UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI

FACULTATEA DE CHIMIE APLICATA SI STIINTA MATERIALELOR

REFERAT

STIINTA SOLULUI

TEMA POLUAREA SOLULUI CU PESTICIDE

STUDENT: Fasui Mihaela GRUPA: 1141 IM Bucuresti, 2010

1

Cuprins
1.INTRODUCERE ................................ ................................ ................................ ................................ 4 1.1. PROBLEMATICA POLURII SOLURILOR. PARTICULARITI ................................ ....................... 4 1.2. ASPECTE PRIVIND UTILIZAREA PESTICIDELOR N AGRICULTUR SI SILVICULTUR ................... 4 2. CARACTERISTICILE GENERALE ALE PESTICIDELOR ................................ ................................ .......... 5 2.1. EFECTELE SECUNDARE (NEGATIVE) ALE UTILIZRII PESTICIDELOR................................ ............ 6 2.2. TOXICITATEA PESTICIDELOR ................................ ................................ ................................ .... 8 2.3. STUDIUL PROCESULUI DE BIODEGRADARE A PESTICIDELOR N SOL ................................ ......... 8 2.4. CONSECINELE ECOLOGICE ALE UTILIZRII PESTICIDELOR ................................ ....................... 9 2.5. PROCEDEE DE DEPOLUARE A SOLULUI CONTAMINAT CU PESTICIDE ................................ ...... 10 3. CONCLUZII ................................ ................................ ................................ ................................ ... 10 BIBLIOGRAFIE ................................ ................................ ................................ ................................ .. 11

ABSTRACT

Scopul acestei lucrari este acela de a studia modificarile fizico-chimice, microbiene si enzimatice ale solurilor ca rezultat al utilizarii pesticidelor, sau mai bine spus, ca rezultat al actiunii pesticidelor. De asemenea, am incercat sa evidentiez si unele consecinte ecologice ale utilizarii pesticidelor asupra proprietatilor fizice, chimice si biologice ale solurilor, adica impactul negativ generat de poluarea cu pesticide asupra solului. Cercetarea aspectelor privind influenta utilizarii pesticidelor asupra indicilor fizici, chimici si biologici ai solului ofera posibilitatea cunoasterii unor solutii practice de a preintampina pe de o parte, aparitia de modificari negative in chimismul solului, iar pe de alta parte, de a interveni eficient pentru redresarea indicatorilor agrochimici la nivelul optim. Prin cercetarile intreprinse in cadrul prezentei teme se urmaresc urmatoarele obiective: y Cunoasterea stadiului actual al cunostintelor privind influenta aplicarii pesticidelor asupra proprietatilor solurilor si implicatiile ecologice; y Studierea influentei tipurilor de pesticide asupra activitatii biologice si asupra altor proprietati ale solurilor; y Studierea evolutiei proprietatilor fizico-chimice si biologice ale solurilor tratate si afectate de pesticide; y Importan a cunoa terii activit ii microorganismelor i a varia iei sezoniere a acestora datorit implicrii lor n reducerea efectului remanent al pesticidelor. y De remanena pesticidelor n sol se leag i posibilitatea trecerii acestor compui n culturile vegetale, iar din acestea, ca urme, n organismul uman i al animalelor. y Stabilirea riscului de poluare cu pesticide asupra activitatii microbiologice din sol; Prezena pesticidelor n sol depinde de frecvena i de metodele folosite pentru combaterea nemijlocit a duntorilor din sol, de intensitatea executrii tratamentelor de protecie a plantelor, de forma, de structura plantelor i de mrimea suprafeei lor.

POLUAREA SOLULUI CU PESTICIDE

1.INTRODUCERE
1.1. PROBLEMATICA POLURII SOLURILOR. PARTICULARITI Gradul de poluare a unui sol poate fi cuantificat prin evaluarea reducerii calitative i/sau cantitative a produciei agricole fa de situaia normal, sau numai cantitativ prin evaluarea cheltuielilor necesare meninerii solului la o capacitate bioproductiv egal cu cea anterioar producerii polurii. Poluarea solurilor poate fi de natur fizic, chimic, biologic i radioactiv. n raport cu natura i sursa poluanilor, poluarea solului poate avea loc astfel: prin lucrri de excavare la zi; prin acoperire cu deponii, halde de steril, gunoaie; cu deeuri i reziduuri anorganice din industrie; cu substane din aer (hidrocarburi, bioxid de sulf, cloruri, fluoruri, oxizi de azot, compui ai plumbului); cu materii radioactive; cu deeuri i reziduuri organice din industria alimentar i uoar; prin eroziune i alunecri de teren; prin srturare, acidificare, exces de ap, exces sau carene de elemente nutritive; prin compactare i formare de crust; cu pesticide (Agen ia Na ional de Protec ia Mediului). Dintre tipurile de poluare enumerate mai sus cele mai frecvente i mai duntoare sunt cele provocate de utilizarea ngrmintelor i a pesticidelor. 1.2. ASPECTE PRIVIND UTILIZAREA PESTICIDELOR N AGRICULTUR SI SILVICULTUR Chimizarea in agricultura si silvicultura a fost o formula sinonima cu progresul si dezvoltarea, deoarece chimizarea, mecanizarea, irigatiile, procedeele agrotehnicii moderne, au contribuit la cresterea substantiala a produselor agricole, pomicole si silvice. Prin toate aceste interventii, in ecosistemele agricole si silvice, se modifica in permanenta, mult mai rapid decat in ecosistemele naturale, complexele relatii de functionalitate. Importanta utilizarii pesticidelor in pomicultura, este dovedita de faptul ca, pomii fructiferi raman pe acelasi amplasament o perioada lunga de timp in care extrag din sol mari cantitati de elemente nutritive. Numarul organismelor daunatoare care afecteaza intr -un fel sau altul, sanatatea si productivitatea pomilor este foarte mare. Diferite b acterii, ciuperci parazite, virusuri, insecte, viermi, se hranesc si cresc pe anumite organe ale pomilor. Astfel combaterea chimica in pomicultura trebuie sa se realizeze permanent pe parcursul intregului an. Odat cu creterea populaiei care solicit tot mai mult hran, cu prelucrarea mai intens a pmntului, datorit dezvoltrii forelor de producie, procese ce au dus la dezechilibrri ale florei i faunei i degradri ale solului, influena omului a nceput s-i pun amprenta asupra naturii. Apariia polurii n agricultur, consecin a metodelor prin care omul lupt mpotriva speciilor de plante i animale duntoare i a epuizrii resurselor nutritive ale pmntului, a fcut ca impactul asupra naturii s devin tot mai substanial. Introducerea pe
4

scar larg a progreselor agrotehnicii, utilizarea intens a ngrmintelor naturale i chimice, a insecticidelor, erbicidelor i altor pesticide, au crescut gradul de poluare. Prin trecerea de la agricultura extensiv la cea intensiv, tiina i tehnica au descoperit i aplicat diferite substane pentru sporirea fertilitii solului, pentru combaterea bolilor, duntorilor i buruienilor. Poluarea n sol acioneaz pe cale fizic, chimic, biologic i radioactiv, ceea ce face foarte dificil combaterea ei imediat. n ultimii ani, comerul cu pesticide avea valori destul de impresionante la nivel mondial ; n anul 2000 importurile au atins valoarea de 10.948.418 mii dolari, iar exporturile de 11.137.574 mii dolari. Cu toate progresele fcute n agricultur prin folosirea acestor substane chimice, acestea prezint potena de a primejdui echilibrul biologic al solului de a polua i a distruge viaa n stratul fertil al solului (bacterii, ciuperci, alge, viermi, etc.). Pericolul este multiplicat de persistena unor pesticide, de exemplu: 8 ani dup tratarea cu DDT - jumtate din cantitatea iniial se gsete n sol, iar 3 ani dup aplicarea lindanului acesta continu s fie activ. Folosirea pesticidelor este duntoare i omului. Unele pesticide , dei n cantiti infime se pot integra n lanurile trofice naturale, pot ptrunde n plante unde se localizeaz mai ales n fructe. Cuprul , folosit n combaterea bolilor i duntorilor, acumulat n cantiti mrite n sol devine toxic chiar i pentru plantele cu sistemul radicular bine dezvoltat i care exploreaz un volum mare de sol. Pericolul deosebit pe care l prezint pesticidele const n faptul c ele se pot concentra n lanurile trofice, odat cu circulaia substanei organice i din acestea se acumuleaz n sol.

2. CARACTERISTICILE GENERALE ALE PESTICIDELOR

Pesticidele sunt substante chimice naturale sau de sinteza folosite pentru combaterea daunatorilor animali si vegetali care aduc daune omului sau organismelor utile lui( plantele de cultura, animale domestic etc.) Produsele chimice utilizate n acest scop , de cele mai multe ori, nu prezint aciune selectiv absolut ci distrug i alte vieuitoare dect cele nedorite. Din acest motiv, muli ecologiti au propus denumirea de biocide (ucigtoare de via) pentru toate substanele capabile s nimiceasc grupe izolate de specii sau mari comuniti vii pe arii ntinse. Folosirea pesticidelor n protecia plantelor cultivate, a nceput la sfritul secolului XIX, cnd pentru combaterea agenilor patogeni i duntorilor s-a fcut apel la produse chimice cu proprieti toxice fa de organismele nedorite. Chimizarea agriculturii a fost n majoritatea cazurilor sinonim cu progresul i dezvoltarea n acest domeniu. Dezvoltarea produciei i consumului de pesticide, s-a realizat sub presiunea nevoii de a avea cantiti sporite de hran pentru o populaie n continu cretere, avndu-se n vedere c bolile, duntorii i buruienile distrug anual cca 35% din recolta potenial, la care se adaug 10-20% pierderi postrecolt. Pomicultura se situeaz printre marile consumatoare de pesticide. Numarul pesticidelor si a altor produse de uz fitosanitar este de circa 670 grupate in 10 categorii: - fungicide si bactericide- utilizate n lupta cu mucegaiurile plantelor i cu diferite ciuperci, si utilizate pentru ndeprtarea bacteriilor i a bolilor bacteriene ale plantelor - insecticide- utilizate n lupta cu insectele duntoare - acaricide-folosite n lupta contra acarienilor - nematocide si sterilizanti ai solului; - rodenticide, moluscocide si repelanti- utilizate pentru combaterea roztoarelor
5

- ierbicide- folosite n scopul combaterii plantelor buruienoase - defolianti- folosii pentru cderea frunzelor - regulatori de crestere; - feromoni; - produse diverse si auxiliare. Aceste substante fitofarmaceutice sunt preparate pe baza de sulf, mercur si compusii acestora, fosfor organic, arsen, floururi, carbonat de calciu, dinitroortocrezol, hidrocarburi clorurate, tiocarbamati, dinitrofenol, nitroderivati, compusi organo-stanici, tiofanati, substante foarte toxice pentru om. Formele de aplicare sunt diverse: prafuri, pulberi, granule, capsule, solutii, suspensii, aerosoli, spume, gaze, vapori, paste. Pesticidele pot avea un efect direct asupra solului si pot actiona indirect prin transmiterea lor sau a produsilor de descompunere in alte ecosisteme. Poluarea directa se datoreaza persistentei substantelor active din pesticide care depinde de viteza de descompunere a acestora. Degradarea lenta face posibila trecerea in lantul trofic sau deplasarea sub actiunea precipitatiilor in acvifer (prin levigare) sau in apele de suprafata (prin spalarea solului). Poluarea indirecta, datorata reziduurilor lasate de pesticide in urma descompunerii lor chimice si biochimice (la suprafata plantelor, in interiorul tesuturilor si in sol) este in general mai putin cunoscuta, reziduurile fiind mai putin identificabile. Reziduurile pesticidelor cel mai des intalnite in toate fazele mediului sunt cele ale insecticidelor de tipul hidrocarburilor clorurate, cum ar fi de exemplu DDT-ul, dieldrinul, endrinul, toxafenul si clordanul. 2.1. EFECTELE SECUNDARE (NEGATIVE) ALE UTILIZRII PESTICIDELOR Pesticidele au anumite particulariti comune indiferent de natura chimic sau de destinaia lor, din care decurg numeroase consecine ecologice i anume: - marea majoritate a pesticidelor prezint toxicitate ridicat pentru om, animale, albine, peti, etc.; - spectrul de aciune al unui pesticid este mult mai larg dect cel sugerat de clasificarea acestuia conform destinaiei de utilizare (fungicid, insecticid, acaricid, nematocid, etc.) incluznd deopotriv att specii animale, ct i vegetale; - aceste substane sunt folosite pentru a combate un numr restrns de specii duntoare, n timp ce acestea acioneaz n grade diverse asupra tuturor vieuitoarelor; - pesticidele se comport n agroecosisteme ca un factor independent de densitate. Aplicat ntr-o anumit concentraie, un pesticid provoac aceiai mortalitate indiferent de densitatea organismului int; - cantitile aplicate sunt, n general, mult superioare celor necesare reducerii pagubelor, apelndu-se de obicei la aa numitele tratamente de siguran sau de acoperire; - pesticidele sunt dispersate pe suprafee ntinse, afectnd n mare msur i ecosistemele naturale sau antropizate nevizate; - multe pesticide sunt greu degradabile, determinnd contaminarea alimentelor, solurilor i apelor cu reziduuri toxice. De dorit ar fi ca pesticidele folosite s se epuizeze o dat cu realizarea scopului urmrit, n realitate ele intr ntr-un circuit ce afecteaz ecosistemele terestre. Cel mai grav fenomen al utilizrii pesticidelor n agroecosisteme este toxicitatea acut a acestora pentru speciile animale sau vegetale supuse aciunii lor. Estimarea toxicitii unui pesticid se face n mg substan activ /kg corp greutate vie i se exprim prin doza letal

DL 50 doz care administrat pe cale oral la cobaii albi determin moartea n timp de 14 zile a 50% dintre acetia. Aceast categorie de efecte toxice, numite demoecologice, se traduc printr-un ansamblu de influene perturbatoare care se exercit la nivelul fiecrei specii sensibile la aciunea unuia sau altuia din produsele fitofarmaceutice. Pesticidele influeneaz att reducerea populaiei contaminante, ct i potenialul biotic al duntorilor i agenilor patogeni prin scderea fecunditii, viabilitii, agresivitii. Pesticidele in forma lor activa sau reziduurile lor se acumuleza in sol de unde pot fi asimilate de catre plantele cultivate ulterior sau pot fi levigate in apele meteorice si de irigatie cu afectarea apelor de suprafata si subterane. Ajungand in apele de suprafata si in final in mari si oceane se pot acumula in organismele acvatice, consumarea de catre om a acestoraproducand intoxicatii grave. In figura1 sunt prezentate caile de distributie a pesticidelor intre principalele rezervoare unde se pot acumula pentru perioade care depind de timpul de injumatatire.

ATMOSFERA

APLICARE
Interceptare

Depunere,
adsorbtie

Depunere,
adsorbtie

Coronamentul unei culturi

Asimilarea de catre animale

Suprafata solului
Infiltrare

Precipitatii

FLUVIU
Eroziune

Fauna, flora fluviului

Strat superior de sol

Solubilizare Macropori

Lant trofic

SEDIMENTE

PARTICULE IN SUSPENSIE

ACVIFER

Figura 1-Distributia pesticidelor in biosfera

2.2. TOXICITATEA PESTICIDELOR Toxicitatea ridicata a unora dintre pesticide pot provoca intoxicatii directe la plante si animale generatoare de modificari si dereglari de echilibre. Pentru controlul gradului de toxicitate al pesticidelor, in "Lista pesticidelor si a altor produse de uz fitosanitar in Romania" (1992), este prezentata o clasificare a pesticidelor in 4 grupe de toxicitate, (STAS 4706-88) stabilite in functie de doza letala - DL 50 -ce reprezinta doza la care mor 50% din animalele de experienta: - in grupa I se incadreaza produse extrem de toxice care contin o substanta activa cu o DL de 50 pana la 50 mg./ Kg. corp; - grupa II apartine produselor puternic toxice care contin o substanta activa cu o DL 50 cuprinsa intre 50 mg. / Kg. si 200 mg. / Kg. corp; - in grupa III se incadreaza substantele moderat toxice care contin o substanta activa cu o DL 50 cuprinsa intre 200 mg./ Kg si 1000 mg. /Kg. corp; - grupa IV apartine substantelor cu toxicitate redusa care contin o substanta activa cu o DL 50 mai mare de 1000mg./Kg corp. Toxicitatea fata de om trebuie privita sub doua aspecte: - toxicitatea acuta, aceasta se poate inlatura prin asigurarea masurilor adecvate de protectie; - toxicitatea cronica care apare in urma acumularii de reziduuri toxice. Toxicitatea selectiva fata de plantele de cultura sau fitotoxicitatea selectiva este unul din dezideratele pe care trebuie sa le indeplineasca pesticidele folosite pentru combaterea daunatorilor animali sau vegetali. Pe plan mondial s-au eliberat norme de toleranta foarte severe de ordinul 0,1-10 ppm pentru reziduurile toxice. Acumularea reziduurilor de pesticide in sol are loc pe mai multe cai: - aplicarea directa pe/sau in sol; - ajungerea pe sol a unei mari cantitati din produsele destinate tratarii partilor aeriene ale plantelor; - ajungerea pe sol a resturilor vegetale si animale incarcate cu reziduuri de pesticide; - reziduurile de pesticide pot fi purtate de aer prin caderi directe de praf din atmosfera sau prin spalarea atmosferei de catre precipitatii; - au greutate moleculara mare si solubilitate diferita in apa. Datorita gradului ridicat de persistenta si toxicitate pesticidele au fost denumite poluanfi organici persistenfi (POP). Poluantii organici persistenti sunt substante chimice care persista in mediul inconjurator, se bioacumuleaza in organismele vii si prezinta riscul de a cauza efecte adverse asupra sanatatii umane si mediului. Pesticidele ajunse pe plante sau introduse in sol sufera reactii chimice si biochimice de transformare, fie la suprafata plantelor, fie in interiorul tesuturilor. Pesticidele de pe sol sau din subsol sunt absorbite prin intermediul unor procese complexe ca: transfer de sarcina, schimb ionic, legaturi hidrofobe. Particulele solului, prin intermediul complexului argilohumic, constituie un suport adsorbtiv atat pentru pesticide cat si pentru unii din produsii lor de degradare, capacitatea adsorbtiva fiind functie de textura solului.

2.3. STUDIUL PROCESULUI DE BIODEGRADARE A PESTICIDELOR N SOL Pesticidele din mediul inconjurator sunt expusi unor variate posibilitati de degradare. Procesele metabolice si degradarea biotica joaca un rol important in a decide soarta pesticidelor din mediu. Astfel microorganismele au un rol deosebit de important in metabolizarea poluantilor din mediu.
8

Prezenta microorganismelor in sol poate influenta distributia, mobilitatea si concentratia poluantilor avand la baza un proces numit biodegradare. Anumiti poluanti persista foarte putin timp in mediu, in prezenta unor conditii normale ale factorilor de mediu, deoarece acestia servesc ca sursa de hrana si energie pentru microorganismele active. Biodegradarea reprezinta procesul biologic de transformare a compusilor organici cu ajutorul activitatii microbiene. Microorganismele din sol, datorita functiilor metabolice, ce au la baza procese de catabolism si metabolism-detoxifiere, pot utiliza pesticidele ca sursa de carbon si energie. Procesul de detoxifiere este facilitat de microorganismele rezistente. Straturile superficiale ale solului au o mare capacitate de mineralizare a substantelor organice si o energica actiune de distrugere a germenilor patogeni. Microorganismele furnizeaza substante nutritive degradand poluantii organici. Solul nu are putere de dispersare, degradarea lui producandu-se imediat si ireversibil.

2.4. CONSECINELE ECOLOGICE ALE UTILIZRII PESTICIDELOR Acumulandu-se in soluri, plante si animale, pesticidele pot provoca dereglari serioase si ireversibile ale ciclurilor normale de circulatie a substantelor si pot micsora productivitatea ecosistemelor din sol. In cazul utilizarii pesticidelor sunt atacate nu numai speciile ce trebuie distruse dar si multe alte specii care n-ar trebui distruse ca si parazitii si dusmanii naturali ai formelor distruse. Doar 3% din fungicidele si pesticidele folosite isi ating scopul. Partea de erbicide care actioneaza, oscileaza intre limitele a 5-40 % din cantitatea totala de pesticide folosite. Pesticidele actioneaza intotdeauna negativ asupra microorganismelor solului a caror activitate vitala asigura rodnicia acestuia. In particular, pesticidele provoaca dereglarea procesului de nitrificare. Actiunea pesticidelor asupra microflorei se concretizeaza pe 3 directii si anume: o actiune de inhibare a unui proces metabolic comun (respiratia), urmata de reducerea activitatii globale (compusii cu arsen); o influenta selectiva de inhibare a unui proces metabolic vital numai pentru unele grupe de microorganisme, urmata de substituirea acestora cu microorganisme rezistente; actiunea de stimulare pentru una sau mai multe grupe de microorganisme. Adeseori, sub actiunea pesticidelor are loc inhibarea unor grupe de microorganisme si dezvoltarea altora, astfel ca echilibrul microbian nu este modificat, aparand chiar o stimulare a microorganismelor. Pana la 80% din pesticide sunt adsorbite de humus, fapt datorita caruia timpul de remanenta in sol creste mult. In stare adsorbita, majoritatea erbicidelor nu sunt practic supuse descompunerii biologice. Un alt efect negativ al folosirii pesticidelor este cunoscut sub denumirea de amplificare biologica" si consta in sporirea concentratiei substantei active sau a metabolitilor pe masura ce substanta este preluata de nivelurile trofice superioare. Fungicidele pot ajunge in cantitati variabile la suprafata si in adancimea stratului arabil. Prin interactiunea cu procesele biologice din sol este afectata, de cele mai multe ori, fertilitatea solului. Produsele organo-mercurice prezinta cel mai dur impact cu activitatea biologica a solului, care elimina aproape in totalitate fauna din sol, produc perturbari importante in echilibrul microbiologic, afectand procesele de mineralizare a materiei organice, fenomen ce duce la o scadere accentuata a fertilitatii solului. Utilizarea repetata a ditiocarbamatilor (maneb, zineb, ziran, mancozeb, tiuran, etc.), produc o serie de fenomene negative in sol, cum ar fi: reducerea populatiilor de bacterii ce afecteaza procesele de nitrificare si denitrificare, procese importante pentru asigurarea circuitului materiei organice

in sol si a fertilitatii acestuia. In pomicultura, utilizarea intensiva a benzimidazolilor intarzie considerabil descompunerea litierei si afecteaza populatiile de rame din sol .

2.5. PROCEDEE DE DEPOLUARE A SOLULUI CONTAMINAT CU PESTICIDE In cazul poluarii cu pesticide masurile de ameliorare sunt diferite in functie de natura pesticidului. Procesele cele mai rapide sunt cele care se bazeaza pe administrarea de adjuvanti in sol, care au ca scop principal retinerea sau degradarea pesticidelor. Un numar mare de procedee de depoluare folosesc capacitatea de retinere a contaminantilor sau a noxelor de unele plante, cum ar fi de exemplu: porumbul, trestia de zahar, sorgul. Procedee chimice de depoluare a solurilor incarcate cu pesticide pot fi: Spalarea solului in situ nu necesita excavarea solului contaminat, iar acest proces accelereaza reactiile geochimice care modifica concentratia contaminantului in solutia solului. Acest proces are o eficacitate mai mare in cazul pesticidelor daca se utilizeaza pe langa apa, surfactanti( detergenti sau emulsifianti) si cosolventi(reactiv cu alcool). Vitrificarea in situ este un proces prin care contaminantii din sol se transforma treptat intr-o masa vitroasa inerta din punct de vedere chimc. Acest procedeu a fost folosit pentru imobilizarea deseurilor depozitate neglijent in perioada in care protectia mediului nu reprezenta o cerinta stringent si poate fi aplicat pentru distrugerea si imobilizarea unor compusi toxici periculosi. Compostarea in gramezi este procesul de degradare a materiei organice biodegradabile in prezenta microorganismelor aerobe cu formare de produsi nepericulosi si stabili (compost). Acest procedeu poate fi aplcat cu succes la decontaminarea solurilor poluate cu pesticide, compusi petrolieri si compusi organici volatili nehalogenati.

3. CONCLUZII
Cu toate ca pesticidele au efecte negative importante asupra solului si asupra organismelor vii, nu se va putea renunta la folosirea acestui mijloc eficient si ieftin de combatere a daunatorilor agriculturii, ci se va pune accent pe inlocuirea pesticidelor persistente cu altele ce prezinta o biodegradabilitate sporita in sol.

10

BIBLIOGRAFIE
1. Stanescu R., Bobirica L., Orbulet O.- Remedierea solurilor contaminate, Editura Agir, Bucuresti 2006, pag. 123-129, 174-229 2. Simonescu C.M., Stanescu R., Szabolcs L.- Poluarea si protectia mediului, Editura Printech, Bucuresti 2002, pag.152-159 3. Trambitasu E.- Fizico-chimia mediului- Factorii de mediu si poluantii lor, Editura Universitatii Petrol si Gaze din Ploiesti, 2008, pag.300-303
4. http://cerex.unitbv.ro/teze/rezumate/2010/rom/BugaOnetAurelia.pdf 5. http://facultate.regielive.ro/cursuri/agronomie/protectia_mediului_in_agroecosistemele_p omicole-83092.html 6. http://www.sciencedirect.com/science/article/B6T3Y-4PNF9P1-

2/2/4f42305ee7b577f64d9b038484647446?&zone=raall

11