Construirea unei Piete Comune si esecul planurilor de uniune politica

Dupa intrarea in vigoare a Tratatului de la Roma primele actiuni s-au centrat in jurul alegerii sediului institutiilor comunitare. Jean Monnet si Comitetul sau au facut presiuni asupra guvernelor pt. ca cele trei comunitati sa aiba un singur sediu, care s-ar fi constituit intr-un district european, gestionat de institutii comune. Cu toate ca ministrii afacerilor externe au aprobat principiul unui sediu unic, ei nu s-au putut pune de acord asupra alegerii locului. In cele din urma Cei Sase au cazut de acord sa fixeze sediul unor institutii la Bruxelles. Dupa ce sediul CEE si Euroatom au fost fixate la Bruxelles, Cei Sase s-au concentrat pe numirea membrilor Comisiilor, Curtii de Justitie si a Comitetului Economic si Social. Foarte repede Comunitatea s-a confruntat cu doua riscuri majore: unul reprezentat de initiativa Marii Britanii de a crea o zona de liber schimb, care, ar fi paralizat Piata Comuna, iar altul generat de luarea puterii de catre gen. de Gaulle (cunoscut pt. vederile sale antisupranationale). Britanicii erau opusi Pietei Comune, dorind sa protejeze unele industrii si, mai ales, sa conserve unele avantaje pe care ei le aveau din relatiile lor privilegiate cu Commonwealth-ul. Initiatorul proiectului in Camera Comunelor a fost Harold Macmillan, care preconiza liberalizarea schimburilor de produse industriale intre membrii OECE, cu exceptia celor referitoare la produsele agricole. Din fericire pentru constructia europeana solidaritatea celor sase state membre ale CECO a fost mai puternica impiedicand ca Piata Comuna sa se dizolve intr-o zona de liber schimb. Cea mai puternica opozitie a manifestat-o Franta. Oamenii politici au vazut in aceasta zona de liber schimb o piedica importanta contra construirii uniunii politice europene, in timp ce industriasii se aratau mai degraba in favoarea conditiilor asigurate de CEE decat a celor oferite de o zona care ii avantaja pe englezi. Refuzul Celor Sase de a participa la o mare zona de liber schimb a determinat M. Britanie sa caute solutii. La initiativa acesteia au avut loc mai multe reuniuni ale celor 11 tari din OECE, care vor hotari sa creeze o Asociatie Europeana a Liberului Schimb (EFTA). Structura institutionala a noii asociatii era compusa dintr-un Consiliu de Ministri si un Secretariat instalat la Geneva. Infiintarea Asociatiei Europene de Liber Schimb a marcat finalul OECE. La sugestia lui Jean Monnet, americanii au acceptat sa transforme OECE intr-un organism de coopeare atlantica, incluzand SUA si Canada. O conventie semnata la Paris la 14 decembrie 1960 a dat nastere Organizatiei de Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE).

Primele progrese ale Pietei Comune

Piata Comuna a intrat in vigoare la 1 ianuarie 1959. Franta avea situatia economica cea mai vulnerabila. Revenirea gen. De Gaulle la conducerea guvernului francez a insemnat un pas inainte in integrarea Frantei in CEE si Euroatom. Charles de Gaulle a fixat ca principal obiectiv satisfacerea exigentelor Pietei Comune, a elaborat un program de redresare economica si a afirmat vointa Frantei de a continua ceea ce incepuse. Tratatul de la Roma prevedea si suprimarea progresiva a restrictiilor cantitative si apropierea tarifelor exterioare a Celor Sase. In mai 1960 Consiliul de Ministri a adoptat reduceri tarifare anticipate si abandonul tuturor contingentelor incepand cu 1961. Succesul cel mai important al CEE l-a constituit nasterea PAC (Politica Agricola Comuna), simbolul integrarii propriu-zise. Printre obiectivele PAC: ameliorarea productivitatii, stabilizarea preturilor, preturi acceptabile pentru cumparatori etc.

Reluarea dezbaterii asupra Europei Politice: Planurile Fouchet de Uniune Politica Europeana
Esecul integrarii politice si militare, a favorizat demersul functionalist al lui Jean Monnet, conform caruia Comunitatea trebuia sa se realizeze pe sectoare, avand ca scop final nasterea unei federatii europene. Din 1958 dezbaterea dintre federalisti si confederalisti s-a reluat, mai ales dupa venirea la putere a gen. de Gaulle. Acesta era recunoscut pentru parerile sale anticomunitare si antifunctionaliste, dar, dintr-o ambitie nationala acesta a sustinut integrarea Frantei la CEE. Charles de Gaulle n-a renuntat in totalitate la ideile sale, privilegiind ideea confederala in defavoarea celei federale. Initiativa care va conduce la elaborarea planului Fouchet a avut loc in contextul diplomatic al anilor 1959-1960. Reuniti la Strasbourg, la 23 noiembrie 1959, ministrii de externe ai Celor Sase au convenit sa aiba intre ei consultari cu regularitate in ceea ce priveste politica internationala. Aceste reuniuni aveau loc o data la trei luni, avand un caracter consultativ, fara a le prejudicia pe cele desfasurate in cadrul NATO sau UEO. Nasterea unui plan politic si militar de Uniune Europeana s-a facut in contextul politicii antiatlantice a generalului de Gaulle. Inca din 1958 Charles de Gaulle propunea Statelor Unite o reforma a Aliantei Atlantice, care implica o crestere a importantei Frantei in blocul occidental, generalul propunand un directorat de trei state: SUA, Franta si Marea Briatanie (Charles de Gaulle urmarea sa scoata armata franceza de sub control american, iar crearea unei armate europene era un argument serios). Guvernul francez nu a tolerat idea unei federatii europene. Charles de Gaulle a expus foarte clar optiunile sale pentru construirea grupului politic, economic, cultural si uman al Europei

occidentale, care trebuia sa fie o asociatie de state realizata pe calea cooperarii organizate, avand ca scop instituirea unei confederatii bazata pe conceptul de Europa Patriilor. Marile linii ale planului francez au fost expuse in conferinta de presa (5 septembrie 1960), moment in care generalul a folosit expresia devenita celebra de Europa Patriilor. Conform opiniei sale, institutiile comunitare nu erau decat niste organisme tehnice fara autoritate si influenta politica. Singura institutie credibila trebuia sa fie Consiliul de Ministri, ce reprezenta statele. Concertul european propus de generalul de Gaulle, ar fi reunit sefii de stat si de guvern, organismele omoloage comisiilor europene ar fi fost constituite din functionari, Adunarea ar fi fost doar consultativa. Cu alte cuvinte era vorba de o cooperare intre state, fara delegare de putere insotita de o actiune comunitara prea tehnicizata. Charles de Gaulle dorea o Europa independenta , interpusa intre URSS si SUA. Uniunea politica, care trebuia sa se faca fara Marea Britanie (considerata pera apropiata de americani) era in viziunea sa calea prin care s-ar fi putut reforma NATO. Constructia europeana in viziunea sa se baza pe nucleul franco-german. La 10 februarie 1961 are loc Conferinta Europeana de la Paris, care va realiza un compromis intre Cei Sase, astfel ca Charles de Gaulle renunta la ideea de confederatie si la consultarile in politica de aparare si constructia economica, iar celelalte state acceptau ideea unei uniuni politice, care sa nu afecteze relatiile lor cu NATO si sa slabeasca Comunitatile. Raportul comisiei speciale a fost analizat in cea de-a doua conferinta tinuta la Bad Godesberg langa Bonn (18 iulie 1961). S-a facut un pas inainte spre uniunea poltica care implica o cooperare regulata , ce permitea crearea conditiilor elaborarii unei politici comune. O comisie noua a fost alcatuita pentru a prezenta propuneri concrete in ceea ce priveste realizarea cooperarii politice. Prezidata de francezul Christian Fouchet, Comisia a elaborat doua texte care se deosebeau in patru chestiuni: pozitia comunitatilor in cadrul uniunii politice, procedura revizuirii viitoare, relatiile cu Marea Britanie si atitudinea fata de SUA. Primul plan Fouchet (oct. 1961) prezentat in noiembrie 1961 propunea un sistem institutional interguvernamental, format dintr-un consiliu al sefilor de state si de guverne, o Comisie Politica Permanenta si o Adunare a Comunitatilor. Dupa cateva saptamani de dezbateri se va ajunge la un compromis- al doilea plan Fouchet (18 ian. 1962). Francezii vor veni cu un al treilea proiect (18 ian. 1962), care a suprimat referinta la Alianta Atlantica.

Criza ,,Scaunului Gol

Aceasta criza este legata, in principal, de poltica antisupranationala a gen. de Gaulle. Ea isi gaseste originea in propunerea Comisiei cu privire la finantarea PAC. La 1 iulie 1965 expirau reglementarile financiare, in vigoare dupa crearea PAC. FEOGA trebuia sa preia toate cheltuielile aferente acesteia. Comisia dorea sa evite pe viitor finantarile nationale directe si sa-si constituie resurse proprii, formate din varsarea unui cuantum din prelevarile percepute la frontiera asupra importurilor de produse de provenienta straina. In fapt se dorea crearea unui buget propriu care sa intareasca autoritatea Comisiei si a Parlamentului (ceea ce insemna un pas inainte spre supranationalism). Reprezentantul francez suspenda sedinta inainte de a avea un rezultat. Franta provoaca o criza deschisa practicand politica ,,Scaunului Gol, refuzand sa participe la sedintele Consiliului timp de 7 luni (isi retrage de asemenea reprezentantul din COREPER). Aceasta poltica urmarea nu numai sa evite consolidarea autoritatii institutiilor comunitare, dar si eliminarea/diminuarea votului majoritar. Criza ia sfarsit prin ,,compromisul de la Luxembourg (30 ian. 1966). Multe decizii dupa acest compromis au fost luate cu unanimitate. Acordul de la Luxembourg permitea comunitatii sa mearga inainte, astfel ca un compromis este realizat si in privinta finantarii PAC, care imbina contributiile nationale cu prelevarile agricole asupra importurilor la frontiera.

Proiectul de tratat al Uniunii Europene: o perspectiva a constructiei europene

De la alegerea sa prin sufragiu universal (1979)- PE a incercat sa joace un rol mai vizibil in constructia europeana insa, initiativele sale se izbeau de cele ale Consiliului de Ministri. Deputatii europeni au prezentat si adoptat un proiect ambitios: Tratatul UE. Textul tratatului era rezultatul lucrarilor Comisiei institutionale prezidata de Altiero Spinelli si cuprindea cele 3 tratate si activitatile ce tineau de domeniul cooperarii (cooperarea poltica, SME, politicile noi). Structura viitoarei uniuni era de inspiratie federala- expresia gandirii lui Altiero Spinelli- de numele sau se leaga si initiativa inserarii in proiectul de tratat al Comunitati Europene de Aparare a unui articol care stipula creearea unei Adunari ad-hoc, avand ca sarcina studierea unei constitutii si a unei autoritati politice europene de tip federal sau confederal; esecul CEA atrage dupa sine si esecul Comunitatii Politice Europene. S-a angajat intr-o campanie pt. un Congres al popoarelor (insarcinat sa redacteze o constitutie europeana)- al doilea esec- se retrage si revine in 1970- cand este numit comisar al Comunitatii europene- se pronunta pt. o reforma a PAC

9 iulie 1980- creaza Clubul Crocodilul (numele restaurantului unde are loc prima intalnire)- o grupare politica de aspiratie federalista, insarcinata sa elaboreze propuneri concrete privind reformele institutionale. In iulie 1981 aproape 180 de deputati au aderat la Club. Ei propuneau o revizuire a institutiilor si a competentelor acestora si crearea de noi politici comunitare- acest lucru a incitat Parlamentul European sa creeze o Comisie de afaceri institutionale (insarcinata sa elaboreze un proiect de revizuire a tratatelor). Comisia prezidata de Altiero Spinelli va elabora in 1983 un proiect de tratat al Uniunii europene. Un loc aparte l-a ocupat principiul subsidiaritatii , expresie a federalismului.

Tratatul Uniunii europene prevedea o reforma institutionala, o crestere a puterilor Parlamentului si Comisiei. Proiectul intarea prerogativele institutiiilor comune: Parlamentul - i se confereau functii legislative si bugetere pe care le partaja cu Consiliul de Ministri; competentele sale sunt extinse si in ceea ce priveste investitura Comisiei dupa studiul programului sau si un drept de control si cenzura a politicii acesteia. Comisia - aparea ca organ executiv; membrii nu mai erau numiti de statele membre, iar presedintele era desemnat de Consiliul de Ministrii; devine responsabila in fata forului parlamentar; Consiliul - vot majoritar simplu, absolut sau calificat; Curtea de Justitie ii erau intarite atributiile Relatiile exterioare ramaneau un teritoriu predilect al statelor nationale. -proiectul grupului condus de Spinelli a constituit un efect stimulator pentru relansarea constructiei europene si i-a servit ca referinta.

Revizuirea tratatelor

Criza bugetara din 1983-1984- necesita o ameliorare a sistemului comunitar. - 1984- presedintele Frantei F. Mitterand- se declara gata sa examineze proiectul Uniunii europene; el nu dorea o revizuire a tratatelor existente ci prelungirea politicilor comune in alte domenii- introducea idea unei geometrii variabile. Consiliul European de la Fontainebleau din 1984 va face primul pas in acest sens- isi propunea: convergenta politicilor economice, realizarea pietei interne si dezvoltarea potentialului stiintific si tehnic- au fost infiintate doua comitete adhoc- Comitetul pentru Europa Cetatenilor si Comitetul chestiunilor institutionale. -cei mai ostili revizuirii tratatelor au fost britanicii, danezii si grecii.

Consolidarea Constructiei Europene. Carta Alba si Actul Unic European.

Incepand cu 1985 miscarea federala va cunoaste o renastere, fiind influentata de contextul economic de la mijlocul anilor 80 cand CEE constituia cea mai populata piata industriala. Numai o piata fara obstacole dotata cu o legislatie comuna va putea crea conditiile stimularii economiilor europene- realizarea acestei mari piete presupunea regandirea, atat a raporturilor intre statele membre, intre institutiile comune si acestea cat si modificarea echilibrului institutional. Cateva succese din acei ani: inlaturarea barierelor vamale, inlaturarea restrictiilor cantitative in ceea ce priveste schimburile intercomunitare. Cel mai mare obstacol pt piata interna-reglementarile tehnice. In 1985- Jaques Delors- presedintele Comisiei Europene va reusi sa faca din utopia piata fara frontiere un program concret (dorea suprimarea frontierelor interioare pana in 1992). ideile sale vor sta la baza programului de lucru a Comisiei din 1985.

Documentul cunoscut sub denumirea de: Cartea Alba (avea 321 de propuneri legislative- aprobat in Consiliul European din iunie 1985). CARTEA ALBA- program de lucru care isi propunea adoptarea da catre consiliul de Ministri a peste 300 de propuneri (esentiale pentru desavarsirea pietei interne). Propunandu-si ca obiectiv realizarea ,,statului Europa-devenea un document foarte important Impulsul politic si cadrul juridic pentru constituirea PIETEI INTERNE a fost asigurat de ACTUL UNIC EUROPEAN- originea sa se inscrie in orientarea generala a ,,Proiectului lui A. Spinelli- a fost adoptat la 17 februarie 1986 la Luxembourg si la 28 februarie 1986- Haga Conferinta interguvernamentala pentru modificarea/revizuirea tratatelor are loc incepand din 1985- si-au dat concursul 2 grupe de lucru: 1)Comitetul Politic (a abordat cooperarea poltica) si 2) Comitetul care se ocupa de revizuirea tratatelor comunitare. Consiliul European de la Luxembourg va decide reunirea propunerilor celor 2 comitete intr-un singur tratat intitulat ,,ACTUL UNIC EUROPEAN. Luxembourgul a invitat Comisia in septembrie 1985 sa prezinte strategia sa, care viza modificarea/completarea tratatului in 6 domenii: piata interna, coeziune economica si sociala, cercetare si dezvoltare tehnologica, mediu, cultura si poltica monetara. Danemarca va propune adaugarea unui capitol de politica sociala.

 Cooperarea poltica a fost inscrisa in AUE In preambulul tratatului statele membre si-au exprimat vointa de a transforma ansamblul relatiilor lor intr-o UNIUNE EUROPEANA care sa se bazeze pe: Comunitatile Europene si pe cooperarea europeana in materie de poltica externa. Unul din scopurile fundamentale: realizarea unei PIETE COMUNE (bazata pe o piata interna fara obstacole la frontiere). Noul tratat: libera circulatie a persoanelor, bunurilor, serviciilor si capitalurilor. Actul Unic s-a deschis si catre dimensiunea sociala si protectia mediului (a prezerva, proteja si ameliora calitatea mediului). Pentru a consolida poltica de protectie a mediului- Comunitatea a infiintat AGENTIA EUROPEANA PENTRU MEDIU Europa federala nu putea fi realizata fara transfer important de suveranitate in materie monetara- UEM s-a inscris in prelungirea pietei interne si a politicilor comune. Functionarea Pietei Interne cerea o capactate decizionala adecvata. Sinergia intre piata interna, politicile comune si institutiile Comunitatii a dat loc la o serie de reforme institutionale: Consiliul european dobandea dreptul de a figura printre institutiile comunitare, regula majoritatii calificate in hotararile Consiliului de Ministri se extinde si in alte domenii; rolul Comisiei in procesul decizional este mult intarit; se infiinteaza Tribunalul de prima- instanta care judeca diferendele intre particular si statele nationale, etc. Inovatia principala: incorporarea intr-un singur tratat a cooperarii politice si a integrarii economice In aceasta configuratie Consiliul European se profileaza la orizont ca institutia poltica cea mai importanta datorita viziunii sale globale si a rolului crescut pe care este chemat sa-l exercite. Conform AU reuneste cel putin de doua ori pe an, reprezentantii politici cei mai inalti ai statelor membre si Presedintele Comisiei (da impulsurile si orientarile generale, fixeaza obiectivele prioritare etc). La cooperarea poltica sunt asociate pe de o parte statele membre prin reprezentantii lor principali (presedinte si prim-ministru) dar si institutiile comunitare. Inovatia institutionala: infiintarea SECRETARIATULUI PERMANENT cu sediul la Bruxelles- asista presedintia la pregatirea si punerea in opera a actiunilor ce privesc cooperarea poltica.

Actul Unic in plan politic este o continuare partiala a planului Fouchet din 1959. Succesul sau a fost confirmat mai ales de atitudinea opiniei publice europene. Actul Unic European a ameliorat sensibil si procesul de decizie: Restaurarea votului cu majoritate calificata in sanul Consiliului Intarirea rolului Comisiei in executarea actelor juridice Cresterea participarii Parlamentului European la adoptarea normelor comunitare Aprobarea acordurilor de adeziune si de asociere de catre Parlament.

Pachetul Delors I
Propunerile Comisiei au generat polemici si chiar divergente. Pozitiile cele mai ireconciliabile le-a avut RFG si Franta. Cele doua pozitii vor fi mediate in cadrul Consiliului European din februarie 1988 de la Bruxelles. Interesul cancelarului Helmuth Koln pentru relansarea integrarii a favorizat adoptarea ,,pachetului Delors I (dadea satisfactie tarilor comunitare interesate de coeziunea econmica si sociala, creand o noua resursa financiara- va permite in viitor o crestere a bugetului CEE). Interesul pentru Piata unica s-a materializat prin diferite directive ale Consiliului de Ministri cu privire la recunoasterea mutuala a diplomelor universitare, libera circulatie a persoanelor, deschiderea de piete publice etc. O Europa unita avea nevoie de o coeziune in ceea ce priveste structurile sale economice si financiare. Subiectul cel mai intens discutat in a doua jumatate a anilor 80 este cel legat de crearea unei Uniuni Economice si Monetare (care trebuia sa functioneze mai bine cu o moneda unica, girata de o Banca Centrala Europeana)- Franta se temea de o intarire a monedei germane, Bonn-ul exprima temeri in legatura cu cheltuielile de punere in aplicare a proiectului, Marea Britanie s-a aratat reticenta crearii unei monede unice. Consiliul European de la Hanovra (iunie 1988) cerea Comisiei sa studieze problema- i-a nastere comitetul prezidat de Jaques Delors- la care participau cei 12 guvernatori ai bancilor centrale. Raportul acestui comitet a fost dat publicitatii la 17 aprilie 1989- sesiza necesitatea unei convergente economice. Raportul prezentat de J. Delors stabilea 3 etape pentru reusita proiectului UEM: 1. Crearea Pietei unice, coordonarea intarita a politicilor economice si a cooperarii monetare si aderarea tuturor monedelor comunitare la Sistemul Monetar European.

2. Implementarea unui sistem european de banci centrale. 3. Instaurarea unei monede comune ecu-ul (care urma sa inlocuiasca monedele nationale). Crearea unei banci centrale europene si stabilirea unei monede unice presupunea revizuirea Tratatului de la Roma care se putea face numai printr-o conferinta interguvernamentala. Consiliul European de la Madrid (26-27 iunie 1989) a fost favorabil planului Delors.

TRATATUL DE LA NISA
Tratatul de la Nisa a fost adoptat in decembrie 2000, prin concluziile Consiliului European de la Nisa ( 9-11 decembrie 2000), si a fost semnat la 26 februarie 2001 ,tratatul incheind Conferinta Interguvernamentala care a inceput in februarie 2000 si a carui obiectiv a fost pregatirea institutiilor europene pentru sosirea de noi state membre. Cu alte cuvinte Tratatul a deschis drumul reformei institutionale necesare viitoarei extinderi a Uniunii Europene. Conferinta Interguvernamentala a Uniunii Europene din 2000 si Consiliul European de la Nisa 9-11decembrie 2000 CIG-de departe a fost cel mai important eveniment; deschiderea sa a fost hotarata de Consiliul European de la Koln ( 3-4 iunie 1999 ) si confirmata de Consiliul de la Helsinki .

-obiectivul :rezolvarea chestiunilor institutionale ramase pe agenda tratatului de la Amsterdam -principalele teme : marirea si compozitia Comisiei, redistribuirea voturilor in Consiliul Uniunii Europene , inlocuirea unanimitatii cu majoritatea calificata , adoptarea deciziilor cu majoritate calificata. Deschiderea lucrarilor Conferintei a beneficiat de avizul Comisiei (26 ian. 2000 ) , al PE ( 3 feb. 2000 ) si al Consiliului de Ministi (14 feb. 2000 ). Lucrarile CIG au fost incheiate de Consiliul European de la Nisa care s-a reunit in zilele de 711 dec. 2000 , si care considera ca strategia Comisiei si concluzia CIG asupra reformei institutionale vor permite UE sa primeasca in 2004 noi membri.
Ideea extinderii a fost sustinuta si de Romano Prodi ,presedintele Comisiei Europene. Prodi afirma ca era necesara consolidarea institutiilor comune si adaptarea lor la procesul extinderii. Acesta porneste de la necesitatea aducerii cetatenilor mai aproape de Uniune ; cetatenia comuna avea sa stea sub semnul Cartei Europene a Drepturilor Fundamentale. Continutul Tratatului de la Nisa

Tratatul a avut doua parti (cel putin asa au fost mentionate in preambulul tratatului ) : al Comunitatilor Europene si Protocolul asupra largirii. I . Modificari fundamentale In prima parte sunt cuprinse modificarile fundamentale : 1.prima vizeaza masurile si modalitatea de adaptare a acestor masuri in cazul in care s-ar constata ca exista din partea unui stat membru incalcari grave ale tratatului Uniunii. 2. au urmat securitatea si apararea (se intra in modificarile aduse pilonului II ) pe parcurs s-a incercat adoptarea unei politici a pasilor marunti (adoptarea unor pozitii comune fata de anumite fenomene internationale ); in text se mentioneaza politica externa si de securitate comuna include ansamblul chestiunilor referitoare la securitatea UE , inclusiv definirea unei politici de aparare comuna. 3. in ceea ce priveste PESC din punct de vedere institutional hotararile privind strategia comuna si actiunile comune sunt adoptate de Consiliul de Ministri ( are si rolul de a numi un reprezentant special PESC ) -a fost introdus principiul flexibilitatii prin care statele se puteau abtine de la vot - in vederea intaririi rolului institutiilor a fost infiintat un Comitet Politic si de Securitate cu rolul de a urmari evolutia sistemului international ; in acelasi timp avea si rolul de a exercita controlul politic si directia strategica a operatiunii de gestionare a crizelor. 4. in vederea protectiei cetatenilor UE a fost elaborata o actiune comuna in domeniul cooperarii judiciare si politienesti. II . Cooperarile intensificate -au ca scop protejarea valorilor si servesc intereselor Uniunii in ansamblu , afirmandu-i identitatea de forta pe scena internationala - tratatul prevedea ca instaurarea cooperarilor intensificate era posibila in domeniul PESC , mai putin in domeniul apararii III . Prevederi din domeniul social -se instituie un Comitet de Protectie Sociala cu caracter consultativ , pentru a promova cooperarea in materie de protective sociala intre statele membre si Comisie. - atributiile Comitetului : monitorizarea situatiei sociale, dezvoltarea politicilor de protectie sociala , pregatirea de rapoarte, etc. - fiecare stat si Comisia stabileste cate doi membri ai Comitetului IV . Reforma institutionala a) Consiliul de Ministri

A ramas principalul decident legislativ al UE Are la dispozitie trei proceduri in luarea deciziilor : unanimitate ( PESC, cooperare politieneasca si judiciara in materie penala , etc ) , majoritate calificata si majoritate simpla, pentru deciziile de procedura. In cazul majoritatii fiecare stat avea un numar de voturi ceea ce insemna ca statele erau egale ca membre ale UE si diferite in ceea ce priveste populatia .Majoritatea calificata era atinsa cu cel putin 62 de voturi favorabile.

b) Comisia Europeana -motorul legislativ al UE ; are monopolul initiativei legislative , pune in practica politicile comune , executa bugetele UE si gireaza programele comunitare ; - pe plan extern : reprezinta Comunitatea si conduce negocierile internationale , mai ales in cadrul Organizatiei Mondiale de Comert; -prin Tratat au fost aduse modificari importante atat sub aspectul desemnarii si componentei Comisiei cat si sub aspectul functionarii sale numarul comisarilor a fost limitat la 27 , iar cetatenia se determina potrivit principiului rotatiei - procedura de numire s-a modificat astfel : dupa aprobarea Parlamentului , Consiliul desemneaza cu majoritate calificata presedintele si de comun accord cu acesta pe ceilalti membri propusi de fiecare stat membru ; se remarca o crestere a puterilor presedintelui care distribuie portofoliile si poate remania responsabilitatea in timpul mandatului ; presedintele numeste pe vicepresedintii Comisiei , dar putea cere si demisia unui membru ( cu aprobarea Colegiului ) -vegheaza la buna aplicare a dispozitiilor tratatului si a deciziilor luate de institutiile comunitare; -prin Tratatul de la Nisa a fost facut un pas important catre rolul sau de institutie supranationala , de executiv al viitorului stat federal european. c) Curtea de Justitie - institutia ce asigura respectul dreptului comunitar ; - in textul provizoriu era prevazuta posibilitatea crearii unor camere jurisdictionale specializate , in anumite domenii ; membrii lor aveau sa fie alesi din randul persoanelor independente care aveau capacitatea ceruta pentru a ocupa functiile jurisdictionale ; numirea lor era facuta de Consiliul de Ministri ; -era formata din cate un judecator din fiecare stat membru si se putea reuni in camere de 13 judecatori - Tribunalul de Prima Instanta : numara cel putin cate un judecator din fiecare stat membru dar nr. total de judecatori este fixat prin statutul Curtii de Justitie ; membrii sunt numiti de comun acord de guvernele statelor membre pentru o durata de 6 ani ( o reinnoire partiala avand loc la 3 ani , mandatele acestora fiind renuvelabile )

d) Parlamentul European - este institutia in care sunt reprezentati cetatenii statelor membre - mai ales dupa intrarea in vigoare a Actului Unic European ,PE a avut rol de colegislator alaturi de Consiliu - este si autoritate bugetara si are si functia de control politic al Comisiei - in cadrul sau deputatii sunt structurati pe grupuri politice -conform Tratatului numarul de membrii ai PE a fost limitat la 732 e) Curtea de Conturi -rol major in conturarea si impulsionarea procesului de integrare europeana -atributii : asigurarea controlului conturilor , examinarea legalitatii si regularitatea intrarilor si cheltuielolor bugetului comunitar , asigurarea unei bune gestiuni financiare -formata din 15 membrii alesi pe 6 ani de catre Consiliu -conform Tratatului institutia urma sa cuprinda cate un institut national pentru fiecare stat ; numirea lor urma a se face de catre un consiliu cu majoritate calificata ,iar mandatul urma sa fie de 6 ani f) Comitetul economic si social -tratatul preciza ca trebuie sa fie compus din diferite component ale societatii civile organizate ; numarul membrilor limitat la maxim 344 - are rol consultativ , dar si un rol important asupra deciziilor UE ( pentru ca in componenta sa se regasesc grupurile financiare si industriale care pot influenta continuitatea integrarii ) g) Comitetul Regiunilor -are caracter consultativ si este compus din reprezentantii colectivitatilor regionale si

locale
- la nivel european exprima interesele regiunilor - componenta nu difera de cea a CES -noutatea adusa consta in faptul ca pentru a realiza o mai buna legatura intre Comitet si colectivitatile reprezentate de el va fi necesar ca membrii sai sa aiba un mandat politic efectiv. Reforma de la Nisa a pregatit cadrul institutional al Uniunii in vederea largirii . Dupa pubicarea textului in Official Journal of the European Union (10 martie 2001 ) s-a impus o

dezbatere mai larga asupra viitorului Uniunii. Astfel a fost anexata la tratat si o Declaratie asupra viitorului UE . In ceea ce priveste procesul de ratificare si acesta a fost destul de dificil , mai ales din cauza primului referendum irlandez . Procesul s-a incheiat in 2003 cand tratatul a intrat in vigoare.

Tratatul de Instituire a unei Constitutii pentru Europa. Uniunea Europeana, o Federatie de State Natiuni?
Tratatul de la Nisa nu a raspuns cu adevarat asteptarilor partizanilor integrarii europene. Tratatul propunea o noua Conferinta interguvernamentala (2004) care sa se focalizeze pe: delimitatarea mai precisa a competentelor intre statele mambre si institutitiile europene (conform principiului subsidiaritatii) stabilirea unui statut clar al Cartei Drepturilor Fundamentale (Laeken) simplificarea tratatelor si precizarea rolului parlamentelor nationale Dezbaterea asupra viitorului Europei s-a facut in cadrul Consiliul European de la Goteborg (iunie 2001) si Laeken (decembrie 2011). Conventia pentru viitorul Europei si-a deschis lucrarile la 28 februarie 2002 si s-au incheiat la 10 iulie 2003. Conventia a propus Europei un proiect constitutional (menit sa intareasca unitatea politica si economica si sa puna bazele unei identitati europene in politica internationala). Conventia - era formata din reprezentanti ai Parlamentului European, ai parlamentelor nationale, ai Comisiei Europene si ai guvernelor nationale. Conventia a avut mai multe faze: 1. Redactarea punctelor de vedere ale diferitilor actori nationali si europeni (asa numita etapa de audiere) 2. Demersul grupurilor de lucru (etapa de examinare) 3. Etapa de propunere, s-a bazat pe lucrarile grupurilor de lucru pentru a redacta propuneri cu caracter constitutional. Rezultatul lucrarilor sale discutate in cadrul Consiliului European de la Salonic (iunie 2003)- a decis convocarea unei Conferinte interguvernamentale care sa adopte un nou tratat al UE care sa corespunda extinderii si noilor contexte. Tratatul a fost semnat la Roma la 29 octombrie 2004.

La inceputul anului 2000 se vorbea mult despre o Constitutie Europeana sau despre un singur tratat (care sa regrupeze articolele din cele patru tratate). Reprezentanti statelor membre s-au grupat in trei categorii: 1. Maximalistii- din care faceau parte Italia, Benelux, Germania- aceasta din urma conducand grupul. Maximalistii doreau o redefinire a fortelor la nivel european si includerea Chartei Drepturilor Fundamentale in Tratatul de la Nisa. Acest punct de vedere a fost sprijinit de P.E 2. Minimalistii se opuneau oricarei forme de supranationalism (din acest grup faceau parte statele nordice, Austria si Spania) 3. Conciliatorii condusi de Franta; cuprindeau celalalte state In fapt integrarea Europeana are ca obiectiv prioritar construirea unei federati europene, modelata dupa principii supranationale (exprimate de Alexandre Marc in cadrul Congresului de la Haga privind crearea unui Federatii Europene). Demersul integrationist, demarat odata cu crearea CECO a fost inspirat in mare parte de ideile funcionalismului si supranationalismului (ca mai apoi fondarea CEE si CEEA sa imbine elementele de supranationalism cu cele de interguvernamentalism). Pana la aparitia Comunitatilor S.I era compus din organizatii bazate pe cooperare voluntara, interguvernamentala, statul national fiind principalul actor. Specialistii in integrare europeana au fost si sunt de acord ca este necesar sa se defineasca ceea ce inseamna cu adevarat Uniunea Europeana de azi. Ea este o organizatie internationala bazata pe o asociatie voluntara de state care contine in structura sa atat- elemente de federalism (cetatenie comuna, moneda unica, drapel comun, un parlament ales prin sufragiu universal (fara putere legislativa propriu zisa), dreptul care prevaleaza asupra drepturilor statelor membre, imparte competentele cu statele membre pe baza subsidiaritatii dar nu are structuri guvernamentale de tip federal. - cat si de confederalism Consiliul de Ministri este principala institutie legislativa si de decizie, Consiliul European era un organism interguvernamental ce tinde sa devina principala sa institutie politica, iar in domeniul securitatii si politicii externe statele au conservat majoritatea atributelor suveranitatii. Interguvernamentalismul parte a realismului (mai ales a neorealismului)

-se bazeaza pe cooperarea intre state, a carei finalitate este data de nasterea unor acorduri liber consimtite (statele membre isi conserva atributele suveranitatii).

- organizatiile rezultate din cooperare au sistem institutional simplu format dintr-un organ alcatuit din reprezentantii statelor membre si alte organe subordonate acestuia si cu control consultativ. - deciziile se iau in unanimitate; - exemple de organizatii: Consiliul Europei, Organizatia Europeana pentru Cooperare Economica, Uniunea Europei Occidentale, Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord etc. - interguvernamentalistii partizani ai identitatii si loialitatii nationale, considerau ca statul isi va pastra statutul sau de actor principal in ciuda integrarii economice. Andrew Moravcsik (teoretician al interguvernamentalismului liberal) demonstreaza ca negocierile care au condus la semnarea AUE nu au fost gestionate de institutiile supranationale (Comisie, Parlament, Curte) ci au fost rezultatul unui proces gradual de convergenta a intereselor statelor membre. Forma de organizare administrativa pe care interguvernamentalistii o privilegiaza este Confederatia- care presupune o conservare accentuata a suveranitatii statelor membre uniune de state suverane in care rolul central il au guvernele. Federatia uniune de state a carei autoritate este data de cetatenii sai, fiind rezultatul unei constitutii supreme, din care isi deriva autoritatea toate puterile. Guvernul central are autoritate asupra unor domenii importante (ex. SUA dupa 1789, Uniunea Sovietica, Federatia Rusa, Fosta Iugoslavie)

Supranationalismul este parte integranta a sistemului federal - se bazeaza pe integrarea si solidaritatea statelor membre, pe consintamantul acestora in ceea ce priveste transferal de suveranitate - principiile supranationale au creat premisele constituiri unei federatii europene Organizatiile supranationale au puteri proprii Institutiile acestora au caracter independent fata de guvernele, member, iau decizii conform regulii majoritatii.

Caracteristici (ale acestor organizatii): 1.dreptul organizatiei primeaza asupra drepturilor satelor membre 2. Institutiile sale au sarcini limitate ( dar sunt independente de factorii nationali de decizie)

3.persoanele fizice si juridice se pot adresa direct institutiilor comunitatii Daca facem o analiza sumara a UE, pornind de la asertiunile anterioare putem afirma ca aceasta este o organizatie supranationala care are atat -elemente de confederalism (tratatele constitutive, Consiliul European, principalul organ politic, Consiliul de Ministri care are puterea legislativa si decizionala) - elemente de federalism(cetatenia comuna, moneda unica, primatul dreptului Uniunii asupra dreptului statelor membre).

Constitutia Europeana: triumful federalismului European? Conventia si-a prezentat proiectul la 18 iulie 2003 la Roma in fata Consiliului European. Proiectul se intituleaza sugestiv Tratatul de instituire a unei Constitutii pentru Europa. Proiectul este rezultatul demersului Conventiei Europene constituit in urma deciziei Consiliului European de la Laeken (Belgia)- 14-15 decembrie 2001 si intitulata Declaratia pentru viitorul Europei. Consiliul European de la Laeken a insarcinat Conventia sa faca propuneri pe trei teme: apropierea cetatenilor de proiectul European si de institutii structurarea vietii politice si a spatiului politic European intr-o Europa extinsa transformarea Uniunii intr-un factor de stabilitate Autorii proiectului au stabilit principiile care vor guverna raporturile dintre Uniune si statele membre: cele ale subsidiaritatii si cele ale proportionalitatii, principii care raspund eficient la caracteristicile unei bune guvernante. Rolul Uniunii era intarit de principiul atribuirii primeste prin Constitutie anumite competente si actioneaza numai in limita acestora; una din problemele cele mai controversate: cea a Politicii Externe si de Aparare Comuna (PEAC).

Reforme si institutii in cadrul Tratatului de instituire a unei Constitutii pentru Europa Conventia si-a propus pe langa adoptarea unui proiect de tratat si reforme institutionale substantiale. O prima constatare este aceea ca: Constitutia transforma Consiliului European din organ politic in institutie a UE. Presedintele Consiliului European ales la 2 ani si jumatate cu posibilitatea reinnoirii o singura data a mandatului, va reprezenta Uniunea in exterior in

probleme de politica externa si de aparare comuna (fara sa aduca atingere competentelor ministrului afacerilor externe a Uniunii) o noua functie propusa in proiectul de tratat. Aceasta propunere de a transforma Consiliul European in institutie apartine grupului franco-german din Conventia Europeana. Consiliul European format din sefii de stat sau de guvern ai statelor membre, din presedintele sau si din presedintele Comisiei Europene Comisia Europeana grupul franco-german propune intarirea rolului acesteia prin simplificarea procedurilor comitologiei, acordarea unui rol mai mare comisarilor in ceea ce priveste directiile generale, alegerea presedintelui de PE si aprobarea sa de Consiliul European cu majoritate calificata. Grupul dorea ca Comisia sa fie responsabila politic atat fata de Parlamentul European cat si fata de Consiliul European. Proiectul lui Valery Giscard DEstaing a retinut unele din ideile grupului franco-german mentinand functiile actale, cele legate de initiativa legislativa, supravegherea aplicarii dreptului Uniunii sub controlul Curtii de Justitie, executarea bugetului, gestionarea programelor.

Numarul comisarilor va fi redus, dar numai din 2014, pana atunci un comisar din fiecare stat membru. Presedintele Comisiei: va fi propus de Consiliul European cu majoritate calificata si numit de P.E cu majoritatea membrilor acestuia. Se propunea alcatuirea Comisiei din 15 membri: un presedinte, ministrul afacerilor externe a UE, care era si vicepresedinte si 13 comisari europeni selectati pe baza unui sistem de rotatie egala. Presedintele Comisiei va putea numi comisarii fara drept de vot(care sa reflecte reprezentarea tuturor statelor membre). Comisia, in calitate de colegiu, va raspunde doar in fata PE, care va putea adopta o motiune de cenzura impotriva sa (motiune adoptata=Comisia demisa in bloc). In alegerea comisarilor fiecare stat propune o lista de trei persoane (de ambele sexe) din care presedintele va selecta o persoana. Comisia, in eventualitatea aprobarii, avea un mandat de cinci ani. Consiliul de Ministri isi pastra functiile legislative, bugetare si de coordonare; Consiliul este compus dintr-un reprezentant al fiecarui stat membru si va hotari cu majoritate calificata. Formatiunile Consiliului modificate: va exista un Consiliu al Afacerilor Generale (care pregateste sedintele Consiliului European impreuna cu Comisia), un Consiliul Legislativ, un Consiliu al Afacerilor Externe- va elabora politicile externe. Schimbarile aduse impunerea majoritatii calificate ca regula cvasigenerala in adoptarea deciziilor Consiliului de Ministri si stabilirea unei relatii directe intre acesta si Consiliul European.

PE si-a pastrat rolul de colegislator; rolul sau fiind sporit prin extinderea procedurii de codecizie si prin participarea la alegerea presedintelui Comisiei Europene. Parlamentul European va avea functii legislative exercitate impreuna cu Consiluul de Ministri, bugetare, de control politic si consultativ. Acesta va fi ales prin vot universal direct de cetatenii europeni, pe cinci ani; fiecare stat va avea cel putin 4 membri alegerea facandu-se pe baza unui sistem proportional degresiv. Curtea de Justitie va ramane o institutie ce va conserva dreptul de interpretare asupra dreptului Uniunii si va hotari asupra actiunilor introduse de statele membre, de catre institutiile si persoanele fizice sau juridice din Uniune. Pentru buna functionare textul introducea Curtea Europeana de Justitie, Tribunalul de prima instanta, tribunale specializate. Comitetul Regiunilor si Comitetul Economic si Social rol consultativ. Vor fi compuse din reprezentanti ai colectivitatilor regionale si locale, ai organizatiilor patronale, salariale sau din alte segmente ale societatii civile. Vor putea crea intodeauna o presiune asupra guvernelor nationale si asupra institutiilor comunitare. Tratatul Constitutional semnat la 29 octombrie 2004, a intrat in proces de ratificare, urmand sa intre in vigoare la 1 noiembrie 2006; votul francez si olandez (mai-iunie 2005) a determinat o criza la nivelul UE.

Tratatul de la Lisabona
Tratatul de la Lisabona a fost semnat la 13 decembrie 2007 si a intrat in vigoare la 1 decembrie 2009. Tratatul regandeste modalitatile de abordare a problemelor politice, economice si sociale pentru ca U.E sa se poata ridica la nivelul asteptarilor cetatenilor sai. Construirea treptata a unei idei constitutionale pentru Europa: De la Laeken la Lisabona Trataul de la Lisabona este un proiect ce consolideaza puterea UE si imbunatateste mecanismele birocratice, reformand in acelasi timp structurile europene tot mai ineficiente in procesul de luare a decizilor. Ratificarea acestui document reprezinta un success al democratizarii crescande. Eforturile timide pro-constitutie: Germania a contribuit semnificativ prin cele doua discursuri ale ministrului de externe Joschka Fisher (ian. 1999 si mai 2000); apelul sau avea sa primeasca ecouri pozitive de la numerosi lideri europeni: o parte importanta a elitei politice era pregatita sa incerce un salt calitativ de la dezordinea legislativa a momentului spre un sistem bazat pe un

document constitutional care sa urmareasca: - introducerea ordinii in sistemul european cu ajutorul unui document constitutional care sa mareasca intelegerea in randul cetatenilor europeni a regulilor comunitare principale. - sa adanceasca procesul de integrare Summit-ul de la Nisa din decembrie 2000. Summit-ul de la Laeken din decembrie 2001 a adoptat celebra Declaratie pentru viitorul UE care urmeaza concluziilor de la Nisa (decembrie 2000).

Dezbaterile dintre liderii europeni reuniti la Laeken s-au concretizat in trei directii de actiune: a) Redefinirea rolului UE in lume b) Necesitatea unei UE mai eficienta, democratica si transparenta c) Crearea unei Conventii pentru viitorul Europei pentru prima oara intr-un document de asemenea anvergura apare cuvantul constitutie. Dupa cum prevedea Declaratia de la Laeken s-a decis alcatuirea unei Conventii pentru prima data in istoria UE Conferintele Intraguvernamentale au fost precedate de o Conventie pentru viitorul Europei care, pe parcurs, avea sa se transforme de facto intr-o ,,Conferinta Intraguvernamentala anticipata. O versiune preliminara a Tratatului Constitutional - prezentata in octombrie 2002- miza pe ideea unui singur tratat cu trei parti: - principii constitutionale - politicile Uniunii -prevederi generale privind ratificarea Sefii statelor ajung la un acord de principiu asupra Tratatului Constitutional in iunie 2004; textul definitiv a fost aprobat la 27 octombrie 2004. Era vorba despre un Tratat si o Constitutie in acelasi timp; -dupa ce 18 state au ratificat TC toate eforturile pro-constitutionale au fost inghetate de esecurile referendumurilor organizate in Franta si Olanda. Tratatul de reforma, o Constitutie fara constitutie Consiliul European decide in 2005 ca este cel mai bine sa urmeze o perioada de reflectie si analiza asupra textului. Esecurile repetate faceau ca aceasta varianta sa fie imposibila.

Varianta sustinuta de Marea Britanie si Polonia ca noul tratat sa fie negociat pe baza celui de la Nisa, nu era de preferat caci ar fi pus capat unui efort indelungat pentru adoptarea constitutiei si ignora vointa cetatenilor celor 18 state care il ratificasera deja. Negocierea unui tratat nou in doar doua state membre era varianta optima. In 2006 Consiliul European a insarcinat Germania sa intocmeasca un raport asupra situatiei curente a discutiilor referitoare la Tratatul Constitutional; Forma modificata- cunosuta sub numele de Tratatul de Reforma (forma preliminara a ceea ce azi numim Tratatul de la Lisabona).

Succesul presedentiei germane vine ca urmare a unor negocieri intense nu doar cu statele care au refuzat prin referendum Constitutia propusa, dar si cu o parte din statele care il ratificasera deja. Atat Franta cat si Olanda doreau un tratat sumar: 1. Sarkozy propunea ca solutie prevederi care sa vizeze: dispozitii referitoare la majoritatea calificata, alegerea Presedintelui Comisiei Europene de catre Parlament, respectarea principiului subsidiaritatii. 2. Olanda dorea ca UE sa isi intareasca democratia si capacitatea decizionala - insista pentru renuntarea la simbolistica UE, neincluderea Cartei Drepturilor Fundamentale (in totalitate), participarea parlamentelor nationale la controlul subsidiaritatii. Noul tratat a recuperat mare parte a continutului Tratatului Constitutional, dar se elimina: a) Simbolistica UE (drapel, imn) ceea ce nu inseamna ca statele membre sunt obligate sa renunte in a le utiliza b) Familia de cuvinte constitutie, constitutional, constitutionalizare c) Suprematia explicita a dreptului comunitar asupra celui national d) Nu se pastreaza fraza in care se afirma ca UE este formata din state si popoarele acestora, dar se acorda o atat de mare insemnatate popoarelor incat ele devin factorul determinat al procesului decisional. Raman comune cu Tratatul Constitutional: 1) UE va avea personalitate juridica 2) Dispar pilierii si Comunitatile Europene 3) Se pastreaza continutul de fond al TC

4) Creste rolul UE in lume prin acordarea personalitatii juridice 5) Creste democratia UE prin aparitia in tratat a Cartei Drepturilor Fundamentale in UE 6) Creste eficienta decizionala a UE prin simplificarea procedurilor 7) Creste transparenta si vizibilitatea UE La 13 decembrie 2007 Consiliul European de la Lisabona aproba Tratatul de Reforma care devine Tratatul de la Lisabona. Ratificarea Tratatului ratificarea avea sa aiba loc, in cele mai multe cazuri la nivelul parlamentelor nationale (Ungaria a ratificat Tratatul la 4 zile de la semnarea sa) doar Irlanda a recurs la referendum (fiind obligata de propria constitutie sa faca acest lucru)

La 12 iunie 2008 votantii irlandezi resping Tratatul (un amendament cantarea considerabil pentru Irlanda: posibila pierdere a postului de comisar european ca urmare a reducerii Comisiei). Reactia guvernelor nationale: la 28 decembrie 2008 decid ca, odata cu intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona, Comisia va acorda cate un post de comisar fiecarui stat membru. La 2 octombrie 2009 -nou referendum in Irlanda; Tratatul de la Lisabona aprobat (67%). Structura tratatului de la Lisabona si principalele inovatii introduse Structura institutionala- triunghiul Parlament-Consiliu-Comisie; scopul final: reducerea distantei dintre Uniune si cetatenii europeni.

Noul tratat nu constituie un al treilea tratat, nici nu le inlocuieste cu un tratat unic ci aduce amendamente- Tratatului de instituire a Comunitatii Europene (Roma 57) si -Tratatului privind UE (Maastricht 92) Tratatul de la Lisabona contine numeroase elemente care imbunatatesc pozitia UE in fata provocarilor create de dimensiunile la care a ajuns in urma recentelor extinderi la 27 state: 1) Se creaza 2 posturi oficiale de mare calibru: a) Functia permanenta de Presedinte al Consiliului European (inainte revenea prin rotatie sefilor de guvern) primul presedinte permanent- Herman Van Rompuy (fost

prim-ministru belgian) cu mandat de doi ani si jumatate care se poate reinnoi o singura data. b) Inalt Reprezentant pentru Afaceri Externe prima persoana care ocupa acest post este baroneasa Chaterine Margaret Ashton- preia sarcinile pe care le indeplinea Inaltul Reprezentant pentru Politica Externa si Securitate Comuna. - printre atributii dreptul de initiativa in domeniul PESC si reprezentarea Uniunii fata de terti si in cadrul organizatiilor si conferintelor interguvernamentale. 2) UE capata personalitate juridica (Comunitatea Europeana a incetat sa existe, iar acquis-ul Comunitatii este preluat in intregime de UE care dispune in acelasi timp de personalitate juridica); crearea unei singure entitati juridice va asigura o mai buna reprezentare la nivel international. 3) Desfiintarea structurii pe trei pilieri 4) Cresterea competentelor externe ale UE 5) Parlamentele nationale primesc noi atributii si o serie de competente consolidate privind procesul decizional al Uniunii 6) Carta Drepturilor Fundamentale dobandeste statut juridic obligatoriu 7) Se clarifica distributia de competente intre UE si statele membre; se extinde sfera de aplicare a votului cu majoritate calificata in Consiliu - Una dintre cele mai importante modificari incorporarea Cartei Drepturilor Fundamentale in Tratat - Pentru prima data Tratatul de la Lisabona ofera cetatenilor UE dreptul la initiativa cetateneasca (prin care cetatenii pot cere Comisiei, in limita competentelor acesteia, sa faca propuneri legate de chestiuni care, in opinia cetatenilor necesita adoptarea unui act european). - Abordeaza problemele de clima si cele legate de energie: tratatul include o sectiune specifica dedicata energiei. Europa prin Tratatul de la Lisabona recunoaste importanta identificarii si combaterii cauzelor schimbarilor climatice. Ca o inovatie, Tr. de la Lisabona include obiectivul promovarii in plan international a masurilor privind combaterea schimbarilor climatice.