3.Caracterizati dinanismul si evolutia in viata umana.

Omul traverseaza trei ciclurii mari in decursul vietii sale; al copilariei, al tinertii si al adultului iar din cadrul lor se desprind peroiade si subperioade relativ distincte. Chiar daca aceste perioade, etape stadii au creat controverse asupra lor ele caracterizand ciclurile umane controversele au provenit din diferentele conceperii omului concret cu existenta temporara si omului in situatie cu un anumit potential psihic la statutul de varstra, ele nu au contrazis sinonimia dintre termeni etape' perioade si stadii' respectiv subperioade si substadii la care se adauga si cel de ciclu. Tratarea de fata apare prin prisma particularitatilor structurate cu dinamismul ce caracterizeaza evolutia, conceputa in ordine sistematica pentru a ceea o imagine probabilistica a omului complet (intreg). a) Primul ciclu cel al copilariei marcat prin crestere si dezvoltare cuprinde subiectul de la nastere pana la adolescenta inclusiv in care subliniem copilaria, campul de in care se structureaza si se dezvolta conduitele fundamentale adaptative, insusirile personalitati, ale cognitiei, cele intelectuale, ale afectivitatii si motivatiei, atitudinilor si sociabilitati Procesul alfabetizari care in societatea moderna incepe inainte de intrarea copilului la scoala reprezinta accesul spre cultura prin intermediul ciclului primar se traverseaza o etapa intensa de elaborare a deprinderilor intelectuale si de formare a motivatiei epistemice iar mai tarziu prin intermediul ciclului primar se elaboreaza mecanismele intime ale integrari scolare si sociale a copiilor, a conduitelor complexe legate de debordantul dimorfism sexual si stabilizarea aspiratiilor scolar- profesionale. Transformarile ce au loc in perioada copilariei nu sunt lineare, uniforme ci si cu oscilatii, dar fara sa afecteze caracterul continu al deveniri umane. b) In ciclul tinereti apare un intens proces de integrare social- profesionala si constituirea propriei familii stucturandu-se mai profund subidentitatile profesionale , cele legate de familia personala si subidentitatile parentale in cadrul ei Aceste dimensiuni pot avea grade de concordanta sau disonanta rezultate din modul in care tanarul traieste responsabilitatea ce ii revine si demersurile ce le face pentru indeplinirea ei in acest context aparand orientari pregnante spre un anumit mod de viata si se stabilizeaza unele atitudini comportamentale.In al treilea ciclu cel de adult cu maturitatea si batranetea predomina ascensiunile si regresele caracteristice ce determina antrenarea in roluri si statute in care adeseori crizele de timp duc la framantari si tensiuni cu explozii ce se pot regreta uneori ulterior. Perioada batranetii se caracterizeaza printr-o acumulare de oboseala si uzura interna ce modifica functionalitatea psihica scazandu-i productivitatea prin iesirea din campul munci si plecarea copiilor creeandu- se modificari complexe in campul preocuparilor, intereselor, a stilului vietii cand subidentitatea profesionala si matrimoniala intra in criza sau se estompeaza iar bolile de degenerenta fac din aceasta perioada fragila o etapa de instrainare cu atat mai mult cu cat se traieste sentimentul inutilitatii sociale si a abandonului. 4.Explicati factorii devenirii umane:ereditatea,mediul,educatia. -Ereditatea este caracteristica biologica a fiintelor ce desemneaza complexul de predispozitii care se transmit de la ascendenti la descendenti prin intermediul mecanismelor genetice.[7] Fiecare om este purtatorul, att al trasaturilor generale ale speciei umane : pozitia bipeda, structura anatomo-fiziologica, tipuri de reflexe, ct si a caracterelor ereditare care i sunt transmise pe linie directa de la proprii sai ascendenti : culoarea pielii, ochilor, conformatia fetei, anumite particularitati ale grupei sanguine etc. Ereditatea generala si cea particulara alcatuiesc substratul material al ereditatii. Preocuparea cercetatorilor care au avut ca obiect de analiza factorii devenirii fiintei umane, s-a centrat pe stabilirea semnificatiei si ponderii mostenirii ereditare n formarea personalitatii. ntrebarea pe care si-au pus-o a fost daca ereditatea poate fi socotita un factor cu rol determinat n acest sens sau dimpotriva. n concluzie, putem spune ca, ereditatea nu reda n mod necesar tipurile de comportament, ci numai predispozitii. -Mediul este ansamblul conditiilor naturale, materiale si sociale ce alcatuiesc cadrul de existenta al omului si care i ofera acestuia o diversitate de posibilitati de dezvoltare psihoindividuala.[8] Din acest punct de vedere ne intereseaza n principal : - care este structura mediului; 1

- ce componente structurale ale mediului au o influenta mai mare asupra personalitatii umane; - cum actioneaza mediul asupra devenirii fiintei umane. Structura mediului se prezinta astfel : n functie de momentul de referinta din viata omului, nainte de nasterea sa sau dupa, vorbim de influente ale mediului intern si de influente ale mediului extern. n faza prenatala, asupra copilului se exercita anumite influente interne determinate de ambianta intrauterina. Aceasta influenta nu este att de importanta, dar nici nu poate fi neglijata. Totalitatea influentelor externe care se exercita asupra omului de-a lungul ntregii sale perioade postnatale, reprezinta mediul extern, n cadrul caruia se opereaza o distinctie ntre influentele mediului fizic sau primar si influentele mediului social sau secundar. Mediul fizic-este cadrul natural n care omul si desfasoara viata si cuprinde ansamblul conditiilor bioclimatice (relief, clima, flora, fauna), ce i influenteaza dezvoltarea si maturizarea biologica ( naltime, culoarea pielii), precum si modul de a trai (meserii, vestimentatie, alimentatie specifica). Influentele sale asupra dezvoltarii psihice[9] a omului sunt apreciate de specialisti ca nerelevante. Mediul fizic nu actioneaza si nu influenteaza direct dezvoltarea psihica a omului. Mediul social-omul este supus si determinarilor de ordin social care au un impact mult mai puternic asupra dezvoltarii sale psihoindividuale. Din punct de vedere al devenirii fiintei umane, definim mediul social ca fiind ansamblul influentelor ce decurg din interactiunea omului cu totalitatea conditiilor economice, politice si culturale, care si impun amprenta asupra dezvoltarii psihice. Influentele exercitate de mediul social asupra omului sunt : - directe, prin: - schemele dec conduita oferite de ceilalti membrii ai colectivitatii careia i apartine. Omul aplica aceste reguli pe parcursul vietii. - limbaj, ca mijloc de comunicare si transmitere a capitalului de cultura si a ntregii cunoasteri acumulate prin experienta grupului. - indirecte, prin: - membrii ai familiei care joaca rolul de factor mediu ntre acesta si realitatea sociala si care ei nsisi, sunt influentati n comportamentul lor de cultura grupului caruia i apartin. -Educatia este factorul hotartor al dezvoltarii psihoindividuale a persoanei[11]. Ea sistematizeaza si organizeaza influentele mediului. Are o functie sociala, fiind intermediarul ntre om si conditiile de mediu. Copilul dobndeste prin educatie norme, valori, modele care se manifesta apoi ca optiuni personale, n comportamentul sau. Formarea si dezvoltarea personalitatii umane este deci, un proces orientat, organizat si constientizat prin educatie. Se afirma pe buna dreptate, ca unul dintre elementele definitorii ale societatii contemporane este schimbarea. Noul mileniu n care pasim a mostenit nsa multe probleme sociale, economice si politice, care, desi au marcat n mare masura ultima jumatate de secol, sunt departe de a-si fi gasit solutiile. Dintre aceste probleme mentionam: terorismul international, rasismul, cresterea numarului saracilor, a analfabetilor si a somerilor, etc. Analfabeti nu sunt doar cei ce nu stiu sa scrie si sa citeasca, ci si cei care au deficiente n cunostintele de baza, vorbindu-se de analfabetismul functional, iar mai nou si de cel computerial. Educatia cauta sa contribuie la ameliorarea acestor probleme prin actiuni specifice de preventie. Datorita esuarii n a gasi solutii putem spune ca educatia se afla n situatie de criza. Prin criza se ntelege decalajul dintre rezultatele nvatammtului si asteptarile societatii. Dintre solutiile specifice si generale gasite enumeram: inovatii n conceperea si desfasurarea proceselor educative; introducerea noilor tipuri de educatie n programele scolare; ntarirea legaturilor dintre actiunile scolare si cele extracurriculare; formrea initiala si continua a cadrelor didactice; 2

conlucrarea dintre cadre didactice, elevi, parinti si responsabili de la nivel local; organizarea de schimburi de informatii ntre statele europene; regndirea procesului de educatie n vederea integrarii cu succes a tinerilor n viata profesionala si sociala. 5. Caracterizati modelele si teoriile vizind dezvoktarea psihica si formarea personalitatii in ontogeneza:stadialitatea cognitiva-J.Piaget;stadialitatea psihosociala E.Erickson,Freud.L.S.Vikotski. Teoria dezvoltrii cognitive J. Piaget Cea mai cunoscut teorie privind dezvoltarea cognitiv (epistemologia genetic, adic dezvoltarea cilor prin care lumea extern i devine cunoscut individului uman) a fost elaborat de Jean Piaget (1896-1980). El s-a preocupat de studiul dezvoltrii inteligenei la copil. Evoluia ontogenetic a inteligenei este examinat ca o construcie progresiv ce depinde att de factori interni (capacitile iniiale ale individului), ct i de factori externi (caracteristicile mediului n care evolueaz fiina uman). Pentru ntemeietorul epistemologiei genetice, inteligena nseamn, n primul rnd, adaptare, respectiv un echilibru ntre organism i mediu, care este rezultatul interdependenei a dou procese complementare: asimilarea i acomodarea. Asimilarea este un proces de integrare prin care un individ ncorporeaz noi informaii n schemele operatorii i n experiena cognitiv de care dispune deja. Acomodarea presupune modificarea schemelor existente n funcie de caracteristicile noii situaii. O conduit adaptat la un moment dat al dezvoltrii i ntr-un anumit mediu presupune existena unei stri e exhilibru ntre cele dou procese asimilarea i acomodarea. Potrivit lui Piaget, aceast stare de echilibru poate fi considerat ca un stadiu, un palier n dezvoltarea copilului. Trecerea de la un stadiu la altul va fi marcat prin stri de dezechilibru care, prin jocul noilor asimilri i acomodri, antreneaz o nou stare de echilibru, adic un nou stadiu n dezvoltarea inteligenei. Progresul inteligenei poate fi considerat rezultatul unei echilibrri progresive. ntreaga activitate mental tinde spre realizarea unei structuri ce se concretizeaz, n principal, ntr-o stare de echilibru. Asimilarea i acomodarea sunt factorii determinani ai dezvoltrii structurii cognitive care l fac pe individ capabil s coopereze, s rezolve problemele i s se adapteze mai bine la schimbrile de mediu. Stadiile dezvoltrii inteligenei Piaget spune c schimbrile n inteligen apar secvenial, n stadii succesive. Fiecare stadiu depinde de cel anterior. Dup Piaget, dezvoltarea inteligenei se face n secvene invariabile (stadii). Acestea sunt: stadiul senzoriomotor (0-18/24 de luni): copilul cunoate prin intermediul activitilor fizice pe care le ndeplinete. i achiziioneaz baza ntregului edificiu al cunoaterii umane: schema obiectului permanent. Stadiul se ncheie cu achiziia limbajului i a gndirii simbolice; stadiul preoperaional (2-5/7 ani): este caracteristic copilului de vrst precolar, luptnd pentru a-i achiziiona gndirea logic; stadiul operaiilor concrete (6-11/12 ani): copilul poate gndi logic probleme concrete, acum i aici. Gndirea devine reversibil, n limitele realitii, copilul nelege deducia necesar cunoscnd proprietile obiectelor; stadiul operaiilor formale (12/13 ani): sunt adolescenii capabili s opereze mental asupra unor probleme abstracte, ipotetice. Ei au o gndire tiinific, fac deducii sistematice pe baza unor ipoteze. Piaget are o teorie funcional, accentund rolul adaptrii. n acelai timp, este o teorie structural, accentund rolul organizrii sistemului cognitiv. Coninutul ei este orientat spre comportamente care constituie datele cognitive de baz, ce sunt apoi prelucrate. Piaget a dezvoltat o teorie despre modul cum i achiziioneaz fiina uman cunotinele (epistemologia genetic) plecnd de la greelile pe care le fac copiii, la anumite vrste, n rezolvarea unor probleme. Dup Piaget, dezvoltarea mental este un proces evolutiv. Stadiile se succed pentru c sunt tot mai adaptate, rspunznd exigenelor realitii. Abordarea psihodinamic a dezvoltrii - S. Freud Psihanaliza pune accentul pe determinanii interni ai dezvoltrii (instane psihice, impulsuri, energii primare etc.). Aceste teorii sunt numite i psihodinamice. 3

S. Freud (1856-1939) Viziunea psihanalitic a lui Freud privind dezvoltarea cognitiv a avut un efect profund asupra gndirii psihologice nc de la apariia acesteia n prima parte a sec. XX.. Iniial, pregtit ca medic, interesul lui Freud n neurologie l-a condus la specializarea n tulburrile nervoase. El a observat c majoritatea tulburrilor nevrotice manifestate la pacienii si, preau s i aib originea mai degrab n experienele traumatice din trecut i nu n bolile fizice. Freud a elaborat faimosul su tratament psihanalitic al tulburrilor emoionale i de personalitate. Psihanaliza implic utilizarea celor trei tehnici de personalitate: asociaia liber pacienii sunt ncurajai s se relaxeze i s-i exprime liber fluxul care accede n mintea lor; analiza viselor; interpretarea erorilor de vorbire i a altor evenimente accidentale. Oricare dintre aceste tehnici, consider Freud, penetreaz psihicul incontient al pacientului i dezvluie gnduri, sentimente i motivaii de care pacienii nu sunt contieni. Din studiile de caz ale pacienilor si, Freud a elaborat teoria psihicului uman i a personalitii, o teorie pe care a continuat s o dezvolte pe tot parcursul vieii sale. Termenul psihanaliz se refer att la metod, ct i la teorie/orientare. Elementele centrale n teoria psihanalitic sunt urmtoarele: existena unui psihic incontient, construit n perioada copilriei, adpostind amintirile refulate care motiveaz i influeneaz gndurile contiente i comportamentul. Coninuturile sunt refulate ntruct sunt dureroase sau amenintoare; existena instinctelor care motiveaz i regleaz comportamentul uman chiar din perioada copilriei: de exemplu, Eros (instinctul general de via constituit din instinctele de conservare i sexuale) i Thanatos (instinctul morii care implic instincte agresive i destructive). Sursa acestor instincte este energia psihic, iar cea mai dominant este energia sexual libido-ul. Freud considera libido-ul ca o for care constrnge oamenii s se comporte ntr-o manier ce duce la reproducerea speciei. El susinea c intensitatea energiei psihice a unui individ este fix i c energia poate fi legat de obiecte, oameni, gnduri i aciuni. Freud a denumit acest proces investire (cathexis). Un element central n teoria psihanalitic se refer la importana mecanismelor de aprare cum ar fi: refularea (ndeprtarea experienelor dureroase din memoria contient); regresia (ntoarcerea la moduri de comportament de nivel inferior din punct de vedere al complexitii, pentru a scpa de situaiile stresante); proiecia (exprimarea propriilor atitudini sau triri tulburtoare ca i cum ele ar proveni de la o alt persoan); sublimarea (exprimarea instinctelor bazale, de exemplu exprimarea tendinelor agresive printr-o activitate, cum ar fi prin creaie artistic). Un concept important introdus de Freud este cel de identificare, mecanism psihologic care ncearc s explice asemnarea crescnd ntre comportamentul copiilor i generaiile mai n vrst. Identificarea copilului cu printele de acelai sex are dou consecine importante: 1. Copilul adopt rolul de gen ce va fi asumat n via. 2. Copilul adopt standardele morale ale prinilor, atitudinile i interdiciile mpreun cu normele morale ale societii. Prin urmare se nate supraeul, iar valorile i credinele unei culturi sunt transmise de la o generaie la alta. Structura personalitii n concepia psihanalitilor Freud susine c personalitatea este constituit din trei structuri importante, in(sinele), ego (eul) i superego (supraeul). Fiecare parte a personalitii are propria sa funcie, iar n personalitatea sntoas, matur, cele trei pri produc un comportament echilibrat, bine integrat. Id. Sinele este determinat biologic i este partea primitiv a personalitii. El reprezint toate pulsiunile instinctuale: sexuale, agresive i cele care intereseaz satisfacerea nevoilor corporale. El opereaz dup principiul plcerii, adic el caut s obin plcerea i s evite durerea. Sinele este iraional, impulsiv i nu este afectat de restriciile sociale. La copiii nou-nscui, toate procesele mentale sunt procese ale sinelui.

Eul. Pe msur ce se dezvolt i ncearc s se adapteze cerinelor lumii exterioare, eul iese la suprafa. El menine legtura cu realitatea, deci opereaz dup principiul realitii, altfel spus, satisfacerea nevoilor sunt amnate pn la momentul i locul oportun. De exemplu, copilul nva c foamea va fi satisfcut numai atunci cnd cineva este disponibil s-i prepare hrana. Eul ia n considerare constrngerile i restriciile lumii exterioare. Eul este adesea numit organizatorul personalitii, el ncearc s realizeze echilibrul dintre realitile lumii exterioare i pulsiunile iraionale ale sinelui. Supraeul. ntre 4 i 6 ani, apare cea de a treia parte a personalitii, supraeul. Echivalentul aproximativ al contiinei de sine, supraeul reprezint cadrul intern al individului a ceea ce este drept i nedrept aa cum sunt ele reprezentate de sanciunile i inhibiiile morale existente n cultura respectiv. Orice violare a standardelor nalte, deseori nerealiste, are ca rezultat sentimentul de vinovie i anxietate. Freud considera c cele trei pri (instane) ale personalitii se afl permanent n conflict sinele care ncearc s obin gratificarea impulsurilor i supraeul fixnd standarde morale, adesea neraionale. Eul este obligat s menin un echilibru adecvat ntre aceste dou fore aflate n opoziie i cerinele externe ale realitii sociale. Dezvoltarea personalitii Freud postuleaz c n cursul dezvoltrii copiii trec printr-o serie de stadii. n timpul fiecrui stadiu, satisfacerea este obinut pe msur ce libido-ul (sau energia sexual) este direcionat spre diferitele pri ale corpului. El s-a referit la instinctele sexuale, dei n atribuirea acestui termen copiilor, Freud a folosit termenul sexual mai degrab cu sensul de plcere fizic. Fiecare stadiu aduce dup sine un set de probleme ce trebuie depite n raport cu dezvoltarea de mai trziu. Eecul n soluionarea satisfctoare a unui anumit stadiu va avea ca rezultat fixaia, sau stagnarea dezvoltrii n acel stadiu. Fixaia determin ca individul s menin pn mai trziu n via unele dintre caracteristicile acelui stadiu, iar cazurile severe vor duce la apariia nevrozelor n viaa de adult. Stadiile psihosexuale (dup Freud) Stadiul oral (de la natere la 1 an) Sinele este dominant. Energia libidinal este centrat asupra gurii, iar copilul obine satisfacia prin sugere i mucare. Freud opina c: 1) stadiul oral poate fi mprit n subfaza suptului pasiv, receptiv, a primelor luni i subfaza mucrii active, agresive care se instaleaz mai trziu; 2) fixaia poate fi cauzat fie de suprasatisfacere, fie prin frustrarea copilului de nevoile orale. Un copil ale crui nevoi orale nu sunt satisfcute sau sunt suprasatisfcute va manifesta mai trziu caracteristicile acestui stadiu. Fixaia se poate exprima prin dependene, cum ar fi fumatul, lcomia sau alcoolismul; roaderea unghiilor; sarcasmul excesiv. Stadiul anal (al doilea an de via) Acest stadiu are n centru senzaiile de plcere de la nivelul mucoaselor rectului. Copilul obine satisfacia prin expulzarea sau retenia fecalelor, iar acum este n stare s-i exercite un anumit control asupra acestor funcii ale corpului. Copilul i poate mulumi prinii fie prin a fi curat, fie dejucndu-le planurile prin a face murdrie. Aadar, senzaiile de plcere asociate cu expulzarea sau retenia se asociaz cu comportamentul care are implicaii sociale. Un eveniment semnificativ n viaa copilului este efortul prinilor de a-i impune un instructaj igienic. Fixaia n stadiul anal, probabil rezultat din conflictul printe/copil n timpul instruirii igienice, poate duce la apariia unei personaliti excesiv preocupate de curenie i sistematizare (expulzare) sau care este avar, refractar i obsesiv n perioada adult (retenie). Stadiul falic (de la 3 la 6 ani) Acum, energia libidinal se centreaz asupra organelor genitale, iar sentimentele devin evident sexuale. Freud a definit problemele importante, originare n complexul Oedip, descriind prima secven de evenimente caracteristice copilului de sex masculin. Fanteziile bieelului includ dorinele unei intimiti sexuale cu mama lui. El invidiaz relaia intim a tatlui cu mama i se teme de pedeapsa sub forma castrrii dorinelor sale interzise. Complexul Oedip este rezolvat 5

cnd copilul se identific cu tatl pentru a se liniti i pentru a deveni ca el n ct mai multe moduri posibile Evaluarea progresului copiilor de sex feminin din stadiul falic nu este bine conturat, Freud propunnd explicaii alternative pentru eventuala identificare a fetiei cu mama. Probabil cel mai des raportat complexul Electra este acela c fetia, considerndu-se deja castrat, deoarece nu posed penis, sufer de invidie de penis. Aceasta favorizeaz cutarea unui puternic ataament de iubire fa de tat, posesorul unui penis, iar n final se identific cu mama pentru a fi ca ea.Rezolvarea satisfctoare a complexelor Oedip i Electra are ca efect identificarea copilului cu printele de acelai sex.Dac, printr-o abordare fr tact, insensibil a prinilor, copilul nu rezolv satisfctor complexele Oedip i Electra, problemele continu i dup aceast vrst.Psihanalitii cred c fixaia n stadiul falic st la baza majoritii nevrozelor din perioada adult. Perioada de laten (de la 6 ani la pubertate) Aceasta este o perioad de calm relativ dup zbuciumul stadiului falic. n acest timp, libido-ul este slab i nu se centreaz asupra vreunei regiuni a corpului. Este perioada dezvoltrii eului, mai ales n raport cu deprinderile sociale i intelectuale. Stadiul genital (pubertatea) Modificrile hormonale stimuleaz reapariia libido-ului. Se intensific interesul pentru plcerea sexual i toate pulsiunile sexuale anterioare asociate cu regiuni specifice ale corpului se transform ntr-un set integrat de atitudini i triri sexuale adulte. 6.Specificati particularitatile dezvoltarii nou nascutului.Prezentati caracteristecele generale ale prunciei.
Care sunt tipurile de dezvoltare care au loc in prima luna de viata a copilului?

Copiii poarta numele de nou-nascuti in prima lor luna de viata. Desi nou-nascutul petrece o mare perioada de timp dormind, modificari puternice au loc in cinci domenii majore de dezvoltare. - dezvoltarea fizica. Faptul ca nou-nascutul pierde putin in greutate imediat dupa nastere nu trebuie sa constituie un semn de alarma. Aceste pierderi se refac de obicei in 10 pana la 12 zile. Majoritatea nou-nascutilor castiga in greutate in jur de 113.4 g pana la 226.8 g pe saptamana si cresc in inaltime cu 2.5 cm pana la 3.8 cm in prima luna - dezvoltarea cognitiva. Procesele cognitive reprezinta abilitatea de a gandi, invata si de a-si aminti. Creierul nou-nascutului se dezvolta rapid. Cresterea si dezvoltarea normala a creierului este promovata de fiecare data cand parintele stabileste interactiuni pozitive cu copilul sau - dezvoltarea emotionala si sociala. Nou-nascutul invata rapid sa comunice. Initial, comportamentele instinctuale, cum ar fi plansul atunci cand nu se simte confortabil, reprezinta modalitatile copilului de a semnala nevoile sale. Cat de curand copilul va incepe intr-un mod subtil sa comunice si sa interactioneze cu parintele sau. De exemplu, el va urmari cu privirea miscarile parintelui, fata lui se va insenina in momentul in care parintele il strange in brate sau ii vorbeste pe un ton dragastos. Chiar si la o varsta de cateva zile, nou-nascutul poate incerca sa imite parintele care scoate limba - dezvoltarea limbajului. Nou-nascutul are abilitatea de a asculta si a retine atat sunetele de baza cat si cele particulare ale limbajului. Acest proces sta la baza invatarii vorbirii - dezvoltarea senzoriala si motorie. Nou-nascutul invata rapid sa recunoasca chipul, sunetul vocii si mirosul parintelui. Sensibilitatea tactila a nou-nascutului este puternic dezvoltata, in special in jurul gurii. Copilul are de asemenea si un miros foarte dezvoltat. Dupa cateva zile de viata, nounascutul aude indeajuns de bine si raspunde in mod vizibil la zgomote cu tonalitatea si amplitudinea mari. De asemenea, nou-nascutul recunoaste si prefera gusturile dulci fata de cele acre, amare sau sarate. Vederea se dezvolta rapid dar se presupune a fi cel mai slab dintre simturi. Miscarile sunt controlate in special in mod reflex, ca de exemplu reflexul de supt, manifestat atunci cand copilul intoarce capul si isi misca buzele in asteptarea unei atingeri. Pumnii sunt stransi puternic atunci cand copilul se afla intr-o stare alerta.
Cum poate parintele contribui la cresterea si dezvoltarea copilului sau?

Cea mai importanta cale prin care parintele isi poate ajuta copilul sa creasca este sa comunice cu el. Parintele trebuie sa vorbeasca la o tonalitate inalta, sa foloseasca atingeri usoare si sa-si imbratiseze si sa-si sarute copilul. Asigurarea unui mediu bogat in variati stimuli, plin de confort si iubire amplifica multe domenii ale dezvoltarii unui copil, inclusiv dezvoltarea creierului si a inteligentei. Cercetarile au evidentiat faptul ca in cazul copiilor carora parintii li se adreseaza in primii ani de viata acumuleaza de obicei aptitudini lingvistice mai usor decat cei la care acest lucru nu se intampla. Nou-nascutii prezinta un interes mai mare pentru persoanele care ii ingrijesc decat pentru jucarii sau alte obiecte. In timpul primei luni de viata a copilului parintele se poate simti coplesit si poate avea dubii in legatura cu modul cum isi creste copilul.Nici o experienta de viata traita anterior nu este in masura sa pregateasca un proaspat parinte pentru acest rol nou pe care trebuie sa si-l asume. Prezenta unor sentimente de confuzie si frustrare este absolut normala.Parintele se va familiariza cu nevoile copilului sau acordand o atentie deosebita comportamentului sau. De exemplu, plansul agitat si intoarcerea pe o parte reprezinta un semnal pentru ca parintele sa schimbe activitatea pe care o executa in momentul respectiv. O privire alerta si agera sugereaza faptul ca nou-nascutul este interesat de ceea ce se intampla. Parintele trebuie sa-si asculte instinctele imbratisarea si leganarea unui copil care plange, cat si adresarea unor cuvinte la o tonalitate inalta este de obicei cel mai bun lucru care poate fi facut. Astfel intre parinte si copil se va instala o armonie prin care fiecare va putea ghici nevoile si starile celuilalt.
Care sunt controalele pe care ar trebui sa le faca un nou-nascut?

Doctorul este cel care va stabili probabil orarul vizitelor medicale de rutina.In general, parintele trebuie sa-si duca copilul la control la o saptamana dupa nastere. Dupa aceasta vizita initiala vor urma controale suplimentare in prima luna, desi frecventa lor depinde de preferinta medicului si de starea de sanatate a copilului. Parintele nu trebuie sa ezite in incercarea sa de a contacta medicul in cazul in care exista dubii cu privire la sanatatea copilului sau in legatura cu modul in care acesta este ingrijit. Este absolut normal si se asteapta chiar ca parintii sa aiba intrebari si sa contacteze des medicul in legatura cu starea nou-nascutului. n aceasta perioada se formeaza structurile fundamentale ale corpului si organele. Ritmul de crestere fizica este cel mai accelerat din ntreaga existenta umana. Vulnerabilitatea la factorii de mediu este foarte mare. Starea psihica a mamei are o importanta deosebita, stresul rasfrngndu-se negativ asupra fatului. Copilul nvata si si reaminteste experientele intrauterine. n urma unui experiment efectuat pe nou-nascuti carora li s-au prezentat nregistrari cu frecvente diferite de batai cardiace: 80 batai/min.-unui grup, 120 de batai/min. altui grup, si sunete ntmplatoare celui de-al treilea grup. S-a constatat ca dupa 4 zile copiii din primul grup au plns mai putin si au crescut n greutate, cei din grupa a 2-a au devenit iritati n asa masura nct experimentatorul a renuntat la experiment. n concluzie, s-a constatat ca 80 de batai/min. au efecte benefice asupra nou-nascutului. 2. Nou-nascutul - de la 0-1 an Caracteristici ale sugarului: -reflexul suptului este nnascut; -este dependent de adult; -nzestrat cu competente- toate simturile functioneaza; -crestere rapida (de 3 ori9 -accelerarea cresterii motricitatii-apucare, scuturare, sesizarea permanenta a ob. 7

-are imaginea mintala a obiectelor. n timpul suptului priveste mimica mamei. Suptul nseamna mai mult dect "a mnca", se ncorporeaza senzatii si peste un timp copilul o recunoaste pe mama. La doua saptamni raspunde la solicitarea mamei si nu reactioneaza la gesturile similare ale altei femei. si recunoaste mama si dupa miros. Copiii care nu sunt mngiati nu se dezvolta normal, sunt inerti nu manifesta interes pentru lumea nconjuratoare si ntmpina greutati n nsusirea limbajului. La sfrsitul primului an se dezvolta atasamentul fata de parinti si celelalte persoane din familie. n jurul vrstei de 1 an, copilul prefera compania altor copii, umbla, rosteste primele cuvinte. Acum se manifesta diferente ntre copii. Astfel unii sunt toleranti, veseli, usor de distrat, sociabili pe cnd altii devin iritati, nervosi, vehementi. n aceasta perioada copilul este foarte dinamic, merge, fuge, trage, se catara, se apropie de lucruri periculoase fara frica (foc), putem spune ca el "cucereste" spatiul. Se dezvolta limbajul, sporeste numarul de cuvinte, adica se mbogateste vocabularul. Pasivitatea: exista copii curiosi care se angajeaza usor n joc, dar exista si copii pasivi care pot fi buni observatori. Pasivitatea se datoreaza avitaminozei afective = sufera ntreaga dezvoltare a copilului. Se nregistreaza o ritmicitate a vietii vegetative, adaptabilitate la schimbarile de mediu. Spre sfrsitul primului an se manifesta o usoara evidentiere a structurilor psihice infantile, n sensul ca daca face ceva interzis si da seama si ncearca sa-si repare greseala. Experienta afectiva are o importanta deosebita: zmbetul, rsul, simpatia evidenta, antipatia, mnia, furia si apoi mirarea. Freud numeste aceste stari timpurii afective = COMPLEXE. El atrage atentia ca aceste complexe se constituie ca efecte psihice nedirijate de constiinta si ramn n experienta precoce a copilului, avnd o puternica ncarcatura afectiva. Apar sentimentele ambivalente: mama buna, iertatoare-mama rea care pedepseste. Dupa cum predomina imaginea mamei, buna sau rea, asa va relationa copilul cu lumea din jur = proiectia eului. "Imago"- actioneaza ca o tendinta de a vedea caracteristicile esentiale pastrate care orienteaza simpatiile. Se considera ca teoria complexelor si "Imago" au revolutionat psihologia. Complexele se formeaza n primii ani si au la baza cuplul: dragoste-ura. Complexul= un ansamblu de tendinte inconstiente care determina atitudinile unui individ, visele sale etc, pentru ca visele reflecta acele complexe facute n frageda pruncie. Caracterul se formeaza n functie de situatia frustranta, personalitatea se organizeaza si creeaza motivatia. Printre primele complexe ontogenetice se manifesta complexul servajului care fixeaza situatia de dependenta a alaptarii, si este legat de imagoul matern. Acest complex se constituie n primele luni de viata si persista mai intens sau mai slab n toate conduitele de dependenta. Tot n ontogeneza timpurie se constituie complexul de intruziune care se manifesta n gelozie. Aceasta exprima implicatia introducerii unui al treilea personaj ntr-o relatie afectiva duala, intensa. Are un rol important n identificarea si intrarea fortei lui "alter" si a lui "ego". De exemplu prima identificare a lui "ego" are loc la 7 luni, prin gasirea n oglinda, miscarea minilor, zmbetul. Intensificarea acestei imagini de sine si identificarea se va continua la fiecare nivel, prin largirea formelor de autodiferentiere. n acest proces copilul are foarte mare nevoie de afectiune. Multi autori au semnalat prezenta acestei cerinte vitale. Cercetarile au aratat ca separatia de mama pe o perioada mai mare de o luna duce la o depresie ce are trei faze: a) la cteva zile dupa plecarea mamei se observa tulburari de somn, o crestere a acrosarii sociale; 8

b) susceptibilitate la boli, alergie, voma, scade sociabilitatea creste pulsul si atitudinile de refuz; c) refuza jucariile, devine apatic, somnolent, cu priviri vagi goale. 7.Explicati esenta complexului de inviorare,complexului ingratitudinei sociale in I an de viata. Spre sfrsitul primei - nceputul lunii a doua de viata (la unii un pic mai
trziu) la copil apare asa-numitul complex de nviorare": daca dvs. sau altcineva pe care copilul l cunoaste foarte bine va apropiati de el si i vorbiti dragastos, copilul ncepe sa dea violent, dar bucuros din mnue, din picioruse, emite sunete de parca ar vrea sa spuna: iama n brate, strnge-ma la piept, joaca-te cu mine, vorbeste-mi..." Prin aceasta copilul va spune ca se simte bine si cere atentie, comunicare. E primul semn ca copilul devine o fiinta sociabila, capabila sa stabileasca contacte de comunicare cu cei din jur. E cel mai important semn ca dezvoltarea psihica a copilului decurge normal. Complexul de nviorare marcheaza sfrsitul perioadei de nou-nascut Auzul. Din primele zile ale vietii atrageti atentie la auzul copilului. S-a constatat ca nca din uterul mamei copilul aude voci, sunete muzicale. Copilul deosebeste deja vocea mamei de altele: o percepe nu numai cu urechea, ci cu ntreg corpul asa-numita conductibilitate" a tesuturilor (marele compozitor Beethoven, cnd si-a pierdut auzul, asculta muzica cu tot corpul, mbratisnd pianul). La primul contact cu dvs. imediat dupa nastere copilul va recunoaste vocea ca ceva foarte apropiat. Din primele zile de viata -aproximativ prima saptamna copilul nca nu aude destul de bine. Nervul auditiv se va dezvolta pe parcursul primului an; respectiv si auzul la micut se formeaza treptat, n legatura cu aceasta nu e cazul sa umblati prin camera n vrful degetelor" din teama sa nu-l deranjati pe copil. Din contra: straduiti-va sa-l scaldai" n sunete atunci cnd el nu doarme. Vorbiti cu el ct mai des. Vazul. Copilul vede din prima zi, dar distanta, dimensiunile, directia le apreciaza treptat; recunoaste foarte bine fetele/persoanele si deosebeste expresia severa de cea gingasa, linistita a fetei. La nceput multi copii au strabism (necoordonarea globilor oculari: se uita crucis, sunt asii) - doar spre vrsta de 3 luni copilul poate sa-si miste sincronic ochii si vede colorat. Jocuri pentru vaz. Un joc mobil deasupra parutului i nveseleste pe toti copiii. Pielea este cel mai important organ al simtului, de aceea contactul intensiv al corpului este foarte important pentru cei mici, iar dezmierdarea reprezinta hrana sufleteasca. Cnd copilul se afla n stare de veghe, el are nevoie sa-si simta corpul, sa sesizeze atingeri de pielea lui. Aceasta este necesar att pentru formarea/dezvoltarea corecta a organelor de simt, ct si pentru orientarea corecta n spatiu. Daca copilul nu doarme, luati-l ct mai des n brate, culcati-l pe pieptul dvs., mngiai-l, suflati usurel pe pielea lui.

8.Caracterizati sfera motora si receptiva la an de viata.Evidentiati premisele insusirii in 1an de viata. 1luna:comportament motor: tinut asezat incearca sa-si ridice capul, care ii cade inainte, strange in mana degetul examinatorului, fara palma si polic 2luni:motor:stand pe burta isi ridica umerii si capul cateva momente, tinut asezat isi mentine scurt timp capul drept, apuca cu 4 degete jucaria pusa in mana, o retine scurt timp.e. 3luni:motor:prezinta miscari active de picioare, stand pe burta sprijinindu-se pe antebrate, isi tine capul si umerii ridicati pentru mai mult timp, tinut asezat isi mentine capul drept timp indelungat, tine jucaria pusa in mana, o scutura prin miscari necoordonate, o duce la gura. 4luni:motor:adus de pe spate in pozitie sezand, prin tractiune de antebrate, isi ridica umerii si capul, sade sprijinit scurt timp, tine jucaria cu 4 degete sipalma, o scutura, schiteaza o miscare de apucare, intinzand mainile spre jucarie dar nu o nimereste. 5luni:motor:Stand pe burta isi ridica toracele cu sprijin pe antebrate, gambele stant in extensie, poate intinde bratul catre un obiect, sade sprijinit mai mult timp, intinde ambele maini spre jucaria oferita, o apuca numai cand este apropiata la 2-3 cm de mana; tine ambele maini pe biberon atunci cand este alimentat. 6luni:motor:stand pe spate, isi trage cerceaful de pe cap;isi prinde picioarele in maini; se intoarce de pe spate pe abdomen, sade timp indelungat usor sprijinit, intinde mainile si apuca jucaria, o transfera dintr-o mana in alta, incepe sa foloseasca policele. 9

7luni:motor:stand pe burta isi ridica singur capul;sade scurt timp nesprijinit;asezat sprijinit isi trage un servet de pe cap;sustinut de axile sta in picioare si poate sari pe loc;apuca jucaria cu o singura mana, o transfera cu usurinta;tine jucaria in mana, cu toate degetele inclusiv policele. 8luni:motor: se intoarce de pe spate pe abdomen si de pe abdomen pe spate, sade nesprijinit mai mult timp; sta scurt timp in picioare, sprijinindu-se de mobila; ridica obiectele mici cu primele 3 degete; tine cate un cub in fiecare mana, lovindu-le intre ele; isi tine biberonul cu ambele maini, il ridica daca a cazut. 9luni:motor: sta in picioare sprijinit mai mult timp; sustinut de axile face miscari de mers; se ridica singur in picioare, agatandu-se de gratiile patului; incepe sa foloseasca pensa digitala, primeste al 3-lea cub dand drumul la unul din cele 2 care le tine in mana. 10luni:motor: rezemat de o mobila isi poate misca piciorul sus-jos, mentinandu-si echilibrul, umbla " in patru labe"; se misca singur. 11 luni: motor: in pozitie sezand se intoarce lateral, pastrandu-si echilibrul, sta sungur in picioare cateva clipe; merge sustinut de ambele maini sau singut, tinandu-se de mobila; foloseste cu usurinta pensa digitala, fara sa-si sprijine bratul sau mana. 12 luni: motor: in pozitie verticala, sprijinit se apleaca sa ridiceo jucarie fara sa-si piarda echilibrul; merge tinut de o mana; incepe sa faca singur cativa pasi; se catara pe trepte in patru labe; foloseste cu indemanare pensa digitala, tinand o bila mica. 9.Caracterizati criza de la 1 an. Crizele de isterie sunt o prezenta fireasca din copilarie. Nu exista
copil care sa nu aiba la un moment dat un acces de furie sau de plans greu de uitat de parinti. Nu sunt placute, apar in cele mai nepotrivite situatii si reprezinta de cele mai multe ori un mod de santaj pentru a obtine ceea ce doresc. In loc sa le vezi ca pe niste catastrofe comportamentale, poti profita sa faci din ele un instrument de educatie.

Produse pentru copii Siguranta in casa Sanatate si igiena la baie Sanatatea copilului Mobilier copii Incaltaminte plaja Incaltaminte de casa Dresuri si sosete Figurine, plusuri, animale Jucarii interactive si puzzle Accesorii hrana De ce au copiii accese de furie? Crizele de isterie sunt la fel de comune printre baieti, cat si printre fete. Ele apar cu precadere intre 1 si 3 anisori. Cauzele acestor crize dramatice sunt aceleasi cam in toate situatiile: -copilul cauta sa atraga atentia parintilor; -au astfel de accese cand sunt obositi, tristi, infometati sau cand nu se simt in largul lor; -rizele apar si dintr-o oarecare nevoie de autonomie (copiii mici vor sa aiba un oarecare control asupra mediului inconjurator poate mai mult decat sunt capabili sa o faca, dar nu isi dau seama de asta). Crizele de isterie sunt adesea un rezultat al frustrarii copiilor, atunci cand nu pot obtine ceva. De exemplu atunci cand vor neaparat sa le cumperi o jucarie si nu o faci, copiii fac adevarate astfel de scene.

10

Acestea apar in special in cel de-al doilea an de viata, o perioada in care micutii abia isi dezvolta limbajul. Copiii de aceasta varsta inteleg mult mai multe lucruri decat pot exprima. Astfel de crize apar si din imposibilitatea de a comunica ceea ce simt, este pana la urma o forma de comunicare. Copilul transmite ca ceva nu este in regula, ca este nefericit, nemultumit, speriat, incomodat de ceva. Cum se manifesta in general accesele de furie? -plans in exces; -vaicareala; -tipete; -lovituri; -senzatia de sufocare. Cum sa previi crizele de plans ale copilului? -asigura-te ca micutul primeste suficienta atentie din partea ta; -incearca sa ii oferi sansa copilului de a detine controlul asupra unor lucruri, oricat de marunte ar fi (si-ar putea satisface nevoia de independenta intr-o oarecare masura); -tine copilul departe de lucrurile si obiectele pe care nu are voie sa le foloseasca; daca le tii la vedere creezi oportunitatea declansarii crizelor; daca nu le vede, nu le va cere; -ai grija sa tii mereu copilul intretinut si sa faci cu el diverse activitati distractive; nu lasa copilului sa se plictiseasca si sa gaseasca o portita prin care sa deanastere unor crize; -atunci cand iti cere ceva (de exemplu o noua jucarie) nu il refuza categoric, ia in considerare dorinta lui, discut-o cu el si ajungeti impreuna la un compromis; un refuz categoric nu face altceva decat sa inrautateasca lucrurile; -invata sa cunosti limitele copilului tau; de exemplu, daca stii ca este obosit, nu este cazul sa il iei dupa tine la cumparaturi sau intr-o alta locatie, ci mai bine il lasi sa se odihneasca sau il bagi la somn. Cum faci fata crizelor de isterie? Cel mai important lucru pe care trebuie sa il faci atunci cand ai de-a face cu o astfel de criza, indiferent de cauza, este sa iti mentii calmul, chiar daca iti este foarte greu. Nu complica si mai mult situatia manifestandu-ti propriile frustrari. Copiii simt imediat cand parintii devin frustrati si anxiosi si pot profita de asta, facand accesele si mai puternice. Respira adanc si incearca sa gandesti cat mai lucid. Copilul vede in tine u exemplu de comportament si de stil de viata. Daca folosesti agresiunea fizica nu vei rezolva nimic, ci doar vei fi un exemplu negativ pentru ca ii vei da ocazia copilului sa o foloseasca la randul lui cand va trece prin situatii similare. In primul rand trebuie sa incerci sa intelegi ce se intampla cu micutul. Incearca sa iti dai seama de cauza acelui acces de furie. Crizele se controleaza mai usor daca stii care este cauza lor. Copiii trebuie lasati sa se calmeze intr-o prima faza. Ei trebuie lasati intr-un loc linistit si sigur pentru a se calma, in camera lor de exemplu. Nu trebuie sa ii dai o limita de timp, ci sa ii spui ca sa stea acolo pana cand se linisteste. Apoi sa discuti cu el despre ce s-a intamplat si sa il inveti sa isi exprime verbal sentimentele, decat comportament. 10.Prezentati caracteristecele centrale ale virstei fragede:expansiunea subiectiva,modificarile biosomatice,dezvoltarea miscarilor si a controlului lor. Expansiune subiectiv este o perioada intensiva,aceasta etap are i alte caracteristici difereniale:a) Este etapa constituirii primare coerente, a tririi experienei de via curent.Copilul ncepe s fie integrat n interrelaiile grupului familial i al celor cefrecventeaz familia. ncepe s sesizeze regulile, interdiciile, orarul, i stilul devia al familiei, trind contacte i stri de confort psihic sau euforiecondiionate. b) Experiena de via devine impregnat de nvarea comunicrii verbale. Lanceputul acestei perioade, vorbirea copilului este inconsistent i ncrcat demari dificulti de pronunie. La 3 ani copilul vorbete relativ 11

fluent n propoziii inteligente, dispunnd de un limbaj situativ bogat. El poate sformuleze expresii, dorine, constatri, interogaii etc. Lumea devine pentrucopil un spectacol n care i place s fie asistat, de comunicare cu adultul.c) Copilul este angajat n perioada anteprecolar n cutarea de mijloace de a-iconsolida autonomia prin perfecionarea deplasrii, pe de-o parte, si pe de alta, prin cosolidarea de deprideri de mnuire de obiecte. Emanciparea relativ de subtutela mamei i a nlocuitorilor ei este mai evident pe planul aciunilor dect pecel afectiv. Pe acesta din urm se constituie adevrate inflaii de dorine, pretenii moderate doar de teama de a nu pierde afeciunea i asistena adultului.Copilul ncepe s simt i s triasc copilria, s se joace i s adopteaciuni bazate pe imitaie, iar spre sfritul perioadei chiar s simt c el poate sfie util adultului i c poate fi la fel de important ca acesta prin tot ceea ce face.Acestea sunt numai o parte din argumentele pentru care perioada anteprecolarmai este denumit i prima copilrie.Activitatea fundamental cea mai frecvent ntre 1-3 ani const nmnuirea de obiecte. Relaiile copilului cu cei din jur devin complexe. El vrea satrag i s menin adultul n mici colaborri, decupri de joc sau de activiti,cu obiecte, de cele mai multe ori.nc de la natere a existat o amprent evident a individualitii biologice, ereditatea fiind ncheiat. n timpul primului an, copilul a traversat unimportant impact biologic i un evident oc social. Treptat a nceput s seacumuleze o experien vast i complicat prin repetri auditive, prin facilraportare la obiecte i situaii noi a experienelor trite (generalizare) i prinrecunoateri motorii reflexive, n urma crora se acumuleaz o bogat experiende observaii. n perioada de la 1-3 ani, copilul este relativ adaptat la mediul su imediat,- nu nc la caracteristicile foarte complexe ale mediului social, complex care vadetermina situaia singular ca omul s aib cea mai lung copilrie dintre toatevieuitoarele.Procesul de adaptare va avea loc n cercuri concentrice, dintre care cel dela 1-3 ani este cel mai important, prin umanizarea ampl a trebuinelor,inteniilor, atitudinilor i a conduitelor de baz. Unii autori consider c pn la3 ani omul achiziioneaz 60% din experiena fundamental ( B. Bloom).Avnd n vedere ntreaga dezvoltare a primei copilrii, se pot desprindetrei subperioade. n prima din ele (de la 12 la 18 luni) caracteristic esteconsolidarea mersului i concomitent o mai bun percepere a mediuluinconjurtor. La 15 luni copilul devine deosebit de nestatornic i instabil, atrasde toate reperele cmpului vizual i stimulat de cerine exterioare. Deplasarea iofer condiii prielnice de a cuta prin colurile casei, prin sertare, ce este i cumeste sub pat, vrea s vad ce este pe mas i trage faa de mas.Referindu-se la aceste momente ale continuei micri, A Gisell aconsiderat c n aceast perioad copilul este ca un fel de jep n plinschimbare de vitez. El exploreaz cu frenezie toate suprafeele accesibile alespaiului locativ al familiei.A doua perioad, ntre 18 i 28 luni, se caracterizeaz mai ales printr-oaccentuant dezvoltare a comunicrii verbale i o adaptare mai complex ladiferitele situaii de via. Acum deplasarea devine mai puin nervoas i maisubordonat finalizrii unor intenii supuse cerinelor interne. Crete consistenaintereselor glosice i se dezvolt funciile denominative ale limbajului, sunete,diferenieri gramaticale. Spre sfritul etapei, copilul redevine deseori nervos.n faza a treia (dup 2 ani i jumtate) se dezvolt o mai larg concilierecu adulii, un echilibru uor meditativ copilul este preocupat de aspecteleevaluative ale aciunilor i demersurilor sale, devine sensibil fa de cei din jur,se antreneaz n jocuri, uneori cu un partener. Caracteristici ale cresterii biosomatice. ntre 1 si 3 ani ritmul cresterii este nca foarte intens si multilateral, cu o usoara ncetinire spre limita superioara a etapei. Diferitele segmente ale corpului au ritmuri de crestere inegale (cap, torace, membre),ceea ce contribuie la modificari ale nfatisarii generale a copilului.Cresterea ponderala (n greutate), ceva mai influentata de sistemul de nutritie,nsumeaza 4,5 kg. pe ntreaga perioada. Dezvoltarea miscarilor este foarte activa ntre 1-3 ani. Acestea se efectueaza si prin imitatie. La 17 luni copilul imita modul n care citeste tata ziarul sau miscarile de fumat ale bunicului, tusea lui, etc. Prin imitatie, copilul si nsuseste o vasta experienta.n genere, copilul dobndeste un mare grad de independenta prin intermediul miscarilor si activitatilor. Miscarea si deplasarea creeaza o largire evidenta a cunoasterii si utilizarii caracteristicilor mediului nconjurator,

12

fenomen vizibil n progresele ce se manifesta la copil n ceea ce priveste orientarea n mediul apropiat. 11.Specificul cunoasterii in virsta fragida:dezvoltarea comunicarii,socializarea,dezvoltarea constiintei de sine. Vrsta fraged se caracterizeaz prin trei mari achiziii: a) mersul, care mbogete i aprofundeaz experiena copilului, contactele senzoriomotorii i afective cu mediul ambiant; b) reprezentarea, capacitatea de a nlocui aciunea concret, direct cu imaginea ei, ceea ce are repercusiuni asupra jocului, manipulrii obiectelor i dezvoltrii gndirii; c) limbajul, mijloc de comunicare interuman care folosete ca simbol cuvintele Dezvoltarea limbajului.Dupa un an, pronunta relativ inteligibil cuvinte si propozitii fara statut gramatical.Comunicarea verbala se constituie de la 16 luni datorita:-cerintei copilului de a se face nteles;-copilul descopera ca toate lucrurile, fenomenele, actiunile si nsusirile au nume. n jurul vrstei de 2 ani are loc formarea vorbirii n propozitii.Exista trei feluri de limbaj:a) limbajul mic-primitiv, restrns, dispune de putine cuvinte mai ales onomatopeice, nu poseda structuri gramaticale;b) limbajul situativ- putine cuvinte, ncarcat de gesturi (2-5 ani);c) limbajul contextual- evolueaza paralel cu cel situativ, se dezvolta treptat, apare ntelegerea celor ce i se povestesc, se dezvolta experienta perceptiv-senzoriala. n aceasta perioada jocul ocupa un loc important n viata copilului, permitndu-i acestuia utilizarea unui material abundent.Jocul contribuie la dezvoltarea si maturizarea psihologica prin care se contureaza personalitatea (copilului) umana. Jocul conduce progresiv la subordonarea principiului placerii celui al realitatii (principiului realitatii). Dezvoltarea sociabilitatii copilului n joc face progrese importante ntre 1 si 3 ani. La 2 ani copilul se joaca cu alti copii, dar se opreste, din cnd n cnd spre a se odihni si observa jocul partenerilor. n genere, cooperarea cu alti copii este complicata si dificila, adeseori dramatica. Dupa vrsta de 2 ani copilul poate sa-si astepte rndul cu alti copii la diferite activitati. Cu copiii mai mici este mai ntelegator si cooperant, iar cu copiii mai mari, mai activ si integrat. Cu persoanele mari care se joaca cu el este perfect integrat.Dupa 2 ani si jumatate relatiile n joc se pot mparti n:pozitive (copilul da o jucarie, mngieun copil, etc.) activenegative (rapirea de jucarii, cearta care uneori degenereaza n bataie). pozitive (copilul accepta mngierea,schimbul de jucarii, etc.) pasivenegative (copilul este blamat, certat sau chiar batut de catre partener). active (fuga, solicitarea de ajutor de la adulti, angajarea n bataie pentru aparare) defensive pasive (plnsul copilului caruia i s-a luat jucaria) 12.Precezati dimensiunile psihologige ale proceseloir psihice (senzatiile,perceptie,memorie,gindirea,limbajul,imaginatia) la virsta fragida. Memoria Formele predominante, n aceast etap, sunt cea mecanic, cea involuntar (bazat iniial pe asociaia de contiguitate). Progresele sunt ns rapide i evidente, dovad c dup 4-5 ani, intr n scen i memoria voluntar. Memoria are o puternic amprent afectogen (reine, mai ales, ceea ce l-a emoionat intens, fie pozitiv, fie negativ), dar i intuitiv-concret (se memoreaz mai uor acea informaie care este ilustrat prin imagini plastice). Limbajul Dac debutul vrstei este caracterizat de limbajul situativ, format din propoziii simple, treptat se impune limbajul contextual; Zestrea de cuvinte a vocabularului sporete, la 3 ani este de aproximativ 100 de cuvinte, iar la 6 ani de cel mult 5000 de cuvinte; 13

 Sub aspect calitativ progresele sunt evidente: a) se amelioreaz corectitudinea pronuniei, expresivitatea vorbirii i folosirea acordului gramatical; b) comunicarea gestual se estompeaz; c) apare conduita verbal reverenioas (de pild utilizarea pronumelui de politee "dumneavoastr" n relaiile cu persoanele strine); d) se dezvolt i caracterul generativ al vorbirii, n sensul capacitii copilului de a construi cuvinte noi mai mult sau mai puin inspirate (ex. "urlre"); e) Se structureaz i limbajul interior (vorbirea pentru sine), dup B.F.Baiev (1960) Gndirea La 5, ani se formeaz aproximativ 50% din potenialul intelectual al individului (conform opiniei lui W. Jacques). Din perspectiva colii piagetiene, la vrsta precolar, gndirea copilului se afl n stadiul preoperatoriu, cu urmtoarele dou secvene: 1. Pn la 4 ani, gndirea este preconceptual-simbolic, identificndu-se prin cteva particulariti: Egocentrismul (datorit confuziilor dintre planul obiectiv i cel subiectiv, totul este filtrat doar prin pro Sincretismul (nelegerea global, nedifereniat a fenomenelor); Animismul (tendina de a nsuflei ntreaga realitate nconjurtoare); Realismul nominal (copilul consider numele obiectelor ca pe o nsuire intrinsec a lor); Caracter practic-situaional (judecile individului sunt dependente de experiena concret pe care o posed). Dei cunoate caracterul gruprii n fiine i lucruri, el clasific cele patru cartonae (om, car, cal, lup), n dou, dup raiuni absolut pragmatice: omul, carul i calul, pe de o parte i lupul, pe de alt parte. Raiunea: omul folosete carul i calul pentru a scpa de lup. 2. ntre 4 -7/8 ani gndirea este intuitiv din mai multe considerente: Se formeaz i ea sub influena investigaiilor practice ale copilului; Este destinat nu att cunoaterii adevrului, ct rezolvrii unor probleme imediate precum i achiziionrii unor cunotinte elementare de via; Raionamentul transductiv sau preconceptual (de la particular la particular) este nlocuit, mai ales, dup vrsta de 5 ani cu cel intuitiv, care apeleaz masiv la reprezentare. Imaginaia Jocul, n general, i cel cu roluri, n particular, ofer un teren deosebit de fertil pentru dezvoltarea imaginaiei la vrsta precolar. n plus, o serie de activiti organizate (desen, muzic, modelaj) contribuie i ele la stimularea fanteziei precolarului. Mare admirator de basme i de povestiri pe care le ascult cu un viu interes i le triete deosebit de intens, ceea ce atest o mare saturaie afectiv. Capacitatea fabulatorie este deosebit de activ n aceast etap, el povestind cu maxim siguran i dezinvoltur despre lucruri i ntmplri pur imaginare. La 3 ani copilul confund fantasticul cu realul, dup vrsta de 5 ani, fantasticul devine doar o conversaie dictat de joc 13.caracterizati sfera afectiva la virsta fragida. Caracteristic perioadei de dezvoltare afectiva a copilului intre 1 si 3 ani este capacitatea de reglare a emotiilor. In timpul primului an 14

de viata copilul isi dezvolta gradual abilitatile de a inhiba sau de a minimaliza intensitatea si durata reactiilor emotionale. Cu timpul copilul invata o mare diversitate de raspunsuri emotionale.Achizitia mersului, instalarea primelor elemente ale constiintei de sine si in mod special a limbajului vor influenta in mod direct sfera afectiva. Astfel, copilul utilizeaza limbajul emotional si intelege emotiile devenind mult mai adaptat dat fiind faptul ca poate vorbi despre propriile emotii precum si ale celorlalti. In perioada 2-3 ani creste considerabil numarul termenilor utilizati pentru descrierea emotiilor, dar copii sunt apti in aceasta faza de dezvoltare sa invete si despre cauzele si consecintele sentimentelor lor.Stabilizarea si localizarea cauzelor ce determina emotiile conduce spre intelegerea faptului ca satisfactia poate fi amanata si poate compensa supararile. Emotiile sunt adesea puternice, simte nevoia de afectiune, este impresionabil, vesel in situatii comice fiind capabil uneori chiar si de compasiune fata de cel suparat. Afectiunea fata de mama ramane dominanta precum si fata de persoanele din familie manifestand gelozie cand mama mangaie un alt copil.Trairile afective ale copilului intre 1 si 3 ani, desi intense si explozive, nu sunt profunde, nici durabile. Timiditatea fata de straini uneori se accentueaza alteori scade in intensitate (12-14 luni) in functie de importanta care este acordata de familie acestui aspect precum si de gratificarile care le obtine copilul, interesant fiind faptul ca intre 15 si 16 luni copilul fuge in strada uneori la persoane care au ceva familiar. In jurul varstei de 3 ani teama de persoane straine se diminueaza dar persista teama de necunoscut (de exemplu "bau-bau", "mosu" sau "baba cloanta") in cazul in care aceste temeri au fost intarite de parinti.Anxietatea si agresivitatea persista si la aceasta varsta datorita neputintei copilului de a face fata mediului extern, reactiei de frica de a nu pierde sprijinul matern sau satisfactiile generate de alte persoane indragite de copil, pedepselor si dezaprobarii, resentimente si teama fata de personajele negative si manie orientata impotriva autoritatii adultului. Reactiile emotionale negative sunt adesea prezente si datorita fragilitatii granitei Eu-Altul, copilul preluand prin imitatie temerile, tendintele agresive ale familiei (Munteanu, 2002).Remarcam doua perioade de instabilitate in viata anteprescolarului cu comportamente recalcitrante, irascibilitate, nervozitate si anume:- la 15 luni, datorita contradictiei dintre nevoia de miscare a copilului si dependenta sa inca foarte mare de adult;- la 2 ani si jumatate, datorita posibilitatilor sale mici de adaptare la cerintele complexe ale adultului;Educarea emotiilor copilului nu este o sarcina usoara pentru familie, mai cu seama a celor negative care odata stabilizate tind sa devina trasaturi dominante ale viitoarei personalitati. Prin urmare sarcinile propuse copilului este important sa fie organizate in functie de particularitatile varstei. Dupa varsta de 2 ani copilul devine capricios, dominant, impulsiv si neintelegator, se formeaza astfel negativismul primar. Aceasta criza de independenta este marcata insa de dependenta existenta inca a copilului fata de adult asa cum am vazut mai sus. Descoperirea propriei puteri de "a face" dar si a limitelor genereaza aceasta criza de opozitie. Schiopu si Verza (1981) arata ca la aceasta varsta cristalizarea vointei copilului se face intr-un moment cand inca este dependent de adult.Cauzele acestei opozitii infantile sunt reprezentate de incapacitatea de a intelege punctul de vedere al celuilalt; atitudinea adultului fata de dorintele copilului de a face ceva singur; rasfatul; intrerupere brusca a jocului sau a unor activitati placute.Placerile si suferintele copilului servesc la formarea unor deprinderi care se vor evidentia in activitatea de invatare de mai tarziu, sanctiunea contribuind la eliminarea incercarilor negative si a asocierilor incorecte. Negativismul prezentat anterior poate avea cauze de natura educativa, atitudini gresite ale parintilor, conceptii gresite privitoare la copil. Totusi, copilul trebuie privit in devenire cu toate caracteristicile specifice diferitelor etape de dezvoltare ontogenetica. In aceasta perioada de dezvoltare apar si se nuanteaza reactii emotionale pozitive cum ar fi rasul, simpatia si atasamentul. Copilul devine selectiv fata de membrii familiei iar conduitele de atasament se complica treptat si se diferenteaza. Accesele de afectiune, zambetul, alintarile si mangaierile sunt forme de manifestare a atasamentului insa emotiile explozive caracteristice perioadei 1-3 ani nu sunt manifestari ale unor sentimente durabile. Daca rasul initial a fost provocat de situatii nepervazute si relativ ambigue evolueaza in directia intelegerii umorului si a pacalelilor ceea ce reflecta o dezvoltare a cunoasterii realitatii si o diversificare a raporturilor cu socialul. 15

14.Specificati problema crizei anului 3 de viata. Dezvoltarea afectivitatii si a comunicarii afective.La 18 luni rezonanta afectiva creste, copilul este mai impresionabil si intuieste dispozitia mamei. Atasamentul fata de mama sau de persoana care o nlocuieste devine acaparant. Se manifesta gelozia, daca mama acorda atentie altui copil sau daca nu-i acorda lui (copilului) destula atentie. Gelozia este la copiii mici un spatiu dramatic al trairilor psihice n care se activeaza ambiguitatea legata de intrusiune (o a treia persoana in relatiile de afectiune dintre copil si mama).Timiditatea fata de persoanele straine, simpatia, antipatia ncep sa fie nuantate.Copilului de 2 ani i place pacaleala, gluma, comicul, surde la complimente, are multe accese de generozitate.Dupa 2 ani, copilul devine impulsiv, nentelegator si instabil. Tendintele ostile fata de adult cresc, deoarece creste cmpul frustratiilor. Se constituie negativismul primar ce devine vehement de multe ori. Copilul se trnteste, plnge, tipa daca i se ia un obiect oarecare (jucaria); daca i se restituie l arunca.Deosebit de pregnant se manifesta la copiii anteprescolari atasamentul. Aceasta rezonanta afectiva (atasamentul) face ca n momentul de teama (de ceva cu totul neobisnuit) copilul sa se refugieze n bratele mamei, sau (dupa 2 ani) sa se ascunda in spatele ei. Atasamentul se exprima ca o dorinta de conservare a unei apropieri emotionale de o persoana data. Conduitele de atasament se complica si se diferentiaza, pot sa se manifeste si fata de o jucarie sau obiect, pe care copilul le poarta cu el peste tot. Atasamentul este selectiv activ si fata de membrii familiei. Aspecte deosebite sunt legate si de anxietate.Se considera ca n copilaria timpurie se manifesta urmatoarele forme de anxietate:(a) anxietatea fata de persoane si situatii straine, (b) anxietatea de separatie. Treptat se constituie si (c) anxietatea morala ca teama de pedeapsa si traire a sentimentelor de vinovatie. (a) La unii copii de 12-14 luni, anxietatea fata de persoane straine este foarte intensa. Teama de persoane straine se diminueaza spre vrsta de 3 ani. n schimb,anxietatea de acest tip se conserva fata de necunoscut. Astfel, copilul poate manifesta teama de bau-bau, de babacloanta, de mosu etc. n astfel de situatii se exprima insa si aspecte de teama morala (de pedepsire).(b) Anxietatea de separatie (mai ales de mama) capata n jurul vrstei de 21-24luni forme dramatice, mai ales daca copilul este obisnuit ca mama sa fie cu el tot timpul,sau daca persoana care ngrijeste copilul, substituind mama, este putin tandra. Fenomenul de hospitalism, de abandon, n caz de avitaminoza afectiva opereaza prin marirea anxietatii care actioneaza asupra resurselor intime ale dezvoltarii, deteriornd-o. (c) Dupa vrsta de 2 ani, copilul ncepe sa intuiasca mai clar limitele ce i se impunn si sa sesizeze conduitele admise, corectitudinea lor, etc. Strategiile de evaziune se constituie din teama de pedeapsa. Acestea au un rol deosebit n formarea identitatii. 15.Caracteristeci generale a virstei prescolare. Considerat a fi a doua copilrie, precolaritatea se ntinde ntre 3-6 ani, fiind unstadiu al dezvoltrii psihice care se distinge printro cretere semnificativ acapacitilor fizice i psihice ale copilului. Devine posibil o nou echilibrare cuambiana, n cadrul creia principiul realitii, aa cum l numete Freud, i face totmai mult loc i d siguran i reuit n adaptare. Bucuria cu care triete acestetransformri, senintatea copilului, au permis celor care s-au ocupat cu psihologiavrstelor, n general, a copilului, n special, s numeasc precolaritatea, vrsta de aur acopilriei. Fiecare stadiu are o serie de contribuii la dezvoltarea psihic general a fiineiumane. n ceea ce privete contribuiile precolaritii, se rein urmtoarele: exuberan motorie i senzorial care faciliteaz considerabil adaptrile; c r e t e r e a a u t o n o m i e i n p l a n p r a c t i c , p r i n f o r m a r e a a n u m e r o a s e d e p r i n d e r i d e autoservire i de mnuire a obiectelor; d e z v o l t a r e a p r o c e s e l o r p s i h i c e c o m p l e x e , a c e s t e a s c h i m b n d c a r a c t e r i s t i c i l e comportamentului copilului, lrgind posibilitile de anticipare i organizare a acestuia; mare curiozitate i sete de cunoatere care stimuleaz activitile exploratorii imbogete experiena personal; 16

constituirea unei contiine morale primare care sporete capacitatea copilului deadaptare la mediul social; constituirea bazelor personalitii i accentuarea aspectelor individualizatoare.Din punct de vedere al regimului de via i al dezvoltrii fizice a precolarului,se precizeaz, pentru nceput, faptul c dezvoltarea fizic i psihic se desfoar ntr-unalt context dect cel din stadiul anterior. Precolaritatea aduce schimbri importante n viaa copilului, att n planul dezvoltrii somatice, ct i a celei psihice, dar i n ceea ce privete dezvoltarea psihic i planul relaional.F a m i l i a c o n t i n u s f i e m e d i u l f o r m a t i v d o m i n a n t , s t a b i l e t e r e l a i i n o i c u copilul. Acesta i-a sporit capacitile de rspuns i relaionare, are alte nevoi, trebuinei ateptri fa de familie. Solicitrile din partea celor din jur sunt numeroase i variate,ntruct se consider c precolarul le poate face fa. Comparnd stadiul anterior cu precolaritatea, se precizeaz c, da c anteprecolaritatea a fost perioada expansiunii subiective, precolaritatea este perioadadescoperirii realitii fizice, a realitii umnae i, mai ales, perioada autodescoperirii. Dedata aceasta, copilul descoper existena unei realiti externe care depinde de el i decare trebuie s in cont dac vrea s i ating scopurile.Realitatea extern cu caracteristicile ei obiective i tendina de a i se opune, seva contura tot mai pregnant. n aceste condiii, atitudinile imaginative i subiective asupra lumii vor fi nlocuite treptat cu atitudini realiste i obiective.Grdinia constituie i un alt spaiu de via, mobilat ntr-o manier specific,d i v e r s i f i c a t n m o d d e o s e b i t . F r e c v e n t a r e a c a d r u l u i i n s t i t u i o n a l i z at al grdiniei presupune respectarea unui anumit program zilnic i avnd chiar i o anunmittopografie n care copilul trebuie s se descurce. Acest e c a d r e a l e v i e i i c u r e n t e genereaz noi cerine, ntr-o manier continu. Acest fapt creeaz neconcordane cuceea ce tie i poate copilul, stimulndu-i continuu dezvoltarea fizic si psihic.Practic,d i f e r e n e l e d e s o l i c i t r i a n t r e n e a z d u p e l e , p e d e o p a r t e , s u r e s c i t a r e a t u t u r o r posibilittilor de adaptare ale copilului, pe de alt parte, diversificarea conduitelor sale.Motorul dezvoltrii psihice este constituit de adncirea contradiciilor dintre solicitrileexterne i posibilitile interne ale copilului, dintre dorinele, aspiraiile, intereselec o p i l u l u i i p o s i b i l i t i l e l u i d e a i l e s a t i s f a c e . D e a s e m e n e a , a c e s t e c o n t r a d i c i i ndeplinesc i rolul de factori acceleratori ai dezvoltrii explozive a comportamentelor copilului, a diferenierii i idividualizrii acestora, a socializrii treptate, dar sigure a copilului. Tot la aceast vrsta, copilul descoper nu doar existena altora ci i propria saexisten. Precolarul i percepe mai clar diferitele pri ale corpului, mai mult, percepediferenele anatomice dintre sexe, ceea ce va da o serioas lovitur credinei c toi oamenii sunt la fel cu el. Contientizarea existenei acestor diferene va constitui ns isursa unor comlexe (tendinele de rivalitate fa de printele de sex opus). 16.Specificati dimensiunile psihologice ale sferei cognitive a prescolarului:specificul proceselor cognitive. Cea mai cunoscut teorie privind dezvoltarea cognitiv (epistemologia genetic, adic dezvoltarea cilor prin care lumea extern i devine cunoscut individului uman) a fost elaborat de Jean Piaget (1896-1980). El s-a preocupat de studiul dezvoltrii inteligenei la copil. Evoluia ontogenetic a inteligenei este examinat ca o construcie progresiv ce depinde att de factori interni (capacitile iniiale ale individului), ct i de factori externi (caracteristicile mediului n care evolueaz fiina uman). Pentru ntemeietorul epistemologiei genetice, inteligena nseamn, n primul rnd, adaptare, respectiv un echilibru ntre organism i mediu, care este rezultatul interdependenei a dou procese complementare: asimilarea i acomodarea. Asimilarea este un proces de integrare prin care un individ ncorporeaz noi informaii n schemele operatorii i n experiena cognitiv de care dispune deja. 17

Acomodarea presupune modificarea schemelor existente n funcie de caracteristicile noii situaii. O conduit adaptat la un moment dat al dezvoltrii i ntr-un anumit mediu presupune existena unei stri e exhilibru ntre cele dou procese asimilarea i acomodarea. Potrivit lui Piaget, aceast stare de echilibru poate fi considerat ca un stadiu, un palier n dezvoltarea copilului. Trecerea de la un stadiu la altul va fi marcat prin stri de dezechilibru care, prin jocul noilor asimilri i acomodri, antreneaz o nou stare de echilibru, adic un nou stadiu n dezvoltarea inteligenei. Progresul inteligenei poate fi considerat rezultatul unei echilibrri progresive. ntreaga activitate mental tinde spre realizarea unei structuri ce se concretizeaz, n principal, ntr-o stare de echilibru. Asimilarea i acomodarea sunt factorii determinani ai dezvoltrii structurii cognitive care l fac pe individ capabil s coopereze, s rezolve problemele i s se adapteze mai bine la schimbrile de mediu. Stadiile dezvoltrii inteligenei Piaget spune c schimbrile n inteligen apar secvenial, n stadii succesive. Fiecare stadiu depinde de cel anterior. Dup Piaget, dezvoltarea inteligenei se face n secvene invariabile (stadii). Acestea sunt: stadiul senzoriomotor (0-18/24 de luni): copilul cunoate prin intermediul activitilor fizice pe care le ndeplinete. i achiziioneaz baza ntregului edificiu al cunoaterii umane: schema obiectului permanent. Stadiul se ncheie cu achiziia limbajului i a gndirii simbolice; stadiul preoperaional (2-5/7 ani): este caracteristic copilului de vrst precolar, luptnd pentru a-i achiziiona gndirea logic; stadiul operaiilor concrete (6-11/12 ani): copilul poate gndi logic probleme concrete, acum i aici. Gndirea devine reversibil, n limitele realitii, copilul nelege deducia necesar cunoscnd proprietile obiectelor; stadiul operaiilor formale (12/13 ani): sunt adolescenii capabili s opereze mental asupra unor probleme abstracte, ipotetice. Ei au o gndire tiinific, fac deducii sistematice pe baza unor ipoteze. Piaget are o teorie funcional, accentund rolul adaptrii. n acelai timp, este o teorie structural, accentund rolul organizrii sistemului cognitiv. Coninutul ei este orientat spre comportamente care constituie datele cognitive de baz, ce sunt apoi prelucrate. Piaget a dezvoltat o teorie despre modul cum i achiziioneaz fiina uman cunotinele (epistemologia genetic) plecnd de la greelile pe care le fac copiii, la anumite vrste, n rezolvarea unor probleme. Dup Piaget, dezvoltarea mental este un proces evolutiv. Stadiile se succed pentru c sunt tot mai adaptate, rspunznd exigenelor realitii. 17.Caracterizati dezvoltarea personalitatii prescolarului in cadrul activitatilor de jok,activitatilor de munca,plastice de instruire. Jocul didactic, ca mijloc de baz n dezvoltarea vorbirii, realizeaz una dintre cele maiimportante cerine ale educaiei precolare, aceea de ai nvaa pe copii o varietate de noiuni, jucndu-se n mod organizat.n jocurile didactice cu material sau orale n care copiii trebuie s denumeasc, s descrie, s compare, s identifice, s selecteze, s alctuiasc mulimea obiectelor de acelaifel, s interpreteze cntece etc., se mbogete vocabularul copiilor, se precizeaz i sefixeaz att cuvintele noi, ct i cele nsuite n activitile anterioare.Valorificarea rolului formativ al jocurilor didactice de dezvoltare a vorbirii la vrsta precolar nu este posibil fr a conferi activitilor ludice un caracter plcut, atractiv. A face jocul eficient i atractiv nseamn a satura coninutul cu imagini i reprezentri, emoii is e n t i m e n t e , c u dorine i nzuine, cu fapte i aciuni, a nlesni comunicarea vie d i n t r e educatoare-copii.Prezenta lucrare vizeaz importana dezvoltrii vorbirii n grdini, detaliind, suba s p e c t m e t o d i c , d e s f u r a r e a a c t i v i t i l o r d e c u l t i v a r e a l i m b a j u l u i i a g n d i r i i , a c e l o r urmrind dezvoltarea memoriei, a imaginaiei in exprimare; aceste aspecte se constituie n strategii didactice, cu reluarea rolului materialului didactic, al evalurii vorbirii prin activitila liber alegere.O r d i n e a d e t r a t a r e n l u c r a r e u r m e a z o c a l e l o g i c , p o r n i n d d e l a n o i u n i l e introductive n care se subliniaz importana dezvoltrii vorbirii la vrsta precolar. Oatenie sporit a fost dat capitolului al II-lea analizndu-se cele 18

trei procese psihice, eseniale pentru desfaurarea activitii de dezvoltare a vorbirii.Un capitol extins se ocup cu conducerea jocurilor didactice pregtirea, organizareai desfurarea jocului didactic, att n activitile obligatorii ct i n afara lor. n ultimulcapitol se precizeaz strategiile didactice, evaluarea vorbirii prin prin activitile la liberalegere, precum i rolul materialului didactic. 18.Caracterizati sfera emotional-volutiva la virsta prescolarului. Perioada precolar este perioada punerii bazelor personalitii copilului. Se extind i se complic relaiile sociale i interpersonale ale copilului prin intrarea lui la grdini. Influenele educative devin mai variate i mai complexe. Activitatea predominant este jocul. Noile relaii i noua form de activitate concur la dezvoltarea intens a proceselor intelectuale, afective i voliionale ale copilului. Se dezvolt curiozitatea, interesele de cunoatere, procesele imaginative. Prinii trebuie s vegheze copii lor pentru a cpta un ansamblu de trsturi morale i intelectuale necesare unei formri ale personalitii superioare. Educarea lor trebuie s fie dirijat spre obinerea modificrilor de caracter favorabile unei comportri superioare individuale i sociale. De aceea, prinii trebuie s lupte pentru ca orizontul moral i intelectual al copilului s fie n continu lrgire. Copilul nu trebuie considerat ca o statuie de bronz, care are un loc fix, din care nu mai poate fi schimbat. El trebuie s fie activ i adaptabil, iar prinii au datoria permanent de al face s progreseze, s se perfecioneze i s-i mreasc valoarea uman. Formarea personalitii la copil este dependent de inteligena lui, de gusturile i elanurile lui, de instructajul primit anterior. Personalitatea copilului ncepe s se contureze dup vrsta de doi ani. Este vrsta la care copilul ncepe s perceap i s fie atent la ceea ce se petrece n jurul lui. Dup vrsta de trei ani, atenia i percepia sunt mai active dect n trecut. Copilul ncearc s fac mici treburi. Vorbirea devine mai complet. Copilul face uor proporii. P S nu-i murdreasc hainele, s mnnce singur i pe ct se poate mai ordonat, s aeze dup utilizare, jucriile la locul lor. Trebuie plimbat n jurul casei i fcut s observe curtea i animalele vecinilor.prinii trebuie s-l ncurajeze i s-l ndemne s se supun unor obligaiuni individuale: -S nu-i murdreasc hainele, s mnnce singur i pe ct se poate mai ordonat, s aeze dup utilizare, jucriile la locul lor. Trebuie plimbat n jurul casei i fcut s observe curtea i animalele vecinilor. -La trei ani, jocul este principala preocupare a copilului. Prin jocuri, copilul se instruiete asupra modului de via al adulilor i vine n contact cu relaiile existente n lume. -4 La patru ani copilul frecventeaz grdinia de copiii. Prinii trebuie s o ajute pe educatoare n educarea i n dirijarea formrii personalitii, a trsturile morale i intelectuale. Comunic, astfel dac i este sete sau foame, dac i este frig sau prea cald, dac i este somn etc. Unele din reflexe sunt necondiionate, altele sunt condiionate. Cnd se ntoarce din plimbare recunoate casele din vecintate. La copilul mai mare apare nevoia de a comunica cu oamenii, de a vorbi mereu, mrindu-i astfel sfera educaional i cea intelectual. Trebuie s se cont de emoiile lui. La aceti copii emoiile sunt instabile. Ei trec repede de la plns cu lacrimi la rs. Voioia este un bun mijloc de a face un copil s progreseze. El trebuie s fie mulumit cnd este ludat, suprat cnd este mustrat. Treptat cu rbdare trebuie s fie iniiat n ceea ce este permis s fac i ce este oprit. Treptat sentimentele trebuie s devin multilaterale. In perioada precolar se pot constata unele manifestri caracteriale precum frica, indisciplina, furtul de alimente, etc. Aceste manifestri prezint o semnificaie caracterial nu numai cnd apar ca simple reacii, ci atunci cnd au o structur psihogen. Anorexia are o semnificaie multipl. Poate fi de tip isterioid, prepsihotic, endocrin sau mintal. Este considerat deviere de conduit caracterial cnd se nfieaz ca un capriciu alimentar, cnd alimentarea constituie un teren de confruntare ntre educator i copil. Anorexia, apare cnd este caracterial ca o modalitate de protestare a copilului fa de nenelegerile conjugale, care au loc n unele familii n timpul mesei. De regul, anorexia determin, la prinii dezolai de atitudinea copilului, folosirea unei game neobinuite de pedepse, promisiuni, 19

interpretri i lamentri(Doyer :61). Formele caracteriale mai deosebite de anorexii se ntlnesc i la fetiele preadolescente, i chiar adolescente fiind nsoite de un ansamblu de manifestri gastro-intestinale. n general, anorexia scoate n eviden, o insuficient maturizare afectiv i o dificil adaptare la viaa ambiental. Enurezistul (emisiune involuntar de urin, de regul n timpul nopii, dup vrsta de trei ani) se ntlnete mai frecvent la biei dect la fete i cedeaz spontan n cursul pubertii sau adolescenei. Fenomenul se afl n legtur cu diferite evenimente din viaa copilului de natur psihosocial, n cazul n care nu este determinat de leziuni organice. El poate constitui o fixaie caracterial produs n perioada formrii controlului sfincterian, fixaie care privete relaiile nejuste dintre copil i mediul familial. Aceast fixaie trebuie neleas ca o reacie de refuz incontient din partea copilului de-a accepta constrngerile, cu alte cuvinte, ea reprezint o modalitate de protest. Enurezistul creeaz copilului o stare caracterial particular de inferioritate, profund umilitoare, ceea ce poate determina prin contrapondere o atitudine de agresiune mpotriva mediului ambiant i, eventual, diverse situaii conflictuale care ngroa i mai mult trsturile caracteriale reprobabile aprute n conduita copilului(Doyer :63) Totui, cele mai multe din asemenea manifestri sunt reacii de tip nevrotic i c numai n condiii cu totul particulare dobndesc, la un numr foarte restrns de cazuri, un coninut de tipul conduitei caracteriale. 19.Problema pregatirii psihologice catre instruirea in scoala a prescolarului.Pregtirea intelectual a copilului pentru coal ncepe de la grupa mic, continu la grupa mijlocie i sesfrete la grupa mare. Acum se pune n mod special problema nivelului de pregtire a copilului nvederea colarizrii lui. n legtur cu pregtirea intelectual se ridic o alt problem, de intervalegal pentru educatoare i nvtor. Unii din copiii care frecventeaz grdinia, datorit educaieiintelectuale primite n familie, au un nivel de dezvoltare superior vrstei (ntre altele tiu s scrie is citeasc, cunotinele i deprinderile lor devanseaz cu mult vrsta). Sarcina educatoarei este ssemnaleze nvtorului aceste cazuri. Pentru a forma i acestor copii obinuina de a nvasistematic, nvtorul va fi preocupat s gseasc procedee de tratare individual, dndu-le temecorespunztoare nivelului lor de dezvoltare. n caz contrar, nesolicitai la eforturi, aceti copii devindelstori i sunt ameninai s rmn n urm la nvtur.Pregtirea pentru coal ridic i unele cerine n ceea ce privete dezvoltarea moral acopilului n grdini. Copilului i se formeaz aici diferite emoii i sentimente morale, cum ar fiataamentul afectiv fa de prini, fa de colectivul de copii, fa de oameni; sentimente de prietenie, de solicitudine i ajutor reciproc. Copiilor li se formeaz, de asemenea i unele obinuinede comportare civilizat: s fie politicoi, s respecte pe cei mai n vrst, s salute, s fac unserviciu, s ofere . 20.Prezentati caracteristica generala a virstei elevului mic. Perioada de vrst 6/7 10/11 ani este cea a colarului mic. nceputul vieii colare este i nceputul unei activiti de nvare, copilului cerndu-i-se un efort intelectual considerabil i o mare rezisten fizic. Educaia organizat din coal, tutela egalitar asupra copiilor, aprecierile obiective, standardizate, alfabetizarea copilului influeneaz particularitile sale psihologice de vrst i individuale. Copilul are formate deprinderile necesare colaritii, dispune de suficiente capaciti de concentrare, de un limbaj destul de dezvoltat. Copilul crete n nlime i greutate, se dezvolt sistemul su osos i muscular, iar sistemul nervos se desvrete sub raport funcional. ntre cele dou sisteme de semnalizare predomin acum primul (senzaii, percepii). Se triete foarte mult n acest plan i mai puin n cel reflexiv. Activitatea dominant este nvtura. Jocul continu s ocupe un rol important, dar prin nvtur copilul ptrunde n cultura elementar. Treptat, controlul prinilor sau al altor persoane asupra studiului se reduce, sporind rolul autocontrolului. Percepia este foarte vie, dar superficial i incomplet. Atenia este labil i involuntar. Astfel, pauzele de deconcentrare pe parcursul unei lecii vor fi absolut indispensabile. Atracia spre obiectele i fenomenele concrete, intuitive, care se reflect n senzaii, percepii i reprezentri, pretind utilizarea unui limbaj de asemenea intuitiv, n explicarea diverselor probleme muzicale i instrumentale, abstractizrile fiind nc inoportune. 20

Datorit capacitii reduse de analiz i sintez a copilului, o importan major revine demonstraiei practice a profesorului de instrument. Pentru a fi intuit corect problema, demonstraia va trebui s fie de asemenea plastic, corect i n consecin sugestiv. Memoria este preponderent mecanic, vie, dar instabil. Gndirea este prompt, dar superficial, pripit. Pe plan afectiv, copilul prezint capacitatea de a avea sentimente vii, dar nc instabile. Voina este puin tenace, fiind supus impulsurilor, capriciilor. Copiii din ciclul primar prezint caracteristici diferite la nceputul acestui ciclu (clasele I i a II-a) fa de sfritul ciclului (clasele a III-a i a IV-a). Astfel, n prima perioad a ciclului primar se ntlnesc urmtoarele caracteristici ale dezvoltrii psihice: atenie fluctuant, memorie predominant vizual, tendine spre joc, interes crescut pentru evenimentele concrete din mediul nconjurtor, instalarea rapid a oboselii. Spre sfritul clasei a II-a, se remarc o cretere a acceptanei regulilor de comportament. n a doua perioad a ciclului primar, copiii manifest interes pentru cunotinte, demasc mai rar pe cei care ncalc regulile de comportare, folosesc tehnici intelectuale de nvare, prezint o atracie pentru jocurile de competiie i o conturare treptat a mentalitii realiste i cu destrmarea credulitii naive. Copiii de vrst colar mic sunt extrem de curioi i atrai de lucrurile interzise sau necunoscute. Conform clasificrii lui Piaget, colarul mic se afl n stadiul concret operaional al dezvoltrii cognitive, caracterizat de transformarea fanteziei infantile n gndire logic i capacitatea de a nelege relaiile cauz - efect. Odat cu introducerea n mediul colaritii, copiii au ca activitate principal nvatul i, n coala primar, cunotinele se acumuleaz piramidal, avnd la baz aptitudinile achiziionate deja. Volumul de cunotine, precum i solicitrile cresc n complexitate odat cu trecerea anilor, iar colarul poate evolua numai dac i-a nsuit cunotinele i deprinderile de baz n nvare. 21.Caracterizati dezvoltarea cognitiva in mica scolaritate in mica scolaritate:dezvoltarea senzo-perceptiva,dezvoltarea cognitiva si a limbajului. Perioada scolara reprezinta o etapa de
dezvoltare extrem de propice invatarii, in care copiii sunt nu numai dornici de a realiza ei insisi anumite lucruri, dar si de a le realiza cat mai bine cu putinta. Dezvoltarea cognitiva depinde de dezvoltarea si exercitarea voluntara a atentiei si memoriei. Gandirea la inceputul acestei perioade este strict concreta, limitata la aspectele reale, pentru a capata la scolarul mijlociu un caracter abstract, extinsa spre posibil. Copiii de varsta scolara se remarca prin setea de cunoastere si intelegere, precum si prin curiozitatea si inteligenta deosebita. La formarea scolarilor mici si mijlocii ia parte, pe langa parinti, si anturajul format din prieteni si colegi. Mintea copiilor la aceasta varsta nu este preocupata de trecut sau viitor, ci de prezent. Copiii de varsta scolara mica sunt extrem de curiosi si atrasi de lucrurile interzise sau necunoscute. Conform clasificarii lui Piaget, scolarul mic se afla in stadiul concret operational al dezvoltarii cognitive, caracterizat de transformarea fanteziei infantile in gandire logica si capacitatea de a intelege relatiile cauza - efect. Odata cu introducerea in mediul scolaritatii, copiii au ca activitate principala invatatulsi, in scoala primara, cunostintele se acumuleaza piramidal, avand la baza aptitudinile achizitionate deja - in clasele III, IV citirea unui paragraf inseamna intelegerea continutului, descifrarea cuvintelor fiind realizata deja in primele clase primare. Volumul de cunostinte, precum si solicitarile, cresc in complexitate odata cu trecerea anilor, iar scolarul poate evolua numai daca si-a insusit cunostintele si deprinderile de baza in invatare. Afectiunile care impiedica o invatare normala la scolar se manifesta prin: inversarea literelor sau cifrelor, citirea extrem de inceata, confundarea simbolurilor matematice, a cuvintelor asemanatoare sau a cifrelor. Limbajul - In perioada scolaritatii mici vocabularul se dubleaza, iar copilul isi modifica in mod pozitiv limbajul, prin insusirea regulilor de gramatica si pronuntie, achizitionarea aptitudinilor de scris si citit, invatarea sinonimelor si antonimelor, imbunatatirea exprimarii.

24.Prezentati restructurarile bio-fiziologice,problema crizei preadolliscentului in psihologie. n dezvoltarea psihica a copilului de dupa 10 ani, U. schiopu (1981) diferentiaza trei stadii, dupa cum urmeaza :- stadiul pubertatii (de la 10 1a 14 ani), dominat de o intensa crestere, de accentuare a dimorfismului sexual cu largi rezonante n dezvoltarea psihica si sociala ;

21

-stadiul adolescentei (de la 14 la 18/20 ani), dominat le adaptarea la starea adulta, de cstigarea identitatii si intelectualizarea pregnanta a conduitei; - stadiul adolescentei prelungite (de la 18/20 la 24/25 ani), stadiu dominat de integrarea sociala si profesionala. La rndul sau, stadiul pubertat;ii cuprinde trei substadii si anume :- etapa prepuberala (de la 10 la 12 ani);- pubertatea propriu-zisa (momentul culminant al pubertatii), de la 12 la 14 ani;- momentul postpuberal, declansat la putin timp dupa atingerea punctului culminant al pubertatii, el fiind un moment si n acelasi timp "putin diferentiabil. de momentul preadolescentei", ce se situeaza ntre 14 si 16/18 ani (U. schiopu, E. Verza, 1981, p. 174).M. Debesse (1981) denumeste aceasta perioada de evolutie psihica drept "vrsta nelinistilor pubertare". n opinia autorului, este perioada. nelinistilor att pentru copil, ct si pentru educator. Pentru. primul "nelinistea. apare ca un rasunet al transformarilor organice asupra vietii sale mintale" (p. 83); la educator, sentimentul respectiv provine din pericolele pe care le percepe "n mod justificat sau nu, n jurul elevului sau" si din complexitate si noile responsabilitati privind "misiunea" sa.Marcnd trecerea de la copilarie la adolescenta, perioada pubertatii este una de complexe transformari, de accelerare a ritmului cresterii, de maturizare sexuala, de dezvoltare a capacitatilor de cunoastere. Particularitatile psihice ale preadolescentei sunt determinate att de maturizarea psihosomatica, precum si de locul ocupat si rolul jucat de puber n sistemul relatiilor din cadrul familiei, scolii, societatii.Majoritatea lucrarilor de specialitate subliniaza intensele transformari si schimbari ce au loc pe plan fizic, psihic si sociomoral. "Prima etapa a lunecarii spre adolescenta poate fi situata n jurul vrstei de 11 ani, att pentru motivul ca atunci se declanseaza anumite transformari intelectuale si fizice, ct si pentru aceea ca atunci ies la lumina o anumita neliniste si o anumita agitatie" (P. Osterrieth, 1976, p. 138). O analiza profunda a transformarilor fiziologice si somatice si a consecintelor acestora n planul devenirii psihice realizeaza si psihologul M Debesse (1981), care precizeaza ca n aceasta perioada "evolutia nsasi are ceva deconcertant. Intrarea n adolescenta se face uneori mergnd de-andaratelea". Ambivalenta manifestarilor puberului, precum si prezenta n tabloul psihologic al acestui stadiu a unor trasaturi ce tin de mica scolaritate cu altele ce prefigureaza adolescenta i-au determinat pe unii autori sa considere pubertatea doar ca o simpla "veriga de legatura" ntre doua stadii. Astfel, nevoia de relatii interpersonale si de grup alterneaza cu individualismul, noul egocentrism, tendinta de izolare, de interiorizare, de refugiu n sine. Majoritatea autorilor sunt de acord ca intensitatea si ritmul schimbarilor ce se produc, consecintele acestora n plan psihocomportamental variaza de la un individ la altul, fiind dependente, de asemenea, si de conditiile de mediu si activitate. Psihologul romn P. Golu (1985) considera pubertatea ca pe un stadiu de sine statator al dezvoltarii ontogenetice, cu particularitati proprii, specifice. Ea se caracterizeaza prin aparitia unor nevoi noi, specifice acestei vrste, precum: nevoia de cunoastere, de afectiune, de relatii si de grup, de distractii si de culturalizare, de independenta si de auto-determinare, de mplinire.Maturizarea generala se exprima si n planul capacitatilor de cunoastere: se amplifica si devin si mai fine sensibilitatea tactila, vizuala, cromatica, auditiva, se dezvolta perceptiile si spiritul de observatie. Referitor la dezvoltarea reprezentarilor, specialistii apreciaza ca n perioada dintre 10/11 si 14/15 ani are loc aproape o "convertire exploziva a cunoasterii n scheme, simboluri si reprezentari" (U. schiopu, V. Piscoi, 1989, p. 214). Se dezvolta operativitatea specifica a gndirii, fenomen pus n evidenta de utilizarea a numerosi algoritmi n domeniile tuturor disciplinelor. Gndirea logica se realizeaza "prin constientizarea operativitatii gndirii asupra realului".Astfel, n jurul vrstei de doisprezece ani se finalizeaza stadiul operatiilor concrete. Are loc, dupa J. Piaget, o reorganizare a structurilor operatorii si o ierarhizare a lor, constituindu-se treptat mecanismele de coordonare logica si matematica: "...peste gndirea concreta se suprapune o gndire formala, care se sustine pe sine..." (Paul Osterrieth, 1976, p. 140). Aceasta gndire este eliberata de "incidentele concrete", face posibila desfasurarea operatiilor logice prin care preadolescentul analizeaza si compara ansamblul elementelor, alternativelor, posibilitatilor, face predictii. 25.Enumerati si caracterizati neoformatiuile virstei preadoliscente. 22

Neoformaiunile snt schimbri psihice,sociale,tipuri noi de personalitate care determen contiina copilui atitudinea lui fa de societate, mediu, fa de sine precum i dezvoltarea lui n ansamblu la o anumit etap de vrst.Neoformaiunea implic ce este mai important pentru creterea i evoluia copilului ce achiziii noia dobndit copilul la etapa respectiv.Neoformaiunile marcheaz fiecare vrst ele au un caracter trector instabil, nu se pstreaz nstarea n care au aprut ce snt absorbite de neoformaiunil vrstei care urmeaz i continu s existen stare latent. Salturile pe care le aduc n dezvoltare aceste neoformaiuni reprezint un progres n dezvoltarea omului (ex.mersul la copil al nceput i pn nu devine stabil, vorbirea copilul).Perioadele senzitive- sunt etape de vrste pentru care este proprie o mbinare optim acondiiilor n afirmarea anumitor trsturi personale sau procese cognitive,reglatorii.Pentru dezvoltarea mai eficient e bine s inem cont de perioadele senzitive, instuirea nainte de termenulindicat(perioada senzitiv) sau dup acest termen poate fi ineficient i se poate rsfrngenefavorabil asupra dezvoltrii genernd reineri n dezvoltarea psihic 26.Prezentati specificul relatiilor preadolescntilor cu virstnicii si adultii. Problemele care au aprut n relaia prini-copii la vrsta preadolescenei s-au format pe parcursul anilor. Rezolvarea lor rapid nu este posibil. Timpul nu poate fi ntors i chiar dac ne-o dorim foarte mult nu mai avem n fa COPILUL, ci COPILUL- ADULT, sau ADULTUL-COPIL, sau chiar ADULTUL. Prinii pot s-i ajute copilul s treac prin aceast transformare. Este nevoie de perseveren, consecven , atenie i rbdare. n familiile cu preadolesceni sunt att de frecvente nct unii prini recunosc c de la un timp relaia cu copilul lor ine doar de gestionarea conflictelor. n multe cazuri motivele sunt minore: acelea ca lungimea prului sau a unghiilor, culoarea mbrcmintei, etc. Cnd este vorba de nrutirea situaiei colare, petrecerea timpului cu prietenii i venitul trziu acas, conflictele escaladeaz i sunt nsoite de emoii puternice cauzate uneori de violen verbal sau chiar i fizic folosit de ambele pri. Foarte des prinilor nu le sunt pe plac prietenii preadolescentului i acest lucru reprezint o nou surs de conflict. Nedorina de a accepta prietenii ar putea s nu aib un caracter obiectiv: Nu-mi place c este prea tcut sau... prea activ. Nu-mi plac prinii lui... etc.. Un motiv de alarm sunt acei prieteni despre care se tie cert c sunt periculoi: de exemplu sunt consumatori de droguri. De cele mai multe ori prinilor nu le plac prietenii copiilor din motive care nu sunt att de periculoase pentru copil i reflect mai mult nite frici proprii ale prinilor. Din dorina de a pstra statutul de copil i de a nu permite s se produc separarea de adult prinii exagereaz cu gradul de pericol al prietenilor preadolescentului. 28.Explicati dezvoltarea laturii morale,dezvoltarea autoconstiintei la virsta preadoliscentei. Autoconstiinta preadolescentului este un nou nivel al formarii lui. In vrsta preadolescenta pentru prima data n dezvoltarea personalitatii actele autoconstiintei, ca autocunoasterea, autoobservarea, autoreglarea comportamentului si activitatii devin necesitati principale ale personalitatii. Nivelul dezvoltarii acestor necesitati influenteaza asupra formarii calitatilor morale a personalitatii. Caracterul autoaprecierii preadolescentilor determina formarea unor sau altor trasaturi de personalitate de exemplu nivelul adecvat al autoaprecierii contribuie la formarea ncrederii n sine, autocriticii, insistentei ori ncrederii prea mari (nfumurare), necriticii. Autoarea E.L.Nosenco a presupus, ca la baza mecanismului influentei autoaprecierii asupra activitatii intelectuale a copilului stau trairile emotionale, care nsotesc activitatea preadolescentului. Anxietatea scolara este o forma de manifestare a unei stari emotionale nefavorabile a copilului n situatii scolare. Ea se exprima prin ngrijorare, neliniste n situatiile de nvatare, n clasa, prin asteptarea unei atitudini negative fata de sine, a unei aprecieri negative din partea profesorilor, semenilor. 29.Prezentati caracteristica generala a virstei:specificul dezvoltarii bio-fiziologice,situatia socila de dezvoltare a adolescentului. Adolescenta este o perioada importanta a dezvoltarii umane, perioada de numeroase si profunde schimbari biologice, fizice, psihice, morale, etc, perioada a dezvoltarii, n care dispar trasaturile copilariei, cednd locul unor particularitati complexe si foarte bogate, unor manifestari psihice individuale specifice. 23

Pe planul dezvoltarii biologice, adolescentul tinde spre echilibru si spre adoptarea unei conformatii apropiata de cea a adultului; n schimb, n plan psihologic, transformarile sunt extrem de rapide, spectaculoase si de maxima complexitate cu salturi la nivelul unor functii, cu evolutii mai lente la nivelul altora. Diversitatea dezvoltarii psihice genereaza noi conduite si noi modalitati de relationare cu cei din jur, forme originale de ntelegere si adaptare. Traversarea acestei perioade nu se face n mod lent, dimpotriva, tensionat, adeseori cu existenta unor conflicte si trairi dramatice, cu framntari interne pentru gasirea surselor de satisfacere a elanurilor, a aspiratiilor si cu tendinta de a evita teama fata de piedicile ce se pot ivi n realizarea proiectelor sale de viitor. Adolescentul este un nonconformist si un luptator activ pentru ndeplinirea dorintelor sale, un original n adaptarea solutiilor urmarite, n modul de a privi si de a se adapta la lumea nconjuratoare. Adolescenta cuprinde doua faze: una timpurie ntre 10-11/13-14 ani, perioada a transformarilor profunde fizice si fiziologice, a unor conturari complicate a intereselor, aptitudinilor si conceptiei morale a copilului; aceasta perioada se numeste preadolescenta sau pubertate. a doua perioada 13-14/17-18 ani este cea a adolescentei propriu-zise ce se caracterizeaza printr-o echilibrare puternica, intima a conceptiei despre lume si viata, prin clarificarea si intensificarea elaborarii idealurilor omului, printr-o mare dezvoltare a laturii cognitive, afective si volitionale a personalitatii. Adolescenta este o etapa mai linistita dect perioada anterioara, tnarul adoptnd o pozitie mai constienta fata de mediul social. Copilul se orienteaza mai mult catre lumea externa, dar si ndreapta atentia si catre propria-i viata psihica. Caracteristicile cele mai importante ale adolescentei sunt: 1. dezvoltarea constiintei de sine; 2. afirmarea propriei personalitati; 3. integrarea treptata n valorile vietii. n aceasta etapa are loc procesul de trecere spre organismul adult. Unele masuratori pun n evidenta faptul ca ntre 14 si 20 de ani creierul atinge aproximativ greutatea maxima si se apropie de finalizare osificarea diferitelor parti ale craniului. Procesul de osificare al scheletului se realizeaza nsa progresiv, ncheindu-se ntre 20 si 25 de ani. Concomitent, se dezvolta volumul muschilor si se mareste forta musculara. La nceputul perioadei adolescentei se nregistreaza o dezvoltare mai intensa la nivelul muschilor mari, iar apoi procesul se extinde si la nivelul muschilor mici, ceea ce influenteaza perfectionarea si coordonarea miscarilor fine. Pe la mijlocul perioadei, se constata si o stabilizare relativa a cresterii adolescentilor n naltime si greutate. Corpul cstiga n naltime ntre 20 - 30cm, iar n greutate cte 4 - 5kg anual. Cresterea n talie si greutate da corpului proportia, vigoarea, gratia si frumusetea care l caracterizeaza pe adolescent. Maturizarea treptata a aparatului circulator asigura o functionare normala a inimii. Ca urmare a cresterii suprafetei plamnilor, volumul de aer introdus prin inspiratie este mai mare. Dintre factorii care influenteaza procesele de crestere un rol deosebit l au glandele cu secretie interna. Astfel hipofiza secreta mai multi hormoni. Unii din acestia influenteaza cresterea, altii stimuleaza si regleaza functia altor glande endocrine. Glanda tiroida exercita, de asemenea, actiune asupra sistemului nervos central, asupra functiilor organismului, precum si asupra dezvoltarii psihice. Cercetarile efectuate au demonstrat existenta unor diferente, ce sunt specifice sexului. Adolescentele capata o nfatisare generala feminina, concretizata n proeminenta bustului si conformatia bazinului, dezvoltarea soldurilor etc. Asadar, dezvoltarea biologica a ntregului organism tinde la aceasta vrsta, spre un anumit echilibru si stabilizare, n timp ce evolutia psihica se realizeaza prin tensiuni si conflicte. Totusi, se constata un anumit paralelism ntre dezvoltarea biologica (sexuala mai ales) si cea psihica, cu o evolutie pertinenta spre maturizarea sociala, ce determina implicarea adolescentilor n rezolvarea complicatelor probleme ale lumii contemporane. 24

30.Descrieti sfera emotional volutiva,relatiilor adolescentilor cu adultii si cu virstnicii. Atitudinea adolescentului fa de prini n procesul maturizrii evolueaz i se schimb n modul urmtor: maturizarea funciilor cognitive i a sferei emo-ionale a adolescenilor se reflect frecvent n relaiile lor cu prinii, ncorpornd forme de atitudine critic, conflicte, situaii dubioase, uneori chiar de opoziie fa de valorile morale i comportamentul acestora; n procesul integrrii sociale adolescentul se apropie tot mai mult de semenii si care n mare msur i nlocuiesc relaiile cu prinii; transferul centrului de integrare social din familie n grupul semenilor provoac slbirea relaiilor afective cu prinii i substituirea lor cu un ir de relaii noi, influena crora, dei este n ntregime mai redus, contribuie, totui, la formarea noilor modaliti de comportament la adolesceni.Elementele subculturii adolescentine (inuta, manierele, vestimentaia, coafura) i alte particulariti de conduit devin tot mai conturate i mai importante.Acestea i nonconformismul specific primei faze de maturizare pot provoca ntre adolesceni i prini conflicte de diferit durat, intensitate i for. Cele mai frecvente au loc din cauza detarii adolescenilor, izolrii de familie. Prinii trebuie s tie c n majoritatea cazurilor izolarea adolescenilor este temporar i parial i se sfrete o dat cu satisfacerea necesitii de autonomie.nceputul detarii adolescentului/adolescentei de familie l sesizeaz n primul rnd prinii; apropierea lor de grupul referent al semenilor se reflect asupra contactelor cu prinii. Adolescenii ncep s lipseasc tot mai frecvent de acas, tot mai rar nsoesc prinii n diverse locuri publice, nu au timp s comunice cu prinii, nu le ndeplinesc cerinele, are loc substituirea idealurilor,depersonificarea lor. Deseori se observ o diminuare a autoritii i influenei prinilor, relativ stabile rmnnd doar relaiile afectiv-simpatetice. 31.Caracterizati orientarea sociala si autodeterminareaadolescentului. Realitatea practic, marcat de schimbrile profunde i accelerate din domeniul vieii sociale impun confruntarea cu situaii noi, precum: globalizarea pieei forei de munc, extinderea sistemului economiei de pia n majoritatea rilor lumii, creterea surplusului de for de munc, mai ales tnr, transformarea organizaional a locurilor de munc, creterea importanei aptitudinilor de lectur, calcul, comunicare, a alfabetizrii informaionale i nvrii continue, punerea n aplicare a unor politici guvernamentale noi referitoare la dezvoltarea economic, colarizare, formare profesional. Aceste aspecte determin schimbri i reorientri n conceperea i desfurarea activitilor de consiliere, justificnd din ce n ce mai temeinic, trecerea de la conceptul de orientare colar i profesional, la cel de consilierea carierei.. n perioada adolescenei aspectele consilierii carierei capt o semnificaie aparte, deoareceadolescena, n opoziie cu tumultoasa perioad a pubertii, st sub semnul pudorii, sensibilitii, al autorefleciei i al autoanalizei. Aceast perioad presupune cu necesitate rezolvarea unor probleme de dezvoltare, care fac posibil apariia nu doar biologic, ci i psihologic a viitorului adult: dobndirea independenei de prini; adaptarea la propria maturizare sexual; decizia i pregtirea pentru o anumit vocaie; dezvoltarea unei filosofii de via, a unor credine morale i standarde morale; dobndirea unui sentiment al identitii. Identitatea, ca acea contiin clar a individualitii unei persoane, format prin integrarea ntrun construct unic a percepiei de sine i a percepiei expectanelor celorlali fa de propria persoan, este n permanent construcie i reconstrucie. Adolescena foreaz reflectarea asupra propriei identiti (identificarea propriilor valori, interese i abiliti, evaluarea capacitii de a lua decizii i a face fa diverselor situaii) i contribuie astfel la cristalizarea acesteia. Una din faetele identitii este chiar identitatea vocaional, care debuteaz din copilrie cu o perioad a fanteziei n planul aspiraiilor vocaionale i continu n pubertate cu o perioad a tatonrilor. n adolescen are loc cristalizarea identitii vocaionale i se creeaz o viziune de ansamblu asupra factorilor care influeneaz alegerea traseului educaional i profesional, ceea ce determin luarea unor decizii mult mai pragmatice. 34.Prezentati caracteristica generala a virstei adulte mijlocii si interpretarile psihologice vizind criza de la mijokul vietii. Materialele privind biografiile oamenilor celebri i media de 25

vrst pentru creaia de valoare n diferite domenii pun n eviden un aspect important al dezvoltrii psihice n perioadele adulte: S-a constatat c, n general, vrstele adulte mai tinere, dei foarte creative, au un potenial de stabilitate mai redus (marea industrie a pus n eviden fluctuaia mare a forei de munc pn la 30-35 ani), fiind apoi urmat de stabilitatea relativ mare a celorlalte vrste n procesul de perpetuare a progresului social-cultural i profesional. Aceste aspecte au creat o atenie crescut pentru vrstele adulte i pentru trecerea lor pe planul mai activ al cercetrii. Exist un coeficient de intervenie a factorilor biologici i n timpul vrstelor adulte, ca i n cazul proceselor de cretere din vrstele tinere. La vrstele de peste 35 de ani au loc forme de exprimare de maxim for, energie, prin care se realizeaz contribuia consistent a adulilor la cerinele vieii sociale. De altfel, vrstele adulte se mai numesc i vrste active. Avnd n vedere ideea c stadiile dezvoltrii psihice au drept criterii de difereniere tipul fundamental de activitate i tipul de relaii implicate, se poate considera c expansiunea cumulativ n caracteristicile muncii profesionale i n ierarhia posturilor de munc constituie tipul fundamental de activitate n perioadele adulte, iar structura relaiilor de munc sociale i de familie (valoarea lor contribuant n afectarea i dezafectarea identitii i a subidentitilor) constituie tipul de relaii caracteristice i n aceast perioad. Prima perioad adult, ntre 35 i 45 de ani, se poate considera c se consum vrsta adult de stabilitate n care implicarea profesional este intens, activitatea pe acest plan este cumulativ, activ i creatoare. Adeseori la aceast vrst se mai parcurge o coal de perfecionare, de reciclare, o facultate sau un doctorat etc. Statutele i rolurile sociale ncep s fie mai ncrcate de responsabiliti, accesul n ierarhia profesional este activ. n viaa de familie, copiii ncep s frecventeze coala, ceea ce creeaz o cretere relativ a coninutului subidentitii de printe i o modificare n evoluia familiei. 35.descrieti personalitatea si dezvolaterea sociala in virsta adulta mijlocie.Caracterizati stabilitatea in timp a personalitatii in virsta adulta mijlocie. Omul modern implicat n forme de responsabilitate complex pe direcii, subidentiti n care este solicitat (profesie, via social, familie i statut matrimonial) se afl n mare parte absorbit n angajamentele sociale i dispune de relativ puin timp. Standardul de via se afl n cretere. Responsabilitatea n familie este complex; copiii au nevoie de hran, mbrcminte, spaiu personal pentru nvare i odihn, distracii, educaie. n perioada adultului tnr, personalitatea este antrenat n triri afective intense, aspiraii puternice, nu totdeauna n acord cu posibilitile personale. Se manifest conflicte de rol i statut, deoarece adultul tnr, pregtit teoretic ntlnete la locul de munc persoane mai limitate, mai pragmatice. O mare parte din disponibiliti nu se utilizeaz social, ceea ce creeaz nesiguran i derut latent. Studiul personalitii legat de adaptarea profesional i social a pus n eviden pentru aceast perioad 3 tipuri de situaii: situaii n care se triete disconfortul legat de ocul realitii, ceea ce are drept consecin inadaptarea profesional, bazat pe investiii mari de aspiraii i cerine de responsabiliti ce nu sunt adaptate la condiiile reale ale locului de munc; situaii n care adultul tnr investete n activitatea profesional aptitudini, dar nu multe aspiraii i adaptarea se realizeaz, dar nu este extins; situaii n care adultul tnr investete aspiraii. Vrsta adulta se nscrie n intervalul de timp cuprins ntre 26-65 de ani. Aceasta vrsta nu cunoaste procese de crestere si se caracterizeaza prin stabilitate emotionala, fizica si intelectuala. Adultul se remarca prin maturitate, prin capacitatea de a decide singur asupra sa si asupra lumii n care traieste. El este o persoana libera de a lua decizi si a-si asuma responsabilitati. Din aceasta cauza adultul poarta raspunderea pentru cresterea si ngrijirea generatiilor noi si asigurarea conditiilor de viata generatiilor vrstnice. Cea mai mare parte a vietii unui adult este consacrata muncii. n ceea ce priveste relatiile sociale se poate afirma ca structura formala a societatii este "creatia" adultilor, ntruct toate deciziile din ntreaga viata sociala apartin adultilor. Conflictele sociale sunt generate, n principal, de adulti, nsasi directiile evolutiei societatii sunt trasate de catre acestia. n mod firesc, nemultumirile celorlalte grupuri de vrsta se 26

ndreapta tot catre adulti, ntruct acestia detin toate prghiile de putere din societate. Caracteristic vietii adulte este tipul de relatii familiale, pentru ca adultul este preocupat de familia sa proprie. Familia ncepe cu un cuplu si apoi se mareste cu noi membri, crend noi roluri si multiplicnd numarul relatiilor interpersonale. Familia se stabilizeaza pentru o perioada, dupa care ncepe sa se restrnga pna cnd ultimul copil paraseste casa parinteasca. Familia vrstnica ajunge din nou la viata de cuplu. Criza se caracterizeaz prin conflictulntre asimilarea scopurilor vrstei adulte i rmiele scopurilor vrstei de tineree sau chiar a adolescenei trzii. Suportul n solvareacrizei este nevoia de independen,ca vector de dezvoltare a visului. Visul sau proiecia despre viitor, n concepia lui Levinson, este concepia despre lume i via reorganizat n baza valorilor nouluistadiu de vrst, asociat cu scopurile de viitor, respectiv planul de via care asigur energia i motivaia mplinirii lui. Modul cum serelaioneaz individul cu visul su este considerat de Levinson ca fiindcrucial, altfel spus, dac visul nu devine o parte a vieii sale el poatemuri, i pierde simul scopului n via i simul responsabilitii. 36.Explicati teoriile privind dezvoltarea perioadei adulte mijlocii.Precizati evinementele de viata strente si masurarea stresurilor vietii in virsta adulta mijlocie. Psihologia dezvoltrii vrstelor adulte s-a extins relativ recent,investigaiile definind-o ca pe o serie de etape legate de vrst, ct ide evenimente de via critice cum ar fi: cstoria, grija parental,divor ul,omajul, pensionarea, pierderea partenerului, decesul..O teorie care cuprinde ntreg parcursul vieii este aceea a lui E. Erikson . ntre teoriile cele mai cunoscute privind dezvoltarea la vrsta adult este teoria lui Levinson, cuprins n lucrarea The Seasons of aMan's Life. Daniel Levinson susine c cei mai muli aduli consider c viaa ncepe la 40 de ani, dar marea anxietate ncepe tot acolo.Conform acestei teorii, la aceast vrst se petrece tranziia de la anii tinereii la perioada adult i lucrul aceasta se ntmpl fr optimism i sperane mari de viitor. Teoria sa s-a bazat pe interviuri cu 40 de brbai americani, ntre 35 i 40 de ani. Prelucrarea interviurilor a datposibilitatea lui Levinson s schieze 4 sezoane de via:Copilria i adolescena;Perioada adult timpurie (dup 20 de ani pn n jur de 45);Perioada adult mijlocie (40 - 65 de ani);Perioada adult n regresie ( de la 65 de ani n sus).O alt teorie interesant cu privire la raportul ntre generaiile adulte este cea a filosofului spaniol Ortega y Gasset. El definete 5 generaii, din care 4 sunt mature: copilria, tinereea, iniierea, domi-nana i btrneea. Ceea ce el numete iniierea este perioada careinclude tranziia spre perioada adult mijlocie i face trecerea spreperioada pe care el o denumete a generaiei dominante. Generaia dominant este cea n care se ateapt de la indivizi s-i assume conducerea, autoritatea i responsabilitatea. Conform ideilor filoso-fului Ortega y Gasset, cele mai importante perioade sunt cea de iniiere i cea dominant. Relaia dintre ele i felul n care autoritateatrece de la una la cealalt afecteaz dezvoltarea societii.Pe toat perioada, continu modelarea personalitii i este legat de adaptarea profesional i social. n a doua perioad a vrste iadulte, se contientizeaz simul reuitei i al mplinirii sau al nereuitei i al nemplinirii. O dat cu apropierea retragerii din viaa activ, adultul se pregtete pentru dezangajare profesional cu tot ce implic aceasta. Problematica privind adaptarea profesional i social pentru perioada adultului tnr este abordat drept cosecin a trei tipuri de situaii:1.disconfortul sokului realitatii, inadaptare profesionala, inves-tiii mari de aspiraii i responsabiliti neadaptate profesiunii exercitate;2. adaptare restrns,fr investiii de aspiraii, dar cu efort derealizare profesional i a aptitudinilor;3. adaptare gradat, investiie de aspiraii cresctoare, flexibili-tatea acestora, posibiliti multiple de dezvoltare. Perioada adult de stabilizare, 34-45 de ani, este caracterizat de faptul c pot interveni modificri ale propor iilor celor trei categoriide relaii. 37.Specificati caracteristica generala a batrinetii.Caracterizati dezvoltarea fizica si sfera cognitive la personae in etate. Batranetea este ultimul ciclu al vietii omului, reprezinta un program genetic, dar mai cu seama este o stare mentala si emotionala, este o traire*. Exista o mare diferenta intre oamenii care ajung la varsta a treia, din acest motiv au aparut urmatoarele teorii biologice cum ar fi cele descrise de Cavanaugh, Blanchard - Fields 2002. Schimbarile din 27

acest ciclu sunt evidentiate, in primul rand din punct de vedere biologic. In ultimii ani, are loc un proces de imbatranire a populatiei globului si s-au dezvoltat politici si programe speciale a batranitilor, precum si o alta viziune asupra vietii. Cu toate acestea trebuie sa recunoastem existenta unor curente si stereotipuri negative privind populatia varstnica . Dupa Cavanaugh, Blanchard - Fields 2002, perioada batranetii este privita sub trei aspecte: 1. imbatranirea primara, care urmeaza dupa perioada adulta, fara a fi grevata de alterarea sanatatii,in mod obligatoriu: 2. imbatranirea secundara ce aduce schimbari (boli, stil de viata, mediu neadecvat, poluat etc); 3.imbatranirea,tertiara cu pierderile rapide de dinaintea mortii. Intelegerea procesului de imbatranire impune o perspectiva multidisciplinara. Viziunea biopsihosocioculturala, corelata cu ciclurile vietii, scoate in evidenta aspectele cele mai semnificative ale procesului de imbatranire. Modificarile apar la nivelul factorilor: . interpersonali (reteaua sociala, mediul social in care traieste individul si deprin-derile de comportament,si,comunicare,interpersonala); . intrapersonali (caracteristici personale de functionare: varsta, sex, ereditate, sistem nervos, personalitate, inteligenta, motricitate, sistem senzorimotor etc.); . biologici si fizici (influentele unor boli cronice, incapacitati, boli cardio-vasculare, diabet, cancer, boala Alzheimer, care afecteaza aproximativ 10% din populatia de peste 65 de ani etc.); . ciclurile vietii, vazute in relatie cu momentul istoric al sistemului sociocultural. Discutiile legate de longevitate impun conceptul de calitate a vietii. Capacitatea de a te bucura de viata, de a avea o viata valoroasa este o dimensiune importanta a calitatii subiective a vietii, dar si a celei obiective, asa cum o masoara diferitele instrumente de evaluare a calitatii vietii. 2.Modificarile,fizice,si,psihice Factorii care modifica interactiunile varstnicilor cu ceilalti sunt: a. Fizicul - schimbarile pielii, parului, vocii, greutatii, posturii, sistemelor osoase si musculare, aparitia artritelor, reumatismul etc. c. Sistemul senzorial se modifica atat sub aspectul acuitatii senzatiilor, cat si al rapiditatii si eficientei procesarii informatiei. Modul in care procesam informatia, o receptam depinde de calitatile atentiei, care sunt afectate de inaintarea in varsta: volumul, selectivitatea, durata, tipul sarcinii (relevanta sau irelevanta). Uneori performantele de acest tip pot fi asemanatoare cu cele ale tinerilor. Tipul de reactie este mai lent, mai ales la batranii sedentari care nu fac exercitii aerobice. Limbajul. Capacitatea de recunoastere si discriminare a vorbirii scade odata cu inaintarea in varsta. Limbajul este mai lent si uneori mai simplu. Apare "surditatea psihica".Auzul se modifica, frecventele inalte inregistrandu-se mai greu. Simtul tactil scade, scade reglarea termica, apar starile de vertij, caderile, modificari ale mersului. Mirosul se diminueaza rapid dupa 60 de ani, dar gustul nu se modifica prea mult. Memoria este mai mult afectata de varsta si afecteaza functionarea cotidiana a varstnicilor, dar atingerile nu sunt omogene. Chestionarele si acuzele coreleaza cu depresia persoanei examinate. Viteza de memorare, incordare si interferenta a noilor informatii diminueaza, precum si strategiile. Ca si in cazul memoriei, nu toate ariile inteligentei sunt afectate Intelepciunea tine de maturitate, de integrarea si stapanirea aspectelor emotionale si de experienta, desigur, intelepciunea presupune si prezervarea abilitatilor de procesare a informatiei". S-a constatat ca antrenamentele pot mentine performantele inteligentei, mai ales daca ne referim la specificul profesional al persoanelor varstnice. De asemenea, nivelul educatiei, preocuparilor intelectuale, operarea cu tehnica moderna pot facilita mentinerea performantelor intelectuale. La persoanele varstnice, operatiile formale devin mai dificile, iar adoptarea deciziilor se bazeaza mai mult pe ceea ce stiu deja, necautand prea multe informatii. 38.Explicati teoriile privind dezvoltarea si ajustarea personalitatii in perioada adulta tirzie. n 1982, la o adunare a Asociaiei Psihologilor Americani, Skinner (peatunci n vrst de 78 de ani), a descris cteva metode prin care putem reui s controlm naintarea n vrst. 28

Amenionat c multe efecte negative ale mbtrnirii pot fi compensate. Ochelarii ajut vederea, aparatele auditive sprijin auzul.El a evideniat faptul c btrnii pot avea idei creative. Pentru a compensa pierderea abilitilor i a energiei din tineree, este necesar dezvoltarea unor noi metode de a gndi sau de a controla noul domeniu de activitate, astfel nct s se obin noi motivaii. Teoria dezangajrii(Cumming, E., Henry, W.E., 1960, 1961) apreciaz mbtrnirea ca fiind un proces progresiv de retragere fizic, psihologic i social din lumea nconjurtoare. La nivel fizic, oamenii i reduc treptatactivitatea, i conserv rezervele de energie; la nivel psihologic, apare fenomenul comutrii ateniei pe problemele interne, pe emoionalitate, pegndire; la nivel social, are loc un proces de retragere mutual dintre om i societate, o retragere a omului din via i, n acelai timp, a vieii din om, proces care este gradat i reciproc satisfctor, prin care omul i societatease pregtesc pentru retragerea final. Teoria activitii(Havighurst, R., Neugarten, B., Sheldon, T., 1961)afirm c, pe msur ce scade nivelul activitii, scade i nivelul satisfaciei i al mplinirii; n schimb, vrstnicii care rmn active i rezist restrngerii vieii sociale vor avea o existen de succes. Astfel, pe msur ce oamenii se menin mai activi, ei vor mbtrni mai frumos, fie c este vorba de activiti informale (activiti cu rudele, vecinii, prietenii),formale (participarea la activiti organizate) ori solitare (lecturi, vizionri,). Teoria ieirii din rol(Blau, Z. S., 1973) consider c pierderea statutului ocupaional i marital, determinate de momentul pensionrii, pe de o parte,i de experiena vduviei, pe de alt parte, reprezint un impuls devastator pentru imaginea de sine. Teoria schimbului social(Dowd, J.J., 1984) susine faptul c oamenii intr n interaciuni sociale datorit recompenselor pe care le pot primi:susinere, recunoatere, apreciere, aprobare social. n anii senectuii ns,vrstnicii pot deveni vulnerabili datorit deteriorrii i restrngerii acestui proces de relaionare interpersonal. (Vander, Zanden,1985) Adaptarea i pregtirea pentru btrnee includ ngrijirea de aspectelefinanciar-materiale, care constituie o puternic Surs de nesiguran, dar si preocuprile timpurii fade propria sntate. 39.Precizati impactul psihologic al pensionarii si succesul adaptarii la batrinete. Reaciile indivizilor la momentul pensionrii este specific fiecruia, ceea ce determina o diversitate de modaliti de adaptare. Momentul pensionrii, poate fi un factor major de stres mai ales la brbai i se poate manifesta prin crize, tulburri de adaptare, chiar moarte social. Motivul pentru care brbaii reacioneaz cu o intensitate mai mare la momentul pensionrii, este cauzat de gradul de implicare mai mare al brbailor n viaa profesional, comparativ cu femeile care sunt angajate n paralel i n activitile casnice, care dup pensionare reprezint sarcina lor principal, ceea ce le face s treac mai uor de pragul pensionrii. Pentru brbat, momentul pensionrii reprezint pierderea rolurilor i a statusului care au fost cu greu ctigate, pierderea este cu att mai tare resimit, cu ct autoritatea sa profesional i rolul su social erau mai mari. Atitudinea fa de pensionare, este condiionat i de factori de mediu rural sau urban, deoarece n mediul rural activitatea profesionala, a fost continuat n timpul liber cu activiti gospodreti, n schimb cei din mediul urban s-au dedicat in totalitate activitii profesionale, iar momentul pensionrii reprezint o ntrerupere brusc a rutinei zilnice, fiind accentuat sentimentul inutilitii, iar reaciile adaptative sunt ntrziate. Indivizii cu un nivel de colarizare mediu, accept mai uor c nu mai sunt folositor din punct de vedere profesional, se conformeaz statutului nou i nu intreprind nimic pentru al schimba. Din perspectiva activitilor dominante care dau sens vieii persoanelor pensionate, exist cinci tipologii( Guillemard 1972): - pensionare retragere. Persoana desfoar activiti destinate ntreinerii vieii, se retrage din viaa social, se deplaseaz puin n afara casei, este vorba de moartea social. - Pensionare-vrsta a treia. Persoana se implic n activiti creatoare pentru suplinirea activitii profesionale. Orientarea pensionarului este spre lectur, grdinrit, etc, activiti desfurate n compania altor persoane. - Pensionare consum. Se manifesta fie prin activiti de petrecere a timpului liber prin 29

participarea la diferite excursii, vacane, spectacole, fie prin activiti desfurate n familie icu membrii acestora. - Pensionare revendicare. Este vorba de pensionarul activ, care-i dedic timpul liber activitilor de obinere a drepturilor persoanelor de vrsta a treia, ca urnare a faptului ca se simte permanent nedreptit, discriminat. - Pensionare participare. Este persoana care este mare consumator mass-media, este foarte puin implicat social. Legtura dintre resurse i practici este urmtoarea: - pensionarea de tip retragere, este condiionat de absena acumulrilor i a potenialitilor. - Pensionarea de tip revendicare, este condiionat de existena doar a unui tip de resurse. - Pensionarea participare, este condiionat de existena unor potenionaliti i a unor acumulri. - Pensionare-vrsta a treia, este caracterizat de existena a dou tipuri de resurse dar de facturi inegale. -Pensionarea de tip consum, este determinat de existena acumulrilor. 40.Descrieti stadiile in pocesul mortii.Caracterizati stadiile doliului,controlul suferentei. Moartea organismului este un proces care se desfoar n timp, n e t a p e succesive, deoarece nu toate celulele corpului mor n acelai timp.Se consider Moartea celulei,m o m e n t u l n c a r e , d a t o r i t h i p o x i e i ( s c d e r e a cantitii de oxigen la nivel celular) prelungite consecutiv opririi circula i e i , a p a r modificri structurale ireversibile l a n i v e l u l s t r u c t u r i l o r c e l u l a r e c e f a c i m p o s i b i l funcionarea celulei.C e l u l e l e sunt cu att mai sensibile la hipoxie cu ct sunt mai nou a p r u t e filogenetic; astfel, primele celule care mor sunt neuronii, celulele cele mai difereniate imai sensibile la hipoxie.ntre via i moartea biologic (real) exist stadii intermediare, numite stri terminale. .AGONIA Reprezint t r e c e r e a d e l a v i a l a m o a r t e a c l i n i c n c a r e f u n c i i l e v i t a l e s u n t subliminale MOARTEA CLINIC Reprezint etapa de trecere de la via la moartea biologic i este caracterizat p r i n d i s p a r i i a f u n c i i l o r r e s p i r a t o r i i , c a r d i a c e ( d e o b i c e i p r i m a d i s p a r e f u n c i a respiratorie) i a vieii de relaie. n aceast etap reanimarea este posibil ceea ce duce laconcluzia c termenul de moarte este greit folosit n acest context, avnd n vedere ceste un fenomen ireversibil.Durata morii clinice este de aproximativ 5 minute, iar dup aceast perioadapar modificri structurale ireversibile ale neuronilor corticali, instalndu-se moartea cerebral. MOARTEA CEREBRAL(cortical) se caracterizeaz prin:- ncetarea activitii corticale;traseu izoelectric pe electroencefalogram Apariia leziunilor morfologice ireversibile ale neuronilor corticali face inutil (dar nu imposibil) reanimarea funciilor cardiace i respiratorii, datorit instalrii striide decerebrare. Instalarea acestei etape este echivalent, din punct de vedere legislativ, cu moartea individului MOARTEA REAL (BIOLOGIC) Urmeaz dup moartea clinic i se caracterizeaz prin ncetarea p r o c e s e l o r metabolice celulare, cu modificri structurale ireversibile, consecutive lipsei de oxigen; naceast etap apar semnele morii reale i pentru un timp persist manifestri postvitale.

30

Dimensiune a psihologiei umane, doliul este o expresie universal a durerii produse n urma unei pierderi. Dei se refer n special la moartea unei persoane apropiate, sentimentul de doliul poate aprea i n cazul altor tipuri de pierderi (a sntii proprii sau a persoanei dragi, sfritul unei relaii importante, divor etc). Mhnirea este un rspuns normal la o pierdere. ncepe cu recunoaterea pierderii i continu pn cnd persoana accept acea pierdere. Rspunsurile oamenilor fa de durere vor varia n funcie de circumstanele morii. De exemplu, dac persoana care a murit a suferit de o boal cronic, moartea era ateptat. Sfritul suferinei persoanei poate fi resimit ca o uurare. ns, dac moartea a fost accidental sau violent, este nevoie de mai mult timp pentru a se ajunge la stadiul acceptrii.Doliul a fost considerat sentiment i studiat ca atare abia din secolul al XIX-lea. Persoana ndoliat are senzaia c a pierdut o parte din sine nsi i c, de acum ncolo, nu va mai putea fi fericit; se confrunt cu sentimente de tristee, depresie, insomnie, comaruri, ruminaie, neputina de a se mai bucura la evenimentele din via, retragere din societate, i purtare de haine de culoare nchis. Stadiile doliuluiDei fiecare persoan reacioneaz i se manifest diferit fa de durere i suferin, totui psihologii au evideniat un pattern comun al tririlor doliului. Acest proces a fost mprit de cei mai muli psihologi n patru faze, ncepnd cu cea de oc, o stare iniial ce dureaz 10-14 zile (aprut, de regul, pe fondul unei mori neateptate). Uneori, are loc o lips a reaciei emoionale i un sentiment de irealitate de la cteva ore la cteva zile. n acest stadiu, persoana ndoliat nu accept n ntregime ideea c a avut loc moartea celui drag.Dup acest oc urmeaz o perioad de profund tristee, iar persoana ndoliat are tendina de a reduce contactele sociale. Aceasta se simte trist, abtut, plnge, doarme prost i-i pierde apetitul, ntmpin o nelinite motorie i dificultate n concentrare i evocare.Urmeaz apoi stadiul mniei i al nvinuirii, cnd persoana pare s protesteze fa de moartea neateptat. Mnia, furia poate fi direcionat ctre doctori sau asistente, ctre Dumnezeu, ctre ceilali dragi, ctre sine sau chiar ctre persoana decedat. Gnduri precum Ar fi trebuit s..., A fi putut s... sau mi doresc s fi... sunt adesea obinuite. Fiecare tip de pierdere semnific faptul c am avut ceva ce ni s-a luat. Durerea poate fi trit ca o reacie mental (mnie, vin, anxietate, tristee, disperare), fizic (tulburri de somn, schimbri ale apetitului, probleme fizice, mbolnviri), social sau emoional.In cursul perioadei de un an, durerea scade n intensitate i persoana revine la normal, atinge stadiul de adaptare sau resemnare. Persoanele cu puternice convingeri religioase recurg, de regul, la credina lor, nu doar pentru consolare emoional, dar i pentru o explicaie rapid i util pentru motivul morii sau al pierderii.

31