Sunteți pe pagina 1din 0

Capitolul 9

CALCULUL LINIILOR ELECTRICE DE DISTRIBUŢIE

Calculul liniilor de distribuţie cuprinde aspectul numit de exploatare, când se determină pierderile de putere, energie şi tensiune pe o linie căreia i se cunosc parametrii şi sarcinile, respectiv calculul de proiectare, când se dimensionează linia cunoscând încărcarea electrică, tensiunea şi lungimea liniei.

9.1. CALCULUL PIERDERILOR DE PUTERE, DE ENERGIE ŞI A CĂDERILOR ŞI PIERDERILOR DE TENSIUNE

9.1.1. Linia electrică scurtă

Se consideră linia electrică scurtă linia de lungime de zeci de metri până la zeci de kilometri, pentru care se pot neglija fără erori semnificative parametrii transversali. În această situaţie sunt liniile de distribuţie de m.t. şi j.t. şi chiar liniile de 110 kV cu lungimi reduse. În consecinţă, schema electrică echivalentă este cea din fig.9.1.a, iar pentru o încărcare inductivă a liniei este ilustrată diagrama fazorială a tensiunilor în fig.9.1.b.

ă diagrama fazorial ă a tensiunilor în fig.9.1.b. Fig.9.1. Sche ma electric ă ş i diagrama

Fig.9.1. Schema electrică şi diagrama fazorială.

Se numeşte cădere de tensiune mărimea vectorială

U = U U = ZI = R + jX I jI =RI + XI + j XI RI

f1

f1

f 2

2

a2

r2

a2

r2

a2

(

)(

)

(

r2

)

(9.1)

obţinută din scăderea vectorilor tensiunilor de la capetele liniei.

Componenta activă a acestei căderi de tensiune este numeşte căderea longitudinală de tensiune.

U =RI + XI şi se

f

a2

r2

176 Calculul liniilor electrice de distribuţie - 9

Componenta

δU=XI RI

a2

r2

.

reactivă

se

numeşte

căderea

transversală

de

tensiune

Evident că

U

f1

= U

f 2

şi puterile trifazate devine:

+ ∆U , relaţie care exprimată pentru tensiunile între faze

f

⎛ P R Q X ⎞ ⎛ P X Q R ⎞ ⎜ 2 2
P
R
Q
X
P
X
Q
R
2
2
U
=
U
+
3
+
+
j
3
2
2
1
2
3U
3U
3U
3U
2
2
2
2
P
R
+
Q
X
P
X
Q
R
2
2
2
2
=
U
+
+ j
=
U
+∆ + δ
U
j
U
2
2
U
U
2
2
2
2
Modulul tensiunii nodului 1 este:
U = U +∆U +δU
(
)()
.
1
2

=

(9.2)

Diferenţa modulelor tensiunilor de la capetele liniei se numeşte pierderea de tensiune, adică:

U U

p

=

1

U

2

=

( U 2 +∆ +δ U U )() 2 2

(

U

2

+∆ +δ

U

U

)()

2

2

U

2

=

(

U

2

Fiind îndeplinită condiţia

δ

U

<< + ∆

U

2

U

+∆

U

2 ⎞ ) 1 + ⎛ ⎜ δ U ⎟ ⎜ ⎟ U +∆ U
2
)
1
+ ⎛ ⎜ δ U
U
+∆
U
2

U

2

se poate dezvolta în serie radicalul de

mai sus şi cu numai doi termeni din serie rezultă:

U

p

=

(

U

2

+ ∆

U

)

1

+

(

δ

U

)

2

(

2 U

2

+∆

U

)

2

U

2

=∆ +

U

(

δ

U

)

2

2(U

2

+∆

U)

(9.3)

Se observă posibilitatea aproximării pierderii de tensiune cu căderea longitudinală de tensiune. Pierderile de putere pe linie se pot scrie:

∆ = S − ( ) * * * 2 S S = 3 U
∆ =
S
(
)
* *
*
2
S
S
=
3 U
U
I
=
3
⋅∆ ⋅
U
I
=
3
Z
I
I
=
3
Z
I
=
1
2
1
2
2
2
2
2
2
2
2
S 2
S
+ Q
2 P
+ Q
2
2
2
2 2 P
2
2
2
2
=
3
R
I
+
j
3
X
I
R
+
jX
=
R
+
j
X
=∆ + ∆
P
j
Q
2
2 =
2
2
U
U 2
U
U 2
2
2
2
2
Deci pierderile de putere sunt:
2
2
2
2
P
+
Q
P
+
Q
2
2
2
2
Q
=
∆ =
P
R
,
(9.4)
2
U 2
U
2
2

Randamentul liniei sub aspectul puterii este:

η=

P

2

P

2

P

1

−∆

P

100% =

100% =

P

1

P

2

+∆

P

P

1

100%

(9.5)

Calculul pierderilor de energie presupune aplicarea unei metode numerice de integrare pe o perioadă determinată T a curbei de variaţie a pătratului curentului:

9.1. Calculul pierderilor de putere, energie şi a căderilor şi pierderilor de tensiune

177

W

∆ =

3

T

I

2

(t) Rdt

3 R

=⋅

T

n

n

I

2

k

=

3RI

2

max

τ

(9.6)

 

0

k

=

1

Ca metodă simplificatoare de calcul se consideră sarcina constantă la valoarea ei maximă având o durată egală cu cea a timpului fictiv de pierderi τ. Valoarea timpului de pierderi se poate referi la puterea activă, reactivă sau aparentă. Se determină expresii empirice de calcul al timpului de pierderi funcţie de mărimile caracteristice ale curbei de sarcină. O astfel de expresie este:

(9.7)

unde K u şi α sunt parametrii ce se referă la curba de sarcină a puterii active, adică coeficientul de utilizare a puterii, respectiv coeficientul de uniformitate a sarcinii.

(

τ= 0,5 T K

2

u

+α⋅ + −α)

K

u

K

u

9.1.2. Exemplu de calcul

Pentru linia de 110 kV din fig.9.2 să se calculeze căderea şi pierderea de tensiune, pierderea de putere şi de energie pentru T=24 h considerând sarcina electrică constantă.

T=24 h considerând sarcina electric ă constant ă . - C ă derea de tensiune Fig.9.2.

- Căderea de tensiune

Fig.9.2. Linie de 110 kV

U =

45 0,12 ⋅ + 30 0,31 ⋅ 0,31 45 ⋅ − 0,12 30 ⋅ 60
45 0,12
+
30 0,31
0,31 45
0,12 30
60
+
j
106
106
2
2
U
=
8,2
+
5,86
=
10,17

60

=

8,32

kV

j 5,86 kV

+⋅

- Pierderea de tensiune

∆ =∆ +

U

p

U

(

δ

U

)

2

(

2 U

2

+∆

U

)

=

8,32

- Pierderi de putere

∆ =

P

45

2

+

30

2

106

2

0,12 60 1,87 MW;

=

+

5,86

2

(

2 106

+

8,32

)

2

= 8,37 kV

∆ =

Q

45

2

+

30

2

106

2

0,31 60

=

4,84 MVAr;

- Randamentul liniei:

η=

45

45 1,87

+

100

=

96%

178 Calculul liniilor electrice de distribuţie - 9

- Pierderea de energie:

W =∆PT =1,8724=44,88 MWh

9.1.3. Linie radială cu consumatorii concentraţi, alimentată de la un capăt

Această configuraţie este întâlnită cu precădere la linia de distribuţie de m.t. Se consideră linia trifazată radială având

nodurilor

n ,

parametrii tronsoanelor

, z n de asemeni

se

notează curenţii de pe

, care se calculează funcţie

de curenţii consuma- torilor, iar Z k este impedanţa măsurată de la nodul de alimentare A până la nodul K. Teorema întâia a lui Kirchhoff, scrisă pentru nodurile liniei, calculează curenţii I k :

n

nodurile liniei, calculeaz ă curen ţ ii I k : n Fig.9.3. Linia radial ă cu

Fig.9.3. Linia radială cu consumatorii concentraţi

sarcinile

cunoscute

sunt z 1,

i 1 ,

i 2 ,

i

,

I k

cunoscuţi. Prin

tronsoane, k = 1, 2,

I

I

I

I

= i

n

n

n

1

=

2 =

i

n

i

n

+

i

+

n

1

=

n

k = 1

i

k

i

n

1

1

+ +

i

2

(9.7)

Căderea de tensiune corespunzătoare capetelor liniei se obţin prin însumarea vectorială a căderilor de tensiune de pe tronsoane:

n n ∆ = 3 ∑ ∆ U = 3 ∑ z ⋅ I U
n
n
=
3
U
=
3
z
I
U AB
fk
k
k =
1 k
=
1

k

Folosind (9.6) în (9.7) rezultă:

n ∆ = 3 ∑ Z ⋅ i U AB k k = 1
n
=
3
∑ Z
i
U AB
k
k
= 1

k

(9.8)

(9.9)

Dacă se doreşte exprimarea tensiunii unui nod K se scrie:

9.1. Calculul pierderilor de putere, energie şi a căderilor şi pierderilor de tensiune

179

k = U − ∑ 3Z ⋅ i U K A i i i =
k
=
U
∑ 3Z
i
U K
A
i
i
i
= 1

(9.10)

Pierderea totală de putere pe linia trifazată este:

P

∆ =

n

k

1

=

3 I

2

k

r

k

(9.11)

În cazul când sarcinile nodurilor sunt cunoscute sub forma puterilor consumate s k , relaţia (9.7) se va referi la aceste puteri. În consecinţă (9.8) şi (9.9) se scriu:

1 1 * ∆ U = ∑ z ⋅ S = AB k k U
1
1
*
∆ U =
z
S
=
AB
k
k
U
U
n
n
s k
S-a folosit relaţia cunoscută:
i
=
k
3U
n

Z

k

s

*

k

(9.12)

Pierderile totale de putere şi energie pe linie sunt:

∆ =

P

3 I

2

k

r

k

=

1

U

2

n

S

2

k

r

k

,

9.1.4. Exemplu de calcul

W= 3I r ⋅∆t

k

k

2

k

(9.13)

Pentru linia de 380 V cu parametrii unitari r u = 1,84 /km şi x u =0,371 /km să se calculeze căderea, pierderea de tensiune şi pierderea de putere pentru încărcarea şi configuraţia liniei din fig.9.4.

înc ă rcarea ş i configura ţ ia liniei din fig.9.4. Fig.9.4. Configura ţ ia liniei

Fig.9.4. Configuraţia liniei de 380 V.

2 [( ∆ U = 3 ∑ z ⋅ I = 3 1,84 + j
2
[(
U
=
3
z
I
=
3
1,84
+
j
0,371
AC
k
k
k
= 1
− 3
+
(1,84 j 0,371) 200 10
+
2
2
∆U
=
14,22
+
3,95
=
14,76 V

3

)(

180 10

14,8

j

6,45

)

+

]

()6,8 j 4,45 14,22 j 3,95 V

=

∆ =

P

P

k

=

3(14,8

2

+

6,45

2

)1,84 0,18 (6,8 4,45 )1,84 0,2 331,8 W

+

2

+

2

=

180 Calculul liniilor electrice de distribuţie - 9

9.1.5. Linia electrică având consumatorii uniform distribuiţi

În cazul reţelelor de joasă tensiune alimentând consumul casnic şi iluminatul, sarcina se poate considera echilibrată şi uniform distribuită de-a lungul liniei, fig.9.5.

Fig.9.5. Linie cu sarcină uniform distribuită şi echivalarea ei
Fig.9.5. Linie cu sarcină uniform distribuită şi
echivalarea ei

Curentul I x circulând pe tronsonul de lungime dx aflat la distanţa x de la capătul A al liniei este:

(9.14)

În consecinţă, căderea de tensiune pe tronsonul identificat anterior şi având impedanţa z u dx este:

I

x

=

i

0

(1 x)

d

U = 3I ⋅ z ⋅ dx = 3i (1 x x u 0
U
=
3I
z
dx
=
3i
(1
x
x
u
0

x)

z

u

dx

(9.15)

unde consumul constant liniar este i 0 [A/m], iar z u este impedanţa unitară a liniei omogene. Căderea de tensiune între capetele liniei se calculează:

1

∆ U = ∫ 3 ⋅ i AB
U
=
3
i
AB

0

0

(

1

2 2 ⎛ ⎞ l i ⋅ l ⎟ x z ) ⎜ 2 0
2
2
l
i
l
x z
)
2
0
dx
=
3
i
l
i
=
3
u
0
0
2
2

(9.16)

Relaţia (9.16) poate fi interpretată în două moduri, rezultând două posibilităţi de echivalare a liniei reale cu linia având consumatorii concentraţi:

- se concentrează câte jumătate din sarcina totală la capetele liniei, fig.9.5.b.;

- se concentrează întreaga sarcină la mijlocul liniei, fig.9.5.c. Pierderea de putere trifazată a liniei este:

1 1

∆ =

P

d

P

=

x

3

I

2

x

r

u

dx

=

3

r

u

1

[

i

0

(

l

x

)]

2

dx

=

 
 

0

0

0

 

3

i

2

1

(

l

2

2

 

l

2

)

dx

 

3

i

2

l

3

2

l

3

l

3

3

i

2

l

3

=

r

u

0

0

 

x

+

x

 

=

r

u

0

2

+

3

=

r

u

0

3

=

3

r

u

l

(

i

l

) 2

 

3

0

   

= (9.17)

9.1. Calculul pierderilor de putere, energie şi a căderilor şi pierderilor de tensiune

181

Se deduce de aici că din punctul de vedere al pierderilor de putere linia poate fi echivalată cu una având întreaga sarcină concentrată la 1/3 faţă de capătul de alimentare, fig.9.5.d. În consecinţă, linia cu încărcarea uniformă se echivalează cu una având consumul concentrat urmând a calcula pierderile de tensiune şi putere conform celor prezentate.

9.1.6. Linia electrică alimentată la două capete având consumatorii concentraţi

Această configuraţie este frecvent întâlnită la liniile de distribuţie de m.t., ea asigură o siguranţă mai mare în continuitatea alimentării consumatorilor. Se urmăreşte reducerea acestei configuraţii prin obţinerea de două linii alimentate la un singur capăt prin identificarea nodului de tensiune minimă. Acest nod, numit şi de separaţie, va corespunde consumatorului alimentat de la ambele surse, el separând reţeaua iniţială. Pentru cele

două reţele care se obţin problema se rezolvă ca în

cazul corespunzător prezentat la §.9.3.1. Cu notaţiile din fig.9.6. acceptând un sens convenţional al circulaţiei curenţilor pe tronsoane de la A la B se scrie căderea totală de tensiune:

de la A la B se scrie c ă derea total ă de tensiune: Fig.9.6. Lini

Fig.9.6. Linie alimentată la două capete.

n ∆ = 3 ∑ I ⋅ z U AB k k = 1
n
=
3
∑ I
z
U AB
k
k
= 1

k

(9.18)

Teorema întâi a lui Kirchhoff scrisă pentru noduri conform cu (9.19) permite:

I

I

1

2

=

=

I

A

I

A

i

1

I

I

k

n

=

=

I

I

A

A

k

1

k

n

=

1

1

1

i

i

k

k

(9.19)

prin înlocuirea curenţilor tronsoanelor în (9.18) se calculează I A , contribuţia sursei A la acoperirea consumului:

U − U ∑ i ⋅ Z' A B k k I = I =
U
− U
i
⋅ Z'
A
B
k
k
I
=
I
=
+
=
I
+
I
A
1
AO
3
⋅ Z
Z

AS

(9.20)

182 Calculul liniilor electrice de distribuţie - 9

unde I AO este contribuţia sursei din A pentru curentul de mers în gol şi este cu adevărat o contribuţie dacă U A >U B , respectiv I AS reprezintă participarea sursei din A la acoperirea unei părţi a sarcinii consumatorilor. Un raţionament identic determină şi participarea sursei B, adică:

U − U ∑ i ⋅ Z B A k k I = + B
U
U
i
Z
B
A
k
k
I
=
+
B
3
Z
Z

(9.21)

Cunoscând I A şi curenţii consumatorilor se determină curenţii pe tronsoane. Nodul liniei după care valoarea curentului pe tronson este negativă, deci circulă curentul în sens invers celui adoptat în calcul, este nodul de tensiune minimală. Acesta va separa reţeaua în două reţele alimentate la câte un singur capăt. Dacă nodul de separare nu coincide pentru curenţii activi cu cel pentru curenţii reactivi, se vor calcula căderile de tensiune pentru cele două situaţii. Nodul pentru care este maximă căderea de tensiune este nodul se separare.

9.1.7. Linia electrică trifazată cu sarcini dezechilibrate

Pentru cazul liniilor trifazate cu curent alternativ de j.t. care alimentează cu precădere consumatori monofazaţi este frecvent cazul apariţiei unei încărcări dezechilibrate pe faze. Este deci obligatorie prezenţa conductorului de nul. Căderile de tensiune pe faze devin, fig.9.7:

de nul. C ă derile de tensiune pe faze devin, fig.9.7: Fig.9.7. Re ţ eaua cu

Fig.9.7. Reţeaua cu sarcini dezechilibrate

∆ U I Z + I ⋅ Z R = R ⋅ 0 ∆ =
U
I
Z
+
I
Z
R =
R ⋅
0
∆ =
U
I
Z
+
I
S Z
S
0
∆ =
U
Z
+
I
Z
T I
T ⋅
0

N

N

N

Căderile

longitudinale

(9.22)

unde Z şi Z N sunt impedanţele fazei, respectiv a conductorului de nul.

pe

fiecare fază se obţin proiectând fazorii căderilor de tensiune pe direcţia fazei

de

tensiune

respective, adică: ∆ U R ⋅ I ⋅ cos ϕ + X ⋅ I ⋅
respective, adică:
∆ U
R
I
cos
ϕ +
X
I
sin
ϕ +
R
[ I
cos
ϕ +
I
cos
(
ϕ +
120
°+
)
R =
R
R
R
R
N
R
R
S
S
+ I
T cos
(
ϕ +
240
° +
)]
X
[
I
sin
ϕ +
I
sin
(
ϕ +
120
°+
)(
I
sin
ϕ +
240
° =
)]
T
N
R
R
S
S
T
T
1
3
=
(
R ⋅ cos
ϕ +
X ⋅ sin
ϕ
)
I
+
R
I
cos
ϕ −
I
cos
ϕ
+
I
sin
ϕ
R
R
R
N
R
R
S
S
S
S
2
2
1
3
1
3
I
cos
ϕ
+
I
sin
ϕ
⎟ +
X
I
sin
ϕ −
I
sin
ϕ +
I
cos
ϕ −
T
T
T
T
N
R
R
S
S
S
S
2
2
2
2
1
3
I
sin
ϕ −
I
cos
ϕ
(9.23)
T
T
T
T
2
2

9.2. Dimensionarea liniilor electrice de distribuţie

183

unde ϕ R , ϕ S , ϕ T , sunt defazajele curenţilor faţă de tensiune pentru fiecare fază. Dacă încercările fazelor sunt pur active, deci ϕ S = ϕ R = ϕ T = 0, (9.23) ia forma particulară (9.24) cuprinzând şi extinderea pe celelalte faze.

1

(

N

U

R

=

R

I

R

+

R

N

U

S

=

R

I

S

+

R

∆ =

U

T

R

I

T

+

R

N

I

I

R

S

I

T

+ I

2

1

(

I

S

T

)

2

1

2

(

I

I

T

R

+ I

+ I

R

S

)

)

(9.24)

Pierderea de putere a liniei se obţine prin însumarea pierderilor pentru faze şi pentru conductorul de nul, adică:

(9.25)

(

2

2

)

P = I +I +I R +I R

R

S

T

0

N

2

2

9.2. DIMENSIONAREA LINIILOR ELECTRICE DE DISTRIBUŢIE

Problema dimensionării liniilor de distribuţie constă în determinarea secţiunii fiecărui tronson de linie fiind cunoscute valoarilee sarcinilor şi plasarea lor.

În dimensionare are prioritate un anumit criteriu funcţie de specificul liniei.

Drept criterii se acceptă: încălzirea admisibilă a conductoarelor, pierderile de tensiuni sau aspectul economic cu privire la investiţia în linie, cheltuielile de exploatare şi de acoperire a pierderilor de energie. Pentru liniile de distribuţie de m.t. şi j.t. secţiunea se determină pe baza pierderilor de tensiune, iar la cele de î.t. este prioritar criteriul economic.

9.2.1. Alegerea secţiunii pe baza pierderilor de tensiune

Se selectează încărcarea liniei căreia îi corespunde căderea maximă de tensiune.

Se condiţionează ca această cădere maximă de tensiune să fie mai mică decât cea maximă admisibilă, aceasta din urmă fiind prescrisă pentru fiecare tip de linie.

Tipurile de liniei prezentate în §.9.1. se reduceau prin procedeele arătate la linii radiale având consumatorii concentraţi şi alimentarea de la un singur capăt. În consecinţă se prezintă metoda de dimensionare pentru acest tip de bază de linie.

O linie radială având n tronsoane cu secţiuni necunoscute introduce 2n

necunoscute, rezistenţele şi reactanţele tronsoanelor, şi se poate scrie o singură relaţie cu privire la căderea de tensiune. În consecinţă este necesar a introduce ipoteze simplificatorii. Acestea sunt adoptate funcţie de caracteristicile liniei şi ale consumatorilor.

184 Calculul liniilor electrice de distribuţie - 9

Criteriile suplimentare şi simplificatorii sunt:

- ipoteza secţiunii constante;

- ipoteza densităţii de curent constante;

- ipoteza volumului minim de material activ.

9.2.1.1. Ipoteza secţiunii constante

Pentru o linie radială cu n consumatori concentraţi, fig.9.3, căderea de tensiune s-a calculat cu (9.8) de forma:

n n ∆ U = 3 ∑ z ⋅ I = 3 ∑ ( r
n
n
U
=
3
z
I
=
3
(
r
+
jx
)(
I
jI
)
=
AB
k
K
k
k
ak
rk
k = 1
k
=
1
n
(
r
I
+
x
I
)(
+
j x
I
r
I
)
k
ak
k
rk
k
ak
k
rk

k = 1

(9.26)

Reţinând simplificatoriu egalitatea pierderii de tensiune cu căderea longitudinală de tensiune, primul termen din (9.26), se scrie condiţia de limitare a căderii maxime de tensiune astfel:

(9.27)

Exprimând rezistenţa electrică a tronsoanelor şi cu ipoteza adoptată s k = ct. = s, (9.27) ia forma (9.28), cu observaţia că x k depinzând de raza secţiunii prin intermediul logaritmului, vezi (7.36), deci se modifică lent cu modificarea secţiunii, poate fi considerată constantă.

+ x

U

max

=

( (

r

k

I

ak

k

I

rk

)

≤∆U

max.adm

U

l ⎡ ρ⋅ l k k = 3 ∑ ρ I + x ⋅ l
l
⎡ ρ⋅ l
k
k
=
3
ρ
I
+
x
l
I
=
3
I
+
max
ak
u
k
rk
ak
s
s k
⎣ ⎢
Rezultă relaţia de dimensionare de forma:
n
ρ
3
∑ l
I
k
ak
R = 1
s ≥
n
x
3
∑ l
I
U adm
u
k
rk

k = 1

x

u

l

k

I

rk

⎥ ⎤ ≤∆

U

adm

(9.28)

(9.29)

Dacă consumul este dat prin puterile p i şi cos ϕ i la consumatori, se rescrie corespunzător (9.28) după calcularea încărcării tronsoanelor cu puterile P k şi Q k , rezultând:

s

ρ

n

R = 1

l

k

P

k

U

n

⋅∆

U

adm

x

u

n

k = 1

l

k

Q

k

(9.30)

9.2. Dimensionarea liniilor electrice de distribuţie

185

Secţiunea rezultată din calcul se standardizează la valoarea imediat mai mare. După adoptarea secţiunii şi cunoscând modul de realizare a liniei se calculează reactanţa unitară cu (7.36). Dacă această valoare este mai mare decât cea adoptată iniţial în (9.29) este necesară verificarea inegalităţii impuse (9.27). Acest lucru este necesar dacă secţiunea calculată este foarte aproape ca valoarea de cea standardizată. În cazul când linia radială are cel puţin două ramificaţii, de exemplu există ramificaţia AD şi AE, unde D şi E reprezintă nodurile consumatoare cele mai îndepărtae de nodul de alimentare A, se impune determinarea ramificaţiei cu momentul electric Σl k I ak maxim. Dimensionarea se face pentru această ramificaţie, secţiunea rezultată fiind adoptată pentru toate tronsoanele.

9.2.1.2. Ipoteza densităţii de curent constante

Metoda constă în acceptarea constanţei densităţii de curent pentru fiecare

tronson,

j =

I

k

s

k

= ct.

U

max

Astfel, (9.28) devine:

=

⎛ I cos φ ⎞ k k 3 ⎜ ρ ∑ l + ∑ x
I
cos φ
k
k
3
ρ ∑
l
+
x
l
I
k
u
k
rk
s
k

≤∆ U

adm

(9.31)

Valoarea de calcul pentru densitatea de curent se obţine în (9.32) după înlocuirea în (9.31) j = I k /s k .

j

n

∆ U − 3x ∑ l ⋅ I adm u k rk k = 1
U
3x
l
I
adm
u
k
rk
k
=
1
n
ρ
3
l
cos
φ
k
k
k
= 1

şi

s k =

I

k

j

(9.32)

Pentru sugestivitatea notaţiilor s-a evidenţiat factorul de putere corespunzător

circulaţiei puterilor pe tronsoane prin

cosφ

k

=

P

k

S

k

.

Metoda cu j = ct. se aplică în special la liniile de distribuţie încărcate şi cu multe tronsoane. Pentru reţeaua radială cu ramificaţii se aplică relaţia de dimensionare (9.32) pentru ramificaţia căreia îi corespunde l cosφ = maxim .

Această metodă de dimensionare se pune în corelaţie cu valoarea economică a densităţii de curent j ec . Aceasta se obţine din considerente economice şi va fi ulterior prezentată. Cunoscând j ec şi j calculat, dimensionarea se face pentru valoarea minimă obţinută din compararea lui j cu j ec .

k

k

186 Calculul liniilor electrice de distribuţie - 9

9.2.1.3. Ipoteza volumului minim de material

Ipoteza suplimentară introdusă este condiţia de a realiza un consum minim de material activ. Se adoptă ca metodă de dimensionare cu precădere atunci când linia foloseşte conductorul activ realizat din materiale deficitare. Condiţia de material minim se pune volumului de material,(9.33), care trebuie îndeplinită simultan cu restricţia asupra căderii maxime de tensiune(9.27).

V

=

n

1

=

k

s

k

l

k

=

min im

(9.33)

Se observă existenţa unei probleme de minim cu legături. Se aplică metoda multiplicatorului Lagrange pentru funcţia S definită astfel:

(9.34)

unde λ este multiplicatorului Lagrange. Folosind (9.28) se scrie:

S

= ∆

U

max

V =

minim

S =

l ⎞ k 3 ∑ ⎛ ⎜ ρ I +x ⋅l ⋅I ⎟ ⎜ ak
l
k
3
⎛ ⎜
ρ
I
+x ⋅l ⋅I
ak
u
k
rk
s
k

+λ⋅ V

(9.35)

În raport cu secţiunile necunoscute s k , k = 1, prin anularea derivatelor lui S în raport cu s k . Rezultă:

, n se pune condiţia de minim

∂ S l k =− 3 ⋅ I ak ∂ s 2 k s k
∂ S
l
k
=−
3
I
ak
∂ s
2
k
s k

+λ⋅ l

k

= 0 , pentru k=1,2,

,

n

(9.36)

Se observă din (9.36) constanţa raportului

λ I ak = 3 ρ s k
λ I
ak
=
3 ρ
s
k
I ak = ε sau s . k =
I
ak
= ε
sau
s
.
k =

ε

Se înlocuiesc aceste secţiuni în relaţia căderii maxime de tensiune (9.37) şi se rezolvă în raport cu ε.

⎛ ⎞ l ⋅ε ⎜ k ⎟ ∆ U = 3 ∑ I ρ +
l ⋅ε
k
U
=
3
I
ρ
+
x
l
I
≤∆
U
max
ak
u
k
rk
I
ak
n
U
3
x
l
I
adm
u
k
rk
k = 1
ε≤
n
3
⋅ρ
l
I
k
ak

k = 1

adm

(9.37)

Rezultă acum tensiunile tronsoanelor la valorile:

s

k

=

I ak
I
ak

ε

,

k = 1, 2,

, n

(9.38)

9.2. Dimensionarea liniilor electrice de distribuţie

187

Pentru liniile radiale cu ramificaţii se caută ramificaţia pentru care se va face dimensionarea stabilind traseul cu valoarea maximă pentru

U

=

max

3 ∑ ( I ⋅ρ⋅l ⋅ε+x ⋅l ⋅I ak k u k
3
∑ (
I ⋅ρ⋅l ⋅ε+x ⋅l ⋅I
ak
k
u
k

rk

)

= maxim .

9.2.2. Alegerea secţiunii pe considerente economice

În cazul când investiţiile şi cheltuielile de exploatare sunt de valoare mare se pune problema de optimizare a secţiunii conductoarelor active. Acest deziderat se aplică îndeosebi la liniile subterane şi la cele de transport de î.t. Se evidenţiază cheltuielile totale anuale sau actualizate pentru o anumită perioadă şi se caută valoarea secţiunii care minimizează aceste cheltuieli. Cheltuielile de investiţii C i au o componentă direct proporţională cu secţiunea conductoarelor şi una constantă faţă de secţiune depinzând liniar de lungimea l a liniei. Această ultimă categorie de cheltuieli se referă la cheltuielile pentru realizarea proiectului de execuţie şi a construcţiilor auxiliare şi anexe ale şantierului. Cheltuielile de investiţii determină cheltuielile de amortizare C a prin intermediul cotei anuale de amortizare p a .Deci se poate scrie:

(9.38)

unde a [lei/km linie] şi b[lei/kmmm 2 ] sunt constante specifice diverselor tipuri de linii.

Cheltuielile pentru acoperirea pierderilor de energie C p pe linie prin vehicularea de putere se scriu pe baza efectului Joule considerând încărcarea maximă şi timpul fictiv de pierderi:

C

a

=

p

a

C

i

=

p

a

(a

+

bs)

l

C

p

=

3

I

2

max

R

⋅ τ ⋅

c

=

3

I

2

max

ρ⋅ 1

1000 s

⋅τ⋅ c

(9.39)

unde c [lei/kWh] este preţul energiei pierdute.

Considerând

şi

cheltuielile

de

exploatare,

C e

care

sunt

independente

de

secţiunea conductorului, se defineşte funcţia cheltuielilor totale de calcul:

Z

CT

=

(

p

n

=

+

p

n

p

a

C

)(

a

i

+

C

+

bs

)

a

+

l

C

p

C

i

+

C

+

3

e

I

=

2 ρ⋅ l

max

1000 s

⋅τ⋅ +

c

C

e

(9.40)

unde coeficientul p n este coeficientul normat de eficienţă a investiţiilor.

Din condiţia de minim pentru Z CT rezultă:

dZ

CT

ds

=

(

p

n

+

p

a

)

bl

3

I

2

max

⋅ρ⋅ ⋅τ⋅

l

c

1000 s

2

= 0

(9.41)

Pentru valoarea optimă sau economică a secţiunii se obţine:

188 Calculul liniilor electrice de distribuţie - 9

s

op

=

2 3 ⋅ I ⋅ρ⋅ ⋅τ⋅ l c max 1000(p + p )b n a
2
3
⋅ I
⋅ρ⋅ ⋅τ⋅
l
c
max
1000(p
+ p
)b
n
a

şi

j

ec

I max

=

s op

(9.42)

Asupra încărcării maxime se evidenţiază necesitatea de a considera creşterea în timp a puterii necesar a fi transportată şi va trebui să se considere o sarcină de calcul pe baza prognozării dezvoltării consumului pe perioada funcţionării liniei . Funcţie de tipul liniei considerate, de natura conductorului activ folosit şi de durata de utilizare a puterii maxime pe baza lui (9.42) în normative se recomandă valorile lui j ec . Este posibilă acum comparaţia cu valoarea calculată a lui j în cadrul metodei de dimensionare la densitate de curent constantă, 9.2.1.2. şi luarea deciziei pentru dimensionarea liniei.

9.2.3. Exemplu de calcul

Să se dimensioneze reţeaua trifazată de curent alternativ de joasă tensiune pe baza metodelor prezentate, reţeaua având configuraţia şi valorile consumului în conformitate cu fig.9.8.

ia ş i valorile consumului în conformitate cu fig.9.8. Fig.9.8. Re ţ ea de joas ă

Fig.9.8. Reţea de joasă tensiune

a) Ipoteza s = constant

U n = 380 V,

U max.adm = 5 %

ρ Al = 0,03 Ω⋅mm 2 /m x u = 0,35 /km

Aplicând (9.29) se obţine:

s

0,03

⋅ (
(

3 85

150

+

50 200

+

20 100

)

19

0,35 10

3

(
(

3 150 50,7

+

200 15

+

100 15

)

= 110,06

mm

2

secţiunea constantă standardizată va fi s n = 120 mm 2 . Pierderile totale de putere vor fi:

3


(

85

P =

3

I

2

i

r i

2

+

50,7

2

)

150

120

=

0,003

+

+

(

20

2

+

15

2

)

0,03 100

120

= 1538,86 W

Căderea de tensiune este:

+

⎡ 0,03 ∆ U = 3 ⎢ ⎣ 120 = 18,03 V.
⎡ 0,03