MOSTENIREA LEGALA

NOTIUNEA DE SUCCESIUNE 1. Definite. Terminologie Noul Cod civil debuteaza in aceasta materie definirea notiunii de mostenire. Potrivit definitiei legale, mostenirea este transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate catre una sau mai multe persoane in fiinta. Definitia poate fi mai cuprinzatoare, relevand izvoarele si totodata felul mostenitorilor ca si ordinea actiunii lor. Definim deci mostenirea ca fiind transmiterea patrimoniului lui de cuius mostenitorilor desemnati de lege, in lipsa organizarii devolutiunii succesorale de acesta, printr-un testament. Prin definitia legala termenului de mostenire i se atribuie un sens foarte larg. El include orice transmisiune pentru cauza de moarte, fara a interesa izvorul acesteia: legea sau testamentul. Noul Cod civil schimba sensurile cunoscute ale termenului mostenire sau mostenire legala astfel ca trebuie sa evidentiem aceste deosebiri, inlaturand riscul utilizarii lor imprecise. Vechiul Cod civil nu definea mostenirea. Din modul de reglementare a materiei succesiunii se subintelegea ca termenul de mostenire este sinonim cu mostenire legala. Astfel, sub denumirea de succesiune" era cuprins intregul corp de reguli privind materia mostenirii: conditii generale, devolutiunea legala, transmisiunea mostenirii si partajul. Separat, era reglementata materia liberalitatii, incluzand si reductiunea si raportul donatiilor. Vechiul Cod civil reglementa astfel cele doua tipuri de mosteniri (legala si testamentara) fard a defini un gen proxim al acestora, ca in Noul Cod civil. Mostenirea legala, din vechiul Cod civil, avand continutul aratat, diferade sensul dat astazi acesteia, cum vom vedea. Doctrina si practica judiciara subintelegea insa si genul proxim utilizat astazi pentru termenul de mostenire. Asa cum se observa, termenul de mostenire definit de noul Cod civil este sinonim cu eel de succesiune. Legiuitorul noului Cod civil prefera pe cel de mostenire, in special in cartea a IVa, Despre mostenire si liberalitati". Pe cel de al doilea il utilizeaza, ca sinonim, de regula, pentru a evita repetarea primului termen in aceeasi fraza. In afara acestei semnificatii, pe care o denumim activa, mostenirea are si un sens pasiv, desemnand obiectul transmisiunii succesorale, adica: patrimoniu transmis sau mostenirea transmisa, mortis causa, ca urmare a decesului unei persoane. De exemplu, legiuitorul foloseste aceasta semnificatie statuand ca mostenirea se cuvine (...) sotului supravietuitor (...)"; sau Transmisiunea mostenirii" (denumirea data capitolului I din Titlul IV); (;..) in cazul in care in patrimoniul succesoral nu exista bunuri (...) CONDITIILE GENERALE ALE SUCCESIUNII Pentru a se putea aplica regulile succesiunii trebuie ca mai intai sa aiba deschiderea succesiunii, adica decesul lui de cuius si, totodata, sa existe mostenitori, iar acestia sa fie apti pentru a putea mosteni. DESCHIDEREA SUCCESIUNII Deschiderea succesiunii semnifica situatia juridica aparuta cu privire patrimoniul lui de cuius, ca urmare a decesului acestuia, situatie ce consta intr-un proces complex in care, pe de o parte, legiuitorul sau de cuius organizeaza chemarea la mostenire, desemnand succesibilii si intinderea dreptului lor (devolutiune); iar pe de alta parte, in mod exclusiv, legea organizeaza transmiterea patrimoniului succesoral. Acest transfer are loc progresiv, in doua etape: inainte de acceptarea mostenirii, legea conferind doar sezina; si dupa acceptare, prin aceasta legea consolideaza transferul, patrimoniul succesoral fiind stapanit in indiviziune de mostenitori. In

fine, procesul aratat se finalizeaza prin lichidarea pasivului mostenirii si partajul activului net ramas. Situatia nou creata prin deschiderea succesiunii poat fi considerata un raport juridic. Cauzele deschiderii mostenirii Decesul persoanei este cauza deschiderii mostenirii Decesul persoanei produce un efect natural, incetarea capacitaii juridice acesteia pentru ca ea nu mai exista fizic si prin aceasta nu mai are nici fiinta juridica. Stingerea fiintarii juridice a persoanei lasa fara titular patrimoniul acesteia. Inca din dreptul roman patrimoniul nu se stinge odata cu titularui, ci este transmis unor persoane in viata, mai exact, in fiinta", in termenii definitiei date mostenirii, care vor succeda celui decedat. Mostenirea, relajie juridica de transmitere a patrimoniului de la de cujus la succesorii sai, este cauzata de decesul primului, debutand in chiar clipa producerii acestui eveniment, moment denumit sugestiv deschiderea mostenirii (art. 954 alin. 1 C. civ.), importanja lui fiind capitala pentru ca determina multiple consecinje juridice relative lapersoanele care succed si la intinderea drepturilor lor. Distingem intre: decesul persoanei, constatat fizic; si decesul prezumat 5.1. Decesul persoanei, constatat fizic. Decesul este evenimentul incetarii din viata. a unei persoane, constatata medical prin cercetarea corpului acesteia, 5.2. Decesul prezumat. Hotararea declarative a decesului. Decesului persoanei ii este asimilata hotararea judecatoreasca definitiva declarativa a decesului (art. 53 C. civ.). Mostenirea este deschisa chiar daca nu este gasit corpul persoanei insa decesul ei este prezumat printr-o hotararea declarative de moarte tie din cauza fmprejurarilor in care a dispdrut persoana (1), fie a disparifiei acesteia pe o perioada indelungata (2). Disparitfa persoanei, intr-o catastrofa. Cdnd o persoana nu mai poate fi gdsitd si existd certitudinea ca a decedat, avdnd in vedere imprejurdrile deosebite in care a dispdrut, inundatii, cutremure etc., se poate ohtine o hotardre judecatoreasca de declarare a morfii daca au trecut mai mult de 6 luni de la data disparifiei in imprejurdrile ardtate, chiar daca nu a fost gasit cadavrul (art. 50 alin. 3 C. civ.). Hotararea declarativd a morfii fine locul actului de deces, producdnd aceleasi efecte in materia succesiunii1. Prin excepjie, daca exista indicii sigure ca decesul s-a produs, dei cadavrul nu a fost gasit sau identificat, se poate declara moartea fara a mai astepta implinirea termenului aratat (art. 50 alin. 3 C. civ.). Disparifia persoanei o perioada indelungata de timp. Persoana care a dispdrut mai mult de doi ani de la data ultimelor informafii sau indicii din care rezulta ca ar fi in viafd, si existd indicii cd a incetat din viafd, poate fi declaratd moartd printr-o hotardre judecatoreasca la cererea oricdrei persoane interesate (art. 49 alin. 1 C. civ.)2. Cand nu poate fi stabilit momentul de la care se caleuleaza termenul, acesta se socoteste de la sfaritul lunii in care au fost primite ultimele informatii sau indicii, iar cand nici aceasta nu poate fi stabilita se socoteste de la sfarsitul anului calendaristic (art. 49 alin. 2 C. civ.). Data decesului persoanei declarata moarta printr-o hotarare judecatoreasca este stabilita de instanja, tinand cont si de regulile art. 52 C. civ.1 Hotararea declarativa de deces intra In vigoare la data ramanerii definitive a acesteia (art. 53 C. civ.). Daca disparutul a reaparut, hotararea declarativa de deces va fi anulata (art 54 alin. 1 C. civ.)2. Asa acum se observa, noul Cod civil aduce unele inovafii cu privire la declararea mortii persoanei disparate (art. 49-57). Mai intai stabileste ca absentul nu mai este declarat disparut si ulterior mort, potrivit regulilor actuate, ci este declarat mort daca au trecut mai mult de 2 ani de la data la care au existat informatii despre existenta in viata a acesteia (art. 49). In al doilea rimd, a fost scurtat termenul de un an pentru declararea mortii persoanelor disparute in conditii de catastrofa. Potrivit noului text, persoanele disparute in conditii de catastrofa, pot fi

declarate moarte dupa 6 luni de la data acestui eveniment (art. 50 alin. 1). In fine, proiectul prevede o a treia ipoteza: in care persoana disparuta este sigur ca a decedat, chiar daca nu i-a fost gasit cadavrul ori nu a fost identificat In acest caz, se poate solicita declararea mortii fara sa se astepte termenul de 6 luni (art. 50 alin. 2). Secjiunea a H-a Data i locul deschiderii mostenirii 1. DATA DESCHIDERII SUCCESIUNII 6. Data decesului lui de cuius este data la care se deschide succesiunea (art. 954 alin. 1 C. civ.). In chiar clipa decesului lui de cuius, stingandu-se personal itatea juridica a acestuia, are loc deschiderea succesiunii lui, aceasta semnificand faptul ca, fara nici o formalitate si fara nici o manifestare a voin(ei succesibililor, patrimoniul sau c>ic transmis acestora, de drept. Aceasta regula traduce principiul de sorginte latina potrivit caruia patrimonial nu poate exista fara subiect. 6.1. Consecinfele atasate acestei date. In mecanismui mostenirii este important sa fie stabilita data decesului sub ambele aspecte: devolutiv; si eel al transmiterii mostenirii caci, In func|ie de aceasta data se stabileste: ce se transmite, cine succede $i cit mosfeneste. Sub aspect devolutiv, In functic de data arafata se stabiJefte: Hsta persoanelor chemate la succesiune In virtutea legii sau a legate lor; mtmderesi vocaftet lor :esorale; si se decide daca acestea indeplinesc condittile pentru a mosteni5. Sub aspeetul obiectului transmisiunii, de la aceasta data are loc frxarea 'onfimittiltii patrimoniului succesoral transmis, succesorii devenind comostetutori asupra aotivului succesoral existent la acel moment si vor fi Jinutj de pasivul lUOoesoral (tn principiu, datoriile lasate de cuius)1. unetje Jtiindu-nostcni fni >xclusi\ Totodata, de la aceeasi data incepe sa curga termenul de opjiune succesoralft (art. 1103 C, civ.), acceptarea mostenirii consolidand transmiterea patrimoniului. In functie de aceeasi datft se stabileste si intinderea drepturilor succesorilor acceptanti. SHindu-se data decesului si persoanele care au acceptat mostenirea se decide care sunt ittortt rezervatari, intinderea rezervei lor si a cotitatji disponibile. tine, dupfl iesirea din indiviziune, comostenitorii vor fi considerafi proprietari ivt de la data decesului, partajul succesoral avand caracter declarativ. Dreptul tranzitoriu. in aplicarea noului Cod civil regulile relative la succesiune lubordoneazfi mostenirile deschise dupa 1 octombrie 2011, data intrarii In vigoare a ;odului (art. 91 din Legea nr. 71/20113). In interpretarea aceluiasi text actele sau aptele neexecutate inca, cum ar fi acceptarea succesiunii, relative la o succesiune leschisa sub Codul civil din 1864, vor cadea sub legea in vigoare la data deschiderii luccesiunii. ?2. PROBA DECESULUI 1A DATEI ACESTUIA 6.2. Proba. fn principiu, data deschiderii succesiunii este mentionata in certificatul constatator al decesului emis de medici. In cazul particular al disparitici persoanei, hotftrarea judecatoreascS de declarare a mor|ii stabileste aceasta data (art. '"alin. 1 din Decretul. nr. 31/1954). 6.3. Proba si mljloacele de proba. Cel care solicits un drept de mostenire are sarcina sa dovedeasca decesul defunctului. Din interpretarea art. 34, art. 37. art. 51 si art. 11 din Legea nr. 119/1996 rezulta ca proba decesului se face cu certificatul de deces. Certificatul de deces este un inscris autentic ce dovedeste, potrivit art. 59, si anexa 1C din Legea nr. 119/1996, identitatea persoanei decedatului, data motlii acestuia, ultimul domiciliu si locul decesului.

Certificatul medical constatator al mor^ii (art. 36 din Legea nr. 119/1996) ori. dupft caz, hotararea judecfttoreasca declarativa a mortii (art. 52 C. civ.) men^ioneazS nu doar decesul ci si ziua acestui eveniment date preluate in certificatul de deces. Daca a fost omisa sa se prevada data decesului ori a fost trecuta gregit, hotararea judecatoreasca poate fi rectificata (art. 52 alin. 3 C. civ.); gj la fel certjfjcatul de deces, urmfind procedura rectificarii actelor de stare cmU (art. 57-58 din Legea nr. 119/1996). 6.4. CodecedaUr. Noul Cod civil nu a mai preluat teoria comorientflor din art. 21 a Decretului nr. 31/1954. Textul art 957 alin, 2 C. civ. simplified devolupunea motenirii in cazul codecedatilor fn caz special al decesului mai multor persoane ce au vocajie succesorala reciproca, data decesului are o important particular^. Este ipoteza In care eel pufin doua persoane cu vocafie succesorala reciproca au decedat In conditiile unui sinistru (cutremur, inundatie, accident aviatic etc.) si ,/iu se poate stabili c& una a supraviefuit alteia" pentru a se decide care persoana este succesorul celeilalte. Pentru a inlatura dubiul si nesfarsitele litigii care ar putea fi generate In vederea stabilirii ordinii succesiunii, legea prezuma ca persoanele decedate In aceste Imprejurari au murit in aceeasi clipa" si ca in aceste eondifii nu pot succeda una alteia (art. 957 alin. 2 C. civ.). Regula ar&tata este aplicabila i mostenirii testamentare1. Nu se apliea insa regula codecedatilor deeat daca nu poate fi stabilit momentul decesului persoanelor aratate 2. LOCUL DESCHIDERII MOTENIRII 7. Mostenirea se deschide ia ultimul domiciiiu ai defunctului (art. 954 alin. 2 C. civ.) Textul2 nu stabileste ce se infelege prin ultimul domiciiiu: eel din cartea de identitate ori eel unde de cujus a locuit in fapt, in cazul fn care acesta are mai multe locuinfe; statueaza insa ca proba ultimului domiciiiu se face cu certificatul de deces. 7.1. Identificarea ultimului domiciiiu. In lipsa unei deelara|ii data de de cujus in timpul vie|ii, privind locuinja principals si cea secundarft (resedinta), a?a cum il obligS art. 87-88 C. civ., consideram ca ultimul domiciiiu al acestuia este locul unde a locuit in fapt, pentru ca acolo se afla principalele sale afaceri, si nu eel mentionat in cartea de identitate1. 7.2. Situa^i particulare in care nu este cunoscut ultimul domiciiiu al defunctului ori nu se afla pe teritoriul Romaniei. Pentru aceasta ipoteza art. 954 alin. 3 statueaza ca mostenirea se deschide: la locul din tara aflat in circumscriptia notarului public celui dintai sesizat, sub condijia ca in aceasta circumscriptie sa existe eel putin un bun imobil al celui care lasa mostenirea, ori, daca. acesta nu a lasat astfel de bunuri, locul deschiderii mostenirii este In circumscriptia notarului public celui dintai sesizat, cu conditia ca in aceasta circumscriptie sa se afle bunuri mobile ale celui ce lasa mostenirea. Cand in patrimoniul succesoral nu exista bunuri situate in Romania, locul deschiderii mostenirii este in circumscriptia notarului public celui dintai sesizat. Daca in aceste ipoteze nu a fost sesizat notarul public, ci instanta de judecata, locul deschiderii mostenirii este eel din localitatea aflata in circumscriptia instantei aleasa dupa aceleasi criterii ca cele de determinare a notarului public (art. 954 alin. 4 C. civ.). Aceeasi regula se aplicS i pentru persoanele nomade2. 7.3. UuTitatea stabilirii locului deschiderii mostenirii. In principiu, succesiunea ridica probleme de plata a creditorilor lui de cuius, de administrare a bunurilor lui pana la acceptarea succesiunii, si de partaj, toate acestea antrenand adesea i litigii. Locul eel mai favorabil pentru rezolvarea tuturor acestora este eel din localitatea ultimului domiciiiu al lui de cuius. O aplicare a acestei ra|iuni este art.

14 Cod procedura civila ce statueaza c& instanta competenta s& solutioneze aceste litigii este cea in raza careia se afla localitatea ultimului domiciiiu al defunctului4. CAPITOLUL II CONDITIILE PENTRU A MOSTENI Cine poata sa mosteneasca? Pentru a avea acest drept, o persoana trebuie sa existe la data decesului lui de cuius (sect-1), sa nu fie nedemna (sect- II) si sa aiba chemare la mostenire (vocatie succesorala) in virtutea unei legaruri de rudenie cu de cuius, ori, intr-un caz particular, a legaturii de alian{ii (sect. III). Primele doua conditii sunt comune celor doua tipuri de mosteniri, ultima fiind specific^ doar mostenirii legale. Pentru legatari chemarea la succesiune izvoriiste din legat. Secfiunea I Existenta succesibililor (capacitated succesorala) 8. Numai persoanele fizice pot fi mostenitori legal" Persoanele juridice pot succede doar in calitate de legatari1. 8.1. Pentru a mosteni, persoana trebuie sa existe la data deschiderii mostenirii (art. 957 C. civ.). Termenul a exista" nu se refera la existenja fizica a persoanei, ci la cea juridica. Nimeni nu se intereseaza de capacitatea de folosinja a unei persoane pentru a decide daca ea poate succeda sau nu. De aceea, pentru a desemna aptitudinea persoanei fizice de a succede textul ar&tat utilizeaza sintagma: capacitate de a mosteni"2. Conchizand, pentru a avea capacitate succesorala persoana fizica trebuie sa fie nascuta si sa nu fie decedata la data deschiderii mostenirii. Persoana juridica, beneficiarul unei liberalit&ti, exista daca sunt intrunite condifiile legale de recunoastere a personalitStii juridice. in functie de natura persoanei, dob&ndeste personalitatea juridica din momentul inregistrarii actului lor de infiintare, pentru persoanele juridice supuse inregistrarii, ori de la data actului de infiintare (art. 194, art. 201 si art. 205 C. civ.). 8.2. Persoana trebuie sa fie nascuta pentru a putea mosteni. Este ins3 traditional ca si persoanele concepute au drepturi, regul& exprimata prin maxima infans conceptus pro nato habetur quoties de commodis ejus agitur. Ea este tradusfi in dreptul nostru prin regula generals a art, 36 C, civ, potrivit caruia pturile copilului sunt recunoseute de la e-oncepfiune", sub conditia Bp de a se naste viu". cand art. 36 C. civ. si regulile art. 412 alin. 1 0. civ., copilul nascut la eel ult 300 de zile de la decesul tatalui are dreptul sa~) mosteneasca intrucat el este prezumat a fi copilul sau, fiind conceput de el In timpul viefIL Dupa acelai principiu, si persoanelor jurid/ce 11 Be recunoa^te capacitatea de a primi liberalitati chiar daca nu exista la data fncheicrii Jiberalita^ii, dar se afla in procedure de infiintare, fiind emis actul de infiinfare, dar nu a fost inregistrat (art. 208 teza I.). Mai mult, fiindatiile testamentare au aceasta capacitate din momentul deschiderii mostenirii testatorului. Se intelege ca la aceasta data fundafia nu este mfiintata, existand doar dispozitia testamentara de infiinfare (art, 208 teza a Il-a). 8.3. Persoana nu trebui sa fie predecedata. Pentru a avea capacitate succesorala persoana nu trebuie sa fie decedata la data deschiderii succesiunii. Printr-o ficfiune legala, denumita reprezentare succesorala, in anumite conditii, o persoana care nu avea dreptul la motenire poate urea in locul predecedarului ca si cand acesta din urma ar fi succesor, fiind reprezentat de prima persoana in calitate de mostenitor al predecedarului1. Secfiunea a Il-a Succesibilii sa nu fie nedemni

9. No{iune. Pentru a putea mosteni, nu este suftcient ca o persoana sa aiba capacitate succesorala. Ea trebuie sa indepJineasca si o condfyie negative sa nu fie nedemna. Nu trebuie sa confundam aceasta notiune cu cea apropiata: ingratitudinea care vizeaza donatia (art. 1023-1026 C. civ,). Regulile actuale ale nedemnitafii se aplica i legatarilor. Nedemnitatea este o sanctJune civila2 constand In decaderea nedemnului din dreptul la succesiunea persoanei fa{& de care s-a ffceut vinovat de culpa grava. Nedemnul este astfel lovit de o incapacitate legala de a mofteni. Nedemnitatea ridica trei probleme: cazurile de nedemnitate; modul de operare si efectele nedemnitatii. 10. Tipuri de nedemnitate. Noul Cod civil reglementeaza doua tipuri de nedemnitate: de drept (1) si judiciara (2) 11. NEDEMNITATEA DE DREPT. CAZURI
Potrivit art. 958 C. civ., sunt considerate a fi fapte ce atrag sancfiunea nedemnitatii: atentatul la viata lui de cuius (a); si atentatul la viata unui succesibil al lui de cujus (b). Atentatul la viafa celui ce lasa mostenirea. In sensul art. 958 alin. 1 lit. a C. civ., este nedemn de a succede succesibilul condamnat pentru savarsirea cu intense a unei infractiuni de omor sau pentru tentativa la aceasta fapta, savarsita asupra lui de cujus1. Atentatul la viafa unui succesibil al lui de cujus. In sensul art. 958 alin. 1 lit. b C. civ. este nedemn de a succede cel condamnat pentru savarsirea cu intense, inainte de deschiderea succesiunii lui de cujus, a unei infracpuni de omor sau tentativa la aceasta fapta, savarsita asupra unui succesibil a lui de cujus care, daca ar fi fost deschisS succesiunea la data savarsirii faptei, ar fi intrat In concurs cu faptuitorul restrangandu-i vocatia succesorala ori inlaturandu-1 de la mostenire. 11. CondlJHIe comune cazurilor nedemnitatii de drept 11.1. Intentfa autorulul infractiunii. Pentru a fi considerat nedemn atentatul la viaja lui de cuius ori a succesibilului acestuia, este necesar ca infracfiunea sa fi fost savarita cu intenfie, indiferent ca a fost autor sau coparticipant, pentru care a fost condamnat printr-o hotSrare judecatoreasca ramasa definitive 11.2. Lipsa hotararii penale nu impiedica constatarea nedemnita|ii. Lipsa fit de condamnare a autorului faptelor aratate, datorita prescriptiei raspunderii , a amnistiei ori a decesului autorului, nu impiedica aplicarea sanctiunii ii. Instanfa civila poate constata existenja faptelor aratate suplinind astfel r&rii de condamnare (art. 958 alin. 2 C. civ.). 1.3. Conditji speciale ale nedemnitatii pentru atentatul la viafa unui succesibil cujus. Nu orice atentat la viafa succesibililor lui de cujus antreneaza nitatea. Legea sancfioneaza cu inlaturarea de la mostenire doar a succesibilului in egoism urmfireste sa inlature de la mostenire pe un alt mostenitor care este mainte sa la mostenirea lui de cujus ori in concurs cu el. Atentatul la viaja unui succesibil al lui de cujus care nu il concureaza pe autorul faptei nu antreneaza sanctiunea nedemnitatii. In acest sens textul precizeaza ca este decazut din dreptul de a mosteni pe ck cujus succesibilul care atenteaza la via|a unui alt succesibil care ^arfi inlftturat sau at fi restrdns vocafia la mostenire a faptuitorului" daca mostenirea ft fost deschisa la data sdvdrsiriifaptei. 12. Modui de operare al nedemnitatii legale Oricare ar fi cazul de nedemnitate, este necesar sa" existe o hotarare judeca-oreasca de condamnare (pentru omor sau tentativa de omor), intrata in autoritate de lucrul judecat, pentru a se proba savar^irea uneia dintre faptele aratate ; ori, in caz de existenfa a unei hotarari judecatoreti ori a unei rezolufii a procurorului, de Incetare a urmaririi penale pentru decesul autorului, amnistie sau prescripfie a raspunderii penale a acestuia, sa existe o hotarare defrnitiva a instanfei civile de constatare a existenfei uneia dintre cele doua fapte. Nu este insa necesara o hotarare judecatoreasca prin care sa se constate nedemnitatea. Ea isi produce efectele de drept. Exist&nd o hotarare de condamnare pentru omor sau tentativa, situatia de nedemnitate este certa. Daca insa, in aplicarea nedemnitatii se nasc contestatii intre mostenitori, ele vor fi olufionate printr-o hotarare judecatoreasca ce va constata existenta unui caz de nedemnitate. Mij locul de sesizare fiind cerere de petifie de ereditate. Aceasta cerere poate fi brmulata oricand, de orice persoana interesata, fiind deci imprescriptibila sau instan|a o poate constata din oficiu (art. 958 alin. 3 C. civ.). Pot fi persoane interesate atat comostenitorii ori motenitorii in rang subsecvent, cat si legatarii, donatarii ori creditorii acestor persoane pe calea unei acfiuni oblice.

lotar^rea de constatare a nedemnitatii este declarativa deoarece sanctiunea eaza de drept, nu o aplica judecatorul. e asemenea, existand o hotarare judecatoreasca din care rezulta nedemnitatea, si I public poate constata din oficiu nedemnitatea (art. 958 alin. 3 C. civ.), 'onstatarea nedemnitatii nu poate fi solicitata decat dupa decesul lui de cuius, atunci este prematura. Pana atunci starea de nedemnitate poate fi Iniaturata de de cuius printr-un testament ori printr-o declaratie notariala expresa

2. NEDEMNITATEA JUDICIARA Cazurile nedemnitatii judiciare Succesibilul poate fi declarat nedemn daca savarseste una dintre faptele prevazute | 959 alin. 1 C. civ. a) Fapte grave de violenta. Savarsirea, cu intentie, impotriva celui care lasa tiostenirea a unor fapte grave de violent, fizica sau morala, ori, dupa caz, a unor fapte care au avut ca urmare moartea victimei si pentru care succesibilul a fost condamnat penal. b) Inlaturarea sau mistificarea testamentului. Cu intentie, a ascuns, a distrus, a alterat, sau a falsificat testamentul defiinctului. c) impiedicarea testatorului de a decide asupra mostenirii testamentare. Impiedicarea, prin dol sau violenfa, a celui care lasa mostenirea sa intocmeasca, sa modifice sau sa revoce testamentul. Conditii comune cazurilor de nedemnitate judiciara Pentru toate cazurile faptele succesibilului trebuie sa fie savarsite cu intense. Conditii specif ice cazului de nedemnitate pentru savarsirea infractiunii de violenta Nu orice acte de violenfa pot fi cauza a inlaturarii de la mostenirea legala ori testamentara, ci doar cele grave, cu atat mai mult daca au provocat moartea lui de cujus, si pentru care autorul faptei a suferit o condamnare penala prin hotarare judecatoreasca definitiya (art. 959 alin. 1 lit. a si alin. 3). Este singurul caz de nedemnitate judiciara pentru care este necesara o hotarare de condamnare penall Prin excepfie, daca instan|a penala nu mai poate emite hotararea de condamnare datorita stingerii ac|iunii penale in urma decesului autorului faptelor, ori a incetarii raspunderii penale ca urmare a prescriptJei ori a amnistiei, instanfa civila va putea constata existenfa faptelor de violenfa grava (art. 959 alin. 4 C. civ.). 16. Modul de operare al nedemnitatii judiciare In opozifie cu nedemnitatea legala, pentru faptele de nedemnitate prevazute de art. 959 alin. 1 C. civ. succesibilul nu este sancjionat de drept Judecatorul instan\ei civile este abilitat s& aprecieze asupra existenfei faptelor si a celorlalte conditii, nd o hotarare de declarare a nedemnitatii succesibilului. |1M>.1. Efectul nedemnitatii fa$a de nedemn. Excluderea de la mostenire. in puterea legii, titlul de mostenitor legal ori de legator al nedemnului, relat sueeesiunea Iasata de cel fata de care s-a comportat nedemn, este retroactiv desfi (art 960 alin. 1 C. civ.). Nedemnul este considerat ca nu a avut nkiodata chema mostenire si ca, in consecinta, el nu a fost niciodata succesor. In lipsa acestuia, sueeesiunea va fi transrnisa celorlalti succesori cu succesorala in temeiul legii ori a legatului, care erau inlaturati de nedemn; sau, caz, celor alaturi de care venea la succesiune. Nedemnul fiind exclus de la mostenire trebuie sa restituie toate bunurile pe care le-a dobandit cu titlu de mostenitor, precum si fructele naturale sau civile pe care le-a perceput (art. 960 alin. 2 C. civ.).

Sanctiunea pierderii calitatii de mostenitor este retroactive Tot ce si-a insusit m temeiul titlului aratat trebuie sa fie restituit, intinderea obligaiiei sale de restituire fiind subordonata regulilor Titlului VHt Restituirea prestatiilof5 din Carta a V-a. Restituirea se face deci in natura sau in lipsa in echivalent (art 1639-1640 C. civ.). Pieirea bunurilor sau instrainarea lor obliga la restituirea valorii cea mai mare a bunului raportata la momentul primirii, instrainarii ori pieirii bumiM (art. 1641 C. civ.) deoarece este calificat posesor de rea-credinta (art. 960 alin. 2 C. civ.). In virtutea aceleasi calificari pieirea fortuita a bunului nu-1 exonereaza de obligafia de restituire a valorii decat daca dovedeste ca bunul ar fi pierit i daca ar fi fost restituit masei succesorale (art. 1642 C. civ.). La fel daca bunul a pierit fortuit parfial (art 1643 alin. 1 C. civ.). Trebuie sa restituie, de asemenea, fructele, nu de la data constatarii nedemnitatii, ci de la data cand le-a cules ori trebuia sa le culeaga. Trebuie sa restimie, totodata si lipsa de folosinfa a bunului, respectiv dobanzile, daca datoria consta intr-o suma de bani (art. 1645 alin. 2 C. civ.), de la data producerii lor si nu de la data chemarii in judecata1. Daca a facut constructii sau plantafii are dreptul decat la despagubirile prevazute de regulile accesiunii imobiliare pentru constructorul de rea-credinta (art. 1644 C. civ. si art. 582 - 583 alin. 2, art. 584 alin. 2 si art 585 alin. 1 civ.). Renasc drepturile fata de de cuius. Fiind considerat un tert fata de mostenire toate drepturile pe care le avea fata de de cuius si care se stinsesera prin confuziune, vor renaste retroactiv. Anularea actelor juridice incheiate de nedemn in calitate de mostenitor. 19.2. Efectele nedemnitatii fa|a de terti. In cazul in care nedemnul aincheiat acte juridice de dispozijie asupra bunurilor succesorale, sub nume de mostenitor, sunt anulabile. Majoritatea doctrinei califica aceste acte juridice ca fiind vanzarea bunurilor altuia si ca, in consecinta, trebuie sa se aplice efectul retroactiv al nedemnitatii si fata de tert.i Transpunand principiile ocrotirii bunei-credinte a subdobanditorilor si a siguranjei circuitului civil, textul art. 960 alin. 3 ocroteste pe subdobanditorii de bund-credinfa care s-au aflat intr-o eroare comuna cand si-au dat consmtamantul la incheierea actului intemeindu-se pe aparenfa invincibila ca cel care a facut acte de dispozifie este adevaratul mostenitor si ca el avea deplin temei sa incheie acel act1. Ca urmare, drepturile castigate de terfii de buna-credinj:a prin raporturile juridice cu nedemnul, vor fi pastrate2 daca ei au contractat cu acesta in conditiile aratate (art. 960 alin. 3 C. civ.). In schimb, actele de administrare si conservare vor fi mentinute daca ele au fost necesare si utile, caci acestea profits comostenitorilor (art. 960 alin. 3 C. civ.). 19.3. Inlaturarea extinderii efectelor nedemnitatii fata de descendentii motenitorului sanctlonat. Fiind considerat strain de mostenire, rational nedemnul nu ar putea fi reprezentat succesoral, asa cum este predecedatul. Aceasta ratiune a fost consacrata de vechiul God civil prin regula art. 668 alin. 1 ce prevedea ca persoanele in viaf,a, desigur nedemnii sau renunfatorii, nu pot fi reprezentati3. Impiedicarea descendentilor nedemnului sa il reprezinte la mostenire era considerate insa in doctrina ca fiind o extindere a sanc|iunii nedemnitatii si la descendentii nedemnului4. Sub noul Cod civil nedemnitatea nu mai produce efecte fata de descendentii nedemnului (art. 965 C. civ.). Noua regula corecteaza deci extinderii sanctiunii aplicata nedemnului i descendentilor lui, fara a li se imputa o vina. Pentru a recunoaste succesorilor nedemnului dreptul la reprezentarea acestuia, legiuitorul noului Cod civil a trebuit deci sa inlature vechea regula a inadmisibilitatii reprezentarii persoanelor in viata. In concluzie, mostenitorii nedemnul sanctionat cu inlaturarea de la sueeesiunea lui de cuius, poate fi reprezentat chiar daca este in viata si este strain de mostenirea acestuia. 20. Inlaturarea efectelor nedemnitatii

Avand in vedere ca nedemnitatea este o sanctiune civila, ce se aplica membrilor familiei festranse, legiuitorul lasa la aprecierea lui de cuius inlaturarea efectelor acestei sanctiuni. Se da astfel posibilitatea lui de cuius sa salveze relafiile de familie. De cuius poate sa ierte pe nedemn printr-un testament ori un act notarial, sub conditia ca acestea sa cuprinda o declarafie expresa de iertare a nedemnului. Aceasta nu poate fi deci prezumata din interpretarea imprejurarilor intrinseci ori extrinseci actelor aratate (art; 961 alin. 1 C. civ.). Nici chiar un legat lasat de de cuius nedemnului, dupa savarsirea de acesla a uneia dintre faptele ce atrag nedemnitatea, nu prezumS iertarea nedemnului ij inlaturarea efectelor acestei sanctiuni (art. 961 alin. 1 C. civ.). Amnistia, gratierea, prescriptia executatii pedepsei sau reabilitarea nedemnului pentru faptele penale savarsite, ce au antrenat sanctiunea nedemnitatii nu Tnlalurfl efectele acesteia (art. 961 alin. 2 C, civ.). Secfhmea a IH-a Chemarea la mostenirea lui de cuius 21. Persoana ce se pretinde mostenitor trebuie sa aiba chemare la mostenirea lui de cuius (vocajie generala) A treia condifie prevazuta de lege pentru a putea fi succesor este chemarea la mostenire. Aceasta conditie nu confera un drept concret la mostenire lui de cuius, ci acorda persoanelor o vocafie succesorala generala de a face parte din cercul persoanelor ce au chemare la mostenire. Multe persoane au capacitate succesorala si nu sunt lovite de nedemnitate, dar nu toate pot pretinde drepturi succesorale de la un defunct. O prima selectie a persoanelor este facuta prin condhra chemarii la succesiune. Urmeaza apoi alte selector in cadrul regulilor devolutiunii. Legiuitorul recunoaste unei persoane dreptul de a pretinde ca este mostenitor al lui de cuius numai daca aceasta are calitatea prevazuta de lege sau a fost desemnatd de defunct prin legat art. 962 C. civ.; Calitatea la care se refera textul este, dupfi caz: cea de sot supraviepiitor; sau ruda apropiata cu de cuius (art. 963 alin. 1 C. civ.). 21.1. Chemarea la motenire intemeiata pe legatura de rudenie. Natural, sunt indreptatrte sa vina la mostenire rudele lui de cuius. Legatura de rudenie poate fi fireasca, adica ruda de sange ori rudenie civila, adicft survenita prin adoptie. Prima este o legatura bazata pe descenden|a unei persoane din alta sau dintr-un autor comun (art. 405 alin. 1C. civ.). A doua, rudenia civila, este legamra rezultata din adoptie (art. 405 alin. 2 C. civ.). Conditia chemarii la mostenire este indeplinita fara a interesa felul rudeniei. IntereseazS insa apropierea rudelor cu de cuius, pentru a stabili ordinea chemarii la mostenire. Pentru acest scop legiuitorul imparte mostenitorii in douS categorii: rude In linie dreapta sau in linie colaterala (art. 406 C. civ.). Rudenia in linie dreapta poate fi ascendenta sau descendentl Rudenia iii linie colaterala este sirul de nasteri ce urea pana la un autor comun si coboarS de la acesta prin sirul de nateri (art. 406 alin. 2 C. civ.). La mijlocul secolului XX o categorie de mostenitori a dobandit drepturi depline la mostenire. Prin Decretul nr. 32/19541 a fost abrogat art. 652 C. civ. si astfel copii naturali, indiferent ca sunt adulterini sau incestuosi (art. 63 C. fara.), ca si adoptatii. au fost asimilafi mostenitorilor legitimi. Dreptul nostru este astfel In eoncordama cu Conventia Europeana a Drepturilor Omului care, prin art. 8 interzke discrtminarca copiilor nascufi din afara casatoriei1 in raport cu cei n&scufj din casatorie . Egalitaiea copiilor din afara casatoriei cu cei din casfltorie este consacrata fi In noul Cod civil prin art. 448 C. civ.). La fel, copiii provenifi din adopt ie au

aceleasi drepturi ca $i clnd ar fi copii fireti asa cum si adoptatorii au aceleasi drepturi fata de adoptajt (art. 47! alin. 1 i 3 C. civ.). Relativ la adoptafi, inca din 1997, prin Ordonan{a de urgenpl nr. 25/1997 exist! doar adopfia cu efecte depline, regula preluata si de norma juridica actuals, alt t din Legea nr. 273/20043, insa vechiul regim a) adoptici cu efecte restranse i$i jwoducc inca efectele . Adoptatul cu efecte restranse are mai mufte drepturi dcdt un mostenitor legitim caci el succede aiat pe pax in pi firesti, cat si parinfii adoptrVL to limitele ce vor fi aratate (art. 75 t art. 77 C ram.*), acesta Hind unui dintre MOuVWC inlaturarii acestui tip de adopjie. Chemarea la succesiune a sotului supraviepjitor intemeiata pe relagia de casatorie. Relafia specials creata intre so(i confcra temet cheixilraJi mostenire a sotului supraviefuitor. Pentru aceasta persoana chemata in lenient! m relatii trebuie sa aiba calitatea de sot supravietuitor la data decesului bit de cunts. Rudele acestuia nu pot veni insa la mostenirea lui de cuius* Accstea sunt afini cu el (art. 407 alin. 1 C. civ.) Chemarea la mostenire a legataruor. Prioritar rudetor sunt chemati la mostenire legatarii. Similar cu rudele, conditia chemarii la rrK)Steniriie5te desemnarca de de cuius printr-un legal, ca succesori ai lui. Chemarea la succesiune a unita|U administrativ teritortai elor, sotului supraviefuitor si a legatarilor, mostenirea este vacanta. Pstri cuius va fl cules, in virtutea legit, de unitatea adfn!ftistr#iv. tierftormla tacali mna, orasul, municipiul in a caret raza tgriiormli so atlau bunurtle la data deschiderii mostenirii. In vechiul Cod civil statu! fi sojul supra\tefurtof erau denumi|i mostenrton netegulati, opus rudclor, mostenitori regular^ | tens de tegrttniat* prin rodenk Integrarea sotului supravietuttof* dm si a unrtfttii admia&iritfc^eriSOf^ Irs c&fepria mostenitorilor legali" prin art. 963 C. civ., nu inl&tura utilitatea acestei clasificari. Ea a fost insa parasite de doctrina si practica judiciara. Mostenitorii neregulati erau chemap' la mostenire exceptional, numai pentru ipoteza in care nu exista mostenitori legitimi. Astazi, sopil supravieUiitor este asimilat mostenitorilor, fiind chemat la succesiune in concurs cu toate clasele de mostenitori. Singura persoana care nu este ruda cu de cuius si poate mosteni este unitatea administrativteritoriala, ea culegand sueeesiunea numai daca mostenirea este vacanta (nu este acceptata de succesorii legitimi ori de legatari sau nu exists). Calitatea statului de raotenitor a fost contestant in doctrina, lui atribuindu-i-se dreptul de a culege sueeesiunea in calitate de putere suveranS ce are dreptul asupra bunurilor fara stapan. Textul art. 963 C. civ. a inlocuit statul cu unitatea administrativ teritoriala careia i-a recunoscut dreptul de a dobandi patrimoniul lasat de de cuius, in lipsa celorlalp' mostenitori, fara a lasa sa se inteleaga natura dreptului acesteia. 22. Dovada Iegaturii de rudenie cu de cuius si a relajiei de casatorie Pentru ca mostenitorul sa poata pretinda aceasta calitate trebuie s& dovedeasca existen|a intre el si de cuius a unui sir neintrerupt de nasteri care releva legatura de filiape dintre el i de cuius, pe care se intemeiaza pretenfia sa, indiferent ca acestea ar fi in linie directa sau in linie colaterala. 22.1. Proba Iegaturii de filiape se face dupa regulile specifice dreptului familiei. In principiu, filiafia se dovedeste cu actul de nastere intocmit in registrul starii civile, precum si cu certificatul de nastere emis dupa acest act (art. 409 alin. 1 C. civ.). In cazul filiatiei din casatorie, la acest act se adaug si actul de casatorie al parinpior intocmit in registrul de stare civila sau cu certificatul de casatorie al parintilor emis dupa acesta (art. 409 alin. 2 C. civ.).

Aceasta proba este suficienta pentru a dovedi legatura de rudenie in linie dreapta ascendenta si descendenta, ca si in linie colaterala. Similar, pentru legatura de rudenie civila dovada acesteia se face cu actul de natere intocmit in registrul de stare civila, pe temeiul hotarfirii judecatoresti a instan|ei de tutela, de incuviintare a adoptiei (art. 454 C. civ.), precum si cu certificatul de nastere al adoptatului, emis dupa acesta. Dovada calita|ii de mostenitor a sofului supravietuitor se face cu actul de casatorie Intocmit in registrul de stare civila sau cu certificatul de casatorie emis dupS acesta. Actele de stare civila sunt singurele mijloace de proba ale Iegaturii de rudenie, acestora fiindu-le asimilate actul de recunoastere a paternitatii sau a maternitapi printr-o declarable autentificata la notarul public sau printr-un testament autentic, ori ecatoreasca (art. 408 si art. 416 C. civ.). acte de stare civila i dupa constatarea existenfei realitajii acestei situatii, se poate admite proba filiatie proband posesia de stat a c&satorie (nomen, tractatus, fama), din care sa rezulte ca de cuius, pretins a fi tatal sau, a fost cunoscut ca fiind sotul femeii, care este cunoscuta ca fiind mama reclamantului. In ipoteza in care nu a fost recunoscuta filiatia in timpul vietii lui de cuius, proba acestei Iegaturii poate fi facuta in cadrul petitiei de ereditate, dovedind, prin orice mijloc de proba, ca de cuius este tatal pretinsului motenitor, nascut de un cuplu ce nu incheiase acte de casatorie sau din relatii extraconjugale.