Arsenie Boca - Omul Lui Dumnezeu a distribuit o fotografie postata de Iulian Balan.

Epistolar monahal: Parintele Ilie Cleopa catre Parintele Arsenie Boca: Sunteti un izvor curat din care se adapa oile lui Hristos cele insetate de apa In dosarul de urmarire informativa care i s-a intocmit parintelui Arsenie Boca in perioada 1943-1989 [1], printre alte marturii documentare de mare valoare se afla doua scrisori, n original, batute la masina si semnate de parintele Ilie Cleopa. Epistolele, pe care le redam mai jos, au fost trimise parintelui Arsenie Boca, duhovnicul Manastirii Prislop ntre 1949-1959. Prezenta lor in dosar dovedeste faptul ca acestea niciodata nu au ajuns la destinatar, ci au fost interceptate de catre Securitate, asa cum s-a intmplat cu altele trimise de credinciosii care mergeau in pelerinaj la asezamntul nicodimian. Continutul acestor marturii arata o comunicare care exista intre cele doua oaze de spiritualitate din Romania supusa de comunism: in Moldova era Manastirea Slatina, al carei staret era parintele Cleopa, cu o comunitate formata din traitori de inalta tinuta duhovniceasca, care de altfel vietuiau dupa rnduiala Sf. Teodor Studitul [2], si in Ardeal, manastirea construita de Cuviosul Nicodim de la Tismana si care reprezenta un etalon religios pentru neinsetatii izvorului spiritual. Scrisorile au fost interceptate de organele de represiune in scopul ruperii legaturilor dintre cele doua centre monahale. Pelerinajele la cele manastiri ingrijorau politia politica din Romnia, care a incercat prin orice mijloace sa le diminueze activitatea religioasa. De fapt, ideea centrala din aceste documente era dorinta obstii din Moldova de a se bucura in mod direct de cuvintele de invatatura ale parintelui Boca. Prin publicarea acestor doua scrisori dorim sa redam o secventa din mult framntata istorie a monahismului ortodox romnesc din timpul persecutiei comuniste. Adrian Nicolae Petcu, cercetator la CNSAS Sf. Mitropolie a Moldovei OBSTEA SF. TEODOR STUDITUL SFNTA MANASTIRE SLATINA Comuna Draceni-Judetul Baia 1950 iulie 6 Prea Cuvioase Parinte Arsenie, Cu cea intru Iisus Hristos frateasca dragoste si cu ajutorul Prea Curatei Sale Maici, va scriu aceste putine rnduri, care as dori sa va gaseasca n momentul cel mai fericit al mntuirii si al cugetarii spre cele Ceresti. Parintele meu, De multa vreme, vestea P.C. Voastre mi-a umplut sufletul de bucurie auzind ca sunteti un izvor curat din care se adapa oile lui Hristos cele insetate de apa vietii. Mult am dorit si eu insetatul a ma adapa din acest izvor al cuvintelor pline de intelepciune ale PC. Voastre, dar pentru lenea mea, am ramas incurcat cu grija vietii in spinii pacatelor mele care m-au tot incurcat si ma incurca de a ma duce dupa hrana cea cuviincioasa si sfatul cel spre zidire al P.C. Voastre. Iar fiindca, pentru pacatele si lenevirea mea nu am putut timpul trecut a va vedea si a primi sfatul P.C. Voastre de

care am trebuinta ca un frate mai mic si prost si care pentru lenevirea mea imi pierd vremea cea mai scumpa dect toate cele de sub soare, in raspndire si moleseala, m-am gndit sa va scriu aceste rnduri prin care mai inti, cer iertare de intrziere, caci stiu ca trebuia sa va scriu mai devreme, dar gndul ca poate ma voi invrednici sa va vad m-a facut sa tac cu scrisoarea, dar acum vaznd iarasi ca altele ma impiedica a va vedea, macar prin scris am dorit a vorbi. Parintele meu, Mai inti tin sa va multumesc din tot sufletul ca totdeauna ati fost binevoitor si cu parinteasca dragoste fata de smerita noastra obste si ne-ati trimis de acolo, pe unii din ucenicii P.C. Voastre care i-ati nascut prin cuvnt, hranindu-i pna la o vreme, pana ce ati socotit ca pot sa se hraneasca singuri si apoi i-ati indreptat sa vina aici la noi n maidanul nevointelor vietii de obste, precum este fratele Nicolae Naghi, fratele Vasile Trulescu si Parintele Serapion Blaga, ucenici de ai P. C. Voastre, care i-ati nascut in predicile de la Smbata cnd erati acolo. Ei totdeauna cu mare dragoste si evlavie pomenesc numele P. C. Voastre la Sfintele rugaciuni si chiar in timpul vorbirei, nu fara evlavie amintesc de numele P.C. Voastre. Sunt oameni sinceri si merg cu Dumnezeesc dor in calea poruncilor Lui, desfatndu-se intru ele ca intru toata bogatia, eu insa, sunt sarac si neiscusit si nu am cu ce sa-i folosesc intru cele spre zidire caci nu am iscusinta cea din lucrarea care sa-i foloseasca tacnd, dar dragostea lor si rvna trece peste toate nu iau in seama neputintele mele, pentru ca pamntul rodeste uneori fara de lucrare. Mare bucurie ati face att mie pacatosului, ct si parintilor si fratilor covietuitori, ca sa ne cercetati cu prezenta P.C. Voastre, pentru ca, cu totii va pastram evlavie si dorim a ne invrednici de mntuitoarele invataturi ale P.C. Voastre si va rugam cu totii in numele Domnului nostru Iisus Hristos si al Prea Curatei Sale Maici, daca aveti putinta sa ne cercetati ca mare mngiere ati aduce cu aceasta sufletelor noastre. Mila Domnului nostru Iisus Hristos si a Prea Curatei Sale Maici sa va ajute sa veniti pe la noi si sa ne folositi pe noi, cei saraci si neiscusiti. Pna atunci am dori sa ne bucurati macar cu o epistola spre a noastra zidire si lamurire, dar pe ct dorim a ne scrie, mai mult dorim a ne vedea de va rndui Domnul, o zi ca aceea si de este voia Lui, asa pentru noi ar fi neuitata. Mila Domnului sa va plateasca dragostea si srguinta care ati depus si la scrierea Filocaliei impreuna cu Parintele Prof Dr. Dumitru Staniloae, ca ati dat la lumina acest tezaur mistic si ascetic al Sf Parinti, de unde se adapa cei doritori de a merge spre urcusul desavrsirii, cred ca bunatatea si mila Domnului nu va va lasa nerasplatiti, pentru aceasta osteneala, pentru care v-ati srguit a pune nutret ales duhovnicesc in ieslea oilor lui Hristos. La incheiere dorim din tot sufletul a ne cerceta pe

noi pacatosii, iar daca pentru aceasta nu suntem vrednici, macar ne mngia prin scrisoare. Al P.C. Voastre mai mic si neiscusit frate n Hristos Domnul, care ma plec sarutndu-va minile. Staret Arhimandrit Cleopa si soborul Cleopa Ilie (ACNSAS, fond Informativ, dosar 2637, vol. III, f. 248-249) *** Sf Mitropolie a Moldovei OBSTEA SE TEODOR STUDITUL SFNTA MANASTIRE SLATINA Comuna Draceni-Judetul Baia 1950 octombrie 29 PREA CUVIOASE PARINTE ARSENIE, Bine este cuvntat Dumnezeul milelor si al indurarilor care pe noi pacatosi si smeriti, intru aceasta nemernicie si vale plngerii, cu economia Harului Sau, ne face partasi patemilor si mngierilor, dupa masura dragostei si a credintei cu care nadajduim intru judecatile dreptatii Lui. PARINTELE MEU, Mai inti, cu smerite metanii, va rog sa ma iertati pe mine pacatosul ca din cauza lenevirii mele si a nepasarii am lasat sa treaca un timp indelungat de cnd nu am scris, aratnd prin aceasta si oarecare lipsa de dragoste, caci orice motiv a fost putea trece peste fericita dragoste, caci aceasta nu stie osteneala pentru bunatati si nu cauta ale sale intru toate. Stiu ca de voi vrea pot pune orice pricina, dar stiu ca pricina este o voire a pacatului si inainte mergatoare a lui este. Cred ca de aceea si fericitul David cnta in Psalmii lui ca sa nu pricinuim pricinuiri intru pacate, de aceea una dintre aceste pricini nebinecuvntate a fost ca dupa ce am scris o scrisoare catre P.C. Voastra si ne mai primind raspuns am crezut ca prin neiscusinta celor insirate acolo, pe hrtie, v-am facut cine stie ce sminteala, caci niciodata nu am avut buna chibzuinta in cuvant si scris. Cauza este reaua mea asezare sufleteasca si intunecarea puterii de discernamnt a partii cei socotitoare a sufletului meu cel robit si incurcat de patimile cele din vointa si din simtire. Dar, P. C. Voastra , care din mila Prea Induratului Dumnezeu, aveti oglinda intelegerii, cu duhovniceasca lucrare curatita, puteti sa nu va smintiti de mine intunecatul si pacatosul daca veti privi la mine si cuvintele mele, ca la cel ce stau jos cu cuvntul si cu lucrarea, in rnduiala pruncilor; dar nu ajungndu-i pe acestia cu nerautatea, caci stiu ca aceasta ni se cere de la Mntuitorul nostru ca sa fim prunci cu nerautatea, iar nu cu intelegerea. Alta pricina, ca si cea de mai sus, a fost ca nadajduim, ca intre timp sa ne intlnim pentru ca numai atunci vas fi putut cere multe lamuriri de care am nevoe att pentru neiscusinta mea, ct si pentru cum as putea sa mai ramn a fi poreclit Staret si a ma mai bizui a conduce sufleteste si pe altii, cela ce am nevoie de a fi inca multa vreme sub conducator iscusit, caci stiu ca necuvios lucru este a paste leul de oi si cel nelamurit prin lucrare sufletele cele ce srguesc spre Cer. Si acum, ceea ce m-a facut a tresari putin din nepurtare de grija spre cele de folosul sufletului meu si a-mi aduce aminte de duhovniceasca dragoste si

iscusinta a Prea Cuviosiei Voastre, indraznind iarasi a va scrie, a fost sosirea n smerita noastra obste a unui frate, pe care P.C. Voastra, aratndu-va dragostea, l-ati trimis la noi, prin luna mai, iar el a ajuns aici abia acum, in luna octombrie, din motive, dupa ct se vede, binecuvntate. Acest frate pe lnga bucuria ca a sosit la noi, ne-a adus si Iconita cu Bunul si Marele Pastor si Mntuitorul sufletelor noastre. Pe verso poarta semnatura P C. Voastre si a iubitului frate in Hristos si ucenicul P. C. Voastre, C. Sa, iscusitul parinte Dometie (Cucuzel). Lnga iconita si o scrisoare a P.C. Voastre, care vaznd si auzind ca este scrisa chiar de P. C. Voastra m-am bucurat foarte mult, caci pna atunci nu am avut fericirea sa va citesc vreo scrisoare, iar citind-o am vazut acolo smerita intelepciune si duhovniceasca dragoste, strns legate si formnd lantul de aur al dreptei socoteli care m-a legat mai mult de dragostea P. C. Voastre, prin aceea ca era scris ca doriti o zi de la Domnul si Mntuitorul nostru Iisus Hristos ca sa ne mai vedem fata catre fata, la care si eu am zis sa fie mila Lui si rugaciunile Prea Curatei Sale Maici si sa aduca la indeplinire, cnd va fi voia Lui, spre a noastra mngiere. Iconita si scrisoarea le pastrez cu multa evlavie si de cte ori mi aduc aminte de P.C. Voastra le citesc si ma mngi cu ele. Mila Domnului nostru Iisus Hristos si cu ajutorul Prea Curatei Sale Maici sa ne ajute sa ne intlnim si n acest veac trecator, spre mngiere si lamurire in cel viitor spre vesniea fericire. Daca dorinta v-ar face sa mai stiti cele de pe la noi spunem ca pna in prezent, cu mila Domnului si cu rugaciunile P. C. Voastre stam cum stam n cele spre zidire si in cele din afara de al Martei, spre vremelnica folosire. Timpul a fost, din mila Domnului, prielnic spre toate cele cuvenite Lui. Eu m-am intors din concediul medical de 30 zile, care l-am petrecut o parte la via noastra de la Cotnari si o parte la Sihastria, intre vechi frati si ucenici, nu ai mei ci ai lui Hristos. Ucenicii Prea Cuviosiei Voastre, din aceasta obste, monahul Serapion, fratele Vasile Trulescu, fratele Nicolae Naghi ultimul frate, Temelie, care ne-a adus scrisoarea si iconita acum de curnd, toti se afla bine cu rugaciunile P. C. Voastre. Att ei si eu, ct si tot soborul va dorim a va vedea, cnd va rndui Dumnezeu, in mijlocul nostru, spre a ne folosi si a ne bucura si a ne mngia de vederea cea impreuna. De va fi mila Domnului de care nu suntem vrednici. Inca va rugam, cu frateasca dragoste si smerite inchinaciuni, daca va mai vine vreun suflet care doreste viata monahiceasca de obste cu rnduiala ce sa pus la noi, sa-l indemnati catre aceasta mica turma, adunata in numele Domnului. Inca ne rugam, daca aveti bunavointa si vreme, a ne mangia macar prin cteva rnduri, daca nu puteti cu venirea de fata la noi. Spuneti smerite inchinaciuni iubitului frate, in Domnul, Dometie, pndarul viei lui Hristos. Spre incheiere va

rugam sa primiti din partea noastra si a intregului sobor, smerite inchinaciuni si duhovniceasca dorire in Domnul. STARET ARHIMANDRIT, Cleopa Ilie Epistolar monahal: Parintele Ilie Cleopa catre Parintele Arsenie Boca: Sunteti un izvor curat din care se adapa oile lui Hristos cele insetate de apa In dosarul de urmarire informativa care i s-a intocmit parintelui Arsenie Boca in perioada 1943-1989 [1], printre alte marturii documentare de mare valoare se afla doua scrisori, n original, batute la masina si semnate de parintele Ilie Cleopa. Epistolele, pe care le redam mai jos, au fost trimise parintelui Arsenie Boca, duhovnicul Manastirii Prislop ntre 1949-1959. Prezenta lor in dosar dovedeste faptul ca acestea niciodata nu au ajuns la destinatar, ci au fost interceptate de catre Securitate, asa cum s-a intmplat cu altele trimise de credinciosii care mergeau in pelerinaj la asezamntul nicodimian. Continutul acestor marturii arata o comunicare care exista intre cele doua oaze de spiritualitate din Romania supusa de comunism: in Moldova era Manastirea Slatina, al carei staret era parintele Cleopa, cu o comunitate formata din traitori de inalta tinuta duhovniceasca, care de altfel vietuiau dupa rnduiala Sf. Teodor Studitul [2], si in Ardeal, manastirea construita de Cuviosul Nicodim de la Tismana si care reprezenta un etalon religios pentru neinsetatii izvorului spiritual. Scrisorile au fost interceptate de organele de represiune in scopul ruperii legaturilor dintre cele doua centre monahale. Pelerinajele la cele manastiri ingrijorau politia politica din Romnia, care a incercat prin orice mijloace sa le diminueze activitatea religioasa. De fapt, ideea centrala din aceste documente era dorinta obstii din Moldova de a se bucura in mod direct de cuvintele de invatatura ale parintelui Boca. Prin publicarea acestor doua scrisori dorim sa redam o secventa din mult framntata istorie a monahismului ortodox romnesc din timpul persecutiei comuniste. Adrian Nicolae Petcu, cercetator la CNSAS Sf. Mitropolie a Moldovei OBSTEA SF. TEODOR STUDITUL SFNTA MANASTIRE SLATINA Comuna Draceni-Judetul Baia 1950 iulie 6 Prea Cuvioase Parinte Arsenie, Cu cea intru Iisus Hristos frateasca dragoste si cu ajutorul Prea Curatei Sale Maici, va scriu aceste putine rnduri, care as dori sa va gaseasca n momentul cel mai fericit al mntuirii si al cugetarii spre cele Ceresti. Parintele meu, De multa vreme, vestea P.C. Voastre mi-a umplut sufletul de bucurie auzind ca sunteti un izvor curat din care se adapa oile lui Hristos cele insetate de apa vietii. Mult am dorit si eu insetatul a ma adapa din acest izvor al cuvintelor pline de intelepciune ale PC. Voastre, dar pentru lenea mea, am ramas incurcat cu grija vietii in spinii pacatelor mele care m-au tot incurcat si ma incurca de a ma duce dupa hrana cea cuviincioasa si sfatul cel spre zidire al P.C. Voastre. Iar fiindca, pentru pacatele si lenevirea mea nu am

putut timpul trecut a va vedea si a primi sfatul P.C. Voastre de care am trebuinta ca un frate mai mic si prost si care pentru lenevirea mea imi pierd vremea cea mai scumpa dect toate cele de sub soare, in raspndire si moleseala, m-am gndit sa va scriu aceste rnduri prin care mai inti, cer iertare de intrziere, caci stiu ca trebuia sa va scriu mai devreme, dar gndul ca poate ma voi invrednici sa va vad m-a facut sa tac cu scrisoarea, dar acum vaznd iarasi ca altele ma impiedica a va vedea, macar prin scris am dorit a vorbi. Parintele meu, Mai inti tin sa va multumesc din tot sufletul ca totdeauna ati fost binevoitor si cu parinteasca dragoste fata de smerita noastra obste si ne-ati trimis de acolo, pe unii din ucenicii P.C. Voastre care i-ati nascut prin cuvnt, hranindu-i pna la o vreme, pana ce ati socotit ca pot sa se hraneasca singuri si apoi i-ati indreptat sa vina aici la noi n maidanul nevointelor vietii de obste, precum este fratele Nicolae Naghi, fratele Vasile Trulescu si Parintele Serapion Blaga, ucenici de ai P. C. Voastre, care i-ati nascut in predicile de la Smbata cnd erati acolo. Ei totdeauna cu mare dragoste si evlavie pomenesc numele P. C. Voastre la Sfintele rugaciuni si chiar in timpul vorbirei, nu fara evlavie amintesc de numele P.C. Voastre. Sunt oameni sinceri si merg cu Dumnezeesc dor in calea poruncilor Lui, desfatndu-se intru ele ca intru toata bogatia, eu insa, sunt sarac si neiscusit si nu am cu ce sa-i folosesc intru cele spre zidire caci nu am iscusinta cea din lucrarea care sa-i foloseasca tacnd, dar dragostea lor si rvna trece peste toate nu iau in seama neputintele mele, pentru ca pamntul rodeste uneori fara de lucrare. Mare bucurie ati face att mie pacatosului, ct si parintilor si fratilor covietuitori, ca sa ne cercetati cu prezenta P.C. Voastre, pentru ca, cu totii va pastram evlavie si dorim a ne invrednici de mntuitoarele invataturi ale P.C. Voastre si va rugam cu totii in numele Domnului nostru Iisus Hristos si al Prea Curatei Sale Maici, daca aveti putinta sa ne cercetati ca mare mngiere ati aduce cu aceasta sufletelor noastre. Mila Domnului nostru Iisus Hristos si a Prea Curatei Sale Maici sa va ajute sa veniti pe la noi si sa ne folositi pe noi, cei saraci si neiscusiti. Pna atunci am dori sa ne bucurati macar cu o epistola spre a noastra zidire si lamurire, dar pe ct dorim a ne scrie, mai mult dorim a ne vedea de va rndui Domnul, o zi ca aceea si de este voia Lui, asa pentru noi ar fi neuitata. Mila Domnului sa va plateasca dragostea si srguinta care ati depus si la scrierea Filocaliei impreuna cu Parintele Prof Dr. Dumitru Staniloae, ca ati dat la lumina acest tezaur mistic si ascetic al Sf Parinti, de unde se adapa cei doritori de a merge spre urcusul desavrsirii, cred ca bunatatea si mila Domnului nu va va lasa nerasplatiti, pentru aceasta osteneala, pentru care v-ati srguit a pune nutret ales duhovnicesc in ieslea

oilor lui Hristos. La incheiere dorim din tot sufletul a ne cerceta pe noi pacatosii, iar daca pentru aceasta nu suntem vrednici, macar ne mngia prin scrisoare. Al P.C. Voastre mai mic si neiscusit frate n Hristos Domnul, care ma plec sarutndu-va minile. Staret Arhimandrit Cleopa si soborul Cleopa Ilie (ACNSAS, fond Informativ, dosar 2637, vol. III, f. 248-249) *** Sf Mitropolie a Moldovei OBSTEA SE TEODOR STUDITUL SFNTA MANASTIRE SLATINA Comuna Draceni-Judetul Baia 1950 octombrie 29 PREA CUVIOASE PARINTE ARSENIE, Bine este cuvntat Dumnezeul milelor si al indurarilor care pe noi pacatosi si smeriti, intru aceasta nemernicie si vale plngerii, cu economia Harului Sau, ne face partasi patemilor si mngierilor, dupa masura dragostei si a credintei cu care nadajduim intru judecatile dreptatii Lui. PARINTELE MEU, Mai inti, cu smerite metanii, va rog sa ma iertati pe mine pacatosul ca din cauza lenevirii mele si a nepasarii am lasat sa treaca un timp indelungat de cnd nu am scris, aratnd prin aceasta si oarecare lipsa de dragoste, caci orice motiv a fost putea trece peste fericita dragoste, caci aceasta nu stie osteneala pentru bunatati si nu cauta ale sale intru toate. Stiu ca de voi vrea pot pune orice pricina, dar stiu ca pricina este o voire a pacatului si inainte mergatoare a lui este. Cred ca de aceea si fericitul David cnta in Psalmii lui ca sa nu pricinuim pricinuiri intru pacate, de aceea una dintre aceste pricini nebinecuvntate a fost ca dupa ce am scris o scrisoare catre P.C. Voastra si ne mai primind raspuns am crezut ca prin neiscusinta celor insirate acolo, pe hrtie, v-am facut cine stie ce sminteala, caci niciodata nu am avut buna chibzuinta in cuvant si scris. Cauza este reaua mea asezare sufleteasca si intunecarea puterii de discernamnt a partii cei socotitoare a sufletului meu cel robit si incurcat de patimile cele din vointa si din simtire. Dar, P. C. Voastra , care din mila Prea Induratului Dumnezeu, aveti oglinda intelegerii, cu duhovniceasca lucrare curatita, puteti sa nu va smintiti de mine intunecatul si pacatosul daca veti privi la mine si cuvintele mele, ca la cel ce stau jos cu cuvntul si cu lucrarea, in rnduiala pruncilor; dar nu ajungndu-i pe acestia cu nerautatea, caci stiu ca aceasta ni se cere de la Mntuitorul nostru ca sa fim prunci cu nerautatea, iar nu cu intelegerea. Alta pricina, ca si cea de mai sus, a fost ca nadajduim, ca intre timp sa ne intlnim pentru ca numai atunci vas fi putut cere multe lamuriri de care am nevoe att pentru neiscusinta mea, ct si pentru cum as putea sa mai ramn a fi poreclit Staret si a ma mai bizui a conduce sufleteste si pe altii, cela ce am nevoie de a fi inca multa vreme sub conducator iscusit, caci stiu ca necuvios lucru este a paste leul de oi si cel nelamurit prin lucrare sufletele cele ce srguesc spre Cer. Si acum, ceea ce m-a facut a tresari putin din nepurtare de grija spre cele de folosul

sufletului meu si a-mi aduce aminte de duhovniceasca dragoste si iscusinta a Prea Cuviosiei Voastre, indraznind iarasi a va scrie, a fost sosirea n smerita noastra obste a unui frate, pe care P.C. Voastra, aratndu-va dragostea, l-ati trimis la noi, prin luna mai, iar el a ajuns aici abia acum, in luna octombrie, din motive, dupa ct se vede, binecuvntate. Acest frate pe lnga bucuria ca a sosit la noi, ne-a adus si Iconita cu Bunul si Marele Pastor si Mntuitorul sufletelor noastre. Pe verso poarta semnatura P C. Voastre si a iubitului frate in Hristos si ucenicul P. C. Voastre, C. Sa, iscusitul parinte Dometie (Cucuzel). Lnga iconita si o scrisoare a P.C. Voastre, care vaznd si auzind ca este scrisa chiar de P. C. Voastra m-am bucurat foarte mult, caci pna atunci nu am avut fericirea sa va citesc vreo scrisoare, iar citind-o am vazut acolo smerita intelepciune si duhovniceasca dragoste, strns legate si formnd lantul de aur al dreptei socoteli care m-a legat mai mult de dragostea P. C. Voastre, prin aceea ca era scris ca doriti o zi de la Domnul si Mntuitorul nostru Iisus Hristos ca sa ne mai vedem fata catre fata, la care si eu am zis sa fie mila Lui si rugaciunile Prea Curatei Sale Maici si sa aduca la indeplinire, cnd va fi voia Lui, spre a noastra mngiere. Iconita si scrisoarea le pastrez cu multa evlavie si de cte ori mi aduc aminte de P.C. Voastra le citesc si ma mngi cu ele. Mila Domnului nostru Iisus Hristos si cu ajutorul Prea Curatei Sale Maici sa ne ajute sa ne intlnim si n acest veac trecator, spre mngiere si lamurire in cel viitor spre vesniea fericire. Daca dorinta v-ar face sa mai stiti cele de pe la noi spunem ca pna in prezent, cu mila Domnului si cu rugaciunile P. C. Voastre stam cum stam n cele spre zidire si in cele din afara de al Martei, spre vremelnica folosire. Timpul a fost, din mila Domnului, prielnic spre toate cele cuvenite Lui. Eu m-am intors din concediul medical de 30 zile, care l-am petrecut o parte la via noastra de la Cotnari si o parte la Sihastria, intre vechi frati si ucenici, nu ai mei ci ai lui Hristos. Ucenicii Prea Cuviosiei Voastre, din aceasta obste, monahul Serapion, fratele Vasile Trulescu, fratele Nicolae Naghi ultimul frate, Temelie, care ne-a adus scrisoarea si iconita acum de curnd, toti se afla bine cu rugaciunile P. C. Voastre. Att ei si eu, ct si tot soborul va dorim a va vedea, cnd va rndui Dumnezeu, in mijlocul nostru, spre a ne folosi si a ne bucura si a ne mngia de vederea cea impreuna. De va fi mila Domnului de care nu suntem vrednici. Inca va rugam, cu frateasca dragoste si smerite inchinaciuni, daca va mai vine vreun suflet care doreste viata monahiceasca de obste cu rnduiala ce sa pus la noi, sa-l indemnati catre aceasta mica turma, adunata in numele Domnului. Inca ne rugam, daca aveti bunavointa si vreme, a ne mangia macar prin cteva rnduri, daca nu puteti cu venirea de fata la noi. Spuneti smerite inchinaciuni iubitului frate, in

Domnul, Dometie, pndarul viei lui Hristos. Spre incheiere va rugam sa primiti din partea noastra si a intregului sobor, smerite inchinaciuni si duhovniceasca dorire in Domnul. STARET ARHIMANDRIT, Cleopa Ilie cu Emilia Moise si Carstica Iulian Iulian. http://sfantulmunteathos.wordpress.com/2012/02/01/rugaciunela-aprinderea-candelei-de-ce-se-aprinde-candela-inainteaicoanelor/

Rugciune la aprinderea candelei. De ce se aprinde candel naintea icoanelor? sfantulmunteathos.wordpress.com

29 Septembrie la Sambata: in memoriam, Parintele Arsenie Boca Actualizat acum 4 ore 29 Septembrie la Sambata: in memoriam, Parintele Arsenie Boca 103 ani de la nastere M-am nhamat la carul unui ideal cam greu: Transformarea omului n Om, fiul mai mic al lui Dumnezeu si frate al Fiului Sau mai mare. nsa toate idealurile mari au n ele ceva paralizant: nu te lasa sa te preocupi de nimicurile acestei vieti scria Parintele Arsenie Boca, intr-o scrisoare din anii 40, adresata fosului sau coleg de banca de la Liceul din Brad, Petru Boldor. Astazi, acum 103 ani se nastea intr-o casuta de lemn de pe Dealul Bujorului din Apuseni, deal ce apartinea de satul Vata de Sus din judetul Hunedoara, Zian Valean Boca. La varsta de 33 de ani, in 1943, devenise deja un pol de referinta al misionarismului ortodox romanesc, motiv pentru care si marele profesor teolog Dumitru Staniloae va hotara sa vorbeasca in mod special despre Lucrarea de la Manastirea Brncoveanu de la Sambata de Sus, in ziarul ortodox Telegraful Romn din 8 august 1943 (Sibiu): De mult ne simteam datori sa scriem n aceasta foaie despre lucrarea duhovniceasca ce se savrseste zi de zi la Manastirea Brncoveanu, cu largi si adnci efecte n viata poporului nostru. ntr-o foaie ca a noastra, nu se

dau numai ndemnuri pentru ceea ce ar trebui sa se faca n scopul ntaririi credintei, ci se ncresteaza faptele care ilustreaza modul n care trebuie sa se lucreze n zilele noastre si care pot influenta astfel asupra altora, preoti si credinciosi. Cu att mai mult eram datori sa vorbim despre o lucrare de proportiile celei de la Smbata de Sus, care taie azi brazda adnca n viata sufleteasca a unor ntinse cercuri de credinciosi. Am evitat totusi pna acum sa scriem, mai ales pentru ca simteam ca miscarea de la Manastirea Brncoveanu e ceva care se situeaza deasupra ntmplarilor n jurul carora se pot face exercitii gazetaresti; ea trebuie sa continue a se desfasura dincolo de zgomotul si de curiozitatea ntretinute n jurul unor realitati umflate de gazete, ca lucrurile sfinte si mari, ca cresterea grului, ca viata intima a familiei, ca respiratia continua, ca rugaciunea zilnica. Dar precum se opreste omul macar cteodata din galopul atentiei spre attea lucruri neesentiale si zgomotoase, privind ntr-o meditatie serioasa la ceea ce e cu adevarat plin de valoare pentru exitenta sa, tot asa era necesar sa aducem vorba cndva despre ceea ce se petrece la Manastirea Brncoveanu, ca sa nu meritam banuiala de cine stie ce pacat. O facem deci cu riscul de a supara pe Parintele Arsenie, ostenitorul smerit de la Smbata, care considera vorba buna care i se spune ca cel mai mare rau ce i se poate face. Gndul .P.S. Mitropolit Nicolae de-a initia prin restaurarea manastirii martire a lui Constantin Brncoveanu nu numai renfiintarea monahismului din Transilvania, ci, cu voia lui Dumnezeu, o refacere generala a duhului calugaresc ortodox, att de scazut n ultimele timpuri, a nceput sa-si arate rodul cel mai promitator. Manastirea de la Smbata de Sus nu e loc pitoresc de excursii si de distractii nramate n chenare arhaice, ci mediu de zguduiri sufletesti nnoitoare, de ntlniri serioase ale sufletelor cu vocea lui Dumnezeu care le obliga la o viata scoasa din mocirla inconstientei si placerilor usoare. Pe pajistile manastirii si prin ncaperile ei se afla zilnic 200-300 de fiinte omenesti ngenuncheate pe sub streasinile ei n rugaciune si scrutndu-si trecutul de pacate a caror povara nu o mai pot suporta. Multi dintre ei, veniti de la sute de kilometri, stau acolo cte 2 pna la 5 saptamni, hranindu-se numai cu pine si apa, dar simtindu-se att de bine si de ntremati, nct nu le-ar mai veni sa plece, iar daca pleaca se ntorc la scurte intervale. Cine i urmareste dimineata n timpul predicilor Parintelui Arsenie, trecnd rnd pe rnd din starea de ncntare pentru frumusetile duhovnicesti care le sunt dezvaluite, la hohotele de plns pentru pacatele lor, nu mai poate fi n mod continuu omul care a fost. Dar ceea ce te covrseste lnga acesti oameni este ncordarea cu care asteapta sa le vina rndul la marturisirea pacatelor, cnd fiecare stie ca

Parintele va sta numai cu el 4-5 ore n convorbire intima purificndu-i toate maruntaiele sufletului si toate colturile trecutului de petele chinuitoare ale pacatului. Te nduioseaza sa-i auzi sarmanii alergnd n ntmpinarea Parintelui cu strigatul: Parinte, dar de mine cnd vezi, ca nu mai pot purta povara pe mine. n ce consta taina acestor impresionante efecte ale lucrarii Parintelui Arsenie si care sunt elementele programului sau de lucru? Fara ndoiala ca mijlocul prin care lucreaza Dumnezeu n suflete este cuvntul pe care l rostim n numele Lui. Dar cuvntul are o eficacitate deplina numai cnd are acoperirea aurului care este viata celui ce-l rosteste. Atunci e un cuvnt ce se rupe dintr-o fiinta care a devenit rug al credintei si muta focul la auzitori. Despre viata Parintelui Arsenie nu e necesar sa vorbim, caci asprimea ei e cunoscuta si nu vrem sa-l suparam laudndu-l. Cuvntul sau porneste din neclintirea de stnca a celui ce nu se trguieste si nu se clatina ca trestia batuta de vnt, ci e ntreg asa cum i este vorba: curat, opus oricarei patimi si oricarui gnd de mndrie. Programul Parintelui Arsenie? Prin ceea ce a facut din sine si prin ceea ce propovaduieste, este o vie restaurare a celui mai autentic duh ortodox. La noi credeau multi ca traditia rasariteana, cu duhul ei de nfrnare, e prin definitie ceva pasiv, lipsit de forta. Cine vrea sa vada glgitul vietii celei mai cuceritoare si forta cea mai coplesitoare, n-are dect sa mearga la Smbata de Sus. Predica de la Smbata de Sus are ca obiect principal combaterea pacatului prin trezirea gndului la prezenta vie a lui Hristos. De aceea treapta n care culmineaza pregatirea pelerinului este marturisirea. Te minuneaza acuta sensibilitate fata de povara insuportabila a pacatului ce se trezeste n oameni la Smbata. Parintele Arsenie arata ct de mult se poate nflacara prin traire tot tezaurul dogmaticei si al disciplinei rasaritene. Hristos lucreaza numai prin Sfintele Taine si n Biserica. Fiecare credincios e obligat sa ramna ntre semenii sai, rugndu-se pentru ei, creznd pentru ei, fiind raspunzator pentru ei. Orice individualism sau mndrie dornica de afisaj, de nuanta sectara este lovit n cap. Smerenia si puritatea vietii sunt conditiile sau mai bine zis conditia neaparata a mntuirii. Ne este imposibil sa redam macar schematic toate laturile propovaduirii de la Smbata de Sus. Tinem doar sa mai accentuam importanta nationala pe care o are lucrarea de acolo. Peste neamul nostru s-a abatut ca un adevarat flagel obisnuinta avorturilor. Nimic nu poate zagazui revarsarea lui. Statul ca entitate impersonala l combate. Dar organele personale ale lui l practica si l promoveaza. Numai o zguduire religioasa a constiintelor poate ajuta aici. Parintele Arsenie a identificat aici o mare racila si a pus fierul rosu pe ea. Se cunosc deja numeroase cazuri de familii care, trezite la constiinta

acestui pacat, s-au recules cu hotarre. E de asteptat ca aceasta trezire sa treaca de la om la om si sa putem nregistra nu peste mult efecte remarcabile. n orice caz miscarea de nnoire, de radicalizare a vietii crestine n sensul restaurarii ei sanatoase, chiar de va fi reprezentata numai prin elemente putine n satele noastre, va exercita o influenta binefacatoare asupra unor cercuri ct se poate de largi.