IsabelaVS-CrainicGandirea.rtf/12 ianuarie 2018/ 33004car.

Isabela Vasiliu-Scraba, Radu Gyr despre falsificarea istoriei literare la „acrobatul”

George Călinescu
Sursa: https://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabelavs-crainicgandirea/
Motto: „Cazul lui Nichifor Crainic, exponent de frunte al sufletului românesc...dovedește sub ce control străin
și dușmănos de neam s-a aflat cultura noastră în vremea comunistă...Foarte fideli dispozițiilor...unii simțeau o
fericită bucurie să-l blameze și să-l prezinte ca un personaj odios”. (Pan M. Vizirescu, în vol.: N. Crainic, Șoim
peste prăpastie-versuri create în temnițele Aiudului, București, 1990, p.17).

REZUMAT DE IDEI: O carte a lui George Călinescu întâi interzisă, apoi editată cât un sertar de dulap.
Lățirea prostiei în editări de maculatură securistă (2013-2016). „Istoria literară e document sever”
(Radu Gyr, 23 dec. 1969). O înregistrare publicată după 46 de ani evidențiind „acrobația de idei”, adică
dezinformări călinesciene apreciate în 1947 de falsul academician Mihai Roller. Descrierea poeților de
la „Gândirea” făcută de un adevărat academician (Lucian Blaga) alungat de mercenarii ocupantului
sovietic atât din Academie cât si din Universitate.

„Elefantiaza” ivită din incultura comunistă scotea a doua ediție a Istoriei... lui George
Călinescu într-un format atât de mare încât nu a lăsat nici o îndoială asupra măsurii stupidității
comuniștilor, prostie depășită doar după 2013 de editorii care au vrut să facă bani mulți din
rezultatele scriptice ale schingiuirilor securisto-comuniste publicând (în condiții grafice demne
de cine știe ce capodoperă a literaturii românești) foi cu declarațiile de anchetă ale Părintelui
Arsenie Boca (vol. I-III, Ed. Agnos, Sibiu, 2013-2016) și selecția de 278 de notații din „Dosarele
Alexandru Marcu și alții” maculatură provenită din tabăra torționarilor „Sfântului Ardealului” și a
filozofului Mircea Vulcănescu (1), legat cu lanțuri la picioare împreună cu universitarul
Alexandru Marcu, ambii uciși după gratii în „universitățile lui Teohari Geogescu” (cf. Petre
Pandrea „arestat politic la Aiud și Ocnele Mari între 14 aprilie 1948 și 9 noiembrie 1952,
nejudecat și necondamnat”, vezi http://www.scribd.com/doc/35654729/Petre-Pandrea-Calugarul-
Alb; despre asasinarea filozofului M. Vulcănescu, vezi înregistrarea de la Colocviul de filozofie,
Tecuci, https://www.youtube.com/watch?v=6kuhSDeAnVQ). Ion D. Sârbu (absolvent de
filozofie și apropiat al universitarului Lucian Blaga care a fost dat afară din universitate si din
Academie) consemnase în jurnal său fenomenul înstăpânirii prostiei în lumea de azi. După ce a
supraviețuit celor opt ani de detenție politică și a apucat să-și vadă o parte din scrieri publicate cu
foarte mare întârziere, Gary Sârbu a diagnosticat maladia vremii noastre în felul următor: „trăim
într-o epocă de uriașă, fantastică explozie, expansiune și înstăpânire a PROSTIEI...Prostia ca
monolog... nu recunoaște întreruperea, întrebarea, contrazicerea. Chiar dacă te ascultă, te ascultă
numai ca să își audă propriile păreri” (I. D. Sârbu, Jurnalul unui jurnalist fără jurnal, Craiova,
Ed. Scrisul Românesc, 1991, p.130). Monstruozitatea de a scoate în 1988 Istoria literaturii
române de la origini până în prezent (ediția I-a, in quarto, 1941) sub forma unui sertar de dulap
(cu lungimea de 35 cm și lățimea de 25 cm) a divulgat în comunism și stilistica părerilor
oficializate, a gândirii monolit perpetuată în secolul XXI de grupul cripto-comuniștilor care au
confiscat Wikipedia românească (2). Administratorii Wikipediei par foarte grijulii să difuzeze
subiectivele păreri ale lui Călinescu (agreate de ideologia comunistă), si chiar idei de bază din
rechizitoriul Alexandrei Sidorovici (soția lui Silviu Brucan) împotriva scriitorului Nichifor
Crainic. Din confiscata enciclopedie on-line, birocratul MyComp a îndepărtat toate articolele
Isabelei Vasiliu-Scraba despre Părintele Arsenie Boca (3), Mircea Eliade, Cioran, Noica (4),
Alexandru Dragomir, Platon, etc.
 Referindu-se la Compendiul istoriei călinesciene apărut într-o a patra ediție în 1968 (la
Editura pentru literatură) dar si la prima ediție (din 1941) a Istoriei... călinesciene, fostul
universitar Radu Gyr spusese pe 23 decembrie 1969 că unui critic, luând în considerație „fondul
său intelectual /.../ i se pot îngădui unele preferințe, unele erori, unele tăgade”, putându-i-se trece
cu vederea chiar „injustiții, greșeli și complezențe critice” izvorâte din subiectivism. Ceea ce însă
devine de neiertat este „falsificarea relatărilor și afirmațiile gratuite” (Radu Gyr, înregistrare din
23 decembrie 1969). Dacă părerea argumentată de Radu Gyr (cândva asistent al profesorului
Mihail Dragomirescu) despre falsificarea - în Istoria literaturii române de la origini până în
prezent (București, 1940), - contribuției culturale a unor scriitori mediatizați de Nichifor Crainic
în revista „Gândirea” și despre alte abateri ale lui George Călinescu de la rigoarea istoriei literare
prin „mistificarea relatărilor, falsificarea datelor și prin afirmații gratuite” ar fi putut să fie
publicată atunci, pe la începutul anului 1970, si nu pe 8 mai 2015 (prin postarea ei pe youtube),
poate că nu s-ar fi ajuns în 1988 la gigantismul deplasat al volumului călinescian re-editat în 1988
după ce fusese interzis decenii la rând.
În opinia lui Radu Gyr, abaterile de la adevăr n-ar fi permise de însăși rigoarea științifică
pe care trebuie să o dovedească istoria literară, știință bazată pe informații precise: „Istoria
literară e document sever, e informație precisă” spunea poetul Radu Gyr, înregistrat (5) când
Nichifor Crainic era sărbătorit cu ocazia împlinirii vârstei de 80 de ani însoțită de părăsirea (pe
motiv de vârstă) a redacției revistei „Glasul Patriei”. Scriind la „Glasul Patriei” uneori ca la
anchetele din temniță, în „termeni dictați de securiști” (6), spre a fi citat de prostia oficializată în
secolul XXI, Radu Gyr a dovedit pe 23 decembrie 1969 că este mai liber decât mulți dintre cei
patruzeci de invitați la acea masă festivă la care profesorul Stăniloae (7) avusese neinspirata
idee de a lăuda gazetăria comunistă scrisă de fostul deținut politic Nichifor Crainic, apărat de
Petre Pandrea „în procesul intentat de Teohari Georgescu” (Petre Pandrea, Călugărul alb,
www.scribd.com/doc/35654729/Petre-Pandrea-Calugarul-Alb ).
Față de conformismul lui Stăniloae - silit să devină informatorul „Văleanu Ion” (vezi
Isabela Vasiliu-Scraba, Parintele Arsenie Boca, Zorica Lațcu si Nichifor Crainic în colectivul de
traducere al Filocaliei, on-line:
http://fr.scribd.com/doc/230417806/IsabelaVasiliuScrabaTraduFilocalia ) după detenția politică
făcută fără vină în rândurile așa-numitului lot al „Rugului Aprins” (8)-, fostul deținut politic Radu
Gyr îndrăznise atunci la Restaurantul Bucur să mărturisească adevărul (ținând de istoria literară)
despre „gândirism”, adică despre „exacta poziție îndrumătoare a lui Nichifor Crainic în rolul lui
de conducător al revistei Gândirea ” (Radu Gyr, 1969, într-o postare pe youtube din 8 mai 2015),
„cea mai de seamă revistă în literele românești” cum o desemnase Vintilă Horia (7), întâiul
scriitor străin laureat al Premiului Goncourt (cea mai înaltă distincție literară din Franța).
Primul lucru pe care poetul Gyr ține (indirect) să-l sublinieze este diferența dintre o
redacție de ziar comunist scris „cu porțile închise” de oameni aliniați la o ideologie comună și
redacția revistei „Gândirea” cunoscută în urmă cu 45 de ani, așa cum a fost ea tot timpul, cu
porțile larg deschise scriitorilor marcanți ai vremii și tinerilor de valoare, unicul criteriu după care
se ghida conducătorul revistei fiind talentul, „indiferent de crezuri” (Radu Gyr,
https://www.youtube.com/watch?v=KgjDVrJkcfY ).
Apoi observă lipsa de probitate a istoricului literar George Călinescu (pe care nu-l
numește explicit) în definirea tradiționalismului care pentru Nichifor Crainic ar indica „specificul
de conținut al etnicității noastre” (R.G.), ilustrat de variatele condee din paginile prestigioasei
reviste „Gândirea”, prin poeți ca Ion Pillat, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Minulescu, Ion
Barbu, Ion Marin Sadoveanu, Cicerone Teodorescu, N. Crevedia, Al. O. Teodoreanu, Alexandru
Philippide, Aron Cotruș, sau prin prozatori precum Cezar Petrescu, Gib Mihăescu, Oscar W.
Cizek, Victor Papilian, etc.
Un act de probitate istorică și filozofică l-ar necesita și restabilirea adevărului cu privire
la publicistica directorului „Gândirii”, acuzat în comunism că ar fi fost un „mistic obscurantist”,
sau un „fanatic ortodox”. Radu Gyr vorbește de postura lui Crainic de cercetător profund al
substratului metafizic din creația populară, interesat de reîmprospătarea și îmbogățirea
conținutului creațiilor culte prin tradiția metafizică pe care o ilustrează poezia populară sau
iconografia noastră religioasă.
Într-o altă înregistrare neieșită la lumină aproape jumătate de secol, însuși teologul
Nichifor Crainic (fost șase ani universitar la Facultatea de Teologie din Chișinău iar apoi, între
1932 și 1944 profesor de mistică și ascetică la Institutul Teologic din București, unde l-a avut ca
asistent pe Benedict Ghiuș) îi explicase poetului Pan Vizirescu că el nu a fost mistic, întrucât
mistica implică o asceză și o disciplină pe care împrejurările vieții și firea lui nu i-au permis să le
practice (https://www.youtube.com/watch?v=_xVTDPNxD88 ).
La sărbătorirea celor 80 de ani împliniți de fostul academician Nichifor Crainic, poetul
Radu Gyr restabilește și adevărul privitor la eseul literar și filozofic publicat de Crainic în
„Gândirea”, rezultat al unor interferențe de curente și idei din cele mai variate, după diversitatea
de opinii a unor autori precum: Vianu, Ion Petrovici, Bazil Munteanu, Alexandru Busuioceanu,
Brucăr, D. Stăniloae, Alexandru Gregorian, Vasile Voiculescu, P.P. Ionescu, Ovidiu Papadima,
Dan Botta, Vasile Băncilă, Lucian Blaga, N. Herescu, etc.
Pe 23 decembrie 1969, cu lipsa lui de talent oratoric suplinită de o inspirație de zile mari,
Radu Gyr (1905-1975) nu uită să puncteze momentul 1969 de repunere în circuitul filozofic
românesc a două nume de maximă importanță: Lucian Blaga (8) și Mircea Eliade (9). Deși
Trilogiei Cunoașterii încă nu-i fusese suprimată interdicția de re-editare, Gyr menționează Eonul
Dogmatic și ideile blagiene referitoare la „misterul transcendenței”, precum și filozofia mitului
din eseistica lui Eliade sau teoria timpului din scrierile științifice ale „celui mai mare istoric al
religiilor din secolul XX”, scrieri care urmau să fie admise (cu multă parcimonie) prin librăriile
comuniste abia după moartea lui Gyr, cam la zece ani de când era el inregistrat la Restaurantul
Bucur.
În Istoria lui George Călinescu (1941, 1988) capitolul în care este prezentat Nichifor
Crainic poartă titlul „ortodoxiștii”. Dornic a-și face un capital politic (10) prin critica
„ortodoxismului”, George Călinescu reduce până la caricatural idei ale „ortodoxiștilor” Lucian
Blaga (bătut de Securitate la vremea când devenise candidat la Premiului Nobel la propunerea
profesorului suedez Alf Lombard și a profesorului universitar Bazil Munteanu de la Paris) și dr.
Vasile Voiculescu (arestat pe 5 august 1958 la 74 de ani și decedat după eliberarea din temniţă de
unde a ieşit pe patul morţii, într-o agonie ce i-a prelungit durerile şi suferinţa vreme de aproape
un an. Pe 26 aprilie 1963, înainte de a-și da duhul, poetul Vasile Voiculescu a spus fiului său:
„Ionică eu mor! M-AU OMORÂT! Ai grijă că sînt mai perverși decât crezi tu”, apud. Radu
Voiculescu, Vasile Voiculescu –anii de detenție, Buzău, 1993, precum și Florentin Popescu, Viața
lui Vasile Voiculescu, Ed. Vestala, București, 2008).
Călinescu mai prezintă poezia lui Paul Sterian și a lui Sandu Tudor. Cei doi poeți religioși
- care-și citiseră poeziile în casa Olgăi Greceanu, „prima gazdă a reuniunilor Rugului Aprins” (cf.
Ileana Mironescu; vezi și Isabela Vasiliu-Scraba, Modelul Antim și modelul Păltiniș, sau, Inutile
liste bibliografice oferite de Noica și lecturi de poezie religioasă în casa boierească a Olgăi
Greceanu; https://isabelavs2.wordpress.com/constantin-noica/isabelavs-noicaolga/ ) -, fuseseră
închisi împreună cu poetul Vasile Voiculescu în lotul „Rugului aprins”. Ne acceptând re-educarea
comunistă, Sandu Tudor (ieroschimonahul Daniil de la Rarău) a fost ucis la Aiud prin lovire cu
ranga în cap în noiembrie 1962, an în care deținutul Dumitru Stăniloaie se arăta re-educat printr-
un referat publicat fragmentar în 2015 (vezi volumul îngrijit de Florin Duțu, Autobiografii ale
teologilor români ortodocși în dosarele Securității, Ed. Floarea albă de colț, București, 2015, pp.
42-54).
În Istoria .... sa din 1941, criticul nu a omis a se răfui și cu faimosul filozof Mircea
Vulcănescu (schingiuit când era bolnav de pleurezie și expus la friguri hibernale până și-a dat
duhul, apud. Titus Bărbulescu). La a doua editare a volumului călinescian (cu revizuiri și
completări), teroarea ideologică a regimului comunist a interzis orire referire la martirajul din
temnițele politice, făcând „uitate” perioadele (și rezultatele!) detențiilor -, deși ele țineau de
biografia fiecărui „ortodoxist” prezentat de Geoge Călinescu, un critic organizându-și materialul
după criteriul biografic* (apud. Marian Popa, Dicționar de literatură română contemporană,
București, 1977, p. 134; vezi și Isabela Vasiliu-Scraba, „Rinocerizarea” criteriului biografic la
un istoric dilematic, on-line la https://isabelavs2.wordpress.com/isabelavs-rinocerizarea/).
Mihai Roller a folosit în 1947 opiniile despre „ortodoxiști” etalate de George Călinescu în
Istoria literaturii române de la origini până în prezent , păreri la care Călinescu nu a renunțat nici
în Compendiul publicat în 1945, 1946 și 1947. Pentru Roller, „academicianul” de umplutură (de
după desființarea adevăratei Academii prin îndepărtarea lui Lucian Blaga, a lui Nichifor Crainic
și atâtor alți creatori români, vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Acad. M. Eliade și neoiobăgia
ideologică post-decembristă: https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-
acadmieliade/ ) „gândirismul” ar fi fost o „mișcare mistică decadentă din jurul revistei Gândirea
degenerată în legionarism” (M. Roller, Istoria României, 1947, p.773).
Cu cinci ani mai înainte apăruse în presa românească o imagine a scriitorilor din jurul
„Gândirii” complet diferită, și nu ne referim la volumul din 1940, Gândirismul. Istoric, doctrină,
realizare, publicat de folcloristul Gheorghe Vrabie (1908-1991), doctor al Universității din
Berlin. Descriind Anișoarei Odeanu pe la începutul anului 1942 caracteristicile poeziei românești
din epoca revistei „Gândirea”, academicianul Lucian Blaga spunea că „buruiana metafizică lipsea
poeziei moderne. Lipsea și o formă albă care să trădeze o duminică psihică –sau, poate, un pisc
alpin. Bacovia, straniu ca o eșarfă de înmormântare, se autostrivea sub coroane de plumb, iar Ion
Barbu geometriza idei cu finețe de iconar bizantin”. Despre Nichifor Crainic și Ion Pillat,
filozoful și poetul Lucian Blaga precizase atunci că cei doi ar fi încercat „să legitimeze cu fior
pastelat un Ierusalim românesc” (cf. Anișoara Odeanu, O dimineață cu Lucian Blaga, în rev.
„Vatra”, 25 mai 1942).
Către finalul alocuțiunii sale din 1969 începută cu restabilirea adevăratului sens al
tradiționalismului gândirist, Radu Gyr - poet premiat de Academie înainte de ciuntirea țării (de
Basarabia și Bucoviana de nord din „vara apocaliptică a anului 1940”, apud. L. Blaga), - observa
cu justețe că „tradiția” promovată de directorul „Gândirii” a marcat la vremea de glorie a culturii
românești (răsfrânte de paginile revistei) altceva decât cele repetate după 23 august 1944 din
ranchiună personală sau în scop de bagatelizare. La „gândiristul” Nichifor Crainic tradițională
devenise o „selecțiune severă a valorilor” , adică respingerea imposturii (caracteristică selecției
inverse din revistele comuniste) și, mai ales, refuzul acrobației de idei (în genul „acrobației” lui
George Călinescu la mistificarea relatărilor despre revista „Gândirea” din Istoria... sa).

Note si considerații marginale:

1. Ne referim la volumul 5 din seria Nae Ionescu și discipolii săi în arhiva
Securității: Mircea Vulcănescu, scos de Editura Eikon în 2013. Primele patru volume din
această serie au fost tipărite în condiții (să le spunem) decente. A se vedea și art. Isabela
Vasiliu-Scraba, Ceva despre Scoala trăiristă inițiată de Nae Ionescu, în rev. „Tribuna”,
Cluj-Napoca, nr.258, pp.4-5, on-line
https://fr.scribd.com/doc/171686934/IsabelaVasiliuScrabaNaeIonescuScoalaTrairista .
2. Isabela Vasiliu-Scraba, Wikipedia.ro confiscată de o mafie cu interese ascunse, on-
line https://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabelavs-wikipediaro19/ ; vezi și
prezentarea scriitoarei Isabela Vasiliu-Scraba în Wikipedia.ro inainte de vandalizarea
„oficială” a acestei fișe de dicționar on-line
https://fr.scribd.com/doc/168346109/FisaWikipediaRoIsabelaVasiliuScraba .
3. Nici unul dintre următoarele texte despre Părintele Arsenie Boca nu a fost tolerat
de administratorii Wikipediei confiscate de o mafie cu interese ascunse, grăbită să
îndepărteze instantaneu categoria de „martiri ai temnilelor comuniste”: (I) Isabela
Vasiliu-Scraba, Martiriul Sfântului Arsenie Boca, un adevăr ascuns la Centenarul
sărbătorit la M-rea Brâncoveanu, on-line la https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-
arsenie-boca/isabelavs-martiriul7-boca/ ; (II) Isabela Vasiliu-Scraba, Miracolul Bisericii
de la Drăgănescu şi o profeţie a Părintelui Arsenie Boca,
https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavs-bisericadraganescu11/ ;
(III) Isabela Vasiliu-Scraba, Legile Părintelui Arsenie Boca, legile veacului viitor,
http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IVSLegiArsenieBoca7.htm sau
https://fr.scribd.com/doc/191832093/IsabelaVScrabaLegiArsenieBoca ; (IV) Isabela
Vasiliu-Scraba, Parintele Arsenie Boca, Zorica Lațcu si Nichifor Crainic în culisele
traducerii Filocaliei (I-IV), on-line la
http://fr.scribd.com/doc/230417806/IsabelaVasiliuScrabaTraduFilocalia ; (V) Isabela
Vasiliu-Scraba, Olga Greceanu şi Părintele Arsenie Boca,
http://www.clipa.com/print_a4876-Isabela-Vasiliu-Scraba-Olga-Greceanu-si-Parintele-
Arsenie-Boca.aspx ; (VI) Isabela Vasiliu-Scraba, Vedere în duh şi viziune filozofică, sau,
Părintele Arsenie Boca şi Nae Ionescu,
http://www.romanianstudies.org/content/2013/01/parintele-arsenie-boca-si-nae-ionescu-
vedere-in-duh-si-viziune-filozofica-de-isabela-vasiliu-scraba/ ; (VII) Isabela Vasiliu-
Scraba, De vorbă cu Părintele Arsenie Boca în Pangarul de la Cheia, în rev. „Cetatea
culturală”, Cluj-Napoca, Seria V, anul XVI, Nr. 32 (130), mai 2015, pp. 26-29; o variantă
modificată de editor fără acceptul autoarei a fost publicată în vol.: Părintele Arsenie Boca,
Mângâitorul celor necăjiți, Ed. Ortodoxia, București, 2015, pp. 29-31; a se compara cu
textul necenzurat din revistă, sau cu textul din scribd
https://fr.scribd.com/doc/200767486/IsabelaVasiliuScrabaArsenieBocaPangar ; (VIII)
Isabela Vasiliu-Scraba, Paradigma „Arsenie Boca-Părăian” din seria Eliade-Culian’ și
Noica-Liicean’, în rev. „Acolada”, Satu Mare, nr. 10 (83) oct. 2014, p.18, sau
http://www.alternativaonline.ca/IVS1501.html , ori
https://fr.scribd.com/doc/246393473/IsabelaVasiliuScrabaBocaParaianEliadeCulianNoica
Liicean .
4. Administratorul MyComp a ras din Wikipedia românescă toate articolele Isabelei
Vasiliu-Scraba despre Constantin Noica publicate în diferite reviste din țară și străinătate
în special după 2009, când trecuseră 100 de ani de la nașterea filozofului. Revista
„Meandre” publicase textul Cât de subversiv putea fi Noica, preluat de un site din Anglia
http://www.romanianstudies.org/content/2010/02/isabela-vasiliu-scraba-cat-de-subversiv-
putea-fi-noica/#more-1434, articol întâi prezentat în site-ul oficial al Institutului Cultural
Român ca apoi să fie șterse comentariile pricinuite de greșelile prezentării. Ștergerea
abuzivă a dialogului (indepărtând comentariile unor articole) am sesizat-o și în 2014 și în
2015 cu prilejul unui atac mârlănesc din „Tribuna Sibiului” declanșat spre a mă împiedica
să-mi susțin comunicarea (http://www.scribd.com/doc/259473081/IsabelaVS-
CIORANrespingereColocv2015 ) trecută în programul Colocviului Cioran unde fusesem
în 2014 invitată să particip (Sibiu, 2014, on-line programul Colocviului se poate citi în
anexa comunicării mele publicată de revista „Conta”, Piatra Neamț, Nr.14/2014, pp.162-
171, URL
http://www.scribd.com/doc/235621503/IsabelaVasiliuScrabaReferatColocviu2014Cioran )
. Vandalizarea „oficială” a fișei Isabelei Vasiliu-Scraba, adică operată de birocratul
MyComp (vezi https://fr.scribd.com/doc/171896306/IsabelaVasiliuScrabaWikipediaRo ) a
avut drept urmare dispariția tuturor titlurilor de articole. Ea nu s-a rezumat la anihilarea
linkuri spre a împiedica citirea lor on-line a următoarelor texte despre Noica: (I) Isabela
Vasiliu-Scraba, Noica printre oamenii mici și mari ai culturii noastre la 25 de ani de la
moarte, publicat si pe hârtie în rev. „Acolada” (Satu Mare), nr.2, febr. 2012, p.19; vezi on-
line http://www.romanianstudies.org/content/2012/07/isabela-vasiliu-scraba-noica-printre-
oamenii-mici-si-mari-ai-culturii-noastre/ ; (II) Isabela Vasiliu-Scraba, Paradigma
Arsenie Boca/ Părăian după modelul Noica/ Liicean’ și Eliade/ Culian’, on-line în revista
canadiană http://www.alternativaonline.ca/IVS1501.html ; (III) Isabela Vasiliu-Scraba,
Noica despre viitorul culturii europene, în rev. „Dacia literară”, Iași, nr.4/2009,
http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=760 ; (IV) Isabela
Vasiliu-Scraba, Filozoful Noica, un marginalizat al culturii comuniste și post-comuniste,
în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, nr. 282, 1-15 iunie 2014, pp. 23-25, on-line
https://isabelavs2.wordpress.com/constantin-noica/isabelavs-noicalistaneagra8/ ; (V)
Isabela Vasiliu-Scraba, Noica şi discipolii săi, în rev. „Origini/ Romanian Rooths”, SUA,
nr. 9-10/ 2009, pp. XXII-XXIV, sau http://www.scribd.com/doc/172499960/Isabela-
Vasiliu-Scraba-Noica-%C8%99i-discipolii-s%C4%83i ; (VI) Isabela Vasiliu-Scraba,
Ceva despre viaţa şi opera lui C. Noica, in “Viaţa Românească”, anul XCIV, nr.7, 1999,
p.6-9; https://fr.scribd.com/doc/191637785/IsabelaVScrabaNoicaViataOpera ; (VII)
Isabela Vasiliu-Scraba, Peste cortina de fier un dialog între Noica și Horia Stamatu, on-
line http://www.alternativaonline.ca/IVS1301.html sau http://www.agero-
stuttgart.de/REVISTA-AGERO/CULTURA/Peste%20cortina%20de%20fier%20de
%20%20IVS.htm a se vedea și eseul Isabelei Vasiliu-Scraba, La centenarul poetului
Horia Stamatu. Ciudățenii cripto-comuniste , pe hârtie în rev. „Acolada”, Satu Mare, anul
VI, nr.9 (60), sept. 2012, p.10, on-line http://www.alternativaonline.ca/IVS1211.html ;
(VIII) Isabela Vasiliu-Scraba, C-tin Noica și Alexandru Dragomir în cultura colectivistă,
în rev. „Argeș”, Pitești, Anul X (XLV), Nr.4 (334), aprilie 2010, pp. 22-23, sau
http://www.scribd.com/doc/189934099/Isabela-Vasiliu-Scraba-NoicaAlxDragomirLavric ;
(IX) Isabela Vasiliu-Scraba, Pelerinaj la Păltinișul lui Noica, sau, Incultura Păltiniș, on-
line http://www.romanianstudies.org/content/2010/09/isabela-vasiliu-scraba-camera-13-a-
vilei-noica-de-la-paltinis/#more-2223 , sau
http://www.isabelavs.go.ro/Articole/inculturaPaltinis6.htm ; (X) Isabela Vasiliu-Scraba,
Noica în cifru “humanist”, în rev. Acolada, V, , 4 (42), apr. 2011, p.3, la
http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=877 ; (XI) Isabela
Vasiliu-Scraba, Himera „Școlii de la Păltiniș”, ironizată de Noica, pe hârtie în rev.
„Acolada”, Satu Mare, nr.2 (65), febr. 2013, p.16 si p.22, 27 on-line
http://isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-himera1ScoalaPaltinis9.htm ; (XII) Isabela
Vasiliu-Scraba, Himericul discipolat de la Păltiniș, pretext de fină ironie din partea lui
Noica, pe hârtie în rev. „Acolada”, Satu Mare, nr.4 (67), aprilie 2013, p.16 - 17 ,
http://www.omniscop.ro/himera-discipolatului-de-la-paltinis-pretext-de-fina-ironie-din-
partea-lui-noica/ ; (XIII) Isabela Vasiliu-Scraba, Suspecta moarte a lui Noica, în
Almanahul Origini/ Romanian Rooths Almanah 2010, pp. 284-297), on-line
https://fr.scribd.com/doc/172500527/IsabelaVScrabaNoicaSfarsit ; (XIV) Isabela Vasiliu-
Scraba, Noica despre arheul istoric întrupat de Mircea Eliade, în rev. “Conta”, Piatra
Neamț, Nr.10/2012, p.126-131, https://isabelavs2.wordpress.com/constantin-
noica/isabelavs-8noica-tabor/ ; (XV) Isabela Vasiliu-Scraba, Excluderea din cultura
românească a lui Noica şi a poeţilor martirizaţi în închisorile comuniste,
https://isabelavs2.wordpress.com/constantin-noica/isabelavs-10noicaexclus/ .
5. Printr-un email din 26 mai 2015 am fost informată că inregistarea a fost făcută de
ginerele lui Nichifor Crainic, inginerul Alexandru Cojan închis în temnița comunistă cinci
ani pentru deținere de „materiale interzise”, adică manuscrise si cărți ale socrului său. Din
volumul îngrijit de Alexandru Condeescu am aflat că ginerele fostului academician a avut
parte de regimul de exterminare din temnițele comuniste în perioada 1951-1955 (vezi A.
Cojan, Calvarul unor manuscrise, în volumul: Nichifor Crainic, Pribeag în țara mea.
Mărturii din închisoare. Memoriu de răspuns la actul meu de acuzare, București, Muzeul
Literaturii Române, f.a. -probabil 1997- p.9).
6. vezi Radu Gyr, Sângele temniței, Ed. Lucman, 2009, p. 308-309, precum și Postfața scrisă
de Barbu Cioculescu la vol.: Radu Gyr, Anotimpul umbrelor, Ed. Lucman, București, 2010, pp.
202-218. Din soarta pe care poetul a împărtășit-o cu foarte mulți scriitori închiși în temnița
politică se singularizează două epistole pe care Radu Gyr le-a adresat celor care l-au
închis, scrisori datorită cărora întâi în 1934 și apoi în 1939 poetul a fost eliberat (vezi
Petre Pandrea, Memoriile mandarinului valah, Ed. Albatros, București, 2000; Nichifor
Crainic, Zile albe, zile negre. Memorii, vol. I, Casa editorială „Gândirea”, 1991, volum
dactilografiat de maica Zamfira, stareța Mănăstirii Prislop, si vol. : Zaharia Stancu, Zile
de lagăr, Ed. Socec, 1945).
7. La vremea când se tipărea prima jumătate a Filocaliei (vezi Isabela Vasiliu-Scraba,
Parintele Arsenie Boca, Zorica Lațcu si Nichifor Crainic în colectivul de traducere al
Filocaliei (I-IV), on-line la
http://fr.scribd.com/doc/230417806/IsabelaVasiliuScrabaTraduFilocalia ) teologul
profesor Stăniloae devenea urmaș al profesorului universitar Nichifor Crainic la catedra
de mistică a Facultății de Teologie din București (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Ceva
despre mistica luminii în pictura Părintelui Arsenie Boca:
https://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabelavs-ghius/ ).
8. vezi Reîntâlnirea cu Nichifor Crainic, în vol.: Vintilă Horia, Suflete cu umbră pe
pământ ( București, Ed. Jurnalul Literar, 2004, pp.30-36; a se vedea și textul Isabelei
Vasiliu-Scraba, Receptarea românească a primului scriitor străin laureat al Premiului
Goncourt, https://isabelavs2.wordpress.com/vintila-horia/isabelavs-vintilahoriacentenar/ ;
precum și art.: I. Vasiliu-Scraba, Mircea Eliade, Vintilă Horia și un istoric răpit prin
Berlinul de est; https://isabelavs2.wordpress.com/isabelavs-auredecei/ ). După ce Curtea
Supremă de Justiție a constatat la 8 mai 1994 nevinovăția celor 14 scriitori și jurnaliști
condamnați pe nedrept (acuzator public: A. Sidorovici, soția lui Silviu Brucan) de
Tribunalul Poporului în 1945, Nichifor Crainic a fost reprimit post-mortem pe 22
noiembrie 1994 în Academia Română la propunerea acad. Eugen Simion. La punctul 41 al
unei directive NKVD (precursorul KGB) din 1949 se preciza, după cinci ani de farse
juridice cu verdictul dinainte stabilit, că „trebuie împiedicată reabilitarea celor
 condamnați în procese politice. Iar dacă devine inevitabilă, reabilitarea se admite doar
cu condiția ca acel caz să fie considerat o eroare judecătorească ; nu va avea loc
reluarea procesului, pentru ca cei care au pricinuit eroarea să nu fie deranjați” (în rev.
„Meridianul românesc”, SUA, 3 martie 2001, p.3 ). In Estonia, în vara lui 2015, s-a
comemorat ziua victimelor fascismului și comunistului. România (care a reinstituit
încadrarea la fapte penale a delictului de opinie prin Legea 217/2015, lege care recunoaște
valabilitatea sentințelor comuniste, dar care nu explică limpede ce anume interzice legea,
lacună care permite diferite interpretări) nu a fost reprezentată la această întâlnire
comemorativă de la Talin (Estonia). Intr-o declarație comună a țărilor participante la
întrunirea din 23 aug. 2015 s-a evidențiat vinovăția totalitarismului comunist alături de
vinovăția totalitarismului nazist, regimuri totalitare care au comis „crime împotriva
umanității motivate ideologic”. In memoriul de răspuns la actul său de acuzare, N. Crainic
precizase că „Tribunalul internațional din Nuerenberg a judecat un singur caz: al
ziaristului Hans Fritsche, pe care l-a achitat, găsind că propaganda nu intră în culpele de
război” (vezi N. Crainic, Memorii, vol.II: Pribeag în țara mea. Mărturii din închisoare.
Memoriu-Răspuns la actul meu de acuzare, Ed. Muzeul Literaturii Române, 1996, p.257).
9. Eu am prins anul – „revoluţionar”, să-i zicem-, când în manuale s-a introdus
Lucian Blaga. Până atunci, până în anul 1969, fostul academician Lucian Blaga nu
existase pentru elevi. Fiind îngăduită de cenzura comunistă re-editarea Trilogiei culturii,
filozoful și poetul Lucian Blaga a fost introdus în manualul de literatură română când
ajunsesem eu în ultimul an de liceu (vezi https://isabelavs2.wordpress.com/nae-
ionescu/memorialistica2tribuna258/ ).
10. vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Eliade și detractorii lui, sau, Răfuiala oamenilor de
rând cu omul superior, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-
eliadedetractori4/ ; precum și Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Eliade și brațul lung al
Inchiziției comuniste, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-
eliadewikipedii5/ .
11. De la eruditul istoric literar Marian Popa aflăm că George Călinescu a fost deputat
de la primele „alergeri” din 1946 și până la moarte (vezi M. Popa, Dicționar de literatură
română contemporană, București, 1977, p. 130).

*Ciudate abateri de la „criteriul biografic” s-au putut observa chiar și la un istoric școlit în Anglia (la vremea
comunismului) recenzând Scrisorile din București, 1944-1946 (Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2006) trimise de prof.
E.Tappe (1910-1992) specialist în limba română la Universitatea din Londra. Eric Tappe a fost elev al istoricului
Grigore Nandriș de la Londra (fratele memorialistei Anița Nandriș Cudla deportată de sovietici de la Cernăuți în
Siberia pentru 20 de ani). Intr-un articol „dilematic” istoricul (academician) Andrei Pippidi mentionează relațiile
englezului Tappe cu români de prestigiu, de ex. cu generalul Radu Rosetti, decedat în 1949 în temnița politică și cu
Marioara Golescu. Ultima este cea care a avut ideea de a salva prin fotografiere multe din Tăblițele de la Sinaia
făcute dispărute în comunism (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Un ziarist, o filoloagă și o carte bombă: Cronica geto-
dacă de pe Tăblițele de la Sinaia, în rev. „Oglinda literară”, Focșani, Nr. 76/ 2008, p.3382,
http://www.isabelavs.go.ro/Articole/dan_romalo2.htm ). În mod ciudat (dar în deplină consonanță cu interdicțiile
dinainte de 1990 de a se scrie despre milioanele de români întemnițați de regimul polițienesc comunist)
academicianul Andrei Pippidi „uită” detențiile istoricilor menționați, începute la Ministerul de Interne condus de
agentul sovietic Teohari Georgescu/Burăh Tescovici. Să nu afle cititorii „Dilemei Vechi” Nr. 211/ 2008 despre
temnița politică făcută fără nici o vină de exact acele personalități care-l impresionaseră pe Tappe în anii șederii sale
de la sfârșitul anului 1944 la Misiunea Militară Britanică din București. Despre detenția Mariei Golescu, condamnată
la 20 de ani de muncă silnică, aflăm de la Aspazia Oțel Petrescu povestind în două pagini antologice cum a salvat-o
erudita specialistă după înghețul pe timp de iarnă la izolator (Strigat-am către Tine, Doamne..., București, Ed.
Platytera, 2008, pp. 233-235). In cazul Marioarei Golescu „uituceala” istoricului academician A. Pippidi este cu atât
mai semnificativă, cu cât Marioara Golescu, nobila specialistă în bizantologie conversând în Italia de la egal la egal
cu reputatul bizantinolog Charles Diehl, făcuse anii de temniță comunistă pentru „vina” de a-l fi cunoscut pe
britanicul Eric Tappe, „vină” care le-a dat prilej agenților Moscovei să-i confecționeze acuzația de „spioană
britanică” și s-o condamne pentru „înaltă trădare de patrie”

Autoare: ISABELA VASILIU-SCRABA, vezi fișa scriitoarei înainte de vandalizarea ei de către

birocratul Mycomp care îndepărtează din ro.wikipedia.org informațiile despre studiile ei post-
universitare si din titlurile cărților pe care eseista le-a publicat în post-comunism:
http://www.scribd.com/doc/168346109/FisaWikipediaRoIsabelaVasiliuScraba .

Sursa: https://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabelavs-crainicgandirea/