Sunteți pe pagina 1din 4

Ce trebuie sa stim despre limbajul copiilor Vorbirea omului a aparut si s-a dezvoltat in cadrul societatii.

Gandirea si vorb irea sunt un rezultat al materiei superior organizata - creierul omenesc. La ran dul sau vorbirea contribuie la dezvoltarea creierului. La nastere copilul nu poseda vorbirea articulata, nu poate intelege vorbirea cel or din jur, el isi insuseste vorbirea de la adult. Invatarea limbii se face trep tat si odata cu invatarea ei se dezvolta si nevoia de a comunica verbal cu cei d in jur. Exista la copil, ca de altfel la toti oamenii, un limbaj activ si unul pasiv. Pr in limbajul pasiv copilul mic incepe sa inteleaga ceea ce ii spun altii, iar pri n limbajul activ percepe si exprima dorintele lui. Exista si un limbaj interior prin care copilul incepe sa gandeasca fara sa exprime ceea ce ar voi sau ar pute a sa comunice altora. Primele cuvinte sunt rostite de copil spre sfarsitul primului an de viata, dar e le sunt foarte sarace, intelesul lor se limiteaza uneori la un singur obiect. De -abia mai tarziu, cand cuvintele sunt legate de mai multe obiecte, se face trece rea treptata a copilului la un principiu nou de activitate, la baza caruia sta c el de-al doilea sistem de semnalizare. Cuvantul devine "semnal al semnalelor". Insusindu-si vorbirea, copilul poate fi educat mai usor. Cu ajutorul cuvantului se dirijeaza comportarea, se transmit copilului cunostinte, se actioneaza asupra dezvoltarii sale psihice. Limbajul usureaza procesul educatiei si al instructie i. Imposibilitatea de a comunica prin limbaj, precum si defectele vorbirii produc o stagnare in dezvoltarea personalitatii copilului, modifica relatiile lui cu cei din jur, il singularizeaza si il impiedica in mare masura sa participe la joc s i la celelalte activitati comune celor mici. De vorbire copilul se serveste in f iecare clipa a vietii. Este lesne de inteles cat de mare este suferinta unui cop il care se izbeste la fiecare pas de defectul vorbirii sale ca de un zid care il impiedica sa se apropie de ceilalti copii, de ceilalti oameni. Trebuie subliniat de asemenea faptul ca dezvoltarea vorbirii influenteaza dezvol tarea gandirii copilului. Vorbirea este indisolubil legata de gandire, formand c u aceasta o unitate. Vorbirea este invelisul material sonor al ideilor, al gandu rilor, invelis fara de care nu exista gandire. De aceea, aparitia mai tarzie a v orbirii sau tulburarea ei are urmari si asupra dezvoltarii gandirii, producand f ie intarzieri, fie o anumita saracie a acesteia. In general, parintii socotesc ca vorbirea copilului apare in ziua in care acesta pronunta mai clar sau mai putin clar cuvantul "mama" sau "tata". Acest evenimen t este asteptat cam in jurul varstei de un an si prea putini parinti se nelinist esc daca totusi copilul nu pronunta aceste cuvinte sau altele, chiar mai tarziu, dupa un an si jumatate. Parerea ca vorbirea copilului se formeaza in momentul i n care el spune primele cuvinte este gresita, tot asa dupa cum este gresita si a titudinea de asteptare pasiva timp indelungat, cu convingerea ca odata si odata copilul va trebui sa vorbeasca si ca va fi timp ca parintii sa fie ametiti de pr ea multa vorbire. Desigur, asemenea atitudini sunt izvorate din lipsa de informare asupra felului cum se incheaga acest act atat de complex- vorbirea- si cum se dezvolta ea in di ferite etape ale vietii copilului. De asemenea procedeaza gresit si acei parinti care nu manifesta o grija deosebit a pentru dezvoltarea vorbirii copilului decat in perioada varstei prescolare a a cestuia, adica atunci cand "se inteleg" cu copilul. Vorbirea nu apare in mod spontan sau intamplator. Ea este un rezultat al educari i copilului si al unei normale dezvoltari a organismului acestuia. Pana cand vor birea sa serveasca drept mijloc de comunicare cu cei din jur , este nevoie de un lung proces de invatare, de asimilare, care dureaza de la nastere pana la un an si jumatate, un an si opt luni.

Comunicarea si abilitatile sociale sunt in general mai importante in intelegerea progresului in dezvoltarea copilului. In timpul primei jumatati a primului an, abilitatile de comunicare ale bebelusului sunt in cea mai mare parte non-verbale : zambitul, contactul ochilor sau intoarcerea in directia unei voci familiare; t oate sunt semn ca bebelusul se conecteaza si se pune in relatie cu mediul sau so cial. Mai tarziu, in primul an, ganguritul incepe comunicarea, asa cum o fac si cuvintele. In cele mai multe cazuri, vocabularul bebelusului continua sa se imbo gateasca in salturi mai mari sau mai mici pe masura ce el inainteaza in al doile a an de viata. Din nou, insa, cea mai importanta este abilitatea sa de a folosi limbajul pentru a comunica si a se pune in relatie cu societatea in care se afla . Un copil care are un vocabular limitat la sfarsitul celui de -al doilea an, da r este capabil sa isi comunice nevoile prin gesturi, sa arate in carti spre obie ctele numite de adult si sa urmeze indicatii simple, cel mai probabil ca nu are o intarziere semnificativa in dezvoltare, dar are totusi o mica intarziere. Pentru orientare vom reda, conform scalei Bzoch-Kenneth-League, ce ar trebui sa stie si sa faca un copil normal dezvoltat la o anumita etapa de varsta. 10-11 luni -Cateodata executa comenzi simple de tipul: "Pune aia jos" -Pare sa inteleaga intrebari simple ca: "Unde este mingea?" -Raspunde la muzica ritmica prin miscari ale mainii si corpului in acelasi ritm. -Lalalizeaza (exerseaza timp din ce in ce mai indelungat serii de silabe:"bababa ..", "papapa..", "tatata", ''bububu".) in timp ce se joaca singur. -Initiaza jocuri de gesturi si cuvinte cum ar fi:"cucu-bau". -Incearca sa imite, cateodata, noi cuvinte. 11-12 luni -Demonstreaza intelegerea mai multor intrebari prin raspunsuri cu gesturi adecva te. -Pe o perioada de cateva minute se poate concentra pe mai multe propozitii adres ate lui. -Foloseste 3 sau mai multe cuvinte in mod constant. -"Vorbeste" adultilor si jucariilor in siruri lungi de silabe. -Raspunde frecvent la cantece prin jargonofazie. -Demonstreaza intelegerea unor comenzi verbale executand gesturile adecvate, ex. "Fa pa!" 12-14 luni -In fiecare saptamana pare sa inteleaga cuvinte noi. -Pare sa inteleaga dispozitia psihologica a majoritatii adultilor care ii vorbes c. -Mentine 1-2 minute interesul pentru imaginile pe care i le arata adultul. -Foloseste 5 sau mai multe cuvinte in mod constant. -Incearca sa obtina obiectele dorite, indicandu-le cu mana si folosind in acelas i timp emisii vocale. -Cateodata in jargonofazie apar cuvinte adevarate.(_jargonofazie= vorbirea propr ie, sunete pe care le scoate copilul) 14-16 luni -Demonstreaza intelegerea unor comenzi selectand si aducand la cerere un obiect familiar, aflat in alta camera. -Recunoaste si identifica mai multe obiecte sau imagini ale acestora cand sunt d enumite. -Foloseste in mod frecvent 7 sau mai multe cuvinte adevarate si adecvate situati ei sau obiectului.

-Apar mai frecvent in vorbire consoanele"t,d,n, h" -Recunoaste in mod clar numele diferitelor parti ale corpului (par, gura, urechi , maini.) -Cea mai mare parte a comunicarii este realizata prin folosirea alaturi de gestu ri a unor cuvinte inteligibile. 16-18 luni -Intelege intrebari simple si executa comenzi din doua secvente consecutive. -Isi aminteste si acorda semnificatia adecvata unor cuvinte grupate pe categorii (jucarii, imbracaminte, alimente, animale). -Identifica la cerere 2 sau mai multe obiecte dintr-un grup de 4 obiecte familia re. -Foloseste mai mult cuvinte decat gesturi pentru a-si exprima nevoile si dorinte le. -Incepe sa repete cuvinte auzite in conversatia adultilor. -Demonstreaza o crestere continua si gradata a vocabularului activ. 18-20 luni Indica mai multe parti ale schemei corporale si diferite obiecte de imbracaminte , la cererea verbala a adultilor. -Demonstreaza intelegere prin raspunsuri adecvate la comenzi ca: "stai jos, vino aici, opreste-te" -Intelege si demonstreaza difererentierea intre pronumele personale folosite in expresii ca:"da-mi mie, da-i lui/ei" -Imita propozitii formate din 2-3 cuvinte. -In joc imita onomatopee (motoare, animale, etc.) -Are un vocabular activ de cel putin 10 -20 cuvinte. 20-22 luni -Executa o serie de 2-3 comenzi simple dar legate ca sens. -Recunoaste tot mai multe cuvinte noi si le intelege sensul. -Recunoaste si identifica aproape toate obiectele comune, sau imaginile lor. -Incepe sa combine cuvinte in propozitii simple ("Merg pa-pa. Vine tata") -Foloseste noi si noi cuvinte achizitionate saptamana de saptamana. -Incearca sa "povesteasca" despre experientele zilnice, intr-o combinatie de jar gonofazie si cuvinte inteligibile. 22-24 luni -Alege la cerere un obiect dintr-un grup de 5 sau mai multe lucruri diferite. -Cateodata foloseste propozitii de 3 cuvinte ("Joc cu cuburile, Baiatul pleaca p a, Baiatul face nani") -Pare sa inteleaga succesiunea logica a enunturilor verbale, nu se opreste la se mnificatia uzuala acuvintelor. -Intelege majoritatea propozitiilor dezvoltate si frazelor ("Cand mergem la plim bare iti cumpar o inghetata") -Se refera la sine folosind numele propriu sau pronumele personal la persoana aI IIa singular. -Incepe sa foloseasca cateva pronume dar face erori de sintaxa. 24-27 luni -Demonstreaza intelegerea unor verbe ilustrate grafic, cum ar fi alegerea corect a a unei imagini care arata ca o persoana mananca. -Arata parti mai mici din schema corporala (barbia, umarul, sprancenele), la cer erea adultilor.

-Recunoaste si identifica persoane indicate prin diferite grade de rudenie (buni ca, bunicul, fratele, sora, etc) -Foloseste in mod frecvent propozitii cu 2-3 cuvinte. -Foloseste in mod frecvent si corect pronumele personale (eu, tu el, mie, etc) -Formuleaza cereri si ajutor pentru nevoi personale (spalatul mainilor, dusul la toaleta) -Incepe sa puna intrebaride tipul: "Ce este asta?, Cine vine?" 27-30 luni -Demonstreaza intelegerea obiectelor definite prin functia sa, identifica "cu ce mancam, cu ce ne imbracam" dintr-o serie de 6 imagini de obiecte. -Numeste corect cel putin o culoare -Se refera la lucruri care nu sunt "aici/acolo" si la evenimente care nu se inta mpla"acum/atunci" -Se refera la sine mai degraba folosind pronumele "eu" decat numele propriu. - Repeta corect 2 sau mai multe numerale. 30-33 luni -Demonstreaza intelegerea majoritatii verbelor uzuale. -Isi spune sexul cand e intrebat: "Esti fata sau baiat?" -Numeste si vorbeste despre ceea ce a desenat, cand este intrebat. -Intelege fraze lungi si complexe. -Demonstreaza intelegerea majoritatii adjectivelor comune. -Cand este intrebat isi da primul si cel de al doilea nume. 33-36 luni -Dovedeste interes pentru explicatiile privind "de ce" si "cum" functioneaza luc rurile. -Executa o comanda formata din 3 secvente simple legate. -Demonstreaza intelegerea prepozitiilor: "sub, in fata, in spate" -In mod regulat relateaza experiente din trecutul apropiat (ce s-a intamplat in timp ce a fost plecat la plimbare) -Foloseste in mod corect formele verbale in relatarea despre ceea ce vede in ima gini. -Foloseste substantive la plural in mod corect. -Vocabularul sau are 250-1100 de cuvinte. -Uneori se balbaie din dorinta de a spune prea multe, cat mai multe. -Apar intrebari referitoare la timp: "Cand vine tata?" -Foloseste forme corecte de pronume, prepozitii, articole, conjunctii. In ceea ce priveste notiunea de "TULBURARI DE LIMBAJ" majoritatea parintilor con sidera ca este vorba de o pronuntie defectuoasa, dar in realitate aceste tulbura ri de vorbire au un spectru mult mai larg. Specialistii au clasificat tulburaril e de vorbire imbinand criterii anatomo-fiziologice, lingvistice, etiologice si p sihologice, dupa cum urmeaza: 1. Tulburari de pronuntie 2. Tulburari de ritm si fluenta. 3. Tulburari de voce. 4. Tulburari de citit-scris. 5. Tulburari complexe de limbaj. 6. Tulburari de dezvoltare a limbajului. Acestea insa le vom dezvolta in articolul viitor. Prof. logoped Gr.I Flori Tutulan