Fundamentarea proiectrii Eficacitatea artroplastiei presupune: - calitatea reconstruciei articulare i mecanice a articulaiei artificiale; - integritatea i echilibrul biomecanic al musculaturii

periarticulare. Elemente indispensabile: - calea de acces la articulaie care respect cel mai bine musculatura i este capabil de a restabili echilibrul articular; - un implant adecvat. Endoproteza articular trebuie s ndeplineasc cteva caracteristici obligatorii: 1. Funcionare mecanic cu frecare foarte mic ntre piesele componente. 2. Fixarea s fie eficient, solid si durabil. 3. Proiectarea pieselor componente s reproduc ct mai exact articulaia. 4. Respectarea (neperturbarea) arhitecturii articulare. Obiectivele, n ceea ce prive?te design-ul implantului sunt, indiferent de varianta constructiv, urmtoarele: 1. Simplitatea (att n ceea ce privete design-ul ct i inseria). 2. Manufacturabilitatea. 3. Costul. 4. Sigurana (n special n ceea ce privete disfuncionalitatea sau deterioarea). 5. Durabilitatea. 6. Revizia (lrgirea opiunilor i diminuarea barierelor tehnice n chirurgia de revizie a componentelor protetice degradate). Probleme nesoluionate care fac obiectul unor cercetri intense la ora actual: 1. Gsirea unui design optim al implantului. 2. Obinerea unor materiale noi cu comportament mai bun la uzur i cu o compatibilitate osoas i mecanic mai bun. 3. Optimizarea tehnicilor de fixare. 4. mbuntirea instrumentarului utilizat. 5. Facilitarea operaiilor de revizie.

Endoprotezele sau protezele articulare interne sunt utilizate in vederea inlocuirii totale("total replacement") sau partiale a functiilor unei articulat

ii umane cu una artificiala. Inlocuirea articulatiilor mari prezinta si un risc ridicat de aparitie a infectiei. De asemenea , probleme importante le ridica interventiile ulterioare unei prime protezari. Datorita acestor probleme, protezarea articulara era considerata o manev ra de ultima necesitate rezervata indeosebi pacientilor varstnici, la care apare durerea, instabilitate, deformare. Marele numar de persoane tinere afectate- da torita cresterii numarului de accidente-, corelate cu evolutia tehnicii in acest domeniu- care a permis cresterea duratei de functionare a protezelor-, au condu s la cresterea numarului de proteze articulare implantate unor pacienti tineri. Proteze coxofemural Primele metode de corectare a unor anormalitati ale articulatiei soldulu i au fost protezele acetabulare si cele de cap femural, dar tehnicile actuale in locuiesc simultan cele doua formatiuni anatomice prin proteza totala de sold. Este de remarcat marea diversitate a protezelor de sold, fiecare produca tor incercand sa impuna un design propriu, desi principiile de baza sunt aceleas i. Din punct de vedere construnctiv, sunt doua mari tipuri de proteze de so ld: monobloc si un cap amovibil. La cele cu cap amovibil, componenta acetabulara a protezei(respectiv bila si cupa) este executate separat de cea femurala (coad a), si in mare majoritate a cazurilor din alt material. Pe plana mondial sunt re alizate in special proteze cu cap amovibil, deoarece componenta acetabulara este supusa unor incercari mecanice mult mai mari decat cea femurala. Totodata ea im pune si o sfericitate perfecta. Combinatiile de materiale care se pot utiliza la realizarea acestora sun t prezentate in tabelul 13.1. tabel 13.1 Din punct de vedere al fixarii protezelor de sold, acestea sunt impartit e in doua clase: - cu cimentare - fara cimentare Protezele cu cimentare sunt fixate in tesutul osos prin intermediul unui ciment polimeric, care mai preia o parte din socuri si difuzeaza in mod uniform fortele de incarcare. Totusi, fortele aparute la nivelul regiunii distale a pro tezei sunt mai mari decat in mod normal, in timp ce fortele la nivel proximal su nt mai mici ca in cazul articulatiei naturale. Alungirea gatului protezei este u n artificiu tehnic ce duce la o incarcare incarcare masiva in regiunea mediana a protezei, ceea ce predispune la fractura. Frecarea excesiva care apare la forte de incarcare mari intre suprafetel e articulare sau inlocuirea in timp a protezelor sunt alte probleme dificil de r ezolvat. Combinatiile otel inox - polietilena sau aliaj Co-Cr - polietilena rasp und mai bine in aceasta privinta fata de aliajele Co-Cr, sau alte aliaje metalic e, fata de suprafata din sistemul metal - polimer. Indiferent de sistemul folosi t, fortele de frecare sunt diminuate prin intermediul fluidelor tisulare. Problema ridicata de contactul ciment - proteza si ciment - os poate fi partial rezolvata prin acoperirea din fabricatie a protezei. Acest procedeu redu ce atat degradarea protezei, cat si cantitatea de ciment folosit intraoperator, diminuandu-se necroza care apare datorita temperaturii ridicate degajata in timp ul polimerizarii. Interfata os - proteza este cea care genereaza in timp deprecierea cali tatilor protezei, care poate fi mecanica sau topografica, insotita sau nu de sim ptomatologie clinica. Fixarea inadecvata, tehnicile chirurgicale deficitare, aparitia unor eve ntuale hematoame in zona de polimerizare, cat si resorbtia si remodelarea osoasa contribuie la pierderea calitatilor functionale ale protezelor. Au fost de asemenea concepute proteze cu suprafete poroase (fig 13,10), care se fixeaza fara cimentare , permitand in plus cresterea osoasa. Aceste prot

eze cu suprafete poroase pot fi folosite doar in cazul unui tesut osos relativ s anatos, care prin crestere sa fixeze proteza. acest fapt genereaza si o imobiliz are mai lunga decat in cazul cimentarii. Tehniciile chirurgicale uzuale folosesc pentru fixare diverse dispozitiv e metalice a caror forma si complexitate variaza in functie de necesitatile oper atorii. Fig !3,10