Sunteți pe pagina 1din 9

Biomateriale osteoconductive

Componentul principal al osului uman, fosfatul de calciu, a fost utilizat inc din anii 1890
in scopul stimulrii regenerrii osoase, ins rezultate positive au fost obinute abia dup ce Albee
a descoperit in 1920 c fosfatul tricalcic stimuleaz formarea osoas Adevratul progres a avut
loc abia in 19!0"1980, cand s"a descoperit c biosticla #Bioglass$ " sticla coninand fosfat de
calciu, si ceramica %idro&iapatitic sunt osteoconductive
'ermenul de osteoconductivitate are diferite inelesuri, in funcie de domeniul in care se
foloseste (n sens clinic acesta semnific cresterea osoas dinspre esutul osos gazd inspre
implant )atorit acestul ineles, orice material #nu numai fosfaii de calciu, ci c%iar si polimerii$
poate fi osteoconductiv, datorit capacitii de regenerare a osului in sine
(n stiina biomaterialelor osteoconductivitatea are inelesul de crestere dinspre osul gazd spre
implant si formare osoas controlat pe suprafaa materialelor, avand ca rezultat *legarea+
osoas A doua proprietate mai poart numele si de *bioactivitate+ sau *osteointegrare+ (n
practic, absena altor esuturi intre nou formatul esut osos si suprafaa biomaterialului este
utilizat pentru a identifica un biomaterial ca fiind osteoconductiv
)up ce formarea osoas controlat si stabilirea unei legturi osoase a fost descoperit in cazul
biosticlei si ,A, alte biomateriale au fost prezentate ca avand capacitatea de a g%ida formarea
osoas pe suprafaa lor si de a forma o legtur c%imic cu noul os -e lang ceramici ,A, s"a
demonstrate osteoconductivitatea unor materiale precum. ceramicile bifazice de fosfat de calciu
#BC-$ sau ceramici de fosfat tricalcic #'C-$, precum si cimenturile de fosfat de calciu /"au
utilizat acoperiri cu fosfat calcic pentru a conferi osteoconductivitate suprafeelor metalice )e
asemenea, compozite pe baz de Ca- pot deveni osteoconductive in condiii favorabile )e fapt,
c%iar biomateriale care pot fi usor mineralizate in"vivo, spre e&emplu dup implantare, sunt
osteoconductive
0rice material osteoconductiv formeaz in"vivo un strat de apatit biologic pe suprafaa
lui, pe care se ataseaz apoi usor celulele osteogenice si formeaz noul os
Biomaterialele osteoconductive sunt materiale potrivite pentru grefe, care asigur
continuitatea osului 1reparat+, atat structural cat si mecanic 2aterialele osteoconductive au fost
dezvoltate atat in diferite tipuri #ceramici de fosfat de calciu, cimenturi de fosfat calcic, acoperiri
de fosfat de calciu, biosticl, ceramic de biosticl si compozite cu fosfat calcic$, cat si in diferite
forme #blocuri poroase sau dense, particule, granule, etc$, pentru a intampina cerinele clinice
Ceramici de fosfat de calciu
Cele mai utilizate ceramici de fosfat calcic sunt cele de %idro&iapatit #,A$, ceramici de
fosfat tricalcic #'C-$ si amestecuri ale acestora, ceramic bifazice de fosfat de calciu #BC-, cu
diferite rapoarte ,A3'C-$ )esicompoziia si forma acestora variaz, toate ceramicile de fosfat
de calciu sunt biocompatibile, osteoconductive, non"to&ice, inactive din punct de vedere
antigenic si necancerigene Ceea ce le difereniaz este comportamentul la dizolvare , si implicit
vitezele de bioresorbie Ceramicile de ,A derivate din coral sau fabricate din pudre de apatit
sintetic se dizolv foarte incet, in timp ce ceramicile de 'C- se dizolv rapid 4iteza de
dizolvare a BC- se situeaz intre ,A si 'C- si depinde foarte strans de raportul ,A3'C-. cu cat
este mai mare cantitatea de 'C- cu atat creste si viteza de dizolvare -e lang viteza mare de
dizolvare, 'C- poate fi resorbit in"vivo de ctre osteoclaste sau macrofagi )esi viteza de
resorbie a 'C- este afectat atat de macrostructur cat si de microstructur, ceramica 'C- este
in general considerat o ceramic de fosfat de calciu bioresorbabil
Ceramicile de fosfat de calciu s"au folosit ca blocuri dense, blocuri poroase, pudre sau
particule, in c%irurgia ortopedic si dentar, si de asemenea ca transportori pentru proteinele
morfogenetice osoase #B2-$ sau sc%elet pentru ingineria esutului osos )atorit caracteristicilor
mecanice slabe, ceramicile de fosfai de calciu se pot utiliza doar in situri nesolicitante in privina
rezistenei2ai mult, blocurile de ceramici de fosfat calcic sunt prea fragile pentru a fi a5ustate,
astfel incat umplu perfect defectul osos si impiedic formarea osoas
-articulele ceramice sau granulele umplu bine *patul+ osos, ins apare problema migrrii
particulelor
Ceramicile de fosfat de calciu #Ca-$ au atras atenia pentru utilizri ca substitute osoase
datorit osteoconductivitii si bioactivitii 2a5oritatea rapoartelor clinice asupra ceramicilor
Ca- au artat legarea direct de os a acestora si osteointegrarea complet 'otusi, proprietile
mecanice slabe, cum sunt duritatea si soliditatea la fracturi, au limitat aplicarea acestora in
implante de esut dur 6n sistem substrat"acoperire, spre e&emplu straturi Ca- pe materiale dure
#rezistente la solicitri in materie de greutate$, cum sunt 7r02 si Al208, si metalele #'i si alia5ele
sale$, reprezint o soluie de combinare a beneficiilor mecanice si biologice Acoperirile de
ceramici compozite pe structuri dure constituie o soluie te%nic din ce in ce mai folosit, datorit
beneficiilor combinate
/"au dezvoltat te%nici menite s transforme materialele dure, dar non"osteoconductive, in
materiale osteoconductive
9osfai tricalcici conin:nd zinc
;ste de dorit ca un implant c%irurgical s prezinte efecte farmaceutice precum
promovarea regenerrii esuturilor 2aterialele pentru implante c%irurgicale recunoscute pentru
inlocuiri de esut dur precum titanul, alumina, %idro&iapatita ,A, fosfatul tricalcic #<"'C-$ si
sticlele ceramice sunt toate biocompatibile, prezentand abilitatea de legare osoas direct de
material sau prin intermediul unor esuturi de legtur interfaciale fibroase 'otusi, aceste
materiale nu au efecte farmaceutice de intensificare a formrii osoase, in%ibare a resorbiei
osoase sau intensificare a regenerrii esuturilor ;liberarea lent a zincului incorporat intr"un
material de implant poate promova formarea osoas in 5urul implantului si accelera recuperarea
pacientului 7incul este un element esenial cu efect stimulator asupra formrii osoase in vitro si
in vivo
Biosticla si ceramicile de sticl
/"a demonstrat faptul c biosticla si ceramicile de sticle bioactive sunt osteoconductive ,
acest fapt fiind pus pe seama formrii unui strat relativ gros de Ca- pe suprafaa acestora 2ai
multe tipuri de biosticle si ceramici de biosticle au fost realizate sub form de granule, particule
sau mas compact si aplicate clinic singure sau in compozite impreun cu alte biomateriale Ca
proprieti si limitri acestea sunt similare ceramicilor fosfat"calcice, ins anumite sticle prezint
rezisten mecanic mai mare decat ceramicile
)a /ilva si colab au prezentat o clas nou de biomateriale proiectate din ,A intrit cu
sticl, =>",A #glass reinforced ,A$, care dezvolt bioactivitate mare si proprieti mecanice
mai bune comparativ cu faza de ,A =>",A poate fi produs prin amestecarea de ,A si sticle
bioactive
Biomaterialele osteoconductive se pot combina cu alte biomateriale pentru a realiza
compozite osteoconductive Ceramicile de fosfat de calciu, biosticla sau ceramicile de sticl,
combinate cu polimeri sau colagen sub form de particule, sunt osteoconductive (n viitor cu
a5utorul nanote%nologiei se vor putea produce compozite osteoconductive la nivel nano"scalar, si
de aceea avand proprieti mecanice similare osului natural
(mplanturi =refe de os
Osteoinducia
)efinitie
0steoinducia este un tip de formare osoas care nu incepe direct de la celulele
osteogenice
Aceasta include dou etape. mai intai diferenierea celular de la celule non"osteogenice
la celule osteogenice, si apoi morfogeneza osoas
;&emplul tipic il constituie formarea osoas indus de proteinele morfogenetice #B2-,
engl bone morp%ogenetic protein$ sau de o matrice coninand B2- 9ormarea osoas la nivelul
esuturilor moi #musc%i sau esut subcutanat$, unde nu e&ist celule osteogenice, este dovad a
osteoinduciei si este adesea folosit ca metod de investigare a proprietilor osteoinductive ale
biomaterialelor )ac materialul cauzeaz formare osoas dup implantare intr"un sit neosos,
biomaterialul este definit ca osteoinductiv
0steoinducia biomaterialelor pe baz de fosfat de calciu
-rimele teste care au dovedit bioinducia s"au realizat in 1990, cand ?amasa@i a
implantat ,A ceramic subcutanat unui caine si a observant formare osoas (n urmtorii ani tot
mai muli cercettori au obinut rezultate care implicau formare osoas la implantare de ,A
subcutanat la caini sau babuini 2ai tarziu s"a prezentat formare osoas indus de ceramici de
fosfat calcic altele decat ,A, cum este cazul ceramicii bifazice de fosfat de calciu #'C-3,A$, A"
'C-, <"pirofosfat calcic, ceramic 'C-, ciment de fosfat de calciu, sticl ceramic si metal
acoperit cu fosfat de calciu -otenialele osteoinductive ale biomaterialelor de fosfat de calciu
sunt diferite
4ariaia potenialelor osteoinductive in diferite biomateriale de fosfat de calciu sugereaz
faptul c osteoinducia acestora este dependent de natura materialului /"au gsit mai muli
factori de material relevani pentru potenialele osteoinductive
Cei mai importani factori de material sunt parametri geometrici ai biomaterialului 2ai
intai este nevoie de un mediu 8) pentru apariia osteoinduciei
0steoinducia apare intotdeauna in interiorul porilor concavi ai unui material poros, sau
in neregularitile adanci concave ale suprafeelor neslefuite ale materialelor dense A doua
cerin este o suprafa microstructurat 6n alt factor cu influen asupra potenialelor
osteoinductive il reprezint c%imismul biomaterialului )atorit capacitii de a dezvolta aceeasi
structur de macro si micropori, BC- are un potenial osteoinductiv mai mare decat ,A, evident
in legtur cu viteza mai mare de dizolvare a BC- )ar aceasta nu inseamn c biomaterialele de
fosfat de calciu sunt cu atat mai osteoinductive, cu cat au o vitez mai mare de dizolvare 0
vitez prea mare de dizolvare va duce la lipsa induciei osoase, cum este cazul foarte solubilei
ceramici A"'C-
2aterialele osteoinductoare utilizate cel mai frecvent Bn implantologie pentru
augmentarea osoas sunt grefele de os autolog si alogrefele sau osul %omolog 0sul %omolog
este prelevat de la alt individ al aceleiaCi specii, de la cadavrul uman Ci prelucrat special
Avanta5ele utilizarii osului %omolog sunt lipsa morbiditaii Ci disponibilitatea mare )up
recoltare osul este prelucrat Ci depozitat Bn bnci de grefe3os ;&ist trei tipuri de os preparat.
congelatD congelat Ci desicatD demineralizat, congelat Ci desicat #)9)B$
Osteogeneza
6n material este osteogenic atunci cand contine celule vii capabile sa formeze tesut osos
#eg autogrefele de os viu$
/istemul osos este alcatuit din totalitatea oaselor organismului uman si a articulatiilor
dintre eleArticulatiile leaga oasele ,integrandu"se intr"un sistem numit sc%eletEumarul total al
oaselor care alcatuiesc sc%eletul omului este de 228,din care 9F sunt oase perec%i,iar 88 oase
neperec%i
/istemul osos are cinci mari functii principale.de sustinere,de locomotie,de protectie,de
%ematopoeza si de depozit de saruri minerale ;l reprezinta componenta principala a aparatului
de sustinere a tesuturilor moi e&istente in organismul nostru (mpreuna cu sistemul
muscular,sistemul osos imprima corpului omenesc forma lui specifica )esi rolul oaselor in
locomotie este pasiv,servind ca parg%ii pe care actioneaza musc%ii,ele sunt totusi indispensabile
miscarilor pe care le efectueaza corpul 'otodata sistemul osos asigura protectia tuturor
organelor vitale ale organismului #creier,inima,plamani etc$ 6na dintre functiile fundamentale
ale sistemului osos este %ematopoeza,respectiv formarea elementelor figurate din sangele
circulant,care are loc in maduva osoasa rosie(n sfarsit,oasele reprezinta pentru organism o
rezerva de saruri minerale
0asele corpului au forme diferite,caracteristiceGuandu"se insa in consideratie raporturile
care e&ista intre cele trei dimensiuni ale lor #lungime,latime,grosime$,oasele pot fi impartite in
trei grupe,si anume.oase lungi,oase late,oase scurte
)ezvoltarea oaselor
(n perioada embrionara si fetala sc%eletul este format din membrane con5unctive
#sc%eletul craniului$ si din cartila5 %ialin #membrele,coastele,sc%eletul a&ial$(n a treia sau a patra
saptamana de dezvoltare a embrionului apar primele procese de osificare la nivelul
claviculei(ncepand de la nastere si pana in 5urul varstei de 2F de ani,sc%eletul continua sa se
dezvolte prin cresterea oaselor in latime si in lungime-rocesul de transformare a membranelor
con5unctive in os si inlocuirea cartila5ului %ialin prin os alcatuiesc osificarea sau
osteogenezaAcest proces asigura totodata cresterea in grosime si in lungime a osului in viata
intra" si e&trauterina-unctele in care incepe si se e&tinde osteogeneza poarta numele de puncte
deosificare
0steogeneza este un proces atat de distrugere cat si de constructie9aza in care predomina
fenomenele de constructie,de transformare a membranelor con5unctive si a cartila5ului %ialin in
tesut osos se numeste osificare primara,in urma careia ia nastere osul brut,incomplet
diferentiat,numit os primar
9aza in care sunt prezente fenomenele de distrugere si de remaniere se numeste osificare
secundaraAceasta da nastere c%iar din primii ani ai vietii unui os modelat cu structurile
definitive caracteristice osului adult numit os secundar
(n procesul de osteogeneza,osteoblastele si osteoclastele care se diferentiaza din celulele
mezenc%imale sau din fibroblaste au un rol determinant,ele sintetizand componentele de baza ale
substantei fundamentale a tesutului osos,precum si fibrele colagene(n matricea elaborata de
aceste celule se depun saruri de calciu,in special sub forma de cristale de fosfat tricalcic-e
masura ce osul se formeaza,osteoclastele intervin prin procese de distructie si rezorbtie locala in
determinarea structurii definitive a osului nou format0steogeneza care se petrece in membranele
con5unctive poarta numele de osificare de membrana intramembranoasa sau desmala,iar cea care
are loc in cartila5ul %ialin se numeste osificare de cartila5,intracartilaginoasa sau encondrala
Osteosinteza
>easamblare a fragmentelor osoase ale unei fracturi cu a5utorul suruburilor, agrafelor,
placilor cu suruburi, cuielor, broselor sau oricarui alt mi5loc mecanic
-rin osteosinteza se imobilizeaza mai ales fracturile instabile sau care risca sa lezeze
elementele anatomice #artere, nervi etc$
Atunci cand se recurge la osteosinteza, imobilizarea este mult mai stricta, si deci mai
putin indelungata, comparativ cu oricare alt procedeu #gips, atela$ Adesea, reeducarea poate
incepe c%iar in zilele imediat urmatoare interventiei 2aterialul de osteosinteza, uneori
voluminos si deran5ant, este indepartat dupa un interval cuprins intre H si 18 luni 9racturile
desc%ise, care antreneaza daune musculare si cutanate importante, necesita o osteosinteza cu
fi&ator e&tern. brose mari, legate si solidarizate intre ele prin una sau mai multe piese metalice,
imobilizeaza osul trecand prin piele si prin musc%i, la distanta de focarul de fractura
2ateriale de osteosinteza.
placi cu3fara autocompactare pentru suruburi
suruburi de corticala si spongie
suruburi maleolare
placi si suruburi pentru osteosinteza oaselor mici
suruburi canulate
brose Iirsc%ner de diverse dimensiuni
ti5e Iuntsc%er pentru gamba3femur
ti5e ;nder
sisteme tip ),/3)C/
ti5e tro%anteriene
ti5e blocate
sarma osteosinteza
Suruburile de osteosinteza sunt implanturi ce se folosesc pentru fi&area si stabilizarea
fracturilor ;le se pot folosi simplu sau combinat cu alte sisteme de implantare #e&. placi, ti5e,
sisteme cui"placa, etc$
Suruburile de osteosinteza sunt de mai mlte feluri si dimensiuni ;le pot fi cu sau fara
autotarodare, diferenta intre cele doua variante este data de forma si capul filetului
Suruburi de osteosin Brose kirschner Tije kuntscher


Osteointegrarea
);9(E(J(;
Gegatura directa, structurala si functionala Bntre osul viu, remaniat si suprafata
implantului pus in functiune
Contact stabilit Bntre osul normal remodelat si implant, fara interpozitie de tesut neosos,
permitBnd transferul continuu al sarcinilor de la implant, spre si Bn tesutul osos
#American AcademK of (mplant )entistrK, 198H$
-roces prin care o fi&are rigida si asimptomatica a unui material aloplastic este obtinut si
mentinut Bn os Bn timpul sarcinilor functionale# 7A>B, citat de AGB>;I'//0E $
,istologic " 5onctiunea directa si durabila Bntre osul viu si remaniat, si, cel putin 90L din
suprafata implantului Bn portiunea lui transcorticala# M0,AE/0E " 198H,
AGB>;I'//0E si MAC0B/0E N 198!$
(n anul 19F2 B>AE;2A>I, face primele cercetari Bn domeniu 9oloseste o camera optica
din 'i pentru studiul vascularizatiei osului medular la fibula de iepure )upa sacrificarea
animalului se constata ca osul Os"a lipit O de titan, iar aplicarea unei forte suficient de mari
determina fracturarea osului si nu a legaturii os"'i Acest fenomen a fost ulterior denumit si
definit ca osteointegrare
/tudiile s"au efectuat pentru 'i dar si pentru alte metaleD s"a constat ca materialul de electie
este 'i
Pn cazul 'i s"a observat o legatura solida care realizeaza o ancorare anc%ilozanta, rigida,
considerata azi ca cea mai buna metoda de stabilizare a implantului endoosos
(mplantul, respectiv interfata sunt supuse unor forte comple&e. de taiere, de tensiune, de
compresiune, depinzBnd de directia fortei e&ercitate de lucrarea protetica Bn timpul functionarii
Ap)2 ;ste necesara diferentierea Bntre doua tipuri de forte. de taiere, care actioneaza de"a
lungul interfetei, si cea, de smulgere sau de tractiune a implantului Cea de taiere este
ec%ilibrata, ani%ilata de cresterea osului n suprafata rugoasa, cea de smulgere poate fi
contracarata numai de o legatura matura implant-os, adica de tesut diferentiat, matur Astfel din
punct de vedere functional se poate afirma ca osteointegrarea este sinonima cu ancorarea totala
>aspunsul osului prin cresterea osoasa si prin aparitia legaturii implant"os, pledeaza Bn
favoarea capacitatii ancorarii anc%ilozante de a transmite fortele masticatorii de la implant spre
os, capacitate care nu se manifesta Bn cazul Bn care Bntre implant si os se gaseste tesut con5unctiv
,;EC, afirma ca materialele bioactive induc o reactie biologica specifica la interfata, avBnd
ca rezultat o legatura bio"c%imica, viabila Bntre implant si os
AGB>;I'//0E a studiat interfata os"implant cu a5utorul microscopiei electronice scanate
cu Bnalta rezolutie Pn vecinatatea implantului, la o distanta de 100 nm, gaseste fibre colagene
mineralizate masivD iar Bn spatiul dintre suprafata implantului si zona mineralizata evidentiaza
molecule gigante de proteo"glicani # comple&e porte " poliza%aridice $ care reprezinta
componenta principala a substantei fundamentale din os, si care reprezinta liantul dintre celule si
fibre, respectiv dintre celule si alte suprafete, inclusiv ale materialelor aloplastice cum sunt
implantele
Reconstructia osoasa n caz de insertie a implantelor este identica cu vindecarea osoasa n
caz de fracturi, respectiv cu vindecarea din tesutul osos unde nu a fost inserat nici un implant.
Astfel reconstructia osoasa se realizeaza prin tesut osos
9ormarea osului necesita 8 factori de baza.
" celule adecvate
" nutritie locala convenabila
" stimul adecvat
1 celule adecvate
osteoresorbtive " osteoclasti
osteoformatoare " osteoblasti, osteoclasti, care provin din.
" stratul intern al periostului " care au potential osteoformator latentD
" celule reticulare ale maduvei rosii " celule reticulare primitive, cu
potentialitate multipla de diferentiere, avBnd se pare rol important Bn
osteoformareD
" celule perivasculare " aduse de vasele de neoformatie aflate Bn proliferareD
" celule aflate pe trabeculele osoaseD
2 nutritie locala convenabila Ga nivelul oaselor ma&ilare circulatia este dubla. muco-
periostala, si medulara #cu rol fundamental Bn reparatia osoasa$, sensul predominant al
curentului fiind centrifug. de la vasele medulare spre cele periostale (mportant este si faptul
ca aportul sangvin se face dinspre posterior spre anterior si dinspre baza spre creasta
# trebuie sa se tina seama de acesti parametrii Bn momentul prepararii locasului osos pentru
implant $
8 stimul adecvat pentru declansare reparatiei osoase Traumatismul, reactia inflamatorie
locala limitata sunt urmate de un proces de reparare osoasa traumatismul, inflamatia Bn sine
reprezinta stimuli care declanseaza vindecarea osoasa )ar reactia osului depinde de
intensitatea traumatismului. daca traumatismul este foarte puternic reactia de vindecare
osoasa este redusa >ezulta de aici necesitatea unui traumatism operator minim care este
optim pentru declansarea vindecarii osoase
)in punct de vedere fiziologic osul urmeaza un ciclu nesc%imbat care Bncepe totdeauna
printr"o faza de resorbtie osoasa, apoi de repaus si Bn sfBrsit de apozitie )e fiecare data cBnd se
intervine asupra osului, acest ciclu, indiferent de stadiul Bn care se afla, se rupe si reBncepe printr"
o faza de resorbtie
-rima faza a neoosteogenezei este faza osteoclastica osteoclastele prin activitate
resorbtiva creeaza spatiu pentru vasele de neoformatie
)upa o perioada de repaus, urmeaza faza de formare a osului primar, osteoid
osteoblastele din 5urul vaselor de neoformatie Bncep sa structureze os nou, care Bnlocuieste din
aproape Bn aproape, osul necrozat )ureaza H saptamBni
6ltima este faza de remaniere osoasa cu obtinerea de os matur prin remodelare
e&centrica, de la implant spre os, dovada a osteointegrarii, dureaza Q"H luni #dupa unii"8 luni $
Cicatrizarea primara depinde Bn mare masura de traumatismul operator, Bn timp ce
remodelarea secundara depinde de traumatismul ocluzal produs de reconstructia protetica. daca
sarcinile, fortele aplicate asupra implantului si implicit asupra osului sunt bine dozate se va
stimula aportul de calciu spre osul periimplantar, acesta devenind tot mai dens, cu trecerea
timpului, luBnd un aspect asemanator corticalei alveolare #laminei dura $)aca sarcinile ocluzale
sunt e&cesive, nefunctionale, premature " Bnainte de cele H luni efectul este invers, cu aparitia
tesutului fibro"con5unctiv de aparare, a necrozei periimplantar, urmate de mobilizarea si
eliminarea implantului /e poate afirma ca mentinerea osteointegrarii este strBns legata de
solicitarea functionala adecvata, care reprezinta stimulul biologic ce determina o continua
remodelare bio"functionala a tesutului receptor al implantului, fiind o continua adaptare la
intensitatea si directia sarcinilor e&ercitate
9AC'0>( CA>; -;>'6>BR 0/';0(E';=>A>;A
1 9actori care tin de actul c%irurgical.
traumatismul operator mare obligatoriu folosirea de te%nici c%irurgicale corecte, cu
traumatism operator minim, reducBnd la ma&imum necroza periferica inevitabila
supraBncalzirea s"a demonstrat ca o temperatura de pBna la Q1S C nu este nocivaD
este obligatorie irigatia continua " interna, e&terna, cu ser fiziologic la Q S C
freza5ul intempestiv numai freza5 la viteza mica. 1200"1F00 rotatii pe minut
frezele folosite numai freze din 'i, a caror dimensiune creste progresiv, neuzate
(nstrumentar adecvat, din 'i, pentru evitarea contaminarii
2 9actori care tin de implant.
materiale nebiocompatibile 'i, sau impuritatile de la suprafata acestuia
lipsa stabilitatii primare un implant care nu este fi& imediat dupa inserare nu
prezinta viabilitate Bn timp
solicitarea prematura Bnainte de cele 8"H luni necesare reconstructiei osului
periimplantar, respectiv a osteointegrarii 0bligatoriu te%nica Bn 2 timpi, cu
Bngroparea implantului
8 9actori care tin de substratul anatomic.
pat osos neadecvat " prin afectiuni locale, sau generale
absenta gingiei fi&e
C0ECG67(A 0/';0(E';=>R>((
0steointegrarea este un proces deosebit de comple& )eci osteointegrarea necesitsa.
congruenta Bntre implant si patul osos al acestuiaD
un material biocompatibil D
o suprafata *osteoinductiva * a implantuluiD
lipsa solicitarii ocluzale a implantului timp de 8 luniD
prevenirea infectiei " antibioterapie de protectieD