1

Bulai Cristian-Andrei
RISE, Anul III, Grupa II

POLITICA BUGETAR I BUGETUL
UNIUNII EUROPENE

Politica bugetar reprezint una din cele mai importante prghii de functionare a
sistemului unic european, dar n ciuda acestui fapt, spre deosebire de celelelalte politici, n nici
unul din tratatele fundamentale - Roma sau Maastricht - nu se prevedea definirea sau
reglementarea sa explicit. Astfel nici unul din cele dou tratate nu acorda politicii bugetare un
caracter comunitar pronunat i, desi bugetul comunitar a crescut destul de mult, el nu reprezint
dect 2,4% din totalul bugetelor statelor membre.
Baza legal a bugetului comunitar este constituit din:
- art. 272 (203) din Tratatul de la Roma
- art. 177 din Tratatul EURATOM
- art. 78 din Tratatul CECO
- Intelegerea interinstituional din 6 mai 1999 care prevedea o mbunatatire a
procedurii i disciplinei bugetare i acopere perioada 2000 - 2006. Aceasta intelegere
a fost precedata de cea ncheiata n octombrie 1993 si cuprindea perioada 1993 -
1998, care a avut rolul de a evita reeditarea unor crize bugetare ca cea din 1980. Un
astfel de acord ntre institutiile europene mbunatateste procedura de adoptare anuala
a bugetului si asigura o tinere sub control a cheltuielilor n acest cadru, institutiile
comunitare stabilesc prioritatile bugetului, si perspectiva financiara care indica suma
maxima autorizata a cheltuielilor pentru perioada n cauza.
2

Exista o serie de principii fundamentale, norme i proceduri comunitare care
guverneaz bugetul Uniunii Europene:
a) Principiul unitii prevzut n art. 268 al Tratatului de la Roma, care stipuleaza c
toate veniturile i cheltuielile Comunitii trebuie s fie nscrise ntr-un singur document.
b) Principiul universalitii care se bazeaz pe doua reguli: regula nerepartizrii (non-
asignement) care prevede ca veniturile bugetare nu pot fi alocate dinainte numai unor anumite
categorii de cheltuieli i principiul bugetului n ansamblu (gross budget principle) care stabilete
c toate veniturile i cheltuielile trebuie s fie prevzute integral n buget fr nici o modificare.
c) Principiul anualitii care prevede ca operatiile bugetare sunt stabilite pe un singur
an. Acest principiu inlesneste controlul asupra activitatilor executive ale Comunitii.
Comunitatea trebuie s reconcilieze acest principiu cu nevoia de a ntreprinde operatii financiare
pe mai multi ani, lucru posibil prin diferentierea care se face intre cele doua tipuri de operatii:
fonduri de plati (payment appropriations) si fonduri de angajament (commitment appropriations).
Fondurile de plati definesc cheltuielile anului financiar n curs. Acest lucru nu exclude
posibilitatea ca o parte a cheltuielilor sa provina din intelegeri si angajamente facute anterior.
Fondurile de angajament definesc plafonul resurselor ce urmeaza a fi alocate n anul financiar
curent.
d) Principiul echilibrului care stabileste ca veniturile si cheltuielile unui an financiar
trebuie sa fie egale, deficitul bugetar fiind exclus prin art. 199 al Tratatului de la Roma. Un
eventual surpuls este inregistrat ca venit n bugetul anului urmator si aparitia oricaror cheltuieli
neasteptate vor trebui sa fie finantate printr-un buget suplimentar sau amendat care ar nsemna o
reorganizare a fondurilor din bugetul adoptat sau atragerea unor resurse aditionale.
e) Specificarea cheltuielilor care nseamna ca fiecarui fond trebuie sa i se asigure un
scop si o destinatie specifica, mai ales pentru a preveni orice confuzie n alocarea fondurilor.
f) Finantarea prin resursele proprii ale Comunitatii care se face incepnd cu anul 1975
potrivit unor proceduri definite n ntregime la nivel comunitar, fara nici o imixtiune directa a
statelor membre. Acest mecanism al resurselor proprii este una din principalele polemici politice
3

intruct presupune abordarea unor probleme cum ar fi cea a independentei financiare a Uniunii,
relatiile ce se stabilesc ntre cetatenii Uniunii, statele membre si institutiile acesteia.
n dezvoltarea sistemului si regimului bugetar comunitar se pot identifica de-a lungul
timpului mai multe momente:
- 8 aprilie 1965 - Are loc fuziunea bugetelor celor trei Comunitati (CECO, Euratom si CEE) si
crearea bugetului unic (fara Fondul Economic de Dezvoltare).
- 21 aprilie 1970 - Consilul decide introducerea unui regim de resurse bugetare proprii, prevazute
de art. 202 din Tratatul de la Roma.
- 21 iulie 1975 - Sunt introduse o serie de amendamente la Tratul de la Roma care duc la
cresterea autoritatii Parlamentului European n domeniul bugetar.
- 17 mai 1976 - Decizia Consiliului de punere n aplicare, pentru o perioada de doi ani, a unui
mecanism corector a cotei de participare a fiecarui stat membru n functie de evolutia relativa a
produsului sau national brut.
- 1984 - Acordul Consiliului de la Fontainbleau asupra principiului unei rambursari
compensatorii pentru Marea Britanie n proportie de 2/3 din soldul negativ rezultat din
cheltuielile comunitare de care beneficiaza si contributia sa totala la veniturile bugetare
comunitare.
- 7 mai 1985 - Decizia Consiliului cu privire la mentinerea principiului rambursarii
compensatorii si modificarea deciziei din 1970 cu referire la regimul resurselor proprii, n sensul
cresterii ratei TVA de la 1% la 1,4%.
- 4 iunie 1988 - Decizia Consiliului de a introduce o a patra resursa bugetara (rezultata din
diferenta dintre marimea TVA si PNB-ul fiecarui stat membru) fixata anual, calculata
proportional cu PNB-ul fiecarui stat membru si avnd drept scop asigurarea echilibrului bugetar.
4

- 7 februarie 1992 - Tratatul de la Maastricht care repune n discutie si concretizeaza principiile
elaborarii si executiei bugetare, sistemul resurselor si cheltuielilor bugetului Uniunii si
modalitatile de ntarire a disciplinei bugetare.
- 11 februarie 1992 - Pachetul Delors II
decembrie 1992 - Rezolutia Consiliului European de la Edinburgh asupra perspectivelor
financiare ale Uniunii pe perioada 1993 - 1999:
Bugetul Uniunii Europene reprezinta o permanenta sursa de soliditate si de tensiuni ntre
statele membre.
n momentul formarii Comunitatii Economice Europene, nivelul bugetului era deosebit
de scazut, n sensul ca reprezenta mai putin de 0,2% din PIB-ul celor sase state membre
fondatoare si aproximativ 10 Euro pe locuitor. ncepnd cu anii'60, pe masura
dezvoltarii agriculturii comunitare prin punerea n functiune a mecanismului Politicii Agricole
Comune bugetul a crescut semnificativ, iar dupa introducerea politicii de dezvoltare regionala cu
accente pe cresterea coeziunii sociale aceasta modificare a fost si mai accentuata. n prezent,
bugetul reprezinta aproximativ 1% din PIB-ul comunitar (pentru EU15) sau aproximativ 270
euro/locuitor.

A. VENITURILE COMUNITARE
Resursele bugetare sunt:
veniturile din taxele vamale aplicate n cadrul tarifului extern comun, care reprezinta
ntre 15 si 20% din veniturile bugetare. Tratatul de la Roma considera taxele vamale ca
principala sursa n finantarea cheltuielilor Comunitatii Economice Europene. Importanta
acestui tip de venit a scazut semnificativ, ncepnd cu sfrsitul anilor '80 datorita faptului
ca UE a ncheiat de-a lungul timpului o serie de acorduri preferentiale prin care bunurile
care fac obiectul acestora intra n spatiul comunitar fara taxe vamale.
5

prelevarile variabile aplicate importurilor de produse agricole dinspre non-membri, care
reprezinta 2-3% din veniturile bugetare. Cu toate ca reprezinta tot taxe vamale,
prelevarile nu fac parte din Tariful Extern Comun ci din mecanismul formarii preturilor
produselor agricole n cadrul Politicii Agricole Comune
taxa pe valoarea adaugata, care reprezinta, mpreuna cu PIB-ul statelor membre
principala sursa de finantare bugetara (aproximativ 80%). Aceasta sursa de finantare a
bugetului comunitar a intrat n vigoare abia n 1980, deoarece a fost nevoie mai nti de o
armonizare a bazei TVA-ului. Din 1988 pna n 1994 aceasta baza nu putea sa
depaseasca 55% din PIB-ul statelor membre. Dupa 1995, limita a fost coborta la 50%
din PIB pentru acele state membre a caror PIB pe cap de locuitor era sub 90% din media
comunitara. Intre 1995 - 1999, aceasta noua limita a fost extinsa gradual la toate statele
membre. Decizia Consiliului din 1970 fixa o cota de 1% din TVA-ul statelor membre,
cota care a fost insa ridicata la 1,4% prin decizia Consiliului din 7 mai 1985 si a intrat n
vigoare la 1 ianuarie 1986.
1% din PIB-ul statelor membre, sursa introdusa n anul 1988, prin asa numitul "pachet
Delors" elaborat n urma Consiliului European de la Bruxelles. De mentionat ca pna n
anul 1970, Bugetul comunitar a fost finantat , n exclusivitate prin contributia statelor
membre.
alte venituri cum ar fi impozitele platite de catre functionarii institutiilor europene, care
nu platesc impozite nationale, amenzi si surplusul din anii anteriori.
B. CHELTUIELILE BUGETARE
Cheltuielile Uniunii Europene au crescut de-a lungul timpului, ridicndu-se de la 1,7% (in
1980) la 2,5% (in 1996) din totalul cheltuielilor publice ale statelor membre. Aceasta crestere a
sumei totale a bugetului a avut ca baza mai multi factori, dintre care mentionam:
- cresterea substantiala a cheltuielilor agricole, mai ales n perioada 1983-1984, dupa ce n
1982 se inregistrase cea mai mica cheltuiala pentru FEOGA.
- ncepnd cu 1986, cresterea cheltuielilor si implicit a bugetului, s-a datorat n primul rnd
acumularii de ndatoriri ce trebuiau onorate.
6

- a treia cauza poate fi identificata n etapele succesive de extindere, ale caror costuri,
inclusiv cele din perioada de pre aderare a statelor candidate su fost suportate din bugetul
comunitar. Intrarea Greciei, Spaniei si a Portugaliei, respectiv a celor 10 state n 2004 si 2007 a
adus dupa sine cresterea disparitatilor regionale si nevoia de a interveni prin instrumentele
structurale specifice pentru diminuarea acestora.
Principalele destinatii ale cheltuielilor bugetare sunt :
agricultura, care ncepnd cu 1965 a dominat cheltuielile bugetare, cu un vrf n 1970,
cnd cheltuielile pentru PAC au reprezentat aproximativ 92% din buget. n prezent,
sustinerea Politicii Agricole Comune prin fondul special destinat acesteia , FEOGA,
reprezinta aproximativ 46% din totalul cheltuielilor bugetare..
Pentru prima data n istoria bugetului comunitar, n cadrul perspectivelor financiare 2007-
2013 alocarea fondurilor pentru agricultura a fost mai mica dect pentru coeziune
economica si sociala si dezvoltare regionala.
regiunile mai putin dezvoltate, care au devenit o prioritate ncepnd cu prima etapa de
extindere din 1973.
alte destinatii n care intra:
- alte politici interne (7% din buget ) cum ar fi cercetare-dezvoltare, retelele de transport
transeuropene, mediu, cultura, etc.
- actiuni externe, (5%) din buget, care acopera actiuni umanitare asistenta acordata statelor n
curs de dezvoltare, mentinerii pacii, etc.
- administratie (5%) unde sunt incluse cheltuielile cu functionarea institutiilor europene, din care
cele mai costisitoare sunt Comisia Europeana si, respectiv Curtea Europeana de Justitie.De
remarcat ca, pna n 1965, n perioda de creare a institutiilor europene si de formare a uniunii
vamale, aproximativ 90% din buget a fost utilizat pentru cheltuieli adminstrative.
- asistenta de preaderare (3%) pentru statele candidate
7


C. ROMNIA I BUGETUL UNIUNII EUROPENE
Prima parte a raportului publicat de CRPE este o descriere detaliat a modului n care se
constituie bugetul Uniunii Europene. Cel mai mare contributor este Germania, cu 18,8 mld. Euro
= aprox. 20% din total. Ali contributori importani sunt Frana (16,4 mld. euro), Italia (13,4 mld.
euro) i Marea Britanie (7,6 mld. euro).
n acest context, Romnia este un contributor mic, cu 1,01 mld. Euro. Cu alte cuvinte,
dei suntem pe locul 7 ca populaie suntem pe locul 17 ca mrime a contribuiei la bugetul
comunitar.
Contribuia Romniei reprezint aproximativ 47 euro pe cap de locuitor (penultima ca
mrime). Un luxemburghez pltete de zece ori mai mult 489 euro, un danez 356 euro, un
francez 258 euro, un german 230 euro. Un calcul privind balana net pe cap de locuitor arat
c fiecare romn primete anual 71 de euro mai mult dect contribuie. Cei mai mari
contributori pe cap de locuitor sunt suedezii (cu 118 euro contributie mai mult decat primesc),
danezii cu 113, germanii cu 95.
Suma total alocat Romniei n bugetul anului 2008 a fost de 2,6 mld. Euro, mai mult
dect dublu faa de contribuie. Romnia este un beneficiar net n relaia financiar cu UE i
depinde de noi sa accesam aceti bani.

Schimbarea procedurilor bugetare
Dup intrarea n vigoare a Tratatului de la Lisabona, Parlamentul European capt formal
rol egal cu Consiliul n alcatuirea bugetului (ba chiar, arat raportul CRPE, Parlamentul va putea
fora n practic trecerea amendamentelor sale). Din pcate, la momentul creterii puterii
Parlamentului n materie de buget nici un membru romn al acestei instituii nu este membru plin
n Comisia pentru bugete (exista trei supleani dar e putin probabil s poata exercita o influen
real).
8

Aceast situaie nefavorabil pentru Romnia este nou, deoarece n mandatul anterior
(decembrie 2007 iulie 2009) au fost patru deputai romni membri plini. Din cele 22 de comisii
i subcomisii ale Parlamentului European, doar n trei este Romania mai slab reprezentat dect
n Comisia pentru bugete. Deputai din 18 state membre sunt membri ai Comisiei pentru bugete.
Romnia este cea mai mare ar din care nu provine nici un membru al acestei comisii.
CRPE recomand europarlamentarilor romni o ntelegere politic transpartinic pentru a
putea avea cel puin un membru plin la redistribuia din 2012.
Legat de viitoarea dezbatere asupra reformei bugetare, Romnia trebuie s se reorienteze
intern spre prioritile viitoare ale UE. O mare parte din fondurile primite de Romnia de la UE
merg spre agricultur (38,4%). Trendul actual al dezbaterii merge ns spre scderea fondurilor
agricole. Oricum, spune raportul, canalizarea majoritii fondurilor primite ctre sectorul
agriculturii nu este cel mai fericit lucru pentru Romnia: este finanat un domeniu
supradimensionat i cu valoare adaugat mic. Pe termen scurt, este bine ca aceti bani intr n
ar, chiar dac sunt folosii pentru finanarea agriculturii. Totui, autoritile ar trebui s
pregteasc terenul pentru creterea capacitii de absorbie n celelalte sectoare ale economiei,
mai cu seam n cele care par a deveni domenii vedet (cercetare, mediu etc.) i pentru care
este de ateptat o cretere treptat a alocrilor.