Surse:

1. Amza Tudor Criminologie, Bucuresti 1998

2. Gheorghe Gladchi Criminologie generala, Chisinau 2001
3. Valeriu Bujir, Octavian Bejan si altii Elemente de criminologie Chisinau 1998
4. Igor Ciobanu Criminologia Chisinau 2011
5. Igor Ciobanu Criminologia Chisinau 2003
6. 2000-2001
7. Octavian Pop, Gheorghe Neagu Criminologie generala, Chisinau 2005
8. Chisinau 1998

Tema: Formarea criminologiei ca stiinta. Obiectul, scopul, functiile, legaturile si
metodologia cercetarii criminologice
1. Evolutia criminologiei
2. Obiectul criminologiei
3. Sistemul criminologiei
4. Functiile si scopul criminologiei
5. Ramurile criminologiei
6. Metodele de investigatie in criminologie
7. Raporturile criminologiei cu alte disciplini

1. Evolutia criminologiei
Termenul criminologiei este compus din cuvintul latinesc crime, care inseamna crima si
cuvintul grecesc lotos cu sensul de cuvint stiinta. In acest sens criminologia are fi stiinta
care studiaza fenomenul criminal. Data aparitiei criminologiei ca stiinta nu poate fi stabilita
exact. Pentru prima data acest termen a fost utilizat in anul 1879 de catre Paul Topenard.
Majoritatea autorilor sunt insa de parere ca utilizarea corespunzatoare a acestui termen nu putea
avea loc decit odata cu constituirea criminologiei ca stiinta, iar acest lucru s-a produs in trei etape
decisive:
Etapa care este marcata de activitatea medicului italian Cesare Lambrosso, care a publicat
in anul 1876 lucrarea Omul delencvent, in care sustine ca ar fi gasit model al
infractorului. Descriindul ca pe o fiinta predestinata sa comita, datorita unor stegmate
fizice si psihice innascuta.
Etapa legata de activitatea profesorului de drept si sociologie Enrico Ferry, care in
lucrarea sa Sociologia criminala aparuta in anul 1881, analizeaza rolul factorilor sociali
in geneza criminalitatii.
A treia etapa, care aduce de fapt si consacrarea termenului in cercetarea fenomenului
criminalitatii, este marcata de activitatea magistratului Rafaello Garafallo, a carui lucrare
cu titlu Criminologia apare in anul 1885.
Anume anul 1885 a fost considerat de catre majoritatea criminalogilor, care prezentind
momentul nasterii criminologiei ca stiinta.
Astfel la ora actuala criminologia ar putea fi definita ca o stiinta sociala relativ autonoma
auxiliara stiintelor penale cu caracter plur disciplinar, care studiaza starea, structura, dinamica,
legitatile cauzale si conditiile socioumane ale criminolotatii, inclusiv de tratament al
delencventelor, elaborind si fundamentind metodele cauzale si solutii de interventie preventiva si
de aparare sociala contra crimei si criminalitatii conform realitatii existente in interesul
dezvoltarii societatii al progresului si civilizatiei.
In general, autorii moderni pleaca de la definitia data de pinatel dupa care criminologia este
studiul stiintei al omuluilui delecvent si al delictului. Astfel autorul preluind definitia lui
Garafollo, considera criminologia ca o stiinta completa despre om care studiaza cauzele
compurtatii sale antisociale.
Criminologia este preocupata in principal sa cerceteze cauzalitatea criminalitatii ca fenomen
social. Criminolagia este chemata sa examineze sursele socioumane ale crimei si criminalitatii
ale fiecarei infractiuni in parte, ale diverselor categorii si grupe de infractiuni, precum si
criminalitatea in ansamblu.
Ca stiinta criminologia examineaza urmatoarele:
- reactia sociala a criminolitatii;
- cercetarea problematicei profilaxiei si perateutice a criminolitatii
- investigarea metodelor si procedeelor de prevenire si combatere a crimei si criminalitatii
- apararea sociala impotriva crimei
Criminologia este unica stiinta sociala extrajuridica care oglindeste societatea, ofera o imagine
globala, esentiala si multilaterala a realitatilor socioumane. Deci, criminologia este stiinta
fenomenului infractionalitatii in ansamblul sau si nu doar a unei parti a acestuia.
In documentele celui de-al 8 congres al Natiunilor Unite pentru prevenirea si tratamentul
delencventelor care au avut loc la Havana 27.08-07.09.1990 este formulata urmatoare definitei a
criminologiei, si anume: Este o disciplina care analizeaza cauzele infractiunii si factorii care
influenteaza apartia fenomenului infractional, propune totodata si realizarea unei strategii globale
pentru obtinerea unui mecanism de protectie si interventie preventiva corespunzator realitatilor si
nevoilor sociale.
Cu toate diferentele de formulare, exista astazi un consens deplin asupra faptului ca disciplina
criminologiei studiaza criminolitatea in primul rind ca etiologie, fenomenologie si mijloacele de
combatere.
Din acest punct de vedere formularea cea mai larga a difinitiei criminologiei este aceea de a fi
disciplina care se ocupa cu tudiul stiintific al criminalitatii si al frofilaxiei acesteia, iar cea mai
exigenta ar fi aceea de a considera ca un sistem stiintific de conostinta, idei, teorii, metode si
tehnicii cu privire la cercetarea criminalitatii si delencventului si la elaborarea mijloacelor de
prevenire si combatrea a comportamentelor criminale.
Criminologia nu est singura stiinta care se ocupa de acest fenomen si alte stiinte au obiect de
studiu fenomenul infractionalitatii, dar nu in ansamblu ci doar o parte a acestuia, cum ar fi
dreptul penal, dreptul procesual penal, dreptul executional penal.
In studiul infractionalitatii criminologia utilizeaza cunostinte si metode de cercetare din
domeniile altor stiinte care studiaza aspecte separate ale acestui fenomen. Din acest punct de
vedere criminologia are un caracter multi si interdisciplinar. Avind in vedere aceste considertii,
criminologia este definita de catre Igor Ciobanu ca stiinta sociala, extrajuridica care studiaza
fenomenul criminalitatii in ansamblu sau sub aspectul starii, structurii si dinamicii sale al
cauzelor si conditiilor care-l determina sau favorizeaza, precum si modalitatile de profilaxie si
combatere a acestui fenomen.
Printre tarile europene, cu o puternica traditie in criminologie, se pot evidentia Italia, Franta si
Belgia.
Foarte des se afirma ca stiinta criminologiei s-a nascut in Italia, o scoala pozitivista reprezentata
de Cezare Lambrosso, Rafaelo Garafalo, Enrico Ferry.
Predata initial la facultatile de drept si medicina in ultimile decenii se inregisreaza o sporire
considerabila a numarului de catedre de criminologie si la alte facultati ca sociologia, psihologia,
stiinte politice si stiinte economice.
Exista de asemenea organizat un doctorat in criminologie.
In Franta criminologia este predata in majoritatea cazurilor la facultatile de drept.
Criminologia belgiana nascuta dintre unirea dintre drept si criminologie a dobindit dimensiunea
unei stiinte interdisciplinare. Inca in anul 1890 Henry Jaspar a infiintat un cerc de criminologie la
Universitatea Libera din Brusel.
In anul 1922 este in fiintata o scoala de criminologie si politie tehnica pe linga ministerul de
justitie. Acest moment este considerat ca nasterea criminologiei, ca o disciplina de invatamint
pentru magistrati si pentru cei ce lucreaza in politie si penitenciare.
Cu regret in RM nu exista un invatamint criminologic autonom si nici un institut de cercetare in
acest domeniu. Criminologia a fost introdusa abia in anii 70 ai sec trecut in facultatile de drept
ca disciplina de un semestru.
Presedintele asociatilor de criminologi ai RM este Valeriu Bujor.
2. Obiectul de studiu al criminologiei
Criteriul principal de delimitare a criminologiei de alte stiinte il reprezinta obiectul ei de studiu.
Obiectul de cercetare al criminologie include urmatoarele:
Criminalitatea ca fenomen social;
Infractiunea (crima);
Cauzele si conditiile criminalitatii;
Personalitatea infractorului;
Victima infractiunii;
Reactia sociala impotriva criminalitatii
Criminalitatea este fenomenul social juridic negativ care are legitatile sale, se caracterizeaza
prin trasaturi cantitative si calitative, are consecintele daunatoare pentru societate si necesita
masuri specifice de influenta anticriminala.
Criminologia propune model sistematic de analiza a criminalitatii, stabileste legitatile
interactiunii si interdependentei elementelor ei, precum si conexiunile acestui fenomen negativ
cu societatea.
Criminologia cerceteaza legitatile de aparitie, existenta si evolutie a fenomenului infractional in
societate. Analizeaza caracteristicile calitative si cantitative (de exemplu: nivelul crimninalitatii,
dinamica criminalitatii, structura criminalitatii etc.), trasaturile interne si externe ale
criminalitatii.
In calitate de obiect de studiu al criminologie este criminalitatea penala, adica ansamblul faptelor
negative interzise sau alt fel spus prevazute de legea penala, savirsite pe un anumit teritoriu, intr-
o perioada concreta de timp.
Abaterile fata de o directie normala sau alt fel spus deviatiile sociale negative care nu constituie
infractiuni sunt cercetate de criminologie ca cauzele criminologice ale anumitor tipuri
infractionale si la elaborarea masurilor de prevenire a lor.
I nfrcatiunea sau crima
Criminologia spre deosebire de dreptul penal studiaza infractiunea concreta ca un comportament
uman in dezvoltare, adica intregul proces al nasterii si evaluarii infractiunii in contextul
interactiunii procesului si mediului care se desfasoara atit in timp cit si in spatiu. Conceptul de
compartament infractional este ceva mai larg decit fapta infractionala, deoarece include si etapa
de pregatire a ei.
Asadar, studiul criminologic este orientat spre cercetarea cauzelor si conditiilor infractiunii
concrete a particularitatilor caracteristice faptuitorului ei si a consecintelor sociale ale
compartamentului infractional.
Cauzele si conditiile criminalitatii sau determinantele criminologice reprezinta in sine
ansamblu fenomenilor social negative, economice, demografice, ideologice, psihologice,
politice, de dirijare si organizare care genereaza si determina criminalitatea ca pe un efect al lor.
Cauzele si conditiile criminalitatii diverse dupa continutul, natura si mecanismul actiunii lor sunt
studiate de criminologie la diferite niveluri, si anume: cauzele si conditiile fenomenului
criminalitatii in ansamblu, ale anumitor tipuri infractionale si ale infractiuni concrete.
Personalitatea infractorului este conceputa in criminologie ca sistem de trasaturi demografice,
psihologice si sociale ale subiectilor infractiunilor. Se acorda o atentie deosebita problemei
raportului dintre biologici si sociali in structura personalitatii infractorului. Este cercetat procesul
formarii personalitatii umane ca etapa primara a genezei infractiunii.
Criminologia studiaza personalitatea infractorului ca purtatoare a cauzelor subiective ale
infractiunii. Stiinta criminologiei stabileste care indivizi savirsesc mai frecvent infractiuni si
elaboreaza diverse clasificari si tipologii ale infractorului.
Personalitatea infractrului prezinta de asemenea un interes deosebit pentru criminologie ca obiect
al profilaxiei.
Victima infractiunii
Cercetarile criminologice dovedesc ca uneori comportamnetul infractorului este determinat de
conduita victimei lui, trasaturile personalitatii ei, precum si de relatiile infractor victima aparute
pina sau in momentul incidentului.
Reactia sociala impotriva criminalitatii se realizeaza atit prin actiunea asupra cauzelor si
conditiilor ei, sociale si individuale, cit si prin reactia sociala impotriva criminalitatii deja
savirsite si descoperite in vederea impiedicarii repetarii acestora a tragerii la raspundere penala si
pedepsirea infractorilor corectarii si reeducarii condamnatilor si reintegrarii lor sociale post-
penale.
3. Sistemul criminologiei
Criminologia este stiinta alcatuita dintr-o totalitate de idei, conceptii, reguli despre cunoasterea
criminalitatii si consecintelor sale. Totalitatea acestor idei sau conceptii despre criminalitate si
consecintele sale, necesare infaptuirii reactiei sociale contra criminalitatii formeaza stiinta
criminologiei generale.
Criminologia generala obordeaza probleme fundamentale, si anume:
Criminalogia si domeniul sau de cercetare;
Criminalitatea si consecintele sale;
Victimologia;
Metodologia cercetarii criminalitatii;
Reactia sociala fata de criminalitate.
Datorita caracterului lor general, comun categoriile din partea generala au o importanta
deosebita, ele completind in mod necesar toate categoriile din partea speciala care capata
eficienta practica doar atunci cind sunt intrunite atit cerintele criminologiei generale, cit si cele
ce apartin criminologiei speciale.
Criminologia generala este stiinta care studiaza etiologia criminalitatii, natura si formele ei de
manifestare, dinamica si consecintele sale materiale, morale si politice in scopul apararii
societatii contra criminalitatii prin metode si mijloace profilactice eficiente, civilizate si
moderne.
Printro formulare si mai scurta, criminologia generala stiinta genezei si profilaxiei
criminalitatii inscopul apararii societatii contra acestui fenomen social si consecintelor sale.
Obiectul principal de studiu al criminologieo partea speciala il reprezinta criminalitatea in
particular, asa incit in partea speciala nu-si gaseste loc din ceea ce formeaza domeniul partii
generale. Prin structura partii speciale a criminologiei, ajungem la studiul infractiunii concrete si
apoi la cercetarea infractionalitatii existente in domenii restrinse sau largi de activitate.
Sistematizarea partii speciale foloseste ca unicul criteriu de grupare a infractiunilor in particular
a categoriilor faptelor generic incriminate in codul penal al RM.
Astfel, pe cind partea generala studiaza etiologia si profilaxia fenomenului criminalitatii, in
general partea speciala studiaza etiologia si profilaxia infractiunii in particular, pe categorii si
tipuri de infractiuni, pecategorii si tipuri de infractori.
4. Functiile si scopul criminologiei
Scopul criminologiei este determinat de obiectul ei de studiu, raporturile criminologiei cu alte
discipline, mai ales cu stiintele penale, precum si de particularitatile specifice ale cercetarii
criminologice.
Scopul criminologiei nu se limiteaza numai la cunoasterea izvoarelor criminlitatii, ci se rasfringe
si asupra consideratiei ca studierea criminalitatii se face mai ales in scopuri profilactice
(preventive).
Ca stiinta, criminologia are drept scop verificarea ipotezelor privind cauzele criminalitatii si
reactia sociala fata de acestea, urmarind in sens practic prevenirea criminalitatii, umanizarea
formelor de reactie sociala si tratamentul delencventelor.
Infaptuirea acestui scop general al criminologiei se realizeaza prin cercetari proprii, precum si
prin cercetarii interdiciplinare, care sunt necesare profilaxiei criminalitatii existente in societate.
Definirea unei politice de aparare sociala trebuie sa fie bazata pe datele stabilite de criminologie,
stiinta complexa ce se bazeaza pe biologie, psihologie, sociologie si stiinta juridice. Astfel,
scopul general al criminologiei il constituie fundamentarea unei politice penale eficiente in
masura sa determine prevenirea si combaterea fenomenului infractional.
Fiind identic cu scopul stiintelor penale, scopul general al criminologiei se deosebeste prin mduri
diferite de concretizare, criminologia fiind o discipliniei a fenomenologie penale, iar dreptul
penal o stiinta normativa.
In timp ce dreptul penal are ca scop apararea valorilor sociale fundamentale, criminologia
urmareste stabilirea cauzelor care determina producerea criminalitatii.
Criminologia are uratoarele functii:
Functia descriptiva (descrie, caracterizare, prezentare)
Functia explicativa
Functa predictiva (de prognozare, a prevedea unele lucruri)
Functia profilactica sau preventiva
Functia descriptiva
Utilizind metode si tehnici de prelucrare a datelor simple sau publicate, vechi sau noi, promotorii
acestei functii au incercat sa demonstreze existenta unor diferente semnificative intre infractori,
precum si evolutia starii infractionale pe un anumit teritoriu intr-o perioada de timp data.
Functia descriptiva implica explicarea caracterilor definitorii ale fenomenului criminalitatii,
precum si corelatia dintre criminalitatea si factorii politic, eonomici, culturali, demografici etc.
In realizarea acesti functii complexe se folosesc metode si tehnici adecvate intre care cel mai
frecvent este utilizata statistica juridica penala.
In concluzie, functia descriptiva consta in studierea si consemnarea datelor privind volumul
criminalitatii intr-o unitate dimensional temporala.
Tot prin functia descriptive se realizeaza cunoasterea strcucturii criminalitatii. De asemenea prin
cercetarea descriptive se obtin cunostinte privind felurile criminalitatii dupa virsta autorilor
(criminalitatea minora si criminalitatea majora), dupa locul savirsirii (criminalitatea urbana si
criminalitatea rurala). In sfirsit obtinem date necesare privind corelatia criminalitatii cu alte
fenomene sociale (de exemplu: criza economica).
Functia explicativeconsta in cunoasterea reala a fenomenului criminalitatii, in special
cunoasterea cauzelor se realizeaza prin functia explicative a criminologiei, care conduce la o
analiza mai adinca a crimei, la o explicare mai larga esente cauzelor caredetermina sau
favorizeaza fenomenul infractional.
Functa predictivea criminologiei recunoaste ca evolutia unui fenomen atit de complex cum este
criminalitatea poate fi anticipata.
Predictia urmareste cel putin urmatoarele doua obiective, si anume:
Anticiparea unor schimbari ale fenomenului criminalitatii (volumul criminalitatii,
structura criminalitatii, consecinte) in perioade determinate de timp (ore, zile, luni, ani);
Evaluarea probabilitatii producerii infractiunilor (posibilitatea recidivei)
Functia profilactica se materializeaza in sintetizarea rezultatelor privind etiologia criminalitatii,
iar conceptele de ordin profilactic pe care criminologia le utilizeaza sunt urmatoarele:
tratamentul, reintegrarea, reasocializarea.
Functia profilactica a criminologiei se materializeaza in sintetizarea rezultatelor privind etiologia
criminalitatii in imbinarea lor logica si transpunerea acestora intr-un sistem de masuri de
prevenire si combatere a fenomenului infractional.
5. Ramurile criminologiei
Dintre ramurile criminologiei putem evidentia urmatoarele:
Criminologia generala;
Criminologia speciala;
Criminologia teoretica;
Criminologia clinica (criminologia aplicativa)
Criminologia generala este ramura cu character general, ramura care imbratiseaza studiul
intregului fenomen al criminalitatii incepind cu criminalitatea, continuind cu criminalul, crima,
mijloace de lupta, cauzele generale si mijloace principale de combatere. Ea cuprinde de
asemenea date generale despre criminali cum este criminalitatea dupa virsta, criminalitatea dupa
sex.
Criminologia generala este o ramura de sinteza a criminologiei, pentru aceasta criminologia
generala tine seama si de cercetarile si concluziile celorlalte stiinte despre criminalitate, cum este
statistica penala, sociologia criminal, psihologia criminal si altele.
Criminologia speciala ramura care se ocupa cu studiul unor parti din criminalitate, de exemplu:
criminalitatea contra persoanei (infractiuni de omor, viol si etc.), criminalitatea contra
proprietatii (furt, jaf, tilharia). Tot la criminologia scpeciala apartin studiile privind criminalii ,
mai exact cele referitoare, la studiul unor anumite categorii de criminali (personalitatea
infractorului minor, criminalitatea organizata etc.). Cercetarile de criminologie speciala sunt
deosebit de importante, deoarece privesc parti mai restrinse din criminalitate.
Criminologia teoretica este ramura criminologiei care nu se confunda cu criminologia generala,
ea se caracterizeaza prin aceea ca studiaza theoretic si mai putin aplicativ problemele de baza a
criminologie. In criminologie teoretica se studiaza anumite teorii criminologice ori anumite scoli
criminologice, carora li se acorda o analiza si aprofundare deosebita.
Criminologia clinica
Daca criminologia teoretica si criminologia generala sunt predominant teoretice, criminologia
clinica este o ramura predominant aplicativa. Criminologia clinica examineaza fenomenul
criminal ca fenomenul individual si se ocupa cu precadere de acestea.
Criminologia clinica are sarcina de a efectua studii complexe ale criminalului in urma carora se
pune un diagnostic privind cauzele comiterii unei infractiuni si apoi se face un pronostic asupra
conditiilor viitoare a criminalului respectiv. Examenul care se efectuiaza este unul complex in
sensul ca se face o ancheta sociala (conditiile de familie, mediului in care criminalul a crescut si
s-a dezvoltat), un examen psihologic (trasaturile de temperament, caracter), un examen medical
(sanatatea fizica si psihica), antecedentele penale. Dupa acest examen se contureaza un
diagnostic al delecgventului, prin care se explica conditiile si cauzele si cauzele personale, care
au condus la savirsirea crimei si in acelasi timp se face o apreciere pe baza diagnosticului asupra
evolutiei urmatoare a criminalului.
6. Metodele de investigatie in criminologie
Din categoria metodelor de cercetare in criminologie fac parte urmatoarele:
Metoda observarii
Metoda experimental
Metoda istorica
Metoda clinica
Metoda statistica
Metoda tipologica si altele
Metoda observarii reprezinta una din principalelel cai de cunoastere a fenomenului infractional.
Nici una dintre metodele de cercetare in criminologie nu se poate delimita de observarea.
Aceasta reprezentind momentul contactului initial intre cercetator si obiectul sau de studiu.
Metoda experimental
Experimentul reprezinta o observatie provocata in conditii determinate sau alese de insusi de
experimentatorului.
Metoda clinica cerceteaza cazul individual in scopul formularii unui diagnostic si prescrierii
unui tratament. Astfel, ea cerceteaza cazul individual intr-un scop prcis determinat.
7. Raporturile criminologiei cu alte discipline
Criminologia are strinse legaturi cu:
Dretul penal
Dreptul procesual penal
Dreptul penitenciar
Criminologia si dreptul penal au aparut in aceleasi imprejurari, insa criminologia dezvoltinduse
in cadrul disciplinii dreptului penal. Obiectul de studio al celor doua stiinte este comun
criminalitatea. Insa dreptul penal are un obiect de studio mult mai restrins ca al criminologiei.
Atit criminologia ca si dreptul penal au ca scop prevenirea si combaterea infractiunilor. Dreptul
penal este disciplina normative, iar criminologia nu este o disciplina normative, dar disciplina
teoretica.
Dreptul penal studiaza continutul abstract al normei panale spre deosebire de criminologie care
studiaza infractiunea ca fenomenul natural si social.
Criminologia adduce contributii reale la infaptuirea justitiei penale prin aceea ca datele si
concluziile despre criminalitate, criminal sunt intr-o strinse legatura cu procesul penal in faza
aplicarii legii penale.
Dreptul procesual penal studiaza principiile, categoriile, institutiile, normele care reglementeaza
procesul penal in intreaga sa complexitate. Intregul process penal este interesat in cunoasterea
modului de actionare a diferitelor grupe de infractori, a imprejurarilor, care determina ori
favorizeaza savirsirea faptelor penale.
La rindul ei, criminologia este interesata direct in dobindirea si prelucrarea statisticii detinute de
organelle judiciare, obtinute din activitatea de urmarirea penala si judecata.