TABLOUL 1

Maria: Buna ziua!

Alexandru: Buna seara, domnisoara!
Maria: Seara
Alexandru: Intrati
MARIA: Nu pot ca sunt cu sosonii.
ALEXANDRU: Nu face nimic.
MARIA: Nu stiam ca o sa ma poftiti in casaAici.
ALEXANDRU: Nu face nimic. Intrati. Ce doriti?
MARIA: Sunt de la magazinul Knappe.
ALEXANDRU: Si?
MARIA: Am adus colierul, L-am ascuns bine de tot ca sa nu il pierd. Doua sute de mii de lei L-am
gasit!...Nu e aici. Imediat! Domnul Knappe va roaga sa il iertati ca vi-l trimite asa de tarziu dar abia acum
s-a inchis magazinul si n-am putut sa plec mai devreme.
ALEXANDRU: Dar de ce te-ai deranjat dumneata?
MARIA: Fiindca in altcineva n-avea incredere. Ah l-am gasit! Si-apoi si eu stau tot in cartierul asta.
ALEXANDRU: Unde?
MARIA: Asain directia asta!
ALEXANDRU: Central.
MARIA: Foarte central! De unde se termina linia de tramvai, mai am doar zece minute de mers pe jos
pana acasa.
ALEXANDRU: Si nu ti-e urat sa mergi singura?
MARIA: Ba daDar am sistemul meu!
ALEXANDRU: Ce sIstem?
MARIA: C-o statie inainte de a ma da jos din tramvai, fac ochi dulci unui barbat ma varsta. Atunci, el se
tine dupa mine pana acasa si ma conduce fara sa stie!
ALEXANDRU: Frumos.
MARIA: A nu! Nu e intotdeauna chiar asa de frumos. Uneori nu se multumesc numai sa se tina dupa
mine. Se simt obligati sa imi faca fel de fel de complimente. Ba chiar m-au apucat si de brat! Ah! E
splendid!
ALEXANDRU: Depinde insa si cine te apuca
MARIA: Poftim?
ALEXANDRU: Zic, depinde insa si cine te apuca de brat.
MARIA: A, nuuuEu spuneam de colier ca e splendid.
ALEXANDRU: Da. E.
MARIA: Dar si doua sute de mii de lei
ALEXANDRU: Dumneata nu crezi, domnisoara, ca banii au mai putina distinctive decat pietrele
pretioase?
MARIA: Ba da, fiindca banul e mai mult al barbatilor si pietrele pretioase ale femeilor. Ati spus-o chiar
dumneavoastra in ultimul roman: O femeie cu geanta plina de bani e dizgratioasa, si un barbat cu
briliante pe degete e respingator.
ALEXANDRU: Dumneata ai citit ultimul meu roman?
MARIA: Ultimul? Dar le-am citit pe toate! Dumneavoastra sunteti autorul meu favorit!
ALEXANDRU: Da?
MARIA: Da! Am si un autograf de la dumneavoastra!
ALEXANDRU: De la mine?
MARIA: Da. De la Ziua cartii.
ALEXANDRU: Si ce ti-am scris?
MARIA: O amintire banala pentru doi ochi neobisnuit de frumosi.
ALEXANDRU: Si ai ochii chiar atat de frumosi?
MARIA: Aiurea! Ati scris dumneavoastra asa ca sa va aflati in treaba! Stiu eu ca scriitorii vin cu
autografele improvizate de acasa.
ALEXANDRU: Eu nu
MARIA: Ei nu! De exemplu: de unde era sa stiti dumneavoastra ce fel de ochi am cand nici nu v-ati uitat
la mine? Pun pariu ca nici acum tot nu stiti ce fel de ochi am!
ALEXANDRU Ba da!
MARIA: Cum?
ALEXANDRU: Albastri
MARIA: Caprui.
ALEXANDRU: Da! Exact ca in autograf.
MARIA: Adica?
ALEXANDRU: Adica neobisnuit de frumosi.
MARIA: Ce cald e aici la dumneavoastra!
ALEXANDRU: Daca ti se pare cald, de ce te apropii de soba?
MARIA: Fiindca mie, cand mi-e cald rau, ma ia cu frig.
ALEXANDRU: Nu vrei sa iti scoti haina?
MARIA: Nu.
ALEXANDRU: Cateva minute ca sa nu racesti cand iesi afara.
MARIA: Nu, multumesc. Oricum eu trebuie sa plec. La revedere! Ah daca nu aveti nimic de spus despre
colier am sa va rog sa imi semnati si mie de primire. Aici.
ALEXANDRU: Domnisoara cu ochi frumosi, unde faci Revelionul?
MARIA: Acasa, In pat.
ALEXANDRU: Acasa? O fata tanara si draguta ca dumneata trebuie sa petreacasa fie invitata sa se
amuze cu prietenii
MARIA: Multumesc de complimente dar eu nuacasa.
ALEXANDRU: Domnisoara cu ochi frumosi
MARIA: Maria. Ma cheama Maria Panait.
ALEXANDRU: Alexandru. Alexandru Manea.
MARIA: Stiu. Tata a vrut sa-mi spuna Miozotis dar a renuntat pentru ca nu stia nasul sa-l pronunte.
ALEXANDRU: Ce bine!
MARIA: Da. Acasa mi se spune insa altfel.
ALEXANDRU: Cum?
MARIA: N-are importanta. Si la magazin mi se spune Mary.
ALEXANDRU: Nu poti sa imi spui cum iti zice acasa?
MARIA: Ba da! Dar ala e un nume particular iar la dumneavoastra ma gasesc in interes de serviciu.
ALEXANDRU: Bine. Acum, chestiunile de serviciu s-au terminat.
MARIA: In cazul asta trebuie sa plec.
ALEXANDRU: Te grabesti?
MARIA: Nu! Dar nu vreau sa va retin. Vad ca va pregatiti sa va duceti in oras,
ALEXANDRU: Eu? Nu.
MARIA: Sunteti imbracat in frac.
ALEXANDRU: Daaveam intentia sa ies insa din cauza unui amanunt am renuntat.
MARIA: Dar important trebuie sa fi fost amanuntul acela
ALEXANDRU: Crezi?
MARIA: De vreme ce ramaneti acasa, am impresia ca vreti sa va razbunati.
ALEXANDRU: Pe cine?
MARIA: Pe amanunt.
ALEXANDRU: Nu, domnisoara. Dar eu, ca si dumneata , vreau sa-mi petrec Revelionul in pat, sau mai
bine zis aici, la gura sobei.
MARIA: Ce poeticnoaptea Anului Noufoc in soba.afara ninge
ALEXANDRU: Ninge?
MARIA: Oho! Va place cand ninge?
ALEXANDRU: Enorm! Si mai ales intr-o noapte a asta. Ninsoarea ii mareste farmecul, o poetizeaza.
MARIA: Probabil o sa va inspirati si o sa scrieti versuri!
ALEXANDRU: Daca as fi in stare sa scriu versuri
MARIA: N-ati scris versuri niciodata?
ALEXANDRU: N-am scris versuri niciodata.
MARIA: Nu?
ALEXANDRU: Nu. Dar prezenta dumitale, aici, intr-o noapte ca asta, la o ora atat de tarzieeste un lucru
extrem de de de pitoresc.
MARIA: Poate chiar un subiect.
ALEXANDRU: Poate chiar si un subiect. In orice caz, un moment deosebit, intr-o existent uniforma.
Domnisoara Mary, o sa te rog sa imi faci o favoare
MARIA: Eu? Cu multa placer numai sa Ce anume?
ALEXANDRU: Mi-ai spus
MARIA: Da!
ALEXANDRU: Mi-ai spus ca asta-seara esti singura.
MARIA: Da.
ALEXANDRU: Te rog sa-mi faci placerea si sa iei masa cu mine.
MARIA: Domnule Manea
ALEXANDRU: Sa incepem anul care vine impreuna si sa bem o cupa de sampanie in cinstea lui.
MARIA: Domnule Manea.nu stiu ce sa crednu stiu ce sa va raspund
ALEXANDRU: In seara asta, a tuturor bucuriilor, si dumneata si eu suntem fiecare singuri
MARIA: Si credeti ca o sa fim mai multi daca suntem amandoi
ALEXANDRU: Sa incercam.
MARIA: Va multumesc foarte mult dar, vedeti
ALEXANDRU: Asteptam sa treaca miezul noptii si apoi te conduc pana la poarta dumitale. O sa tin eu, in
seara asta, locul domnului in varsta din tramvai. Haide, scoate-ti manusile si fularul, si bereta si sosonii.
MARIA: A! Nu! Sosonii nu!
ALEXANDRU: Bine! Sosonii nu! Aseaza-te in fotoliu ca si cum m-ai cunoaste de mult, ca si cum as fi un
prieten al dumitale mai mare, o ruda, un frate mai mare, un tata chiar!
MARIA: Tata? N-aveti fason de tata
ALEXANDRU: Bine! Tata nu! O sora!
MARIA: Nu, nu se poate.
ALEXANDRU: Haide domnisoara Mary
MARIA: E imposibil. In orice caz, va multumesc foarte mult pentru ca nu m-as fi astepta in viata mea sa
am!...sa fiu!....desi sa va spun drept, am avut o presimtire ca in noaptea asta o sa mi se intample ceva
mare! Ceva de necrezut! O bucurie! Si mi-e cald!
ALEXANDRU: Atunci treci langa soba sa te racoresti
MARIA: Imi pare rau, trebuie sa plec.
ALEXANDRU: Sigur?
MARIA: Sigur, sigur.
ALEXANDRU: Ce pacatManole! Nu mai pune masa!
MARIA: Nu mai luati masa?
ALEXANDRU: Nu.
MARIA: De ce?
ALEXANDRU: Fiindca ma bucuram la gandul c-o sa mananc cu dumneata. Intamplarea care te-a adus
aicitineretea, farmecul dumitalesenzatia asta de pace, as zice luminoasa, pe care mi-o da prezenta
dumitale, toate asteaTe rog sa ma ierti ca am insistat. Am fost egoist. M-am gandit numai la mine. Nu
m-am intrebat daca si dumitale iti va face tot atata placer sa iti petreci noapte de Revelion cu mine.
MARIA: Mie? Manole! Hai Manole!
MANOLE: M-ati chemat?
MARIA: Eu te-am chemat! Garcon! Pune doua tacamuri la masa!
ALEXANDRU: N-auzi ce spune domnisoara? Pune doua tacamuri la masa!
MARIA: Sa ma iertati ca am dat eu ordin servitorului dumneavoastra dar nu era asa cum spuneati si m-
am enervat!
ALEXANDRU: Foarte bine ai facut!
MARIA: Mersi.
ALEXANDRU: Fa-te comoda. Imi dai voie sa te ajut?
MARIA: Da.
ALEXANDRU: Da-mi geanta, si haina si fularul si caciula, sosonii..
MARIA: Nu! Sosonii nu!
ALEXANDRU: Nu! Sososnii nu!
MARIA: Sunt foarte stramti si daca mi-I scot nu pot sa mi-I pun la loc.
MANOLE: Doua tacamuri! Doriti sa va scot eu sosonii?
MARIA: Nu! Sosonii nu! Nu mi-I scot niciodata in casa.
MANOLE: De ce? (suna telefonul) Lasati sa ma injure pe mine conasule
ALEXANDRU: Nu. Tu du-te si vezi de masa. Alo! Nu ti-am spus caAlo! Da! Casa Maneachiar eu sunt la
telefon. Buna seara, domnule Knappe! Colierul? E frumosE foarte frumos Multumesc, asemeneaLa
multi ani!..Cine? Domnisoara care l-a adus?
MARIA: Spuneti c-am plecat imediat!
ALEXANDRU: A plecat imediatSigur. Sigur, sigur, Buna seara. Parca spuneai ca domnul Knappe are
incredere in dumneata.
MARIA: Are!
ALEXANDRU: Vad ca se intereseaza si inca insistent daca am primit colierul.
MARIA: Asta a fost asa, ca sa intre in vorba.
ALEXANDRU: Da, poate. Dar il interesa si mai mult daca ai plec de aici
MARIA: Am furat colierul.
ALEXANDRU: Poftim?
MARIA: L-am furat. L-am rugat sa mi-l dea mie sa vi-l aduc si n-a vrut.Si atunci l-am furat. De fapt, i-am
lasat un bilet in care i-am scris ca-l fur ca sa il aduc aicisi, probabil, a telefonat ca sa se convinga
ALEXANDRU: Sa se convinga daca l-ai adus
MARIA: Si d-asta
ALEXANDRU: Cum si de asta?
MARIA: Stiti, pe mine ma tachineaza fetele la magazine cu dumneavoastra.
ALEXANDRU: Cu mine?
MARIA: Da, de atunci, de la Ziua cartii. Le-am spus ca v-am vazut, ca mi-ati dat un autografsi a aflat si
domnul Knappe! Si m-a tachinat si el chiar mai mult decat fetele. Si asta-seara, cand a vazut c ail rog atat
de mult sa ma trimita pe mine cu colierul dumneavoastra, a fost chiar obraznic.
ALEXANDRU: Ce ti-a spus?
MARIA: E! Chestii! Dar stati linistit ca i-am raspuns si eu cu obraznicie si atunci n-a mai vrut sa ma trimita
pe mine cu colierulA spus ca el e de meserie bijutier nu.. si d-aia s-a interest daa am plecat imediat.
ALEXANDRU: Cate neplaceri pentru curiozitatea de a cunoaste un scriitor.
MARIA: Aici lucrati?
ALEXANDRU: Da.
MARIA: Scrieti!
ALEXANDRU: Da.
MARIA: Si flori!
ALEXANDRU: Singura mea superstitie. Nu pot sa lucrez fara cateva flori pe masa
MARIA: Si mie imi plac florile! Am acasa in camera mea doua ghivece cu muscatel si unul cu garoafe
albe. Alaltaieri mi-a inflorit un boboc alb ca zapada proaspata! Cine e?
ALEXANDRU: Unde?
MARIA: Aici, in fotografie.
MANOLE: Da chiar, cine e?
ALEXANDRU: O cunostinta, o prietena.
MARIA: E frumoasa.
ALEXANDRU: E o fotografie reusita. E douasprezece fara cinci. Imi pare foarte bine ca ai ramas cu mine
domnisoara Panait! Unde stai?
MARIA: Calea Plevnei 251. A, credeam ca.Unde-o fi. Dumneavoastra?
ALEXANDRU: Unde-o fi.
MARIA: Asa!
ALEXANDRU: Asaaa! Stai in Plevnei?
MARIA: Da.
ALEXANDRU: Pai, adineauri spuneai ca stai in cartierul asta.
MARIA: Da?
ALEXANDRU: Da.
MARIA: Am mintit.
ALEXANDRU: Da?
MARIA: Sigur!
MANOLE: Sa dau drumul la radio, conasule?
ALEXANDRU: Vrei?
MARIA: Da, sigur.
RADIO: Cand va bate gongul, va fi ora douasprezece
MARIA: La mine e fara un minut!
ALEXANDRU: La mine, fara doua.
MARIA: Sunteti in urma!
ALEXANDRU: Poate mergi dumneata inainte.
MARIA: In orice caz suntem la distanta mica unul de altul.

TABLOUL II

MARIA: Iar s-a stins
ALEXANDRU: Aprinde alta.
MARIA: Alta? Dar asta ce are?
ALEXANDRU: O tigara pe care o aprinzi de mai multe ori nu mai e buna.
MARIA: Dar n-am aprins-o decat de doua ori
ALEXANDRU: Si cu astacinci.
MARIA: Multumesc.
ALEXANDRU: Mai vrei un pahar de sampanie?
MARIA: Cum sa nu! Eu beau de sting. Ce ciudat! Beau mult si nu se cunoaste deloc! Cate sticle am baut
pana acum? Trei? Patru? Cinci?
ALEXANDRU: Una.
MARIA: Una? Imposibil!
ALEXANDRU: Serios! Una. Acum o incepem pe-a doua.
MARIA: Atunci am baut-o singura! Eu stiu cat pot sa beau. Mai ai, ca sigur ne mai trebuie?
ALEXANDRU: Mai am. Asta o sa fie mai buna ca e mai rece. Sta de 3 ore in frapiera.
MARIA: Mie nu-mi place rece, imi place dulce! Multumesc.
ALEXANDRU: Noroc!
MARIA: Noroc? In noaptea asta se zice La multi ani! !
ALEXANDRU: La multi ani!
MARIA: Anul nou cu fericire si noroc! Spor si berechet! Pff da rece e! Parca am baut frig cu spuma! Mie,
din toate bauturile de pe lume, imi place cel mai mult si mai mult cacao cu lapte. Fierbinte.
ALEXANDRU: Mai vrei sampanie?
MARIA: Da! Sa stii ca daca ma cherchelesc fac urat rau de tot.
ALEXANDRU: Adica?
MARIA: Adorm imediat.
ALEXANDRU: Atunci nu-ti mai dau sa bei.
MARIA: Ba da! Vreau sa beau. Fiindca in seara asta ma simt binema simt asa de bine! Sunt fericita! Nu
stiu de ce dar sunt fericita rau de tot! Foarte fericita! Toarna-mi te rog. Pe dumneata nu te intristeaza
noaptea Anului Nou?
ALEXANDRU: Din contra. In noaptea asta, o data cu anul care incepe, o sa se schimbe ceva in viata
noastra, sa se schimbe in mai bine
MARIA: Pe mine m-a intristat intotdeauna pana acuma. Asta-seara e prima data cand nu sunt trista! Am
inceput Anul Nou atat de frumos! Atat de neasteptat! Pe cuvantul meu daca imi vine sa cred ca sunt
aici
ALEXANDRU: De ce?
MARIA: Pai ce, e de crezut? In casa dumneavoastracu dumneavoastrastam de vorbaeu cu
dumneavoastra. Nici in visurile mele cele mai secrete nu ma gandeam c-o sa pot trai vreodata clipa
astaeu cu dumneavoastra!
ALEXANDRU: Vas a zica te-ai mai gandit la mine si alta data?
MARIA: Oho! Sa fiti sanatos de cate ori! Stiti cand v-am vazut prima oara eu pe dumneavoastra in oase
si carne?
ALEXANDRU: In carne si oase. Da, stiu.
MARIA: Cand?
ALEXANDRU: La Ziua cartii.
MARIA: Nu! La Festivalul Scriitorilor, la Ateneu. Ati tinut o conferinta despre Romanul romanesc.
ALEXANDRU: Si cum ti s-a parut?
MARIA: Erati mult mai bine ca in fotografii.
ALEXANDRU: A, nu
MARIA: Ba da.
ALEXANDRU: Nu, nu. Intrebam de conferinta.
MARIA: Nu stiu ca n-am auzit-o.
ALEXANDRU: De ce?
MARIA: Ca ascultam prea atent.
ALEXANDRU: Nu inteleg.
MARIA: Ascultam cum vorbiti si n-am inteles ce-ati spus.
ALEXANDRU: Tot nu inteleg.
MARIA: Eram atenta la cum spuneti nu la ce spuneti. Chestii!
ALEXANDRU: Decima cunosteai din fotografii
MARIA: Am un maldar acasa. Taiate din reviste si din ziare.
ALEXANDRU: Ma simt onorat.
MARIA: Trebuie as fiti obisnuit. La cate admiratoare aveti dumneavoastraspuneti drept: cate milioane
de scrisori primiti pe zi?
ALEXANDRU: Eu? Cate una din cand in cand.
MARIA: Sipe celelalte le aruncati la cos necitite.
ALEXANDRU: Le citesc pe toate si le pastrez pe toate.
MARIA: Da? Mai vreau un pic de sampanie.
ALEXANDRU: O s-adormi.
MARIA: Nu-I nimic stiu ca o sa visez frumos.
ALEXANDRU: La multi ani!
MARIA: De ce nu mi-ai raspuns niciodata la scrisori?
ALEXANDRU: Poftim?
MARIA: Macar un rand ca nu mureai.
ALEXANDRU: Mi-ai scris dumneata mie?
MARIA: Treizeci si patru de scrisori. Niste plicuri mari, mari si un scris asa mic, mic.
ALEXANDRU: Dumneata esti Dorulet?
MARIA: Da, eu. Dorulet cu parul cret. Asta e pseudonimul meu.
ALEXANDRU: Dorulete dragut.
MARIA: Da, stiu. Eu m-am botezat singura cand eram bolnava de scarlatina si ma plictiseam inchisa in
casa.
ALEXANDRU: Doruletdumneata esti o cutie cu surprize
MARIA: Si dumneata un bufet cu bunatati.
ALEXANDRU: Asadar dumneata esti Dorulet.
MARIA: Cu parul cret.
ALEXANDRU: Nu ma asteptam ca o fata atat de tanara, atat de de
MARIA: Dede mai cum?
ALEXANDRU: Atat de draguta ca dumneata, sa scrie niste scrisori asa de frumoase.
MARIA: Si le-am scris de-a dreptul! Fara concept!
ALEXANDRU: De obicei, numai femeile urate scriu scrisori frumoase.
MARIA: A! De-aia nu mi-ai raspuns? Ai crezut ca sunt urata?
ALEXANDRU: Da! Adica nu! Nu raspund niciodata la scrisori de la necunoscuti. Dar daca as fi banuit, daca
as fi stiut ca sunt de la dumneata, ti-as fi raspuns.
MARIA: Da?
ALEXANDRU: Da.
MARIA: Si ce mi-ai fi scris?
ALEXANDRU: Stiu si eu? Ca imi pare bine pentru ca imi citesti cartile
MARIA: Asa
ALEXANDRU: Ca sunt multumit ca te gandesti atat la mine.
MARIA: Si mai ce?
ALEXANDRU: Ca ai talent literarsau poate, ti-as fi scris ca nu cred nimic din tot ce-mi spui in scrisorile
dumitale.
MARIA: A, da? Atunci mai bine ca nu mi-ati raspuns. Trei si zece! Ce repede trece timpul cu
dumneatacand te gandesti ca sunt aici de anul trecutDa proaste tigari!
ALEXANDRU: Mai bine nu mai fuma deloc.
MARIA: Nu, nu pot. Eu fara tutun sunt desfiintata. Serios! Si pe urma, in seara asta vreau sa fac de toate,
sa vorbesc tot timpul, sa beau. Imi vine sa si cant dar n-am vocevrei sa vezi? (canta) Ai vazut? N-am
voce.
ALEXANDRU: Ba ai o voce foarte draguta.
MARIA: Eh! Un firicel acolo! Sa n-aud decat eu cand cant! Mai vreau un pic de sampanie! Ah! Dac-ai stii
ce fericita sunt!
ALEXANDRU: De ce?
MARIA: Dumneata nu esti fericit cand ti se-mplineste ceva?
ALEXANDRU: Si ce ti s-a implinit asta-seara?
MARIA: Nu spun.
ALEXANDRU: Ma faci curios, Dorulet.
MARIA: Cum mi-ai zis?
ALEXANDRU: DoruletCu pseudonimuTe superi?
MARIA: Nu! Intre scriitori merge!
ALEXANDRU: Si tot nu vrei sa imi spui?
MARIA: Ba da! Uite, visul meu, de un an de zile de candnu, nu pot sa spun.
ALEXANDRU: De cand ce?
MARIA: De candam citit prima cartea de-a dumneavoastra a fost sa va cunosc personal, sa va vorbesc o
singura data si uite-ma.sunt aiciv-am cunoscut, vorbim, adica vorbesc eu tot timpul ca dumneata nu
spui nimic. Parc-ai fi de la filmul mut.
ALEXANDRU: Prefer sa te ascult.
MARIA: Desi n-am fost la chef niciodata, pot sa-ti spun prcis ca eu vorbesc mult numai cand sunt
chefuita.
ALEXANDRU: Pai te laudai ca faci tot timpul niste betii!
MARIA: A! Da! Betii, da, dar nu chefuri. E o diferenta! Cum ai zice, de exemplu, ghete si pantofi. Nu e
totuna, desi e tot aia
ALEXANDRU: Ia spune-mi Dorulet de ce spui atatea minciuni?
MARIA: Eu? N-am mintit in viata mea.
ALEXANDRU: Asta e cea mai mare minciuna, din toate pe care mi le-ai spus pana acum.
MARIA: Dumneata confunzi minciuna cu altceva.
ALEXANDRU: Cu ce?
MARIA: E, chestii!
ALEXANDRU: De ce spui atatea minciuni, Dorulet?
MARIA: Bine, spun atatea minciuni ca sapot spune mai usor adevarulasa printre ele.
ALEXANDRU: Si sa nu mai creada nimeni in el.
MARIA: Nu-I adevarat.
ALEXANDRU: Uite eu nu mai cred ca e adevarata nici povestea cu autograful.
MARIA: Cu autograful? Trebuie sa plec. Cred ca e mai tarziu decat adineauri! Ce-o fi zicand mama,
saracuta? La ea ma gandesc mai mult, ca tata se sinchiseste mai putin.
ALEXANDRU: Ce e tatal dumitale?
MARIA: Filozof
ALEXANDRU: Bun.
MARIA: A nu ca a fost functioar si, de cand e in somaj s-a facut filozof. Desi cam filozof a fost el
intotdeauna.dar, acum, are timp mai mult de pierdut si profita.
ALEXANDRU: Cine te iubeste mai mult?
MARIA: Mama. Mama pe mine si tata pe sora mea. Pe Fanta.
ALEXANDRU: Si dumneata pe cine iubesti mai mult?
MARIA: Eu? Din lume sau din familia mea?
ALEXANDRU: Din lume.
MARIA: Din lume, ma priveste personal si din familia mea, pe toti la fel si pe mama mai mult. Trebuie sa
fie si Milica la noi daca n-o fi plecat dupa mine sa ma caute
ALEXANDRU: Cine e Milica?
MARIA: Fratele meu. Oare mai ninge afara?
ALEXANDRU: Sa vedem. Da, ninge, dar nu se vede bine din cauza luminii.
MARIA: S-o sting?
ALEXANDRU: Daca vrei
MARIA: Ce frumos e!
ALEXANDRU: Stiu.
MARIA: Si e asa bine sa stai intr-un fotoliu in care incapi toata! Pot sa ma sui cu sosonii? Sunt curati!
ALEXANDRU: Te rog. Ca la dumneata acasa.
MARIA: Pardon. La mine acasa nu stau cu sosonii ca nu e grajd. Ce bine e ! sa stai asa si sa te uiti cum
ninge afara. Mi se pare ca traiesc un basm! Maine. Maine totul o sa mi se para un visun vis dintr-o
noapte de iarnasa nu crezi ca dorm. Mai stau putin sip e urma plec. E foarte frumoasa iubita dumitale,
sa stii!
ALEXANDRU: Cine?
MARIA: Fotografia de pe birou. Nu-mi pare rau c-o tii acolo dar imi e ciuda ca te uiti la ea cand lucrezi.
Trebuie sa o iubesti foarte mult.
ALEXANDRU: Poftim?
MARIA: Poti sa spui ce vrei ca eu stiu tot si pe mine ma lasa absolut indiferenta. Ma duc. O sa am atatea
de scris in noaptea asta, in jurnalul meu. Imi scriu jurnalul, stii? Si fac si versuriSa simt pe fruntea mea
curate/Cand somnul vine sa m-ajunga/ O mana draga, adorata/ Si mangaierea ei prelunga Partea asta
imi place mie cel mai mult. Parca e de Eminescu. E dintr-o poezie de-a meadedicate cuivastiu eu cui.
E frumos, nu?
ALEXANDRU: Foarte frumos.
MARIA: Sa nu crezi c-am adormit. Plec. Ma duc acasaPlevnei 251. E asa de bine aici in fotoliu. As putea
sa si dormdar si patul meu d-acasa, e bun. Si am un puisor de perna, moaleLacrimel! Lacrimel il
cheama. Il cheama Lacrimel, fiindca il am special pentru plans. Ca sa nu ma vada Miau. Stii cine e Miau?
E pisica mea. Adica, de fapt e cotoi, dar tot pisica e. Hm! Ce curios! Toti cotoii sunt pisici, dar nu toate
pisicile sunt cotoi. Mi se pare ca mi-e cam somn



ACTUL II
TABLOUL IV


ALEXANDRU: Ai facut ochi, Dorulet?
MARIA: Da, dar mici.
ALEXANDRU: Buna dimineata.
MARIA: Buna dimineata.
ALEXANDRU: Ai dormi bine?
MARIA: A fost cea mai frumoasa noapte din viata mea.
ALEXANDRU: Serios?
MARIA: Ba nu! Asta n-a fost o noapte, au fost o mie si una de nopti.
ALEXANDRU: Atunci imi pare bine ca nu te-am trezit.
MARIA: Am fost atat de fericita.
ALEXANDRU: Ma bucur. Dar ia zi, ce spunem acasa?
MARIA: O minciuna!
ALEXANDRU: Pe care?
MARIA: Pe aia cu am dormit la o prietena.
ALEXANDRU: Ah ai o prietena pe care poti sa contezi!
MARIA: Nu, n-am.
ALEXANDRU: Atunci?
MARIA: Atunci spunem ca am dormit la politie.
ALEXANDRU: La politie?
MARIA: Da, la politie. Ce e asa de amuzant? Spunem ca m-a gasit noaptea politistul pe strada, mi-a facut
patul si m-a culcat in sectie.
ALEXANDRU: Cine te crede?
MARIA: AtunciAh stiu! O sa spun ca am dormit la matusa.
ALEXANDRU: Unde sta matusa ?
MARIA: In Satu Mare. Am plecat cu un tren, i-am spus La multi ani! si m-am intors cu altul!. Ce? Satu
Mare e la doi pasi.
ALEXANDRU: Da, pe harta.
MARIA: Pe mine ma cred orice as zice.
ALEXANDRU: Cum asa?
MARIA: N-am mintit niciodata acasa. Eu mint numai in deplasare. Ce? Nu merge cu Satu Mare?
ALEXANDRU: E cam gogonata.
MARIA: Atunci sa gasim alta mai turtita.
ALEXANDRU: Dar daca ai spunem adevarul?
MARIA: Adica?
ALEXANDRU: Ca ai dormit aici, la mine.
MARIA: Ar zice ca mint. Nu m-ar crede.
ALEXANDRU: Ce-ar fi daca as veni eu sa confirm?
MARIA: Dumneata?
ALEXANDRU: Da.
MARIA: Ai fi in stare sa faci asta?
ALEXANDRU: Da. Ca sa te scap de o neplacere. Doar eu am insistat sa ramai.
MARIA: Nu dumneata ai insistat. Sampania a insistat.
Suna telefonul.
MARIA: Poti sa-I raspunzi ca nu sunt geloasa.
ALEXANDRU: Poftim?
MARIA: Telefonul.
MANOLE: Alo, n-a venit, conita, n-a venit. Sa-mi sara ochii daca va mint. Sarut mainile
MARIA: O sa-ti sara, ca ai mintit.
MANOLE: Nu e nimic, imi pune conasul altii de sticla.
MARIA: De ce ii spui mereu ca nu esti acasa?
ALEXANDRU: Dar de unde stii ca spun mereu ca nu sunt acasa?
MARIA: Fiindca am auzit.
ALEXANDRU: Nu dormeai?
MARIA: Nu! Apropo! Cand am adormit eu azi-noapte?
ALEXANDRU: Pe la doua
MARIA: Si unde eram cand am adormit? Nu era aici?
ALEXANDRU: Da, ai adormit spunand poezii.
MARIA: Pe care ti-am spus-o?
ALEXANDRU: Una foarte frumoasa, care parca era de Eminescu.
MARIA: A, da! O stiu! Eu am scris-o! Sa simt pe fruntea mea curate etc. Si pe urma cum am ajuns
dincolo?
ALEXANDRU: Ai zburat, pe sus, pana acolo.
MARIA: Sa-ti spun drept, nu m-am mai imbatat asa de rau de 16 ani.
ALEXANDRU: Pai cati ani aveai acum 16 ani?
MARIA: Doi.
ALEXANDRU: Si ce-ai facut de te-ai imbatat?
MARIA: Nimic. Eram racita si mi-a pus mama tuica in cap. M-am facut praf! Toata noaptea m-am visat
mireasa! Si vezi? Mi s-a indeplinit visul!
ALEXANDRU: Cum?
MARIA: Si azi-noapte m-am visat tot mireasa.
ALEXANDRU: Stii ce se zice, ca nu e bine cand te visezi mireasa.
MARIA: Da de unde! E perfect! E asa de bine sa adormi visand sis a te trezesti din vis sip e urma iarasi sa
adormisi sa visezisi sa se amestece, pe urma, somnul cu viata si visul cu realitateasi sa se-ncurce
totintr-o panza subtiresi sa se-nfasoare intr-o ceata usoara
ALEXANDRU: Eu cred, Dorulet, ca nici acuma nu te-ai trezit bine din somn.
MARIA: Pariu? Pe o suta de lei banii jos! Intreaba-ma orice si daca nu-ti raspund, ai castigat.
ALEXANDRU: Da? E! Raspunde-mi atunci, ce spui acasa?
MARIA: Da chiar! Cand ma gandesc ca trebuie sa ma duc acasa imi vine sa ma culc la loc.
ALEXANDRU: N-ai fi de parere sa merg cu dumneata?
MARIA: Nu, nu, nu se poate. Dupa ce n-am dormit azi-noapte acasa, sa mai vin si cu un barbat, ar
insemna
ALEXANDRU: Ce-ar insemna?
MARIA: Ai mancat vreodata gamalii de chibrituri topite in spirt?
ALEXANDRU: Nu!
MARIA: E! Asta inseamna. La noi in familie, se mananca foarte des, mai ales in imprejurari d-astea. N-am
patit cu sora mea? Prima noapte cand a lipsit de-acasa, a mancat doua cutii cu gamalii de chibrituri.
ALEXANDRU: Sora?
MARIA: Nuuu...Mama! ea mananca pentru toata familia. La noi, cand e vreo nenorocire in casa, n-ai cu
ce sa iti mai aprinzi o tigara!
ALEXANDRU: Atunci o sa ii explic mamei dumitale cum s-au petrecut lucrurile.
MARIA: Degeaba. Ea n-o sa-nteleaga. Nu e literata, ca noi.
ALEXANDRU: Atunci ce e de facut?
MARIA: Lasa ca o sa gasesc eu in tramvai. Mie, cele mai grozave idei imi vin in tramvai. Cred sigur ca din
cauza electricitatii. Pfuuu! Opt si jumatate! Doamne, ce-o fi p-ai mei p-acasa? Va sa zica, sunt la
dumneata de zece ore si tot nu ma-ndur sa plec.
ALEXANDRU: Am impresia ca esti aici de o vesnicie.
MARIA: Cu alte cuvinte, m-am cam eternizat.
ALEXANDRU: As vrea sa nu mai pleci.
MARIA: Zau?
ALEXANDRU: O sa mi se para atat de pustie casa.
MARIA: Daca vrei, mai vin si altadata dar nu stiu cand. Ce faci dupa-masa, pe la cinci?
ALEXANDRU: Te astept la un ceai.
MARIA: Cu rom?
ALEXANDRU: Cu rom mult.
MARIA: Ah! Bun! Paine cu unt ai?
ALEXANDRU: Da.
MARIA: Daca n-ai, nu-I nimic. Aduc eu d-acasa. Sterpelesc din frigider. Noi avem destul ca am luat de
sarbatori 200g!
ALEXANDRU: Doruletnu vreau sa pleci.
MARIA: Mai stau pana la noua si pe urma plec. Ma duc acasa sa ma bata si la cinci vin. Dar sa stii ca
gasesc ca ziua, esti foarte rece cu mine.
ALEXANDRU: Cum?
MARIA: Poate nu ma mai placi la lumina.
ALEXANDRU: Esti delicioasa.
MARIA: Si ma placi?
ALEXANDRU: Mult de tot.
MARIA: Sa se faca asa cine minte?
ALEXANDRU: Sa se faca!
MARIA: Fa-te atunci! Un barbat care place o femeie mult de tot nu sta asa de demn.
ALEXANDRU: Bineee.
MARIA: Parca ai sta de vorba cu Academia Romana, nu cu mine. Sunt atat de fericita acuma si eram
atat de trista cand eram aici
ALEXANDRU: Si cine a fost zana care a operat schimbarea asta?
MARIA: DumneataSi acum iti pare rau.
ALEXANDRU: Mie? Din contra. Sunt fericit.
MARIA: Nu-mi mai spune asa ca nu mai plec nici la noua. Inteapa-ma c-un ac.
ALEXANDRU: De ce?
MARIA: Ca sa ma conving ca m-am trezit. Ca tot ceea ce s-a intamplat cu mine, de aseara si pana acum
nu e vis. Ah! As vrea sa-ti spun ceva si n-am curaj.
ALEXANDRU: O fata atat de curajoasaCe?
MARIA: Nunu, nu pot. Lasa ca-ti scriu si iti aduc scrisoarea dupa-masa. E un secret pe care il stiu numai
eu si pe care, acum, dupa noaptea de azi-noapte, nu mai pot sa-l mai pastrez. Mi-esti foarte simpatic.
ALEXANDRU: Stiam.
MARIA: Vezi? Acum te tii maret! De aiae bine sa-si pastreze femeile secretele pentru ele. Dar daca ti-as fi
spus ca te iubesc?
ALEXANDRU: Dorulet
MARIA: Bine c-am tacut la timp.
ALEXANDRU: Adevarat ca ma iubesti?
MARIA: Nu stii?
ALEXANDRU: Da, poatedar nu-mi vine sa cred.
MARIA: Cum nu-ti vine sa crezi?
ALEXANDRU: E greu de crezut in dragostea unei fete de optsprezece ani.
MARIA: Dar faptul ca am venit aici, ca am ramas, toata noaptea
ALEXANDRU: Desigur,Dorulet, astea toate pot constitui o dovada de simpatie, de incredere, de dragoste
insa nu. De aici si pana la dragoste
MARIA: De dragoste, nu?
ALEXANDRU: Sigur ca nu! Ce amestec poate avea dragostea in faptul ca, intr-o noapte o femeie
MARIA: Oo fata.
ALEXANDRU: O femeie, o fata e acelasi lucru in spetaDoarme in casa unui barbat. Dar nu spun numai
eu. Nu e o parere a mea. E un lucru prea elementar ca sa mai poata fi pus in discutie. Sunt o mie si unul
de motive in afara de dragoste care pot decide o femeie sau o fata, ramana o noapte, in casa unui
barbat, sa petreaca la el sau chiar cu el
MARIA: Ce motive?
ALEXANDRU: Stiu si eu? Intamplarea, curiozitatea, capriciul, plictiseala, ambitia, viciulmai stiu
eu?razbunarea, gelozia, interesul. Mai ales interesul.
MARIA: Crezi?
ALEXANDRU: Cu toata convingerea.
MARIA: Dase poate.
ALEXANDRU: Ce e? Esti palida de tot! Nu te simti bine? Uite ce maini reci ai! Dorulet, de ce plangi?
MARIA: Fiindca e Anul Nou.
ALEXANDRU: Ei si?
MARIA: Asa plang eu intotdeauna de Anul Nou
ALEXANDRU: Bine dar astazi esti fericita.
MARIA: Ei si? Crezi ca de fericire nu plange nimeni?
ALEXANDRU: Lasa-ma sa te conduc.
MARIA: Nu. Vreau sa fac cativa pasi prin zapada, pana la statia de tramvai.
ALEXANDRU: Cine stie, poate iti mai vine vreo idee.
MARIA: Nu. Ultima mea idee din tramvai a fost sa vin aici. La revedere.
ALEXANDRU: Am sa-ti cer o favoare.
MARIA: Care?
ALEXANDRU: Sa te sarut. Asa, pe lumina, cu ochii deschisi, in plina zi.
MARIA: Poftim!
ALEXANDRU: Mi-esti foarte draga, Dorulet! La cinci, Dorulet! Sa nu uiti!