semestrul al II-lea

Clasa a XI-a A

Glandele endocrine

- Hipofiza
- Tiroida
- Paratiroidele
- Epifiza
- Glandele suprarenale
- Timusul
- Pancreasul
- Gonadele

Tiroida

E localizata in partea anterioara a gatului, in dreptul cartilajului tiroidian.
E alcatuita din 2 lobi , uniti printr-o portiune mediana numita istm.
Din punct de vedere structural este formata din foliculi tiroidieni care contin un coloid:
tireoglobulina (forma de depozitare a hormonilor tiroidieni). Prin iodarea aminoacidului tirozina din
tireoglobulina seformeaza hormonii tiroidieni: tiroxina si triodotironina. Ambii hotmoni au aceleasi
efecte, mai puternice fiind cele ale triodotironinei.
Efectele hormonilor tiroidieni:
- efect calorigen, determina cresterea metabolismului bazal;
- intensifica arderile celulare si stimuleaza consumul de oxigen de catre celule;
- impreuna cu STH-ul contoleaza cresterea si diferentierea celulara;
- impreuna cu prolactina controleaza secretia lactata;
- intensifica absorbtia de glucoza la nivel intestinal;
- stimuleaza catabolismul proteic, glucidic si activitatea gonadelor;
- intensifica eliminarile de azot.
Hiposecretia de hormoni tiroidieni in copilarie determina aparitia nanismul tiroidian, care se
manifesta prin dezvoltare somatica redusa, dezvoltare psihica deficitara si chiar cretinism.
Hiposecretia de hormoni tiroidieni la adult determina aparita miexdemului, care se manifesta prin
caderea parului, piele uscata si ingrosata, crestere in greutate, intoleranta la frig, scaderea capacitatii de
memorare si de invatare.
Hipersecretia de hormoni tiroidieni la adult determina aparita bolii Badow Graves, care se manifesta
prin exoftalmie, gusa, intoleranta la caldura, scadere in greutate, tahicardie si hipertensiune.

Hipofiza

Este localizata la baza encefalului, in seaua turceasca a osului sfenoid.
Parenchimul glandular este dispus in cordoane.
Este legata de hipotalamus prin tija pituitara alcatuita din:
- sistemul port hipotalamo-hipofizal vascular (face legatura intre adenohipofiza si hipotalamus);
- tractul hipotalamo-hipofizal nervos (face legatura intre neurohipofiza si hipotalamus).
Hipofiza este alcatuita din e lobi:
- lobul anterior, ce reprezinta 75% din masa glandei, impreuna cu lobul intermediar, 2% din masa
glandei, formeaza adenohipofiza;
- lobul posterior reprezinta 23% din masa glandei si formeaza neurohipofiza.
Lobul anterior produce:
- STH-ul: hormonul somatotrop;
- hormonii glandulari: TSH (tirotropina), ACTH (corticotropina), PTH (prolactina), hormonii
gonadotropi: LH (luteinizant), FSH (foliculostimulant).
Lobul intermediar produce MSH (hormonul melanocistostimulant).
Lobul posterior nu produce hormoni, dar ii depoziteaza pe cei produsi de hipotalamusul anterior:
ADH (antidiuretic), ocitocina.
Rolul hormonilor hipofizali
STH-ul:
- determina cresterea armonioasa a organismului;
- intensifica transportul aminoacizilor in celule, stimuland sinteza proteinelor;
- intrnsifica oxidarea lipidelor, asigurand energia necesara pentru sinteza proteinelor.
TSH-ul stimulueaza cresterea, dezvoltarea si secretia glandei tiroidiene.
ACTH-ul stimulueaza cresterea, dezvoltarea si secretia glandei corticosuprarenale.
PTH-ul stimuleaza secretia lactata la femei.
Hormonii gonadotropi stimuleaza:
- ovulatia;
- aparitia corpului gaben de sarcina;
- secretia de hormoni sexuali;
- procesele de ovogeneza si spermatogeneza.
MSH-ul stimuleaza secretia de melanina in melanocite si determina pigmentarea pielii.
ADH-ul:
- mentine constant volumul lichidelor intracelulare;
- in cantitati mari se numeste vasopresina si determina vasoconstrictie si cresterea tensiunii
arteriale.
Ocitocina:
- determina contractia celulelor mioepiteliale din peretii canalelor galactofore, favorizeaza ejectia
laptelui;
- stimuleaza contractia musculaturii netede a uterului gravid, determinand expulsia fatului.


Glandele suprarenale

Sunt localizate la polii superiori ai rinichilor si prezinta 2 zone:
- periferica: corticosuprarenala (de origine mezodermica) ce produce: glococorticoizii (ex.
cortizolul), mineralocorticoizii (ex. aldosteronul), sexosteroizii.
- interioara: medulosuprarenala (de origine ectodermica) ce produce: adrenalina, noradrenalina.
Rolul hormonilor produsi de glandele suprarenale
Cortizolul intervine in metabolismele proteice, glucidice si lipidice.
Aldosteronul:
- favorizeaza reabsorbtia sodiului, retentia de apa si eliminarea potasiului;
- mentine constante echilibrul acido-bazic si presiunea osmotica a mediului intern.
Hormonii sexosteroizi: determina aparitia si mentinerea carcterelor sexuale secundare.
Adrenalina si noradrenalina:
- la nivelul sistemului nervos determina alerta corticala, anxietate, frica;
- la nivelul sistemului circulator determina tahicardie, vasoconstrictie, hipertensiune;
- la nivelul sistemului degestiv determina relaxarea musculaturii netede a tubului digestiv,
contractia sfincterelor si inhibarea majoritatii secretiilor;
- determina glicogenoliza si hiperglicemie;
- mobilizeaza acizii grasi din depozitele lipidice.

Pancreasul endocrin

Este format din insulele lui Langerhans care produc 2 hormoni: insulina si glucagonul.
Insulina:
- este principalul hormon hipoglicemiant al organismului;
- actioneaza in sensul cresterii gradului de utilizare al glucozei de catre celule;
- determina transformarea glucozei in trigliceride si depunerea glucozei sub forma de glicogen.
Hiposecretia de insulina determina hiperglicemia care duce la aparita diabetului zaharat care se
manifesta prin: polifagie, polidipsie, polidiurie si glucozurie. Prin acumularea de corpi cetonci, ca
urmare a tulburarilor metabolice este afectat sistemul nervos si apare coma diabetica.
Hipersecretia de insulina provoaca gipoglicemie, tulburarea activitatii sistemului nervos si coma.
Glucagonul:
- are efecte antagoniste insulinei;
- este unul dintre hormonii hiperglicemianti ai organismului;
- actioneaza in sensul scaderii gragului de utilizare al glucozei de catre celule.




Aparatul locomotor. Sistemul osos. Sistemul muscular

Aparatul locomotor este alcatuit din partea pasiva (sistemul osos) si partea activa (sistemul muscular).
Sistemul osos
Osul reprezinta componenta structurala si functionala a sistemului osos. Oasele impreuna cu articulatiile
alcatuiesc sistemul osos.
Scheletul corpului
Scheletul capului:
- neurocraniu: oase perechi: parietale, temporale si neperechi: frontal, occipital, sfenoid si
etmoid;
- viscerocraniu: oasele zigomatica, orbitale, nazale, maxilarul si mandibula.
Scheletul trunchiului:
- 12 perechi de coaste: 7 adevarate, 3 false si 2 flotante;
- sternul;
- coloana vertebrala formata din 33-34 de vertebre.
Scheletul membrelor superioare:
- centura scapulara: omoplat si clavicula;
- osul bratului: humerus;
- oasele antebratului: oasele cubitus si radius;
- oasele mainii: carpiene, metacarpiene si falange.
Scheletul membrelor inferioare:
- centura pelviana: oasele coxale;
- osul coapsei: femur;
- la genunchi: rotula (patela);
- oasele gambei: tibia, fibula;
- oasele piciorului: tarsiene, metatarsiene si falange.
Dupa forma, oasele pot fi:
- late, ex. oasele coxale, cele ale neurocraniului;
- lungi, ex. femurul, tibia;
- scurte, ex. tarsienele, metatarienele.

Din punct de vedere structural, oasele sunt formate din:
- tesut osos compact;
- tesut osos spongios;
- tesut conjunctiv fibros;
- tesur conjunctiv reticulat;
- vase de sange;
- nervi.
Functiile oaselor:
- functie mecanica, de sustinere a tesuturilor moi;
- functie metabolica, oasele constituie depozite de saruri minerale;
- functie homeopoetica: produc elementele figurate ale sangelui;
- formeaza cavitati care adapostesc organe de importanta vitala;
- au rol in locomotie;
- au rol de parghii care actioneaza muschii.
Cresterea oaselor:
- cresterea in lungime se realizeaza pe baza cartilajului diafizo-epifizal prin condrogeneza si
osteogeneza;
- cresterea in grosime se realizeaza pe baza periostului prin osificare de membrana.
Repararea osului in caz de fracturi se face pe baza unui tesut numit calus.

Sistemului muscular
Muschii sunt:
- striati;
- netezi;
- striati de tip cardiac.
Muschii reprezinta 40% din greutatea corpului.
Principalele grupe de muschi sunt:
Muschii capului:
- muschii mimicii;
- masticatori (maseteri, temporali);
- muschii din jurul orificiilor: bucal (orbicularul buzelor), nazale si orbitale.
Muschii gatului:
- sternocleidomastoidieni;
- hioidieni;
- pielosul gatului;
Muschii trunchiului:
- muschii spatelui si ai cefei: trapezi, marii dorsali si muschii santurilor vertebrale;
- muschii toracelui: pectorali, dintati, muschii intercostali;
- muschii abdomenului: drepti abdominali, oblici externi si oblici inteni.
Muschii membrelor superioare:
- muschiul deltoid;
- muschii bratului: biceps, triceps brahial;
- muschii antebratului: flexori, extensori, pronatori si supinatori;
- muschii mainii: flexori si extensori ai degetelor.
Muschii membrelor inferioare:
- muschii din jurul articulatiei coxo-femurale: fesieri;
- muschii coapsei: croitor, cvadriceps femural, biceps femoral, adductori, abductori;
- muschii gambei: solear, gastrocnenieni, tibial anterior;
- muschii piciorului: plantari.


Digestia si absorbtia

Digestia este procesul de transformare chimica, fizica si mecanica a alimentelor in nutrimente.
In cavitatea bucala, sub actiunea combinata a limbii, a dintilor si a musculaturii obrajilor, are loc
procesul de masticatie. Masticatia este procesul de transformare a alimentelor, ingerate sub forma de
particule mari si solide, in particule mici si moi.
Deglutitia se realizeaza in 3 timpi:
- timpul bucal: este voulntar si presupune trecerea bolului alimentar din cavitatea bucala in
faringe;
- timpul faringian: este voluntar si presupune trecerea bolului alimentar din faringe in esofag;
- timpul esofagian: este invountar, bolul alimentar fiind condus spre orificiul cardia.
In stomac au loc:
- miscari tonice de umplere a stomacului;
- miscari peristaldice prin care chimul gastri este condus spre orificiul piloria, mai apoi trecand in
duoden lent si fractionat.
La nivelul intestinului subtire au loc:
- miscari segmentare se amestec cu sucurile intestinale, pancreatice si cu bila;
- miscari pendulare ale portiunii libere a intestinului;
- miscari peristaldice prin care contiunutul nedigerat este condus spre colon.
La nivelul intestinului gros au loc:
- contractii in masa;
- miscari de amestec cu continutul intestinal, ce favorizeaza absorbtia apei, a sarurilor minerale si
a vitaminelor;
- miscari peristaldice prin care continutul nedigerat este condus spre rect.
Absorbtia intestinala: este procesul de trecere a apei, a sarurilor minerale, a vitaminelor si a
nutrimentelor din lumenul intestinal prin mucoasa intestinala in mediul intern.
Pentru absorbtie, muscoasa intestinala prezinta adaptari precum:
- epiteliu unistratificat;
- valvule conivente;
- vilozitati intestinale vascularizate;
- microvili la polul apical al celulelor, cu rolul de a mari suprafata de absorbtie.
Absorbtia intestinala se face prin:
- mecaniste active cu consum de energie, prin transport activ impotriva gradientului de
concentratie.
- mecanisme pasive fara consum de energie, prin transport pasiv in sensul gradientului de
concentratie.
Difuziunea este procesul prin care substanta trece de la o concentratie mai mare la o concentratie
mai mica.
Osmoza este procesul prin care solutiile trec de la presiune osmotica mica la presiune osmotica
mare.
Pinocitoza: particulele de lichid sunt inglobate in vezicule de pinocitoza.
Absorbtia proteinelor: aminoacizii sunt absorbiti activ la polul intern al celulelor si pasiv la polul
extern.
Absorbtia glucidelor:
- pentozele (ex. rizoba) sunt absorbite pasiv;
- exozele (ex. glucoza) sunt absorbite active.
Absorbtia lipidelor:
- picaturile de grasimi nedigerate sunt absorbite prin pinocitoza;
- glicogenul este absorbit pasiv;
- acizii grasi sunt absorbiti impreuna cu sarurile biliare sub forma de chilomicroni.
Absorbtia apei, a vitaminelor si a sarurilor minerale:
- apa este absorbita pasiv;
- absorbtia activa a ionului de sodiu antreneaza absorbtia pasiva a ionului de clor;
- calciul si fosforul sunt absorbite pasiv in prezenta vitaminei D si a parathormonului;
- fierul Fe
2+
este absorbit active in prezenta vitaminei C.


Functiile intestinului gros

Intestinul gros are urmatoarele functii:
- secretorie: se refera la secretia de mucus cu rol in formarea si propulsia materiilor fecale;
- motorie;
- de absorbtie: la nivelul intestinului gros sunt absorbite apa, sarurile minerale si unele vitamine
ale complexului B.
Procesele de fermentatie au loc in prezenta florei bacteriene aerobe (bacilii coli si lactic) si
transforma glucidele in monozaharide, apoi in acid lactic.
Procesele de putrefactie au loc in prezenata florei bacteriene anaerobe si actioneaza asupra
proteinelor prin procesele de decarboxilare si dezaminare. In urma acestor procese rezulta amoniacul
(care este trimis la ficat si este neutralizat), amine (cadaverina, putresceina) si substante toxice (scatoli,
crezoli, inodoli) care sunt eliminate odata cu materiile fecale.
Procesul de eliminare a materiilor fecale se numeste defecatie si este un act reflex voluntar.



Sistemul circulator

Sistemul circulator este format din:
- inima;
- vase de sange: artere, capilare, vene;
Inima are rol de pompa aspiratoare-respingatoare.
Sistemul circulator limfatic este alcatuit din vase limfatice prin care
circula limfa, iar pe treseul lor se gasesc ganglion limfatici.
Grupele sangvine
Transfuzia este o metoda de tratament medical cu sange proaspat sau conservat provenit de la un
donator.
Pe membrana hematiilor de gasesc aglutinogenele (antigenele A si B), iar in plasma se gasesc
aglutininele (anticorpii si ), astfel:
- grupa 0 I nu are aglutinogene, aglutininele sunt si ;
- grupa A II are aglutinogenul A, aglutinina ;
- grupa B III are aglutinogenul B si aglutinina ;
- grupa AB IV are aglutinogenele A si B, nu are aglutinine.
Intalnirea aglutinogenelor cu aglutininele de acelasi tip determina reactia antigen-anticorp,
aglutinarea hematiilor si hemoliza.
Schema este valabila in situatia in care este nevoie de o cantitate mai mica de 500 ml de sange, in
caz contrar, transfuzia trebuie facuta cu sange din aceeasi grupa.

Parametrii functionali ai inimii

Ciclul cardiac este succesiunea unei sistole si a unei diastole, astfel:
- sistola atriala: 0.1 sec.
- diastola atriala: 0.7 sec.
- sistola ventriculara: 0.3 sec.
- diastola ventriculara: 0.5 sec.
Debitul cardiac (DC) este cantitatea de sange expulzata de inima intr-un minut.
DC= DS * FC , DS= debitul sistolic; FR= frecventa cardiaca.
Travaliul cardiac (TC) este lucrul mechanic efectuat de de inima intr-o sistola.
TC= DS * PAM , PAM= presiunea arteriala medie
Manifestarile inimii sunt acustice, mecanice si electrice.
Manifestarile acustice sunt:
- zgomotul I sistolic (lung si de tonalitate joasa) este determinat de inchiderea valvulelor atrio-
ventriculare si de sistola ventriculara;
- zgomotul II diastolic (scurt si ascutit) este determinat de inchiderea valvulelorsemilunare de la
baza arterei aorte si a arterei pulmonare.
Manifestarile mecanice sunt:
- socul apexian, care se percepe ca o lovitura a varfului inimii in spatial 5 intercostal stang;
- pulsul arterial este unda de distensie a peretilor arteriali ca urmare a evacuarii bruste a sangelui
in timpul sistole ventriculare.
Manifestarile electrice se inregistreaza sub forma electrocardiogramei (EKG).
Proprietatile muschiului cardiac:
- automotismul sau ritmicitatea: proprietatea inimii de a se contracta ritmic. Ritmul sinusal este
dat de nodul sinoatrial care genereaza 70-80 de contractii/min. Acest ritm poate fi modificat de
factori externi: simpaticul, caldura si adrenalina produc tahicardie; parasimpaticul, frigul
preoduc brahicardie.
- contractilitatea: este proprietatea miocardului de a se contracta la actiunea unui stimul;
- excitabilitatea: este proprietatea miocardului de a raspunde la actiunea unui stimul;
- conductibilitatea: este proprietatea mucocardului de a propaga excitatia prin toate fibrele sale.







Sistemul respirator

Este alcatuit din:
- caile respiratorii: fosele nazale, faringele, laringele, trahea, bronhii, bronhii extrapulmonare;
- plamani.
Bronhiile extrapulmonare se ramifica in plamani si formeaza arboreal bronsic.
Unitatea morfofunctionala a plamanilor este alveola pulmonara.
Ventilatia pulmonara cuprinde 2 procese: inspiratia si expiratia.
In inspiratie, prin contractia muschilor intercostali si a diafragmei, cutia toracica si plamanii isi marec
volumul, presiunea intrapulmonara scade si aerul incarcat cu oxygen intra in plamani.
In expiratie musculature respiratorie se relaxeaza, cutia toracica revine la dimensiunea de repaus,
presiunea intrapulmonara creste, aerul incarcat cu dioxid de carbon iese din plamani.
Volume si capacitati pulmonare
CV= VIR + VER + VC; CPT= CV + VR; DV(R)= FR * VC
CV=capacitatea vitala, VIR=volumul inspirator de rezerva, VER=volumul expirator de rezerva, VC=volumul curent,
CPT=capacitatea pulmonara totala, VR=volumul residual, DV(R)=debitul ventilator (respirator), FR=frecventa respiratorie (16
resp/min la barbati, 18 resp/min la femei)

Excretia

Este procesul de eliminare a produsilor toxici nefolositori, mentinandu-se hemeostazia
organismului.
Homeostaza reprezinta mentinerea constanta a proprietatilor fizice, chimice ale mediului intern
prin eliminarea produsilor toxici, mentinerea presiunii osmotic si a echilibrului hiroelectric al
organismului.
Alcatuirea sistemului excretor:
- rinichi;
- cai urinare: intrarenale (calicele mici si mari) si extrarenale (ureterele, vezica urinara si uretra).
Rinichii sunt localizati in cavitatea abdominala, de o parte si de alta a coloanei vertebrale lombare.
In partea mediana prezinta hilul renal, locul de intrare si de iesire a vaselor de sange si a nervilor.
Structura rinichilor:
- la periferie prezinta zona central care contine vase de sange, fibre nervoase si tubi uriniferi;
- in interior se gaseste zona medulara care contine piramidele lui Malpighi, orientate cu baza spre
periferie si cu varful spre sinusul renal.
Unitatea morfofunctionala a rinichilor este nefronul. Rinichii contin aprox. 2,4 mil. de nefroni.