Parintele Arsenie Papacioc

SFATURI DUHOVNICESTI

- Părinte Arsenie, mă bucur tare mult că ati venit la noi, la Sihăstria!

- E mai usor la deal decât la vale! Asta este deviza!

- Am vrut să mai venim si noi pe la Sfintia Voastra, dar n-am reusit.

- Părinte Ioanichie, eu v-am văzut pe la televizor si v-am ascultat cu plăcere, si am citit

tot ce mi-a căzut prin mână. Au apărut si pe acolo pe la noi niste cărti, si am văzut cât
sunteti de ocupat, de prins si de necesar; dar sunt convins că aveti si alte cărti. Îmi place
că în ele se atacă problema care trebuie, pe neocolite. Sunt bune pentru că respectivii
autori au un nume: „A vorbit Părintele Cleopa!" Nu poti să fii nepăsător. A vorbit cutare
duhovnic. Si au ocazia să verifice problema aceasta, amănuntul Sfintelor Taine,
amănuntul spovedaniei, a nuntii, toate astea sunt foarte necesare. Sunt foarte bune! Au un
limbaj frumos, sunt de mare admiratie. În diferite cărti grele, scrise de autori din acestia
mari, se tratează anumite subiecte, dar la nivel foarte ridicat.

- Eu n-am scris lucruri înalte, dar categorice, să stie omul ce are de făcut.

- Părinte dragă, stiti ce-am spus de multe ori: „Domnule, să fim normali în felul cum
punem problema, să fim cinstiti!" Bineînteles, si buni cunoscători, că ati atins niste
probleme: despre budism, despre reîncarnare.

- Pentru că sunt la modă. Vedeti că ne afectează. Au îmbolnăvit atâta tineret. Zeci de mii
de tineri si intelectuali care practică Yoga, de 5-6 ani. Unii ajung la psihiatrie!

- Yoga este o erezie. Vă rog să mă credeti că, indiferent care ar fi primejdia, nu mă tem
de ei. Ereticii ăstia sunt ca niste lupi care curătă pădurea de stricăciuni.

- Pe cei care sunt îndoielnici, îi lovesc; care sunt tari, rezistă. Numai că mi-i milă de
tinerii ăstia, că sunt naivi, săracii. Sunt naivi si slabi în credintă. Îi duce cine vrea si unde
vrea cu vorba, si-i amăgeste cu zăhărelul. Vorbesc de studenti.

- Vin la mine după ce-au căzut, bietii oameni, femei, tineri, studenti, când e prea târziu.
Le spun si eu: „Poftim, fratilor, si altă dată să vă mai duceti unde nu vă puteti face
cruce!" Ce au cu Maica Domnului? Si când te gândesti cât de aproape este de noi, cât este
de smerită, Mama lui Hristos Dumnezeu!

- Si cât este de hulită de sectanti Maica Domnului! Că spune undeva, într-o profetie, că
„La urmă li se va da sectelor gură mare hulitoare". Hulesc tot ce-i sacru, tot ce se
numeste sfintenie. Vedeti că profanează? Sunt si plătiti. Suntem convinsi că ei iau niste
bani de aici. Ăsta-i salariul lor.

- Sunt momente cu aspecte subrede, dar adevărul va birui.

- Acum prin femei se dă mare luptă în lume împotriva moralei crestine!

- Fie vorba între noi: femeile i-au doborât si pe împărati! Dar de neînvins e numai
Adevărul! Uite, dacă vrem să ne punem problema cea mare cu adevărat, părintilor, vedeti
cât de usoară este viata asta de mânăstire, de renuntare, dacă-ti pui problema sincer? N-
am venit să schimbăm pur si simplu un fel de viată. Pentru că se spune că suntem în
vârful Sfintei Scripturi. Căci zice Sfântul Vasile cel Mare: „Care este lucrul cel mai de
vârf al Scripturii?" Si l-am găsit: Vrei să fii desăvârsit? Âsta este lucrul cel mai de vârf!
Încolo e istoric, sunt sfătuiri, sunt „fericiri", sunt tactici, îndemnuri, legi. Dar, dacă vrei
să fii desăvârsit, adică tu cu adevărat, acestea toate să le stăpânesti: Ia crucea si urmează-
Mi Mie!

- Acesta-i vârful. Aveti dreptate. Adică să imităm pe Hristos!

- Cel dintâi trebuie să ne punem fiecare la punct cum trebuie. La cineva care a venit la
mine să se plângă, i-am spus: „Ce te interesezi, măi frate, matale, de cutare si de cutare?
Interesează-te întâi de tine!" Ne mărturisim Adevărul cu viata, nu numai cu cuvântul!
Pentru că s-a făcut veacuri întregi greseala asta, în primul rând să se spună si să nu se
sângereze. Cu viata dăm mărturie! Si mărturisim Adevărul, acolo unde suntem fiecare, cu
o liniste si cu un zâmbet permanent, din care să se vadă că suntem niste oameni fericiti.
Să slujim cu drag, pentru că Sfânta Liturghie, a noastră, a ortodocsilor, si în general
slujbele - sigur, dirijate de preot -, care sunt peste măsură de împodobite, spun deja o
serie întreagă de lucruri.

Dacă sunt întrebat de sectanti, eu le răspund asa: „Domnule, ai venit că vrei să te faci
ortodox? Sau vrei să mă faci pe mine adventist? Numai dacă vrei să te faci ortodox stau
de vorbă cu tine. Altfel, nu! Nu vă scoate nimeni din ale voastre! Dar să aveti cumintenia
să considerati că nici pe noi nu ne poate scoate nimeni din ale noastre! Asa că... bună
ziua!"

Zice si Sfântul Apostol Pavel: Cu ereticii nu mai stati de vorbă! Părinte, aici este
problema că interpretează atât de eronat textul biblic... Si-au făcut Biblia lor!

Au fost întrebate niste maici odată, care erau cu cărti prin Constanta: „Unde scrie de
Duminică în Biblie? Scrie cuvântul Duminică în Biblie? Unde scrie Duminică în Biblie?"
Vezi, dacă-i spui: „Domnule, ziua întâi..."; nu, el vrea să vadă ziua de Duminică. Zic:
„Da, domnule! La Apocalipsă 1,10, scrie asa: Fost-am în duh în zi de Dumimică. În
bibliile lor zice: „Fost-am în duh în ziua Domnului". „Ziua Domnului" o interpretează
cum vor ei. Dar în editiile noastre scrie: Fost-am în duh în zi de Duminică. Apocalipsa
1,10.
- Ai văzut? Deci în ziua învierii s-a scris Apocalipsa!

- Părinte, e ziua a opta. Dacă m-ajută Dumnezeu si îmi dati voie, am să vă spun despre
cele opt ere, unde se vede că ziua Duminicii e ziua întâi si ziua a opta. Adică ziua întâi că
începe săptămâna cu ziua întâi, si după a saptea urmează a opta, care înseamnă tocmai
veacul viitor. Noi suntem în era a saptea acum, cu Mântuitorul, în era crestina. Si era a
opta, este era vesnică. N-a înviat Iisus Hristos la Întâmplare Duminica! Nu s-au făcut
toate aceste lucruri fără o mare rânduială divină!

- Foarte frumos. Mă bucur că tot asa ati rămas, cum vă stiu din tinerete, de prin 1951,
când vă vedeam. Tot asa ati rămas: optimist, categoric si plin de bucurie. Mi-ati transmis
si mie aceasta, că noi, moldovenii, suntem mai sentimentali. Eram la armată când mă
jeluiam la sfintia voastră. Mereu îmi spuneati: „Nu fi trist, frate Ioane! Fă asa, să faci
asa...!" Asa ati fost în viată: un om mai bărbătos, cu mult curaj în Hristos.

- Dar cum puteam să fiu, părinte? Cum putem să fim, când ne-a dăruit Dumnezeu atâtea
lucruri! Părinte Ioanichie, fiecare are istoria lui. Si istoria lui îl foloseste, dacă se gândeste
cinstit: De ce a fost momentul ăla? De ce m-a scăpat în momentul ăla? Sau cum am
biruit, cu ajutorul lui Dumnezeu? Are fiecare istoria lui! Si sigur că si eu am istoria mea!

Am văzut multe lucruri în viată, părinte, cu ani si ani de puscărie, si am văzut minunile
lui Dumnezeu. Am văzut, cum am zice: „Pe Dumnezeu cel nevăzut, L-am văzut!" Nu
este văzut Dumnezeu Cel nevăzut, când ne tine într-un echilibru extraordinar si cu inima
zâmbind mereu? Nu-i minunea lui Dumnezeu? Nu-i un Dumnezeu văzut Acesta? Însă,
lumea vrea să vadă contur, vrea să vadă dimensiune, vrea să vadă pe Dumnezeu în chip
material.

- Da, materie, logică, filozofie. Omul nu merge la trăire, ci urmăreste idei, nu urmăreste
viată. Si ideile te duc în toate părtile.

- Nu. Vreau să spun că fiinta omenească este atât de complexă, este atât de îndumnezeită!
Cum e asta? Că Mântuitorul le-a spus: Nu ziceti voi: dumnezei sunteti? Le-a reprosat
imediat. Si S-a apărat Iisus Hristos, părinte, cum ne apărăm si noi acum. Numai că avem
avantajul că îl avem pe El, cu argumentele Lui, care deja sunt spuse si sunt scrise, si s-a
văzut si darul extraordinar în lupta noastră.

Diferenta dintre tragedie si dramă este că în tragedie eroii mor, în dramă eroii biruie. Noi
nu avem tragedii. Noi avem numai drame. Eroii nostri au biruit, desi au fost răstigniti si li
s-au tăiat capetele! Ei, cine-i mai liber, cine-i mai biruitor acum? Cel care a tăiat, sau cel
care a fost tăiat? Părinte, eroul este cel care primeste, nu cel care loveste! Bineînteles,
primeste în Hristos, nu primeste aiurea. Nu se pune problema între noi. Am plecat să
slujim lui Dumnezeu si fiecare ins are bucuriile, nevointele si stările lui. Nu apăs pe
nevointă, părinte; apăs mai mult pe o stare de prezentă, de trezvie continuă.

- Asta este. Prezenta lui Dumnezeu în inima ta. Prezenta lui Dumnezeu să o simti în
inima ta.
- Nu dau nici canoane mari, părinte. Dau canoane să-l tin prezent într-o trăire autentică în
Hristos, dacă se poate zilnic. Părinte .dragă, canoanele sunt niste trasoare de orientare
foarte bune. Că tu folosesti canonul cum vrei, că au elasticitatea lor. Dar să-l neglijezi,
asta nu e voie.

Nu-i împărtăsesc nici eu dacă sunt cazuri grave. Avorturile astea ne dau de lucru foarte
mult. Dar în nici un caz nu-i dau ani îndelungati. Putini ani le dau si eu. Unii au un
principiu stupid: să te împărtăsesti pentru a recupera timpul cât ai stat neîmpărtăsit. Este,
oare, vreun moment, vorba de cantitate? Nu. Este vorba de calitate!

- După mine, depinde de căinta fiecăruia. Depinde si de el cum plânge, cât îi pare de rău
si lui de ce a făcut. Ce sfaturi dădeati ardelenilor când erati paroh?

- În legătură cu împărtăsitul, nu timpul decide, sau atâtea zile de post. Nu timpul decide,
ci sfărâmarea inimii, pregătirea ta interioară. Că Sfântul Ioan Gură de Aur întreabă: „Să
spună: cine este pregătit pentru Sfintele Taine în fiecare zi?" Dar cine e pregătit în fiecare
zi? Postul nu este conditia sine qua-non. Dar, pentru că te mai smereste, pentru că ti-l
recomandă duhovnicul, că e foarte bun ca mijloc, primeste-l. Si as vrea să stiu, cine a
avut viată mai lungă decât cei care au fost mari postitori? Ori noi avem atâtea mărturii de
la Sfintii Părinti. Si medicina a ajuns să recunoască că postul este necesar ca o terapie, ca
un mijloc de însănătosire a omului.

- Părinte Arsenie, eu cred că mânăstirile noastre au un rol extraordinar de mare în poporul

românesc!

- A venit la mine un preot, tânăr, după ce terminase Teologia, trimis să stea două
săptămâni si să învete slujba Sfintei Liturghii. Părintilor, m-am ocupat de el. M-am
împrietenit cu el, ca să putem discuta tot. Si i-am spus asa: „Părinte, când mă vezi pe
mine la Altar că fac o miscare pe dreapta, să mă întrebi de ce am făcut-o pe dreapta si de
ce n-am făcut-o pe stânga. Eu am să-ti explic de ce! Ori îti spun c-am gresit, ori îti spun
eu ceva. N-o fac eu degeaba. Întreabă-mă orice!"

Si m-am ocupat de el. Stiti ce mi-a spus după două săptămâni? „Părinte, vă mărturisesc
în frica lui Dumnezeu: în patru ani de Teologie n-am învătat atât cât am învătat aici în
două săptămâni!"

De asta le spun la toti: „Când începeti preotia, nu faceti un lucru pe care nu-l stiti, asa
după capul vostru. Du-te mai întâi si-ntreabă pe cel mai bătrân!" Mai întâi de toate să stiti
că mântuirea la Dumnezeu se capătă întrebând!

- Da. „Cine vrea să se mântuiască, cu întrebarea să călătorească!"

- Să-ntrebe. Să întrebe, pentru că, vă spun drept, părintilor, dacă ar face un preot Sfânta
Liturghie cum trebuie, adică si cu trăire, să stiti, părintilor, că ăla, într-adevăr, capătă o
libertate de preot si dobândeste multe suflete pentru Hristos. Asta este marea noastră
misiune, părintilor! Ne-a făcut Dumnezeu preoti! Noi suntem călugări, dar eu stau de
vorbă si cu preotii de mir.

Să mântuim lumea cu orice chip! Un preot este un alt Hristos pe pământ! Liber! Gata
oricând de jertfă! N-am nevoie să mă motivez, nici n-aveti voie să mă-ntrebati! Ăsta-i
adevărul! Pentru că; Iată, vă dau vouă puterea de a lega si de a dezlega! Gata! Puterea lui
Hristos! Nu poate omul să dezlege. Si atunci de asta vă spun, e usor lucru să faci preotie
cu dragoste! Ai vreo neputintă? Du-te si te spovedeste si rămâi mai departe pe drumul
tău!

Cum vă spuneam, nici o nenorocire nu înseamnă ceva. Nimic nu este pierdut atâta vreme
cât credinta-i în picioare; capul se ridică din nou si sufletul nu abdică. Nu vă temeti, dacă
ati gresit! Întrebati si intrati în ordine imediat!

Nu-mi pare rău că sunt om bătrân! Vă rog din toată inima să mă credeti. Sunt foarte
bucuros că sunt de vârsta asta, să stiti! Părintilor, nu fac nimic pentru mine. Toate le fac
pentru Dumnezeu si pentru cei ce sunt ai lui Dumnezeu! Desi de multe ori pot să fac
foarte multe lucruri. Dar, am tot ce îmi trebuie, nu-mi lipseste nimic.