INTRU SLAVA LUI DUMNEZEU Celui �n Treime laudat!

BIBLIA

SAU

SF�NTA SI DUMNEZEIASCA SCRIPTURA A VECHIULUI SI A NOULUI TESTAMENT

TIPARITA CU BINECUVANTAREA
� Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe de STIL VECHI
Din Rom�nia

Editura �Adormirea Maicii Domnului�

EDITIA I - Bucuresti 2003

Sfanta scripturA -1650 p.

FORMAT 16/61 X 86, CD. nr. 11

ISBN 973-86321-0-2

Tiparita si tehnoredactata la
Manastirea Adormirea Maicii Domnului
- Bucuresti 2003-
str. Televiziunii nr. 13, sector 6

VECHIUL TESTAMENT

SAU

DUMNEZEIASCA SCRIPTURA
A LEGII VECHI

CAP. 1
Facerea lumii.

Intru �nceput au facut Dumnezeu cerul si pam�ntul.

2. Si pam�ntul era nevazut si netocmit si �ntuneric era deasupra
ad�ncului; si Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apei.
3. Si au zis Dumnezeu: sa se faca lumina si s-a facut lumina.
4. Si au vazut Dumnezeu lumina ca este buna; si au despartit Dumnezeu
�ntru lumina si �ntru �ntuneric.
5. Si au numit Dumnezeu lumina ziua si �ntunericul l-au numit noapte. Si
s-a facut seara si s-a facut dimineata; zi una.
6. Si au zis Dumnezeu sa se faca tarie �n mijlocul apei; si sa fie
despartind apa de apa; si s-a facut asa.
7. Si au facut Dumnezeu taria; si au despartit Dumnezeu �ntru apa, care
era sub tarie si �ntru apa care era deasupra tariei.
8. Si au numit Dumnezeu taria cer; si au vazut Dumnezeu ca este bine; si
s-a facut seara si s-a facut dimineata; ziua a doua.
9. Si au zis Dumnezeu: sa se adune apa cea de sub cer �ntr-o adunare, si
sa se arate uscatul; si s-a facut asa; si s-a adunat apa cea de sub cer �ntru
adunarile sale; si s-a aratat uscatul.
10. Si au numit Dumnezeu uscatul pam�nt si adunarile apelor le-au numit
mari; si au vazut Dumnezeu ca este bine.
11. Si au zis Dumnezeu: sa rasara pam�ntul iarba verde, care sa semene
sam�nta dupa fel si dupa asemanare, si pom roditor, care sa faca rod, caruia sa
fie sam�nta lui �ntr-�nsul dupa fel pe pam�nt; si s-a facut asa.
12. Si a dat din sine pam�ntul iarba verde, care seamana sam�nta dupa fel
si dupa asemanare; si pom roditor, care face rod, a carui sam�nta lui este �ntr-
�nsul dupa fel pe pam�nt; si au vazut Dumnezeu ca este bine.
13. Si s-a facut seara si s-a facut dimineata; ziua a treia.
14. Si au zis Dumnezeu: sa se faca luminatori �ntru taria cerului, ca sa
lumineze pe pam�nt si sa desparta �ntru zi si noapte. Si sa fie spre semne si
spre vremi si spre zile si spre ani.
15. Si sa fie spre luminare �ntru taria cerului, ca sa lumineze pe pam�nt
si s-a facut asa.
16. Si au facut Dumnezeu doi luminatori mari: luminatorul cel mai mare spre
stap�nirea zilei; iar luminatorul cel mai mic spre stap�nirea noptii si stelele.
17. Si i-au pus pe ei Dumnezeu �ntru taria cerului, ca sa lumineze pe
pam�nt.
18. Si sa se stap�neasca peste zi si peste noapte si sa desparta �ntru
lumina si �ntru �ntuneric; si au vazut Dumnezeu ca este bine.
19. Si s-a facut seara si s-a facut dimineata; ziua a patra.
20. Si au zis Dumnezeu: sa scoata apele vietati cu suflete vii si pasari
zburatoare pe pam�nt sub taria cerului; si s-a facut asa.
21. Si au facut Dumnezeu chitii cei mari si tot sufletul vietatilor, ce se
t�rasc, care le-au scos apele dupa felul lor; si toata pasarea zburatoare dupa
fel; si au vazut Dumnezeu ca sunt bune.
22. Si le-au binecuv�ntat Dumnezeu, zic�nd: cresteti si va �nmultiti si
umpleti apele marii, si cele zburatoare sa se �nmulteasca pe pam�nt.
23. Si s-a facut seara, si s-a facut dimineata; ziua a cincea.
24. Si au zis Dumnezeu: sa scoata pam�ntul suflet viu dupa fel de cele cu
patru picioare si de cele ce se t�rasc si hiare pe pam�nt dupa fel; si s-a facut
asa.
25. Si au facut Dumnezeu hiarele pam�ntului dupa felul lor si toate cele ce
se t�rasc pe pam�nt dupa felul lor; si au vazut Dumnezeu ca sunt bune.
26. Si au zis Dumnezeu: sa facem om dupa chipul nostru si dupa asemanare;
si sa stap�neasca pestii marii si pasarile cerului si dobitoacele si tot pam�ntul
si toate vietatile cele ce se t�rasc pe pam�nt.
27. Si au facut Dumnezeu pe om, dupa chipul lui Dumnezeu l-au facut pe
d�nsul, barbat si femeie i-au facut pe ei.
28. Si i-au binecuv�ntat pe ei Dumnezeu zic�nd: cresteti si va �nmultiti si
umpleti pam�ntul; si-l stap�niti pe el si stap�niti pestii marii si pasarile
cerului si toate dobitoacele si tot pam�ntul si toate vietatile, care se t�rasc pe
pam�nt.
29. Si au zis Dumnezeu: iata am dat voua toata iarba, ce face sam�nta de
semanat, care este deasupra a tot pam�ntul; si tot pomul, care are �ntru sine rod
cu sam�nta de semanat, va fi voua de m�ncare.
30. Si tuturor hiarelor pam�ntului si tuturor pasarilor cerului si tuturor
vietatilor, ce se t�rasc pe pam�nt, care au �ntru sine suflare de viata, si toata
iarba verde de m�ncare; si s-a facut asa.
31. Si au vazut Dumnezeu toate c�te au facut si iata erau bune foarte; si
s-a facut seara si s-a facut dimineata; ziua a sasea.

CAP. 2
Sfintirea zilei a saptea. Asezarea omului �n Rai. Casatoria.

Si s-au sav�rsit cerul si pam�ntul si toata podoaba lor.

2. Si au sav�rsit Dumnezeu �n ziua a sasea lucrurile sale, care au facut;
si s-au odihnit �n ziua a saptea de toate lucrurile sale, care au facut.
3. Si au binecuv�ntat Dumnezeu ziua a saptea si o au sfintit pe ea; ca
�ntru aceea s-au odihnit de toate lucrurile sale, care au �nceput Dumnezeu a
face.
4. Aceasta este cartea facerii cerului si a pam�ntului, c�nd si �n care zi
au facut Domnul Dumnezeu cerul si pam�ntul.
5. Si toata verdeata c�mpului mai �nainte de ce s-a facut pe pam�nt si
toata iarba tarinii mai �nainte de ce a rasarit, ca nu daduse Dumnezeu ploaie pe
pam�nt si om nu era, care sa-l lucreze pe d�nsul.
6. Si izvor iesea din pam�nt si adapa toata fata pam�ntului.
7. Si au facut Dumnezeu pe om, tar�na lu�nd din pam�nt si au suflat �n
fata lui suflare de viata si s-a facut omul cu suflet viu.
8. Si au sadit Dumnezeu Rai �n Edem catre rasarit; si au pus acolo pe omul
pe care l-au facut.
9. Si au facut Dumnezeu sa rasara �nca din pam�nt tot pomul frumos la
vedere si bun la m�ncare; si pomul vietii �n mijlocul Raiului si pomul stiintei
binelui si raului.
10. Si r�u iesea din Eden, ca sa ude Raiul, care de acolo se �mparte �n
patru r�uri.
11. Numele unuia Fison: acesta �nconjura tot pam�ntul Evilatului; acolo
este aur.
12. Si aurul pam�ntului aceluia este bun, si acolo este rubin si piatra
verde.
13. Si numele r�ului celui de al doilea Gheon: acesta �nconjura tot
pam�ntul Etiopiei.
14. Si r�ul cel de al treilea Tigru: acesta curge spre Asiria. Iar r�ul al
patrulea Eufrat.
15. Si au luat Domnul Dumnezeu pe omul, pe care l-au facut si l-au pus �n
Raiul desfatarii sa-l lucreze si sa-l pazeasca.
16. Si au poruncit Domnul Dumnezeu lui Adam, zic�nd: din tot pomul, care
este �n Rai sa man�nce;
17. Iar din pomul stiintei binelui si raului sa nu m�ncati dintr-�nsul, ca
ori �n ce zi veti m�nca din el cu moarte veti muri.
18. Si au zis Domnul Dumnezeu: nu este bine sa fie omul singur, sa-i facem
ajutor asemenea lui.
19. Si au facut Dumnezeu �nca din pam�nt toate hiarele tarinii si toate
pasarile cerului, si le-au adus la Adam sa vada, ce nume le va pune; si tot
sufletul viu, cum l-a numit Adam, acesta este numele lui.
20. Si a pus Adam numele tuturor dobitoacelor si tuturor pasarilor cerului
si tuturor hiarelor pam�ntului; iar lui Adam nu s-a aflat ajutor asemenea lui.
21. Si au pus Dumnezeu somn �n Adam si a adormit; si au luat o coasta
dintru ale lui si au plinit cu carne locul ei.
22. Si au facut Dumnezeu coasta, care o au luat din Adam, muiere, si o au
adus pe ea la Adam.
23. Si a zis Adam: iata acum os din oasele mele si trup din trupul meu,
aceasta se va chema femeie, pentru ca din barbatul sau s-a luat.
24. Pentru aceea va lasa omul pe tatal sau si pe muma sa si se va lipi cu
femeia sa si vor fi am�ndoi un trup.
25. Si erau am�ndoi goi si Adam si femeia lui, si nu se rusinau.

CAP. 3.
Caderea stramosilor �n pacat. Pedeapsa. Fagaduinta Mesiei.

Iar sarpele era mai �ntelept de c�t toate hiarele cele de pe pam�nt, care le-au
facut Domnul Dumnezeu; si au zis sarpele catre femeie: ce este, ca au zis Dumnezeu
sa nu m�ncati din tot pomul Raiului?
2. Si a zis femeia catre sarpe: din tot pomul care este �n Rai m�ncam.
3. Iar din rodul pomului, care este �n mijlocul Raiului au zis Dumnezeu:
sa nu m�ncati dintr-�nsul, nici sa va atingeti de d�nsul, ca sa nu muriti.
4. Si a zis sarpele catre femeie: nu veti muri cu moarte.
5. Ca stie Dumnezeu, ca ori �n ce zi veti m�nca dintr-�nsul, se vor
deschide ochii vostri si veti fi ca niste dumnezei cunosc�nd binele si raul.
6. Si a vazut femeia, ca bun este pomul la m�ncare si placut ochilor la
vedere, si cum ca frumos este a cunoaste; si lu�nd din rodul lui a m�ncat si a dat
si barbatului sau si a m�ncat cu d�nsul.
7. Si li s-au deschis ochii amandorora si au cunoscut ca erau goi; si au
cusut frunze de smochin si si-au facut acoperam�nturi �mprejurul trupului.
8. Si au auzit glasul Domnului Dumnezeu umbl�nd prin Rai dupa amiazazi, si
s-au ascuns Adam si femeia lui de catre fata Domnului Dumnezeu �ntru pomii
Raiului.
9. Si au strigat Domnul Dumnezeu pe Adam si au zis lui: Adame, unde esti?
10. Iar el a zis: glasul tau am auzit prin Rai si m-am temut, ca gol sunt
si m-am ascuns.
11. Si au zis Dumnezeu: cine ti-a spus tie ca esti gol? fara numai ca ai
m�ncat din pomul, din care ti-am poruncit numai dintru acesta sa nu man�nci.
12. Si au zis Adam: muierea care mi-ai dat sa fie cu mine, aceea mi-a dat
din pom si am m�ncat.
13. Si au zis Domnul Dumnezeu muierii: de ce ai facut aceasta? Si a zis
muierea: sarpele m-a amagit si am m�ncat.
14. Si au zis Domnul Dumnezeu sarpelui: pentru ca ai facut aceasta,
blestemat sa fii tu din toate dobitoacele si din toate hiarele pam�ntului; pe
pieptul tau si pe p�ntece te vei t�r� si pam�nt vei m�nca �n toate zilele vietii
tale.
15. Vrajmasie voi pune �ntru tine si �ntru femeie si �ntru sam�nta ta si
�ntru sam�nta ei; acela va pazi capul tau si tu vei pazi calc�iul lui.
16. Muierii au zis: �nmultind voi �nmulti necazurile tale si suspinul tau,
�n dureri vei naste fii si spre barbatul tau va fi �ntoarcerea ta; si el te va
stap�ni.
17. Iar lui Adam au zis: pentru ca ai ascultat glasul femeii tale si ai
m�ncat din pomul, dintru care ti-am poruncit tie, numai dintru acela sa nu
man�nci, si ai m�ncat dintr-�nsul, blestemat sa fie pam�ntul �ntru lucrurile
tale; �ntru necazuri vei m�nca dintr-�nsul �n toate zilele vietii tale.
18. Spini si palamida va rasari tie, si vei m�nca iarba pam�ntului.
19. �ntru sudoarea fetei tale vei m�nca p�inea ta, p�na c�nd te vei
�ntoarce �n pam�nt din care esti luat: ca pam�nt esti si �n pam�nt te vei
�ntoarce.
20. Si au pus Adam numele femeii sale Eva, adica Viata, pentru ca ea este
muma tuturor celor vii.
21. Si au facut Domnul Dumnezeu lui Adam si femeii lui �mbracaminte din
piele si i-au �mbracat pe ei.
22. Si au zis Dumnezeu: iata Adam s-a facut ca unul din noi cunosc�nd
binele si raul! Si acum, ca nu cumva sa-si tinda m�na sa si sa ia din pomul vietii
si sa man�nce si sa traiasca �n veci,
23. L-au scos pe el Domnul Dumnezeu din Raiul desfatarii, ca sa lucreze
pam�ntul din care s-a luat.
24. Si au scos Domnul Dumnezeu afara pe Adam si l-au pus pe el �n preajma
Raiului desfatarii; si au pus Heruvimi si sabie de foc �nv�rtitoare, ca sa
pazeasca calea pomului vietii.

CAP. 4.
Cain si Avel. Urmasii lor.

Iar Adam a cunoscut pe Eva femeia sa, si zamislind ea a nascut pe Cain, si a zis:
dob�ndit-am om prin Dumnezeu.
2. Si a mai nascut pe Avel fratele lui, si a fost Avel pastor de oi; iar
Cain a fost lucrator de pam�nt.
3. Si a fost dupa c�teva zile a adus Cain din rodurile pam�ntului jertfa
lui Dumnezeu.
4. Si a adus si Avel din cele �nt�i nascute ale oilor sale si din grasimea
lor; si au cautat Dumnezeu spre Avel si spre darurile lui.
5. Iar spre Cain si spre jertfele lui nu s-a uitat, si s-a �ntristat Cain
foarte si s-a m�hnit fata lui.
6. Si au zis Domnul Dumnezeu lui Cain: de ce te-ai �ntristat si pentru ce
s-a m�hnit fata ta?
7. De ai fi adus drept si ai fi �mpartit drept, n-ai fi pacatuit. Taci, la
tine se va �ntoarce si tu �l vei stap�ni pe acela.
8. Si a zis Cain catre Avel fratele sau: sa iesim la c�mp; si a fost c�nd
erau ei la c�mp, s-a sculat Cain asupra fratelui sau Avel si l-a omor�t pe el.
9. Si au zis Domnul Dumnezeu catre Cain: unde este Avel fratele tau? Iar
el a zis: nu stiu; au doar pazitor sunt eu fratelui meu?
10. Si au zis Domnul: De ce ai facut aceasta? Glasul s�ngelui fratelui tau
striga catre mine din pam�nt.
11. Si acum blestemat sa fii tu pe pam�ntul, care a deschis gura sa sa
primeasca s�ngele fratelui tau din m�na ta.
12. C�nd vei lucra pam�ntul, nu va adauga a da tie puterea sa; gem�nd si
tremur�nd vei fi pe pam�nt.
13. Si a zis Cain catre Domnul: mai mare este vina mea dec�t a mi se ierta
mie.
14. De ma scoti astazi de pe fata pam�ntului si de la fata ta ma voi
ascunde; si voi fi gem�nd si tremur�nd pe pam�nt si va fi tot cel ce ma va afla,
ma va omor�.
15. Si au zis lui Domnul Dumnezeu: nu asa; tot cel ce va omor� pe Cain, de
sapte ori se va pedepsi, si au pus Domnul Dumnezeu semn lui Cain, ca sa nu-l
omoare oricine �l va afla pe el.
16. Si a iesit Cain de la fata lui Dumnezeu si a locuit �n pam�ntul Neid �n
preajma Edemului.
17. Si a cunoscut Cain pe femeia sa, si zamislind a nascut pe Enoh; si a
zidit cetate si a chemat cetatea pe numele fiului sau Enoh.
18. Si s-a nascut lui Enoh Gaidad; si Gaidat a nascut pe Maleleil; si
Maleleil a nascut pe Matusala; si Matusala a nascut pe Lameh.
19. Si a luat Lameh doua femei: numele uneia Ada si numele celeilalte
Sella.
20. Si a nascut Ada pe Iovil, acesta a fost tata hranitorilor de dobitoace,
care locuiesc �n colibi.
21. Si numele fratelui lui: Iuval; acesta a fost care a izvodit canonul si
lauta.
22. Iar Sella a nascut pe Tovel; acesta a fost batator cu ciocane, faur de
arama si fier. Iar sora lui Tovel, Noema.
23. Si a zis Lameh femeilor sale Adei si Sellei: ascultati glasul meu,
femeile lui Lameh; bagati �n urechi cuvintele mele, ca barbat am omor�t spre rana
mie si t�nar spre vatamare mie.
24. Ca de sapte ori s-a izb�ndit despre Cain; iar despre Lameh de saptezeci
de ori c�te sapte.
25. Si a cunoscut Adam pe Eva, femeia sa, si zamislind a nascut fiu; si a
chemat numele lui Sit, zic�nd: ca mi-a ridicat mie Dumnezeu alta sam�nta �n locul
lui Avel, pe care l-a omor�t Cain.
26. Si lui Sit s-a nascut fiu si i-a pus numele lui Enos: acesta a
nadajduit a chema numele Domnului Dumnezeu.

CAP. 5.
Neamurile Patriarhilor de la Adam p�na la Noe.

Aceasta este cartea facerii oamenilor, �n care zi au facut Dumnezeu pe Adam, dupa
chipul lui Dumnezeu l-au facut pe el.
2. Barbat si femeie i-au facut pe ei, si i-au binecuv�ntat; si au chemat
numele lui Adam, �n ziua �n care i-au facut pe ei.
3. Si a trait Adam doua sute si treizeci de ani si a nascut fiu dupa
chipul si asemanarea sa; si a numit numele lui Sit.
4. Si au fost zilele lui Adam, care le-au trait, dupa ce a nascut pe Sit,
ani sapte sute; si a nascut fii si fete.
5. Si au fost toate zilele lui Adam, care le-a trait, noua sute si
treizeci de ani; si a murit.
6. Si a trait Sit ani doua sute si cinci; si a nascut pe Enos.
7. Si a trait Sit, dupa ce a nascut pe Enos, ani sapte sute si sapte; si a
nascut fii si fete.
8. Si au fost toate zilele lui Sit ani noua sute si doisprezece; si a
murit.
9. Si a trait Enos ani o suta si nouazeci; si a nascut pe Cainan.
10. Si a trait Enos, dupa ce a nascut pe Cainan, ani sapte sute
cincisprezece; si a nascut fii si fete.
11. Si au fost toate zilele lui Enos ani noua sute cinci; si a murit.
12. Si a trait Cainan ani o suta saptezeci; si a nascut pe Maleleil.
13. Si a trait Cainan, dupa ce a nascut pe Maleleil, ani sapte sute
patruzeci; si a nascut fii si fete.
14. Si au fost toate zilele lui Cainan ani noua sute zece; si a murit.
15. Si a trait Maleleil ani o suta sasezeci si cinci; si a nascut pe Iared.
16. Si a trait Maleleil, dupa ce a nascut pe Iared, ani sapte sute
treizeci; si a nascut fii si fete.
17. Si au fost toate zilele lui Maleleil ani opt sute nouazeci si cinci; si
a murit.
18. Si a trait Iared ani o suta sasezeci si doi; si a nacut pe Enoh.
19. Si a trait Iared, dupa ce a nascut pe Enoh, ani opt sute; si a nascut
fii si fete.
20. Si au fost toate zilele lui Iared ani noua sute sasezeci si doi; si a
murit.
21. Si a trait Enoh ani o suta sasezeci si cinci; si a nascut pe Matusala.
22. Si bine a placut Enoh lui Dumnezeu; si dupa ce a nascut pe Matusala, a
trait Enoh doua sute de ani; si a nascut fii si fete.
23. Si au fost toate zilele lui Enoh ani trei sute sasezeci si cinci.
24. Si bine a placut Enoh lui Dumnezeu si nu s-a aflat, pentru ca l-au
mutat pe d�nsul Dumnezeu.
25. Si a trait Matusala ani o suta optzeci si sapte; si a nascut pe Lameh.
26. Si a trait Matusala, dupa ce a nascut pe Lameh, ani sapte sute optzeci
si doi; si a nascut fii si fete.
27. Si au fost toate zilele lui Matusala, care le-a trait, ani noua sute
sase zeci si noua; si a murit.
28. Si a trait Lameh ani o suta optzeci si opt; si a nascut fiu.
29. Si a chemat numele lui Noe, zic�nd: acesta va face sa odihnim de
lucrurile noastre si de necazurile mainilor noastre si de pam�ntul, care l-au
blestemat Domnul Dumnezeu.
30. Si au trait Lameh, dupa ce a nascut pe Noe, ani cinci sute sasezeci si
cinci; si a nascut fii si fete.
31. Si au fost toate zilele lui Lameh ani sapte sute cincizeci si trei; si
a murit.
32. Si era Noe de cinci sute de ani; si a nascut Noe trei feciori: pe Sim,
pe Ham si pe Iafet.

CAP. 6.
Vestirea potopului. Facerea corabiei.

Si a fost c�nd au �nceput oamenii a se �nmulti pe pam�nt si li s-au nascut lor

fete.
2. Vaz�nd fiii lui Dumnezeu pe fetele oamenilor ca erau frumoase, si au
luat lor femei din toate care au ales.
3. Si au zis Domnul Dumnezeu: nu va ram�ne Duhul meu �n oamenii acestia �n
veac, pentru ca trupuri sunt si nu vor fi zilele lor o suta si douazeci de ani.
4. Si erau uriasi pe pam�nt �n zilele acelea; si dupa aceia c�nd intrau
fiii lui Dumnezeu la fetele oamenilor si le nasteau lor, aceia erau uriasi, din
veci oameni numiti.
5. Iar vaz�nd Domnul Dumnezeu ca s-au �nmultit rautatile oamenilor pe
pam�nt, si cum ca fiecare cugeta �n inima sa cu deadinsul la rautati �n toate
zilele,
6. I-au parut rau lui Dumnezeu ca au facut pe om pe pam�nt, si s-au cait.
7. Si au zis Dumnezeu: pierde-voi pe omul pe care l-am facut de pe fata
pam�ntului, de la om p�na la dobitoc si de la ce se t�rasc p�na la pasarile
cerului, pentru ca-mi pare rau ca i-am facut pe ei.
8. Iar Noe a aflat har �naintea Domnului Dumnezeu.
9. Acestea sunt nasterile lui Noe: Noe, om drept si desav�rsit fiind �n
neamul sau, a placut lui Dumnezeu.
10. Si a nascut Noe trei feciori: pe Sim pe Ham si pe Iafet.
11. Si se stricase pam�ntul �naintea lui Dumnezeu si se umplusese de
nedreptate.
12. Si au vazut Domnul Dumnezeu pam�ntul, si era stricat, pentru ca-si
stricase tot trupul calea sa pe pam�nt.
13. Si au zis Domnul Dumnezeu lui Noe: sf�rsitul a tot omul vine �naintea
mea, ca s-a umplut pam�ntul de nedreptate de la d�nsii, si iata voi pierde pe ei
si pam�ntul.
14. Iar tu fa tie corabie din lemne neputrezitoare �n patru muchii;
despartituri vei face prin corabie; si o vei smoli pe dinauntru si pe dinafara cu
smoala.
15. Si asa vei face corabia: de trei sute de coti va fi lungimea corabiei
si de cincizeci de coti latimea si de treizeci de coti �naltimea ei.
16. Stramt�nd-o vei face corabia, si deasupra de un cot o vei sf�rsi; si
usa corabiei vei face �n coaste, si camari c�te cu doua si c�te cu trei r�nduri de
poduri vei face �ntr-�nsa.
17. Si iata eu voi aduce potop de apa pe pam�nt, ca sa strice tot trupul �n
care este suflet viu sub cer; si ori c�te vor fi pe pam�nt vor muri.
18. Si voi pune legatura mea cu tine; si vei intra �n corabie tu si
feciorii tai si femeia ta si femeile feciorilor tai cu tine.
19. Si din toate dobitoacele si din toate cele ce se t�rasc si din toate
hiarele si din tot trupul, c�te doua din toate sa iei �n corabie, ca sa le
hranesti cu tine, parte barbateasca si parte femeiasca sa fie.
20. Si din toate pasarile cele zburatoare dupa fel si din toate dobitoacele
dupa fel si din toate vietatile ce se t�rasc pe pam�nt dupa felul lor, c�te doua
din toate vor intra la tine sa se hraneasca �mpreuna cu tine, parte barbateasca si
parte femeiasca.
21. Si tu sa-ti iei din toate bucatele de care m�ncati; si vei aduna la
tine si vor fi tie si lor de m�ncare.
22. Si facu Noe toate c�te i-au poruncit lui Domnul Dumnezeu; asa a facut.

CAP. 7.
Potopul.

Si au zis Domnul Dumnezeu catre Noe: intra tu si toata casa ta �n corabie, ca pe

tine te-am vazut drept �naintea mea �n neamul acesta.
2. Si din dobitoacele cele curate ia cu tine �nauntru c�te sapte, parte
barbateasca si femeiasca; iar din dobitoacele cele necurate c�te doua, barbat si
femeie.
3. Si din pasarile cerului cele curate c�te sapte, parte barbateasca si
femeiasca; si din toate pasarile cele necurate c�te doua, parte barabateasca si
femeiasca, ca sa pastrezi sam�nta peste tot pam�ntul.
4. Ca �nca sapte zile si eu voi aduce ploaie pe pam�nt patruzeci de zile
si patruzeci de nopti, si voi pierde de pe fata pam�ntului tot ce viaza care am
facut.
5. Si a facut Noe c�te i-au poruncit lui Domnul Dumnezeu.
 6. Iar Noe era de sase sute de ani; si potop de apa s-a facut pe pam�nt.
7. Si a intrat Noe si feciorii lui si femeia lui si femeile feciorilor lui
cu d�nsul �n corabie, pentru apa potopului.
8. Si din pasarile cele curate si din pasarile cele necurate si din
dobitoacele cele curate si din dobitoacele cele necurate si din hiare si din toate
cele ce se t�rasc pe pam�nt.
9. C�te doua din toate au intrat la Noe �n corabie, parte barbateasca si
femeiasca, precum au poruncit Domnul Dumnezeu lui Noe.
10. Si a fost dupa sapte zile, apa potopului s-a facut pe pam�nt.
11. �n anul sase sute din viata lui Noe, �n luna a doua, �n douazeci si
sapte ale lunii, �n ziua aceea s-au desfacut toate izvoarele ad�ncului, si
jghiaburile cerului s-au deschis.
12. Si a cazut ploaie pe pam�nt patruzeci de zile si patruzeci de nopti.
13. �n ziua aceea intrat-au Noe, Sim, Ham, Iafet feciorii lui Noe si femeia
lui Noe si trei femei ale feciorilor lui cu d�nsul �n corabie.
14. Si toate hiarele dupa fel si toate dobitoacele dupa fel si toata
vietatea ce se misca pe pam�nt dupa fel si toata pasarea zburatoare dupa felul
sau.
15. Au intrat la Noe �n corabie c�te doua, parte barbateasca si femeiasca
din tot trupul �n care este suflet viu.
16. Si cele ce intrase, parte barbateasca si femeiasca din tot trupul au
intrat, dupa cum au poruncit Dumnezeu lui Noe; si au �ncuiat Domnul Dumnezeu
corabia pe dinafara.
17. Si a fost potop patruzeci de zile si patruzeci de nopti pe pam�nt, si
s-a �nmultit apa si a ridicat corabia si o a �naltat de pe pam�nt.
18. Si crestea apa si se �nmultea foarte pe pam�nt, si se purta corabia pe
deasupra apei.
19. Iar apa se �ntarea foarte foarte pe pam�nt, si a acoperit toti muntii
cei ;nalti care erau sub cer.
20. De cinsprezece coti s-a �naltat apa �n sus si a acoperit toti muntii
cei �nalti.
21. Si a murit tot trupul ce se misca pe pam�nt al pasarilor si al
dobitoacelor si al hiarelor si toata vietatea ce se misca pe pam�nt.
22. Si tot omul si toate c�te aveau suflare de viata si tot ce era pe uscat
au murit.
23. Si au pierit tot ce era viu pe fata a tot pam�ntul de la om p�na la
dobitoc si cele ce se t�rasc si pasarile cerului si s-au stins de pe pam�nt; si a
ramas Noe singur si cei ce erau cu el �n corabie.
24. Si s-a �naltat apa pe pam�nt o suta cincizeci de zile.

CAP. 8.
�ncetarea potopului.

Si si-au adus aminte Dumnezeu de Noe si de toate hiarele si de toate dobitoacele

si de toate pasarile si de toate vietatile ce se t�rasc, c�te erau cu d�nsul �n
corabie; si au adus Dumnezeu v�nt pe pam�nt si a �ncetat apa.
2. Si s-au �ncuiat izvoarele ad�ncului si jghiaburile cerului si s-a oprit
ploaia din cer.
3. Si scadea apa scurg�ndu-se de pe pam�nt si s-a �mputinat apa dupa o
suta cincizeci de zile.
4. Si a sezut corabia �n luna a saptea, �n douazeci si sapte de zile ale
lunii, pe muntii Ararat.
5. Iar apa a scazut p�na la luna a zecea; iar �n luna a zecea, �n ziua cea
dintai a lunii, s-au ivit v�rfurile muntilor.
6. Si a fost dupa patruzeci de zile, deschis-a Noe fereastra corabiei,
care o facuse.
7. Si a trimis corbul sa vada de a scazut apa, si iesind nu s-a mai
�ntors, p�na c�nd s-a uscat apa de pe pam�nt.
 8. Si a trimis porumbul dupa d�nsul, sa vada de a scazut apa de pe pam�nt.
9. Si neafl�nd porumbul odihna picioarelor sale, s-a �ntors la d�nsul �n
corabie, ca era apa peste toata fata pam�ntului; si tinz�nd m�na l-a luat si l-a
bagat la sine �n corabie.
10. Si astept�nd �nca si alte sapte zile, iar a trimis porumbul din
corabie.
11. Si s-a �ntors la d�nsul porumbul catre seara si avea �n gura sa
st�lpare de maslin cu frunza; si a cunoscut Noe, ca a scazut apa de pe fata
pam�ntului.
12. Si astept�nd �nca alte sapte zile, iar a trimis porumbul si n-a mai
adaugat a se �ntoarce la d�nsul.
13. Si a fost �n anul sase sute si unul din viata lui Noe, �n luna dintai,
�n ziua dintai a lunii, scazuse apa de pe pam�nt; si a descoperit Noe acoperisul
corabiei, care facuse, si a vazut ca a scazut apa de pe fata pam�ntului.
14. Iar �n luna a doua, �n ziua a douazeci si sapte, s-a uscat pam�ntul.
15. Si au grait Domnul Dumnezeu catre Noe zic�nd: iesi din corabie tu si
femeia ta si feciorii tai si femeile feciorilor tai cu tine.
16. Si toate hiarele, c�te sunt cu tine, si tot trupul de la pasari p�na la
dobitoace, si toata vietatea care se misca pe pam�nt, scoate-le cu tine, si
cresteti si va �nmultiti pe pam�nt.
17. Si a iesit Noe si femeia lui si feciorii lui si femeile feciorilor lui
cu d�nsul.
18. Si toate hiarele si toate dobitoacele si toata pasarea si toata
vietatea, ce se misca pe pam�nt dupa felul sau, au iesit din corabie.
19. Si a zidit Noe altar Domnului; si a luat din toate dobitoacele cele
curate si din toate pasarile cele curate; si a adus ardere de tot pe altar.
20. Si au mirosit Domnul Dumnezeu miros cu buna mireasma si au zis Domnul
Dumnezeu: am socotit si nu voi adauga mai mult a blestema pam�ntul pentru faptele
oamenilor, pentru ca se pleaca cugetul omului cu deadinsul spre rele din
tineretile lui; deci nu voi mai adauga a omor� tot trupul viu, precum am facut.
21. �n toate zilele pam�ntului: semanatura si secerisul, frigul si caldura,
vara si primavara, ziua si noaptea, nu vor �nceta.

CAP. 9.
Curcubeul.

Si au binecuv�ntat Dumnezeu pe Noe si pe feciorii lui si le-au zis lor: cresteti

si va �nmultiti si umpleti pam�ntul si-l stap�niti pe el.
2. Si groaza si frica voastra va fi peste toate hiarele pam�ntului si
peste toate pasarile cerului si peste toate c�te se misca pe pam�nt peste toti
pestii marii; sub m�inile voastre le-am dat.
3. Si tot ce se misca si viaza vor fi voua de m�ncare; ca pe niste
buruieni de ierburi le-am dat voua toate.
4. Fara numai carne cu s�ngele sufletului sa nu m�ncati.
5. Pentru ca si s�ngele sufletelor voastre �l voi cere din m�na tuturor
hiarelor, si din m�na fratelui omului voi cere sufletul omului.
6. Cel ce va varsa s�ngele omului, pentru s�ngele aceluia s�ngele lui se
va varsa, ca dupa chipul lui Dumnezeu am facut pe om.
7. Iar voi cresteti si va �nmultiti si umpleti pam�ntul si-l stap�niti pe
el.
8. Si au grait Dumnezeu lui Noe si feciorilor lui cu d�nsul, zic�nd:
9. Iata eu pun legatura mea cu voi si cu semintia voastra dupa voi.
10. Si cu tot sufletul viu, ce este cu voi din pasari si din dobitoace si
din toate hiarele pam�ntului, c�te sunt cu voi din toate, care au iesit din
corabie.
11. Si voi pune legatura mea cu voi; si nu va mai muri nici un trup de apa
potopului si nu va mai fi potop de apa care sa strice tot pam�ntul.
12. Si au zis Domnul Dumnezeu catre Noe: Acesta este semnul legaturii, care
�l dau eu �ntru mine si �ntru voi si �ntru tot sufletul viu, care este cu voi
�ntru neamuri vesnice.
13. Curcubeul meu �l pun �n nori; si va fi semn de legatura �ntru mine si
�ntru pam�nt.
14. Si va fi c�nd voi aduce eu nori pe pam�nt se va arata curcubeul meu �n
nori.
15. Si-mi voi aduce aminte de legatura mea, care este �ntru mine si �ntru
voi si �ntru tot sufletul viu �n tot trupul; si nu va mai fi potop de apa, ca sa
piara tot pam�ntul.
16. Si va fi curcubeul meu pe nori si-l voi vedea, ca sa-mi aduc aminte de
legatura cea vesnica �ntru mine si �ntru pam�nt si �ntru sufletul viu, care
este �n tot trupul pe pam�nt.
17. Si au zis Dumnezeu lui Noe: Acesta este semnul legaturii, care l-am pus
�ntru mine si �ntru tot trupul ce este pe pam�nt.
18. Si erau feciorii lui Noe, care au iesit din corabie: Sim, Ham si Iafet;
iar Ham era tatal lui Hanaan. Acesti trei sunt feciorii lui Noe.
19. Si dintr-acestia s-au �mprastiat peste tot pam�ntul.
20. Si a �nceput Noe a fi om lucrator de pam�nt si a sadit vie.
21. Si a baut din vin si s-a �mbatat si s-a golit �n casa sa.
22. Si a vazut Ham, tatal lui Hanaan, goliciunea tatalui sau.
23. Si iesind afara a spus celor doi frati ai sai; iar Sim si Iafet lu�nd o
haina o au pus pe am�ndoi umerii lor, si s-au dus cu dosul �nainte si au acoperit
goliciunea tatalui lor, si fetele lor cautau ;napoi, si n-au vazut goliciunea
tatalui lor.
24. Si s-a trezit Noe de vin si a cunoscut c�te i-a facut lui feciorul sau
cel mai t�nar si a zis:
25. Blestemat sa fie Hanaan pruncul, sluga va fi fratilor sai; si a zis:
Binecuv�ntat fie Domnul Dumnezeul lui Sim; si va fi Hanaan pruncul sluga lui.
26. �nmulteasca Dumnezeu pe Iafet si sa locuiasca �n locasurile lui Sim si
sa fie Hanaan sluga lui.
27. Si a trait Noe dupa potop ani trei sute cincizeci.
28. Si au fost toate zilele lui Noe noua sute cincizeci de ani; si a murit.

CAP. 10.
Semintia si urmasii lui Noe.

Acestea sunt neamurile fiilor lui Noe: a lui Sim, a lui Ham si a lui Iafet; si s-
au nascut lor fii dupa potop.
2. Fiii lui Iafet: Gamer si Magog si Madi si Iovan si Elisa si Tovel si
Mosoh si Tiras.
3. Si feciorii lui Gamer: Ashanaz si Rifat si Torgama.
4. Si feciorii lui Iovan: Elisa si Tarsis si Kitii si Rodenii.
5. Dintr-acestia s-au �mpartit hotarele neamurilor �n pam�ntul lor,
fiecare dupa limba �ntru neamurile lor si �ntru semintiile lor.
6. Si feciorii lui Ham: Hus si Mesraim si Fud si Hanaan.
7. Si feciorii lui Hus: Sava si Evila si Savata si Regma si Savataca.
8. Si feciorii lui Regma: Sava si Dadan; iar Hus a nascut pe Nevrod,
acesta a �nceput a fi urias pe pam�nt.
9. Acesta era urias v�nator �naintea Domnului Dumnezeu, pentru aceea zic,
ca Nevrod a fost urias v�nator �naintea Domnului.
10. Si a fost �nceputul �mparatiei lui Vavilonul; si Oreh si Arhad si
Halanii �n pam�ntul Senaar.
11. Din pam�ntul acela a iesit Asur; si a zidit Ninevi si cetatea Roovoth
si Halah.
12. Si Dasi �ntru Ninevi si �ntru Halah. Aceasta este cetate mare.
13. Iar Mesraim a nascut pe Ludiimi pe Neftalimi si pe Enemetimi si pe
Laviimi.
14. Si pe Patrosoniimi si pe Hazmoniimi, de unde au iesit Filistenii si pe
Gaftoriimi.
15. Iar Hanaan a nascut pe Sidon, cel dint�i nascut al sau si pe Heteu.
16. Si pe Ievuseu si pe Amoreu si pe Ghergheseu.
17. Si pe Eveu si pe Arucheu si pe Aseneu.
18. Si pe Aradeu si pe Samareu si pe Amathi; si dupa aceasta s-au
�mprastiat neamurile Hananeilor.
19. Si au fost hotarele Hananeilor de la Sidon p�na la Gherara si Gaza,
p�na la Sodoma si Gomora si Adama si Sevoin p�na la Dasa.
20. Acestia sunt feciorii lui Ham �ntru neamurile lor, dupa limbile lor,
�ntru tarile lor si �ntru semintiile lor.
21. Si s-a nascut si lui Sim, tatal tuturor fiilor lui Ever, fratelui celui
mai mare al lui Iafet.
22. Fiii lui Sim: Elam si Asursi Arfachsad si Lud si Aram si Cainan.
23. Si fii lui Aram: Uz si Ul si Gater si Mosoh.
24. Si Arfacsad a nascut pe Cainan; si Cainan a nascut pe Sala; iar Sala a
nascut pe Ever.
25. Iar lui Ever s-au nascut doi feciori: numele unuia Faleg, pentru ca �n
zilele lui s-a �mpartit pam�ntul, si numele fratelui lui Iectan.
26. Iar Iectan a nascut pe Elmodad si pe Salet si pe Sarmot si pe Iarah.
27. Si pe Odorra si pe Evil si pe Dekla,
28. Si pe Eval si pe Avimael si pe Sava.
29. Si pe Ufir si pe Eveila si pe Iovav; toti acestia au fost feciorii lui
Iectan.
30. Si a fost locasul lor de la Masi p�na la Safira, muntele rasaritului.
31. Acestia sunt feciorii lui Sim �n neamurile lor, dupa limbile lor, �ntru
tarile lor si �ntru semintiile lor.
32. Acestea sunt neamurile feciorilor lui Noe, dupa nasterile lor si dupa
semintiile lor. Dintr-acestia s-au �mpartit hotare neamurilor pe pam�nt dupa
potop.

CAP. 11.
Turnul Vavilon. Amestecarea limbilor. Semintiile lui Sim.

Si era �n tot pam�ntul o limba si un glas tuturor.

2. Si a fost dupa ce au purces ei de la rasarit, si au aflat c�mp �n
pam�ntul Senaar si au descalecat acolo.
3. Si a zis omul catre vecinul sau: veniti sa facem caramizi si sa le
ardem �n foc; si le-au fost caramida �n loc de piatra si lutul le era �n loc de
var.
4. Si au zis: veniti sa ne zidim noua cetate si turn, al carui v�rf sa fie
p�na la cer; si sa ne facem noua nume mai �nainte de ce ne vom risipi pe fata a
tot pam�ntul.
5. Si s-au pogor�t Domnul sa vada cetatea si turnul, care zideau fiii
oamenilor.
6. Si au zis Domnul: iata un neam este si o limba tuturor; si aceasta au
�nceput a face si acum nu vor �nceta dintr-acele toate c�te se vor apuca a face.
7. Veniti si pogor�ndu-ne sa amestecam acolo limba lor, ca sa nu �nteleaga
niciunul glasul de-aproapelui sau.
8. Si i-au �mprastiat pe ei Domnul de acolo peste fata a tot pam�ntul; si
au �ncetat a zidi cetatea si turnul.
9. Pentru aceea s-a chemat numele locului aceluia amestecare, ca acolo au
amestecat Domnul limbile a tot pam�ntul; si de acolo i-au risipit pe ei peste fata
a tot pam�ntul.
10. Acestea sunt nasterile lui Sim: Si era Sim de o suta de ani c�nd a
nascut pe Arfacsad �n al doilea an dupa potop.
11. Si a trait Sim, dupa ce a nascut pe Arfacsad, ani cinci sute; si a
nascut fii si fete; si a murit.
12. Si a trait Arfacsad o suta treizeci si cinci de ani; si a nascut pe
Cainan.
13. Si a trait Arfacsad, dupa ce a nascut pe Cainan, ani patru sute; si a
nascut fii si fete; si a murit. Si a trait Cainan o suta treizeci de ani; si a
nascut pe Sala; si a trait Cainan, dupa ce a nascut pe Sala, ani trei sute si
treizeci; si a nascut fii si fete; si a murit.
14. Si a trait Sala o suta treizeci de ani; si a nascut pe Ever.
15. Si a trait Sala, dupa ce a nascut pe Ever, ani trei sute treizeci; si a
nascut fii si fete; si a murit.
16. Si a trait Ever o suta treizeci si patru de ani; si a nascut pe Faleg.
17. Si a trait Ever, dupa ce a nascut pe Faleg, ani doua sute saptezeci; si
a nascut fii si fete; si a murit.
18. Si a trait Faleg o suta treizeci de ani; si a nascut pe Ragav.
19. Si a trait Faleg, dupa ce a nascut pe Ragav, ani doua sute noua; si a
nascut fii si fete; si a murit.
20. Si a trait Ragav o suta treizeci si doi de ani; si a nascut pe Seruh.
21. Si a trait Ragav, dupa ce a nascut pe Seruh, ani doua sute sapte; si a
nascut fii si fete; si a murit.
22. Si a trait Seruh o suta treizeci de ani; si a nascut pe Nahor.
23. Si a trait Seruh, dupa ce a nascut pe Nahor, ani doua sute; si a nascut
fii si fete; si a murit.
24. Si a trait Nahor o suta saptezeci si noua de ani; si a nascut pe Tara.
25. Si a trait Nahor, dupa ce a nascut pe Tara, o suta douazeci si cinci de
ani; si a nascut fii si fete; si a murit.
26. Si a trait Tara saptezeci de ani si a nascut pe Avram si pe Nahor si pe
Aran.
27. Acestea sunt nasterile lui Tara: Tara a nascut pe Avram si pe Nahor si
pe Aran; si Aran a nascut pe Lot.
28. Si a murit Aran mai �nainte dec�t Tara, tatal sau, �n pam�ntul �n care
s-a nascut, �n tara Haldeilor.
29. Si a luat Avram si Nahor lorusi femei; numele femeii lui Avram Sara;
iar numele femeii lui Nahor, Melha, fata lui Aran, care a fost tatal Melhei si
Ieshei.
30. Si Sara era stearpa si nu nastea fii.
31. Si a luat Tara pe Avram, feciorul sau, si pe Lot feciorul lui Aran,
fiul sau, si pe Sara, nora sa, femeia lui Avram, feciorul sau, si i-a scos pe ei
din tara Haldeilor, ca sa mearga �n pam�ntul Hanaan; si au venit p�na la Haran si
au locuit acolo.
32. Si au fost toate zilele lui Tara �n pam�ntul Haran, ani doua sute
cinci; si a murit Tara �n Haran.

CAP. 12.
Chemarea lui Avram.

Si au zis Domnul lui Avram: iesi din pam�ntul tau si din rudenia ta si din casa
tatalui tau si vino �n pam�ntul, care voi arata tie.
2. Si te voi face pe tine neam mare; si te voi binecuv�nta; si voi mari
numele tau si vei fi binecuv�ntat.
3. Si voi binecuv�nta pe cei ce te vor binecuv�nta si voi blestema pe cei
ce te vor blestema; si se vor binecuv�nta �ntru tine toate neamurile pam�ntului.
4. Si s-a dus Avram precum i-au zis lui Domnul; si s-a dus cu el si Lot.
Si era Avram de saptezeci si cinci de ani, c�nd a iesit din Haran.
5. Si a luat Avram pe Sara, femeia sa, si pe Lot, feciorul fratelui sau,
si toate averile sale, care agonisise si tot sufletul, care-l dob�ndise �n Haran,
si a iesit ca sa mearga �n pam�ntul Hanaan.
6. Si au venit �n pam�ntul Hanaan; si au strabatut Avram pam�ntul �n
lungimea lui p�na la locul Sihem, la stejarul cel �nalt; si Hananeii locuiau
atunci pe pam�ntul acela.
7. Si s-au aratat Domnul lui Avram, si i-au zis lui: semintiei tale voi da
pam�ntul acesta; si a zidit acolo Avram altar Domnului, celui ce s-au aratat lui.
8. Si s-a dus de acolo �n munte catre rasaritul Vetilului si si-a �ntins
acolo cortul sau �n Vetil l�nga mare si Anghe catre rasarit; si a zidit acolo
altar Domnului, celui ce s-au aratat lui; si a chemat numele Domnului.
9. Si s-a ridicat Avram si merg�nd a tabar�t �n pustie.
10. Si s-a facut foamete pe pam�nt; si s-a pogor�t Avram �n Eghipet ca sa
locuiasca acolo, pentru ca se �ntarise foametea pe pam�nt.
11. Si a fost, c�nd se apropia Avram sa intre �n Eghipet, a zis Sarei
femeii sale: stiu eu cum ca femeie frumoasa esti tu la fata.
12. Va fi dar, ca daca te vor vedea Eghiptenii, vor zice: aceasta este
femeia lui; si pe mine ma vor omor�, iar pe tine te vor cruta.
13. Zi dar: sora lui sunt, ca sa fie mie bine pentru tine si sa traiasca
sufletul meu pentru tine.
14. Si a fost dupa ce a intrat Avram �n Eghipet, au vazut Eghiptenii pe
femeia lui ca este frumoasa foarte.
15. Si o au vazut pe ea boierii lui Faraon si o au laudat la Faraon si o au
bagat pe ea �n casa lui Faraon.
16. Si lui Avram i-au facut bine pentru d�nsa si avea el: oi, vitei si
asini si slugi si slujnice si cat�ri, si camile.
17. Si au certat Dumnezeu pe Faraon si casa lui cu certari mari si rele
pentru Sara femeia lui Avram.
18. Si chem�nd Faraon pe Avram i-a zis: pentru ce ai facut aceasta mie? De
nu mi-ai spus, ca femeie �ti este tie?
19. Pentru ce ai zis: ca sora-mi este, si o am luat pe ea femeie mie? Acum
dar, iata femeia ta �naintea ta; ia-o si te du.
20. Si a poruncit Faraon oamenilor sai pentru Avram, ca sa-l petreaca de
acolo pe el si pe femeia lui si toate c�te erau ale lui.

CAP. 13.
Avram se desparte de Lot.

Si s-a suit Avram din Eghipet, el si femeia lui si toate ale lui si Lot cu el �n
pustie.
2. Iar Avram era bogat foarte cu dobitoace si cu argint si cu aur.
3. Si pe calea pe care venise, s-a dus �n pustie p�na la Vetil, la locul
�n care mai �nainte a fost cortul lui, �ntru Vetil si �ntru Anghe.
4. La locul altarului care mai �nainte l-a fost facut acolo; si a chemat
acolo Avram numele Domnului.
5. Si Lot care mergea �mpreuna cu Avram, avea: oi si boi si corturi.
6. Si nu-i �ncapea pe ei pam�ntul, ca sa locuiasca �ntr-un loc, pentru ca
erau averile lor multe.
7. Si nu-i cuprindea pe ei pam�ntul ca sa locuiasca �mpreuna.
8. Si s-a facut cearta �ntru pastorii dobitoacelor lui Avram si �ntru
pastorii dobitoacelor lui Lot; iar Hananeii si Ferezeii locuiau atunci pam�ntul
acela.
9. Si a zis Avram lui Lot: sa nu fie sfada �ntru mine si �ntru tine si
�ntru pastorii mei si �ntru pastorii tai, ca oameni frati suntem noi.
10. Iata nu este tot pam�ntul �naintea ta? Desparteste-te de mine; de vrei
tu spre st�nga, eu spre dreapta; iar de vrei tu spre dreapta, eu spre st�nga.
11. Si ridic�nd Lot ochii lui a vazut toata �mprejurimea Iordanului, ca
toata era adapata, mai �nainte p�na a nu surpa Dumnezeu Sodoma si Gomora, ca Raiul
lui Dumnezeu si ca pam�ntul Eghipetului, p�na la Zogora.
12. Si si-a ales Lot tot tinutul cel dimprejurul Iordanului; si s-a tras
�napoi Lot de la rasarit; si s-a despartit fiecare de fratele sau.
13. Si Avram s-a salasluit �n pam�ntul Hanaan; iar Lot s-a salasluit �n
cetatea tinuturilor si si-a pus locasul �n Sodoma.
14. Iar oamenii cei din Sodoma erau rai si pacatosi �naintea lui Dumnezeu
foarte.
 15. Si au zis Dumnezeu lui Avram, dupa ce s-a despartit Lot de d�nsul:
ridica ochii tai si cauta din locul �n care esti tu acum, spre miazanoapte si spre
miazazi si spre rasarit si spre mare.
16. Ca tot pam�ntul care �l vezi, tie �l voi da si semintii tale p�na �n
veac.
17. Si voi face sam�nta ta ca nisipul pam�ntului; si de poate cineva numara
nisipul pam�ntului si sam�nta ta va numara.
18. Scoala-te si umbla pam�ntul �n lung si �n lat, ca tie �l voi da pe el
si semintiei tale �n veac.
19. Si ridic�ndu-si Avram corturile a venit si a locuit l�nga sterajul lui
Mamvri, care era �n Hevron; si a zidit acolo altar Domnului.

CAP. 14.
Robirea lui Lot. Avram �l scapa pe Lot si este binecuv�ntat de Melhisedec.

Si a fost c�nd �mparatea Amarfal, �mparatul Senaarului, si Arioh, �mparatul

Elasarului, si Hodologomor, �mparatul Elamului, si Targal, �mparatul neamurilor.
2. Facut-au razboi cu Valla, �mparatul Sodomei, cu Varsa, �mparatul
Gomorei, si cu Senaar, �mparatul Adamei, si cu Simovor, �mparatul Sevoimului, si
cu �mparatul Valacului: acesta este Sigor.
3. Toti acestia s-au adunat �n valea cea sarata, care acum este marea
sarilor.
4. Doisprezece ani aceia slujise lui Hodologomor; iar �n al
treisprezecelea s-au razvratit.
5. Iar �ntr-al patrusprezecelea an au venit Hodologomor si �mparatii, care
erau cu el, si au taiat pe uriasii cei din Astarot si Karnaim si neamuri tari
�mpreuna cu ei si pe someii cei din cetatea Savi.
6. Si pe Horeii cei din muntii Seir p�na la Terevintul Afaranului, care
este �n pustie.
7. Si �ntorc�ndu-se au venit la f�nt�na judecatii: aceasta este Kadis; si
au taiat pe toti boierii lui Amalik si pe Amoreii cei ce locuiau �n Asasontamar.
8. Si au iesit la razboi �mparatul Sodomei si �mparatul Gomorei si
�mparatul Adamei si �mparatul Sevoimului si �mparatul Valacului: acesta este
Sigor, si si-au tocmit tabara spre bataie �n valea cea sarata.
9. �mpotriva lui Hodologomor, �mparatul Elamului si �mpotriva lui Targal,
�mparatul neamurilor si �mpotriva lui Amarfal, �mparatul Senaarului si �mpotriva
lui Arioh, �mparatul Elasarului; patru �mparati �mpotriva a cinci.
10. Iar valea cea sarata era cu f�nt�ni de smoala; si au fugit �mparatul
Sodomei si �mparatul Gomorei si au cazut acolo; iar cei ce au ramas, au fugit la
munte.
11. Si au luat toata calarimea Sodomei si a Gomorei si toate ce aveau ei de
m�ncare; si s-au dus.
12. Si au luat si pe Lot, feciorul fratelui lui Avram, si toate averile
lui, ca locuia �n Sodoma; si s-au dus.
13. Si venind unul din cei scapati, a spus lui Avram trecatorul, care
locuia l�nga stejarul lui Mamvri, al Amoreului fratelui lui Eshol si fratelui lui
Avnan, care aveau legatura de pace cu Avram.
14. Si auzind Avram, ca s-a luat �n robie Lot, feciorul fratelui sau,
numarat-a slugile sale cele de casa, trei sute optsprezece si a alergat dupa ei
p�na la Dan.
15. Si au cazut asupra lor noaptea, el si slugile lui; si i-au lovit pe ei
si i-au gonit p�na la Hoval, care este de-a st�nga Damascului.
16. Si au �ntors toata calarimea Sodomei si pe Lot, feciorul fratelui sau,
si toate averile lui si femeile si norodul.
17. Si a iesit �mparatul Sodomei �ntru �nt�mpinarea lui, dupa �ntoarcerea
lui de la taierea lui Hodologomor si a �mparatilor, care erau cu el �n valea lui
Savi: acesta era c�mpul �mparatilor.
18. Si Melhisedec �mparatul Salimului i-a adus p�ine si vin, si era el
preot lui Dumnezeu celui prea �nalt.
19. Si a binecuv�ntat Avram, si a zis: binecuv�ntat este Avram lui Dumnezeu
celui prea �nalt, care a facut cerul si pam�ntul.
20. Si bine cuv�ntat este Dumnezeul cel prea �nalt care au dat pe vrajmasii
tai sub m�na ta. Si a dat Avram lui zeciuiala de toate.
21. Si a zis �mparatul Sodomei catre Avram: da-mi oamenii, iar caii sa fie
ai tai.
22. Si a zis Avram catre �mparatul Sodomei: tinde-voi m�na mea catre Domnul
Dumnezeu cel prea �nalt, care au facut cerul si pam�ntul.
23. Nu voi lua nimic dintr-ale tale de la ata p�na la legatura
�ncaltamintei, ca sa nu zici: eu am �mbogatit pe Avram.
24. Afara de cele ce au m�ncat feciorii si afara de partea barbatilor care
au venit cu mine: Eshol, Avnan, Mamvri, acestia �si vor lua partea lor.

CAP. 15.
Credinta si dreptatea lui Avram.

Iar dupa cuvintele acestea fost-au cuv�ntul Domnului catre Avram �n vedenie,
zic�nd: nu te teme Avrame, eu te voi pazi pe tine si plata ta va fi foarte multa.
2. Si a zis Avram: Stap�ne Doamne, ce-mi vei da? Ca eu mor fara de
feciori, si feciorul slujnicii mele Masec, acesta este Eliezer Damascul.
3. Si a zis Avram: de vreme ce mie nu mi-ai dat sam�nta, iata sluga mea va
fi dupa mine mostenitor.
4. Si �ndata s-au facut cuv�ntul Domnului catre d�nsul, zic�nd: nu va fi
acesta mostean dupa tine; ci cel ce va iesi din tine acesta va fi mostenitor.
5. Si l-au scos pe el afara si i-au zis lui: cauta la cer si numara
stelele de le vei putea numara pe ele, si i-au zis lui: asa va fi semintia ta.
6. Si a crezut Avram lui Dumnezeu, si s-a socotit lui spre dreptate.
7. Si au zis catre d�nsul: eu sunt Dumnezeu cel ce te-a scos din tara
Haldeilor, ca sa-ti dau tie pam�ntul acesta sa-l mostenesti pe el.
8. Si a zis: Stap�ne Doamne! Cum voi cunoaste ca-l voi mosteni pe el.
9. Si i-au zis lui: ia o junice de trei ani si o capra de trei ani si un
berbec de trei ani si o turturea si un porumb.
10. Si lu�nd el acestea toate, le-a despicat �n doua si le-a pus pe ele cu
fata una catre alta; iar pasarile nu le-a despicat.
11. Si s-au pogor�t pasarile pe trupurile cele despicate, si a sezut Avram
l�nga ele.
12. Iar c�nd apunea soarele, uimire a cazut pe Avram, si iata frica mare si
�ntunecata l-a cuprins pe d�nsul.
13. Si s-a zis catre Avram: stiind vei sti ca nemernica va fi sam�nta ta �n
pam�nt strain, si o vor supune pe ea robiei, si o vor chinui si o vor smeri pe ea
patru sute de ani.
14. Iar pe neamul acela caruia vor sluji, �l voi judeca eu; iar dupa aceia
vor iesi aicea cu avere multa.
15. Si tu vei merge la parintii tai �n pace ajung�nd la batr�nete bune.
16. Iar �ntru al patrulea neam se vor �ntoarce aici; pentru ca pacatele
Amoreilor nu s-au �mplinit p�na acum.
17. Iar dupa ce a apus soarele s-a facut flacara, si iata cuptor fumeg�nd
si para de foc care a trecut prin mijlocul despicaturilor acelora.
18. �n ziua aceea au facut Dumnezeu legatura cu Avram zic�nd: semintiei
tale voi da pam�ntul acesta de la r�ul Eghipetului p�na la r�ul cel mare al
Eufratului.
19. Si pe Kenei si pe Kenezei si pe Kedmonei,
20. Si pe Hetei si pe Ferezei si pe Rafaimi,
21. Si pe Amorei si pe Hananei si pe Evei si pe Gherghesei si pe Ievusei.

CAP. 16.
Ismail.
Iar Sara femeia lui Avram nu nastea; si avea ea o slujnica Eghipteanca al careia
nume era Agar.
2. Si a zis Sara catre Avram: iata m-au �nchis Domnul ca sa nu nasc, intra
dar la slujnica mea ca sa fac din ea feciori.
3. Si a ascultat Avram de cuv�ntul Sarei; si lu�nd Sara pe Agar
Eghipteanca, slujnica sa, a dat-o lui Avram barbatul sau femeie, dupa ce a locuit
zece ani Avram �n pam�ntul lui Hanaan.
4. Si a intrat Avram la Agar, si ea zamisli, si vaz�nd ca a luat �n
p�ntece s-a dispretuit stap�na ei �naintea ei.
5. Si a zis Sara catre Avram: str�mbatate se face mie de catre tine eu am
dat pe roaba mea �n s�nul tau, si ea vaz�nd ca are �n p�ntece, m-a urgisit; judece
Dumnezeu �ntru mine si �ntru tine.
6. Si a zis Avram catre Sara: iata slujnica ta �n m�inile tale, fa cu
d�nsa cum va placea tie, si a necajit-o pe ea Sara, si a fugit de la fata ei.
7. Si a aflat-o pe ea �ngerul Domnului la izvorul apei �n pustie, la
izborul cel din calea lui Sur.
8. Si a zis ei �ngerul Domnului: Agar slujnica Sarei, de unde vii? Si unde
mergi? Si a zis ea: de la fata Sarei stap�nii mele fug eu.
9. Si a zis ei �ngerul Domnului: �ntoarce-te la stap�na ta si te smereste
sub m�inile ei.
10. Si a zis ei �ngerul Domnului: �nmultind voi �nmulti sam�nta ta, si de
multime nu se va numara.
11. Si i-a zis �ngerul Domnului: iata �n p�ntece ai tu, si vei naste fiu,
si vei chema numele lui Ismail; pentru ca au auzit Domnul smerenia ta.
12. Acesta va fi om crud, m�inile lui �mpotriva tuturor, si m�inile tuturor
�mpotriva lui, si �naintea fetei tuturor fratilor sai va locui.
13. Si a chemat Agar numele Domnului celui ce graia catre d�nsa: tu Doamne
care m-ai cercetat, ca a zis: ca si �nainte te-am vazut c�nd te-ai aratat mie.
14. Pentru aceasta a chemat f�nt�na aceea, f�nt�na, �naintea careia am
vazut; �ntru Cadis si �ntru Varad.
15. Si a nascut Agar lui Avram fecior, si a pus Avram numele feciorului sau
care i l-a nascut Agar: Ismail.
16. Si Avram era de optzeci si sase de ani c�nd a nascut Agar pe Ismail lui
Avram.

CAP. 17.
Taierea �mprejur.

Iar c�nd a fost Avram de nouazeci si

de ani, s-au aratat Domnul lui Avram si i-au zis: eu sunt Dumnezeul tau, fa ce
este placut �naintea mea, si fii fara de prihana.
2. Si voi pune legatura mea �ntru mine si �ntru tine; si te voi �nmulti
foarte.
3. Si a cazut Avram pe fata sa, si i-au grait Dumnezeu lui zic�nd:
4. Iata eu si legatura mea cu tine, si vei fi tata a multor neamuri.
5. Si nu se va mai chema numele tau Avram, ci va fi numele tau Avraam;
pentru ca tata a multe neamuri te-am pus pe tine.
6. Si te voi creste foarte, foarte, si te voi pune �ntru neamuri, si
�mparati din tine vor iesi.
7. Si voi pune legatura mea �ntru tine si �ntru sam�nta ta dupa tine
�ntru neamurile lor spre legatura vesnica, ca sa fiu Dumnezeu tie si semintiei
tale dupa tine.
8. Si voi da tie si semintiei tale dupa tine pam�ntul �n care locuiesti,
tot pam�ntul lui Hanaan spre stap�nire vesnica; si eu voi fi lor Dumnezeu.
9. Si au zis Dumnezeu catre Avraam: tu sa pazesti legatura mea si sam�nta
ta dupa tine �ntru neamurile lor.
10. Si aceasta este legatura care o vei pazi �ntru mine si �ntru voi, si
�ntru semintia ta dupa tine, �ntru neamurile lor, se va taia voua �mprejur toata
partea barbateasca.
11. Si veti taia �mprejur marginea trupului vostru, si va fi semn de
legatura �ntru mine si �ntru voi.
12. Si pruncul de opt zile se va taia voua �mprejur toata partea
barbateasca �ntru neamurile voastre, si cel nascut �n casa ta si cel cumparat cu
argint, si tot fiul strain care nu este din sam�nta ta.
13. Cu taiere �mprejur se va taia cel nascut al casei tale, si cel cumparat
cu argint. Si va fi legatura mea peste trupul vostru �ntru legatura vesnica.
14. Si partea barbateasca care nu-si va taia �mprejur marginea trupului sau
�n ziua a opta, pierde-se-va sufletul acela din neamul sau, pentru ca a stricat
legatura mea.
15. Si au zis Dumnezeu lui Avraam: Sara femeia ta nu se va chema numele ei
Sara; ci Sarra va fi numele ei.
16. Si o voi binecuv�nta pe d�nsa, si voi da tie dintr-�nsa fiu, si-l voi
binecuv�nta pe d�nsul, si va fi spre neamuri, si �mparati neamurilor dintr-�nsul
vor iesi.
17. Si a cazut Avraam pe fata sa si a r�s, si a zis �n cugetul sau graind:
au doar se va naste fiu celui de o suta de ani? Si Sarra de nouazeci de ani fiind,
au doar va naste?
18. Si a zis Avraam catre Dumnezeu: Ismail acesta sa traiasca �naintea ta.
19. Si au zis Dumnezeu lui Avraam asa: iata Sarra femeia ta va naste tie
fiu, si vei chema numele lui Isaac, si voi pune legatura mea cu d�nsul spre
legatura vesnica, ca sa fiu Dumnezeu lui si semintiei lui dupa d�nsul.
20. Iar pentru Ismail iata ca te-am ascultat si l-am binecuv�ntat pe
d�nsul; �l voi creste si �l voi �nmulti pe d�nsul foarte; douasprezece neamuri va
naste, si-l voi face pe d�nsul neam mare.
21. Iar legatura mea o voi pune cu Isaac, pe care �l va naste tie Sarra
�ntr-aceasta vreme �n celalalt an.
22. Si au �ncetat Dumnezeu a grai catre Avraam; si s-au suit Dumnezeu de la
d�nsul.
23. Si a luat Avraam pe Ismail fiul sau, pe toti cei nascuti �n casa sa, si
pe toti cei cumparati cu argint, si pe tot barbatul dintre oameni cei din casa lui
Avraam, si le-au taiat �mprejur marginea trupului �n ziua aceea, dupa cum au grait
Dumnezeu lui.
24. Si Avraam era de nouazeci si noua de ani c�nd si-a taiat �mprejur
marginea trupului sau.
25. Iar Ismail fiul lui era de treisprezece ani c�nd si-a taiat �mprejur
marginea trupului sau.
26. Si tot �n acea zi s-au taiat �mprejur Avraam si Ismail fiul lui.
27. Si toti barbatii casei lui, si cei nascuti �n casa, si cei cumparati cu
argint dintr-alte neamuri, i-au taiat �mprejur pe ei.

CAP. 18.
Avraam primeste trei �ngeri.

Si s-au aratat Dumnezeu lui Avraam la stejarul lui Mamvri c�nd sedea el �n usa
cortului sau la amiazazi.
2. Si ridic�nd ochii sai, a vazut: si iata trei barbati sta din sus de el,
si vaz�ndu-i pe ei a alergat de la usa cortului sau �ntru �nt�mpinarea lor, si s-
a �nchinat p�na la pam�nt.
3. Si a zis: Doamne, de am aflat har �naintea ta, nu trece pe robul tau!
4. Sa se aduca apa si sa se spele picioarele voastre, sa va odihniti sub
copac.
5. Si voi aduce p�ine si veti m�nca, si dupa aceea veti merge �n calea
voastra; pentru aceea abateti-va la sluga voastra; si ei au zis: asa, fa dupa cum
ai zis.
 6. Si a alergat Avraam �n cort la Sarra si a zis ei: grabeste si fram�nta
trei masuri de faina curata, si fa azime.
7. Iar Avraam a alergat la vaci, si a luat un vitel t�nar si bun, si l-a
dat slugii sa-l gateasca cur�nd.
8. Si a luat unt si lapte si vitelul care l-a gatit, si le-a pus �naintea
lor, si ei au m�ncat; iar el sta l�nga d�nsii sub copac.
9. Si au zis catre d�nsul: unde este Sarra femeia ta? Si raspunz�nd a zis:
iata este �n cort.
10. Si au zis: iata c�nd ma voi �ntoarce, voi veni la tine �n vremea
aceasta si �n ceasurile acestea, si va avea fecior Sarra femeia ta; iar Sarra a
auzit de la usa cortului fiind dupa d�nsul.
11. Iar Avraam si Sarra era batr�ni, trecuti �n zile, si Sarrei �ncetase a
se face cele femeiesti.
12. Si a r�s �ntru sine Sarra zic�nd: �nca nu mi s-a facut aceasta p�na
acum, si Domnul meu este batr�n.
13. Si au zis Domnul catre Avraam: pentru ce a r�s Sarra �ntru sine
zic�nd: au doar cu adevarat voi naste batr�na fiind?
14. Au nu este cu putinta la Dumnezeu tot cuv�ntul? �n vremea aceasta si �n
ceasurile acestea ma voi �ntoarce la tine si va avea Sarra fecior.
15. Si a tagaduit Sarra, zic�nd: n-am r�s, pentru ca s-a temut; si au zis
catre ea: ba, ci ai r�s.
16. Si scul�ndu-se de acolo barbatii s-au uitat spre Sodoma si spre Gomora,
si Avraam mergea �mpreuna cu ei petrec�ndu-i.
17. Iar Domnul au zis: au ascunde-voi eu de Avraam sluga mea cele ce eu voi
face?
18. Iar Avraam se va face neam mare si mult, si �ntru el se vor
binecuv�nta toate neamurile pam�ntului.
19. Ca stiu, ca va �nvata pe fiii sai si casa sa dupa sine, si vor pazi
caile Domnului ca sa faca dreptate si judecata, pentru ca sa aduca Domnul asupra
lui Avraam toate c�te au grait catre d�nsul.
20. Si au zis Domnul: strigarea Sodomei si a Gomorei s-a �nmultit spre
mine, si pacatele lor sunt mari foarte.
21. Deci pogor�ndu-ma voi vedea de fac dupa strigarea lor, care vine la
mine; iar de nu, sa stiu.
22. Si �ntorc�ndu-se de acolo barbatii, au venit �n Sodoma; iar Avraam �nca
sta �naintea Domnului.
23. Si apropiindu-se Avraam a zis; sa nu pierzi pe cel drept cu cei
necredinciosi, si va fi dreptul ca cel necredincios?
24. De vor fi cincizeci de drepti �n cetate, au doar pierde-vei pe ei? Au
nu vei ierta tot locul pentru cincizeci de drepti de vor fi �ntr-�nsa?
25. Nici cum nu vei face dupa cuv�ntul acesta ca sa ucizi pe cel drept
�mpreuna cu cei necredinciosi, si sa fie dreptul ca si cel necredincios, nici cum.
Tu cel ce judeci tot pam�ntul, au nu vei face judecata?
26. Si au zis Domnul: de se vor afla �n cetatea Sodomei cincizeci de
drepti, voi ierta toata cetatea si tot locul pentru d�nsii.
27. Si raspunz�nd Avraam a zis: acum am �nceput a grai catre Domnul meu, si
eu sunt pam�nt si cenusa.
28. Dar de vor fi mai putin de cincizeci de drepti, sa fie patruzeci si
cinci, au pierde-vei pentru patruzeci si cinci toata cetatea? Si au zis: nu o voi
pierde de voi afla acolo patruzeci si cinci.
29. Si a adaugat a grai catre Domnul, si a zis: dar de se vor afla acolo
patruzeci? Si au zis: nu o voi pierde pentru acei patruzeci.
30. Si a zis: sa nu fie ceva Doamne de voi mai grai: dar de se vor afla
acolo treizeci? Si au zis: nu o voi pierde de voi afla acolo treizeci.
31. Si a zis: pentru ca pot grai catre Domnul, dar de se vor afla acolo
douazeci? Si i-au zis: nu o voi pierde de voi afla acolo douazeci.
32. Si a zis: sa nu fie ceva Doamne, de voi mai grai �nca odata. Dar de se
vor afla acolo zece? Si au zis: nu o voi pierde pentru acei zece.
 33. Si s-au dus Domnul dupa ce au �ncetat a grai lui Avraam, si Avraam s-a
�ntors la locul sau.

CAP. 19.
Peirea Sodomei.

Si au venit doi �ngeri la Sodoma seara, si Lot sedea la poarta Sodomei, si

vaz�ndu-i Lot s-a sculat �ntru �nt�mpinarea lor, si s-a �nchinat cu fata la
pam�nt, si a zis:
2. Iata Domnilor, abateti-va la casa slugii voastre si ram�neti si spalati
picioarele voastre, si dimineata scul�ndu-va, veti merge �n calea voastra; iar ei
au zis: nu, ci �n ulita vom ram�ne.
3. Si �i silea pe ei, si s-au abatut la d�nsul si au intrat �n casa lui;
si a facut lor de m�ncare, si azime a copt lor, si au m�ncat.
4. Iar mai �nainte de ce s-au culcat ei, barbatii cetatii Sodomii au
�nconjurat casa de la cel t�nar p�na la cel batr�n si tot norodul �mpreuna.
5. Si au chemat afara pe Lot si au zis catre d�nsul: unde sunt barbatii
care au intrat la tine noaptea? Scoate-i la noi ca sa ne �mpreunam cu ei.
6. Si a iesit Lot la ei �naintea usii, si a tras usa dupa sine.
7. Si a zis catre ei: nicidecum fratilor nu faceti rautatea aceasta.
8. Ci am eu doua fete care n-au cunoscut barbat, pe acelea voi scoate la
voi, si va faceti treaba cu ele dupa cum va placea voua, numai asupra barbatilor
acestora sa nu faceti nedrept; pentru ca au intrat sub acoperam�ntul casei mele.
9. Iar ei au zis lui: du-te �n colo, ai venit sa locuiesti aici sau
judecata sa judeci? Acum dar te vom chinui mai rau pe tine dec�t pe ei; si sileau
pe Lot foarte, si s-au apropiat la usa sa o strice.
10. Iar barbatii tinz�nd m�inile au tras pe Lot la sine �n casa, si au
�nchis usa casei.
11. Iar pe barbatii care erau la usa casei i-au lovit cu orbire de la mic
p�na la cel mare, si s-au ostenit caut�nd usa.
12. Si au zis catre Lot barbatii: ai tu pe cineva aici? Gineri, au feciori,
au fete? Sau pe altcineva din ai tai? De sunt �n cetate, scoate-i din locul
acesta.
13. Ca vom sa stricam noi locul acesta, pentru ca s-a �naltat strigarea lor
�naintea Domnului, si ne-au trimis pe noi Domnul sa-l stricam pe d�nsul.
14. Si iesind Lot a grait catre ginerii sai, care luase pe fetele lui, si
le-a zis: sculati-va si iesiti din locul acesta, pentru ca Domnul va sa piarda
cetatea.
15. Si se paru a vorbi gluma �naintea ginerilor sai. Iar daca s-a facut
dimineata, grabeau �ngerii pe Lot, zic�nd: scoala-te si ia femeia ta si cele doua
fete ale tale care ai, si iesi ca sa nu pieri si tu �mpreuna cu faradelegile
cetatii.
16. Si ei s-au tulburat, iar �ngerii au apucat de m�na pe el si pe femeia
lui si pe cele doua fete ale lui, pentru ca nu s-au �ndurat Domnul de d�nsul; si
scot�ndu-i pe ei afara, au zis:
17. M�ntuind m�ntuieste sufletul tau, sa nu te uiti �napoi, nici sa stai �n
vreun loc de prin prejur, �n munte te m�ntuieste ca sa nu te prinzi �mpreuna cu
ei.
18. Si a zis Lot catre d�nsii: rogu-ma Doamne.
19. Fiindca a aflat sluga ta mila �naintea ta, si ai marit dreptatea ta
care faci cu mine, ca sa fie viu sufletul meu, eu nu voi putea sa ma m�ntuiesc �n
munte, ca sa nu ma prinda relele, si voi muri.
20. Iata cetatea cea de aproape ca sa scap acolo, este mica, si acolo ma
voi m�ntui; au nu este mica? Si va fi viu sufletul meu pentru tine.
21. Si i-au zis lui: iata m-am mirat de fata ta si de cuv�ntul acesta, ca
sa nu stric cetatea pentru care ai grait.
22. Grabeste dar ca sa te m�ntuiesti acolo, ca nu voi putea face lucrul
p�na vei merge tu acolo, pentru aceea au chemat numele cetatii aceea: Sigor.
 23. Soarele a rasarit pe pam�nt si Lot a intrat �n Sigor.
24. Si Domnul au plouat peste Sodoma si peste Gomora pucioasa si foc de la
Domnul din cer.
25. Si au surpat cetatile acestea si toata �mprejurimea, si pe toti c�ti
locuiau �n cetatile si toate c�te rasar din pam�nt.
26. Si s-a uitat femeia lui �napoi, si s-a facut st�lp de sare.
27. Si a m�necat Avraam a doua zi la locul unde a statut �naintea Domnului.
28. Si a cautat spre Sodoma si spre Gomora si spre pam�ntul de prin
prejurul locului, si a vazut: si iata se suia para de foc din pam�nt ca o vapaie
de cuptor.
29. Si a fost c�nd au stricat Domnul toate cetatile de prin prejur, si-au
adus aminte Dumnezeu de Avraam, si au scos pe Lot afara din mijlocul surparii c�nd
au surpat Domnul cetatile �n care locuia Lot.
30. Si a iesit Lot din Sigor si sedea �n munte el si am�ndoua fetele lui cu
d�nsul, ca s-a temut a locui �n Sigor, si au locuit �n pestera el si am�ndoua
fetele lui cu d�nsul.
31. Si a zis cea mai �n v�rsta catre cea mai t�nara: tatal nostru este
batr�n si nimeni nu este pe pam�nt care sa �ntru la noi, dupa cum este obiceiul a
tot pam�ntul.
32. Vino dar sa adapam pe tatal nostru cu vin si sa dormim cu d�nsul, si sa
ridicam din tatal nostru sam�nta.
33. Si au adapat pe tatal lor cu vin �n noaptea aceea, si intr�nd cea mai
�n v�rsta a dormit cu tatal ei �n noaptea aceea, si el n-a stiut c�nd a dormit ea
si c�nd s-a sculat.
34. Si a fost a doua zi a zis cea mai �n v�rsta catre cea mai t�nara: iata
am dormit ieri cu tatal nostru, sa-l adapam pe d�nsul cu vin si �ntr-aceasta
noapte, si intr�nd te culca tu cu el, si sa ridicam din tatal nostru sam�nta.
35. Si adapara si �ntr-acea noapte pe tatal lor cu vin, si intr�nd cea mai
t�nara a dormit cu tatal ei, si el n-a stiut c�nd s-a culcat ea si c�nd s-a
sculat.
36. Si au zamislit am�ndoua fetele din tatal lor.
37. Si a nascut cea mai mare fecior, si a chemat numele lui Moav, zic�nd:
din tatal meu. Acesta e tata Moavitenilor p�na �n ziua de astazi.
38. Si a nascut si cea mai t�nara fecior, si a chemat numele lui: Aman,
zic�nd: fiul neamului meu. Acesta este tata Amanitenilor p�na �n ziua de astazi.

CAP. 20.
Avraam �n Gherara.

Si s-a dus de acolo Avraam spre pam�ntul cel catre amiazazi, si a locuit �ntru
Kadis si �ntru Sur, si a nemernicit �n Gherari.
2. Si a zis Avraam de Sarra femeia sa: ca sora este mie, ca s-a temut sa
zica: femeia mea este, ca nu cumva sa-l ucida pe el oamenii cetatii pentru ea, si
a trimis Avimeleh �mparatul Gherarilor si a luat pe Sarra.
3. Si a intrat Dumnezeu la Avimeleh �n somn noaptea, si i-au zis lui: iata
tu ai sa mori pentru femeia care ai luat, ca ea are barbat.
4. Si Avimeleh nu s-a atins de ea, si a zis: Doamne, au pierde-voi neam
drept care nu stie?
5. Au nu el a zis mie: sora �mi este? Si ea mi-a zis: frate �mi este; cu
inima curata si cu m�ini drepte am facut aceasta.
6. Si i-au zis Dumnezeu �n somn: eu am cunoscut caci cu inima curata ai
facut aceasta, si eu nu m-am �ndurat de tine, ca sa nu pacatuiesti tu �mpotriva
mea, si pentru aceea nu te-am lasat sa te atingi de d�nsa.
7. Iar acum da �napoi femeia omului, ca prooroc este si se va ruga pentru
tine si vei fi viu; iar de nu o vei da �napoi, sa stii ca vei muri tu si toate ale
tale.
8. Si de dimineata scul�ndu-se Avimeleh, a chemat pe toate slugile sale,
si a grait toate cuvintele acestea �n urechile lor, si s-au temut toti oamenii
foarte.
9. Si a chemat Avimeleh pe Avraam, si a zis lui: de ce ai facut noua
aceasta? Au doar am gresit ceva �mpotriva ta de ai adus peste mine si peste
�mparatia mea pacat mare? Lucru care nimeni nu l-ar face, ai facut mie.
10. Si a zis Avimeleh catre Avraam: ce ai socotit de ai facut aceasta?
11. Si a zis Avraam: pentru ca am g�ndit ca nu va fi frica lui Dumnezeu �n
locul acesta, si pe mine ma vor omor� pentru femeia mea.
12. Si cu adevarat sora este mie dupa tata, iar nu dupa muma; iar acum s-a
facut mie si femeie.
13. Si a fost c�nd m-a scos Dumnezeu din casa tatalui meu, am zis ei:
aceasta dreptate sa faci cu mine �n tot locul unde vom intra, zi pentru mine: ca
frate �mi este.
14. Si a luat Avimeleh o mie de drahme si oi si vitei si slugi si slujnice,
si a dat lui Avraam, si i-a dat �napoi si pe Sarra femeia lui.
15. Si a zis Avimeleh catre Avraam: iata pam�ntul meu �naintea ta, unde-ti
va placea locuieste.
16. Iar catre Sarra a zis: iata am dat o mie de drahme fratelui tau,
acestea vor fi tie �ntru cinstea fetei tale si a tuturor, care sunt cu tine, si
�ntru toate adevarul sa spui.
17. Si s-a rugat Avraam lui Dumnezeu, si au �nsanatosat Dumnezeu pe
Avimeleh si pe femeia lui si pe slujnicele lui si a �nceput a naste.
18. Pentru ca �nchisese Domnul tot mitrasul �n casa lui Avimeleh, pentru
Sarra femeia lui Avraam.

CAP. 21.
Nasterea lui Isaac.

Si Domnul au cercetat pe Sarra dupa cum au zis, si au facut Domnul Sarrei precum
au grait.
2. Si zamislind Sarra a nascut lui Avraam fiu la batr�nete, pe vremea dupa
cum graise lui Domnul.
3. Si a chemat Avraam numele fiului sau pe care l-a nascut Sarra: Isaac.
4. Si a taiat �mprejur Avraam pe Isaac �n ziua a opta, precum i-au fost
poruncit Dumnezeu lui.
5. Si Avraam era de o suta de ani, c�nd s-a nascut Isaac fiul sau.
6. Si a zis Sarra: r�s mi-au facut Domnul, pentru ca cine va auzi, se va
bucura �mpreuna cu mine.
7. Si a zis: cine va spune lui Avraam ca Sarra apleaca prunc? Ca am nascut
fiu la batr�netele mele.
8. Si a crescut pruncul si s-a �ntarcat, si a facut Avraam ospat mare �n
ziua �n care s-a �ntarcat fiul sau Isaac.
9. Si vaz�nd Sarra pe fiul Agarei Eghiptencii care se nascuse lui Avraam,
juc�ndu-se cu Isaac fiul sau,
10. A zis lui Avraam: goneste pe slujnica aceasta si pe fiul ei, ca nu va
mosteni fiul slujnicii cu fiul meu Isaac.
11. Si foarte greu s-a parut cuv�ntul acesta �naintea lui Avraam pentru
fiul sau Ismail.
12. Si au zis Dumnezeu lui Avraam: sa nu fie greu �naintea ta cuv�ntul cel
pentru prunc si pentru slujnica; toate c�te va zice tie Sarra, asculta de cuv�ntul
ei, pentru ca �ntru Isaac se va chema tie sam�nta.
13. Dar si pe fiul slujnicii acesteia neam mare �l voi face, pentru ca
sam�nta ta este.
14. Si s-a sculat Avraam dimineata, si lu�nd paini si un foale cu apa a dat
Agarei, si a pus pe umarul ei si pruncul si o a slobozit pe d�nsa; si ea merg�nd
ratacea prin pustie catre f�nt�na juram�ntului.
15. Si s-a sf�rsit apa din foale, si a lepadat pruncul sub un brad.
16. Si merg�nd a sezut �n preajma lui departe ca o aruncatura de arc,
pentru ca a zis: nu voi vedea moartea pruncului meu, si a sezut �naintea lui, si
strig�nd pruncul a pl�ns.
17. Si au auzit Dumnezeu glasul pruncului din locul unde era, si a strigat
�ngerul lui Dumnezeu pe Agar din cer si au zis ei: Ce este Agar? Nu te teme, ca au
auzit Dumnezeu glasul pruncului tau din locul unde este.
18. Scoala-te, i-a pruncul si-l tine cu m�na ta, ca neam mare �l voi face.
19. Si au deschis Dumnezeu ochii ei si a vazut f�nt�na de apa vie; si
merg�nd a umplut foalele de apa si a adapat pruncul.
20. Si era Dumnezeu cu pruncul; si a crescut si a locuit �n pustie si s-a
facut v�nator.
21. Si a locuit �n pustia Faran, si i-a luat lui muma-sa femeie din
pam�ntul Eghipetului.
22. Si a fost �n vremea aceea si a grait Avimeleh si Ohozat, care luase pe
nora sa si Filoh Voievodul puterii lui catre Avraam zic�nd: Dumnezeu este cu tine
�ntru toate c�te faci.
23. Acum dar jura-te mie pe Dumnezeu ca nu-mi vei face str�mbatate, nici
semintiei mele nici numelui meu; ci dupa dreptatea care am facut cu tine, vei face
cu mine si pam�ntului �ntru care te-ai salasluit.
24. Si a zis Avraam: eu ma jur.
25. Si a mustrat Avraam pe Avimeleh pentru f�nt�nile apei, care le-au luat
slugile lui Avimeleh.
26. Si Avimeleh a zis lui: n-am stiut cine a facut tie lucrul acesta; nici
tu nu mi-ai spus, nici eu n-am auzit fara numai astazi.
27. Si a luat Avraam oi si vitei si a dat lui Avimeleh; si au facut am�ndoi
legatura.
28. Si a pus Avraam sapte mielusite de oi singure.
29. Si a zis Avimeleh lui Avraam: ce sunt aceste sapte mielusite ale oilor
acestora care le-ai pus singure?
30. Si a zis Avraam: aceste sapte mielusele vei lua de la mine, ca sa-mi
fie mie marturie ca eu am sapat aceasta f�nt�na.
31. Pentru aceea a chemat numele locului aceluia f�nt�na juram�ntului, ca
acolo au jurat am�ndoi.
32. Si au facut am�ndoi legatura la f�nt�na juram�ntului, si s-au sculat
Avimeleh si Ohozat, care tinea pe Nora sa si Filoh mai marele puterii lui, si s-au
�ntors �n pam�ntul Filistenilor.
33. Si a sadit Avraam tarina la f�nt�na juram�ntului, si a chemat acolo
numele Domnului, Dumnezeu vesnic.
34. Si a locuit Avraam �n pam�ntul Filistenilor zile multe.

CAP. 22.
Isaac adus spre jertfa.

Si a fost dupa cuvintele acestea Dumnezeu au ispitit pe Avraam si i-au zis:

Avraame, Avraame, iar el a zis: iata eu.
2. Si au zis: ia pe fiul tau cel iubit pe Isaac pe care ai iubit si mergi
�n pam�ntul cel �nalt, si-l adu pe el acolo jertfa �ntr-un munte, care-ti voi
spune tie.
3. Si scul�ndu-se Avraam de dimineata a pus saua pe asinul sau, si a luat
cu sine doua slugi si pe Isaac fiul sau; si taind lemne pentru jertfa, scul�ndu-se
a mers, si a treia zi a venit la locul care i-au zis lui Dumnezeu.
4. Si caut�nd Avraam cu ochii sai a vazut locul de departe.
5. Si a zis Avraam slugilor sale: sedeti aici cu asinul, iar eu si pruncul
vom merge p�na colea; si �nchin�ndu-ne ne vom �ntoarce la voi.
6. Si a luat Avraam lemnele cele pentru jertfa si le-a pus �n spinarea lui
Isaac fiul sau; si a luat �n m�ini foc si cutit si s-au dus am�ndoi �mpreuna.
7. Si a zis Isaac catre Avraam tatal sau: tata, iar el a zis: ce este
fiule? Si a zis: iata foc si lemne, unde este oaia pentru jertfa?
8. Si a zis Avraam: Dumnezeu �si va �ngriji pentru oaie de jertfa fiul
meu!
 9. Si merg�nd am�ndoi �mpreuna au venit la locul care i-au aratat Dumnezeu
lui; si a zidit acolo Avraam altar si a pus lemnele deasupra, si leg�nd pe fiul
sau Isaac, l-a pus pe altar deasupra lemnelor.
10. Si a ;ntins Avraam m�na sa sa ia cutitul sa junghie pe fiul sau.
11. Si l-a strigat pe d�nsul �ngerul Domnului din cer zic�nd: Avraame,
Avraame, iar el a zis: iata eu.
12. Si i-au zis: sa nu pui m�na ta pe prunc, nici sa-i faci lui nimic; ca
acum am cunoscut ca te temi tu de Dumnezeu, si nu ti s-a facut mila de fiul tau
cel iubit pentru mine.
13. Si caut�nd Avraam cu ochii sai, a vazut: si iata un berbec era �ncurcat
cu coarnele �ntr-un copac stufos; si s-a dus Avraam si a luat berbecul si l-a adus
jertfa �n locul lui Isaac fiul sau.
14. Si a chemat Avraam numele locului aceluia: Domnul au vazut, ca sa se
zica p�na astazi: �n muntele acesta Domnul s-a aratat.
15. Si a strigat �ngerul Domnului pe Avraam a doua oara din cer zic�nd:
16. Asupra mea �nsu-mi m-am jurat zice Domnul, pentru ca ai facut cuv�ntul
acesta si nu ti s-a facut mila de fiul tau cel iubit pentru mine.
17. Pentru aceea cu adevarat binecuv�nt�nd te voi binecuv�nta, si �nmultind
voi �nmulti sam�nta ta ca stelele cerului si ca nisipul cel de pe tarmurile marii;
si va mosteni sam�nta ta cetatile neprietenilor.
18. Si se vor binecuv�nta �ntru sam�nta ta toate neamurile pam�ntului,
pentru ca ai ascultat glasul meu.
19. Si s-a �ntors Avraam la slugile sale, si scul�ndu-se s-au dus �mpreuna
la f�nt�na juram�ntului; si au locuit acolo la f�nt�na juram�ntului.
20. Si a fost dupa cuvintele acestea si s-a vestit lui Avraam zic�nd: iata
a nascut Melha si ea fii lui Nahor fratele tau.
21. Pe Uz cel �nt�i nascut si pe Vanes fratele lui si pe Camuil tatal
Sirilor,
22. Si pe Hazad si pe Azav si pe Faldes si pe Ieldaf si pe Vatuil.
23. Iar Vatuil a nascut pe Reveca. Acestia sunt cei opt fii pe care i-a
nascut Melha lui Nahor fratele lui Avraam.
24. Iar tiitoarea lui anume Revma a nascut si ea pe Tavec si Taam si pe
Tohos si pe Moha.

CAP. 23.
Moartea si morm�ntul Sarrei.

Si a fost viata Sarrei o suta douazeci si sapte de ani.

2. Si a murit Sarra �n cetatea Arvoc, care este �n vale; aceasta este
Hevron �n pam�ntul Hanaann; iar Avraam a venit sa pl�nga pe Sarra si s-o jeleasca.
3. Si s-a sculat Avraam de la mortul sau si a grait fiilor lui Het zic�nd:
4. Strain si nemernic sunt eu la voi; dati-mi dar mosie de morm�nt de la
voi, ca sa �ngrop pe mortul meu.
5. Si au raspuns fiii lui Het catre Avraam zic�nd:
6. Nu doamne, asculta-ne pe noi: �mparat de la Dumnezeu esti tu �ntru
noi; �n morm�nturile noastre cele alese �ngroapa-ti mortul tau, ca nici unul
dintre noi nu te va opri ca sa nu-ti �ngropi mortul tau acolo.
7. Si scul�ndu-se Avraam s-a �nchinat �naintea poporului pam�ntului fiilor
lui Het.
8. Si a grait catre d�nsii Avraam zic�nd: de voiti cu sufletul vostru ca
sa �ngrop mortul meu de la fata mea, ascultati-ma si graiti pentru mine lui Efron
al lui Saar.
9. Sa-mi dea mie pestera cea �ndoita care o are el, ce este �n partea
tarinii lui, pe argint c�t va pretui ca sa o am aceasta �ntru voi mosie de
morm�nt.
10. Iar Efron sedea �n mijlocul fiilor lui Het, si raspunz�nd Efron Heteul
catre Avraam, a zis �n auzul fiilor lui Het si al tuturor celor ce intrau �n
cetate, zic�nd:
 11. L�nga mine fii doamne si ma asculta: tarina si pestera care este �ntr-
�nsa tie o dau, �naintea tuturor cetatenilor mei datu-o-am tie, �ngroapa mortul
tau.
12. Si s-a �nchinat Avraam �naintea poporului pam�ntului.
13. Si a zis lui Efron la auz �naintea a tot poporului pam�ntului: de vreme
ce esti pentru mine asculta-ma: argintul tarinii ia-l de la mine si voi �ngropa
mortul meu acolo.
14. Si a raspuns Efron lui Avraam zic�nd:
15. Nu doamne, ci am auzit: ca pam�ntul este de patru sute de drahme de
argint, ce poate fi aceasta �ntru mine si �ntru tine? Iar tu �ngroapa-ti mortul
tau.
16. Si a ascultat Avraam de Efron si a platit lui Efron argintul, care a
grait la auzul fiilor lui Het, patru sute de drahme de argint ales la negutatori.
17. Si tarina lui Efron �n care era pestera cea �ndoita spre fata Mamvrei,
tarina si pestera care era �ntru ea si toti copacii care erau �n tarina si tot ce
era �n hotarele ei �mprejur.
18. S-a dat lui Avraam mosie �naintea fiilor lui Het si �naintea tuturor ce
intrau �n cetate.
19. Dupa aceasta a �ngropat Avraam pe Sarra femeia sa �n pestera tarinii
cea �ndoita, care este �n preajma Mamvrei, aceasta este Hevron �n pam�ntul lui
Hanaan.
20. Si s-a �ntarit tarina si pestera care era �ntr-�nsa lui Avraam mosie de
�nmorm�ntare de la fiii lui Het.

CAP. 24.
Casatoria lui Isaac.

Avraam era batr�n trecut �n zile, si Domnul l-au binecuv�ntat �ntru toate.
2. Si a zis Avraam slugii sale celei mai batr�ne a casei sale, care era
mai mare peste toate ale sale: pune m�na ta subt armul meu.
3. Si te voi jura pe Domnul Dumnezeul cerului si al pam�ntului, ca
feciorul meu Isaac sa nu-i iei femeie din fetele Hananeilor �ntru care locuiesc
eu;
4. Ci �n pam�ntul meu unde m-am nascut eu, la neamul meu vei merge si vei
lua femeie fiului meu Isaac de acolo.
5. Si a zis catre d�nsul sluga: dar de nu va vrea femeia sa vie cu mine �n
pam�ntul acesta, �ntoarce-voi pe fiul tau acolo �n pam�ntul de unde ai iesit?
6. Iar Avraam a zis catre d�nsul: ia aminte sa nu �ntorci pe fiul meu
acolo.
7. Domnul Dumnezeul cerului si Dumnezeul pam�ntului, cel ce m-au luat din
casa tatalui meu si din pam�ntul �n care m-am nascut, cel ce mi-au grait si s-au
jurat mie zic�nd: tie voi da pam�ntul acesta si semintiei tale, acesta va trimite
pe �ngerul sau �naintea ta, si vei lua femeie feciorului meu de acolo.
8. Iar de nu va vrea femeia sa vie cu tine �n pam�ntul acesta, curat vei
fi tu de juram�ntul meu, numai pe feciorul meu sa nu-l �ntorci acolo.
9. Si a pus sluga m�na sa sub armul lui Avraam stap�nul sau, si a jurat
lui pentru cuv�ntul acesta.
10. Si a luat sluga zece camile din camilele stap�nului sau si din toate
bunatatile stap�nului sau cu sine, si scul�ndu-se s-a dus �n Mesopotamia cetatea
lui Nahor.
11. Si a asezat camilele sa odihneasca afara de cetate l�nga f�nt�na cu
apa, catre seara c�nd ies cele ce scot apa.
12. Si a zis: Doamne Dumnezeul stap�nului meu Avraam, fa cale buna �naintea
mea astazi, si fa mila cu stap�nul meu Avraam.
13. Iata eu stau la izvorul apei, si fetele celor ce locuiesc �n cetate
ies, ca sa scoata apa.
14. Si fecioara careia eu voi zice: pleaca vadra ta sa beau, si ea va zice
mie: bea tu si camilele tale le voi adapa p�na ce vor �nceta a bea, aceasta va fi
gatita lui Isaac slugii tale; si �ntru aceasta voi cunoaste ca ai facut mila cu
stap�nul meu Avraam.
15. Si a fost mai �nainte de a sav�rsi el graind �n cugetul sau, si iata a
iesit afara Reveca fata lui Vatuil feciorul Melhei femeia lui Nahor fratele lui
Avraam, av�nd vadra pe umarul sau.
16. Si fecioara era frumoasa la fata foarte, fecioara era, barbat nu o a
cunoscut pe ea, si pogor�ndu-se la f�n�na a umplut vadra si s-a suit.
17. Si a alergat sluga �naintea ei si a zis: da-mi sa beau putina apa din
vadra ta.
18. Iar ea a zis: bea doamne si grabind a slobozit vadra pe bratul sau, si
l-a adapat p�na a �ncetat a bea.
19. Si a zis: si camilelor tale voi scoate apa p�na ce vor bea toate.
20. Si grabind a desertat vadra �n adapatore, si iarasi a alergat la
f�nt�na sa scoata apa, si a adapat toate camilele.
21. Iar omul o privea pe ea si tacea, ca sa cunoasca, �ndreptat-au Dumnezeu
calea lui sau nu?
22. Si a fost dupa ce au �ncetat toate camilele a bea, a luat omul doi
cercei de aur, care trageau c�te o drahma, si i-a pus �n urechile ei, si doua
bratari �n m�inile ei, care trageau zece masuri de aur.
23. Si a �ntrebat-o pe d�nsa si i-a zis: a cui fata esti? Spune-mi de este
la tatal tau loc sa salasluim noi.
24. Iar ea a zis lui: fata sunt a lui Vatuil fiul Melhei, pe care l-a
nascut ea lui Nahor.
25. Si i-a zis lui: si paie si f�n mult este la noi, precum si loc de
salasluit.
26. Si bine par�nd omului s-a �nchinat Domnului, zic�nd:
27. Binecuv�ntat este Domnul Dumnezeul stap�nului meu Avraam, cel ce n-a
parasit dreptatea sa si adevarul de la stap�nul meu; si pe mine m-au �ndreptat
Domnul la casa fratelui stap�nului meu.
28. Si alerg�nd fecioara a spus �n casa mumei sale dupa cuvintele acestea.
29. Iar Reveca avea frate anume Lavan, si a alergat Lavan la om afara la
f�nt�na.
30. Si a fost daca a vazut cerceii si bratarile �n m�inile surorii sale, si
auzind cuvintele Revechii surorii sale care zicea: asa mi-a grait omul; si a venit
la om unde sta el cu camilele la f�nt�na.
31. Si a zis lui: vino, intra �nauntru binecuv�ntate al Domnului, pentru ce
stai afara? Eu am gatit casa si loc camilelor tale.
32. Si a intrat omul �n casa si a descarcat camilele, a dat paie si f�n
camilelor si apa de spalat picioarelor lui si picioarelor oamenilor celor ce erau
cu el.
33. Si le-a pus lor p�ine sa man�nce, iar el a zis: nu voi m�nca p�na ce nu
voi grai cuvintele mele; si ei au zis: graieste.
34. Si a zis: sluga lui Avraam sunt eu.
35. Si Domnul au binecuv�ntat pe stap�nul meu foarte, si s-a marit si i-au
dat lui oi si vitei si argint si aur si slugi si slujnice si camile si asini.
36. Si Sarra femeia stap�nului meu, a nascut un fecior stap�nului meu dupa
ce a �mbatr�nit el; si i-a dat lui toate c�te a avut.
37. Si m-a jurat stap�nul meu zic�nd: sa nu iei femeie fiului meu din
fetele Hananeilor, �ntru care locuiesc eu �n pam�ntul lor;
38. Ci la casa tatalui meu sa meargi, la neamul meu si vei lua femeie
feciorului meu de acolo.
39. Iar eu am zis stap�nului meu: dar de nu va vrea sa vina c u mine
femeia.
40. Si mi-a zis: Domnul Dumnezeu �naintea caruia bine am placut, acela va
trimite pe �ngerul sau cu tine si va �ndrepta calea ta si vei lua femeie fiului
meu din neamul meu si din casa tatalui meu.
41. Atunci curat vei fi de blestemul meu, daca vei veni la neamul meu si nu
vor da tie, si tu vei fi curat de juram�ntul meu.
 42. Si venind eu astazi la f�nt�na am zis: Doamne Dumnezeul stap�nului meu
Avraam, de vei �ndrepta tu calea mea pe care acum merg,
43. Iata stau la f�nt�na apei si fetele oamenilor cetatii vor iesi ca sa ia
apa si va fi fecioara careia eu voi zice: da-mi sa beau putina apa din vadra ta.
44. Si ea �mi va zice: si tu bea si camilelor tale voi scoate apa, aceasta
este femeia care au gatit-o Domnul lui Isaac slugii sale, si �ntru aceasta voi
cunoaste ca ai facut mila cu stap�nul meu Avraam.
45. Si a fost mai �nainte de a sf�rsi eu graind �n cugetul meu, �ndata a
iesit Reveca cu vadra pe umar, si s-a pogor�t la f�nt�na si a scos apa si am zis
ei: da-mi sa beau.
46. Si ea grabind a slobozit vadra pe bratul sau si a zis: bea tu si
camilele tale le voi adapa; si am baut si camilele le-a adapat.
47. Si am �ntrebat-o pe ea si am zis: a cui fata esti tu, spune mie? Si ea
a zis: fata sunt a lui Vatuil feciorul lui Nahor pe care l-a nascut lui Melha, si
am pus ei cercei si bratarile pe m�inile ei.
48. Si par�ndu-mi bine m-am �nchinat Domnului si am binecuv�ntat pe Domnul
Dumnezeul stap�nului meu Avraam, cel ce m-au �ndreptat �n calea adevarului, ca sa
iau pe fata fratelui stap�nului meu, fiului sau.
49. Deci de veti face voi mila si dreptate cu stap�nul meu ori de nu
spuneti-mi, ca sa ma �ntorc spre dreapta sau spre st�nga.
50. Si raspunz�nd Lavan si Vatuil au zis: de la Domnul a iesit lucrul
acesta, nu vom putea grai tie �mpotriva, nici rau, nici bine.
51. Iata Reveca �naintea ta este, ia-o si te du, si sa fie femeie
feciorului stap�nului tau dupa cum au grait Domnul.
52. Si a fost dupa ce a auzit sluga lui Avraam cuvintele lor s-a �nchinat
p�na la pam�nt Domnului.
53. Si scot�nd sluga vase de argint si de aur si �mbracaminte a dat
Revechii, si daruri i-a dat si fratelui ei si mumei ei.
54. Si a m�ncat si a baut el si oamenii cei ce erau cu d�nsul, si au
dormit; si scul�ndu-se dimineata a zis: sloboziti -ma sa ma duc la stap�nul meu.
55. Si au zis fratii ei si muma sa; sa ram�na fata cu noi ca vreo zece zile
si dupa aceea se va duce.
56. Iar el a zis catre ei: nu ma opriti, ca Domnul a �ndreptat calea mea
�ntru mine, sloboziti-ma ca sa merg la stap�nul meu.
57. Iar ei au zis: sa chemam fata si s-o �ntrebam; si au chemat pe Reveca
si i-au zis ei: merge-vei cu omul acesta?
58. Iar ea a zis: voi merge.
59. Si au slobozit pe Reveca sora sa si averile ei si pe sluga lui Avraam
si pe cei ce erau cu d�nsul.
60. Si au binecuv�ntat pe Reveca si i-au zis ei: sora noastra esti, fa-te
�ntru mii de zeci de mii si sa mosteneasca sam�nta ta cetatile neprietenilor.
61. Si scul�ndu-se Reveca si slujnicele ei s-au suit pe camile si s-au dus
cu omul, si lu�nd sluga pe Reveca s-au dus.
62. Iar Isaac mergea prin pustie spre f�nt�na vedeniei, si locuia �n
pam�ntul cel de catre amiazazi.
63. Si a iesit Isaac ca sa se plimble la c�mp de catre seara, si caut�nd cu
ochii au vazut camilele venind.
64. Si caut�nd Reveca cu ochii a vazut pe Isaac si a sarit de pe camila.
65. Si a zis catre sluga: cine este omul acela care merge pe c�mp spre
�nt�mpinarea noastra? Si a zis sluga: acesta este stap�nul meu; iar ea lu�ndu-si
valul s-a acoperit.
66. Si a spus sluga lui Isaac toate c�te a facut.
67. Si a intrat Isaac �n casa mumei sale, si a luat pe Reveca si s-a facut
lui femeie, si a iubit-o pe d�nsa, si s-a m�ng�iat Isaac pentru Sarra muma-sa.

CAP. 25.
Casatoria a doua a lui Avraam.
Si Avraam si-a luat alta femeie a careia numele era Hetura.
2. Si a nascut lui pe Zomvran si pe Iezan si pe Madal si pe Madiam si pe
Iezvoc si pe Soie.
3. Si Iezan a nascut pe Sava si pe Teman si pe Dedan; iar fiii lui Dedan
au fost: Raguil si Nevdeil si Asuriim si Latusiim si Laomim.
4. Si fiii lui Madiam: Ghefar si Afir si Enoh si Avida si Eldaga: toti
acestia erau feciorii Heturei,
5. Si a dat Avraam toate averile sale lui Isaac feciorul sau.
6. Si feciorilor tiitoarelor sale a dat Avraam daruri, si �nca fiind el
viu i-a scos pe ei �n laturi de la Isaac fiul sau catre rasarit la pam�ntul
rasariturilor.
7. Acestia sunt anii zilelor vietii lui Avraam c�ti a trait o suta
saptezeci si cinci de ani.
8. Si slabind Avraam a murit �ntru batr�nete bune, batr�n si plin de zile
si s-a adaugat l�nga poporul sau.
9. Si l-au �ngropat pe d�nsul Isaac si Ismail am�ndoi feciorii lui �n
pestera cea �ndoita, �n tarina lui Efron feciorul ui Saar Heteul care este �n
preajma Mamvrei.
10. �n tarina si �n pestera care a cumparat-o Avraam de la fiii lui Het,
acolo au �ngropat pe Avraam si pe Sarra femeia lui.
11. Si a fost dupa ce a murit Avraam, au binecuv�ntat Dumnezeu pe Isaac
fiul lui, si a locuit Isaac l�nga f�nt�na vederii.
12. Si acestea sunt nasterile lui Ismail feciorul lui Avraam, pe care l-a
nascut Agar Eghipteanca slujnica Sarrei.
13. Si acestea sunt numele fiilor lui Ismail dupa numele neamurilor lui:
cel dint�i nascut Ismail si Navaiot si Kidar si Navdeil si Masam,
14. Si Masma si Duma si Masi,
15. Si Hodan si Teman si Ietur si Nafes si Kedma.
16. Acestia sunt fiii lui Ismail si acestea sunt numele lor, �n corturile
lor, �n locasurile lor, doisprezece boieri erau dupa neamul lor.
17. Si acestia sunt anii vietii lui Ismail o suta treizeci si sapte de ani,
si slabind a murit si s-a adaugat l�nga neamul sau.
18. Si a locuit de la Evilat p�na la Sur, care este �naintea fetei
Eghipetului p�na la Asirieni, �naintea tuturor fratilor sai a locuit.
19. Si acestea sunt nasterile lui Isaac fiul lui Avraam: Avraam a nascut pe
Isaac.
20. Iar Isaac era de patruzeci de ani c�nd a luat pe Reveca fata lui Vatuil
din Mesopotamia Siriei, sora lui Lavan Sirului, luisi femeie.
21. Si s-a rugat Isaac Domnului pentru Reveca femeia sa ca era stearpa, si
l-au ascultat pe el Dumnezeu si a zamislit Reveca femeia lui.
22. Si salta pruncii �ntr-�nsa, si a zis: de era sa fie asa, pentru ce mie
aceasta? Si s-a dus sa �ntrebe pe Domnul.
23. Si au zis ei Domnul: doua neamuri �n p�ntecele tau sunt, si doua
popoare din p�ntecele tau se vor �mparti, si popor pe popor va �ntrece, si cel mai
mare va sluji celui mai mic.
24. Si s-au umplut zilele ca sa nasca ea, si erau gemeni �n p�ntecele ei.
25. Si a iesit fiul cel dintai nascut rosu tot, ca o piele paroasa, si a
chemat numele lui Isav.
26. Si dupa acesta a iesit fratele lui, si m�na lui tinea de calc�i pe
Isav, si a chemat numele lui Iacov. Iar Isaac era de sasezeci de ani c�nd a nascut
Reveca pe acestia.
27. Si au crescut tinereii, si a fost Isav om care stia a v�na si era
c�mpean salbataric; iar Iacov a fost om fara viclesug locuind acasa.
28. Si iubea Isaac pe Isav pentru ca m�nca din v�natul lui; iar Reveca
iubea pe Iacov.
29. Si a fiert Iacov fiertura, si a venit Isav de la c�mp ostenit.
30. Si a zis Isav lui Iacov: da-mi sa man�nc dintr-aceasta fiertura
rosiatica ca slabesc eu, pentru aceea s-a chemat numele lui Edom.
 31. Si a zis Iacov lui Isav; vinde-mi astazi nasterea ta cea dintai.
32. Si a zis Isav: iata eu ma duc sa mor, si ce-mi este mie buna nasterea
cea dintai?
33. Si a zis Iacov lui: jura-te mie astazi, si i-a jurat lui si a v�ndut
Isav nasterea cea dintai lui Iacov.
34. Si Iacov a dat lui Isav p�ine si fiertura de linte, si a m�ncat si a
baut, si scul�ndu-se s-a dus si n-a bagat seama Isav de nasterea cea dintai.

CAP. 26.
�nt�mplarile lui Isaac.

Si a fost foamete pe pam�nt, afara de foametea cea mai dinainte care a fost �n
zilele lui Avraam si a mers Isaac la Avimeleh �mparatul Filistenilor �n Gherara.
2. Si s-au aratat Dumnezeu lui si i-au zis: nu te pogor� �n Eghipet; ci
locuieste �n pam�ntul care voi spune tie.
3. Si locuieste �n pam�ntul acesta si eu voi fi cu tine si te voi
binecuv�nta, ca tie si semintii tale voi da tot pam�ntul acesta, si voi �ntari
juram�ntul meu care am jurat lui Avraam tatal tau.
4. Si voi �nmulti sam�nta ta ca stelele cerului si voi da semintiei tale
tot pam�ntul acesta; si �ntru sam�nta ta se vor binecuv�nta toate neamurile
pam�ntului.
5. Pentru ca a ascultat Avraam tatal tau cuv�ntul meu si a pazit poruncile
mele si �nvataturile mele si �ndreptarile mele si legile mele.
6. Si a locuit Isaac �n Gherari.
7. Si au �ntrebat oamenii locului pentru Reveca femeia lui si a zis: sora-
mi este, ca s-a temut a zice: femeie-mi este, ca nu cumva sa-l ucida oamenii
locului pentru Reveca, ca era frumoasa la fata.
8. Si a fost acolo multi ani si uit�ndu-se Avimeleh, �mparatul Gherarilor
pe fereastra, a vazut pe Isaac juc�ndu-se cu Reveca femeia sa.
9. Si a chemat Avimeleh pe Isaac si i-a zis lui: cu adevarat femeie �ti
este? Pentru ce dar ai zis: ca-ti este sora? Si a zis Isaac: Am zis pentru ca nu
cumva sa mor pentru d�nsa.
10. Si a zis Avimeleh lui: pentru ce ai facut aceasta noua? Putin a fost ca
n-a dormit cineva din neamul meu cu femeia ta si ai fi adus peste noi nestiinta.
11. Si a poruncit Avimeleh la tot poporul sau zic�nd: tot cel ce se va
atinge de omul acesta si de femeia lui, vinovat va fi mortii.
12. Si a semanat Isaac �n pam�ntul acela si a aflat �n anul acela orzul
d�nd �nsutit, ca l-au binecuv�ntat pe el Domnul.
13. Si s-a �naltat omul si merg�nd �nainte mai mare se facea, p�na ce s-a
facut mare foarte.
14. Si s-au facut lui turme de oi si cirezi de boi si ogoare multe si-l
pizmuiau Filistenii.
15. Si toate f�nt�nile c�te au sapat slugile tatalui sau pe vremea lui, le-
au astupat Filistenii si le-au umplut cu pam�nt.
16. Si a zis Avimeleh catre Isaac: du-te de la noi, ca te-ai facut mai tare
de c�t noi foarte.
17. Si s-a dus de acolo Isaac si a tabar�t �n valea Gherarilor si a locuit
acolo.
18. Si Isaac iarasi a sapat f�nt�nile de apa, care le-au fost sapat slugile
lui Avraam tatal sau si le-au astupat Filistenii dupa ce a murit Avraam tatal sau
si le-au chemat cu numele, cu care le-a fost numit tatal sau.
19. Si au sapat slugile lui Isaac �n Valea Gherarilor si au aflat acolo
izvor de apa vie.
20. Si s-au sfadit pastorii Gherarilor cu pastorii lui Isaac zic�nd: ca a
lor este apa; si a numit numele f�nt�nii: str�mbatate, pentru ca str�mbatate i-au
facut lui.
21. Si duc�ndu-se de acolo au sapat alta f�nt�na si se priceau si pentru
aceea, si a numit numele ei vrajba.
 22. Si ridic�ndu-se de acolo au sapat alta f�nt�na si nu s-au batut pentru
aceea, si a numit numele ei latime, zic�nd: ca acum ne-au latit pe noi Domnul si
ne-au crescut pe pam�nt.
23. Si s-a suit de acolo la f�nt�na juram�ntului.
24. Si s-au aratat lui Domnul �n noaptea aceea si i-au zis: eu sunt
Dumnezeul lui Avraam tatalui tau, nu te teme, caci cu tine sunt si te voi
binecuv�nta si voi �nmulti sam�nta ta pentru Avraam tatal tau.
25. Si a zidit acolo altar si a chemat numele Domnului si a pus acolo
cortul sau; si au sapat acolo slugile lui Isaac f�nt�na �n valea Gherarilor.
26. Si Avimeleh s-a dus la d�nsul de la Gherari si Ohozat, care tinea pe
nora sa si Filoh voievodul ostirii puterii lui.
27. Si a zis catre d�nsii Isaac: pentru ce ati venit la mine? Ca voi m-ati
ur�t si m-ati scos de la voi.
28. Iar ei au zis: vaz�nd am vazut, ca Domnul este cu tine si am zis: sa
fie juram�nt �ntru noi si �ntru tine si sa punem legatura cu tine.
29. Ca sa nu faci noua rau, precum nici noi nu ne-am sc�rbit de tine; ci
bine am facut tie si te-am scos cu pace si tu acum esti binecuv�ntat de la Domnul.
30. Si a facut lor ospat: si au m�ncat si au baut.
31. Si scul�ndu-se dimineata au jurat fiecare de apropele sau, si i-a
slobozit pe dansii Isaac si s-au dus de la el cu pace.
32. Si �ntr-aceiasi zi venind slugile lui Isaac, i-au spus pentru f�nt�na
ce au sapat zic�ndu-i: n-am aflat apa.
33. Si o au numit juram�nt, pentru aceea au chemat numele cetatii aceleia
f�nt�na juram�ntului, p�na �n ziua de astazi.
34. Iar Isav era de patruzeci de ani, si a luat femeie pe Iudit fata lui
Veoh Heteul si pe Vasimat fata lui Elon Heteul.
35. Si necajeau ele pe Isaac si pe Reveca.

CAP. 27.
Binecuv�ntarea lui Iacov.

Si a fost dupa ce a �mbatr�nit Isaac si au slabit ochii lui a vedea, si a chemat

pe Isav fiul sau cel mai mare, si i-a zis lui: fiul meu; el a raspuns: iata eu.
2. Si a zis lui: iata am �mbatr�nit si nu stiu ziua sf�rsitului meu.
3. Acum dar ia-ti unealta ta, tolba si arcul si iesi la c�mp.
4. Si sa-mi v�nezi mie v�nat si sa-mi faci m�ncare precum iubesc eu, si
sa-mi aduci sa man�nc, ca sa te binecuvinteze sufletul meu mai �nainte de ce voi
muri.
5. Iar Reveca a auzit pe Isaac graind cu Isav fiul sau; si s-a dus Isav la
c�mp sa v�neze v�nat tatalui sau.
6. Si a zis Reveca catre Iacov fiul sau cel mai t�nar: iata ca am auzit pe
tatal tau graind catre Isav fratele tau, zic�ndu-i:
7. Adu-mi v�nat si-mi fa de m�ncare, ca m�nc�nd sa te binecuvintez
�naintea Domnului mai �nainte de a muri.
8. Deci acum fiul meu asculta-ma pe mine precum poruncesc eu tie:
9. Si merg�nd la oi, adu-mi de acolo doi iezi tineri si buni si voi face
pe ei m�ncare tatalui tau precum iubeste.
10. Si vei duce �nauntru la tatal tau si va m�nca, ca sa te binecuvinteze
tatal tau mai �nainte de ce va muri.
11. Iar Iacov a zis catre Reveca muma-sa: fratele meu Isav este om paros,
iar eu sunt om neted.
12. Ca nu cumva sa ma pipaie tatal meu si voi fi �naintea lui ca un urgisit
si voi aduce asupra mea blestem, iar nu binecuv�ntare.
13. Si i-a zis lui muma-sa: asupra mea sa fie blestemul tau fiule, numai
asculta cuv�ntul meu si merg�nd adu-mi.
14. Si merg�nd a luat si a adus la muma-sa, si a facut muma-sa bucate
precum iubea tatal lui.
15. Si lu�nd Reveca haina cea mai buna a lui Isav feciorului sau celui mai
mare, care era la d�nsa �n casa, a �mbracat pe Iacov fiul sau cel mai t�nar.
16. Si cu pielcelusele iezilor a �nfasurat bratele si goliciunea grumazului
lui.
17. Si a dat bucatele si p�inile care facuse, �n m�inile lui Iacov fiului
sau, si le-a dus la tatal sau.
18. Si a zis: tata! Iar el a zis: iata eu, cine esti tu fiule?
19. Si a zis Iacov tatalui sau: eu sunt Isav cel �nt�i nascut al tau,
facut-am precum mi-ai grait mie; scul�ndu-te sezi si man�nca din v�natul meu, ca
sa ma binecuvinteze sufletul tau.
20. Si a zis Isaac fiului sau: ce este aceasta, ce ai aflat asa cur�nd o
fiule? Iar el a zis: ce au dat Domnul Dumnezeul tau �naintea mea.
21. Si a zis Isaac lui Iacov: apropie-te de mine si te voi pipai fiule, de
esti tu fiul meu Isav, au nu.
22. Si s-a apropiat Iacov de Isaac tatal sau si l-a pipait pe d�nsul si a
zis: glasul cu adevarat este glasul lui Iacov, iar m�inile sunt m�inile lui Isav.
23. Si nu l-a cunoscut pe el, pentru ca m�inile lui erau paroase ca m�inile
lui Isav fratelui sau, si l-a binecuv�ntat pe el si a zis:
24. Tu esti fiul meu Isav? Iar el a zis: eu, si a zis:
25. Adu-mi si voi m�nca din v�natul tau fiule, ca sa te binecuvinteze
sufletul meu, si i-a adus lui si a m�ncat, si i-a adus lui si vin si a baut.
26. Si i-a zis Isaac tatal sau lui: apropie-te de mine si ma saruta fiule.
27. Apropiidu-se l-a sarutat si a mirosit mirosul hainelor lui si l-a
binecuv�ntat pe d�nsul si a zis: iata mirosul fiului meu ca mirosul unei tarine
pline, care o au binecuv�ntat Domnul.
28. Si sa-ti dea tie Dumnezeu din roua cerului si din grasimea pam�ntului
si multime de gr�u si de vin.
29. Si sa slujeasca tie neamuri si sa se �nchine tie domni si sa fii domn
fratelui tau si se vor �nchina tie feciorii tatalui tau. Cel ce te va blestema,
blestemat sa fie; si cel ce te va binecuv�nta, binecuv�ntat sa fie.
30. Si a fost dupa ce a �ncetat Isaac a binecuv�nta pe Iacov fiul sau si
dupa ce a iesit Iacov de la fata lui Isaac tatalui sau a venit si Isav fratele lui
de la v�nat.
31. Si a facut si el bucate si a adus tatalui sau si i-a zis: sa se scoale
tatal meu si sa man�nce din v�natul fiului sau, ca sa ma bincuvinteze sufletul
tau.
32. Si i-a zis Isaac tatal sau: cine esti tu? Iar el a zis: eu sunt fiul
tau cel �nt�i nascut Isav.
33. Si s-a spaim�ntat Isaac cu spaima mare foarte si a zis: dar cine este
cel ce mi-a prins mie v�nat si mi-a adus si am m�ncat din toate mai �nainte de ce
ai venit tu? Si l-am binecuv�ntat pe d�nsul si va fi binecuv�ntat.
34. Si a fost dupa ce a auzit Isav cuvintele lui Isaac tatalui sau, a
strigat cu glas mare si amar foarte si a zis: binecuvinteaza-ma si pe mine tata.
35. Si a zis: venit-a fratele tau cu �nselaciune si a luat binecuv�ntarea
ta.
36. Si a zis Isav: drept s-a chemat numele lui Iacov, ca iata a doua oara
m-a �nselat si nasterea cea dintai mi-a luat si acum mi-a luat binecuv�ntarea mea,
si a zis Isav tatalui sau: nu mi-ai lasat si mie binecuv�ntare tata?
37. Si raspunz�nd Isaac a zis catre Isav: �nca si stap�n l-am facut pe el
tie si pe toti frati lui i-am facut lui slugi, cu gr�u si cu vin l-am �ntarit pe
el, dar tie ce voi face fiule?
38. Si a zis Isav catre tatal sau: au doar numai o binecuv�ntare este la
tine tata? Binecuvinteaza-ma si pe mine tata!
39. Si umilindu-se Isaac, a strigat cu glas mare Isav si a pl�ns; si
raspunz�nd Isaac tatal lui i-a zis: iata din grasimea pam�ntului va fi locuinta ta
si din roua cerului de sus.
40. Si cu sabia ta vei trai si fratelui tau vei sluji; si va fi o vreme
c�nd vei lepada si vei sfar�ma jugul lui de pe grumazul tau.
41. Si purta pizma Isav asupra lui Iacov pentru binecuv�ntare cu care l-a
binecuv�ntat pe el tatal sau, si a zis Isav �ntru cugetul sau: sa se apropie
zilele jalei tatalui meu ca sa ucid pe Iacov fratele meu.
42. Si s-a spus Revechei cuvintele lui Isav feciorului sau cel mai mare, si
trimit�nd a chemat pe Iacov feciorul sau cel mai t�nar si i-a zis lui: iata Isav
fratele tau se lauda asupra ta, ca te va omor�.
43. Acum dar fiul meu, asculta cuv�ntul meu si scul�ndu-te fugi �n
Mesopotamia la Lavan fratele meu �n Haran.
44. Si locuieste cu d�nsul c�teva zile p�na ce se va �ntoarce m�nia si
urgia fratelui tau de la tine.
45. Si va uita ce ai facut lui, si voi trimite de te voi chemat de acolo,
ca nu cumva �ntr-o zi sa ma lipsesc de voi de am�ndoi fiii mei.
46. Si a zis Reveca catre Isaac: mi-am ur�t viata pentru fetele fiilor lui
Het; de va lua Iacov femeie din fetele pam�ntului acestuia, de ce-mi este mie buna
viata?

CAP. 28.
Vedenia lui Iacov.

Si chem�nd Isaac pe Iacov, l-a binecuv�ntat pe el si i-a poruncit lui zic�nd: sa

nu iei femeie din fetele Hananeilor;
2. Ci scul�ndu-te fugi �n Mesopotamia la casa lui Vatuil tatal mumei tale,
si sa iei tie de acolo femeie din fetele lui Lavan fratele mumei tale.
3. Si Dumnezeul meu sa te binecuvinteze si sa te creasca si sa te
�nmulteasca si sa fii �ntru adunari de neamuri.
4. Si sa-ti dea tie binecuv�ntarea lui Avraam tatalui meu tie si semintii
tale dupa tine, ca sa mostenesti pam�ntul �n care locuiesti tu acum, care l-au dat
Dumnezeu lui Avraam.
5. Si a trimis Isaac pe Iacov si s-a dus �n Mesopotamia la Lavan feciorul
lui Vatuil Sirului, fratele Revechei mumei lui Iacov si a lui Isav.
6. Si a vazut Isav ca a binecuv�ntat Isaac pe Iacov si l-a trimis �n
Mesopotamia Siriei, sa-si ia luisi femeie de acolo c�nd l-a binecuv�ntat pe el si
i-a poruncit zic�nd: sa nu iei femeie din fetele Hanaaneilor.
7. Si a ascultat Iacov pe tatal sau si pe muma sa si s-a dus �n
Mesopotamia Siriei.
8. Si vaz�nd si Isav, ca sunt rele fetele lui Hanaan �naintea lui Isaac
tatalui sau,
9. S-a dus Isav la Ismail si a luat pe Maelet fata lui Ismail feciorul lui
Avraam sora lui Naveot, l�nga femeile sale femeie.
10. Si a iesit Iacov de la f�nt�na juram�ntului si a mers �n Haran.
11. Si a aflat un loc si a dormit acolo, ca apusese soarele, si a luat din
pietrele locului aceluia si si-a pus luisi capat�i si a dormit �n locul acela si a
vazut vis.
12. Si iata o scara era �ntarita pe pam�nt a careia capatul ajungea la cer
si �ngerii lui Dumnezeu se suiau si se pogorau pe d�nsa.
13. Si Domnul era �ntarit pe ea si au zis: eu sunt Dumnezeul lui Avraam
tatalui tau si Dumnezeu lui Isaac, nu te teme: pam�ntul pe care tu dormi tie �l
voi da si semintiei tale.
14. Si va fi sam�nta ta ca nisipul pam�ntului si se va lati spre mare si
spre miazazi si spre miazanoapte si spre rasarit si se vor binecuv�nta �ntru tine
toate neamurile pam�ntului si �ntru sam�nta ta.
15. Si iata eu sunt cu tine pazindu-te �n toata calea ori �ncotro vei merge
si te voi �ntoarce la pam�ntul acesta, ca nu te voi lasa p�na ce voi face toate
c�te am grait tie.
16. Si s-a desteptat Iacov din somnul sau si a zis: ca este Domnul �n locul
acesta si eu n-am stiut.
17. Si s-a spaim�ntat si a zis: c�t de �nfricosat este locul acesta, nu
este aceasta alta, fara numai casa lui Dumnezeu si aceasta este poarta cerului.
18. Si s-a sculat Iacov dimineata si a luat piatra, care a fost pus la
capat�iul sau si a pus-o st�lp si a turnat untdelemn pe v�rful ei.
19. Si a chemat numele locului aceluia: casa lui Dumnezeu, iar mai-nainte
se chema: cetatea Ulamluz.
20. Si s-a fagaduit Iacov fagaduinta cu rugaciune zic�nd: de va fi Domnul
Dumnezeu cu mine si ma va pazi �n calea aceasta, pe care eu umblu si-mi va da
p�ine sa man�nc si haina sa ma �mbrac;
21. Si de ma va �ntoarce sanatos �n casa tatalui meu, va fi mie Domnul:
Dumnezeu.
22. Si piatra aceasta, care o am pus st�lp, va fi mie casa a lui Dumnezeu
si din toate c�te vei da mie, a zecea voi aduce tie.

CAP. 29.
Iacov �n Mesopotamia.

Si scul�ndu-se Iacov �n picioare, s-a dus �n pam�ntul rasaritului la Lavan

feciorul lui Vatuil Sirului fratele Revechei mumei lui Iacov si a lui Isav.
2. Si privind a vazut o f�nt�na �n c�mp si erau trei turme de oi
odihnindu-se la ea, ca din f�nt�na aceea se adapau turmele si era piatra mare pe
gura fantanii.
3. Si se adunau acolo toate turmele si pravaleau piatra de pe gura
fantanii si adapau oile; si iarasi puneau piatra pe gura fantanii �n locul ei.
4. Si a zis Iacov catre d�nsii: fratilor, de unde sunteti voi? Iar ei au
zis: din Haran suntem.
5. Si le-a zis lor: stiti pe Lavan feciorul lui Nahor? Iar ei au zis:
stim.
6. Si a zis lor: sanatos este? Iar ei au zis: sanatos; si iata Rahila fata
lui venea cu oile.
7. Si le-a zis lor Iacov: �nca mai este mult din zi si �nca nu este vreme
a se aduna toate turmele, adapati oile si va duceti de le pasteti.
8. Iar ei au zis: nu vom putea p�na ce se vor aduna toti pastorii, si vom
rasturna piatra de pe gura fantanii, ca sa adapam oile.
9. �nca graind el cu ei, iata Rahila fata lui Lavan venea cu oile tatalui
sau, ca ea pastea oile tat�nasau.
10. Si a fost daca a vazut Iacov pe Rahila fata lui Lavan fratelui mumei
sale si oile lui Lavan fratele mumei sale, apropiindu-se Iacov a rasturnat piatra
de pe gura fantanii, si a adapat oile lui Lavan fratelui mumei sale.
11. Si a sarutat Iacov pe Rahila si strig�nd cu glasul sau a pl�ns.
12. Si a spus Rahilei, ca este frate tatal ei cu muma-sa Reveca si cum ca
el este fecior ei; iar ea alerg�nd a spus tatalui ei toate cuvintele acestea.
13. Si a fost dupa ce a auzit Lavan de numele lui Iacov feciorul surorii
sale, a iesit �ntru �nt�mpinarea lui si �mbratisindu-l l-a sarutat si l-a adus �n
casa sa si a spus lui Lavan toate cuvintele acestea.
14. Si a zis Lavan lui: din oasele mele si din trupul meu esti tu si a fost
cu el o luna de zile.
15. Si a zis Lavan catre Iacov: pentru ca frate-mi esti, nu vei sluji mie
�n dar, spune-mi ce sa fie simbria ta?
16. Si Lavan avea doua fete: numele celei mai mari Lia, iar numele celei
mai tinere Rahila.
17. Si ochii Liei erau bolnavi, iar Rahila era frumoasa la chip si m�ndra
la fata foarte.
18. Si a iubit Iacov pe Rahila si a zis: voi sluji tie sapte ani pentru
Rahila fata ta cea mai t�nara.
19. Si a zis Lavan lui: mai bine sa o dau tie dec�t sa o dau altui barbat,
locuieste cu mine.
20. Si a slujit Iacov pentru Rahila sapte ani si erau �naintea lui ca niste
zile putine, pentru ca o iubea pe d�nsa.
21. Si a zis Iacov catre Lavan: da-mi femeia mea, ca s-au umplut zilele sa
intru la d�nsa.
 22. Si a adunat Lavan pe toti oamenii locului si a facut nunta.
23. Si daca s-a facut seara, lu�nd Lavan pe Lia fata sa a bagat-o �nauntru
la Iacov, si a intrat la ea Iacov.
24. Si a dat Lavan fetei sale Liei pe Zelfa slujnica sa, ca sa-i fie
slujnica.
25. Si fac�ndu-se dimineata, iata era Lia, si a zis Iacov catre Lavan:
pentru ce ai facut aceasta mie? Au nu pentru Rahila am slujit tie? Pentru ce m-ai
�nselat?
26. Si a raspuns Lavan: nu este asa obiceiul �n locul nostru a da pe cea
mai t�nara mai �nainte dec�t pe cea mai mare.
27. Plineste dar sapte ani ai acesteia, si-ti voi da si pe aceasta pentru
slujba ce vei sluji mie �nca alti sapte ani.
28. Si a facut Iacov asa si a plinit si acei sapte ani; si i-a dat Lavan pe
Rahila fata sa femeie lui.
29. Si a dat Lavan fetei sale pe Valla slujnica sa, ca sa-i fie slujnica.
30. Si a intrat la Rahila, si a iubit mai mult pe Rahila dec�t pe Lia, si
i-a slujit lui �nca alti sapte ani.
31. Si vaz�nd Domnul Dumnezeu, ca se uraste Lia a deschis mitrasul ei; iar
Rahila era stearpa.
32. Si a zamislit Lia si a nascut fecior lui Iacov si a chemat numele lui:
Ruvin, zic�nd: ca au vazut Domnul smerenia mea si mi-au dat mie fecior, acum dar
ma va iubi barbatul meu.
33. Si iarasi a zamislit Lia si a nascut al doilea fiu lui Iacov, si a zis:
ca au auzit Domnul, cum ca ma urasc, si mi-au adaugat si pe acesta si a chemat
numele lui: Simeon.
34. Si iarasi a zamislit si a nascut fecior, si a zis: �ntr-aceasta vreme
la mine va fi barbatul meu, ca am nascut lui trei feciori, pentru aceea a chemat
numele lui: Levi.
35. Si zamislind �nca a nascut fecior si a zis: acum si pentru aceasta ma
voi marturisi Domnului, drept aceea a chemat numele lui: Iuda; si a �ncetat a
naste.

CAP. 30.
Fiii lui Iacov.

Iar vaz�nd Rahila, ca ea n-a nascut lui Iacov, a pizmuit Rahila pe sora sa, si a
zis lui Iacov: da-mi feciori; iar de nu, voi muri eu.
2. Si m�niindu-se Iacov pe Rahila, i-a zis ei: au doar Dumnezeu sunt eu,
cel ce te-a st�rpit de rodul p�ntecelui tau?
3. Si a zis Rahila lui Iacov: iata slujnica mea Valla, intra la ea, si va
naste pe genunchii mei si voi face si eu feciori dintr-�nsa.
4. Si i-a dat lui pe Valla slujnica sa femeie lui si a intrat la d�nsa
Iacov.
5. Si a zamislit Valla slujnica Rahilei si a nascut lui Iacov fecior.
6. Si a zis Rahila: judecat-am mie Dumnezeu si au ascultat glasul meu si
mi-au dat mei fiu, pentru aceea a chemat numele lui: Dan.
7. Si a mai zamislit Valla slujnica Rahilei si a nascut al doilea fecior
lui Iacov.
8. Si a zis Rahila: ajutatu-m-au Dumnezeu si m-am asemanat surorii mele si
m-am �ntarit si a chemat numele lui: Neftali.
9. Si vaz�nd Lia ca a �nceput a mai naste, a luat pe Zelfa slujnica sa si
o a dat pe ea lui Iacov femeie si a intrat la ea.
10. Si a zamislit Zelfa slujnica Liei si a nascut lui Iacov fecior.
11. Si a zis Lia: �ntru noroc; si a chemat numele lui: Gad.
12. Si a zamislit �nca Zelfa slujnica Liei si a nascut lui Iacov al doilea
fecior.
13. Si a zis Lia: fericita sunt eu, ca ma fericesc femeile; si a chemat
numele lui: Asir.
 14. Si s-a dus Ruvin �n zilele secetei de gr�u, si a aflat mere de
mandragora �n tarina si le-a adus la Lia muma-sa; si a zis Rahila catre sora sa
Lia: da-mi din mandragorile feciorului tau.
15. Si a zis Lia: nu este destul tie, ca ai luat pe barbatul meu? Au doar
si mandragorile feciorului meu vrei sa le ei? Iar Rahila a zis: nu asa, doarma cu
tine �n noaptea aceasta pentru mandragorile feciorului tau.
16. Si venind Iacov de la c�mp seara a iesit Lia �naintea lui si a zis: la
mine sa intri astazi, ca te-am tocmit cu plata pentru mandragorile feciorului meu;
si a dormit cu ea �n noaptea aceea.
17. Si au auzit Dumnezeu pe Lia, si zamislind a nascut lui Iacov al
cincilea fecior.
18. Si a zis Lia: dat-au Dumnezeu plata mea, pentru ca am dat pe slujnica
mea barbatului meu, si a chemat numele lui: Isahar, adica plata.
19. Si a zamislit �nca Lia si a nascut lui Iacov al saselea fiu;
20. Si a zis Lia: daruitu-mi-au mie Dumnezeu dar bun, �ntr-aceasta vreme de
acum ma va alege barbatul meu, pentru ca am nascut lui sase feciori, si a chemat
numele lui: Zavulon.
21. Dupa aceasta a nascut fata si a chemat numele ei: Dina.
22. Si si-au adus aminte Dumnezeu de Rahila si au ascultat pe ea Dumnezeu
si a deschis p�ntecele ei.
23. Si zamislind a nascut lui Iacov fecior si a zis Rahila: luat-au
Dumnezeu de la mine ocara mea.
24. Si a chemat numele lui: Iosif, zic�nd: adaoga Dumnezeu si alt fecior.
25. Si a fost dupa ce a nascut Rahila pe Iosif, a zis Iacov lui Lavan:
slobozeste-ma, ca sa ma duc �n locul meu si �n pam�ntul meu.
26. Da-mi femeile mele si pruncii mei, pentru care am slujit tie, ca sa ma
duc, ca tu stii slujba mea care am slujit tie.
27. Si a zis Lavan lui: de am aflat har �naintea ta, caci cu adevarat pot
zice, ca Dumnezeu m-au binecuv�ntat cu intrarea ta.
28. Spune simbria ta mie, si voi da-o.
29. Si a zis Iacov: tu stii cum ti-am slujit tie si c�te au fost
dobitoacele tale c�nd am venit eu la tine.
30. Ca putine erau c�te aveai tu �nainte de ce am venit eu la tine, si au
crescut �ntru multime mare si te-au binecuv�ntat Dumnezeu cu intrarea mea; acum
dar c�nd �mi voi face si eu casa mie?
31. Si a zis Lavan lui: ce voi da tie? Si a zis Iacov lui: nu-mi vei da
nimic, iar de vei face mie cuv�ntul acesta, iara-si voi paste oile tale si le voi
pazi.
32. Treaca toate oile tale astazi; si desparte de acolo toata oaia seina
�ntru miei, si toata cea alba si pestrita �ntru capre: va fi simbria mea.
33. Si ma va asculta pe mine dreptatea mea �n ziua de m�ine, ca este
simbria mea �naintea ta; tot ce nu va fi baltat si alb �n capre si sein �n miei,
va fi cum ca l-am furat eu.
34. Si a zis Lavan lui: fie dupa cuv�ntul tau.
35. Si a despartit �n ziua aceea tapii cei baltati si cei albi si toate
caprele cele baltate si albe si tot ce era alb �ntru ele si tot ce era sein �n
miei, si le-a dat �n m�inile fiilor sai.
36. Si le-a despartit cale de trei zile departe �ntru ele si �ntru Iacov,
iar Iacov pastea oile lui Lavan care ramasese.
37. Si si-a luat Iacov nuiele de plop verde si de nuc si de paltin, si le-a
cojit pe ele Iacov fac�nd crestaturi albe, si �nfasur�nd �mprejur verdeata se
vedea pe nuiele albeata, care o curatise de coaja �n pestrita.
38. Si au pus nuielele ce le-au curatit de coaja �n jgheaburile apei,
pentru ca venind oile sa bea �naintea nuielelor venind ele sa bea sa zamisleasca
oile, cum erau nuielele pestrite.
39. Si zamisleau oile, cum erau nuielele si nasteau oile albe, oile
pestrite si �n felul cenusii patate.
40. Si mieii i-a despartit Iacov si a pus �naintea oilor berbeci albi si
toti mieii cei pestriti; si si-a despartit lui turme osebite si nu le-a amestecat
cu oile lui Lavan.
41. Si a fost ;n vremea, �n care zamisleau oile lu�nd �n p�ntece, a pus
Iacov nuielele �naintea oilor �n jgheaburi ca sa zamisleasca ele cum erau
nuielele.
42. Iar c�nd nasteau oile nu le punea si au fost cele ne�nsemnate ale lui
Lavan si cele �nsemnate ale lui Iacov.
43. Si s-a �mbogatit omul foarte, foarte si a avut dobitoace multe si boi
si slugi si slujnice si camile si asini.

CAP. 31.
Iacov pleaca de la Lavan.

Si a auzit Iacov cuvintele feciorilor lui Lavan, care ziceau: luat-a Iacov toate
c�te a avut tatal nostru si dintr-ale tatalui nostru a facut toata marirea
aceasta.
2. Si a vazut Iacov fata lui Lavan si iata nu era catre d�nsul ca ieri si
ca alaltaieri.
3. Si au zis Domnul catre Iacov: �ntoarce-te �n pam�ntul tatalui tau si
rudenia ta si eu voi fi cu tine.
4. Si trimit�nd Iacov a chemat pe Lia si pe Rahila �n c�mp unde erau
turmele.
5. Si a zis lor: vad eu fata tatalui vostru, ca nu este spre mine ca ieri
si ca alaltaieri, iar Dumnezeul parintelui meu este cu mine.
6. Si voi �nsiva stiti, caci cu toata virtutea mea am slujit tatalui
vostru.
7. Iar tatal vostru mi-a facut str�mbatate si a schimbat din simbria mea
de zece mielusele, si nu i-au dat lui Dumnezeu sa-mi faca mie rau.
8. Si c�nd a zis: cele pestrite va fi simbria ta, toate oile miei pestrite
au nascut, iar c�nd a zis: cele albe va fi simbria ta, au nascut toate oile miei
albi.
9. Si au luat Dumnezeu toate vitele tatalui vostru si le-au dat mie.
10. Si iata a fost c�nd zamisleau oile, vazut-am cu ochii mei prin vis, si
iata se suiau pe oi si pe capre tapii si berbecii albi si pestriti si �n fata
cenusii patati.
11. Si mi-a zis �ngerul Domnului �n vis: Iacove, iar eu am zis: ce este?
12. Si a zis: cauta cu ochii tai si vezi suindu-se pe oi si pe capre tapii
si berbecii albi si pestriti si �n fata cenusii patati, ca am vazut c�te ti-a
facut tie Lavan.
13. Eu sunt Dumnezeul cel ce m-am aratat tie la locul lui Dumnezeu, unde
mi-ai uns mie st�lpul si ai fagaduit mie fagaduinta cu rugaciune, acum dar scoate-
te si iesi din pam�ntul acesta si mergi �n pam�ntul nasterii tale, si eu voi fi cu
tine.
14. Si raspunz�nd Rahila si Lia, au zis lui: au doar mai avem noi parte sau
mostenire �n casa tatalui nostru?
15. Au nu ca niste straine ne-am socotit �naintea lui? Ca ne-a v�ndut pe
noi si cu m�ncare si a m�ncat argintul nostru.
16. Toata avutia si marirea care au luat-o Dumnezeu de la tatal nostru, a
noastra va fi si a feciorilor nostri, acum dar fa c�te au zis tie Dumnezeu.
17. Si scul�ndu-se Iacov a luat femeile sale si copiii sai pe camile.
18. Si a luat toate averile sale si toata agoniseala care a facut �n
Mesopotamia si toate ale sale, ca sa mearga la Isaac tatal sau �n pam�ntul
Hananeilor.
19. Iar Lavan s-a fost dus sa-si tunda oile sale, si Rahila a furat idolii
tatalui sau.
20. Si s-a ascuns Iacov de Lavan Sirul, ca sa nu spuna lui ca fuge.
21. Si a fugit el si toate ale lui, si trec�nd r�ul, au grabit spre muntele
Galaad,
 22. Si a treia zi s-a vestit lui Lavan Sirului, cum ca a fugit Iacov.
23. Si lu�nd pe toti fratii sai cu sine au alergat dupa d�nsul cale de
sapte zile si l-au ajuns �n muntele Galaad.
24. Si au venit Dumnezeu �n somn noaptea la Lavan Sirul si i-au zis lui:
pazeste-te ca nu cumva sa zici catre Iacov rele si a ajuns Lavan pe Iacov.
25. Iacov a �ntins cortul sau �n munte; iar Lavan a pus pe fratii sai �n
muntele Galaad.
26. Si a zis Lavan lui Iacov: ce ai facut? Pentru ce pe ascuns ai fugit si
m-ai jefuit si ai luat fetele mele ca pe niste roabe cu sabia?
27. Ca de mi-ai fi spus, te-as fi lasat cu mare cinste si cu bucurie si cu
c�ntareti si cu timpine si cu alaute.
28. Si nu m-am �nvrednicit a saruta pe feciorii si pe fetele mele si acum
nebuneste ai facut.
29. Si acum poate m�na mea a-ti face rau; ci Dumnezeul tatalui tau ieri a
grait catre mine zic�nd: pazeste, ca sa nu vorbesti cu Iacov rele.
30. Acum daca mergi, pentru ca cu mare dor ai dorit, ca sa te duci la casa
tatalui tau, pentru ce ai furat dumnezeii mei?
31. Si raspunz�nd Iacov a zis catre Lavan: pentru ca m-am temut, ca am zis:
ca nu cum-va sa-ti ei fetele tale de la mine si toate ale mele.
32. Si a zis Iacov: la cine vei afla dumnezeii tai, nu va trai �nainte
fratilor nostri; cauta ce este la mine de ale tale si ia. Si nu a aflat la el
nimic si nu stia Iacov cum ca Rahila femeia lui i-a furat pe ei.
33. Si intr�nd Lavan a cautat �n cortul Liei si nu i-au aflat si a iesit
din cortul Liei, si a cautat cortul lui Iacov si corturile celor doua slujnice si
nu i-au aflat.
34. Si a intrat �n cortul Rahilei, iar Rahila a luat idolii si i-a pus sub
samarul camilei si a sezut deasupra lor, si a zis tatalui sau:
35. Nu-ti para cu greu doamne, nu pot sa ma scol �naintea ta, ca dupa
obiceiul femeilor s-a �nt�mplat mie acum; iar Lavan a cautat �n tot cortul si n-a
aflat Idolii.
36. Si s-a m�niat Iacov si s-a sfadit cu Lavan, si raspunz�nd Iacov a zis
catre Lavan, care este nedreptatea mea? Si care este pacatul meu? Ca ai alergat
dupa mine si ai calcat toate vasele corturilor mele.
37. Ce ai gasit din toate vasele casei tale pune aici �naintea fratilor tai
si �naintea fratilor mei, ca sa judece �ntru noi am�ndoi.
38. De douazeci de ani sunt cu tine, oile tale si caprele tale nu s-au
starpit, berbecii oilor tale nu i-am m�ncat, m�ncat de hiara nu ti-am adus.
39. Eu am platit de la mine furtisagurile zilei si furtisagurile noptii.
40. Ziua ma ardea caldura, iar noaptea sufeream gerul; si somnul de la
ochii mei se departa.
41. De douazeci de ani de c�nd sunt �n casa ta, am slujit tie patrusprezece
ani pentru doua fete ale tale si sase ani pentru oile tale, si mi-ai schimbat
simbria mea de zece mielusele.
42. De nu mi-ar fi fost mie ajutor Dumnezeul parintelui meu Avraam si frica
lui Isaac cu mine, acum desert m-ai lasa. Smerenia mea si osteneala m�inilor mele,
au vazut Dumnezeu si te-au mustrat ieri.
43. Si raspunz�nd Lavan a zis lui Iacov: fiicele tale, fetele mele sunt, si
feciorii tai, fiii mei sunt, si vitele tale, vitele mele sunt si toate c�te le
vezi tu ale mele sunt si ale fetelor mele, ce voi face lor astazi, sau fiilor lor
pe care i-au nascut?
44. Acum dar vino sa punem legatura, eu si tu, si va fi marturie �ntru
mine si �ntru tine, si i-a zis lui: iata nimeni nu este cu noi, vezi, Dumnezeu
este martor �ntru mine si �ntru tine.
45. Si lu�nd Iacov o piatra a pus-o st�lp.
46. Si a zis Iacov fratilor sai: adunati pietre si au adunat pietre si au
facut movila: si au m�ncat acolo pe movila.
47. Si a zis Lavan lui: movila aceasta marturie este �ntru mine si �ntru
tine astazi, si a numit-o pe ea Lavan: movila marturiei; iar Iacov a numit-o:
movila marturie.
48. Si a zis Lavan lui Iacov: iata aceasta movila si st�lpul care l-am pus
�ntru mine si �ntru tine, marturiseste movila aceasta si marturiseste st�lpul
acesta, pentru aceea s-a numit numele: movila marturiseste.
49. Si vedenia care a spus: vada Dumnezeu �ntru mine si �ntru tine, ca ne
vom desparti unul de altul.
50. De vei smeri fetele mele si vei lua femei peste fetele mele, vezi
nimeni cu noi nu este care sa vada, Dumnezeu este marturie �ntru mine si �ntru
tine.
51. Si a zis Lavan lui Iacov: iata movila aceasta si st�lpul acesta
marturie este.
52. Ca de nu voi trece eu la tine, nici tu nu vei trece la mine, movila
aceasta si st�lpul acesta spre rautate.
53. Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Nahor sa judece �ntru noi; si a
jurat Iacov pe frica tatalui sau Isaac.
54. Si a junghiat Iacov jertfa �n munte si a chemat pe fratii sai; si au
m�ncat si au baut si au dormit �n munte.
55. Si scul�ndu-se Lavan dimineata a sarutat pe feciorii sai si pe fetele
sale si i-a binecuv�ntat pe ei, si �ntorc�ndu-se Lavan s-a dus la locul sau.

CAP. 32.
Rugaciunea lui Iacov.

Iacov s-a dus �n calea sa si caut�nd a vazut tabara lui Dumnezeu tabar�ta si l-au
�nt�mpinat pe el �ngerii lui Dumnezeu.
2. Si a zis Iacov c�nd i-a vazut pe ei: tabara lui Dumnezeu este aceasta
si a chemat numele locului aceluia: tabere.
3. Si a trimis Iacov soli �naintea sa la fratele sau Isav �n pam�ntul Seir
�n tinutul Edomului.
4. Si le-a poruncit lor zic�nd: asa veti zice Domnului meu Isav: asa zice
sluga ta Iacov: cu Lavan am locuit si p�na acum m-am zabovit.
5. Si am agonisit boi si asini si oi si slugi si slujnice si am trimis sa
spuna domnului meu Isav, ca sa afle sluga ta har �naintea ta.
6. Si s-a �ntors solii la Iacov zic�nd: mers-am la fratele tau Isav si
iata el vine �ntru �nt�mpinarea ta si patru sute de barbati cu el.
7. Si s-a temut Iacov foarte si nu stia ce sa faca, si a �mpartit poporul
ce era cu el si boii si camilele si oile �n doua tabere.
8. Si a zis Iacov: de va veni Isav la o tabara si o va taia, cealalta
tabara se va m�ntui.
9. Si a zis Iacov: Dumnezeul tatalui meu Avraam si Dumnezeul tatalui meu
Isaac, Doamne! Tu cel ce mi-ai zis: �ntoarce-te �n pam�ntul nasterii tale si-ti
voi face tie bine.
10. Destul este mie toata dreptatea ta si tot adevarul care ai facut
robului tau, ca numai cu acest toiag al meu am trecut Iordanul acesta; iar acum m-
ai facut cu doua tabere.
11. Scoate-ma din m�na fratelui meu, din m�na lui Isav, ca ma tem eu de
d�nsul, ca nu cumva venind sa ma ucida pe mine si pe muma cu fii.
12. Ca tu ai zis: bine voi face tie si voi pune sam�nta ta ca nisipul
marii, care nu se va numara de multime.
13. Si a dormit acolo �n noaptea aceea, si a luat din darurile care aducea,
si le-a trimis lui Isav fratelui sau.
14. Capre doua sute, tapi douazeci, oi doua sute, berbeci douazeci.
15. Camile cu lapte si m�njii lor treizeci, boi patruzeci, tauri zece,
asini douazeci si m�nji zece.
16. Si a dat slugilor sale turma deosebi si a zis slugilor sale: mergeti
�naintea mea si despartiti turma de turma.
17. Si a poruncit celui dintai zic�nd: de te va ;ntalni Isav fratele meu
si te va �ntreba zic�nd: al cui esti? Si unde mergi, si ale cui sunt acestea care
merg �naintea ta?
18. Vei zice: ale slugii tale Iacov, daruri a trimis domnului meu Isav si
iata el dupa noi.
19. Si a poruncit celui dintai si celui de al doilea si celui de al treilea
si tuturor celor ce mergeau dupa turmele acestea, zic�nd: dupa cuv�ntul acesta
graiti lui Isav, c�nd �l veti afla pe el.
20. Si ziceti: iata sluga ta Iacov vine dupa noi, ca a zis: voi �mbl�nzi
fata lui cu darurile ce merg �naintea lui si dupa aceasta voi vedea fata lui, ca
doar va primi fata mea.
21. Si mergeau darurile �naintea fetei lui, iar el a dormit �n noaptea
aceea �n tabara.
22. Si scul�ndu-se �n noaptea aceea a luat pe am�ndoua femeile si pe
am�ndoua slujnicele si pe cei unsprezece copii ai sai, si a trecut vadul lui
Iavoh.
23. Si i-a luat pe ei si i-a trecut r�ul si a trecut toate ale sale.
24. Si a ramas Iacov singur si s-a luptat un om cu el p�na dimineata.
25. Si a vazut, ca nu-l poate birui, si s-a atins de latimea coapsei lui,
si a amortit latimea coapsei lui Iacov, lupt�ndu-se el cu d�nsul.
26. Si a zis lui: lasa-ma, ca s-au ivit zorile; iar el a zis: nu te voi
lasa, de nu ma vei binecuv�nta.
27. Si a zis lui: care este numele tau? Iar el a zis: Iacov.
28. Si a zis lui: nu se va mai chema numele tau Iacov, ci Israil va fi
numele tau, pentru ca ai fost tare cu Dumnezeu; si cu oamenii puternic vei fi.
29. Si a �ntrebat Iacov si a zis: spune-mi numele tau? Iar el a zis: pentru
ce �ntrebi tu de numele meu? Si l-a binecuv�ntat pe d�nsul acolo.
30. Si a chemat Iacov numele locului aceluia: vederea lui Dumnezeu, ca am
vazut pe Dumnezeu fata catre fata si s-a m�ntuit sufletul meu.
31. Si rasarea soarele, c�nd a trecut vederea lui Dumnezeu; iar el
schiopata cu piciorul sau.
32. Pentru aceea nu man�nca fiii lui Israil v�na amortita care este pe
latimea coapsei, p�na �n ziua de astazi, ca a atins v�na de pe latimea coapsei lui
Iacov si a amortit.

CAP. 33.
�mpacarea lui Iacov cu Isav.

Si caut�nd Iacov cu ochii sai a vazut pe Isav fratele sau venind si patru sute de
barbati cu d�nsul, si a �mpartit Iacov copiii la Lia si la Rahila si la cele doua
slujnice.
2. Si a pus pe cele doua casnice si pe feciorii lor �nainte, si pe Lia si
pe copiii ei dinapoia lor; si pe Rahila si pe Iosif mai pe urma.
3. Iar el a iesit �naintea lor si s-a �nchinat la pam�nt de sapte ori p�na
s-a apropiat de fratele sau.
4. Si a alergat Isav �ntru �ntampinarea lui, si �mbratis�ndu-l a cazut pe
grumazul lui si l-a sarutat foarte, si pl�nsera am�ndoi.
5. Si caut�nd Isav a vazut femeile si copiii si a zis: ce sunt acestea?
Iar el a zis: pruncii, cu care au miluit Dumnezeu pe sluga ta.
6. Si s-au apropiat slujnicele si fiii lor si s-au �nchinat.
7. Si s-a apropiat Lia si fiii ei si s-au �nchinat; si dupa aceea s-au
apropiat Rahila si Iosif si s-au �nchinat.
8. Si a zis: ce sunt tie acestea toate taberile acestea, care am �nt�lnit?
Iar el a zis: ca sa afle sluga ta har �naintea ta doamne;
9. Iar Isav a zis: am eu multe frate, tine-ti tu pe ale tale.
10. Si a zis Iacov: de am aflat har �naintea ta, primeste darurile din
m�inile mele, ca pentru aceasta am vazut fata ta, ca si cum ar vedea cineva fata
lui Dumnezeu si-mi va fi mie binevoitor.
11. Primeste binecuv�ntarile mele care am adus tie, ca m-au miluit Dumnezeu
si am de toate; si l-a silit pe el de-a luat.
 12. Si a zis: scul�ndu-ne sa mergem �mpreuna.
13. Si a zis lui: domnul meu stie, ca copiii mei sunt micusori si oile si
vacile sunt fatate, deci de le voi sili sa mearga, �ntr-o zi vor muri toate
vitele.
14. Mearga domnul meu �naintea slugii sale, si eu voi veni �ncet pe urma
dupa cum voi vedea ca pot copiii mei, p�na voi veni eu la domnul meu �n Seir.
15. Si a zis Isav: voi lasa cu tine din oamenii ce sunt cu mine, iar el a
zis: pentru ce aceasta? Destul este ca am aflat har �naintea ta doamne.
16. Si s-a �ntors Isav �n ziua aceea pe calea sa la Seir.
17. Si Iacov s-a dus la corturi si si-a facut lui acolo case, si vitelor
sale corturi, pentru aceea a chemat numele locului aceluia: corturi.
18. Si a venit Iacov �n Salim cetatea Sichimilor, care este �n pam�ntul lui
Hanaan, c�nd s-a �ntors din Mesopotamia Siriei; si a tabar�t �n fata cetatii.
19. Si a cumparat o parte din tarina, unde si-a �ntins cortul sau, de la
Emor tatal lui Sihem, cu o suta de miei.
20. Si a facut acolo altar, si a chemat pe Dumnezeul lui Israil.

CAP. 34.
Uciderea Sichimitilor.

Si a iesit Dina fata Liei, care o a nascut lui Iacov, ca sa cunoasca fetele
locuitorilor.
2. Si o a vazut pe ea Sihem feciorul lui Emor Eveul domnul pam�ntului, si
lu�ndu-o a dormit cu ea si a smerit-o.
3. Si s-a lipit de sufletul Dinei fetei lui Iacov, si a iubit pe fecioara
vorbindu-i dupa cugetul ei.
4. Grait-a Sihem catre Emor tatal sau zic�nd: ia mie pe fata aceasta de
sotie.
5. Si a auzit Iacov cum a p�ngarit feciorul lui Emor pe Dina fata sa, si
feciorii lui erau cu vitele �n c�mp, si a tacut Iacov p�na au venit ei.
6. Si a iesti Emor tatal lui Sihem la Iacov ca sa-i vorbeasca.
7. Iar feciorii lui Iacov au venit de la c�mp, si daca au auzit s-au
umilit, si s-au tulburat oamenii si s-au �ntristat foarte; caci lucru rusinos a
facut �ntru Israil dormind cu fata lui Iacov, si nu va fi asa.
8. Si a grait lor Emor zic�nd: Sihem feciorul meu a ales cu sufletul sau
pe fata voastra, dati-o deci pe ea lui femeie.
9. Si va �ncuscriti cu noi: fetele voastre dati-le noua, si fetele noastre
luati-le feciorilor vostri.
10. Si �ntru noi locuiti, si pam�ntul iata lat este �naintea voastra,
locuiti si va hraniti pe d�nsul, si agonisiti �ntru el.
11. Si a zis Sihem catre tatal ei si catre fratii ei: sa aflu har �naintea
voastra si ce veti zice vom da.
12. �nmultiti zestrea foarte, si voi da c�t veti zice mie, de-mi veti da
mie copila aceasta femeie.
13. Si au raspuns feciorii lui Iacov lui Sihem si lui Emor tatalui sau cu
�nselaciune, zic�ndu-le: ca a p�ngarit pe Dina sora lor.
14. Si a zis lor Simeon si Levi fratii Dinei: nu vom putea sa facem
cuv�ntul acesta, sa dam pe sora noastra la om netaiat �mprejur, ca este ocara
noua.
15. Numai �ntr-aceasta ne vom asemana voua si vom locui �ntru voi, de veti
face ca noi si voi, ca sa se taie �mprejur toata partea barbateasca.
16. Si vom da fetele noastre voua, si din fetele voastre vom lua noua femei
si vom locui la voi, si vom fi ca o semintie.
17. Iar de nu ne veti asculta, ca sa va taiati �mprejur, vom lua fata
noastra si ne vom duce.
18. Si a placut cuvintele �naintea lui Emor si �naintea lui Sihem, feciorul
lui Emor.
19. Si n-a zabovit t�narul a face cuv�ntul acesta, pentru ca iubea pe fata
lui Iacov, si el era mai mare dec�t toti c�ti erau �n casa tatalui sau.
20. Si a venit Emor si Sihem feciorul lui la poarta cetatii lor, si au
grait catre barbatii cetatii lor zic�nd:
21. Oamenii acestia �n pace sunt cu noi, sa locuiasca pe pam�nt si sa
agoniseasca �ntru el, si pam�ntul iata larg este �naintea lor, fetele lor sa le
luam noua femei, si fetele noastre sa le dam lor.
22. Intr-aceasta numai se vor asemana noua oamenii, ca sa locuiasca cu noi
si sa fim un popor, de se va taia �mprejur la noi toata partea barbateasca, precum
si ei sunt taiati �mprejur.
23. Si vitele lor si cele cu patru picioare si averile lor au nu vor fi ale
noastre? Numai �ntr-aceasta sa ne asemanam lor si ei vor locui cu noi.
24. Si au ascultat pe Emor si pe Sihem feciorul lui toti care intrau pe
poarta cetatii lor; si tot barbatul si-a taiat �mprejur trupul sau.
25. Si a fost �n ziua a treia c�nd erau �n durere, au luat cei doi feciori
ai lui Iacov, Simeon si Levi fratii Dinei, fiecare sabia sa, si au intrat �n
cetate fara temere si au omorat toata partea barbateasca.
26. Si pe Emor si pe Sihem feciorul lui i-au omor�t cu ascutisul sabiei; si
au luat pe Dina din casa lui Sihem si au iesit.
27. Si fiii lui Iacov au intrat peste cei raniti si au pradat cetatea, �n
care au p�ngarit pe Dina sora lor.
28. Si oile lor si boii lor si asinii lor si c�te erau �n cetate si c�te
erau �n c�mp le-au luat.
29. Si toate trupurile lor, si toata agoniseala lor, si femeile lor le-au
robit, si au jefuit c�te erau �n cetate si c�te erau �n case.
30. Si a zis Iacov catre Simeon si catre Levi: ur�t m-ati facut, ca sa fiu
rau tuturor celor ce locuiesc pam�ntul: si �n Hananei si �n Ferezei si eu putin
sunt cu numarul, si de se vor aduna asupra mea, ma vor taia si voi pieri eu si
casa mea.
31. Iar ei au zis: au doar ca si cu o curva vor trai cu sora noastra?

CAP. 35.
Moartea Rahilei.

Si au zis Dumnezeu lui Iacov: scoala si te suie �n locul Vetil si locuieste acolo
si fa altar lui Dumnezeu celui ce s-au aratat tie, c�nd fugeai de la fata lui Isav
fratele tau.
2. Si a zis Iacov casei sale si tuturor celor ce erau cu sine: ridicati
din mijlocul vostru pe dumnezeii cei straini care sunt cu voi, si va curatiti si
va schimbati hainele voastre.
3. Si scul�ndu-ne sa ne suim �n Vetil si sa facem acolo altar lui Dumnezeu
celui ce m-au auzit �n ziua necazului, cel ce au fost cu mine si m-au m�ntuit �n
calea pe care mergeam.
4. Si a dat lui Iacov pe dumnezeii cei straini care erau �n m�inile lor,
si cerceii care erau �n urechile lor; si i-au ascuns Iacov sub terevintul din
Sichim, si i-a pierdut p�na �n ziua de astazi.
5. Si s-a ridicat Israil din Sichim si a fost frica lui Dumnezeu peste
cetatile cele de prin prejurul lor, si n-au alergat pe urma fiilor lui Israil.
6. Si a venit Iacov �n Luza, care este pam�ntul lui Hanaan numit Vetil si
tot poporul care era cu el.
7. Si a zidit acolo altar si a numit numele locului: Vetil, pentru ca
acolo s-au aratat Dumnezeu lui, c�nd fugea el de la fata lui Isav fratelui sau.
8. Si a murit Devora doica Revechei si a �ngropat-o mai jos de Vetil sub
stejar, si a numit Iacov numele lui: stejarul jalei.
9. Si s-au aratat Dumnezeu lui Iacov �nca �n Luza, c�nd a venit acolo
venind din Mesopotamia Siriei, si l-au binecuv�ntat pe el Dumnezeu.
10. Si i-au zis Dumnezeu lui: numele tau nu se va mai chema Iacov, ci
Israil va fi numele tau, si au numit numele lui: Israil.
11. Si au zis Dumnezeu lui: eu sunt Dumnezeul tau, creste si te �nmulteste,
neamuri si adunari de neamuri vor fi dintru tine, si �mparati din coapsa ta vor
iesi.
12. Si pam�ntul care l-am dat lui Avraam si lui Isaac, tie l-am dat pe el,
al tau va fi, si semintiei tale dupa tine voi da pam�ntul acesta.
13. Si s-au suit Dumnezeu de la d�nsul din locul �n care au grait cu
d�nsul.
14. Si a pus Iacov st�lp de piatra �n locul �n care au grait cu el
Dumnezeu, st�lp de piatra si-a turnat peste el vin si a varsat peste el untdelemn.
15. Si a chemat Iacov numele locului �n care au grait cu d�nsul Dumnezeu:
Vetil.
16. Si scul�ndu-se Iacov din Vetil a �ntins cortul sau dincolo de turnul
Gader, si a fost c�nd s-a apropiat Havrata, ca sa vina la Efrata a nascut Rahila,
si greutate a avut la nastere.
17. Si a fost c�nd a nascut ea cu greu, a zis ei moasa: cuteaza, ca si
acesta �ti este fiu.
18. Si a fost c�nd �si da ea sufletul, ca murea, a chemat numele lui: fiul
durerii mele, iar tatal sau l-a numit pe d�nsul: Veniamin.
19. Si a murit Rahila si s-a �ngropat �n calea Efratului, acesta este
Vitleem.
20. Si a pus Iacov st�lp pe morm�ntul ei, acesta este st�lpul morm�ntului
Rahilei p�na �n ziua de astazi.
21. Si a fost c�nd a locuit Israil �n pam�ntul acela a mers Ruvin si a
dormit cu Valla tiitoarea tatalui sau Iacov, si a auzit Israil si rau s-a aratat
�naintea lui.
22. Si erau fiii lui Iacov doisprezece.
23. Feciorii Liei cel dintai nascut al lui Iacov: Ruvin, Simeon, Levi,
Iuda, Isahar, Zavulon.
24. Si feciorii Rahilei: Iosif si Veniamin.
25. Si feciorii Vallei slujnica Rahilei: Dan si Neftali.
26. Si feciorii Zelfei slujnica Liei: Gad si Asir. Acestia sunt feciorii
lui Iacov, care s-au nascut �n Mesopotamia Siriei.
27. Si a venit Iacov la Isaac tatal sau la Mamvri �n cetatea c�mpului:
acesta este Hevron �n pam�ntul lui Hanaan, unde a locuit Avraam si Isaac.
28. Si au fost zilele lui Isaac, care a trait ani o suta optzeci,
29. Si slabind Isaac a murit si s-a adaugat l�nga neamul sau batr�n si plin
de zile, si l-au �ngropat pe el Isav si Iacov feciorii lui.

CAP. 36.
Neamul lui Isav.

Acestea sunt nasterile lui Isav, acesta este Edom.

2. Si Isav si-a luat lui femei din fetele Hananeilor: pe Ada fata lui Elom
Heteul si pe Olivema fata lui Ana feciorul lui Sevegon Eveul.
3. Si pe Vasemata fata lui Ismail sora lui Naveot.
4. Si a nascut Ada lui Isav: pe Elifas; si Vasemata a nascut pe Raguil.
5. Si Olivema a nascut pe Ieus si pe Eglom si pe Kore. Acestia sunt
feciorii lui Isav, care s-au nascut lui �n pam�ntul Hanaan.
6. Si a luat Isav pe femeile sale si pe feciorii sai si pe fetele sale, si
toate trupurile casei sale si toate averile sale si vitele si toate c�te a avut si
toate c�te a agonisit �n pam�ntul lui Hanaan; si s-a dus Isav din pam�ntul Hanaan,
de la fata lui Iacov fratelui sau.
7. Pentru ca erau averile lor mai multe dec�t sa poata locui �ntr-un loc,
si pam�ntul �n care locuiau nu-i putea cuprinde pe ei de multimea averilor lor.
8. Si a locuit Isav �n muntele Seir. Isav acesta este Edom.
9. Acestea sunt nasterile lui Isav tatalui lui Edom �n muntele Seir.
10. Si acestea sunt numele fiilor lui Isav: Elifas fiul Adei femeii lui
Isav, si Raguil fiul Vasematei femeii lui Isav.
11. Si s-au nascut lui Elifas feciori: Teman si Omar si Sofar si Gomot si
Kenez.
12. Si Tamna era tiitoare lui Elifas fiul lui Isav si a nascut lui Elifas
pe Amalic, acestia sunt feciorii Adei femeii lui Isav.
13. Si acestia sunt feciorii lui Raguil: Nahot si Zare si Some si Moze.
Acestia erau feciorii Vasematei femeii lui Isav.
14. Si acestia sunt feciorii Olivemii femeii lui Isav, care a fost fata lui
Ana feciorul lui Sevegon, si a nascut lui Isav: pe Ieus si pe Ieglom si pe Kore.
15. Acestia sunt capeteniile fiii lui Isav, fiii lui Elifas celui �nt�i
nascut al lui Isav: Domnul Teman, Domnul Omar, Domnul Sofar, Domnul Kenez,
16. Domnul Kore, Domnul Gotom, Domnul Amalic, acestia sunt Domnii lui
Elifas �n pam�ntul Idumeii, acestia sunt fii Adei.
17. Si acestia sunt fii lui Raguil fiului lui Isav: Domnul Nahot, Domnul
Zare, Domnul Some, Domnul Moze, acestia sunt Domnii lui Raguil �n pam�ntul
Edomului, acestia sunt feciorii Vasematei femeii lui Isav.
18. Si acestia sunt feciorii Olivemii femeii lui Isav: Domnul Ieus, Domnul
Ieglom, domnul Kore, acestia sunt Domnii Olivemii fetei lui Ana femeii lui Isav.
19. Acestia sunt feciorii lui Isav si acesti sunt Domnii lor, acestia sunt
feciorii lui Edom.
20. Si acestia sunt feciorii lui Seir Horeului celui ce locuieste pam�ntul:
Lotan, Soval, Sevegon, Ana,
21. Si Dison si Asar si Rison, acestia sunt Domnii Horeului feciorului lui
Seir �n pam�ntul lui Edom.
22. Si au fost feciorii lui Lotan: Hori si Eman, iar Sora lui Lotan: Tamna.
23. Si acestia sunt feciorii lui Soval: Golam si Manahat si Ghevil si Sofar
si Omar.
24. Si acestia sunt feciorii lui Sevegon: Aie si ana. Acesta este Ana care
a aflat pe Iamin �n pustie, c�nd pastea asinii lui Sevegon tatalui sau.
25. Si acestia sunt feciorii lui Ana: Dison si Olivema fata lui Ana.
26. Si acestia sunt feciorii lui Dison: Amada si Asvan si Itran si Harran.
27. Si acestia sunt feciorii lui Asar: Valaam si Zucam si Iucam.
28. Si acestia sunt feciorii lui Rison: Os si Aran.
29. Si acestia sunt Domnii lui Horri: Domnul Lotan, Domnul Soval, Domnul
Sevegon, Domnul Ana,
30. Domnul Dison, Domnul Asar, Domnul Rison, acestia sunt Domnii lui Horri
�ntru domniile lor, �n pam�ntului Edomului.
31. Si acestia sunt �mparatii, care au �mparatit �n Edom mai �nainte de a
�mparati �mparat �n Israil.
32. Si a �mparatit �n Edom Valac feciorul lui Veor, si numele cetatii lui:
Denava.
33. Si a murit Valac, si �n locul lui a �mparatit Iovav feciorul lui Zara
din Vosora.
34. Si a murit Iovav, si �n locul lui a �mparatit Asom, din pam�ntul
Temanilor.
35. Si a murit Asom, si �n locul lui a �mparatit Adad feciorul lui Varad,
cel ce a taiat pe Madiam �n c�mpul Moav, si numele Cetatii lui: Ghetem.
36. Si a murit Adad, si �n locul lui a �mparatit Samada, din Maseca.
37. Si a murit Samada, si a �mparatit dupa el Saul din Roovot de l�nga r�u.
38. Si a murit Saul, si a �mparatit dupa el Vallenon fiul lui Ahovor.
39. Si a murit Vallenon feciorul lui Ahovor, si a �mparatit dupa d�nsul
Arad feciorul lui Varad, si numele cetatii lui: Fogor, si numele femeii lui ;
Meteveil, fata lui Matrait feciorul lui Mezoov.
40. Acestea sunt numele Domnilor lui Isav �ntru semintiile lor, dupa
locurile lor �ntru tarile lor si �ntru neamurile lor: Domnul Tamna, Domnul
Golla, Domnul Ieter,
41. Domnul Olivemas, Domnul Ilas, Domnul Finon,
42. Domnul Kenez, Domnul Teman, Domnul Mazar,
43. Domnul Maghediil, Domnul Zafoin. Acestia sunt Domnii Edomului, �ntru
cele zidite �n pam�ntul agoniselii lor. Acesta este Isav tatal Edomului.
CAP. 37.
Visurile si vinderea lui Iosif.

Iar Iacov locuia �n pam�ntul, unde a fost salasluit Isaac tatal sau, �n pam�ntul
Hanaan.
2. Si acestea sunt nasterile lui Iacov, c�nd era Iosif de saptesprezece
ani, si pastea oile tatalui sau cu fratii sai, fiind t�nar, cu feciorii lui Vallii
si cu feciorii Zelfii femeile tatalui sau, si ei au p�r�t pe Iosif cu fapta rea
catre Israil tatal lor.
3. Iar Iacov iubea pe Iosif mai mult dec�t pe toti fiii sai, pentru ca fiu
de batr�nete era lui, si i-a facut lui haina pestrita.
4. Si vaz�nd fratii lui, ca pe el iubeste tatal lor mai mult dec�t pe toti
fiii sai, l-au ur�t pe el, si nu putea grai lui nimic de pace.
5. Si �n somn vaz�nd Iosif vis, l-a spus fratilor sai.
6. Si a zis lor: ascultati visul acesta care l-am visat:
7. Mi se parea ca voi legati snopi �n mijlocul c�mpului, si s-a sculat
snopul meu si a statut drept; si �nconjur�ndu-l snopii vostri, s-au �nchinat
snopului meu.
8. Iar fratii lui au zis: au doar �mparatind vei �mparati peste noi, s-au
domnind vei domni peste noi? Si au adaugat mai mare ura asupra lui pentru visele
lui si pentru cuvintele lui.
9. Si a vazut alt vis, si l-a spus tatalui sau si fratilor sai, si a zis:
iata am visat alt vis, cum ca soarele si luna si unsprezece stele se �nchinau mie.
10. Si l-a certat tatal sau, zic�ndu-i: ce este visul acesta care ai visat?
Nu cumva vom veni, eu si muma ta si fratii tai sa ne �nchinam tie pe pam�nt?
11. Si l-au pizmuit fratii lui; iar tatal sau a pazit cuv�ntul.
12. Si s-au dus fratii lui sa pasca oile tatalui lor �n Sihem.
13. Si a zis Israil catre Iosif: iata fratii tai pasc oile �n Sihem, vino,
sa te trimit la d�nsii, si el i-a zis: iata eu.
14. Si i-a zis Israil lui: mergi si vezi de sunt sanatosi fratii tai si
oile, si-mi spune; si l-a trimis pe el din valea Hevronului, si a venit �n Sihem.
15. Si l-a aflat pe el un om, ratacind pe c�mp, si l-a �ntrebat omul
zic�nd: ce cauti?
16. Iar el a zis: pe fratii mei caut, spune-mi unde pasc oile?
17. Si i-a zis omul: s-au dus de aici, ca i-am auzit pe ei zic�nd: sa
mergem �n Dotaim, si s-a dus Iosif dupa fratii sai, si i-a aflat �n Dotaim.
18. Iar ei vaz�ndu-l pe el de departe p�na a nu se apropia d�nsii, g�ndeau
rau, ca sa-l omoare pe el.
19. Si a zis fiecare catre fratele sau: iata visatorul acela vine.
20. Acum dar veniti sa-l omor�m, si sa-l aruncam �ntr-o groapa, si vom
zice: hiara rea l-a m�ncat pe el, si vom vedea ce vor fi visurile lui.
21. Si auzind Ruvin l-a scos din m�inile lor, zic�nd: sa nu-i luam viata.
22. Si a zis lor Ravin: sa nu varsati s�nge, aruncati-l �ntr-o groapa de
aceasta care este �n pustie; iar m�na sa nu va puneti pe el, ca cerca �n ce chip
�l va scoate pe el din m�inile lor, si sa-l dea tatalui sau.
23. Deci a fost c�nd a venit Iosif la fratii sai, ei l-au dezbracat de
haina cea pestrita, cu care era �mbracat.
24. Si lu�ndu-l l-au aruncat �n groapa, iar groapa era desarta, si nu avea
apa.
25. Apoi ei au sezut sa man�nce p�ine, si caut�nd cu ochii au vazut, si
iata calatori Ismailteni venea din Galaad, si camilele lor �ncarcate de tam�ie si
de rasina si de smirna, si mergeau sa se pogoare �n Eghipet.
26. Si a zis Iuda catre fratii sai: ce folos de vom ucide pe fratele nostru
si vom ascunde s�ngele lui?
27. Veniti sa-l vindem Ismailtenilor acestora, iar m�inile noastre sa nu
fie pe d�nsul, ca fratele nostru si trupul nostru este, si au ascultat fratii lui.
28. Si trec�nd pe acolo oameni Madiamiteni negutatori, l-au tras si l-au
scos pe Iosif din groapa, si l-au v�ndut Ismailtenilor cu douazeci de auri, si l-
au dus �n Eghipet.
29. Si s-a �ntors Ruvin din groapa, si n-a vazut pe Iosif �n groapa, si si-
a rupt hainele sale.
30. Si s-a �ntors la fratii sai, si a zis: baiatul nu este, dar eu unde ma
voi mai duce?
31. Si lu�nd ei haina lui Iosif au junghiat un ied de capra, si muiara
haina lui �n s�nge.
32. Si au trimis haina cea pestrita, si o adusera tatalui lor, si zisera:
aceasta o am aflat, cunoaste de este haina fiului tau, au nu?
33. Si a cunoscut-o, si a zis: haina fiului meu este, hiara rea l-a m�ncat
pe el, hiara l-a rapit pe Iosif.
34. Si si-a rupt Iacov hainele sale, si a pus pe mijlocul sau sac si a
pl�ns pe fiul sau zile multe.
35. Si s-au adunat toti feciorii si fetele lui, si au venit sa-l m�ng�ie,
si nu vrea sa se m�ng�ie, zic�nd: ca ma voi pogor� �n Iad la fiul meu pl�ng�nd, si
l-a pl�ns pe el tatal sau.
36. Iar Madiamitenii au v�ndut pe Iosif �n Eghipet lui Pentefri dregatorul
lui Faraon, care era mai mare peste bucatari.

CAP. 38.
Iuda si Tamar.

Si a fost �n vremea aceia s-a pogor�t Iuda de la fratii sai, si a venit p�na la un
om Odolamitean anume Iras.
2. Si a vazut acolo Iuda o fata a unui om Hananeu anume Sava, si a luat-o
pe ea femeie, si a intrat la ea.
3. Si zamislind ea a nascut fecior, si a chemat numele lui Ir.
4. Si iar zamislind a nascut fecior, si a chemat numele lui Avnan.
5. Si adaug�nd a nascut �nca al treilea fecior, si a chemat numele lui
Silom, si ea era �n Hasvi c�nd i-a nascut pe ei.
6. Si a luat Iuda femeie lui Ir celui �nt�i nascut, careia numele era
Tamar.
7. Si a fost Ir cel �nt�i nascut al lui Iuda rau �naintea Domnului, si l-
au ucis pe el Dumnezeu.
8. Si a zis Iuda lui Avnan: intra la femeia fratelui tau, si ia-o pe ea
femeie, si ridica sam�nta fratelui tau.
9. Si cunosc�nd Avnan, ca nu va fi sam�nta a lui, c�nd mergea la femeia
fratelui sau varsa pe pam�nt, ca sa nu dea sam�nta fratelui sau.
10. Si rau s-a aratat �naintea lui Dumnezeu, pentru ca a facut aceasta, si
l-a omor�t si pe acesta.
11. Si a zis Iuda catre Tamar nora sa: sezi vaduva �n casa tatalui tau,
p�na ce va creste mare Silom feciorul meu, ca se temea ca nu cumva sa moara si
acesta ca si fratii lui; si merg�nd Tamar a sezut �n casa tatalui sau.
12. Si au trecut zile munte, si a murit Sava femeia lui Iuda, si m�ng�indu-
se Iuda, s-a suit la cei ce tundeau oile lui, el si Iras pastorul lui
Odolomiteanul �n Tamna.
13. Si s-a spus Tamarei nurorii sale zic�ndu-i: iata socrul tau se suie �n
Tamna sa tunda oile sale.
14. Si ea dezbrac�nd de pe sine hainele cele de vaduvie, s-a �nvalit cu
brobodelnicul si s-a �nfrumusetat si a sezut la portile Enanului, care este �n
calea Tamnei, ca a vazut cum ca Silom a crescut mare, si el n-a dat-o lui femeie.
15. Si vaz�ndu-o pe ea Iuda, a socotit ca este o curva, ca ea si-a acoperit
fata sa, si n-a cunoscut-o.
16. Si s-a abatut la d�nsa din cale, si i-a zis ei: lasa-ma sa intru la
tine, ca n-a cunoscut-o cum ca este nora sa, iar ea a zis: ce-mi vei da de vei
intra la mine?
17. Iar el a zis: eu �ti voi trimite un ied de capra din oile mele, iar ea
a zis: da-mi arvuna p�na vei trimite tu.
18. Iar el a zis: ce arvuna �ti voi da? Iar ea a zis: inelul tau si
gherdanul si toiagul care-ti este �n m�na, si i-a dat ei, si a intrat la d�nsa, si
ea a luat �n p�ntece de la el.
19. Si scul�ndu-se ea s-a dus, s-a dezvalit de brobodelnic, si s-a �mbracat
cu hainele cele de vaduvie.
20. Si a trimis Iuda iedul de capra prin m�na pastorului sau Odolomiteanul,
ca sa ia de la femeie arvuna, si n-a aflat-o pe ea.
21. Si a �ntrebat pe oamenii din locul acela si a zis lor: unde este curva
care a fost �n Enan l�nga cale? Iar ei au zis: n-a fost nici o curva.
22. Si s-a �napoiat la Iuda si a zis: n-am aflat, si oamenii locului zic ca
nu este acolo curva.
23. Si a zis Iuda: tine-le pe ele; ci ca nu cumva sa fim de batjocura, eu
am trimis iedul acesta, si tu n-ai aflat-o.
24. Si a fost dupa a treia luna s-a spus lui Iuda, zic�nd: a curvit Tamar
nora ta, si iata are �n p�ntece din curvie, iar Iuda a zis: scoateti-o pe ea, si
sa se arda.
25. Si dupa ce s-a adus ea, a trimis la socrul sau, zic�nd ea: din omul, a
cui sunt acestea, am eu �n p�ntece, si a zis: cunoaste al cui este inelul si
gherdanul si toiagul acesta.
26. Si a cunoscut Iuda, si a zis: s-a �ndreptat Tamar mai mult dec�t mine,
pentru ca nu o am dat pe ea lui Silom feciorului meu, si n-a mai adaugat a o
cunoaste pe d�nsa.
27. Si a fost c�nd era sa nasca, erau gemeni �n p�ntecele ei.
28. Si a fost c�nd nastea ea, unul a scos �nainte m�na sa, lu�nd moasa
rosul, a legat la m�na lui, zic�nd: acesta va iesi mai �nainte.
29. Apoi a tras �napoi m�na, si �ndata a iesit fratele lui, iar ea a zis:
pentru ce s-a rupt pentru tine gard? Si a chemat numele lui Fares.
30. Si dupa ce acesta a iesit fratele lui la a carui m�na era rosul, si a
chemat numele lui Zara.

CAP. 39.
Iosif �n Eghipet si curatia lui.

Si Iosif s-a dus �n Eghipet, si l-a cumparat pe el Pentefri dregatorul lui Faraon
cel mai mare peste bucatari, barbat eghiptean, din m�inile Ismailtenilor, care l-
au adus pe el acolo.
2. Si era Domnul cu Iosif, si era el barbat �ndem�natic, si a fost �n casa
la stap�nul sau Eghipteanul.
3. Si stia stap�nul lui, ca Domnul era cu d�nsul, si ori c�te face el
Domnul le sporeste �n m�inile lui.
4. Si a aflat Iosif har �naintea stap�nului sau, si i-a placut lui si l-a
pus pe el peste casa sa, si toate c�te avea el le-a dat pe m�na lui Iosif.
5. Si a fost dupa ce l-a pus pe el peste casa sa si peste toate c�te avea
el, a binecuv�ntat Domnul casa Eghipteanului pentru Iosif, si a fost
binecuv�ntarea Domnului �ntru toata avutia lui, �n casa si �n tarina lui.
6. Si toate c�te avea el le-a dat �n m�inile lui Iosif, si nu stia de ale
sale nimic, afara de p�inea ce m�nca el, si era Iosif bun la chip si frumos la
fata foarte.
7. Si a fost dupa aceasta femeia stap�nului sau a pus ochii sai pe Iosif,
si a zis lui: culca-te cu mine.
8. Iar el nu vrea, si a zis femeii stap�nului sau: daca stap�nul meu
pentru mine nu cunoaste nimic, din c�te sunt �n casa lui, ci toate c�te are el le-
a dat �n m�inile tale.
9. Si nu este �n casa aceasta nimic, care sa nu fie sub mine, nici s-a
luat de la mine nimic, afara de tine; pentru ca tu esti femeia lui, si cum voi
face acest cuv�nt rau, si sa pacatuiesc �naintea lui Dumnezeu?
10. Si vorbind ea lui Iosif �n toate zilele, el nu asculta de ea, ca sa se
culce si sa se �mpreune cu ea.
11. Si a fost �ntr-o zi, a intrat Iosif �n casa ca sa-si faca lucrurile
sale, si nimeni nu era �nauntru din cei de casa.
12. Si ea l-a apucat de haine, zic�nd: dormi cu mine, iar el las�ndu-si
hainele sale �n m�inile ei, a fugit si a iesit afara.
13. Si a fost daca a vazut ea ca si-a lasat hainele sale �n m�inile ei, a
fugit si a iesit afara,
14. A chemat ea pe cei de casa si a le-a grait lor zic�nd: vedeti, ca a
bagat la noi sluga evreu, ca sa-si bata joc de noi, care a intrat la mine si a
zis: dormi cu mine, si eu am strigat cu glas mare.
15. Si auzind el c-am �naltat glasul meu si am strigat, las�ndu-si hainele
sale la mine a fugit si a iesit afara.
16. Si ea a tinut hainele sale la sine p�na ce a venit stap�nul acasa.
17. Si a vorbit lui dupa cuvintele acestea zic�nd: a intrat la mine sluga
cea de evreu pe care l-ai bagat la noi, sa ma batjocureasca, si a zis mie: dormi-
voi cu tine,
18. Si daca a auzit c-am �naltat glasul meu si am strigat, las�nd hainele
sale la mine, a fugit si a iesit afara.
19. Si a fost cum a auzit stap�nul lui cuvintele femeii sale, c�te le-a
grait catre d�nsul zic�nd: asa mi-a facut sluga ta, s-a aprins de m�nie.
20. Si lu�nd stap�nul pe Iosif, l-a bagat �n temnita �n locul �n care se
tineau legatii �mparatului �nchisi acolo �n temnita.
21. Si era Domnul cu Iosif, si a varsat peste el mila, si i-a dat lui har
�naintea celui mai mare peste temnita.
22. Si cel mai mare peste temnita a dat pe m�na lui Iosif temnita si pe
toti cei os�nditi care erau �n temnita, si toate c�te se faceau acolo, el le
facea.
23. Si nu stia cel mai mare peste temnita nimic de temnita pentru el, ca
toate erau pe m�na lui Iosif, pentru ca Domnul era cu d�nsul si c�te facea el,
Domnul le sporea �n m�inile lui.

CAP. 40.
Iosif t�lcuieste visuri �n temnita.

Si a fost dupa cuvintele acestea cel mai mare peste paharnicii �mparatului
Eghipetului si cel mai mare peste facatorii de p�ine au gresit Domnului lor,
�mparatului Eghipetului.
2. Si s-a m�niat Faraon pe am�ndoi dregatorii sai, pe cel mai mare peste
paharnici si pe cel mai mare peste facatorii de p�ine.
3. Si i-a pus pe ei sub paza �n temnita �n locul unde era Iosif.
4. Si mai marele temnitii i-a dat pe ei lui Iosif, si le-a slujit lor, si
au venit ei vr-o c�teva zile �n temnita.
5. Si au vazut am�ndoi vis �ntr-o noapte; si vederea visului celui mai
mare peste paharnici, si acelui mai mare peste facatorii de p�ine ai �mparatului
Eghipetului, care erau �n temnita, era aceasta.
6. Intrat-a la ei Iosif dimineata si i-a vazut tulburati.
7. Si a �ntrebat pe dregatorii lui Faraon, care erau cu el �n temnita la
Domnul lui, zic�nd: ce este ca fetele voastre sunt astazi posomor�te?
8. Iar ei au zis lui: vis am vazut, si nu este cine sa-l t�lcuiasca; si a
zis lor Iosif: au nu este prin Dumnezeu aratarea lor? Spuneti-mi dar mie.
9. Si cel mai mare peste paharnici a spus visul sau lui Iosif, si a zis:
�n somnul meu era vie �naintea mea.
10. Si �n vie erau trei vite, si odraslind scoteau vlastari si struguri
copti.
11. Si paharul lui Faraon era �n m�na mea, si am luat strugurele si l-am
stors �n paharul lui Faraon, si am dat paharul �n m�na lui Faraon.
12. Iar Iosif i-a zis: aceasta este t�lcuirea lui: cele trei vite, trei
zile sunt.
 13. �nca trei zile, si-si va aduce aminte Faraon de boieria ta, si iarasi
te va pune �ntru marirea paharniciei tale, si vei da paharul lui Faraon �n m�na
lui dupa boieria ta cea mai dinainte, precum erai c�nd turnai vin,
14. Ci-ti adu aminte de mine pentru tine, c�nd va fi bine tie, si sa faci
cu mine mila si sa aduci aminte de mine lui Faraon si sa ma scoti dintr-aceasta
�nchisoare.
15. Pentru ca furat sunt din pam�ntul Evreilor, si aici n-am facut nimic,
ci m-a aruncat �n groapa aceasta.
16. Si a vazut cel mai mare peste facatorii de p�ine, ca drept a t�lcuit,
si a zis lui Iosif: si eu am vazut vis: si mi se parea ca trei cosuri de p�ine
ridicam pe capul meu.
17. Si �n cosul cel mai deasupra erau toate felurile, de care �mparatul
Faraon m�nca, lucru facut de p�ine, si pasarile cerului m�ncau cele ce erau �n
cosul cel deasupra capului meu.
18. Si raspunz�nd Iosif a zis lui: aceasta este t�lcuirea: cele trei
cosuri, trei zile sunt.
19. �nca trei zile, si va lua Faraon capul tau de la tine, si te va
sp�nzura pe lemn, si vor m�nca pasarile cerului carnurile tale.
20. Si a fost �n ziua a treia era ziua nasterii lui Faraon, si a facut
ospat tuturor slugilor sale, si si-a adus aminte de boieria paharnicului, si de
boieria facatorului de p�ine, �n mijlocul slugilor sale.
21. Si pe cel mai mare peste paharnici l-a asezat �n boieria lui, si a dat
paharul �n m�na lui Faraon.
22. Iar pe cel mai mare peste facatorii de p�ine l-a sp�nzurat, dupa cum
le-a t�lcuit lor Iosif.
23. Si nu si-a adus aminte cel mai mare peste paharnici de Iosif, ci l-a
uitat pe el.

CAP. 41.
�naltarea lui Iosif prin talmacirea visurilor lui Faraon.

Si a fost dupa doi ani de zile Faraon a vazut vis: se parea lui, ca sta l�nga r�u.
2. Si iata parea ca din r�u se suiau sapte vaci frumoase la chip si alese
la trupuri, si pasteau pe tarmuri.
3. Si alte sapte vaci se suiau dupa acestea din r�u ur�te la chip si slabe
la trupuri, si pasteau l�nga vacile cele de pe marginea r�ului.
4. Si vacile cele sapte ur�te si slabe la trupuri, au m�ncat de tot pe
cele sapte vaci frumoase la chip si alese la trupuri, si s-a desteptat Faraon.
5. Si a visat a doua oara, si iata cresteau dintr-o radacina sapte spice
alese si bune.
6. Si alte sapte spice suptiri stricate si palite de v�nt rasareau dupa
d�nsele.
7. Si spicele cele sapte suptiri si palite de v�nt au �nghitit pe cele
sapte spice alese si pline, si s-a desteptat Faraon, si era vis.
8. Si s-a facut dimineata, si s-a tulburat sufletul lui, si trimit�nd a
chemat pe toti t�lcuitorii Eghipetului si pe toti �nteleptii lui, si le-a spus lor
Faraon visul sau, si nu era cine sa-l t�lcuiasca lui Faraon.
9. Si a grait cel mai mare peste paharnici catre Faraon zic�nd: de pacatul
meu �mi aduc aminte astazi.
10. Faraon s-a m�niat pe slugile sale, si ne-a pus pe noi sub paza �n casa
celui mai mare peste bucatari, pe mine si pe cel mai mare peste p�ine.
11. Si am vazut am�ndoi vis �ntr-o noapte, eu si el, fiecare dupa visul sau
am vazut.
12. Si era acolo cu noi un t�nar evreu, sluga al celui mai mare peste
bucatari, si i-am spus lui, iar el ni le-a t�lcuit noua.
13. Si a fost precum ne-a t�lcuit noua, asa s-a �nt�mplat; eu sa fiu asezat
�n boieria mea, iar acela sa fie sp�nzurat.
14. Si trimit�nd Faraon a chemat pe Iosif, si-l scoasera pe d�nsul din
temnita, si �l rasera pe d�nsul, si-i schimbara �mbracamintea lui, si a venit la
Faraon.
15. Si a zis Faraon lui Iosif: vis am vazut, si nu este cine sa-l
t�lcuiasca; si eu am auzit zic�ndu-se de tine, ca tu daca auzi visurile, le
t�lcuiesti.
16. Si raspunz�nd Iosif lui Faraon, a zis: fara de Dumnezeu nu se va
raspunde m�ntuirea lui Faraon.
17. Si a grait Faraon lui Iosif zic�nd: �n somnul meu mi se parea ca stau
pe tarmurile r�ului.
18. Si parea ca din r�u se suiau sapte vaci frumoase la chip si alese la
trupuri si pasteau pe tarmuri.
19. Si iata si alte sapte vaci se suiau dupa ele din r�u, rele si ur�te la
chip si slabe la trupuri, dec�t care n-am vazut mai ur�te �n tot pam�ntul
Eghipetului.
20. Si vacile cele sapte ur�te si slabe la trupuri, au �nghitit de tot pe
cele sapte vaci dint�i bune si alese.
21. Si au intrat �n p�ntecele lor, si nu s-a vazut ca intrase �n p�ntecele
lor, si chipurile lor erau ur�te ca si mai �nainte, si destept�ndu-ma, am adormit.
22. Si am vazut iarasi �n somnul meu, si iata parea ca sapte spice pline si
bune cresteau dintr-o radacina.
23. Si alte sapte spice suptiri, stricate si palite de v�nt cresteau
tin�ndu-se de d�nsele.
24. Si au �nghitit cele sapte spice suptiri si palite de v�nt, pe cele
sapte spice bune si pline; deci am spus t�lcuitorilor, si n-a fost cine sa-mi
t�lcuiasca.
25. Si a zis Iosif lui Faraon: visul lui Faraon unul este, Dumnezeu a
aratat lui Faraon cele ce va face.
26. Cele sapte vaci bune, sapte ani sunt, si cele sapte spice bune, sapte
ani sunt, visul lui Faraon unul este.
27. Si cele sapte vaci care se suiau dupa ele, sapte ani sunt, cele sapte
spice suptiri si palite de v�nt, sapte ani sunt, vor fi sapte ani de foamete.
28. Iar cuv�ntul care am zis lui Faraon, ca Dumnezeu a aratat lui Faraon
cele ce va face:
29. Iar �n sapte ani va fi �ndestulare multa �n tot pam�ntul Eghipetului.
30. Si dupa acestia vor veni sapte ani de foamete, si vor uita de
�ndestularea ce a fost �n tot Eghipetul, si va topi foametea pam�ntul.
31. Si nu se va cunoaste �ndestularea pe pam�nt de foametea ce va fi dupa
aceasta, ca va fi mare foarte.
32. Iar visul lui Faraon a fost �ndoit, pentru ca adevarat este cuv�ntul
cel de la Dumnezeu, si va grabi Dumnezeu a-l face pe el.
33. Acum dar cauta om �ntelept si priceput, si-l pune mai mare peste
pam�ntul Eghipetului.
34. Si sa faca Faraon, si sa r�nduiasca mai mari peste pam�nt, si sa
str�nga toate rodurile pam�ntului Eghipetului �n cei sapte ani de �ndestulare.
35. Si sa adune toate bucatele acestor sapte ani buni ce vin, si sa adune
gr�u sub m�na lui Faraon, si sa se pazeasca bucate �n cetati.
36. Si vor fi bucatele cele pazite pe pam�nt �n cei sapte ani ai foametei,
care va fi �n pam�ntul Eghipetului, si nu se va strica pam�ntul de foamete.
37. Si a placut cuv�ntul �naintea lui Faraon si �naintea tuturor slugilor
lui.
38. Si a zis Faraon tuturor slugilor sale: au doar vom afla om ca acesta,
care are Duhul lui Dumnezeu �ntru sine?
39. Si a zis Faraon lui Iosif: de vreme ce Dumnezeu a aratat tie toate
acestea, nu este om mai �ntelept si mai priceput dec�t tine.
40. Tu vei fi mai mare peste casa mea, si de cuv�ntul tau va asculta tot
poporul meu, numai scaunul voi avea eu mai presus dec�t tine.
41. Si a zis Faraon lui Iosif: iata te pun pe tine astazi peste tot
pam�ntul Eghipetului.
 42. Si lu�nd Faraon inelul din m�na sa l-a pus �n m�na lui Iosif, si l-a
�mbracat pe el cu haina de vison, si a pus lant de aur �mprejurul grumazului lui.
43. Si l-a suit pe d�nsul �n carul cel de al doilea dintr-ale sale, si a
strigat �naintea lui vestitorul, si l-a pus peste tot pam�ntul Eghipetului.
44. Si a zis Faraon lui Iosif: eu Faraon, afara de tine nimeni nu va ridica
m�na sa peste tot pam�ntul Eghipetului.
45. Si a numit Faraon numele lui Iosif: Psontomfanih, si i-a dat pe Asineta
fata lui Petefri Preotul Iliopolei, sa-i fie femeie.
46. Si Iosif era de treizeci de ani c�nd a statut �naintea lui Faraon
�mparatul Eghipetului, si a iesit Iosif de la fata lui Faraon, si a umblat tot
pam�ntul Eghipetului.
47. Si a facut pam�ntul bucate �ntru cei sapte ani de �ndestulare.
48. Si a adunat toate bucatele celor sapte ani, �ntru care era �ndestulare
�n pam�ntul Eghipetului, si a pus bucatele �n cetati, bucatele c�mpurilor celor
din prejurul cetatii le-a pus �ntr-�nsa.
49. Si a adunat Iosif gr�u, ca nisipul marii, c�t nu putea sa-l numere, ca
era mult foarte.
50. Si mai �nainte de ce a venit acei sapte ani de foamete a avut Iosif doi
feciori, pe care i-a nascut lui Asineta fata lui Petefri Preotul Iliopolei.
51. Si a numit Iosif numele celui �nt�i nascut, Manasi, zic�nd: ca m-a
facut Dumnezeu a uita toate durerile mele si toate ale tatalui meu.
52. Si numele celui de al doilea l-a numit Efraim, zic�nd: ca m-a �naltat
Dumnezeu �n pam�ntul smereniei mele.
53. Si au trecut cei sapte ani de �ndestula-re care au fost �n pam�ntul
Eghipetului.
54. Si au �nceput cei sapte ani de foamete a veni, dupa cum a zis Iosif. Si
s-a facut foamete �n tot pam�ntul, iar �n tot cuprinsul Eghipetului era p�ine.
55. Si a flam�nzit tot pamantul Eghipetului, si a strigat poporul catre
Faraon pentru p�ine, si a zis Faraon tuturor Eghiptenilor: megeti la Iosif, si ce
va zice voua faceti.
56. Si foametea era pe fata a tot pam�ntul, si a deschis Iosif toate
jitnitile, si vindea tuturor Eghiptenilor.
57. Si toate tarile au venit �n Eghipet sa cumpere de la Iosif, pentru ca
se �ntarise foametea peste tot pam�ntul.

CAP. 42.
Fiii lui Iacov merg �n Eghipet.

Si vaz�nd Iacov, ca se vinde gr�u �n Eghipet, a zis feciorilor sai: pentru ce va

leneviti?
2. Iata am auzit, ca este gr�u �n Eghipet: pogor�ti-va acolo si cumparati-
ne putinele bucate, ca sa traim si sa nu murim.
3. Si s-au pogor�t cei zece frati ai lui Iosif sa cumpere gr�u din
Eghipet.
4. Iar pe Veniamin fratele lui Iosif nu l-a trimis cu fratii sai, ca a
zis: ca nu cumva sa slabeasca pe cale.
5. Si au venit feciorii lui Israil sa cumpere cu cei ce veneau, pentru ca
era foamete �n pam�ntul Hanaan.
6. Iar Iosif era mai marele pam�ntului, el vindea la tot poporul
pam�ntului, si venind fratii lui Iosif, s-au �nchinat lui cu fata la pam�nt.
7. Si vaz�nd Iosif pe fratii sai i-a cunoscut, si s-a facut strain de
catre ei, si le-a grait lor aspru, si le-a zis: de unde ati venit? Iar ei au zis:
din pam�ntul Hanaan, sa cumparam bucate.
8. Si a cunoscut Iosif pe fratii sai, iar ei nu l-au cunoscut pe el.
9. Si si-a adus aminte Iosif de visurile sale, care le-a vazut si a zis
lor: iscoade sunteti, ati venit sa cercati caile tarii?
10. Iar ei au zis: nu Doamne, slugile tale am venit sa cumparam bucate.
11. Toti suntem fii ai unui om, de pace suntem, noi slugile tale nu suntem
iscoade.
12. Si a zis lor Iosif: Nu! Ci ati venit sa vedeti cararile pam�ntului
acestuia.
13. Iar ei au zis: doisprezece frati suntem slugile tale �n pam�ntul
Hanaan, si cel mai t�nar cu tatal nostru este astazi, iar celalalt nu traieste.
14. Si au zis lor Iosif: aceasta este ce am grait voua zic�nd ca iscoade
sunteti.
15. Intr-aceasta va veti arata, pe sanatatea lui Faraon, nu veti iesi de
aici, p�na c�nd fratele vostru cel mai t�nar nu va veni aici.
16. Trimiteti pe unul dintre voi si aduceti pe fratele vostru, iar voi veti
fi la opreala p�na ce vor arata cuvintele voastre de vorbiti adevarat au ba; iar
de nu pe sanatatea lui Faraon, cu adevarat iscoade sunteti.
17. Si i-a pus pe ei sub paza trei zile.
18. Si le-a zis lor a treia zi: faceti aceasta, si veti fi vii, ca eu ma
tem de Dumnezeu.
19. De sunteti de pace, un frate al vostru sa se opreasca sub paza, iar voi
mergeti, si duceti gr�ul vostru, care l-ati cumparat.
20. Si pe fratele vostru cel mai t�nar sa-l aduceti la mine, si se vor
crede cuvintele voastre, iar de nu, veti muri; si ei au facut asa.
21. Si au zis fiecare catre fratele sau: asa este, ca �n pacat suntem noi
pentru fratele nostru, ca nu ne-a fost mila de necazul sufletului lui, c�nd ne
ruga pe noi, si nu l-am ascultat pe d�nsul, pentru aceasta a venit peste noi
nevoia aceasta.
22. Si raspunz�nd Ruvin a zis lor: nu v-am grait voua, zic�nd: nu faceti
nedreptate baiatului, si nu m-ati ascultat? Si iata s�ngele lui se cere.
23. Si ei nu stiau cum ca Iosif ;i �ntelege, pentru ca prin talmaci vorbea
cu ei.
24. Si �ntorc�ndu-se de la ei Iosif a pl�ns, si iarasi venind la ei si le-a
vorbit lor, si a luat pe Simeon dintre ei, si l-a legat �naintea lor.
25. Si a poruncit Iosif sa le umple sacii lor de gr�u, si argintul
fiecaruia sa-l puna �n sacul sau, si sa le dea de ajuns m�ncare pe cale; si s-a
facut lor asa.
26. Si ei pun�nd gr�ul pe asinii lor s-au dus de acolo.
27. Si dezleg�nd unul sacul sau sa dea m�ncare asinilor sai unde au
odihnit, a vazut legatura argintului sau si era la gura sacului.
28. Si a spus fratilor sai: mi s-a �napoiat argintul, si iata-l �n sacul
meu, si s-a spaim�ntat inima lor, si s-au tulburat zic�nd unul catre altul: ce au
facut aceasta Dumnezeu noua?
29. Si au venit la Iacov tatal lor, �n pam�ntul Hanaan, si au spus lui
toate c�te s-au �nt�mplat lor zic�nd:
30. Grait-a omul, Domnul pam�ntului, catre noi aspru, si ne-a pus pe noi �n
paza, ca si cum am fi mers sa iscodim pam�ntul.
31. Si noi am spus lui: de pace suntem, nu suntem iscoade.
32. Doisprezece frati suntem, fiii tatalui nostru, unul nu este, iar cel
mai mic cu tatal nostru este astazi �n pam�ntul Hanaan.
33. Si a zis noua omul, Domnul pam�ntului: �ntr-aceasta voi cunoaste, ca
sunteti de pace, pe un frate al vostru lasati aici cu mine, iar gr�ul care l-ati
cumparat pentru casa voastra luati-l si va duceti.
34. Si aduceti pe fratele vostru cel mai t�nar la mine, si voi cunoaste,
cum ca nu sunteti iscoade, ci sunteti de pace, si pe fratele vostru voi da voua,
si �n tara veti negutatori.
35. Si a fost c�nd au desertat ei sacii lor, legatura cu argintul fiecaruia
era �n sacul sau, si au vazut legaturile cu argintul lor, ei si tatal lor, si s-au
spaim�ntat.
36. Si le-a zis lor Iacov tatal lor: pe mine m-ati facut fara de fii: Iosif
nu este, Simeon nu este, si pe Veniamin sa-l luati? Asupra mea au fost toate
acestea.
37. Si a grait Ruvin tatalui sau, zic�nd: pe am�ndoi feciorii mei sa-i
omori de nu-l voi aduce pe el la tine, da-l pe d�nsul �n m�na mea si eu �l voi
aduce pe el la tine.
38. Iar el a zis: nu se va pogor� fiul meu cu voi, pentru ca fratele lui a
murit, si el singur a ramas, si de se va �nt�mpla lui sa slabeasca �n calea pe
care veti merge, �mi veti duce batr�netele mele cu �ntristare �n Iad.

CAP. 43.
Fiii lui Iacov merg �n Eghipet cu Veniamin.

Si s-a �ntarit foametea pe pam�nt.

2. Si a fost dupa ce au sf�rsit de m�ncat gr�ul, care l-au adus din
Eghipet, le-a zis tatal lor: duceti-va iarasi de cumparati noua putinele bucate.
3. Iar Iuda a grait lui zic�nd: cu juram�nt s-a marturisit noua omul,
Domnul pam�ntului, zic�nd: nu veti vedea fata mea de nu va veni cu voi fratele
vostru cel mai t�nar.
4. Deci de vei trimite pe fratele nostru cu noi, ne vom pogor�, si-ti vom
cumpara tie bucate.
5. Iar de nu vei trimite pe fratele nostru cu noi, nu vom merge, pentru ca
omul a grait noua zic�nd: nu veti vedea fata mea de nu va fi fratele vostru cel
mai t�nar cu voi.
6. Si a zis Israil: de ce mi-ati facut rau spun�nd omului, ca mai aveti
voi si alt frate?
7. Iar ei au zis: �ntreb�nd a �ntrebat pe noi omul, si de neamul nostru,
zic�nd: de traieste �nca tatal vostru? Si de mai aveti voi frate? Si am spus lui
dupa �ntrebarea aceasta, au stiut-am, ca ne va zice noua: aduceti pe fratele
vostru?
8. Si a zis Iuda catre Israil tatal lor: trimite baiatul cu mine, si sa ne
sculam sa mergem, ca sa traim si sa nu murim, si noi si tu si toata gloata
noastra.
9. Eu �l voi lua pe d�nsul, din m�na mea cere-l, de nu-l voi aduce la
tine, si de nu-l voi pune �naintea ta, gresit sa fiu �naintea ta �n toate zilele.
10. Ca de nu ne-am fi zabovit acum, ne-am fi �ntors de doua ori.
11. Si a zis Israil tatal lor: de este asa, aceasta faceti: luati din
roadele pam�ntului �n vasele voastre si duceti omului daruri: rasina si miere si
tam�ie si smirna aleasa si terevint si nuci.
12. Si argintul �ndoit luati �n m�inile voastre, si argintul ce vi s-a
�napoiat �n sacii vostri luati-l cu voi, ca nu cumva sa fie greseala.
13. Si pe fratele vostru luati-l, si scul�ndu-va mergeti la acel om.
14. Si Dumnezeul meu sa dea voua har �naintea omului, ca sa lase pe fratele
vostru celalalt si pe Veniamin, ca eu precum am ramas fara de fii, fara de fii am
ramas.
15. Si lu�nd barbatii darurile acestea si argintul �ndoit, au luat �n
m�inile lor si pe Veniamin, si scul�ndu-se s-au pogor�t �n Eghipet si au statut
�naintea lui Iosif.
16. Si i-a vazut Iosif pe ei si pe Veniamin fratele sau cel de o muma, si a
zis celui mai mare peste casa sa: baga pe oamenii acestia �n casa, si junghie vite
si gateste, caci cu mine vor m�nca oamenii p�ine la amiazazi.
17. Si a facut omul dupa cum i-a zis Iosif, si a bagat pe oameni �n casa
lui Iosif.
18. Si vaz�nd barbatii ca-i baga �n casa lui Iosif, au zis: pentru
argintul, care s-a �napoiat �n sacii nostri dintai, pe noi ne baga �nauntru, ca sa
ne napastuiasca si sa ne ia pe noi slugi, si asinii nostri.
19. Si merg�nd ei la omul ce era peste casa lui Iosif, au grait lui �n usa
casei, zic�nd:
20. Rugamu-ne Doamne: pogor�tu-ne-am �nt�i sa cumparam bucate.
21. Si a fost la �ntoarcere c�nd trebuia sa poposim, am deschis sacii
nostri, si iata argintul fiecaruia �n sacul lui, argintul nostru drept masurat l-
am adus �napoi �n m�inile noastre.
 22. Si alt argint am adus cu noi, ca sa ne cumparam bucate, ca nu stim cine
a pus argintul �n sacii nostri.
23. Si le-a zis lor: mila voua, nu va temeti, Dumnezeul vostru si Dumnezeul
parintilor vostrii au dat voua comori �n sacii vostri, si argintul vostru �ntocmai
�l am, si a scos pe Simeon la ei.
24. Si a adus apa sa se spele picioarele lor, si a dat de m�ncare asinilor
lor.
25. Iar ei au gatit darurile p�na a venit Iosif la amiazazi, si au auzit,
ca acolo va sa pr�nzeasca.
26. Si a intrat Iosif �n casa, si au adus lui darurile ce le aveau �n
m�inile lor �n casa, si s-au �nchinat lui cu fata la pam�nt.
27. Si i-a �ntrebat pe ei: cum va aflati? Si a zis lor: sanatos este tatal
vostru batr�nul, de care ati spus, ca �nca traieste?
28. Iar ei au zis: sanatos este sluga ta, tatal nostru �nca traieste, si a
zis el: binecuv�ntat este omul acela lui Dumnezeu, iar ei plec�ndu-se s-au
�nchinat lui.
29. Si caut�nd Iosif cu ochii sai a vazut pe Veniamin fratele sau cel de o
muma, si a zis: acesta este fratele vostru cel mai t�nar, pe care ati zis, ca-l
veti aduce la mine? Si ei au zis lui: acesta este adevarat; iar el a zis lui:
Dumnezeu sa te miluiasca fiule.
30. Si s-a tulburat Iosif, si se rupea inima lui pentru fratele sau, si
cauta sa pl�nga, si intr�nd �n camara a pl�ns acolo.
31. Si dupa ce s-a spalat pe obraz, iesind afara s-a stap�nit, si a zis:
puneti p�ini.
32. Si au pus lui singur, si lor deosebi, si Eghiptenilor celor ce m�ncau
cu el deosebi, pentru ca nu putea Eghiptenii m�nca p�ine cu Evreii, ca ur�ciune
este acesta la Eghipteni.
33. Si a sezut �nainta lui cel �nt�i nascut dupa batr�netele lui, si cel
mai t�nar dupa tineretile lui, si se mirau oamenii, fiecare catre fratele sau.
34. Si ei au luat parti de la d�nsul pentru sine, iar partea lui Veniamin
de cinci ori a fost mai mare dec�t acelorlalti, si au baut si s-au veselit cu
d�nsul.

CAP. 44.
Spaim�ntarea fratilor lui Iosif.

Si a poruncit Iosif celui mai mare peste casa sa, zic�nd: umpleti sacii oamenilor
de bucate, c�te vor putea ridica, si puneti argintul fiecaruia �n gura sacului.
2. Si paharul meu cel de argint puneti-l �n sacul celui mai t�nar, si
pretul gr�ului lui; si a facut dupa cuv�ntul lui Iosif, pe cum a zis el.
3. Si dupa ce s-a facut ziua, a slobozit oamenii si pe asinii lor.
4. Si iesind ei din Cetate nu s-au dus departe, si Iosif a zis celui mai
mare peste casa sa: scoala-te, si alearga dupa oameni, si sa-i �nfruntezi pe ei,
zic�ndu-le: pentru ce mi-ati rasplatit rele pentru bune?
5. De ce ati furat paharul cel de argint, au nu este acesta din care bea
Domnul meu? Caci cu el ghiceste, rau ati sav�rsit ceia ce ati facut.
6. Si afl�ndu-i pe ei le-a zis lor dupa cuvintele acestea.
7. Iar ei au zis lui: De ce graieste Domnul cuvintele acestea? Sa nu fie
ca slugile tale sa fi facut dupa cuv�ntul acesta.
8. De vreme ce argintul, care l-am aflat �n sacii nostri, l-am adus �napoi
la tine din pam�ntul Hanaan, cum am fi furat din casa Domnului tau, argint sau
aur?
9. La care din slugile tale vei afla paharul, acela sa moara, si noi vom
fi robi Domnului nostru.
10. Iar el a zis: precum ziceti asa sa fie, la care se va afla paharul,
acela sa fie rob, iar voi curati veti fi.
11. Si grabind a descarcat fiecare sacul sau pe pam�nt, si fiecare a
deschis sacul sau.
 12. Si a cautat de la cel mai batr�n �ncep�nd, p�na a venit la cel mai
t�nar, si sf�rsind a aflat paharul �n sacul lui Veniamin.
13. Iar ei si-au rupt hainele sale, si au pus fiecare sacul pe asinul sau,
si s-au �napoiat �n Cetate.
14. Si au intrat Iuda si fratii lui la Iosif �nca fiind el acolo, si au
cazut �naintea lui pe pam�nt:
15. Si le-a zis Iosif: De ce ati facut acest lucru? Au n-ati stiut, ca un
om ca mine ghiceste?
16. Si a zis Iuda: ce vom raspunde Domnului? Sau ce vom zice? Sau cum ne
vom �ndrepta? Ca Dumnezeu au aflat nedreptatea slugilor tale, iata suntem robi
Domnului nostru si noi, si acela la care s-a aflat paharul.
17. Si a zis Iosif: nu voi face eu cuv�ntul acesta, ci omul la care s-a
aflat paharul, acela �mi va fi rob, iar voi sa va suiti cu m�ntuire la tatal
vostru.
18. Iar Iuda apropiindu-se de d�nsul a zis: rogu-te Doamne, sa graiasca
sluga ta �naintea ta, si sa nu te m�nii pe sluga ta, ca tu esti dupa Faraon.
19. Doamne tu ai �ntrebat pe slugile tale, zic�nd: aveti tata au frate?
20. Si noi am zis Domnului: cum ca avem tata batr�n, si are el prunc de
batr�nete mai t�nar, si fratele lui a murit, si el singur a ramas de muma-sa, si
tatal nostru pe d�nsul �l iubeste.
21. Iar tu ai zis slugilor tale: aduceti pe d�nsul la mine, sa-l vad.
22. Si am zis Domnului: nu va putea baiatul sa lase pe tatal sau, ca de va
lasa pe tatal sau va muri.
23. Si tu ai zis slugilor tale; de nu se va pogor� cu voi fratele vostru
cel mai t�nar, nu veti mai vedea fata mea.
24. Si a fost c�nd ne-am suit la sluga ta tatal nostru, am spus lui
cuvintele Domnului nostru.
25. Si ne-a zis noua tatal nostru: duceti-va iarasi de cumparati putinele
bucate.
26. Iar noi am zis: nu vom putea sa ne ducem; ci de va merge cu noi fratele
nostru cel mai t�nar, ne vom duce, pentru ca nu vom putea vedea fata omului, de nu
va fi cu noi fratele nostru cel mai t�nar.
27. Si a zis tatal nostru sluga ta, catre noi: voi stiti ca femeia doi mi-a
nascut.
28. Si a iesit unul de la mine, si mi-ati zis: ca l-au m�ncat hiarele, si
nu l-am mai vazut p�na acum.
29. Deci de veti lua si pe acesta de la fata mea si se va �nt�mpla lui
slabiciune pe cale, �mi veti pogor� batr�netele mele cu �ntristare �n iad.
30. Acum dar de vom merge la sluga ta tatal nostru, si baiatul nu va fi cu
noi, caci sufletul lui este nedezlipit de sufletul acestuia.
31. Va fi dupa ce va vedea el ca nu este baiatul cu noi, va muri si vor
duce slugile tale batr�netele lui cu �ntristare �n Iad.
32. Ca eu sluga ta de la tatal nostru am luat pe baiat zic�nd: de nu-l voi
aduce la tine, si de nu-l voi pune pe d�nsul �naintea ta, vinovat sa fiu �naintea
tatalui meu �n toate zilele.
33. Acum dar eu voi ram�ne tie sluga pentru baiat, rob Domnului; iar
baiatul sa se duca cu fratii sai.
34. Caci cum ma voi sui la tatal meu nefiind baiatul cu noi? Ca sa nu vad
relele, care vor veni asupra tatalui meu.

CAP. 45.
Iosif se face cunoscut fratilor sai.

Si nu mai putea Iosif sa se stap�neasca �naintea tuturor celor de fata; ci a zis:

scoateti pe toti de la mine, si nici unul n-a statut �naintea lui Iosif, c�nd s-a
facut cunoscut fratilor sai.
2. Si a slobozit glas cu pl�ngere, si au auzit toti Eghiptenii, si s-a
auzit si �n casa lui Faraon.
 3. Si a zis Iosif catre fratii sai: eu sunt Iosif, traieste �nca tatal
meu? Si nu puteau fratii sa-i raspunda ca se �nfricosau.
4. Si a zis Iosif catre fratii sai: apropiati-va de mine, si s-au
apropiat, si a zis: eu sunt Iosif fratele vostru pe care l-ati v�ndut �n Eghipet.
5. Deci acum nu va �ntristati, nici sa va para rau, caci m-ati v�ndut pe
mine aici, ca spre viata m-au trimis Dumnezeu �naintea voastra.
6. Ca acesta este al doilea an de foamete pe pam�nt, si �nca cinci ani
�ntru care nu va fi aratura nici seceris.
7. Pentru ca m-au trimis Dumnezeu �naintea voastra, ca sa ram�na voua
ramasita pe pam�nt, si sa hranesc voua ramasita mare.
8. Deci acum nu voi m-ati trimis aici, ci Dumnezeu, si m-au facut ca un
tata lui Faraon, si Domn a toata casa lui, si stap�n a tot pam�ntul Eghipetului.
9. Grabiti dar de va duceti la tatal meu, si ziceti lui: acestea zice fiul
tau Iosif, facutu-m-au Dumnezeu Domn a tot pam�ntul Eghipetului, pogoara-te dar la
mine, si nu zabovi.
10. Si vei locui �n pam�ntul Ghesem al Araviei, si vei fi aproape de mine
tu si feciorii tai si feciorii feciorilor tai, oile tale si boii tai si c�te sunt
ale tale.
11. Si te voi hrani acolo, pentru ca �nca cinci ani va mai fi foamete pe
pam�nt, ca sa nu pieri tu si feciorii tai si toate ale tale.
12. Iata ochii vostri vad si ochii lui Veniamin fratelui meu, ca gura mea
graieste catre voi.
13. Spuneti dar tatalui meu toata slava mea cea din Eghipet, si c�te ati
vazut, si grabind sa aduceti pe tatal meu aici.
14. Si caz�nd pe grumazii lui Veniamin fratelui sau a pl�ns peste d�nsul,
si Veniamin a pl�ns pe grumazii lui.
15. Si sarut�nd pe toti fratii sai, a pl�ns peste d�nsii, si dupa aceea au
grait fratii lui catre d�nsul.
16. Si a mers vestea �n casa lui Faraon, zic�nd: venit-au fratii lui Iosif,
si s-au bucurat Faraon si curtea lui.
17. Si a zis Faraon catre Iosif: zi fratilor tai, acestea faceti: umpleti
poverile voastre, si mergeti �n pam�ntul Hanaan.
18. Si lu�nd pe tatal vostru si averile voastre, veniti la mine, si voi da
voua din toate bunatatile Eghipetului, si veti m�nca maduva pam�ntului.
19. Si tu porunceste acestea: luati-va care din pam�ntul Eghipetului,
copiilor vostri si femeilor voastre, si lu�nd pe tatal vostru, veniti.
20. Si sa nu va para rau de uneltele voastre, ca toate bunatatile
Eghipetului ale voastre vor fi.
21. Si au facut asa feciorii lui Israil, si le-a dat lor Iosif carute dupa
cum a zis Faraon �mparatul, si le-a dat lor si merinde pe cale.
22. Si tuturor le-a dat doua r�nduri de haine, iar lui Veniamin i-a dat
trei sute de auri, si cinci r�nduri de haine.
23. Si tatalui sau a trimis ca acestea si zece asini, care purtau de toate
bunatatile Eghipetului, si zece cat�ri, care sa duca p�ini tatalui sau pe cale.
24. Si a slobozit Iosif pe fratii sai, si s-au dus, si le-a zis lor; sa nu
va m�niati pe cale.
25. Si s-au suit din Eghipet, si au venit �n pam�ntul Hanaan la Iacov tatal
lor.
26. Si au spus lui, zic�nd: ca fiul tau Iosif traieste si stap�neste peste
tot pam�ntul Eghipetului, si s-a spaim�ntat �n cugetul sau Iacov, pentru ca nu le
credea lor.
27. Si i-au grait lui toate cele zise de Iosif, c�te zisese lor, si vaz�nd
carele trimise de Iosif, ca sa-l duca pe d�nsul, s-a �ncalzit cu viata duhul lui
Iacov tatal lor.
28. Si a zis Israil: destul este mie, de traieste �nca fiul meu Iosif,
merge-voi si-l voi vedea pe d�nsul mai �nainte de ce voi muri.

CAP. 46.
Calatoria lui Iacov �n Eghipet.

Si scul�ndu-se Israil, el si toate ale lui, a venit la f�nt�na juram�ntului, si a

facut jertfa Dumnezeului tatalui sau Isaac.
2. Si au zis Dumnezeul lui Israil �n vedenia noptii graind: Iacove,
Iacove, iar el a zis: ce este?
3. Si i-au zis lui: eu sunt Dumnezeul parintilor tai, nu te teme a te
pogor� �n Eghipet, ca neam mare te voi face acolo.
4. Si eu ma voi pogor� cu tine �n Eghipet, si te voi �nalta p�na �n
sf�rsit, si Iosif �si va pune m�inile sale pe ochii tai.
5. Si s-a sculat Iacov de la f�nt�na jurmam�ntului, si a luat fiii lui
Israil pe tatal lor si averile si femeile lor �n carele care le-a trimis Iosif, ca
sa-l aduca pe d�nsul.
6. Si lu�ndu-si averea lor si toata agoniseala, care agonisise �n pam�ntul
Hanaan, a intrat �n Eghipet Iacov, si toata sam�nta lui cu d�nsul.
7. Fiii si fiii fiilor lui cu d�nsul, fetele si fetele fetelor lui si
toata sam�nta lui au intrat �n Eghipet.
8. Si acestea sunt numele fiilor lui Israil, care au intrat ;n Eghipet
;mpreuna cu Iacov tatal lor, Iacov si fiii lui, cel �nt�i nascut al lui Iacov:
Ruvin.
9. Si fiii lui Ruvin: Enoh si Fales, Esron si Harmi.
10. Si fiii lui Simeon: Iemuil si Iamin, Aod si Ahin si Saar si Saul
feciorul Hananiencii.
11. Si fiii lui Levi: Ghirson, Kat si Merari.
12. Si fiii lui Iuda: Ir si Avnan si Silom si Fares si Zara; si au murit Ir
si Avnan �n pam�ntul Hanaan, si feciorii lui Fares au fost: Esron si Iemuil.
13. Si fiii lui Issahar: Tola si Fua si Asum si Samvran.
14. Si fiii lui Zavolon: Sered si Allon si Ahoil.
15. Acestia sunt feciorii Liei, pe care i-a nascut Iacov �n Mesopotamia
Siriei, si pe Dina fata lui, toate sufletele, feciori si fete treizeci si trei.
16. Si fiii lui Gad: Safon si Anghis si Sanis si Tasovan si Aidis si
Aroidis si Areilis.
17. Si fiii lui Asir: Iemna, Iessua si Ieul si Varia si Sara sora lor. Iar
fiii lui Varia: Hovor si Melhiil.
18. Acestia sunt fii Zelfii, pe care o a dat Lavan Liei fetei sale, care a
nascut pe acestia lui Iacov, sasesprezece suflete.
19. Si fiii Rahilei femeii lui Iacov: Iosif si Veniamin.
20. Si au fost fiii lui Iosif �n pam�ntul Eghipetului, pe care i-a nascut
lui Asineta fata lui Petefri preotul Iliopolei: Manasi si Efraim. Si au fost fiii
lui Manasi, pe care i-a nascut lui tiitoarea Sira: Mahir, si Mahir a nascut pe
Galaad, iar fiii lui Efraim fratele lui Manasi: Sutalaam si Taam. Iar fiii lui
Sutalaam: Edom.
21. Iar fiii lui Veniamin: Vala si Vahor si Asvil. Si a fost fiii lui Vala:
Ghira si Noeman si Anhis si Ros si Mamfim si Ofimim. Iar Ghira a nascut pe Arad.
22. Acestia sunt fiii Rahilei, pe care i-a nascut lui Iacov, toate
sufletele optsprezece.
23. Iar fiii lui Dan: Asom.
24. Si fiii lui Neftali: Asiil si Goni si Issaar si Selim.
25. Acestia sunt fiii Vallei pe care o a dat Lavan Rahilei fetei sale, care
a nascut pe acestia lui Iacov, toate sufletele sapte.
26. Iar toate sufletele, care au intrat cu Iacov �n Eghipet, care au iesit
din coapsele lui, afara de femeile feciorilor lui Iacov, toate sufletele sasezeci
si sase.
27. Si feciorii lui Iosif, care s-au nascut lui �n pam�ntul Eghipetului
suflete noua. Toate sufletele casei lui Iacov, care au intrat cu Iacov �n Eghipet,
saptezeci si cinci suflete.
28. Si pe Iuda l-a trimis �naintea sa la Iosif sa-l �nt�mpine pe d�nsul la
cetatea Iroilor �n pam�ntul Ramesi.
 29. Si �nham�nd Iosif carele sale, s-au suit �ntru �nt�mpinarea lui Israil
tatalui sau la cetatea Iroilor, si v�z�ndu-l pe el a cazut pe grumazul lui, si a
pl�ns cu pl�ngere multa.
30. Si a zis Israil catre Iosif: voi muri de acum, de vreme ce am vazut
fata ta, ca tu �nca traiesti.
31. Si a zis Iosif catre fratii sai: suindu-ma voi spune lui Faraon, si voi
zice lui: fratii mei si casa tatalui meu care au fost �n pam�ntul Hanaan, au venit
la mine.
32. Si sunt ei barbati pastori, ca erau barbati, care se hranesc cu vite;
si vitele si boii si toate ale lor le-au adus.
33. Deci de va chema pe voi Faraon, si va zice voua: ce este lucrul vostru?
34. Sa ziceti: barbati, care ne hranim cu vite suntem slugile tale din
copilarie p�na acum, si noi si parintii nostri. Pentru ca sa locuiti �n pam�ntul
Ghesem al Aravii, ca ur�ciune este Eghiptenilor tot pastorul de oi.

CAP. 47.
Iacov locuieste �n Ghesem. Foametea �n Eghipet.

Si merg�nd Iosif a spus lui Faraon zic�nd: tatal meu si fratii mei si vitele si
boii lor, si toate ale lor, au venit din pam�ntul Hanaan, si iata sunt �n pam�ntul
Ghesem.
2. Si din fratii sai a luat cinci barbati, si i-a pus pe ei �naintea lui
Faraon.
3. Si a zis Faraon fratilor lui Iosif: ce este lucrul vostru? Iar ei au
zis lui Faraon, pastori de oi suntem slugile tale, si noi si parintii nostri din
copilarie p�na acum.
4. Si au zis ei lui Faraon: am venit sa ne salasluim �n pam�ntul tau,
pentru ca nu este pasune vitelor slugilor tale, ca s-a �ntarit foametea �n
pam�ntul Hanaan, acum dar vom locui �n pam�ntul Ghesem.
5. Si a grait Faraon lui Iosif zic�nd: tatal tau si fratii tai au venit la
tine.
6. Iata pam�ntul Eghipetului �naintea ta este, �n pam�ntul cel mai bun
salasluieste pe tatal tau si pe fratii tai. Si a zis Faraon lui Iosif: sa
locuiasca �n pam�ntul Ghesem; iar de crezi, cum ca sunt �ntru d�nsii barbati
tari, pune-i pe ei mai mari peste vitele mele. Si au venit �n Eghipet la Iosif,
Iacov si fiii lui, si a auzit Faraon �mparatul Eghipetului.
7. Si a adus �nauntru Iosif pe Iacov tatal sau, si l-a pus pe el �naintea
lui Faraon, si bine a cuv�ntat Iacov pe Faraon.
8. Si a zis Faraon lui Iacov: c�ti sunt anii zilelor vietii tale?
9. Si a zis Iacov lui Faraon: zilele anilor vietii mele, care nemernicesc
sunt o suta treizeci; putine si rele au fost zilele anilor vietii mele, n-au ajuns
la zilele anilor vietii parintilor mei, care zile le-au nemernicit ei.
10. Si bine cuv�nt�nd Iacov pe Faraon a iesit de la d�nsul.
11. Si a salasluit Iosif pe tatal sau si pe fratii sai, si le-a dat lor
mosie �n pam�ntul Eghipetului, �n pam�ntul cel mai bun, �n pam�ntul Rames, dupa
cum a poruncit Faraon.
12. Si le masura gr�u Iosif tatalui sau si fratilor sai si la toata casa
tatalui sau gr�u dupa trupuri.
13. Iar gr�u nu era �n tot pam�ntul, ca se �ntarise foametea foarte, si a
slabit pam�ntul Eghipetului si pam�ntul Hanaan de foamete.
14. Si a adunat Iosif tot argintul ce s-a aflat �n pam�ntul Eghipetului si
�n pam�ntul Hanaan pentru gr�ul, care-l cumpara, si-l masura lor, si a adus Iosif
tot argintul �n casa lui Faraon.
15. Si s-a sf�rsit tot argintul din pam�ntul Eghipetului si din pam�ntul
Hanaan, si au venit toti Eghiptenii la Iosif, zic�nd: da-ne noua p�ine, si pentru
ce murim �naintea ta? Ca s-a sf�rsit argintul nostru.
16. Si le-a zis lor Iosif: aduceti vitele voastre, si voi da voua p�ine
pentru vitele voastre, daca s-a sf�rsit argintul vostru.
 17. Si au adus vitele lor la Iosif, si le-a dat Iosif p�ine pentru cai si
pentru oi, pentru boi si pentru asini, hranindu-i cu p�ine pentru toate vitele lor
�n anul acela.
18. Si a trecut anul acela, si au venit �n al doilea an, si au zis lui: au
vom pieri de la Domnul nostru? Caci s-a sf�rsit argintul nostru, si cele ce am
avut, si vitele, �naintea ta Doamne; si n-au ramas noua �naintea Domnului nostru
fara numai trupul nostru si pam�ntul nostru.
19. Deci ca sa nu murim �naintea ta si pam�ntul sa se pustiasca, ia-ne pe
noi si pam�ntul nostru pentru p�ine, si vom fi noi si pam�ntul nostru robi lui
Faraon; da-ne sam�nta sa semanam si sa traim si sa nu murim si sa nu se pustiasca
pam�ntul.
20. Si a cumparat Iosif tot pam�ntul Eghiptenilor lui Faraon; ca au v�ndut
Eghiptenii pam�ntul sau lui Faraon, ca-i cuprinsese pe ei foametea si a fost
pam�ntul al lui Faraon.
21. Si pe popor l-a supus sa-i fie robi din marginile hotarului Eghipetului
p�na �n margini.
22. Afara de pam�ntul preotilor, numai pe acesta nu l-a luat Iosif, ca
Faraon �n dar a dat daruri preotilor, si m�ncau darea care le-a dat Faraon; si
pentru aceea ei n-au v�ndut pam�ntul lor.
23. Si a zis Iosif tuturor Eghiptenilor: iata v-am cumparat pe voi si
pam�ntul vostru, astazi lui Faraon, luati-va sam�nta si semanati pam�ntul.
24. Si vor fi rodurile lui si veti da a cincea parte lui Faraon, iar cele
patru parti vor fi ale voastre de sam�nta pam�ntului si de m�ncare voua si tuturor
celor din casele voastre.
25. Si au zis: m�ntuitu-ne-ai pe noi, aflat-am har �naintea Domnului nostru
si vom fi robi lui Faraon.
26. Si le-a pus lor Iosif porunca p�na �n ziua de astazi pe pam�ntul
Eghipetului a da a cincea parte lui Faraon, numai din pam�ntul preotilor nu se da
lui Faraon.
27. Si a locuit Israil �n pam�ntul Eghipetului pe pam�ntul Ghesem, l-a
mostenit pe el, si a crescut si s-a �nmultit foarte.
28. Si a mai trait Iacov �n pam�ntul Eghiptenilor saptesprezece ani, si au
fost zilele lui Iacov anii vietii lui o suta patruzeci si sapte.
29. Si s-au apropiat zilele lui Israil a muri, si a chemat pe fiul sau
Iosif, si i-a zis lui: de am aflat har �naintea ta, pune m�na ta pe coapsa mea, si
sa faci cu mine mila si adevar, ca sa nu ma �ngropi �n Eghipet.
30. Ci voi dormi cu parintii mei, si ma vei ridica din Eghipet, si ma vei
�ngropa �n morm�ntul lor. Iar el a zis: eu voi face dupa cuv�ntul tau.
31. Si a zis lui: jura-te mie, si s-a jurat lui, si s-a �nchinat Israil pe
v�rful toiagului sau.

CAP. 48.
Iacov binecuvinteaza pe fii lui Iosif.

Si a fost dupa cuvintele acestea si s-a vestit lui Iosif, cum ca tatal sau este
bolnav, si lu�nd pe cei doi fii ai sai, pe Manasi si pe Efrem, au venit la Iacov.
2. Si s-a spus lui Iacov, zic�nd: iata fiul tau Iosif vine la tine, si
�ntarindu-se Israil a sezut pe pat.
3. Si a zis Iacov lui Iosif: Dumnezeul meu s-au aratat mie �n Luza �n
pam�ntul Hanaan, si m-au binecuv�ntat.
4. Si mi-au zis mie: iata eu te voi creste si te voi �nmulti si te voi
face adunari de neamuri si voi da tie pam�ntul acesta, si semintiei tale dupa tine
mosie vesnica.
5. Acum dar acesti doi fii ai tai care s-au nascut tie �n pam�ntul
Eghipetului mai �nainte de ce am venit eu �n Eghipet, ai mei sunt: Efrem si
Manasi, ca Ruvim si ca Simeon vor fi ai mei.
6. Iar fiii pe care vei naste dupa aceasta ai tai vor fi, pe numele
fratilor sai se vor chema �ntru sortile lor.
 7. Iar c�nd veneam eu din Mesopotamia Siriei a murit Rahila muma-ta �n
pam�ntul Hanaan, c�nd m-am apropiat de locul alergarii cailor, pam�ntul Havrata,
ce vine spre Efrata, o am �ngropat pe ea �n calea alergarii cailor: aceasta este
Vitleem.
8. Si vaz�nd Israil pe feciorii lui Iosif, a zis: ce �ti sunt acestia?
9. Si a zis Iosif tatalui sau: fiii mei sunt care mi-au dat Dumnezeu aici.
Si a zis Iacov: adu-mi-i pe ei la mine ca sa-i binecuvintez.
10. Iar ochii lui Israil se �ngreuiase la vedere de batr�nete, si nu putea
sa vada, si i-a apropiat la d�nsul, si i-a sarutat pe ei si i-a �mbratisat.
11. Si a zis Israil catre Iosif: iata de fata ta nu m-am lipsit, si iata
mi-au aratat Dumnezeu si sam�nta ta.
12. Si i-a ridicat pe ei Iosif de la ghenunchii lui, si s-au �nchinat lui
cu fata la pam�nt.
13. Si lu�nd Iosif pe am�ndoi feciorii sai, pe Efrem �n dreapta de a st�nga
lui Israil, iar pe Manasi de a st�nga �n dreapta lui Israil, i-a apropiat pe ei la
d�nsul.
14. Si tinz�nd Israil m�na cea dreapta a pus-o pe capul lui Efrem, si
acesta era mai t�nar, si cea st�nga pe capul lui Manasi, schimb�ndu-si m�inile.
15. Si i-a binecuv�ntat pe ei si a zis: Dumnezeu, caruia bine au placut
�naintea lui parintii mei Avraam si Isaac, Dumnezeu cel ce ma hraneste din
tineretile mele p�na �n ziua aceasta.
16. �ngerul cel ce m-a scos din toate relele, sa binecuvinteze pe pruncii
acestia, si sa se cheme �ntru ei numele meu si numele parintilor mei, al lui
Avraam si al lui Isaac, si sa se �nmulteasca �ntru multime mare pe pam�nt.
17. Si vaz�nd Iosif ca a pus tatal sau m�na cea dreapta pe capul lui Efrem,
i-a parut lui greu, si a apucat Iosif m�na tatalui sau sa o ia de pe capul lui
Efrem si sa o puna pe capul lui Manasi.
18. Si a zis Iosif tatalui sau: nu asa tata, ca acesta este cel �nt�i
nascut, pune dreapta ta pe capul lui.
19. Si Iacov nu a vrut, ci a zis: stiu fiule, stiu, si acesta va fi �ntru
popor, si acesta se va �nalta, ci fratele lui cel mai t�nar mai mare de c�t el va
fi, si sam�nta lui va fi �ntru multime de neamuri.
20. Si i-a binecuv�ntat pe ei �n ziua aceea, zic�nd: �ntru voi se va
binecuv�nta Israil, si se va zice: faca-te pe tine Dumnezeu ca pe Efrem si ca pe
Manasi, si a pus pe Efrem �naintea lui Manasi.
21. Si a zis Israil lui Iosif: iata eu mor, si va fi Dumnezeu cu voi, si va
�ntoarce pe voi �n pam�ntul parintilor vostri.
22. Iar eu dau tie Sikima aleasa mai mult dec�t fratilor tai, care cu sabia
mea si cu arcul o am luat din m�inile Amoreilor.

CAP. 49.
Proorocia si moartea lui Iacov.

Si a chemat Iacov pe feciorii sai, si le-a zis lor: adunati-va sa va spun voua ce
va va �nt�mpina pe voi �n zilele cele de apoi.
2. Adunati-va si ma ascultati pe mine, fiii lui Iacov, ascultati pe
Israil, ascultati pe tatal vostru.
3. Ruvim cel �nt�i nascut al meu, tu taria mea si �nceputul fiilor mei,
cumplit te-ai purtat, cumplit si �ndaratnic, semetitu-te-ai ca apa, sa nu fierbi.
4. Ca te-ai suit pe patul tatalui tau, atunci ai spurcat asternutul pe
care te-ai suit.
5. Simeon si Levi frati care au plinit nedreptatea voei sale.
6. �n sfatul lor sa nu vie sufletul meu, si pe adunarea lor sa nu se
rezeme ficatii mei, ca �ntru m�nia sa au omor�t oameni, si �ntru pofta sa au
taiat vinele taurului.
7. Blestemata m�nia lor pentru ca este �ndaratnica, si iutimea lor ca s-a
�nv�rtosat; �mparti-voi pe ei �ntru Iacov si voi risipi pe ei �ntru Israil.
8. Iudo, pe tine te vor lauda fratii tai, m�inile mele peste spatele
vrajmasilor tai; �nchina-se-vor tie fiii tatalui tau.
9. Puiu de leu Iuda, din vlastare fiul meu te-ai �naltat, culc�ndu-te ai
adormit ca un leu si ca un pui de leu, cine-l va destepta pe el.
10. Nu va lipsi Domn din Iuda si povatuitor din coapsele lui p�na vor veni
cele graite lui, si acela va fi asteptarea neamurilor.
11. Care va lega la vita m�nzul sau, si la mladita m�nzul asinei sale.
Spala-va �n vin haina sa, si �n s�nge de strugur vesm�ntul sau.
12. Mai frumosi sunt ochii lui dec�t vinul, si dintii lui mai albi dec�t
laptele.
13. Zavulon l�nga mare va locui, si el la limanul corabiilor, si se va
�ntinde p�na la Sidon.
14. Isahar binele a poftit odihnindu-se �n mijlocul sortilor.
15. Si vaz�nd odihna ca este buna si pam�ntul ca este gras, si-a supus
umarul la munca a se osteni, si s-a facut barbat lucrator de pam�nt.
16. Dan va judeca pe poporul sau ca si un neam �n Israil.
17. Si sa se faca Dan sarpe �n cale, p�ndind �n carare, musc�nd calc�iul
calului, si va cadea calaretul �napoi.
18. Astept�nd m�ntuirea Domnului.
19. Gad, ispita �l va ispiti pe el, si el va ispiti pe d�nsul la picioare.
20. Asir, grasa e p�inea lui, si el va da hrana boierilor.
21. Neftali radacina aleasa crescand �ntru odrasla frumusete.
22. Iosif fiu marit, fiu �naltat al meu dorit, fiul meu cel mai t�nar, la
mine te �ntoarce.
23. Asupra caruia �mpreuna sf�tuindu-se, l-au p�r�t si l-au p�ndit domnii
sagetatorilor.
24. Si a sfar�mat cu tarie arcele lor, si au slabit vinele bratelor
m�inilor lor prin m�na puternicului Iacov, de acolo cel ce a �ntarit pe Israil de
la Dumnezeul tatalui tau.
25. Si au ajutat tie Dumnezeul meu, si te-au binecuv�ntat cu binecuv�ntarea
cerului de sus si cu binecuv�ntarea pam�ntului, care are toate pentru
binecuv�ntarea tatelor si a mitrasului.
26. Binecuv�ntarea tatalui tau si a mumei tale, mai mult s-a �ntarit dec�t
binecuv�ntarea muntilor celor �ntariti, si dec�t binecuv�ntarile colinelor celor
vesnice, care vor fi pe capul lui Iosif si pe crestetul fratilor al carora
povatuitor este.
27. Veniamin, lup rapitor, dimineata va m�nca �nca, si spre seara va
�mparti m�ncarea.
28. Toti acestia fiii lui Iacov doisprezece, si acestea a grait lor tatal
lor, si i-a binecuv�ntat pe ei, pe fiecare dupa binecuv�ntarea sa i-a binecuv�ntat
pe ei.
29. Si le-a zis lor: eu ma voi adauge la poporul meu, �ngropati-ma cu
parintii mei �n pestera care este �n tarina lui Efron Heteul.
30. �n pestera cea �ndoita care este �n preajma Mamvrei �n pam�ntul Hanaan,
care pestera o a cumparat Avraam de la Efron Heteul, mosie de �ngropaciune.
31. Acolo au �ngropat pe Avraam si pe Sarra femeia lui, acolo au �ngropat
pe Isaac si pe Reveca femeia lui, acolo au �ngropat pe Lia.
32. �n mosia tarinii si a pesterii, care este �ntr-�nsa de la fiii lui Het.
33. Si a �ncetat Iacov a �nvata pe feciorii sai, si tinz�ndu-si picioarele
sale pe pat a murit, si s-a adaugat la poporul sau.

CAP. 50.
�ngroparea lui Iacov. Moartea lui Iosif.

Si caz�nd Iosif pe fata tatalui sau, l-a pl�ns si l-a sarutat.

2. Si a poruncit Iosif slugilor sale �ngropatorilor, sa �ngroape pe tatal
sau, si au �ngropat �ngropatorii pe Israil.
3. Si s-au plinit lui patruzeci de zile, ca asa se numarau zilele
�ngroparii, si l-a pl�ns pe el Eghipetul saptezeci de zile.
 4. Iar daca au trecut zilele pl�ngerii, a grait Iosif catre boierii lui
Faraon, zic�nd: de am aflat h7ar �naintea voastra, graiti pentru mine �n urechile
lui Faraon, zic�nd:
5. Tatal meu m-a jurat, zic�nd: �n morm�ntul care mi-am sapat �n pam�ntul
Hanaan, acolo sa ma �ngropi, acum dar sa ma sui sa �ngrop pe tatal meu, si ma voi
�ntoarce.
6. Si a zis Faraon lui Iosif: suie-te, �ngroapa pe tatal tau dupa cum te-a
jurat.
7. Si s-a suit Iosif sa �ngroape pe tatal sau, si s-au suit �mpreuna cu
d�nsul toate slugile lui Faraon si batr�nii casei lui si toti batr�nii pam�ntului
Eghipetului.
8. Si toata casa lui Iosif si fratii lui si toata casa tatalui sau, si
rudenia lui; iar oile si boii le-au lasat �n pam�ntul Ghesem.
9. Si s-au suit �mpreuna cu d�nsul care si calareti, si s-a facut tabara
mare foarte.
10. Si au venit la Aria lui Atad care este dincolo de Iordan, si l-au pl�ns
pe el pl�ngere mare si tare foarte, si au facut pl�ngerea tatalui sau sapte zile.
11. Si au vazut locuitorii pam�ntului Hanaan pl�ngerea la Aria lui Atad, si
au zis: pl�ngere mare este aceasta Eghiptenilor, pentru aceea au chemat numele
locului aceluia, pl�ngerea Eghipetului, ce este dincolo de Iordan.
12. Si au facut lui asa feciorii lui precum le-a fost poruncit lor.
13. Si l-au luat feciorii lui �n pam�ntul Hanaan, si l-au �ngropat pe el �n
pestera cea �ndoita, care o cumparase Avraam, pestera mosie pentru �ngropaciune de
la Efron Heteul �n preajma Mamvrei.
14. Si s-a �ntors Iosif �n Eghipet, el si fratii lui si toti c�ti s-au fost
suit cu el sa �ngroape pe tatal lui.
15. Si vaz�nd fratii lui Iosif ca a murit tatal lor, au zis ca nu cumva sa
tina minte rautatea noastra Iosif, si cu rasplatire sa ne rasplateasca pentru
toate relele, c�te am facut lui.
16. Si venind la Iosif, au zis: tatal tau te-a jurat mai �nainte de
sf�rsitul sau, zic�nd:
17. Asa ziceti lui Iosif: iarta-le lor nedreptatea si pacatul lor, ca rele
ti-au facut ei tie, si acum iarta nedreptatea slugilor Dumnezeului tatalui tau, si
a pl�ns Iosif c�nd graiau ei catre d�nsul.
18. Si venind la d�nsul au zis: iata noi suntem tie robi.
19. Si le-a zis lor Iosif: nu va temeti, ca al lui Dumnezeu sunt eu.
20. Voi ati sfatuit �mpotriva mea rele, iar Dumnezeu au voit pentru mine
bune, ca sa fie precum astazi, ca sa se hraneasca popor mult.
21. Si a zis lor: nu va temeti, eu va voi hrani pe voi si casele voastre,
si i-a m�ng�iat pe d�nsii si le-a grait lor la inima.
22. Si a locuit Iosif �n Eghipet, el si fratii lui si toata casa tatalui
sau, si a trait Iosif ani o suta si zece.
23. Si a vazut Iosif pe feciorii lui Efrem p�na la al treilea neam, si
feciorii lui Mahir feciorul lui Manasi s-au nascut pe coapsele lui Iosif.
24. Si a zis Iosif fratilor sai: eu mor, si cu cercetare va va cerceta pe
voi Dumnezeu, si va va scoate pe voi din pam�ntul acesta, �n pam�ntul care au
jurat Dumnezeu parintilor nostri lui Avraam si lui Isaac si lui Iacov.
25. Si a jurat Iosif pe fiii lui Israil, zic�nd: �ntru cercetarea �n care
va va cerceta pe voi Dumnezeu, aduceti-va aminte si luati oasele mele cu voi de
aici.
26. Si a murit Iosif fiind de o suta zece ani, si l-au �ngropat pe el �n
morm�nt �n Eghipet.

iESIREA

CAP.1.
Asuprirea fiilor lui Israil �n Eghipet.
Acestea sunt numele fiilor lui Israil, care au intrat �n Eghipet �mpreuna cu Iacov
tatal lor, fiecare cu toata casa sa a intrat.
2. Ruvim, Simeon, Levi, Iuda,
3. Issahar, Zavulon, Veniamin,
4. Dan si Neftali, Gad si Asir, iar Iosif era �n Eghipet.
5. Si erau toate sufletele ce iesise din Iacov saptezeci si cinci.
6. Si s-a sf�rsit Iosif si toti fratii lui si tot neamul acela.
7. Iar fiii lui Israil au crescut si s-au �nmultit si s-au ;ntarit foarte,
foarte, si i-a �nmultit pam�ntul pe ei.
8. Si s-a sculat alt �mparat peste Eghipet, care nu stia pe Iosif.
9. Si a zis poporului sau: iata neamul fiilor lui Israil se �nmulteste
foarte, si se �ntareste mai mult dec�t noi.
10. Veniti dar cu viclesug sa-i �mpilam pe d�nsii, ca nu cumva sa se
�nmulteasca, si c�nd se va �nt�mpla noua razboi, sa se �nsotiasca si ei cu
vrajmasii nostri, si bat�ndu-ne pe noi sa iasa din pam�ntul nostru.
11. Si le-a pus lor priveghetori la lucruri ca sa-i chinuiasca pe ei cu
lucruri, si au zidit cetati tari lui Faraon: pe Piton si pe Rames si pe On, care
este Iliopole.
12. Si cu c�t mai mult �i smerea pe d�nsii cu at�ta se �nmulteau si se
�ntareau foarte foarte, si se sc�rbeau Eghipetenii de fiii lui Israil.
13. Si asupreau Eghiptenii pe fiii lui Israil cu sila.
14. Si chinuiau viata lor cu lucruri grele, cu lutul, cu caramidaria si cu
toate lucrurile ce sunt la c�mp, �ntru toate lucrurile ca pe robi cu sila �i
asupreau pe ei.
15. Si a zis �mparatul Eghiptenilor catre moasele evreesti, dintre care
numele uneia era Sepfora si numele ceilalalte Fua.
16. Si le-a zis lor: c�nd mositi la evreice si sunt la nastere, de va fi
baiat sa-l omor�ti, iar de va fi fata s-o tineti.
17. Iar moasele s-au temut de Dumnezeu si n-au facut precum le-a poruncit
lor �mparatul Eghipetului, ci lasau vie partea cea barbateasca.
18. Si a chemat �mparatul Eghipetului pe moase si le-a zis lor: de ce ati
facut lucrul acesta si ati lasat vie partea barbateasca?
19. Iar moasele au zis lui Faraon: evreicele nu sunt ca femeile
Eghipetului, ca nasc mai �nainte de ce intra moasele la d�nsele, si nasteau.
20. Si bine au facut Dumnezeu moaselor, si s-a �nmultit poporul si s-a
�ntarit foarte.
21. Fiindca s-au temut moasele de Dumnezeu, �si facura lorusi case.
22. Si a poruncit Faraon la tot poporul sau, zic�nd: toata partea
barbateasca ce se va naste Evreilor �n r�u s-o aruncati, si toata partea femeiasca
s-o lasati vie.

CAP. 2.
Moisi.

Si era oarecare din neamul lui Levi, care si-a luat femeie din fetele lui Levi.
2. Si aceasta a luat �n p�ntece si a nascut fecior, pe care vaz�ndu-l
frumos, l-a ascuns trei luni.
3. Iar fiindca nu putea sa-l mai ascunda, a luat muma lui un sicrias de
papura, si l-a uns cu smoala cleioasa, si a pus pruncul �ntr-;nsul si l-a pus �n
marginea r�ului.
4. Si se uita soru-sa de departe sa vada ce se va �nt�mpla lui.
5. Si s-a pogor�t fata lui Faraon sa se scalde la r�u, si slujnicele ei
umblau pe l�nga r�u, si vaz�nd sicriasul �n margine, a trimis o slujnica de l-a
luat.
6. Si deschiz�ndu-l a vazut pruncul pl�ng�nd �n sicrias, si fac�ndu-i-se
mila de d�nsul fetei lui Faraon, a zis: din pruncii Evreilor este acesta.
7. Si a zis sora lui catre fata lui Faraon: voiesti sa chem tie femeie
doica de la Evrei si sa hraneasca pruncul?
 8. Si a zis ei fata lui Faraon: du-te, si merg�nd fata a chemat pe muma
pruncului.
9. Si a zis catre ea fata lui Faraon: pazeste-mi pruncul acesta si mi-l
hraneste, si eu voi plati tie; si a luat femeia pruncul si l-a hranit.
10. Iar dupa ce a crescut pruncul, l-a adus pe d�nsul la fata lui Faraon,
si a fost ei �n loc de fecior, si a numit numele lui Moisi, zic�nd: din apa l-am
luat pe el.
11. Si a fost dupa multe zile fac�ndu-se Moisi mare, iesit-a la fratii sai
fiii lui Israil, si cunosc�nd necazul lor, vazut-a pe un om eghiptean bat�nd pe un
evreu oarecare din fratii lui, fiii lui Israil.
12. Si caut�nd �n coace si �n colo si nevaz�nd pe nimeni, a ucis pe
eghiptean si l-a ascuns �n nisip.
13. Si iesind a doua zi a vazut doi oameni evrei cert�ndu-se, si a zis
celui ce facea str�mbatate: pentru ce bati tu pe vecinul tau?
14. Iar el a zis: cine te-a pus domn si judecator peste noi, au doar vei sa
ma ucizi tu precum ai ucis ieri pe eghiptean? Si tem�ndu-se Moisi a zis: oare cum
s-a vadit lucrul acesta?
15. Si a auzit Faraon fapta aceasta si cauta sa ucida pe Moisi. Si a fugit
Moisi de la fata lui Faraon si s-a salasluit �n pam�ntul Madiam; si dupa ce a
venit �n pam�ntul Madiam, a sezut l�nga un put.
16. Iar preotul din Madiam avea sapte fete, care pasteau oile tatalui lor
Iotor; si venind au scos apa p�na ce au umplut jghiaburile, ca sa adape oile lui
Iotor tatalui lor.
17. Si venind pastorii le-au gonit pe ele, iar scul�ndu-se Moisi le-a
aparat si scot�nd apa a adapat oile lor.
18. Si au venit ele la Raguil tatal lor, iar el a zis lor: ce este ca ati
venit astazi cur�nd?
19. Iar ele au zis: un om eghiptean ne-a aparat pe noi de pastori, si ne-a
scos apa si a adapat oile noastre.
20. Iar el a zis fetelor sale: unde este acela? Pentru ce ati lasat pe om
asa? Chemati-l sa man�nce p�ine.
21. Si s-a asezat Moisi la omul acela, si a dat pe Sepfora fata sa lui
Moisi femeie.
22. Si zamislind femeia a nascut fiu, si a numit Moisi numele lui: Ghersam,
zic�nd: ca nemernic sunt eu �n pam�nt strain.
23. Si zamislind iarasi a nascut alt fiu si i-a pus numele lui: Eliezer,
zic�nd: ca Dumnezeul tatalui meu ajutor �mi este mie si m-au scos din m�na lui
Faraon.
24. Si dupa multe zile a murit �mparatul Eghipetului, si au suspinat fiii
lui Israil pentru greutatea lucrurilor, si au strigat si s-a suit strigarea lor la
Dumnezeu de la lucruri.
25. Si au auzit Dumnezeu suspinurile lor si si-au adus aminte de legatura
sa, care au facut cu Avraam si cu Isaac si cu Iacov, si a cautat Dumnezeu spre
fiii lui Israil, si s-au facut cunoscut lor.

CAP. 3.
Chemarea lui Moisi.

Si Moisi pastea oile lui Iotor socrului sau preotul din Madiam; si a adus oile �n
pustie si a venit �n muntele lui Dumnezeu, Horiv.
2. Si s-a aratat lui �ngerul Domnului �n para de foc din rug, si a vazut
ca rugul ardea cu foc si rugul nu se mistuia.
3. Si a zis Moisi: apropiindu-ma voi vedea aceasta vedenie mare, ce este
ca nu se mistuieste rugul.
4. Iar daca au vazut Domnul ca se apropie sa vada, l-au chemat pe d�nsul
Domnul din rug, zic�nd: Moisi! Moisi! Iar el e zis: ce este?
5. Si au zis: nu te apropia aici, dezleaga �ncaltamintele picioarelor
tale, ca locul pe care stai tu, pam�nt sf�nt este.
 6. Si au zis: eu sunt Dumnezeul tatalui tau, Dumnezeul lui Avraam si
Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov; si si-a �ntors Moisi fata sa pentru ca
se temea sa caute drept �naintea lui Dumnezeu.
7. Si au zis Domnul catre Moisi: vaz�nd am vazut necazul poporului meu �n
Eghipet, si strigarea lor am auzit de la cei ce-i silesc pe ei la lucru, ca stiu
durerea lor.
8. Si m-am pogor�t sa-i scot din m�na Eghiptenilor si sa-i scot din
pam�ntul acela si sa-i bag �n pam�nt bun si mult, �n pam�nt care curge lapte si
miere, �n pam�ntul Hananeilor si al Heteilor si al Amoreilor si al Ferezeilor si
al Gherghe-seilor si al Eveilor si al Ievuseilor.
9. Si acum iata strigarea fiilor lui Israil a venit la mine, si eu am
vazut chinul cu care Eghiptenii �i chinuiesc pe ei.
10. Si acum vino sa te trimit la Faraon �mparatul Eghipetului, si sa scoti
pe poporul meu pe fiii lui Israil din pam�ntul Eghipetului.
11. Si a zis Moisi catre Dumnezeu: cine sunt eu ca sa merg la Faraon
�mparatul Eghipetului, si sa scot pe fiii lui Israil din pam�ntul Eghipetului?
12. Si au grait Dumnezeu lui Moisi, zic�nd: eu voi fi cu tine, si acesta va
fi tie semn ca eu te trimit ca sa scoti pe poporul meu din Eghipet si va veti
�nchina lui Dumnezeu �n muntele acesta.
13. Si a zis Moisi catre Dumnezeu: iata eu ma voi duce la fiii lui Israil
si voi zice catre d�nsii: Dumnezeul parintilor nostri m-au trimis la voi, si de ma
vor �ntreba care este numele lui? Ce voi zice catre ei?
14. Si au grait Dumnezeu catre Moisi, zic�nd: Eu sunt cel ce sunt: si au
zis: asa vei zice fiilor lui Israil: Cel ce este m-au trimis la voi.
15. Si au zis Dumnezeu iarasi catre Moisi: asa vei zice fiilor lui Israil:
Domnul Dumnezeul parintilor nostri, Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Isaac si
Dumnezeul lui Iacov m-au trimis la voi, acesta este numele meu vesnic, si pomenire
din neam �n neam.
16. Deci merg�nd aduna batr�nimea fiilor lui Israil si vei zice catre
d�nsii: Domnul Dumnezeul parintilor nostri s-au aratat mie, Dumnezeul lui Avraam
si Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov, zic�nd: cu cercetare v-am cercetat
pe voi, si c�te s-au �nt�mplat voua �n Eghipet.
17. Si a zis: va voi scoate pe voi din rautatea Eghiptenilor �n pam�ntul
Hananeilor si al Heteilor si al Amoreilor si al Ferezeilor si al Ghergheseilor si
al Eveilor si al Ievuseilor, �n pam�ntul care curge lapte si miere.
18. Si vor asculta glasul tau, si vei intra tu si batr�nimea lui Israil la
Faraon �mparatul Eghipetului si vei zice catre el: Dumnezeul Evreilor ne-au chemat
pe noi, deci vom merge cale de trei zile �n pustie, ca sa jertfim Dumnezeului
nostru.
19. Iar eu stiu ca nu va va lasa pe voi Faraon �mparatul Eghipetului sa
mergeti, fara numai cu m�na tare.
20. Si tinz�nd m�na mea voi bate pe Eghipteni cu toate minunile mele, care
voi face �ntru ei, si dupa aceasta va va lasa pe voi.
21. Si voi da har poporului acestuia �naintea Eghiptenilor, si c�nd veti
iesi, nu veti iesi deserti.
22. Ci va cere femeia de la vecin si de la cel �mpreuna cu sine locuitoare
vase de argint si de aur si �mbracaminte, si veti pune peste fiii vostri si peste
fetele voastre, si veti prada pe Eghipteni.

CAP. 4.
Minunile lui Moisi.

Si a raspuns Moisi zic�nd: dar de nu vor crede ei mie si nu vor asculta de glasul
meu, ca vor zice ca nu s-au aratat tie Dumnezeu, ce voi zice catre ei?
2. Si au zis lui Domnul: ce este aceea ce ai �n m�na ta? Iar el a zis:
toiag.
3. Si au zis: arunca-l pe pam�nt, si l-a aruncat pe el pe pam�nt si s-a
facut sarpe si a fugit Moisi de d�nsul.
 4. Si au zis Domnul catre Moisi: tinde m�na si-l apuca de coada, si
;ntinzand mana l-a apucat de coada, si s-a facut toiag �n m�na lui.
5. Ca sa creada tie, ca ti s-au aratat Dumnezeul parintilor lor, Dumnezeul
lui Avraam si Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov.
6. Si i-au zis lui Domnul iarasi: baga m�na ta �n s�nul tau, si a bagat
m�na sa �n s�nul sau, si a scos m�na sa din s�nul sau, si s-a facut m�na lui
leproasa ca zapada.
7. Si au zis iarasi: baga m�na ta �n s�nul tau, si a bagat m�na sa �n
s�nul sau, si o a scos din s�n, si iarasi s-a facut �n fata trupului.
8. Si de nu vor crede tie si nu vor asculta de cuv�ntul semnului celui
dint�i, vor crede tie pentru cuv�ntul semnului celui de al doilea.
9. Si va fi de nu vor crede tie pentru aceste doua semne, nici vor asculta
glasul tau, vei lua din apa r�ului si vei turna pe uscat, si apa care o vei lua
din r�u va fi s�nge pe uscat.
10. Si a zis Moisi catre Domnul: rogu-ma Doamne, nu sunt vrednic ca mai
�nainte de ieri, nici ca mai �nainte de alaltaieri, nici ca de c�nd ai �nceput a
grai slugii tale; slab la glas si zabavnic la limba sunt eu.
11. Si au zis Domnul catre Moisi: cine a dat gura omului? Sau cine a facut
rau la auz si surd, vazator si orb, au nu eu Dumnezeu?
12. Si acum mergi, si eu voi deschide gura ta si te voi �nvata cele ce vei
grai.
13. Si a zis Moisi: rogu-ma Doamne, alege pe altul puternic pe care vei
trimite.
14. Si m�niindu-se Domnul cu urgie pe Moisi, au zis: au nu iata Aaron
fratele tau levitul? Stiu ca el vorbind va grai �n locul tau, si iata el va iesi
�ntru �nt�mpinarea ta si vaz�ndu-te se va bucura �ntru sine.
15. Si vei grai catre d�nsul, vei pune cuvintele mele �n gura lui si eu voi
deschide gura ta si gura lui, si voi �nvata pe voi ce sa faceti.
16. Si el va grai �n locul tau catre popor, si va fi gura ta, iar tu vei fi
lui �n cele catre Dumnezeu.
17. Si toiagul care s-a prefacut �n sarpe, �l vei lua �n m�na ta, cu care
vei face semnele.
18. Si a mers Moisi si s-a �ntors la Iotor socrul sau, si a zis: merge-voi
si ma voi �ntoarce la fratii mei cei din Eghipet, si voi vedea de traiesc �nca. Si
a zis Iotor lui Moisi: mergi sanatos, si dupa acele zile multe a murit �mparatul
Eghipetului.
19. Si au zis Domnul catre Moisi �n Madiam: mergi, du-te �n Eghipet; ca au
murit toti cei ce cautau sufletul tau.
20. Si lu�ndu-si Moisi pe femeia sa si pruncii, i-a pus pe asinii sai si s-
au �ntors �n Eghipet, si a luat Moisi toiagul cel de la Dumnezeu �n m�na sa.
21. Si au zis Domnul catre Moisi: merg�nd tu si �ntorc�ndu-te �n Eghipet,
vezi toate semnele care le-am dat �n m�na ta, sa le faci pe ele �naintea lui
Faraon. Iar eu voi �nv�rtosa inima lui, si nu va lasa poporul.
22. Si tu vei zice lui Faraon: acestea zice Domnul: fiu �nt�i nascut al meu
este Israil.
23. Si am zis tie: lasa poporul meu ca sa se �nchine mie, iar tu n-ai vrut
sa-l lasi pe el, vezi dar, eu voi ucide pe fiul tau cel �nt�i nascut.
24. Si a fost pe cale unde a poposit, l-a �nt�mpinat pe el �ngerul Domnului
si cerca sa-l omoare pe el.
25. Si lu�nd Sepfora o pietricica ascutita a taiat �mprejur marginea
trupului fiului sau, si a cazut la picioarele lui, zic�nd: statut-a s�ngele
taierii �mprejur a fiului meu.
26. Si s-a dus de la el, pentru ca a zis: statut-a s�ngele taierii �mprejur
a fiului meu.
27. Si au zis Domnul catre Aaron: mergi �ntru �nt�mpinarea lui Moisi �n
pustie, si s-a dus si s-a �nt�lnit cu d�nsul �n muntele lui Dumnezeu, si s-au
sarutat am�ndoi.
28. Si a vestit Moisi lui Aaron toate cuvintele Domnului, care le-au trimis
si toate graiurile care i-au poruncit lui.
29. Si au mers Moisi si Aaron si au adunat toata batr�nimea fiilor lui
Israil.
30. Si a grait Aaron toate cuvintele acestea, care au zis Dumnezeu catre
Moisi.
31. Si a facut semnele �naintea poporului.
32. Si a crezut poporul si s-a bucurat pentru ca au cercetat Dumnezeu pe
fiii lui Israil si pentru ca au vazut necazul lor; si plec�ndu-se poporul s-a
�nchinat.

CAP. 5.
Moisi la Faraon.

Si dupa aceasta au intrat Moisi si Aaron la Faraon si au zis lui: acestea zice
Domnul Dumnezeul lui Israil: lasa pe poporul meu ca sa serbeze �n pustie.
2. Si a zis Faraon: cine este de al carui glas sa ascult eu, ca sa las pe
fiii lui Israil? Nu stiu pe Domnul, si pe Israil nu-l voi lasa.
3. Si ei au zis lui: Dumnezeul Evreilor ne-au chemat pe noi sa mergem cale
de trei zile �n pustie ca sa jertfim Domnului Dumnezeului nostru, ca sa nu ne
�ntampine pe noi moarte sau ucidere.
4. Si le-a zis lor �mparatul Eghipetului; pentru ce Moisi si Aaron
�ndaratniciti pe popor de la lucru? Mergeti fiecare dintre voi la lucrul sau.
5. Si a zis Faraon: iata acum se va prea �nmulti poporul acesta pe pam�nt,
deci sa nu-i lasam sa odihneasca de la lucruri.
6. Si a poruncit Faraon celor ce privegheau peste lucrurile poporului si
logofetilor, zic�nd:
7. Mai mult sa nu dati paie poporului pentru facerea caramizilor, ca ieri
si ca alaltaieri; ci sa mearga ei sa-si adune lor paie;
8. Si sa faca caramizi c�te au facut �n toate zilele, sa-i siliti si sa nu
�mputinati nimic din lucrurile lor, ca sed fara de lucru, pentru aceea striga
zic�nd: sa mergem si sa jertfim Dumnezeului nostru.
9. Sa se �ngreuieze lucrurile oamenilor acestora, si sa grijeasca de
acestea; iar sa nu grijeasca de cuvinte desarte.
10. Si �i sileau pe ei priveghetorii peste lucruri si logofetii, si graiau
catre popor zic�nd: acestea zice Faraon: mai mult nu va vom da voua paie.
11. Voi singuri mergeti de va adunati paie de unde veti afla, ca nimic nu
se va �mputina din lucrul vostru.
12. Si s-a risipit poporul �n tot pam�ntul Eghipetului sa str�nga trestie
�n loc de paie.
13. Iar privighetorii peste lucruri sileau pe ei zic�nd: sav�rsiti
lucrurile voastre care vi se cuvin peste zi, ca si c�nd vi se da paie.
14. Si logofetii lui Faraon cei ce erau pusi mai mari, au batut pe
logofetii poporului fiilor lui Israil, zic�nd: de ce n-ati sav�rsit lucrul
caramizilor voastre si astazi ca si ieri si ca alaltaieri?
15. Si intr�nd logofetii fiilor lui Israil, au strigat catre Faraon,
zic�nd: pentru ce faci asa robilor tai?
16. Paie nu se dau robilor tai, si zic noua sa facem caramizi, iata pe
supusii tai �i bat, au doar nedreptate vei face poporului tau?
17. Si le-a zis lor: fara de lucru sedeti, lenesi sunteti, pentru aceea
ziceti: sa mergem sa jertfim Dumnezeului nostru.
18. Acum dar merg�nd lucrati, ca paie nu se vor da voua, si tot at�tea
caramizi veti face.
19. Si s-au vazut pe sine logofetii fiilor lui Israil �n rele, zic�ndu-li-
se: nu se va �mputina din caramizile ce sunt r�nduite pe zi.
20. Si s-au �nt�lnit ei cu Moisi si cu Aaron, care venea �naintea lor, c�nd
iesau ei de la Faraon.
21. Si au zis lor: vada-va pe voi Dumnezeu si sa va judece, ca ati facut
ur�t mirosul nostru �naintea lui Faraon si �naintea slugilor lui, ca sa dati sabie
�n m�na lui sa ne omoare.
22. Si s-a �ntors Moisi catre Domnul, si a zis: rogu-ma Doamne, caci ai
necajit pe poporul acesta? Si pentru ce mai trimis pe mine?
23. Ca de c�nd am mers eu la Faraon sa graiesc �ntru numele tau, a suparat
pe poporul acesta, si n-ai izbavit pe poporul tau.

CAP. 6.
Moisi trimis din nou la Faraon. Neamul sau.

Si au zis Domnul catre Moisi: acum vei vedea cele ce voi face lui Faraon, caci cu
m�na tare va lasa pe ei si cu brat �nalt va scoate pe ei din pam�ntul lui.
2. Si au grait Dumnezeu catre Moisi si au zis catre d�nsul: eu Domnul.
3. Si m-am aratat lui Avraam si lui Isaac si lui Iacov, Dumnezeul lor
fiind eu, si numele meu Domnul nu l-am aratat lor.
4. Si am pus legatura mea cu ei ca sa le dau lor pam�ntul Hananeilor,
pam�ntul pe care s-au salasluit, �ntru care au si locuit pe d�nsul.
5. Si eu am auzit suspinul fiilor lui Israil cu care Eghiptenii ca pe robi
asupresc pe ei, si mi-am adus aminte de legatura voastra.
6. Mergi si vorbeste fiilor lui Israil, zic�nd: eu Domnul, si voi scoate
pe voi din stap�nia Eghipetului, si voi scoate pe voi din robia lor, si voi izbavi
pe voi cu brat �nalt si cu judecata mare.
7. Si voi lua pe voi popor mie, si voi fi voua Dumnezeu, si veti cunoaste
ca eu sunt Domnul Dumnezeul vostru cel ce v-au scos pe voi din stap�nirea
Eghiptenilor.
8. Si voi baga pe voi �n pam�ntul spre care am �ntins m�na mea sa-l dau
lui Avraam si lui Isaac si lui Iacov, si-l voi da pe el voua mostenire, eu Domnul.
9. Si a grait Moisi asa fiilor lui Israil, si ei n-au ascultat pe Moisi
pentru �mputinarea sufletului si pentru lucrurile cele grele.
10. Si au grait Domnul catre Moisi zic�nd:
11. Intra si vorbeste lui Faraon �mparatului Eghipetului, ca sa lase pe
fiii lui Israil din pam�ntul sau.
12. Si a grait Moisi �naintea Domnului zic�nd: iata fiii lui Israil nu m-au
ascultat pe mine, si cum ma va asculta Faraon? G�ngav fiind eu.
13. Si au zis Domnul catre Moisi si catre Aaron, si le-au poruncit sa intre
la Faraon �mparatul Eghipetului ca sa scoata pe fiii lui Israil din pam�ntul
Eghipetului.
14. Si acestia sunt �ncepatorii caselor neamurilor, fiii lui Ruvim celui
�nt�i nascut a lui Israil: Eno si Falus, Asron si Harmi. Aceasta este familia
Ruvim.
15. Si fiii lui Simeon: Iemuil, Iamin si Aod si Iahin si Saar si Saul cel
din Finisa. Acestea sunt neamurile fiilor lui Simeon.
16. Si acestea sunt numele fiilor lui Levi dupa rudeniile lor: Gherson,
Caat si Merari; si anii vietii lui Levi o suta treizeci si sapte.
17. Si acestia sunt fiii lui Gherson: Loveni si Semei, casele neamului lor.
18. Si fiii lui Caat: Amvram, Isaar si Hevron si Oziil; si anii vietii lui
Caat o suta si treizeci de ani.
19. Si fii lui Merari: Mooli si Omusi. Acestea sunt casele neamului lui
Levi dupa rudeniile lor.
20. Si a luat Amvram pe Iohaved fata fratelui tatalui sau lui femeie, si a
nascut pe Aaron si pe Moisi si pe Mariam sora lor; si anii vietii lui Amvram o
suta treizeci si sapte.
21. Si fiii lui Isaar: Core si Nafec si Zehri.
22. Si fiii lui Oziil: Misail si Elisafan si Segri.
23. Iar Aaron a luat lui-si femeie pe Elisavet fata lui Amiandav sora lui
Naasson, si i-a nascut lui pe Nadav si pe Aviud si pe Eleazar si pe Itamar.
24. Iar fiii lui Core: Asir si Elcana si Aviasar. Acestea sunt nasterile
lui Core.
25. Si Eleazar feciorul lui Aaron a luat lui-si femeie din fetele lui
Putiil si i-a nascut lui pe Fenees. Acestea sunt �ncepaturile neamului Levitilor
dupa nasterile lor.
26. Acesta este Aaron si Moisi, carora le-au zis Dumnezeu sa scoata pe fiii
lui Israil din pam�ntul Eghipetului cu puterea lor.
27. Acestia sunt cei ce graia catre Faraon �mparatul Eghipetului, si au
scos pe fiii lui Israil din pam�ntul Eghipetului �nsusi Aaron si Moisi.
28. �n care zi au grait Domnul lui Moisi �n pam�ntul Eghipetului.
29. Si au grait Domnul catre Moisi zic�nd: eu, Domnul, graieste catre
Faraon �mparatul Eghipetului c�te zic eu catre tine.
30. Si a zis Moisi �naintea Domnului: iata eu sunt slab la grai, si cum ma
va asculta pe mine Faraon?

CAP. 7.
Ranele Eghipetului.

Si au grait Domnul catre Moisi zic�nd: iata eu te-am dat pe tine Dumnezeu lui
Faraon, si Aaron fratele tau va fi tie prooroc.
2. Si tu vei grai lui toate c�te poruncesc tie, iar Aaron fratele tau va
grai catre Faraon, ca sa lase pe fiii lui Israil din pam�ntul sau.
3. Si eu voi �nv�rtosa inima lui Faraon, si voi �nmulti semnele mele si
minunile �n pam�ntul Eghipetului.
4. Si nu va asculta pe voi Faraon, si voi pune m�na mea pe Eghipet, si voi
scoate cu puterea mea poporul meu, pe fiii lui Israil din pam�ntul Eghipetului cu
izb�ndire mare.
5. Si vor cunoaste toti Eghiptenii ca eu sunt Domnul, c�nd voi �ntinde
m�na mea peste Eghipet si voi scoate pe fiii lui Israil din mijlocul lor.
6. Si au facut Moisi si Aaron dupa cum le-au poruncit lor Domnul, asa au
facut.
7. Si Moisi era de optzeci de ani, iar Aaron fratele lui de optzeci si
trei de ani c�nd au grait catre Faraon.
8. Si au grait Domnul catre Moisi si catre Aaron, zic�nd: si de va grai
catre voi Faraon zic�nd:
9. Dati-ne noua semn sau minune tu vei zice lui Aaron fratelui tau: ia
toiagul si-l arunca pe pam�nt �naintea lui Faraon si �naintea slugilor lui, si se
va face balaur.
10. Si au intrat Moisi si Aaron �naintea lui Faraon si �naintea slugilor
lui, si au facut asa precum le-au poruncit lor Domnul, si a aruncat Aaron toiagul
�naintea lui Faraon si �naintea slugilor lui, si s-a facut balaur.
11. Si a chemat Faraon pe �nteleptii Eghipetului si pe vrajitori; si au
facut si vrajitorii Eghipetenilor cu vrajile lor asemenea.
12. Si a aruncat fiecare toiagul sau, si s-au facut balauri; si toiagul lui
Aaron a �nghitit pe toiegele lor.
13. Si s-a �nv�rtosat inima lui Faraon si nu i-a ascultat pe d�nsii dupa
cum le-au poruncit lor Domnul.
14. Si au zis Domnul catre Moisi: se �ngreuiaza inima lui Faraon ca sa nu
lase pe popor.
15. Mergi la Faraon dimineata, iata el iese la apa, si-l vei �nt�mpina pe
el pe tarmurile r�ului, si toiagul care s-a facut sarpe, sa-l iei �n m�na ta.
16. Si sa zici catre el: Domnul Dumnezeul Evreilor m-au trimis la tine
zic�nd: lasa pe poporul meu ca sa slujeasca mie �n pustie, si iata n-ai ascultat
p�na acum.
17. Si acum acestea zice Domnul: �ntr-aceasta vei cunoaste ca eu sunt
Domnul, iata eu bat cu toiagul cel din m�na mea peste apa cea din r�u, si se va
preface �n s�nge.
18. Si pestii cei ce sunt �n apa vor muri, si se va �mputi r�ul, si nu vor
putea Eghiptenii sa bea apa din r�u.
19. Si au zis Domnul catre Moisi: zi lui Aaron fratelui tau: ia toiagul tau
�n m�na ta, si �ntinde m�na ta peste apele Eghipetului si peste r�urile lor si
peste lacurile lor, peste baltile lor si peste toata apa lor cea adunata, si sa
fie s�nge; si s-a facut s�nge tot pam�ntul Eghipetului �n lemne si �n pietre.
20. Si au facut asa Moisi si Aaron dupa cum le-au poruncit lor Domnul, si
ridic�nd Aaron toiagul sau, a lovit apa cea din r�u �naintea lui Faraon si
�naintea slugilor lui; si toata apa cea din r�u s-a prefacut �n s�nge.
21. Si pestii din r�u au murit, si s-a �mputit r�ul; si nu puteau
Eghiptenii sa bea apa din r�u, si era s�ngele �n tot pam�ntul Eghipetului.
22. Si au facut asemenea si vrajitorii Eghiptenilor cu vrajile lor, si s-a
�nv�rtosat inima lui Faraon si nu i-a ascultat pe ei dupa cum le-au zis Domnul.
23. Si �ntorc�ndu-se Faraon a intrat �n casa sa, si nu si-a pus ;n mintea
lui nici de aceasta.
24. Si au sapat toti Eghiptenii �mprejurul r�ului ca sa bea apa, si nu
putea sa bea apa din r�u.
25. Si s-au plinit sapte zile dupa ce au batut Domnul r�ul.

CAP. 8.
Alte rane asupra Eghipetului.

Si au zis Domnul catre Moisi: intra la Faraon si vei grai catre d�nsul, acestea
zice Domnul: lasa pe poporul meu ca sa slujeasca mie.
2. Iar de nu vei vrea sa-l lasi, iata eu bat toate hotarele tale cu
broaste.
3. Si va varsa r�ul broaste, si suindu-se broastele vor intra �n casele
tale si �n camarile asternuturilor tale si pe paturile tale si �n casele slugilor
tale si �ntr-ale poporului tau, si ;n aluaturile tale si �n cuptoarele tale.
4. Si peste tine si peste slugile tale si peste poporul tau se vor sui
broastele.
5. Si au zis Domnul catre Moisi: graieste lui Aaron fratelui tau: �ntinde
cu m�na ta toiagul tau spre r�uri spre lacuri si spre balti, si scoate broaste pe
pam�ntul Eghipetului.
6. Si a �ntins Aaron m�na spre apele Eghipetului si a scos broaste, si s-a
suit broasca si a acoperit tot pam�ntul Eghipetului.
7. Si au facut asa si vrajitorii Eghiptenilor cu vrajile lor si au scos
broaste pe pam�ntul Eghipetului.
8. Si a chemat Faraon pe Moisi si pe Aaron, si a zis: rugati-va pentru
mine catre Domnul, si sa ia broastele de la mine si de la poporul meu, si voi lasa
pe ei si vor jertfi Domnului.
9. Si a zis Moisi catre Faraon: r�nduieste mie c�nd sa ma rog pentru tine
si pentru slugile tale si pentru poporul tau, ca sa piara broastele de la tine si
de la poporul tau si din casele voastre, si numai �n r�u sa ram�na.
10. Iar el a zis: m�ine; si a raspuns: voi face dupa cum ai zis, ca sa vezi
ca nu este altul afara de Domnul.
11. Si se vor ridica broastele de la tine si din casele voastre si din
curti si de la slugile tale si de la poporul tau, si numai �n r�u vor ram�ne.
12. Si au iesit Moisi si Aaron de la Faraon, si a strigat Moisi catre
Domnul ca sa piara broastele dupa cum fagaduise lui Faraon.
13. Si au facut Domnul dupa cum a zis Moisi, si au murit broastele din case
si din curti si din tarine.
14. Si le-a adunat gramezi gramezi, si s-a �mputit pam�ntul.
15. Si vaz�nd Faraon ca s-a facut usurare, s-a �ngreuiat inima lui si nu a
ascultat de d�nsii dupa cum au grait Domnul.
16. Si au zis Domnul catre Moisi: graieste lui Aaron: �ntinde cu m�na ta
toiagul tau si loveste tar�na pam�ntului, si va fi musita �ntru oameni si �n vite
si �n tot pam�ntul Eghipetului.
17. Si a �ntins Aaron cu m�na toiagul sau si a lovit tar�na pam�ntului, si
s-a facut musita �ntru oameni si �n vite si �n toata tar�na pam�ntului, si s-a
facut musita �n tot pam�ntul Eghipetului.
18. Si au facut asa si vrajitorii cu vrajile lor ca sa scoata musita, si n-
au putut; si s-a facut musita �ntru oameni si �n vite.
19. Si au zis vrajitorii catre Faraon: degetul lui Dumnezeu este acesta. Si
s-a �nv�rtosat inima lui Faraon si nu i-a ascultat pe ei dupa cum au grait Domnul.
20. Si au zis Domnul catre Moisi: m�neca dimineata si stai �naintea lui
Faraon, si iata el va iesi la apa, si vei grai catre el: acestea zice Domnul: lasa
pe poporul meu ca sa-mi slujeasca �n pustie.
21. Iar de nu vei vrea sa lasi pe poporul meu, iata eu voi trimite peste
tine si peste slugile tale peste poporul tau si peste casele voastre musca
c�ineasca; si se vor umplea casele Eghiptenilor de musca c�ineasca si pam�ntul pe
care sunt ei.
22. Si voi mari �n ziua aceea pam�ntul Ghesem �n care poporul meu se afla,
peste care nu va fi musca c�ineasca, ca sa vezi ca eu sunt Domnul Dumnezeu a tot
pam�ntul.
23. Si voi osebi �ntru poporul meu si �ntru poporul tau, si m�ine va fi
semnul acesta pe pam�nt.
24. Si au facut Domnul asa, si a venit musca cea c�ineasca multime, �n
casele lui Faraon si �n casele slugilor lui si �n pam�ntul Eghipetului, si s-a
prapadit pam�ntul de musca cea c�ineasca.
25. Si a chemat Faraon pe Moisi si pe Aaron zic�nd: mergeti si jertfiti
Domnului Dumnezeului vostru �n pam�ntul acesta.
26. Si a zis Moisi: nu este cu putinta a se face asa, ca cele ce sunt
ur�ciune Eghiptenilor vom sa jertfim Domnului Dumnezeului nostru, si de vom jertfi
cele ce sunt ur�ciune Eghiptenilor �naintea lor, cu pietre ne vor ucide.
27. Cale de trei zile vom merge �n pustie, si vom jertfi Dumnezeului nostru
precum ne-au zis noua Domnul.
28. Si a zis Faraon: eu va voi lasa pe voi sa iesiti si veti jertfi
Domnului Dumnezeului vostru �n pustie, dar sa nu va �ntindeti a merge departe,
rugati-va dar pentru mine catre Domnul.
29. Si a zis Moisi: vezi, eu voi iesi de la tine si ma voi ruga catre
Dumnezeu, si se va duce musca cea c�ineasca de la tine si de la slugile tale si de
la poporul tau m�ine; dar sa nu mai adaogi Faraoane a �nsela ca sa nu lasi poporul
sa jertfeasca Domnului.
30. Si a iesit Moisi de la Faraon si s-a rugat catre Dumnezeu.
31. Si au facut Domnul dupa cum a zis Moisi, si au ridicat musca cea
c�ineasca de la Faraon, de la slugile lui si de la poporul lui, si n-a ramas nici
una.
32. Si a �ngreuiat Faraon inima sa si �n vremea aceasta, si n-a vrut sa
lase poporul.

CAP. 9.
Alta rane asupra Eghipetului.

Si au zis Domnul catre Moisi: intra la Faraon si vei grai lui: acestea zice Domnul
Dumnezeul evreilor: lasa sa iasa poporul meu ca sa-mi slujeasca mie.
2. Iar de nu vei vrea sa lasi pe poporul meu, ci �nca-l tii pe el,
3. Iata m�na Domnului va fi peste vitele tale cele din c�mpii, si �n cai
si �n asini si �n camile si �n boi si �n oi, moarte mare.
4. Si voi osebit minunat �n vremea aceea �ntru vitele Eghiptenilor si
�ntru vitele fiilor lui Israil, si nu vor muri din toate vitele fiilor lui Israil
nici una.
5. Si au dat Dumnezeu soroc, zic�nd: m�ine va face Domnul cuv�ntul acesta
pe pam�nt.
6. Si au facut Domnul cuv�ntul acesta a doua zi, si au murit toate vitele
Eghiptenilor; iar din vitele fiilor lui Israil n-au murit nici una.
7. Si vaz�nd Faraon ca din toate vitele fiilor lui Israil n-a murit nici
una, s-a �ngreuiat inima lui Faraon si n-a lasat poporul.
8. Si au grait Domnul catre Moisi si Aaron zic�nd: luati voi pline m�inile
de spuza din cuptor, si sa o �mprastie Moisi spre cer �naintea lui Faraon si
�naintea slugilor lui.
9. Si sa se faca pulbere peste tot pam�ntul Eghipetului, si vor fi pe
oameni si pe vite rane si basici fierbinti, �n oameni si �n vite �n tot pam�ntul
Eghipetului.
10. Si a luat spuza din cuptor �naintea lui Faraon, si a �mprastiat-o Moisi
spre cer, si s-au facut rane si basici fierbinti pe oameni si pe vite.
11. Si nu puteau vrajitorii sa stea �naintea lui Moisi pentru rane, ca s-au
facut ranele �n vrajitori si �n tot pam�ntul Eghipetului.
12. Si au �nv�rtosat Domnul inima lui Faraon, si nu i-a ascultat pe ei dupa
cum au r�nduit Domnul lui Moisi.
13. Si au zis Domnul catre Moisi: m�neca dimineata si stai �naintea lui
Faraon si vei grai catre el: acestea zice Domnul Dumnezeul Evreilor: lasa pe
poporul meu ca sa-mi slujeasca mie.
14. Pentru ca �n vremea aceasta eu voi trimite toate bataile mele �n inima
ta si a slugilor tale si a poporului tau, ca sa vezi ca nu este altul ca mine �n
tot pam�ntul.
15. Ca acum trimit�nd m�na mea te voi bate pe tine, si voi omor� pe poporul
tau cu moarte, si te vei zdrobi de pe pam�nt.
16. Si pentru aceea ai fost crutat p�na acum, ca sa arat �ntru tine
puterea mea si ca sa se vesteasca numele meu �n tot pam�ntul.
17. Au doar te vei mai �mpotrivi tu poporului meu ca sa nu-i lasi pe
d�nsii?
18. Iata eu voi ploua �n ceasul acesta m�ine piatra multa foarte, cum n-a
mai fost �n Eghipet din ziua �n care s-a facut p�na �n ziua aceasta.
19. Acum dar grabeste sa-ti aduni vitele tale si c�te ai tu �n c�mp, pentru
ca toti oamenii si vitele c�te se vor afla �n c�mp si nu vor intra �n casa, va
cadea peste ele piatra si vor muri.
20. Cel ce se temea de cuv�ntul Domnului din slugile lui Faraon, si-a
adunat vitele sale �n case;
21. Iar cel ce n-a luat aminte cu cugetul sau la cuv�ntul Domnului, a lasat
vitele �n c�mpii.
22. Si au zis Domnul catre Moisi: �ntinde m�na ta spre cer, si va fi piatra
peste tot pam�ntul Eghipetului si peste oameni si peste vite si peste toata iarba
cea de pe pam�nt.
23. Si a �ntins Moisi m�na spre cer, si Domnul au dat tunete si piatra, si
curgea foc pe pam�nt, si au plouat Domnul piatra peste tot pam�ntul Eghipetului.
24. Si era piatra, si �n piatra ardea foc cu vapaie, si piatra era multa
foarte cum n-a mai fost �n Eghipet din ziua �n care s-a facut ;n el neam.
25. Si a batut piatra �n tot pam�ntul Eghipetului de la om p�na la dobitoc,
si toata iarba din c�mp o a batut-o piatra, si toate lemnele din c�mpuri le-a
zdrobit piatra.
26. Numai �n pam�ntul Ghesem unde erau fiii lui Israil n-a fost grindina.
27. Si trimit�nd Faraon a chemat pe Moisi si pe Aaron, si le-a zis lor:
pacatuit-am acum, Domnul este drept, iar eu si poporul meu necredincios.
28. Rugati-va dar pentru mine catre Domnul, si sa �nceteze a se mai face
tunetele lui Dumnezeu si piatra si focul, si voi lasa pe voi, si mai mult nu veti
ram�ne.
29. Si a zis Moisi lui: daca voi iesi din Cetate voi �ntinde m�inile mele
catre Domnul, si tunetele vor �nceta si piatra si ploaia nu va mai fi, ca sa
cunosti ca al Domnului este pam�ntul.
30. Iar eu stiu ca si tu si slugile tale �nca nu v-ati temut de Domnul.
31. Si inul si orzul s-au stricat, ca orzul era �nspicat si inul cu
sam�nta.
32. Iar gr�ul si ovazul nu s-au stricat, pentru ca erau t�rzii.
33. Si a iesit Moisi de la Faraon afara din Cetate si a �ntins m�inile
catre Domnul, si a �ncetat tunetele si piatra si ploaia n-a mai picat pe pam�nt.
34. Iar vaz�nd Faraon ca au �ncetat ploaia si piatra si tunetele, a adaugat
�nca a pacatui si si-a �ngreuiat inima sa si a slugilor sale.
 35. Si s-a �nv�rtosat inima lui Faraon, si n-a lasat pe fiii lui Israil
dupa cum au grait Domnul lui Moisi.

CAP. 10.
Lacuste asupra Eghipetului.

Si au grait Domnul catre Moisi zic�nd: intra la Faraon, ca eu am �nv�rtosat inima

lui si a slugilor lui, ca pe r�nd sa vina semnele acestea peste ei.
2. Ca sa povestiti �n urechile fiilor vostri si �ntru ale feciorilor
fiilor vostri cu c�te am necajit pe Eghipteni, si semnele mele care le-am facut
�ntru ei, si sa cunoasteti ca eu sunt Domnul.
3. Si au intrat Moisi si Aaron �naintea lui Faraon si au zis lui: acestea
zice Domnul Dumnezeul Evreilor, p�na c�nd nu vrei sa te rusinezi de mine? Lasa
poporul meu ca sa slujeasca mie.
4. Iar de nu vei vrea tu sa lasi pe poporul meu, iata eu voi aduce �n
ceasul acesta m�ine lacusta multa peste toate hotarele tale.
5. Si va acoperi fata pam�ntului, si nu vei putea sa vezi pam�ntul, si va
m�ncat tot ce va ramas voua nebatut de piatra, si va m�ncat tot lemnul ce creste
voua pe pam�nt.
6. Si se vor umplea casele tale si casele slugilor tale si toate casele �n
tot pam�ntul Eghipetului, c�te nici odinioara n-au vazut parintii tai nici
stramosii lor din ziua �n care s-au facut pam�ntul p�na �n ziua aceasta, si
plec�ndu-se Moisi a iesit de la Faraon.
7. Si au zis slugile lui Faraon catre d�nsul: p�na c�nd va fi noua aceasta
pacoste? Lasa oamenii ca sa slujeasca Dumnezeului lor, au vrei sa stii ca a pierit
Eghipetul?
8. Si au �ntors pe Moisi si pe Aaron la Faraon, si a zis lor Faraon:
mergeti si slujiti Domnului Dumnezeului vostru, dar care si cine sunt cei ce vor
merge?
9. Si a zis Moisi: cu tinerii si cu batr�nii vom merge cu feciorii si cu
fetele si cu oile si cu boii nostrii, pentru ca este sarbatoare Domnului
Dumnezeului nostru.
10. Si a zis Faraon catre ei: fie asa, Domnul cu voi, cum voi lasa pe voi,
au doar si averile voastre? Vedeti ca viclesug este �ntru voi.
11. Nu asa, ci sa mearga barbatii si sa slujiti lui Dumnezeu ca aceasta
cautati voi, si i-a scos pe ei de la fata lui Faraon.
12. Si au zis Domnul catre Moisi: �ntinde m�na ta peste pam�ntul
Eghipetului, si va veni lacusta pe pam�nt si va m�nca toata iarba pam�ntului si
tot rodul lemnelor ce a ramas nebatut de piatra.
13. Si a ridicat Moisi toiagul spre cer, si Domnul au adus v�nt austru pe
pam�nt toata ziua aceea si toata noaptea; dimineata s-a facut, si v�ntul austru a
adus lacusta.
14. Si a adus pe ea peste tot pam�ntul Eghipetului, si s-a asezat peste
toate hotarele Eghipetului multa foarte, mai �nainte de d�nsa n-a fost lacusta ca
aceasta si dupa aceasta nu va fi asa.
15. Si a acoperit fata pam�ntului si s-a stricat pam�ntul, si a m�ncat
toata iarba pam�ntului si tot rodul lemnelor care a ramas de la piatra. N-a ramas
verde nimic �n lemne si �n toata iarba c�mpului, �n tot pam�ntul Eghipetului.
16. Si s-a grabit Faraon a chema pe Moisi si pe Aaron zic�nd: pacatuit-am
�naintea Domnului Dumnezeului vostru si a voastra.
17. Primiti dar pacatul meu �nca acum si va rugati catre Domnul Dumnezeul
vostru, ca sa ia de pe mine moartea aceasta.
18. Si a iesit Moisi de la Faraon si s-a rugat lui Dumnezeu.
19. Si au �ntors Domnul v�nt tare de la mare, si au ridicat lacustele si
le-au aruncat pe d�nsele �n marea Rosie, si n-a ramas nici o lacusta �n tot
pam�ntul Eghipetului.
20. Si a �nv�rtosat Domnul inima lui Faraon, si n-a lasat pe fiii lui
Israil.
 21. Si au zis Domnul catre Moisi: �ntinde m�na ta spre cer si sa se faca
�ntuneric pe pam�ntul Eghipetului, �ntuneric care sa se poata pipai.
22. Si a �ntins Moisi m�na spre cer si s-a facut �ntuneric, negura si ceata
peste tot pam�ntul Eghipetului trei zile.
23. Si nimeni n-a vazut pe fratele sau trei zile, si nimeni nu s-a sculat
din patul sau trei zile; iar la toti fiii lui Israil era lumina �n tot locul unde
locuiau ei.
24. Si a chemat Faraon pe Moisi si pe Aaron, si le-a zis lor: mergeti si
slujiti Domnului Dumnezeului vostru, numai oile si boii veti lasa; iar averile
voastre mearga cu voi.
25. Si a zis Moisi: nu, ci sa ne dai noua arderi de tot si jertfe care vom
face Domnului Dumnezeului nostru.
26. Si vitele noastre vor merge cu noi si nu vom lasa unghie, pentru ca
dintr-�nsele vom sa jertfim Domnului Dumnezeului nostru; ca noi nu stim ce vom
jertfi Domnului Dumnezeului nostru p�na vom merge acolo.
27. Si au �nv�rtosat Domnul inima lui Faraon, si n-a vrut sa-i lase pe ei.
28. Si a zis Faraon catre Moisi: du-te de la mine, ia aminte sa numai
adaogi a vedea fata mea, ca �n ce zi te vei arata mie, vei muri.
29. Iar Moisi a zis: precum ai grait nu ma voi mai arata tie �n fata.

CAP. 11.
Esirea din Eghipet.

Si au zis Domnul catre Moisi: �nca o rana voi aduce eu peste Faraon si peste
Eghipet, si dupa aceea va va lasa pe voi de aici, si c�nd va va lasa pe voi, va va
sili sa iesiti.
2. Graieste dar pe ascuns �n urechile poporului, si sa ceara fiecare de la
vecinul sau si femeia de la vecina sa vase de argint si de aur si haine.
3. Si au dat Domnul har poporului sau �naintea Eghiptenilor, si le-a
�mprumutat lor; si omul Moisi mare s-a facut foarte �naintea Eghiptenilor si
�naintea lui Faraon si �naintea slugilor lui si �naintea a tot poporul.
4. Si a grait Moisi, acestea zice Domnul: pe la miezul noptii eu voi intra
�n Eghipet,
5. Si va muri tot cel �nt�i nascut �n pam�ntul Eghipetului, de la cel
�n�iu nascut al lui Faraon care sade pe scaun, p�na la cel �nt�i nascut al
slujnicii celei de la moara si p�na la cel �nt�i nascut a tot dobitocul.
6. Si va fi strigare mare �n tot pam�ntul Eghipetului cum n-a mai fost si
cum nu va mai fi.
7. Iar la toti fiii lui Israil nu va chelalai c�ine cu limba sa, de la om
p�na la dobitoc, ca sa vezi c�t de minunat va osebi Domnul �ntru Eghipteni si
�ntru Israiliteni.
8. Si vor striga toate slugile tale catre mine, si se vor �nchina mie
zic�nd: iesi tu si poporul tau pe care tu �l povatuiesti, si dupa aceasta voi
iesi, si a iesit Moisi de la Faraon cu m�nie.
9. Si au zis Domnul catre Moisi: nu va va asculta pe voi Faraon ca
�nmultind sa �nmultesc semnele si minunile �n pam�ntul Eghipetului.
10. Iar Moisi si Aaron au facut toate semnele si minunile acestea �n
pam�ntul Eghipetului �naintea lui Faraon; iar Domnul au �nv�rtosat inima lui
Faraon si n-a vrut sa lase pe fiii lui Israil din pam�ntul Eghipetului.

CAP. 12.
Mielul Pascal.

Si au grait Domnul catre Moisi si Aaron �n pam�ntul Eghipetului, zic�nd:

2. Luna aceasta este voua �ncepatura lunilor, cea dintai este voua �ntru
lunile anului.
3. Graieste catre toata adunarea fiilor lui Israil zic�nd: �n ziua a zecea
a lunii acestia sa ia fiecare c�te un miel de fiecare casa pe rudenia sa.
 4. Iar de vor fi mai putin �n casa c�t sa nu fie de ajuns la un miel, sa
ia �mpreuna cu sine pe vecinul sau cel de aproape dupa numarul sufletelor, fiecare
sa-si numere lui-si c�ti �i va fi de ajuns la miel.
5. Si sa fie voua mielul desav�rsit, parte barbateasca de un an sa fie
voua, din miei si din iezi sa luati.
6. Si sa-l tineti p�na la ziua a patrusprezecea a lunii acestea, si sa-l
junghie toata multimea adunarii fiilor lui Israil catre seara.
7. Si sa ia din s�nge si sa unga am�ndoi st�lpii usii si pragurile �n
casele unde-l vor m�nca pe el.
8. Si sa man�nce carnea fripta la foc �n noaptea aceea, si azimele cu
salata sa le man�nce.
9. Sa nu-l m�ncati crud nici fiert �n apa, ci fript la foc, capul cu
picioarele si cu maruntaiele.
10. Sa nu lasati nimic dintr-�nsul pe a doua zi, si os din el sa nu
zdrobiti; cele ce vor ram�ne din ele p�na a doua zi cu foc sa le ardeti.
11. Si asa sa-l m�ncati pe el; mijloacele voastre fiind �ncinse si
�ncaltamintele voastre �n picioarele voastre, si toiegele voastre ;n mainile
voastre si sa-l m�ncati degraba ca sunt pastile Domnului.
12. Si voi trece prin pam�ntul Eghipetului �n noaptea aceea, si voi omor�
pe tot cel �nt�i nascut �n pam�ntul Eghipetului, de la om p�na la dobitoc, si
asupra tuturor dumnezeilor Eghipetului voi face izb�nda eu Domnul.
13. Si va fi s�ngele semn voua pe casele �n care veti fi voi, si voi vedea
s�ngele si voi acoperi pe voi, si nu va fi �ntru voi rana ca sa pieriti c�nd �i
voi bate �n pam�ntul Eghipetului.
14. Si va fi voua ziua aceasta pomenire, si o veti tinea sarbatoare
Domnului �ntru toate neamurile voastre, lege vesnica o veti praznui pe d�nsa.
15. Sapte zile azime veti m�nca, si din ziua dintai veti scoate ce este
dospit din casele voastre, tot cel ce din ziua dintai p�na �n ziua a saptea va
m�nca dospit, se va pierde sufletul acela din Israil.
16. Si ziua dintai se va chema sf�nta, si ziua a saptea numita sf�nta va fi
voua, tot lucrul de slujba sa nu faceti �ntr-�nsele, fara numai ce va trebui de
m�ncat fiecarui suflet, aceasta numai veti face.
17. Si veti pazi porunca aceasta, pentru ca �n ziua aceasta voi scoate
puterea voastra din pam�ntul Eghipetului, si veti tinea ziua aceasta �ntru
neamurile voastre lege vesnica.
18. �ncep�nd �n a patrusprezecea zi a lunii d�nt�iu, de cu seara veti m�nca
azime p�na la ziua a douazeci si una a lunii p�na seara.
19. Sapte zile aluat sa nu se afle �n casele voastre, tot cine va m�nca
dospit, sufletul acela se va pierde dintru adunarea fiilor lui Israil; fie acela
ori dintre venetici ori dintre mostenii pam�ntului.
20. Tot ce este dospit sa nu m�ncati, ci �n tot locasul vostru sa m�ncati
azime.
21. Si a chemat Moisi toata batr�nimea fiilor lui Israil si a zis catre
d�nsii: mergeti si va luati voua miel dupa neamurile voastre si junghiati pasca.
22. Si luati manunchi de isop si �nting�nd �n s�ngele cel de l�nga usa,
ungeti pragul si am�ndoi st�lpii usii din s�ngele care este l�nga usa, si voi nici
unul sa nu iesiti din usa casei voastre p�na dimineata.
23. Si va trece Domnul sa bata pe Eghipteni, si va vedea s�ngele pe prag si
pe am�ndoi st�lpii usii, si va trece Domnul usa si nu va lasa pe cel ce pierde sa
intre �n casele voastre sa ucida.
24. Si veti pazi cuv�ntul acesta lege tie si fiilor tai p�na �n veac.
25. Iar dupa ce veti intra �n pam�ntul care va va da voua Domnul precum au
grait, paziti slujba aceasta.
26. Si va fi de vor zice catre voi fiii vostri: ce este slujba aceasta?
27. Veti grai lor: jertfa sunt pastile acestea Domnului, cum au acoperit
casele fiilor lui Israil �n pam�ntul Eghipetului c�nd au batut pe Eghipteni; iar
casele noastre le-au mantuit si plecandu-se poporul s-a ;nchinat.
28. Si duc�ndu-se au facut fiii lui Israil dupa cum au poruncit Domnul lui
Moisi si lui Aaron, asa au facut.
29. Si a fost la miezul noptii au batut Domnul pe tot �nt�i nascut �n
pam�ntul Eghipetului, de la cel �nt�i nascut al lui Faraon care sedea pe tron,
p�na la cel �nt�i nascut al roabei celei din temnita si p�na la tot cel �nt�i
nascut a tot dobitocul.
30. Si s-a sculat Faraon noaptea si slugile lui si toti Eghiptenii, si s-a
facut strigare mare �n tot pam�ntul Eghipetului, ca nu era casa �n care sa nu fie
mort.
31. Si a chemat Faraon pe Moisi si pe Aaron noaptea si le-a zis lor:
sculati-va si iesiti din poporul meu si voi si fiii lui Israil mergeti si slujiti
Domnului Dumnezeului vostru dupa cum ziceti.
32. Si oile si boii vostri lu�nd mergeti, si ma binecuv�ntati si pe mine.
33. Si sileau Eghiptenii pe popor cu graba sa-l scoata pe el din pam�ntul
lor, ca ziceau ei: toti vom muri.
34. Si a luat poporul aluatul sau mai �nainte de a se dospi, legat �n
hainele sale pe umeri.
35. Iar fiii lui Israil au facut dupa cum a poruncit lor Moisi, si au cerut
de la Eghipteni vase de argint si de aur si haine.
36. Si au dat Domnul har poporului sau �naintea Eghiptenilor si i-au
�mprumutat pe ei, si au jefuit pe Eghipteni.
37. Si s-au ridicat fiii lui Israil din Ramesi spre Sochot, ca sase sute de
mii de barbati pedestri, afara de cele ce aveau.
38. Si amestecatura multa s-a suit �mpreuna cu ei si oi si boi si vite
multe foarte.
39. Si au copt aluatul, care l-au scos din Eghipet turte de azime �n spuza,
pentru ca nu s-a dospit, ca i-au scos pe ei Eghiptenii si n-au putut sa astepte,
nici de m�ncare nu si-au facut lor pe cale.
40. Iar salasluirea fiilor lui Israil, care au locuit �n pam�ntul
Eghipetului si �n pam�ntul Hanaan, au fost ani patru sute treizeci.
41. Si a fost dupa patru sute treizeci de ani, a iesit toata puterea
Domnului din pam�ntul Eghipetului noaptea.
42. Paza este Domnului, ca sa-i scoata pe ei din pam�ntul Eghipetului;
noaptea aceea este paza Domnului ca toti fiii lui Israil sa o pazeasca �ntru
semintiile lor.
43. Si au zis Domnul catre Moisi si Aaron: aceasta este legea pastilor, tot
cel de neam strain nu va m�nca din ele.
44. Si pe tot robul ori cu argint cumparat �l vei taia �mprejur, si atunci
va m�nca din ele.
45. Strain si naimit sa nu man�nce din ele.
46. �ntr-o casa se va m�nca si sa nu scoateti din carnuri afara din casa,
si os sa nu zdrobiti dintr-�nsul.
47. Toata adunarea fiilor lui Israil sa faca aceasta.
48. Iar de va veni la noi vreun nemernic sa faca pasti Domnului, veti taia
�mprejur toata partea barbateasca, si atunci va veni sa faca acesta si va fi ca si
mosneanul cel de pam�nt, tot cel netaiat �mprejur nu va m�nca din ele.
49. O lege va fi celui de loc si nemernicului, care va locui �ntru voi.
50. Si au facut fiii lui Israil dupa cum au poruncit Domnul lui Moisi si
lui Aaron, asa au facut.
51. Si a fost �n ziua aceea au scos Domnul pe fiii lui Israil din pam�ntul
Eghipetului �mpreuna cu toata puterea lor.

CAP. 13.
Sfintirea celor �nt�i nascuti.

Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:

2. Sfinteste mie pe tot cel �nt�i nascut, care �nt�i deschide p�ntecele
�ntru fiii lui Israil, de la om p�na la dobitoc, ca al meu este.
3. Si a zis Moisi catre popor: pomeniti ziua aceasta, �ntru care ati
iesit din pam�ntul Eghipetului, din casa robiei, caci cu m�na tare v-au scos pe
voi Domnul de acolo, si sa nu m�ncati dospit.
4. Ca astazi iesiti voi �n luna dintai.
5. Si va fi dupa ce te va duce Domnul Dumnezeul tau �n pam�ntul Hananeilor
si Heteilor si Amoreilor si Eveilor si Ievuseilor si Ghergheseilor si Ferezeilor,
precum s-au jurat parintilor tai, sa dea tie pam�ntul �n care curge lapte si
miere, vei face slujba aceasta �n luna aceasta.
6. Sase zile veti m�nca azime, iar a saptea zi sarbatoare Domnului.
7. Azime veti m�nca cele sapte zile, nu se va vedea la tine dospit, nici
vei avea aluat �n toate hotarele tale.
8. Vei povesti fiului tau �n ziua aceea zic�nd: pentru ca aceasta a facut
Domnul Dumnezeul meu, c�nd am iesit din Eghipet.
9. Si va fi tie semn �n m�na ta si aducere aminte �naintea ochilor tai,
pentru ca sa fie legea Domnului �n gura ta, caci cu m�na tare te-au scos Domnul
Dumnezeu din Eghipet.
10. Si sa paziti legea aceasta �n timpurile cele r�nduite din zile �n zile.
11. Si va fi dupa ce te va duce Domnul Dumnezeul tau �n pam�ntul
Hananeilor, precum s-au jurat parintilor tai, si-l va da tie.
12. Si vei osebi pe tot cel ce deschide p�ntecele parte barbateasca
Domnului, tot ce deschide p�ntecele din turme ori �n vitele tale, c�te vor fi tie
parte barbateasca, le vei sfinti Domnului.
13. Tot ce deschide p�ntecele asinei sa-l schimbi pe oaie, iar de nu-l vei
schimba, �l vei rascumpara; pe tot cel �nt�i nascut al omului din fiii tai vei
rascumpara.
14. Iar de te va �ntreba feciorul tau dupa aceasta, zic�nd: ce este
aceasta? Vei zice lui: caci cu m�na tare ne-au scos Domnul din pam�ntul
Eghipetului si din casa robiei.
15. Iar c�nd s-au �ndaratnicit pe Faraon si nu vrea sa ne lase pe noi, au
ucis pe tot cel �nt�i nascuti ;n pamantul Eghipetului, de la cei ;ntai nascuti ai
oamenilor, pana la cei ;ntai nascuti ai dobitoacelor, pentru aceea eu jertfesc
Domnului toata partea barbateasca ce deschide p�ntecele, si pe tot cel �nt�i
nascut ai fiilor mei voi rascumpara.
16. Si va fi spre semn �n m�na ta si nemiscat �naintea ochilor tai, pentru
ca cu m�na tare te-au scos Domnul din Eghipet.
17. Iar dupa ce a lasat Faraon poporul, nu i-au povatuit pe ei Dumnezeu pe
calea pam�ntului Filistenilor, ca era aproape, pentru ca au zis Dumnezeu, ca nu
cumva sa para rau poporului vaz�nd razboi si sa se �ntoarca �n Eghipet.
18. Si au abatut Dumnezeu poporul de la calea cea de la pustie, spre marea
Rosie. Iar fiii lui Israil al cincilea neam au iesit din pam�ntul Eghipetului.
19. Si au luat Moisi oasele lui Iosif cu sine, caci cu juram�nt a jurat
Iosif pe fiii lui Israil, zic�nd: cu cercetare va va cerceta pe voi Domnul, ci sa
luati �mpreuna cu voi oasele mele de aici.
20. Si purcez�nd fiii lui Israil din Sochot au tabar�t �n Otom l�nga
pustie.
21. Iar Dumnezeu �i povatuia pe ei ziua cu st�lp de nor, arat�ndu-le calea,
iar noaptea cu st�lp de foc.
22. Si n-a lipsit st�lpul de nor ziua si st�lpul de foc noaptea �naintea
atot poporului.

CAP. 14.
Trecerea prin Marea Rosie.

Si au grait Domnul catre Moisi zic�nd:

2. Zi fiilor lui Israil ca sa se �ntoarca si sa tabarasca �n preajma
sesului �ntru Magdal si �ntru mare �n preajma Veelsepfonului, �naintea lui sa
tabar�ti l�nga mare.
3. Si va zice Faraon poporului sau: fiii lui Israil acestia ratacesc pe
pam�nt, ca i-a �nchis pe ei pustia.
 4. Si eu voi �nv�rtosa inima lui Faraon si �i va goni dinapoia lor, si ma
voi proslavi �n Faraon si �ntru toata oastea lui, si vor cunoaste toti
Eghiptenii, ca eu sunt Domnul, si au facut asa.
5. Si s-a facut stire �mparatului Eghiptenilor ca a fugit poporul, si s-a
schimbat inima lui Faraon si a slujitorilor lui asupra poporului si au zis: ce am
facut aceasta de am lasat pe fiii lui Israil sa nu slujeasca noua?
6. Deci a �nhamat Faraon carele sale si a luat pe tot poporul sau cu sine.
7. Si a luat sase sute de care alese si toata calarimea Eghiptenilor si
capetenii peste toti.
8. Si au �nv�rtosat Domnul inima lui Faraon �mparatul Eghipetului si a
slujitorilor lui, si au gonit dinapoia fiilor lui Israil. Iar fiii lui Israil
iesiau cu m�na �nalta.
9. Si au gonit Eghiptenii dinapoia lor si i-au aflat tabarati langa mare
si toata calarimea si carele lui Faraon si calarasii si oastea lui era �n preajma
sesului �naintea Veelsepfonului.
10. Si Faraon se apropia, si caut�nd fiii lui Israil cu ochii au vazut, si
iata Eghipteniii tabar�se dinapoia lor, si s-au temut foarte si au strigat fiii
lui Israil catre Domnul.
11. Si au zis lui Moisi: au doar nu erau morm�nturi �n pam�ntul
Eghipetului, ne-ai scos pe noi ca sa murim �n pustia aceasta, pentru ce ne-ai
facut aceasta noua scot�ndu-ne din Eghipet?
12. Au nu era acesta cuv�ntul care l-am grait catre tine �n Eghipet,
zic�nd: lasa-ne pe noi sa robim Eghiptenilor? Ca mai bine era noua sa robim
Eghiptenilor, dec�t sa murim �n pustia aceasta.
13. Si a zis Moisi catre popor: �ndrazniti, stati si veti vedea m�ntuirea
de la Domnul, care o va face noua astazi; ca �n ce chip ati vazut astazi pe
Eghipteni, nu-i veti mai vedea pe ei �n veci.
14. Domnul va bate razboi pentru voi; si voi veti fi �n liniste.
15. Si au zis Domnul catre Moisi: ce strigi catre mine? Graieste fiilor lui
Israil sa mearga.
16. Si tu ia toiagul tau si �ntinde m�na ta spre mare, si sa o desparti pe
ea, si sa intre fiii lui Israil prin mijlocul marii pe uscat.
17. Si iata eu voi �nv�rtosa inima lui Faraon si a slugilor lui si a
tuturor Eghiptenilor, si vor intra dupa d�nsii, si ma voi proslavi �n Faraon si
�ntru toata oastea lui si �n carele si �n caii lui.
18. Si vor cunoaste toti Eghiptenii ca eu sunt Domnul cel ce m-am proslavit
�n Faraon, �n carele si �n caii lui.
19. Si s-a ridicat �ngerul lui Dumnezeu, care mergea �naintea taberei
fiilor lui Israil, si a mers dinapoia lor; si s-a ridicat si st�lpul cel de nor
dinaintea lor si a statut dinapoia lor.
20. Si a intrat �ntru tabara Eghiptenilor si �ntru tabara fiilor lui
Israil, si a statut si s-a facut �ntuneric si negura, si a trecut noaptea si nu s-
au amestecat unii cu altii toata noaptea.
21. Si a �ntins Moisi m�na spre mare, si a gonit Domnul marea toata noaptea
cu v�nt repede dinspre austru si a uscat marea si s-a despartit apa.
22. Si au intrat fiii lui Israil �n mijlocul marii pe uscat, si le era lor
apa perete de-a dreapta si perete de-a st�nga.
23. Si i-au gonit Eghiptenii, si au intrat dupa d�nsii si toti caii lui
Faraon si carele si calarasii �n mijlocul marii.
24. Iar c�nd a fost �n straja diminetii, au cautat Domnul asupra taberei
Eghiptenilor �n st�lp de foc si de nor, si au tulburat tabara Eghiptenilor.
25. Si au �mpiedecat osiile carelor lor si �i ducea cu anevoie; si au zis
Eghiptenii: sa fugim de la fata lui Israil, ca Domnul bate razboi pentru d�nsii
asupra Eghiptenilor.
26. Si au zis Domnul catre Moisi: �ntinde m�na ta spre mare, si sa se aseze
apa la locul ei, si sa acopere pe Eghipteni si carele si pe calaret.
27. Si a �ntins Moisi m�na spre mare, si s-a asezat apa de catre ziua la
locul ei, iar Eghiptenii fugeau pe sub apa, si au �necat Domnul pe Eghipteni �n
mijlocul marii.
28. Si �ntorc�ndu-se apa a acoperit carele si calarasii si toata puterea
lui Faraon, care intrase dupa d�nsii �n mare, si n-a ramas nici unul dintr-�nsii.
29. Iar fiii lui Israil au trecut pe uscat prin mijlocul marii, si le era
lor apa perete de-a dreapta si perete de-a st�nga.
30. Si au m�ntuit Domnul pe Israil �n ziua aceea din m�na Eghiptenilor; si
au vazut fiii lui Israil pe Eghipteni morti pe l�nga tarmurile marii.
31. Si a vazut Israil m�na cea mare care au facut Eghiptenilor Domnul, si
s-a temut poporul de Domnul, si a crezut lui Dumnezeu si lui Moisi slugii lui.

CAP. 15.
C�ntarea lui Moisi.

Atunci au c�ntat Moisi si fiii lui Israil c�ntarea aceasta lui Dumnezeu, si au
grait: sa c�ntam Domnului caci cu slava s-au preaslavit, pe cal si pe calaret i-au
aruncat �n mare.
2. Ajutor si acoperitor s-au facut mie spre m�ntuire Dumnezeul meu, si-l
voi mari pe el, Dumnezeul parintelui meu, si-l voi �nalta pe el.
3. Domnul cel ce sfar�ma razboaiele, Domn numele lui.
4. Carele lui Faraon si puterea lui au aruncat �n mare, pe cei alesi
calareti capitani i-au afundat �n marea Rosie.
5. Cu marea i-au acoperit, afundatu-s-au �ntru ad�nc ca o piatra.
6. Dreapta ta Doamne s-au proslavit �ntru tarie, m�na ta cea dreapta
Doamne au sfar�mat pe vrajmasi. Si �ntru multimea slavei tale ai zdrobit pe cei
potrivnici.
7. Trimis-ai m�nia ta si i-a m�ncat pe d�nsii ca pe o trestie. Si prin
Duhul m�niei tale s-a �mpartit apa.
8. �nchegatu-s-au ca un perete apele, �nchegatu-s-au valurile �n mijlocul
marii.
9. Zis-a vrajmasul: gonind voi prinde, �mparti-voi prazi, umplea-voi
sufletul meu, ucide-voi cu sabia mea, stap�ni-va m�na mea.
10. Trimis-ai Duhul tau, acoperit-a pe ei marea, afundatu-s-au ca plumbul
�n apa mare.
11. Cine este asemenea tie �ntru dumnezei, Doamne? Cine este asemenea tie?
Proslavit �ntru sfinti, minunat �ntru slava, fac�nd minuni.
12. �ntins-ai dreapta ta, �nghititu-ia pe ei pam�ntul.
13. Povatuit-ai cu dreapta ta pe poporul tau acesta pe care l-ai izbavit,
chematu-l-ai cu puterea ta la locasul cel sf�nt al tau.
14. Auzit-au neamurile si s-au cutremurat, dureri au cuprins pe cei ce
locuiau �n Filistim.
15. Atunci s-au grabit Voievozii Edomului si boierii Moavitenilor,
cuprinsu-ia pe ei cutremur, topitu-s-au toti cei ce locuia �n Hanaan. Sa cada
peste d�nsii cutremur si frica, cu marirea bratului tau sa se �mpietreasca.
16. P�na ce va trece poporul tau Doamne, p�na ce va trece poporul tau
acesta, pe care l-ai agonisit.
17. Duc�ndu-i �nauntru, rasadeste-i pe ei �n muntele mostenirii tale, �n
locasul tau cel gata care l-ai facut Doamne, sfintenie Doamne, care au gatit
m�inile tale.
18. Domnul cel ce �mparateste veacurile si peste veac si �nca.
19. Ca a intrat calul lui Faraon cu carele si cu calarasii �n mare, si au
adus Domnul peste ei apa marii; iar fiii lui Israil au mers pe uscat prin mijlocul
marii.
20. Iar Mariam proorocita sora lui Aaron a luat timpina �n m�na sa, si au
iesit toate femeile dupa ea cu timpine si cu hore.
21. Si a �nceput Mariam, zic�nd: sa c�ntam Domnului caci cu slava s-au prea
slavit, cal si calaret i-au aruncat �n mare.
22. Si a ridicat Moisi pe fiii lui Israil de la marea Rosie si i-a dus �n
pustia Sur, si a mers trei zile �n pustie si n-au aflat apa sa bea.
 23. Si au venit �n Merra, si nu puteau sa bea apa din Merra ca era amara,
pentru aceea au numit numele locului aceluia: amaraciune.
24. Si c�rtea poporul asupra lui Moisi, zic�nd: ce vom bea?
25. Iar Moisi a strigat catre Domnul, si i-au aratat lui Domnul un lemn si
l-a bagat �n apa si s-a �ndulcit apa; acolo i-a pus lui �ndreptari si judecati, si
acolo l-a ispitit pe el.
26. Si a zis: de vei auzi cu auzul glasul Domnului Dumnezeului tau, si vei
face cele placute �naintea lui si vei pune �n urechi poruncile lui, si vei pazi
toate �ndreptarile lui, toata boala care am adus asupra Eghiptenilor nu o voi
aduce asupra ta, ca eu sunt Domnul Dumnezeul tau cel ce te vindec pe tine.
27. Si a venit �n Elim, si era acolo douasprezece izvoare de apa si
saptezeci de pomi de finic, si au tabar�t acolo l�nga ape.

CAP. 16.
Mana.

Si s-a ridicat din Elim, si a venit toata adunarea fiilor lui Israil �n pustia
Sin, care este �ntru Elim si �ntru Sina. Iar �n a cincisprezecea zi a lunii a
doua dupa ce au iesit ei din pam�ntul Eghipetului,
2. A c�rtit toata adunarea fiilor lui Israil asupra lui Moisi si asupra
lui Aaron.
3. Si au zis fiii lui Israil catre ei: mai bine am fi murit batuti de
Domnul �n pam�ntul Eghipetului c�nd sedeam la caldarile cele cu carne si m�ncam
p�ine de ne saturam, dec�t ne-ati adus �n pustia aceasta, ca sa omor�ti toata
adunarea aceasta cu foame.
4. Si au zis Domnul catre Moisi: iata eu voi ploua voua p�ini din cer, si
sa iasa poporul si sa adune c�t va fi de ajuns �ntr-o zi, ca sa-i ispitesc pe ei,
de vor umbla �n legea mea, au ba?
5. Si va fi �n ziua a sasea sa adune de doua ori mai mult dec�t aduna
�ntr-alta zi pentru o zi.
6. Si au zis Moisi si Aaron catre toata adunarea fiilor lui Israil: �n
asta seara veti cunoaste ca Domnul v-au scos pe voi din pam�ntul Eghipetului.
7. Si dimineata veti vedea marimea Domnului, pentru ca au auzit c�rtirea
voastra asupra lui Dumnezeu; iar noi ce suntem de c�rtiti asupra noastra?
8. Si a zis Moisi: va va da voua Domnul seara carne sa m�ncati si p�ine
dimineata sa va saturati; ca au auzit Domnul c�rtirea voastra care c�rtiti asupra
noastra, si noi ce suntem? Ca nu este asupra noastra c�rtirea voastra, ci asupra
lui Dumnezeu.
9. Si a zis Moisi lui Aaron: graieste catre toata adunarea fiilor lui
Israil: apropiati-va �naintea lui Dumnezeu, ca au auzit c�rtirea voastra.
10. Iar c�nd grai Aaron catre toata adunarea fiilor lui Israil si se
�ntoarsera �n pustie, marirea Domnului s-a aratat �n nor.
11. Si au grait Domnul catre Moisi zic�nd:
12. Auzit-am c�rtirea fiilor lui Israil, graieste catre ei zic�nd: seara
veti m�nca carne si dimineata va veti satura de p�ine, si veti cunoaste ca eu sunt
Domnul Dumnezeul vostru.siva
13. Si s-a facut seara, si s-au suit prepelite si au acoperit tabara; iar
dimineata dupa ce �nceta roua �mprejurul taberei,
14. Iata pe fata pustiei marunt si rotund, alb ca ghiata pe pam�nt.
15. Si vaz�nd aceasta fiii lui Israil, au zis unul catre altul: ce este
aceasta? Ca nu stiau ce este, si a zis Moisi catre d�nsii: aceasta este p�inea
care au dat-o Domnul voua sa m�ncati.
16. Si acesta este cuv�ntul, care l-au poruncit Domnul: str�ngeti dintr-
�nsa fiecare c�t este de ajuns o masura dupa capete, dupa numarul sufletelor
voastre, fiecare �mpreuna cu cei ce locuiesc cu voi sa adunati.
17. Si au facut asa fiii lui Israil, si au adunat unul mai mult, altul mai
putin.
18. Si masur�nd cu masura, nici celui ce avea mult n-a �ntrecut, nici celui
ce avea putin n-a lipsit, fiecare c�t era de ajuns la cei cu sine a adunat.
19. Si a zis Moisi catre ei: nimeni sa nu lase dintr-aceasta pe dimineata.
20. Si n-au ascultat pe Moisi, ci unii au lasat dintr-aceasta pe dimineata,
si au facut viermi, si s-au �mputit si s-a m�hnit Moisi pe ei.
21. Si adunau dimineata fiecare c�t �i era de ajuns lui, ca daca �ncalzea
soarele, se topea.
22. Si a fost �n ziua a sasea au adunat cele trebuincioase �ndoite, c�te
doua masuri unuia, si au intrat toti boierii adunarii si au spus lui Moisi.
23. Si a zis Moisi catre d�nsii: nu acesta este cuv�ntul care au grait
Domnul? S�mbata odihna sf�nta e Domnului m�ine; ori c�te veti vrea a coace,
coaceti, si ori c�te veti vrea a fierbe, fierbeti, si tot ce va prisosi lasati pe
ea ramasita pe dimineata.
24. Si au lasat din aceasta p�na dimineata dupa cum a poruncit lor Moisi,
si nu s-a �mputit, nici viermi nu s-au facut �ntr-�nsa.
25. Si a zis lor Moisi: m�ncati astazi, pentru ca S�mbata Domnului este
astazi, nu veti afla �n c�mp.
26. Sase zile veti aduna, iar ziua a saptea este S�mbata, nu veti afla
�ntr-�nsa.
27. Si a fost a saptea zi au iesit unii din popor sa adune, si n-au gasit.
28. Si au zis Domnul catre Moisi: p�na c�nd nu vreti sa ascultati de
poruncile mele si de legea mea?
29. Vedeti, ca Domnul au dat voua sarbatoare ziua aceasta, pentru aceea el
au dat voua �n ziua a sasea p�ine pe doua zile; sedeti fiecare �n casele voastre,
nimeni sa nu iasa din locul sau �n ziua a saptea.
30. Si a tinut S�mbata poporul �n ziua a saptea.
31. Si au numit fiii lui Israil numele acesteia mana, si era ca sam�nta
coliandrului alba, iar gustul ei ca azima cu miere.
32. Si a zis Moisi: acesta este cuv�ntul, care l-au poruncit Domnul:
umpleti masura de mana spre pastrare �ntru neamurile voastre, ca sa vada p�inea
care ati m�ncat voi �n pustie, c�nd v-au scos pe voi Domnul din pam�ntul
Eghipetului.
33. Si a zis Moisi catre Aaron: ia un vas de aur si pune �ntr-�nsul o
masura plina de mana, si-l pune pe el �naintea lui Dumnezeu, ca sa-l paziti �ntru
neamurile voastre.
34. �n ce chip au poruncit Domnul lui Moisi; si l-a pus Aaron �naintea
marturiei spre pastrare.
35. Iar fiii lui Israil au m�ncat mana patruzeci de ani, p�na au venit �n
pam�nt locuit; au m�ncat mana p�na au venit �n partea Finichiei.
36. Iar acea masura era a zecea parte din trei vedre.

CAP. 17.
Apa din piatra.

Si s-a ridicat toata adunarea fiilor lui Israil din pustia Sin cu taberile sale
dupa cuv�ntul Domnului, si au tabar�t �n Rafidin; si poporul nu avea apa sa bea.
2. Si blestema poporul pe Moisi, zic�nd: da-ne apa sa bem, si a zis lor
Moisi: ce ma blestemati si ce ispititi pe Domnul?
3. Si a �nsetosat acolo poporul de apa, si c�rtea asupra lui Moisi zic�nd:
pentru ce aceasta? Ne-ai scos din Eghipet sa ne omori pe noi si pe pruncii nostri
si vitele noastre cu setea?
4. Si a strigat Moisi catre Dumnezeu, zic�nd: ce voi face poporului
acestuia? �nca putin si ma va ucide cu pietre.
5. Si au zis Domnul catre Moisi: mergi �naintea poporului acestuia, si ia
cu tine din batr�nii poporului, si toiagul cu care ai lovit r�ul, ia-l �n m�na ta
si mergi.
6. Iata eu voi sta acolo mai �nainte de ce vei merge tu la piatra �n
Horiv, si vei lovi piatra, si va iesi dintr-�nsa apa si va bea poporul; si a facut
Moisi asa �naintea fiilor lui Israil.
 7. Si a numit numele locului aceluia: ispita si blestem, pentru blestemul
fiilor lui Israil, si pentru ca au ispitit pe Domnul, zic�nd: de este Domnul �ntru
noi, au ba?
8. Si a venit Amalic si batea pe Israil �n Rafidin.
9. Si a zis Moisi lui Isus: alege tie barbati tari, si iesind stai
�mpotriva lui Amalic m�ine, si iata eu voi sta pe v�rful muntelui si toiagul lui
Dumnezeu �n m�na mea.
10. Si a facut Isus dupa cum i-a zis Moisi lui, si iesind a statut
�mpotriva lui Amalic, iar Moisi si Aaron si Or s-au suit pe v�rful muntelui.
11. Si a fost c�nd ridica Moisi m�inile sale, biruia Israil; iar c�nd lasa
m�inile, biruia Amalic.
12. Si m�inile lui Moisi s-au �ngreuiat, si lu�nd piatra a pus sub el si
sedea pe ea, si Aaron si Or rezemau m�inile lui, unul de o parte, altul de alta
parte, si au fost m�inile lui Moisi rezemate p�na la apusul soarelui.
13. Si a sfar�mat Isus pe Amalic si pe tot poporul lui cu ucidere de sabie.
14. Si au zis Domnul catre Moisi: scrie aceasta spre pomenire �n carte, si
spune lui Isus, caci cu stingere voi stinge pomenirea lui Amalic din cele de sub
cer.
15. Si a zidit Moisi jertfelnic Domnului, si a chemat numele lui: Domnul
este scaparea mea.
16. Caci cu m�na ascunsa bate Domnul pe Amalic din neam �n neam.

CAP. 18.
Iotor la Moisi.

Si a auzit Iotor preotul din Madiam, socrul lui Moisi, toate c�te au facut Domnul
lui Israil poporului sau, ca au scos Domnul pe Israil din Eghipet.
2. Si a luat Iotor socrul lui Moisi pe Sepfora femeia lui Moisi, ca o a
fost lasat pe ea la d�nsul,
3. Si pe cei doi feciori ai ei, numele unuia: Ghersam, zic�nd: nemernic am
fost �n pam�nt strain,
4. Si numele celui de al doilea: Eliezer, zic�nd: ca Dumnezeul tatalui meu
mi-au ajutat si m-au scos din m�na lui Faraon.
5. Si a venit Iotor socrul lui Moisi si fiii si femeia lui Moisi �n pustie
unde tabar�se la muntele lui Dumnezeu.
6. Si spusera lui Moisi, zic�nd: iata Iotor socrul tau vine la tine,
femeia ta si am�ndoi feciorii tai cu d�nsul.
7. Si a iesit Moisi �ntru �nt�mpinarea socrului sau, si s-a �nchinat lui
si l-a sarutat, si s-au sarutat unii cu altii, si i-a bagat pe d�nsii �n cort.
8. Si a povestit Moisi socrului sau toate c�te au facut Domnul lui Faraon
si tuturor Eghiptenilor pentru Israil, si tot necazul ce li s-au facut lor pe
cale, si cum i-au scos pe ei Domnul din m�na lui Faraon si din m�na Eghiptenilor.
9. Si s-a minunat Iotor de toate bunatatile care le-au facut lor Domnul,
ca i-au scos pe ei din m�na Eghiptenilor si din m�na lui Faraon.
10. Si a zis Iotor: binecuv�ntat este Domnul ca au scos pe poporul sau din
m�na Eghiptenilor si din m�na lui Faraon.
11. Acum am cunoscut, ca mare este Domnul peste toti dumnezeii, pentru ca
i-au smerit pe ei.
12. Si a adus Iotor socrul lui Moisi arderi de tot si jertfe lui Dumnezeu,
si a venit Aaron si toti batr�nii lui Israil, ca sa man�nce p�ine cu socrul lui
Moisi �naintea lui Dumnezeu.
13. Si a fost a doua zi a sezut Moisi sa judece poporul, si a statut tot
poporul �naintea lui Moisi de dimineata p�na seara.
14. Si vaz�nd Iotor toate c�te face poporului, a zis: ce este aceasta ce
faci tu poporului? Pentru ce sezi tu singur? Si tot poporul sta �naintea ta de
dimineata p�na seara?
15. Si a zis Moisi catre socrul sau: ca a venit la mine poporul, ca sa
ceara judecata de la Dumnezeu.
 16. Caci, c�nd se ivesc �ntru ei ne�ntelegeri si vin la mine, judec pe
fiecare, si �nvat pe ei poruncile lui Dumnezeu si legea lui.
17. Si a zis socrul lui Moisi catre d�nsul: nu faci bine lucrul acesta.
18. Cu stricare te vei strica si tu si tot poporul acesta care este cu
tine, greu este tie lucrul acesta, nu-l vei putea face tu singur.
19. Acum dar asculta-ma si te sfatuiesc, si va fi Dumnezeu cu tine, fii tu
poporului �ntru cele ce sunt catre Dumnezeu, si poarta cuvintele lor catre
Dumnezeu.
20. Si le marturiseste lor poruncile lui Dumnezeu si legea lui, si le arata
lor caile pe care sa umble si faptele care sa faca.
21. Si tu alege tie din tot poporul barbati puternici si tematori de
Dumnezeu, barbati drepti care urasc trufia, si-i pune peste popor mai mare peste
mie, si capetenii peste suta, si capetenii peste cincizeci, si mai mari peste
zece.
22. Si sa judece poporul �n tot ceasul, iar lucrurile grele sa le aduca la
tine, si judecatile cele mici sa le judece ei, si te vor usura, si-ti vor ajuta.
23. De vei face cuv�ntul acesta, te va �ntari Dumnezeu, si vei putea sta,
si tot poporul acesta va ajunge cu pace la locul sau.
24. Si a ascultat Moisi cuv�ntul socrului sau, si a facut toate c�te i-a
zis lui.
25. Si a ales Moisi barbati puternici din tot Israilul, si i-a pus pe ei
peste d�nsii mai mari peste mie, si capetenie peste suta, si mai mari peste
cincizeci, si mai mari peste zece.
26. Si judeca poporul �n tot ceasul, iar lucrul cel greu aducea la Moisi,
si tot lucrul cel usor �l judecau ei.
27. Si a lasat Moisi pe socrul sau, si s-a dus �n pam�ntul sau.

CAP. 19.
Pregatirea pentru primirea legii.

Iar �n luna a treia dupa ce au iesit fiii lui Israil din pam�ntul Eghipetului, �n
ziua aceasta au venit �n pustia Sina.
2. Si s-au ridicat de la Rafidin si au venit �n pustia Sina, si a tabar�t
acolo Israil �n preajma muntelui.
3. Si Moisi s-a suit �n muntele lui Dumnezeu, si l-au strigat pe d�nsul
Dumnezeu din munte, zic�nd: acestea vei grai casei lui Iacov, si vei spune fiilor
lui Israil.
4. Insiva ati vazut c�te am facut Eghiptenilor, si v-am luat pe voi ca pe
niste aripi de vulturi, si v-am tras pe voi la mine.
5. Si acum de veti asculta cuv�ntul meu si veti pazi legea mea, veti fi
mie popor ales din toate neamurile, ca al meu este tot pam�ntul.
6. Si voi veti fi mie preotie �mparateasca si neam sf�nt, aceste cuvinte
vei grai fiilor lui Israil.
7. Si a venit Moisi si a chemat pe batr�nii poporului, si a grait �naintea
lor toate cuvintele acestea, care le-au poruncit lor Dumnezeu.
8. Si a raspuns tot poporul de odata, si a zis: toate c�te au zis Dumnezeu
vom face si vom asculta, si a adus Moisi cuvintele poporului la Dumnezeu.
9. Si au zis Domnul catre Moisi: iata eu voi veni la tine �n st�lp de nor,
ca sa ma auda poporul graind catre tine, si vor crede tie �n veci. Si a spus Moisi
cuvintele poporului catre Domnul.
10. Si au zis Domnul catre Moisi: pogoara-te de spune poporului, si-i
curateste pe ei astazi si m�ine, si sa-si spele hainele.
11. Si sa fie gata �n ziua a treia ca �n ziua a treia se va pogor� Domnul
pe muntele Sinaii �naintea a tot poporul.
12. Si vei aseza poporul prin prejur, zic�ndu-le: paziti-va sa nu va suiti
�n munte, nici sa va atingeti de ceva dintr-ale lui, ca tot cel ce se va atinge de
munte, cu moarte va muri.
13. Sa nu se atinga de el m�na, caci cu pietre se va ucide sau cu sageata
se va sageta, ori vita, ori om fie, nu va trai; iar daca se vor departa tunetele
si tr�mbitele si norul de la munte, ei se vor sui �n munte.
14. Si s-a pogor�t Moisi din munte la popor, si i-a sfintit pe ei, si si-a
spalat hainele sale.
15. Si a zis poporului: fiti gata, trei zile sa nu va apropiati de femei.
16. Si a fost a treia zi c�nd se facea ziua, s-au facut tunete si fulgere
si nori �ntunecati pe muntele Sinaii, glasul tr�mbitei rasuna tare, si s-a
spaim�ntat tot poporul cel din tabara.
17. Si a scos Moisi poporul �ntru �nt�mpinarea lui Dumnezeu din tabara, si
a statut sub munte.
18. Iar muntele Sinaii fumega tot, ca se pogor�se Dumnezeu pe el �n foc, si
se suia fumul ca niste fum de cuptor, si s-a spaim�ntat tot poporul foarte.
19. Si glasurile tr�mbitei se �ntareau din ce �n ce, si Moisi graia; iar
Dumnezeu raspundea lui cu glas.
20. Si s-a pogor�t Domnul pe muntele Sinaii, pe v�rful muntelui, si au
chemat Domnul pe Moisi �n v�rful muntelui, si s-a suit Moisi.
21. Si au grait Dumnezeu catre Moisi, zic�nd: pogoara-te si marturiseste
poporului, ca nu cumva sa se apropie catre Dumnezeu sa vada, si vor cadea dintr-
�nsii multime.
22. Si preotii care se vor apropia catre Domnul Dumnezeu, sa se sfinteasca,
ca nu cumva sa se �ntoarca de catre ei Domnul.
23. Si a zis Moisi catre Dumnezeu: nu va putea poporul sa se suie �n
muntele Sinaii, ca tu ai marturisit noua zic�nd: osebeste muntele si-l sfinteste
pe el.
24. Si i-au zis lui Domnul: mergi, pogoara-te si te suie tu si Aaron cu
tine; iar pe preoti si pe popor sa nu-i silesti a se sui la Dumnezeu, ca nu cumva
sa piarda dintr-�nsii Domnul.
25. Si s-a pogor�t Moisi la popor si a spus lor.

CAP. 20.
Cele zece porunci.

Si au grait Domnul toate cuvintele acestea zic�nd:

2. Eu sunt Domnul Dumnezeul tau cel ce te-am scos pe tine din pam�ntul
Eghipetului, din casa robiei.
3. Sa nu ai alti dumnezei afara de mine.
4. Sa nu-ti faci chip cioplit, nici asemanarea vreunui lucrul din c�te
sunt �n cer sus, si din c�te sunt pe pam�nt jos, si din c�te sunt �n ape sub
pam�nt.
5. Sa nu te �nchini acelora si sa nu slujesti lor; ca eu sunt Domnul
Dumnezeul tau, Dumnezeu r�vnitor, cel ce rasplatesc pacatele parintilor �n fii
p�na la al treilea si p�na la al patrulea neam, celor ce ma urasc pe mine.
6. Si fac mila p�na la a mia neam celor ce ma iubesc pe mine si pazesc
poruncile mele.
7. Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau �n desert, ca nu va ierta
Domnul pe cel ce va lua numele lui �n desert.
8. Adu-ti aminte de ziua S�mbetei sa o sfintesti pe ea.
9. Sase zile lucreaza si fa toate lucrurile tale.
10. Iar ziua a saptea este s�mbata Domnului Dumnezeului tau, sa nu faci
�ntr-aceea nici un lucru, nici tu si feciorul tau si fata ta, sluga ta si slujnica
ta, boul tau, �njugatorul tau si tot dobitocul tau, si strainul cel ce locuieste
cu tine.
11. Ca �n sase zile au facut Dumnezeu cerul si pam�ntul marea si toate c�te
sunt �ntr-�nsele, si �n ziua a saptea au odihnit; pentru aceea au binecuv�ntat
Dumnezeu ziua a saptea si au sfintit-o pe ea.
12. Cinsteste pe tatal tau si pe muma ta, ca sa-ti fie tie bine si sa
traiesti mult pe pam�ntul cel bun, care Domnul Dumnezeul tau ti-l da tie.
13. Sa nu ucizi.
 14. Sa nu preacurvesti.
15. Sa nu furi.
16. Sa nu marturisesti str�mb asupra vecinului tau marturie mincinoasa.
17. Sa nu poftesti femeia aproapelui tau, sa nu poftesti casa vecinului
tau, nici tarina lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici
�njugatorul lui si nici o vita a lui si nici c�te sunt ale aproapelui tau.
18. Si tot poporul vedea glasul si luminile si sunetele tr�mbitei si
muntele fumeg�nd, si spaim�nt�ndu-se tot poporul, a statut departe.
19. Si a zis catre Moisi: graieste tu noua, si sa nu graiasca catre noi
Dumnezeu, ca nu cumva sa murim.
20. Si a zis lor Moisi: �ndrazniti, ca pentru ca sa va ispiteasca pe voi,
au venit Dumnezeu la voi, ca sa fie frica lui �ntru voi, ca sa nu pacatuiti.
21. Si sta poporul departe, si Moisi a intrat �n negura unde era Dumnezeu.
22. Si au zis Domnul catre Moisi: acestea vei zice casei lui Iacov, si vei
spune fiilor lui Israil: voi ati vazut ca din cer am grait catre voi.
23. Sa nu va faceti voua dumnezei de argint si dumnezei de aur; sa nu va
faceti voua �nsiva.
24. Altar de pam�nt sa-mi faceti mie, si sa puneti peste d�nsul arderile
cele de tot ale voastre, si jertfele cele de m�ntuire ale voastre si oile si
viteii vostri, �n tot locul unde voi numi numele meu acolo, si voi veni la tine si
te voi binecuv�nta.
25. Iar de vei face mie altar de piatra, sa nu-l zidesti din pietre
cioplite, pentru ca ai pus cutitul tau pe ele si s-au p�ngarit.
26. Sa nu te sui pe trepte la altarul meu, ca sa nu descoperi ur�ciunea ta
pe d�nsul.

CAP. 21.
R�nduieli pentru casnici si pentru ucideri.

Si acestea sunt �ndreptarile, care le vei pune �naintea lor.

2. De vei cumpara rob evreu, sase ani sa slujeasca tie; iar �n al saptelea
an �l vei lasa pe el �n dar.
3. Iar de va veni el singur, singur va iesi; iar de va intra si femeia
�mpreuna cu d�nsul, va iesi si femeia lui.
4. Iar de va da lui femeie stap�nul, si va naste lui femeia feciori si
fete, femeia si pruncii vor fi ai stap�nului sau, numai el singur va iesi.
5. Iar de va raspunde robul, zic�nd: iubesc pe stap�nul meu si pe femeie
si pruncii mei, nu ma voi duce slobod.
6. Sa-l aduca pe el stap�nul lui la judecata lui Dumnezeu, si atunci sa-l
aduca pe el la usa pe prag, si sa-i gaureasca stap�nul lui urechea cu sula, si �i
va sluji lui �n veci.
7. Iar de-si va vinde cineva fata roaba de casa, nu va iesi cum ies
slujnicele.
8. Iar de nu va placea stap�nului sau aceea pe care nu si-a �ncredintat-o,
o va lasa pe ea sloboda; iar la neam strain nu are voie sa o v�nda, pentru ca o
umileste pe ea.
9. Iar de ar �ncredinta-o pe ea feciorului sau, dupa dreptatea fetelor va
face ei.
10. Iar de va lua pe alta de hrana si de cele ce se cuvin ei si pentru
haine si pentru petrecerea ei, sa nu o pagubeasca.
11. Iar de nu va face ei aceste trei, va iesi �n dar fara de argint.
12. Iar de va lovi cineva pe altul si va muri, cu moarte sa se omoare.
13. Iar de nu va fi din voie, ci Dumnezeu l-au dat �n m�inile lui, da-voi
tie loc �n care sa fuga ucigasul.
14. Iar de se va apuca cineva sa omoare pe vecinul sau cu viclesug si va
fugi la altar de la altarul meu sa-l iei sa-l omori.
 15. Cel ce bate pe tatal sau sau pe muma sa, cu moarte sa se omoare.
16. Cel ce va grai de rau pe tatal sau sau pe muma sa, cu moarte sa se
omoare.
17. Cel ce va fura pe cineva din fiii lui Israil si cu de-a sila �l va
vinde si se va afla �ntr-aceasta, cu moarte sa se omoare.
18. Iar de se vor certa doi oameni, si va lovi unul pe altul cu piatra au
cu pumnul, si nu va muri, si va zacea �n pat,
19. De se va scula omul si va umbla afara cu toiag, nevinovat va fi cel ce
l-a lovit, fara numai vremea c�t a zacut si leacurile va plati.
20. Iar de va lovi cineva pe robul sau sau pe roaba sa cu toiag, si va muri
de m�inile lui, cu judecata se va pedepsi.
21. Iar de va trai o zi sau doua, nu se va pedepsi, pentru ca argint al lui
este.
22. Iar de se vor sfadi doi barbati si vor lovi pe femeia ce are �n
p�ntece, si va iesi pruncul ei ne�nchipuit, cu gloaba sa se globeasca, c�t va
pofti barbatul femeii, va da dupa cerere vrednic.
23. Iar de va fi pruncul �nchipuit, va da suflet pentru suflet.
24. Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, m�na pentru m�na, picior pentru
picior.
25. Arsura pentru arsura, rana pentru rana, umflatura pentru umflatura.
26. Iar de va lovi cineva ochiul robului sau sau ochiul roabei sale si-l va
orbi, slobozi sa-i lase pe ei pentru ochiul lor.
27. Iar de va zdrobi dintele robului sau sau dintele roabei sale, va
slobozi pe ei pentru dintele lor.
28. Iar de va �mpunge taurul barbat sau femeie si va muri, cu pietre se va
ucide taurul, si nu se vor m�nca carnurile lui; iar stap�nul taurului nevinovat va
fi.
29. Iar de va fi fost vreun taur �mpungator mai �nainte de ieri si de
alaltaieri, si vor spune stap�nului lui, si nu-l va �nchide pe d�nsul, si va omor�
barbat sau femeie, taurul cu pietre sa se omoare, si stap�nul lui �nca sa moara.
30. Iar de se va pune lui pret sa se rascumpere, va da rascumparare pentru
sufletul sau, c�t vor cere de la el.
31. Iar de va �mpunge fecior sau fata, dupa dreptatea aceasta vor face lui.
32. Iar de va �mpunge taurul rob sau roaba, treizeci de drahme de argint va
da stap�nului lor, si taurul cu pietre sa se omoare.
33. De va deschide cineva groapa sau va sapa groapa �n piatra, si nu o va
acoperi, si va cadea �nauntru acolo vitel sau asin,
34. Stap�nul groapei va plati, argint va da stap�nului lor, iar st�rvul al
lui va fi.
35. Iar de va �mpunge taurul cuiva pe taurul vecinului si va muri, vor
vinde taurul cel viu si vor �mparti argintul lui, si taurul cel mort �l vor
�mparti.
36. Iar de va fi stiut ca este taurul �mpungator mai dinainte de ieri si de
alaltaieri, si vor fi spus stap�nului lui si nu-l va tinea �nchis, va plati taur
pentru taur, iar st�rvul va fi al lui.

CAP. 22.
Pedeapsa pentru furtisag si alte pacate.

De va fura cineva vitel sau oaie, si o va junghia sau o va vinde, cinci vitei sa
platiasca pentru vitel, si patru oi pentru oaie.
2. Iar de va afla cineva pe fur sap�nd si bat�ndu-l va muri, nu se va
omor�.
3. Iar de va face aceasta dupa ce va rasari soarele, vinovat este, pentru
moarte cu moarte va muri. Iar de nu va avea ce sa �ntoarca pentru furtisag, el sa
se v�nda.
4. Iar de se va prinde si se va afla �n m�na lui furtisagul viu, de la
asin p�na la oaie �ndoite sa plateasca.
 5. Iar de va paste cineva tarina sau vie, si va lasa vita sa sa pasca
tarina altuia, sa plateasca din tarina sa dupa rodul ei; iar de va paste toata
tarina, cele mai bune din tarina sa si cele mai bune din via sa va plati.
6. Iar de va iesi foc si va afla maracini, si va arde clai sau spice sau
tarina, le va plati cel ce a aprins focul.
7. Iar de va da cineva vecinului sau argint sau unelte spre pastrare, si
se vor fura din casa omului, de se va afla furul, va plati �ndoit.
8. Iar de nu se va afla furul, va veni domnul casei �naintea lui Dumnezeu,
si va jura cu adevarat cum ca el n-a facut viclesug �ntru toate uneltele
vecinului sau, asupra-i toata str�mbatatea graita.
9. Si pentru vitel si pentru asin, si pentru oaie si pentru haina, si
pentru tot lucrul pierdut de care se p�raste, de va jura �naintea lui Dumnezeu va
merge judecata amandorora si cel ce se va prinde prin Dumnezeu, va plati �ndoit
vecinului sau.
10. Iar de va da cineva vecinului sau asin sau vitel sau oaie sau orice
vita sa-l pazeasca, si se va strica sau va muri sau se va robi si nimeni nu va
sti,
11. Va jura �naintea lui Dumnezeu cum ca el n-a facut viclesug, ca sa aiba
parte ori �n ce vita a deaproapelui, si asa va primi stap�nul lui, si el nu va
plati.
12. Iar de se va fura de la el, �l va plati stap�nului lui.
13. Iar de se va prinde de hiare, �l va duce la usa, si nu-l va plati.
14. Iar de va cere cineva ceva de acestea de la vecin, si se va strica sau
va muri sau se va robi, si stap�nul nu va fi cu d�nsul, �l va plati.
15. Iar de va fi stap�nul cu d�nsul, nu-l va plati; si de va fi naimit, se
va socoti lui �n simbria lui.
16. Iar de va �nsela cineva fecioara nelogodita si se va culca cu ea, cu
zestre sa o �nzestreze pe ea lui-si femeie.
17. Iar de cumva ferind se va feri, si nu va vrea tatal ei sa o dea pe ea
lui femeie, va plati el tatalui ei argint dupa cum este zestrea fecioarelor.
18. Pe vrajitori sa nu-i lasati sa traiasca.
19. Tot cel ce se culca cu dobitoc, cu moarte sa �i omor�ti pe ei.
20. Cel ce jertfeste dumnezeilor, cu moarte sa piara, fara numai Domnului.
21. Si pe cel nemernic sa nu-l chinuiti, nici sa-l �ntristati, pentru ca si
voi ati fost nemernici �n pam�ntul Eghipetului.
22. La nici o vaduva si la nici un sarac sa nu-i faceti rau.
23. Iar de vei asupri pe ei cu rau, si strig�nd ei se vor pl�nge catre
mine, cu auzul voi auzi glasul lor.
24. Si ma voi aprinde cu m�nie, si voi omor� pe voi cu sabia, si vor fi
femeile voastre vaduve si fiii vostri saraci de parinti.
25. Iar de vei da �mprumut argint fratelui celui sarac, care este l�nga
tine sa nu-l silesti, sa nu-i pui camata asupra.
26. Iar de vei lua zalog haina vecinului mai �nainte de apusul soarelui, sa
o dai �napoi lui.
27. Pentru ca aceasta este acoperam�ntul lui, numai aceasta haina are el,
cu care �si acopera goliciunea sa, �n ce va dormi? De va striga catre mine, voi
auzi pe el, ca milostiv sunt.
28. Pe Dumnezei sa nu-i vorbesti de rau, si pe mai marele poporului tau sa
nu-l graiesti de rau.
29. P�rga ariei si a teascului tau sa nu �nt�rzii ale da. Cele �nt�i
nascute ale fiilor tai vei da mie.
30. Asa vei face cu vitelul tau si cu oaia ta si cu �njugatorul tau, sapte
zile vor fi sub muma-sa, iar �n ziua a opta �l vei da mie.
31. Si barbati sfinti veti fi mie, si carnea cea rupta de hiara sa nu o
m�ncati, ci c�inelui o veti arunca pe ea.

CAP. 23.
Despre sarbatori.
Sa nu primesti cuv�nt desert, sa nu te unesti cu cel str�mb ca sa fii marturie
str�mba.
2. Sa nu fii cu cei mai multi spre rau, sa nu te adaogi cu multimea a te
abate cu cei mai multi, ca sa abati judecata.
3. Si de cel sarac sa nu-ti fie mila la judecata.
4. Iar de vei �nt�lni boul vrajmasului tau sau �njugatorul lui ratacind,
sa-l �ntorci sa-l dai lui.
5. Si de vei vedea �njugatorul vrajmasului tau cazut sub sarcina lui, sa
nu-l treci, ci sa o ridici �mpreuna cu el.
6. Sa nu abati judecata saracului c�nd se judeca.
7. De tot cuv�ntul str�mb sa te feresti, pe cel nevinovat si pe cel drept
sa nu-l omori, si sa nu �ndreptezi pe cel necurat pentru daruri.
8. Si daruri sa nu iei, ca darurile orbesc ochii celor ce vad, si strica
cuvintele cele drepte.
9. Si pe cel nemernic sa nu-l �nvaluiti nici sa-l necajiti, ca voi stiti
sufletul nemernicului, ca voi nemernici erati �n pam�ntul Eghipetului.
10. Sase ani vei semana pam�ntul tau si vei aduna roadele lui;
11. Iar �n al saptelea an �i vei face odihna si-l vei lasa nelucrat, si vor
m�nca saracii neamului tau, iar ramasitele le vor m�nca hiarele c�mpului; asa vei
face cu via ta si cu maslinetul tau.
12. �n sase zile sa faci lucrurile tale, iar �n ziua a saptea vei odihni,
ca sa se odihneasca boul tau si �njugatorul tau, si ca sa rasufle fiul slujnicii
tale si nemernicul.
13. Toate c�te am grait catre voi paziti-le, si numele dumnezeilor straini
sa nu le pomeniti, nici sa se auda din gura voastra.
14. Trei vremi ale anului serbati mie.
15. Sarbatoarea azimilor cautati sa o paziti, sapte zile veti m�nca azima
dupa cum ti-am poruncit tie pe vremea lunii cei dintai, pentru ca �ntr-aceea ai
iesit din Eghipet, sa nu te arati �naintea mea desert.
16. Si vei face sarbatoarea secerisului roadelor celor dintai a lucrurilor
tale, care vei semana �n tarina ta. Si sarbatoarea sav�rsitului la iesirea anului,
c�nd aduni lucrurile cele din tarina ta.
17. �n trei vremi ale anului se va arata toata partea barbateasca �naintea
Domnului Dumnezeului tau, caci c�nd vei scoate neamurile de la fata ta si voi
largi hotarele tale, nu va pofti nimeni pam�ntul tau.
18. Sa nu jertfesti pe dospit s�nge din jertfa mea, nici sa ram�na grasimea
sarbatoarei mele p�na dimineata.
19. P�rga roadelor celor dintai a pam�ntului tau vei aduce �n casa Domnului
Dumnezeului tau, sa nu fierbi mielul �n laptele mumei lui.
20. Si iata eu trimit pe �ngerul meu �naintea fetei tale, ca sa te pazeasca
pe cale, ca sa te duca �n pam�ntul care l-am gatit tie.
21. Ia aminte de tine �nsuti si asculta de d�nsul, si nu-i fii necredincios
lui, pentru ca nu se va lasa el dupa tine, ca numele meu este peste d�nsul.
22. De vei asculta cu auzul glasul meu si vei face toate c�te voi porunci
eu voua si vei pazi legatura mea, veti fi mie popor ales din toate neamurile,
pentru ca al meu este pam�ntul, si voi veti fi mie preotie �mparateasca si neam
sf�nt. Aceste cuvinte vei grai fiilor lui Israil: de veti auzi cu auzul glasul meu
si veti face toate c�te voi zice tie, vrajmasi voi fi vrajmasilor tai, si
�mpotrivnic �mpotrivnicilor tai.
23. Pentru ca va merge �ngerul meu, care te va povatui pe tine si te va
duce la Amorei si Hetei si Ferezei si Hananei si Gherghesei si Evei si Ievusei,
si-i voi sfar�ma pe ei.
24. Sa nu te �nchini dumnezeilor lor, nici sa slujesti lor, sa nu faci dupa
faptele lor; ci stric�nd sa strici capistile lor, si zdrobind sa zdrobesti st�lpii
lor.
25. Si sa slujesti Domnului Dumnezeului tau, si voi binecuv�nta p�inea ta
si vinul tau si apa ta, si voi departa slabiciunea de la voi.
 26. Nu va fi neroditor nici sterp pe pam�ntul tau, numarul zilelor tale
plinind voi plini.
27. Si voi trimite frica povata tie, si voi �ngrozi toate neamurile asupra
carora mergi tu, si voi face pe toti �mpotrivnicii tai sa fuga.
28. Si voi trimite viespi �naintea ta, si voi scoate pe Amorei si pe Evei
si pe Hannanei si pe Hetei de la tine.
29. Nu voi scoate pe ei �ntr-un an, ca sa nu se pustiasca pam�ntul, si sa
se �nmulteasca asupra ta hiarele pam�ntului.
30. Cu �ncetul voi scoate pe ei de la tine, p�na te vei �nmulti tu, si vei
mosteni pam�ntul.
31. Si voi pune hotarele tale de la marea Rosie p�na la marea Filistenilor,
si de la pustiu p�na la r�ul cel mare al Eufratului; si voi da �n m�inile voastre
pe cei ce sed pe pam�ntul acela, si voi scoate pe ei de la tine.
32. Sa nu faci cu ei, nici cu dumnezeii lor legatura.
33. Si sa nu locuiasca �n pam�ntul tau, ca sa nu te faca sa pacatuiesti
�mpotriva mea, ca de vei sluji dumnezeilor lor, acestia vor fi tie piedica.

CAP. 24.
Moisi se suie a doua oara pe muntele Sinai.

Si lui Moisi au zis: suie-te la Domnul tu si Aaron si Nadav si Aviud si saptezeci

din batr�nii lui Israil, si se vor �nchina de departe Domnului.
2. Si se va apropia Moisi singur catre Dumnezeu; iar ei nu se vor apropia,
si poporul nu se va sui �mpreuna cu ei.
3. Si a mers Moisi, si povesti poporului toate cuvintele lui Dumnezeu si
�ndreptarile, si a raspuns tot poporul cu un glas zic�nd: toate cuvintele care le-
au grait Domnul, vom face si le vom asculta.
4. Si a scris Moisi toate cuvintele Domnului, si m�nec�nd Moisi de
dimineata a zidit jertfelnic sub munte, si douasprezece pietre pentru cele
douasprezece semintii ale lui Israil.
5. Si a trimis pe tinerii fiilor lui Israil, si au adus arderi de tot, si
au jertfit vitei jertfa de m�ntuire Domnului Dumnezeu.
6. Si lu�nd Moisi jumatate din s�nge l-a turnat �ntr-un clondir; iar
jumatate l-a turnat peste jertfelnic.
7. Si lu�nd cartea legii a citit-o �n auzul poporului, si ei au zis: toate
c�te au grait Domnul, vom face si vom asculta.
8. Si lu�nd Moisi s�ngele a stropit poporul, si a zis: iata s�ngele
legaturii, care au facut Domnul cu voi pentru toate cuvintele acestea.
9. Si s-au suit Moisi si Aaron si Nadav si Aviud si saptezeci din batr�nii
lui Israil.
10. Si au vazut locul unde au statut Dumnezeul lui Israil, si cele de subt
picioarele lui ca un lucru de caramida de sapfir, si ca chipul tariei cerului
senin.
11. Si din cei alesi ai lui Israil nu s-a despartit nici unul, si s-au
aratat �n locul lui Dumnezeu, si au m�ncat si au baut.
12. Si au zis Domnul catre Moisi: suie-te la mine �n munte si stai acolo,
si voi da tie table de piatra, legea si poruncile care le-am scris, ca sa le pun
lege lor.
13. Si scul�ndu-se Moisi si Isus cel ce sta l�nga el, s-au suit �n muntele
lui Dumnezeu.
14. Si batr�nilor au zis: asteptati �n liniste aici, p�na c�nd ne vom
�napoia la voi, si iata Aaron si Or cu voi, de se va �nt�mpla cuiva judecata, sa
mearga la ei.
15. Si s-au suit Moisi si Isus �n munte, si a acoperit norul muntele.
16. Si s-a pogor�t slava lui Dumnezeu pe muntele Sinaii, si l-a acoperit pe
el norul sase zile, si a chemat Domnul pe Moisi �n ziua a saptea din mijlocul
norului.
17. Si era chipul slavei Domnului, ca un foc ce arde pe v�rful muntelui
�naintea fiilor lui Israil.
18. Si a intrat Moisi �n mijlocul norului, si s-a suit �n munte; si a fost
acolo �n munte patruzeci de zile si patruzeci de nopti.

CAP. 25.
R�nduieli pentru cortul Marturiei.

Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:

2. Graieste fiilor lui Israil: str�ngeti mie p�rga de la toti carora le va
parea �n inima lor sa dea de buna voie, si veti str�nge de la ei p�rga mea.
3. Si aceasta este p�rga care veti str�nge de la d�nsii: aur, argint, si
arama,
4. Si v�nat si mohor�t si ros �ndoit, si matase rasucita si par de capra.
5. Si piei de berbec rosite si piele vinete si lemne neputrezitoare si
pietre de sardiu.
6. Si untdelemn pentru lumina, aromate pentru untdelemn al ungerii si
pentru tam�ie cu buna mireasma.
7. Si pietre de sardiu si pietre de sapat la umarar si la haina cea p�na
la calc�ie.
8. Si vei face mie locas sf�nt, si ma voi arata �ntru voi.
9. Si vei face mie dupa toate c�te-ti voi arata �n munte, chipul cortului
si chipul tuturor vaselor lui, asa vei face.
10. Si vei face sicriul marturiei din lemne neputrezitoare, de doi coti si
jumatate de lung, si de un cot si jumatate de lat, si de un cot si jumatate de
�nalt.
11. Si-l vei polei cu aur curat pe dinauntru, si pe dinafara �l vei polei,
si vei face lui zimti de aur suciti �mprejur.
12. Si vei face lui patru verigi de aur, si le vei pune pe cele patru
cornuri ale lui, doua verigi pe o margine, si alte doua pe a doua margine.
13. Si vei face drugi de lemne neputrezitoare, si le vei polei cu aur
curat.
14. Si vei baga drugi �n verigile cele din cornurile sicriului, ca sa se
ridice sicriul cu ele.
15. �n verigile sicriului vor fi drugii neclintiti.
16. Si vei pune �nauntru �n sicriu marturiile, care voi da tie.
17. Si vei face acoperam�ntul �mpacarii de aur varsat curat de doi coti si
jumatate de lung, si de un cot si jumatate de lat.
18. Si vei face doi Heruvimi de aur turnati, si vei pune pe ei de am�ndoua
laturile acoperam�ntului �mpacarii.
19. Si se vor face un Heruvim de o parte si un Heruvim de cealalta parte a
acoperam�ntului �mpacarii.
20. Si vei face pe acesti doi Heruvimi pe am�ndoua marginile, Heruvimii vor
fi cu aripile �ntinse deasupra, umbrind cu aripile lor peste acoperam�ntul
�mpacarii, si fetele lor una catre alta, catre acoperam�ntul �mpacarii vor fi
fetele Heruvimilor, si vei pune acoperam�ntul �mpacarii peste sicriu deasupra.
21. Si �n sicriu vei pune marturiile, care voi da tie.
22. Si ma voi face cunoscut tie de acolo. Si-ti voi grai tie deasupra
acoperam�ntului �mpacarii dintre cei doi Heruvimi, care sunt peste sicriul
marturiei, si toate c�te voi porunci tie catre fiii lui Israil.
23. Si vei face masa de lemn neputrezitor, de doi coti de lunga, si de un
cot de lata, si de un cot si jumatate de �nalta.
24. Si o vei polei cu aur curat, si vei face ei zimti de aur suciti
�mprejur, si vei face ei cununa de un lat de m�na prin prejur.
25. Si vei face zimt sucit �mprejurul cununii.
26. Si vei face patru verigi de aur, si vei pune verigile pe patru parti
ale picioarelor ei subt cununa.
27. Si vor fi verigile toarte drugilor ca sa ridice cu ele masa.
28. Si vei face drugii de lemne neputrezitoare, si �i vei polei cu aur
curat, si se va ridica cu d�nsii masa.
29. Si vei face blidele ei si catuile si vase de turnat si paharele, �ntru
care vei turna cu ele, de aur curat le vei face pe ele.
30. Si vei pune pe masa p�inile punerii �nainte, pururea �naintea mea.
31. Si vei face sfesnic de aur curat batut sa faci sfesnicul, fusul lui si
ramurile si scafele si merisoarele si florile dintr-�nsul sa fie.
32. Sase ramuri sa iasa de pe laturile lui: trei ramuri ale sfesnicului
dintr-o lature si trei ramuri ale sfesnicului din latura cealalta.
33. Si trei scafe facute ca nucusoarele, �ntr-o ramura merisor si crin, asa
si la cele sase ramure care ies din sfesnic.
34. Si �n sfesnic patru scafe facute ca nucusoarele, �n fiecare ramura
merisoarele si florile ei.
35. Merisorul subt cele doua ramuri dintr-�nsul, si merisor subt cele patru
ramuri dintr-�nsul; asa la cele sase ramuri care ies din sfesnic, si �n sfesnic
patru scafe facute ca nucusoarele.
36. Merisoarele si ramurile dintr-�nsul sa fie turnate tot din aur curat.
37. Si vei face lui sapte candele, si-i vei pune festilele si vor lumina
dintr-o fata.
38. Si clestele lui si tavitele lui din aur curat le vei face.
39. De un alant de aur curat vei face toate vasele acestea.
40. Vezi sa faci toate dupa chipul, care s-au aratat tie �n munte.

CAP. 26.
Facerea cortului.

Si vei face cortul din zece covoare de matase rasucita, si cu v�nat si cu mohor�t
si cu rosu �mpletita ca Heruvimii, lucru de tesator sa le faci pe ele.
2. Lungul unui covor de douazeci si opt de coti si latimea unul covor de
patru coti, sa fie un covor, o masura va fi la toate covoarele.
3. Si cinci covoare se vor tinea unul de altul, si celelalte cinci covoare
se vor tinea iar unul de altul.
4. Si vei face lor chiotori vinete la marginea unui covor de o parte la
�mpreunare, si asa vei face la marginea covorului dinafara la �mpreunarea a doua.
5. Si cincizeci de chiotori vei face la covor, si cincizeci de chiotori
vei face de o parte a covorului, ca sa se lege cu celalalt covor st�nd unul catre
altul fata �n fata.
6. Si vei face cincizeci de copci de aur, si vei �mpreuna un covor cu
altul cu copcile, si va fi un cort.
7. Si vei face acoperisuri de par acoperam�nt peste cort, unsprezece
acoperisuri sa le faci.
8. Lungimea unui acoperis sa fie de treizeci de coti, si de patru coti sa
fie latimea unui acoperis, aceeasi masura va fi la cele unsprezece acoperisuri.
9. Si vei �mpreuna cinci acoperisuri �ntr-un loc, si sase acoperisuri
�ntr-un loc, si vei �ndoi acoperisul al saselea �n fata cortului.
10. Si vei face cincizeci de chiotori la marginea unui acoperis, care va fi
la mijlocul �mpreunarii, si cincizeci de chiotori vei face pe marginea
acoperisului, ce se �mpreuna cu al doilea.
11. Si vei face cincizeci de verigi de arama, si vei �mpreuna verigile din
chiotori, si vei �mpreuna acoperisurile, si vor fi unul.
12. Si vei pune dedesupt ce trece din acoperisurile cortului, jumatate ce
trece din acoperisuri vei acoperi ce trece din acoperisurile cortului, cu acestea
vei acoperi dinapoia cortului.
13. Un cot dintr-o parte, un cot din cealalta parte ce prisoseste din
acoperisuri, din lungimea acoperisurilor cortului va fi de acoperit peste coastele
cortului de o parte si de cealalta parte, ca sa-l acopere.
14. Si vei face acoperam�nt cortului din piei de berbec rosite, si peste
acestea deasupra acoperam�nturi din piei vinete.
15. Si vei face st�lpi cortului din lemne neputrezitoare.
 16. De zece coti sa faci un st�lp, si de un cot si jumatate latimea unui
st�lp.
17. Doua gardine la un st�lp st�nd una catre alta, asa sa faci la toti
st�lpii cortului.
18. Si vei face st�lpi cortului douazeci de st�lpi dinspre partea cea de
catre miazanoapte.
19. Si patruzeci de piulite de argint sa faci la cei douazeci de st�lpi,
doua piulite la un st�lp de am�ndoua capetele lui, si doua piulite la alt st�lp de
am�ndoua capetele lui.
20. Si �n partea a doua cea de catre austru, douazeci de st�lpi.
21. Si patruzeci de piulite ale lor de argint, doua piulite la un st�lp de
am�ndoua capetele lui, si doua piulite la alt st�lp de am�ndoua capetele lui.
22. Si dinapoia cortului dinspre partea cea de catre mare vei face sase
st�lpi.
23. Si doi st�lpi vei face la unghiurile cortului dindarat.
24. Si vor fi deopotriva de jos, si �ntru una se vor �mpreuna, si vor fi
�ntocmai din capete cu o �mpreunare; asa vei face la am�ndoua unghiurile �ntocmai
sa fie.
25. Si vor fi opt st�lpi si saisprezece piulite de argint, doua piulite la
un st�lp si doua piulite la alt st�lp de am�ndoua capetele lui.
26. Si sa faci zavoare din lemne neputrezitoare, cinci zavoare la un st�lp
de o parte a cortului.
27. Si cinci zavoare la al doilea st�lp al cortului, si cinci zavoare la
st�lpul dindarat al partii cortului de catre mare.
28. Si zavorul cel din mijloc, prin mijlocul st�lpilor sa se petreaca de o
parte p�na la cealalta parte.
29. Si st�lpii sa-i fereci cu aur, si verigile �n care vei baga zavoarele,
sa le faci din aur, si zavoarele sa le poleiesti cu aur.
30. Si vei ridica cortul dupa chipul, care s-a aratat tie �n munte.
31. Si vei face catapeteazma din v�nat si din mohor�t, si din rosu rasucit
si din matase rasucita.
32. Sa o faci pe ea cu Heruvim, si sa o pui pe patru st�lpi neputrezitori
poleiti cu aur si capetele lor de aur, si �nvelitorile lor patru de argint.
33. Si vei pune catapeteazma pe st�lpi; si dupa catapeteazma vei baga
sicriul marturiei, si catapeteazma va desparti voua �ntru sf�nta, si �ntru
sf�nta sfintelor.
34. Si cu catapeteazma vei acoperi sicriul marturiei �n sf�nta sfintelor.
35. Si vei pune masa dinafara de catapeteazma, si sfesnicul �n fata mesei
dinspre partea cortului cea de catre miazazi, si masa o vei pune dinspre partea
cortului cea de catre miazanoapte.
36. Si vei face usii perdea din acoperam�nt v�nat si mohor�t si rosu sucit
si de matase rasucita, lucrul de �mpestritor.
37. Si vei face perdelii cinci st�lpi de lemne neputrezitoare; si-i vei
polei cu aur si capataiele lor de aur, si vei varsa lor cinci piulite de arama.

CAP. 27.
Altarul jertfelor si �mprejmuirea cortului.

Si sa faci altar de lemne neputrezitoare de cinci colti de lung si de cinci colti

de lat, cu patru unghiuri sa fie altarul si de trei coti �naltimea lui.
2. Si vei face coarne �n cele patru unghiuri, dintr-�nsul sa fie coarnele,
si le vei acoperi cu arama.
3. Si vei face cununa altarului si acoperam�ntului lui si paharele lui si
furculitele lui si vatra lui si toate vasele lui, le vei face de arama.
4. Si sa faci lui gratar de arama �n chip de mreaja, si vei face
gratarului patru verigi de arama �n cele patru cornuri.
5. Si le vei pune subt gratarul jertfelnicului din jos, si va fi gratarul
p�na la jumatatea altarului.
 6. Si vei face altarului drugi de lemne neputrezitoare, si-i vei fereca cu
arama.
7. Si vei baga drugi �n verigi, si sa fie drugi la am�ndoua capetele
altarului, ca sa-l poata ridica pe d�nsul.
8. Scobit de sc�nduri �l vei face, dupa cum ti s-a aratat �n munte asa sa-
l faci.
9. Si vei face curte cortului dinspre partea cea de catre austru, p�nzele
curtii de matase rasucita, lungi de o suta de coti de o parte.
10. Si st�lpii lor douazeci, si piulitele lor douazeci de arama, si
verigile lor si arcurile lor de argint.
11. Asa si �n partea cea de catre miazanoapte p�nzele de o suta de coti de
lungi, si st�lpii lor douazeci si piulitele lor douazeci de arama, si verigile lor
si arcurile st�lpilor si piulitele lor ferecate cu argint.
12. Iar latimea curtii dinspre apus p�nza de cincizeci de coti, si st�lpii
lor zece, si temeiurile lor zece.
13. Si latimea curtii de catre rasarit p�nza de cincizeci de coti, si
st�lpii lor zece, si temeiurile lor zece.
14. Si cincisprezece coti �naltimea p�nzelor de o parte; st�lpii lor trei,
si piulitele lor trei.
15. Si de cealalta parte cincisprezece coti de �nalte p�nzele, st�lpii lor
trei, si piulitele lor trei.
16. Si perdeaua portii curtii de douazeci de coti de �nalt, v�nat si
mohor�t si rosu �mpletit, si matase rasucita cu �mpestrituri de croitor, st�lpii
lor patru, si temeiurile lor patru.
17. Toti st�lpii curtii �mprejur ferecati cu argint, si capetele lor de
argint, si temeiurile lor de arama.
18. Iar lungimea �mprejmuirii de o parte si de alta de c�te o suta de coti,
si largimea de o parte si de alta de c�te cincizeci de coti, si �naltimea de cinci
coti, fiind de matase rasucita, si piulitele st�lpilor de arama.
19. Si toate vasele si toate uneltele si tarusii curtii, de arama.
20. Si tu porunceste fiilor lui Israil sa aduca tie untdelemn de masline
fara drojdii, curat, ales pentru candela, ca sa arda lumina totdeauna �n cortul
marturiei dinafara de catapeteazma ce este peste sicriul legii.
21. Si o va aprinde Aaron si fiii lui de seara p�na dimineata �naintea
Domnului, lege vesnica �ntru neamurile voastre de la fiii lui Israil.

CAP. 28.
Vesmintele sfintite.

Si tu adu la tine pe Aaron fratele tau si pe fiii lui si din fiii lui Israil, ca
sa-mi fie mie preoti: Aaron si Nadav si Aviud si Eliazar si Itamar fiii lui Aaron.
2. Si vei face vesm�nt sf�nt lui Aaron fratelui tau spre cinste si marire.
3. Si tu graieste tuturor celor cu cuget �ntelept, pe care i-am umplut de
duhul �ntelepciunii si al �ntelegerii, si vor face vesm�nt sf�nt lui Aaron pentru
sfintire, cu care sa-mi preoteasca mie.
4. Si acestea sunt vesmintele care vor face: pieptar si umarar si haina
p�na la calc�ie si haina stralucita si mitra si br�u, si vor face vesminte sfinte
lui Aaron si fiilor lui, ca sa preoteasca mie.
5. Si ei vor lua fir de aur si v�nat si mohor�t si rosu si matase.
6. Si vor face umararul de matase toarsa, lucru tesut de �mpestritor.
7. Doua umarare vor fi lui tin�ndu-se unul de altul de am�ndoua partile
at�rnate.
8. Si tesatura umararelor care este �ntr-�nsul dupa lucrul dintr-�nsa, va
fi de aur curat, de v�nat, de mohor�t, de rosu tors si de matase rasucita.
9. Si vei lua doua pietre, pietre de smaragd, si vei sapa �n ele numele
fiilor lui Israil.
10. Sase nume pe o piatra, si celelalte sase nume pe a doua piatra, dupa
neamurile lor.
 11. Lucru de mestesug �n piatra, sapatura de pecete vei sapa am�ndoua
pietrele pe numele fiilor lui Israil.
12. Si vei pune am�ndoua pietrele peste umerii umararului, pietre de
pomenire sunt fiilor lui Israil; si va purta Aaron numele fiilor lui Israil
�naintea Domnului peste am�ndoi umerii sai, pomenire pentru ei.
13. Si vei face pavaze de aur curat.
14. Si vei face doua lantisoare de aur curat amestecate cu flori, lucru
�mpletit, si vei pune lantisoarele �mpletite peste pavaze pe umerii lor dinainte.
15. Si vei face Engolpion de judecati, lucru de tesator, dupa cum s-a facut
umararul sa-l faci din aur si din v�nat, si din mohor�t si din rosu sucit, si din
matase rasucita �l vei face.
16. �n patru unghiuri va fi �ndoit de o palma de lung si de o palma de lat.
17. Si vei tese �ntr-�nsul tesaturi de piatra cu patru r�nduri, un r�nd de
pietre va fi sardiu, topaz si smaragd un r�nd.
18. Si al doilea r�nd Antracs si Sapfir si Ametist.
19. Si al treilea r�nd Lighiriu, Ahatis si Iaspis.
20. Si al patrulea r�nd Hrisolit si Viriliu si Onih, acoperit cu aur si
legate cu aur sa fie dupa r�ndul lor.
21. Si pietrele sa fie dupa numele fiilor lui Israil douasprezece �naintea
Domnului, pe am�ndoi umerii lui douasprezece dupa numele lor, dupa neamurile lor,
sapaturi de peceti, fiecaruia dupa nume, sa fie douasprezece semintii.
22. Si vei face peste Engolpion lantisoare �mpletite lucru de s�rma de aur
curat.
23. Si va purta Aaron numele fiilor lui Israil �n Engolpionul judecatii pe
piept, c�nd va intra �n sf�nta, pomenire �naintea lui Dumnezeu.
24. Si vei pune pe Engolpionul judecatii lantisoarele cele �mpletite, pe
am�ndoua partile Engolpionului le vei pune.
25. Si cele doua pavaze le vei pune pe am�ndoi umerii umararului de catre
fata.
26. Si vei pune pe Engolpionul judecatii aratarea si adevarul, si va fi pe
pieptul lui Aaron c�nd va intra �n sf�nta �naintea Domnului, si va purta Aaron
judecatile fiilor lui Israil pe piept �naintea Domnului pururea.
27. Si vei face haina p�na la calc�ie tot de v�nat.
28. Si va fi gura ei dintr-�nsa �n mijloc, av�nd guler �mprejurul gurii,
lucru tesut, �mpletitura tesuta dintr-�nsa ca sa nu se spintece.
29. Si vei face pe marginea hainei din jos ca niste rodii mici, de rodii
�nfloriti, de v�nat si mohor�t, si de rosu sucit si de matase rasucita pe marginea
hainei �mprejur.
30. Si �ntr-acestasi chip rodii mici de aur si clopotei �n mijlocul lor
prin prejur, dupa fiecare rodie de aur clopotel, si floare pe marginea hainei prin
prejur.
31. Si va fi c�nd va sluji Aaron, ascultat va fi glasul lui, c�nd va intra
�n sf�nta �naintea Domnului, si c�nd va iesi, ca sa nu moara.
32. Si vei face tabla de aur curat, si vei sapa �ntr-�nsa chip de pecete,
sfintire Domnului.
33. Si vei pune peste ea v�nat sucit, si va fi pe mitra �n partea ei
dinainte, si va fi pe fruntea lui Aaron.
34. Si va purta Aaron pacatele celor ce au adus jertfe, ori c�te vor sfinti
fii lui Israil, a toata darea sfintelor lor, si va fi pe fruntea lui Aaron pururea
primita lor �naintea Domnului.
35. Si legaturile hainelor de matase, si vei face mitra de Vison, si br�u
vei face lucru �mpestrit.
36. Si fiilor lui Aaron vei face haine si br�ne, si chidare vei face lor
spre cinste si spre marire.
37. Si vei �mbraca cu acestea pe Aaron fratele tau si pe fiii lui dupa
d�nsul, si vei unge pe ei, si vei desav�rsi m�inile lor, si vei sfinti pe ei ca sa
fie mie preoti.
38. Si vei face lor fote de in sa acopere goliciunea trupului lor, de la
brau p�na la coapse sa fie.
39. Si va purta Aaron si fiii lui acestea, c�nd vor intra �n cortul
marturiei sau c�nd vor merge sa slujeasca la altarul din sf�nta, si nu vor aduce
peste sine pacat, ca sa nu moara. Lege vesnica lui si semintiei lui dupa d�nsul.

CAP. 29.
Sfintirea preotilor.

Si acestea sunt, care vei face lor; vei sfinti pe d�nsii, ca sa slujeasca ei mie.
2. Vei lua doi boi un vitel si doi berbeci curati, si p�ini azime
fram�ntate �n untdelemn, si turte nedospite unse cu untdelemn, de faina aleasa de
gr�u sa le faci pe ele.
3. Si sa le pui �ntr-o cosnita, si le vei aduce �n cosnita si vitelul si
cei doi berbeci.
4. Si pe Aaron si pe fiii lui vei aduce la usile cortului marturiei, si
vei spala pe ei cu apa.
5. Si lu�nd vesmintele, vei �mbraca pe Aaron fratele tau cu haina cea p�na
jos si umararul si Engolpionul; si vei �mpreuna Engolpionul cu umararul.
6. Si vei pune mitra pe capul lui, si vei pune tabla sfintenii pe mitra.
7. Si vei lua din untdelemn al ungerii, si vei turna pe capul lui, si vei
unge pe d�nsul.
8. Si pe fiii lui vei aduce, si vei �mbraca pe ei cu hainele, si vei
�ncinge pe ei cu br�nele.
9. Si vei pune lor chidarile, si vor fi preoti mie �n veac, si vei sav�rsi
m�inile lui Aaron si m�inile fiilor lui.
10. Si vei aduce un vitel la usile cortului marturiei, si vor pune Aaron si
fiii lui m�inile pe capul vitelului �naintea Domnului la usile cortului marturiei.
11. Si vei junghia vitelul �naintea Domnului la usile cortului marturiei.
12. Si vei lua din s�ngele vitelului, si vei pune pe coarnele altarului cu
degetul tau; iar celalalt s�nge �l vei turna tot, la marginea altarului jos.
13. Si vei lua toata grasimea ce este pe p�ntece, si prapurul ficatului si
am�ndoi rarunchii si seul cel de peste ei, si le vei pune pe altar.
14. Iar carnurile vitelului si pielea si balega le vei arde cu foc afara de
tabara, ca pentru pacat este.
15. Si vei lua un berbec, si Aaron si fiii lui vor pune m�inile lor peste
capul berbecului.
16. Si vei junghia berbecul, si lu�nd s�ngele vei turna pe altar �mprejur.
17. Si berbecul �l vei face bucatele, si vei spala matele si picioarele cu
apa, si le vei pune deasupra bucatelelor �mpreuna cu capul.
18. Si vei aduce berbecul tot pe altar, ardere de tot Domnului �ntru miros
de buna mireasma, jertfa Domnului este.
19. Si vei lua al doilea berbec, si va pune Aaron si fiii lui m�inile pe
capul berbecului.
20. Si-l vei junghia si vei lua din s�ngele lui, si vei pune pe v�rful
urechii celei drepte a lui Aaron si pe v�rful m�inii celei drepte si pe v�rful
piciorului celui drept si pe v�rfurile urechilor celor drepte a fiilor lui, si pe
v�rfurile m�inilor drepte si pe v�rfurile picioarelor drepte.
21. Si vei lua din s�ngele care este pe altar si din untuldelemn al
ungerii, si vei stropi peste Aaron si pe vesm�ntul lui, si peste fiii lui si peste
vesmintele fiilor lui �mpreuna cu d�nsul, si se va sfinti el si haina lui si fiii
lui si hainele fiilor lui cu d�nsul; iar s�ngele berbecului �l vei turna pe altar
�mprejur.
22. Si vei lua de la berbec grasimea lui si grasimea care acopera p�ntecele
si prapurul ficatului si rarunchii am�ndoi, si grasimea cea de peste ei si armul
cel drept, ca este sav�rsire aceasta.
23. Si o p�ine din cele cu untuldelemn, si o turta din cosnita azimelor
celor puse �naintea Domnului.
24. Si vei pune toate pe m�inile lui Aaron si pe m�inile fiilor lui, spre
aducere osebita Domnului.
25. Si le vei lua pe ele din m�inile lor, si le vei aduce pe altarul
arderii de tot �ntru miros de buna mireasma �naintea Domnului, jertfa este
Domnului.
26. Si vei lua pieptul din berbecul sav�rsirii, care este a lui Aaron, si-l
vei osebi pe el osebire �naintea Domnului, si va fi tie parte.
27. Si vei sfinti pieptul cel osebit si armul cel osebit, care s-a luat din
berbecul sav�rsirii de la Aaron si de la fiii lui.
28. Si va fi lui Aaron si fiilor lui lege vesnica de la fiii lui Israil, ca
este aceasta osebire si luare din jertfele cele de m�ntuire ale fiilor lui Israil,
luare Domnului,
29. Si haina sfintei, care este a lui Aaron va fi fiilor lui dupa d�nsul,
sa se unga ei �ntru acelea si sa se sav�rseasca m�inile lor.
30. Sapte zile se va bucura cu aceea preotul, care din fiii lui Israil �n
locul lui va intra �n cortul marturiei sa slujeasca �n cele sfinte.
31. Si vei lua berbecul sav�rsirii, si vei fierbe carnurile �n loc sf�nt.
32. Si vor m�nca Aaron si fiii lui carnurile berbecului si p�inile cele din
cosnita, si l�nga usile cortului marturiei le vor m�nca pe ele.
33. �ntru care s-au sfintit �ntru d�nsele, ca sa se sav�seasca m�inile
lor, sa-i sfinteasca pe ei, si cei de alt neam sa nu man�nce dintr-�nsele, pentru
ca sunt sfinte.
34. Iar de va ram�ne din carnurile jertfei sav�rsirii si din p�ine p�na
dimineata, vei arde acelea cu foc si nu se vor m�nca, ca sfintire sunt.
35. Si vei face lui Aaron si fiilor lui asa dupa toate c�te am poruncit
tie, �n sapte zile vei sav�rsi m�inile lor.
36. Si vitelul cel pentru pacat �l vei face �n ziua curateniei, si vei
curata altarul c�nd te vei sfinti tu pe el, si-l vei unge ca sa-l sfintesti.
37. Sapte zile vei curataaltarul si-l vei sfinti si va fi altarul Sf�nta
Sfintelor, tot cel ce se va atinge de altar se va sfinti.
38. Si acestea sunt cele ce vei face pe altar: doi miei curati de c�te un
an �n toate zilele pe altar necurmat, jertfa necurmata.
39. Un miel vei face dimineata, si al doilea miel vei face seara.
40. Si a zecea parte de faina curata fram�ntata cu untdelemn asezat, a
patra parte dintr-un hin, si turnare de vin a patra parte dintr-un hin la un miel.
41. Si mielul al doilea �l vei face seara dupa jertfa cea de dimineata si
dupa turnarea lui, vei face spre miros de buna mireasma jertfa Domnului.
42. Jertfa cea necurmata �ntru neamurile voastre �naintea Domnului la
usile cortului marturiei, �ntru care ma voi arata acolo ca sa graiesc tie.
43. Si voi porunci acolo fiilor lui Israil, si ma voi sfinti �ntru slava
mea.
44. Si voi sfinti cortul marturiei si altarul si pe Aaron si pe fiii lui
voi sfinti, ca sa preoteasca mie.
45. Si ma voi chema �ntru fiii lui Israil, si voi fi lor Dumnezeu.
46. Si vor cunoaste ca eu sunt Domnul Dumnezeul lor, cel ce i-am scos pe ei
din pam�ntul Eghipetului, sa ma chem lor, si sa fiu lor Dumnezeu.

CAP. 30.
Altarul Tam�ierii.

Si vei face mie altar de tam�iere din lemne neputrezitoare, si-l vei face de un
cot de lung, si de un cot de larg.
2. �n patru unghiuri va fi, si de doi coti de �nalt, dintr-�nsul vor fi
coarnele lui.
3. Si-l vei polei cu aur curat, gratioara lui si peretii lui �mprejur si
coarnele lui, si vei face lui cununa de aur �mpletita �mprejur.
4. Si doua verigi de aur curat vei face subt cununa cea �mpletita a lui,
de am�ndoua laturile vei face �ntr-am�ndoua coastele, si sa fie �nclestati drugii,
ca sa-l ridice cu ei.
 5. Si vei face drugi de lemne neputrezitoare, si-i vei fereca cu aur.
6. Si-l vei pune �n fata catapetezmei, care este peste sicriul
marturiilor, �ntru care ma voi arata eu tie acolo.
7. Si va tam�ia peste d�nsul Aaron tam�ie tocmita marunta dimineata,
dimineata c�nd va tocmi luminile, va tam�ia peste d�nsul.
8. Si c�nd va aprinde Aaron lumina seara, va tam�ia peste d�nsul tam�iere
ne�ncetata pururea �naintea Domnului �ntru neamurile lor.
9. Si nu veti aduce pe el alta tam�ie, aducere de jertfa si turnare sa nu
turnati peste d�nsul.
10. Si se va ruga Aaron peste coarnele lui odata �n an din s�ngele
curateniei pacatelor iertarii, odata �n an va curatape el �n neamurile lor, Sf�nta
Sfintelor este Domnului.
11. Si au grait Domnul catre Moisi zic�nd:
12. De vei lua numarul fiilor lui Israil, c�nd vei cerceta pe ei, si vor da
fiecare rascumparare pentru sufletul sau Domnului, nu va fi �ntru ei cadere, c�nd
se vor numara.
13. Si aceasta este, care vor da cei ce se vor numara, jumatate de
didrahma, care este dupa didrahma cea sf�nta, douazeci de bani didrahma; iar
jumatate de didrahma dare Domnului.
14. Tot care vine la numar de la douazeci de ani si mai sus, va da dare
Domnului.
15. Cel bogat nu va adauga, si cel sarac nu va �mputina din jumatate de
didrahma a da dare Domnului, sa se roage pentru sufletele voastre.
16. Si vei lua argintul cel dat de la fiii lui Israil, si-l vei da la
lucrul cortului marturiei, si va fi fiilor lui Israil pomenire �naintea Domnului,
ca sa se milostiveasca spre sufletele voastre.
17. Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:
18. Fa spalatoare de arama, si capat�iul ei de arama, ca sa fie de spalat,
si o vei pune �ntru cortul marturiei si �ntru altar.
19. Si vei turna �ntr-�nsa apa, si-si vor spala Aaron si fiii lui dintr-
�nsa m�inile si picioarele cu apa.
20. C�nd vor intra �n cortul marturiei se vor spala cu apa, si nu vor muri,
sau c�nd vor intra la altar sa slujeasca si sa aduca arderi de tot Domnului, c�nd
vor intra �n cortul marturiei se vor spala cu apa, ca sa nu moara.
21. Si va fi lor lege vesnica, lui si semintiei lui dupa d�nsul.
22. Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:
23. Si tu ia mirosuri de floare de smirna aleasa cinci sute de sicli, si de
scortisoara mirositoare jumatate at�tea doua sute cincizeci, si de trestie
mirositoare doua sute cincizeci,
24. Si de casia cinci sute de sicli de cei sfinti, si de untdelemn de
masline un hin.
25. Si vei face aceasta untdelemn ungere sf�nta, mir mirositor cu
mestesugul facatorului de mir, untuldelemn, ungere sf�nta va fi.
26. Si vei unge din el cortul marturiei si sicriul maturiei,
27. Si toate vasele lui, si sfesnicul si toate vasele lui, si altarul
tam�ierii si altarul arderilor de tot, si toate vasele lui.
28. Si masa si toate vasele ei, si spalatoarea si capat�iul ei.
29. Si le vei sfinti pe ele, si vor fi sfinte sfintilor, tot cel ce se va
atinge de ele se va sfinti.
30. Si pe Aaron si pe fiii lui vei unge, si vei sfinti pe ei, ca sa
preoteasca mie.
31. Si vei grai fiilor lui Israil, zic�nd: untuldelemn unsoare de ungere
sf�nt va fi acesta voua, �ntru neamurile voastre.
32. Pe trupul omenesc sa nu se unga, si dupa tocmeala aceasta sa nu va
faceti voua asemenea, ca sf�nt este si sfintenie va fi voua.
33. Ori care va face asemenea si ori care va da dintr-�nsul la altul de
neam strain, va pieri din poporul sau.
34. Si au zis Domnul catre Moisi: ia tie mirosuri stactie, onih, halvan
mirositor si tam�ie curata, una c�te alta sa fie.
35. Si vor face dintr-aceasta tam�ie mirositoare, lucru tocmit de facator
de mir, amestecat, curat, lucru sf�nt.
36. Si vei taia dintr-aceasta marunt, si vei pune �n preajma marturiilor �n
cortul marturie de unde ma voi arata tie de acolo. Sf�nta sfintilor va fi voua
tam�ia.
37. Dupa tocmirea acesta sa nu va faceti voua �nsiva, ca va fi voua
sfintenie Domnului.
38. Oricine va face asemenea, ca sa se miroseasca cu aceea, va pieri din
poporul sau.

CAP. 31.
Mesterii cortului. Serbarea S�mbetei si Tablele Legii.

Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:

2. Iata am chemat anume pe Veseleil feciorul lui Urie fiul lui Or din
neamul lui Iuda.
3. Si l-am umplut de Duhul cel Dumnezeesc al �ntelepciunii, si al
�ntelegerii, si al stiintei �ntru tot lucrul sa cugete.
4. Si sa fie mai mare peste mesteri, si sa lucreze aurul si argintul si
arama si v�natul si mohor�tul si tortul cel rosu si matasea cea rasucita.
5. Si la lucrarea pietrelor si la lucrurile cioplirii lemnelor, sa lucreze
dupa toate lucrurile.
6. Si eu l-am dat pe el si pe Eliav fiul lui Ahisamah din neamul lui Dan,
si la tot cel �ntelept cu inima am dat �ntelepciune, si vor face toate c�te am
poruncit tie.
7. Cortul marturiei si sicriul legii si acoperam�ntul �mpacarii, care este
peste d�nsul, si gatirea cortului.
8. Si altarul tam�ierii si masa si toate vasele ei, si sfesnicul cel curat
si toate vasele lui.
9. Si spalatoarea si temeiul ei.
10. Si vesmintele cele de slujba ale lui Aaron, si vesmintele fiilor lui
spre a-mi sluji mie.
11. Si untuldelemn al ungerii, si tam�ia cea pregatita pentru sf�nta, dupa
toate c�te am poruncit tie, vor face.
12. Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:
13. Si tu porunceste fiilor lui Israil, zic�nd: vedeti si paziti s�mbetele
mele, ca semn este �ntru mine si �ntru voi �ntru neamurile voastre, ca sa
cunoasteti ca eu sunt Domnul cel ce va sfintesc pe voi.
14. Si paziti s�mbata, ca sf�nta este aceasta Domnului si voua; cela ce o
va spurca pe aceasta cu moarte se va omor�, tot cel ce va lucra �ntr-�nsa va pieri
sufletul acela din norodul sau.
15. Sase zile vei lucra; iar a saptea zi este s�mbata, odihna sf�nta
Domnului; oricine va lucra �n ziua a saptea, cu moarte se va omor�.
16. Si vor pazi fiii lui Israil s�mbetele, spre a le tinea pe ele �n
neamurile lor.
17. Legatura vesnica �ntru mine si �ntru fiii lui Israil, semn este
vesnic, ca �n sase zile au facut Domnul cerul si pam�ntul, si �n ziua a saptea au
�ncetat si s-au odihnit.
18. Si au dat lui Moisi �ndata ce au �ncetat a-i grai �n muntele Sinaii,
doua table ale marturiei, tabel de piatra scrise cu degetul lui Dumnezeu.

CAP. 32.
Vitelul cel de aur.

Si vaz�nd norodul ca a �nt�rziat Moisi a se pogor� din munte, s-a adunat poporul
la Aaron, si a zis lui: scoala-te si ne fa noua dumnezei, care sa mearga �naintea
noastra, ca Moisi omul acela care ne-a scos pe noi din pam�ntul Eghipetului, nu
stim ce i s-a �nt�mplat.
2. Si le-a zis lor Aaron: luati cerceii cei de aur din urechile femeilor
voastre si a fetelor, si-i aduceti la mine.
3. Si a luat tot norodul cerceii cei de aur, care erau �n urechile
femeilor lor, si i-a adus la Aaron.
4. Si i-a luat din m�inile lor, si i-a �nchipuit �n tipar, si a facut
vitel turnat, si a zis: acestia sunt dumnezeii tai Israile, care te-au scos din
pam�ntul Eghipetului.
5. Si vaz�nd Aaron, a zidit jertfelnic �naintea lui, si a strigat Aaron,
zic�nd: m�ine este sarbatoare Domnului.
6. Si m�nec�nd a doua zi a facut arderi de tot, si a adus jertfa de
m�ntuire, si a sezut norodul de a m�ncat si a baut, si s-a sculat sa joace.
7. Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd: mergi degrab de te pogoara de
aici, ca faradelege a facut norodul tau, pe care l-ai scos din pam�ntul
Eghipetului.
8. S-a abatut cur�nd din calea care ai poruncit lor, si si-a facut lor
vitel, si s-a �nchinat lui, si a jertfit lui, si a zis:
9. Acestia sunt dumnezeii tai Israile, care te-au scos din pam�ntul
Eghipetului.
10. Si acum lasa-ma, ca m�niindu-ma cu iutime asupra lor sa-i pierd pe ei,
si te voi face pe tine neam mare.
11. Si s-a rugat Moisi �naintea Domnului Dumnezeu, si a zis: pentru ce
Doamne te m�nii cu iutime pe norodul tau, pe care l-ai scos din pam�ntul
Eghipetului cu putere mare si cu bratul tau cel �nalt?
12. Ca nu cumva sa graiasca Eghiptenii, zic�nd: cu viclesug i-a scos pe ei
sa-i ucida �n munti, si sa-i piarda pe ei de pe pam�nt; opreste iutimea m�niei
tale, si te �mbl�nzeste spre rautatea norodului tau.
13. Adu-ti aminte de Avraam si de Isaac si de Iacov robii tai, carora te-ai
jurat pe tine �nsuti, si ai grait catre ei, zic�nd: �nmulti-voi sam�nta voastra ca
stelele cerului de multa, si tot pam�ntul acesta care ai zis sa-l dai semintei
lor, si sa-l tina �n veci.
14. Si s-au �mbl�nzit Domnul, despre rautatea ce au zis sa faca norodului
sau.
15. Si �ntorc�ndu-se Moisi s-a pogor�t din munte, av�nd �n m�ini cele doua
table ale legii; lespezi de piatra scrise pe am�ndoua partile, deoparte si de
cealalta parte erau scrise.
16. Si tablele lucrul lui Dumnezeu erau, si scrisoarea, scrisoarea lui
Dumnezeu sapata �n lespezi.
17. Si auzind Isus glasul norodului strig�nd, a zis catre Moisi: glas de
razboi este �n tabara.
18. Iar Moisi a zis: nu este glas de ostasi tari, nici glas de oameni slabi
care fug, ci glas de oameni beti aud eu.
19. Si apropiindu-se de tabara a vazut vitelul si horele, si m�niindu-se cu
iutime Moisi, a aruncat din m�inile sale am�ndoua tablele, si le-a sfar�mat subt
munte.
20. Si lu�nd vitelul care facuse, l-a ars �n foc, si l-a macinat marunt, si
l-a presarat pe apa, si a adapat cu el pe fiii lui Israil.
21. Si a zis Moisi catre Aaron: ce ti-a facut norodul acesta, de ai adus
peste ei pacat mare?
22. Si a zis Aaron catre Moisi: nu te m�nia doamne, ca tu stii cum este
norodul acesta c�nd se porneste.
23. Ca a zis mie: fa-ne noua dumnezei, care sa mearga �naintea noastra, ca
Moisi omul acela care ne-a scos pe noi din pam�ntul Eghipetului, nu stim ce i s-a
�nt�mplat.
24. Si am zis lor: la cine este aur adunati-l, si l-a adunat si l-a dat
mie, si l-am aruncat �n foc si a iesit vitelul acesta.
25. Si vaz�nd Moisi norodul cum s-a risipit, ca-i risipise pe ei Aaron spre
bucurie neprietenilor lor.
 26. A statut Moisi �n usa taberei, si a zis: cine este al Domnului sa vina
la mine, si s-au adunat la el toti fiii lui Levi.
27. Si le-a zis lor: acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil: puneti
fiecare sabia s-a pe coapsa si mergeti de la o poarta p�na la cealalta poarta din
tabara, si ucideti fiecare pe fratele sau, pe vecinul sau si pe aproapele sau.
28. Si au facut fiii lui Levi dupa cum le-a poruncit lor Moisi, si au cazut
din norod �n ziua aceea ca la trei mii de oameni.
29. Si le-a zis lor Moisi: astazi v-ati umplut m�inile voastre Domnului
fiecare �ntru fiul si �ntru fratele sau, ca sa se dea peste voi binecuv�ntare.
30. Iar a doua zi a zis Moisi catre norod: voi ati sav�rsit pacat mare, si
acum ma voi sui catre Dumnezeu, ca sa ma rog pentru pacatul vostru.
31. Si s-a �napoiat Moisi la Domnul, si a zis: rogu-ma Doamne, pacatuit-a
norodul acesta pacat mare, fac�ndu-si lui dumnezei de aur.
32. Si acum de vei sa ierti lor pacatul, iarta-l; iar de nu, sterge-ma pe
mine din cartea ta, care ai scris.
33. Si au zis Domnul catre Moisi: pe cei ce au pacatuit �naintea mea, �i
voi sterge pe ei din cartea mea.
34. Iar acum mergi, si povatuieste pe poporul acesta la locul care ti-am
zis tie, iata �ngerul meu va merge �naintea fetei tale; iar �n ziua care voi
socoti, voi aduce peste ei pedeapsa pentru pacatul lor.
35. Si au batut Domnul pe norod pentru facerea vitelului, care l-a facut
Aaron.

CAP. 33.
Moisi se roaga pentru popor. Doreste sa vada slava Domnului.

Si au zis Domnul catre Moisi: mergi de aici si tu si norodul tau pe care l-ai scos
din pam�ntul Eghipetului, si du-te la pam�ntul care m-am jurat lui Avraam, lui
Isaac si lui Iacov, zic�nd: semintiei voastre voi da pam�ntul acesta.
2. Si �mpreuna voi trimite pe �ngerul meu �naintea ta, si va scoate pe
Amoreu si pe Heteu si pe Ferezeu si pe Ghergheseu si pe Eveu si pe Evuseu si pe
Hananeu.
3. Si te voi duce �n pam�ntul din care curge lapte si miere, ca nu ma voi
sui �mpreuna cu tine, ca esti norod tare la cerbice, sa nu te pierd pe cale.
4. Si auzind norodul acest cuv�nt, rau a pl�ns cu lacrimi si n-a mai pus
nimeni podoaba pe d�nsul.
5. Si au zis Domnul catre Moisi: graieste fiilor lui Israil: voi popor
greu la cerbice, vedeti sa nu aduc eu peste voi alta bataie, si voi pierde pe voi,
acum dar luati-va hainele maririlor voastre si podoaba, si voi arata cele ce voi
face tie.
6. Si si-au scos fiii lui Israil podoaba lor si �mbracamintea la muntele
Horiv.
7. Si lu�nd Moisi cortul sau l-a �ntins afara departe de tabara, si s-a
chemat cortul marturiei; si tot cel ce chema pe Domnul, iesea la cort afara de
tabara.
8. Iar c�nd Moisi iesea la cortul cel afara de tabara, sta tot norodul
uit�ndu-se fiecare de la usa cortului sau, si se uita dupa el c�nd mergea Moisi,
p�na ce intra el �n cort.
9. Si dupa ce intra Moisi �n cort, se pogora st�lpul cel de nor si sta la
usa cortului, si graia Moisi.
10. Si vedea tot norodul st�lpul cel de nor st�nd la usa cortului, si st�nd
tot norodul se �nchina fiecare de la usa cortului sau.
11. Si au grait Domnul catre Moisi fata la fata, ca si cum ar grai cineva
catre prietenul sau; si-l trimetea la tabara, iar Isus feciorul lui Navi t�narul
sluga lui, nu iesea din cort.
12. Si a zis Moisi catre Domnul: iata tu zici mie, povatuieste pe norodul
acesta, si nu mi-ai aratat pe cine vei sa trimiti �mpreuna cu mine, si tu mi-ai
zis: te stiu pe tine mai mult dec�t pe toti, si har ai la mine.
 13. Deci de am aflat har �naintea ta, arata-te mie �nsuti de fata sa te
vad, ca sa aflu har �naintea ta, si ca sa cunosc ca neamul acesta este poporul
tau.
14. Si i-au zis lui Domnul: eu �nsumi voi merge �naintea ta, si te voi
odihni.
15. Si a zis catre d�nsul: de nu vei merge tu �nsusi �mpreuna cu noi, sa nu
ma scoti pe mine de aici.
16. Si cum se va sti adevarat ca am aflat har �naintea ta, eu si norodul
tau, fara numai de vei merge tu �mpreuna cu noi? Si ma voi mari eu si norodul tau
mai mult dec�t toate neamurile, c�te sunt pe pam�nt.
17. Si au zis Domnul catre Moisi: si acest cuv�nt al tau care l-ai grait,
voi face, ca ai aflat har �naintea mea, si te stiu pe tine mai mult dec�t pe toti.
18. Si a zis: arata mie slava ta.
19. Si au zis: eu voi merge �naintea ta cu slava mea, si voi chema cu
numele meu, Domnul �naintea ta, si voi milui de cine-mi va fi mila, si nu ma voi
�ndura de cine nu-mi va fi mila.
20. Si au zis: nu vei putea vedea fata mea, ca nu va vedea omul fata mea,
si sa fie viu.
21. Si au zis Domnul: iata loc la mine, si vei sta pe piatra.
22. Si c�nd va trece slava mea, te voi pune �n fereastra pietrei, si voi
acoperi cu m�na mea peste tine p�na ce voi trece.
23. Si voi da la o parte m�na mea, si atunci vei vedea dosul meu; iar fata
mea nu se va arata tie.

CAP. 34.
Alte table ale legii.

Si au zis Domnul catre Moisi: ciopleste doua table de piatra ca si cele dintai, si
te suie la mine �n munte, si voi scrie pe table cuvintele ce erau pe tablele cele
dintai pe care le-ai sfar�mat.
2. Si te gateste dimineata, si te vei sui pe muntele Sinai, si vei sta
�naintea mea acolo pe v�rful muntelui.
3. Si nimeni sa nu se suie cu tine, si nimeni sa nu se iveasca �n tot
muntele; iar oile si boii, sa nu pasca aproape de muntele acela.
4. Si cioplit-a Moisi doua table de piatra ca si cele dintai, si m�nec�nd
de dimineata s-a suit �n muntele Sinai, dupa cum i-au poruncit Domnul, si a luat
Moisi cele doua lespezi de piatra.
5. Si s-au pogor�t Domnul �n nor, si a statut Moisi �naintea lui, si a
chemat numele Domnului.
6. Si c�nd au trecut Domnul �naintea lui, a strigat: Domnul Dumnezeu
�ndurat, si milostiv, �ndelung rabdator, si mult milostiv, si adevarat.
7. Cel ce pazeste dreptatea si face mila la mii, cel ce sterge
faradelegile si nedreptatile si pacatele, si nu curateste pe cel vinovat, cel ce
aduce faradelegile parintilor peste fii si peste fiii fiilor, peste al treilea si
al patrulea neam.
8. Si graind Moisi s-a plecat pe pam�nt, si s-a �nchinat,
9. Si a zis: de am aflat har �naintea ta, sa mearga Domnul �mpreuna cu
noi, ca norodul este tare la cerbice, si vei lua tu pacatele noastre si
faradelegile noastre, si vom fi ai tai.
10. Si au zis Domnul catre Moisi: iata eu pun tie legatura �naintea a tot
poporul tau, face-voi lucruri marite, care nu s-au facut �n tot pam�ntul si �n tot
neamul, si va vedea poporul �ntru care esti tu, lucrurile Domnului, ca minunate
sunt cele ce voi face eu tie.
11. Ia aminte toate c�te poruncesc tie. Iata eu scot dinaintea voastra pe
Amoreu si pe Hananeu si pe Ferezeu si pe Heteu si pe Eveu si pe Ghergheseu si pe
Ievuseu.
12. Ia aminte, ca nu cumva sa pui legatura cu cei ce sed pe pam�ntul �ntru
care intri, ca sa nu se faca piedeca �ntru voi.
 13. Capistile lor sa le dar�mati, si st�lpii lor sa-i zdrobiti, si
desisurile lor sa le taiati, si chipurile dumnezeilor lor sa le ardeti �n foc.
14. Ca nu va veti �nchina la alti dumnezei, ca Domnul Dumnezeu nume ravnit,
Dumnezeu ravnitor este.
15. Ca nu cumva sa pui legatura cu locuitorii din acel pam�nt, si vor curvi
dupa dumnezeii lor, jertfind dumnezeilor lor, si te vor chema si vei m�nca din
jertfele lor.
16. Si vei lua din fetele lor pentru fiii tai, si din fetele tale vei da
feciorilor lor, si vor curvi fetele tale dupa dumnezeii lor, si vor curvi feciorii
tai dupa dumnezeii lor.
17. Si dumnezei turnati sa nu faci tie.
18. Sarbatoarea azimelor sa o pazesti; sapte zile vei m�nca azime, dupa cum
am poruncit tie la vreme �n luna cea dintai, pentru ca �n luna cea dintai ai iesit
din Eghipet.
19. Toata partea barbateasca ce deschide p�ntecele, a mea va fi, �nt�i
nascut vacii, si �nt�i nascutul oii;
20. Iar �nt�i nascutul asinei vei rascumpara cu oaie; si de nu-l vei
rascumpara, vei da pretul lui; tot cel �nt�i nascut al fiilor tai vei rascumpara,
sa nu te arati �naintea mea desert.
21. Sase zile lucreaza; iar a saptea zi te vei odihni, nu vei semana, nici
vei secera.
22. Si sarbatoarea saptam�nilor vei face mie �ncepatura secerii gr�ului, si
sarbatoarea str�ngerii roadelor la mijlocul anului.
23. De trei ori pe an se va arata toata partea ta cea barbateasca �naintea
Domnului Dumnezeului lui Israil.
24. Caci c�nd voi scoate neamurile dinaintea fetei tale, si voi lati
hotarele tale, nimeni nu va pofti pam�ntul tau, c�nd te vei sui sa te arati
�naintea Domnului Dumnezeului tau �n trei vremi ale anului.
25. Sa nu junghii peste aluat s�ngele jertfelor mele, si sa nu ram�na p�na
dimineata jertfa praznicului pastilor.
26. P�rga rodurilor pam�ntului tau vei aduce �n casa Domnului Dumnezeului
tau. Sa nu fierbi mielul �n laptele mumei lui.
27. Si au zis Domnul catre Moisi: scrie cuvintele acestea, ca pe aceste
cuvinte voi face cu tine si cu Israil legatura.
28. Si au fost Moisi �naintea Domnului patruzeci de zile si patruzeci de
nopti, p�ine n-a m�ncat si apa n-a baut, si a scris pe table cuvintele acestea ale
legaturii, cele zece porunci.
29. Iar c�nd s-a pogor�t Moisi din muntele Sinai av�nd �n m�ini cele doua
table ale legii, nu stia ca fata sa stralucea de c�nd au grait Dumnezeu lui.
30. Deci Aaron si toti fiii lui Israil vaz�nd pe Moisi si chipul fetei sale
fiind slavit, se temeau a se apropia de el.
31. Atunci Moisi i-a chemat pe ei, si s-a �ntors catre d�nsul Aaron si
toate capeteniile adunarii, si a grait lor Moisi.
32. Si dupa aceasta s-au apropiat la d�nsul toti fiii lui Israil, si le-a
grait lor toate c�te i-au poruncit lui Domnul �n muntele Sinai.
33. Si c�nd a �ncetat a grai catre ei, a pus acoperam�nt pe fata sa.
34. Iar c�nd intra Moisi �naintea Domnului sa graiasca lui, lua
acoperam�ntul p�na ce iesia. Si dupa ce iesia, graia tuturor fiilor lui Israil
cele ce poruncise lui Domnul.
35. Si vedeau fiii lui Israil fata lui Moisi, ca era slavita, si-si
acoperea Moisi fata sa p�na c�nd intra sa graiasca cu d�nsul.

CAP. 35.
Pazirea s�mbetei. Darea de bunavoie. Chemarea mesterilor.

Si a str�ns Moisi toata adunarea fiilor lui Israil, si le-a zis lor: acestea sunt
cuvintele, care au zis Domnul sa le faceti.
2. Sase zile lucreaza, iar ziua a saptea sa o sfintesti pe ea, ca este
s�mbata zi de odihna Domnului, tot care va lucra �ntru ea sa moara.
3. Sa nu ardeti foc �n locasurile voastre �n ziua s�mbetei; eu Domnul.
4. Si a grait Moisi catre toata adunarea fiilor lui Israil, zic�nd: Acesta
este cuv�ntul care au poruncit Domnul:
5. Aduceti din ale voastre dare Domnului, fiecare ce-l lasa inima sa aduca
p�rga Domnului: aur, argint, arama.
6. Tesatura v�nata, mohor�ta, rosu �ndoit rasucit, de matase si de par de
capra.
7. Piei de berbece rosite, piei vinete si lemne neputrezitoare.
8. Untdelemn de candela, miresme pentru ungere si aromate pentru tam�ie.
9. Pietre sardiu, pietre de sapat la umarar si la haina cea p�na la
picioare.
10. Tot cel iscusit la minte �ntru voi, sa vina si sa faca toate c�te au
poruncit Domnul.
11. Cortul cu maruntisurile si acoperam�nturile si �ntinsorile si zavoarele
si st�lpii.
12. Sicriul marturiei cu drugii lui, acoperam�ntul �mpacarii si
catapeteazma. Si p�nzele curtii cu st�lpii ei, si pietrele de Smaragd, tam�ia si
untuldelemn pentru ungere.
13. Masa si cu toate vasele ei si p�inile punerii �nainte.
14. Si sfesnicul luminii cu toate vasele lui si candelele lui si
untuldelemn de lumina.
15. Altarul tam�ierii cu drugii lui, untuldelemn de ungere, miresmele
pentru tam�iere si perdeaua usa cortului.
16. Altarul arderii de tot cu vatra lui cea de arama, cu drugii lui si
toate vasele lui si spalatoarea cu temelia ei.
17. P�nzele curtii, st�lpii ei cu piulitele si acoperam�ntul usii curtii.
18. Tarusii cortului, tarusii curtii cu funiile lor.
19. Vesmintele cele sfinte ale lui Aaron preotul, vesmintele cu care
slujesc �n sf�nta, si hainele de preotie ale fiilor lui Aaron, si untuldelemn de
ungere si aromatele pentru tam�iere.
20. Deci iesi toata adunarea fiilor lui Israil de la Moisi.
21. Si a adus fiecare ce-l lasa inima si ce-i spunea cugetul dar Domnului
pentru toate lucrurile cortului marturiei, si toata gatirea lui si toate
vesmintele sfintei.
22. Au adus barbatii de la femeile lor, fiecare ce-i spunea cugetul:
peceti, cercei, inele, bratari, salbe si felurite vase de aur.
23. Fiecare aducea dar de aur Domnului, si mai aduceau, care aveau,
tesaturi de matase v�nata, rosie, carmezie si alba si piei vinete si piei de
berbeci rosite pentru acoperis.
24. Si cei ce aveau argint si arama aduceau daruri Domnului, si la cine se
gasea lemne neputrezitoare le aduceau toate lucrurile pregatirii.
25. Si toate femeile care erau iscusite la tesut cu m�inile, au adus tort
v�nat, mohor�t, rosu si alb de matase.
26. Si toate femeile care se pricepeau cu toata inima faceau paturi de par
de capra.
27. Iar capeteniile au adus pietre de smaragd si pietre scumpe pentru
umarar si engolpion.
28. Si miresme, si untuldelemn de candela si de ungere, si aromate pentru
tam�iere.
29. Deci fiii lui Israil barbat sau femeie cu draga inima aduceau daruri
Domnului; si venind lucrau tot ce au poruncit Domnul prin Moisi sa faca.
30. Si a zis Moisi fiilor lui Israil: iata au chemat Dumnezeu anume pe
Veseleil al lui Urie, fiul lui Ur din neamul lui Iuda.
31. Si l-a umplut pe el de Duh Dumnezeesc, de �ntelepciune, de pricepere si
de toata stiinta.
32. Sa fie mai mare peste mesteri, si dupa toate lucrurile mestesugului
celui mare sa faca aurul si argintul si arama.
 33. Sa ciopleasca piatra, si sa pregateasca lemnele; sa faca tot lucrul cu
iscusinta.
34. Si i-a sporit priceperea lui si lui Eliav al lui Ahisamah din neamul
lui Dan.
35. I-au umplut pe ei de �ntelepciune, ca sa faca tot felul de lucruri, sa
taie, sa teasa, sa coasa cu v�nat, cu rosu, cu carmeziu si alb, tot felul de
tesaturi si sa nascoceasca tot felul de lucruri maiestrite.

CAP. 36.
Alcatuirea cortului sf�nt.

Deci Veseleil si Eliav si toti barbatii �ntelepti carora Domnul au dat

�ntelepciune si �ntelegere, sa stie a face toate lucrurile pentru sf�nta, facura
dupa toate c�te le poruncise Domnul.
2. Si a chemat Moisi pe Veseleil si pe Eliav si pe toti c�ti aveau
�ntelepciune, carora le-au dat Dumnezeu pricepere, si pe toti care de buna voie au
voit sa mearga la lucruri, ca sa le sav�rseasca.
3. Si au luat de la Moisi toate darurile pe care le-au adus fiii lui
Israil la lucrul sfintei, ca sa le faca pe ele; caci ei aduceau �n fiecare
dimineata darurile lor.
4. Deci veneau toti �nteleptii, care faceau lucrurile sfintei, fiecare
dupa lucrul sau, care lucra, si au grait catre Moisi: poporul aduce mai mult dec�t
sunt lucrurile, care au poruncit Domnul sa se faca.
5. Atunci a poruncit Moisi, si a strigat �n tabara, zic�nd: barbat si
femeie sa nu mai aduca daruri pentru sf�nta; si poporul a �ncetat de a mai aduce.
6. Caci era destul material pentru lucru, ba chiar prisosea.
7. Deci toti barbatii priceputi dintre cei ce lucrau la cort au facut zece
covoare de matase �mpletita, v�nat, mohor�t si rosu �mpletit, tesatura aleasa cu
Heruvim.
8. Lungimea unui covor era de douazeci si opt de coti, si latimea de patru
coti, toate covoarele erau de o masura.
9. Cinci covoare erau prinse unul de altul de o parte, si cinci de
cealalta parte.
10. Si au facut chiotori vinete la marginea fiecarui covor de o parte spre
�mpreunare, si asa au facut la marginea covorului celui dinafara la �mpreunarea a
doua, cincizeci de chiotori au facut de o parte a covorului, si cincizeci de
chiotori au facut de cealalta parte a covorului spre �mpreunarea celui de al
doilea, cu fata unul catre altul caut�nd fiecare.
11. Si au facut cincizeci de copci de aur, si au �mpreunat covoarele unul
cu altul cu copcele, si se facea un cort.
12. Si au facut unsprezece paturi de par de capra, ca sa acopere cortul.
13. Lungimea unei paturi era de treizeci de coti, si latimea era de patru.
Toate cele unsprezece paturi erau de o masura, cinci paturi �mpreunate de o parte
si sase de alta parte.
14. Si au facut cincizeci de chiotori pe marginea paturii celei din mijloc
spre �mpreunare, si cincizeci de chiotori au facut pe marginea paturii ce se
�mpreuna cu a doua.
15. Si au facut cincizeci de copci de arama, si au prins copcile de
chiotori si au �mpreunat paturile si s-au facut una.
16. Si au facut acoperam�nt cortului din piei de berbecereasm rosite, si
deasupra lor acoperam�nt de piei vinete.
17. Si au facut sc�nduri cortului de lemne neputrezitoare.
18. Fiecare sc�ndura era de zece coti lunga si de un cot si jumatate lata.
19. Fiecare avea c�te doua cepuri st�nd fata �n fata.
20. Asa au facut toate sc�ndurile cortului; adica douazeci de sc�nduri
dinspre partea cea de catre miazazi, si au facut patruzeci de piulite de argint la
cele douazeci de sc�nduri.
21. C�te doua piulite la fiecare sc�ndura de am�ndoua partile ei.
 22. Si la latura a doua de catre miazanoapte douazeci de sc�nduri, si
patruzeci de piulite la d�nsele de argint, doua piulite la o sc�ndura de am�ndoua
partile ei, si doua la o sc�ndura de am�ndoua partile ei.
23. Iar dindaratul cortului �n latura dinspre apus, au facut sase sc�nduri.
24. Si alte doua sc�nduri au facut la cele doua unghiuri ale cortului
dindarat.
25. Si erau unite de jos p�na sus; si �ntr-acelasi chip formau un �ntreg.
26. Asa au �ntocmit si sc�ndurile de la cele doua unghiuri, erau opt
sc�nduri, si aveau sasesprezece piulite de argint, c�te doua de fiecare sc�ndura.
27. Si au facut cinci zavoare de lemne neputrezitoare la sc�nduri de o
parte a cortului;
28. Iar cinci zavoare la sc�nduri de cealalta parte a cortului.
29. Si cinci zavoare la sc�nduri cele dindaratul cortului dinspre apus.
30. Si zavorul cel din mijloc se petrecea de la o parte la alta prin
mijlocul sc�ndurilor.
31. Iar sc�ndurile le-au ferecat cu aur.
32. Si verigile lor prin care se bagau drugii le-au facut de aur, si
zavoarele le-au ferecat cu aur.
33. Si au facut acoperam�nt de v�nat, mohor�t, rosu �mpletit si de matase
rasucita, tesatura aleasa cu Heruvim.
34. Si l-au pus pe patru st�lpi neputrezitori ferecati cu aur, si
capataiele lor de aur, si piulitele lor, patru de argint.
35. Si au facut perdea la usa cortului de v�nat, de mohor�t, de rosu
�mpletit si de matase rasucita, lucrata �n pestrit.
36. Si st�lpii ei cinci, si capataiele lor le-au ferecat cu aur.
37. Si le-au turnat pentru ele cinci piulite de arama.

CAP. 37.
Odoarele sfinte din cort.

Si a facut Veseleil sicriul din lemne neputrezitoare de doi coti si jumatate lung,
de un cot si jumatate de lat si de un cot si jumatate de �nalt.
2. Si l-a ferecat cu aur curat dinauntru si dinafara, si i-a facut lui
cununa de aur cu zimti �mprejur.
3. Si a turnat patru verigi de aur la cele patru unghiuri ale lui, doua
verigi de o parte, si doua verigi de cealalta parte.
4. Si a facut drugi de lemne neputrezitoare, si le-au ferecat cu aur.
5. Si a bagat drugi prin verigile cele din partile Sicriului sa ridice
Sicriul cu ele.
6. Si deasupra Sicriului a facut acoperam�ntul �mpacarii de aur curat de
doi coti si jumatate de lung si de un cot si jumatate de lat.
7. Si a facut doi Heruvimi de aur batut, si i-a pus de am�ndoua partile
acoperam�ntului �mpacarii.
8. Un Heruvim de o parte, si altul de cealalta parte a acoperam�ntului
�mpacarii.
9. Si am�ndoi Heruvimii �ntindeau aripile deasupra si umbreau cu ele
acoperam�ntul �mpacarii; iar fetele lor erau �ndreptate una catre alta si cautau
spre acoperam�ntul �mpacarii.
10. Si a facut masa de lemne neputrezitoare de doi coti de lunga, si de un
cot de lata, si de un cot si jumatate de �nalta.
11. Si a ferecat-o cu aur curat, si i-a facut o �ngraditura de aur zimtuita
�mprejur.
12. Si i-a facut ei cununa �mprejur de un lat de m�na, si a facut zimti
suciti de aur �mprejurul cununii.
13. Si a turnat pentru ea patru verigi de aur la cele patru laturi ale
picioarelor ei, subt cununa cea �mpletita.
14. �n verigi se puneau drugi, ca sa ridice masa.
15. Si a facut drugii de lemne neputrezitoare, si le-a ferecat cu aur, ca
sa ridice masa.
16. Si a facut vasele mesei de aur curat, blidele ei, catuiele, causile si
nastrapile de turnat.
17. Si a facut sfesnicul de aur curat, batut.
18. Fusul lui, cu ramurile, cu scafele, cu merisoarele si florile dintr-
�nsul.
19. Sase ramuri iesind dintr-�nsul, trei ramuri dintr-o parte si trei din
cealalta parte a lui.
20. Si c�te trei scafe, floare �n chipul nucusoarelor, si merisoare la
fiecare ramura.
21. Adica trei scafe, merisor si floare, �n chipul nucusoarelor, �n fiecare
ramura.
22. Asa erau la cele sase ramuri, care ies din sfesnic.
23. Iar �n sfesnic erau patru merisoare �n chipul nucusoarei, �ntr-o ramura
scafa si florile.
24. C�te o scafa subt fiecare din cele doua ramuri dintr-�nsul, si c�te o
scafa subt cele alte doua ramuri dintr-�nsul, asa la toate cele sase ramuri, care
ies din sfesnic.
25. Si ramurile si scafele dintr-�nsul erau toate batute din aur curat.
26. Si a facut luminile lui sapte, si lingurile lui.
27. Si clestele lui de aur curat.
28. De un talant de aur curat l-a facut pe el, si toate vasele lui.
29. Si a facut altarul tam�ierii din lemne neputrezitoare de un cot de
lung, si de un cot de lat �n patru muchii, si de doi coti �naltimea lui, cu
coarnele lui dintr-�nsul.
30. Si l-a ferecat cu aur curat, gratia lui si peretii lui si coarnele lui.
31. Si i-a facut lui cununa �mpletita de aur �mprejur, si doua verigi de
aur curat i-a facut lui subt cununa cea �mpletita a lui, de am�ndoua partile lui,
la coastele lui, spre a pune �n ele drugi, ca sa-l ridice.
32. Iar drugii i-a facut din lemne neputrezitoare, si i-a ferecat cu aur.
33. Si a facut untuldelemn cel sfant al ungerii si tam�ia din mirodenii
curate, dupa mestesugul facatorilor de mir.

CAP. 38.
Curtea cortului si lucrurile din ea.

Si a facut jertfelnic de ardere de tot din lemne neputrezitoare de cinci coti de

lung si cinci coti de lat, tot �n patru muchii, si de trei coti �naltimea
jertfelnicului.
2. Si i-a facut patru coarne ce ieseau dintr-�nsul la cele patru unghiuri,
si le-a ferecat cu arama.
3. Si a facut cununa jertfelnicului si acoperam�ntului lui, si paharele
lui si furculitele cele de carne ale lui, si catuia lui si toate vasele lui le-a
facut de arama.
4. Si i-a facut lui gratar, lucru ca mreaja de arama.
5. Si a facut gratarului patru verigi de arama �n patru parti, si le-a pus
subt gratarul jertfelnicului de dedesupt; si era gratarul pe la mijlocul
jertfelnicului.
6. Si a facut drugi jertfelnicului de lemne neputrezitoare, si le-a
ferecat cu arama, si bagau drugii prin verigile cele din coastele jertfelnicului,
c�nd �l ridicau pe el.
7. L-a facut scobit de sc�nduri.
8. Si a facut spalatoare de arama si temelia ei de arama, din oglinzile
femeilor celor ce au postit, cele ce strajuiau la usa cortului marturiei.
9. Si a facut curtea dinspre miazazi, cu p�nzele curtii de rosu rasucit de
o suta de coti.
10. Si st�lpii lor douazeci, si temeliile lor douazeci de arama si copcele
lor si aripile lor de argint.
 11. Si �n partea cea dinspre miazanoapte de o suta de coti, si st�lpii lor
douazeci, si temeliile lor douazeci de arama, si copcele lor si aripile lor de
argint.
12. Si �n partea dinspre apus p�nze de cincizeci de coti, st�lpii lor zece
si temeliile lor zece, si copcele lor si aripile lor de argint.
13. Si �n partea dinspre rasarit de cincizeci de coti.
14. P�nze de cincisprezece coti dinapoi, si st�lpii lor trei, si temeliile
lor trei.
15. Si ;n a doua parte spre fund p�nze de cincisprezece coti, si st�lpii
lor trei, si temeliile lor trei.
16. Toate p�nzele cortului de matase rasucita.
17. Si temeliile st�lpilor de arama, si chioturile lor de argint, si
capetele lor ferecate prin prejur cu argint, si st�lpii prin prejur ferecati cu
argint, toti st�lpii curtii.
18. Si acoperam�ntul portii curtii lucrare �mpestrita de v�nat, de mohor�t,
de rosu rasucit, si de matase �mpletita de douazeci de coti de lung si de �nalt,
si de larg de cinci coti potrivindu-se p�nzelor curtii.
19. Si st�lpii lor patru, si temeliile lor patru de arama, si chiotorile
lor de argint, capetele lor ferecate cu argint.
20. Si toti tarusii curtii �mprejur de arama.
21. Aceasta este tocmeala cortului marturiei, dupa cum s-a poruncit lui
Moisi, pentru slujba Levitilor prin Itamar fiul lui Aaron preotul.
22. Si Veseleil fiul lui Urie din neamul lui Iuda a facut dupa cum au
poruncit Domnul lui Moisi.
23. Si Eliav fiul lui Ahisamah din neamul lui Dan, care a fost mester mai
mare peste cele tesute si peste cele cusute si peste cele �mpestrite, a tesut cu
v�nat, cu mohor�t, cu rosu rasucit si cu matase.
24. Tot aurul care s-a lucrat la lucruri dupa tot lucru sfintelor s-a facut
aur din zeciuiala douazeci si noua de talanti, si sapte sute si treizeci de sicli
dupa siclul cel sf�nt.
25. Si argintul ce s-a adus dar de la oamenii cei numarati ai adunarii, o
suta de talanti, si o mie sapte sute sapte zeci si cinci de sicli, o drahma pe
cap, jumatate de siclu dupa siclul ce sf�nt.
26. Tot cel ce mergea la numar, care era de douazeci de ani si mai sus, la
sase sute si trei mii cinci sute cincizeci.
27. Si s-a �ntrebuintat o suta de talanti de argint pentru turnarea
capetelor cortului si a capetelor acoperam�ntului.
28. O suta de capete dintr-o suta de talanti, c�te un talant la un capat.
29. Si cei o mie sapte sute saptezeci si cinci de sicli i-au �ntrebuintat
pentru chiotorile st�lpilor, si a poleit capat�iele lor, si i-au �mpodobit pe ei.
30. Iar arama s-a adus trei sute si saptezeci de talanti, doua mii si patru
sute de sicli.
31. Si a facut dintr-�nsa pragurile usii cortului marturiei, si
jertfelnicul cel de arama cu gratarul lui, si toate vasele jertfelnicului.
32. Si temeliile curtii prin prejur, si pragurile portii curtii, si tarusii
cortului, si tarusii curtii prin prejur.

CAP. 39.
Vestmintele preotesti.

Iar din tesatura v�nata si mohor�t si rosu ce ramasese au facut vesminte de slujba
lui Aaron, ca sa slujeasca cu ele �n sf�nta precum poruncise Domnul lui Moisi.
2. Deci au facut umararul din aur, matase v�nata, mohor�ta, rosu si in
rasucit.
3. Din placile de aur taIar fire ca parul, si le-au tesut cu matase
v�nata, mohorata, rosie si in rasucit, fac�nd tesatura aleasa.
4. Umararul era �mpreunat de am�ndoua partile, tesut de-a �ntregul din
aur, din v�nat, din mohor�t, din rosu rasucit si din matase toarsa, dupa cum
poruncise Domnul lui Moisi.
5. Si a facut doua pietre de Smaragd �mpanate si tintuite cu aur, sapate
si cioplite cioplitura de pecete, din m�inile fiilor lui Israil.
6. Si le-au pus peste umarar, pietre de pomenire fiilor lui Israil, dupa
cum au poruncit Domnul lui Moisi.
7. Si a facut Engolpion de tesatura aleasa umararului de aur, de v�nat, de
mohor�t, de rosu rasucit, de matase toarsa, �n patru colturi �ndoit au facut
Engolpionul, de o palma de lung, si de o palma de lat �ndoit.
8. Si a tesut �ntr-�nsul patru r�nduri de pietre scumpe, r�ndul cel dintai
de pietre Sardiu si topaz si Smaragd.
9. R�ndul al doilea Antracs si Safir si Iaspis.
10. R�ndul al treilea Lighiriu, Ahatis si Ametis.
11. Si r�ndul al patrulea Hrisolit, Viriliu si Onih, �nconjurate cu aur si
legate prin prejur cu aur.
12. Iar pe cele douasprezece pietre erau sapate ca peceti, numele celor
douasprezece semintii ale lui Israil, fiecare din cele douasprezece neamuri cu
numele sau.
13. Si a facut peste Engolpion lantisoarele �mpletite, lucrul �mpletit de
aur curat.
14. Si a facut doua paveze de aur si doua verigi de aur.
15. Si a pus acele doua verigi de aur la am�ndoua capetele Engolpionului.
16. Si a pus lantusoarele cele de aur �ntr-am�ndoua verigile de am�ndoua
partile Engolpionului si la am�ndoua laturile, si l-au �mpreunat acele doua
lantuse.
17. Si a pus peste cele doua paveze umerii umararului dinainte �n fata.
18. Si a facut doua verigi de aur, si le-a pus peste am�ndoua aripile pe
marginea Engolpionului, si pe marginea cea dinapoia umararului dinauntru.
19. Si a facut doua verigi de aur, si le-a pus peste am�ndoi umerii
umararului din jos de d�nsul �n fata dupa �mpreunarea cea de sus a tesaturii
umararului.
20. Si legara cu snur v�nat Engolpionul cu verigile lui de verigile
umararului, ca Engolpionul sa stea nemiscat pe umarar, dupa cum au poruncit Domnul
lui Moisi.
21. Si a facut haina cea lunga p�na jos, care este subt umarar, lucru tesut
tot v�nat.
22. Si gura hainei celei lungi p�na jos era �n mijloc tesuta, iar marginile
gurii le-a tivit de jur �mprejur, ca sa nu se destrame.
23. Si a facut la poalele hainei celei lungi p�na jos din jos ciucuri, ca
niste rodii �nflorite de v�nat, de mohor�t, de rosu rasucit si de matase toarsa.
24. Si a facut clopotei de aur, si a pus clopoteii pe poalele hainei
�mprejur printre ciucuri.
25. Clopotei de aur si ciucuri pe poalele hainei �mprejur ca sa slujeasca
dupa cum au poruncit Domnul lui Moisi.
26. Si facura pentru Aaron si fiii lui haine subtiri de in, tesatura
aleasa.
27. Si acoperisul capului de matase, si mitra de matase, si fote de matase
rasucita.
28. Br�iele lor de matase v�nata, mohor�ta si rosie rasucita, tesatura
aleasa, dupa cum au poruncit Domnul lui Moisi.
29. Si a facut placa cea de aur spre osebirea sfinteniei, de aur curat, si
a scris pe ea slove sapate ca �n pecete sfintire Domnului.
30. Si au legat-o cu snur v�nat, ca sa fie peste mitra deasupra, dupa cum
poruncise Domnul lui Moisi.
31. Astfel se sf�rsi tot lucrul cortului marturiei; si fiii lui Israil
facura toate, dupa cum au poruncit Domnul lui Moisi.
32. Si a adus cortul la Moisi si toate vasele lui, si verigile lui si
st�lpii lui si zavoarele lui, si tarusii lui, si temeiurile lui.
33. Si paturile, si pieile de berbec cele rosite, si acoperam�nturile cele
deasupra pieii celei vinete.
34. Si catapeteazma, si sicriul marturiei, si drugii lui, si acoperam�ntul
�mpacarii.
35. Masa cu toate vasele ei, si p�inile punerii �nainte.
36. Sfesnicul cel curat cu candelele lui si cu toate vasele lui, si
untuldelemn pentru candela.
37. Altarul tamaierii, untuldelemn pentru ungere, miresmele tam�ierii,
tam�ie aromatica.
38. Si perdeaua de la intrarea �n cort.
39. Si jertfelnicul cel de arama cu gratarul, drugii si toate vasele lui,
spalatoarea si temelia ei.
40. Si p�nzele curtii, st�lpii si piulitele lor, perdeaua de la poarta
curtii, funiile si tarusii ei.
41. Si toate uneltele cele ce sunt la lucrul cortului marturiei.
42. Vesmintele cele de slujba, ca sa slujeasca cu ele �n sf�nta, vesmintele
sfintei, care sunt ale lui Aaron, si vesmintele fiilor lui cele de slujba, dupa
toate c�te au poruncit Domnul lui Moisi, asa au facut fiii lui Israil toata
gatirea.
43. Si a vazut Moisi toate lucrurile, si erau facute acestea precum
poruncise Domnul lui Moisi, astfel erau facute si i-a binecuv�ntat pe d�nsii
Moisi.

CAP. 40.
Sfintirea cortului.

Si au grait Domnul catre Moisi zic�nd:

2. �n ziua dintai a lunii dint�i fiind luna noua, vei �ntinde cortul
marturiei.
3. Si vei pune sicriul marturiei, si vei acoperi sicriul cu catapeteazma.
4. Si vei aduce �nauntru masa, si vei pune pe ea cele r�nduite.
5. Si vei aduce �nauntru sfesnicul, si vei pune candele lui, si vei aseza
altarul cel de aur al tam�ierii �naintea sicriului marturiei.
6. Si vei pune perdeaua la intrarea �n cort, iar altarul pentru jertfe sa-
l pui dinaintea usii cortului marturiilor.
7. Si vei aseza spalatoarea �ntru cort si �ntru altar, pun�nd �ntr-�nsa
apa.
8. Si vei aseza curtea �mprejur at�rn�nd perdeaua la usa crutii.
9. Si vei lua untdelemn de ungere si vei unge cortul si toate cele dintr-
�nsul, si-l vei sfinti pe d�nsul si toate vasele lui, si vor fi sfinte; apoi vei
unge altarul jertfelor cu toate vasele lui, si-l vei sfinti, si va fi prea sf�nt.
10. Vei unge si spalatoarea si temelia ei, si o vei sfinti pe ea.
11. Dupa aceea vei aduce pe Aaron si pe fiii lui la usile cortului
marturiei.
12. Si-i vei spala cu apa, si vei �mbraca pe Aaron cu vesmintele cele
sfinte, si-l vei unge pe el, si-l vei sfinti pe el, si-mi va sluji mie, si pe
feciorii lui vei aduce, si-i vei �mbraca cu haine, si-i vei unge precum ai uns pe
tatal lor, si vor fi mie preoti.
13. Si aceasta ungere va fi ungere vesnica de preotie �n neamurile lor.
14. Si a facut Moisi toate acestea precum i-au poruncit lui Domnul.
15. Si s-a asezat cortul �n luna dintai �n al doilea an de c�nd au iesit ei
din Eghipet, fiind luna noua.
16. Si a pus Moisi cortul si temeliile lui si �ncheietorile de sus, si a
asezat zavoarele.
17. Si a ridicat st�lpii, si a �ntins covoarele cortului, si a pus
acoperam�ntul cortului deasupra, dupa cum poruncise Domnul lui Moisi.
18. Si lu�nd marturiile le-a pus �n sicriu, si a pus drugii subt sicriu.
19. Si a dus sicriul �n cort si a at�rnat catapeteazma, si astfel a
acoperit sicriul marturiei, �n ce chip poruncise Domnul lui Moisi.
 20. Si a pus masa �n cortul marturiei �n partea dinspre miazanoapte a
cortului marturiei dinafara de catapeteazma.
21. Si a pus pe d�nsa p�inile punerii �naintea Domnului, dupa cum poruncise
Domnul lui Moisi.
22. Si a pus sfesnicul �n cortul marturiei �n fata mesei �n partea dinspre
miazazi a cortului.
23. Si a pus candelele lui �naintea Domnului, precum poruncise Domnul lui
Moisi.
24. Si a pus altarul cel de aur �n cortul marturiei �n fata catapetezmei.
25. Si a tam�iat peste el cu miresmele tam�ierii precum au poruncit Domnul
lui Moisi.
26. Si altarul jertfelor l-a pus la usile cortului marturiei, si a adus
peste el ardere de tot si jertfa, dupa cum au poruncit Domnul lui Moisi.
27. Si a asezat spalatoarea �ntru cortul marturiei si �ntru altarul
jertfelor, si a pus �ntr-�nsa apa;
28. Ca sa-si spele dintr-�nsa Moisi si Aaron si fiii lui, m�inile si
picioarele.
29. C�nd intrau ei �n cortul marturiei, sau c�nd mergeau la jertfelnic sa
slujeasca, se spalau dintr-�nsa, dupa cum au poruncit Domnul lui Moisi.
30. Si a asezat curtea �mprejurul cortului, si a at�rnat perdeaua la usa
curtii.
31. Astfel a sav�rsit Moisi toate lucrurile. Atunci nor a acoperit cortul
marturiei, si s-a umplut cortul de slava Domnului.
32. Asa ca nu putea Moisi sa intre �n cortul marturiei, ca nor umbrea
deasupra lui, si se umpluse cortul de slava Domnului.
33. Si c�nd se ridica norul de la cort, porneau fiii lui Israil cu toate
ale lor.
34. Iar daca norul nu se ridica, nu porneau p�na �n ziua c�nd se ridica
norul.
35. Ca ziua era norul Domnului peste cort, si noaptea era peste d�nsul foc
�naintea a tot Israilul �n toate purcederile lor.

LEVITICUL

CAP. 1
R�nduiala jertfelor. Arderea de tot.

Si au chemat Domnul pe Moisi, si i-au grait lui din cortul marturiei, zic�nd:
2. Graieste fiilor lui Israil, asa vei zice catre ei: om dintru voi de va
aduce daruri Domnului; din vite si din boi si din oi veti aduce darurile voastre.
3. De va fi ardere de tot darul lui, doi boi parte barbateasca curata �l
va aduce la usa cortului marturiei, �l va aduce pe d�nsul primit �naintea
Domnului.
4. Si va pune m�na pe capul jertfei primita lui, ca sa se milostiveasca
spre cel ce o aduce.
5. Iar preotii fiii lui Aaron vor junghia vitelul �naintea Domnului, vor
aduce s�ngele si-l vor varsa �mprejurul jertfelnicului, care este la usa cortului
marturiei.
6. Si jupuind jertfa o vor �mparti �n bucati dupa madulari.
7. Si vor face fiii lui Aaron preotii foc pe jertfelnic, si vor pune lemne
pe foc.
8. Si vor aseza fiii lui Aaron preotii, partile cele taiate, capul si
grasimea, peste lemnele care sunt pe focul cel de pe jertfelnic.
9. Iar maruntaiele si picioarele le vor spala cu apa, si le vor pune
preotii toate pe jertfelnic, ardere de tot este jertfa, miros de buna mireasma
Domnului.
10. Iar de va fi din oi darul Domnului, spre ardere de tot �l va aduce din
miei si din iezi, parte barbateasca curat.
11. Si va pune m�na pe capul lui, si-l vor junghia l�nga jertfelnicul
dinspre miazanoapte �naintea Domnului, si vor varsa fiii lui Aaron preotii s�ngele
pe jertfelnic �mprejur.
12. Si-l vor desparti �n parti, si le vor pune preotii acestea cu capul si
seul pe lemnele care sunt focul cel de pe jertfelnic.
13. Si matele si picioarele lor le vor spala cu apa, si le va aduce preotul
toate, si le va pune pe jertfelnic: ardere de tot, jertfa, miros cu buna mireasma
Domnului.
14. Iar de va aduce din cele zburatoare jertfa sa dar Domnului, va aduce
din turturele, sau din porumbi darul sau.
15. Si-l va aduce preotul la jertfelnic, si �i va fr�nge capul si-l va pune
preotul pe jertfelnic, si va scurge s�ngele spre fundul jertfelnicului.
16. Si va scoate gusa cu penele, si o va lepada l�nga jertfelnic de catre
rasarit la locul cenusii.
17. Si �i va fr�nge aripile, si nu-l va taia parti, si-l va pune preotul
peste lemnele cele de pe foc, pe jertfelnic jertfa arderii de tot miros buna
mireasma Domnului.

CAP. 2.
Jertfele spre m�ncare.

Iar de va duce cineva dar jertfa Domnului, faina curata sa fie darul lui, si va
turna peste ea untdelemn, si va pune peste ea tam�ie; jertfa este.
2. Si o va aduce la fiii lui Aaron preotii, care lu�nd o m�na plina din
faina cea cu untdelemn si toata tam�ia, o va pune preotul spre pomenire pe
jertfelnic jertfa, miros cu buna mireasma Domnului.
3. Si ce ram�ne din jertfa, va fi pentru Aaron si fiii lui, sf�nta
sfintelor, din jertfele Domnului.
4. Iar de se va aduce dar, jertfa coapta �n cuptor, dar Domnului de faina,
sa fie p�ini nedospite fram�ntate cu untdelemn, si turte nedospite unse cu
untdelemn.
5. Iar de va fi darul tau jertfa din tigaie; sa fie faina fram�ntata cu
untdelemn nedospita.
6. Si o vei sfar�ma �n bucati, turn�nd peste ele untdelemn; jertfa este
Domnului.
7. Iar de va fi darul tau jertfa de pe gratar, sa se faca din faina cu
untdelemn.
8. Si jertfa care o va face dintr-acestea Domnului, o va aduce la preot.
9. Si apropiindu-se catre jertfelnic, va lua preotul din jertfa pomenirea
ei, si va pune preotul pe jertfelnic ardere de tot, miros de buna mireasma
Domnului.
10. Iar ce va ram�ne de la jertfa va fi a lui Aaron si a fiilor lui,
sfintele sfintelor din arderile de tot ale Domnului.
11. Orice jertfa veti aduce Domnului, sa fie nedospita; tot ce este dospit,
sau mierea sa n-aduceti dintr-�nsa jertfa, dar Domnului.
12. Din p�rga sa aduceti Domnului; iar pe jertfelnic sa nu se puna spre
miros de buna mireasma Domnului.
13. Si tot darul jertfei voastre cu sare sa-l sarati, si sarea r�nduita de
Domnul sa nu se risipeasca din jertfele voastre, pe tot darul vostru veti aduce
Domnului sare.
14. Iar de veti aduce jertfa Domnului din p�rga roadelor, sa fie p�rga
Domnului graunte noua coapte si urluite; asa vei aduce jertfa p�rgii roadelor.
15. Si vei turna peste ea untdelemn, si vei pune peste ea tam�ie, jertfa
este.
16. Si va aduce preotul spre pomenire din grauntele cu untdelemn, si toata
tam�ia jertfa Domnului.
CAP. 3.
Jertfele de multumire.

Iar de va fi darul catre Domnul jertfa de m�ntuire si-l va aduce din boi, ori
parte barbateasca, ori femeiasca, curat �l va aduce �naintea Domnului.
2. Si va pune m�inile sale pe capul darului, si-l va junghia la usa
cortului marturiei; iar fiii lui Aaron preotii vor turna s�ngele pe jertfelnicul
arderilor de tot �mprejur.
3. Si vor aduce din jertfa m�ntuirii jertfa Domnului, grasimea care
acopera p�ntecele, si toata grasimea care este pe p�ntece.
4. Si am�ndoi rarunchii, si grasimea care este peste ei si care este peste
coapse, si pelita cea de pe ficat cu rarunchii va scoate.
5. Si fiii lui Aaron preotii le vor pune pe jertfelnic, spre ardere de
tot, peste lemnele care sunt pe focul cel de pe jertfelnic, jertfa miros de buna
mireasma Domnului.
6. Iar de se va aduce dar Domnului din oi jertfa de m�ntuire, parte
barbateasca, sau femeiasca, curat �l va aduce pe el.
7. De va fi darul sau miel, aduce-l-va pe el �naintea Domnului.
8. Si va pune m�na pe capul darului sau, �l va �njunghia la usile cortului
marturiei; iar fiii lui Aaron preotii vor turna s�ngele pe jertfelnic �mprejur.
9. Si va aduce din jertfa m�ntuirii ardere Domnului, seul, mijlocul cu
salele si tot seul care acopera p�ntecele.
10. Si lu�nd tot seul care este peste p�ntece, peste am�ndoi rarunchii, si
seul cel de pe ei cu cel de la coapsa, si prapurul ficatului cu rarunchii.
11. Le va aduce preotul peste jertfelnic miros de buna mireasma, ardere
Domnului.
12. Iar de va fi darul Domnului din capre, si-l va aduce �naintea Domnului,
13. Va pune m�inile peste capul lui si-l vor junghia �naintea Domnului la
usile cortului marturiei; iar fiii lui Aaron preotii vor turna s�ngele peste
jertfelnic �mprejur.
14. Si va aduce dintr-�nsul jertfa Domnului, seul care acopera p�ntecele si
toata untura care este peste p�ntece.
15. Si lu�nd am�ndoi rarunchii cu tot seul cel de peste ei, cu cel de pe
coapse si prapurul ficatului cu rarunchii,
16. Le va aduce preotul pe jertfelnic jertfa de buna mireasma Domnului, tot
seul al Domnului.
17. Lege �n veci �ntru neamurile voastre, si �n toate locasurile voastre
seu si s�nge sa nu m�ncati.

CAP. 4.
Jertfe pentru pacat.

Si au grait Domnul catre Moisi zic�nd:

2. Vorbeste fiilor lui Israil, si le spune: de va pacatui cineva �naintea
Domnului, fara de voie �mpotriva poruncilor Domnului, si va face ce nu se cade
calc�nd vreuna din ele;
3. De va pacatui Arhiereul cel uns, �nc�t sa pacatuiasca poporul, va aduce
Domnului pentru pacatul ce a sav�rsit, un vitel curat jertfa pentru pacat.
4. Va aduce vitelul la usa cortului marturiei �naintea Domnului, va pune
m�na sa pe capul vitelului, si va junghia vitelul �naintea Domnului.
5. Si preotul cel uns ale carui m�ini sunt sfintite, lu�nd din s�ngele
vitelului, �l va duce �n cortul marturiei.
6. Si va �ntinge preotul degetul �n s�nge si va stropi cu s�nge de sapte
ori �naintea Domnului spre catapeteazma.
7. Si din s�ngele vitelului preotul va unge coarnele altarului tam�ierii,
care este �naintea Domnului �n cortul marturiei; iar s�ngele vitelului �l va turna
tot la temelia jertfelnicului arderii de tot, care este la usile cortului
marturiei.
 8. Si va lua grasimea vitelului jertfit pentru pacat, at�t cea care
acopera maruntaiele, c�t si cea de pe ele.
9. Si am�ndoi rarunchii cu grasimea de pe ei, cu cea de pe coapse, cu
prapur si rarunchi le va lua.
10. �n ce chip se ia de la vitelul jertfei celei de m�ntuire, si preotul le
va aduce pe jertfelnicul arderii de tot.
11. Iar pielea vitelului, toata carnea lui cu capul, cu marginile, cu
p�ntecele si cu balega,
12. Adica partile ramase din vitel le vor scoate afara din tabara �n loc
curat, unde se arunca cenusa, se vor arde pe lemne �n foc; unde se va varsa cenusa
se vor arde.
13. Iar daca toata adunarea lui Israil va pacatui ceva din nestiinta si
lucrul va ram�ne ascuns de la ochii adunarii, fac�nd ceva �mpotriva poruncilor
Domnului, ce nu se cade a face;
14. Dupa ce vor cunoaste pacatul care au sav�rsit, adunarea va aduce jertfa
pentru pacat un vitel curat, �l vor aduce la usile cortului marturiei.
15. Si vor pune batr�nii adunarii m�inile sale pe capul vitelului �naintea
Domnului.
16. Si vor junghia vitelul �naintea Domnului, iar preotul cel uns va duce
din s�ngele vitelului �n cortul marturiei.
17. Si va �ntinge preotul degetul �n s�ngele vitelului, si va stropi de
sapte ori �naintea Domnului, spre catapeteazma sfintei.
18. Si din s�nge va unge preotul coarnele altarului tam�ierii, care este
�naintea Domnului �n cortul marturiei.
19. Si tot s�ngele �l va varsa la temeiul jertfelnicului arderii de tot,
care este la usile cortului marturiei.
20. Si va lua de la el toata grasimea, si o va duce pe jertfelnic, si va
jertfi vitelul ca si pe cel jertfit pentru pacat, asa va face; si se va ruga
pentru ei preotul, si se va ierta lor pacatul.
21. Iar partile ramase din vitel le vor scoate afara de tabara, spre ardere
de tot, cum au ars pe vitelul cel mai dinainte; ca pacatul adunarii este.
22. Iar de va pacatui cel ce este capetenie si va calca vreuna din
poruncile Domnului Dumnezeului sau, ce nu se cade a face, si din nestiinta va
gresi,
23. Atunci dupa ce va cunoaste el pacatul care a sav�rsit, va aduce dar
jertfa pentru pacat un ied curat, parte barbateasca.
24. Va pune m�na sa pe capul iedului, si-l vor junghia �n locul unde se
junghie arderile de tot �naintea Domnului, ca jertfa pentru pacat este.
25. Iar din s�ngele jertfei pentru pacat, preotul va unge cu degetul
coarnele jertfelnicului arderilor de tot, si tot s�ngele �l va varsa la temeiul
jertfelnicului arderilor de tot.
26. Tot seul lui �l va aduce pe jertfelnic, ca si seul jertfei celei de
m�ntuire, si preotul se va ruga pentru cel ce a sav�rsit pacatul, si se va ierta
lui.
27. Iar daca cineva din poporul pam�ntului va pacatui prin nestiinta, si va
calca vreuna din poruncile Domnului, care s-au poruncit sa nu se calce, si va
gresi;
28. Dupa ce va cunoaste pacatul care a sav�rsit, va aduce din caprele sale
dar, o capra curata parte femeiasca, pentru pacatul ce a sav�rsit.
29. Si va pune m�na pe capul caprei celei aduse pentru pacatul sau, si vor
junghia capra aceea, care s-a adus pentru pacat, �n locul unde se junghie arderile
de tot.
30. Iar preotul lu�nd cu degetul din s�ngele ei, va unge coarnele
jertfelnicului arderilor de tot, si tot s�ngele �l va varsa la temeiul
jertfelnicului.
31. Si va lua tot seul, precum se ia seul de la jertfa cea de m�ntuire, si-
l va aduce preotul pe jertfelnic �ntru miros de buna mireasma Domnului, si se va
ruga preotul pentru el, si se va ierta lui.
 32. Iar de va aduce dar pentru pacat oaie, parte femeiasca curata sa o
aduca.
33. Va pune m�na pe capul oii celei ce se aduce pentru pacat, si o vor
junghia �n locul unde se junghie arderile de tot.
34. Si lu�nd preotul din s�ngele oii care se aduce pentru pacat, cu
degetul, va unge pe coarnele jertfelnicului arderii de tot, si tot s�ngele ei �l
va varsa la temeiul jertfelnicului arderii de tot.
35. Si va lua tot seul ei, precum se ia seul oii celei de la jertfa cea de
m�ntuire, si-l va pune preotul pe jertfelnic spre ardere de tot Domnului, si se va
ruga pentru d�nsul preotul pentru pacatul ce a sav�rsit, si se va ierta lui.

CAP. 5.
Jertfele pentru vinovatie.

De va pacatui cineva, si martorul chemat sa jure, ori de a vazut, ori de stie, nu

va spune, ia asuprasi pacatul aceluia.
2. Oricine se va atinge de ceva necurat, de vreo mortaciune, sau de ce a
fost prins de hiara necurata, sau de vreo mortaciune din vietati necurate, sau din
mortaciunile dobitoacelor celor necurate;
3. Sau se va atinge de necuratie de om, ori de ce necuratie a lui, de care
ating�ndu-se se va p�ngari, si n-a stiut, si dupa aceea va cunoaste ca a gresit,
vinovat va fi pacatului.
4. Omul nelegiut, care graieste cu buzele sale ca sa faca rau, sau sa faca
bine; oric�te va grai acela cu juram�nt, si va uita, si apoi va cunoaste ca a
pacatuit �ntr-una dintr-acestea;
5. Si va marturisi pacatul sau, care a pacatuit,
6. Va aduce Domnului pentru cele ce a gresit, pentru pacatul ce a sav�rsit
o mielusea din oi, sau o iada din capre parte femeiasca jertfa pentru pacat, si se
va ruga pentru el preotul, pentru pacatul lui care a sav�rsit, si se va ierta lui
pacatul.
7. Iar de nu va putea avea oaie, va aduce pentru pacatul sau ce a
sav�rsit, doua turturele sau doi pui de porumb Domnului, unul pentru pacat si
altul spre ardere de tot.
8. Si le va aduce la preot, si va jertfi preotul �nt�i pentru pacat, si va
rupe preotul capul pasarii de la grumazi, si nu-l va desparti.
9. Si va stropi din s�ngele cel pentru pacat pe peretele jertfelnicului;
iar ramasita s�ngelui o va scurge peste temeiul jertfelnicului, ca pentru pacat
este.
10. Iar a doua pasare o va face ardere de tot dupa cum se cuvine, si se va
ruga preotul pentru d�nsul, pentru pacatul ce a sav�rsit, si se va ierta lui.
11. Iar de nu va avea nici o pereche de turturele sau doi pui de porumbi,
va aduce dar pentru pacatul ce a facut, a zecea parte a unui ifi de faina curata
jertfa pentru pacat, fara sa toarne peste d�nsa untdelemn, nici sa puna peste ea
tam�ie, caci pentru pacat este.
12. Si o va aduce la preot, si lu�nd preotul dintr-�nsa o m�na plina, o va
aduce spre pomenire Domnului pe jertfelnicul arderilor de tot, ca pentru pacat
este.
13. Preotul se va ruga pentru d�nsul, pentru vreunul din aceste pacate ce a
sav�rsit, si se va ierta lui; iar ce a ramas, va fi a preotului, ca si jertfa
fainii celei curate.
14. Si au grait Domnul catre Moisi zic�nd:
15. Tot cel ce din uitare si fara de voie a pacatuit cu privire la cele
sfintite Domnului, va aduce pentru pacatul sau Domnului un berbec curat din oi, a
caruia pretul va fi un siclu de argint dupa siclul cel sf�nt pentru pacatul ce a
sav�rsit.
16. Si ce a pacatuit cu privire la cele sfintite, va �ntoarce �napoi aceea,
adaug�nd �nca a cincea parte peste aceea, si o va da preotului; iar preotul se va
ruga pentru el jertfind berbecul cel pentru pacat, si se va ierta lui.
 17. Si oricine va pacatui si va calca vreuna din poruncile Domnului, ce nu
se cade a face, gresind din nestiinta, va avea pacat.
18. Va aduce la preot un berbec curat din oi �n pret de un argint pentru
greseala, si se va ruga preotul pentru el, pentru nestiinta lui, ca n-a stiut si
n-a cunoscut, si se va ierta lui.
19. Pentru ca a gresit �naintea Domnului.

CAP. 6.
Alte jertfe.

Si au grait Domnul catre Moisi zic�nd:

2. Tot cel ce va pacatui, si din nebagare de seama va nesocoti poruncile
Domnului, si va tagadui catre deaproapele sau sau lucrul ce i-a �ncredintat, ori
din simbrie, ori din prada, sau �l va �nsela cu ceva pe aproapele,
3. Sau gasind lucrul pierdut �l va tagadui si va jura nedrept despre orice
lucru va face omul, va pacatui �ntr-acestea.
4. Si de va fi pacatuit sau va fi gresit, �n acest chip va �ntoarce
rapirea care a rapit, sau �nselaciunea care a �nselat, sau lucru ce s-a
�ncredintat lui, sau lucru pierdut care l-a gasit, la tot lucrul pentru care a
jurat str�mb, va plati lucrul acela �ntreg, adaug�nd a cincea parte mai mult
aceluia a cui este, si va �ntoarce lui �n ce zi se va dovedi.
5. Iar pentru greseala sa, va aduce Domnului un berbec curat din oi cu
pret dupa masura pacatului.
6. Si se va ruga pentru el preotul �naintea Domnului, si se vor ierta lui
toate c�te a facut si a gresit.
7. Si au grait Domnul catre Moisi zic�nd:
8. Porunceste lui Aaron si fiilor lui zic�nd:
9. Aceasta este r�nduiala arderii de tot; arderea de tot va arde pe
jertfelnic, necontenit toata noaptea p�na dimineata, si focul jertfelnicului va
arde deasupra lui, si nu se va stinge.
10. Si se va �mbraca preotul cu haina de in, si vesm�nt va �mbraca
�mprejurul trupului sau, si va lua arderea care o va mistui focul, arderea de tot
de la jertfelnic.
11. Si o va pune aproape de jertfelnic, si se va dezbraca de haina sa, si
se va �mbraca cu alta haina, si va scoate arderea de tot afara de tabara �n loc
curat.
12. Si foc pe jertfelnic va arde si nu se va stinge, si preotul va pune pe
d�nsul lemne dis-de-dimineata, si va aseza deasupra lui arderea de tot, si peste
ea va pune grasimea jertfei de m�ntuire.
13. Si pururea va arde foc pe jertfelnic, si nu se va stinge.
14. Aceasta este r�nduiala jertfei, care o vor aduce fiii lui Aaron
�naintea Domnului la jertfelnic.
15. Si va lua dintr-�nsa preotul o m�na din faina cea curata a jertfei cu
untuldelemn al ei si cu toata tam�ia ei, care sunt peste jertfa, si le va pune pe
jertfelnic ardere �ntru miros de buna mireasma, pomenire Domnului.
16. Iar ramasita ei o va m�nca Aaron cu fiii lui, nedospita se va m�nca �n
loc sf�nt, �n curtea cortului marturiei o vor m�nca.
17. Nu se va coace dospita, parte o am dat aceasta lor din cele ce se aduc
Domnului, sf�nta sfintelor este ca si ceea ce se aduce pentru pacat, si ca si cea
pentru greseala.
18. Toata partea barbateasca dintre preoti vor m�nca aceasta, lege vesnica
�ntru neamurile voastre din cele ce se aduc Domnului, tot cel ce se va atinge de
d�nsele se va sfinti.
19. Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:
20. Acesta este darul lui Aaron si al fiilor lui, care-l vor aduce Domnului
�n ziua �n care-l vei unge pe el; a zecea parte din ifa, faina curata sa fie de
jertfa pururea, jumatate dintr-�nsa dimineata si jumatate dintr-�nsa seara.
21. �n tigaie cu untdelemn se va face: fram�ntata o va aduce, pisate,
jertfa de far�maturi, jertfa �ntru miros de buna mireasma Domnului.
22. Preotul cel uns, urmasul lui din fiii lui va face aceasta, lege
vesnica, toata se va mistui.
23. Toata jertfa preotului, de tot se va arde si nu se va m�nca.
24. Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:
25. Vorbeste lui Aaron si fiilor lui si le spune: aceasta este r�nduiala
jertfei pentru pacat; �n locul unde se junghie arderile de tot, vor junghia si
cele pentru pacat �naintea Domnului, ca prea sf�nt este.
26. Preotul care o va aduce o va m�nca, �n loc sf�nt se va m�nca, �n curtea
cortului marturiei.
27. Tot care se va atinge de carnurile ei, se va sfinti, si ori a cui haina
se va stropi cu s�ngele t�snit din ea, se va spala �n loc sf�nt.
28. Iar vasul cel de lut �n care s-a fiert, se va sparge; iar de se va
fierbe �n vas de arama, sa-l frece si sa-l spele cu apa.
29. Toata partea barbateasca �ntru preoti va m�nca acestea, ca sfintele
sfintelor sunt Domnului.
30. Si toate cele jertfite pentru pacat dintr-al carora s�nge se va aduce
�n cortul marturiei, ca sa se roage printr-�nsul �ntru cel sf�nt, sa nu se
man�nce, ci cu foc sa se arda.
31. Aceasta este r�nduiala aducerii berbecului ca jertfa pentru pacat, ca
prea sfinte sunt.
32. �n locul unde vor junghia arderile de tot, vor junghia si berbecul cel
pentru pacat �naintea Domnului, iar s�ngele �l va varsa pe temeiul jertfelnicului
�mprejur.
33. Si va lua tot seul lui si salele si seul care acopera maruntaiele si
tot seul cel de peste mate.
34. Si am�ndoi rarunchii cu seul cel de peste ei, care este peste coapse,
si prapurul ficatului cu rarunchii le va lua,
35. Si le va aduce preotul pe jertfelnic jertfa Domnului, ca pentru pacat
este.
36. Toata partea barbateasca dintre preoti le va m�nca pe ele �n loc sf�nt
le vor m�nca, ca prea sfinte sunt.
37. La jertfa pentru pacat ca si la cea pentru greseala este aceeasi
r�nduiala; va fi a preotului care se va ruga pentru el.
38. Si preotul cel ce aduce arderile de tot ale omului, va lua pielea
jertfei arderii de tot pe care o va aduce,
39. Toata jertfa care se va face �n cuptor, si toata care se va face pe
gratar sau �n tigaie, va fi a preotului care o aduce.
40. Si toata jertfa cea facuta cu untdelemn si cea nefacuta, tuturor fiilor
lui Aaron sa se �mparta fiecaruia �ntocmai.

CAP. 7.
Jertfe de m�ntuire.

Aceasta este r�nduiala jertfei de m�ntuire ce vor aduce Domnului.

2. De va fi jertfa de lauda, vor aduce spre jertfire p�ini de faina curata
facute cu untdelemn, si turte nedospite unse cu untdelemn, si faina aleasa
fram�ntata cu untdelemn,
3. Cu p�ine nedospita va aduce darurile sale spre jertfa laudei cea de
m�ntuire.
4. Si unul din toate darurile aduse parte Domnului, va fi a preotului care
varsa s�ngele jertfei de m�ntuire.
5. Carnurile jertfei laudei cea de m�ntuire, vor fi ale lui, si se vor
m�nca �n ziua �n care se vor aduce, nelas�nd dintr-�nsele pe dimineata.
6. Iar de va fi darul sau jertfa de fagaduinta sau de bunavoie, se va
m�nca �n ziua �n care se aduce jertfa, si a doua zi;
7. Ce va ram�ne din carnurile jertfei p�na a treia zi, cu foc se va arde.
8. Iar cine va m�nca din carnurile jertfei de pace a treia zi, darul lui
nu va fi primit, nici se va socoti lui, ur�ciune este; oricine va m�nca dintr-
�nsele, pacat va avea.
9. Carnurile atinse de ceva necurat, nu se vor m�nca, �n foc se vor arde;
tot cel ce este curat, va m�nca carnea.
10. Iar oricine va m�nca din carnurile jertfei celei de m�ntuire, care este
a Domnului, stiindu-se pe sine necurat, acela va pieri din poporul sau.
11. Si tot cel ce se va atinge de vreun lucru necurat, sau om necurat, sau
de cele cu patru picioare, necurate, sau de orice necuratenie si va m�nca din
carnurile jertfei celei de m�ntuire, care este a Domnului, va pieri acela din
poporul sau.
12. Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd.
13. Vorbeste fiilor lui Israil, si le spune: seul de bou, de oaie si de
capra sa nu m�ncati.
14. Grasimea de mortaciune, de este prinsa de hiara se va �ntrebuinta la
orice lucru; iar de m�ncat nu se va m�nca.
15. Tot cel ce va m�nca seu de la vitele din care veti aduce dintr-�nsele
jertfa Domnului, va pieri acela din poporul sau.
16. S�nge sa nu m�ncati �n tot locasul vostru, nici de vite, nici de
pasari.
17. Oricine va m�nca s�nge, acela va pieri din poporul sau.
18. Si au grait Domnul catre Moisi zic�nd:
19. Vorbeste fiilor lui Israil si le spune: cel ce aduce jertfa de
m�ntuire, va aduce darul sau Domnului si din jertfa cea de m�ntuire.
20. M�inile lui vor aduce jertfele Domnului: grasimea de pe piept si
prapurul ficatului vor aduce, ca sa le puna dar �naintea Domnului.
21. Preotul va aduce grasimea pe jertfelnic, iar pieptul va fi al lui Aaron
si al fiilor lui.
22. Armul drept din jertfele de m�ntuire ce aduceti �l veti da preotului.
23. Acela dintre fiii lui Aaron care aduce s�ngele jertfei de m�ntuire si
grasime, va avea parte armul cel drept.
24. Ca pieptul si armul ce se aduc din jertfele de m�ntuire ale voastre,
le-am luat de la fiii lui Israil si le-am dat lui Aaron preotul si fiilor lui,
lege vesnica pentru fiii lui Israil.
25. Aceste parti din jertfele Domnului se cuveneau lui Aaron si fiilor lui
preotii din ziua �n care i-au r�nduit sa preoteasca Domnului.
26. Precum au poruncit Domnul sa se dea lor �n ziua, �n care i-au uns pe ei
din fiii lui Israil, lege vesnica �ntru neamurile lor.
27. Aceasta este r�nduiala jertfei arderilor de tot pentru pacat, pentru
greseala, pentru sfintirea preotilor si pentru jertfa de m�ntuire.
28. �n ce chip au poruncit Domnul lui Moisi �n muntele Sinai, �n ziua �n
care au poruncit fiilor lui Israil sa aduca darurile sale �naintea Domnului �n
pustia Sinai.

CAP. 8.
Sfintirea preotilor.

Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:

2. Ia pe Aaron si pe fiii lui si hainele lui, si untul cel de lemn al
ungerii, si vitelul cel pentru pacat, si cei doi berbeci, si cosnita cea cu azime.
3. Si vei str�nge toata adunarea la usa cortului marturiei.
4. Si a facut Moisi precum i-au poruncit lui Domnul, si a str�ns toata
adunarea la usa cortului marturiei.
5. Si a zis Moisi catre adunare: acesta este cuv�ntul, care au poruncit
Domnul sa se faca.
6. Si a adus Moisi pe Aaron si pe fiii lui, si i-a spalat pe ei cu apa.
7. Si l-a �mbracat pe el cu haina si l-a �ncins cu br�ul, si l-a �mbracat
cu vesm�ntul cel lung, si a pus peste el umararul, si l-a �ncins pe el dupa cum
era facut umararul si l-a str�ns cu el.
 8. Si a pus peste umarar engolpion, si peste engolpion a pus aratarea si
adevarul.
9. Si a pus mitra pe capul lui si peste mitra la frunte a pus placa cea de
aur cea sfintita sf�nta, precum au poruncit Domnul lui Moisi.
10. Si a luat Moisi din untul cel de lemn al ungerii.
11. Si a stropit dintr-�nsul pe jertfelnic de sapte ori, si a uns
jertfelnicul, si l-a sfintit pe d�nsul si toate cele dintr-�nsul si spalatoarea
lui cu temeiul ei, si le-a sfintit pe ele si a uns cortul si toate vasele lui si
l-a sfintit pe el.
12. Si a turnat Moisi din untul cel de lemn al ungerii pe capul lui Aaron,
si l-a uns pe el si l-a sfintit pe el.
13. Si a adus Moisi pe fiii lui Aaron, si i-a �mbracat pe ei cu haine, si
i-a �ncins cu br�ne si le-a pus lor chidare, dupa cum au poruncit Domnul lui
Moisi.
14. Deci a adus Moisi vitelul cel pentru pacat, si a pus Aaron si fiii lui
m�inile pe capul vitelului celui pentru pacat.
15. Si l-a �njunghiat pe el, si a luat Moisi cu degetul din s�nge si a uns
coarnele jertfelnicului �mprejur, si a curatit jertfelnicul; iar s�ngele l-a
varsat peste temeiul jertfelnicului, sfintindu-l ca sa se roage pe el.
16. Si a luat Moisi toata grasimea cea de pe mate, si prapurul ficatului,
am�ndoi rarunchii cu grasimea de pe ei, si le-a adus Moisi pe jertfelnic.
17. Iar vitelul, pielea lui, carnea lui si balega lui, le-a ars afara de
tabara cu foc, precum au poruncit Domnul lui Moisi.
18. Apoi a adus Moisi berbecul cel pentru arderea de tot, si a pus Aaron si
fiii lui m�inile pe capul berbecului, si a junghiat Moisi berbecul, si a turnat
Moisi s�ngele pe jertfelnic �mprejur.
19. Si berbecul l-a taiat bucati, si a adus Moisi capul, madularile si
grasimea; iar p�ntecele si picioarele le-a spalat cu apa.
20. Si a adus Moisi berbecul tot pe jertfelnic: ardere de tot, �ntru miros
de buna mireasma, jertfa Domnului, dupa cum au poruncit Domnul lui Moisi.
21. Si a adus Moisi al doilea berbec, berbecul cel pentru sfintire, si au
pus Aaron si fiii lui m�inile pe capul berbecului.
22. L-a �njunghiat, si a luat Moisi din s�ngele lui si a pus pe marginea
urechii drepte a lui Aaron si pe v�rful m�inii drepte si pe v�rful piciorului
drept.
23. Si a adus Moisi pe fiii lui Aaron, si a pus Moisi din s�nge pe marginea
urechilor lor celor drepte, si pe v�rful m�inilor lor celor drepte, si pe v�rful
picioarelor lor celor drepte, si a varsat Moisi s�ngele pe jertfelnic.
24. Si a luat grasimea si salele si seul cel de peste p�ntece si prapurul
ficatului si am�ndoi rarunchii si grasimea de pe ei si armul cel drept.
25. Din cosnita cu jertfa pentru sfintire, care este �naintea Domnului, a
luat o p�ine azima, o p�ine cu untdelemn si o turta, pun�ndu-le cu grasime si
armul cel drept.
26. Si le-a pus toate pe m�inile lui Aaron si pe m�inile fiilor lui, si le-
a adus dar �naintea Domnului.
27. Apoi Moisi le-a luat din m�inile lor si le-a pus pe jertfelnic spre
arderea de tot pentru sfintire, miros de buna mireasma, jertfa Domnului.
28. Si lu�nd Moisi pieptul de la berbecul cel pentru sfintire, l-a ridicat
ca dar adus �naintea Domnului, si a fost partea lui Moisi dupa cum au poruncit
Domnul lui Moisi.
29. Apoi a luat Moisi din untuldelemn al ungerii si din s�ngele cel de pe
jertfelnic, si a stropit pe Aaron si hainele lui si pe fiii lui si hainele fiilor
lui.
30. Si a sfintit pe Aaron si hainele lui si pe fiii lui si hainele fiilor
lui cu d�nsul.
31. Si a zis Moisi catre Aaron si catre fiii lui: fierbeti carnea �n curtea
cortului marturiei �n loc sf�nt, si acolo sa o m�ncati cu p�inile cele din cosnita
cu jertfa pentru sfintire, precum s-a poruncit mie, zic�nd: Aaron si fiii lui le
vor m�nca.
32. Iar ce va ram�ne din carnuri si din p�ini, �n foc sa ardeti.
33. Si din usa cortului marturiei sa nu iesiti sapte zile, p�na ce se va
plini ziua sfintirii voastre, pentru ca �n sapte zile se vor sfinti m�inile
voastre.
34. �n ce chip au facut �n ziua aceasta, asa au poruncit Domnul sa se faca
ca sa se roage pentru voi.
35. Si la usa cortului marturiei veti sedea sapte zile, ziua si noaptea, si
veti pazi cele r�nduite de Domnul ca sa nu muriti, ca asa au poruncit mie Domnul
Dumnezeu.
36. Si au facut Aaron si fiii lui toate c�te au poruncit Domnul lui Moisi.

CAP.9.
Jertfa lui Aaron.

�n ziua a opta a chemat Moisi pe Aaron si pe fiii lui si pe batr�nii lui Israil.
2. Si a zis Moisi catre Aaron: ia tie un vitel din cireada spre jertfa
pentru pacat, si un berbec spre ardere de tot, curati; si-i adu �naintea Domnului.
3. Iar batr�nilor lui Israil graieste, zic�nd: luati un tap din capre spre
jertfa pentru pacat, si un berbec si un vitel, si un miel de un an spre arderea de
tot, curati.
4. Vitelul si berbecul spre jertfa de m�ntuire �naintea Domnului, si faina
curata amestecata cu untdelemn, ca astazi se va arata Domnul �ntru voi.
5. Si luara precum poruncise Moisi �n preajma cortului marturiei, si a
venit toata adunarea si a statut �naintea Domnului.
6. Si a zis Moisi: acesta este cuv�ntul, care l-au grait Domnul: faceti,
si se va arata �ntru voi marirea Domnului.
7. Si a zis Moisi lui Aaron: apropie-te la jertfelnic si adu jertfa pentru
pacatul tau, si ardere de tot; si te roaga pentru tine �nsuti si pentru casa ta,
si adu darurile poporului, si te roaga pentru d�nsii, precum au poruncit Domnul.
8. Si s-a apropiat Aaron de jertfelnic, si a junghiat vitelul cel pentru
pacatul sau.
9. Si aduc�nd fiii lui Aaron s�ngele la d�nsul, el a �ntins degetul sau �n
s�nge, si a uns coarnele jertfelnicului, iar s�ngele l-a varsat l�nga temeiul
jertfelnicului.
10. Grasimea, rarunchii si prapurul ficatului jertfei pentru pacat, le-a
adus pe jertfelnic, precum poruncise Domnul lui Moisi.
11. Iar carnurile si pielea le-a ars cu foc afara de tabara.
12. Apoi a junghiat jertfa arderii de tot; aduc�nd fiii lui Aaron s�ngele
la d�nsul, l-a varsat �mprejurul jertfelnicului.
13. Asemenea i-au adus jertfa arderii de tot, si madularile cu capul le-au
pus pe jertfelnic.
14. Iar p�ntecele si picioarele spalate cu apa, le-au pus peste arderea de
tot pe jertfelnic.
15. Dupa aceea a adus darul poporului; a luat tapul cel spre jertfa pentru
pacatul poporului, si junghiindu-l, l-a curatit, ca si pe cel dintai.
16. A adus arderea de tot, si o a sav�rsit precum se cuvine.
17. Si adaugi jertfa de m�ncare; lu�nd un pumn din ea o puse pe jertfelnic
osebit de arderea de tot cea de dimineata.
18. Dupa aceea a junghiat vitelul si berbecul spre jertfa de m�ntuire
pentru popor, si fiii lui Aaron au adus s�ngele la d�nsul, si l-au varsat
�mprejurul jertfelnicului.
19. Iar seul de la vitel si de la berbec, salele, seul de pe p�ntece,
rarunchii cu seul lor si prapurul ficatului,
20. Toate aceste grasimi pun�ndu-le peste piepturi, le-au asezat pe
jertfelnic,
21. Pieptul si armul drept le-a ridicat Aaron spre aducere �naintea
Domnului, precum poruncise Domnul lui Moisi.
 22. Si ridic�nd Aaron m�inile spre popor i-a binecuv�ntat pe ei, si
sav�rsind jertfele pentru pacat, arderile de tot si cele de m�ntuire, s-a pogor�t.
23. Deci Moisi si Aaron intrara �n cortul marturiei, apoi iesind au
binecuv�ntat poporul, atunci s-a aratat slava Domnului la tot poporul.
24. Si a iesit foc de la Domnul, si a mistuit jertfele si grasimile de pe
jertfelnic; iar poporul vaz�nd a ramas uimit, si a cazut cu fata la pam�nt.

CAP. 10.
Pedeapsa lui Navad si Aviud.

Si lu�nd cei doi feciori ai lui Aaron, Navad si Aviud fiecare cadelnita sa, au pus
�ntr-�nsele foc si tam�ie, aduc�nd �naintea Domnului foc strain, ce nu li se
poruncise lor de Domnul.
2. Si iesind foc de la Domnul, i-a ars pe ei, si au murit �naintea
Domnului.
3. Atunci Moisi zise catre Aaron: aceasta este ceea ce au grait Domnul
zic�nd: �ntru cei ce se apropie de mine ma voi sfinti, si �ntru toata adunarea
ma voi proslavi, si s-a umilit Aaron.
4. Si a chemat Moisi pe Misadai si pe Elisafan feciorii lui Oziil, fiii
fratelui tatalui lui Aaron, si a zis lor: veniti de scoateti pe fratii vostri
dinaintea celor sfinte, afara de tabara.
5. Deci au venit si i-au scos pe ei cu hainele lor afara de tabara, precum
a zis Moisi.
6. Atunci a zis Moisi catre Aaron si catre Eliazar si catre Itamar fiii
lui cei ramasi: sa nu va descoperiti capetele, nici sa va rupeti hainele, ca sa nu
muriti, si sa fie m�nie peste toata adunarea; iar fratii vostri, toata casa lui
Israil, sa pl�nga arderea care a venit de la Domnul.
7. Si din usa cortului marturiei sa nu iesiti, ca sa nu muriti, ca
untuldelemn al ungerii cel de la Domnul peste voi este, si au facut dupa cuv�ntul
lui Moisi.
8. Si au grait Domnul catre Aaron, zic�nd:
9. Vin si bautura ce �mbata sa nu bei nici tu, nici fiii tai, c�nd veti
merge �n cortul marturiei, sau va veti apropia de jertfelnic, ca sa nu muriti;
lege vesnica �ntru neamurile voastre.
10. Ca sa fie osebire �ntru ce este sf�nt si ce nu este sf�nt, si �ntru
ce este necurat si �ntru ce este curat.
11. Si sa �nvatati pe fiii lui Israil toate cele din lege, care au grait
Domnul catre d�nsii prin Moisi.
12. Si a zis Moisi catre Aaron si catre Eleazar si catre Itamar fiii lui
Aaron cei ramasi: luati jertfa care a ramas din cele aduse Domnului, si le m�ncati
azime la jertfelnic, caci prea sfinte sunt.
13. Si le m�ncati �n loc sf�nt precum s-a legiuit pentru tine si fiii tai
despre cele aduse Domnului, ca asa au poruncit mie Domnul.
14. Pieptul ridicarii si armul aducerii sa le m�ncati �n loc sf�nt tu cu
fiii tai si casa ta precum s-a legiuit pentru tine si fiii tai despre jertfele
cele de m�ntuire ale fiilor lui Israil.
15. Ca armul aducerii si pieptul ridicarii peste grasimile jertfelor se
aduc spre osebire �naintea Domnului, si va fi tie si fiilor tai si fetelor tale cu
tine lege vesnica, precum au poruncit Domnul lui Moisi.
16. Si Moisi cauta cu luare aminte tapul cel pentru pacat, ;l afla ars, si
s-a maniat Moisi pe Eleazar si pe Itamar fiii lui Aaron cei ramasi zicand:
17. Pentru ce n-ati mancat jertfa cea pentru pacat ;n loc Sfant, ca este
prea sfanta; aceasta s-a dat voua sa o m�ncati ca sa ridicati pacatul adunarii, si
sa va rugati pentru ei �naintea Domnului.
18. Ca nu s-a adus din s�ngele lui �n sf�nta, �naintea fetei; trebuia sa-l
m�ncati �n loc sf�nt, precum au poruncit mie Domnul.
19. Si a grait Aaron catre Moisi, zic�nd: astazi au adus jertfa lor pentru
pacat si arderea de tot a lor �naintea Domnului, si s-a �nt�mplat mie precum vezi;
de as m�nca astazi din jertfa pentru pacat, oare va fi placut Domnului?
20. Si auzind Moisi, a �ncuviintat.

CAP. 11.
Animale curate si necurate.

Si au grait Domnul catre Moisi si catre Aaron, zic�nd:

2. Vorbiti fiilor lui Israil si le spuneti: acestea sunt dobitoacele care
le veti m�nca din toate vietatile cele de pe pam�nt.
3. Orice dobitoc cu unghia despicata, si care are copita despartita �n
doua si rumega, se man�nca.
4. �nsa din cele ce rumega si din cele cu unghia despicata si din cele ce
au unghiile despartite, nu veti m�nca acestea: camila pentru ca rumega iar unghia
nu o are despicata, aceasta necurata este voua.
5. Ariciul rumega, iar unghia n-are despartita, necurat este.
6. Iepurele rumega, iar unghia n-o are despartita, necurat este.
7. Porcul are unghia despartita, si desparte unghiile copitei, dar nu
rumega, necurat este.
8. Din carnea lor sa nu m�ncati, nici sa va atingeti de ele moarte, ca
necurate sunt.
9. Din vietuitoarele cele ce sunt �n apa se man�nca toate c�te au aripi si
solzi, �n r�uri, �n mari, si �n balti, pe acestea le veti m�nca.
10. Iar toate c�te n-au aripi, nici solzi, �n ape si �n mari, si �n r�uri
din toate cele ce le scot apele, si din toate c�te sunt �n apa, necurate sunt si
sa va �ngretosati de ele.
11. Din carnurile lor sa nu m�ncati si sa va �ngretosati de mortaciunile
lor.
12. Si toate vietatile cele din ape care nu au aripi, nici solzi,
spurcaciune sa fie acestea voua.
13. Si din zburatoare sa va sc�rbiti de vultur, gripsorul si eretele de
mare sa nu le m�ncati, ca spurcaciune este.
14. Precum si sorlita si gaia si cele ce sunt asemenea ei.
15. Si tot corbul, si cele ce sunt asemenea lui, si strutul, si buha, si
babita si cele ce sunt asemenea ei.
16. Si coroiul si cele ce sunt asemenea lui.
17. Si corbul cel de noapte si heretele si cocost�rcul.
18. Si porfirionul si pelicanul si lebada.
19. Si erodiul si haradriul si cele asemenea lui, si pupaza si liliacul.
20. Si toate t�r�toarele cele cu aripi care umbla cu patru picioare,
spurcaciune voua sunt.
21. Iar acestea veti m�nca din cele cu aripi ce se t�rasc, care umbla pe
patru picioare, care au fluiere mai din sus de picioarele sale, ca sa sara cu ele
pe pam�nt.
22. Iar dintr-acestea veti m�nca: Vruhul si c�te seamana lui; Atakisul si
c�te seamana lui; Ofiomahul si c�te sunt asemenea lui, si lacusta si c�te seamana
ei.
23. Si toate t�r�toarele din cele cu aripi, care au patru picioare,
spurcaciune voua sunt, si cu acestea va veti spurca.
24. Tot cel ce se va atinge de ele moarte fiind, necurat va fi p�na seara.
25. Si tot cel ce va lua din mortaciunile lor, �si va spala hainele sale,
si necurat va fi p�na seara.
26. Toate dobitoacele cu copita despicata si cu unghiile despartite care nu
rumega, sunt necurate. Tot cel ce se va atinge de mortaciunile lor, necurat va fi
p�na seara.
27. Tot ce umbla pe m�ini dintre hiarele cu patru picioare, este necurat;
cel ce se va atinge de mortaciunile lor, necurat va fi p�na seara.
28. Cel ce va ridica din mortaciunile lor, va spala hainele sale, si
necurat va fi p�na seara, ca necurate sunt acestea.
 29. Din toate vietatile care se t�rasc pe pam�nt, sunt necurate;
nevastuica, soarecile, crocodilul si c�te sunt asemenea lui.
30. Chitoranul, cameleonul, stelliul, sop�rla si sobolul.
31. Acestea necurate sunt din toate vietatile care se t�rasc pe pam�nt; cel
ce se va atinge de mortaciunile lor, necurat va fi p�na seara.
32. Si tot vasul de lemn, sau haina, sau pielea, sau sacul peste care va
cadea mortaciunea lor, necurat va fi. Tot vasul �n care se va face acest lucru, cu
apa se va spala, si va fi necurat p�na seara, si dupa aceea curat va fi.
33. Si tot vasul de lut �n care va cadea dintr-acestea, orice va fi �ntr-
�nsul, necurate vor fi, si vasul se va sparge.
34. Si orice lucru de m�ncare, peste care ar veni din acea apa, necurat va
fi. Si toata bautura care se bea din asa vas, necurata va fi.
35. Si ori �n ce ar cadea din mortaciuni de acestea, necurat va fi;
cuptoare si caminuri se vor surpa; caci necurate sunt si necurate vor fi voua.
36. Izvoarele apelor, lacurile si baltile, vor fi curate; iar cel ce s-ar
atinge de mortaciunile din ele, necurat va fi.
37. De ar cadea din aceste mortaciuni �n sam�nta cea de semanat, care se
seamana curata va fi.
38. Iar de se va uda sam�nta, si ar cadea din aceste mortaciuni �ntr-�nsa,
necurata este voua.
39. De va muri din vitele care este voua slobod a le m�nca, cel ce se va
atinge de mortaciunile lor, necurat va fi p�na seara.
40. Cel ce va m�nca din aceste mortaciuni, va spala hainele sale, si
necurat va fi p�na seara, iar cel ce va lua din aceste mortaciuni, va spala
hainele sale, se va spala cu apa, si necurat va fi p�na seara.
41. Toata vietatea ce se t�raste pe pam�nt, spurcaciune sa fie aceasta
voua, sa nu se man�nce.
42. Si tot ce umbla pe p�ntece, si tot ce umbla necontenit �n patru
picioare, si toate vietatile cu multe picioare ce se t�rasc pe pam�nt, sa nu
m�ncati ca spurcaciune este voua.
43. Si sa nu spurcati sufletele voastre cu nici o t�r�toare, ce se t�raste
pe pam�nt, si sa nu va p�ngariti cu acestea, si sa nu va spurcati cu ele.
44. Ca eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, si va veti sfinti, si sfinti veti
fi, ca sf�nt sunt eu Domnul Dumnezeul vostru, si sa nu p�ngariti sufletele voastre
cu nici o vietate, ce se t�raste pe pam�nt.
45. Ca eu sunt Domnul cel ce v-am scos pe voi din pam�ntul Eghipetului, ca
sa fiu voua Dumnezeu, si sa fiti sfinti, ca sf�nt sunt eu Domnul.
46. Aceasta este legea cea pentru vite, pentru pasari si pentru tot ce se
misca �n apa, si pentru tot ce se t�raste pe pam�nt.
47. Care osebeste �ntru cele necurate si �ntru cele curate, si �ntru
cele vietuitoare care se man�nca, si �ntru cele vietuitoare care nu se man�nca.

CAP. 12.
Lege pentru lehuze.

Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:

2. Vorbeste fiilor lui Israil, si le spune: Muierea �nsarcinata care va
naste fecior, necurata va fi sapte zile, ca si �n timpul or�nduielii firii,
necurata va fi.
3. �n ziua a opta se taie �mprejur marginea trupului lui.
4. Treizeci si trei de zile sa seada spre a se curata de s�ngele sau, si
de tot ce este sf�nt sa nu se atinga, si �ntru cel sf�nt sa nu intre, p�na ce se
vor plini zilele curatirii ei.
5. Iar de va naste fata, necurata va fi doua saptam�ni, ca si �n timpul
or�nduielii firii, si sasezeci si sase de zile va sedea spre a se curata de
s�ngele sau.
6. Dupa ce se vor plini zilele curatirii ei pentru fecior, sau pentru
fata, va aduce preotului un miel de un an curat pentru arderea de tot, si un pui
de porumb, sau o turturea jertfa pentru pacat �naintea usii cortului marturiei la
preot.
7. Preotul va aduce jertfa �naintea Domnului, si se va ruga pentru ea, si
asa se va curata de curgerea s�ngelui ei. Aceasta este legea pentru femeia care
naste fecior sau fata.
8. Iar de nu-i va da m�na sa aduca miel, va lua doua turturele sau doi pui
de porumb, unul spre arderea de tot si altul spre jertfa pentru pacat, si se va
ruga pentru ea preotul, si va fi curatita.

CAP. 13.
Lepra la oameni si la vesminte.

Si au grait Domnul catre Moisi si catre Aaron, zic�nd:

2. Omul caruia se va face �n pielea trupului semn de v�nataie lucie, si se
va face �n pielea trupului lui umflatura de buba, va veni la Aaron preotul, sau la
unul dintre fiii lui care sunt preoti.
3. Si va vedea preotul umflatura �n pielea lui, daca parul cel din
umflatura se va albi si umflatura va fi subt pielea trupului lui, semn de lepra
este, si va vedea preotul, si-l va vesti pe el necurat.
4. Iar de va fi lucie alburind �n pielea trupului lui, si fata ei nu va fi
mai afunda dec�t pielea, si parul ei nu s-a albit, ci este negru, va osebi preotul
pe cel cu umblatura sapte zile.
5. Si �n ziua a saptea va vedea preotul umflatura, si de a ramas umflatura
�n piele, �l va osebi pe el preotul alte sapte zile.
6. Si dupa alte sapte zile �l va vedea preotul a doua oara, si de a ramas
umflatura si nu s-a prefacut �n piele, �l va curata pe el preotul, ca semn este si
dupa ce-si va spala hainele sale, curat va fi.
7. Iar de se va �ntoarce si se va preface semnul �n piele, dupa ce l-a
vazut pe el preotul, ca sa-l curete pe el, si se va arata a doua oara preotului,
si-l va vedea pe el preotul, si iata semnul s-a prefacut �n piele, si-l va vesti
pe el preotul necurat, lepra este.
8. Si semnul de lepra de se va face �n om, si va veni la preot, si va
vedea preotul,
9. Si iata v�nataie alba �n piele, si a albit parul si pielea cea
sanatoasa s-a facut carne vie,
10. Lepra veche este �n pielea trupului lui.
11. Si-l va vesti preotul, ca este necurat, si-l va osebi, ca necurat este.
12. Iar de a �nflorit lepra �n pielea trupului lui, si va acoperi lepra
toata pielea atinsa de la cap p�na la picioarele lui, dupa toata vederea
preotului.
13. Si va vedea preotul, si iata lepra a acoperit toata pielea trupului
lui, va curata preotul buba lui, pentru ca toata s-a facut alba, curat este.
14. Si ori �n ce zi se va vedea �ntru el carne vie, necurat va fi.
15. Si vaz�nd preotul carnea cea vie, �l va vesti necurat pentru aceasta,
ca necurat este, lepra este.
16. Iar de se va �ntoarce carnea cea vie si se va preface alba, si va veni
la preot,
17. Si va vedea preotul, ca rana s-a facut alba, atunci o va curata
preotul, este curat.
18. Si carnea de se va face �n pielea lui rana, si se va vindeca.
19. Si se va face �n locul ranii v�nataie alba, sau lucie alburind, sau
rosiatica, si se va arata preotului.
20. Si va vedea preotul, si iata vederea este mai afunda dec�t pielea, si
parul ei s-a prefacut �n albiciune, atunci �l va vesti pe el preotul necurat, ca
lepra este �n rana �nflorita.
21. Iar de o va vedea preotul, si iata nu este �ntr-�nsa par alb, si nu va
fi mai afundata dec�t pielea trupului, si ea va fi negrita, �l va osebi pe el
preotul sapte zile.
 22. Iar de se va lati cu latime �n piele, atunci preotul �l va vesti pe el
necurat, ca semn de lepra este �n rana �nflorita.
23. Iar de va ram�ne �n locul sau stricaciunea, si nu se va lati, semn de
rana este, si-l va vesti pe el preotul, curat.
24. Si carnea de se va face �n pielea lui ardere de foc, dupa ce se va
tamadui de acea ardere, va fi �n pielea lui stricaciune alba rosiatica, sau alba.
25. �l va vedea pe el preotul, si iata a schimbat parul alb �n luminat, si
fata ei mai afunda dec�t pielea, lepra este, �n arsura a �nflorit, si-l va vesti
preotul spurcat, semn de lepra este.
26. Iar de-l va vedea pe el preotul, si iata �n cel luminos nu este par
alb, si nu va fi mai afund de c�t pielea, ci s-a negrit, atunci �l va osebi pe el
preotul sapte zile.
27. Si �l va vedea pe el preotul �n ziua a saptea, si de se va lati cu
latime �n piele, atunci preotul �l va vesti pe el necurat, semn de lepra este �n
rana �nflorita.
28. Iar de va ram�ne cel luminos ;n loc, si nu se va lati pe piele, ci se
va �negri, semn de arsura este, si �l va vesti preotulpe el curat, pentru ca semn
de arsura este.
29. Si la barbat sau la femeie, de se va face �ntr-�nsii semn de lepra �n
cap, sau �n barba.
30. Va vedea preotul semnul, si de va fi fata ei mai afunda dec�t pielea,
si �ntru ea este par subtire �nflorind, atunci preotul �l va vesti pe el necurat,
v�nataie este, lepra de cap, lepra de barba este.
31. Si c�nd va vedea preotul umflatura v�nataii, si fata ei nu este mai
afunda dec�t pielea, si par rosu nu va fi �n ea, atunci va osebi preotul pe cel cu
semnul v�nataii sapte zile.
32. Si va vedea preotul semnul �n ziua a saptea, si de nu s-a latit
v�nataia, si par rosiatic nu este �ntr-�nsa, si fata v�nataii nu este mai afunda
dec�t pielea.
33. Atunci el va rade pielea; iar v�nataia nu o va rade, si va osebi
preotul pe cel cu v�nataia alte sapte zile.
34. Si va vedea preotul v�nataia �n ziua a saptea, si de nu s-a latit
v�nataia �n piele dupa ce s-a ras acela, si fata v�nataii nu este mai afunda �n
piele, atunci preotul �l va vesti pe el curat, si spal�ndu-si hainele, curat va
fi.
35. Iar de se va lati �n piele v�nataia dupa ce se va curata el, si-l va
vedea pe el preotul, si iata s-a latit v�nataia �n piele.
36. Nu cerce preotul pentru parul cel rosiatic, ca necurat este.
37. Iar de va ram�ne �naintea lui pe loc v�nataia, si par negru va rasari
�ntru ea, s-a �nsanatosit v�nataia, curat este, si-l va vesti pe el preotul
curat.
38. Si la barbat sau la femeie de se va face �n pielea trupului lui basici
lucii albe �nflorind,
39. Si va vedea preotul, si iata �n pielea trupului basici lucind albe
�nflorind, cos este, care a �nflorit �n pielea trupului lui, curat este.
40. Iar de va cadea cuiva parul de pe cap, plesuv este, curat este.
41. Iar de va cadea de catre fata parul lui de pe cap, tarcav este, curat
este.
42. Iar de se va face �n plesuvia lui, sau �n t�rcavirea lui v�nataie alba,
sau rosiatica, lepra este �n plesuvia lui, sau �n t�rcavirea lui.
43. �l va vedea pe el preotul, si fiind fata basicii alba, sau rosiatica �n
plesuvia lui, sau �n t�rcavirea lui, ca un chip de lepra este �n pielea trupului
lui.
44. Om lepros este si vestind �l va vesti preotul pe el necurat �n capul
lui, �n umflatura lui.
45. Iar hainele leprosului cel cu rana, sa fie spintecate, si capului lui
descoperit, si �mprejurul gurii sa se acopere, si necurat se va chema,
46. �n tot timpul c�t va avea pe el acea rana necurat fiind, necurat va fi,
osebit va sedea, afara din tabara va fi petrecerea lui.
47. Si pe vesm�nt de se va face semn de lepra, ori �n vesm�nt de par, ori
�n vesm�nt de p�nza.
48. Sau �n tesatura, sau �n tort, sau �n inuri, sau �n par, sau �n piele,
sau ori �n ce piele de lucru.
49. Si de se va �nverzi semnul, sau se va rosi, sau �n piele, sau �n haine,
sau �n tesatura, sau �n tort, sau ori �n ce unealta de piele, semn de lepra este,
se va arata preotului.
50. Si vaz�nd preotul semnul va osebi preotul ceea ce are semn sapte zile.
51. Si va vedea preotul semnul �n ziua a saptea, iar de se va lati semnul
�n haine, au �n tesatura, sau �n tort, sau �n piele, ori de ce lucru sa fie buna
pielea aceea, semn de lepra statornica si necurata este.
52. De tot va arde haina, sau tesatura, sau tortul, sau haina cea de par,
sau de in, sau orice unealta de piele �n care va fi semnul, ca lepra statornica
este, cu foc sa se arda.
53. Iar de va vedea preotul, si nu se va lati semnul �n haina, sau �n
tesatura, sau �n tort, sau ori �n ce unealta de piele.
54. Atunci va porunci preotul, si va spala lucrul pe care va fi semnul, si
va osebi preotul lucrul cel cu semn alte sapte zile.
55. Si vaz�nd preotul dupa ce a spalat semnul, ca el nu si-a schimbat fata,
dar s-a latit, necurat este, �n foc se va arde de tot, fiindca a patruns �n haine,
sau �n tesaturi, sau �n tort.
56. Iar vaz�nd preotul ca semnul dupa ce s-a spalat e negru, o va rupe de
la haina, sau de la tesatura, sau de la tort, sau de la piele.
57. Iar de se va mai ivi �nca �n haina, au �n tesatura, au �n tort, au ori
�n ce unealta de piele, lepra �nflorind este, �n foc se va arde ceea ce are semn.
58. Haina, au tesatura, sau tortul, sau toata unealta de piele, care se va
spala si se va sterge de pe ea semnul, se va spala a doua oara, si se va curati.
59. Aceasta este legea semnului celui de lepra, pe haina de par, sau de
c�nepa, sau pe tesatura, sau pe tort, sau pe toata unealta cea de piele, ca sa o
vesteasca pe ea curata, sau necurata.

CAP. 14.
Curatirea leprei.

Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:

2. Aceasta este legiuirea pentru leprosi: �n ziua �n care se va curati, se
va duce la preot.
3. Iar preotul va iesi afara din tabara, si-l va vedea preotul, si de se
va fi vindecat semnul leprei de la lepros,
4. Va porunci preotul, si vor lua de la cel curatit doua pasarele vii,
curate, si lemn de chedru, si rosu rasucit, si issop.
5. Si va porunci preotul, si vor junghia o pasarica �n vas de lut la apa
curgatoare.
6. Apoi va lua pasarica cea vie, si lemnul cel de chedru, si rosu cel
rasucit, si issopul, si le va muia cu pasarica cea vie �n s�ngele pasarelei celei
junghiate la apa curgatoare.
7. Si stropind de sapte ori pe cel ce s-a curatit de lepra, va fi curat,
si va slobozi pasarica cea vie �n c�mp.
8. Si va spala cel curatit hainele sale, si-si va rade tot parul sau, si
se va scalda �n apa, si curat va fi, si dupa aceasta va intra �n tabara, si va
ram�ne afara din casa lui sapte zile.
9. Iar �n ziua a saptea va rade tot parul capului sau, si barba, si
sprancenele, si tot parul sa-si raza.
10. Si sa-si spele hainele sale, si sa-si scalde trupul sau cu apa, si
curat va fi. Si �n ziua a opta va lua doi miei curati de un an, si o oaie de un an
curata, si trei zeciuieli de faina curata pentru jertfa fram�ntata cu untdelemn,
si pahar cu untdelemn.
 11. Iar preotul cel ce curateste, le va aduce pe acestea si pe omul cel ce
se curateste �naintea Domnului la usa cortului marturiei.
12. Apoi va lua preotul un miel, si-l va aduce jertfa pentru greseala, si
paharul cel cu untdelemn, si vor fi acestea aducere �naintea Domnului.
13. Si vor junghia mielul �n locul unde se junghie arderile de tot, si cele
pentru pacat, �n loc sf�nt, caci jertfa pentru vinovatie, ca si cea pentru pacat,
este a preotului, ca prea sf�nta este.
14. Si va lua preotul din s�ngele jertfei pentru greseala, si va pune
preotul pe v�rful urechii celei drepte acelui ce se curateste, si pe v�rful m�inii
celei drepte, si pe v�rful piciorului celui drept.
15. Apoi lu�nd preotul din paharul cel cu untdelemn va turna �n m�na cea
st�nga.
16. Si va �ntinge preotul degetul cel drept �n untuldelemn, care este �n
m�na lui cea st�nga, si va stropi din untuldelemn cu degetul de sapte ori �naintea
Domnului.
17. Iar untuldelemn ce va ram�ne, care este �n m�na �l va pune preotul pe
v�rful urechii celei drepte acelui ce se curateste, si pe v�rful m�inii lui celei
drepte, si pe v�rful piciorului celui drept, si pe locul s�ngelui celui pentru
greseala; iar untuldelemn ce a mai ramas �n m�na preotului, �l va pune preotul pe
capul celui curatit.
18. Si se va ruga preotul pentru d�nsul �naintea Domnului, si va face
preotul cea pentru pacat, si se va ruga preotul pentru cel ce se curateste de
pacatul sau.
19. Dupa aceasta va junghia preotul arderea de tot, si va aduce preotul
arderea de tot �mpreuna cu jertfa cealalta, pe jertfelnic �naintea Domnului.
20. Si se va ruga preotul pentru el, si se va curati.
21. Iar de va fi sarac, si nu-i va da m�na, va lua un miel de un an, si-l
va aduce pentru greseala, ca sa se roage pentru d�nsul, a zecea parte a unui ifi
de faina fram�ntata cu untdelemn pentru jertfa, si un pahar cu untdelemn.
22. Si doua turturele, sau doi pui de porumb, ce va putea avea, si o
turturea pentru pacat, si alta pentru arderea de tot.
23. Si le va aduce a opta zi pe ele la preot la usa cortului marturiei
�naintea Domnului spre curatirea sa.
24. Si lu�nd preotul mielul cel pentru pacat si paharul cel cu untuldelemn,
le va pune pe ele aducere �naintea Domnului.
25. Si va junghia mielul cel pentru pacat, si va lua preotul din s�ngele
celei pentru pacat, si va pune pe v�rful urechii celei drepte a celui ce se
curateste, si pe v�rful m�inii lui celei drepte, si pe v�rful piciorului lui celui
drept.
26. Si din untuldelemn va turna preotul �n m�na sa cea st�nga.
27. Si va stropi preotul cu degetul cel drept din untuldelemn, care este �n
m�na lui cea st�nga de sapte ori �naintea Domnului.
28. Si va pune preotul din untuldelemn, care este �n m�na sa pe v�rful
urechii drepte acelui ce se curateste, si pe v�rful mainii lui celei drepte si pe
v�rful piciorului lui cel drept la locul s�ngelui celui pentru pacat.
29. Iar ce va ram�ne din untuldelemn, care este �n m�na preotului, va pune
pe capul celui curatit, si se va ruga pentru el �naintea Domnului.
30. Dupa aceea una din turturele, sau unul din puii de porumb, dupa cum a
putut avea, �l va aduce.
31. Una pentru pacat, si una sa fie pentru arderea de tot �mpreuna cu
cealalta jertfa, si se va ruga preotul pentru cel ce se curata �naintea Domnului.
32. Aceasta este legiuirea pentru leprosul caruia nu-i da m�na sa aduca tot
ce este r�nduit pentru curatirea sa.
33. Si au grait Domnul catre Moisi si catre Aaron, zic�nd:
34. Dupa ce veti intra �n pam�ntul Hananeilor, care-l dau eu voua spre
mostenire, si de voi da eu semn de lepra �n vreo casa din locul mostenirii
voastre.
35. Atunci va veni stap�nul casei, va da de veste preotului, si-i va zice:
mi se pare ca e semn de lepra �n casa mea.
36. Deci preotul va porunci sa goleasca casa mai �nainte de ce va intra
preotul sa vada semnul, ca sa nu fie necurate toate c�te sunt �n casa.
37. Si apoi va intra preotul sa vada casa, si de va afla semn pe peretii
casii, pete verzui sau rosiatice, si aceste pete vor fi patruns �n pereti,
38. Iesind preotul din casa la usa casei, va osebi preotul casa sapte zile.
39. Si se va �ntoarce preotul a saptea zi, si va vedea casa, si de va vedea
ca s-a latit semnul pe peretii casei;
40. Atunci va porunci preotul sa scoata pietrele cele cu semnul, si sa le
arunce afara de cetate �n loc necurat.
41. Si vor rade casa pe dinauntru �mprejur, si tar�na cea rasa o vor varsa
afara de cetate �n loc necurat.
42. Si vor lua alte pietre cioplite, si le vor pune �n locul pietrelor
celor scoase, si alt lut vor lua si vor lipi casa.
43. Iar de se va ivi din nou semnul si va fi patruns �n casa; dupa ce s-au
scos pietrele, si dupa ce s-a ras casa, si dupa ce s-a spoit;
44. Atunci va intra preotul, si de va vedea ca semnul s-a latit �n casa,
vadit este lepra �n casa, si va fi necurata.
45. Si vor strica casa si lemnele ei si pietrele ei; si toata tar�na casei
o vor scoate afara din cetate, �n loc necurat.
46. Cel ce va intra �n casa ori �n ce zi din zilele �n care este osebita
casa, necurat va fi p�na seara.
47. Cel ce va dormi �n casa, va spala hainele sale, si necurat va fi p�na
seara, si cel ce va m�nca �n casa, va spala hainele sale, si necurat va fi p�na
seara.
48. Iar daca preotul intr�nd �n casa, va vedea ca semnul nu s-a latit dupa
ce s-a spoit casa, va vesti casa curata, caci a pierit semnul.
49. Si va lua spre curatirea casei doua pasari vii curate si lemn de chedru
si rosu rasucit si issop.
50. Si va junghia o pasare �n vas de lut la apa curgatoare.
51. Si va lua lemnul cel de chedru si rosu cel rasucit si issopul si
pasarea cea vie, si le va muia pe ele �n s�ngele pasarii celei junghiate la apa
curgatoare, si va stropi cu ea casa de sapte ori.
52. Si va curata casa cu s�ngele pasarii, si cu apa curgatoare, cu pasarea
cea vie, cu lemnul cel de chedru, cu isopul si cu rosul cel rasucit.
53. Si va slobozi pasarea cea vie afara de cetate la c�mp, si se va ruga
pentru casa, si curata va fi.
54. Aceasta este legiuirea pentru tot semnul de lepra si de pete.
55. Pentru lepra hainei si a casei.
56. Pentru umflaturi, pentru cojiri si pentru basicute.
57. Pentru ca sa se stie c�nd este necurat si c�nd se va curati, aceasta
este legiuirea pentru lepra.

CAP. 15.
Lege pentru curatirea barbatilor si a femeilor.

Si au grait Domnul catre Moisi si catre Aaron, zic�nd:

2. Vorbeste fiilor lui Israil si le spune: barbatului caruia se va face
curgere din trupul lui, curgerea lui necurata este.
3. Si aceasta este legea necurateniei: cel ce face de curge sam�nta din
trupul sau, sau a �ncetat trupul lui de a curge, necuratia lui este aceasta �ntr-
�nsul �n toate zilele �n care curge trupul lui, sau a �ncetat a curge, este
necurat.
4. Patul �ntru care va dormi acela cui curge sam�nta si lucrul pe care va
sedea el, va fi necurat.
5. Iar omul care se va atinge de patul lui, va spala hainele sale, si va
scalda trupul sau cu apa, necurat va fi p�na seara.
6. Si cel ce va sedea pe lucrul pe care a sezut acela cui curge sam�nta,
va spala hainele sale si se va scalda cu apa, si necurat va fi p�na seara.
7. Si cel ce se va atinge de trupul celui ce-i curge sam�nta, va spala
hainele sale, si se va scalda cu apa, si va fi necurat p�na seara.
8. Iar de va scuipa cel ce-i curge sam�nta peste cel curat, acesta �si va
spala hainele, si se va scalda cu apa, si necurat va fi p�na seara.
9. Saua asinului pe care va �ncaleca cel ce-i curge sam�nta, necurata va
fi p�na seara.
10. Cine se va atinge de toate c�te sunt sub acela, necurat va fi p�na
seara, si cine le ridica pe acelea, va spala hainele sale, si se va scalda cu apa,
si necurat va fi p�na seara.
11. Si de c�te se va atinge cel ce-i curge sam�nta, si m�inile lui nu sunt
spalate cu apa, va spala hainele sale, si-si va scalda trupul cu apa, si necurat
va fi p�na seara.
12. Si vasul de lut, care-l va atinge cel ce-i curge sam�nta, sa se sparga;
iar vasul cel de lemn sa se spele cu apa, si curat va fi.
13. Iar dupa ce se va curata cel ce-i curge sam�nta de curgerea sa, va
numara sapte zile spre curatirea sa, va spala hainele sale, si va scalda trupul
sau cu apa curgatoare, curat va fi.
14. Iar a opta zi va lua cu sine doua turturele sau doi pui de porumb, si
le va aduce pe ele �naintea Domnului la usile cortului marturiei, si le va da
preotului.
15. Si le va jertfi pe ele preotul una pentru pacat, si alta ardere de tot,
si se va ruga pentru el preotul �naintea Domnului, pentru curgerea lui.
16. Iar daca omul va avea scurgere �n somn, va scalda cu apa tot trupul
sau, si necurat va fi p�na seara.
17. Si orice haina sau piele m�njita cu scurgere, se va spala cu apa si
necurat va fi p�na seara.
18. Femeia care va dormi un asemenea barbat, se va spala cu apa, si
necurata va fi p�na seara.
19. Daca o femeie care este �n curgerea s�ngelui firii, sa se osebeasca
sapte zile; oricine se va atinge de ea, necurat va fi p�na seara.
20. Si tot pe ce se va culca ea �ntru necuratirea sa, necurat va fi, si
ori pe ce va sedea ea, necurat va fi.
21. Si tot cel ce se va atinge de patul ei, va spala hainele sale, si va
scalda trupul sau cu apa, si necurat va fi p�na seara.
22. Si oricine se va atinge de tot lucrul pe care va sedea ea, va spala
hainele sale, si se va scalda cu apa, si necurat va fi p�na seara.
23. Iar daca este ea �n pat sau sade pe ceva, se va atinge de acela,
necurat va fi p�na seara.
24. Iar de se va culca cineva cu ea �n pat, c�nd este ea �ntru curgerea
s�ngelui, necurat va fi sapte zile, si tot patul pe care se va culca, necurat va
fi.
25. Si femeia de va fi �n curgerea s�ngelui mai multe zile, si nu �n vremea
curgerii ei, si de va curge si dupa curgerea ei, �n toate zilele curgerii
necurateniei ei, ca si �n zilele curgerii ei, necurata va fi.
26. Si patul pe care va dormi �n zilele curgerii ei, ca si patul din timpul
curgerii firii ei, si tot lucrul pe care va sedea ea, necurat va fi, ca si
necuratia curgerii firii.
27. Tot cel ce se va atinge de d�nsa, necurat va fi, si va spala hainele
sale, si va scalda trupul sau cu apa, si necurat va fi p�na seara.
28. Iar �ncet�nd curgerea s�ngelui ei, dupa ce vor trece sapte zile, se va
curati.
29. Si �n ziua a opta va lua cu sine doua turturele sau doi pui de porumb,
si le va aduce la preot �naintea usilor cortului marturiei.
30. Si va jertfi preotul una pentru pacat, si una ardere de tot, si se va
ruga pentru ea preotul �naintea Domnului, pentru curgerea necuratiei sale.
31. Asa veti povatui pe fiii lui Israil, sa se curateasca de necuratia lor,
ca sa nu moara �ntru necuratia lor, c�nd ar p�ngari ei cortul, care este �ntru
ei.
32. Aceasta este legea pentru cel ce are curgere si pentru cel ce se
ispiteste �n vis, cu care se face necurat;
33. Si pentru ceea ce are curgerea s�ngelui, si pentru cel ce are curgere,
barbat sau femeie, si a barbatului care se va culca cu cea necurata.

CAP. 16.
Jertfa �mpacarii.

Si au grait Domnul catre Moisi, dupa moartea celor doi fii ai lui Aaron, care
murira pentru ca au adus foc strain �naintea Domnului.
2. Au zis Domnul catre Moisi: graieste fratelui tau Aaron sa nu intre �n
toata vremea �ntru cel sf�nt mai �nauntru de catapeteazma cea din fata
acoperam�ntului �mpacarii, care este peste sicriul marturiei, ca sa nu moara, ca
�n nor ma voi arata peste acoperam�ntul �mpacarii.
3. Asa va intra Aaron �ntru cel sf�nt, cu vitel din cirezi, jertfa pentru
pacat, si cu un berbec pentru ardere de tot.
4. Si cu haina de in sfintita se va �mbraca, si vesm�nt de in va fi peste
trupul lui, si cu br�ul de in se va �ncinge, si chidare de in �si va pune pe cap,
haine sfinte sunt, si �si va spala cu apa trupul sau, si se va �mbraca cu acestea.
5. Si de la adunarea fiilor lui Israil va lua doi tapi din capre, jertfa
pentru pacat, si un berbec pentru ardere de tot.
6. Si va aduce Aaron vitelul jertfa pentru pacatul sau, si se va ruga
pentru sine si pentru casa sa.
7. Dupa aceea va lua cei doi tapi, si-i va pune �naintea Domnului la usa
cortului marturiei.
8. Si va arunca Aaron sorti pe cei doi tapi, un sort pentru tapul care va
fi adus Domnului, si altul pentru cel ce se va slobozi.
9. Si va lua Aaron tapul cel sortit Domnului, si-l va aduce jertfa pentru
pacat;
10. Iar tapul pe care a cazut soarta sa fie slobozit, �l va pune viu
�naintea Domnului, ca sa se roage peste el, si sa-l lase slobod, si-l va lasa
slobod �n pustie.
11. Si va aduce Aaron vitelul cel pentru pacatul sau, si se va ruga pentru
sine si pentru casa sa, si va junghia vitelul cel pentru pacatul sau.
12. Si va lua cadelnita plina de jaratic de pe altarul cel dinaintea
Domnului.
13. Si va lua m�na plina de tam�ie marunt tocmita, si o va aduce �nauntru
catapetezmei, si va pune tam�ia pe foc �naintea Domnului, si fumul tam�iei va
acoperi pe acoperam�ntul �mpacarii cel deasupra sicriului marturiilor, si nu va
muri.
14. Dupa aceea va lua din s�ngele vitelului, si va stropi cu degetul peste
acoperam�ntul �mpacarii catre rasarit �n fata lui, de sapte ori va stropi din
s�nge cu degetul sau.
15. Si va junghia tapul cel pentru pacatul poporului �naintea Domnului, si
va baga s�ngele lui �nauntrul catapetezmei, si va face cu s�ngele lui cum a facut
cu s�ngele vitelului, si v-a stropi s�ngele lui peste acoperam�ntul �pacarii �n
fata lui.
16. Si se va ruga ;ntru cel sf�nt de necuratiile fiilor lui Israil si de
nedreptatile lor, pentru toate pacatele lor; asa va face cortul marturiei cel ce
este �n mijlocul necuratiei lor.
17. Nici un om nu va fi �n cortul marturiei c�nd va merge el sa se roage
�ntru cel sf�nt, p�na c�nd va iesi, si se va ruga pentru sine si pentru casa sa,
si pentru toata adunarea fiilor lui Israil.
18. Si va iesi la altarul cel dinaintea Domnului, si se va ruga pentru
d�nsul, si va lua din s�ngele vitelului si din s�ngele tapului, si va unge
coarnele altarului �mprejur.
19. Si va stropi peste el din s�nge cu degetul sau de sapte ori, si-l va
curata si-l va sfinti pe ei de necuratia fiilor lui Israil.
20. Si va sf�rsi a curata sfantul si cortul marturiei si altarul, si se va
ruga pentru preoti, si va aduce tapul cel viu.
21. Si va pune Aaron m�inile sale pe capul tapului celui viu, si va
marturisi peste el toate faradelegile fiilor lui Israil si toate nedreptatile lor
si toate pacatele lor, si le va pune pe capul tapului celui viu, si-l va slobozi
�n pustie printr-un om anume.
22. Si va purta tapul nedreptatile lor �n pam�nt neumblat, si vor slobozi
tapul �n pustie.
23. Si va intra Aaron �n cortul marturiei, si se va dezbraca de vesm�ntul
cel de in cu care a fost �mbracat c�nd a intrat �ntru cel sf�nt, si-l va pune
acolo.
24. Si va spala trupul sau cu apa �n locul cel sf�nt, si se va �mbraca cu
haina sa, si iesind, va aduce arderile de tot ale sale si cele ale poporului, si
se va ruga pentru sine si pentru casa sa si pentru popor, ca si pentru preoti.
25. Si va aduce pe jertfelnic seul jertfelor pentru pacate.
26. Si cel ce va slobozi tapul cel osebit spre slobozire, va spala hainele
sale, si va scalda trupul sau cu apa, si dupa aceea va intra �n tabara.
27. Si vitelul cel pentru pacat si tapul cel pentru pacat a carora s�nge s-
a adus pentru curatire �ntru cel sf�nt, vor fi scosi afara de tabara, si se vor
arde cu foc, pieile, carnurile si balega lor.
28. Iar cel ce �i va arde, va spala hainele sale, si va scalda trupul sau
cu apa, si dupa aceea va intra �n tabara.
29. Si va fi voua aceasta lege vesnica, �n luna a saptea a zecea a lunii,
sa smeriti sufletele voastre, si nici un lucru sa nu faceti, nici mosneanul, nici
nemernicul care este �ntru voi.
30. Ca �n ziua aceasta se face rugaciune pentru voi, ca sa va curatiti de
pacatele voastre �naintea Domnului, si va veti curati.
31. Aceasta va fi s�mbata cea mai mare spre odihna voua, si veti smeri
sufletele voastre, lege vesnica.
32. Si se va ruga preotul pe care vor unge si ale carui m�ini le vor
sav�rsi ca sa preoteasca dupa tatal lui, si se va �mbraca cu haina cea de in, cu
haina cea sf�nta.
33. Si va curata sf�nta sfintei si cortul marturiei, si altarul va curati,
si se va ruga pentru preoti si pentru toata adunarea.
34. Aceasta va fi voua lege vesnica ca sa va rugati pentru fiii lui Israil
pentru toate pacatele lor, odata �n an se va face, precum au poruncit Domnul lui
Moisi.

CAP. 17.
Locul jertfelor. Oprirea de a m�nca s�nge.

Si au grait Domnul catre Moisi zic�nd:

2. Vorbeste lui Aaron si fiilor lui si tuturor fiilor lui Israil, si le
spune: acesta este cuv�ntul, care l-au poruncit Domnul, zic�nd:
3. Oricare om dintre fiii lui Israil, sau dintre veneticii care se afla
�ntru voi, ar junghia vitel, sau oaie, sau capra �n tabara, sau afara de tabara,
4. Si nu le va aduce la usa cortului marturiei, ca sa le jertfeasca
Domnului ardere de tot sau de m�ntuire primita �ntru miros de buna mireasma, si
cel ce va junghia afara, si la usa cortului marturiei nu le va aduce dar Domnului
�naintea cortului marturiei Domnului, omul acela se va socoti ca un varsator de
s�nge, si va pieri sufletul aceluia din poporul sau.
5. De aceea fiii lui Israil �n loc sa aduca jertfele lor pe c�mp, le vor
aduce Domnului la usile cortului marturiei, la preot, si le vor junghia jertfa de
m�ntuire acestea Domnului.
6. Si va varsa preotul s�ngele pe jertfelnic �mprejur �naintea Domnului la
usa cortului marturiei, si va aduce seul �ntru miros de buna mireasma Domnului.
7. Si nu vor mai junghia jertfele sale idolilor deserti dupa care ei
curvesc. Lege vesnica va fi voua �ntru neamurile voastre.
8. Si zi catre ei: oricine dintre fiii lui Israil, sau dintre fiii celor
venetici, care se afla �ntru voi, aduc�nd ardere de tot, sau jertfa;
9. Si la usa cortului marturiei nu o va aduce ca sa o jertfeasca Domnului,
va pieri omul acela din poporul sau.
10. Si oricine din fiii lui Israil, sau din veneticii, care se afla �ntru
voi, va m�nca orice s�nge, voi pune fata mea asupra aceluia, care man�nca s�nge,
si-l voi pierde pe el din poporul sau.
11. Pentru ca s�ngele este sufletul fiecarui trup, si eu l-am dat voua pe
jertfelnic, ca sa va curatiti sufletele voastre, ca s�ngele face curatenie pentru
suflet.
12. Pentru aceea am grait fiilor lui Israil: nimeni dintre voi sa nu
man�nce s�nge, nici cel venetic, care se afla �ntru voi, nu va m�nca s�nge.
13. Si oricine din fiii lui Israil sau din veneticii, care se afla �ntru
voi, va v�na hiara sau pasare, care se man�nca, sa verse s�ngele ei si sa-l
acopere cu pam�nt.
14. Ca s�ngele este sufletul fiecarui trup, pentru aceea am zis fiilor lui
Israil: s�ngele nici a unui trup sa nu m�ncati, ca s�ngele este sufletul fiecarui
trup, tot cel ce man�nca, va pieri.
15. Si oricine va m�nca mortaciune sau prins de hiara, fie mosnean ori
venetic, va spala hainele sale, si se va scalda cu apa, si necurat va fi p�na
seara, si dupa aceasta curat va fi.
16. Iar de nu va spala hainele sale, si nu-si va scalda trupul cu apa, va
purta faradelegea sa.

CAP. 18.
Spita neamului de s�nge.

Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:

2. Vorbeste fiilor lui Israil, si le spune: eu Domnul Dumnezeul vostru.
3. Dupa obiceiurile Eghipetului �ntru care ati nemernicit, sa nu faceti;
nici dupa obiceiurile pam�ntului Hanaan �ntru care voi baga pe voi, sa nu
vietuiti, si dupa legile lor sa nu umblati.
4. Judecatile mele sa le faceti, si poruncile mele sa le paziti, si sa
umblati �ntru ele, eu Domnul Dumnezeul vostru.
5. Si sa tineti toate poruncile mele si toate judecatile mele, si sa le
faceti pe ele; omul care le va face, viu va fi �ntr-�nsele, eu Domnul Dumnezeul
vostru.
6. Nimeni sa nu se apropie de vreo rudenie de s�nge a sa ca sa-i descopere
rusinea, eu Domnul.
7. Rusinea tatalui tau si rusinea mumei tale sa nu o descoperi, pentru ca
muma-ti este, sa nu descoperi rusinea ei.
8. Rusinea femeii tatalui tau sa nu o descoperi, ca rusinea tatalui tau
este.
9. Rusinea surorii tale celei de pe tata sau de pe muma, care s-a nascut
acasa sau afara, sa nu descoperi rusinea lor.
10. Rusinea fetei fiului tau, sau a fetei fetei tale, sa nu descoperi
rusinea lor, ca a ta rusine este.
11. Rusinea fetei femeii tatalui tau sa nu o descoperi, sora de un pat
este, sa nu descoperi rusinea ei.
12. Rusinea surorii tatalui tau sa nu o descoperi, pentru ca ruda tatalui
tau este.
13. Rusinea surorii mumei tale sa nu o descoperi, pentru ca ruda mumei tale
este.
14. Rusinea fratelui tatalui tau sa nu o descoperi, si la femeia lui sa nu
intri, pentru ca ruda-ti este.
15. Rusinea nurorii tale sa nu o descoperi, ca femeia fiului tau este, sa
nu descoperi rusinea ei.
 16. Rusinea femeii fratelui tau sa nu o descoperi, ca rusinea fratelui tau
este.
17. Rusinea femeii si a fetei ei sa nu o descoperi. Fata feciorului ei si
fata fetei ei sa nu o iei, ca sa descoperi rusinea lor, ca rude sunt tie,
pag�natate este.
18. Sa nu o iei tiitoare pe sora femeii tale, ca sa descoperi rusinea ei
peste d�nsa, �nca fiind ea vie.
19. Si la femeie �ntru osebirea necuratiei ei, sa nu intri ca sa-i
descoperi rusinea ei.
20. Si la femeia deaproapelui tau sa nu dai patul semintii tale,
p�ngarindu-te cu ea.
21. Si din sam�nta ta sa nu dai a sluji spre jertfa idolului Moloh, ca sa
nu spurci muntele cel sf�nt al Domnului Dumnezeului vostru, eu Domnul.
22. Si cu barbat sa nu dormi ca si cu femeie, ca spurcaciune este.
23. La nici o vita din cele cu patru picioare sa nu dai patul tau �ntru
sam�nta, ca sa te spurci cu d�nsa. Si femeia sa nu stea la nici o vita din cele cu
patru picioare sa se �mpreune, pentru ca ur�ciune este.
24. Sa nu va spurcati cu nici una dintr-acestea, caci cu toate acestea s-au
spurcat neamurile, care eu le arunc dinaintea fetei voastre.
25. Si s-a spurcat pam�ntul, si le-am rasplatit lor nedreptate pentru
aceea, si a ur�t pam�ntul pe cei ce locuiesc pe d�nsul.
26. Si paziti toate legile mele, si toate poruncile mele, si sa nu faceti
nici una din toate spurcaciunile acestea, fie mosneanul, fie nemernicul cel venit
�ntru voi.
27. Ca toate spurcaciunile acestea le-au facut oamenii pam�ntului, care au
fost mai �nainte de voi, si s-a spurcat pam�ntul.
28. Si ca sa nu va urasca pe voi pam�ntul c�nd �l veti spurca, cum a ur�t
pe neamurile cele mai �nainte de voi.
29. Ca oricine va face spurcaciune de aceasta, va pieri din poporul sau.
30. Deci paziti poruncile mele; sa nu faceti nimic din obiceiurile cele
spurcate, care erau mai �nainte de voi, si sa nu va spurcati cu acelea, ca eu sunt
Domnul Dumnezeul vostru.

CAP. 19.
T�lcuirea poruncilor.

Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:

2. Vorbeste adunarii fiilor lui Israil, si le spune: fiti sfinti, ca sf�nt
sunt eu Domnul Dumnezeul vostru.
3. Fiecare sa se teama de tatal sau si de muma sa, sarbatorile mele sa le
paziti; eu Domnul Dumnezeul vostru.
4. Sa nu va duceti la idoli, si dumnezei varsati sa nu va faceti; eu sunt
Domnul Dumnezeul vostru.
5. Si de veti jertfi jertfa de m�ntuire Domnului, jertfiti de buna voie.
6. Se va m�nca �n ziua �n care o veti jertfi, si a doua zi; iar ce va
ram�ne pe a treia zi, cu foc se va arde de tot.
7. Iar de va �ndrazni cineva sa man�nce din ea a treia zi, spurcata este,
nu se va primi.
8. Iar cel ce o va m�nca, pacat va avea, pentru ca a spurcat sfintele
Domnului, si cei ce vor m�nca, vor pieri din poporul sau.
9. Si c�nd veti secera holdele pam�ntului vostru, sa nu secerati de tot
tarina voastra, si cele ce cad de la secera ta, sa nu le aduni.
10. Si via ta sa n-o culegi de a doua oara, nici boabele viei tale sa nu le
aduni, saracului si nemernicului sa le lasi acelea; eu Domnul Dumnezeul vostru.
11. Sa nu furati, sa nu mintiti, si nimeni sa nu �nsele pe aproapele.
12. Sa nu va jurati str�mb cu numele meu, si sa nu spurcati numele cel
sf�nt al Dumnezeului vostru; eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
13. Sa nu faci nedreptate vecinului, nici sa-l jefuiesti, si sa nu ram�na
simbria slugii tale la tine p�na dimineata.
14. Sa nu graiesti de rau pe surd, si �naintea orbului sa nu pui piedica,
si sa te temi de Dumnezeul tau; eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
15. Sa nu faceti nedreptate la judecata, si sa nu cauti �n fata saracului,
nici sa te sfiesti de fata celui puternic, cu dreptate sa judeci pe vecinul tau.
16. Sa nu umbli cu viclesug �ntru neamul tau, nici sa te ridici asupra
vietii vecinului tau; eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
17. Sa nu urasti pe fratele tau �ntru inima ta; ci vei mustra pe aproapele
tau, ca sa nu ai pentru d�nsul pacat.
18. Sa nu-ti izb�ndesti cu m�na ta, nici sa tii m�nie asupra fiilor
poporului tau. Sa iubesti pe aproapele tau ca �nsuti pe tine; eu sunt Domnul
Dumnezeul vostru.
19. Legea mea sa o paziti, vitele tale sa nu le faci a se �mpreuna cu alt
soi, si �n tarina ta sa nu semeni doua feluri de sam�nta, si cu haina tesuta din
doua feluri osebite sa nu te �mbraci.
20. Si de va dormi cineva cu femeie pat de sam�nta, si aceea va fi roaba
unui om, si ea cu rascumparare nu s-a rascumparat, slobozenie nu s-a dat ei,
certare va fi lor; iar sa nu moara, pentru ca nu s-a dat ei slobozenie.
21. Ci va aduce pentru vina sa Domnului la usa cortului marturiei un berbec
ca jertfa pentru vinovatie.
22. Si se va ruga preotul pentru d�nsul de pacatul ce a facut, aduc�nd
berbecul �naintea Domnului, si se va ierta lui pacatul, care l-a sav�rsit.
23. Iar dupa ce veti intra �n pam�ntul, care �l da voua Domnul Dumnezeul
vostru, si veti sadi orice pom de m�ncat, veti curata �mprejur necuratia lui.
Rodul lui �n trei ani va fi voua necurat, sa nu se man�nce.
24. Iar �n anul al patrulea tot rodul lui va fi sf�nt spre lauda Domnului.
25. Iar �n anul al cincilea veti m�nca rodul lui, si veti aduna rodurile
lui; eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
26. Sa nu m�ncati pe munti, nici sa vrajiti, nici la vraje de pasari sa nu
cautati.
27. Sa nu va �ncretiti parul capului vostru, nici sa stricati fata barbei
voastre.
28. Si taieturi pentru suflet sa nu faceti �n trupul vostru, si slove
�mpunse sa nu faceti �ntru voi; eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
29. Sa nu p�ngaresti fata ta d�ndu-o spre curvie, ca pamantul sa nu fie loc
de curvie, si sa se umple de faradelege.
30. S�mbetele mele sa le paziti, si de cele sfinte ale mele sa va temeti;
eu sunt Domnul.
31. Sa nu mergeti la cei ce vrajesc, si de desc�ntatori sa nu va lipiti, ca
sa va spurcati cu ei; eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
32. Inaintea celui carunt sa te scoli, si sa cinstesti fata celui batran,
si sa te temi de Dumnezeul tau; eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
33. Iar de va veni vreun nemernic �n pam�ntul vostru, sa nu-l necajiti pe
el.
34. Ca si mosneanul cel de pam�nt sa fie �ntru voi nemernicul care vine la
voi, si sa-l iubesti pe el ca si pe tine; ca si voi nemernici ati fost �n pam�ntul
Eghipetului; eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
35. Sa nu faceti nedreptate la judecata, �n masuri, �n greutati si �n
cumpene.
36. Cumpene drepte, greutati drepte si masuri drepte sa fie la voi; eu sunt
Domnul Dumnezeul vostru, cel ce v-am scos pe voi din pam�ntul Eghipetului.
37. Sa paziti toata legea mea si toate poruncile mele, si sa le faceti pe
ele; eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

CAP. 20.
Pedepse pentru pacate.

Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:

 2. Vorbeste fiilor lui Israil: de va fi cineva din fiii lui Israil, sau
din cei ce s-au facut venetici �n Israil, care va da din sam�nta sa idolului
Moloh, cu moarte sa se omoare, neamul cel de pe pam�ntul acela �l va omor� cu
pietre.
3. Eu voi pune fata mea asupra omului aceluia, si-l voi pierde pe el din
poporul sau, pentru ca a dat sam�nta sa idolului, ca sa spurce cele sfinte ale
mele, si ca sa spurce numele celor sfintiti mie.
4. Iar daca locuitorii pam�ntului vor trece cu vederea pe omul acela, care
va fi dat fii sai lui Moloh, si nu-l vor omor� pe el,
5. Voiu pune fata mea asupra omului aceluia si asupra semintiei lui, si
voi pierde din poporul sau pe el si pe toti c�ti se unesc �ntr-un g�nd cu el, ca
sa curveasca dupa Moloh.
6. Oricine se va duce la desc�ntatori sau la vrajitori, ca sa curveasca
dupa d�nsii, voi pune fata mea asupra sufletului aceluia, si-l voi pierde din
poporul sau.
7. Si veti fi sfinti, ca sf�nt sunt eu Domnul Dumnezeul vostru.
8. Sa paziti poruncile mele, si sa le faceti pe ele; eu sunt Domnul cel ce
va sfintesc pe voi.
9. Oricine va blestema pe tatal sau sau pe muma sa, cu moarte sa se
omoare; pe tatal sau sau pe muma sa a blestemat, vinovat este.
10. Omul care va preacurvi cu femeie, care are barbat, sau care va
preacurvi cu femeia vecinului sau, cu moarte sa se omoare si preacurvarul si
preacurva.
11. Cel ce se va culca cu femeia tatalui sau, rusinea tatalui sau a
descoperit, cu moarte sa se omoare, am�ndoi vinovati sunt.
12. De va dormi cineva cu nora sa, cu moarte sa se omoare am�ndoi; ca
pag�natate a facut, vinovati sunt.
13. Cine se va culca cu barbat ca si cu femeie, spurcaciune au facut
am�ndoi, cu moarte sa se omoare, vinovati sunt.
14. Cine ar lua femeie si pe muma ei, faradelege este; cu foc sa-l arda pe
el si pe ele, ca sa nu fie faradelege �ntru voi.
15. Cine va �ndrazni a se culca cu dobitoc, cu moarte sa se omoare, si
dobitocul sa-l omor�ti.
16. Femeia care va merge la orice dobitoc, ca sa se ;mpreune cu dansul, sa
omorati femeia si dobitocul, cu moarte sa se omoare, vinovati sunt.
17. Care va lua pe sora cea de pe tatal sau, sau de pe muma sa, si va vedea
rusinea ei, si ea va vedea rusinea lui, ocara este, sa piara �naintea fiilor
neamului lor, rusinea surorii sale a descoperit, pacatul vor purta.
18. Barbatul care va avea pat cu femeia, care are curgerea firii cea de
luna, si va descoperi rusinea ei, izvorul ei a descoperit, si ea a descoperit
curgerea s�ngelui sau, am�ndoi sa piara din neamul sau.
19. Rusinea surorii tatalui tau si a surorii mumei tale sa nu o descoperi,
pentru ca rudenie a descoperit, pacat vor avea.
20. Oricare va dormi cu rudenia sa, rusinea rudeniei sale a descoperit,
fara de fii sa moara.
21. Iar de va lua cineva femeia fratelui sau, necuratie este, rusinea
fratelui sau a descoperit, fara de fii sa moara.
22. Paziti toate poruncile mele si judecatile mele, si sa le faceti pe ele,
ca sa nu va urasca pe voi pam�ntul �ntru care va duc eu pe voi, ca sa locuiti pe
el.
23. Si sa nu umblati dupa legile neamurilor, care eu le gonesc dinaintea
voastra, ca toate acestea le-au facut, si le-am ur�t pe ele.
24. Deci zic voua: veti mosteni pam�ntul lor, si eu voi da pe el voua sa-l
mosteniti, pam�ntul, care curge lapte si miere; eu Domnul Dumnezeul vostru cel ce
v-am ales pe voi din toate neamurile.
25. Sa osebiti �ntru dobitoacele cele curate si �ntru cele necurate, si
�ntru pasarile curate si �ntru cele necurate, si sa nu spurcati sufletele
voastre cu dobitoacele si cu pasarile, si cu toate cele ce se t�rasc pe pam�nt pe
care vi le-am deosebit sa fie necurate.
26. Fiti mie sfinti, ca sf�nt sunt eu Domnul Dumnezeul vostru cel ce v-am
ales pe voi din toate neamurile, ca sa fiti ai mei.
27. Oricare barbat sau femeie dintre voi se va face desc�ntator sau
vrajitor, cu moarte sa se omoare, cu pietre sa-i ucideti, vinovati sunt.

CAP. 21.
Purtarea preotului.

Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd: vorbeste preotilor fiii lui Aaron, si le
spune: sa nu se atinga de mort din poporul sau ca sa nu se spurce.
2. Fara numai de ruda cea de aproape a lor: tata, muma, fii, fiice si
frate.
3. Si de sora sa fecioara cea mai aproape de el, care nu este �mpreunata
cu barbat, de acestia se va atinge.
4. De nimeni altul din poporul sau sa nu se atinga ca sa nu se spurce.
5. Capul sa nu va radeti, nici sa va retezati barba, nici sa va faceti
taieturi pe trup pentru morti.
6. Sfinti sa fie Dumnezeului lor, si sa nu spurce numele Dumnezeului lor,
pentru ca jertfele Domnului, darurile Dumnezeului lor ei le aduc, deci sa fie
sfinti.
7. Muiere curva si spurcata sa nu ia, nici lepadata de barbatul ei sa nu
ia, ca sf�nt este Domnului Dumnezeului sau.
8. �l vei sfinti pe el, ca darurile Domnului Dumnezeului vostru el le
aduce; sf�nt sa fie, ca sf�nt sunt eu Domnul, cel ce sfintesc pe ei.
9. Daca fata vreunui preot se va spurca curvind, numele tatalui sau
spurca, �n foc sa se arda.
10. Si preotul cel mare �ntru fratii sai, peste a carui cap s-a turnat din
untul cel de lemn al ungerii, si s-a sfintit, ca sa se �mbrace cu haine, capul sa
nu-si descopere, si hainele sa nu si le rupa.
11. Si la nici un mort sa nu intre, nici chiar de tatal sau sau de muma sa
nu se va atinge.
12. Din cele sfinte nu va iesi, ca sa nu p�ngareasca cele sfinte ale
Dumnezeului sau, pentru ca untuldelemn cel sf�nt al ungerii Dumnezeului lui este
peste d�nsul; eu Domnul.
13. Acesta sa ia femeie fecioara din neamul sau.
14. Iar vaduva, lepadata, spurcata sau curva, de aceasta sa nu ia, fara
numai fecioara din poporul lui sa-si ia femeie.
15. Ca sa nu spurce sam�nta lui �ntru poporul sau; eu Domnul Dumnezeu cel
ce sfintesc pe el.
16. Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:
17. Vorbeste lui Aaron, si-i spune: oricare om din sam�nta ta �ntru rudele
voastre �ntru care va fi prihana, sa nu se apropie a aduce darurile Dumnezeului
sau.
18. Tot omul �ntru care este prihana nu se va apropia; omul cel orb, sau
cel schiop, sau cel cu nasul taiat, sau cel cu urechile taiate.
19. Sau omul a carui este m�na rupta, sau piciorul rupt.
20. Sau ghebos, sau cu ochii urdurosi, sau cu albeata, sau omul �ntru care
este r�ie salbatica, sau pecingine, sau cu un bos.
21. Oricine din sam�nta lui Aaron preotul �ntru care este prihana, sa nu
se apropie a aduce jertfele Dumnezeului sau, ca prihana este �ntru el, sa nu se
apropie a aduce darurile lui Dumnezeu.
22. Darurile lui Dumnezeu sunt prea sfinte, si din cele sfinte va m�nca.
23. Iar la catapeteazma nu va veni, si de jertfelnic nu se va apropia,
pentru ca are prihana, si nu va spurca cele sfinte ale Dumnezeului sau; ca eu sunt
Domnul cel ce sfintesc pe d�nsii.
24. Deci Moisi a spus acestea lui Aaron, fiilor lui si tuturor fiilor lui
Israil.
CAP. 22.
�nsusirea jertfei.

Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:

2. Vorbeste lui Aaron si fiilor lui: sa se fereasca de sfintele pe care
fiii lui Israil le jertfesc mie, si sa nu spurce numele meu cel sf�nt, eu Domnul.
3. Zi lor: �ntru neamurile voastre, orice om din sam�nta voastra care se
va apropia de cele sfinte, pe care le vor aduce fiii lui Israil Domnului, c�nd
este necuratia pe d�nsul, va pieri sufletul acela dinaintea mea; eu Domnul
Dumnezeul vostru.
4. Si orice om din sam�nta lui Aaron preotul, care este lepros, sau �i
curge sam�nta, sa nu man�nce din cele sfinte, p�na ce se va curati. Si cel ce se
va necurata prin atingere de vreun mort, sau de om din care curge sam�nta patului.
5. Sau cel ce se va atinge ori de ce vietate necurata, care-l spurca pe
el, sau de om care spurca pe el prin orice necuratie a lui;
6. Cel ce se va atinge de acestea, necurat va fi p�na seara, sa nu man�nce
din cele sfinte.
7. P�na ce-si va spala trupul sau cu apa; iar c�nd va apune soarele, curat
va fi, si atunci va putea m�nca din cele sfinte, ca p�inea a lui este.
8. Mortaciune si prins de hiara sa nu man�nce, ca sa nu se spurce cu ele;
eu Domnul.
9. Si vor pazi poruncile mele, ca sa nu aiba pentru ele pacat, si sa moara
pentru ele, de le vor spurca pe ele; eu Domnul Dumnezeu, cel ce sfintesc pe ei.
10. Si nici un strain sa nu man�nce din jertfe, fie nemernicul preotului,
fie naimitul, nu va m�nca din cele sfinte.
11. Iar de va avea preotul o sluga cumparata cu argint, acesta va m�nca din
p�inile lui, si cei nascuti �n casa lui, si acestia vor m�nca din p�inile lui.
12. Si fata preotului de se va marita dupa barbat de neam strain, ea din
p�rga cea sf�nta nu va m�nca.
13. Fata preotului de va ram�ne vaduva, sau va fi lepadata, si sam�nta nu
va fi �ntru ea, se va �ntoarce la casa tatalui sau unde a trait ca fata, din
p�inile tatalui sau va m�nca, iar cei de neam strain nimeni nu va m�nca din ele.
14. Omul cel care va m�nca cele sfinte din nestiinta, va adauga a cincea
parte la acelea, si va da preotului jertfa.
15. Ca sa nu spurce cele sfinte ale fiilor lui Israil, care le-au adus ei
Domnului.
16. Nici sa aduca asupra sa faradelegea pacatului m�nc�nd jertfele lor; ca
eu sunt Domnul cel ce sfintesc pe ei.
17. Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:
18. Vorbeste lui Aaron, fiilor lui si la toata adunarea lui Israil, si le
spune lor: oricine din fiii lui Israil, sau din nemernici, care locuiesc la d�nsii
�ntru Israil, va aduce daruri de fagaduinta de buna voie, sau de ardere de tot,
19. Vor fi primite cele ce sunt fara de prihana, parte barbateasca de
cirezi, sau din oi, sau din capre.
20. Nici una din cele ce au prihana �ntru sine, sa nu aduca Domnului,
pentru ca nu va fi primita.
21. Si oricine va aduce jertfa de m�ntuire Domnului, �ndeplinind o
fagaduinta, ori o jertfa de buna voie �nsa praznicele voastre fie din boi, sau din
oi, sa fie curata, spre a fi primita, sa nu aiba prihana.
22. Orb, sau strivit, sau cu limba taiata, sau cu negi, sau r�ios, sau
pecinginos, de acestea sa nu se aduca Domnului, si sa nu primiti din ele la
jertfelnicul Domnului.
23. Si vitel, sau oaie cu urechile taiate, sau cu coada taiata, acelea sa
le junghii pentru tine; iar pentru fagaduinta ta nu se vor primi.
24. Cele cu vreun madular zdrobit, sucit, taiat si smuls, sa nu aduci de
acestea Domnului, si �n pam�ntul vostru sa nu faceti asa.
25. Nici din m�na celui de neam strain sa nu aduceti daruri Dumnezeului
vostru din toate acestea, ca stricaciune si prihana este �ntr-�nsele, nu vor fi
primite acestea.
26. Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:
27. Vitelul, oaia sau capra dupa ce se va naste, va fi sapte zile sub muma
sa; iar a opta zi, si de aici �nainte se va primi spre daruri, jertfa Domnului.
28. Vaca si oaie sa nu junghiati �n aceiasi zi cu fatul lor.
29. Iar de veti aduce jertfa de bucurie Domnului, de buna voia voastra sa o
jertfiti pe ea.
30. Aceasta �ntr-acea zi sa o m�ncati, nu lasati din carnuri pe a doua zi;
eu Domnul.
31. Sa paziti poruncile mele si sa le faceti pe ele; eu Domnul.
32. Sa nu spurcati numele meu cel sf�nt, si ma voi sfinti �ntru fii lui
Israil; eu sunt Domnul cel ce va sfintesc pe voi.
33. Cel ce v-am scos pe voi din pam�ntul Eghipetului, ca sa va fiu voua
Dumnezeu; eu Domnul.

CAP. 23.
Despre sarbatori.

Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:

2. Vorbeste fiilor lui Israil si le spune: sarbatorile Domnului, care le
veti chema sfinte, acestea sunt sarbatorile mele.
3. Sase zile veti lucra, iar ziua a saptea este s�mbata, zi de odihna
numita sf�nta Domnului; nici un lucru sa nu faceti, ca este s�mbata Domnului �n
toate locuintele voastre.
4. Acestea sunt sarbatorile Domnului numite sfinte pe care le veti vesti
la vremea lor.
5. �n luna dintai, �n a patrusprezecea zi a lunii catre seara este pasha
Domnului.
6. Si �n ziua a cincisprezecea a lunii acestia, sarbatoarea azimelor
Domnului, sapte zile azime sa m�ncati.
7. Si ziua cea dintai chemare sf�nta va fi voua, nici un lucru de slujba
sa nu faceti.
8. Sapte zile sa aduceti arderi de tot Domnului, iar ziua a saptea numita
sf�nta va fi voua, nici un lucru de slujba sa nu faceti.
9. Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:
10. Vorbeste fiilor lui Israil si le spune: c�nd veti intra �n pam�ntul,
care eu �l dau voua, si veti secera secerisul lui, veti aduce un snop p�rga
secerii voastre la preot.
11. Si va aduce snopul �naintea Domnului primit voua, a doua zi dupa cea
dint�i a Pastelui �l va aduce preotului.
12. Si �n aceiasi zi, odata cu snopul, veti jertfi un miel curat de un an,
ardere de tot Domnului.
13. La jertfa lui veti adauga doua zecimi de faina curata facuta cu
untdelemn, jertfa Domnului spre miros de buna mireasma Domnului, cu turnarea ei un
sfert de hin de vin.
14. P�ine si spice frecate noua sa nu m�ncati p�na �n ziua aceasta, c�nd
veti aduce darurile Dumnezeului vostru; lege vesnica �n neamurile voastre, �n
toata locuinta voastra.
15. Si de a doua zi de Pasti din ziua �n care veti aduce snopul punerii
�nainte, sa numarati sapte saptam�ni �ntregi.
16. P�na a doua zi a saptam�nii celei mai de pe urma sa numarati cincizeci
de zile.
17. Si veti aduce jertfa noua Domnului, din locasurile voastre veti aduce
p�ini spre punere �nainte, doua p�ini; din doua zecimi de faina curata vor fi
p�inile dospite coapte Domnului, din p�rga roadelor.
18. Si cu p�inile veti aduce sapte miei de un an, curati, un vitel din
cireada si doi berbeci curati, care vor fi ardere de tot Domnului, si jertfele lor
cu turnarile lor jertfa, miros de buna mireasma Domnului.
19. Si veti jertfi un tap din capre pentru pacat, si doi miei de un an,
jertfa de m�ntuire, cu p�inile cele din p�rga roadelor.
20. Si le va pune pe ele preotul cu p�inile cele din p�rga roadelor aducere
�nainte Domnului, cu cei doi miei, sfinte vor fi Domnului; vor fi ale preotului
care le jertfeste.
21. Si veti chema ziua aceasta numita, sf�nta va fi voua; tot lucrul de
slujba sa nu faceti �ntr-�nsa; lege vesnica �ntru neamurile voastre �n toata
locuinta voastra.
22. Iar c�nd secerati holdele pam�ntului vostru, spicele ramase �n tarina
sa nu le adunati, si c�nd seceri tu, ce cade din secere sa nu culegi, celui sarac
si celui nemernic sa le lasi acelea; eu Domnul Dumnezeul vostru.
23. Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:
24. Vorbeste fiilor lui Israil si le spune: �n ziua dintai a lunii a saptea
veti serba pomenirea tr�mbitelor, numita sf�nta va fi voua.
25. Nici un lucru de slujba sa nu faceti, ci sa aduceti ardere de tot
Domnului.
26. Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:
27. �n ziua a zecea a lunii acestia a saptea, este ziua �mpacarii, numita
sf�nta va fi voua; veti smeri sufletele voastre, si veti aduce ardere de tot
Domnului.
28. Nici un lucru sa nu faceti �n ziua aceasta, ca zi de �mpacare este
aceasta pentru voi, sa va rugati pentru voi �naintea Domnului Dumnezeului vostru.
29. Tot omul care nu se va smeri �n ziua aceasta, va pieri din poporul sau.
30. Si cel ce va lucra �n ziua aceasta, va pieri omul acela din poporul
sau.
31. Nici un lucru sa nu faceti; lege vesnica �ntru neamurile voastre,
�ntru toate locasurile voastre.
32. S�mbata s�mbetelor va fi voua, sa smeriti sufletele voastre din ziua a
noua a lunii, de seara p�na a doua zi seara, veti serba s�mbetele voastre.
33. Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:
34. Vorbeste fiilor lui Israil si le spune: �n ziua a cinsprezecea a lunii
a saptea, este sarbatoarea corturilor, sapte zile Domnului.
35. Si ziua cea dintai, numita sf�nta va fi, nici un lucru de slujba sa nu
faceti.
36. Sapte zile veti aduce arderi de tot Domnului, iar ziua a opta numita
sf�nta va fi voua, si veti aduce arderi de tot Domnului. Ziua iesirii este, nici
un lucru de slujba sa nu faceti.
37. Acestea sunt sarbatorile Domnului, pe care le veti vesti numite sfinte,
ca sa aduceti Domnului arderi de tot, cu jertfele lor si cu turnarile lor �n
fiecare zi.
38. Osebit de cele din s�mbetele Domnului, de darurile voastre, de toate
fagaduintele voastre si osebit de darurile ce veti aduce de buna voie Domnului.
39. �n ziua a cinsprezecea a lunii acestia a saptea dupa ce veti str�nge
roadele pam�ntului, sa tineti sarbatoare Domnului sapte zile; �n ziua dintai
odihna, si �n ziua a opta odihna.
40. Si veti lua �n ziua dintai rod din pom frumos, si ramuri de finic, si
st�lpari de lemn tufos, si salcii si st�lpari de Agnu de la r�u, si va veti veseli
�naintea Domnului Dumnezeului vostru.
41. Sapte zile �n an, lege vesnica �ntru neamurile voastre, �n luna a
saptea veti serba aceasta.
42. �n corturi veti locui sapte zile, tot mosneanul �ntru Israil va locui
�n corturi.
43. Ca sa vada semintiile voastre, ca �n corturi am facut a locui pe fiii
lui Israil, c�nd i-am scos pe ei din pam�ntul Eghipetului; eu Domnul Dumnezeul
vostru.
44. Si a spus Moisi sarbatorile Domnului fiilor lui Israil.
CAP. 24.
Sfesnicul si p�inile punerii �nainte.

Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:

2. Porunceste fiilor lui Israil, sa aduca la tine untdelemn de maslin
curat si limpede la lumina, sa arda lumina pururea afara de catapeteazma �n cortul
marturiei.
3. Si �l va aprinde Aaron si fiii lui de seara p�na dimineata �naintea
Domnului pururea; lege vesnica �n neamurile voastre.
4. �n sfesnicul cel curat, veti aprinde luminile �naintea Domnului p�na
dimineata.
5. Si veti lua faina curata, si veti face dintr-�nsa douasprezece p�ini,
din doua zecimi sa fie o p�ine.
6. Si le veti pune pe ele doua r�nduri, fiecare r�nd de sase p�ini pe masa
cea curata �naintea Domnului.
7. Si veti pune la fiecare r�nd tam�ie curata si sare, si vor fi p�inele
spre pomenire puse �naintea Domnului.
8. �n toata s�mbata se vor pune �naintea Domnului pentru fiii lui Israil,
lege vesnica.
9. Si vor fi ale lui Aaron si ale fiilor lui, si le vor m�nca �n loc
sf�nt, ca sunt prea sfinte. Acestea vor fi ale lor din cele ce se jertfesc
Domnului, lege vesnica.
10. Si a iesit feciorul unei Israilitence, si acesta era fecior de
eghiptean �ntru fiii lui Israil, si s-a sfadit �n tabara cel din Israiliteanca cu
un Israilitean.
11. Si feciorul cel din femeie Israiliteanca hulind numele Domnului si
blestem�nd, l-a adus pe el la Moisi; muma lui se numea Salomit, fata lui Davri din
semintia lui Dan.
12. Si l-a pus pe el �n temnita ca sa-l judece, cum va porunci Domnul.
13. Si a grait Domnul catre Moisi, zic�nd:
14. Scoate afara de tabara pe cel ce a blestemat, si toti cei ce l-au auzit
sa puna m�inile pe capul lui, si sa-l ucida cu pietre toata adunarea.
15. Si graieste fiilor lui Israil, si zi catre d�nsii: omul, care va
blestema pe Dumnezeu, pacat va avea.
16. Iar care va huli numele Domnului, cu moarte sa se omoare, cu pietre sa-
l ucida toata adunarea lui Israil, ori venetic, ori mosnean, c�nd huleste numele
Domnului, sa moara.
17. Si cel ce va lovi pe vreun om, si va muri, cu moarte sa se omoare.
18. Si care va lovi dobitoc, si va muri, sa plateasca viata pentru viata.
19. Si de va vatama cineva pe deaproapele sau, cum a facut el, asa sa i se
faca si lui.
20. Fr�ntura pentru fr�ntura, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, dupa
cum va vatama pe om, asa sa se faca si lui.
21. Deci cine va lovi dobitoc, si va muri, sa dea altul �n loc, iar cel ce
va lovi om, si va muri, cu moarte sa se omoare.
22. O dreptate sa fie celui nemernic si celui mosnean, ca eu sunt Domnul
Dumnezeul vostru.
23. Si a grait Moisi fiilor lui Israil, si pe cel ce a blestemat l-au scos
afara de tabara, si l-au ucis cu pietre; deci fiii lui Israil au facut precum au
poruncit Domnul lui Moisi.

CAP. 25.
Anul jubileu.

Grait-au Domnul catre Moisi �n muntele Sinai, zic�nd:

2. Vorbeste fiilor lui Israil, si le spune: dupa ce veti intra �n pam�ntul
care-l dau eu voua, veti tinea s�mbetele Domnului, spre odihna pam�ntului care eu
dau voua.
 3. Sase ani vei semana tarina ta, si sase ani vei taia via ta, si vei
aduna roada ei.
4. Iar �n al saptelea an, va fi serbare spre odihna pam�ntului, s�mbata
Domnului, tarina ta nu o vei semana, si via ta nu o vei taia.
5. Si cele ce cresc singure �n tarina ta sa nu le seceri, nici strugurul
cel de p�rga sa nu-l culegi, an de odihna sa fie pam�ntului.
6. Bucatele pam�ntului din anul odihnei vor fi tie, slugii tale, slujnicii
tale, naimitului tau si nemernicului, care locuieste cu tine.
7. Si vitelor tale si hiarelor celor din pam�ntul tau, va fi toata roada
lui de m�ncat.
8. Si vei numara tie sapte saptam�ni de ani, de sapte ori c�te sapte ani
de odihna, si vor fi tie sapte saptam�ni de ani, patruzeci si noua de ani.
9. Si veti vesti cu glas de tr�mbita �n tot pam�ntul vostru �n luna a
saptea �n ziua a zecea a lunii, �n ziua curatirii, veti vesti cu tr�mbita �n tot
pam�ntul vostru.
10. Si veti sfinti anul al cincizecilea, si veti vesti slobozire pe pam�nt
tuturor celor ce locuiesc pe d�nsul. Anul slobozirii va fi voua semn, ca sa se
�ntoarca fiecare la mosia sa, si fiecare la casa sa se va �ntoarce.
11. Semn de slobozenie va fi voua anul al cincizecilea; �n acest an sa nu
semanati, nici sa secerati cele ce cresc singure, si nici sa culegeti p�rga lui.
12. Pentru ca este semnul slobozeniei, sf�nt va fi voua, din c�mp veti
m�nca roadele lui.
13. �n anul acesta de slobozenie se va �ntoarce fiecare la mosia sa.
14. Iar de vei vinde vreun lucru aproapelui tau, sau de vei cumpara ceva de
la el, sa nu �nsele nimeni pe aproapele sau.
15. Dupa numarul anilor celor de la slobozenie, vei cumpara de la
deaproapele; dupa numarul anilor rodurilor va vinde tie.
16. Dupa c�t de multi ani vor fi, va �nmulti pretul sau, si dupa c�t mai
putini ani vor fi, va �mputina pretul sau, de vreme ce dupa numarul rodurilor
sale, asa va vinde tie.
17. Nimeni sa nu �nsele pe deaproapele sau, ci sa te temi de Domnul
Dumnezeul tau; eu Domnul Dumnezeul vostru.
18. Faceti toate cele r�nduite de mine, paziti poruncile mele si le
�mpliniti pe ele, si veti locui fara de frica pe pam�nt.
19. Pam�ntul va da rodurile sale, si veti m�nca �ntru satiu, si veti locui
fara de frica pe d�nsul.
20. Iar de veti zice: ce vom m�nca �n anul acesta al saptelea, de nu vom
semana si de nu vom aduna rodurile noastre?
21. Eu voi trimite binecuv�ntarea mea �n anul al saselea, si va da rodurile
sale pe trei ani.
22. Veti semana �n anul al optulea, si veti m�nca din roade vechi p�na la
al noualea an, p�na ce vor veni rodurile lui, veti m�nca cele vechi din anii
trecuti.
23. Pam�ntul nu se va vinde de veci; pentru ca al meu este pam�ntul, ca voi
nemernici si trecatori sunteti �naintea mea.
24. Si pentru tot pam�ntul mostenirii voastre veti da rascumparare
pam�ntului.
25. Iar de va saraci fratele tau cel ce este cu tine, si va vinde din mosia
sa, va veni cel ce este rudenie aproape cu el, si va rascumpara v�nzarea fratelui
sau.
26. Iar de nu va avea cineva rudenie, si-i va da m�na si va putea afla de
ajuns ca sa poata rascumpara,
27. Atunci va socoti anii v�nzarii lui, si ce trece, va �ntoarce omului
care i-a v�ndut lui, si se va �ntoarce la mosia sa.
28. Iar de nu va avea de ajuns ca sa-i �ntoarca lui, va fi v�nzarea acelui
ce o a cumparat p�na �n anul slobozirii; atunci �n anul slobozirii va iesi; iar
celalalt se va �ntoarce la mosia sa.
29. De va vinde cineva casa locuita �nconjurata cu ziduri, o va putea
rascumpara p�na la sf�rsitul anului; un an de zile o va putea rascumpara.
30. Iar de nu se va rascumpara p�na se va plini un an, casa cea din cetatea
�nconjurata cu zid, va fi de veci a celui ce o a cumparat si a urmasilor lui, si
nici �n anul slobozirii nu va iesi din ea.
31. Casele cele de prin satele, care n-au zid prin prejur, se vor socoti ca
tarina pam�ntului, ele totdeauna se vor putea rascumpara, si �n anul cel de
slobozenie vor iesi din ele.
32. Pentru cetatile Levitilor, Levitii vor putea rascumpara totdeauna
casele din cetatile mosiei lor.
33. Si oricare va cumpara de la Leviti, va iesi �n anul slobozeniei din
casa v�nduta lui �n cetatea mosiei lor; caci casele din cetatile Levitilor, mosie
lor sunt �ntru fiii lui Israil.
34. Tarinile cele de pe l�nga cetatile lor, nu se vor vinde, ca mosie
vesnica este lor aceasta.
35. De va saraci fratele tau, si nu va putea munci la tine, ajuta-l pe el
ca pe un nemernic si trecator, ca sa traiasca fratele tau pe l�nga tine.
36. Sa nu iei de la el camata, nici mai mult dec�t ai dat, ci sa te temi de
Dumnezeul tau; eu sunt Domnul, ca sa traiasca fratele tau cu tine.
37. Argintul tau sa nu-l dai lui �n camata, si pentru c�stig sa nu dai lui
bucatele tale.
38. Eu Domnul Dumnezeul vostru, cel ce v-am scos pe voi din pam�ntul
Eghipetului, ca sa va dau pam�ntul Hanaan, si sa va fiu voua Dumnezeu.
39. Iar de va veni la saracie fratele tau, si se va vinde tie, sa nu-ti
slujeasca sluga de rob.
40. Ca un naimit sau nemernic sa-ti fie tie, p�na la anul slobozeniei va
lucra la tine.
41. �n anul slobozeniei va iesi el cu fiii lui, si va merge la neamul sau,
si la mosia sa cea parinteasca se va �ntoarce.
42. Pentru ca robii mei sunt acestia, pe care i-am scos din pam�ntul
Eghipetului, nu se vor vinde cum se v�nd robii.
43. Sa nu-l �ngreuiezi pe el cu osteneala, ci te teme de Domnul Dumnezeul
tau.
44. Si orice slugi sau slujnice vei avea, sa fie din neamurile cele ce sunt
�mprejurul tau, dintr-acestia veti cumpara rob si roaba.
45. Din fiii nemernicilor care sunt �ntru voi, dintr-acestia veti cumpara;
si rudele lor c�ti se vor naste, �n pam�ntul vostru vor fi averea voastra.
46. Si veti �mparti pe ei fiilor vostri dupa voi, si �i veti mosteni �n
veci; iar din fratii vostri, din fiii lui Israil, nimeni sa nu asupreasca pe
fratele sau cu ostenele.
47. Iar daca veneticul sau nemernicul de l�nga tine, va fi cu dare de m�na,
si saracind fratele tau, se va vinde veneticului sau nemernicului celui de la
tine, sau celui din nastere nemernic,
48. Dupa ce se va vinde lui, se va putea rascumpara; unul dintre fratii lui
va rascumpara pe el.
49. Fratele tatalui sau sau fiul fratelui tatalui sau, va rascumpara pe el,
sau din rudeniile cele trupesti din semintia lui va rascumpara pe el; iar de-i va
da m�na, se va rascumpara singur.
50. Si se va socoti cu cel ce l-a cumparat pe el, din anul �n care s-a
v�ndut pe sine lui, p�na la anul slobozirii, si va fi pretul v�nzarii lui ca dupa
numarul anilor c�ti a slujit lui, ca zilele unui naimit.
51. Iar de vor fi mai multi ani, dupa numarul lor va �ntoarce rascumpararea
sa, din argintul v�nzarii sale.
52. Iar de vor fi putini ani p�na la anul slobozirii, se va socoti dupa
acesti ani.
53. Si va �ntoarce rascumpararea sa ca un naimit tocmit cu anul; nu-l vei
stap�ni pe el cu asprime �naintea ta.
54. Iar de nu se va rascumpara �n chipul acesta, atunci va iesi �n anul
slobozeniei, el cu fiii lui.
 55. Pentru ca si fiii lui Israil sunt robii mei, slugile mele sunt acestia
pe care eu i-am scos din pam�ntul Eghipetului; eu Domnul Dumnezeul vostru.

CAP. 26.
Blestemul si binecuv�ntarea.

Sa nu va faceti idoli, nici chipuri cioplite, nici st�lp sa nu va ridicati, nici

piatra ca semnul sa nu puneti �n pam�ntul vostru, ca sa va �nchinati ei; eu Domnul
Dumnezeul vostru.
2. S�mbetele mele sa le paziti, si de cele sfinte ale mele sa va temeti;
eu sunt Domnul.
3. De veti umbla �ntru poruncile mele, si de veti pazi �nvataturile mele
si le veti face pe ele,
4. Voiu da voua ploaie �n vremea sa, si pam�ntul va da rodurile sale, si
lemnele c�mpurilor vor da rodul sau.
5. Si va ajunge treierisul vostru la culesul viilor, si culesul va ajunge
la semanatura, si veti m�nca p�inea voastra �ntru satiu, si veti locui statornic
�n pam�ntul vostru, si razboi nu va trece prin pam�ntul vostru.
6. Si voi da pace �n pam�ntul vostru, si veti dormi si nu va fi cine sa va
sperie pe voi, si voi pierde hiarele cele rele din pam�ntul vostru.
7. Si veti goni pe vrajmasii vostri, si vor cadea �naintea voastra ucisi.
8. Si vor goni cinci din voi o suta, si o suta din voi vor goni zece mii,
si vor cadea vrajmasii vostri �naintea voastra de sabie.
9. Si voi cauta spre voi, si voi binecuv�nta pe voi, si voi creste pe voi,
si voi �nmulti pe voi, si voi �ntari legatura mea cu voi.
10. Veti m�nca roduri vechi si foarte vechi, si veti lepada pe cele vechi
ca sa puneti �n loc pe cele noi.
11. Si voi pune legatura mea �ntru voi, si nu va ur� sufletul meu pe voi.
12. Si voi umbla �ntru voi, si voi fi voua Dumnezeu, si voi veti fi mie
popor.
13. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, cel ce v-am scos pe voi din pam�ntul
Eghipetului, c�nd erati voi robi, si am rupt legatura jugului vostru, si v-am scos
pe voi cu putere.
14. Iar de nu ma veti asculta, nici veti face poruncile mele acestea,
15. Si nu va veti pleca lor si judecatilor mele, si de se va �ngreuia
sufletul vostru, ca sa nu faceti voi toate poruncile mele, si ca sa stricati
legatura mea.
16. Si eu voi face voua asa: aduce-voi asupra voastra lipsa, si r�ea si
galbinarea va orbi ochii vostri, si va topi sufletul vostru, si veti semana �n
zadar semintele voastre, si le vor m�nca potrivnicii vostri.
17. Si voi pune fata mea asupra voastra, si veti cadea �naintea vrajmasilor
vostri; si vor goni pe voi cei ce va urasc pe voi, si veti fugi negonindu-va
nimeni.
18. Si de nu ma veti asculta nici asa, voi adauga a va pedepsi pe voi de
sapte ori pentru pacatele voastre.
19. Si voi �nfr�nge semintia m�ndriei voastre, si va fi voua cerul ca de
fier, si pam�ntul vostru ca de arama.
20. Si va fi �n zadar taria voastra, si pam�ntul vostru nu va da sam�nta
sa, si lemnul tarinii voastre nu va da rodul sau.
21. Si daca si dupa aceasta veti umbla pe delaturi, si nu veti vrea sa ma
ascultati, voi adauga voua sapte rane pentru pacatele voastre.
22. Si voi trimite asupra voastra hiarele cele salbatice ale pam�ntului, si
vor m�nca pe voi, si vor nimici vitele voastre, si voi �mputina pe voi, si se vor
pustii caile voastre.
23. Si de nu va veti �nvata cu acestea, ci veti veni catre mine ratacind,
24. Si eu voi veni la voi cu m�nie mare, si voi lovi si eu pe voi de sapte
ori pentru pacatele voastre.
25. Si voi aduce peste voi sabie, care izb�ndeste izb�nda legaturii, si
veti fugi �n cetatile voastre, si voi trimite moarte peste voi, si va veti da �n
m�inile vrajmasilor vostri.
26. C�nd voi necaji pe voi cu lipsa de p�ine, si vor coace zece femei
p�inile voastre �ntr-un cuptor, si vor da p�inile voastre cu cumpana, si veti
m�nca, si nu va veti satura.
27. Iar de nu ma veti asculta nici cu acestea, ci veti veni la mine
ratacind,
28. Si eu voi veni la voi cu m�nie mare, si voi pedepsi si eu pe voi de
sapte ori dupa pacatele voastre.
29. Si veti m�nca trupurile feciorilor vostri, si trupurile fetelor voastre
veti m�nca.
30. Si voi pustii st�lpii vostri, si veti strica cele de lemn facute de
m�inile voastre, si voi pune oasele voastre peste oasele idolilor vostri, asa va
ur� pe voi sufletul meu.
31. Si voi lasa cetatile voastre, si voi pustii cele sfinte ale voastre, si
nu voi mirosi mirosul jertfelor voastre.
32. Si voi pustii eu pam�ntul vostru, c�t se vor mira de d�nsul vrajmasii
vostri cei ce locuiesc pe d�nsul.
33. Si voi risipi pe voi �ntru neamuri, si va topi pe voi sabia cea
gonitoare, si va fi pam�ntul vostru pustiu, si cetatile voastre se vor pustii.
34. Atunci vor placea pam�ntului s�mbetele sale �n toate zilele pustietatii
sale, c�nd voi veti fi �n pam�ntul vrajmasilor vostri.
35. Atunci va odihni pam�ntul, si vor placea lui s�mbetele sale, �n toate
zilele pustietatii sale va odihni, care n-a odihnit �n s�mbetele voastre, c�nd
locuiati pe d�nsul.
36. Si celor ramasi dintre voi, voi baga frica �n inima lor �n pam�ntul
vrajmasilor lor, si va goni pe ei glasul frunzei ce se misca, si vor fugi ca si
cum ar fugi de la razboi, si vor cadea negonindu-i nimeni.
37. Si vor cadea negoniti de nimeni, si va trece cu vederea frate pe frate
ca si la razboi, negonindu-i nimeni, si nu veti putea sta �mpotriva vrajmasilor
vostri.
38. Si veti pieri �ntru neamuri, si va m�nca pe voi pam�ntul vrajmasilor
vostri.
39. Si cei ce vor ram�ne dintre voi se vor strica pentru pacatele sale si
pentru pacatele parintilor sai, �n pam�ntul vrajmasilor sai se vor topi.
40. Si vor marturisi pacatele sale si pacatele parintilor sai, pentru ca au
calcat legea, si m-au trecut cu vederea, si au venit �naintea mea pe delaturi.
41. Si eu am venit la ei cu m�nie mare, si voi pierde pe ei �n pam�ntul
vrajmasilor lor, atunci se va rusina inima lor cea netaiata �mprejur, si atunci se
vor cai pentru pacatele lor.
42. Si �mi voi aduce aminte de legatura lui Iacob si de legatura lui Isaac,
si de legatura lui Avraam �mi voi aduce aminte, si de pam�nt �mi voi aduce aminte.
43. Si pam�ntul va ram�ne de ei, atunci va odihni pam�ntul �n s�mbetele
sale, c�nd va fi pustiu de ei, si ei vor lua faradelegile sale, pentru ca au
trecut cu vederea judecatile mele, si poruncile mele nu le-au primit sufletul lor.
44. Si ca si cum n-ar fi ei �n pam�ntul vrajmasilor lor, nu i-am trecut cu
vederea pe ei, nici i-am ur�t pe ei, ca sa-i pierd pe ei, si sa stric legatura mea
cea cu ei; ca eu sunt Domnul Dumnezeul lor.
45. Si �mi voi aduce aminte de legatura mea cea dintai, c�nd i-am scos pe
ei din pam�ntul Eghipetului, din casa robiei �naintea neamurilor, ca sa le fiu lor
Dumnezeu, eu Domnul.
46. Acestea sunt judecatile mele si poruncile mele, si legea care o au dat
Domnul �ntru sine si �ntru fiii lui Israil, �n muntele Sinai �n m�na lui Moisi.

CAP. 27.
Fagaduinte si zeciuieli.
Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:
2. Vorbeste fiilor lui Israil si le spune: cel ce va face fagaduinta, se
va pretui sufletul sau Domnului.
3. Pretul unui barbat �n v�rsta de la douazeci de ani p�na la saizeci de
ani, va fi cincizeci de drahme de argint, cu cumpana sf�nta.
4. Iar pretul femeii va fi treizeci de drahme.
5. Pretul unui barbat de la cinci ani p�na la douazeci de ani, va fi
douazeci de drahme, iar al unei fete zece drahme.
6. Pretul unui copil de la o luna p�na la cinci ani va fi cinci drahme de
argint, iar al unei copile trei drahme de argint.
7. De la saizeci de ani �n sus, de va fi barbat, pretul lui va fi
cincisprezece drahme de argint, iar de va fi femeie zece drahme.
8. De va fi sarac si nu va putea da pretul, va sta �naintea preotului, si-
l va pretui preotul dupa putinta celui ce a dat fagaduinta, �l va pretui pe el
preotul.
9. Iar de va fi din dobitoacele care le aduc ei dar Domnului, va fi sf�nt.
10. Sa nu schimbe cel bun pe cel rau, nici cel rau pe cel bun; iar de va fi
schimbat dobitoc cu dobitoc, va fi si cel schimbat si cel cu care l-a schimbat,
sf�nt.
11. Iar de va fi din dobitoacele cele necurate, din care nu se aduce dar
Domnului, va pune dobitocul �naintea preotului.
12. Si-l va pretui preotul de bun sau de rau, si dupa cum �l va pretui
preotul, asa va fi.
13. Iar de va fi sa-l rascumpere, va da peste pretul lui a cincea parte.
14. Oricine va afierosi casa sa Domnului, preotul o va pretui de buna sau
de rea, si dupa cum o va pretui preotul de buna sau rea, asa va fi.
15. Iar cel ce si-a afierosit casa, de va voi sa o rascumpere, va adauga
peste pret a cincea parte, si va fi a lui.
16. De va afierosi cineva Domnului o parte din mosia sa, se va pretui dupa
venitul ei, masura de orz cincizeci de drahme de argint.
17. De va afierosi tarina lui din anul slobozeniei, dupa pretul ei va fi.
18. Iar de va afierosi tarina lui dupa anul slobozirii, preotul va socoti
pretul ei dupa numarul anilor, care mai sunt p�na la anul slobozeniei, si va
scadea din pretul ei.
19. De va rascumpara tarina sa cel ce o a afierosit, va adauga a cincea
parte la pretul ei, si va fi a lui.
20. Iar de nu va rascumpara tarina, ci o va vinde altui om, nu o va mai
rascumpara pe ea.
21. Ci tarina, dupa ce va trece anul slobozeniei, va fi sf�nta Domnului ca
si pam�ntul cel osebit; mosia preotului va fi.
22. Iar de va afierosi Domnului tarina cumparata, care nu este din tarina
mosiei sale,
23. Va socoti pretul deplin din anul slobozeniei, si va da pretul �n ziua
aceea afierosire Domnului.
24. Iar �n anul slobozeniei se va �ntoarce tarina la omul de la care a
cumparat-o, si care o avusese pam�nt de mostenire.
25. Si tot pretul va fi cu cumpenele cele sfinte, de douazeci de bani va fi
drahma.
26. Si tot cel �nt�i nascut care se va naste �ntru dobitoacele tale, va fi
al Domnului, si nu-l va afierosi nimeni, fie vitel, ori oaie, al Domnului este.
27. Iar de va fi din dobitoacele cele necurate, �l va schimba dupa pretul
lui, si va mai adauga la pret a cincea parte, si va fi al lui. Iar de nu-l va
rascumpara, se va vinde dupa pretul lui.
28. Si tot ce va darui omul Domnului, din toate c�te are el, fie om, fie
dobitoc, sau din tarina mosiei lui, nu se va vinde, nici se va rascumpara. Si tot
darul acela, prea sf�nt va fi Domnului.
29. Tot ce se va afierosi de la oameni, nu se va rascumpara, cu moarte se
va omor�.
 30. Toata zeciuiala pam�ntului, fie din sam�nta, fie din roade, a Domnului
este, sf�nta Domnului.
31. Iar cel ce va voi sa rascumpere zeciuiala lui, va adauga la pretul ei a
cincea parte, si va fi a lui.
32. Toata zeciuiala din cirezi, din turme, din tot ce petrece �n numar sub
toiag, zeciuiala se va da sf�nta Domnului.
33. Sa nu schimbi cel bun cu cel rau, nici cel rau cu cel bun, iar de vei
schimba, si cel schimbat si cel cu care l-a schimbat, sf�nt va fi, nu se va
rascumpara.
34. Acestea sunt poruncile, care au poruncit Domnul lui Moisi, catre fiii
lui Israil �n muntele Sinai.

NUMERII

CAP. 1.
Luptatorii din Israil.

Grait-au Domnul catre Moisi �n pustia Sinai �n cortul marturiei �n ziua dintai a
lunii a doua, �n anul al doilea dupa ce a iesit din pam�ntul Eghipetului, zic�nd:
2. Numarati toata adunarea fiilor lui Israil dupa neamurile lor, dupa
casele rudeniilor lor, dupa numarul numelor lor, dupa capetele lor.
3. Tot barbatul de la douazeci de ani si mai sus, tot cel ce poate iesi la
oaste �n Israil, numarati-i pe ei cu puterea lor, tu si Aaron numaratii pe ei.
4. Si sa fie voua capetenie din fiecare popor, barbatul cel mai dintai �n
casa parintilor sai.
5. Si acestea sunt numele barbatilor care vor fi cu voi: Dintr-a lui
Ruvim, Elisur fiul lui Sediur.
6. Dintr-a lui Simeon, Solamiil fiul lui Surisadai.
7. Dintr-a lui Iuda, Naason fiul lui Aminadav.
8. Dintr-a lui Issahar, Natanail fiul lui Sogar.
9. Dintr-a lui Zavulon, Eliav fiul lui Helon.
10. Dintre fiii lui Iosif, dintr-a lui Efraim, Elisama fiul lui Emiud.
Dintr-a lui Maanasi, Gamaliil fiul lui Fadassur.
11. Dintr-a lui Veniamin, Avidan fiul lui Gadeoni.
12. Dintr-a lui Dan, Ahiezer fiul lui Amisadai.
13. Dintr-a lui Asir, Fagheil fiul lui Ehran.
14. Dintr-a lui Gad, Elisaf fiul lui Raguil.
15. Dintr-a lui Neftali, Ahire fiul lui Enan.
16. Acestia au fost numiti de adunare mai marii neamurilor dupa familiile
lor, mai marii lui Israil peste mii.
17. Si a luat Moisi si Aaron pe barbatii acestia, care pe nume s-au numit.
18. Si a str�ns toata adunarea �n ziua dintai a lunii a anului al doilea,
si s-a numarat dupa rudele lor, dupa rudeniile lor, dupa numarul numelor lor, de
la douazeci de ani si mai sus, tot barbatul dupa capul sau.
19. Precum au poruncit Domnul lui Moisi, si s-au numarat ei �n pustia
Sinai.
20. Si au fost fiii lui Ruvim celui �nt�i nascut a lui Israil dupa
rudeniile lor, dupa poporul lor, dupa casele mosiilor lor, dupa numarul numelor
lor, dupa capul lor, toti barbatii de la douazeci de ani si mai sus, toti cei ce
sunt �n stare sa iasa la razboi.
21. Numarul celor din neamul lui Ruvim patruzeci si sase de mii si cinci
sute.
22. Si fiii lui Simeon dupa rudeniile lor, dupa poporul lor, dupa casele
mosiilor lor, dupa numarul numelor lor, dupa capul lor, tot barbatul de la
douazeci de ani si mai sus, toti cei ce sunt �n stare sa iasa la razboi.
23. Numarul celor din neamul lui Simeon cincizeci si noua de mii si trei
sute.
24. Fiii lui Gad dupa rudeniile lor, dupa poporul lor, dupa casele mosiilor
lor, dupa numarul lor dupa capul lor tot barbatul de la douazeci de ani si mai
sus, toti cei ce sunt �n stare sa iasa la razboi.
25. Numarul din neamul lui Gad patruzeci si cinci de mii, sase sute si
cincizeci.
26. Fiii lui Iuda dupa rudeniile lor, dupa poporul lor, dupa casele
mosiilor lor, dupa numarul numelor lor, dupa capul lor, toti barbatii de la
douazeci de ani si mai sus, toti cei ce sunt �n stare sa iasa la razboi.
27. Numarul celor din neamul lui Iuda saptezeci si patru de mii si sase
sute.
28. Fiii lui Isahar dupa rudeniile lor, dupa poporul lor, dupa casele
mosiilor lor, dupa numarul numelor lor, dupa capul lor, toti barbatii de la
douazeci de ani si mai sus, toti cei ce sunt �n stare sa iasa la razboi.
29. Numarul celor din neamul lui Isahar, cincizeci si patru de mii si patru
sute.
30. Fiii lui Zavulon dupa rudeniile lor, dupa poporul lor, dupa casele
mosiilor lor, dupa numarul numelor lor, dupa capul lor, toti barbatii de la
douazeci de ani si mai sus, toti cei ce sunt �n stare sa iasa la razboi.
31. Numarul celor din neamul lui Zavulon, cincizeci si sapte de mii si
patru sute.
32. Din fiii lui Israil, fiii lui Efraim dupa rudeniile lor, dupa poporul
lor, dupa casele mosiilor lor, dupa numarul numelor lor, dupa capul lor, toti
barbatii de la douazeci de ani �n sus, toti cei ce sunt �n stare sa iasa la
razboi.
33. Numarul celor din neamul lui Efraim, patruzeci de mii si cinci sute.
34. Fiii lui Manasi dupa rudele lor, dupa poporul lor, dupa casele mosiilor
lor, dupa numarul numelor lor, dupa capul lor, toti barbatii de la douazeci de ani
�n sus, toti cei ce sunt �n stare sa iasa la razboi.
35. Numarul celor din neamul lui Manasi treizeci si doua de mii si doua
sute.
36. Fiii lui Veniamin dupa rudele lor, dupa rudele lor, dupa poporul lor,
dupa casele mosiilor lor, dupa numarul numelor lor, dupa capul lor, toti barbatii
de la douazeci de ani �n sus, toti cei ce sunt �n stare sa iasa la razboi.
37. Numarul celor din neamul lui Veniamin, treizeci si cinci de mii si
patru sute.
38. Fiii lui Dan dupa rudele lor, dupa poporul lor, dupa casele mosiilor
lor, dupa numarul numelor lor, dupa capul lor, toata partea barbateasca de la
douazeci de ani �n sus, toti cel ce este �n stare sa iasa la razboi.
39. Numarul celor din neamul lui Dan, saizeci si doua de mii si sapte sute.
40. Fiii lui Asir dupa rudele lor, dupa poporul lor, dupa casele mosiilor
lor, dupa numarul numelor lor, dupa capul lor, toata partea barbateasca de la
douazeci de ani �n sus, toti cei ce sunt �n stare sa iasa la razboi.
41. Numarul celor din neamul lui Asir, patruzeci si una de mii si cinci
sute.
42. Fiii lui Neftali dupa rudele lor, dupa poporul lor, dupa casele
mosiilor lor, dupa numarul numelor lor, dupa capul lor, tot barbatul de la
douazeci de ani �n sus, tot cel �n stare sa iasa la razboi.
43. Numarul celor din neamul lui Neftali, cincizeci si trei de mii si patru
sute.
44. Acesta este numarul, care l-au numarat Moisi si Aaron si boierii lui
Israil, doisprezece barbati, din tot neamul un barbat, dupa neamul caselor
mosiilor lor era.
45. Si a fost tot numarul fiilor lui Israil cu puterea lor de la douazeci
de ani �n sus, tot care putea iesi la razboi �ntru Israil.
46. Sase sute trei mii, cinci sute cincizeci.
47. Iar Levitii din rudenia mosiilor lor nu s-au numarat �ntru fiii lui
Israil.
48. Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:
49. Vezi sa nu numeri �mpreuna neamul lui Levi, si numarul lor sa nu-l
socotesti �ntru fiii lui Israil.
50. Si tu r�nduieste pe Leviti la cortul marturiei, si la toate vasele lui,
si la toate c�te sunt �ntr-�nsul, ei vor ridica cortul cu toate vasele lui, si ei
vor sluji �ntr-�nsul, si �mprejurul cortului vor tabar�.
51. Si c�nd vor purcede, Levitii vor str�nge cortul, si c�nd vor tabar� vor
�ntinde cortul, iar cel de alt neam care se va apropia, va muri.
52. Si vor tabar� fiii lui Israil fiecare �ntr-al sau r�nd, si fiecare dupa
al lui steag, cu puterea lor.
53. Iar Levitii vor tabar� �n preajma �n jurul cortului marturiei, ca sa nu
fie vreun pacat �ntru fiii lui Israil, vor fi Levitii acestia paza cortului
marturiei.
54. Si au facut fiii lui Israil dupa toate c�te au poruncit Domnul lui
Moisi si lui Aaron, asa au facut.

CAP. 2.
Tabara poporului lui Israil.

Grait-au Domnul catre Moisi si catre Aaron, zic�nd:

2. Fiecare tin�ndu-se de r�ndul si de steagul lui, dupa casele familiilor
sale, sa tabarasca fiii lui Israil �naintea Domnului; �mprejurul cortului
marturiei vor tabar� fiii lui Israil.
3. Si mai �nt�i spre rasarit va tabar� r�ndul taberei lui Iuda cu puterea
lor, si mai marele fiilor lui Iuda Naasson fiul lui Aminadav.
4. Luptatorii lui cei numarati saptezeci si patru de mii si sase sute.
5. Apoi vor tabar� cei ce se tin de neamul lui Isahar, si mai marele
fiilor lui Isahar Natanail fiul lui Sogar.
6. Luptatorii lui cei numarati, cincizeci si sapte de mii si patru sute.
7. De aici vor tabar� cei ce se tin de neamul lui Zavulon, si mai marele
fiilor lui Zavulon Eliav fiul lui Helon.
8. Luptatorii lui cei numarati, cincizeci si sapte de mii si patru sute.
9. Toti acestia �n numar de o suta optzeci si sase de mii patru sute cu
luptatorii lor, tin de tabara lui Iuda, vor porni �nt�i.
10. Catre miazazi vor fi r�ndurile taberei lui Ruvim cu puterea lor, si mai
marele fiilor lui Ruvim Elisur feciorul lui Sediur.
11. Luptatorii lui sunt �n numar de patruzeci si sase de mii si cinci sute.
12. Apoi vor tabar� cei ce se tin de neamul lui Simeon si mai marele fiilor
lui Simeon, Salamiil feciorul lui Surisadai.
13. Luptatorii lui sunt �n numar de cincizeci si noua de mii si trei sute.
14. De aci vor tabar� cei ce se tin de neamul lui Gad si mai marele fiilor
lui Gad, Elisaf feciorul lui Raguil.
15. Luptatorii lui sunt �n numar de patruzeci si cinci de mii si sase sute
cincizeci.
16. Toti cei din tabara lui Ruvim sunt �n numar de o suta cincizeci si una
de mii si patru sute si cincizeci, cu luptatorii lor vor porni al doilea r�nd.
17. Si se va ridica cortul marturiei si tabara Levitilor �n mijlocul
taberilor, dupa cum vor tabar�; asa va purcede fiecare tin�ndu-se de povatuirea
sa.
18. Catre apus r�ndurile taberei lui Efraim cu luptatorii lor, si mai
marele fiilor lui Efraim Elisama feciorul lui Emiud.
19. Luptatorii lui sunt �n numar de patruzeci de mii si cinci sute.
20. Apoi vor tabar� cei ce se tin de neamul lui Manasi, si mai marele
fiilor lui Manasi, Gamaliil feciorul lui Fadassur.
21. Luptatorii lui sunt �n numar de treizeci si doua de mii si doua sute.
22. De aci vor tabar� cei ce se tin de neamul lui Veniamin, si mai marele
fiilor lui Veniamin, Avidan feciorul lui Gadioni.
23. Luptatorii lui sunt �n numar de treizeci si cinci de mii patru sute.
24. Toti din tabara lui Efraim sunt �n numar de o suta si opt mii, o suta
cu luptatorii lor vor purcede al treilea r�nd.
 25. Va fi catre miazanoapte r�ndul taberei lui Dan cu luptatorii lor, si
mai marele fiilor lui Dan, Ahiezer feciorul lui Amisadai.
26. Luptatorii lui sunt �n numar de saizeci si doua de mii si sapte sute.
27. Apoi vor tabar� cei ce se tin de neamul lui Asir, si mai marele fiilor
lui Asir, Fagheil feciorul lui Ehran.
28. Luptatorii lui �n numar de patruzeci si una de mii si cinci sute.
29. De aci vor tabar� cei ce se tin de neamul lui Neftali, si mai marele
fiilor lui Neftali, Ahire feciorul lui Enan.
30. Luptatorii lui sunt �n numar de cincizeci si trei de mii patru sute.
31. Toti luptatorii din tabara lui Dan sunt �n numar de o suta cincizeci si
sapte de mii si sase sute cu luptatorii lor; acestia dupa r�ndul lor vor purcede
cei din urma.
32. Acesta este numarul fiilor lui Israil dupa casele familiilor, tot
numarul taberilor cu luptatorii lor sase sute trei mii, cinci sute cincizeci.
33. Iar Levitii nu s-au numarat �mpreuna cu fiii lui Israil, dupa cum au
poruncit Domnul lui Moisi.
34. Si au facut fiii lui Israil toate c�te au poruncit Domnul lui Moisi,
asa au tabar�t dupa r�ndul lor, si asa purcedea fiecare, tin�ndu-se de poporul
lor, dupa casele familiilor sale.

CAP. 3.
Levitii si slujba lor.

Acestea sunt neamurile lui Aaron si ale lui Moisi �n ziua, �n care au grait Domnul
lui Moisi �n muntele Sinai.
2. Acestea sunt numele fiilor lui Aaron: cel �nt�i nascut Nadav, Avuid,
Eliazar si Itamar.
3. Acestea sunt numele fiilor lui Aaron, cei unsi preoti ale caror m�ini
s-au sfintit spre slujba preotiei.
4. Si au murit Nadav si Avuid �naintea Domnului, c�nd au adus ei foc
strain �naintea Domnului �n pustia Sinai, si prunci n-au avut, si s-au r�nduit
preoti Eliazar si Itamar cu Aaron tatal lor.
5. Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:
6. Ia pe neamul lui Levi, si-i pune pe ei �naintea lui Aaron preotul si
vor sluji lui.
7. Si vor avea sarcina de a pazi ce le va porunci el si cele de pazit ale
fiilor lui Israil �naintea cortului marturiei, si spre a face slujba cortului.
8. Vor �ngriji de toate vasele cortului marturiei, si vor pazi r�nduielile
fiilor lui Israil la toate lucrarile cortului.
9. Si vei da pe Leviti lui Aaron, si fiilor lui preotilor, dar desarv�rsit
sunt ei mie din fiii lui Israil.
10. Iar pe Aaron si pe fiii sai, �i vei pune peste cortul marturiei, si vor
�ndeplini preotia lor, si toate c�te sunt la jertfelnic, si cele dinauntru
catapetesmei; cel de alt neam care se va atinge de acestea, va muri.
11. Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:
12. Iata eu am luat pe Leviti dintre fiii lui Israil �n locul a tot cel
�nt�i nascut, care deschide p�ntecele de la fiii lui Israil, rascumparare lor vor
fi, si vor fi Levitii ai mei.
13. Pentru ca al meu este tot cel �nt�i nascut, �n ziua �n care am batut pe
tot cel �nt�i nascut �n pam�ntul Eghipetului, am sfintit mie pe tot cel �nt�i
nascut �n Israil; de la om p�na la dobitoc ai mei vor fi; eu Domnul.
14. Si au grait Domnul catre Moisi �n pustia Sinai, zic�nd:
15. Numara pe fiii lui Levi dupa casele parintesti, dupa poporul lor, dupa
rudeniile lor, toata partea barbateasca de la o luna si mai sus vor fi numarati.
16. Si i-au numarat pe ei Moisi si Aaron dupa cuv�ntul Domnului, precum au
poruncit lor Domnul.
17. Acestia erau fiii lui Levi dupa numele lor: Gherson, Caat si Merari.
18. Si acestea sunt numele fiilor lui Gherson dupa poporul lor: Loveni si
Semei.
19. Si fiii lui Caat dupa poporul lor, Amram si Issaar, Hevron si Oziil.
20. Si fiii lui Merari dupa poporul lor, Mooli si Musi; acestea sunt
neamurile lui Levi dupa casele lor parintesti.
21. Din Gherson poporul lui Loveni si poporul lui Semei, acestea sunt
neamurile din Gherson.
22. Socotindu-se toata partea barbateasca de la o luna �n sus; numarul lor
sapte mii cinci sute.
23. Si fiii lui Gherson vor tabar� dinapoia cortului dinspre apus.
24. Iar capetenia poporului din casa parinteasca a lui Gherson, Elisaf
feciorul lui Dail.
25. Si feciorii lui Gherson vor avea sa pazeasca la cortul marturiei,
cortul si acoperam�ntul lui, si acoperisul usii cortului marturiei.
26. Si acoperam�ntul curtii, si acoperisul portii curtii celei de la cort,
si toate celelalte lucruri ale lui.
27. Din Caat poporul lui Amram, poporul lui Isaar, poporul lui Hevron si
poporul lui Oziil. Acestea sunt popoarele din Caat.
28. Socotindu-se toata partea barbateasca de la o luna �n sus, opt mii sase
sute, r�nduiti a pazi cele sfinte.
29. Popoarele fiilor lui Caat vor tabar� l�nga cort �n partea dinspre
miazazi.
30. Iar mai marele casei parintesti a poporului lui Caat, Elisafan feciorul
Oziil.
31. �n paza lor era sicriul, mana, sfesnicul, altarul si vasele din sf�nta,
cele de slujba, si acoperam�ntul si toate lucrurile lui.
32. Si capetenia peste cei mai mari ai Levitilor, Eleazar feciorul lui
Aaron preotul r�nduit sa privegheze peste toti cei ce aveau paza sfintelor.
33. Din Merari preotul lui Mooli si poporul lui Musi; acestea sunt
popoarele lui Merari.
34. Socotindu-se toata partea barbateasca de la o luna �n sus, numarul lor
sase mii si cincizeci.
35. Iar mai marele casei parintesti a poporului lui Merari, Suriil feciorul
lui Avihail vor tabar� l�nga cort �n partea dinspre miazanoapte.
36. Fiii lui Merari erau r�nduiti a pazi sc�ndurile cortului si zavoarele
lui, si st�lpii lui si temeliile lui, si toate uneltele lor si lucrurile lor.
37. Si st�lpii curtii �mprejur si temeliile lor si tarusii si franghiile
lor.
38. Iar �naintea cortului marturiei dinspre rasarit vor tabar� Moisi si
Aaron si fiii sai, �n paza carora era cortul sf�nt si cele ce aveau sa pazeasca
fiii lui Israil; cel de alt neam care se va atinge, va muri.
39. Numarul Levitilor pe care i-au numarat Moisi si Aaron din porunca
Domnului, dupa popoarele lor, tot barbatul de o luna si mai sus, douazeci si doua
de mii.
40. Si au grait Domnul catre Moisi zic�nd: numara pe tot barbatul cel �nt�i
nascut al fiilor lui Israil, de la o luna �n sus, si adauga numarul lor dupa nume.
41. Si vei lua pe Leviti mie, eu Domnul, pentru toti cei �nt�i nascuti ai
fiilor lui Israil, si vitele Levitilor pentru toate cele �nt�i nascute ;ntre
vitelor fiilor lui Israil.
42. Si a numarat Moisi precum i-au poruncit Domnul, pe tot cel �nt�i nascut
�ntru fiii lui Israil.
43. Si au fost toti cei �nt�i nascuti parte barbateaasca dupa numarul
numelor de la o luna �n sus, douazeci si doua de mii doua sute saptezeci si trei.
44. Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:
45. Ia pe Leviti �n locul tuturor celor �nt�i nascuti ai fiilor lui Israil,
si vitele Levitilor �n locul vitelor lor, si vor fi ai mei Levitii; eu Domnul.
46. Si rascumpararile celor doua sute saptezeci si trei din cei �nt�i
nascuti ai fiilor lui Israil, care trec mai multi dec�t Leviti.
47. Vei lua cinci sicli de cap, dupa drahma cea sf�nta vei lua, de douazeci
de bani siclul.
48. Si vei da lui Aaron si fiilor lui argintul, rascumpararea celor ce trec
peste numarul lor.
49. Si a luat Moisi argintul rascumpararii celor ce �ntrecea, peste numarul
Levitilor.
50. De la cei �nt�i nascuti ai fiilor lui Israil a luat argint o mie trei
sute saizeci si cinci de sicli dupa siclul cel sf�nt.
51. Si a dat Moisi argintul rascumpararii celor ce �ntrecea, lui Aaron si
fiilor lui dupa porunca Domnului, �n ce chip au poruncit Domnul lui Moisi.

CAP. 4.
Slujbe deosebite ale Levitilor si numarul lor.

Grait-au Domnul catre Moisi si catre Aaron, zic�nd:

2. Numara pe fiii lui Kaat din urmasii lui Levi dupa popoarele lor, dupa
casele parintesti ale lor.
3. De la douazeci si cinci de ani �n sus p�na la cincizeci de ani, toti
cei ce intra la slujba, spre a sav�rsi toate lucrurile �n cortul marturiei.
4. Si acestea sunt lucrurile fiilor lui Kaat �n cortul marturiei sf�nta
sfintelor.
5. Vor intra Aaron si fiii lui c�nd va purcede tabara, si vor lua
catapeteazma care acopera, si vor �nvali cu ea sicriul marturiei.
6. Si vor pune deasupra un acoperam�nt de piele v�nata, si vor �ntinde
peste el alt acoperam�nt v�nat, si vor baga drugii,
7. Si peste masa punerii �nainte vor �ntinde un acoperam�nt mohor�t, si
blidele si catuile si paharele si ibricele cu care toarna, si p�inile cele ce
pururi pe ea vor fi.
8. Si vor �ntinde peste ea o p�nza rosie, si o vor acoperi cu acoperam�nt
de piele v�nata, si vor pune la ea drugii.
9. Si vor lua p�nza v�nata si vor acoperi sfesnicul, care lumineaza, si
luminarile lui si lingurile lui si mucarile lui si toate vasele cu untuldelemn,
care sunt pentru slujba.
10. Si-l vor pune pe el cu toate vasele lui �n acoperam�nt de piele v�nata,
si-l vor pune pe drugi.
11. Preste altarul cel de aur vor pune p�nza v�nata, si-l vor acoperi cu
acoperam�nt de piele v�nata, si vor pune drugii lui.
12. Si vor lua toate vasele cele de slujba cu care slujesc �n sf�nta, si le
vor �nveli �n p�nza v�nata, si le vor acoperi cu piele v�nata, si le vor pune pe
drugi.
13. Si acoperam�nt vor pune peste jertfelnic, si-l vor acoperi cu p�nza
toata mohor�ta.
14. Si vor pune peste el toate vasele cele de slujba: clestele,
furculitele, blidele si acoperam�ntul, toate vasele jertfelnicului, si-l vor
acoperi cu piele v�nata, si vor pune drugii lui, apoi vor lua p�nza mohor�ta, si
vor acoperi spalatoarea cu temelia ei, si le vor pune �n acoperam�nt de piele
v�nata, si le vor pune pe drugi.
15. Si dupa ce vor sf�rsi Aaron si fiii lui a acoperi sfintele si toate
vasele cele sfinte, c�nd va sa purceada tabara, apoi vor intra fiii lui Kaat sa le
poarte, ci sa nu se atinga de cele sfinte, ca sa nu moara, pe acestea le vor purta
fiii lui Kaat �n cortul marturiei.
16. Mai mare peste acestea va fi Eliazar feciorul lui Aaron preotul, care
va avea grija de untuldelemn de la luminare, de tam�ia cea pregatita, de jertfa
cea de toate zilele, de untuldelemn cel de ungere si de tot cortul si de toate
c�te sunt �n sf�nta si de toate lucrurile lui.
17. Si au grait Domnul catre Moisi si catre Aaron, zic�nd:
18. Sa nu pierdeti poporul lui Kaat dintre Leviti.
19. Aceasta sa faceti lor ca sa traiasca, si sa nu moara ei c�nd merg �n
sfintele sfintelor: Aaron si fiii lui sa intre, si sa r�nduiasca pe fiecare ce
trebuie sa poarte.
20. Iar ceilalti venind, sa nu intre sa vada fara de veste cele sfinte c�nd
le �nvalesc; ca sa nu moara.
21. Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:
22. Numara si pe fiii lui Gherson, dupa casele parintesti ale lor, dupa
popoarele lor.
23. De la douazeci si cinci de ani �n sus, p�na la cincizeci de ani,
numarati-i pe ei, tot cel ce intra la slujba spre a sav�rsi toate lucrurile sale
�n cortul marturiei.
24. Aceasta este slujba poporului lui Gherson, ce sa faca si sa poarte:
25. Vor purta pieile cortului, cortul marturiei, acoperam�ntul lui,
acoperam�ntul cel v�nat, care este peste el, si perdeaua usii cortului marturiei.
26. Si p�nzele curtii, si perdeaua usii curtii, cele ce sunt prin prejurul
cortului marturiei si a jertfelnicului cu cele ce se tin de ele, cu toate uneltele
lor trebuitoare, si tot ce este spre slujba lor vor face.
27. Dupa porunca lui Aaron si a fiilor lui va fi slujba fiilor lui Gherson
tot ce trebuie sa poarte si sa faca, si veti priveghea ca fiecare sa-si
�mplineasca sarcina lor.
28. Aceasta este slujba fiilor lui Gherson �n cortul marturiei, si cele ce
aveau sa pazeasca ei sub povatuirea lui Itamar feciorul lui Aaron preotul.
29. R�nduieste si pe fiii lui Merari dupa popoarele lor si dupa casele lor
parintesti.
30. De la douazeci si cinci de ani �n sus p�na la cincizeci de ani,
numarati-i pe ei; toti cei ce vin la r�nd ca sa faca slujba �n cortul marturiei.
31. �n paza celor ce poarta povara sunt toate lucrurile din cortul
marturiei: sc�ndurile cortului cu zavoarele lui, st�lpii lui cu temeiurile lui,
acoperam�ntul, funiile lor, tarusii lor si acoperam�ntul portii curtii.
32. Si st�lpii curtii �mprejur si temeliile lor, si st�lpii acoperam�ntului
portii curtii si temeliile lor, si tarusii lor si franghiile lor si toate vasele
lor, toate cele ce sunt spre slujba lor, numarati pe fiecare si toate vasele ce au
sa pazeasca si sa poarte.
33. Aceasta este slujba poporului fiilor lui Merari tot ce au sa faca ei la
cortul marturiei sub povata lui Itamar fiul lui Aaron preotul.
34. Si a numarat Moisi si Aaron si mai marii lui Israil, pe fiii lui Caat
dupa popoarele lor si dupa casele lor parintesti.
35. De la douazeci si cinci de ani si mai sus, p�na la cincizeci de ani pe
tot cel ce intra sa slujeasca si sa lucreze �n cortul marturiei.
36. Si a fost numarul lor dupa popoarele lor doua mii sapte sute cincizeci.
37. Acesta este numarul norodului lui Caat, al tuturor, care slujesc �n
cortul marturiei, dupa cum i-au numarat Moisi si Aaron din porunca Domnului prin
m�na lui Moisi.
38. Si s-a numarat fiii lui Gherson dupa popoarele lor si dupa casele lor
parintesti.
39. De la douazeci si cinci de ani si mai sus, p�na la cincizeci de ani,
tot cel ce intra sa slujeasca si sa faca lucrurile �n cortul marturiei.
40. Si a fost numarul lor dupa popoarele lor, dupa casele lor parintesti,
doua mii sase sute treizeci.
41. Acesta este numarul fiilor lui Gherson al tuturor celor ce slujesc �n
cortul marturiei, pe care i-au numarat Moisi si Aaron dupa porunca Domnului prin
m�na lui Moisi.
42. Si s-a numarat norodul fiilor lui Merari dupa popoarele lor si dupa
casele lor parintesti.
43. De la douazeci si cinci de ani si mai sus, p�na la cincizeci de ani,
tot cel ce intra sa slujeasca la lucruri �n cortul marturiei.
44. Si a fost numarul lor dupa popoarele lor, dupa casele lor parintesti
trei mii doua sute.
45. Acesta este numarul poporului fiilor lui Merari, pe care i-au numarat
Moisi si Aaron dupa porunca Domnului prin Moisi.
 46. Toti Levitii cei numarati, pe care i-au numarat Moisi si Aaron si mai
marii lui Israil dupa popoarele si dupa casele familiilor lor.
47. De la douazeci si cinci de ani si mai sus, p�na la cincizeci de ani,
tot cel ce vine la r�nd spre slujba ca sa poarte sarcina sa �n cortul marturiei.
48. Si au fost cei numarati, opt mii cinci sute optzeci.
49. Dupa porunca Domnului prin m�na lui Moisi, i-au numarat pe ei pe
fiecare barbat, dupa slujba si sarcina sa, �n ce chip au poruncit Domnul lui
Moisi.

CAP. 5.
Curatirea taberei. Felurite jertfe.

Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:

2. Porunceste fiilor lui Israil ca sa scoata afara din tabara pe tot cel
lepros, si pe tot cel ce-i curge sam�nta, si pe tot cel necurat pentru mort.
3. At�t pe barbat c�t si pe femeie scoateti-i afara din tabara, ca sa nu
p�ngareasca taberile sale, �n care petrec eu �ntru ei.
4. Si au facut asa fiii lui Israil, si i-au scos pe ei afara din tabara
dupa cum au grait Domnul lui Moisi, asa au facut fiii lui Israil.
5. Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:
6. Vorbeste fiilor lui Israil si le spune: barbat sau femeie, care va
sav�rsi vreun pacat si va trece cu vederea, si va gresi sufletul acela,
7. Va marturisi pacatul care a facut, si va �ntoarce pretul adaug�nd la el
si a cincea parte aceluia cui a gresit.
8. Iar de nu va avea omul acela rudenie carei sa �ntoarca pretul greselei,
pretul acela cuvenit Domnului, va fi al preotului, afara de berbecul cel de
curatire, prin care se va ruga pentru el.
9. Si orice p�rga din toate c�te se sfintesc �ntru fiii lui Israil, si pe
care le aduc Domnului, vor fi ale preotului.
10. Cele sfintite ale fiecaruia, ale lui vor fi; fiecare om ce va da
preotului, al lui va fi.
11. Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:
12. Vorbeste fiilor lui Israil si le spune: de va gresi femeia vreunui
barbat, si �l va �nsela, dormind cineva cu ea �n pat de sam�nta.
13. Si va ascunde de ochii barbatului sau si va tagadui; iar ea va fi
p�ngarita, si marturie nu va fi asupra ei, si ea nu va fi grea;
14. Si de va avea prepus, si va banui pe femeia sa; iar ea va fi p�ngarita,
sau va avea prepus, si va banui pe femeia sa, iar ea nu va fi p�ngarita.
15. Va aduce omul pe femeia sa la preot, si va aduce dar pentru d�nsa a
zecea parte a unui ifi de faina de orz, nu va turna peste ea untdelemn, nici va
pune peste ea tam�ie, pentru ca este jertfa de banuiala, jertfa care aduce aminte
pacatul.
16. Si o va aduce preotul, si o va pune �naintea Domnului.
17. Si va lua preotul apa curata din r�u, �ntr-un vas de lut, si va pune �n
apa tar�na luata din pam�ntul dinaintea cortului marturiei.
18. Si va pune preotul pe femeie �naintea Domnului, si va descoperi capul
femeii, si va da �n m�inile ei jertfa cea aducatoare aminte, jertfa cea de
banuiala; iar �n m�inile preotului va fi apa mustrarii blestemului acestuia.
19. Si o va jura pe d�nsa preotul, si va zice femeii: de n-a dormit cineva
cu tine, de nu te-ai abatut a te p�ngari cu altul �n locul barbatului tau, curata
sa fii de apa mustrarii blestemului acestuia;
20. Iar de te-ai abatut fiind tu cu barbat, sau te-ai p�ngarit si a dat
cineva sam�nta sa �n tine, afara de barbatul tau,
21. Va jura preotul pe femeie cu juramintele blestemului acestuia, si va
zice preotul femeii: dea Domnul sa fii de blestem si de urgie �n poporul tau, sa
dea Domnul, ca sa cada coapsa ta si p�ntecele tau sa se rupa.
22. Si sa intre apa aceasta blestemata �n matele tale, ca sa-ti umfle
p�ntecele si sa cada coapsa ta; iar femeia va zice: fie, fie.
 23. Si va scrie preotul blestemurile acestea �n carte, si le va muia �n apa
cea blestemata a mustrarii.
24. Si va adapa pe femeie din apa cea blestemata a mustrarii.
25. Si va intra �ntr-�nsa apa cea blestemata a mustrarii, si va lua preotul
din m�na femeii jertfa banuielei, si va pune jertfa �naintea Domnului, si o va
aduce la jertfelnic.
26. Si va lua preotul din jertfa ei cea de aducere aminte, si o va aduce pe
jertfelnic, si dupa aceea va adapa pe femeie cu apa aceea.
27. Si de va fi p�ngarita si va fi ascunz�nd de barbatul sau, va intra
�ntr-�nsa apa cea blestemata a mustrarii, si se va umfla �n p�ntece, si va cadea
coapsa ei, si va fi femeia de blestem �n poporul sau;
28. Iar de nu se va fi p�ngarit femeia si va fi curata, nevinovata va fi,
si va face sam�nta.
29. Aceasta este legea pentru banuiala femeii celei cu barbat, care va
calca, si se va p�ngari.
30. Sau pentru omul care va avea prepus si va banui pe femeia sa, va pune
pe femeia sa �naintea Domnului, si va face ei preotul dupa r�nduiala aceasta.
31. Nevinovat va fi omul de pacat, si femeia aceea va purta pacatul sau.

CAP. 6.
Nazareii. Forma binecuv�ntarii.

Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:

2. Vorbeste fiilor lui Israil si le spune: barbat sau femeie care face
Domnului fagaduinta deosebita de a trai �n curatenie,
3. De vin si de bautura ametitoare sa se �nfr�neze, si otet de vin si otet
de bautura betiva sa nu bea, si c�te se face din struguri sa nu bea, si strugur
proaspat si stafide sa nu man�nce �n toate zilele fagaduintei sale.
4. Din toate c�te se fac din vita, vin din struguri si s�mburi sa nu bea,
nici sa man�nce.
5. �n toate zilele fagaduintei curateniei lui brici sa nu se suie pe capul
lui p�na ce se vor plini zilele, care s-au fagaduit Domnului; sf�nt va fi las�nd
sa-i creasca �n plete parul capului.
6. �n toate zilele, care s-a fagaduit Domnului, la nici un om mort sa nu
mearga.
7. Nici chiar pentru tata, pentru muma, pentru frate si pentru sora sa nu
se spurce, c�nd mor ei, ca fagaduinta Dumnezeului este peste el, peste capul lui.
8. �n toate zilele fagaduintei lui sf�nt va fi Domnului;
9. Iar de va muri cineva cu moarte fara de veste l�nga d�nsul, �ndata se
va p�ngari capul fagaduintei lui, si va rade capul sau �n ziua �n care se va
curati.
10. �n ziua a saptea se va rade, si �n ziua a opta va aduce doua turturele
sau doi pui de porumb la preot la usa cortului marturiei.
11. Si va aduce preotul una pentru pacat si una ardere de tot, si se va
ruga pentru d�nsul preotul, ca a pacatuit pentru mort, si va sfinti capul lui �n
ziua aceea,
12. �ntru care a sfintit Domnului toate zilele fagaduintei; si va aduce un
miel de un an pentru pacat, si zilele cele mai dinainte nesocotite vor fi, pentru
ca s-a p�ngarit capul fagaduintei lui.
13. Aceasta este legea celui ce s-a fagaduit, �n ziua �n care va plini
timpul fagaduintei sale, va aduce el la usile cortului marturiei.
14. Va aduce darul sau Domnului un miel de un an curat ardere de tot, si o
mielusea de un an curata pentru pacat, si un berbec curat jertfa de m�ntuire.
15. Si o cosnita de azime din faina curata, p�ini fram�ntate cu untdelemn,
si turte nedospite unse cu untdelemn, si jertfa lor si turnarea lor.
16. Si le va aduce preotul �naintea Domnului, si va jertfi ceea ce este
pentru pacatul lui si arderea de tot a lui.
17. Si berbecul �l va aduce jertfa de m�ntuire Domnului peste cosnita
azimelor, si va face preotul jertfa lui si turnarea lui.
18. Si cel ce s-a fagaduit, va rade la usa cortului marturiei capul
fagaduintei sale, si va pune parul pe focul cel de sub jertfa de m�ntuire.
19. Si va lua preotul armul fiert de la berbec, si o p�ine azima din
cosnita, si o turta nedospita, si le va pune pe m�inile celui ce s-a fagaduit,
dupa ce �si va rade capul sau.
20. Si le va ridica pe acelea preotul aducere �naintea Domnului, sf�nt va
fi preotului pieptul cel ridicat si armul cel adus, si dupa aceasta cel ce s-a
fagaduit va bea vin.
21. Aceasta este legea celui ce fagaduieste, care va fagadui Domnului darul
sau de fagaduinta, afara de cele ce �i va da m�na dupa puterea fagaduintei sale,
care se va fagadui dupa legea curatiei.
22. Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:
23. Vorbeste lui Aaron si fiilor lui si le spune: asa sa binecuv�ntati pe
fiii lui Israil, zic�ndu-le lor:
24. Domnul sa te binecuvinteze pe tine, si sa te pazeasca.
25. Domnul sa lumineze fata sa peste tine, si sa te miluiasca.
26. Domnul sa �ndrepte fata sa peste tine, si sa dea tie pace.
27. Si vor pune numele meu peste fiii lui Israil, si eu Domnul voi
binecuv�nta pe ei.

CAP. 7.
Jertfe si daruri ale capeteniilor lui Israil la sfintirea cortului.

�n ziua �n care a sf�rsit Moisi a ridica cortul, l-a uns si la sfintit pe el, si
vasele lui si jertfelnicul si toate uneltele lui, si le-a uns si le-a sfintit pe
ele.
2. Si au adus capeteniile lui Israil, cei doisprezece mai mari ai caselor
familiilor lor; acestia sunt mai marii neamurilor, acestia sunt cei trecuti la
numar.
3. Si au adus darurile sale �naintea Domnului, sase care acoperite si
doisprezece boi: un car de la doua capetenii, si un bou de la fiecare, si le-au
adus �naintea cortului.
4. Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:
5. Ia-le de la d�nsii, si vor fi la lucrurile cele de slujba ale cortului
marturiei, si le vei da Levitilor fiecaruia dupa slujba sa.
6. Si lu�nd Moisi carele si boii, le-a dat Levitilor.
7. Doua care si patru boi a dat fiilor lui Gherson dupa slujbele lor.
8. Patru care si opt boi a dat fiilor lui Merari dupa slujbele lor, pentru
Itamar fiul lui Aaron preotul.
9. Iar fiilor lui Kaat n-a dat, pentru slujbele care aveau ei la cortul
sf�nt erau a purta pe umere.
10. Si au adus cei mai mari la �noirea jertfelnicului �n ziua �n care l-a
uns, si au adus capeteniile darurile sale �naintea jertfelnicului.
11. Si au zis Domnul catre Moisi: c�te o capetenie sa aduca �n fiecare zi
darurile sale la sfintirea jertfelnicului.
12. Si cel ce a adus �n ziua dintai darul sau, a fost Naason fiul lui
Aminadav mai marele neamului lui Iuda.
13. Si a adus darul sau un blid de argint, care cumpanea o suta treizeci de
sicli, si un pahar de argint de saptezeci de sicli dupa siclul cel sf�nt, am�ndoua
pline de faina cernuta, stropita cu untdelemn pentru jertfa.
14. O catuie de zece auri plina de tam�ie.
15. Un vitel din cirezi, un berbec un miel de un an ardere de tot,
16. Si un tap din capre jertfa pentru pacat.
17. Si pentru jertfa m�ntuirii doua junice si cinci berbeci, cinci tapi si
cinci mielusele de un an. Acesta a fost darul lui Naason fiul lui Aminadav.
18. A doua zi a adus Natanail fiul lui Sogar mai marele neamului lui
Isahar.
 19. Si a adus darul sau un blid de argint, care cumpanea o suta treizeci de
sicli, si un pahar de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul cel sf�nt,
am�ndoua pline cu faina curata stropita cu untdelemn pentru jertfa.
20. O catuie de zece auri plina de tam�ie.
21. Un vitel din cirezi, un berbec, un miel de un an ardere de tot,
22. Si un tap din capre jertfa pentru pacat.
23. Si pentru jertfa m�ntuirii doua junice si cinci berbeci, cinci tapi si
cinci mielusele de un an. Acesta a fost darul lui Natanail fiul lui Sogar.
24. A treia zi mai marele fiilor lui Zavulon, Eliav fiul lui Helon.
25. Darul lui un blid de argint care cumpanea o suta treizeci de sicli, si
un pahar de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul cel sf�nt, am�ndoua pline de
faina curata stropita cu untdelemn pentru jertfa.
26. O catuie de zece auri plina de tam�ie.
27. Un vitel din vaci, un miel de un an ardere de tot,
28. Si un tap din capre jertfa pentru pacat.
29. Si pentru jertfa m�ntuirii doua junice si cinci berbeci, cinci tapi si
cinci mielusele de un an. Acesta a fost darul lui Eliav fiul lui Helon.
30. A patra zi mai marele fiilor lui Ruvim, Elisur fiul lui Sediur.
31. Darul lui un blid de argint, care cumpanea o suta treizeci de sicli, un
pahar de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul cel sf�nt, am�ndoua pline de
faina curata stropita cu untdelemn pentru jertfa.
32. O catuie de zece auri plina de tam�ie.
33. Un vitel din vaci, un berbec, un miel de un an ardere de tot,
34. Si un tap din capre jertfa pentru pacat.
35. Si pentru jertfa m�ntuirii doua junice si cinci berbeci, cinci tapi si
cinci mielusele de un an. Acesta a fost darul lui Elisur fiul lui Sediur.
36. A cincea zi mai marele fiilor lui Simeon, Salamiil fiul lui Surisadai.
37. Darul lui un blid de argint, care cumpanea o suta treizeci de sicli, un
pahar de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul cel sf�nt, am�ndoua pline de
faina curata stropita cu untdelemn pentru jertfa.
38. O catuie de zece auri, plina de tam�ie.
39. Un vitel din vaci, un berbec, un miel de un an ardere de tot.
40. Si un tap din capre jertfa pentru pacat.
41. Si pentru jertfa m�ntuirii doua junice si cinci berbeci, cinci tapi si
cinci mielusele de un an. Acesta a fost darul lui Salamiil fiul lui Surisadai.
42. A sasea zi mai marele fiilor lui Gad, Elisaf fiul lui Raguil.
43. Darul lui un blid de argint, care cumpanea o suta treizeci de sicli, un
pahar de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul cel sf�nt, am�ndoua pline de
faina curata stropita cu untdelemn pentru jertfa.
44. O catuie de zece auri, plina de tam�ie.
45. Un vitel din vaci, un berbec, un miel de un an ardere de tot.
46. Si un tap din capre jertfa pentru pacat.
47. Si pentru jertfa m�ntuirii doua junice si cinci berbeci, cinci tapi si
cinci mielusele de un an. Acesta a fost darul lui Elisaf fiul lui Raguil.
48. A saptea zi mai marele fiilor lui Efraim, Elisama fiul lui Emiud.
49. Darul lui un blid de argint, care cumpanea o suta treizeci de sicli, un
pahar de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul cel sf�nt, am�ndoua pline de
faina curata stropita cu untdelemn pentru jertfa.
50. O catuie de zece auri, plina de tam�ie.
51. Un vitel din vaci, un berbec, un miel de un an ardere de tot.
52. Si un tap din capre jertfa pentru pacat.
53. Si pentru jertfa m�ntuirii doua junice si cinci berbeci, cinci tapi si
cinci mielusele de un an. Acesta a fost darul lui Elisama fiul lui Emiud.
54. A opta zi mai marele fiilor lui Manasi, Gamaliil fiul lui Fadasur.
55. Darul lui un blid de argint, care cumpanea o suta treizeci de sicli, un
pahar de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul cel sf�nt, am�ndoua pline de
faina curata stropita cu untdelemn pentru jertfa.
56. O catuie de zece auri, plina de tam�ie.
 57. Un vitel din vaci, un berbec, un miel de un an ardere de tot,
58. Si un tap din capre jertfa pentru pacat.
59. Si pentru jertfa m�ntuirii doua junice, cinci tapi, cinci berbeci,
cinci mielusele de un an. Acesta a fost darul lui Gamaliil fiul lui Fadasur.
60. A noua zi mai marele fiilor lui Veniamin, Avidan fiul lui Gadioni.
61. Darul lui un blid de argint, care cumpanea o suta treizeci de sicli, un
pahar de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul cel sf�nt, am�ndoua pline de
faina curata stropita cu untdelemn pentru jertfa.
62. O catuie de zece auri, plina de tam�ie.
63. Un vitel din vaci, un berbec, un miel de un an ardere de tot.
64. Si un tap din capre jertfa pentru pacat.
65. Si pentru jertfa m�ntuirii doua junice, cinci berbeci, cinci tapi si
cinci mielusele de un an. Acesta a fost darul lui Avidan fiul lui Gadioni.
66. A zecea zi mai marele fiilor lui Dan, Ahiezer fiul lui Amisadai.
67. Darul lui un blid de argint, care cumpanea o suta treizeci de sicli, un
pahar de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul cel sf�nt, am�ndoua pline de
faina curata stropita cu untdelemn pentru jertfa.
68. O catuie de zece auri, plina de tam�ie.
69. Un vitel din vaci, un berbec, un miel de un an ardere de tot,
70. Si un tap din capre jertfa pentru pacat.
71. Si pentru jertfa m�ntuirii doua junice si cinci berbeci, cinci tapi,
cinci mielusele de un an. Acesta a fost darul lui Ahiezer fiul lui Amisadai.
72. A unsprezecea zi mai marele fiilor lui Asir, Fagheil fiul lui Ehran.
73. Darul lui un blid de argint, care cumpanea o suta treizeci de sicli, un
pahar de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul cel sf�nt, am�ndoua pline de
faina curata stropita cu untdelemn pentru jertfa.
74. O catuie de zece auri, plina de tam�ie.
75. Un vitel din vaci, un berbec, un miel de un an ardere de tot,
76. Si un tap din capre jertfa pentru pacat.
77. Si pentru jertfa m�ntuirii doua junice, cinci berbeci, cinci tapi,
cinci mielusele de un an. Acesta a fost darul lui Fagheil fiul lui Ehran.
78. A douasprezecea zi mai marele fiilor lui Neftali, Ahire fiul lui Enan.
79. Darul lui un blid de argint, care cumpanea o suta treizeci de sicli, un
pahar de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul cel sf�nt, am�ndoua pline de
faina curata stropita cu untdelemn pentru jertfa.
80. O catuie de zece auri, plina de tam�ie.
81. Un vitel din vaci, un berbec, un miel de un an ardere de tot,
82. Si un tap din capre jertfa pentru pacat.
83. Si pentru jertfa m�ntuirii doua junice, cinci berbeci, cinci tapi,
cinci mielusele de un an. Acesta a fost darul lui Ahire fiul lui Enan.
84. Aceasta este sfintirea jertfelnicului, �n care zi l-au uns mai marii
fiilor lui Israil: blide de argint douasprezece, pahare de argint douasprezece,
catui de aur douasprezece.
85. De o suta treizeci de sicli un blid, de saptezeci de sicli un pahar.
Tot argintul vaselor doua mii patru sute de sicli, cu siclul cel sf�nt.
86. Catui de aur douasprezece pline de tam�ie, de zece auri catuia, cu
siclul cel sf�nt; tot aurul catuilor o suta douazeci de auri.
87. Toate vitele cele pentru ardere de tot: vitei doisprezece, berbeci
doisprezece, miei de c�te un an doisprezece cu jertfele lor si turnarile lor, si
doisprezece tapi din capre jertfa pentru pacat.
88. Toate vitele cele pentru jertfa m�ntuirii: junice douazeci si patru,
berbeci saizeci, tapi saizeci, mielusele de c�te un an curate saizeci. Aceasta
este sfintirea jertfelnicului dupa plinirea celor r�nduite si dupa ce l-au uns.
89. C�nd intra Moisi �n cortul marturiei, ca sa graiasca Domnului, si a
auzit glasul Domnului graind catre d�nsul deasupra acoperam�ntului �mpacarii, care
este deasupra sicriului marturie �ntru doi Heruvimi, si graia catre d�nsul.

CAP. 8.
Sfintirea Levitilor.

Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:

2. Vorbeste lui Aaron si-i spune lui: c�nd vei pune candelele, vor lumina
cele sapte lumini.
3. Si Aaron a facut asa, si a aprins luminile �n fata sfesnicului, dupa
cum au poruncit Domnul lui Moisi.
4. Si aceasta este faptura sfesnicului: fusul lui de aur batut, si florile
lui toate batute, dupa chipul care l-au aratat Domnul lui Moisi, asa a facut
sfesnicul.
5. Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:
6. Ia pe Leviti din mijlocul fiilor lui Israil, si-i curateste pe ei.
7. Asa vei face curatia lor: vei stropi pe ei cu apa curateniei, si va
trece briciul peste tot trupul lor, si vor spala hainele sale, si curati vor fi.
8. Si vor lua un vitel din vaci, cu jertfa acestuia faina curata stropita
cu untdelemn, si un vitel de un an din vaci jertfa pentru pacat.
9. Si vei aduna pe Leviti �naintea, cortului marturiei, si vei chema toata
adunarea fiilor lui Israil.
10. Si vei aduce pe Leviti �naintea Domnului, si vor pune fiii lui Israil
m�inile sale peste Leviti.
11. Si va osebi Aaron pe Leviti, dar �naintea Domnului dintre fiii lui
Israil, si vor fi ca sa lucreze lucrurile Domnului.
12. Iar Levitii vor pune m�inile pe capetele viteilor, si vei aduce unul
jertfa pentru pacat, si unul ardere de tot, ca sa te rogi pentru ei.
13. Si vei pune pe Leviti �naintea Domnului si �naintea lui Aaron si
�naintea fiilor lui, si-i vei aduce pe ei dar �naintea Domnului.
14. Si-i vei osebi pe Leviti dintre fiii lui Israil, si vor fi ai mei.
15. Si dupa aceasta vor intra Levitii ca sa lucreze lucrurile cortului
marturiei, si vei curata pe ei, si-i vei aduce �naintea Domnului.
16. Pentru ca dar sunt acestia dati mie dintre fiii lui Israil �n locul
tuturor celor �nt�i nascuti, care deschid p�ntecele, din fiii lui Israil i-am luat
pe ei mie.
17. Ca al meu este tot cel �nt�i nascut �ntru fiii lui Israil, de la om
p�na la dobitoc, �n ziua, �n care am omor�t pe tot cel �nt�i nascut �n pam�ntul
Eghipetului, i-am sfintit pe ei mie.
18. Si am luat pe Leviti �n locul atot celui �nt�i nascut �ntru fiii lui
Israil.
19. Si am facut pe Leviti dar lui Aaron si fiilor lui dintre fiii lui
Israil, ca sa lucreze lucrurile fiilor lui Israil �n cortul marturiei, si sa se
roage pentru fiii lui Israil, ca sa nu fie �ntru fiii lui Israil bataie, de se
vor apropia de cel sf�nt.
20. Si a facut Moisi si Aaron si toata adunarea fiilor lui Israil
Levitilor, dupa cum au poruncit Domnul lui Moisi pentru Leviti, asa au facut lor
fiii lui Israil.
21. Si s-au curatit Levitii si si-au spalat hainele sale, si i-a adus pe ei
Aaron dar �naintea Domnului, si s-a rugat pentru ei Aaron, ca sa-i curateasca pe
ei.
22. Si dupa aceasta au intrat Levitii sa slujeasca slujba lor �n cortul
marturiei �naintea lui Aaron si �naintea fiilor lui, dupa cum au poruncit Domnul
lui Moisi pentru Leviti, asa le-au facut lor.
23. Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:
24. Aceasta este r�nduiala cea pentru Leviti, cei de douazeci si cinci de
ani si mai sus, vor intra ca sa slujeasca �n cortul marturiei.
25. Iar de la cincizeci de ani vor �nceta de slujba, si nu vor mai lucra.
26. Ci vor priveghea slujba fratilor lor �n cortul marturiei, iar ei nu vor
mai lucra, ca sa fie la slujba lui fiecare.

CAP. 9.
Pastele. St�lpul de nor si de foc.

Si au grait Domnul catre Moisi �n pustia Sinai, �n anul al doilea dupa iesirea lor
din pam�ntul Eghipetului, �n luna dintai zic�nd:
2. Spune fiilor lui Israil, sa faca pastile la vreme.
3. �n ziua a patrusprezecea a lunii dintai catre seara le veti face �n
vremea sa, dupa legea lor, si dupa r�nduiala lor sa le faceti.
4. Si a grait Moisi fiilor lui Israil, ca sa faca pastile.
5. �ncep�ndu-le �n ziua a patrusprezecea a lunii �n pustia Sinai, dupa cum
au poruncit Domnul lui Moisi, asa au facut fiii lui Israil.
6. Si au mers barbatii cei ce nu erau curati pentru ca s-au atins de om
mort, si nu puteau sa faca pastile �n ziua aceea, si au venit �naintea lui Moisi
si �naintea lui Aaron �n ziua aceea.
7. Si au zis barbatii aceia catre d�nsul: noi necurati suntem, pentru ca
ne-am atins de om mort, drept aceea sa nu ne lipsim a aduce darul Domnului la
vremea sa �ntru fiii lui Israil.
8. Si a zis catre ei Moisi: stati aici si voi auzi ce va porunci Domnul
pentru voi.
9. Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:
10. Vorbeste fiilor lui Israil si le spune: oricine va fi necurat �ntru
voi pentru ca s-a atins de om mort, sau fiind �n calatorie lunga, sau �ntru
neamurile voastre, va face pastile Domnului.
11. �n luna a doua, �n ziua a patrusprezecea catre seara le vor face, cu
azime si cu ierburi amare le vor m�nca.
12. Nu vor lasaa dintr-�nsele p�na dimineata, si os sa nu fr�nga, dupa
legea pastilor sa le faca.
13. Si omul care va fi curat, si �n cale �ndelungata nu este, si va
�nt�rzia a face pastile, va pieri sufletul acela din poporul lui, pentru ca darul
Domnului nu l-a adus �n vremea sa, pacatul sau va purta omul acela.
14. Iar de va veni la voi cel nemernic �n pam�ntul vostru, va face pastile
Domnului dupa legea pastilor, si dupa r�nduiala lor le va face, o lege sa fie, si
pentru cel nemernic si pentru pam�ntean.
15. �n ziua �n care s-a �ntins cortul, nor a acoperit cortul, casa
marturiei; iar seara era ca chip de foc peste cort p�na dimineata.
16. Asa era pururea, norul acoperea pe el ziua, si chipul de foc noaptea.
17. Si c�nd se ridica norul de la cort, atunci purcedeau si fiii lui
Israil, si �n locul unde sta norul, acolo tabarau fiii lui Israil.
18. Din porunca Domnului tabarau fiii lui Israil, si din porunca Domnului
purcedeau; �n toate zilele c�nd norul umbrea peste cort, stau pe loc fiii lui
Israil.
19. Si c�nd sta norul peste cort zile multe, fiii lui Israil pazeau cele
r�nduite ale lui Dumnezeu, si nu purcedeau.
20. Si c�te zile acoperea norul peste cort, din porunca Domnului tabarau,
si din porunca Domnului purcedeau.
21. C�nd era norul de seara p�na dimineata, si se ridica norul dimineata,
atunci purcedeau.
22. Ori o zi, ori o luna, si mai mult de umbrea norul peste cort, fiii lui
Israil stau pe loc, si nu purcedeau.
23. Ca din porunca Domnului tabarau, si din porunca Domnului purcedeau, si
din porunca Domnului cea data prin Moisi, pazeau cele r�nduite ale Domnului.

CAP. 10.
Tr�mbitele de argint. Calatoria Israilitilor.

Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:

2. Fa-ti doua tr�mbite de argint, batute sa le faci, ca sa fie pentru
chemarea adunarii si purcesul taberilor.
3. Si vei tr�mbita cu ele, si se va str�nge toata adunarea la usa cortului
marturiei.
4. Iar c�nd vor tr�mbita cu o tr�mbita, vor veni la tine toti povatuitorii
cei mai mari ai lui Israil.
5. Si c�nd veti da semn din tr�mbita, vor purcede taberile cele ce sunt
tabar�te spre rasarit.
6. Si c�nd veti da al doilea semn din tr�mbita, vor purcede taberile cele
ce sunt tabar�te catre miazazi. Si c�nd veti d al treilea semn din tr�mbita, vor
purcede taberile cele ce sunt tabar�te catre apus. Si c�nd veti da al patrulea
semn din tr�mbita, vor purcede taberile cele ce sunt tabar�te catre miazanoapte,
cu semn de tr�mbita vor purcede.
7. Si c�nd veti chema adunarea, veti da semn de tr�mbita mai �ncet.
8. Fiii lui Aaron preotii vor suna cu tr�mbite, si va fi voua lege vesnica
�ntru neamurile voastre.
9. Iar de veti iesi la razboi �n pam�ntul vostru asupra vrajmasilor celor
ce vi se �mpotrivesc, veti da semn tare cu tr�mbitele, si �si va aduce aminte de
voi Domnul, si va veti izbavi de vrajmasii vostri.
10. Si �n zilele cele de bucurie ale voastre, si �n sarbatorile voastre, si
�n lunile voastre cele noua, veti tr�mbita cu tr�mbite la arderile de tot, si la
jertfele cele de m�ntuire ale voastre, si va fi voua pomenire �naintea Dumnezeului
vostru; eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
11. Si �n anul al doilea, �n luna a doua �n douazeci de zile ale lunii, s-a
ridicat norul de la cortul marturiei.
12. Si au purces fiii lui Israil cu averile lor �n pustia Sinai, si a stat
norul �n pustia Faran.
13. Si �nt�ia plecare fu dupa porunca Domnului data prin Moisi.
14. Si au purces r�ndurile taberei fiilor lui Iuda �nt�i cu oastea lor,
peste oastea lor, era Naason fiul lui Aminadav.
15. Si peste oastea fiilor lui Isahar, era Natanail fiul lui Sogar.
16. Si peste oastea fiilor lui Zavulon, era Eliav fiul lui Helon.
17. Apoi vor desface cortul, si vor purcede fiii lui Gherson si fiii lui
Merari, purtatorii cortului.
18. Dupa aceea a purces r�ndul taberei lui Ruvim cu puterea lor; peste
oastea lor, era Elisur fiul lui Sediur.
19. Si peste oastea neamului fiilor lui Simeon, era Salamiil fiul lui
Surisadai.
20. Si peste oastea neamului fiilor lui Gad, era Elisaf al lui Raguil.
21. Apoi vor purcede fiii lui Caat purtatorii sfintelor, si se �ntindea
cortul p�na sa ajunga ei.
22. Dupa aceea purcedea r�ndul taberei lui Efraim cu puterea sa, si peste
oastea lor, Elisama fiul lui Emiud.
23. Si peste oastea fiilor lui Manasi, era Gamaliil al lui Fadasur.
24. Si peste oastea fiilor lui Veniamin, Avidan al lui Gadioni.
25. Pe urma tuturor vor purcede r�ndurile taberei fiilor lui Dan cu puterea
lor, si peste oastea lor, Ahiezer al lui Amisadai.
26. Si peste oastea fiilor lui Asir, Fagheil fiul lui Ehran.
27. Si peste oastea fiilor lui Neftali, Ahire fiul lui Enan.
28. Acestea sunt ostile fiilor lui Israil, c�nd au purces cu puterea lor.
29. Si a zis Moisi lui Ovav feciorul lui Raguil Madianiteanul rudenia lui
Moisi: noi ne vom duce la locul, care a zis Domnul; acesta-l voi da voua, vino cu
noi, si bine �ti vom face, ca Domnul au grait cele bune pentru Israil.
30. Si el a zis catre Moisi: nu voi merge, fara numai �n pam�ntul meu si �n
neamul meu.
31. Si a zis Moisi: nu ne lasa pe noi, de vreme ce ai fost �mpreuna cu noi,
�n pustie, si vei fi �ntru noi batr�n.
32. Si de vei merge cu noi, bunatatile ce va face Domnul noua, face-vom si
noi tie.
 33. Si a mers din muntele Domnului cale de trei zile, si sicriul legii
Domnului a mers �naintea lor cale de trei zile, ca sa le caute lor odihna.
34. Si norul umbrea peste ei ziua, c�nd purcedeau din locul unde tabar�se.
35. Si a fost c�nd se ridica sicriul, zicea Moisi: scoala-te Doamne, sa se
risipeasca vrajmasii tai si sa fuga de la fata ta toti cei ce te urasc pe tine.
36. C�nd se aseza, zicea: �ntoarce-te Doamne, spre multimea miilor lui
Israil.

CAP. 11.
Pedeapsa poporului pentru lacomie.

Si poporul c�rtind rau �naintea Domnului, au auzit Domnul, si s-au m�niat cu

iutime, si s-a aprins �ntru ei foc de la Domnul, si a mistuit o parte din tabara.
2. Si a strigat poporul catre Moisi, si s-a rugat Moisi catre Domnul, si a
�ncetat focul.
3. Si s-a chemat numele locului aceluia p�rjol, ca s-a aprins �ntru ei
foc de la Domnul.
4. Si amestecatura cea dintre ei s-a aprins de pofta; si �nsisi fiii lui
Israil sez�nd pl�ngeau si ziceau: cine ne va hrani pe noi cu carne?
5. Adusu-ne-am aminte de pestii ce m�ncam �n Eghipet �n dar, de
castraveti, pepeni, praz, cepe, si usturoi.
6. Iar acum sufletul nostru s-a uscat de tot; nimic afara de mana nu vad
ochii nostri.
7. Si mana ca sam�nta coliandrului era, si chipul ei ca chipul
cristalului.
8. Si mergea poporul si culegea, si o macina �n moara, si o pisa �n piua,
si o fierbea �n oala, si o facea azimi, si era dulceata ei ca gustul azimii celei
cu untdelemn.
9. Si c�nd se pogora roua peste tabara noaptea, cadea mana peste ea.
10. Si i-a auzit Moisi pe ei pl�ng�nd �ntru neamurile lor, pe fiecare la
usa sa; atunci s-a m�niat Domnul cu urgie foarte, si rau era aceasta �naintea lui
Moisi.
11. Si a zis Moisi catre Domnul: pentru ce ai �ntristat pe robul tau, si
pentru ce n-am aflat har �naintea ta, si ai pus asupra mea sarcina tot poporul
acesta?
12. Au doar eu am zamislit pe tot poporul acesta? Au doar eu i-am nascut pe
ei? Pentru ce-mi zici mie: ia-i pe d�nsii pe s�nul tau, cum ia doica pe sugator,
si-i du la pam�ntul, care te-ai jurat parintilor lor?
13. De unde mie carne sa dau la tot poporul acesta? Ca mi se pl�ng zic�nd:
da-ne noua carne ca sa m�ncam.
14. Nu voi putea eu singur purta pe poporul acesta, ca greu este mie
cuv�ntul acesta.
15. Iar de faci tu mie asa, mai bine omoara-ma, de am aflat mila la tine,
ca sa nu vad necazul meu.
16. Si au zis Domnul catre Moisi: aduna-mi saptezeci de barbati din
batr�nii lui Israil, pe care stii tu, ca aceia sunt batr�nii poporului si
carturarii lor, si-i du pe d�nsii la cortul marturiei, si sa stea acolo cu tine.
17. Si ma voi pogor�, si voi grai cu tine acolo, si voi lua din duhul, care
este �ntru tine, si voi pune �ntr-�nsii, si vor purta �mpreuna cu tine pornirea
poporului, si nu-i vei purta tu singur.
18. Si poporului vei zice: curatiti-va pe ziua de m�ine, ca sa m�ncati
carne, ca ati pl�ns �naintea Domnului, zic�nd: cine ne va hrani pe noi cu carne?
Ca bine era noua �n Eghipet; si va da voua Domnul carne sa m�ncati, si veti m�nca
carne.
19. Nu o zi veti m�nca, nici doua, nici cinci zile, nici zece zile, nici
douazeci de zile.
20. P�na �ntr-o luna de zile veti m�nca, p�na va va da pe nas si va va fi
greata, ca n-ati ascultat de Domnul, cel ce este �ntru voi, si ati pl�ns �naintea
lui, zic�nd: pentru ce am iesit din Eghipet?
21. Si a zis Moisi: sase sute de mii de pedestri este poporul, �ntru care
sunt eu, si tu zici: carne voi da lor sa man�nce, si vor m�nca o luna de zile.
22. Au doar oi si boi se vor junghia lor, c�t sa le ajunga? Au toti pestii
marii se vor aduna, spre a-i �ndestula?
23. Si au zis Domnul catre Moisi: au doar m�na Domnului nu va fi destul?
Acum vei cunoaste de se va plini cuv�ntul meu, au ba?
24. Si a iesit Moisi si a grait catre popor cuvintele Domnului, si a adunat
saptezeci de barbati din batr�nii poporului, si i-a pus �mprejurul cortului.
25. Si s-a pogor�t Domnul �n nor, si au grait catre d�nsul, si au luat din
duhul, care era �ntr-�nsul, si au pus �ntru cei saptezeci de barbati batr�ni; iar
daca s-a odihnit duhul �ntr-�nsii, au proorocit, si apoi n-au mai adaugat.
26. Si ramasese doi barbati �n tabara, numele unuia Eldad si numele
celuilalt Modad, si s-a odihnit peste d�nsii duhul, si acestia erau din cei
scrisi, si nu venise la cort, si prooroceau �n tabara.
27. Si alerg�nd un prunc a spus lui Moisi, si a grait zic�nd: Eldad si
Modad proorocesc �n tabara.
28. Si raspunz�nd Isus al lui Navi, cel ce sta l�nga Moisi, cel ales al
lui, a zis: domnul meu Moisi, opreste-i pe ei!
29. Si a zis Moisi lui: au ravnesti tu mie? Macar de ar fi tot poporul
Domnului prooroci c�nd va da Domnul Duhul sau �ntr-�nsii.
30. Si a mers Moisi �n tabara si batr�nii lui Israil.
31. Si a iesit v�nt de la Domnul, si a adus prepelite de la mare, si le-a
apropiat de tabara cale de o zi �ntr-o parte, si cale de o zi de cealalta parte �n
jurul taberei, ca la doi coti de la pam�nt.
32. Si scul�ndu-se poporul a adunat prepelite toata ziua si toata noaptea
si toata a doua zi; cel ce mai putin a str�ns, a str�ns zece cosnite, si le-a
�ntins de le-a zv�ntat �mprejurul taberei.
33. Si �nca fiind carne �ntru dintii lor, mai �nainte de a o sf�rsi, s-au
m�niat Domnul pe popor, si au batut Domnul pe popor cu rana mare foarte.
34. Si s-a chemat numele locului aceluia: morm�nturile poftei, pentru ca
acolo au �ngropat pe poporul cel poftitor.
35. De la morm�nturile poftei a purces poporul la Asirot, si a fost poporul
�n Asirot.

CAP. 12.
Mariam pedepsita cu lepra.

Si au grait Mariam si Aaron �mpotriva lui Moisi, pentru femeia Etiopeana, care o
luase Moisi, caci a luat femeie Etiopeana.
2. Si au zis: au numai lui Moisi singur au grait Domnul? Au doar nu si
noua au grait? Si au auzit Domnul.
3. Iar Moisi era om bl�nd foarte, mai mult dec�t toti oamenii cei ce sunt
pe pam�nt.
4. Si �ndata au zis Domnul catre Moisi si catre Aaron si catre Mariam:
iesiti voi c�te trei la cortul marturiei, si au iesit ei c�te trei la cortul
marturiei.
5. Si s-au pogor�t Domnul �n st�lp de nor, si au stat la usa cortului
marturiei, si au chemat pe Aaron si pe Mariam, si am�ndoi s-au apropiat.
6. Si au zis catre ei: auziti cuvintele mele, de va fi dintre voi prooroc
Domnului, �n vedenie ma voi arata, si �n somn voi grai lui.
7. Nu este asa credincios �n toata casa mea ca robul meu Moisi.
8. Gura cu gura voi grai lui aievea, si nu prin pilde, si el marirea
Domnului a vazut, si pentru ce nu v-ati temut a grai rau �mpotriva robului meu
Moisi.
9. Si s-a aprins peste ei iutimea m�niei Domnului, si s-au dus.
10. Si norul s-a dus de la cort, si iata Mariam era leproasa ca zapada, si
s-a uitat Aaron la Mariam, si iata era leproasa.
 11. Si a zis Aaron catre Moisi: rogu-te doamne, sa nu socotesti noua
pacatul acesta, pentru ca n-am stiut c-am pacatuit.
12. Sa nu se faca asemenea cu moartea, ca o lepadatura ce iese din
p�ntecele mumei sale, ca jumatate din trupul ei este m�ncat.
13. Si a grait Moisi catre Domnul, zic�nd: Dumnezeule, rogu-te vindeca-o pe
ea.
14. Si au zis Domnul catre Moisi: de ar fi scuipat tatal ei �n fata ei, au
nu s-ar fi rusinat sapte zile? Sa se osebeasca afara de tabara sapte zile, si dupa
aceea va intra.
15. Si s-a osebit Mariam afara din tabara sapte zile, si poporul n-a purces
p�na ce s-a curatit Mariam.
16. Si dupa aceasta a purces poporul de la Asirot, si a tabar�t �n pustia
Faranului.

CAP. 13.
Iscoadele pam�ntului Hanaan.

Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:

2. Trimite barbati, care sa iscodeasca pam�ntul Hananeilor, care-l voi da
eu fiilor lui Israil spre mostenire, c�te un barbat din fiecare popor al
parintilor lor, sa trimiti dintre acestia pe capeteniile lor.
3. Si i-a trimis pe ei Moisi din pustia Faranului dupa cuv�ntul Domnului;
toti barbati, capetenii dintre fiii lui Israil sunt acestia.
4. Si acestea sunt numele lor: din neamul lui Ruvim, Samuil fiul lui
Zahur.
5. Din neamul lui Simeon, Safat fiul lui Suri.
6. Din neamul lui Iuda, Halev fiul lui Iefoni.
7. Din neamul lui Isahar, Ilaal fiul lui Iosif.
8. Din neamul lui Efraim, Avsi fiul lui Navi.
9. Din neamul lui Veniamin, Falti fiul lui Rafu.
10. Din neamul lui Zabulon, Gudiil fiul lui Sudi.
11. Din neamul lui Iosif din fiii lui Manasi, Gadi fiul lui Susi.
12. Din neamul lui Dan, Amiil fiul lui Gamali.
13. Din neamul lui Asir, Satur fiul lui Mihail.
14. Din neamul lui Neftali, Navi fiul lui Savi.
15. Din neamul lui Gad, Gudiil fiul lui Machi.
16. Acestea sunt numele barbatilor, pe care i-a trimis Moisi ca sa
iscodeasca pam�ntul, si a numit Moisi pe Avsi fiul lui Navi, Isus.
17. Si i-a trimis pe ei Moisi, sa iscodeasca pam�ntul Hanaanului, si a zis
catre ei:
18. Mergeti �n pustia aceasta, si va suiti �n munte, si vedeti ce pam�nt
este, ce popor locuieste �ntr-�nsul si de este tare au slab, de sunt multi au
putini.
19. Si cum este pam�ntul �n care sed ei, bun este sau rau, si cum sunt
cetatile �n care locuiesc, cu ziduri sau fara de ziduri.
20. Si cum este pam�ntul, gras au sterp, sunt �ntr-�nsul paduri au ba?
�ndrazniti si luati din roadele pam�ntului; si era atunci timpul c�nd �ncep a se
coace strugurii.
21. Si suindu-se ei au iscodit pam�ntul de la pustia Sin, p�na la Roov si
p�na la Emat.
22. Si merg�nd spre pustie, s-au dus p�na la Hevron; si acolo era Ahiman si
Sesei si Telami rudele lui Enah, iar Hevronul cu sapte ani s-a zidit mai �nainte
dec�t Tanin al Eghipetului.
23. Si au venit p�na la valea strugurului, si o iscodira, si au taiat de
acolo o vita cu un strugur pe d�nsa, si-l ridicara pe drugi, si din rodii, si din
smochine.
24. Locul acela l-au numit valea strugurului, pentru strugurul care l-au
taiat de acolo fiii lui Israil.
 25. Si iscodind pam�ntul, s-au �ntors de acolo dupa patruzeci de zile.
26. Si plec�nd, au venit la Moisi si la Aaron si la toata adunarea fiilor
lui Israil la Cadis, �n pustia Faran, si d�nd seama lor si la toata adunarea, le-
au aratat rodul pam�ntului.
27. Si le-au povestit lor zic�nd: fost-am �n pam�ntul, �n care ne-ati
trimis, pam�nt ;n care curge lapte si miere, si acesta este rodul lui.
28. Numai ca neamul, care locuieste pe el este �ndraznet, si cetatile sunt
tari si mari foarte, �nca si pe neamul lui Enah am vazut acolo.
29. �n pam�ntul cel dinspre miazazi locuieste Amalic; iar Heteul, Eveul,
Ievuseul si Amoreul locuieste �n munte; Hananeul locuieste l�nga mare si l�nga
r�ul Iordanului.
30. Atunci Halev linisti poporul �naintea lui Moisi, si zice: nu, sa ne
suim si sa cuprindem tara, ca-i vom putea birui pe ei.
31. Iar ceilalti oameni, care s-au suit cu d�nsul, au zis: sa nu ne suim,
ca nu vom putea sa ne suim la acel popor, caci cu mult este mai tare dec�t noi.
32. Si au hulit pam�ntul, care l-au iscodit, catre fiii lui Israil, zic�nd:
pam�ntul prin care am trecut ca sa-l iscodim, este pam�nt, care man�nca pe cei ce
locuiesc pe d�nsul, si tot poporul pe care l-am vazut �ntr-�nsul, sunt oameni
foarte mari.
33. Si acolo am vazut uriasi, si noi eram �naintea lor ca lacustele, asa
eram noi �naintea lor.

CAP. 14.
Pedeapsa poporului pentru c�rtire.

Atunci toata adunarea s-a ridicat cu strigare, si poporul a pl�ns toata noaptea
aceea.
2. Si a c�rtit asupra lui Moisi si asupra lui Aaron toti fiii lui Israil,
si a zis catre ei toata adunarea: Mai bine ar fi fost de am fi murit �n pam�ntul
Eghipetului, sau de am muri �n pustia aceasta!
3. Pentru ce ne aduce pe noi Domnul �n pam�ntul acesta, sa cadem �n
razboi? Femeile noastre si pruncii nostri vor fi de jaf. Acum dar mai bine este sa
ne �ntoarcem �n Eghipet.
4. Si a zis unul catre altul: sa ne luam capetenie, si sa ne �ntoarcem �n
Eghipet.
5. Atunci Moisi si Aaron cazura pe fata lor �naintea a toata adunarea
fiilor lui Israil.
6. Iar Isus al lui Navi si Halev al lui Iefoni dintre cei ce au iscodit
pam�ntul si-au rupt hainele sale.
7. Si au grait catre toata adunarea fiilor lui Israil, zic�nd: pam�ntul,
care noi l-am iscodit este bun foarte, foarte.
8. De ne va milui pe noi Domnul, si ne va baga �n pam�ntul acesta, si-l va
da noua, este pam�nt, care curge lapte si miere.
9. Ci sa nu va �mpotriviti Domnului, nici sa va temeti de poporul
pam�ntului, ca m�ncare noua va fi, caci le-a sosit ceasul; iar cu noi Domnul este,
nu va temeti de ei.
10. Atunci toata adunarea a zis sa-i ucida pe ei cu pietre, dar slava
Domnului s-a aratat �n nor peste cortul marturiei tuturor fiilor lui Israil.
11. Si au zis Domnul catre Moisi: p�na c�nd ma �ntar�ta poporul acesta? Si
p�na c�nd nu crede mie pentru toate semnele, care le-am facut �ntru ei?
12. Lovi-voi pe ei cu moarte, si-i voi pierde, si te voi face pe tine si
casa tatalui tau neam mare, si cu mult mai mult dec�t acesta.
13. Si a zis Moisi catre Domnul: Auzit-a Eghipetul cum ai scos dintre ei pe
poporul acesta cu puterea ta.
14. Ci si toti cei ce locuiesc pe pam�ntul acesta au auzit, ca tu esti Domn
�ntru poporul acesta. Doamne cel ce ochi la ochi te arati, si norul tau a statut
deasupra lor, si �n st�lp de nor tu mergi �naintea lor ziua, si �n st�lp de foc
noaptea.
 15. De vei sfar�ma pe poporul acesta ca pe un om, vor zice neamurile, c�te
a auzit numele tau, graind:
16. Pentru ca nu poate Domnul sa bage pe poporul acesta �n pam�ntul, care
s-au jurat lor, pentru aceea i-au omor�t pe ei �n pustie.
17. Si acum sa se �nalte puterea ta Doamne, precum ai grait, zic�nd:
18. Domnul este �ndelung rabdator si mult milostiv si adevarat, cel ce
sterge faradelegile si nedreptatile si pacatele, si cu curatie nu va curata pe cel
vinovat, cel ce izbaveste pacatele parintilor �n fii p�na la al treilea si al
patrulea neam.
19. Iarta pacatul poporului acestuia dupa mare mila ta, precum milostiv ai
fost lor din Eghipet p�na acum.
20. Si au zis Domnul catre Moisi: milostiv le sunt lor dupa cuv�ntul tau.
21. Ci viu sunt eu, si viu este numele meu, si va umplea slava Domnului tot
pam�ntul.
22. Ca toti barbatii acestia, care au vazut slava mea, si semnele care le-
am facut �n Eghipet si �n pustia aceasta, m-au ispitit acum cu aceasta de zece
ori, si n-au ascultat cuv�ntul meu.
23. Pentru aceea nu vor vedea pam�ntul, care m-am jurat parintilor lor,
fara numai fiii lor, care sunt cu mine aici, care nu stiu, nici binele, nici raul,
tot cel mai t�nar, care nu pricepe, acestora voi da pam�ntul; iar toti cei ce m-au
�ntar�tat, nu-l vor vedea.
24. Iar pe robul meu Halev, pentru ca a fost alt duh �ntru el, si a urmat
mie, �l voi baga �n pam�ntul �n care a fost, si sam�nta lui va mosteni pe el.
25. Iar Amalic si Hananeul locuiesc �n vale, m�ine va �ntoarceti, si
purcedeti spre pustie pe calea marii Rosie.
26. Si au grait Domnul catre Moisi si catre Aaron, zic�nd:
27. P�na c�nd aceasta adunare rea, care c�rteste �naintea mea, caci
c�rtirea fiilor lui Israil, care au c�rtit �mpotriva mea am auzit-o,
28. Spune lor: viu sunt eu zice Domnul, cu adevarat, precum ati grait �ntru
urechile mele, asa voi face voua.
29. �n pustia aceasta vor cadea oasele voastre, si tot numarul vostru, si
cei numarati ai vostri de la douazeci de ani �n sus, c�ti au c�rtit asupra mea.
30. Nu veti intra voi �n pam�ntul, peste care mi-am �ntins m�na mea, ca sa
locuiti voi pe d�nsul, fara numai Halev feciorul lui Iefoni si Isus al lui Navi.
31. Pruncii vostri, de care ati zis ca vor fi de jaf, pe acestia �i voi
duce �n pam�nt, si vor mosteni pam�ntul, de care voi v-ati ferit.
32. Iar oasele voastre vor ram�ne �n pustia aceasta.
33. Fiii vostri vor rataci �n pustie patruzeci de ani, si vor purta
nelegiurea voastra, p�na ce se vor topi oasele voastre �n pustie.
34. Dupa numarul zilelor �n c�te ati iscodit pam�ntul, patruzeci de zile,
un an pentru o zi veti purta pacatele voastre, patruzeci de ani, si veti cunoaste
iutimea m�niei mele.
35. Eu Domnul am grait voua, asa voi face acestei adunari rele, care s-a
razvratit asupra mea, �n pustia aceasta se vor topi, si acolo vor muri.
36. Oamenii pe care i-a trimis Moisi sa iscodeasca pam�ntul, si dupa ce au
venit, au hulit pam�ntul acela catre adunare, spun�nd cuvinte rele pe pam�nt.
37. Au murit oamenii cei ce au grait rau de pam�ntul acela batuti de
Dumnezeu.
38. Iar Isus fiul lui Navi si Halev fiul lui Iefoni au trait dintre oamenii
cei ce mersesera sa iscodeasca pam�ntul.
39. Si a grait Moisi cuvintele acestea catre toti fiii lui Israil, si a
pl�ns poporul foarte.
40. Si m�nec�nd dimineata s-au suit pe v�rful muntelui, zic�nd: iata noi ne
vom sui la locul, care au zis Domnul, desi am pacatuit.
41. Si a zis Moisi: pentru ce calcati voi cuv�ntul Domnului? Nu va fi bine
de voi.
42. Nu va suiti, ca nu este cu voi Domnul, si veti cadea �naintea
vrajmasilor vostri.
 43. Ca Amalic si Hananeul acolo este �naintea voastra, si veti cadea de
sabie, de vreme ce v-ati �mpotrivit si n-ati ascultat de Domnul, nici Domnul nu va
fi cu voi.
44. Si trec�nd ei, s-au suit pe v�rful muntelui; iar sicriul legii Domnului
si Moisi nu s-au urnit din tabara.
45. Si s-a pogor�t Amalic si Hananeul, care sedeau �n muntele acela, si i-
au batut pe ei, si-i macelarira p�na la Erma, si s-au �ntors �n tabara.

CAP. 15.
Pedeapsa pentru calcarea S�mbetei.

Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:

2. Vorbeste fiilor lui Israil, si le spune: dupa ce veti intra �n pam�ntul
�n care veti locui, pe care �l dau eu voua.
3. Veti aduce Domnului jertfe din boi sau din oi, ardere de tot, sau
jertfa de fagaduinta sau de buna voie, sau la sarbatorile voastre, spre miros de
buna mireasma Domnului.
4. Cel ce aduce darul sau Domnului, va aduce jertfa de faina curata, a
zecea parte a unui ifi, fram�ntata cu untdelemn a patra parte a unui in.
5. Si vin de turnare a patra parte a unui in veti aduce la arderea de tot
sau la alta jertfa, la un miel veti face at�ta aducere spre miros de buna mireasma
Domnului.
6. Iar la un berbec, c�nd �l veti aduce pe el pentru ardere de tot, s-au
pentru alta jertfa, veti face jertfa de faina curata, doua zecimi amestecate cu
untdelemn a treia parte a unui in.
7. Si vin la turnare a treia parte a unui in veti aduce �ntru miros de
buna mireasma Domnului.
8. Iar de veti face din boi ardere de tot, sau jertfa de plinirea unei
fagaduinti, sau jertfa cea de m�ntuire Domnului,
9. Veti aduce la vitel jertfa de faina curata trei zecimi fram�ntata cu
jumatate de in de untdelemn.
10. Si vin de turnare jumatate de in jertfa �ntru miros de buna mireasma
Domnului.
11. Asa veti face cu un vitel, sau cu un berbec, sau cu mielul din oi, sau
din capre.
12. Dupa numarul jertfelor aduse, asa veti face pentru fiecare, acelasi
numar de jertfe de faina si turnare.
13. Tot mosneanul va face asa, c�nd va aduce Domnului jertfe de acestea
�ntru miros de buna mireasma.
14. Iar de va fi �ntru voi vreun strain, sau vreun nemernic ar locui cu
voi �ntru neamurile voastre, si va aduce jertfa, miros de buna mireasma Domnului,
precum faceti voi, asa va face si el. Asa va face adunarea Domnului.
15. O lege va fi voua si celor nemernici, care sed la voi, lege vesnica
�ntru neamurile voastre, precum voi, asa si cel nemernic va fi �naintea Domnului.
16. O lege si o �ndreptare va fi voua si celui nemernic, care sade la voi.
17. Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:
18. Vorbeste fiilor lui Israil, si le spune: dupa ce veti sosi �n pam�ntul
�n care va voi duce pe voi,
19. C�nd veti m�nca din p�inile pam�ntului aceluia, veti aduce dar
Domnului: p�rga din rodul gr�ului vostru,
20. Si din p�ine veti aduce dar, ca si darul din arie.
21. Asa veti aduce: p�ine si p�rga gr�ului vostru, si veti da dar Domnului
�ntru neamurile voastre.
22. Iar c�nd veti pacatui si nu veti face toate poruncile acestea, care le-
au grait Domnul catre Moisi,
23. Dupa cum au poruncit Domnul voua prin Moisi, din ziua �n care au
poruncit Domnul catre voi, si mai departe �ntru neamurile voastre.
24. Si va fi, de se va face ceva fara de voie si fara stiinta adunarii, va
aduce toata adunarea un vitel curat din vaci ardere de tot, �ntru miros de buna
mireasma Domnului; cu jertfa acestuia si turnarea lui dupa r�nduiala lui, si un
tap din capre pentru pacat.
25. Si se va ruga preotul pentru toata adunarea fiilor lui Israil, si se va
ierta lor, ca fara de voie au facut, si ei vor aduce darul Domnului jertfa pentru
pacatul lor cel sav�rsit fara de voia lor �naintea Domnului,
26. Si se va ierta la toata adunarea fiilor lui Israil si celui nemernic,
care sade la voi, pentru ca tot poporul a gresit fara de voie.
27. Iar daca un om de va pacatui fara de voie, va aduce o capra de un an
jertfa pentru pacat.
28. Si se va ruga preotul pentru cel ce a pacatuit fara de voie �naintea
Domnului; si rug�ndu-se pentru el, se va ierta lui.
29. Celui mosnean �ntru fiii lui Israil, si celui nemernic, care sade
�ntru ei, o lege va fi lor, pentru oricine va pacatui fara de voie.
30. Iar cel ce va pacatui din trufie, ori dintre mosneni, ori dintre
nemernici, acesta pe Dumnezeu defaima, sufletul acela va pieri din poporul sau.
31. Ca cuv�ntul Domnului a nesocotit, si poruncile lui le-a calcat,
negresit va pieri sufletul acesta si pacatul lui cu d�nsul.
32. Si fiind fiii lui Israil �n pustie, au aflat pe un om adun�nd lemne �n
ziua s�mbetei.
33. Si cei ce l-au aflat adun�nd lemne, l-au adus pe el la Moisi si la
Aaron si la toata adunarea fiilor lui Israil.
34. Si l-au pus pe el �n temnita, pentru ca nu hotar�se ce vor face lui.
35. Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd: cu moarte sa se omoare omul
acela, sa-l ucideti cu pietre toata adunarea, afara de tabara.
36. Si l-a scos pe el toata adunarea afara din tabara, si l-a ucis toata
adunarea cu pietre afara din tabara, si a murit; dupa cum au poruncit Domnul lui
Moisi.
37. Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:
38. Vorbeste fiilor lui Israil, si le spune, sa-si faca ciucuri pe
marginile hainelor sale �ntru neamurile sale, si peste ciucurii marginilor sa
puna �mpletitura v�nata.
39. Si sa fie pe chenaruri, ca vaz�ndu-le pe ele, sa va aduceti aminte de
toate poruncile Domnului, si sa le faceti pe ele, si sa nu va mai abateti dupa
cugetele voastre, si dupa ochii vostri, dupa care lu�ndu-va curviti.
40. Sa va aduceti aminte, si sa faceti toate poruncile mele, si sa fiti
sfinti Dumnezeului vostru.
41. Eu Domnul Dumnezeul vostru, cel ce v-am scos pe voi din pam�ntul
Eghipetului, ca sa va fiu voua Dumnezeu; eu Domnul Dumnezeul vostru.

CAP. 16.
Pedeapsa razvratitorilor.

Grait-a Core feciorul lui Isaar, fiul lui Kaat, fiul lui Levi, cu Datan si Aviron
feciorii lui Eliav, si cu Avnan feciorul lui Falet fiii lui Ruvim.
2. Si s-au sculat �mpotriva lui Moisi, cu doua sute si cincizeci de oameni
din fiii lui Israil, capeteniile adunarii, alesii sfatului, si barbati vestiti.
3. S-au adunat asupra lui Moisi si a lui Aaron, si au zis catre ei: destul
este voua, ca �ntreaga adunare cu totii sunt sfinti, si Domnul este �ntru ei,
pentru ce va ridicati peste adunarea Domnului?
4. Si auzind Moisi a cazut pe fata.
5. Si a grait catre Core si catre toata ceata lui, zic�nd: socotit-au, si
au cunoscut Dumnezeu pe cei ce sunt ai lui, si pe cei sfinti, si i-au apropiat la
sine; iar pe cei ce nu i-au ales luisi nu i-au apropiat la sine.
6. Aceasta sa faceti: luati-va voi �nsiva cadelnite, Core si toata ceata.
7. Si puneti �n ele foc, si aruncati �n ele tam�ie �naintea Domnului
m�ine, si barbatul pe care va alege Domnul, acesta va fi sf�nt, ajunga voua fiii
lui Levi.
 8. Si au zis Moisi catre Core: ascultati-ma pe mine fiii lui Levi.
9. Au putin este voua, ca v-au despartit pe voi Dumnezeul lui Israil de la
adunarea lui Israil, si va apropiat catre sinesi sa slujiti slujbele cortului
Domnului, si sa stati �naintea cortului, sa slujiti lui.
10. Si te-au apropiat pe tine, si pe toti fratii tai fiii lui Levi cu tine,
si �nca mai vreti si a preoti?
11. Asa tu cu toata ceata cea adunata �mpotriva lui Dumnezeu, si ce este
Aaron de c�rtiti asupra lui.
12. Si a trimis Moisi sa cheme pe Datan si pe Aviron feciorii lui Eliav;
iar ei au zis: nu ne vom duce.
13. Au putin este aceasta, ca ne-ai suit �n pam�nt, care curge lapte si
miere, ca sa ne omori �n pustie, vrei �nca sa stap�nesti peste noi?
14. Ne-ai dus tu �n pam�ntul care curge lapte si miere, si ne-ai dat mosie
de holde si de vii? Vrei sa scoti ochii oamenilor acestora? Nu ne vom sui,
15. Si s-a m�niat Moisi foarte, si a zis catre Domnul: nu cauta spre jertfa
lor; nimic de a lor n-am poftit, si pe nimeni dintre ei n-am asuprit.
16. Si a zis Moisi catre Core: sfinteste ceata ta, si fiti gata m�ine
�naintea Domnului, tu cu ai tai, si Aaron.
17. Si luati fiecare cadelnita sa, si puneti �ntr-�nsele tam�ie, si aduceti
�naintea Domnului fiecare cadelnita sa, doua sute si cincizeci de cadelnite, tu si
Aaron, fiecare cu cadelnita sa.
18. Si a luat fiecare cadelnita sa, si a pus �ntr-�nsele foc, si peste el
tam�ie,
19. Si au statut la usa cortului marturiei Moisi si Aaron; iar Core a
str�ns asupra lor toata ceata sa la usa cortului marturiei, si s-a aratat slava
Domnului la toata adunarea.
20. Si au grait Domnul catre Moisi si catre Aaron, zic�nd:
21. Osebiti-va fiecare de adunarea aceasta, ca �i voi topi pe ei odata.
22. Si au cazut pe fetele sale, si au zis: Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor
si a tot trupul; de a pacatuit un om, au peste toata adunarea va fi m�nia
Domnului?
23. Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:
24. Vorbeste adunarii si �i spune: feriti-va de prin prejurul cetei lui
Core si Datan si Aviron.
25. Si s-a sculat Moisi, si a mers la Datan si la Aviron, si �mpreuna cu el
au mers toti batr�nii lui Israil.
26. Si a grait catre adunare, zic�nd: departati-va de la corturile acestor
oameni ne�ntelegatori; de nimic ce este a lor sa nu va atingeti, ca sa nu pieriti
�mpreuna cu ei �n pacatul lor.
27. Si s-au departat de prin prejurul cortului lui Core si Datan si Aviron;
iar Datan si Aviron au iesit si au statut la usile corturilor sale, cu femeile,
pruncii si lucrurile lor.
28. Si a zis Moisi: �ntr-aceasta veti cunoaste, ca Domnul m-au trimis pe
mine ca sa fac toate lucrurile acestea, ca nu de la mine le fac.
29. De vor muri acestia cum mor toti oamenii, si de va fi certarea lor ca
certarea tuturor oamenilor, nu Domnul m-au trimis pe mine.
30. Ci �ntru prapastie va arata Domnul, si deschiz�nd pam�ntul gura sa, va
�nghiti pe ei cu casele lor, corturile lor, si toate c�te sunt ale lor, de vii se
vor pogor� �n iad; si veti cunoaste, ca oamenii acestia au m�niat pe Domnul.
31. Iar dupa ce a �ncetat a grai toate cuvintele acestea, s-a crapat
pam�ntul sub picioarele lor.
32. Si s-a deschis pam�ntul, si i-a �nghitit pe ei cu casele lor, si pe
toti oamenii care erau cu Core, si cu vitele lor.
33. Si s-au pogor�t ei si toate ale lor de vii �n iad, si i-a acoperit pe
ei pam�ntul, si au pierit din mijlocul adunarii.
34. Si tot Israilul, si cei din prejurul lor au fugit de glasul lor,
zic�nd: sa nu ne �nghita si pe noi pam�ntul.
35. Si foc a iesit de la Domnul, si a mistuit pe cei doua sute cincizeci de
barbati care au tam�iat.
36. Si au zis Domnul catre Moisi si catre Eliazar fiul lui Aaron preotul:
37. Luati cadelnitele cele de arama din mijlocul celor arsi; iar focul cel
strain sa-l risipiti acolo, ca s-au sfintit cadelnitele pacatosilor acestora �n
sufletele lor.
38. Si le fa pe ele table batute �mprejurul jertfelnicului, ca s-au adus
�naintea Domnului, si s-au sfintit, si s-au facut spre semn fiilor lui Israil.
39. Si a luat Eliazar fiul lui Aaron preotul cadelnitele cele de arama,
c�te au adus cei arsi.
40. Si le-a pus pe ele la jertfelnic pomenire fiilor lui Israil, ca nimeni
din alt neam care nu este din sam�nta lui Aaron, sa nu se apropie sa tam�ieze
�naintea Domnului, si sa nu fie ca Core si ca ceata lui, dupa cum au grait Domnul
prin Moisi.
41. Si a c�rtit toata adunarea fiilor lui Israil a doua zi asupra lui Moisi
si asupra lui Aaron, zic�nd: voi ati omor�t norodul Domnului.
42. Si a fost, c�nd adunarea �nvaluia pe Moisi si pe Aaron, s-a pornit
asupra cortului marturiei; iar pe cort l-a acoperit norul, si s-a aratat slava
Domnului.
43. Si Moisi si Aaron venira �n fata cortului marturiei.
44. Si au grait Domnul catre Moisi si catre Aaron, zic�nd:
45. Osebiti-va din mijlocul adunarii acestia, ca voi istovi pe ei de odata,
si ei au cazut pe fata sa.
46. Si a zis Moisi catre Aaron: ia cadelnita si pune �ntr-�nsa foc de la
jertfelnic, si arunca peste el tam�ie, si mergi degrab �n tabara si te roaga
pentru ei, ca a iesit m�nie de la fata Domnului, si a �nceput a pierde pe popor.
47. Si a luat Aaron, precum Moisi i-a zis lui; si a alergat la adunare, si
iata se �ncepuse pierderea �n popor; a pus tam�ie si s-a rugat pentru popor.
48. Si a statut �n mijlocul celor morti si celor vii, si a �ncetat
pierderea.
49. Si au fost cei morti care au murit �ntru acea pierdere, paisprezece
mii sapte sute, afara de cei ce au murit pentru Core.
50. Si s-a �ntors Aaron la Moisi la usa cortului marturiei, si a �ncetat
pierderea.

CAP. 17.
Adeverirea preotiei lui Aaron.

Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:

2. Vorbeste fiilor lui Israil si ia de la ei toiag, toiag de la toti mai
marii lor dupa casele familiilor lor, douasprezece toiege, si numele fiecaruia
scrie-l pe toiagul lui.
3. Si numele lui Aaron scrie-l pe toiagul lui Levi, ca un toiag este, dupa
neamul casei parintilor lor vor da.
4. Si le vei pune pe ele �n cortul marturiei �n preajma sicriului
marturiei, de unde voi grai catre tine.
5. Si omul pe care voi alege, toiagul lui va odrasli, si voi abate de la
tine c�rtirea fiilor lui Israil, ce c�rtesc ei asupra voastra.
6. Si a grait Moisi fiilor lui Israil, si toti mai marii lor i-au dat lui
toiag, pentru fiecare mai mare un toiag, dupa casele parintilor lor douasprezece
toiege, si toiagul lui Aaron era �ntru toiegele lor.
7. Si a pus Moisi toiegele �naintea Domnului �n cortul marturiei.
8. Si a fost a doua zi au intrat Moisi si Aaron �n cortul marturiei, si
iata odraslise toiagul lui Aaron pentru casa lui Levi si a dat odrasla, si a
�nflorit flori, si a facut nuci.
9. Si a scos Moisi toate toiegele de la fata Domnului la toti fiii lui
Israil, si au vazut, si a luat fiecare toiagul sau.
10. Si au zis Domnul catre Moisi: pune toiagul lui Aaron �naintea
marturiilor, �ntru semn de socotinta fiilor celor neascultatori, ca sa �nceteze a
c�rti asupra mea, si sa nu moara.
11. Si au facut Moisi si Aaron dupa cum au poruncit Domnul lui Moisi, asa
au facut.
12. Si au grait fiii lui Israil catre Moisi, zic�nd: iata ne-am topit, am
pierit, ne-am potopit.
13. Tot cel ce se atinge de cortul Domnului va muri, p�na �n sf�rsit vom
muri.

CAP. 18.
Slujba si veniturile preotilor si a Levitilor.

Grait-au Domnul catre Aaron, zic�nd: tu si feciorii tai, si casa tatalui tau cu
tine veti purta pacatele cele �mpotriva lor, tu si feciorii tai veti purta
pacatele preotiei voastre.
2. Si pe fratii tai, neamul lui Levi, poporul tatalui tau, apropie-l de
tine, si sa se adauge l�nga tine, si sa slujeasca tie, tu si fiii tai �mpreuna cu
tine �naintea cortului marturiei.
3. Si vor pazi cele r�nduite de tine si slujbele cortului, numai de vasele
cele sfinte si de jertfelnic nu se vor apropia ca sa nu moara, nici acestia, nici
voi.
4. Ei vor fi l�nga tine, si vor fi r�nduiti a pazi cortul marturiei �n
toate slujbele cortului; cel de alt neam nu se va apropia de tine.
5. Si veti pazi r�nduielile celor sfinte, si slujbele jertfelnicului, si
nu va mai veni m�nie asupra fiilor lui Israil.
6. Eu am luat pe fratii vostri, pe Leviti, dintre fiii lui Israil dar
afierosit Domnului, sa sav�rseasca slujbele cortului marturiei.
7. Si tu si feciorii tai cu tine paziti preotia voastra dupa toata
r�nduiala jertfelnicului, si a celor dinauntru catapetesmei, si sav�rsiti slujbele
darului preotiei voastre; iar cel de alt neam care se va apropia, va muri.
8. Si au grait Domnul catre Aaron: iata eu am dat �n seama voastra p�rgele
mele din toate cele sfintite mie de la fiii lui Israil, tie am dat acestea pentru
cinul tau, si fiilor tai dupa tine, lege vesnica.
9. Acestea sa fie voua din cele prea sfinte: din aduceri, din toate
darurile lor, si din toate jertfele lor, si din toate cele ce aduc pentru greseala
lor, din toate cele ce aduc pentru pacatele lor, c�te dau ei mie din toate cele
sfinte, ale tale vor fi si ale fiilor tai.
10. �n locul cel prea sf�nt le veti m�nca pe ele, numai barbatii le vor
m�nca, tu cu fiii tai, sfinte vor fi tie.
11. Si veti mai avea parte: din p�rga darurilor, din toate cele ce aduc
fiii lui Israil, tie am dat acestea si feciorilor tai si fetelor tale �mpreuna cu
tine, lege vesnica, tot cel curat �n casa ta va m�nca acestea.
12. Toata p�rga untului de lemn si toata p�rga vinului si p�rga gr�ului,
c�te dintr-acestea se va da Domnului, tie le-am dat pe ele.
13. Cele �nt�i nascute toate, c�te sunt �n pam�ntul lor, care vor aduce
Domnului, ale tale vor fi, tot cel curat �n casa ta le va m�nca pe ele.
14. Tot darul ce fiii lui Israil vor afierosi mie, al tau va fi.
15. Si tot ce deschide p�ntecele din tot trupul, ce aduc ei Domnului de la
om p�na la dobitoc, al tau va fi; iar cele �nt�i nascute ale oamenilor sa se
rascumpere, si cele �nt�i nascute ale dobitoacelor celor necurate veti face sa se
rascumpere.
16. Si pretul celui ce se rascumpara dupa o luna de la nastere, cinci
sicli, dupa siclul cel sf�nt, douazeci de bani sunt.
17. Iar cele �nt�i nascute ale vacilor, si cele �nt�i nascute ale oilor, si
cele �nt�i nascute ale caprelor, sa nu faceti sa le rascumpere, sfinte sunt;
s�ngele lor vei turna peste jertfelnic, si seul vei aduce jertfa �ntru miros de
buna mireasma Domnului.
18. Carnea lor va fi a ta, ca si pieptul punerii �nainte, si armul cel
drept, ale tale vor fi.
 19. Toate darurile din cele sfinte c�te vor aduce fiii lui Israil Domnului,
le-am dat tie si fiilor tai si fetelor tale cu tine, lege vesnica, legatura de
sare, vesnica, este �naintea Domnului, tie, si semintei tale dupa tine.
20. Si au grait Domnul catre Aaron: �n pam�ntul lor sa nu ai mostenire,
nici parte de mosie sa nu ai �ntru d�nsii; eu sunt partea ta si mostenirea ta
�ntru fiii lui Israil.
21. Si fiilor lui Levi iata le-am dat toata zeciuiala �n Israil ca parte
pentru slujbele lor, care slujbe le sav�rsesc ei �n cortul marturiei.
22. Si mai mult nu vor veni fiii lui Israil �n cortul marturiei, ca sa nu
cada �n pacat aducator de moarte.
23. Numai Levitii vor sav�rsi slujba cortului marturiei; si vor purta
pacatele, lege vesnica �ntru neamurile lor; �ntru fiii lui Israil nu vor mosteni
mosie.
24. Ca zeciuielele fiilor lui Israil care vor aduce Domnului dar, le-am dat
Levitilor ca parte, pentru aceea am zis lor: �ntru fiii lui Israil nu vor mosteni
mosie.
25. Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:
26. Levitilor vei vorbi si le vei spune: c�nd veti lua de la fiii lui
Israil zeciuiala, care am dat voua de la ei ca parte, atunci din zeciuiala aceea
veti aduce zeciuiala Domnului.
27. Si se vor socoti voua aducerile voastre, ca gr�ul de la arie, si ca
aducerea de la teasc.
28. Asa veti aduce si voi prinoase Domnului, din toate zeciuielele voastre,
c�te veti lua de la fiii lui Israil, si veti da dintr-�nsele prinos Domnului, lui
Aaron preotului.
29. Din toate cele ce se dau voua, sa aduceti prinos Domnului, si din toata
p�rga, cele sfintite dintr-�nsa.
30. Si vei zice catre ei: c�nd veti aduce p�rga dintr-�nsa, atunci se va
socoti Levitilor ca roada de la arie, si ca aducerea de la teasc.
31. Si o veti m�nca pe d�nsa �n tot locul, voi si fiii vostri si casele
voastre, ca aceasta este plata voastra pentru slujbele voastre cele din cortul
marturiei.
32. Si nu veti avea pentru aceasta pacat aduc�nd p�rga dintr-�nsa, nici
veti spurca cele sfinte ale fiilor lui Israil si sa muriti.

CAP. 19.
Cenusa vacii rosii si apa curatirii.

Grait-au Domnul catre Moisi si catre Aaron, zic�nd:

2. Aceasta este legea, care o au dat Domnul, zic�nd: Vorbeste fiilor lui
Israil, sa-ti aduca o junice rosie curata, fara nici o meteahna, si care n-a fost
la jug.
3. Si o vei da lui Eleazar preotul, si o vor scoate afara din tabara �n
loc curat, si o vor junghia �naintea lui.
4. Si va lua Eleazar preotul din s�ngele ei, si va stropi �n fata cortului
marturiei din s�ngele ei de sapte ori.
5. Si o vor arde de tot �naintea lui: pielea ei, carnea, s�ngele, cu
balega ei se vor arde de tot.
6. Si lu�nd preotul lemn de chedru si isop si tort de l�na rosie, le va
arunca deasupra junicii pe foc.
7. Apoi spal�nd hainele sale preotul, si scald�nd trupul sau cu apa, va
intra �n tabara, si necurat va fi preotul p�na seara.
8. Iar cel ce o a ars pe ea va spala hainele sale, si va scalda trupul sau
cu apa, si necurat va fi p�na seara.
9. Si un om curat va str�nge cenusa junicii, si o va pune afara de tabara
�n loc curat, si se va pastra pentru adunarea fiilor lui Israil spre paza, apa de
stropire, curatire este.
10. Si cel ce a adunat cenusa vacii, va spala hainele sale, si necurat va
fi p�na seara, si va fi fiilor lui Israil si nemernicilor care locuiesc �ntru
voi, lege vesnica.
11. Cel ce se atinge de vreun om mort oarecare, necurat va fi sapte zile.
12. Acesta se va curata �n ziua a treia si �n ziua a saptea, si curat va
fi; iar de nu se va curata �n ziua a treia, necurat va fi �n ziua a saptea.
13. Tot cel ce de va atinge ce vreun om mort oarecare si nu se va curati,
cortul Domnului a p�ngarit; pentru aceea va pieri sufletul acela din Israil, ca
apa stropirii nu s-a stropit peste el, necurat este, ca necuratia lui �ntr-�nsul
este.
14. Si aceasta este legea: de va muri vreun om �n casa, tot cel ce intra �n
casa, si c�te sunt �n casa necurate vor fi sapte zile.
15. Si tot vasul deschis, care nu are capac nici legatura deasupra, necurat
este.
16. Tot cel ce se va atinge pe c�mp de vreun om ucis cu sabia, sau de vreun
mort, sau de os omenesc, sau de morm�nt, sapte zile necurat va fi.
17. Si vor lua pentru cel necurat din cenusa cea arsa a curatirii, si vor
turna peste apa vie �ntr-un vas.
18. Un barbat curat lu�nd isop, va muia �n apa, va stropi casa, vasele,
oamenii c�ti vor fi acolo, si pe cel ce s-a atins de os omenesc, sau de cel ucis
cu sabia, sau de cel mort, sau de morm�nt.
19. Omul cel curat va stropi pe cel necurat �n ziua a treia si �n ziua a
saptea; si se va curata �n ziua a saptea, si va spala hainele sale, si va scalda
trupul sau cu apa, si necurat va fi p�na seara.
20. Iar omul care se va p�ngari si nu se va curati, va pieri sufletul acela
din mijlocul adunarii, ca sfintele Domnului a spurcat, si pentru ca apa de
stropire nu s-a stropit peste d�nsul, necurat este.
21. Si va fi voua lege vesnica, si cel ce stropeste cu apa de stropire, va
spala hainele sale; iar cel ce se atinge de apa stropirii, necurat va fi p�na
seara.
22. Si tot ori de ce se va atinge cel necurat, necurat va fi, si tot cel
atins, necurat va fi p�na seara.

CAP. 20.
Apa din piatra. Moartea Mariamii si a lui Aaron.

Si au venit fiii lui Israil cu toata adunarea �n pustia Sin �n luna cea dintai, si
a ramas poporul �n Cadis, si a murit acolo Mariam, si s-a �ngropat acolo.
2. Si n-avea apa adunarea, si s-a adunat la Moisi si Aaron.
3. Si blestema poporul pe Moisi, zic�nd: O! Ca de am fi pierit c�nd au
pierit fratii nostri �naintea Domnului.
4. Pentru ce ati suit adunarea Domnului �n pustia aceasta, ca sa ne
omor�ti pe noi, si vitele noastre?
5. Pentru ce ne-ati scos pe noi din Eghipet ca sa venim la acest loc rau,
�n care nu se seamana si nu se afla nici smochini, nici vie, nici rodii, nici apa
de baut.
6. Si au venit Moisi si Aaron dinaintea adunarii la usa cortului
marturiei, si au cazut pe fata lor, si s-a aratat slava Domnului catre d�nsii.
7. Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:
8. Ia toiagul tau, si cheama adunarea, tu si Aaron fratele tau, si graiti
catre piatra �naintea lor, si va da apele sale, si veti scoate apa din piatra, si
veti adapa adunarea si dobitoacele lor.
9. Si a luat Moisi toiagul dinaintea Domnului, dupa cum au poruncit
Domnul.
10. Si au chemat Moisi si Aaron adunarea �naintea pietrei, si a zis catre
ei: ascultati-ma cei neascultatori, au din piatra aceasta voi scoate voua apa?
11. Si ridic�nd Moisi m�na sa, a lovit piatra cu toiagul de doua ori, si a
iesit apa multa, si au baut adunarea si dobitoacele lor.
12. Iar Domnul au zis catre Moisi si catre Aaron: pentru ca n-ati crezut sa
ma sfintiti �naintea fiilor lui Israil, pentru aceea nu veti baga voi adunarea
aceasta �n pam�ntul care l-am dat lor.
13. Aceasta este apa pricirii, ca s-au certat fiii lui Israil �naintea
Domnului, si el s-au sfintit �ntru d�nsii.
14. Si a trimis Moisi soli din Cadis la �mparatul Edom, zic�nd: acestea
zice fratele tau Israil: tu stii toata osteneala ce am avut noi.
15. Cum s-au pogor�t parintii nostri �n Eghipet, si au nemernicit �n
Eghipet zile multe, si ne-au chinuit pe noi Eghiptenii, si pe parintii nostri.
16. Si am strigat catre Domnul, si Domnul au auzit glasul nostru, si
trimit�nd �nger ne-au scos pe noi din Eghipet, si acum suntem �n Cadis cetatea de
l�nga hotarele tale.
17. Sa trecem prin pam�ntul tau, nu vom trece prin tarini, nici prin vii,
nici vom bea apa din f�nt�na ta, pe drumul mare vom merge, nu ne vom abate la
dreapta, nici la stanga, p�na vom trece hotarele tale.
18. Iar Edom a zis: nu veti trece prin pam�ntul meu; iar de nu, cu razboi
voi iesi �naintea ta.
19. Zis-au lui fiii lui Israil: sa trecem pe l�nga munte, iar de vom bea
din apa ta eu, si vitele mele, vom plati tie; lucru mic este sa trecem pe l�nga
munte
20. Iar el a raspuns: nu vei trece prin pam�ntul meu, si a iesit Edom
�naintea lui cu gloata mare si cu m�na tare.
21. Si nevr�nd Edom sa lase pe Israil sa treaca prin hotarele sale, si s-a
abatut Israil de la d�nsul.
22. Si s-au ridicat din Cadis, si au mers fiii lui Israil toata adunarea �n
muntele Or.
23. Si au grait Domnul catre Moisi si catre Aaron �n muntele Or la hotarele
pam�ntului lui Edom, zic�nd:
24. Sa se adauge Aaron la poporul sau, ca nu veti intra �n pam�ntul care l-
am dat fiilor lui Israil mostenire, pentru ca m-ati �ntar�tat pe mine la apa
pricii.
25. Ia pe Aaron fratele tau si pe Eleazar feciorul lui, si-i suie pe ei �n
muntele Or �naintea a toata adunarea.
26. Si dezbraca pe Aaron de vesminte si �mbraca pe Eleazar feciorul lui, si
Aaron se va adauga, si va muri acolo.
27. Si a facut Moisi dupa cum i-ai poruncit Domnul, si i-a suit pe ei �n
muntele Or �naintea a toata adunarea.
28. Si a dezbracat Moisi pe Aaron de vesminte si a �mbracat cu ele pe
Eleazar feciorul lui, si a murit Aaron acolo �n v�rful muntelui, si s-au pogor�t
Moisi si Eleazar din munte.
29. Si a vazut toata adunarea, ca a murit Aaron, si a pl�ns pe Aaron
treizeci de zile toata casa lui Israil.

CAP. 21.
Sarpele de arama.

Si a auzit Hananeul �mparatul Aradului cel ce locuia catre pustie, ca a venit

Israil pe calea Atarin, si s-a razboit asupra lui Israil, si a robit din ei
robime.
2. Si a facut Israil fagaduinta Domnului, si a zis: de-mi vei da pe
poporul acesta sub m�na mea, voi aduce pe el dar si cetatile lui.
3. Si au ascultat Domnul glasul lui Israil, si au dat pe Hananeu sub m�na
lui, si l-a adus dar pe el si cetatile lui, si a chemat numele locului aceluia:
dar adus.
4. Si purcez�nd din muntele Or, pe calea cea dinspre marea Rosie, a
�nconjurat pam�ntul lui Edom, si s-a �mputinat cu sufletul poporul pe cale.
5. Si c�rtea poporul asupra lui Dumnezeu si asupra lui Moisi, zic�nd: caci
ne-ai scos pe noi din Eghipet, ca sa ne omori �n pustie? Ca nu este nici p�ine
nici apa, si sufletul nostru s-a ur�t cu aceasta p�ine desarta.
 6. Si au trimis Domnul �n popor serpi omor�tori, si musca pe popor, si a
murit popor mult din fiii lui Israil.
7. Si merg�nd poporul la Moisi a zis: am pacatuit ca am grait rau asupra
Domnului si asupra ta, roaga-te dar catre Domnul, ca sa ia de la noi sarpele; si
s-a rugat Moisi catre Domnul pentru popor.
8. Si au zis Domnul catre Moisi: fa tie sarpe de arama, si-l pune un semn,
si va fi de va musca sarpele pe om, tot cel muscat vaz�ndu-l pe el, va trai.
9. Si a facut Moisi sarpe de arama, si l-a pus pe el un semn, si c�nd
musca sarpele pe om, se uita la sarpele de arama si traia.
10. Si s-au ridicat fiii lui Israil si au tabar�t �n Ovot.
11. Si ridic�ndu-se din Ovot, au tabarat �n Ahalghe, dincolo de pustia care
este dinspre fata lui Moav, spre rasaritul soarelui.
12. Si de acolo s-au sculat si au tabar�t �n valea Zared.
13. Si de acolo ridic�ndu-se, au tabar�t dincolo de Arnon �n pustia ceea ce
este afara din hotarele Amoreilor, ca Arnon este �n hotarele lui Moav, �ntru Moav
si �ntru Amoreu.
14. Pentru aceea se zice �n cartea, razboiul Domnului: pe Zoov l-au secat,
si repejunile lui Arnon.
15. Iar repejunele le-au facut locas lui Ir, si se alatura cu hotarele lui
Moav.
16. Si de acolo la f�nt�na. Aceasta este f�nt�na, pentru care au zis Domnul
catre Moisi: aduna poporul, si le voi da lor apa sa bea.
17. Atunci Israil a c�ntat c�ntarea aceasta: laudati f�nt�na, c�ntati-i,
raspunz�nd unii altora.
18. F�nt�na o au sapat pe ea capeteniile, cioplitu-o-au pe ea �mparatii
neamurilor �ntru �mparatia lor stap�nind ei.
19. Si de la f�nt�na la Mantanain, si de la Mantanain la Naaliil, si de la
Naaliil la Vamot.
20. Si de la Vamot la Napin care este �n c�mpul Moav, de la v�rful celui
cioplit, care cauta spre fata pustiei.
21. Si a trimis Moisi soli la Sion �mparatul Amoreilor cu cuvinte de pace,
zic�nd:
22. Vom trece prin pam�ntul tau, pe cale vom merge, nu ne vom abate nici �n
tarina, nici �n vie, nici vom bea apa din f�nt�na ta, pe calea �mparateasca vom
merge, p�na ce vom trece hotarele tale.
23. Dar Sion n-a lasat pe Israil sa treaca prin hotarele lui; si a adunat
Sion pe tot poporul sau, si au iesit �n pustie sa stea �mpotriva lui Israil, si au
venit �n Iassa, si a stat �mpotriva lui Israil.
24. Si l-a batut pe el Israil cu ucidere de sabie, si a stap�nit pam�ntul
lui, de la Arnon p�na la Iavoc, p�na la feciorii lui Amman, ca hotarul fiilor lui
Amman este Iazir.
25. Si a luat Israil toate cetatile aceste, si a locuit Israil �n toate
cetatile Amoreilor, �n Esevon, si �n toate cele de prin prejurul lor.
26. Ca Esevon este cetatea lui Sion �mparatul Amoreilor, si acesta a batut
pe �mparatul Moav mai �nainte, si a luat tot pam�ntul lui de la Aroir p�na la
Arnon.
27. Pentru aceea zic cei ce graiesc �n pilde: veniti �n Esevon, ca sa se
zideasca si sa se tocmeasca cetatea lui Sion.
28. Ca foc a iesit din Esevon, si para din cetatea lui Sion, si a m�ncat
p�na la Moav, si a mistuit st�lpii lui Arnon.
29. Vai tie Moav, pierit-a poporul Hamos, datu-s-au fiii lor spre scapare,
si fetele lor robite lui Sion �mparatul Amoreilor.
30. Sam�nta lor piere, Esevon p�na la Devon, si femeile lor �nca arsera cu
foc �n Moav.
31. Si a locuit Israil �n toate cetatile Amoreilor.
32. Si a trimis Moisi ca sa iscodeasca pe Iazir, si o a luat pe ea si
satele ei, si a scos pe Amoreul care era acolo.
33. Si �ntorc�ndu-se s-a suit pe calea cea catre Vasan, si a iesit Og
�mparatul Vasanului �naintea lor, si tot poporul lui la razboi �n Edrain.
34. Si au zis Domnul catre Moisi: sa nu te temi de el, ca �n m�inile tale
l-am dat pe el si tot poporul lui si tot pam�ntul lui, si vei face lui, cum ai
facut lui Sion �mparatul Amoreilor, care locuia �n Esevon.
35. Si l-a batut pe el si pe feciorii lui si pe tot poporul lui, p�na n-a
lasat dintr-�nsul rob viu, si a mostenit pam�ntul lor.

CAP. 22.
Valaam.

Si purcez�nd fiii lui Israil, au tabar�t la apusul lui Moav l�nga Iordan catre
Ierihon.
2. Si vaz�nd Valac feciorul lui Sepfor, toate c�te a facut Israil
Amoreului,
3. S-a temut Moav de popor foarte; ca multi erau, si s-a �ngrozit Moav de
fata fiilor lui Israil.
4. Si a zis Moav catre batr�nii lui Madiam: acum adunarea aceasta va
�nghiti pe toti cei din prejurului nostru, cum �nghite vitelul iarba cea verde din
c�mp; si Valac feciorul lui Sepfor era �mparat lui Moav pe vremea aceea.
5. Si a trimis soli la Valaam feciorul lui Veor �n Fatura, care este la
r�ul pam�ntului fiilor poporului sau, sa-l cheme pe el zic�nd: iata popor a iesit
din Eghipet, si iata a acoperit fata pam�ntului, si acesta sta �mpotriva mea.
6. Si acum vino de blesteama mie pe poporul acesta, ca mai tare dec�t mine
este, doar voi putea sa ucid dintru ei, si sa-i scot pe ei din pam�nt; ca stiu, ca
pe care vei binecuv�nta, binecuv�ntati sunt, si pe care vei blestema tu,
blestemati sunt.
7. Si au mers batr�nii lui Moav si batr�nii lui Madiam duc�nd daruri �n
m�inile lor pentru vraji, si au venit la Valaam, si i-au spus lui cuvintele lui
Valac.
8. Iar el a zis catre ei: ram�neti aici peste noapte, si voi raspunde voua
cele ce va grai Domnul catre mine.
9. Si au ramas boierii lui Moav la Valaam, si au venit Dumnezeu la Valaam,
si i-au zis lui: ce sunt oamenii acestia la tine?
10. Si a zis Valaam catre Dumnezeu: Valac feciorul lui Sepfor �mparatul lui
Moav i-a trimis pe ei la mine, zic�nd:
11. Iata popor a iesit din Eghipet si a acoperit fata pam�ntului, si acesta
sta �mpotriva mea, si acum vino de mi-l blestema pe el, doar �l voi putea bate pe
el, si-l voi scoate pe el de pe pam�nt.
12. Si au zis Domnul catre Valaam: nu vei merge cu ei, nici vei blestema
poporul, ca este binecuv�ntat.
13. Si scul�ndu-se Valaam dimineata, a zis catre boierii lui Valac: duceti-
va la Domnul vostru, ca pe mine nu ma lasa Dumnezeu sa merg cu voi.
14. Si scul�ndu-se boierii lui Moav au venit la Valac, zic�nd: Valaam n-a
vrut sa vina cu noi.
15. Si a adaugat �nca Valac a trimite boieri mai multi, si mai cinstiti
dec�t acestia.
16. Si au venit la Valaam, si i-au zis lui: acestea zice Valac a lui
Sepfor: rogu-te, nu te lenevi a veni la mine.
17. Caci cu cinste te voi cinsti, si c�te vei zice, voi face tie, numai
vino de blestema mie pe poporul acesta.
18. Si a raspuns Valaam, si a zis boierilor lui Valac: de-mi va da mie
Valac plina casa de argint si de aur, nu voi putea sa calc cuv�ntul Domnului
Dumnezeu, sa-l fac pe el mic sau mare �ntru cugetul meu.
19. Si acum ram�neti �n noaptea aceasta, ca sa cunosc ce va adauga Domnul a
grai catre mine.
20. Si au venit Dumnezeu la Valaam noaptea, si i-au zis lui: de au venit sa
te cheme oamenii acestia, scul�ndu-te, mergi dupa ei; �nsa cuv�ntul care-l voi
grai catre tine, acela sa-l faci.
 21. Si scul�ndu-se Valaam dimineata a pus saua pe asina sa, si a purces cu
boierii lui Moav.
22. Si s-a m�niat cu iutime Dumnezeu, caci merge el, si s-a sculat �ngerul
lui Dumnezeu ca sa-l mustre pe el pe cale, si el sedea pe asina sa, si doua slugi
ale lui erau cu d�nsul.
23. Si vaz�nd asina pe �ngerul lui Dumnezeu st�ndu-i �mpotriva �n cale si
cu sabia scoasa �n m�na sa, s-a abatut asina din cale si mergea spre c�mp; iar el
batea pe asina cu toiagul sau, ca s-o �ndrepteze la cale.
24. Si a statut �ngerul lui Dumnezeu �ntru razoarele viilor, gard
dincoace, si gard dincolo.
25. Si vaz�nd asina pe �ngerul lui Dumnezeu, s-a tras catre gard, si a
str�ns piciorul lui Valaam la gard, si Valaam a adaugat �nca a o mai bate.
26. Si a adaugat �ngerul lui Dumnezeu, si merg�nd a statut �n loc str�mt,
unde nu se putea abate la dreapta sau la st�nga.
27. Si vaz�nd asina pe �ngerul lui Dumnezeu, s-a culcat sub Valaam, si s-a
m�niat Valaam, si batea pe asina cu toiagul.
28. Si a deschis Dumnezeu gura asinei, si a zis catre Valaam: ce ti-am
facut de mai batut de trei ori cu aceasta.
29. Si a zis Valaam catre asina: pentru ca mai necajit, si de asi fi avut
cutit �n m�na mea te-asi fi junghiat.
30. Si a zis asina catre Valaam: au nu sunt eu asina ta, pe care din
tineretile tale ai �ncalecat p�na �n ziua de astazi? Au doar din nebagare de seama
am facut tie aceasta? Iar el a zis, nu.
31. Si au descoperit Dumnezeu ochii lui Valaam, si a vazut pe �ngerul
Domnului st�nd �mpotriva �n cale, si sabia scoasa �n m�na lui, si plec�ndu-se s-a
�nchinat cu fata sa.
32. Si a zis lui �ngerul lui Dumnezeu: pentru ce ai batut pe asina ta acum
a treia oara? Si iata eu am iesit sa te mustru pe tine, pentru ca nu este calea ta
dreapta �naintea mea.
33. Si vaz�ndu-ma asina s-a abatut de la mine acum a treia oara cu aceasta,
si de nu s-ar fi abatut, acum pe tine te-asi fi omor�t, si pe ea o asi fi pazit.
34. Si a zis Valaam catre �ngerul Domnului: gresit-am, ca n-am stiut cum ca
tu mi-ai statut �mpotriva �naintea mea �n cale, si acum de nu-ti place tie, ma voi
�ntoarce.
35. Si a zis �ngerul lui Dumnezeu catre Valaam, pasa �mpreuna cu oamenii
acestia, numai cuv�ntul care voi zice catre tine, acesta sa pazesti ca sa-l
graiesti, si a mers Valaam cu boierii lui Valac.
36. Si auzind Valac cum ca vine Valaam, a iesit �ntru �nt�mpinarea lui la
cetatea Moav, care este la hotarele Arnonului, care este din partea hotarelor.
37. Si a zis Valac catre Valaam: au n-am trimis la tine sa te cheme, pentru
ce n-ai venit la mine? Au doar socotit-ai ca nu voi putea sa te cinstesc?
38. Si a zis Valaam catre Valac: iata am venit la tine, au putea-voi acum
grai ceva? Cuv�ntul care va pune Dumnezeu �n gura mea, acela �l voi grai.
39. Si a mers Valaam cu Valac, si au venit la cetatile curtilor.
40. Si a junghiat Valac oi si vitei, si a trimis lui Valaam si boierilor
celor ce erau cu el.
41. Si a fost a doua zi a luat Valac pe Valaam, si l-a suit la st�lpul lui
Vaal, si i-a aratat lui de acolo o parte oarecare din popor.

CAP. 23.
Valaam binecuvinteaza pe Israiliti.

Si a zis Valaam catre Valac: zideste mie aici
sapte vitei si sapte berbeci.
2. Si a facut Valac dupa cum i-a zis
jertfelnic.
3. Si a zis Valaam catre Valac: stai
merge, ca doar mi se va arata Dumnezeu �ntru
sapte jertfelnice si-mi gateste aici
Valaam, si a adus vitel si berbec pe
aproape de jertfa ta, si eu voi
�nt�mpinare, si cuv�ntul care �l va
arata mie, ti-l voi spune tie, si a statut Valac l�nga jertfa sa.
4. Iar Valaam a mers sa �ntrebe pe Dumnezeu, si a mers drept, si s-au
aratat Dumnezeu lui Valaam, si a zis Valaam catre el: cele sapte jertfelnice le-am
gatit, si am pus un vitel si un berbec peste fiecare jertfelnic.
5. Si au pus Dumnezeu cuv�nt �n gura lui Valaam, si au zis: �ntoarce-te la
Valac, si asa graieste.
6. Si s-a �ntors la el; iar el sta departe de jertfele sale, si toti
boierii lui Moav �mpreuna cu el, si a fost Duhul lui Dumnezeu peste el.
7. Si lu�nd pilda sa a zis: din Mesopotamia m-a chemat pe mine Valac
�mparatul lui Moav, din muntii de la rasarit, zic�nd: vino, blestema mie pe
Iacov, si vino, os�ndeste pe Israil.
8. Cum voi blestema pe cel ce nu-l blestema Domnul? Sau cum voi os�ndi pe
cel ce nu-l os�ndeste Dumnezeu?
9. Ca din v�rful muntilor vedea-l-voi pe el, si din dealuri cunoaste-l-voi
pe el; iata poporul care singur va locui, si �ntru alte neamuri nu se va numara.
10. Cine a numarat sam�nta lui Iacov? Si cine va numara noroadele lui
Israil? Sa moara sufletul meu �ntru sufletele dreptilor, si sa se faca sam�nta
mea ca sam�nta lor.
11. Si a zis Valac catre Valaam: ce mi-ai facut? Sa blestemi pe vrajmasii
mei te-am chemat, si iata i-ai binecuv�ntat cu binecuv�ntare.
12. Si a zis Valaam catre Valac: au nu c�te va da Dumnezeu �n gura mea,
acestea voi pazi a grai?
13. Si a zis catre el Valac: mai vino �nca cu mine �ntr-alt loc, de unde
nu-l vei vedea pe el de acolo, ci numai o parte dintr-�nsul vei vedea; iar pe toti
nu-i vei vedea, si de acolo blesteama pe d�nsul.
14. Si l-a luat pe el �ntr-un pisc de tarina pe v�rful celui cioplit, si a
zidit acolo sapte jertfelnice, si a pus vitel si berbec pe jertfelnic.
15. Si a zis Valaam catre Valac: stai l�nga jertfa ta, iar eu ma voi duce
sa �ntreb pe Dumnezeu.
16. Si au �nt�mpinat Dumnezeu pe Valaam, si au pus cuv�nt �n gura lui, si
au zis: �ntoarce-te la Valac, si acestea sa graiesti.
17. Si s-a �ntors el, iar el sta aproape de jertfa sa, si toti boierii lui
Moav cu el, si i-a zis Valac lui: ce au grait Domnul?
18. Si lu�nd pilda sa a zis: scoala-te Valac, si asculta, ia �n urechi
marturie feciorul lui Sepfor.
19. Dumnezeu nu este ca omul sa se schimbe, nici ca fiul omului sa se
�ngrozeasca, el a zis: au nu va face? Grai-va; si au nu va �ndeplini?
20. Iata am primit ca sa binecuvintez, voi binecuv�nta si nu ma voi opri.
21. Nu va fi osteneala �ntru Iacov, nici se va ivi necaz �ntru Israil;
Domnul Dumnezeul lui cu el este, cele marite ale boierilor �ntru d�nsul.
22. Dumnezeu cel ce l-au scos pe el din Eghipet ca marirea inorogului.
23. Ca nu este desc�ntec �n Iacov, nici vraje �n Israil, la vreme se va
grai lui Iacov, si lui Israil ce-i va face Dumnezeu?
24. Iata poporul ca un pui de leu se va scula, si ca un leu se va semeti,
nu va dormi p�na ce va m�nca v�nat, si va bea s�ngele celor raniti.
25. Si a zis Valac catre Valaam: nici cu blestem sa nu-l blestemi mie pe
el, nici binecuv�nt�nd sa nu-l binecuvintezi pe el.
26. Si raspunz�nd Valaam a zis lui Valac, au n-am grait tie, zic�nd: ca
cuv�ntul care-mi va zice Dumnezeu, acela voi face?
27. Si a zis Valac catre Valaam: vino sa te duc �ntr-alt loc, si de va
placea lui Dumnezeu, blesteama-l pe el acolo.
28. Si a luat Valac pe Valaam, �n v�rful Fogor, care se �ntinde spre
pustie.
29. Si a zis Valaam catre Valac: zideste mie aici sapte jertfelnice, si-mi
gateste sapte vitei si sapte berbeci.
30. Si a facut Valac precum i-a zis Valaam, si a pus vitel si berbec pe
jertfelnic.
CAP. 24.
Proorocia lui Valaam.

Si vaz�nd Valaam ca bine este �naintea Domnului a binecuv�nta pe Israil, n-a mers
dupa obiceiul sau �ntru �nt�mpinarea vrajilor, ci si-a �ntors fata sa spre
pustie.
2. Si ridic�nd Valaam ochii sai, vazut-a pe Israil tabar�t dupa neamuri,
si a fost peste el Duhul lui Dumnezeu, si a �nceput a grai �n pilda zic�nd:
3. Zice Valaam fiul lui Veor, zice omul cel adevarat, care vede.
4. Zice cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, cel ce cu ochii sai deschisi a
vazut �n somn vederea lui Dumnezeu.
5. C�t sunt de bune casele tale Iacove, si corturile tale Israile.
6. Ca niste vai umbroase, si ca niste gradini l�nga r�uri, si ca niste
corturi care le-au �nfipt Domnul, si ca niste chedri l�nga ape.
7. Iesi-va un om din sam�nta lui, si va stap�ni neamuri multe, si se va
�nalta �mparatia lui mai mult dec�t Gog, si va creste �mparatia lui.
8. Dumnezeu l-au povatuit pe el din Eghipet, ca a inorogului marirea lui,
m�nca-va neamurile vrajmasilor sai, si grasimele lor le va suge, si ca sagetile
sale va sageta pe vrajmasi.
9. Culc�ndu-se s-a odihnit ca un leu si ca un pui de leu, cine-l va scula
pe el? cei ce te binecuvinteaza pe tine sunt binecuv�ntati, si cei ce te blesteama
sunt blestemati.
10. Si s-a m�niat Valac pe Valaam, si fr�ng�ndu-si m�inile a zis Valac
catre Valaam: a blestema vrajmasul meu te-am chemat, si iata binecuv�nt�nd l-ai
binecuv�ntat a treia oara.
11. Acum dar fugi �n locul tau, am zis ca te voi cinsti pe tine, si acum
te-au lipsit Domnul de marire.
12. Si a zis Valaam catre Valac: au nu si solilor tai, pe care i-ai trimis
la mine, am grait, zic�nd:
13. De-mi va da Valac casa sa plina de argint si de aur, nu voi putea sa
calc cuv�ntul Domnului, sa-l fac pe el bun sau rau de la mine, c�te-mi va spune
mie Dumnezeu, acestea voi grai.
14. Si acum iata alerg la locul meu, vino sa-ti spun ce va face poporul
acesta poporului tau la sf�rsitul zilelor.
15. Si urm�nd pilda a zis: zice Valaam feciorul lui Veor, zice omul cel ce
adevarat vede.
16. Auzind cuvintele lui Dumnezeu, stiind stiinta celui �nalt, si vederea
lui Dumnezeu vaz�nd �n somn cu ochii sai deschisi.
17. Arata-l-voi lui, ci nu acum, fericescu-l, si nu se apropie, rasari-va o
stea din Iacov, si se va scula un om din Israil, si va zdrobi pe domnii lui Moav,
si va prada pe toti feciorii lui Sit.
18. Si va fi Edom mostenire si va fi mostenirea lui Isav vrajmasul lui, si
Israil a facut putere.
19. Si se va scula din Iacov, si va pierde pe cel ce a scapat din cetate.
20. Si vaz�nd pe Amalic, urma pilda sa, zic�nd: �nceputul neamurilor
Amalic, si sam�nta lor va pieri.
21. Si vaz�nd pe Keneu urma pilda sa, zic�nd: tare este locasul tau, si de
vei pune �n piatra cuibul tau.
22. Si de se va face lui Veor cuib de viclesug, Asirienii te vor robi pe
tine.
23. Si vaz�nd pe Og urma pilda sa, zic�nd: vai, vai! Cine va trai, c�nd va
pune acestea Dumnezeu.
24. Si va iesi din m�na Kiteilor, si vor asupri pe Asur, si vor necaji pe
Evrei, si ei toti odata vor pieri.
25. Si scul�ndu-se Valaam s-a dus �napoi la locul sau, si Valac �nca s-a
dus la casa sa.

CAP. 25.
Pedeapsa pentru idolatrie si desfr�nare.

Si a poposit Israil �n Satin, si s-a spurcat poporul curvind cu fetele lui Moav.
2. Si i-au chemat pe ei la jertfele idolilor sai, si au m�ncat poporul din
jertfele lor, si s-a �nchinat idolilor lor.
3. Si s-a �nchinat Israil lui Veelfegor, si s-a m�niat cu iutime Dumnezeu
pe Israil.
4. Si au zis Domnul catre Moisi: ia pe toate capeteniile poporului, si
arata pe ei pilda Domnului �naintea soarelui, si se va �ntoarce iutimea m�niei
Domnului de la Israil.
5. Si a zis Moisi neamurilor lui Israil: ucideti fiecare pe casnicul sau,
care s-a �nchinat lui Veelfegor.
6. Si iata un om din fiii lui Israil venind, a apropiat pe fratele sau la
o madianca �naintea lui Moisi, si �naintea a toata adunarea fiilor lui Israil, iar
ei pl�ngeau la usa cortului marturiei.
7. Si vaz�nd Finees feciorul lui Eleazar fiul lui Aaron preotul, s-a
sculat din mijlocul adunarii, si lu�nd �n m�na sulita,
8. A intrat dinapoia omului israiltean �n bordei, si i-a junghiat pe
am�ndoi, si pe omul israiltean, si pe femeie prin mitra ei, si a �ncetat bataia de
la fiii lui Israil.
9. Si cei morti �ntr-aceasta bataie au fost douazeci si patru de mii.
10. Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:
11. Finees feciorul lui Eleazar fiul lui Aaron preotul a potolit m�nia mea
de catre fiii lui Israil, ravnind ;ntru mine r�vna pentru ei, si n-am pierdut pe
fiii lui Israil �ntru r�vna mea.
12. Asa am zis: iata eu am dat lui legatura de pace.
13. Si va fi lui si semintiei lui dupa d�nsul legatura preotiei vesnica, ca
a r�vnit pentru Dumnezeul sau, si s-a rugat pentru fiii lui Israil.
14. Omul israiltean, care s-a junghiat �mpreuna cu madianca se numea
Zamvri, feciorul lui Salo mai marele casei semintiei lui Simeon.
15. Iar femeia madianca cea junghiata Hasvi, fata lui Sur mai marele
neamului Omot ai casei semintiei cei mai alese a lui Madiam.
16. Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:
17. Vorbeste fiilor lui Israil, si le spune:
18. �nvrajbiti-va cu Madiamitenii, si-i omor�ti pe ei, ca va vrajmasesc
voua cu viclesugurile, cu care v-au viclenit pe voi prin Fogor si prin Hasvi, fata
mai marelui lui Madiam, sora lor cea junghiata �n ziua junghierii pentru Fogor.

CAP. 26.
Numararea din nou a poporului.

Si a fost dupa bataia aceasta au grait Domnul catre Moisi si catre Eleazar
preotul, zic�nd:
2. Numara capetenia a toata adunarea fiilor lui Israil de la douazeci de
ani si mai sus, dupa casele semintiilor lor, tot cel ce poate iesi la razboi �ntru
Israil.
3. Si au grait Moisi si Eleazar preotul cu d�nsii �n Aravotul lui Moav la
Iordan despre Ierihon, zic�nd:
4. De douazeci de ani si mai sus precum i-au poruncit Domnul lui Moisi si
fiilor lui Israil, care au iesit din Eghipet.
5. Ruvim cel �nt�i nascut al lui Israil, si fiii lui Ruvim, Enoh, si
poporul lui Enoh de la Fallu, poporul lui Fallu.
6. De la Asron, poporul lui Asron. De la Harmi, poporul lui Harmi.
7. Acestea sunt noroadele lui Ruvim, si a fost numarul lor patruzeci si
trei de mii, sapte sute treizeci.
8. Si fiii lui Fallu, Eliav.
9. Si fiii lui Eliav, Namuil si Datan si Aviron, acestia sunt cei ce s-au
ales din adunare, acestia sunt care au statut �mpotriva lui Moisi si a lui Aaron
�ntru adunarea lui Core �ntru �mpotrivire Domnului.
10. Si deschiz�ndu-si pam�ntul gura sa, i-au �nghitit pe ei si pe Core,
murind cu ceata lui, c�nd a m�ncat focul pe cei doua sute cincizeci, si s-a facut
spre semn.
11. Iar fiii lui Core n-au murit.
12. Si fiii lui Simeon: poporul lui Simeon: de la Namuil, poporul lui
Namuil, de la Iamin, poporul lui Iamin, de la Iahin, poporul lui Iahin.
13. De la Zara, poporul lui Zara, de la Saul, poporul lui Saul.
14. Acestea sunt popoarele lui Simeon, �n numar de douazeci si doua de mii
doua sute.
15. Fiii lui Gad dupa popoarele lor: de la Safon, poporul lui Safon, de la
Anghi, poporul lui Anghi, de la Suni, poporul lui Suni.
16. De la Azeni poporul lui Azeni, de la Addi, poporul lui Addi.
17. De la Aroadi, poporul lui Aroadi, de la Ariil, poporul lui Ariil.
18. Acestea sunt popoarele fiilor lui Gad �n numar de patruzeci si patru de
mii si cinci sute.
19. Iar fiii lui Iuda: Ir si Avnan si Silon si Fares si Zara, si a murit Ir
si Avnan �n pam�ntul Hanaan.
20. Si au fost fiii lui Iuda dupa noroadele lor: de la Silon, poporul lui
Silon, de la Fares poporul lui Fares, de la Zara poporul lui Zara.
21. Si au fost fiii lui Fares, de la Asron, poporul lui Asron, de la Iamun,
poporul lui Iamun;
22. Acestea sunt noroadele lui Iuda �n numar de saptezeci si sase de mii
cinci sute.
23. Si fiii lui Isahar dupa popoarele lor: de la Tola, poporul lui Tola, de
la Fua, poporul lui Fua.
24. De la Iasuv, poporul lui Iasuv, de la Samram, poporul lui Samram;
25. Acestea sunt popoarele lui Isahar, �n numar de saizeci si patru de mii
patru sute.
26. Fiii lui Zavulon dupa popoarele lor: de la Sared, poporul lui Sared, de
la Allon, poporul lui Allon, de la Alil, poporul lui Alil;
27. Acestea sunt popoarele lui Zabulon �n numar de saizeci de mii cinci
sute.
28. Fiii lui Iosif dupa popoarele lor: Manasi si Efraim.
29. Fiii lui Manasi: de la Mahir, poporul lui Mahir si Mahir a nascut pe
Galaad; de la Galaad, poporul lui Galaad.
30. Si acestia sunt fiii lui Galaad: de la Ahiezer, poporul lui Ahiezer, de
la Heleg, poporul lui Heleg.
31. De la Esriil, poporul lui Esriil, de la Sihem, poporul lui Sihem.
32. De la Simaer, poporul lui Simaer, si de la Ofer, poporul lui Ofer.
33. Si de la Salpad feciorul lui Ofer nu s-a nascut lui feciori fara numai
fete, si acestea sunt numele fetelor lui Salpad: Mala si Nua si Egla si Melha si
Tersa.
34. Acestea sunt popoarele lui Manasi �n numar de cincizeci si doua de mii
sapte sute.
35. Si acestia sunt fiii lui Efreim: de la Sutala, poporul lui Sutala, de
la Tanah, poporul lui Tanah;
36. Acestia sunt feciorii lui Sutala: de la Eden, poporul lui Eden. Acestea
sunt popoarele lui Efreim �n numar de treizeci si doua de mii cinci sute.
37. Acestea sunt popoarele fiilor lui Iosif, dupa popoarele lor.
38. Fiii lui Veniamin dupa popoarele lor: de la Vale, poporul lui Vale, de
la Asivir, poporul lui Asivir, de la Iahiran, poporul lui Iahiran.
39. De la Sofan, poporul lui Sofan.
40. Si au fost feciorii lui Vale: Adar si Noeman, de la Adar poporul lui
Adar, de la Noeman, poporul lui Noeman.
41. Acestia sunt fiii lui Veniamin dupa popoarele lor �n numar de patruzeci
si cinci de mii cinci sute.
42. Si fiii lui Dan dupa popoarele lor: de la Same, poporul lui Same.
Acestea sunt popoarele lui Dan dupa popoarele lor.
43. Toate popoarele lui Same �n numar de saizeci si patru de mii patru
sute.
44. Fiii lui Asir dupa popoarele lui: de la Iamin, poporul lui Iamin, de la
Iesu, poporul lui Iesu, de la Varia, poporul lui Varia.
45. De la Hover, poporul lui Hover, de la Melhiil, poporul lui Melhiil.
46. Si numele fetei lui Asir, Sara.
47. Acestea sunt popoarele lui Asir, �n numar de patruzeci si trei de mii
si patru sute.
48. Fiii lui Neftali dupa popoarele lor: de la Asiil, poporul lui Asiil, de
la Gavni, poporul lui Gavni.
49. De la Ieser, poporul lui Ieser, de la Selim, poporul lui Selim.
50. Acestea sunt popoarele lui Neftali �n numar de patruzeci si cinci de
mii patru sute.
51. Acesta este numarul fiilor lui Israil: sase sute una mii, sapte sute
trei zeci.
52. Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:
53. Acestora se va �mparti pam�ntul sa-l mosteneasca dupa numarul numelor
lor.
54. Celor mai multi, mai multa mosie le vei da, si celor mai putini, mai
putina mosie le vei da; fiecaruia dupa cum s-a socotit li se va da lor mosie.
55. Cu sorti se va �mparti pam�ntul, anume dupa neamurile semintiilor lor
vor lua mosie.
56. Dupa sorti vei �mparti lor mosia, �ntru multi si �ntru putini.
57. Si fiii lui Levi dupa popoarele lor: de la Gherson, poporul lui
Gherson, de la Cat, poporul lui Cat, de la Merari, poporul lui Merari.
58. Acestea sunt popoarele fiilor lui Levi: poporul lui Loveni, poporul lui
Hevron, poporul lui Core si poporul lui Musi.
59. Si Cat a nascut pe Amram, iar femeia lui Amram se numea Iohaved fata
lui Levi, care a nascut pe acestia lui Levi �n Eghipet, si a nascut lui Amram pe
Aaron si pe Moisi si pe Mariam sora lor.
60. Si s-a nascut lui Aaron: Nadav si Aviud si Eleazar si Itamar.
61. Si au murit Nadav si Avuid, c�nd au adus ei foc strain �naintea
Domnului �n pustia Sinai.
62. Si au fost numarul lor douazeci si trei de mii, toata partea
barbateasca de la o luna si mai sus, ca nu s-au numarat �ntru fiii lui Israil,
pentru ca nu s-au dat lor mosie �ntru fiii lui Israil.
63. Si aceasta este socoteala lui Moisi si a lui Eleazar preotul, care au
numarat pe fiii lui Israil �n Aravotul lui Moav la Iordan despre Ierihon.
64. Si �ntr-acestia n-a fost om din cei numarati de Moisi si de Aaron, care
au numarat pe fii lui Israil �n pustia Sinai.
65. Ca au fost zis lor Domnul: caci cu moarte vor muri �n pustie, si n-au
ramas din ei nici unul, afara de Halev fiul lui Iefoni si Isus al lui Navi.

CAP. 27.
Lege pentru mostenire. Isus Navi capetenie �n locul lui Moisi.

Si merg�nd fetele lui Salpaad feciorul lui Ofer, feciorul lui Galaad, feciorul lui
Mahir din poporul lui Manasi, din fiii lui Iosif, si acestea sunt numele lor:
Maala si Nua si Egla si Melha si Tersa.
2. Si st�nd �naintea lui Moisi, si �naintea lui Eleazar preotul, si
�naintea boierilor, si �naintea a toata adunarea la usa cortului marturiei, au
zis:
3. Tatal nostru a murit �n pustie, si el n-a fost �ntru adunarea, care a
statut �mpotriva �naintea Domnului, �ntru adunarea lui Core, care pentru pacatul
sau a murit, si feciori nu s-au nascut lui.
4. Drept aceea ca sa nu se stinga numele tatalui nostru din poporul sau,
caci n-are el fecior, dati-ne noua mosie �ntru fratii tatalui nostru.
 5. Si a adus Moisi judecata lor �naintea Domnului.
6. Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:
7. Drept au grait fetele lui Salpaad, sa le dai lor sa aiba mosie �ntru
fratii tatalui sau, si sa le dai lor toata mosia tatalui.
8. Si sa graiesti fiilor lui Israil, zic�nd: de va muri vreun om, si nu va
avea feciori, veti da mosia lui fetei lui.
9. Iar de nu va avea nici fata, veti da mosia fratelui lui.
10. Iar de nu va avea nici frati, veti da mosia fratelui tatalui sau.
11. Iar de nu va avea frati tatal lui, veti da mosia rudeniei celei mai de
aproape din neamul lui, sa mosteneasca cele ce sunt ale lui. Si va fi aceasta
fiilor lui Israil dreptate de judecata, dupa cum au poruncit Domnul lui Moisi.
12. Si au zis Domnul catre Moisi: suie-te �n muntele cel dincolo de Iordan,
acesta este muntele Navan, si vezi pam�ntul lui Hanaan, care-l dau eu fiilor lui
Israil mostenire.
13. Si-l vei vedea pe el, si te vei adauga la poporul tau si tu, dupa cum
s-a adaugat Aaron fratele tau �n muntele Or.
14. Pentru ca ati calcat cuv�ntul meu �n pustia Sinai, c�nd se �mpotrivea
adunarea, ca sa ma sfinteasca, nu m-ati sfintit la apa �naintea lor, aceasta este
apa pricei la Cadis �n pustia Sinai.
15. Si a zis Moisi catre Domnul:
16. Sa socoteasca Domnul Dumnezeul duhurilor si tot trupul, om peste
adunarea ta aceasta.
17. Care va iesi �naintea fetei lor si va intra, si care �i va scoate si �i
va baga pe ei, si sa nu fie adunarea Domnului ca niste oi fara de pastor.
18. Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd: ia la tine pe Isus fiul lui
Navi om, care are duh �ntru sine, si vei pune m�inile tale peste el.
19. Si-l vei pune pe el �naintea lui Eleazar preotul, si vei da lui povete
�naintea a toata adunarea, si porunceste pentru el �naintea lor.
20. Si vei da marirea ta peste el, ca sa-l asculte pe el fiii lui Israil.
21. Si �naintea lui Eleazar preotul va sta, si-l vor �ntreba pe el de
judecata aratarilor �naintea Domnului, prin rostul lui va iesi, si prin rostul lui
va intra el, si fiii lui Israil cu toti odata si toata adunarea.
22. Si a facut Moisi dupa cum i-au poruncit lui Domnul Dumnezeu, si lu�nd
pe Isus, l-a pus �naintea lui Eleazar preotul si �naintea a toata adunarea.
23. Si a pus m�inile sale peste el, si l-a asezat pe el dupa cum au
poruncit Domnul lui Moisi.

CAP. 28.
Lege din nou pentru oarecare jertfe.

Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:

2. Porunceste fiilor lui Israil, si graieste catre ei, zic�nd: darurile
mele, darile mele, jertfele mele cele de miros cu buna mireasma sa paziti a le
aduce mie la sarbatorile mele.
3. Si sa zici catre ei: acestea sunt jertfele mele, care sa le aduceti
Domnului, miei de c�te un an curati doi �ntr-o zi, pentru ca sa nu �nceteze
arderea de tot.
4. Un miel veti jertfi dimineata, si al doilea miel veti jertfi seara.
5. Si vei aduce a zecea parte a unui ifi faina curata pentru jertfa
stropita cu untdelemn �n a patra parte a unui in.
6. Ardere de tot ne�ncetata, care s-a facut �n muntele Sinai �ntru miros
de buna mireasma Domnului.
7. Si turnarea ei a patra parte a unui in la un miel �ntru cel sf�nt vei
turna turnare de vin Domnului.
8. Si al doilea miel �l vei aduce de catre seara cu jertfa lui, si cu
turnarea lui �l vei aduce �ntru miros de buna mireasma Domnului.
9. Si �n ziua s�mbetelor veti aduce doi miei de c�te un an, curati, si
doua a zecea de faina curata pentru jertfa cu untdelemn stropita, si turnare.
 10. Aceasta este arderea de tot �n fiecare s�mbata, afara de arderea de tot
cea de-a pururea, si turnarea ei.
11. Si la luna noua veti aduce ardere de tot Domnului doi vitei de cireada,
si un berbec, si sapte miei curati de c�te un an.
12. Trei a zecea de faina curata stropita cu untdelemn la un vitel, si doua
a zecea de faina curata stropita cu untdelemn, la un berbec.
13. O zecime de faina curata stropita cu untdelemn, la un miel, jertfa
miros de buna mireasma aducere Domnului.
14. Turnarea lor jumatate de in de vin va fi la un vitel, si a treia a unui
in va fi la un berbec, si a patra a unui in va fi la un miel: aceasta ardere de
tot �n fiecare luna la lunile anului.
15. Si un tap din capre pentru pacat Domnului, afara de arderea de tot cea
deapururea se va face, si turnarea lui.
16. Si �n luna dintai �n paisprezece zile ale lunii, Pastile Domnului.
17. Si �n ziua a cincisprezecea a lunii acestia sarbatoare, sapte zile
azime veti m�nca.
18. Si ziua cea dintai chemare sf�nta va fi voua, nici un lucru de slujba
sa nu faceti.
19. Si veti aduce ardere de tot jertfa Domnului doi vitei de cireada, un
berbec, sapte miei de c�te un an curati vor fi voua.
20. Si jertfa lor de faina curata stropita cu untdelemn, trei a zecea la un
vitel, si doua a zecea la un berbec veti aduce.
21. C�te o zecime de fiecare miel, la cei sapte miei.
22. Si un tap din capre jertfa pentru pacat, spre �mpacarea voastra.
23. Afara de arderea de tot deapururea cea de dimineata, care este arderea
de tot ne�ncetata, veti face aceasta.
24. Dupa acestea veti aduce �n fiecare zi �n cele sapte zile, dar jertfa
�ntru miros de buna mireasma Domnului, afara de arderea de tot cea de pururi vei
face turnarea ei.
25. Si ziua a saptea numita sf�nta va fi voua, nici un lucru de slujba sa
nu faceti �ntru aceea.
26. Si �n ziua cea de p�rga, c�nd veti aduce jertfa noua Domnului a
saptam�nilor, chemare sf�nta va fi voua; nici un lucru de slujba sa nu faceti.
27. Si veti aduce arderi de tot �ntru miros de buna mireasma Domnului, doi
vitei din cireada, un berbec, sapte miei de c�te un an curati.
28. Jertfa lor faina curata amestecata cu untdelemn; trei a zecea la un
vitel, si doua a zecea la un berbec.
29. C�te o zecime de fiecare miel, din cei sapte miei.
30. Si un tap din capre pentru pacat, ca sa se roage spre �mpacarea
voastra.
31. Afara de arderea de tot cea deapururea, si jertfa lor veti face mie,
curati vor fi voua, si turnarile lor.

CAP. 29.
Jertfe la ziua 1-a, a 10-a si a 15-a a lunii a 7-a.

Si �n luna a saptea, ziua dintai a lunii chemare sf�nta va fi voua, nici un lucru
de slujba sa nu faceti, zi �nsemnata va fi voua.
2. Si veti aduce arderile de tot �ntru miros de buna mireasma Domnului,
un vitel din vaci, un berbec, si sapte miei de c�te un an, curati.
3. Jertfa lor, faina curta amestecata cu untdelemn, trei a zecea la un
vitel, si doua a zecea la un berbec.
4. C�te o zecime de fiecare miel la cei sapte miei.
5. Si un tap din capre jertfa pentru pacat, spre �mpacarea voastra.
6. Afara de arderile de tot ale lunii noua, si jertfele lor, si turnarile
lor, si arderea de tot ce deapururea, si jertfele lor, si turnarile lor, dupa
r�nduiala lor �ntru miros de buna mireasma Domnului.
7. Si a zecea a lunii acestia chemare sf�nta va fi voua, si sa m�hniti
sufletele voastre, si nici un lucru sa nu faceti.
8. Si veti aduce arderi de tot �ntru miros de buna mireasma Domnului,
jertfa Domnului un vitel din cireada, un berbec, sapte miei de c�te un an, curati
vor fi voua.
9. Jertfa lor, faina curata amestecata cu untdelemn, trei a zecea la un
vitel, si doua a zecea la un berbec.
10. C�te o zecime de fiecare miel la cei sapte miei, si un tap din capre
pentru pacat, spre �mpacarea voastra.
11. Afara de cel pentru pacat al �mpacarii, si arderea de tot cea
deapururea, jertfa ei si turnarea ei dupa r�nduiala ei �ntru miros de buna
mireasma aducere Domnului.
12. Si ziua a cincisprezecea a lunii acestia a saptea, chemare sf�nta va fi
voua, nici un lucru de slujba sa nu faceti, si sa tineti sarbatoare Domnului sapte
zile.
13. Si sa aduceti arderi de tot jertfa �ntru miros de buna mireasma
Domnului, �n ziua dintai treisprezece vitei din vaci, doi berbeci, patrusprezece
miei de c�te un an, curati vor fi voua.
14. Jertfele lor faina curata amestecata cu untdelemn, trei a zecea la un
vitel din cei treisprezece vitei, si doua a zecea la un berbec din cei doi
berbeci.
15. O zecime de fiecare miel la cei patrusprezece miei.
16. Si un tap din capre jertfa pentru pacat afara de arderea de tot cea de
pururea, jertfele lor, si turnarile lor.
17. A doua zi doisprezece vitei, doi berbeci si patrusprezece miei de c�te
un an, curati.
18. Cu jertfa lor si turnarea lor la vitei si la berbeci si la miei dupa
numarul lor, dupa r�nduiala lor.
19. Un tap din capre jertfa pentru pacat, afara de arderea de tot cea de
pururea, jertfele lor si turnarile lor.
20. A treia zi, unsprezece vitei, doi berbeci si patrusprezece miei de c�te
un an, curati.
21. Jertfa lor si turnarea lor la vitei si la berbeci si la miei dupa
numarul lor, dupa r�nduiala.
22. Si un tap din capre jertfa pentru pacat, afara de arderea de tot cea de
pururea, jertfele si turnarile lor.
23. A patra zi, zece vitei, doi berbeci, patrusprezece miei de c�te un an,
curati.
24. Jertfele lor, si turnarile lor la vitei si la berbeci si la miei dupa
numarul lor, dupa r�nduiala.
25. Si un tap din capre jertfa pentru pacat afara de arderea de tot cea de
pururea, jertfele lor si turnarile lor.
26. A cincea zi, noua vitei, doi berbeci, patrusprezece miei de c�te un an,
curati.
27. Jertfele lor si turnarile lor, la vitei si la berbeci si la miei dupa
numarul lor, dupa r�nduiala lor.
28. Si un tap din capre jertfa pentru pacat afara de arderea de tot cea de
pururea, jertfele lor si turnarile lor.
29. A sasea zi, opt vitei, doi berbeci, patrusprezece miei de c�te un an,
curati.
30. Jertfele lor si turnarile lor la vitei si la berbeci si la miei dupa
numarul lor, dupa r�nduiala lor.
31. Si un tap din capre jertfa pentru pacat afara de arderea de tot cea de
pururea, jertfele lor si turnarile lor.
32. A saptea zi, sapte vitei, doi berbeci, patrusprezece miei de c�te un
an, curati.
33. Jertfele lor si turnarile lor la vitei si la berbeci si la miei dupa
numarul lor, dupa r�nduiala lor.
34. Si un tap din capre jertfa pentru pacat afara de arderea de tot cea de
pururea, jertfele lor si turnarile lor.
35. A opta zi �ncheierea serbarii va fi voua, nici un lucru spre slujba sa
nu faceti �ntr-�nsa.
36. Si veti aduce arderi de tot �ntru miros de buna mireasma jertfa
Domnului, un vitel, un berbec si sapte miei de c�te un an, curati.
37. Jertfele lor si turnarile lor, la vitei si la berbeci si la miei, dupa
numarul lor, dupa r�nduiala lor.
38. Si un tap din capre jertfa pentru pacat, afara de arderea de tot cea de
pururea, jertfele si turnarile lor.
39. Acestea veti face Domnului �n sarbatorile voastre, afara de jertfele
voastre de fagaduinta, si afara de cele de buna voia voastra, si de arderile de
tot ale voastre, si de jertfele voastre, si de turnarile voastre, si de jertfele
cele de m�ntuire ale voastre.

CAP. 30.
Pentru fagaduinti.

Si a grait Moisi fiilor lui Israil, dupa toate c�te au poruncit Domnul lui Moisi.
2. Si a grait Moisi catre mai marii neamurilor fiilor lui Israil, zic�nd:
acesta este cuv�ntul, care l-au poruncit Domnul.
3. Omul care va face fagaduinta Domnului, sau se va jura leg�ndu-se pe
sufletul sau, sa nu-si calce cuv�ntul sau; toate c�te vor iesi din gura lui, sa le
faca.
4. Iar de va face o femeie fagaduinta Domnului, leg�ndu-se din tinerete
�nca fiind �n casa tatalui sau.
5. Si va auzi tatal ei fagaduintele ei, si legatura ce a pus asupra
sufletului sau, si va tacea tatal ei, vor sta toate fagaduintele ei si ori cu ce
si-a legat sufletul sau, va ram�ne.
6. Iar daca tatal ei nu ar vrea, ori �n ce zi va afla toate fagaduintele
ei si legaturile ei, care le-a pus asupra sufletului sau, nu vor sta, si Domnul o
va ierta pe ea, ca n-a vrut tatal ei.
7. Iar de va fi maritata si si-a luat asupra-si o fagaduinta, sau a rostit
gura ei ceva cu care si-a legat sufletul sau;
8. De va auzi barbatul ei, si va tacea c�nd a auzit, atunci vor sta toate
fagaduintele ei, si ori cu ce si-a legat sufletul sau, va ram�ne.
9. Iar daca barbatul ei nu va vrea, �ndata ce a aflat toate fagaduintele
si legaturile ei c�te a pus asupra sufletului sau, nu vor ram�ne, ca barbatul ei
n-a vrut, si Domnul o va ierta pe ea.
10. Iar fagaduinta vaduvei, si a celei lasate de barbat, c�te se va fagadui
asupra sufletului sau, vor ram�ne ei.
11. Iar de va face �n casa barbatului sau fagaduinta sa, sau legatura sa
cea cu juram�nt asupra sufletului sau,
12. Si va auzi barbatul ei, si nimic nu va zice ei, nici se va �mpotrivi,
vor sta toate fagaduintele ei, si toate legaturile ei c�te a pus asupra sufletului
sau, vor ram�ne asupra ei.
13. Iar daca barbatul ei nu va vrea �ndata ce va auzi, toate c�te vor iesi
din buzele ei, orice fagaduinte si orice legaturi asupra sufletului sau, nu vor
ram�ne ei, ca barbatul ei le-a stricat, si Domnul o va ierta pe ea.
14. Toata fagaduinta si tot juram�ntul de legatura, care m�hneste sufletul,
barbatul ei �l va �ntari ei, si barbatul ei ;l va lua de la ea.
15. Iar tac�nd de va tacea din zi �n zi, va �ntari toate fagaduintele ei,
si hotar�rile cele de peste ea le va �ntari ei, pentru ca a tacut �n ziua �n care
a auzit.
16. Iar daca le va strica barbatul ei, dupa ziua �n care a auzit, el va
purta pacatul.
17. Acestea sunt poruncile c�te au r�nduit Domnul lui Moisi, �ntru barbat
si �ntru femeie, si �ntru tata si �ntru fata, p�na este t�nara �n casa tatalui
sau.
CAP. 31.
Israil biruieste din nou pe Madiamiti cu mare prada.

Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:

2. Povatuieste pe fiii lui Israil la biruinta asupra Madiamitenilor, si
apoi te vei adauga la poporul tau.
3. Si a grait Moisi catre popor, zic�nd: �ntrarmati din voi barbati, si va
razboiti �naintea Domnului asupra lui Madiam, ca sa dati izb�nda Domnului din
Madiam.
4. C�te o mie din fiecare semintie, din toate semintiile fiilor lui Israil
trimiteti sa se razboiasca.
5. Si s-au numarat din miile lui Israil, c�te o mie de fiecare semintie,
douasprezece mii de barbati �ntrarmati spre razboi.
6. Si i-au trimis pe ei Moisi, c�te o mie din fiecare semintie cu puterea
lor, si Finees fiul lui Eleazar feciorul lui Aaron preotul, si vasele cele sfinte
si tr�mbitele de semnale �n m�inile lor.
7. Si a dat razboi asupra lui Madiam, precum au poruncit Domnul lui Moisi,
si a ucis toata partea barbateasca.
8. Si pe �mparatii lui Madiam i-au omor�t �mpreuna cu ranitii lor, si pe
Evin si pe Rocon si pe Sur si pe Ur si pe Rovoc, cinci �mparati ai lui Madiam, si
pe Valaam feciorul lui Veor l-a omor�t cu sabia.
9. Si femeile lui Madiam le-au robit, si averea lor si vitele lor si toate
agoniselele lor si puterea lor o au robit.
10. Si toate cetatile lor �n care locuiau ei si salasele lor le-au ars cu
foc.
11. Si au luat toata prada lor si toate jafurile lor, de la om p�na la
dobitoc.
12. Si au adus la Moisi si la Eleazar preotul si la toti fiii lui Israil,
robimea si jafurile si prada �n tabara �n Aravotul lui Moav, care este l�nga
Iordan dinspre Ierihon.
13. Si a iesit Moisi si Eleazar preotul si toti boierii adunarii, �ntru
�nt�mpinarea lor, afara de tabara.
14. Si s-a m�niat Moisi pe cei mai mari ai ostirii pe cei peste mii si pe
cei peste sute, care veneau de la bataia razboiului.
15. Si a zis catre ei Moisi: pentru ce ati prins vii pe femei?
16. Ca acestea au facut pe fiii lui Israil dupa cuv�ntul lui Valaam, ca sa
paraseasca si sa calce cuv�ntul Domnului, pentru Fogor, si s-a facut bataie �ntru
adunarea Domnului.
17. Si acum ucideti toata partea barbateasca de toata v�rsta, si pe toata
femeia, care a cunoscut pat de barbat, omor�ti-o.
18. Si pe toate femeile care n-au cunoscut pat de barbat, vii le tine-ti.
19. Si voi babar�ti afara de tabara sapte zile, tot cel ce a ucis pe
cineva, si cel ce se atinge de cel ranit, se va curata a treia zi si a saptea zi,
voi si robimea voastra.
20. Si toata �mbracamintea si tot vasul de piele si tot lucrul din piele de
capra de capra si tot vasul de lemn veti curati.
21. Si a zis Eleazar preotul catre barbatii ostirii, care veneau de la
razboi: aceasta este �ndreptarea legii, care o au poruncit Domnul lui Moisi.
22. Afara de aur si de argint si de arama si de fier si de plumb si de
cositor,
23. Tot lucrul, care va trece prin foc, se va lamuri, �nsa cu apa
curateniei se va curati, si toate care nu trec prin foc, vor trece prin apa,
24. Si veti spala hainele voastre �n ziua a saptea, ca sa fiti curati, si
dupa aceasta veti intra �n tabara.
25. Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:
26. Numara capetele pazitorilor robimei, de la om p�na la dobitoc, tu si
Eleazar preotul, si capeteniile neamurilor adunarii.
 27. Si veti �mparti prazile �ntru razboinicii cei ce au iesit la razboi,
si �ntru toata adunarea.
28. Si veti osebit Domnului de la oamenii cei razboinici, care ies la
razboi, un suflet din cinci sute de oameni, si din dobitoace si din boi si din oi
si din asini.
29. Si din jumatatea lor veti lua, si veti da lui Eleazar preotul, p�rga
Domnului.
30. Si din jumatatea fiilor lui Israil vei lua din cincizeci unul, din
oameni si din boi si din oi si din asini si din toate dobitoacele, si le vei da
Levitilor celor ce sunt r�nduiti la slujbele cortului Domnului.
31. Si au facut Moisi si Eleazar preotul dupa cum au poruncit Domnul lui
Moisi.
32. Si a fost ramasita, care au trecut la robie, care au robit barbatii
cei razboinici, din oi: sase sute saptezeci si cinci de mii.
33. Si boi saptezeci si doua de mii.
34. Si asini saizeci si una de mii.
35. Si suflete omenesti ale femeilor, care n-au cunoscut pat barbatesc,
toate sufletele treizeci si doua de mii.
36. Si a fost jumatatea acestora partea celor ce s-au dus la razboi, din
numarul oilor trei sute treizeci si sapte de mii cinci sute.
37. Si s-a osebit Domnului, din oi sase sute saptezeci si cinci.
38. Si boi treizeci si sase de mii, iar osebiti Domnului, saptezeci si doi.
39. Si asini treizeci de mii cinci sute, iar osebiti Domnului, saizeci si
unul.
40. Si suflete omenesti saisprezece mii, iar osebiti Domnului, treizeci si
doua de suflete.
41. Si a dat Moisi partea Domnului darea lui Dumnezeu, iar Eleazar preotul,
dupa cum au poruncit Domnul lui Moisi.
42. Din jumatatea lui Israil, pe care i-a osebit Moisi din barbatii cei
razboinici.
43. Si a fost jumatatea adunarii din oi, trei sute treizeci si sapte de mii
cinci sute.
44. Si boi treizeci si sapte de mii.
45. Asini treizeci de mii cinci sute.
46. Si suflete omenesti saisprezece mii.
47. Si a luat Moisi din jumatatea fiilor lui Israil din cincizeci, una, din
oameni si din dobitoace, si le-a dat Levitilor celor r�nduiti la slujbele cortului
Domnului, �n ce chip au poruncit Domnul lui Moisi.
48. Si au venit la Moisi toti cei mai mari �n oaste, care erau peste mii si
peste sute.
49. Si au zis catre Moisi: slugile tale au numarat pe barbatii de razboi,
care sunt la noi, si n-a lipsit dintre ei nici macar unul.
50. Si am adus dar Domnului fiecare ce a aflat: vas de aur, gherdan,
cercei, inel, bratari, salba, ca sa te rogi pentru noi Domnului.
51. Si au luat Moisi si Eleazar preotul aurul de la ei, toate sculele
lucrate.
52. Si a fost tot aurul, care l-a adus dar Domnului, saisprezece mii sapte
sute cincizeci de sicli, de la cei peste mii, si de la cei peste sute.
53. Si barbatii cei razboinici fiecare pentru sinesi a pradat.
54. Si au luat Moisi si Eleazar preotul aurul de la cei peste mii, si de la
cei peste sute, si l-au bagat �n cortul marturiei, pomenire fiilor lui Israil
�naintea Domnului.

CAP. 32.
�nceputul stap�nirii pam�ntului Hanaan.

Si multe dobitoace avea fiii lui Ruvim, si fiii lui Gad aveau multime multa
foarte.
 2. Si au vazut pam�ntul lui Iazir si pam�ntul lui Galaad, si era locul,
loc de dobitoace, si merg�nd fiii lui Ruvim si fiii lui Gad, au zis catre Moisi si
catre Eleazar preotul, si catre mai marii adunarii, zic�nd:
3. Atarot si Devon si Iazir si Namra si Esevon si Eleali si Sevama si
Navav si Vean.
4. Pam�ntul, care l-au dat Domnul �naintea fiilor lui Israil, este pam�nt
bun de hrana de dobitoace, si slugile tale au dobitoace.
5. Si a zis: de am aflat har �naintea ta, sa se dea pam�ntul acesta noua
robilor tai mosie, si sa nu ne treci pe noi Iordanul.
6. Si a zis Moisi fiilor lui Gad si fiilor lui Ruvim: fratii vostri vor
merge la razboi, si voi sa sedeti aici?
7. Pentru ce �ntoarceti cugetele fiilor lui Israil, ca sa nu treaca �n
pam�ntul care-l da lor Domnul?
8. Asa au facut parintii vostri, c�nd i-am trimis pe ei din Kadis-Varni,
ca sa iscodeasca pam�ntul.
9. Si s-a suit �n valea strugurului, si a iscodit pam�ntul, si a �ntors
inima fiilor lui Israil, ca sa nu intre �n pam�ntul, care l-au dat Domnul lor.
10. Si s-au m�niat cu iutime Domnul �n ziua aceea, si s-au jurat, zic�nd:
11. Nu vor vedea oamenii acestia, care s-au suit din Eghipet cei ce sunt de
douazeci de ani si mai mari, care stiu binele si raul, pam�ntul care m-am jurat
lui Avraam si lui Isaac si lui Iacov, pentru ca n-au umblat dupa mine.
12. Afara de Halev feciorul lui Iefoni, care s-a osebit, si Isus al lui
Navi, ca acestia au umblat dupa Domnul.
13. Si s-au m�niat Domnul cu iutime pe Israil, si i-au �nvaluit pe ei �n
pustie patruzeci de ani, p�na ce s-a stins tot neamul, care facea rele �naintea
Domnului.
14. Iata v-ati sculat �n locul parintilor vostri sfat de oameni pacatosi,
sa mai adaugati �nca la iutimea Domnului asupra lui Israil.
15. Ca va veti �ntoarce de la el, ca sa mai adaugati �nca a-l lasa �n
pustie, si sa faceti faradelege la toata adunarea aceasta.
16. Si au venit la d�nsul, si au zis: st�ne de oi vom face aici
dobitoacelor noastre, si cetati averilor noastre.
17. Iar noi �narmati vom merge �naintea fiilor lui Israil p�na ce-i vom
duce pe ei �n locul lor, si averea noastra va ram�ne �n cetati zidite pentru
locuitorii pam�ntului.
18. Nu ne vom �ntoarce la casele noastre, p�na ce se vor �mparti fiii lui
Israil fiecare �n mosia sa.
19. Si nu vom mosteni �ntru ei mai mult dincoace de Iordan si mai �ncolo,
ca am luat mosia noastra dincolo de Iordan, dinspre rasarit.
20. Si a zis catre ei Moisi: de veti face dupa cuv�ntul acesta, de va veti
�narma �naintea Domnului la razboi,
21. Si tot cel �narmat dintre voi va trece Iordanul �naintea Domnului la
razboi, p�na ce va pieri vrajmasul de la fata lui,
22. Si se va stap�ni pam�ntul �naintea Domnului; dupa aceea va veti
�ntoarce, si veti fi nevinovati �naintea Domnului si �naintea lui Israil, si va fi
voua pam�ntul acesta mosie �naintea Domnului.
23. Iar de nu veti face asa, veti pacatui �naintea Domnului si ve-ti
cunoaste pacatul vostru, cand va vor apuca pe voi relele.
24. Deci, ziditi voua cetati pentru averea voastra, si salase dobitoacelor
voastre, si ceea ce spuneti cu gura voastra, sa faceti.
25. Si au zis fiii lui Ruvim si fiii lui Gad catre Moisi, graind: slugile
tale vor face dupa cum Domnul nostru porunceste.
26. Averea noastra si femeile noastre si toate dobitoacele noastre, vor fi
�n cetatile lui Galaad.
27. Iar slugile tale vor trece toti �narmati si gatiti de razboi �naintea
Domnului, precum zice Domnul.
28. Si a poruncit pentru ei Moisi lui Eleazar preotul, lui Isus al lui
Navi, si mai marilor semintiilor neamurilor lui Israil.
 29. Si a zis catre ei Moisi: de vor trece fiii lui Ruvim si fiii lui Gad cu
voi Iordanul, tot, care poate iesi la razboi �naintea Domnului, si veti stap�ni
pam�ntul �naintea voastra, veti da lor pam�ntul Galaad mostenire.
30. Iar de nu vor trece cu voi cei ce se pot �narma la razboi �naintea
Domnului, veti trece averea lor si femeile lor si dobitoacele lor, mai �nainte de
voi, �n pam�ntul Hanaan, si vor mosteni �mpreuna cu voi �n pam�ntul Hanaan.
31. Si au raspuns feciorii lui Ruvim si feciorii lui Gad, zic�nd: cum zice
domnul slugilor sale, asa vom face.
32. Noi vom trece �narmati �naintea Domnului �n pam�ntul Hanaan, numai de
ne veti da noua mosie dincoace de Iordan.
33. Si a dat Moisi fiilor lui Gad si fiilor lui Ruvim, si la jumatate din
semintia lui Manasi fiul lui Iosif, �mparatia lui Sion �mparatul Amoreilor, si
�mparatia lui Og �mparatul Vasanului, pam�ntul si cetatile �mpreuna cu hotarele
lui, cetatile pam�ntului de prin prejur.
34. Si au zidit fiii lui Gad Devonul si Atarotul si Aroirul.
35. Si Sofarul si Iazirul, si le-au �naltat.
36. Si Namramul si Vetaranul, cetati tari si st�ni de oi.
37. Si fiii lui Ruvim au zidit Esevonul si Elealinul si Kariatanul.
38. Si Nabo si Veelmeonul ocolite schimb�nd numele si Sevamaul, si a numit
dupa numele sale numele cetatilor, care le-au zidit.
39. Si a mers Ur fiul lui Mahir fiul lui Manasi �n Galaad, si l-a luat, si
a pierdut pe Amoreul, cel ce locuia �ntr-�nsul.
40. Si a dat Moisi Galaadul lui Mahir feciorul lui Manasi, si a locuit
acolo.
41. Si Iahir feciorul lui Manasi a mers, si a luat salasurile lor, si le-a
numit salasurile lui Iahir.
42. Si Navav a mers, si luat Kaatul si satele lui, si le-a numit Navot dupa
numele sau.

CAP. 33.
Calatoriile si popasurile poporului Israil.

Si acestea sunt popasurile fiilor lui Israil dupa ce au iesit din pam�ntul
Eghipetului �mpreuna cu puterea lor, prin m�na lui Moisi si a lui Aaron.
2. Si a scris Moisi purcederile si popasurile lor, dupa cuv�ntul Domnului,
si acestea sunt popasurile calatoriei lor:
3. Au purces din Ramesi �n luna dintai, ;n a cincea zi a lunii dintai, a
doua zi de Pasti au iesit fiii lui Israil cu m�na �nalta �naintea tuturor
Eghipetenilor.
4. Si Eghipetenii �ngropau pe toti cei ce murisera dintre sine, pe care i-
au omor�t Domnul, pe tot cel �nt�i nascut �n pam�ntul Eghipetului, si �ntru
dumnezeii lor au facut Domnul izb�ndire.
5. Si purcez�nd fiii lui Israil din Ramesi, au tabar�t �n Sochot.
6. Si purcez�nd din Sochot, au tabar�t �n Vutan, care este o parte a
pustiei.
7. Si au purces din Vutan, si au tabar�t la gura Irotului, care este �n
preajma Velsepfonului, si au tabar�t �n preajma Magdolului.
8. Si au purces din preajma Irotului, si au trecut prin mijlocul marii �n
pustie, si au mers ei cale de trei zile �n pustie, si au tabar�t �n Merra.
9. Si au purces din Merra, si au venit �n Elim, si �n Elim douasprezece
izvoare de apa, si saptezeci de pomi de finic, si au tabar�t acolo l�nga apa.
10. Si au purces din Elim, si au tabar�t l�nga marea Rosie.
11. Si au purces de l�nga marea Rosie, si au tabar�t �n pustia Sin.
12. Si au purces din pustia Sin, si au tabar�t �n Rafaca.
13. Si au purces din Rafaca, si au tabar�t �n Elus.
14. Si au purces din Elus, si au tabar�t �n Rafidin, si acolo n-avea
poporul apa sa bea.
15. Si au purces din Rafidin, si au tabar�t �n pustia Sin.
 16. Si au purces din pustia Sin, si au tabar�t la morm�nturile poftei.
17. Si au purces de la morm�nturile poftei, si au tabar�t �n Asirot.
18. Si au purces din Asirot, si au tabar�t ;n Ratama.
19. Si au purces din Ratama, si au tabar�t �n Remmon Fares.
20. Si au purces din Remmon Fares, si au tabar�t �n Levona.
21. Si au purces din Levona, si au tabar�t �n Resan.
22. Si au purces din Resan, si au tabar�t ;n Machelat.
23. Si au purces din Machelat, si au tabar�t �n Safar.
24. Si au purces din Safar, si au tabar�t �n Haradat.
25. Si au purces din Haradat, si au tabar�t �n Machilot.
26. Si au purces din Machilot, si au tabar�t �n Kataat.
27. Si au purces din Kataat, si au tabar�t �n Tarat.
28. Si au purces din Tarat, si au tabar�t �n Matekka.
29. Si au purces din Matekka, si au tabar�t �n Selmona.
30. Si au purces din Selmona, si au tabar�t �n Musurut.
31. Si au purces din Musurut, si au tabar�t �n Vanea.
32. Si au purces din Vanea, si au tabar�t �n Gadgad.
33. Si au purces din muntele Gadgad, si au tabar�t �n Etevata.
34. Si au purces din Etevata, si au tabar�t �n Evrona.
35. Si au purces din Evrona, si au tabar�t �n Ghesion Gaver.
36. Si au purces din Ghesion Gaver, si au tabar�t �n pustia Sin, si au
purces din pustia Sin, si au tabar�t �n pustia Faran, aceasta este Kadis.
37. Si au purces din Kadis, si au tabar�t �n muntele Or, care este aproape
de pam�ntul Edom.
38. Si s-a suit Aaron preotul �n munte din porunca Domnului, si a murit
acolo �n anul al patruzecilea de c�nd au iesit fiii lui Israil din pam�ntul
Eghipetului, �n luna a cincea �n ziua cea dintai a lunii.
39. Si Aaron era de o suta si douazeci si trei de ani, c�nd a murit �n
muntele Or.
40. Si auzind Hananeul �mparatul Arad, si acesta locuia �n pam�ntul Hanaan,
c�nd venira fiii lui Israil.
41. Si au purces din muntele Or, si au tabar�t �n Selmona.
42. Si au purces din Selmona, si au tabar�t �n Fino.
43. Si au purces din Fino, si au tabar�t �n Ovot.
44. Si au purces din Ovot si au tabar�t �n Gai dincoace de hotarele lui
Moav.
45. Si au purces din Gai si au tabar�t �n Devonul lui Gad.
46. Si au purces din Devonul lui Gad, si au tabar�t �n Ghelmon Devlatem.
47. Si au purces din Ghelmon Devlatem, si au tabar�t la muntii Avarim �n
preajma Navavului.
48. Si au purces de la muntii Avarim, si au tabar�t la apusul lui Moav
l�nga Iordan dinspre Ierihon.
49. Si au purces de la apusul lui Moav, si au tabar�t la Iordan, �ntru
Esimot p�na la Velsa spre apus de Moav.
50. Si au grait Domnul catre Moisi spre apus de Moav l�nga Iordan dinspre
Ierihon, zic�nd:
51. Graieste fiilor lui Israil, si zi catre d�nsii: sa treceti Iordanul �n
pam�ntul Hanaan.
52. Si sa pierdeti pe toti cei ce locuiesc pe pam�nt �naintea fetei
voastre, si sa stricati semnele lor, si toti idolii lor cei turnati sa-i pierdeti,
si toti st�lpii lor sa-i sfar�mati.
53. Si dupa ce veti pierde pe toti cei ce locuiesc pam�ntul, locuiti voi
�ntr-�nsul, ca voua v-am dat pam�ntul lor mostenire.
54. Si veti �mparti pam�ntul lor cu sorti dupa neamurile voastre, celor mai
multi veti da mai multa mosie, si celor mai putini veti da mai putina mosie, ori
�n ce loc va iesi soarta fiecaruia, acolo va fi a lui, dupa neamurile voastre
parintesti veti �mparti mosiile.
55. Iar de nu veti pierde pe cei ce locuiesc pe pam�nt �naintea fetei
voastre, si pe c�ti veti lasa dintr-�nsii, vor fi spini �n ochii vostri, si
bolduri �n coastele voastre, si vor vrajmasui voua pe pam�ntul, �n care veti locui
voi.
56. Si dupa cum am socotit sa le fac lor, voi face voua.

CAP. 34.
Hotarele pam�ntului fagaduintei si �mpartirea lui.

Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:

2. Porunceste fiilor lui Israil, si le spune lor, voi intrati �n pam�ntul
Hanaan, acesta va fi voua mostenire, pam�ntul lui Hanaan �mpreuna cu hotarele lui.
3. Si va fi voua latura cea de catre miazazi de la pustia Sin p�na unde se
tine de Edom, si vor fi voua hotarele catre miazazi dinspre partea marii celei
sarate de la rasarit.
4. Si vor �nconjura pe voi hotarele de la miazazi catre suisul
Acravinului, si va trece Enacul, si va fi sf�rsitul lui catre miazazi Kadisul lui
Varni, si se va sf�rsi la salasul lui Arad, si va trece Asemona.
5. Si va �nconjura hotarele de la Asemona valea Eghipetului, si va fi
sf�rsitul lor Marea cea mare.
6. Si hotarele de catre apus vor fi voua, Marea cea mare, ea va fi hotar,
acestea vor fi voua hotarele de catre apus.
7. Si de catre miazanoapte acesta va fi voua hotarul, de la Marea cea mare
veti masura voua �nsiva pe l�nga munte, muntele.
8. Si de la munte veti masura voua �nsiva muntele p�na unde intra la Emat,
si va fi sf�rsitul lui hotarele Saradacului.
9. Si se vor sf�rsi hotarele lui la Defrona, si va fi sf�rsitul lui la
Arsenain; acestea vor fi hotarele voastre de catre miazanoapte.
10. Si veti masura voua hotarele dinspre rasarit de la Arsenain la
Sepfamar.
11. Si se vor pogor� hotarele de la Sepfamar la Vila de catre rasarit la
izvoare, si se vor pogor� hotarele de la Vila, si vor atinge coasta marii Heneret
de catre rasarit.
12. Si se vor pogor� hotarele la Iordan, si va fi sf�rsitul Marea cea
sarata. Acesta va fi pam�ntul vostru, si hotarele lui prin prejur.
13. Si a poruncit Moisi fiilor lui Israil, zic�nd: acesta este pam�ntul,
care-l veti mosteni cu sorti, �n ce chip a r�nduit Domnul sa-l dea la noua
semintii, si la jumatate din semintia lui Manasi.
14. Ca semintia fiilor lui Ruvim, si semintia fiilor lui Gad dupa casele
lor parintesti, jumatate din semintia lui Manasi au luat mosiile sale.
15. Doua semintii si o jumatate de semintie au luat mosiile sale dincolo de
Iordan de catre Ierihon, dinspre miazazi catre rasarit.
16. Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:
17. Acestea sunt numele barbatilor, care vor �mparti voua mosie pam�ntul:
Eleazar preotul, si Isus al lui Navi.
18. Si c�te un boier din fiecare semintie veti lua, ca sa va �mparteasca
voua mosie pam�ntul.
19. Si acestea sunt numele barbatilor: din semintia lui Iuda, Halev fiul
lui Iefoni.
20. Din semintia lui Simeon, Salamiil fiul lui Semiud.
21. Din semintia lui Veniamin, Eldad fiul lui Haslon.
22. Din semintia lui Dan, boierul Vachir fiul lui Egli.
23. Din fiii lui Iosif din semintia fiilor lui Manasi, boierul Aniil fiul
lui Sufi.
24. Din semintia fiilor lui Efreim, boierul Kamuil fiul lui Savatan.
25. Din semintia lui Zavulon, boierul Elisafan fiul lui Farnah.
26. Din semintia fiilor lui Isahar, boierul Faltiil fiul lui Oza.
27. Din semintia fiilor lui Asir, boierul Ahior fiul lui Selemi.
28. Din semintia lui Neftali, boierul Fadail fiul lui Iamiud.
 29. Acestora au poruncit Domnul ca sa �mparteasca fiilor lui Israil
pam�ntul Hanaan.

CAP. 35.
Cetatile Levitilor si cetatile de scapare.

Si au grait Domnul catre Moisi la apusul lui Moav l�nga Iordan de catre Ierihon,
zic�nd:
2. Porunceste fiilor lui Israil, sa dea Levitilor din sortii mosiei sale
cetati sa locuiasca, si locurile dinaintea cetatilor si �mprejurul lor sa le dea
Levitilor.
3. Si cetatile vor fi lor de locuit, iar locurile din prejurul lor vor fi
pentru dobitoacele lor, si pentru toate cele cu patru picioare ale lor.
4. Si locurile dinafara de cetati, care le veti da Levitilor, de la zidul
cetatii �n afara, doua mii de coti �mprejur.
5. Si vei masura afara din cetate latura de catre rasarit, doua mii de
coti, si latura de catre miazazi, doua mii de coti, si latura de catre mare doua
mii de coti, si latura de catre miazanoapte doua mii de coti, si cetatea sa fie �n
mijlocul acestora, si hotarele cetatilor.
6. Si cetati veti da Levitilor: sase cetati de scapare, sa fuga acolo cel
ce va omor�, si l�nga acestea patruzeci si doua de cetati.
7. Toate cetatile care le veti da Levitilor patruzeci si opt de cetati,
acestea si locurile cele dinaintea lor.
8. Si cetatile care le veti da din mosia fiilor lui Israil, de la cei ce
au multe, multe; si de la cei ce au mai putine, putine, fiecare dupa mosia sa,
care va mosteni, va da din cetati Levitilor.
9. Si au grait Domnul catre Moisi, zic�nd:
10. Vorbeste fiilor lui Israil, si le spune lor: voi treceti Iordanul �n
pam�ntul Hanaan.
11. Si veti osebi voua cetati, care vor fi de scapare voua, ca sa fuga
acolo tot ucigasul cel ce a ridicat viata fara de voie.
12. Si vor fi voua aceste cetati scapare de rudeniile celui omor�t, si nu
va muri ucigatorul p�na va sta �naintea adunarii la judecata.
13. Si cetatile care le veti da, cele sase cetati, vor fi voua de scapare.
14. Trei cetati veti da dincolo de Iordan, si trei cetati veti da �n
pam�ntul Hanaan.
15. Scapare vor fi fiilor lui Israil, si celui strain, si celui nemernic
care este �ntru voi, vor fi cetatile acestea de scapare, ca sa fuga acolo tot cel
ce a ridicat viata fara de voia sa.
16. Iar de-l va lovi cu arma de fier, si va muri, ucigas este, cu moarte sa
se omoare ucigasul.
17. Iar daca �l va lovi de moarte pe d�nsul, si va muri, ucigas este, cu
moarte sa se omoare ucigasul.
18. Iar de-l va lovi de moarte pe el, cu arma de lemn de a m�na, si va
muri, ucigas este, cu moarte sa se omoare ucigasul.
19. Cel ce este rudenie de s�nge, acesta va ucide pe omor�torul, c�nd �l va
�nt�mpina pe el, acesta �l va omor� pe el.
20. Iar de-l va �mpinge din dusmanie, si va arunca cu ceva asupra lui din
rautate, si va muri;
21. Au pentru pizma l-a lovit pe el cu m�na, si va muri, cu moarte sa se
omoare, cel ce a lovit, ucigas este; cu moarte sa se omoare cel ce a ucis, cel ce
este ruda cu cel ucis, va ucide pe omor�torul, c�nd �l va �nt�mpina pe el.
22. Iar daca fara de veste, nu pentru vrajmasie �l va �mpinge pe el, sau va
arunca cu ceva asupra lui nu din rautate,
23. Sau cu vreo piatra fara de stire lovindu-l, va muri, sau va cadea peste
el, si va muri, si el nu i-a fost lui vrajmas, nici a cercat sa-i faca rau,
24. Va judeca adunarea �ntru cel ce a lovit, si �ntru cel ce este ruda cu
cel ucis, dupa judecatile acestea:
 25. Va scoate adunarea pe cel ucis de la rudenia celui ucis, si-l va aseza
pe el adunarea �n cetatea scaparii lui, unde a fugit, si va locui acolo p�na c�nd
va muri preotul cel mare, cel uns cu untdelemn sf�nt.
26. Iar de va iesi ucigatorul din hotarele cetatii �n care a fugit,
27. Si-l va afla pe el rudenia celui ucis afara din hotarele cetatii, �n
care a fugit, si va ucide rudenia celui ucis pe ucigas, nu este vinovat.
28. �n cetatea �n care a fugit trebuie sa locuiasca p�na c�nd va muri
preotul cel mare, si dupa ce va muri preotul cel mare, se va �ntoarce ucigasul �n
pam�ntul mosiei sale.
29. Si vor fi acestea voua spre dreptate de judecata �ntru neamurile
voastre, �ntru toate locasurile voastre.
30. Tot cel ce a ridicat viata, prin marturii vei ucide pe cel ce a ucis,
si un martor nu va putea marturisi asupra cuiva ca sa moara.
31. Si sa nu luati rascumparare pentru viata de la ucigas, cel vinovat sa
se omoare, cu moarte sa se omoare.
32. Sa nu luati rascumparare de la cel ce a fugit �n cetate de scapare, ca
iarasi sa poata locui �n pam�ntul sau p�na va muri preotul cel mare.
33. Si sa nu spurcati pam�ntul pe care locuiti, ca s�ngele acesta spurca
pam�ntul, si nu se va curata pam�ntul de s�ngele cel varsat peste el, fara numai
cu s�ngele celui ce l-a varsat.
34. Si sa nu spurcati pam�ntul pe care locuiti, pe care si eu locuiesc
�ntru voi; ca eu sunt Domnul, cel ce locuiesc �ntru fiii lui Israil.

CAP. 36.
Lege pentru ne�nstrainarea mosiilor la maritisul fetelor.

Si s-au apropiat boierii semintiilor fiilor lui Galaad, feciorul lui Mahir, fiul
lui Manasi din semintia fiilor lui Iosif, si au grait �naintea lui Moisi si
�naintea lui Eleazar preotul, si �naintea boierilor caselor parintesti a fiilor
lui Israil.
2. Si au zis: domnului nostru au poruncit Domnul sa dea pam�ntul mostenire
cu sorti fiilor lui Israil, si domnului nostru au poruncit Domnul, sa dea mosia
lui Salpaad fratelui nostru, fetelor lui.
3. De vor fi femei, unuia din semintiile fiilor lui Israil se va lua
soarta lor din mosia parintilor nostri, si se va adauga la mosia semintiei
acelora, dupa care se vor marita, si se va lua din soarta mostenirii noastre.
4. Si chiar si �n anul slobozirii fiilor lui Israil, se va adauge mosia
lor la mosia semintiei celor dupa care se vor marita, si din mosia semintiei
parintilor nostri se va lua mosia lor.
5. Si a poruncit Moisi fiilor lui Israil din porunca Domnului, zic�nd:
drept graieste neamul fiilor lui Iosif.
6. Acesta este cuv�ntul, care au poruncit Domnul fetelor lui Salpaad,
zic�nd: unde le va placea lor sa se marite, �nsa numai dupa cei din poporul
parintelui lor sa se marite.
7. Si sa nu se stramute mosia fiilor lui Israil de la un neam la alt neam,
ca fiii lui Israil, fiecare se vor lipi de mosia neamului familiei sale.
8. Si oricare fata din neamurile fiilor lui Israil, care este mosneanca,
dupa unul din poporul parintelui sau sa se marite, ca fiii lui Israil fiecare sa
mosteneasca mosia lui cea parinteasca.
9. Si sa nu se stramute mosia de la un neam la alt neam, ci fiii lui
Israil fiecare sa se lipeasca de mosia sa.
10. �n ce chip au poruncit Domnul lui Moisi, asa a facut fetelor lui
Salpaad.
11. Si s-au maritat Tersa si Egla si Melha si Nua si Maala fetele lui
Salpaad dupa nepotii lor.
12. Dupa cei din poporul lui Manasi ai fiilor lui Iosif s-au maritat, si s-
a adaugat mosia lor la mosia neamului poporului parintelui lor.
13. Acestea sunt poruncile si �ndreptarile si judecatile, care au poruncit
Domnul �n m�na lui Moisi, spre apus de Moav l�nga Iordan de catre Ierihon.

A DOUA LEGE

CAP. 1
Binefacerile lui Dumnezeu, nemultumirea poporului.

Acestea sunt cuvintele, care le-a grait Moisi la tot Israilul dincolo de Iordan �n
pustia cea de catre apus, aproape de marea Rosie, �ntru Faran si Tofol si Lovon
si Avlon, si baile cele de aur.
2. Unsprezece zile din Horiv cale pe muntele Siir p�na la Kadisul Varni.
3. Si a fost �n anul al patruzecilea, �n luna a unsprezecea, �n ziua
dintai a lunii, a grait Moisi catre toti fiii lui Israil dupa toate c�te i-au
poruncit lui Domnul, sa le spuna lor.
4. Dupa ce a batut pe Sion �mparatul Amoreilor, care a locuit �n Esevon,
si pe Og �mparatul Vasanului, care a locuit �n Astarot si �n Edraim.
5. Dincoace de Iordan �n pam�ntul lui Moav a ;nceput Moisi a spune legea
aceasta zicand: Domnul Dumnezeul nostru au grait noua ;n Horiv zicand: destul ati
locuit ;n muntele acesta.
7. �ntoarceti-va, si mergeti si intrati �n muntele Amoreilor, si la toti
cei dimprejurul Aaraviei, �n munte si �n c�mp si catre miazazi si pe pam�ntul cel
de l�nga mare al Hananeilor, si �n preajma Livanului p�na la r�ul cel mare al
Eufratului.
8. Vedeti, a dat �naintea voastra pam�ntul, intr�nd mosteniti pam�ntul
care s-au jurat Domnul parintilor vostri lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov sa-l
dea lor, si semintiei lor dupa d�nsii.
9. Si am zis catre voi �n vremea aceea, graind: nu voi putea singur sa va
duc pe voi.
10. Domnul Dumnezeul vostru v-au �nmultit pe voi, si iata sunteti astazi ca
stelele cerului de multi.
11. Domnul Dumnezeul parintilor vostri sa va adauge pe voi, ca sa fiti
�nmiit mai multi, si sa va binecuvinteze, dupa cum au grait voua.
12. Cum voi putea singur purta necazul vostru si greutatea voastra si
pricinile voastre?
13. Alegeti dintre voi barbati, care sunt �ntelepti si stiutori si cu minte
�ntru neamurile voastre, si voi pune pe ei povatuitori peste voi.
14. Si mi-ati raspuns, si ati zis: bun este cuv�ntul, care ai grait sa-l
faci.
15. Si am luat din voi barbati �ntelepti si stiutori si cu minte, si i-am
pus pe ei peste voi, sa va povatuiasca peste mii si peste sute, peste cincizeci si
peste zeci, si scriitori judecatorilor vostri.
16. Si am poruncit judecatorilor vostri �n vremea aceea, zic�nd: ascultati
�ntru fratii vostri, si judecati drept �ntru om si �ntru fratele lui si �ntru
nemernicul lui.
17. Sa nu cunosti fata la judecata, pe cel mic si pe cel mare �ntocmai sa-l
judeci; sa nu te sfiesti de fata omului, ca judecata a lui Dumnezeu este, si
lucrul care va fi voua greu �l veti aduce la mine, si-l voi auzi eu.
18. Si am poruncit voua �n vremea aceea toate cuvintele, care sa le faceti.
19. Si purcez�nd din Horiv, am mers toata pustia cea mare si �nfricosata,
care o ati vazut, calea muntelui Amoreului, dupa cum au poruncit noua Domnul
Dumnezeul nostru, si am venit p�na la Kadisul Varni.
20. Si am zis catre voi: venit-ati p�na la muntele Amoreului, care-l da
noua Domnul Dumnezeul nostru.
21. Vedeti, au dat Domnul Dumnezeul vostru �naintea fetei voastre pam�ntul,
suindu-va, mosteniti-l �n ce chip au zis voua Domnul Dumnezeul parintilor vostri,
nu va temeti, nici va speriati.
22. Si ati venit toti la mine, si ati zis: sa trimitem oameni �naintea
noastra, si sa iscodeasca pam�ntul, si sa ne aduca noua raspuns, pe care cale sa
ne suim �ntr-�nsul, si �n care cetati sa intram.
23. Si a placut �naintea mea cuv�ntul, si am luat dintre voi doisprezece
barbati, din fiecare semintiei un barbat.
24. Si merg�nd s-au suit �n munte, si au venit p�na la valea strugurului,
si l-au privit pe el.
25. Si lu�nd �n m�inile sale din rodul pam�ntului, au adus la noi si au
zis: bun este pam�ntul, care-l da noua Domnul Dumnezeul nostru.
26. Si n-ati vrut sa va suiti, si ati calcat cuv�ntul Domnului Dumnezeului
vostru.
27. Si ati c�rtit �n corturile voastre, si ati zis: pentru ca ne-au ur�t pe
noi Domnul, pentru aceea ne-au scos din pam�ntul Eghipetului, ca sa ne dea �n
m�inile Amoreilor sa ne piarda pe noi.
28. Unde ne suim noi? Fratii vostri au �ngrozit inima voastra zic�nd: neam
mare si mult si mai tare de c�t noi, si cetati mari si zidite p�na la cer, �nca si
feciori de uriasi am vazut acolo.
29. Si am zis catre voi: sa nu va temeti, nici sa va speriati de ei.
30. Domnul Dumnezeul vostru cel ce merge �naintea fetei voastre, el va bate
pe ei �mpreuna cu voi dupa toate c�te au facut voua �n pam�ntul Eghipetului.
31. Si �n pustia aceasta, care o ati vazut pe calea muntelui Amoreului asa
te-au hranit Domnul Dumnezeul tau, cum ar fi �ngrijit un om pe fiul sau, �n toata
calea care ati umblat, p�na ce ati venit la locul acesta.
32. Si �n cuv�ntul acesta n-ati crezut Domnului Dumnezeului vostru.
33. Carele merge �naintea voastra �n calea aceasta, ca sa va aleaga voua
loc, ca sa va arate calea pe care sa mergeti, si ziua cu nor.
34. Si au auzit Domnul glasul cuvintelor voastre, si m�niindu-se s-au jurat
zic�nd:
35. Nu va vedea cineva din oamenii acestia pam�ntul cel bun, care m-am
jurat parintilor lor.
36. Afara de Halev fiul lui Iefoni, el �l va vedea, si voi da pam�ntul, pe
care s-au suit, si fiilor lui, pentru ca el �ntru toate a ascultat pe Domnul.
37. Si pe mine s-a m�niat Domnul pentru voi, zic�nd: nici tu nu vei intra
acolo.
38. Isus al lui Navi cel ce sta �naintea ta, acesta va intra acolo, pe el
�l �ntareste, ca el va �mparti lui Israil pam�ntul cu sorti.
39. Si pruncii vostri de care ati zis ca vor fi de jaf, si tot pruncul
t�nar, care nu stie astazi raul sau binele: acestia vor intra acolo, si-l voi da
lor, si-l vor mosteni pe el.
40. Iar voi �ntorc�ndu-va, ati tabar�t �n pustie pe calea cea dinspre marea
Rosie.
41. Si ati raspuns si ati zis: pacatuit-am �naintea Domnului Dumnezeului
nostru. Noi suindu-ne vom face razboi dupa toate c�te au poruncit noua Domnul
Dumnezeul nostru, si lu�nd fiecare armele sale, si adun�ndu-va v-ati suit �n
munte.
42. Si au grait Domnul catre mine: zi lor, nu va suiti, nici faceti razboi,
ca eu nu sunt cu voi, si sa nu pieriti �naintea vrajmasilor vostri.
43. Si am grait voua, si nu m-ati ascultat, si ati calcat cuv�ntul
Domnului, si semetindu-va v-ati suit �n munte.
44. Si iesind Amoreul cel ce locuia �n muntele acela �ntru �nt�mpinarea
voastra, v-a gonit pe voi, cum fac albinele, si v-a taiat pe voi de la Siir p�na
la Erma.
45. Si sez�nd ati pl�ns �naintea Domnului Dumnezeului vostru, si n-au auzit
Domnul glasul vostru, nici au cautat spre voi.
46. Si ati sezut �n Kadis zile multe, ca acolo au fost zilele c�te ati
sezut acolo.

CAP. 2.
Biruinta asupra Amoreilor.
Si �ntorc�ndu-ne am purces �n pustie pe calea cea dinspre marea Rosie, precum au
grait Domnul catre mine, si am �nconjurat muntele Siirului �n multe zile.
2. Si au zis Domnul catre mine:
3. Destul ati �nconjurat muntele acesta, �ntoarceti-va dar catre
miazanoapte.
4. Si porunceste poporului, zic�nd: voi veti trece prin hotarele fratilor
vostri, fiii lui Isav, care locuiesc �n Siir, si se vor �nfricosa de voi, si se
vor teme foarte.
5. Sa nu faceti cu ei razboi, pentru ca nu voi da voua din pam�ntul lor
nici o urma de picior, pentru ca mostenire am dat fiilor lui Isav muntele Siir.
6. Cu argint cumparati-va bucate de la ei, si m�ncati, si apa cumparati de
la ei cu argint, si beti.
7. Ca Domnul Dumnezeul nostru te-au binecuv�ntat pe tine �ntru toate
lucrurile m�inilor tale. Cunoaste cum ai trecut pustia cea mare si �nfricosata;
iata patruzeci de ani Domnul Dumnezeul tau au fost cu tine si de nimic n-ai avut
lipsa.
8. Si am trecut de la fratii nostri fiii lui Isav, care locuiau �n Siir
l�nga calea Araviei, de la Elon si de la Ghesion Gaver, si �ntorc�ndu-ne am trecut
calea pustiei lui Moav.
9. Si au zis Domnul catre mine: nu va �nvrajbiti cu Moavitenii, si sa nu
faceti razboi cu ei, pentru ca nu voi da voua din pam�ntul lor mosie, ca fiilor
lui Lot am dat Aroirul sa-l mosteneasca.
10. Ominii mai �nainte au sezut pe d�nsul, neam mare si mult si tari, ca si
Enachimii.
11. Rafainii se vor socoti si ei ca si Enachimii; iar Moavitenii i-au numit
pe ei omini.
12. Si �n Siir mai �nainte sedea Horeul; si fiii lui Isav i-au pierdut pe
ei, si i-au sfar�mat de la fata sa, si au locuit ei �n locul lor, cum a facut
Israil cu pam�ntul mostenirii sale, care l-au dat lor Domnul.
13. Acum dat sculati-va, si purcedeti, si treceti valea Zaret.
14. Si zilele �n care am mers de la Kadisul Varni p�na am trecut valea
Zaret sunt treizeci si opt de ani, p�na ce a murit din tabara tot neamul
barbatilor celor razboinici, precum s-au jurat Domnul Dumnezeu.
15. Si m�na Domnului au fost peste ei, ca sa topeasca pe ei din tabara,
p�na ce au pierit.
16. Si a fost dupa ce au cazut toti barbatii cei razboinici, si au murit
dintre popor.
17. Si au grait Domnul catre mine, zic�nd:
18. Tu vei trece astazi hotarele lui Moav, Aroirul.
19. Si va veti apropia aproape de fiii lui Aman, sa nu va �nvrajbiti cu ei,
si sa nu bateti razboi cu ei, pentru ca din pam�ntul lui Aman nu voi da tie mosie,
ca fiilor lui Lot l-am dat mosie.
20. Pam�ntul Rafainilor s-a socotit si acesta, pentru ca Rafainii au locuit
mai �nainte pe el, si Amanitenii �i cheama pe ei Zohomini.
21. Neam mare si mult si mai tare dec�t voi, ca si Enachimii, si i-au
pierdut pe ei Domnul dinaintea fetei lor, si au mostenit si au locuit �n locul lor
p�na �n ziua aceasta.
22. Precum au facut fiilor lui Isav cei ce locuiesc �n Siir, care au
pierdut pe Horei de la fata sa, si i-au mostenit pe ei, si au locuit �n locul lor
p�na �n ziua aceasta.
23. Si Eveii cei ce locuiau �n Asirot p�na la Gaza, si pe Kapadochii, care
au iesit din Kapadochia i-au sfar�mat, si s-au asezat �n locul lor.
24. Acum dar sculati-va, si va duceti si treceti valea Arnonului. Iata am
dat �n m�inile tale pe Sion Amoreul �mparatul Esevonului, si pam�ntul lui. �ncepe
al mosteni, fa cu el razboi �n ziua aceasta.
25. �ncepe a da cutremurul tau si frica ta peste toate neamurile cele de
sub cer, care auzind de numele tau se vor tulbura, si se vor teme de fata voastra.
26. Si am trimis soli din pustia Kedamont la Sion �mparatul Esevonului cu
cuvinte de pace, zic�nd:
27. Trece-voi prin pam�ntul tau, pe cale voi merge, nu ma voi abate la
dreapta au la st�nga.
28. Bucate pe bani �mi vei da, si voi m�nca, si apa pe bani �mi vei da, si
voi bea; numai c�t voi trece cu picioarele mele.
29. Precum mi-au facut mie fiii lui Isav, cei ce locuiesc �n Siir si
Moavitenii cei ce locuiesc �n Aroir, p�na ce voi trece Iordanul �n pam�ntul, care-
l da noua Domnul Dumnezeul nostru.
30. Si n-a vrut Sion �mparatul Esevonului sa trecem noi prin hotarele lui,
pentru ca Domnul Dumnezeul nostru au �nv�rtosat duhul lui si au �ntarit inima lui,
ca sa se dea �n m�inile tale, ca �n ziua aceasta.
31. Si au zis Domnul catre mine: iata am �nceput a da �naintea fetei tale
pe Sion Amoreul �mparatul Esevonului si pam�ntul lui, si �ncepe a mosteni pam�ntul
lui.
32. Si a iesit Sion �mparatul Esevonului �ntru �nt�mpinarea noastra, el si
tot poporul lui la razboi �n Iassa.
33. Si l-au dat pe el Domnul Dumnezeul nostru �naintea fetei noastre, �n
m�inile noastre, si l-am batut pe el si pe fiii lui si pe tot poporul lui.
34. Si am luat toate cetatile lui �n vremea aceea, si am surpat toata
cetatea, apoi si din muierile lor si din fiii lor pe nimeni n-am lasat viu.
35. Ci numai dobitoacele am pradat, si dob�nzile cetatilor care le-am luat.
36. De la Aroir, care este �n marginea r�ului Arnonului, si cetatea care
este �n vale, p�na la muntele Galaad. N-a fost cetate, care sa fi scapat de noi.
Toate le-au dat Domnul Dumnezeul nostru �n m�inile noastre.
37. Numai la pam�ntul fiilor lui Aman nu ne-am apropiat, la toate cele din
valea lui Iavoc, si la cetatile cele din munte, dupa cum au poruncit noua Domnul
Dumnezeul nostru.

CAP. 3.
Biruinta asupra lui Og, �mparatul Vasanului.

Si �ntorc�ndu-ne, ne-am suit pe calea cea de la Vasan, si Og �mparatul Vasanului a

iesit �naintea noastra, el si tot poporul lui la razboi �n Edraim.
2. Si au zis Domnul catre mine: nu te teme de el, ca �n m�inile tale l-am
dat pe el si pe tot poporul lui si tot pam�ntul lui, si sa faci cu el, cum ai
facut cu Sion �mparatul Amoreilor care locuia �n Esevon.
3. Si au dat Domnul Dumnezeul nostru �n m�inile noastre si pe Og �mparatul
Vasanului si pe tot norodul lui, si l-am taiat, c�t nu i-a ramas lui sam�nta.
4. Si am luat toate cetatile lui �n vremea aceea, n-a fost cetate care sa
nu o fi luat de la ei, sasezeci de cetati si toate cele de prin prejurul Argovului
ale �mparatului Og de la Vasan.
5. Toate cetatile �ntarite, zidurile �nalte, porti si zavoare, afara de
cetatile Ferezeilor cele multe foarte:
6. I-am surpat pe ei, precum am facut lui Sion �mparatul Esevonului, si am
pierdut toata cetatea, apoi si pe muieri si pe copii.
7. Si toate dobitoacele lor si dob�nzile cetatilor le-am pradat.
8. Si am luat �n vremea aceea pam�ntul din m�inile celor doi �mparati ai
Amoreilor, care erau dincoace de Iordan, de la valea Arnonului, p�na la muntele
Ermonului.
9. Finichenii numesc Arnonul, Sanior; iar Amoreul le-a numit Sanir.
10. Toate cetatile cele din c�mpie, si tot Galaadul si tot Vasanul p�na la
Elha si Edraim, cetatile �mparatului Og �n Vasan.
11. Ca numai Og �mparatul Vasanului a ramas de la Rafain. Iata patul lui
pat de fier, si iata aceasta este �n cetatea fiilor lui Aman, de noua coti
lungimea lui si de patru coti latimea lui, cu cot barbatesc.
12. Si pam�ntul acela l-am mostenit �n vremea aceea, de la Aroir, care este
l�nga tarmurile r�ului Arnonului, si jumatate din muntele Galaad si cetatile lui
le-am dat lui Ruvim si lui Gad.
 13. Si ce a mai ramas din pam�ntul lui Galaad si tot Vasanul �mparatiei lui
Og, l-am dat la jumatate din semintia lui Manasi; si toata latura Argovului si tot
Vasanul acesta, pam�ntul Rafainilor.
14. Si Iair feciorul lui Manasi a luat toata latura Argovului, p�na la
hotarele Gargasii si ale Mahatii, si le-a numit cu numele sau, pe Vasan l-a numit
Tavot Iair p�na �n ziua aceasta.
15. Si lui Mahir am dat Galaadul.
16. Si lui Ruvim si lui Gad am dat de la Galaad p�na la r�ul Arnonului,
mijlocul r�ului este hotarul, si p�na la Iavoc, r�ul este hotarul fiilor lui Aman.
17. Si Arava si Iordanul hotarul Mahanaretului, si p�na la marea Araviei si
p�na la marea sarata, sub Asidot Fasga catre rasarit.
18. Si am poruncit voua �n vremea aceea, zic�nd: Domnul Dumnezeul vostru au
dat voua pam�ntul acesta cu sorti, �ntrarm�ndu-va, mergeti �naintea fetei fratilor
vostri fiilor lui Israil, tot cel ce poate.
19. Afara de femeile voastre si de dobitoacele voastre; (ca stiu, cum ca
multe dobitoace aveti), sa locuiasca �n cetatile voastre, care le-am dat voua.
20. P�na ce va odihni Domnul Dumnezeul vostru pe fratii vostri, ca si pe
voi, si vor mosteni si acestia pam�ntul, care-l da lor Domnul Dumnezeul nostru
dincoace de Iordan, si va veti �ntoarce fiecare la mosia sa, care v-am dat voua.
21. Si lui Isus am poruncit �n vremea aceea, zic�nd: ochii vostri au vazut
toate c�te au facut Domnul Dumnezeul nostru la acesti doi �mparati; asa va face
Domnul Dumnezeul nostru la toate �mparatiile prin care tu treci.
22. Sa nu va temeti de ei, ca Domnul Dumnezeul nostru el va da razboi
pentru voi.
23. Si m-am rugat Domnului �n vremea aceea, zic�nd:
24. Doamne Dumnezeule! Tu ai �nceput a arata robului tau taria ta si
puterea ta si m�na cea tare si bratul cel �nalt; ca cine este Dumnezeu �n cer sau
pe pam�nt, care sa faca dupa cum ai facut tu si dupa taria ta?
25. Sa trec dar, si sa vad pam�ntul cel bun, care este dincolo de Iordan,
muntele cel bun si Andi-Livanul.
26. Si m-au trecut cu vederea Domnul pentru voi, si nu m-au ascultat, si au
zis Domnul catre mine: destul a facut tie, mai mult sa nu graiesti cuv�ntul
acesta.
27. Suie-te pe v�rful celui cioplit, si priveste cu ochii spre mare si spre
miazanoapte si spre miazazi si spre rasarit, si vezi cu ochii tai, caci tu nu vei
trece Iordanul acesta.
28. Si porunceste lui Isus si-l �ntareste pe el si-l �ndeamna, ca el va
trece �naintea poporului acestuia, si el va �mparti mostenire tot pam�ntul, care
l-ai vazut.
29. Si am sezut �n vale aproape de casa lui Fogor.

CAP. 4
Supunerea la lege.

Si acum Israile asculta �ndreptarile si judecatile, care eu va �nvat pe voi astazi

sa le faceti, ca sa traiti si sa va �nmultiti, si intr�nd sa mosteniti pam�ntul,
care-l da voua Domnul Dumnezeul parintilor vostri.
2. Sa nu adaugati la cuv�ntul, care-l poruncesc eu voua, si sa nu scadeti
de la el. Paziti poruncile Domnului Dumnezeului nostru, care va poruncesc eu
astazi.
3. Ochii vostri au vazut toate c�te au facut Domnul Dumnezeul nostru lui
Veelfegor, ca Domnul Dumnezeul vostru au pierdut dintre voi pe tot omul, care a
mers dupa Veelfogor.
4. Iar voi cei ce v-ati lipit de Domnul Dumnezeul vostru, traiti toti
astazi.
5. Vedeti ca v-am aratat voua �ndreptari si judecati, dupa cum au poruncit
mie Domnul Dumnezeu, ca sa fceti asa �n pam�ntul �n care mergeti sa-l mosteniti.
6. Si le veti pazi si le veti face, ca aceasta este �ntelepciunea voastra
si �ntelegerea �naintea tuturor neamurilor, care vor auzi toate �ndreptarile
acestea, si vor zice: iata popor �ntelept si stiutor, neam mare este acesta.
7. Ca ce neam mare este, caruia sa le fie lor Dumnezeu aproape, cum ne
este noua Domnul Dumnezeul nostru �ntru toate, ori c�nd �l vom chema pe el.
8. Si ce neam mare este, care sa aiba �ndreptari si judecati drepte, cum
este toata legea aceasta, care o dau eu astazi �naintea voastra?
9. Ia aminte de tine, si-ti pazeste sufletul tau foarte. Sa nu uiti toate
lucrurile, care le-au vazut ochii tai, si sa nu iasa din inima ta �n toate zilele
vietii tale. Si sa �nveti pe fiii tai si pe fiii fiilor tai.
10. Ziua �n care ati statut �naintea Domnului Dumnezeului nostru �n Horiv
�n ziua adunarii, c�nd au zis Domnul catre mine: aduna la mine poporul, ca sa auda
cuvintele mele, si sa �nvete a se teme de mine �n toate zilele, care vor trai ei
pe pam�nt, si sa �nvete pe fiii sai.
11. Si ati venit, si ati statut sub munte, si muntele ardea cu foc p�na la
cer. :ntuneric, ceata si vifor.
12. Si au grait Domnul catre voi �n munte �n mijlocul focului glas de
cuvinte, care voi l-ati auzit, si asemanare n-ati vazut, fara numai glas.
13. Si v-au spus voua legea sa, care v-au poruncit voua sa faceti, cele
zece cuvinte, care le-au scris pe doua table de piatra.
14. Si mie mi-au poruncit Domnul �n vremea aceea, sa va �nvat pe voi
�ndreptarile si judecatile, care sa le faceti �n pam�ntul, �n care intrati ca sa-l
mosteniti.
15. Si va paziti foarte sufletele voastre, ca n-ati vazut asemenea �n ziua
�n care au grait Domnul catre voi �n muntele Horivului din mijlocul focului.
16. Sa nu faceti faradelege, si sa nu va faceti voua asemanare cioplita, si
nici un chip si asemanare, ori barbateasca, ori femeiasca.
17. Nici asemanare vreunui dobitoc din cele de pe pam�nt, nici asemanare
vreunei pasare zburatoare, care zboara sub cer.
18. Nici asemanare vreunei vietati care se t�raste pe pam�nt, nici
asemanare vreunui peste care este �n ape sub pam�nt.
19. Ca nu vreodata uit�ndu-te la cer si vaz�nd soarele si luna si stelele
si toata podoaba cerului, sa te �nseli si sa te �nchini lor si sa slujesti
acelora, care Domnul Dumnezeul tau le-au �mpartit tuturor neamurilor celor de sub
cer.
20. Iar pe voi v-au luat Dumnezeu si v-au scos din pam�ntul Eghipetului,
din cuptorul cel de fier din Eghipet, ca sa fiti lui popor de mostenire precum
sunteti astazi.
21. Si Domnul Dumnezeu s-au m�niat pe mine pentru cele ce ati zis voi, si
s-au jurat, ca nu voi trece Iordanul acesta, si nu voi intra �n pam�ntul, care-l
da tie mostenire Domnul Dumnezeul vostru.
22. Ca eu mor �n pam�ntul acesta, si nu voi trece Iordanul acesta; iar voi
veti trece, si veti mosteni pam�ntul cel bun.
23. Luati aminte, ca nu cumva sa uitati asezam�ntul Domnului Dumnezeului
nostru, care l-au facut cu voi, sa nu faceti nici o faradelege, si sa nu va faceti
voua vreo asemanare cioplita din toate, c�te au poruncit tie Domnul Dumnezeul tau.
24. Ca Domnul Dumnezeul tau este foc mistuitor, Dumnezeu r�vnitor.
25. Si daca vei naste fii, si fiii fiilor tai, si veti fi locuitori vechi
pe pam�nt, si veti face faradelege, si veti face rau �naintea Domnului Dumnezeului
vostru, ca sa-l m�niati pe el,
26. Va marturisesc voua astazi pe cer si pe pam�nt, caci cu pierire veti
pieri de pe pam�ntul la care voi treceti Iordanul, ca sa-l mosteniti; nu veti
petrece multe zile pe el, ci cu pierire veti pieri.
27. Si va �mprastia pe voi Domnul �n toate neamurile, si veti ram�ne putin
cu numarul �n toate neamurile, �ntru care va risipi pe voi Domnul.
28. Si veti sluji acolo la dumnezei straini, la lucruri facute de m�ini
omenesti, la lemne si la pietre, care nu vad, nici aud, nici man�nca, nici
mirosesc.
29. Si veti cauta acolo pe Domnul Dumnezeul vostru, si-l veti afla c�nd �l
vei cauta din toata inima ta si din tot sufletul tau �ntru necazul tau.
30. Si te vor afla pe tine toate cuvintele aceasta �n zilele cele de apoi;
si te vei �ntoarce la Domnul Dumnezeul tau, si vei auzi glasul lui.
31. Ca Dumnezeu �ndurat si milostiv este Domnul Dumnezeul tau, nu te va
parasi, nici te va pierde pe tine, nici �si va uita de legatura cu parintii tai,
care s-au jurat lor.
32. �ntrebati zilele cele mai dinainte, care au fost mai �nainte de voi din
ziua �n care au facut Dumnezeu om pe pam�nt, de la o margine de cer p�na la
cealalta margine de cer, de s-a facut lucru mare ca acesta, si de s-a auzit
asemenea.
33. De a auzit neam glasul Dumnezeului celui viu; graind din mijlocul
focului, precum ati auzit voi, si ati trait?
34. De au ispitit Dumnezeu sa vie, si sa-si ia lui-si neam din mijlocul
neamului, cu ispita si cu semne si cu minuni si cu razboi si cu m�na tare si cu
brat �nalt si cu vedenii mari, cum au facut Domnul Dumnezeul nostru �n Eghipet
�naintea ta de ai vazut tu.
35. Ca sa stii tu, ca Domnul Dumnezeul tau, acesta este Dumnezeu, si nu mai
este altul afara de el.
36. Din cer auzit au facut tie glasul sau, ca sa te �nvete pe tine, si pe
pam�nt ti-au aratat tie focul sau cel mare, si cuvintele lui din mijlocul focului
le-ai auzit.
37. Pentru ca au iubit pe parintii tai si au ales sam�nta lor dupa d�nsii
pe voi, si el �nsusi cu puterea sa cea mare te-au scos pe tine din Eghipet.
38. Ca sa piarda dinaintea fetei tale neamuri mari si mai tari dec�t tine,
si sa te bage pe tine si sa-ti dea tie pam�ntul lor mostenire, precum ai astazi.
39. Si sa cunosti astazi si sa te �ntorci cu mintea, ca Domnul Dumnezeul
tau acesta este Dumnezeu, �n cer sus si pe pam�nt jos, si nu mai este altul afara
de el.
40. Si sa pazesti poruncile lui si �ndreptarile lui, care-ti poruncesc eu
tie astazi, ca sa-ti fie bine tie si fiilor tai dupa tine, ca sa traiti multe zile
pe pam�ntul, care-l da tie Domnul Dumnezeul tau �n toate zilele.
41. Atunci a ales Moisi trei cetati dincolo de Iordan de catre rasaritul
soarelui.
42. Sa scape acolo ucigasul, care fara de voie a omor�t pe deaproapele sau,
pe care el nu l-a fost ur�t mai �nainte, ieri si alaltaieri, si daca va fugi �ntr-
una din cetatile acestea, sa traiasca.
43. Vosorul la pustie �n pam�ntul cel ses al lui Ruvim, si Ramotul lui
Galaad al lui Gad, si Golanul �n Vasan al lui Manasi.
44. Aceasta este legea, care o a pus Moisi �naintea fiilor lui Israil.
45. Acestea sunt marturiile si �ndreptarile si judecatile, care le-a grait
Moisi fiilor lui Israil �n pustie dupa ce a iesit din pam�ntul Eghipetului.
46. Dincoace de Iordan, �n vale, aproape de casa lui Fogor, �n pam�ntul lui
Sion �mparatul Amoreilor cel ce a locuit �n Esevon, pe care l-a ucis Moisi si fiii
lui Israil, c�nd au iesit ei din pam�ntul Eghipetului.
47. Si a mostenit pam�ntul lui si pam�ntul lui Og �mparatul Vasanului, care
am�ndoi au fost �mparati Amoreilor celor dincolo de Iordan catre rasaritul
soarelui.
48. De la Aroir care este la marginea r�ului Arnonului, p�na la muntele
Sion, care este Ermon.
49. Toata Arava dincoace de Iordan catre rasaritul soarelui sub Asidotul
cel cioplit.

CAP. 5.
Repetarea celor zece porunci.

Si a chemat Moisi pe tot Israilul, si a zis catre ei; asculta Israile �ndreptarile
si judecatile, care le graiesc la urechile voastre astazi, si le �nvatati si
paziti, ca sa le faceti pe ele.
 2. Domnul Dumnezeul vostru au facut cu voi legatura �n Horiv.
3. Nu cu parintii vostri au facut Domnul legatura aceasta, ci cu voi, si
voi sunteti aici astazi vii.
4. Fata catre fata au grait Domnul catre voi �n muntele din mijlocul
focului.
5. Si eu stam �ntru Domnul si �ntru voi �n vremea aceea, ca sa va spuna
voua cuvintele Domnului, de vreme ce v-ati temut de fata focului, si nu v-ati suit
�n munte, zic�nd:
6. Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, cel ce te-am scos din pam�ntul
Eghipetului, din casa robiei.
7. Sa nu ai alti Dumnezei afara de mine.
8. Sa nu-ti faci chip cioplit, nici asemanare din toate c�te sunt �n cer
sus si c�te sunt pe pam�nt jos, si c�te sunt �n ape sub pam�nt.
9. Sa nu te �nchini lor, nici sa slujesti lor, ca eu sunt Domnul Dumnezeul
tau, Dumnezeu r�vnitor, care rasplatesc pacatele parintilor �n fii, p�na la al
treilea si p�na la al patrulea neam, celor ce ma urasc pe mine.
10. Si fac mila p�na la al miilea neam celor ce ma iubesc pe mine, si
pazesc poruncile mele.
11. Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau �n desert, ca nu va curata
Domnul Dumnezeul tau pe cel ce ia numele lui �n desert.
12. Pazeste ziua s�mbetelor, ca s-o sfintesti pe ea, precum ti-au poruncit
tie Domnul Dumnezeul tau.
13. �n sase zile vei lucra si vei face toate lucrurile tale.
14. Iar �n ziua a saptea este s�mbata Domnului Dumnezeului tau, sa nu faci
�ntru ea nici un lucru, tu si feciorul tau si fata ta si sluga ta si slujnica ta,
boul tau si asinul tau si dobitocul tau, si nemernicul cel ce locuieste la tine,
ca sa se odihneasca sluga ta si slujnica ta si dobitocul tau, ca si tine.
15. Si-ti adu aminte, ca rob ai fost �n pam�ntul Eghipetului, si te-au scos
Domnul Dumnezeul tau de acolo cu m�na tare si cu brat �nalt, pentru aceea ti-au
poruncit tie Domnul Dumnezeul tau sa pazesti ziua s�mbetelor, si sa o sfintesti pe
ea.
16. Cinsteste pe tatal tau si pe muma ta, dupa cum au poruncit tie Domnul
Dumnezeul tau, ca sa fie bine tie, si sa traiesti multi ani pe pam�ntul, care-l da
tie Domnul Dumnezeul tau.
17. Sa nu ucizi.
18. Sa nu prea curvesti.
19. Sa nu furi.
20. Sa nu marturisesti str�mb asupra aproapelui tau marturie mincinoasa.
21. Sa nu poftesti femeia aproapelui tau, nici tarina lui, nici sluga lui,
nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui, nici tot dobitocul lui, nici
toate c�te sunt ale aproapelui tau.
22. Aceste cuvinte au grait Domnul catre toata adunarea voastra �n munte
din mijlocul focului, �ntuneric, negura, vifor, glas mare si mai mult nimic n-au
adaugat. Si le-au scris acestea pe doua table de piatra si le-au dat mie.
23. Si a fost dupa ce ati auzit glasul lui din mijlocul focului, si muntele
ardea cu foc, ati venit la mine toti povatuitorii semintiilor voastre si batr�nii
vostri, si ati zis:
24. Iata au aratat voua Domnul Dumnezeul nostru slava sa, si am auzit
glasul lui din mijlocul focului, �n ziua aceasta am cunoscut, ca va grai Dumnezeu
catre om, si va trai.
25. Si acum sa nu murim, ca ne va mistui pe noi focul acesta mare, de vom
adauga noi a auzi �nca glasul Domnului Dumnezeului nostru si vom muri.
26. Ca ce trup care sa fi auzit glasul Dumnezeului celui viu graind din
mijlocul focului, ca noi, si sa fie viu?
27. Apropie-te tu si auzi toate c�te va zice Domnul Dumnezeul nostru catre
tine, si graieste tu catre noi toate c�te au grait Domnul Dumnezeul nostru catre
tine, si noi le vom asculta si le vom face.
28. Si au auzit Domnul glasul cuvintelor voastre graind catre mine, si au
zis Domnul catre mine: auzit-am glasul cuvintelor poporului acestuia c�te a grait
catre tine, drept a grait toate.
29. Cine va da sa fie asa inima lor �ntr-�nsii, ca sa se teama de mine si
sa pazeasca poruncile mele �n toate zilele, ca sa fie lor bine si fiilor lor �n
veac?
30. Mergi, zi lor: �ntoarceti-va la casele voastre.
31. Iar tu stai aici cu mine, si voi grai catre tine poruncile si
�ndreptarile si judecatile, care vei �nvata pe ei, si sa faca asa �n pam�ntul,
care-l dau eu lor sa-l mosteneasca.
32. Si paziti sa faceti precum au poruncit voua Domnul Dumnezeul vostru, si
sa nu va abateti la dreapta sau la st�nga.
33. Umblati �n toata calea, care au poruncit tie Domnul Dumnezeul tau, ca
sa va odihneasca pe voi, si sa va fie bine, si sa traiti mult pe pam�ntul, care-l
veti mosteni.

CAP. 6.
Talmacirea poruncii �ntai. Dragostea catre Dumnezeu.

Si acestea sunt poruncile si �ndreptarile si judecatile, care au poruncit Domnul

Dumnezeul nostru, sa va �nvat pe voi, ca sa faceti asa �n pam�ntul �n care mergeti
sa-l mosteniti.
2. Ca sa va temeti de Domnul Dumnezeul vostru, si sa paziti toate
�ndreptarile lui si toate poruncile lui, care le poruncesc eu tie astazi, tu si
fiii tai si fiii fiilor tai, �n toate zilele vietii tale, ca sa traiti zile multe.
3. Asculta Israile si pazeste sa faci, ca sa fie bine tie, si ca sa va
�nmultiti foarte, precum au grait Domnul Dumnezeul parintilor tai, sa-ti dea tie
pam�ntul din care curge lapte si miere. Si acestea sunt �ndreptarile si
judecatile, care le-au poruncit Domnul fiilor lui Israil �n pustie, c�nd au iesit
ei din pam�ntul Eghipetului.
4. Asculta Israile: Domnul Dumnezeul nostru Domn unul este.
5. Si sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, din toata inima ta si din tot
sufletul tau si din toata puterea ta.
6. Si cuvintele acestea c�te poruncesc eu astazi tie, sa fie �n inima ta
si �n sufletul tau.
7. Si le spune fiilor tai, si le graieste lor, c�nd sezi acasa si c�nd
mergi pe cale si c�nd te culci si c�nd te scoli.
8. Si le leaga pe ele sa fie semn pe m�na ta, si sa fie neclatite �naintea
ochilor tai.
9. Si le veti scrie pe pragurile caselor voastre si ale usilor voastre.
10. Si va fi c�nd te va baga Domnul Dumnezeul tau �n pam�ntul, care s-au
jurat parintilor tai lui Avraam si lui Isaac si lui Iacov, ca-ti va da tie cetati
mari si bune, care nu le-ai zidit tu.
11. Case pline de toate bunatatile, care nu le-ai umplut tu, gropi sapate,
care nu le-ai sapat tu, vii si maslini, care nu le-ai sadit tu, si c�nd vei m�nca
si te vei satura,
12. Ia aminte de tine sa nu se lateasca inima ta, si sa uiti pe Domnul
Dumnezeul tau, cel ce te-au scos din pam�ntul Eghipetului, din casa robiei.
13. De Domnul Dumnezeul tau sa te temi, si lui singur sa-i slujesti, si de
el te lipeste, si pe numele lui te jura.
14. Sa nu umblati dupa alti dumnezei din dumnezeii neamurilor celor de prin
prejurul vostru.
15. Ca Dumnezeu r�vnitor este Domnul Dumnezeul tau �ntru tine, ca sa nu se
m�nie cu iutime Domnul Dumnezeul tau asupra ta, si sa te piarda de pe fata
pam�ntului.
16. Sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau, precum l-ati ispitit la
ispita.
17. Pazind sa pazesti poruncile Domnului Dumnezeului tau si marturiile si
�ndreptarile lui, c�te ti-au poruncit tie.
 18. Si sa faci ce este placut si ce este bun �naintea Domnului Dumnezeului
tau, ca sa fie bine tie, si intr�nd vei mosteni pam�ntul cel bun, care s-au jurat
Domnul parintilor vostri.
19. Ca sa alungi pe toti vrajmasii tai dinaintea fetei tale, dupa cum au
grait Domnul.
20. Si va fi c�nd te va �ntreba fiul tau m�ine, zic�nd: care sunt
marturiile si �ndreptarile si judecatile, care le-au poruncit Domnul Dumnezeul
nostru noua?
21. Vei raspunde fiului tau: robi eram lui Faraon �n pam�ntul Eghipetului,
si ne-au scos pe noi Domnul de acolo cu m�na tare si cu brat �nalt.
22. Si au facut Domnul semne si minuni mari si rele �n Eghipet asupra lui
Faraon si asupra casei lui �naintea noastra.
23. Si pe noi ne-au scos de acolo, ca sa ne dea pam�ntul acesta, care s-au
jurat parintilor nostri ca-l va da.
24. Si ne-au poruncit noua Domnul sa facem toate dreptatile acestea, si sa
ne temem de Domnul Dumnezeul nostru, ca sa fie noua bine �n toate zilele, si sa
traim ca si astazi.
25. Si mila va face cu noi de vom pazi sa facem toate poruncile legii
acestia �naintea Domnului Dumnezeului nostru, precum au poruncit noua.

CAP. 7.
Oprirea prieteniei cu pag�nii.

Iar c�nd te va baga pe tine Domnul Dumnezeul tau �n pam�ntul �n care vei intra sa-
l mostenesti, si va pierde neamuri mari si multe dinaintea fetei tale: pe Heteu si
pe Ghergheseu si pe Amoreu si pe Hananeu si pe Ferezu si pe Eveu si pe Ievuseu,
sapte neamuri mari si multe si mai tari dec�t voi.
2. Si va da pe ei Domnul Dumnezeul tau �n m�inile tale, si-i vei bate pe
ei, cu ucidere sa-i ucizi pe ei, si sa nu faci cu ei legatura, nici sa-ti fie mila
de ei.
3. Nici sa va �ncuscriti cu ei: fata ta sa n-o dai feciorului lui, si fata
lui sa n-o ia feciorul tau.
4. Ca va face pe feciorul tau sa se departeze de catre mine, si sa
slujeasca la dumnezei straini, si se va m�nia cu iutime Domnul asupra voastra, si
te va pierde pe tine degrab.
5. Ci asa sa le faceti lor: jertfelnicele lor sa le dar�mati, si st�lpii
lor sa-i sfar�mati, si desisurile lor sa le taiati, si cele cioplite ale
dumnezeilor lor sa le ardeti cu foc.
6. Ca popor sf�nt esti tu Domnului Dumnezeului tau, si pe tine te-au ales
Domnul Dumnezeul tau, sa-i fii lui popor deosebit al lui, mai mult dec�t toate
neamurile c�te sunt pe fata pam�ntului.
7. Nu pentru ca sunteti mai multi dec�t toate neamurile v-au ales pe voi
Domnul si v-au osebit pe voi Domnul, ca voi sunteti mai putini dec�t toate
neamurile.
8. Ci pentru ca v-au iubit pe voi Domnul, si pentru ca au tinut juram�ntul
care s-au jurat parintilor vostri, v-au scos pe voi Domnul cu m�na tare si cu brat
�nalt, si te-au izbavit pe tine Domnul din casa robiei, din m�na lui Faraon
�mparatul Eghipetului.
9. Si sa cunosti ca Domnul Dumnezeul tau, acesta este Dumnezeu, Dumnezeu
credincios, cel ce pazeste legatura si mila celor ce-l iubesc pe d�nsul si celor
ce pazesc poruncile lui p�na la al miilea neam.
10. Si rasplatesc celor ce-l urasc pe d�nsul �naintea fetei, ca sa-i piarda
pe ei, si nu va zabovi celor ce-l urasc pe el, �naintea fetei va rasplati lor.
11. Si sa pazesti poruncile si dreptatile si judecatile acestea, c�te
poruncesc eu tie astazi, ca sa le faci.
12. Si va fi c�nd veti auzi dreptatile acestea si le veti pazi si le veti
face, va pazi Domnul Dumnezeul tau tie legatura si mila, precum s-au jurat
parintilor vostri.
 13. Si te va iubi si te va binecuv�nta si te va �nmulti, si va binecuv�nta
rodul p�ntecelui tau si rodul pam�ntului tau, gr�ul tau si vinul tau si
untuldelemn al tau, cirezile vacilor tale si turmele oilor tale pe pam�ntul, care
s-au jurat Domnul parintilor tai sa-l dea tie.
14. Si vei fi binecuv�ntat mai mult dec�t toate neamurile; nu va fi �ntru
voi fara de rod sau sterp, nici �n vitele tale.
15. Si va ridica Domnul Dumnezeul tau de la tine toata slabiciunea si toate
boalele cele rele ale Eghipetului, care le-ai vazut si care le-ai cunoscut, nu le
va pune peste tine, ci le va pune peste toti cei ce te urasc pe tine.
16. Si vei m�nca toate prazile neamurilor, care Domnul Dumnezeul tau le va
da tie, sa nu le ierte pe ele ochiul tau, si sa nu slujesti dumnezeilor lor, ca
�mpiedicare este tie aceasta.
17. Iar de vei zice �n cugetul tau, ca mai mare este neamul acesta dec�t
mine, cum voi putea sa-i pierd pe ei?
18. Sa nu te temi de ei, ci sa-ti aduci aminte c�te au facut Domnul
Dumnezeul tau lui Faraon si tuturor Eghiptenilor.
19. Ispitele cele mari care le-au vazut ochii tai, semnele acela si
minunile cele mari, m�na cea tare si bratul cel �nalt, cum te-au scos pe tine
Domnul Dumnezeul tau; asa va face Domnul Dumnezeul nostru tuturor neamurilor de
fata carora te temi tu.
20. �nca si viespi v-a trimite Domnul Dumnezeul tau asupra lor, p�na vor
pieri cei ce au ramas si cei ce s-au ascuns de tine.
21. Nu te teme de fata lor, ca Domnul Dumnezeul tau este �ntru tine,
Dumnezeu mare si puternic.
22. Si va pierde Domnul Dumnezeul tau neamurile acestea de la fata ta
�ncet, �ncet; nu vei putea sa-i pierzi pe ei degrab, ca sa nu se faca pustiu
pam�ntul si sa se �nmulteasca asupra ta hiarele cele salbatice.
23. Si va da pe ei Domnul Dumnezeul tau �n m�inile tale, si vei pierde pe
ei cu pierdere mare, p�na ce vei sf�rsi pe ei.
24. Si va da pe �mparatii lor �n m�inile voastre, si va pierde numele lor
din locul acela, nimeni nu va putea sta �mpotriva �naintea fetei tale, p�na ce-i
vei pierde pe ei.
25. Cele cioplite ale dumnezeilor lor sa le ardeti cu foc, sa nu poftesti
argintul, nici aurul cel de la iei sa nu-l ei tie, ca sa nu gresesti pentru acela;
ca ur�ciune este �naintea Domnului Dumnezeului tau.
26. Si sa nu bagi ur�ciune �n casa ta, ca sa nu fii anatema ca si aceia, ci
cu �ngretosare sa urasti aceia, pentru ca este anatema.

CAP. 8.
Sfatuire catre popor sa nu uite binefacerile lui Dumnezeu.

Toate poruncile c�te poruncesc eu voua astazi, paziti, ca sa traiti si sa va

�nmultiti, si sa intrati si sa mosteniti pam�ntul, care s-au jurat Domnul
Dumnezeul vostru parintilor vostri.
2. Si-ti adu aminte de toata calea, pe care te-au dus pe tine Domnul
Dumnezeul tau �n pustie, ca sa te necajeasca si sa te ispiteasca, si sa se
cunoasca cele din inima ta, oare pazi-vei poruncile lui sau nu?
3. Si te-au necajit si te-au flam�nzit si te-au hranit cu mana de care n-
au stiut parintii tai, ca sa-ti arate tie, ca nu numai cu p�ine singura va trai
omul; ci cu tot cuv�ntul care iese din gura lui Dumnezeu, va trai omul.
4. Hainele tale nu s-au �nvechit de pe tine, si talpile tale nu s-au
batut, picioarele tale nu s-au �ngrosat �n patruzeci de ani.
5. Ca sa cunosti cu inima ta, ca �n ce chip omul �nvata pe fiul sau, asa
Domnul Dumnezeul tau te cearta pe tine.
6. Si sa pazesti poruncile Domnului Dumnezeului tau, sa umbli pe caile lui
si sa te temi de el.
7. Ca Domnul Dumnezeul tau te va baga pe tine �n pam�nt bun si mult, unde
sunt r�uri de apa si izvoare ad�nci, care ies prin c�mpuri si prin munti.
 8. Pam�nt de gr�u si de orz, vii, smochini, rodii, pam�nt de maslini de
untdelemn si de miere.
9. Pam�nt �n care fara de lipsa vei m�nca p�inea ta, si de nimic nu vei
avea lipsa �ntr-�nsul, pam�nt a caruia pietrele au fier, si din muntii lui vei
sapa arama.
10. Vei m�nca si te vei satura si bine vei cuv�nta pe Domnul Dumnezeul tau
pe pam�ntul cel bun, care l-au dat tie.
11. Ia aminte sa nu uiti pe Domnul Dumnezeul tau, �nc�t sa nu pazesti
poruncile lui si judecatile si dreptatile lui, c�te eu poruncesc tie astazi.
12. Ca nu dupa ce vei m�nca si te vei satura, si-ti vei zidi case bune si
vei locui �ntr-�nsele.
13. Si dupa ce ti se vor �nmulti boii tai si oile tale, si dupa ce ti se va
�nmulti argintul si aurul, si dupa ce ti se vor �nmulti toate c�te ai tu,
14. Sa te �nalti cu inima ta si sa uiti pe Domnul Dumnezeul tau, cel ce te-
au scos din pam�ntul Eghipetului, din casa robiei.
15. Cel ce te-au povatuit pe tine prin pustia cea mare si �nfricosata: unde
sunt serpi care musca si scorpii si uscaciune, unde nu era apa, cel ce ti-au scos
tie izvor de apa din piatra foarte v�rtoasa.
16. Cel ce te-au hranit �n pustie cu mana, care nu o ai stiut tu, nici
parintii tai nu o au stiut, ca sa te necajeasca si sa te ispiteasca, si sa-ti faca
bine tie �n zilele cele de apoi ale tale.
17. Si sa nu zici �ntru inima ta: virtutea mea si taria m�inii mele mi-a
facut mie aceasta putere mare.
18. Ci sa-ti aduci aminte de Domnul Dumnezeul tau, ca el ti-au dat tie
putere, ca sa faci virtute, si ca sa �ntareasca legatura sa, care s-au jurat
Domnul parintilor tai, ca astazi.
19. Si va fi de vei uita pe Domnul Dumnezeul tau, si vei umbla dupa alti
dumnezei si vei sluji lor si te vei �nchina lor, marturisesc voua astazi pe cer si
pe pam�nt, caci cu adevarat veti pieri.
20. Ca si neamurile acelea pe care Domnul Dumnezeul tau le pierde dinaintea
fetei voastre, asa veti pieri; pentru ca n-ati ascultat glasul Domnului
Dumnezeului vostru.

CAP. 9.
Moisi aminteste Israilitilor faradelegile lor din trecut.

Asculta Israile: tu treci astazi Iordanul, ca sa intri si sa mostenesti neamuri

mari si cu mult mai tari dec�t voi, cetati mari si cu ziduri p�na la cer.
2. Popor mare si mult si �nalt, pe fiii lui Enac de care tu stii si tu ai
auzit; cine se poate �mpotrivi �naintea fetei fiilor lui Enac?
3. Si ca sa cunosti astazi, ca Domnul Dumnezeul tau acesta va merge
�naintea fetei tale, foc mistuitor este. Acesta va pierde pe ei, si el va �ntoarce
pe ei de la fata ta, si-i va pierde degrab, precum au zis tie Domnul.
4. Sa nu zici �ntru inima ta dupa ce va pierde Domnul Dumnezeul tau
neamurile acestea dinaintea fetei tale, graind: pentru dreptatea mea m-au bagat pe
mine Domnul sa mostenesc acest pam�nt bun, ca pentru faradelegea neamurilor
acestora va pierde pe ei Domnul Dumnezeu de la fata ta.
5. Nu pentru dreptatea ta, nici pentru curatia inimii tale vei intra tu sa
mostenesti pam�ntul lor, ci pentru pag�natatea neamurilor acestora va pierde pe ei
Domnul de la fata ta, si pentru ca sa �ntareasca legatura, care au jurat Domnul
parintilor nostri lui Avraam si lui Isaac si lui Iacov.
6. Si ca sa stii astazi cum ca nu pentru dreptatile tale, da tie Domnul
Dumnezeu, pam�ntul cel bun sa-l mostenesti, de vreme ce esti popor tare �n
cerbice.
7. Adu-ti aminte si sa nu uiti c�t ai m�niat pe Domnul Dumnezeul tau �n
pustie din ziua �n care ati iesit din Eghipet, p�na ce ati venit �n locul acesta,
necrezatori ati fost, �ntar�t�nd pe Domnul.
8. Si �n Horiv ati �ntar�tat pe Domnul, si s-au m�niat Domnul pe voi, ca
sa va piarda pe voi.
9. C�nd m-am suit eu �n munte sa iau tablele cele de piatra, tablele
legaturii care au facut Domnul cu voi, si am fost �n munte patruzeci de zile si
patruzeci de nopti, p�ine n-am m�ncat si apa n-am baut.
10. Si mi-au dat mie Domnul doua table de piatra scrise cu degetul lui
Dumnezeu, �ntr-acelea erau scrise toate cuvintele, care au grait Domnul catre voi
�n munte din mijlocul focului, �n ziua adunarii.
11. Si a fost dupa patruzeci de zile si dupa patruzeci de nopti, mi-au dat
mie Domnul cele doua lespezi de piatra, tablele legii.
12. Si au zis Domnul catre mine: scoala-te si te pogoara cur�nd de aici, ca
faradelege a facut poporul tau pe care l-ai scos din pam�ntul Eghipetului, cur�nd
a iesit din calea care le-ai poruncit lor, si si-a facut lui-si chip turnat.
13. Si au grait Domnul catre mine zic�nd: spus-am tie odata si de doua ori,
zic�nd: am vazut pe poporul acesta, si iata popor cu cerbice tare este.
14. Si acum lasa-ma sa-i pierd pe ei si sa sting numele lor de sub cer, si
te voi face pe tine neam mare si tare, si mai mult dec�t acesta.
15. Si �ntorc�ndu-ma m-am pogor�t din munte, si muntele ardea cu foc p�na
la cer, si cele doua table ale marturiilor �ntr-am�ndoua m�inile mele.
16. Si vaz�nd ca ati pacatuit �naintea Domnului Dumnezeului vostru, si
cur�nd ati iesit din calea care v-au poruncit voua Domnul sa faceti,
17. Am luat cele doua table si le-am aruncat din m�inile mele, si le-am
sfar�mat �naintea voastra.
18. Si m-am rugat �naintea Domnului a doua oara ca si �nt�i, patruzeci de
zile si patruzeci de nopti, p�ine n-am m�ncat si apa n-am baut, pentru toate
pacatele voastre care ati pacatuit, fac�nd rau �naintea Domnului Dumnezeului
nostru ca sa-l m�niati pe el.
19. Si m-am temut de iutimea si de m�nia cu care s-au m�niat Domnul pe voi
ca sa va piarda pe voi, si m-au ascultat Domnul pe mine si �n vremea aceasta.
20. �nca si pe Aaron s-au m�niat Domnul foarte, ca sa-l piarda pe el, si m-
am rugat eu si pentru Aaron �n vremea aceea.
21. Si pacatul vostru, vitelul care l-ati facut, l-am luat si l-am ars cu
foc, si l-am zdrobit si l-am pisat foarte, p�na ce s-a facut marunt, si a fost ca
praful, si am aruncat praful �n r�ul, care curgea de la munte.
22. Si la aprindere si la ispitire si la morm�nturile poftei ati m�niat pe
Domnul Dumnezeul nostru.
23. Si c�nd v-au trimis Domnul din Cadisul Varni, zic�nd: suiti-va si
mosteniti pam�ntul, care-l dau eu voua, ati calcat cuv�ntul Domnului Dumnezeului
vostru, si n-ati crezut lui si n-ati ascultat glasul lui.
24. Neascultatori de Domnul ati fost din ziua �n care s-au facut cunoscut
voua.
25. Si m-am rugat �naintea Domnului patruzeci de zile si patruzeci de
nopti, pentru ca au zis Domnul, ca sa va piarda pe voi.
26. Si m-am rugat catre Dumnezeu, si am zis: Doamne, Doamne, �mparatul
dumnezeilor! Nu pierde pe poporul tau si mostenirea ta care o ai rascumparat cu
puterea ta cea mare, pe care i-ai scos din pam�ntul Eghipetului cu puterea ta cea
mare si cu m�na ta cea tare si cu bratul tau cel �nalt.
27. Adu-ti aminte de Avraam si de Isaac si de Iacov robii tai, carora te-ai
jurat pe tine �nsu-ti, si nu cauta la �nv�rtosarea poporului acestuia si la
pag�natatile si la pacatele lor.
28. Ca sa nu zica cei ce locuiesc pam�ntul din care ne-ai scos pe noi,
graind: pentru ce n-au putut Domnul sa-i bage pe ei �n pam�ntul, care le-au zis
lor, si pentru ca i-au ur�t pe ei, i-au scos �n pustie sa-i omoare.
29. Si acestia sunt poporul tau si mostenirea ta, pe care i-ai scos din
pam�ntul Eghipetului cu puterea ta cea mare si cu m�na ta cea tare si cu bratul
tau cel �nalt.

CAP. 10.
Alte table ale legii. Pazirea legii Domnului.
�n vremea aceea, zis-au Domnul catre mine: ciopleste-ti doua table de piatra cum
au fost cele dint�i, si te suie la mine �n munte, si-ti fa sicriu de lemn.
2. Si voi scrie pe table cuvintele, care au fost pe tablele cele dintai,
care le-ai stricat, si le vei pune �n sicriu.
3. Si am facut sicriu de lemn neputrezitor, si am cioplit doua table de
piatra, cum au fost cele dintai, si m-am suit �n munte, si am�ndoua tablele �n
m�inile mele.
4. Si au scris �n table cum au fost scrisoarea cea dintai, cele zece
cuvinte, care au grait Domnul catre voi �n munte din mijlocul focului, si mi le-a
dat Domnul mie.
5. Si �ntorc�ndu-ma, m-am pogor�t din munte, si am bagat tablele �n
sicriul care l-am facut, si au fost acolo, dupa cum mi-au poruncit mie Domnul.
6. Si fiii lui Israil au purces din Virotul fiilor lui Iachim Misadeanul.
Acolo a murit Aaron si acolo s-a �ngropat; si a preotit Eleazar fiul lui �n locul
lui.
7. De acolo a mers la Gadgad, si de la Gadgad la Etevata pam�ntul cu
repejiuni de ape.
8. �n vremea aceea au osebit Domnul semintia lui Levi, ca sa poarte
sicriul legii Domnului, si sa stea �naintea Domnului, ca sa slujeasca, sa se roage
si sa binecuvinteze �ntru numele Domnului p�na �n ziua aceasta.
9. Pentru aceea n-au Levitii parte nici sort �ntru fratii sai. Domnul
�nsusi este sortul lor, precum au zis lor.
10. Si eu am statut �n munte patruzeci de zile si patruzeci de nopti, si m-
au ascultat Domnul si �n vremea aceasta, si n-au vrut Domnul sa va piarda pe voi.
11. Si au zis Domnul catre mine: du-te si mergi �naintea poporului
acestuia, ca sa intre si sa mosteneasca pam�ntul, care m-am jurat parintilor lor,
ca-l voi da lor.
12. Si acum Israile, ce cere Domnul Dumnezeul tau de la tine? Fara numai sa
te temi de Domnul Dumnezeul tau, si sa umbli pe toate caile lui, si sa-l iubesti
pe el, si sa slujesti Domnului Dumnezeului tau din toata inima ta si din tot
sufletul tau.
13. Si sa pazesti poruncile Domnului Dumnezeului tau si dreptatile lui,
c�te-ti poruncesc eu tie astazi, ca sa-ti fie tie bine.
14. Iata al Domnului Dumnezeului tau este cerul si cerul cerului, pam�ntul
si toate c�te sunt �ntr-�nsul.
15. Numai pe parintii vostri au voit Domnul, ca sa-i iubeasca pe ei, si au
ales sam�nta lor dupa ei pe voi mai mult dec�t pe toate neamurile, precum este �n
ziua aceasta.
16. Taiati-va �mprejur �nv�rtosarea inimii voastre, si cerbicea voastra sa
n-o mai �ntariti.
17. Ca Domnul Dumnezeul nostru, acesta este Dumnezeul dumnezeilor si Domnul
domnilor, Dumnezeu mare si tare si �nfricosat, care nu cauta la fata, nici ia dar.
18. Cel ce face judecata nemernicului si saracului si vaduvei, si iubeste
pe cel nemernic si-i da lui p�ine si haina.
19. Si sa iubiti pe cel nemernic, pentru ca si voi ati fost nemernici �n
pam�ntul Eghipetului.
20. De Domnul Dumnezeul tau sa te temi, si lui sa-i slujesti, si de el sa
te lipesti, si pe numele lui sa juri.
21. Acesta este lauda ta, si acesta este Dumnezeul tau, cel ce au facut
�ntru tine aceste mari si slavit, care le-au vazut ochii tai.
22. Cu saptezeci de suflete s-au pogor�t parintii tai �n Eghipet; iar acum
te-au �nmultit Domnul Dumnezeul tau ca stelele cerului.

CAP. 11.
Urmarea sfatuirii de a pazi poruncile Domnului.

Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, si sa pazesti cele ce ti-au poruncit sa le

pazesti: �ndreptarile lui si poruncile lui si judecatile lui, �n toate zilele.
2. Si sa stiti astazi ceea ce nu stiu nici au vazut pruncii vostri;
certarea Domnului Dumnezeului tau si maririle lui si m�na cea tare si bratul cel
�nalt,
3. Si semnele lui si minunile lui, care au facut �n mijlocul Eghipetului,
lui Faraon �mparatului Eghipetului si a tot pam�ntul lui,
4. Si c�te au facut ostirii Eghiptenilor si carele lor si calarimii lor si
ostirii lor, cum i-au �necat apa marii Rosii peste fata lor c�nd goneau ei pe voi
dinapoi, si i-au pierdut pe ei Domnul p�na �n ziua de astazi.
5. Si c�te au facut voua �n pustie p�na ati venit la locul acesta.
6. Si c�te au facut lui Datan si lui Aviron fiii lui Eliav fiul lui Ruvim,
pe care deschiz�nd pam�ntul gura sa, i-a �nchitit pe ei si casele lor si corturile
lor si toata averea lor, care era cu ei �n mijlocul a tot Israilul.
7. Ca ochii vostri au vazut toate aceste lucruri mari ale Domnului, c�te
au facut �ntru voi astazi.
8. Sa paziti toate poruncile lui c�te va poruncesc eu voua astazi, ca sa
traiti si sa va �nmultiti, si intr�nd sa mosteniti pam�ntul la care voi treceti
Iordanul, acolo, sa-l mosteniti pe el.
9. Ca sa fiti vreme multa pe pam�ntul, care s-au jurat Domnul parintilor
vostri sa-l dea lor si semintiei lor dupa ei, pam�ntul din care curge lapte si
miere.
10. Ca pam�ntul la care mergi tu sa-l mostenesti, nu este ca pam�ntul
Eghipetului de unde ati iesit, c�nd semeni sam�nta sa-l adapi cu picioarele ca o
gradina de legume.
11. Ci pam�ntul la care mergi tu sa-l mostenesti, este pam�nt de munte, si
de c�mp din ploaia cerului bea apa.
12. Pam�ntul pe care Domnul Dumnezeul tau �l cerceteaza pururea, si ochii
Domnului Dumnezeului tau sunt peste el de la �nceputul anului p�na la sf�rsitul
anului.
13. Drept aceea de veti asculta cu luare aminte toate poruncile, care le
poruncesc eu tie astazi, ca sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau si sa slujesti lui
din toata inima ta si din tot sufletul tau,
14. Va da pam�ntului tau �n vremea sa, ploaie timpurie si t�rzie, si-ti vei
aduna gr�ul tau si vinul tau si untuldelemn al tau.
15. Va da iarba �n tarinile tale dobitoacelor tale.
16. Si m�nc�nd si satur�ndu-te ia aminte tie �nsuti sa nu se lateasca inima
ta, si sa va abateti, si sa slujiti la dumnezei straini si sa va �nchinati lor.
17. Si sa se aprinda cu m�nie Domnul asupra voastra, si sa �nchiza cerul,
ca sa nu fie ploaie, si pam�ntul sa nu-si dea rodul sau, si sa pieriti degrab de
pe pam�ntul cel bun, care l-au dat voua Domnul.
18. Puneti cuvintele acestea �n inima voastra si �n sufletul vostru, si le
legati sa va fie semn pe m�na voastra, si sa fie neclatite �naintea ochilor
vostri.
19. Si sa �nvatati acestea pe fiii vostri, graindu-le de ele, c�nd sezi tu
acasa si c�nd mergi pe cale si c�nd te culci si c�nd te scoli.
20. Si sa le scrieti acestea pe pragurile caselor voastre si pe ale
portilor voastre.
21. Ca sa se �nmulteasca zilele voastre si zilele fiilor vostri pe
pam�ntul, care s-au jurat Domnul parintilor vostri sa-l dea lor, ca si zilele
cerului pe pam�nt.
22. Si va fi de veti auzi cu auzul toate poruncile acestea, care eu le
poruncesc astazi voua, si de le veti face pe ele si veti iubi pe Domnul Dumnezeul
vostru si veti umbla pe toate caile lui si va veti lipi de el,
23. Va scoate Domnul toate neamurile acestea de la fata voastra, si veti
mosteni neamuri mari si mai tari dec�t voi.
24. Tot lucrul care-l va calca talpa piciorului vostru, al vostru va fi: de
la pustie si de la Andi-Livan si de la r�ul cel mare al Eufratului si p�na la
marea cea de catre apus vor fi hotarele voastre.
 25. Nimeni nu va sta �mpotriva fetei voastre, si va pune Domnul Dumnezeul
vostru frica voastra si cutremurul vostru pe fata a tot pam�ntul pe care veti
calca voi cum au grait Domnul catre voi.
26. Iata eu dau �naintea voastra astazi binecuv�ntare si blestem.
27. Binecuv�ntare, de veti asculta poruncile Domnului Dumnezeului vostru,
care va poruncesc eu astazi voua.
28. Iar blestem, de nu veti asculta poruncile Domnului Dumnezeului vostru,
care va poruncesc eu voua astazi, si va veti abate de la calea, care am poruncit
eu voua astazi, si de veti merge sa slujiti la dumnezei pe care nu-i stiti.
29. Si va fi dupa ce te va baga Domnul Dumnezeul tau �n pam�ntul la care
treci tu sa-l mostenesti, vei da binecuv�ntarea �n muntele Garizin si blestemul �n
muntele Gheval.
30. Acestia sunt dincolo de Iordan dinapoia caii celei catre apusul
soarelui, �n pam�ntul Hananeilor care locuiesc la apus catre Golgol aproape de
stejarul cel �nalt.
31. Ca voi treceti Iordanul, ca sa intrati si sa mosteniti pam�ntul, care
cu sorti �l da voua Domnul Dumnezeul vostru, ca sa-l mosteniti �n toate zilele si
sa locuiti �ntr-�nsul.
32. Si luati aminte sa faceti toate poruncile lui, si judecatile acestea
care le pun eu astazi �naintea voastra.

CAP. 12.
Locul adevaratei slujiri de Dumnezeu.

Si acestea sunt poruncile si judecatile, care veti lua aminte sa le faceti �n

pam�ntul, care-l da voua Domnul Dumnezeul parintilor vostri sa-l mosteniti �n
toate zilele, care veti trai pe pam�nt.
2. Sa stricati cu desav�rsire toate locurile �n care neamurile pe care voi
le veti mosteni, au slujit dumnezeilor lor, cele din muntii cei �nalti si din
dealuri si de sub copac stufos.
3. Si sa surpati jertfelnicele lor, si sa dar�mati st�lpii lor, si
desisurile lor sa le taiati, si chipurile cele cioplite ale dumnezeilor lor sa le
ardeti cu foc, si sa pierdeti numele lor din locul acela.
4. Sa nu faceti asa Domnului Dumnezeului vostru.
5. Ci �n locul, care-l va alege Domnul Dumnezeul vostru �ntr-una din
cetatile voastre, ca sa se numeasca numele lui acolo si sa se cheme, acolo �l veti
cauta si veti intra.
6. Si veti aduce acolo arderile cele de tot ale voastre: si jertfele
voastre si p�rga voastra si fagaduintele voastre si cele de voie ale voastre si
marturisirile voastre, cele �nt�i nascut ale vacilor voastre si ale oilor voastre,
7. Si le m�ncati acolo �naintea Domnului Dumnezeului vostru, si va
veseliti cu toate la care veti �ntinde m�inile, voi si casele voastre, dupa cum
te-au binecuv�ntat Domnul Dumnezeul tau.
8. Sa nu faceti acolo toate c�te faceti astazi aici, fiecare ce-i place.
9. Ca n-ati intrat p�na acum �n odihna si �n mosia, care o da voua Domnul
Dumnezeul vostru.
10. Si dupa ce veti trece Iordanul, si veti locui pe pam�ntul, care-l va da
voua Domnul Dumnezeul vostru mosie, si va va odihni de toti vrajmasii vostri cei
de prin prejur, si veti locui fara de frica,
11. Va fi �n locul, care-l va alege Domnul Dumnezeul tau, ca acolo sa se
cheme numele lui, acolo veti aduce toate c�te poruncesc eu voua astazi: arderile
cele de tot ale voastre si jertfele voastre si zeciuielile voastre si p�rga
m�inilor voastre si tot ce este ales din darurile voastre, care le veti fagadui
Domnului Dumnezeului vostru.
12. Si va veseliti �naintea Domnului Dumnezeului vostru, voi si fiii vostri
si fetele voastre si slugile voastre si slujnicele voastre si levitul cel de la
portile voastre, de vreme ce n-are parte si mostenire cu voi.
13. Ia aminte, ca sa nu aduci arderile cele de tot ale tale �n tot locul,
care-l vei vedea;
14. Ci numai �n locul, care-l va alege Domnul Dumnezeul tau �ntr-o cetate
dintr-ale semintiilor tale, acolo vei face toate c�te poruncesc eu tie astazi.
15. Si ori c�nd vei pofti, junghie si man�nca carne, cum pofteste sufletul
tau, dupa binecuv�ntarea Domnului Dumnezeului tau, care ti-au dat tie �n toata
cetatea, cel necurat �ntru tine si cel curat va putea m�nca dintr-�nsa, ca cea de
caprioara si de cerb.
16. Numai s�ngele sa nu-l m�ncati, ci sa-l varsati pe pam�nt ca apa.
17. Nu va fi tie slobod sa m�ncati �n cetatile tale zeciuiala gr�ului tau
si a vinului tau si a untului de lemn al tau, cele �nt�i nascute ale vacilor tale,
si ale oilor tale, si toate fagaduintele c�te veti fagadui si marturisirile
voastre si p�rga m�inilor tale;
18. Ci �naintea Domnului Dumnezeului tau, �n locul care-l va alege Domnul
Dumnezeul tau le vei m�nca tu si feciorul tau si fata ta, sluga ta si slujnica ta
si levitul si nemernicul cel din cetatile tale, si te vei veseli �naintea Domnului
Dumnezeului tau cu toate, la care vei tinde m�na ta.
19. Ia aminte sa nu parasesti pe levit �n toata vremea, c�t vei trai pe
pam�nt.
20. Iar de va largi Domnul Dumnezeul tau hotarele tale, precum au grait
tie, si vei zice: voi m�nca carne, de va pofti sufletul tau sa man�nce carne ori
c�nd va pofti sufletul tau, man�nca carne.
21. Iar de va fi departe de la tine locul, care-l va alege Domnul Dumnezeul
tau, �n care sa se cheme numele lui acolo, junghie din boii tai si din oile tale,
care-ti va da tie Dumnezeu, �n ce chip ti-au poruncit, si man�nca �n cetatile tale
dupa pofta sufletului tau.
22. Cum se man�nca caprioara si cerbul, asa le vei m�nca; si cel necurat
�ntru tine si cel curat, asemenea vor m�nca.
23. Ia seama bine sa nu man�nci s�nge, ca s�ngele lui este sufletul lui,
drept aceea sa nu man�nci sufletul cu carnea lui.
24. Sa nu-l m�ncati, ci pe pam�nt sa-l varsati ca apa.
25. Sa nu-l m�ncati, ca sa fie bine tie si fiilor tai dupa tine, de vei
face ce este bine si ce este placut �naintea Domnului Dumnezeului tau.
26. Iar numai cele sfinte ale tale, de vei avea tu, si fagaduintele tale
lu�ndu-le vei veni la locul, care-l va alege lui-si Domnul Dumnezeul tau, ca sa se
cheme numele lui acolo.
27. Si vei face arderile de tot ale tale, carnurile le vei aduce pe
jertfelnicul Domnului Dumnezeului tau; iar s�ngele jertfelor tale �l vei varsa pe
temelia jertfelnicului Domnului Dumnezeului tau, iar carnurile le vei m�nca.
28. Pazeste si asculta, ca sa faci toate cuvintele, care-ti poruncesc eu
tie astazi, ca sa fie bine tie si fiilor tai �n veac, de vei face ce este placut
si bun �naintea Domnului Dumnezeului tau.
29. Si dupa ce va pierde Domnul Dumnezeul tau neamurile, la care mergi tu
sa mostenesti pam�ntul lor, de la fata ta, si-l vei mosteni, si vei locui �n
pam�ntul lor,
30. Ia aminte de tine �nsuti sa nu cerci a urma lor, dupa ce vor pieri ei
de la fata ta; si sa nu cerci de dumnezeii lor, zic�nd: cum au facut neamurile
acestea dumnezeilor sai, si eu voi face.
31. Sa nu faci asa Domnului Dumnezeului tau, pentru ca spurcaciunile, care
Domnul le-au ur�t, le-au facut dumnezeilor sai, ca si pe fiii sai si pe fetele
sale le-au ars cu foc dumnezeilor sai.
32. Tot cuv�ntul care-l poruncesc eu tie astazi, acesta sa-l pazesti a-l
face. Si nu adaogi la el, nici sa iei de la el.

CAP. 13.
Pedeapsa proorocilor mincinosi.

Iar de se va scula �ntru tine prooroc, sau care viseaza vis, si-ti va da tie semn
sau minune;
 2. Si va veni semnul sau minunea, care a grait catre tine, zic�nd: sa
mergem si sa slujim la dumnezei straini, pe care nu i-ati stiut,
3. Sa nu ascultati de cuvintele proorocului acestuia sau ale celui ce
viseaza visul acela, ca va ispiteste pe voi Domnul Dumnezeul vostru, ca sa stie de
iubiti pe Domnul Dumnezeul vostru din toata inima voastra si din tot sufletul
vostru.
4. Dupa Domnul Dumnezeul vostru sa umblati si de d�nsul sa va temeti si
poruncile lui sa le paziti si glasul lui sa-l ascultati si lui sa slujiti si de
d�nsul sa va lipiti.
5. Si proorocul acela, sau cel ce a visat vis, sa moara, pentru ca a
grait, ca sa te abata pe tine de la Domnul Dumnezeul tau, cel ce te-au scos din
pam�ntul Eghipetului, si te-au izbavit din casa robiei, ca sa te scoata pe tine
din calea pe care au poruncit tie Domnul Dumnezeul tau sa mergi pe ea si sa pierzi
pe cel rau dintre voi.
6. Iar de te va ruga pe tine fratele tau cel dupa tata sau cel dupa muma
sau fiul tau sau fata ta sau femeia ta, care este la s�nul tau, sau prietenul tau
cel ce este �ntocmai la suflet cu tine, pe ascuns, zic�nd: sa mergem si sa slujim
la dumnezei straini, pe care nu i-ai stiut tu, nici parintii tai.
7. Dintre dumnezeii neamurilor celor de prin prejurul vostru, care sunt
aproape de tine, sau acelor ce sunt departe de tine, de la o margine a pam�ntului
p�na la cealalta,
8. Sa nu te �nvoiesti cu el, nici sa asculti de el, sa nu se faca mila
ochiului tau de el, sa nu te �nduri de el, nici sa-l tainuiesti pe el;
9. Ci sa-l spui pe el negresit, m�na ta sa fie �nt�i asupra lui, ca sa-l
omori pe el, si apoi m�inile a tot norodul.
10. Si-l vor ucide cu pietre, si va muri, pentru ca a cercat sa te abata pe
tine de la Domnul Dumnezeul tau, cel ce te-au scos din pam�ntul Eghipetului, din
casa robiei.
11. Si tot Israilul auzind se va teme, si nu vor adauga a mai face cuv�nt
rau �ntru voi.
12. Iar de vei auzi �ntr-una din cetatile, care Domnul Dumnezeul tau le da
tie ca sa locuiesti �ntr-�nsele: zic�nd:
13. Iesit-au oameni faradelege dintre voi, si au batut pe cei ce locuiesc
�n cetatea lor, graind: sa mergem si sa slujim la dumnezei straini, pe care nu i-
ati stiut,
14. Cearca, cauta si �ntreaba cu deadinsul, si de este adevarat cuv�ntul
acela, cum ca s-au facut ur�ciunea aceea �ntru voi,
15. Ucig�nd sa ucizi pe toti locuitorii cetatii aceia cu taiere de sabie si
cu anatema sa o anatematisesti pe ea, si toate cele ce sunt �ntr-�nsa.
16. Si toate avutiile ei le aduna �n ulitele ei si arde cetatea cu foc si
toate avutiile ei de istov �naintea Domnului Dumnezeului tau; si sa fie nelocuita
�n veci, si a doua oara sa nu se mai zideasca.
17. Si nimic din lucrurile date anatemei sa nu se lipeasca de m�na ta, ca
sa se �ntoarca Domnul de la iutimea m�niei sale, si sa-ti dea tie mila si sa te
miluiasca si sa te �nmulteasca, precum s-au jurat parintilor tai.
18. De vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tau si vei pazi toate
poruncile lui, c�te poruncesc eu tie astazi, fac�nd ce este bun si ce este placut
�naintea Domnului Dumnezeului tau.

CAP. 14.
R�nduieli pentru jale. M�ncari si zeciuieli.

Fii sunteti ai Domnului Dumnezeului vostru, sa nu va faceti taieturi, nici sa va

radeti �ntru ochii vostri pentru mort.
2. Ca popor sf�nt esti tu Domnului Dumnezeului tau, si pe tine te-au ales
Domnul Dumnezeul tau sa-i fii lui popor mai iubit dec�t toate neamurile, c�te sunt
pe fata pam�ntului.
3. Nimic spurcat sa nu m�ncati.
 4. Acestea sunt vitele, care le veti m�nca: vitel din vaci si miel din oi
si ied din capre.
5. Cerb si caprioara si bivol si zimbru si inorog si tap salbatic si
camelopard.
6. Toata vita cu unghia despicata si care desparte unghiile �n doua copite
si care rumega �ntru vite, acestea sa le m�ncati.
7. Iar din cele ce rumega si din cele cu unghia despicata si din cele cu
unghiile despartite, sa nu m�ncati pe acestea: camila si iepurele si ariciul, care
rumega, iar unghia n-o au despicata. Acestea sunt voua necurate.
8. Si porcul, ca are unghia despicata si desparte copitele unghii, iar nu
rumega, necurat este acesta voua, din carnurile lui sa nu m�ncati, si de
mortaciunile lor sa nu va atingeti.
9. Iar din toate cele ce sunt �n apa acestea sa m�ncati: toate, care au
aripi si solzi, sa le m�ncati.
10. Iar toate cele care n-au aripi si solzi, sa nu le m�ncati; necurate
sunt acelea voua.
11. Toata pasarea curata o veti m�nca.
12. Iar din cele ce zboara pe acestea sa nu le m�ncati: Vulturul si
Gripsorul si Eretele.
13. Si Uliul si Gaia si cele de acelasi fel cu el.
14. Si tot Corbul si cele de acelasi fel cu el.
15. Si Strutul si Buha si Babita.
16. Si Erodiul si Lebada si St�rcul.
17. Si Heretele si Coroiul si cele ce sunt asemenea lui, si Pupaza si
Corbul de noapte.
18. Si Pelicanul si Haradionul si cele ce sunt asemenea lui, Porfirionul si
Liliacul.
19. Si din cele zburatoare toate care se t�rasc necurate sunt voua, sa nu
m�ncati din ele.
20. Toata pasarea curata sa o m�ncati.
21. Nici o mortaciune sa nu m�ncati, ci o da celui nemernic, care este �n
cetatile tale, sau celui strain sa o man�nce, ca tu esti popor sf�nt Domnului
Dumnezeului tau. Sa nu fierbi mielul �n laptele mumei sale.
22. Sa iei zeciuiala din toata roada semintiei tale, roada tarine tale �n
tot anul.
23. Si o vei m�nca �naintea Domnului Dumnezeului tau, �n locul care-l va
alege Domnul Dumnezeul tau, ca sa se cheme acolo numele lui, vei aduce zeciuielele
gr�ului tau si ale vinului tau si ale untului de lemn al tau si cele �nt�i nascute
ale vacilor tale si ale oilor tale, ca sa te �nveti a te teme de Domnul Dumnezeul
tau �n toate zilele.
24. Iar de va fi calea departe de la tine, si nu vei putea sa duci acestea,
pentru ca este departe de la tine locul, care-l va alege Domnul Dumnezeul tau, ca
sa se cheme numele lui acolo pentru ca te-au binecuv�ntat pe tine Domnul Dumnezeul
tau,
25. Vinde acelea pe argint, si ia argintul �n m�inile tale, si mergi la
locul, care-l va alege Domnul Dumnezeul tau.
26. Si cu argintul acela cumpara tot ce va pofti sufletul tau si din boi si
din oi, din vin si din bautura ametitoare si din toate, care va pofti sufletul
tau, si man�nca acolo �naintea Domnului Dumnezeului tau si te veseleste tu si casa
ta.
27. Si Levitul cel din cetatile tale, pentru ca el n-are parte, nici sorti
�mpreuna cu tine.
28. Dupa trei ani vei scoate toata zeciuiala rodurilor tale; anul acela o
vei pune �n cetatile tale.
29. Si va veni Levitul pentru ca el n-are parte, nici sorti �mpreuna cu
tine si nemernicul si saracul si vaduva, care sunt �n cetatile tale, si vor m�nca
si se vor satura, ca sa te binecuvinteze pe tine Domnul Dumnezeul tau, �ntru
toate lucrurile care vei face.
CAP. 15.
Anul al saptelea. Saracii, robii si �nt�ii nascuti.

Anul al saptelea vei face iertare,

2. Iar r�nduiala iertarii este aceasta: vei ierta toata datoria ta, care-
ti este dator tie aproapele si fratele tau, sa nu o ceri, pentru ca s-a chemat
iertare Domnului Dumnezeului tau.
3. De la cel strain cere c�te sunt ale tale la el; iar fratelui tau sa-i
ierti datoria, care ai la el.
4. Ca nu va fi �ntru tine lipsit, pentru ca pururea te va binecuv�nta pe
tine Domnul Dumnezeul tau �n pam�ntul, care cu sorti �l da tie Domnul Dumnezeul
tau sa-l mostenesti.
5. Iar de veti asculta cu luare aminte glasul Domnului Dumnezeului vostru,
ca sa paziti si sa faceti toate poruncile acestea, care poruncesc eu astazi tie.
6. Domnul Dumnezeul tau te va binecuv�nta pe tine, precum au grait tie, si
vei �mprumuta popoare multe, iar tu nu te vei �mprumuta, si vei stap�ni popoare
multe; iar pe tine nu te vor stap�ni.
7. Iar de va fi �ntru tine cineva sarac dintre fratii tai �n vreo cetate
din cetatile tale �n pam�ntul, care-l da tie Domnul Dumnezeul tau, sa nu-ti
�nv�rtosezi inima ta, nici sa-ti �nchizi m�na ta de catre fratele tau cel lipsit.
8. Deschiz�nd sa deschizi m�inile tale lui, si �mprumut�nd sa-l �mprumuti
pe el, ori c�t �i va trebui si ori ce-i va lipsi.
9. Ia aminte de tine �nsuti, sa nu cugeti cu viclesug �n inima ta, zic�nd:
se apropie anul al saptelea, anul iertarii, si sa cauti cu ochiu rau asupra
fratelui tau celui lipsit si sa nu-i dai lui, ca el va striga �mpotriva ta catre
Domnul, si va fi �ntru tine pacat mare.
10. D�nd sa-i dai lui, si �mprumut�nd sa-l �mprumuti pe el, c�t cere si
dupa cum are trebuinta, si sa nu te m�hnesti cu inima ta, c�nd dai lui, ca pentru
aceasta te va binecuv�nta Domnul Dumnezeul tau �ntru toate lucrurile si �ntru
toate ori unde vei pune m�na ta.
11. Ca nu va lipsi sarac din pam�ntul tau, pentru aceea eu poruncesc tie sa
faci lucrul acesta, si-ti zic: deschiz�nd deschide m�na ta fratelui tau celui
sarac si celui lipsit, care este �n pam�ntul tau.
12. Iar de se va vinde tie fratele tau Evreu sau Evreica, sase ani va sluji
tie, si �n al saptelea �l vei lasa slobod de la tine.
13. Si c�nd �l vei slobozi pe el de la tine, sa nu-l slobozi desert.
14. D�nd sa-i dai lui de cheltuiala din oile tale si din gr�ul tau si din
vinul tau, dupa cum te-au binecuv�ntat pe tine Domnul Dumnezeul tau, sa-i dai lui.
15. Si-ti adu aminte, ca ai fost rob �n pam�ntul Eghipetului, si te-au
izbavit de acolo Domnul Dumnezeul tau; pentru aceea poruncesc tie sa faci cuv�ntul
acesta.
16. Iar de va zice catre tine: nu voi iesi de la tine, pentru ca te-a iubit
pe tine si casa ta, de vreme ce este lui bine la tine,
17. Ia sula si gaureste urechea lui la usa si va fi tie rob �n veci. Asa
vei face si slujnicii tale.
18. Sa nu-ti fie tie greu c�nd �i lasi slobozi de la tine, ca pe an simbrie
de naimit a slujit tie �n sase ani, si te va binecuv�nta pe tine Domnul Dumnezeul
tau �ntru toate c�te vei face.
19. Tot cel �nt�i nascut, care se va naste �n vacile tale si �n oile tale,
cele ce vor fi parte barbateasca le vei sfinti Domnului Dumnezeului tau, sa nu
lucrezi cu boul tau cel �nt�i nascut, si sa nu tunzi cele �nt�i nascute ale oilor
tale.
20. �naintea Domnului Dumnezeului tau, sa-l man�nci tu si casa ta, �n tot
anul �n locul, care-l va alege Domnul Dumnezeul tau.
21. Iar de va fi �ntru el prihana, schiop sau orb sau rau slutit, sa nu-l
jertfesti Domnului Dumnezeului tau.
22. Ci �n cetatile tale sa-l man�nci, cel necurat �ntru tine si cel curat
�mpreuna sa-l man�nce, ca pe o caprioara sau ca pe un cerb.
23. Numai s�nge sa nu m�ncati, ci sa-l varsati pe pam�nt ca apa.

CAP. 16.
Cele trei sarbatori mari de peste an.

Pazeste luna spicelor noua, si sa faci Pasti Domnului Dumnezeului tau, ca �n luna
spicelor noua ai iesit din Eghipet noaptea.
2. Si sa jertfesti Pasti Domnului Dumnezeului tau, oi si boi, �n locul
care-l va alege Domnul Dumnezeul tau, ca sa se cheme numele lui acolo.
3. Sa nu man�nci cu ele dospit, sapte zile sa man�nci cu ele azima, p�inea
necazului; caci cu graba ati iesit din Eghipet noaptea, ca �n toate zilele vietii
voastre sa va aduceti aminte de ziua iesirii voastre din pam�ntul Eghipetului.
4. Sa nu se vada la tine dospit �n toate hotarele tale sapte zile, si sa
nu ram�na p�na dimineata din carnurile, care le vei jertfi seara �n ziua cea
dintai.
5. Nu va fi tie slobod sa jertfesti Pasti nici �ntr-o cetate dintru ale
tale, care Domnul Dumnezeul tau le da tie.
6. Ci numai �n locul, care-l va alege Domnul Dumnezeul tau, ca sa se cheme
numele lui acolo, sa jertfesti Pastile seara la apusul soarelui, �n vremea �n care
ai iesit din pam�ntul Eghipetului.
7. Si fierbe si frige si man�nca �n locul, care-l va alege Domnul
Dumnezeul tau, si te �ntoarce dimineata si te du la casa ta.
8. Sase zile vei m�nca azime, iar �n ziua a saptea este iesirea,
sarbatoarea Domnului Dumnezeului tau, sa nu faci �ntru aceea nici un lucru, fara
numai cele ce se fac sufletului.
9. Sapte saptam�ni �ntregi sa numeri tie, de c�nd �ncepe secerea a secera,
vei �ncepe a numara sapte saptam�ni.
10. Si fa sarbatoare de saptam�ni Domnului Dumnezeului tau dupa puterea ta,
c�te-ti va da tie, dupa cum le-au binecuv�ntat Domnul Dumnezeul tau.
11. Si te veseleste �naintea Domnului Dumnezeului tau, tu si feciorul tau
si fata ta si sluga ta si slujnica ta si Levitul, care este �n cetatile tale, si
nemernicul si saracul si vaduva, care sunt �ntru voi; �n locul care-l va alege
Domnul Dumnezeul tau, ca sa se cheme numele lui acolo.
12. Si-ti adu aminte, ca rob ai fost �n pam�ntul Eghipetului, si pazeste si
fa poruncile acestea.
13. Sarbatoarea corturilor sa o faci �n sapte zile c�nd vei aduna din aria
ta si din teascul tau.
14. Si te veseleste �n sarbatoarea ta, tu si feciorul tau si fata ta si
sluga ta si slujnica ta si Levitul si nemernicul si saracul si vaduva, care sunt
�n cetatile tale.
15. Sase zile sa serbezi Domnului Dumnezeului tau �n locul, care-l va alege
Domnul Dumnezeul tau, ca sa se cheme numele lui acolo, ca sa te binecuvinteze
Domnul Dumnezeul tau �ntru toate rodurile tale iesi �ntru toate lucrurile
m�inilor tale, si sa fii vesel.
16. De trei ori �n an toata partea ta cea barbateasca sa se arate �naintea
Domnului Dumnezeului tau �n locul, care-l va alege Domnul; �n sarbatoarea azimelor
si �n sarbatoarea saptam�nilor si �n sarbatoarea corturilor.
17. Sa nu te arati �naintea Domnului Dumnezeului tau desert, fiecare dupa
puterea m�inilor voastre, dupa binecuv�ntarea Domnului Dumnezeului tau, care ti-au
dat tie.
18. Judecatori si scriitori pune-ti tie �n toate cetatile tale, care Domnul
Dumnezeul tau le da tie �n fiecare neam din neamurile tale, ca sa judece poporul
cu judecata dreapta.
19. Sa nu abata judecata, nici sa cunoasca fata, nici sa ia daruri, ca
darurile orbesc ochii �nteleptilor si strica cuvintele dreptilor.
20. Drept sa urmezi ce este drept, ca sa traiti, si intr�nd sa mosteniti
pam�ntul, care-l da tie Domnul Dumnezeul tau.
 21. Sa nu-ti sadesti tie desis si nici un copac l�nga jertfelnicul, care-l
vei face Domnului Dumnezeului tau.
22. Sa nu-ti faci tie st�lp, care au ur�t Domnul Dumnezeul tau.

CAP. 17.
Idolatri. Judecatori. �mparatul.

Sa nu jertfesti Domnului Dumnezeului tau vitel sau oaie, av�nd �ntru sine
meteahna sau orice lucru ur�t, ca spurcaciune este �naintea Domnului Dumnezeului
tau.
2. Iar de se va afla �n vreo cetate din cetatile tale, care le da tie
Domnul Dumnezeul tau, barbat sau femeie, fac�nd ce este rau �naintea Domnului
Dumnezeului tau si calc�nd legea lui,
3. Si merg�nd sa slujeasca la alti dumnezei si sa se �nchine lor, soarelui
sau lunii sau la orice din cele din podoaba cerului, la care nu ti-am poruncit
tie,
4. Si se va spune aceasta tie, si auzind vei cerceta cu deadinsul, si se
adevereste cuv�ntul, ca s-a facut spurcaciunea aceasta �n Israil,
5. Scoate la poarta cetatii pe omul acela sau pe femeia aceea care a facut
acest lucru rau, si ucide cu pietre, sa moara.
6. Cu doua marturii sau cu trei marturii va fi ucis cel dat mortii, cu o
marturie nu va fi ucis.
7. M�na martorilor va fi mai �nt�i asupra lui, ca sa-l omoare pe el; si
apoi m�na poporului, si veti ridica pe cel rau dintre voi.
8. Iar de va fi vreun lucru, care sa nu-l poti lesne dezlega, c�nd vei sa
judeci �ntru s�nge si s�nge, si �ntru judecata si judecata, si �ntru rana de
lepra si rana de lepra, si �ntru pricire si pricire ce vor fi de judecat �n
cetatile tale, atunci scul�ndu-te sa te sui �n locul, care-l va alege Domnul
Dumnezeul tau, ca sa se cheme numele lui acolo.
9. Si vei merge al preotii Leviti si la judecatorul care va fi �n zilele
acelea, si ei cercet�nd vor spune tie judecata.
10. Si vei face dupa cuv�ntul care-ti vor spune tie din locul, care-l va
alege Domnul Dumnezeul tau, ca sa se cheme numele lui acolo, si sa pazesti foarte,
ca sa faci toate c�te-ti vor r�ndui tie.
11. Dupa legea si dupa judecata care-ti vor spune tie sa faci, sa nu te
abati de la cuv�ntul care ti-l vor spune ei, de-a dreapta sau de-a st�nga.
12. Si omul care se va semeti ca sa nu asculte de preotul, care pururea
slujeste numelui Domnului Dumnezeului tau, sau de judecatorul, care va fi �n
zilele acelea, sa moara omul acela, si vei ridica pe cel rau din Israil.
13. Si tot poporul auzind, se va teme si nu va mai face pag�natate.
14. Iar de vei intra �n pam�ntul care-l da tie Domnul Dumnezeul tau cu
sorti, si-l vei mosteni pe el si vei locui pe el si vei zice: pune-voi peste mine
�mparat, ca si celelalte neamuri de prin prejurul meu,
15. Atunci sa pui peste tine �mparat, pe care-l va alege Domnul Dumnezeul
tau, dintre fratii tai sa pui peste tine �mparat, sa nu pui peste tine �mparat om
de alt neam, pentru ca nu este fratele tau.
16. �nsa sa nu-si �nmulteasca lui-si cai, si sa nu �ntoarca pe popor �n
Eghipet dupa ce-si va �nmulti caii, ca Domnul au zis voua: mai mult sa nu adaugati
a va �ntoarce pe calea aceasta.
17. Si sa nu-si �nmulteasca lui-si femei, ca sa nu schimbe inima lui, si
argint si aur sa nu-si �nmulteasca foarte.
18. Si c�nd va sedea pe scaunul �mparatiei sale, sa-si scrie aceasta a doua
lege din cartea de la preotii Leviti.
19. Si sa o aiba cu sine si sa o citeasca �n toate zilele vietii sale, ca
sa �nvete a se teme de Domnul Dumnezeul sau, si a pazi toate poruncile acestea si
�ndreptarile acestea a le face.
20. Ca sa nu se �nalte inima lui peste fratii sai si ca sa nu se abata de
la porunci nici la dreapta, nici la st�nga, ca sa fie �ntru ani �ndelungati �ntru
�mparatia sa el si fiii lui �ntru fiii lui Israil.

CAP. 18.
Drepturile preotilor. Vraji. Mesia.

Preotii si Levitii si tot neamul lui Levi nu va avea parte, nici sorti cu Israil,
ci jertfele Domnului mosia lor, pe acelea le vor m�nca.
2. Iar mosie nu vor avea ei �ntru fratii sai; Domnul este mosia lui,
precum i-au zis lui.
3. Si acesta este dreptul preotilor: de la popor, de la cei ce jertfesc
jertfe, ori vitel, ori oaie, vei da preotului armul, falcile si p�ntecele.
4. Apoi p�rga gr�ului tau si a vinului tau si a untului tau de lemn si
p�rga tunderii oilor tale vei da lui.
5. Ca pe el l-au ales Domnul Dumnezeul tau din toate neamurile tale sa
stea �naintea Domnului Dumnezeului tau, ca sa slujeasca si sa binecuvinteze �ntru
numele Domnului el si fiii lui �n toate zilele.
6. Iar de va veni vreun Levit din vreo cetate de ale voastre cele
�mprastiate �ntru toti fiii lui Israil, �n care el locuieste, si �i pofteste
sufletul lui a veni �n locul, care-l va alege Domnul,
7. Va sluji numele Domnului Dumnezeului sau, ca si toti fratii lui
Levitii, care stau acolo �naintea Domnului Dumnezeului tau.
8. Parte cuvenita va m�nca, afara de mostenirea sa parinteasca.
9. Iar dupa ce vei intra �n pam�ntul care-l da tie Domnul Dumnezeul tau,
sa nu te �nveti a face dupa ur�ciunile neamurilor acelora.
10. Sa nu se afle �ntru tine, care sa treaca pe fiul sau sau pe fata prin
foc, sau care sa umble cu vraje, desc�nt�nd si fermec�nd.
11. Si fermecator si desc�ntator si care varajeste dupa maruntaie si care
cauta �n stele si care �ntreaba mortii;
12. Ca ur�ciune este Domnului Dumnezeului tau tot cel ce face acestea, si
pentru ur�ciunile acestea va pierde pe ei Domnul Dumnezeul tau de la fata ta.
13. Desav�rsit sa fii �naintea Domnului Dumnezeului tau.
14. Ca neamurile acestea, pe care tu le vei mosteni, acelea vraji si
desc�ntece asculta; iar tie nu ti-au dat asa Domnul Dumnezeul tau.
15. Prooroc din fratii tau ca pe mine va scula tie Domnul Dumnezeul tau, de
el sa ascultati.
16. Dupa toate c�te ai cerut de la Domnul Dumnezeul tau, �n Horiv �n ziua
adunarii, zic�nd: nu vom adauga a mai auzi glasul Domnului Dumnezeului nostru si
nu vom mai vedea acest foc mare, ca sa nu murim.
17. Si au zis Domnul catre mine: drept, toate c�te au grait.
18. Prooroc voi scula lor din fratii lor, ca pe tine, si voi pune cuvintele
mele �n gura lui si va grai lor dupa cum voi porunci lui.
19. Si omul care nu va asculta cuvintele lui, ori c�te va grai proorocul
acela �ntru numele meu, eu voi lua izb�nda pentru el.
20. Iar proorocul care va �ndrazni a grai �ntru numele meu cuv�nt, care n-
am poruncit lui sa-l graiasca, si care va grai �ntru numele altor dumnezei, sa
moara proorocul acela.
21. Iar de vei zice �ntru inima ta, cum vom cunoaste cuv�ntul, care l-au
grait Domnul?
22. C�te va grai poporul acela �ntru numele Domnului, si nu va fi, nici se
va �nt�mpla ce a zis, cuv�ntul acela nu l-au grait Domnul; �ntru pag�natate a
grait proorocul acela, sa nu va tineti de el.

CAP. 19.
Cetatile de scapare. Pedeapsa martorilor mincinosi.

Iar daca va pierde Domnul Dumnezeul tau neamurile, al carora pam�nt �l da tie
Domnul Dumnezeul tau, si veti mosteni pe ei si veti locui �n cetatile lor si �n
casele lor,
 2. Trei cetati sa-ti alegi tie �n mijlocul pam�ntului tau, care �l da tie
Domnul Dumnezeul tau.
3. Socoteste-ti calea si �mparte �n trei parti hotarele pam�ntului tau,
care �l �mparte tie Domnul Dumnezeul tau, ca sa scape acolo tot ucigasul.
4. Iar aceasta va fi r�nduiala pentru ucigasul care va fugi acolo si va
trai: tot cel ce va lovi pe aproapele sau fara de voie, si nu l-a fost ur�t pe el
mai �nainte de ieri si de alaltaieri;
5. Si care va intra cu aproapele sau �n padure sa taie lemne, si ridic�nd
m�na cu securea cel ce taie lemnul, va sari securea din coada si va lovi pe
aproapele sau si va muri, acesta va fugi �ntr-o cetate de aceasta si va trai.
6. Ca nu alerg�nd cel ce este ruda cu cel mort dupa cel ce a omor�t, si
�nfierb�ntata fiind inima lui sa-l ajunga pe el, de va fi mai lunga calea, si sa-l
omoare pe el, macar ca acesta nu este vinovat judecatii celei de moarte, caci nu
l-a fost ur�t pe el mai �nainte de ieri si de alaltaieri.
7. Pentru aceea poruncesc eu tie cuv�ntul acesta, zic�nd: alege-ti tie
trei cetati.
8. Iar de va largi Domnul Dumnezeul tau hotarele tale, precum s-au jurat
parintilor tai, si-ti va da tie Domnul tot pam�ntul, care au zis parintilor tai
ca-l va da,
9. De vei asculta sa faci toate poruncile acestea, care le poruncesc eu
tie astazi, sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau si sa umbli pe toate caile lui �n
toate zilele; vei mai adauga tie �nca trei cetati pe l�nga aceste trei.
10. Si nu se va varsa s�nge nevinovat �n pam�ntul, care-l da tie Domnul
Dumnezeul tau sa-l mostenesti, si nu va fi �ntru tine vinovat de s�nge.
11. Iar de va fi �ntru tine vreun om, care uraste pe aproapele sau, si-l
p�ndeste pe el, si se va scula asupra lui, si-l va lovi, si va muri, si va fugi �n
vreo cetate de aceasta,
12. Vor trimite batr�nii cetatii lui, si-l vor lua pe el de acolo, si-l vor
da �n m�inile rudeniilor mortului, si-l vor omor�.
13. Sa nu caute cu mila ochiul tau spre el, ci vei curata s�ngele cel
nevinovat din Israil; si va fi bine tie.
14. Sa nu muti hotarele aproapelui tau, care le-au pus parintii tai �n
mosia, care o vei mosteni �n pam�ntul, care ti-l da tie Domnul Dumnezeul tau ca
sa-l mostenesti.
15. Nu e destul un martor sa marturiseasca asupra vreunui om, ori pentru ce
str�mbatate si ori pentru ce greseala si ori pentru ce pacat, care va pacatui. Ci
prin gura a doua marturii si prin gura a trei marturii va sta tot cuv�ntul.
16. Iar de se va scula marturie nedreapta asupra vreunui om, p�r�ndu-l pe
el calcator de lege.
17. Am�ndoi oamenii �ntru care este pricirea, vor sta �naintea Domnului si
�naintea preotilor si �naintea judecatorilor, care vor fi �n zilele acelea.
18. Si vor cerceta judecatorii cu amanuntul, si de vor afla, ca nedreptate
a statut �mpotriva fratelui sau,
19. Sa-i face-ti lui precum a g�ndit el sa faca rau asupra fratelui sau, si
vei ridica raul dintre voi.
20. Si ceilalti auzind se vor teme, si nu vor mai adauga a mai face acest
lucru rau �ntru voi.
21. Sa nu se faca mila ochiului tau de el; suflet pentru suflet, ochi
pentru ochi, dinte pentru dinte, m�na pentru m�na, picior pentru picior, precum va
face cineva aproapelui sau, asa veti face lui.

CAP. 20.
Legi pentru razboi.

Iar c�nd vei iesi la razboi asupra vrajmasilor tai, si vei vedea cai si calareti
si popor mai mult dec�t tine, sa nu te temi de ei, caci cu tine este Domnul
Dumnezeul tau cel ce te-au scos din pam�ntul Eghipetului.
2. Si va fi c�nd te vei apropia la razboi, venind preotul va grai
poporului si va zice catre ei:
3. Asculta Israile, voi mergeti astazi la razboi asupra vrajmasilor
vostri; sa nu slabeasca inima voastra, nu va temeti, nici va speriati, nici va
abateti de la fata lor.
4. Ca Domnul Dumnezeul vostru merge �naintea voastra cu voi, ca �mpreuna
cu voi sa bata pe vrajmasii vostri si sa va m�ntuiasca pe voi.
5. Si vor grai si carturarii catre popor, zic�nd: tot omul, care a zidit
casa noua si n-a �nceput a locui �ntr-�nsa, sa mearga si sa se �ntoarca �n casa
sa, sa nu moara la razboi, si alt om sa �nceapa a locui �ntr-�nsa.
6. Si tot omul, care a sadit vie si nu s-a bucurat dintr-�nsa, sa mearga
si sa se �ntoarca la casa sa, sa nu moara �n razboi si alt om sa se veseleasca
dintr-�nsa.
7. Si tot omul, care si-a logodit lui-si femeie si nu o a luat pe ea, sa
mearga si sa se �ntoarca �n casa sa, sa nu moara la razboi, si alt om sa o ia pe
ea.
8. Si vor mai adauga carturarii a grai catre popor si vor zice: tot omul
cel fricos si slab la inima, sa mearga si sa se �ntoarca �n casa sa, ca sa nu
�nfricoseze inima fratelui sau ca si a sa.
9. Si va fi dupa ce vor �nceta carturarii a grai catre popor, vor pune pe
mai marii ostii �nainte povatuitori poporului.
10. Si c�nd te vei apropia la vreo cetate sa o bati, mai �nainte sa o �mbii
cu pace.
11. De vor raspunde tie cele de pace si vor deschide tie, tot poporul, care
se va afla �ntr-�nsa vor da bir tie si vor fi supusi.
12. Iar de nu va asculta de bine si va face razboi asupra ta, sa o
�mpresori pe ea.
13. P�na c�nd ti-o va da Domnul Dumnezeul tau �n m�inile tale, si sa ucizi
toata partea barbateasca dintr-�nsa cu ascutisul sabiei.
14. Afara de femei si de copii si toate dobitoacele si toate c�te vor fi �n
cetate si toate averile sa le pradezi tie, si sa man�nci toata prada vrajmasilor
tai, care o da tie Domnul Dumnezeul tau.
15. Asa sa faceti cu toate cetatile care sunt departe de tine foarte, si nu
sunt din cetatile neamurilor acestora.
16. Iar din cetatile neamurilor acestora, al caror pam�nt �l da tie Domnul
Dumnezeul tau sa-l mostenesti, sa nu lasi viu nimic ce sufla.
17. Ci cu anatema sa-i anatematisiti pe ei, pe Heteu si pe Amoreu si pe
Hanaeu si pe Ferezeu si pe Eveu si pe Ievuseu si pe Ghergheseu, precum au poruncit
tie Domnul Dumnezeul tau.
18. Ca sa nu va �nvete pe voi a face toate ur�ciunile lor, care le-au facut
ei dumnezeilor lor, si sa pacatuiti �naintea Domnului Dumnezeului vostru.
19. Iar de vei sedea �mprejurul vreunei cetati zile mai multe, bat�ndu-o ca
sa o iei, sa nu strici pomii ei, nici sa pui securea �n ei, ci din pom sa man�nci,
iar pe el sa nu-l tai, ca pomul cel din tarina nu este ca omul sa poata fugi de la
fata ta si sa se ascunda �n sant.
20. Iar lemnul care-l stii ca nu face rod bun de m�ncat, acela sa-l strici
si sa-l tai si sa zidesti sant asupra cetatii, care face razboi asupra ta, p�na ce
se va da tie.

CAP. 21.
Omorul necunoscut. Casatoria cu femei robite.
Dreptul celui �nt�i nascut.

De se va afla �n pam�ntul, care-l da tie Domnul Dumnezeul tau sa-l mostenesti, om

omor�t zac�nd �n c�mp, si nu se stie cine l-a omor�t,
2. Vor iesi batr�nii si judecatorii tai si vor masura p�na la cetatile
cele din prejurul celui omor�t,
3. Si batr�nii cetatii cei mai aproape de cel omor�t, vor lua o vitea din
vaci, care n-a lucrat si n-a tras la jug.
 4. Apoi batr�nii cetatii aceea vor aduce viteaua �ntr-o vale r�poasa, care
nu s-a lucrat, nici s-a semanat, si vor taia capul vitelei �n vale.
5. Si sa vie preotii Leviti, pentru ca pe ei i-au ales Domnul Dumnezeu sa
stea �naintea lui si sa binecuvinteze �ntru numele lui, si din gura lor se va
judeca toata pricina si rana.
6. Si toti batr�nii cetatii cei mai aproape de cel omor�t sa spele m�inile
pe capul vitelei celei taiate �n vale.
7. Si raspunz�nd, vor zice: m�inile noastre n-au varsat s�ngele acesta, si
ochii nostri n-au vazut.
8. Milostiv fii poporului tau Israil, pe care l-ai rascumparat Doamne din
pam�ntul Eghipetului! Ca sa nu fie s�nge nevinovat �ntru poporul lui Israil, si
li se va ierta lor pacatul s�ngelui.
9. Tu deci ridica s�ngele cel nevinovat dintre voi, si fa ce este bun si
placut �naintea Domnului Dumnezeului tau.
10. Iar c�nd vei iesi la razboi �naintea vrajmasilor tai, si-i va da pe ei
Domnul Dumnezeu �n m�inile tale, si-i vei prada pe ei,
11. Si �ntru cei robiti vei vedea femeie frumoasa la fata, si-ti va
placea, c�t sa o iei pe ea femeie tie,
12. O vei baga �n casa ta, si vei rade capul ei si vei taia unghiile ei.
13. Si vei lua de la ea hainele cele de robie, si va sedea �n casa ta si va
pl�nge pe tatal tau si pe muma sa o luna de zile, si dupa aceea vei intra la ea si
vei locui cu ea si va fi tie femeie.
14. Si de n-o vei vrea pe ea dupa aceea, sa o lasi sloboda si sa n-o vinzi
pe argint, nici sa te slujesti cu ea, pentru ca o ai smerit pe ea.
15. Iar de va avea un om doua femei, una iubita, iar alta ur�ta, si vor
naste lui, si cea iubita si cea ur�ta, si feciorul cel �nt�i nascut va fi al celei
ur�te.
16. Si va fi �n ziua �n care va �mparti fiilor sai averea sa, nu va putea
sa faca sa fie �nt�i nascut feciorul celei iubite, trec�nd cu vederea pe feciorul
celei ur�te, care este cel �nt�i nascut;
17. Ci �nt�i nascut va cunoaste pe feciorul celei ur�te, si-i va da lui
�ndoit din toate c�te va avea el, de vreme ce acesta este �ncepatura fiilor lui,
si lui se cuvin cele ce sunt ale celui �nt�i nascut.
18. Iar de va avea cineva fiu neascultator si �ndaratnic, care n-asculta
cuv�ntul tatalui sau, si cuv�ntul mumei sale, si ei �l cearta pe el; iar el nu-i
asculta,
19. Sa-l prinda tatal lui si muma lui, si sa-l scoata �naintea batr�nilor
cetatii sale si la poarta locului,
20. Si sa zica catre barbatii cetatii sale: fiul nostru acesta este
neascultator si �ndaratnic, m�ncator si betiv si n-asculta cuv�ntul nostru.
21. Si-l vor ucide cu pietre barbatii cetatii lui, si va muri. Si vei
ridica pe cel rau dintre voi; si ceilalti auzind, se vor teme.
22. Iar de va fi facut cineva vreun pacat vrednic de moarte, si-l veti
os�ndi a muri sp�nzurat pe lemn,
23. Sa nu ram�na peste noapte trupul lui pe lemn, ci �n ziua aceea sa-l
�ngropati, de vreme ce blestemat de Dumnezeu este tot cel sp�nzurat pe lemn, si sa
nu spurcati pam�ntul, care-l da tie Domnul Dumnezeul tau sa-l mostenesti.

CAP. 22.
Porunci felurite.

C�nd vezi boul fratelui tau sau oaea lui ratacind, sa nu le treci cu vederea, ci
sa le abati si sa le �ntorci la fratele tau si sa le dai lui.
2. Iar de nu este aproape fratele tau de tine, nici �l stii pe el, le baga
�n locasul tau si sa fie la tine, p�na ce le va cauta fratele tau si le vei da
lui.
 3. Asa sa faci cu asinul lui si asa sa faci cu haina lui si asa sa faci cu
tot ce a pierdut fratele tau, toate c�te a pierdut el si le vei afla tu, sa nu le
treci cu vederea.
4. De vei vedea asinul fratelui tau sau boul lui cazuti pe cale, sa nu-l
treci cu vederea; ci ridic�nd, sa-l ridici �mpreuna cu el.
5. Sa nu se �mbrace femeia cu haine barbatesti, nici barbatul sa nu se
�mbrace cu haine femeiesti; pentru ca ur�ciune este �naintea Domnului Dumnezeului
tau tot cel ce face acestea.
6. Iar de vei afla vreun cuib de pasare �naintea fetei tale �n cale, sau
�n vreun copac, sau pe pam�nt, cu pui sau cu oua, si muma lor sez�nd peste pui sau
peste oua, sa nu prinzi pe muma cu puii.
7. Ci pe muma sa o slobozi; iar puii iai tie, ca sa fie bine tie si sa
traiesti zile multe.
8. Si c�nd vei zidi casa noua, fa cununa podului tau, ca sa nu faci
ucidere de om �n casa ta, de va cadea cineva de pe el.
9. Sa nu semeni �n via ta mai multe feluri, ca sa nu se sfinteasca roada
si sam�nta, care o ai semanat �mpreuna cu roada viei tale.
10. Sa nu ari cu bou si asin �mpreuna.
11. Sa nu te �mbraci cu haina tesuta din l�na si din in �mpreuna.
12. Ciucuri sa-ti faci la cele patru colturi ale hainelor tale, cu care te
vei �mbraca.
13. De va lua cineva femeie si va locui �mpreuna cu ea si o va ur�,
14. Si va aduce asupra ei cuvinte de �nvinuire, si-i va scoate nume rau si
va zice: am luat femeia aceasta si intr�nd eu la d�nsa, n-am gasit-o feciora,
15. Lu�nd-o pe ea tatal fetei si muma sa, vor arata cele de feciorie ale
fetei �naintea batr�nilor la poarta,
16. Si va zice tatal fetei catre batr�ni: pe fata mea aceasta o am dat
femeie omului acestuia si o a ur�t.
17. Acum el pune asupra ei cuvinte de vinuire, zic�nd: n-am gasit pe fata
ta fecioara, iata acestea sunt semnele fecioriei fetei mele, si vor desface haina
ei �naintea batr�nilor cetatii.
18. Si vor lua batr�nii cetatii aceea pe omul acela si-l vor pedepsi.
19. Si-l vor globi cu o suta de sicli, si-i vor da tatalui fetei, pentru ca
a scos nume rau asupra fecioarei Israilitence, si va fi lui femeie si nu va putea
sa o goneasca pe ea �n toata viata sa.
20. Iar de va fi adevarat cuv�ntul acesta, si nu se va gasi fata fecioara,
21. Vor scoate pe fata la usa casei tatalui sau, si oamenii cetatii aceea o
vor ucide cu pietre si va muri, pentru ca a facut necuratie �ntru fiii lui Israil
si a curvit �n casa tatalui sau, si vei ridica pe cel rau dintre voi.
22. Iar de se va afla omul dormind cu femeie care are barbat, sa-i ucideti
pe am�ndoi; si pe omul cel ce a dormit cu femeia si pe femeie, si vei ridica pe
cel rau din Israil.
23. Iar de se va afla fata fecioara logodita cu barbat, si afl�nd-o pe ea
om �n cetate va dormi cu ea,
24. Veti scoate pe am�ndoi la poarta cetatii lor si veti ucide cu pietre sa
moara: pe fata pentru ca n-a strigat �n cetate, iar pe om pentru ca a smerit
femeia aproapelui, si vei ridica pe cel rau dintre voi.
25. Iar de va afla �n c�mp omul pe fata cea logodita, si silind-o va dormi
cu ea, sa ucideti numai pe cel ce a dormit cu ea;
26. Iar fetei sa nu-i faceti nimic, ca nu este vinovata mortii, ca precum
vreun om se scoala asupra aproapelui si-l omoara, asa este lucrul acesta.
27. Ca �n c�mp o a aflat pe ea; si a strigat fata cea logodita, si n-a fost
cine sa-i ajute.
28. Iar de va afla cineva pe fata cea fecioara, care nu este logodita, si
silind-o va dormi cu ea si se va afla,
29. Omul cel ce a dormit cu ea va da tatalui fetei cincizeci de drahme de
argint si ea va fi lui femeie, pentru ca o a smerit pe ea si nu va putea sa o
goneasca �n toata viata sa.
 30. Sa nu ia omul femeia tatalui sau si sa nu descopere acoperam�ntul
tatalui sau.

CAP. 23.
Cei ce sunt primiti �n adunarea Domnului.

Sa nu intre scopit, nici famen �ntru adunarea Domnului.

2. Sa nu intre cel nascut din curva �ntru adunarea Domnului.
3. Sa nu intre Amanitean si Moavitean �ntru adunarea Domnului, si p�na la
al zecelea neam sa nu intre �n Biserica Domnului, si p�na �n veac.
4. Pentru ca n-au iesit �naintea voastra cu p�ine si cu apa �n cale, c�nd
ati iesit voi din Eghipet, si pentru ca au naimit asupra ta pe Valaam feciorul lui
Veor din Mesopotamia, ca sa te blesteme.
5. Ci Domnul Dumnezeul tau n-a vrut sa asculte pe Valaam si a �ntors
Domnul Dumnezeul tau blestemurile �n binecuv�ntare, pentru ca te-au iubit pe tine
Domnul Dumnezeul tau.
6. Sa nu graiesti cele de pace lor si cele de folos lor, �n toate zilele
tale �n veci.
7. Sa nu urasti pe Idumeu, ca fratele tau este; sa nu urasti pe
Eghipetean, ca nemernic ai fost �n pam�ntul Eghipetului.
8. Fiii cei ce se vor naste dintru ei �ntr-altreilea neam, vor intra �ntru
adunarea Domnului.
9. Iar c�nd vei iesi cu oase asupra vrajmasilor tai, sa te feresti de tot
lucrul rau.
10. De va fi �ntru tine om, care sa nu fie curat de ispitirea �n vis cea
de noapte, acela sa iasa din tabara si sa nu intre �n tabara.
11. Si catre seara sa spele trupul sau cu apa, si dupa ce va apune soarele,
sa intre �n tabara.
12. Si sa ai loc afara de tabara si acolo sa iesi afara.
13. Si tarus sa ai la br�ul tau, si c�nd vei sedea afara sa sapi cu el si
sa acoperi spurcaciunea ta.
14. Ca Domnul Dumnezeul tu umbla �n tabara ta, ca sa te izbaveasca pe tine,
si sa dea pe vrajmasul tau �n m�inile tale din-naintea fetei tale; si pentru aceea
sa fie tabara ta sf�nta, ca nu vaz�nd �ntru tine lucru spurcat, sa se �ntoarca de
catre tine.
15. Pe sluga care a fugit de la stap�nul sau la tine, sa nu-l dai
stap�nului sau.
16. Ci sa locuiasca cu tine, �ntru voi sa locuieasca unde-i va placea lui,
si sa nu-l necajesti pe el.
17. Sa nu fie curva din fetele lui Israil si sa nu fie curvar din fiii lui
Israil.
18. Sa nu fie vrajitoare din fetele lui Israil si nici pentru vreo
fagaduinta sa nu vrajeasca din fiii lui Israil.
19. Sa nu aduci plata curvei si pretul c�inelui �n casa Domnului
Dumnezeului tau, nici pentru o fagaduinta; ca am�ndoua acestea sunt ur�ciune
�naintea Domnului Dumnezeului tau.
20. Sa nu ei camata de la fratele tau: camata de argint sau camata de
bucate sau camata de tot lucrul, cu care-l vei �mprumuta.
21. De la cel strain sa iei camata, de la fratele tau sa nu iei camata, ca
sa binecuvinteze Domnul Dumnezeul tau �ntru toate lucrurile tale pe pam�ntul
�ntru care intri sa-l mostenesti.
22. Iar de te vei lega cu fagaduinta Domnului Dumnezeului tau, sa nu
�nt�rzii a plini, ca cer�nd va cere Domnul Dumnezeul tau de la tine, ;ti va fi tie
pacat.
23. Iar de nu vei vrea sa fagaduiesti, nu va fi tie pacat.
24. Cele ce ies prin buzele tale sa le pazesti si sa le faci, precum te-ai
fagaduit Domnului Dumnezeului tau, darul, care l-a grait gura ta.
25. Iar de vei intra �n holda aproapelui tau, aduna cu m�inile tale spice;
iar secerea sa n-o bagi �n holda aproapelui tau.
26. Iar de vei intra �n via aproapelui tau, man�nca struguri p�na ce se va
satura sufletul tau; iar �n vas sa nu bagi.

CAP. 24.
Legiuiri casnice.

De-si va lua cineva femeie si va locui cu ea si va fi de nu va afla har �naintea

lui, pentru ca a aflat har �ntru ea lucru ur�t, sa-i scrie ei carte de despartire
si sa o dea �n m�inile ei si sa o sloboada pe ea din casa sa.
2. Si ea duc�ndu-se se va putea marita dupa alt barbat.
3. Si de o va ur� pe ea si barbatul cel mai de pe urma, sa-i scrie si
acesta carte de despartire, si sa o dea �n m�inile ei si sa o sloboada din casa
sa; sau, de va muri barbatul cel de pe urma, care o a luat pe ea femeie,
4. Barbatul cel dintai, care o a slobozit pe ea, nu va putea sa se
�ntoarca si sa o ia pe ea iarasi femeie luisi dupa ce s-a p�ngarit ea, ca ur�ciune
este �naintea Domnului Dumnezeului tau; si sa nu spurcati pam�ntul, care Domnul
Dumnezeul vostru �l da voua sa-l mosteniti.
5. De se va �nsura cineva de cur�nd, sa nu iasa la razboi, si cu nici un
lucru sa nu se �ngreuieze, scutit sa fie �n casa sa, un an sa veseleasca pe femeia
sa, care o a luat.
6. Sa nu-i iei zalog moara, nici pietrele morii, ca viata zalogeste prin
acestea.
7. Iar de se va afla om din fiii lui Israil, care sa fi furat pe cineva
dintre fratii sai, si-l va sili, si-l va vinde, sa moara furul acela, si ridicati
pe cel rau dintre voi.
8. Ia bine aminte la rana leprii, pazeste foarte, ca sa faci dupa toata
legea, care o vor spune voua preotii Leviti; aveti grija sa faceti precum am
poruncit voua.
9. Adu-ti aminte, c�te au facut Domnul Dumnezeul lui Mariamei pe cale,
c�nd ati iesit din Eghipet.
10. Iar de ai datorie la aproapele tau, ori ce datorie, sa nu intri �n casa
lui sa-i iei zalog.
11. Afara sa stai, si omul care-ti este dator, el �ti va aduce tie zalog
afara.
12. Iar de va fi omul sarac, sa nu tii la tine peste noapte zalogul lui.
13. Ci cu apusul soarelui sa-i �ntorci zalogul lui, ca sa doarma �n haina
sa, si sa te binecuvinteze, si sa fie tie milostenie �naintea Domnului Dumnezeului
tau.
14. Sa nu opresti plata celui sarac si acelui lipsit dintre fratii tai, sau
a nemernicului, care locuieste �n cetatile tale.
15. Ci �ntr-aceeasi zi sa-i dai plata lui �nainte de ce apune soarele, de
vreme ce este sarac, si �ntr-aceea are nadejde, ca sa nu strige catre Domnul
asupra ta, si vei avea pacat.
16. Sa nu fie omor�ti parintii pentru fii, nici fiii sa nu fie omor�ti
pentru parinti; ci fiecare pentru pacatul sau sa moara.
17. Sa nu str�mbi judecata nemernicului si a saracului si a vaduvei si
haina vaduvei sa n-o iei zalog.
18. Ci-ti adu aminte, ca rob ai fost �n pam�ntul Eghipetului si te-au scos
Domnul Dumnezeul tau de acolo; pentru aceea �ti poruncesc tie, ca sa faci lucrul
acesta.
19. C�nd vei secera secerisul tau �n tarina ta, si vei uita vreun snop �n
tarina ta, sa nu te �ntorci sa-l iei, ci sa fie al saracului si al nemernicului si
al sarmanului si al vaduvei, ca sa te binecuvinteze Domnul Dumnezeul tau �ntru
toate lucrurile m�inilor tale.
20. Si c�nd vei culege maslinele, sa nu te �ntorci a aduna cele ce ram�n pe
urma ta, ci vor fi ale celui nemernic si ale celui sarac si ale vaduvei.
21. Si c�nd vei culege via ta, sa nu culegi a doua oara ce ram�ne pe urma
ta; ci sa fie a celui nemernic si a celui sarac si a vaduvei.
22. Si-ti adu aminte, cum ca ai fost rob �n pam�ntul Eghipetului, pentru
aceea �ti poruncesc eu tie astazi, ca sa faci cuv�ntul acesta.

CAP. 25.
Masuri de paza.

Iar de se va face pricire �ntru oameni si vor veni la judecata, judecatorii vor
judeca pe ei, si pe cel drept �l vor vesti drept, iar pe cel vinovat �l vor
os�ndi.
2. Si de va fi vrednic de bataie cel vinovat, vor porunci judecatorii ca-l
culce si sa-l bata �naintea lor dupa masura vinei lui.
3. Cu numar patruzeci sa-l bata pe el, iar mai multe sa nu adauge; iar de
vor adauga a-l bate pe el mai multe lovituri dec�t aceasta, se va face ur�t
fratelui tau �naintea ta.
4. Sa nu legi gura boului care treiera.
5. Iar de vor locui fratii �ntr-un loc si va muri unul dintr-�nsii; si
sam�nta n-a ramas de la el, femeia celui mort sa nu se marite dupa barbat
dinafara; fratele barbatului ei va intra la ea si o va lua luisi femeie si va
locui �mpreuna cu d�nsul.
6. Si pruncul care se va naste se va chema numele celui ce a murit, si nu
se va stinge numele lui �n Israil.
7. Iar de nu va vrea omul sa ia pe femeia fratelui sau, sa iasa femeia la
poarta la batr�ni si sa zica: fratele barbatului meu nu vrea sa ridice numele
fratelui sau �n Israil, si nu m-a vrut fratele barbatului meu.
8. Si-l vor chema pe el batr�nii cetatii aceea si vor grai lui; iar de va
sta el si va zice: nu vreau sa o iau pe ea,
9. Va veni femeia fratelui sau la el �naintea batr�nilor, si-l va descalta
de un picior si va scuipa �n fata lui si va zice: asa se va face omului, care nu
va zidi casa fratelui sau �n Israil.
10. Si se va chema numele lui �n Israil: casa celui descaltat de un picior.
11. Iar de se sfadesc doi oameni unul cu altul, om cu fratele sau, si va
veni femeia unuia dintr-�nsii, sa scoata pe barbatul sau din m�na celui ce-l bate,
si �ntinz�nd m�na sa �l va apuca de boase,
12. Sa-i tai m�na ei, si sa nu caute cu mila spre ea ochiul tau.
13. Sa nu fie �n sacul tau cumpana mare si mica.
14. Sa nu fie �n casa ta masura mare si mica.
15. Cumpana adevarata si dreapta sa ai si masura adevarata si dreapta sa
ai, ca sa traiesti zile multe pe pam�ntul, care Domnul Dumnezeul tau �l da tie sa-
l mostenesti.
16. Cu ur�ciune este �naintea Domnului Dumnezeului tau tot cel ce face
acestea, si tot cel ce face nedreptate.
17. Adu-ti aminte, c�te ti-a facut tie Amalic pe cale, c�nd ieseai tu din
pam�ntul Eghipetului.
18. Cum s-a sculat �mpotriva ta �n cale si a taiat coada taberei tale, pe
cei osteniti, care erau dinapoia ta, c�nd erai tu flam�nd si ostenit si nu s-a
temut de Domnul Dumnezeu.
19. Si va fi c�nd �ti va da Domnul Dumnezeul tau odihna de catre toti
vrajmasii tai cei de prin prejurul tau �n pam�ntul, care Domnul Dumnezeul tau �l
da tie sa-l mostenesti, sa stingi numele lui Amalic de sub cer si sa nu uiti.

CAP. 26.
P�rga rodurilor.

Dupa ce vei intra �n pam�ntul, care-l da tie Domnul Dumnezeul tau, sa-l �mparti cu
sorti si sa-l mostenesti si sa locuiesti �ntr-�nsul,
2. Sa iei din p�rga rodurilor pam�ntului tau, care-l da tie Domnul
Dumnezeul tau, si sa pui �ntr-o cosnita si sa mergi �n locul, care-l va alege
Domnul Dumnezeul tau, ca sa se cheme numele lui acolo.
3. Si vei merge la preotul, care va fi �n zilele acelea si vei grai catre
d�nsul: marturisesc astazi Domnului Dumnezeului meu, ca am intrat �n pam�ntul,
pentru care s-au jurat Domnul parintilor nostri sa-l dea noua.
4. Si va lua preotul cosnita din m�inile tale, si o va pune �naintea
jertfelnicului Domnului Dumnezeului tau.
5. Apoi cuv�nt�nd sa zici �naintea Domnului Dumnezeului tau: Siria o a
parasit tatal meu, si s-a pogor�t �n Eghipet cu putini oameni si a nemernicit
acolo neam mare si multime multa.
6. Si ne-au necajit pe noi Eghiptenii si ne-au smerit pe noi si au pus
peste noi lucruri grele.
7. Si am strigat catre Domnul Dumnezeul parintilor nostri au auzit Domnul
glasul nostru si au vazut smerenia noastra, osteneala noastra si necazul nostru.
8. Si ne-au scos pe noi Domnul din Eghipet, �nsusi cu puterea sa cea mare
si cu m�na tare si cu brat �nalt, cu aratari mari si cu semne si cu minuni.
9. Si ne-au scos pe noi la locul acesta, si ne-au dat noua pam�ntul
acesta, pam�ntul, din care curge lapte si miere.
10. Si acum iata am adus p�rga rodurilor pam�ntului, care mi l-ai dat mie
Doamne, a pam�ntului din care curge lapte si miere. Deci o vei lasa �naintea
Domnului Dumnezeului tau, si te vei �nchina acolo Domnului Dumnezeului tau.
11. Si te veseleste de toate bunatatile, care ti-au dat Domnul Dumnezeul
tau tie si casei tale, tu si levitul si nemernicul ce este cu tine.
12. Iar daca vei plini a da toate zeciuielele rodurilor tale, �n anul al
treilea; a doua zeciuiala sa o dai levitului si nemernicului si saracului si
vaduvei si vor m�nca �n cetatile tale si se vor satura.
13. Si sa graiesti �naintea Domnului Dumnezeului tau: am luat cele sfinte
din casa mea si le-am dat levitului si nemernicului si saracului si vaduvei, dupa
toate poruncile tale, care le-ai poruncit mie, n-am calcat porunca ta si nu o am
uitat.
14. Si n-am m�ncat �n necazul meu dintr-�nsele, n-am cheltuit dintr-�nsele
la lucru necurat, n-am dat dintr-�nsele la mort, am ascultat glasul Domnului
Dumnezeului meu, am facut dupa cum mi-ai poruncit mie.
15. Cauta din casa ta cea sf�nta, din cer, si binecuvinteaza pe poporul tau
Israil si pam�ntul, care l-ai dat lor, precum te-ai jurat parintilor nostri sa ne
dai noua pam�nt, din care curge lapte si miere.
16. �n ziua aceea au poruncit Domnul Dumnezeul tau tie sa faci toate
�ndreptarile acestea si judecatile, si sa le paziti si sa le faceti din toata
inima voastra si din tot sufletul vostru.
17. Pe Dumnezeu ai ales astazi sa-ti fie al tau Dumnezeu si sa umbli pe
caile lui si sa pazesti �ndreptarile si poruncile si judecatile lui si sa asculti
glasul lui.
18. Si Domnul te-au ales pe tine astazi, sa-i fii lui popor ales, precum au
zis tie, ca sa pazesti poruncile lui.
19. Si sa fii tu mai presus dec�t toate neamurile, precum te-au facut pe
tine numit si laudat si marit, ca sa fii tu popor sf�nt Domnului Dumnezeului tau,
precum au grait.

CAP. 27.
Scrierea legii pe pietre si blestem celor ce o calca.

Si a poruncit Moisi si batr�nii lui Israil poporului, zic�nd: paziti toate

poruncile acestea, c�te poruncesc eu astazi voua.
2. Si va fi �n ziua, care veti trece Iordanul �n pam�ntul, care Domnul
Dumnezeul tau �l da tie, si-ti pune tie pietre mari si le lipeste cu var.
3. Si sa scrii pe pietrele acelea toate cuvintele legii acestia, dupa ce
vei trece Iordanul, c�nd vei intra �n pam�ntul, care-l da tie Domnul Dumnezeul
tau, �n pam�ntul, din care curge lapte si miere, precum au zis Domnul Dumnezeul
parintilor tai.
 4. Si va fi dupa ce veti trece Iordanul, sa puneti pietrele acestea, care
poruncesc eu voua astazi, �n muntele Gheval si le veti lipi cu var.
5. Si sa zidesti acolo jertfelnic Domnului Dumnezeului tau, jertfelnic de
pietre, sa nu pui peste el fier.
6. Din pietre �ntregi sa zidesti jertfelnic Domnului Dumnezeului tau, si
sa aduci pe el arderi de tot Domnului Dumnezeului tau.
7. Si sa jertfesti acolo jertfa de m�ntuire, si sa man�nci si sa te saturi
si sa te veselesti �naintea Domnului Dumnezeului tau.
8. Si sa scrii pe pietrele acestea toata legea aceasta, foarte lamurit.
9. Si a grait Moisi si preotii Leviti catre tot Israilul zic�nd: taci, si
asculta Israile: �n ziua aceasta te-ai facut popor Domnului Dumnezeului tau.
10. Asculta glasul Domnului Dumnezeului tau si sa faci toate poruncile lui
si �ndreptarile lui, c�te poruncesc eu tie astazi.
11. Si a poruncit Moisi poporului �n ziua aceea, zic�nd:
12. Acestia vor sta a binecuv�nta poporul �n muntele Garizin, dupa ce veti
trece Iordanul: Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Iosif si Veniamin.
13. Si acestia vor sta a blestema �n muntele Ghevalului: Ruvim, Gad si
Asir, Zavulon, Dan si Neftalim.
14. Si �ncep�nd Levitii vor zice catre tot Israilul cu glas mare:
15. Blestemat omul, care va face chip cioplit si varsat, ur�ciunea
Domnului, lucru de m�ini de mesteri, si-l va pune �ntru ascuns. Si raspunz�nd tot
poporul va zice: fie.
16. Blestemat cel ce nu cinsteste pe tatal sau si pe muma sa, si va zice
tot poporul: fie.
17. Blestemat tot cel ce muta hotarele aproapelui, si va zice tot poporul:
fie.
18. Blestemat tot cel ce face pe orb sa rataceasca pe cale, si tot poporul
a zis: fie.
19. Blestemat tot cel ce va abate judecata nemernicului si a saracului si a
vaduvei, si tot poporul va zice: fie.
20. Blestemat cel ce doarme cu femeia tatalui sau, pentru ca a descoperit
acoperam�ntul tatalui sau, si tot poporul va zice: fie.
21. Blestemat tot cel ce doarme ori cu ce dobitoc, si tot poporul va zice:
fie.
22. Blestemat cel ce doarme cu sora sa cea de pe tatal sau, sau cu cea de
pe muma sa, si tot poporul va zice: fie.
23. Blestemat cel ce doarme cu soacra sa, si va zice tot poporul: fie.
Blestemat cel ce doarme cu sora femeii sale, si va zice tot poporul: fie.
24. Blestemat cel ce bate pe aproapele sau cu viclesug, si tot poporul va
zice: fie.
25. Blestemat cel ce ia daruri ca sa ridice viata celui nevinovat, si tot
poporul va zice: fie.
26. Blestemat tot omul, care nu va ram�ne �ntru toate cuvintele legii
acestia, ca sa le faca pe ele, si va zice tot poporul: fie.

CAP. 28.
Bunatatile fagaduite celor ce vor pazi legea, si relele ce vor veni asupra
calcatorilor ei.

Si va fi dupa ce vei trece Iordanul �n pam�ntul, care-l da voua Domnul Dumnezeul

vostru, de veti asculta cu luare aminte glasul Domnului Dumnezeului vostru, ca sa
paziti si sa faceti toate poruncile acestea, care le poruncesc eu tie astazi; te
va �nalta Domnul Dumnezeul tau mai presus dec�t toate neamurile pam�ntului.
2. Si vor veni peste tine toate binecuv�ntarile acestea si te vor afla, de
vei auzi cu auzul glasul Domnului Dumnezeului tau.
3. Binecuv�ntat sa fii tu �n cetate, si binecuv�ntat sa fii �n tarina.
4. Binecuv�ntate sa fie nasterile p�ntecelui tau si rodurile pam�ntului
tau si cirezile vacilor tale si turmele oilor tale.
 5. Binecuv�ntate sa fie camarile tale si ramasitele tale.
6. Binecuv�ntat sa fii tu, c�nd intri �nauntru, si binecuv�ntat sa fii tu,
c�nd iesi afara.
7. Sa-ti dea Domnul Dumnezeul tau pe vrajmasii tai, care stau �mpotriva
ta, striviti �naintea fetei tale; pe o cale vor veni asupra ta, si pe sapte cai
vor fugi de catre fata ta.
8. Sa trimita Domnul tie binecuv�ntare �n jitnitele tale si la toate ori
unde vei pune m�na ta �n tot pam�ntul, care-l da tie Domnul Dumnezeul tau.
9. Sa te faca pe tine Domnul Dumnezeul tau luisi popor sf�nt, precum s-au
jurat parintilor tai, de vei auzi glasul Domnului Dumnezeului tau si vei umbla
�ntru toate caile lui.
10. Si vor vedea toate neamurile pam�ntului, ca, cu numele Domnului esti
numit tu, si se vor teme de tine.
11. Si te va umplea pe tine Domnul Dumnezeul tau, cu bunatati: cu rodurile
p�ntecelui tau si cu roadele vitelor tale si cu roadele pam�ntului tau pe
pam�ntul, pentru care s-au jurat Domnul parintilor tai, sa-l dea tie.
12. Sa deschida tie Domnul visteria sa cea buna, cerul sa dea ploaie
pam�ntului tau �n vremea sa. Sa binecuvinteze toate lucrurile m�inilor tale. Sa
�mprumuti neamuri multe; iar tu sa nu te �mprumuti, si sa stap�nesti neamuri
multe; iar pe tine sa nu te stap�neasca.
13. Sa te faca pe tine Domnul Dumnezeul tau cap, si nu coada, si vei fi
atunci deasupra, si nu vei fi dedesupt; de vei asculta poruncile Domnului
Dumnezeului tau, care-ti poruncesc eu tie astazi sa le pazesti si sa le faci.
14. Sa nu te abati de la toate cuvintele, care-ti poruncesc eu tie astazi,
de-a dreapta sau de-a st�nga, si sa mergi dupa dumnezei straini, ca sa le slujesti
lor.
15. Si va fi de nu vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tau, si nu vei
pazi si nu vei face toate poruncile lui, care-ti poruncesc eu tie astazi, vor veni
peste tine toate blestemurile acestea si vor cadea asupra ta.
16. Blestemat sa fii tu �n cetate, si blestemat sa fii �n tarina.
17. Blestemate sa fie camarile tale si ramasitele tale.
18. Blestemate sa fie nasterile p�ntecelui tau si rodurile pam�ntului tau,
cirezile vacilor tale si turmele oilor tale.
19. Blestemat sa fii tu, c�nd vei intra �nauntru, si blestemat tu, c�nd vei
iesi afara.
20. Sa trimita peste tine Domnul lipsa si foamete si pierire �ntru toate
unde vei pune m�na ta sa faci, p�na ce te va pierde pe tine si p�na ce te va
sf�rsi pe tine degrab pentru rautatea faptelor tale, pentuca mai parasit pe mine.
21. Sa trimita peste tine Domnul moarte molipsitoare, p�na ce te va topi de
pe pam�ntul, �n care intri tu sa-l mostenesti.
22. Sa te bata pe tine Domnul cu lipsa si cu lingoare si cu friguri si cu
arsura si cu ucidere si cu v�nt stricacios si cu galbinare, si sa te goneasca pe
tine, p�na ce te vor pierde.
23. Si sa fie cerul, care este deasupra capului tau de arama, si pam�ntul
care este sub tine, de fier.
24. Sa dea Domnul Dumnezeul tau ploaia pam�ntului praf, si pulbere din cer
sa se pogoare peste tine, p�na te va zdrobi si p�na te va pierde cu graba.
25. Dea Domnul sa fii taiat �naintea vrajmasilor tai, pe o cale sa iesi
�naintea lor si pe sapte cai sa fugi de la fata lor si sa te �mprastii �n toate
�mparatiile pam�ntului.
26. Si sa fie mortii vostri m�ncare pasarilor cerului si hiarelor
pam�ntului, si sa nu fie cine sa-i apere.
27. Bata-te Domnul cu rana Eghipteneasca la sezut si cu r�e salbatica si cu
usturime, ca sa nu te poti vindeca.
28. Bata-te Domnul cu dezmeticie si cu orbire si cu iesire din minte.
29. Si sa pipai �n amiazazi cum pipaie orbul �ntru �ntuneric, si sa nu te
norocesti �n caile tale si sa fii napastuit si jefuit �n toate zilele, si sa nu
fie cine sa-ti ajute.
 30. Femeie sa ei si alt barbat s-o tie pe ea; casa sa zidesti si sa nu
locuiesti �ntr-�nsa; vie sa sadesti si sa n-o culegi pe ea.
31. Boul tau sa se junghie �naintea ta si sa nu man�nci dintr-�nsul; asinul
tau cu sila sa se ia de la tine si sa nu se dea �napoi tie. Oile tale sa se dea
vrajmasilor tai si sa nu fie cine sa-ti ajute.
32. Fiii tai si fetele tale sa se dea altui neam, si ochii tai sa sece
uit�ndu-se la ei si nimic sa nu poata m�na ta.
33. Rodurile pam�ntului tau si toate ostenelele tale sa le man�nce neamul,
care tu nu-l stii si sa fii napastuit si asuprit �n toate zilele tale.
34. Si-ti vei iesi din minte pentru vederile care le vei vedea cu ochii
tai.
35. Bata-te Domnul cu rana rea peste genunchi si peste pulpe, si sa nu te
poti vindeca tu de la talpile picioarelor tale p�na la crestet.
36. Sa te duca Domnul pe tine si pe �mparatul tau, pe care vei pune peste
tine, la neamul, care tu nu-l stii, nici parintii tai, si vei sluji acolo
dumnezeilor straini, lemnelor si pietrelor.
37. Si vei fi acolo de r�s si de pilda si de poveste la toate neamurile, la
care te va duce Domnul.
38. Sam�nta multa vei semana �n tarina si putina vei str�nge, pentru ca o
vor m�nca lacustele.
39. Vie vei sadi si o vei lucra, si vin nu vei bea, nici te vei veseli
dintru ea, pentru ca o va m�nca viermele.
40. Maslini vei avea �n toate hotarele tale, si cu untdelmn nu te vei unge;
pentru ca vor curge maslinile tale.
41. Fii si fete vei naste si nu vor fi ai tai; pentru ca vor merge �n
robie.
42. Toti pomii tai si rodurile pam�ntului tau le va topi palitura.
43. Cel nemernic, care este �ntru tine se va sui peste tine sus, sus; iar
tu te vei pogor� jos, jos.
44. Acesta te va �mprumuta pe tine; iar tu nu-l vei �mprumut pe el; acesta
va fi cap, iar tu vei fi coada.
45. Si vor veni peste tine toate blestemurile acestea si te vor goni si te
vor prinde p�na ce te vor pierde si p�na ce te vor sf�rsi, pentru ca n-ai ascultat
glasul Domnului Dumnezeului tau, ca sa pazesti poruncile lui si �ndreptarile lui,
c�te ti-au poruncit tie.
46. Si vor fi �ntru tine semne si minuni �ntru sam�nta ta p�na �n veac.
47. Pentru ca n-ai slujit Domnului Dumnezeului tau cu bucurie si cu inima
buna pentru multimea tuturor.
48. Si vei sluji vrajmasilor tai, pe care va trimite Domnul asupra ta, �n
foame si �n sete si �n goliciune si �n lipsa de toate. Si va pune jug de fier pe
grumazul tau, p�na ce te va pierde de tot.
49. Si va aduce peste tine Domnul neam de departe de la marginea
pam�ntului, cum zboara vulturul, neam, a carui limba nu o vei �ntelege.
50. Neam cu fata nerusinata, care nu se va sfii de fata celui batr�n, si de
cel t�nar nu-i va fi mila.
51. Si va m�nca nasterile vitelor tale si rodurile pam�ntului tau, si nu-ti
vor lasa tie, nici gr�u, nici vin, nici untdelemn, nici cirezile vacilor tale,
nici turmele oilor tale, p�na ce te va pierde.
52. Si te va sfar�ma �ntru toate cetatile tale, p�na ce se vor strica
zidurile tale cele �nalte si cele tari, �ntru care ai nadajduit �n tot pam�ntul
tau. Si te va necaji pe tine �n toate cetatile tale, care le-au dat tie Domnul
Dumnezeul tau.
53. Si vei m�nca rodurile p�ntecelui tai, carnea fiilor tau si a fetelor
tale, care ti-au dat tie Domnul Dumnezeul tau, �ntru str�mtorarea ta si �ntru
necazul tau, cu care te va necaji vrajmasul tau.
54. Cel gingas �ntru tine si cel fraged foarte, se va uita rau cu ochiul
sau asupra fratelui tau si asupra celorlalti fii ai sai, care vor ram�ne lui.
55. Ca sa nu dea nici unuia din trupurile fiilor sai pe care va m�nca,
pentru ca nimic nu i-a ramas lui ca sa dea �ntru str�mtorarea ta si �ntru
necazul tau, cu care te vor necaji pe tine vrajmasii tai �n toate cetatile tale.
56. Si cea gingasa �ntru voi si cea frageda foarte, care n-a cercat a
calca cu talpa piciorului sau pe pam�nt pentru gingasie si fragezime, rau va cauta
cu ochiul asupra barbatului sau cel din s�nul ei si asupra feciorului sau si
asupra fetei sale.
57. Si soarta, care a iesit printre coapsele ei, si fatul sau, pe care-l va
naste; pe acestia va m�nca �ntru ascuns pentru lipsa tuturor �ntru str�mtorarea
ta si �ntru necazul tau, cu care te va necaji vrajmasul tau �n cetatile tale.
58. De nu vei asculta, ca sa faci toate cuvintele legii acestia, care sunt
scrise �n cartea aceasta, si sa va temeti de numele cel cinstit si minunat, adica:
de Domnul Dumnezeul tau.
59. Si minunate va face Domnul bataile tale si bataile semintii tale, batai
mari si minunate si boale rele si statornice.
60. Si va aduce asupra ta toate nevoile cele rele ale Eghipetului, de care
te-ai temut tu de catre fata lor si se vor lipi de tine.
61. Si toata boala si toata bataia, care nu sunt scrise �n cartea legii
acestia, va aduce Domnul asupra ta, p�na ce te va pierde.
62. Si veti ram�ne putini cu numarul, cei ce mai �nainte ati fost ca
stelele cerului de multi, pentru ca n-ati ascultat glasul Domnului Dumnezeului
tau.
63. Si �n ce chip s-au bucurat Domnul de voi, ca sa va faca voua bine si sa
va �nmulteasca pe voi; asa se va bucura Domnul de voi, ca sa va piarda pe voi. Si
veti fi scosi din pam�ntul, �n care mergeti sa-l mosteniti.
64. Si te va �mprastia pe tine Domnul Dumnezeul tau �n toate neamurile de
la o margine a pam�ntului p�na la cealalta margine a pam�ntului, si vei sluji
acolo altor dumnezei, lemnelor si pietrelor, pe care nici tu nu i-ai stiut, nici
parintii tai.
65. Si nici �ntru neamurile acelea nu vei avea odihna, nici va odihni
talpa piciorului tau, si-ti va da tie Domnul acolo inima sperioasa si ochi
�ntunecati si suflet istovit.
66. Si va fi viata ta sp�nzurata �naintea ochilor tai, si te vei teme ziua
si noapte si nu vei crede vietii tale.
67. Dimineata vei zice: o, c�nd se va face seara! Si seara vei zice: o,
c�nd se va face dimineata! De frica inimii tale, de care te vei teme si de
vederile, care vei vedea cu ochii tai.
68. Si te va �ntoarce Domnul �n Eghipet cu luntri, �n calea care am zis
tie, mai mult n-o vei vedea. Si acolo va veti vinde vrajmasilor vostri, sa fiti
robi si roabe, si nu va fi cine sa va cumpere.

CAP. 29.
�noirea legaturii.

Acestea sunt cuvintele legaturii, care au poruncit Domnul lui Moisi sa o

�ntareasca cu fiii lui Israil �n pam�ntul lui Moav, afara de legatura, care o au
facut cu ei �n Horiv.
2. Si a chemat Moisi pe toti fiii lui Israil si a zis catre ei: voi ati
vazut toate, c�te au facut Domnul Dumnezeul vostru �n pam�ntul Eghipetului
�naintea voastra lui Faraon si slugilor lui si tot pam�ntului lui.
3. Ispitele cele mari, care le-au vazut ochii tai: semnele si minunile
cele mari, m�na cea tare si bratul cel �nalt.
4. Si nu v-au dat voua Domnul Dumnezeu inima sa �ntelegeti si ochi sa
vedeti si urechi sa auziti p�na �n ziua aceasta.
5. Si v-au dus pe voi patruzeci de ani �n pustie; nu s-au �nvechit hainele
voastre, si �ncaltamintele voastre nu s-au stricat din picioarele voastre.
6. P�ine n-ati m�ncat, vin si bautura ametitoare n-ati baut, ca sa stiti,
ca acesta este Domnul Dumnezeul vostru.
7. Si ati venit p�na la locul acesta si a iesit Sion �mparatul Esevonului
si Og �mparatul Vasanului �naintea voastra cu razboi.
8. Si i-am batut pe ei si le-am luat pam�ntul lor si l-am dat mosie lui
Ruvim si lui Gad si la jumatate din neamurile lui Manasi.
9. Si sa paziti sa faceti toate cuvintele legaturii acestia, ca sa
cunoasteti toate c�te veti face.
10. Voi stati astazi toti �naintea Domnului Dumnezeului vostru, mai marii
neamurilor voastre si batr�nii vostri si judecatorii vostri si carturarii vostri,
toti barbatii lui Israil.
11. Femeile voastre si fiii vostri si nemernicul ce este �n tabara voastra
de la taietorul lemnelor voastre, p�na la purtatorul apei voastre.
12. Ca sa petreceti �ntru legatura Domnului Dumnezeului vostru si �n
juramintele lui, c�te Domnul Dumnezeul tau pune asupra ta astazi.
13. Ca sa te �ntareasca pe tine popor luis, si el sa fie Dumnezeul tau,
precum au zis tie si precum s-au jurat parintilor tai lui Avraam si lui Isaac si
lui Iacov.
14. Si nu numai voua singuri pun eu legatura aceasta si juramintea aceasta;
15. Ci si celor ce sunt cu voi astazi aici �naintea Domnului Dumnezeului
vostru si celor ce nu sunt cu voi aici astazi.
16. Ca voi stiti, cum am locuit noi �n pam�ntul Eghipetului si cum am
trecut printre neamurile, care le-am trecut.
17. Si ati vazut ur�ciunile lor si idolii lor cei de lemn si de piatra, de
argint si de aur, care sunt la ele.
18. Sa nu fie �ntru voi cineva barbat sau femeie sau casa sau semintie,
care sa cugete sa se abata de la Domnul Dumnezeul vostru si sa mearga sa slujeasca
dumnezeilor neamurilor acelora. Sa nu fie �ntru voi vreo radacina, care
odrasleste �n sus fiere si amaraciune.
19. Si va fi dupa ce va auzi cuvintele juramantului acestuia, va cugeta
�ntru inima sa, zic�nd: pe dreptul sa fie mie, ca �ntru ratacirea inimii mele
voi umbla, ca nu �mpreuna sa piarda cel pacatos pe cel nepacatos.
20. Nu va vrea Domnului sa se milostiveasca spre acela; ci �nca atunci se
va aprinde m�nia Domnului si r�vna lui asupra omului aceluia, si vor veni peste el
toate blestemurile legii acestia, care sunt scrise �n cartea aceasta, si va sterge
Domnului numele lui de sub cer.
21. Si-l va osebi spre rele pe el Domnul dintre toti fiii lui Israil, dupa
toate blestemile legaturii cei scrise �n cartea legii acestia.
22. Si va zice neamul celalalt, fiii vostri, care se vor scula dupa voi, si
cel strain, care va veni din pam�nt de departe si vor vedea bataile pam�ntului
aceluia si boalele lui, care le-au trimis Domnul peste el,
23. Cu pucioasa si cu saratura ars; tot pam�ntul lui nu se va semana, nici
va odrasli nici va creste peste el vreo verdeata; �n ce chip s-au surpat Sodoma si
Gomora, Adama si Sevoimul, pe care le-au surpat Domnul �ntru iutimea si �ntru
m�nia sa.
24. Si vor zice toate neamurile: pentru ce au facut Domnul asa pam�ntului
acestuia? Si ce este aceasta iutime mare a m�niei?
25. Si vor raspunde: pentru ca a parasit legatura Domnului Dumnezeului
parintilor lor, care o au facut cu parintii lor, c�nd i-au scos pe ei din pam�ntul
Eghipetului.
26. Si s-au dus de au slujit la dumnezei straini si s-au �nchinat lor, pe
care nu i-au stiut si nu le-au �mpartit lor.
27. Pentru aceea s-au m�niat cu iutime Domnul asupra pam�ntului aceluia, ca
sa aduca asupra lui toate blestemurile cele scrise �n cartea legii acestia.
28. Si i-au ridicat pe ei Domnul din pam�ntul lor cu m�nie si cu urgie si
cu aprindere mare foarte, si i-au lepadat pe ei �ntr-alt pam�nt, dec�t acum.
29. Cele ascunse sunt la Domnul Dumnezeul nostru; iar cele aratate sunt la
noi si la fiii nostri p�na �n veac, ca sa facem toate cuvintele legii acestia.

CAP. 30.
Iertare celor ce se pocaiesc, os�nda celor �mpietriti.
Si va fi dupa ce vor veni peste tine toate cuvintele acestea, binecuv�ntarea si
blestemul, care le-am pus �naintea fetei tale si le vei cugeta cu inima ta �n
toate neamurile, ori unde te va �mprastia Domnul Dumnezeul tau.
2. De te vei �ntoarce la Domnul Dumnezeul tau si vei asculta glasul lui
�ntru toate, c�te poruncesc eu tie astazi, din toata inima ta si din tot sufletul
tau,
3. Va vindeca Domnul pacatele tale si te va milui si iar te va aduna din
toate neamurile �ntru care te-au �mprastiat Domnul Dumnezeul tau.
4. De vei fi �mprastiat de la o margine a cerului, p�na la cealalta
margine a cerului, de acolo te va aduna Domnul Dumnezeul tau si de acolo te va
lua.
5. Si te va baga Domnul Dumnezeul tau �n pam�ntul, care l-au mostenit
parintii tai si-l vei mosteni si-ti va face bine tie si te va �nmulti mai mult
dec�t pe parintii tai.
6. Si va curata �mprejur Domnul inima ta si inima semintii tale, ca sa
iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta si din tot sufletul tau, ca sa
traiesti tu.
7. Si va pune Domnul Dumnezeul tau blestemurile acestea peste vrajmasii
tai si peste cei ce te-au ur�t si te-au gonit pe tine.
8. De te vei �ntoarce si vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tau si
vei face poruncile lui, care poruncesc eu tie astazi,
9. Te va binecuv�nta Domnul Dumnezeul tau, �ntru tot lucrul m�inilor
tale, �ntru rodurile p�ntecelui tau si �ntru fatarea dobitoacelor tale si �ntru
roadele pam�ntului tau; ca se va �ntoarce Domnul Dumnezeul tau, ca sa se bucure de
tine si sa-ti faca bine, precum s-au bucurat de parintii tai.
10. De vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tau si vei pazi poruncile si
�ndreptarile lui si judecatile lui cele scrise �n cartea legii acestia, si te vei
�ntoarce catre Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta si din tot sufletul tau.
11. Ca porunca aceasta, care o poruncesc eu tie astazi nu este mai presus,
nici este departe de tine,
12. Nu este �n cer, ca sa zici: cine dintre noi se va sui �n cer si sa ne-o
aduca, ca auzind-o sa o facem?
13. Nici este dincolo de mare, ca sa zici: cine dintre noi va trece marea
si o va aduce noua, ca auzind-o sa o facem?
14. Ci foarte aproape de tine este cuv�ntul, �n gura ta si �n inima ta si
�n m�inile tale este, ca sa-l faci.
15. Iata am pus astazi �naintea fetei tale viata si moartea, binele si
raul.
16. De vei asculta poruncile Domnului Dumnezeului tau, care poruncesc eu
astazi tie: ca sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau si sa umbli �ntru toate caile
lui si sa pazesti �ndreptarile lui si poruncile lui si judecatile lui, veti trai
si va veti �nmulti si te va binecuv�nta Domnul Dumnezeul tau �n tot pam�ntul, la
care vei intra sa-l mostenesti.
17. Iar de se va schimba inima ta si nu vei asculta si �nsel�ndu-te te vei
�nchina la alti dumnezei si vei sluji lor,
18. Spui tie astazi, caci cu pierire veti pieri si nu veti trai zile multe
pe pam�ntul care Domnul Dumnezeul tau da tie, la care treceti voi Iordanul, ca sa-
l mosteniti.
19. Marturie sa-mi fie mie astazi asupra voastra cerul si pam�ntul, ca si
viata si moartea am pus �naintea fetei voastre si binecuv�ntarea si blestemul.
Alege viata, ca sa traiesti tu si sam�nta ta.
20. Iubeste pe Domnul Dumnezeul tau si asculta glasul lui si te lipeste de
el, ca aceasta este viata ta si �ndelungarea zilelor tale, ca sa locuiesti pe
pam�ntul, care s-au jurat Domnul parintilor tai lui Avraam si lui Isaac si lui
Iacov, ca sa-l dea lor.

CAP. 31.
Moisi aseaza povatuitor �n locul sau pe Isus Navi.

Si sf�rsind Moisi a grai cuvintele acestea catre toti fiii lui Israil,
2. A zis catre ei: de o suta si douazeci de ani sunt eu astazi, si mai
mult nu pot sa intru si sa ies, si Domnul au zis catre mine: nu vei trece Iordanul
acesta.
3. Domnul Dumnezeul tau cel ce merge �naintea fetei tale, acela va pierde
neamurile acestea de la fata ta si le vei mosteni pe ele, si Isus cel ce merge
�naintea fetei tale, precum au grait Domnul.
4. Si va face Domnul Dumnezeul tau lor, cum au facut lui Sion si lui Og
celor doi �mparati ai Amoreilor, care erau dincolo de Iordan, si pam�ntului lor,
pe care i-au pierdut pe ei.
5. Si dupa ce-i va da pe ei Domnul voua, sa le faceti �n ce chip v-am
poruncit voua.
6. �mbarbateaza-te si te �ntareste, nu te teme, nici te speria, nici te
�ngrozi de fata lor; ca Domnul Dumnezeul tau cel ce merge �naintea ta �mpreuna cu
tine, nu te va parasi, nici te va lasa.
7. Si a chemat Moisi pe Isus si i-a zis lui �naintea a tot Israilul:
�mbarbateaza-te si te �ntareste, ca tu vei intra cu poporul acesta �n pam�ntul,
care s-au jurat Domnul parintilor vostri sa-l dea lor; si tu-l vei �mparti lor cu
sorti ca sa-l mosteneasca.
8. Si Domnul cel ce �mpreuna cu tine merge �nainte, nu te va parasi, nici
te va lasa, nu te teme, nici te speria.
9. Si a scris Moisi toate cuvintele legii acestia �ntru o carte, si o a
dat preotilor fiilor lui Levi, care poarta sicriul legii Domnului si batr�nilor
fiilor lui Israil.
10. Si le-a poruncit lor Moisi �n ziua aceea, zic�nd: dupa sapte ani �n
vremea anului iertarii �n sarbatoarea corturilor,
11. C�nd se va aduna tot Israilul sa se arate �naintea Domnului Dumnezeului
vostru, �n locul, care-l va alege Domnul, sa cititi legea aceasta �naintea a tot
Israilul �n auzul lor.
12. Adun�nd poporul, pe barbati si pe femei si pe prunci si pe nemernicul
cel din cetatile voastre, ca sa auda si sa �nvete a se teme de Domnul Dumnezeul
sau, si auzind sa faca toate cuvintele legii acestia.
13. Si fiii lor, care nu stiu, vor auzi si vor �nvata a se teme de Domnul
Dumnezeul sau �n toate zilele, c�te vor trai ei pe pam�ntul, la care voi treceti
Iordanul, sa-l mosteniti.
14. Si au zis Domnul catre Moisi: iata s-au apropiat zilele mortii tale,
cheama pe Isus si stati la usile cortului marturiei, ca sa-i dau lui porunci. Si
au mers Moisi si Isus la cortul marturiei si au statut la usile cortului
marturiei.
15. Si s-au pogor�t Domnul �n st�lp de nor si au statut la usile cortului
marturiei. Si a statut st�lpul cel de nor la usile cortului marturiei.
16. Si au zis Domnul catre Moisi: iata tu vei dormi cu parintii tai. Si
scul�ndu-se poporul acesta va curvi dupa dumnezeii cei straini ai pam�ntului, �n
care intra, si ma vor parasi pe mine si vor strica legatura mea, care am facut cu
ei.
17. Si ma voi m�nia cu iutime asupra lor �n ziua aceea, si voi parasi pe
ei, si voi �ntoarce fata mea de catre ei, si va fi spre pierzare; si-l vor afla pe
el rele multe si necazuri, si va zice �n ziua aceea: pentru ca nu este Domnul
Dumnezeul meu �ntru mine, m-au aflat relele acestea.
18. Iar eu �ntorc�nd voi �ntoarce fata mea de catre ei �n ziua aceea pentru
toate rautatile care au facut, ca s-au dus ei la dumnezei straini.
19. Si acum scrieti cuvintele c�ntarii acestia, si �nvatati pe fiii lui
Israil si o puneti �n gura lor, ca sa fie mie c�ntarea aceasta marturie �ntru
fiii lui Israil.
20. Ca-i voi baga pe ei �n pam�ntul cel bun, care m-am jurat parintilor
lor, sa le dau lor pam�nt, din care curge lapte si miere. Si vor m�nca, si
satur�ndu-se se vor �mbuiba; si se vor �ntoarce la dumnezei straini si vor sluji
lor si ma vor m�nia pe mine si vor strica legatura mea, care o am pus lor.
21. Si va fi c�nd vor afla pe ei rele multe si nevoi, va sta �mpotriva lor
c�ntarea aceasta marturisind �naintea lor, ca nu se va uita din gura lor si din
gura semintiei lor, ca eu stiu rautatea lor, c�te vor face aici astazi mai �nainte
de ce-i voi baga pe ei �n pam�ntul cel bun, care m-am jurat parintilor lor.
22. Si a scris Moisi c�ntarea aceasta �n ziua aceea si a �nvatat pe fiii
lui Israil.
23. Si a poruncit Moisi lui Isus fiul lui Navi si i-a zis lui:
�mbarbateaza-te si te �ntareste, ca tu vei baga pe fiii lui Israil �n pam�ntul,
care s-au jurat lor Domnul, si el va fi cu tine.
24. Si dupa ce a sf�rsit Moisi a scris toate cuvintele legii acestia �n
carte p�na la sf�rsit,
25. A poruncit Levitilor celor ce poarta sicriul legii Domnului, zic�nd:
26. Luati cartea legii acestia si o puneti de latura sicriului legii
Domnului Dumnezeului vostru, si sa fie acolo marturie asupra ta.
27. Ca stiu eu �mpotrivirea ta si cerbicea ta cea v�rtoasa, ca �nca viu
fiind eu cu voi astazi, �mpotrivnici ati fost lui Dumnezeu, care dar nu veti fi si
dupa moartea mea?
28. Adunati la mine pe mai marii semintiilor voastre si pe batr�nii vostri
si pe judecatorii vostri si pe carturarii vostri, ca sa graiesc �n auzul lor toate
cuvintele acestea si sa pun asupra lor marturie cerul si pam�ntul.
29. Ca stiu ca dupa moartea mea veti face faradelege si va veti abate din
calea, care am poruncit voua, si va vor ajunge pe voi rele �n zilele cele de apoi,
ca veti face rele �naintea Domnului si-l veti m�nia cu lucrurile m�inilor voastre.
30. Si a grait Moisi �n auzul a toata adunarea lui Israil cuvintele
c�ntarii acestia p�na �n sf�rsit.

CAP. 32.
C�ntarea lui Moisi.

Ia aminte cerule si voi grai, si auda pam�ntul graiuri din gura mea.
2. Sa astepte ca ploaia raspunsul meu, si sa se pogoare ca roua cuvintele
mele, ca ploaia pe troscot si ca bruma pe iarba.
3. Ca numele Domnului am chemat, dati slava Dumnezeului nostru.
4. Dumnezeu, adevarate sunt lucrurile lui si toate caile lui judecati;
Dumnezeu este credincios si nu este nedreptate �ntru d�nsul, drept si cuvios este
Domnul.
5. Gresit-au, nu sunt ai lui fiii celei cu prihana, neam �ndaratnic si
razvartit.
6. Au acestea Domnului rasplatiti? Acest popor este nebun si ne�ntelept.
Au nu �nsusi acesta Parintele tau te-au agonisit pe tine? Si te-au facut si te-au
zidit?
7. Aduceti-va aminte de zilele veacului; socotiti anii neamului
neamurilor; �ntreaba pe tatal tau, si va povesti tie, pe cei batr�ni ai tai, si-ti
vor spune tie.
8. C�nd au �mpartit cel prea �nalt neamurile, cum au semanat pe fiii lui
Adam, au pus hotarele neamurilor dupa numarul �ngerilor lui Dumnezeu.
9. Si s-au facut partea Domnului norodului lui Iacov, funia mostenirii
sale Israil.
10. L-au �ndestulat pe el �n pustie �ntru sete de ardere �n loc fara de
apa, �nconjuratu-l-au pe el si l-au �nvatat si l-au pazit, ca lumina ochiului.
11. Ca un vultur si-au acoperit cuibul sau si spre puii sai au dorit
�ntinz�ndu-si aripile sale i-au primit pe ei si i-au ridicat pe umerii sai.
12. Domnul �nsusi i-au povatuit pe ei, si nu era cu d�nsii dumnezeu strain.
13. Suitu-i-au pe ei la virtutea pam�ntului, hranitu-i-au pe ei cu rodurile
tarinelor, sub-au miere din piatra si untdelemn din piatra v�rtoasa.
14. Unt de vaci, si lapte de oi cu grasimea mieilor si a berbecilor, a
fiilor de tauri si de tapi, cu grasimea din maduha gr�ului si s�nge de strugur au
baut vin.
15. Si a m�ncat Iacov si s-a saturat si s-a lepadat cel iubit; �ngrosatu-s-
au, �ngrasatu-s-a, latitu-s-a si a parasit pe Dumnezeul cel ce l-au facut pe el,
si s-a departat de la Dumnezeu m�ntuitorul sau.
16. M�niatu-m-a �ntru cei straini, �ntru ur�ciunile sale m-a amar�t.
17. Jertfit-a dracilor, si nu lui Dumnezeu, dumnezeilor pe care nu i-au
stiut; cei noi si de cur�nd au venit, pe care nu i-au stiut parintii lor.
18. Pe Dumnezeu cel ce te-au nascut ai parasit si ai uitat pe Dumnezeu cel
ce te hraneste.
19. Si au vazut Domnul si au r�vnit si s-au �ntar�tat pentru m�nia fiilor
si a fiicelor.
20. Si au zis: �ntoarce-voi fata mea dinspre d�nsii si voi arata ce va fi
lor �n zilele cele de apoi, ca neam �ndaratnic este, fii la care nu este credinta
�ntru d�nsii.
21. Ei m-au �ntar�tat pe mine �ntru cel ce nu este Dumnezeu, m�niatu-m-au
�ntru idolii sai, si eu voi �ntar�ta pe ei �ntru cel ce nu este neam, �ntru
neamul cel ne�ntelegator voi urgisi pe ei.
22. Ca foc s-a aprins din m�nia mea, arde-va p�na la iadul cel mai de jos,
m�nca-va pam�ntul si rodurile lui, arde-va temeliile muntilor.
23. Aduna-voi la ei rele, si sagetile mele voi sf�rsi �ntru d�nsii.
24. Topindu-se de foame si m�ncarea pasarilor de g�rbovire nevindecata,
dinti de hiara voi trimite asupra lor, cu m�nia celor ce se t�rasc pe pam�nt.
25. Din afara va st�rpi pe ei sabia, si din camari frica, t�narul cu
fecioara, sugatorul cu batr�nul ce sta l�nga el.
26. Zis-am, risipi-voi pe ei si voi face sa �nceteze dintru oameni
pomenirea lor.
27. Fara numai pentru m�nia vrajmasilor, ca sa nu-si lungeasca anii si ca
sa nu li se puna asupra potrivnici, ca sa nu zica: m�na noastra este �nalta, si nu
Domnul au facut acestea toate.
28. Ca neam ce si-a pierdut sfatul este, si nu este �ntru d�nsii stiinta.
29. N-a g�ndit sa �nteleaga, acestea toate sa le ia �n vremea cea viitoare.
30. Cum va goni unul o mie si doi vor muta zece mii? De nu iar fi dat
Dumnezeu pe d�nsii, si Domnul i-au dat pe ei.
31. Ca nu sunt dumnezeii lor ca Dumnezeul nostru, si vrajmasii nostri sunt
ne�ntelegatori.
32. Ca din via Sodomului este via lor si vita lor din Gomora, strugurul
lor strugur de fiere, poama de amaraciune lor.
33. M�nie de balaur este vinul lor, si m�nie de aspida nevindecata.
34. Au doar iata nu acestea toate s-au adunat la mine si s-au pecetluit �n
comorile mele?
35. �n ziua izb�ndirii voi rasplati, �n vremea c�nd v-a rataci piciorul
lor; ca aproape este ziua peirii lor si sunt de fata cele gatite voua.
36. Ca va judeca Domnul pe poporul sau si spre slugile sale se va umili, ca
i-au vazut pe ei slabanogiti si parasiti �n primejdii si neputinciosi.
37. Si au zis Domnul: unde sunt dumnezeii lor, spre care au nadajduit?
38. Carora grasimea jertfelor lor m�ncati si beti vinul pomenelor lor?
Scoala-se si va ajute voua si sa se faca voua acoperitori.
39. Vedeti, vedeti, ca eu sunt si nu este Dumnezeu afara de mine; eu voi
ucide si voi face viu, bate-voi si eu voi vindeca; si nu este cine sa scoata din
m�inile mele.
40. Ca voi ridica la cer m�na mea si ma voi jura pe dreapta mea, si voi
zice: viu sunt eu �n veac.
41. Ca voi ascuti ca fulgerul sabia mea, si va lua judecata m�na mea, si
voi rasplati pedeapsa vrajmasilor, si celor ce ma urasc pe mine, voi rasplati.
42. �mbata-voi sagetile mele de s�nge, si sabia mea va m�nca carne, din
s�ngele celor raniti si din robime, din capetele boierilor neamurilor.
43. Veseliti-va ceruri �mpreuna cu el, si sa se �nchine lui toti �ngerii
lui Dumnezeu. Veseliti-va neamuri cu poporul lui, si sa se �ntareasca lui toti
fiii lui Dumnezeu, ca s�ngelui fiilor sai face izb�nda; si va izb�ndi si va
rasplati pedeapsa vrajmasilor si celor ce urasc pe el; si va curata Domnul
pam�ntul norodului sau.
44. Si a scris Moisi c�ntarea aceasta �n ziua aceea si a �nvatat pe fiii
lui Israil.
45. Si a venit Moisi si a grait toate cuvintele legii acestia �naintea a
tot poporul, el si Isus fiul lui Navi. Si a �ncetat Moisi a grai cuvintele acestea
la tot Israilul.
46. Si a zis catre ei: luati aminte cu inima voastra la toate cuvintele
acestea, care le marturisesc eu voua astazi; ca sa porunciti fiilor vostri, sa
pazeasca si sa faca toate cuvintele legii acestia.
47. Ca nu este acesta cuv�nt desert voua, ca el este viata voastra, si
pentru cuv�ntul acesta veti �ndelunga zilele voastre pe pam�ntul, la care treceti
Iordanul sa-l mosteniti.
48. Si au grait Domnul catre Moisi �n ziua aceea, zic�nd:
49. Suie-te �n muntele Avarin, acesta este muntele Navav, care este �n
pam�ntul Moav de catre fata Ierihonului si vezi pam�ntul Hanaan, care-l dau eu
fiilor lui Israil mostenire.
50. Si mori acolo �n muntele, �n care te sui, si te adauga la poporul tau,
�n ce chip a murit Aaron fratele tau �n muntele Or, si s-a adaugat la poporul sau.
51. Pentru ca n-ati ascultat cuv�ntul meu �ntru fiii lui Israil la apa
pricirii, la Kadis �n pustiul Sin, pentru ca nu m-ati sfintit pe mine �ntru fiii
lui Israil.
52. Ca vei vedea pam�ntul �n fata; iar acolo nu vei intra.

CAP. 33.
Moisi binecuvinteaza poporul si prooroceste.

Aceasta este binecuv�ntarea, cu care Moisi omul lui Dumnezeu a binecuv�ntat pe

fiii lui Israil mai �nainte de ce a murit.
2. Si a zis: Domnul din Sinai a venit si s-au aratat noua din Seir, si au
grait din muntele Faran cu zeci de mii de sfinti; dea dreapta lui �ngeri cu el.
3. Si au crutat poporul sau si toti cei sfinti sub m�inile tale, si
acestia sub tine sunt.
4. Si a primit din cuvintele lui legea, care o a poruncit noua Moisi
mostenire adunarii lui Iacov.
5. Si va fi �ntru cel iubit �mparat, ca s-au adunat boierii noroadelor
�mpreuna cu semintiile lui Israil.
6. Sa traiasca Ruvim si sa nu moara; si Simeon sa fie mult cu numarul.
7. Si aceasta lui Iuda: asculta Doamne glasul lui Iuda si vino la poporul
lui, si ajutor asupra vrajmasilor lui vei fi.
8. Si lui Levi a zis: dati lui Levi aratarile lui si adevarul lui
barbatului celui cuvios, si l-a batjocurit pe el la apa prigonirii.
9. Cel ce zice tatalui sau si mumei sale: nu te-am vazut, si pe fratii sai
nu i-a cunoscut, si pe fiii sai nu i-a stiut. Ca a pazit cuvintele tale si a tinut
legea ta.
10. Arata-vor �ndreptarile tale lui Iacov si legea ta lui Israil; pune-vor
tam�ie �ntru m�nia ta pururea peste jertfelnicul tau.
11. Binecuvinteaza Doamne taria lui si lucrurile m�inilor lui le primeste;
fr�nge salele vrajmasilor lui, care se scoala asupra lui; si cei ce-l urasc pe el,
sa nu se scoale.
12. Si lui Veniamin a zis: iubit de Domnul fara de frica va locui, si
Dumnezeu umbreaza peste d�nsul �n toate zilele si �ntru umerii lui au odihnit.
13. Si lui Iosif a zis: de la binecuv�ntarea Domnului pam�ntul lui, din
rodurile cerului si din roua si din ad�ncurile izvoarelor din jos.
14. Si din rodurile, care soarele si luna le face sa odrasleasca.
15. Din v�rfurile muntilor celor de la �nceput si din v�rful dealurilor
celor vesnice.
16. Si din rodul pam�ntului si a plinirii lui si cele primite celui ce s-a
aratat �n rug sa vina pe capul lui Iosif; si pe crestetul celui marit �ntru
frati.
17. Cel �nt�i nascut al taurului frumusetea lui, coarnele inorogului,
coarnele lui, cu acelea va �mpunge neamurile p�na la marginea pam�ntului. Acestea
sunt zecile de mii ale lui Efraim, si acestea sunt miile lui Manasi.
18. Si lui Zavulon a zis: veseleste-te Zavuloane �ntru iesirea ta si
Isahar �ntru corturile tale.
19. Neamuri vor pierde si veti chema acolo si veti jertfi acolo jertfa
dreptatii; ca veti suge bogatia marii si negutatoria celor ce locuiesc pe l�nga
mare.
20. Si lui Gad a zis: bine este cuv�ntat cel ce lateste pe Gad, ca un leu
s-a odihnit, care sfarma bratul si capul.
21. Si a vazut �ncepatura sa, ca acolo s-a �mpartit pam�ntul boierilor
celor adunati �mpreuna cu povatuitorii noroadelor. Dreptate au facut Domnul si
judecata sa cu Israil.
22. Si lui Dan a zis: Dan pui de lui, si va iesi din Vasan.
23. Si lui Neftali a zis: Neftali saturarea celor primite, si satul de
binecuv�ntare de la Domnul, marea si Liva va mosteni.
24. Si lui Asir a zis: bincuv�ntat este Asir �ntru fii; si va fi primit
fratilor sai, �ntinge-va �n untdelemn piciorul sau.
25. Fier si arama �ncaltamintea lui va fi; ca zilele tale, taria ta.
26. Nu este ca Dumnezeul celui iubit; cel ce se suie peste cer, ajutorul
tau si cel de mare cuviinta al tariei.
27. Si te va acoperi �nceputul lui Dumnezeu, si sub taria bratelor celor
vesnice, si va goni de la fata ta pe vrajmas, zic�nd: piei.
28. Si va locui Israil fara de frica singur pe pam�ntul lui Iacov, cu gr�u
si cu vin si cerul tie �nnorat de roua.
29. Fericit esti tu Israile, ce popor este asemenea tie m�ntuit de la
Domnul? Cu pavaza te va acoperi ajutorul tau; si sabia marirea ta. Si te vor minti
vrajmasii tai, iar tu vei calca peste cerbicea lor.

CAP. 34.
Moartea lui Moisi.

Si s-a suit Moisi de la Aravotul lui Moav �n muntele Navan �n v�rful lui Fusga,
care este spre fata Ierihonului. Si i-au aratat lui Domnul tot pam�ntul Galaad
p�na la Dan.
2. Si tot pam�ntul lui Neftali si tot pam�ntul lui Efraim si al lui Manasi
si tot pam�ntul lui Iuda p�na la tarmurile marii.
3. Si pustia si cele de prin prejurul Ierihonului, cetatea Finichilor p�na
la Sigor.
4. Si au zis Domnul catre Moisi: acesta este pam�ntul, pentru care m-am
jurat lui Avraam si lui Isaac si Iacov, zic�nd: semintiei tale �l voi da. Si l-am
aratat ochilor tai; iar acolo nu vei intra.
5. Si a murit acolo Moisi robul Domnului �n pam�ntul Moav, dupa cum au zis
Domnul.
6. Si l-a �ngropat pe el �n vale �n pam�ntul Moav aproape de casa lui
Fogor, si nimeni nu stie morm�ntul lui p�na �n ziua aceasta.
7. Si era Moisi de o suta douazeci de ani, c�nd a murit, nu s-au �ntunecat
ochii lui, nici s-au zb�rcit buzele lui.
8. Si au pl�ns fiii lui Israil pe Moisi �n Aravotul lui Moav la Iordan �n
preajma Ierihonului treizeci de zile. Si s-au sf�rsit zilele jalei pl�ngerii lui
Moisi.
9. Si Isus fiul lui Navi s-a umplut de duhul �ntelepciunii, ca a fost pus
Moisi m�inile sale peste el, si l-au ascultat pe el fiii lui Israil; si a facut
precum au fost poruncit Domnul lui Moisi.
 10. Si nu s-a mai sculat prooroc �n Israil ca Moisi, pe care sa-l fi
cunoscut Domnul fata la fata.
11. �ntru toate semnele si minunile, pentru care l-au trimis pe el Domnul,
sa le faca �n pam�ntul Eghipetului �naintea lui Faraon si a slugilor lui si
�naintea a tot pam�ntul lui.
12. Si minunile cele mari si m�na cea tare, care a facut Moisi �naintea a
tot Israilul.

Sf�rsitul celor cinci carti ale lui Moisi.

CARTEA LUI ISUS NAVI

CAP. 1.
Domnul �ntareste pe Isus Navi �n chemarea sa.

Si a fost dupa moartea lui Moisi robul Domnului, au grait Domnul catre Isus fiul
lui Navi sluga lui Moisi, zic�nd:
2. Moisi sluga mea a murit, drept aceea scoala-te si treci Iordanul tu si
tot poporul acesta, �n pam�ntul, care-l dau eu lor.
3. Tot locul, pe care va veti sui cu urma picioarelor voastre, voua �l
dau, �n ce chip am grait lui Moisi.
4. Pustia si Andi-Livanul p�na la r�ul cel mare al Eufratului si p�na la
marea cea mai de pe urma dinspre apusul soarelui, vor fi hotarele voastre.
5. Nu va putea sta om �mpotriva �naintea voastra �n toate zilele vietii
tale, si precum am fost cu Moisi, asa voi fi si cu tine, si nu te voi lasa, nici
te voi trece cu vederea.
6. �ntareste-te si te �mbarbateaza, ca tu vei �mparti poporului acestuia
pam�ntul, care m-am jurat parintilor vostri sa-l dau lor.
7. �ntareste-te dar si te �mbarbateaza foarte, ca sa pazesti si sa faci
precum ti-a poruncit Moisi sluga mea, si sa nu te abati de la acelea de-a dreapta
sau de-a st�nga, ca sa fii �ntelept �ntru toate cele ce vei face.
8. Si sa nu lipseasca cartea legii acestia din gura ta, ci sa cugeti �ntru
d�nsa ziua si noaptea, ca sa pricepi a face toate cele scrise, ca atunci te vei
�ndrepta, si vei �ndrepta caile tale, si atunci vei pricepe.
9. Iata poruncesc tie: �ntareste-te si te �mbarbateaza, sa nu te sperii,
nici sa te temi, caci cu tine este Domnul Dumnezeul tau �ntru toate ori unde vei
merge.
10. Si a poruncit Isus carturarilor poporului, zic�nd:
11. Treceti prin mijlocul taberei poporului si porunciti poporului zic�nd:
gatiti-va merinde, ca �nca trei zile, si veti trece Iordanul acesta, ca sa
intrati, sa apucati pam�ntul, care Domnul Dumnezeul parintilor vostri �l da voua.
12. Si lui Ruvim si lui Gad si la jumatate din neamul lui Manasi a zis
Isus:
13. Aduceti-va aminte de cuv�ntul Domnului, care v-a poruncit voua Moisi
sluga Domnului, zic�nd: Domnul Dumnezeul vostru v-au odihnit pe voi si v-au dat
voua pam�ntul acesta.
14. Femeile voastre si pruncii vostri si vitele voastre sa locuiasca �n
pam�ntul, care vi l-au dat voua; iar voi toti care puteti, sa mergeti sprinteni cu
fratii vostri si �mpreuna cu ei sa faceti razboi.
15. P�na ce va odihni Domnul Dumnezeul vostru, pe fratii vostri ca si pe
voi, si vor mosteni si acestia pam�ntul, care-l da lor Domnul Dumnezeul nostru, si
veti merge fiecare la mosia sa, care o a dat voua Moisi dincolo de Iordan spre
rasaritul soarelui.
16. Si raspunz�nd ei lui Isus, au zis: toate c�te vei porunci noua vom
face, si �n tot lucrul unde ne vei trimite vom merge.
17. �ntru toate �n care am ascultat de Moisi, vom asculta si de tine,
numai sa fie Domnul Dumnezeul nostru cu tine, precum au fost cu Moisi.
18. Iar omul, care nu te va asculta si care nu va auzi cuvintele tale, care
le vei porunci lui, sa moara; numai tu te �ntareste si te �mbarbateaza.

CAP. 2.
Iscoadele lui Isus Navi scapa la Raav.

Si a trimis Isus fiul lui Navi din Sattin doi tineri sa iscodeasca, zic�ndu-le:
mergeti si vedeti pam�ntul si Ierihonul, si merg�nd acei doi tineri, au venit �n
Ierihon si au intrat la casa unei femei curve, anume Raav, si au odihnit acolo.
2. Si s-a dat de stire �mparatului din Ierihon, cum ca au intrat aici
barbati dintre fiii lui Israil, ca sa iscodeasca pam�ntul.
3. Si a trimis �mparatul Ierihonului si a grait catre Raav zic�nd: scoate
afara pe barbatii, care au intrat �n casa ta asta-noapte, caci au venit sa
iscodeasca pam�ntul.
4. Si lu�nd femeia pe acei doi barbati, i-a ascuns si a grait catre
d�nsii, zic�nd: intrat-au la mine barbati, dar n-am stiut de unde sunt.
5. Si c�nd s-a �nchis poarta seara, barbatii aceia au iesit si nu stiu
unde s-au dus, alergati dupa ei doar �i veti ajunge.
6. Iar ea i-a suit pe ei �n podul casei, si i-a ascuns �n snopi de in,
care-i pusese �n podul casei.
7. Si barbatii au alergat dupa ei pe calea Iordanului p�na la vad; si
poarta s-a �nchis.
8. Si a fost c�nd au iesit cei ce alergau dupa ei, si mai �nainte de a
adormi, ei ea s-a suit la ei �n podul casei si a zis catre ei:
9. Cunosc ca au dat Domnul voua pam�ntul, ca a cazut peste noi frica
voastra.
10. Ca am auzit, cum a secat Domnul Dumnezeu marea Rosie �naintea voastra,
c�nd ati iesit din pam�ntul Eghipetului, si c�te ati facut celor doi �mparati ai
Amoreilor, care erau dincolo de Iordan, lui Sion si lui Og, pe care i-ati omor�t.
11. Si auzind noi acestea, s-a �nfricosat inima noastra, si nici �ntr-unul
din noi n-a ramas duh de catre fata voastra, ca Domnul Dumnezeul vostru este
Dumnezeu �n cer sus si pe pam�nt jos.
12. Si acum jurati mie pe Dumnezeu, ca precum am facut eu mila cu voi, si
voi sa faceti mila cu casa tatalui meu, si-mi dati mie semn adevarat.
13. Cum ca veti pazi vie casa tatalui meu si pe muma mea si pe fratii mei
si pe surorile mele si toata casa mea, si veti izbavi sufletul meu de moarte.
14. Si au zis catre ea barbatii: viata noastra pentru voi sa piara, iar ea
a zis: c�nd va da Domnul voua cetatea, sa faceti cu mine mila si adevar.
15. Si i-a slobozit pe ei cu o funie pe fereastra, ca era la zidul cetatii
casa ei, si �n zidul cetatii locuia ea.
16. Si a zis catre ei: la munte mergeti, ca sa nu va �nt�mpine cei ce
alearga dupa voi, si stati ascunsi acolo trei zile, p�na ce se vor �ntoarce cei ce
alearga dupa voi, si apoi va veti duce �n calea voastra.
17. Si au zis catre ea barbatii: nevinovati suntem noi acestui juram�nt al
tau.
18. Iata noi vom intra spre o parte a cetatii, si tu sa pui semn, aceasta
funie rosie sa o legi la fereastra, prin care ne-ai slobozit pe noi; iar pe tatal
tau si pe muma ta si pe fratii tai si toata casa tatalui tau, sa-i aduni pe ei �n
casa ta.
19. Si tot, care va iesi afara din usa casei tale, acela singur va fi
vinovat; iar noi nevinovati vom fi juram�ntului acestuia; iar c�ti vor fi �mpreuna
cu tine �n casa ta, vinovati vor fi de se va atinge m�na de vreunul din ei.
20. Iar de ne va napastui pe noi cineva si va descoperi cuvintele noastre
acestea, vom fi nevinovati juram�ntului tau acestuia, cu care ne-ai jurat pe noi.
21. Si ea a zis lor: dupa cuv�ntul vostru asa sa fie, si i-a slobozit pe ei
si s-a dus, si a legat semnul cel rosu la fereastra.
22. Si ei duc�ndu-se au sosit la munte, si au asteptat acolo trei zile,
p�na ce s-au �ntors cei ce �i urmarise pe ei, care caut�nd toate caile nu i-au
aflat.
 23. Si �ntorc�ndu-se cei doi tineri s-au pogor�t din munte, si trec�nd la
Isus fiul lui Navi, i-au povestit lui toate, c�te s-au �nt�mplat lor.
24. Si au zis catre Isus: ca au dat Domnul tot pam�ntul �n m�na noastra, si
s-a �nfricosat de noi tot cel ce locuieste pe pam�ntul acela.

CAP. 3.
Trecerea Iordanului.

Si m�nec�nd Isus dimineata a purces din Sattin si a venit p�na la Iordan, el si

toti fiii lui Israil, si au poposit acolo mai �nainte de a trece.
2. Si a fost dupa trei zile, trecura carturarii prin tabara.
3. Si au poruncit poporului zic�nd: c�nd veti vedea sicriul legii Domnului
Dumnezeului vostru si pe preotii vostri si pe Leviti purt�ndu-l, sa va sculati din
locurile voastre si sa mergeti dupa el.
4. �nsa departare sa fie �ntru voi si �ntru el, ca la doua mii de coti
sa stati, sa nu va apropiati de el, ca sa stiti calea, pe care veti merge, pentru
ca mai �nainte niciodata n-ati umblat pe calea aceasta.
5. Si a zis Isus poporului: m�ine sa fiti curati, ca m�ine va face Domnul
�ntru voi minuni.
6. Si a zis Isus preotilor: ridicati sicriul legii Domnului si mergeti
�naintea poporului, si ridic�nd preotii sicriul legii Domnului, mergeau �naintea
poporului.
7. Si au zis Domnul catre Isus: �n ziua aceasta voi �ncepe a te �nalta pe
tine �naintea tuturor fiilor lui Israil, ca sa cunoasca, ca precum am fost cu
Moisi, asa voi fi si cu tine.
8. Si acum porunceste preotilor celor ce poarta sicriul legii, zic�ndu-le:
dupa ce veti intra �ntr-o parte de apa Iordanului, stati �n Iordan.
9. Si a zis Isus fiilor lui Israil: apropiati-va aici si auziti cuv�ntul
Domnului Dumnezeului vostru.
10. Intr-aceasta veti cunoaste, cum ca Dumnezeu vietuieste �ntru voi, si
va pierde de la fata voastra pe Hananeu si pe Heteu si pe Ferezeu si pe Eveu si pe
Amoreu si pe Ghergheseu si pe Ievuseu.
11. Iata sicriul legii Domnului a tot pam�ntul �naintea voastra va trece
Iordanul.
12. Alegeti doisprezece barbati dintre fiii lui Israil, din fiecare
semintie unul.
13. Si va fi dupa ce vor sta picioarele preotilor, care poarta sicriul
legii Domnului a tot pam�ntul, �n apa Iordanului, apa Iordanului va scadea, iar
care curge va sta.
14. Si a fost dupa ce s-a ridicat poporul din locasurile sale, ca sa treaca
Iordanul, si preotii au ridicat sicriul legii Domnului �naintea poporului,
15. Iar dupa ce au intrat preotii, cei ce purtau sicriul legii Domnului, �n
Iordan, si a �nceput a se uda picioarele lor �ntr-o parte de apa Iordanului; iar
Iordanul s-a umplut �ntru toata matca sa, ca �n zilele secerisului de gr�u.
16. Apele cele ce curgeau din sus, au statut �nchegate de departe foarte,
de la cetatea Adamin p�na la partea Kariatiarimului; iar cele ce curgeau din jos,
au curs �n marea Araviei, marea sarata, p�na ce a scazut de tot.
17. Si poporul sta �n preajma Ierihonului, iar preotii cei ce purtau
sicriul legii Domnului, au statut pe uscat �n mijlocul Iordanului, si toti fiii
lui Israil treceau pe uscat, p�na ce a sf�rsit tot poporul a trece Iordanul.

CAP. 4.
Pietre de amintire pentru trecerea Iordanului.

Si dupa ce a trecut tot poporul Iordanul, au grait Domnul catre Isus, zic�nd:
2. Ia doisprezece barbati din popor, de fiecare semintie c�te unul.
3. Si le porunceste lor, zic�nd: luati din mijlocul Iordanului
douasprezece pietre si le aduceti cu voi si le puneti �n tabara voastra, unde veti
tabar� la noapte.
4. Si chem�nd Isus doisprezece barbati din cei mai de frunte dintre fiii
lui Israil, de fiecare semintie c�te unul,
5. A zis lor: aduceti �naintea mea, �naintea fetei Domnului, din mijlocul
Iordanului, si fiecare sa ia de acolo c�te o piatra, si s-o ridice pe umerii sai,
dupa numarul celor douasprezece semintii ale lui Israil.
6. Ca sa fie voua aceasta semn pus pururea, ca, c�nd te va �ntreba pe tine
fiul tau m�ine, zic�nd: ce sunt noua aceste pietre?
7. Tu vei arata fiului tau, zic�nd: ca a secat r�ul Iordanului �naintea
sicriului legii Domnului a tot pam�ntul, c�nd l-a trecut pe el, si vor fi pietrele
acestea pomenire fiilor lui Israil p�na �n veac.
8. Si au facut fiii lui Israil asa dupa cum au poruncit Domnul lui Isus,
si lu�nd douasprezece pietre din mijlocul Iordanului, precum au poruncit Domnul
lui Isus, c�nd au sf�rsit a trece fiii lui Israil, si le-au adus cu ei �n tabara
si le-au pus acolo.
9. Si a pus Isus si alte douasprezece pietre �n Iordan, �n locul cel de
sub picioarele preotilor, care purtau sicriul legii Domnului, si sunt acolo p�na
�n ziua de astazi.
10. Si au statut preotii, cei ce purtau sicriul legii Domnului, �n Iordan,
p�na ce a sav�rsit Isus toate, c�te au poruncit Domnul sa spuna poporului, si a
grabit poporul si a trecut.
11. Si a fost dupa ce a trecut tot poporul, a trecut si sicriul legii
Domnului, si preotii mergeau �naintea lor.
12. Si fiii lui Ruvim si fiii lui Gad si jumatate din semintia lui Manasi
gatiti de razboi, au mers �naintea fiilor lui Israil, precum le-a poruncit lor
Moisi.
13. Patruzeci de mii gatiti de razboi au trecut �naintea Domnului la bataie
asupra cetatii Ierihonului.
14. �n ziua aceea au marit Domnul pe Isus �naintea a tot neamul lui Israil,
si s-a temut de el, precum s-a temut de Moisi, �n c�te vreme a trait.
15. Si au grait Domnul catre Isus, zic�nd:
16. Porunceste preotilor, celor ce poarta sicriul legii marturiei Domnului,
sa iasa din Iordan.
17. Si a poruncit Isus preotilor, zic�nd: iesiti din Iordan.
18. Si a fost dupa ce au iesit din Iordan preotii cei ce purtau sicriul
legii Domnului, si au pus picioarele pe pam�nt, s-a asezat apa Iordanului la loc,
si curgea ca si mai �nainte p�na sus asemenea cu tarmurii.
19. Si a iesit poporul din Iordan �n ziua a zecea a lunii celei dintai, si
au tabar�t fiii lui Israil �n Galgala dinspre partea rasaritului soarelui de catre
Ierihon.
20. Si cele douasprezece pietre, care le-au luat din Iordan, le-a pus Isus
�n Galgala si a grait catre fiii lui Israil, zic�nd:
21. C�nd va vor �ntreba pe voi fiii vostri, zic�nd: ce sunt pietrele
acestea?
22. Veti povesti fiilor vostri, ca pe uscat a trecut Israil Iordanul
acesta.
23. Sec�nd Domnul Dumnezeul vostru apa Iordanului �naintea lor p�na ce a
trecut, precum au facut Domnul Dumnezeul nostru cu marea Rosie, care o au secat
Domnul Dumnezeul nostru �naintea noastra p�na ce o am trecut.
24. Ca sa cunoasca toate neamurile pam�ntului, cum ca este tare puterea
Domnului, si ca voi sa cinstiti pe Domnul Dumnezeul vostru �n toata vremea.

CAP. 5.
Taierea �mprejur si serbarea Pastilor �n pam�ntul fagaduintei.

Si a fost dupa ce au �nteles �mparatii Amoreilor, care erau dincolo de Iordan, si

�mparatii Finicii care erau l�nga mare, cum ca au secat Domnul Dumnezeu r�ul
Iordanului �naintea fiilor lui Israil p�na ce au trecut ei, au slabit inimile lor,
si s-au cutremurat, si n-a ramas �ntru ei duh tem�ndu-se de fata fiilor lui
Israil.
2. Si �n vremea aceasta au zis Domnul catre Isus: fa-ti cutite de piatra,
ascutite la margini, si sez�nd taie �mprejur pe fiii lui Israil a doua oara.
3. Si si-a facut Isus cutite de piatra, ascutite la margini, si a taiat
�mprejur pe fiii lui Israil �n locul, care se cheama dealul netaiatilor �mprejur.
4. �n chipul acesta a taiat �mprejur Isus pe fiii lui Israil: ori c�ti s-
au nascut pe cale, si ori c�ti au fost netaiati �mprejur din cei ce au iesit din
Eghipet, pe toti acestia i-au taiat �mprejur Isus.
5. Ca patruzeci si doi de ani s-a �nv�rtit Israil �n pustia Magdaritului,
pentru aceea cei mai multi dintre ei din cei de razboi, care iesise din pam�ntul
Eghipetului, erau netaiati �mprejur.
6. Carora pentru ca n-au ascultat poruncile Domnului Dumnezeu, le-au
r�nduit lor Domnul, ca sa nu vada ei pam�ntul, care s-au jurat Domnul parintilor
lor, sa ne dea noua pam�nt, din care curge miere si lapte.
7. Si �n locul acestora au pus pe fiii lor, pe care Isus i-a taiat
�mprejur, pentru ca nu erau taiati �mprejur, ca s-au nascut pe cale si nu s-au
taiat �mprejur.
8. Si dupa ce s-au taiat �mprejur, au sezut acolo cu liniste �n tabara
p�na ce s-au vindecat.
9. Si au zis Domnul catre Isus fiul lui Navi: �n ziua de astazi am ridicat
de la voi ocara Eghipetului, si a chemat numele locului aceluia: Galgala, p�na �n
ziua de astazi.
10. Si au tabar�t fiii lui Israil �n Galgala, si au facut fiii lui Israil
Pastele �n ziua a patrusprezecea a lunii de cu seara, spre apusul Ierihonului
dincoace de Iordan, �n c�mp.
11. Si au m�ncat din gr�ul pam�ntului a doua zi de Pasti azime si p�ine
noua.
12. �n ziua aceasta au �ncetat mana a doua zi dupa ce au m�ncat ei din
gr�ul pam�ntului, si mai mult n-au avut fiii lui Israil mana, si au adunat din
rodurile tarii finicilor, �n anul acela.
13. Si a fost c�nd era Isus �n Ierihon caut�nd cu ochii sai, a vazut pe un
om st�nd �naintea sa, si sabia lui goala �n m�na lui, si apropiindu-se Isus a zis
lui: al nostru esti, sau din potrivnicii nostri?
14. Iar acela a zis lui: eu sunt Voievodul ostilor Domnului, acum am venit.
Si a cazut Isus cu fata la pam�nt si s-a �nchinat lui si a zis: stap�na, ce
poruncesti robului tau?
15. Si a zis Voievodul Domnului catre Isus: desleaga �ncaltamintea de la
picioarele tale, ca locul pe care stai tu, este sf�nt, si a facut Isus asa.

CAP. 6.
Cuprinderea si dar�marea Ierihonului.

Si Ierihonul era �ncuiat si �ntarit pentru frica fiilor lui Israil, si nimeni nu
iesea dintr-�nsul, si nimeni nu intra �ntr-�nsul.
2. Si au zis Domnul catre Isus; iata eu dau tie sub m�na ta Ierihonul si
pe �mparatul lui cel dintr-�nsul si pe cei tari cu virtute.
3. Inconjurati cetatea toti barbatii cei de razboi �mprejurul cetatii
odata �n zi, asa sa faceti �n sase zile.
4. Si sapte preoti vor lua sapte buciume de strigare, �naintea sicriului,
si �n ziua a saptea veti �nconjura cetatea de sapte ori, si preotii sa buciume cu
buciumi.
5. Si va fi dupa ce veti tr�mbita cu tr�mbita de strigare, c�nd veti auzi
glasul buciumului, sa strige tot poporul de odata, si strig�nd ei, vor cadea
singure zidurile cetatii, si va intrat tot poporul cum au purces fiecare unul dupa
altul �n cetate.
6. Si a intrat Isus Navi la preoti si le-a zis: luati sicriul legii, si
sapte preoti sa ia sapte buciume de strigare �naintea sicriului Domnului.
 7. Si le-a zis lor: porunciti poporului sa umble prin prejur si sa
�nconjura cetatea, si cei razboinici sa mearga �ntrarmati �naintea sicriului
Domnului.
8. Si au fost dupa ce a zis Isus catre popor, ca sapte preoti cu sapte
tr�mbite sfinte sa treaca �naintea Domnului, sa mearga pe aproape, si sa
tr�mbiteze tare, si sicriul legii Domnului sa mearga dupa ei.
9. Iar cei razboinici sa mearga pe aproape �nainte, si preotii bucium�nd
cu buciumi, si cei dinapoia ostirii pe urma sicriului legii Domnului sa mearga
tr�mbit�nd cu buciumii.
10. Iar poporului i-a fost poruncit Isus zic�nd: nu strigati, si nimeni sa
nu auda glasul vostru, si cuv�nt sa nu iasa din gura voastra, p�na �n ziua �n care
eu voi porunci sa strigati, si atunci sa strigati.
11. Si �nconjur�nd cetatea cu sicriul legii lui Dumnezeu, �ndata s-au
�ntors �n tabara si peste noapte au ramas acolo.
12. Si a doua zi s-a sculat Isus de dimineata, si au ridicat preotii
sicriul legii Domnului.
13. Si cei sapte preoti, care purtau cele sapte tr�mbite mergeau aproape
�naintea Domnului si tr�mbitau cu tr�mbitele, si dupa acestia mergeau razboinicii,
si cealalta gloata toata dinapoia sicriului legii Domnului, si preotii buciumau cu
buciumi de corn.
14. Si cealalta gloata a doua zi a �nconjurat cetatea odata pe aproape, si
s-a �ntors iarasi �n tabara. Asa a facut �n sase zile.
15. Si a fost �n ziua a saptea scul�ndu-se de dimineata au �nconjurat
cetatea dupa judecata aceasta de sapte ori; numai �n ziua aceea au �nconjurat
cetatea de sapte ori.
16. Si a fost c�nd au �nconjurat cetatea a saptea oara au tr�mbitat cu
tr�mbitele preotii, si a zis Isus fiilor lui Israil: strigati, ca au dat Domnul
voua cetatea.
17. Si va fi cetatea aceasta anatema, ea si toate c�te sunt �ntr-�nsa
Domnului puterilor, fara numai pe Raav curva, sa o crutati pe d�nsa si toate c�te
sunt �n casa ei, pentru ca a ascuns pe solii, care i-am trimis.
18. Iar voi feriti-va foarte de anatema, ca nu cumva poftind sa luati din
anatema si sa faceti tabara fiilor lui Israil anatema si sa ne pierdeti pe noi.
19. Si tot argintul si aurul si arama si fierul sf�nt va fi Domnului, �n
vistieria Domnului se va aduce.
20. Si a strigat poporul si au tr�mbitat preotii cu tr�mbitele; iar daca a
auzit poporul glasul tr�mbitelor a strigat tot poporul de odata cu chiot mare si
tare, si a cazut tot zidul prin prejur, si s-a suit tot poporul �n cetate, fiecare
prin locul, care era �naintea sa si a luat cetatea.
21. Si a dat-o pieirii Isus pe ea, cu toate c�te erau �n cetate de la
barbat p�na la femeie si de la t�nar p�na la batr�n si p�na la vitel si p�na la
oaie si asin, cu ascutisul sabiei.
22. Si celor doi tineri, care au iscodit pam�ntul a zis Isus: intrati �n
casa femeii celei curve si o scoateti pe ea de acolo, cu toate c�te sunt ale ei,
precum ati jurat ei.
23. Si au intrat cei doi tineri, care au iscodit cetatea, �n casa femeii si
au scos pe Raav curva si pe tatal ei si pe muma ei si pe fratii ei si toata
rudenia ei si toate c�te avea ea, si o a pus pe ea afara de tabara lui Israil.
24. Si cetatea cu toate c�te erau �ntr-�nsa o a ars cu foc, afara de argint
si aur si de arama si de fier, ca acestea le-a dat sa se aduca �n vistieria
Domnului.
25. Si pe Raav curva si toata casa ei si rudenia si toate ale ei, le-a
lasat vii Isus, si a locuit �n Israil p�na �n ziua de astazi, pentru ca a ascuns
iscoadele, pe care le-a fost trimis Isus sa iscodeasca Ierihonul.
26. Si a facut juram�nt Isus �n ziua aceea �naintea Domnului, zic�nd:
blestemat �naintea Domnului fie omul, care se va scula si va zidi cetatea aceasta
Ierihonul; cu moartea fiului sau celui �nt�i nascut sa puna temelia ei, si cu
moartea fiului sau celui mai mic sa puna portile iei. Si asa a facut Ahiil cel din
Vetil, cu moartea lui Aviron fiul sau celui �nt�i nascut o a �ntemeiat, si cu
moartea fiului sau celui mai mic, care a scapat, a pus portile ei.
27. Si au fost Domnul cu Isus, si numele lui a fost vestit �n tot pam�ntul.

CAP. 7.
Pedeapsa lui Ahar.

Si au sav�rsit fiii lui Israil un pacat mare, lu�nd din cele afierosite; ca Ahar
feciorul lui Harmi, fiul lui Zamri, fiul lui Zara din semintia lui Iuda a luat din
anatema, si s-a m�niat Domnul cu urgie pe fiii lui Israil.
2. Si a trimis Isus din Ierihon barbati �n Ghe, care este dinspre Vivtavi,
spre rasarit de Vetil, si a grait lor zic�nd: suiti-va si iscoditi pam�ntul, si s-
au suit barbatii si au iscodit pe Ghe.
3. Si s-au �ntors Isus si au zis catre el: sa nu se suie tot poporul, ci
numai ca la vreo doua sute si sa bata cetatea, sa nu duci acolo tot poporul, ca ei
sunt putini.
4. Si s-au suit ca la trei mii de barbati, si au fugit Gheii de la fata
barbatilor.
5. Si barbatii Gheii au omor�t din ei ca vreo treizeci si sase de barbati,
si i-au gonit pe ei de la poarta si i-au batut la vale, si a slabit inima
poporului, si s-a facut ca apa.
6. Si si-a rupt Isus hainele sale, si a cazut Isus cu fata la pam�nt
�naintea Domnului p�na seara, el si batr�nii lui Israil, si a pus cenusa pe
capetele lor.
7. Si a zis Isus: Rogu-ma Doamne! Doamne! pentru ce a trecut robul tau pe
poporul acesta Iordanul, ca sa-l dai pe el Amoreului sa ne piarda pe noi? Mai bine
am fi ramas sa fi locuit dincolo de Iordan.
8. Si ce voi zice dupa ce a �ntors Israil grumazii �naintea vrajmasului
sau?
9. Si de vor auzi Hananeii si toti cei ce locuiesc pam�ntul, ne vor
�nconjura si ne vor pierde de pe pam�nt, si ce vei face numelui tau celui mare?
10. Si au zis Domnul catre Isus: scoala-te, pentru ce ai cazut pe fata ta?
11. Pacatuit-a poporul si a calcat legatura mea, care am facut cu ei, ca a
luat din cele date peirii si fur�nd a mintit si a bagat �n vasele sale.
12. Si nu vor putea fiii lui Israil sa stea �naintea fetei vrajmasilor sai,
grumazii vor �ntoarce �nainte vrajmasilor sai, ca s-au facut anatema, nu voi
adauga a mai fi cu voi, de nu veti ridica anatema dintre voi.
13. Scoala-te, sfinteste poporul si le zi lor: sfintiti-va pe m�ine,
acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil: anatema este �ntru voi Israile, nu veti
putea sta �mpotriva vrajmasilor vostri p�na c�nd nu veti ridica anatema dintru
voi.
14. Si sa va adunati toti dimineata din toate semintiile; si semintia pe
care o va arata Domnul, va aduce noroadele sale, si poporul pe care-l va arata
Domnul, va aduce casa sa, si casa pe care o va arata Domnul, va aduce pe barbatii
sai.
15. Si care se va arata �ntru anatema sa se arda cu foc, el si toate c�te
sunt ale lui, pentru ca a calcat legatura Domnului si a facut faradelege �ntru
Israil.
16. Si a m�necat Isus de dimineata, si a adus poporul dupa semintiile lui,
si s-a aratat semintia lui Iuda.
17. Si s-a adus fiecare popor, si s-a aratat poporul lui Zara, si s-a adus
poporul lui Zara dupa casa sa, si s-a aratat casa lui Zamri.
18. Si s-a adus casa lui dupa barbat, si s-a aratat Ahar fiul lui Harmi,
fiul lui Zamri, fiul lui Zara din semintia lui Iuda.
19. Si a zis Isus lui Ahar: fatul meu, da slava Domnului Dumnezeului lui
Israil astazi si te marturiseste lui, si spune mie ce ai facut, si sa nu ascunzi
de catre mine.
20. Si a raspuns Ahar lui Isus, si a zis: adevarat, eu am pacatuit �naintea
Domnului Dumnezeului lui Israil, asa si asa am facut.
21. C�nd pradam am vazut o haina �mpestrita buna si doua sute de drahme de
argint si o limba de aur, care tragea cincizeci de drahme, si poftindu-le le-am
luat si le-am ascuns �n pam�nt �n cortul meu, si argintul este pus sub d�nsele.
22. Si a trimis Isus slugi si au alergat la cort �n tabara, si acestea le-
au aflat ascunse �n cortul lui, si argintul sub ele.
23. Si le-au scos din cort, si le-au adus la Isus si la batr�nii lui Israil
si le-au pus �naintea Domnului.
24. Si a luat Isus pe Ahar feciorul lui Zara si argintul si haina si limba
cea de aur si pe feciorii lui si pe fetele lui si boii lui si asinii lui si oile
lui si cortul lui, si toate c�te avea el, si tot Israilul cu d�nsul, si l-a dus pe
el �n Emecahor.
25. Si a zis Isus catre Ahar: pentru ce ne-ai pierdut pe noi? piarda-te pe
tine Domnul astazi, si l-a ucis pe el cu pietre tot Israilul, si i-a ars cu foc
dupa ce i-a ucis cu pietre.
26. Si a pus peste ei gramada mare de pietre, p�na �n ziua de astazi, si
si-au potolit Domnul iutimea m�niei sale; pentru aceea a numit locul acela
Emecahor, p�na �n ziua de astazi.

CAP. 8.
�nconjurarea si cuprinderea cetatii Ghei.

Si au zis Domnul catre Isus: sa nu te temi, nici sa te �ngrozesti; ia cu tine pe

toti barbatii cei razboinici, si scul�ndu-te te suie la Ghe; iata ca am dat �n
m�inile tale pe �mparatul Gheii, cu tot poporul lui si cetatea lui si pam�ntul
lui.
2. Si sa faci cu Ghe si cu �mparatul ei, cum ai facut cu Ierihonul si cu
�mparatul lui; iar prada ei si dobitoacele ei le veti �mparti �ntru voi, si pune
p�nditori cetatii dinapoia ei.
3. Si s-a sculat Isus si tot poporul cel razboinic, ca sa se suie �n Ghe,
si a ales Isus treizeci de mii de barbati tari cu puterea, si i-a trimis pe ei
noaptea.
4. Si le-a poruncit lor zic�nd: luati aminte de p�nditi dinapoia cetatii,
si nu va duceti departe tare de cetate, si fiti toti gata.
5. Iar eu si toti cei ce sunt cu mine ne vom apropia catre cetate, si dupa
ce vor iesi cei ce locuiesc �n Ghe �mpotriva noastra, cum au iesit si �nt�i, noi
vom fugi dinaintea fetei lor.
6. Si dupa ce vor alerga dupa noi, noi �i vom trage pe ei de la cetate, si
vor zice: fug acestia de fata noastra, ca si mai �nainte.
7. Si vom fugi de ei; iar voi va veti scula de la p�nda si veti intra �n
cetate si veti bate cetatea, si o va da pe ea Domnul Dumnezeul nostru �n m�inile
noastre.
8. Si va fi dupa ce veti lua cetatea o veti arde cu foc, dupa cuv�ntul
acesta sa faceti, precum va poruncesc voua.
9. Si i-a trimis pe ei Isus, si sau dus la locul cel de p�ndire, si au
sezut �ntru Vetil si �ntru Ghe, spre apusul Gheii, si a ramas Isus �n noaptea
aceea �n mijlocul poporului.
10. Si m�nec�nd a doua zi Isus a cercetat poporul, si s-au suit el si
batr�nii lui Israil �naintea poporului asupra Gheii, si s-au suit cu el si tot
poporul razboinic.
11. Si merg�nd au venit �n preajma cetatii dinspre rasarit si p�nditorii
cetatii dinspre apus, si au tabar�t de catre miazanoaptea Gheii, si era vale �ntru
ei si �ntru Ghe.
12. Si a luat ca la vreo cinci mii de barbati, si i-au pus pe ei sa
p�ndeasca �ntru Vetil si �ntru Ghe, spre apusul Gheii.
13. Si a pus poporul toata tabara, spre miazanoaptea cetatii, si marginea
lui spre apusul cetatii, si s-a dus Isus �n noaptea aceea �n mijlocul vaii.
14. Si a fost dupa ce a vazut �mparatul Gheii a grabit, si m�nec�nd a iesit
el si barbatii cetatii �mpotriva lor la razboi, si tot poporul era cu el, si el nu
stia, ca sunt p�nditori ascunsi asupra lui dinapoia cetatii.
15. Iar Isus si tot Israilul s-au tras �napoi ca si cum le-ar fi fost
frica, si au fugit pe calea care merge catre pustie.
16. Si s-a �ntarit tot poporul si alerga dupa ei, si gonind dinapoi pe fiii
lui Israil, s-au departat de cetate.
17. Si nici unul n-a ramas �n Ghe si �n Vetil, care sa nu alerge dupa fiii
lui Israil, si las�nd cetatea deschisa, au gonit pe fiii lui Israil.
18. Si au zis Domnul catre Isus: �ntinde m�na ta cu darda ta ce este �n
m�na ta, asupra cetatii, ca �n m�inile tale o am dat pe ea, si de la p�nda
p�nditorii sa se scoale degrab din locul lor, si a ridicat Isus m�na sa cu darda
asupra cetatii.
19. Si p�nditorii s-au sculat degrab din locul lor, si au iesit, c�nd a
�ntins Isus m�na, si au intrat �n cetate, si o au luat, si grabind au aprins
cetatea cu foc.
20. Si caut�nd �napoi locuitorii Gheii vedeau fumul �nalt�ndu-se din cetate
spre cer, si numai aveau unde fugi �ncoace sau �ncolo, ca poporul, care fugea de
ei catre pustie, s-au �ntors asupra celor ce-i goneau.
21. Si vaz�nd Isus si tot Israilul, ca au luat p�nditorii cetatea si cum se
�nalta fumul cetatii p�na la cer, s-au �ntors si au lovit pe barbatii Gheii.
22. Si acestia iesira din cetate �ntru �nt�mpinarea lor, s-au facut �n
mijlocul taberei lui Israil, acestia fiind unii de o parte si altii de alta.
23. Si i-au ucis pe ei, p�na ce n-a ramas dintre ei m�ntuit, nici scapat,
si pe �mparatul Gheii l-au prins viu, si l-au adus la Isus,
24. Si a fost dupa ce au �ncetat fiii lui Israil, omor�nd pe toti cei din
Ghe si pe cei din c�mpuri si pe cei din munte unde-i gonise pe ei, si au cazut
toti �n ascutisul sabiei p�na ce s-au sf�rsit, s-au �ntors Isus �n Ghe si o a
batut cu ascutisul sabiei.
25. Si au fost toti cei ce au cazut �n ziua aceea de la barbat p�na la
femeie douasprezece mii toti cei ce locuiau �n Ghe.
26. Iar Isus nu si-a �ntors m�na sa, care o �ntinsese cu darda, p�na ce a
dat peirii pe toti cei ce locuiau �n Ghe.
27. Afara de dobitoacele si de prazile, care erau �n cetatea aceea, acestea
toate lorusi le-au �mpartit fiii lui Israil dupa porunca Domnului, cum au r�nduit
Domnul lui Isus.
28. Si a aprins Isus cetatea, si o a facut movila vesnica si nelocuita p�na
�n ziua aceasta.
29. Si pe �mparatul Gheii l-a sp�nzurat de un lemn str�mb, si a fost
sp�nzurat de lemn p�na seara, si c�nd a apus soarele a poruncit Isus de a lua
trupul lui de pe lemn, si l-a aruncat �n groapa la poarta cetatii, si a pus peste
el o gramada mare de pietre p�na �n ziua de astazi.
30. Atunci a zidit Isus jertfelnic Domnului Dumnezeului lui Israil �n
muntele Gheval.
31. �n ce chip a poruncit Moisi robului Domnului fiilor lui Israil, cum
este scris �n legea lui Moisi, jertfelnic de pietre �ntregi, peste care nu s-a pus
fier, si a adus acolo ardere de tot Domnului, si jertfa de m�ntuire.
32. Si a scris Isus pe pietre a doua lege din legea lui Moisi �naintea
fiilor lui Israil.
33. Si tot Israilul si batr�nii lor si judecatorii lor si carturarii lor
mergeau pe aproape de o parte si de alta �n preajma sicriului, si preotii Leviti
purtau sicriul legii Domnului si nemernicul si mosneanul; jumatate dintru ei erau
aproape de muntele Garizin, si jumatate dintru ei erau aproape de muntele Gheval,
dupa cum a poruncit Moisi robului Domnului, ca �nt�i sa binecuvinteze pe poporul
lui Israil.
34. Dupa acestea a citit Isus toate cuvintele legii acestia,
binecuv�ntarile si blestemurile, dupa cum erau scrise toate �n legea lui Moisi.
35. N-a fost cuv�nt din toate, c�te a poruncit Moisi lui Isus, care sa nu-l
fi citit Isus �n auzul la toata adunarea fiilor lui Israil, ca sa le auda barbatii
si femeile si pruncii si nemernicii cei ce mergeau cu Israil.

CAP. 9.
Gavaonitenii cu viclesug fac pace.

Iar dupa ce au auzit toti �mparatii Amoreilor cei dincolo de Iordan, cei de la
munte si cei de la c�mpie si cei de pe tot tarmul marii cei mari si cei de la
Andi-Livan si Heteii si Hananeii si Ferezeii si Eveii si Amoreii si Ghegheseii si
Ievuseii,
2. S-au adunat �mpreuna sa se bata toti cu Isus si cu Israil.
3. Iar cei ce locuieau �n Gavaon auzind toate, c�te au facut Domnul
Ierihonului si Gheii,
4. Au facut si ei �nselaciune, si si-au luat merinde, si gatindu-se au
luat saci vechi pe asini, si foi de vin vechi, rupti si c�rpiti.
5. Si �ncaltamintele si sandalele lor vechi si c�rpite �n picioarele lor,
si �mbracamintea lor pe ei vechi, si p�inile cele de merinde uscate, mucede si
sfar�mate.
6. Si au venit la Isus �n tabara lui Israil la Galgala si au zis catre
Isus si catre tot Israilul; din pam�nt departe am venit, si acum faceti cu noi
pace.
7. Si au zis fiii lui Israil catre ei: vedeti, ca nu cumva sa locuiti �n
pam�ntul, care se cuvine noua, si nu vom putea face cu voi pace.
8. Iar ei au zis catre Isus: robii tai suntem. Si a zis catre ei Isus: de
unde sunteti? Si de unde ati venit?
9. Si au raspuns ei: din pam�nt departe foarte au venit robii tai �ntru
numele Domnului Dumnezeului tau, ca am auzit numele lui si toate c�te au facut �n
Eghipet.
10. Si c�te au facut �mparatilor Amoreilor celor dincolo de Iordan: lui
Sion �mparatul Esevonului, si lui Og �mparatul Vasanului, care locuia �n Astarot
si �n Edrain.
11. Si auzind noi, au grait catre noi batr�nii nostri si toti cei ce
locuiesc pam�ntul nostru, zic�nd: luati-va merinde pe cale si mergeti �ntru
�nt�mpinarea lor, si sa graiti catre ei; robii vostri suntem, si acum faceti cu
noi pace.
12. Aceste p�ini care sa ne fie merinde pe cale, calde le-am luat din casa
noastra �n ziua, �n care am iesit sa venim la voi; iar acum iata s-au uscat si s-
au sfar�mat.
13. Si acesti foi de vin, c�nd i-am umplut, erau noi, si acum s-au rupt; si
hainele noastre si �ncaltamintele noastre acestea s-au �nvechit de calea cea multa
foarte.
14. Si au luat boierii din bucatele lor, si pe Domnul nu l-au �ntrebat.
15. Si a facut Isus pace cu ei, si a pus legatura cu ei, ca nu-i va omor�
pe ei, si li s-au jurat lor boierii adunarii.
16. Si a fost trec�nd trei zile dupa ce a pus legatura cu ei, si �ntru ei
locuiesc.
17. Si purcez�nd fiii lui Israil, a treia zi au venit la cetatile lor; iar
cetatile lor erau Gavaonul si Chefira si Virotul si cetatile Iarim.
18. Si nu i-au batut pe ei fiii lui Israil, pentru ca toti boierii adunarii
s-au jurat lor pe Domnul Dumnezeul lui Israil, si a c�rtit toata adunarea asupra
boierilor.
19. Si au zis boierii catre toata adunarea: noi ne-am jurat lor pe Domnul
Dumnezeul lui Israil, si acum nu putem sa ne atingem de ei.
20. Ci aceasta sa le facem, sa-i prindem pe ei si sa-i tinem vii, ca sa nu
fie peste noi m�nia Domnului pentru juram�ntul, cu care ne-am jurat lor.
21. Si au zis lor boierii sa fie vii si sa taie lemne, si sa care apa la
toata adunarea, dupa cum le-au zis lor boierii.
22. Si i-a chemat pe ei Isus, si le-a zis lor: pentru ce m-ati �nselat,
zic�nd: departe suntem de voi foarte; iar voi sunteti dintre cei ce locuiesc �ntru
noi.
23. Si acum blestemati sa fiti, sa nu lipseasca dintre voi rob, nici
taietor de lemne, nici purtator de apa mie si Dumnezeului meu.
24. Si ei au raspuns lui Isus, zic�nd: pentru ca cu adevarat s-au spus
noua, ca au fagaduit Domnul Dumnezeul tau lui Moisi slugii sale, sa va dea voua
pam�ntul acesta, si sa ne pierdeti pe noi, si pe toti cei ce locuiesc pe el de la
fata voastra, si ne-am speriat foarte pentru viata noastra; de frica voastra am
facut lucrul acesta.
25. Si acum, iata noi suntem supusi voua, precum va place si precum vi se
pare, faceti cu noi.
26. Si le-a facut lor asa, si i-a scos pe ei Isus �n ziua aceea din m�na
fiilor lui Israil, si nu i-au omor�t pe ei.
27. Si i-a pus pe ei Isus �n ziua aceea taietori de lemne si purtatori de
apa, la toata adunarea si la jertfelnicul lui Dumnezeu; pentru aceea cei ce
locuiau �n Gavaon, s-au facut taietori de lemne si purtatori de apa la
jertfelnicul lui Dumnezeu p�na �n ziua de astazi, si la locul care l-ar alege
Domnul.

CAP. 10.
Isus biruieste pe Amoniti cu minune.

Iar auzind Adonivezec �mparatul Ierusalimului, cum ca Isus a luat Ghe si o a

stricat, cum a facut Ierihonului si �mparatului lui, asa a facut si Gheii si
�mparatului ei; si cum ca cei ce locuiau �n Gavaon de buna voie au mers la Isus si
la Israil, si au ramas �n mijlocul lor,
2. S-a temut foarte pentru ca stia cum ca Gavaonul este cetate mare, ca
una din mitropolii, si toti oamenii ei tari.
3. Si a trimis Adonivezec �mparatul Ierusalimului la Elam �mparatul
Hevronului si la Fidon �mparatul Ierimutului si la Ieta �mparatul Lahisului si la
Davir �mparatul Odolamului, zic�nd:
4. Suiti-va la mine si-mi ajutati, si sa batem Gavaonul, caci s-a �nchinat
lui Isus si fiilor lui Israil.
5. Si s-au suit acei cinci �mparati ai Amoreilor: �mparatul Ierusalimului
si �mparatul Hevronului si �mparatul Ierimutului si �mparatul Lahisului si
�mparatul Odolamului, ei si tot poporul lor; si au �nconjurat Gavaonul si-l
bateau.
6. Iar locuitorii Gavaonului au trimis la Isus �n tabara lui Israil �n
Galgala, zic�nd: sa nu-ti tragi m�inile tale de catre robii tai, suie-te la noi
degrab, si ne ajuta si ne m�ntuieste pe noi, ca s-au adunat asupra noastra toti
�mparatii Amoreilor, care locuiesc la munte.
7. Si s-au suit Isus din Galgala, el si tot poporul cel razboinic cu
d�nsul, tot cel cu putere tare.
8. Si au zis Domnul catre Isus: sa nu te temi de ei ca �n m�inile tale i-
am dat pe ei; nimeni dintru ei nu va sta �naintea voastra.
9. Si �n vremea aceea a sosit Isus asupra lor fara de veste, ca toata
noaptea a venit din Galgala.
10. Si i-au facut pe ei Domnul de s-au speriat de fata lui Israil, si i-au
batut pe ei Domnul bataie mare la Gavaon; si i-au gonit pe ei pe calea suisului
Vitoronului, si i-au taiat pe ei p�na la Azica si p�na la Machida.
11. Si c�nd fugeau ei de catre fata fiilor lui Israil la pogor�sul
Vitoronului, Domnul au aruncat peste ei pietre mari de grindina din cer p�na la
Azica, si mai multi au fost cei ce au murit de pietrele cele de grindina, dec�t
cei ucisi de sabiile fiilor lui Israil �n razboi.
12. Atunci a grait Isus catre Domnul �n ziua, �n care au dat Dumnezeu pe
Amoreu supus fiilor lui Israil, c�nd i-au batut pe ei la Gavaon, si s-au surpat de
la fata fiilor lui Israil; si a zis Isus sa stea soarele spre Gavaon si luna pe
valea Aialonului.
 13. Si au statut soarele si luna, cu starea p�na c�nd au facut Dumnezeu
izb�nda asupra vrajmasilor lor. Au nu este aceasta scrisa �n cartea dreptului? Si
a statut soarele �n mijlocul cerului, si n-a mers catre apus cu sf�rsitul unei
zile.
14. Si nici mai �nainte, nici dupa aceea n-a fost zi ca aceasta ca sa
asculte Domnul de cuv�ntul omului, pentru ca au batut Domnul razboi �mpreuna cu
Israil.
15. Si s-a �ntors Isus si tot Israilul �mpreuna cu el la tabara �n Galgala.
16. Si au fugit acestia cinci �mparati, si s-au ascuns �n pestera cea din
Machida.
17. Si s-a spus lui Isus, zic�nd: s-au aflat acei cinci �mparati ascunsi �n
pestera cea din Machida.
18. Si a zis Isus: pravaliti pietre mari pe gura pesterii, si puneti la ele
oameni, sa-i pazeasca pe ei.
19. Iar voi nu stati aici, ci goniti dinapoi pe vrajmasii vostri, si
apucati-i de la spate, si nu va fie mila de ei, si nu-i lasati pe ei sa intre �n
cetatile lor, ca i-au dat Domnul Dumnezeul nostru �n m�inile noastre.
20. Si a fost dupa ce au �ncetat Isus si fiii lui Israil a taia pe ei cu
taiere mare foarte p�na ce s-au sf�rsit, si cei ce au scapat dintre ei au intrat
�n cetati tari,
21. S-a �ntors tot poporul la Isus �n Machida si �n tabara sanatosi, si
nimeni n-a �ndraznit a cr�cni cu limba sa �mpotriva fiilor lui Israil.
22. Si au zis Isus: deschideti pestera si scoateti pe cei cinci �mparati
din pestera.
23. Si au facut asa, si au scos pe cei cinci �mparati din pestera, pe
�mparatul Ierusalimului si pe �mparatul Hevronului si pe �mparatul Ierimutului si
pe �mparatul Lahisului si pe �mparatul Odolanului.
24. Si dupa ce i-au scos pe ei la Isus, a chemat Isus pe tot Israilul si pe
capitanii cei de razboi, care venise cu el, si le-a zis: mergeti �nainte si puneti
picioarele voastre pe grumazii lor, si merg�nd au pus picioarele sale pe grumazii
lor.
25. Si a zis Isus catre ei: nu va temeti de ei, nici va spaim�ntati,
�mbarbatati-va si va �ntariti, ca asa va face Domnul tuturor vrajmasilor vostri,
cu care voi va veti bate.
26. Si i-a batut pe ei Isus dupa aceea, si i-a omor�t sp�nzur�ndu-i de
cinci lemne, si au fost sp�nzurati de lemne p�na seara.
27. Si a fost la apusul soarelui a poruncit Isus, si i-au luat pe ei de pe
lemne, si i-au aruncat �n pestera �n care fugise, si a rasturnat pe pestera pietre
mari p�na �n ziua de astazi.
28. Si �ntr-aceeasi zi a luat Machida, si cu ascutisul sabiei a omor�t pe
locuitorii ei si pe �mparatul ei, si o a surpat pe ea; si tot ce era viu �ntr-
�nsa, si nimeni n-a ramas �ntru ea scapat si m�ntuit, si cu �mparatul Machidei a
facut, �n ce chip a facut cu �mparatul Ierihonului.
29. Si s-a dus Isus si tot Israilul cu el de la Machida la Venva, si a dat
razboi asupra Levnei.
30. Si o au dat Domnul si pe ea �n m�inile lui Israil, si o a luat si pe ea
si pe �mparatul ei, si a omor�t pe locuitorii ei cu ascutisul sabiei, si tot ce
era viu �ntr-�nsa; n-a ramas �ntr-�nsa nici unul m�ntuit si scapat; si cu
�mparatul ei a facut �n ce chip a facut cu �mparatul Ierihonului.
31. Si s-a dus Isus si tot Israilul cu el de la Levna la Lahis, si l-a
�nconjurat, si a dat razboi asupra lui.
32. Si au dat Domnul Lahisul �n m�inile lui Israil si l-a luat a doua zi,
si pe locuitorii cei dintr-�nsul i-a omor�t cu ascutisul sabiei, si cetatea o a
stricat, precum a facut cu Levna.
33. Atunci s-a suit Elam �mparatul Gazerului sa ajute Lahisului, si l-a
batut Isus cu ascutisul sabiei si pe poporul lui, de n-a ramas dintr-�nsii nici
unul m�ntuit si scapat.
34. Si s-a dus Isus si tot Israilul de la Lahis la Eglon, si o a
�nconjurat, si o a batut pe ea, si o au dat pe ea Domnul �n m�inile lui Israil.
35. Si o a luat pe ea �n ziua aceea, si o a taiat pe ea cu ascutisul
sabiei, si tot ce era viu �ntr-�nsa a omor�t �n ziua aceea, cum a facut Lahisului.
36. Si s-a dus Isus si tot Israilul cu el de la Eglon la Hevron, si o a
�nconjurat.
37. Si o a luat pe ea, si o a taiat cu ascutisul sabiei, si pe �mparatul ei
si toate satele ei, si tot ce era viu �ntr-�nsa nimic n-a scapat, �n ce chip a
facut Eglonului, si o a stricat pe ea si toate c�te era �ntr-�nsa.
38. Si s-a �ntors Isus si tot Israilul cu el la Davir, si �nconjur�ndu-o o
a luat.
39. Si pe �mparatul ei si toate satele ei le-a taiat cu ascutisul sabiei,
si o a stricat pe ea, si tot ce era viu �n ea a omor�t, si n-a lasat pe nimeni
m�ntuit, �n ce chip a facut Hevronului si �mparatului lui, asa a facut Davirei si
�mparatului ei, �n ce chip a facut Levnei si �mparatului ei.
40. Si a batut Isus tot pam�ntul muntelui si Naghevul si c�mpiea si
Asidotul si pe toti �mparatii lor, n-a lasat nimic scapat, ci tot ce era viu a
omor�t precum au poruncit Domnul Dumnezeul lui Israil.
41. Asa i-a omor�t pe ei Isus din Kadis-Varni p�na la Gaza tot pam�ntul
Goson p�na la Gavaon.
42. Si pe toti �mparatii lor si pam�ntul lor l-a luat Isus odata; ca Domnul
Dumnezeul lui Israil au batut razboi �mpreuna cu Israil.
43. Si s-a �ntors Isus si tot Israilul cu d�nsul �n tabara la Galgala.

CAP. 11.
St�rpirea Hananeilor.

Iar Iavis �mparatul Asorului daca a auzit acestea, a trimis la Iovav �mparatul
Madonului si la �mparatul Semeronului si la �mparatul Ashiafului,
2. Si la �mparatii cei de catre Sidonul cel mare, la munte si la Arav �n
preajma Khenerotului si la c�mpie si la Nefedor,
3. Si la Hananeii cei de pe marginea marii de catre rasarit si la Amoreii
cei de pe marginea marii si la Hetei si la Ferezei si la Ievuseii cei din munte si
la Eveii cei ce locuiesc la poalele Ierihonului �n pam�ntul Masifa.
4. Si au iesit ei si �mparatii lor cu ei, si popor mult, ca nisipul de pe
marginea marii de multi, si cai si care multe foarte.
5. Si s-au �mpreunat toti �mparatii acestia, si s-au str�ns �ntr-un loc,
si au tabar�t la apa Meron sa se bata cu Israil.
6. Si au zis Domnul catre Isus: sa nu te temi de fata lor, ca m�ine �n
ceasul acesta eu pe ei pe toti voi da striviti �naintea lui Israil, cailor le vei
taia vinele, si carele le vei arde cu foc.
7. Si a venit Isus si tot poporul cel razboinic cu d�nsul asupra lor la
apa Meron fara de veste, si au navalit peste ei �n munte.
8. Si i-au dat pe ei Domnul �n m�na lui Israil, si taindu-i i-a gonit p�na
la Sidonul cel mare si p�na la apa Masrefot si p�na la c�mpurile Masifa dinspre
rasarit, si i-a taiat pe ei p�na n-a ramas dintru ei m�ntuit si scapat.
9. Si le-a facut lor Isus, �n ce chip i-au poruncit lui Domnul, cailor lor
le-a taiat vinele, si carele lor le-a ars cu foc.
10. Si s-a �ntors Isus �n vremea aceea si a luat pe Asor, si pe �mparatul
ei l-a ucis cu sabia. Si mai �nainte Asorul stap�nea peste toti �mparatii acestia.
11. Si a omor�t cu ascutisul sabiei tot sufletul din cetate, si i-a pierdut
pe toti, si n-a ramas �ntr-�nsa nimic ce era viu, si pe Asor o a ars cu foc.
12. Si toate cetatile �mparatilor acestora, si pe toti �mparatii lor i-a
prins Isus si i-a ucis cu ascutisul sabiei, si i-a pierdut, �n ce chip a r�nduit
Moisi robul Domnului.
13. Iar toate cetatile cele santuite nu le-a ars Israil, fara numai singura
cetatea Asor o a ars Isus.
14. Si toate prazile ei si toate dobitoacele le-au �mpartit lorusi fiilor
lui Israil; iar pe ei pe toti i-au omor�t cu ascutisul sabiei, n-au lasat dintre
ei nimic ce era viu.
15. Precum au poruncit Domnul lui Moisi robului sau, si precum Moisi a
poruncit lui Isus, n-a lasat nimic din toate c�te au poruncit Domnul lui Moisi.
16. Si a luat Isus tot pam�ntul de munte si tot pam�ntul Naghev si tot
pam�ntul Goson si c�mpul si cel de catre apus si muntele lui Israil si c�mpiile
cele de catre munte.
17. De la muntele Helha care se suie la Siir p�na la Valagad, si c�mpul
Livanului sub muntele Ermonului, pe toti �mparatii lor i-a prins si i-a batut si
i-a omor�t.
18. Si zile multe a facut Isus razboi cu toti �mparatii acestia.
19. Si n-a fost cetate, care sa n-o fi luat fiii lui Israil, afara de Evei,
care locuiau �n Gavaon, toate le-au luat cu razboi.
20. Ca de la Domnul a fost sa se �ntareasca inima lor a iesi la razboi
asupra lui Israil, ca sa-i piarda pe ei pe toti, si sa nu aiba nici o mila, ci ca
sa piara, precum au zis Domnul catre Moisi.
21. Si a venit Isus �n vremea aceea, si a taiat pe Enachimii cei de la
munti din Hevron si din Davir si din Anavot si din muntele lui Israil si al lui
Iuda �mpreuna cu cetatile lor, si i-au pierdut pe ei Isus.
22. Nu s-au lasat fiii lui Israil din Eenachimi, fara numai �n Gaza si �n
Ghet si �n Aseldot au ramas.
23. Si a luat Isus tot pam�ntul acela, precum au poruncit Domnul lui Moisi,
si i-au dat mostenire lui Israil �mpartindu-l �ntru semintiile lor, si s-a
odihnit pam�ntul de razboi.

CAP. 12.
�nvingerea �mparatilor.

Si acestia sunt �mparatii pam�ntului, pe care i-au batut fiii lui Israil, si au
mostenit pam�ntul lor dincolo de Iordan catre rasaritul soarelui, de la valea
Arnonului p�na la muntele Ermonului, si tot pam�ntul Aravei de catre rasarit.
2. Pe Sion �mparatul Amoreilor, care locuia �n Esevon, si stap�nea de la
Aroir, care este la marginea vaii Arnonului de o parte de vale, si jumatate de
Galaad p�na la p�r�ul Iavocului, hotarele fiilor lui Amon.
3. Si Arava, p�na la marea Heneret spre rasarit, si p�na la marea Aravei,
marea Sarata, de la rasarit pe calea cea catre Vitsimot, de la Teman, care este
sub Asidot, Fasga.
4. Si pe Og �mparatul Vasanului cel ce ramasese din uriasi, care locuiau
�n Astarot si �n Edrain.
5. Si au stap�nit de la muntii Ermonului si de la Selca si tot pam�ntul
Vasanului p�na la hotarele Ghesuri si ale Mahati si jumatate de Galaad p�na la
hotarele lui Sion �mparatul Esevonului.
6. Moisi sluga Domnului, si fiii lui Israil i-au omor�t pe ei, si l-a dat
Moisi sluga Domnului mostenire lui Ruvim si lui Gad si la jumatate din neamul lui
Manasi.
7. Si acestia sunt �mparatii Amoreilor, pe care i-au ucis Isus si fiii lui
Israil dincoace de Iordan la marea Valagad �n c�mpul Livanului si p�na la muntele
Alog, care se suie spre Siir, si a dat Isus pe acela semintiilor lui Israil
mostenire dupa sortii lor.
8. �n munte si �n c�mp si �n Arava si �n Asidot si �n pustie si �n Naghev,
pe Heteu si pe Amoreu si pe Hananeu si pe Ferezeu si pe Eveu si pe Ievuseu.
9. Pe �mparatul Ierihonului si pe �mparatul Gheii, care este aproape de
Vetil.
10. Pe �mparatul Ierusalimului si pe �mparatul Hevronului.
11. Pe �mparatul Ierimutului, pe �mparatul Lahisului.
12. Pe �mparatul Eglomului, pe �mparatul Gazerului.
13. Pe �mparatul Gavirului, pe �mparatul Gaderului.
14. Pe �mparatul Ermatului, pe �mparatul Aredului.
15. Pe �mparatul Levnei, pe �mparatul Odolamului.
 16. Pe �mparatul Machidei, pe �mparatul Vedilului, pe �mparatul Tafodului.
17. Pe �mparatul Eferului, pe �mparatul Afecului, pe �mparatul Lezaronului.
18. Pe �mparatul Madonului, pe �mparatul Azorului.
19. Pe �mparatul Zamvronului, pe �mparatul Ahazafului.
20. Pe �mparatul Atanahului, pe �mparatul Maghedonului.
21. Pe �mparatul Chidesului.
22. Pe �mparatul Iecomului lui Hermel.
23. Pe �mparatul Ador al lui Nafatedor, pe �mparatul Goim al Gheligheiii.
24. Pe �mparatul Tersei, toti �mparatii acestia treizeci si unul.

CAP. 13.
�mpartirea pam�ntului.

Si Isus fiind batr�n si �ndelungat �n zile, au zis Domnul catre el: tu ai

�mbatr�nit, ai �ndelungat �n zile, si pam�nt ram�ne foarte mult, care sa se
�mparteasca mostenire.
2. Si acesta este pam�ntul, care ram�ne: hotarele Filisteilor si tot
Ghesuri si Hananeul.
3. De la cel nelocuit de catre fata Eghiptului, p�na la hotarele
Acaronului de-a st�nga Hananeilor, se socotesc cele cinci Domnii a Filisteilor: a
Gazeului, a Azotului, a Ascalonitului, a Ghetteului si a Caronitului.
4. Si Eveul: de la Teman tot pam�ntul Hanaan �n preajma Gazei, si
Sidonenii p�na la Afec, p�na la hotarele Amoreilor.
5. Si tot pam�ntul Galiatului Finistimului, si tot Livanul de la rasaritul
soarelui de la Galgala sub muntele Ermonului, p�na la intrarea Ematului.
6. Toti cei ce locuiesc �n muntele acela de la Livan p�na la Maseret
Mamfomaim, pe toti Sidonenii eu �i voi prinde dinaintea fetei fiilor lui Israil,
numai sa-i �mpartesti cu sorti lui Israil, �n ce chip am poruncit tie.
7. Si acum �mparteste pam�ntul acesta cu sorti mostenire celor noua
semintii, si jumatatii semintiei lui Manasi, de la Iordan p�na la marea cea mare
dinspre apusul soarelui, da-l lor, marea cea mare va fi hotar.
8. Iar celor doua semintii, si jumatatii din semintia lui Manasi, celor ce
sunt cu el, lui Ruvim si lui Gad le-a dat Moisi dincolo de Iordan catre rasaritul
soarelui a dat lor Moisi sluga Domnului.
9. De la Aroir, care este pe tarmurile vaii Arnonului si cetatea cea
dintre vale, si tot sesul de la Medavan p�na la Divon.
10. Si toate cetatile lui Sion �mparatul Amoreilor, care a �mparatit �n
Esevon p�na la hotarele fiilor lui Amon.
11. Si Galaatita si hotarele Ghesurului si ale Mahatului, si tot muntele
Ermonului si toata Vasanita p�na la Selha.
12. Toata �mparatia lui Og �n Vasanita, care a �mparatit �n Astarot si �n
Edrain, acesta a ramas din uriasi, si l-a batut pe el Moisi si l-a pierdut.
13. Si n-au pierdut fiii lui Israil pe Ghsuri si pe Mahati si pe Hananeu,
si a locuit �mparatul Ghesuri si Mahati, �ntru fiii lui Israil p�na �n ziua de
astazi.
14. Numai semintiei lui Levi nu s-a dat mostenire, Domnul Dumnezeul lui
Israil el este mostenirea lor, dupa cum au zis lor Domnul. Si aceasta este
�mpartirea, care o a facut Moisi fiilor lui Israil �n Aravotul lui Moav dincolo de
Iordan dinspre Ierihon.
15. Si l-a dat Moisi semintiei fiilor lui Ruvim dupa familiile lor.
16. Si au fost hotarele lor de la Aroir, care este de catre fata vaii
Arnonului, si cetatea cea din valea Arnonului, si tot sesul p�na la Medava.
17. Esevonul si toate cetatile cele din ses, si Devonul si Vamodvaalul si
casele Veelvot.
18. Si Essai si Kadimotul si Mefaatul.
19. Si Caraitimul si Sevan si Serda si Siorul �n muntele Enac.
20. Si Vetfogor si Asidot, Fesga si Vitsimut.
21. Si toate cetatile sesului si toata �mparatia lui Sion �mparatul
Amoreilor, care a �mparatit �n Esevon, pe care l-a batut Moisi, si �mpreuna cu el
si pe povatuitorii lui Madiam si pe Evi si pe Rocon si pe Sur si pe Ur si pe Revec
boierii lui Sion, pe cei ce locuiau pam�ntul.
22. Si pe Valaam vrajitorul feciorul lui Veor l-au ucis fiii lui Israil cu
sabia la �nfr�ngere.
23. Si a fost hotarul fiilor lui Ruvim Iordanul, aceasta este mostenirea
fiilor lui Ruvim, dupa familiile lor, cetatile lor si satele lor.
24. Si a dat Moisi fiilor lui Gad mostenire dupa familiile lor.
25. Si a fost hotarul lor Hazirul, toate cetatile lui Galaad si jumatate
din pam�ntul fiilor lui Amon p�na la Aroir, care este de catre fata Ravatei.
26. Si de la Esevon p�na la Aravot catre Masifa si Votanim si Maan p�na la
hotarele Davirului.
27. Si Enemec si Vitaram si Vitanamra si Sochota si Safon si cealalta
�mparatie a lui Sion �mparatul Esevonului, si Iordanul va fi hotar la partea marii
Heneret dincolo de Iordan spre rasarit.
28. Aceasta este mostenirea fiilor lui Gad dupa familiile lor, cetatile si
satele lor.
29. Si a dat Moisi mostenire si la jumatate din semintia lui Manasi, si au
fost a jumatatii semintii fiilor lui Manasi dupa popoarele lor.
30. Si au fost hotarele lor de la Maanain, si toata �mparatia Vasanului, si
toata �mparatia lui Og �mparatul Vasanului, si toate satele Iair, care sunt �n
pam�ntul Vasanitidei sasezeci de cetati.
31. Si jumatate Galaad si Astarot si Edrain, cetatile �mparatiei lui Og �n
Vasan, s-au dat fiilor lui Mahir fiul lui Manasi, si la jumatate din fiii lui
Mahir fiul lui Manasi dupa familiile lor.
32. Acestea sunt, care le-a dat Moisi �n Aravot Moav mostenire dincolo de
Iordan catre Ierihon dinspre rasarit.
33. Iar semintiei lui Levi nu i-a dat Moisi mostenire; Domnul Dumnezeul lui
Israil, el este mostenirea lor, �n ce chip au grait lor.

CAP. 14.
Mostenirea lui Haleb.

Acestia sunt din fiii lui Israil, care au mostenit �n pam�ntul lui Hanaan, carora
le-a �mpartit mostenire Eleazar preotul si Isus fiul lui Navi, si capeteniile
parintesti ale semintiilor fiilor lui Israil.
2. Cu sorti a �mpartit mostenirea, cum au poruncit Domnul prin m�na lui
Isus, celor noua semintii, si la jumatate de semintie.
3. Pentru ca la doua semintii si la jumatate din semintia lui Manasi a
fost dat Moisi mostenire dincolo de Iordan. Iar Levitilor nu le-au dat mostenire
�ntru d�nsii.
4. Ca fiii lui Iosif erau doua semintii: Manasi si Efraim, si Levitilor nu
s-au dat parte �n pam�nt, fara numai cetati de locuit si locurile cele de prin
prejurul cetatilor, pentru vitele si dobitoacele lor.
5. �n ce chip au poruncit Domnul lui Moisi, asa au facut fiii lui Israil,
si au �mpartit pam�ntul.
6. Si au venit fiii lui Iuda la Isus �n Galgala si au zis catre el Halev
fiul lui Iefoni Chinezeul: tu stii cuv�ntul, care l-au grait Domnul catre Moisi
omul lui Dumnezeu pentru mine si pentru tine �n Kadis Varni.
7. Ca eram de patruzeci de ani, c�nd m-a trimis Moisi robul lui Dumnezeu
din Kadis Varni sa iscodesc pam�ntul acesta, si i-am raspuns lui cuv�nt dupa
g�ndul lui.
8. Fratii mei cei ce s-au suit �mpreuna cu mine au mutat inima poporului,
iar eu am adaugat a urma Domnului Dumnezeului meu.
9. Si s-a jurat Moisi �n ziua aceea zic�nd: pam�ntul, pe care te-ai suit
tu, va fi mostenirea ta si a fiilor tai �n veci, pentru ca ai adaugat a urma
Domnului Dumnezeului nostru.
10. Si acum iata m-au tinut viu Domnul, precum au zis, patruzeci si cinci
de ani sunt acum de c�nd au grait Domnul cuv�ntul acesta catre Moisi, c�nd umbla
Israil prin pustie, si acum iata de optzeci si cinci de ani sunt eu astazi.
11. Si sunt �nca tare, ca si c�nd m-a trimis Moisi, asa pot si acum si a
intrat si a iesit la razboi.
12. Si acum cer de la tine muntele acesta, dupa cum au zis Domnul �n ziua
aceea, ca tu ai auzit cuv�ntul acesta �n ziua aceea, si acum sunt acolo Enachimi,
cetati mari si tari; deci de va fi Domnul cu mine, voi pierde pe ei, precum au zis
mie Domnul.
13. Si l-a binecuv�ntat pe el Isus, si a dat Hevronul mostenire lui Halev
feciorul lui Iefoni Chinezeul.
14. Si de atunci p�na �n ziua de astazi Hevronul a fost mostenire lui Halev
fiul lui Iefoni Chinezeul, pentru ca el a ascultat porunca Domnului Dumnezeului
lui Israil.
15. Iar numele Hevronului mai �nainte era: cetatea lui Arvo, Mitropolia
celor din Enachimi, si pam�ntul a �ncetat de razboi.

CAP. 15.
Hotarele si cetatile semintiei lui Iuda.

Iar mostenirea semintiei lui Iuda dupa popoarele lor a fost, de la hotarele
Idumeii si de la pustia Sin catre amiazazi, p�na la Cadis catre rasarit.
2. Si au fost hotarele lor de la ameazazi p�na la latura marii celei
sarate de la piscul, ce vine spre amiazazi.
3. Si merge �n preajma suirii Acravinilor, si iese afara la Sena, si suie
de la amiazazi spre Cadis Varni, si iese la Esron, si se suie �n Addara, si merge
spre apusul Cadis.
4. Si merge spre Selmona, si iese p�na la valea Eghipetului, si se vor
sf�rsi hotarele lui la mare; acestea sunt hotarele lor de catre amiazazi.
5. Iar hotarele de catre rasarit, toata marea cea sarata p�na la partea
Iordanului. Iar hotarele lor de catre miazanoapte, de la piscul marii si de la
partea Iordanului,
6. Se suie hotarele spre Vetagla, si merg spre miazanoapte aproape de
Vetarava, si se suie hotarele peste pietrele lui Veon feciorul lui Ruvim.
7. Si se �ntind hotarele de la Davirah din valea lui Ahor, si se pogoara
spre miazanoapte catre Galgala, care este �n preajma dealului Adamin, dinspre
rasaritul vaii, si iese hotarul spre apa f�nt�nii soarelui, si se sf�rsesc la
f�nt�na lui Roghil.
8. Si se suie hotarele la valea Enom spre rasaritul lui Ievus de catre
amiazazi, acesta este Ierusalimul, si se suie hotarele pe v�rful muntelui, celui
din fata vaii Enomului catre mare, care este de latura pam�ntului Rafain catre
miazanoapte.
9. Si trece hotarul din v�rful muntelui catre izvorul apei Nao, si trece
prin satele muntelui Efronului, si se va abate Hotarul la Vaal, aceasta este
cetatea Iarim.
10. Si de la Vaal va trece hotarul la mare si la muntele Sir, si va trece
catre rasarit cetatea Iarim de catre miazanoapte, aceasta este Hasalon, si se va
pogor� la cetatea soarelui, si va trece spre amiazazi.
11. Si va trece hotarul spre rasaritul Acaronului de catre miazanoapte, si
vor trece hotarele la Socharon, si vor trece muntele pam�ntului Vaalan spre
amiazazi, si va trece la Levna, si vor iesi hotarele la mare.
12. Si hotarele lor de catre apus vor fi marea cea mare; acestea sunt
hotarele fiilor lui Iuda �mprejur dupa familiile lor.
13. Si lui Halev feciorul lui Iefoni i-a dat parte �n mijlocul fiilor lui
Iuda dupa cum au poruncit Dumnezeu, si i-a dat Isus lui cetatea Arvoc Mitropolia
lui Enac, aceasta este Hevronul.
14. Si a pierdut de acolo Halev feciorul lui Iefoni pe cei trei feciori ai
lui Enac: pe Susi si pe Tolman si pe Ahaman.
15. Si de acolo s-au suit Halev la cei ce locuiau �n Davir, iar muntele
Davirului mai �nainte era cetatea carturarilor.
16. Si a zis Halev: cine va bate si va lua cetatea carturarilor si o va
stap�ni, voi da lui femeie pe Ashan fata mea.
17. Si o a luat Gotoniil feciorul lui Chenez fratele cel mai t�nar al lui
Halev, si i-a dat lui femeie pe Ashan fata sa.
18. Si a fost c�nd a purces ea, si s-a sfatuit cu d�nsul, zic�nd: cere-voi
de la tatal meu tarina, si a strigat de pe asin, si a zis catre ea Halev: ce-ti
este tie?
19. Ea i-a raspuns lui, da-mi mie binecuv�ntare, ca pam�nt sec mi-ai dat
mie, da mie si isvoarele apelor, si i-a dat ei isvoarele cele de sus si isvoarele
cele de jos.
20. Aceasta este mostenirea semintiei fiilor lui Iuda dupa popoarele lor.
21. Si au fost cetatile lor, cetatile semintiei fiilor lui Iuda din
marginile Edomului spre pustie: Caveseil, Eder, Iagur.
22. China, Dimona, Adada.
23. Chedes, Asor, Iedna.
24. Zif, Telem si Valod.
25. Asor cel nou si cetatile Esron, aceasta este Asor.
26. Amam, Sama si Molada, Asarsuar.
27. Asergada, Asemon si Vitveled.
28. Virsavee si Veziotia, cu satele lor si salasele lor.
29. Vala, Evem, Asem.
30. Eldolad, Seil, Erma.
31. Sechelac, Mediemena, Sasana.
32. Lavaot, Selim, Ein si Remon toate cetatile douazeci si noua cu satele
lor.
33. Iar �n c�mpie: Asdaol, Saraa, Asna.
34. Zano, Gnim, Tafua, Inaim.
35. Ierimut, Odolam, Soho, Azica.
36. Sevarim, Achedaim si Gadira, cu salasele lor paisprezece cetati cu
satele lor.
37. Sena, Adasan, Magdalgad.
38. Dalan, Masfa, Iehdail.
39. Lachis, Vasecat, Aglon.
40. Havvo, Lamas, Cadalis.
41. Gadirod, Vitagon, Noman si Machida, sasesprezece cetati, cu satele lor.
42. Levna, Ader, Asan.
43. Efta, Asanna, Nesiv.
44. Cheilam, Acziv si Marisa, noua cetati, cu satele lor.
45. Acaron cu satele ei, si salasele ei.
46. De la Acaron si �n marea Iemnad, si toate c�te sunt aproape de Esdot,
si satele lor.
47. Esdot si satele ei, si salasele ei, Gaza si satele ei si salasele ei,
p�na la p�r�ul Eghipetului si marea cea mare este hotarul ei.
48. Si la munte: Samir, Ieter, Soha,
49. Rena si cetatea carturarilor, aceasta este Davir.
50. Anav, Estemo, Anim.
51. Gosom, Hilu si Ghilo, unsprezece cetati, cu satele lor.
52. Erem, Ruma Esan.
53. Ianum, Vitfus, Afaca.
54. Amata, cetatea Arve, aceasta este Hevron si Sion, noua cetati cu
salasele lor.
55. Maon, Hermel, Ziv Etan.
56. Esreil, Egdaam, Zauna.
57. Echen, Gavva si Tamna, zece cetati, si satele lor.
58. Alue, Vetsur, Ghedor:
59. Maarot, Vetanam si Eltecheen, sase cetati si satele lor.
60. Teco, Evfrata, aceasta este Vitleem, Fagor, Etan, Culon, Tatam, Tovis,
Carem, Galem, Tetir, si Manoho, unsprezece cetati, si satele lor.
61. Cariatvoal, aceasta este cetatea Aremva, doua cetati, si salasile lor.
62. �n pustia Vidarava: Madiim, Zaha.
63. Nevdan, cetatile Sarii si Engadi, cetati sase, si satele lor.
64. Iar Ievuseul locuia �n Ierusalim, si fiii lui Iuda n-au putut sa-i
piarda pe ei, si a locuit Ievuseul �n Ierusalim cu fiii lui Iuda p�na �n ziua
aceasta.

CAP. 16.
Cetatile fiilor lui Efraim.

Iar hotarele fiilor lui Iosif de la Iordan �n preajma Ierihonului de catre

rasarit: pustia care se suie de la Ierihon spre muntele Vetil.
2. Si iese din Vetil �n Luza, si trece peste hotarele Ahataratului.
3. Si se pogoara spre apus la hotarele Efleti, p�na la hotarele
Vetoronului de jos, si p�na la Gaazer, si se sf�rsesc la mare.
4. Si au mostenit fiii lui Iosif, Efraim si Manasi.
5. Si au fost hotarele fiilor lui Efraim dupa popoarele lor, si au fost
hotarele mostenirii lor, de la rasarit Atarot, Adar, p�na la Vetoronul cel de sus
si Gazara.
6. Si trec hotarele spre apus �n Mahdot de la miazanoapte, si trec spre
rasarit �n Tinatasilo, si trec de la rasarit �n Ianoha.
7. Apoi se pogoara de la Ianoha �n Atarot si Narata, cu satele lor, si
trec spre Ierihon, si iese la Iordan.
8. Si de la Tafu, merg hotarele spre apus la p�r�ul Cana, si iese la mare.
Aceasta este mostenirea neamului lui Efraim dupa popoarele lor.
9. Si cetatile cele osebite fiilor lui Efraim �ntru mostenire fiilor lui
Manasi, toate cetatile, si satele lor.
10. Si n-a pierdut Efraim pe Hananeul, care locuia �n Gazer, si a locuit
Hananeul �ntru Efraim p�na �n ziua aceasta, si a fost supus, p�na c�nd s-a suit
Faraon �mparatul Eghipetului, si a luat cetatea, si o a ars cu foc, si pe Hananei,
si pe Ferezei, si pe cei ce locuiau �n Gazer i-au taiat, si o a dat pe ea Faraon
zestre fetei sale.

CAP. 17.
Mostenirea jumatatii semintii lui Manasi.

Si au fost hotarele semintii fiilor lui Manasi, acesta este cel �nt�i nascut al
lui Manasi tatal lui Galaad, care a fost barbat razboinic, si a avut mostenire �n
Galaad si �n Vasan.
2. Si au fost celorlalti ai lui Manasi dupa popoarele lor fiilor lui
Aviezer si fiilor lui Elec si fiilor lui Iezriil si fiilor lui Sihem si fiilor lui
Efer si fiilor lui Semidai, acestia sunt fiii lui Manasi fiul lui Iosif barbati
dupa popoarele lor.
3. Iar Selpaad feciorul lui Efer, fiul lui Galaad, fiul lui Mahir, fiul
lui Manasi, n-avea feciori, ci numai fete; si acestea sunt numele fetelor lui
Selpaad: Maala, Nua, Egla, Melha si Tersa.
4. Si au venit �naintea lui Eleazar preotul, si �naintea lui Isus fiul lui
Navi si �naintea boierilor, zic�nd: Dumnezeu au poruncit prin m�na lui Moisi, sa
ni se dea noua mostenire �ntru fratii nostri. Si li s-au dat lor mostenire dupa
porunca Domnului �ntru fratii tatalui lor.
5. Si a cazut funia lor de la Anasa, si c�mpul Lavec din pam�ntul
Galaadului si al Vasanului, care este dincolo de Iordan.
6. Ca fetele feciorilor lui Manasi au mostenit mosie �ntru fratii sai;
iar pam�ntul Galaadului s-a facut mosie celorlalti fii ai lui Manasi.
 7. Si au fost hotarele fiilor lui Manasi de la Asir Matot Dilanat, care
este �naintea fetei fiilor lui Sihem, si merg spre hotarele lui Iamin si Iasiv, la
f�nt�na Taftot.
8. Ca lui Manasi s-a fost venit pam�ntul Tapfu, care este la hotarele lui
Manasi a fiilor lui Efraim.
9. Si s-au pogor�t hotarele la valea Canei catre amiazazi spre valea lui
Air, Terevintul lui Efraim �ntru cetatile lui Manasi si hotarele lui Manasi spre
miazanoapte la p�r�u, si marginea lui, marea.
10. Asa, ca mostenirea lui Efraim sa fie de catre amiazazi, si catre
miazanoapte lui Manasi, si am�ndoua sa le hotareasca marea, si de catre
miazanoapte sa se �mpreune cu Asir, si de catre rasarit cu Isahar.
11. Si va fi Manasi �ntru Isahar si �ntru Asir Vitsan si satele ei, si
Iavlaam si satele ei, si cei ce locuiesc �n Dor si satele ei, si cei ce locuiesc
�n Tanac si satele ei, si cei ce locuiesc �n Maghedo si satele ei, si a treia
parte din Nofet si satele ei.
12. Si n-au putut fiii lui Manasi sa strice cetatile acestea, si a �nceput
Hananeul a locui �n pam�ntul acesta.
13. Si a fost dupa ce s-au �ntarit fiii lui Israil, au supus pe Hananei,
iar nu i-au omor�t pe ei.
14. Si s-au pl�ns fiii lui Israil catre Isus, zic�nd: pentru ce ne-ai dat
noua o mosie si o parte, de vreme ce eu sunt popor mult, si Dumnezeu m-au
binecuv�ntat.
15. Si le-a zis lor Isus: de esti tu popor mult, suie-te la paduri, si-ti
curateste tie acolo loc, si �n pam�ntul Ferezeului si �ntr-al lui Rafain, de-ti
este tie str�mt muntele lui Efraim.
16. Si au zis fiii lui Israil: nu ne place noua muntele lui Efraim, ca,
calarime aleasa si fier are Hananeul, care locuieste �n pam�ntul Vetsan si �n
satele ei, si �n valea Esrael.
17. Si a zis Isus fiilor lui Israil, lui Efraim si lui Manasi, graind: de
esti tu popor mult si ai mare tarie, nu vei avea o mosie.
18. Ca padurea va fi a ta, ca padure este, si o vei curata, si vor fi ale
tale iesirile ei, ca vei pierde pe Hananeu, macar de are el calarime aleasa si
tare este, ca tu-l vei birui pe el.

CAP. 18.
Cetatile semintiei lui Veniamin.

Si s-a str�ns toata adunarea fiilor lui Israil �n Silo, si a �ntins acolo cortul
marturiei, si a fost pam�ntul supus lor.
2. Si au mai ramas din fiii lui Israil sapte semintii, care n-au fost luat
mostenire.
3. Si a zis Isus fiilor lui Israil: p�na c�nd va veti lenevi si nu intrati
sa mosteniti pam�ntul, care l-au dat voua Domnul Dumnezeul parintilor vostri.
4. Alegeti din fiecare semintie dintre voi trei barbati, ca sa-i trimit pe
ei, si scul�ndu-se, sa strabata pam�ntul si sa-l scrie pe el �naintea mea, ca sa-l
pot �mparti.
5. Si au venit la d�nsul, si le-au �mpartit lor sase parti, Iuda sa fie
hotar de catre amiazazi, si fiii lui Iosif sa le fie lor hotar de catre
miazanoapte.
6. Deci voi �mpartiti pam�ntul �n sase parti, si veniti aici al mine, ca
sa va scot voua sorti �naintea Domnului Dumnezeului nostru.
7. Ca fiii lui Levi n-au parte �ntru voi, ca preotia Domnului este partea
lor, si Gad si Ruvim si jumatate din semintia lui Manasi au luat mostenirea sa
dincolo de Iordan spre rasarit, care le-a dat lor Moisi robul Domnului.
8. Si scul�ndu-se barbatii aceia, s-au dus, si a poruncit Isus barbatilor
celor ce se ducea sa strabata pam�ntul zic�nd: mergeti si cercetati pam�ntul, si-l
strabateti si veniti la mine, ca aici �n Silo �naintea Domnului sa va scot voua
sorti.
 9. Si s-au dus barbatii acestia, si au umblat pam�ntul, si l-au vazut, si
scriind �ntr-o carte cetatile lui, l-au �mpartit �n sapte parti, si au venit la
Isus la tabara �n Silo.
10. Si a aruncat Isus sorti �n Silo �naintea Domnului, si a �mpartit acolo
Isus pam�ntul fiilor lui Israil dupa masurile lor.
11. Si a venit �nt�i soarta semintii fiilor lui Veniamin dupa popoarele
lor; si au iesit hotarele mosiilor lor �ntru fiii lui Iuda si �ntru fiii lui
Iosif.
12. Si au fost hotarele lor de catre miazanoapte de la Iordan, si se suie
din dosul Ierihonului spre miazanoapte, si suie prin munte catre apus, si iese la
pustia Veton.
13. Si de acolo trec hotarele la Luza din dosul Luzei spre rasarit, acesta
este Vetil, si pogoara hotarele de la Atarot Edar la muntele cel de catre amiazazi
de Vetoronul cel de jos.
14. Si trec hotarele, si �nconjura �n partea cea dinspre apus de la
amiazazi de la muntele cel de catre fata Vetoronului de la amiazazi, si iese la
Cariat Vaal, acesta este Cariatirin cetatea fiilor lui Iuda; aceasta este partea
de catre mare.
15. Iar partea cea dinspre amiazazi de catre partea Cariat Vaal, si trece
hotarul Gazin spre apus la f�nt�na apei, Naft.
16. Si pogoara hotarele pe partea muntelui, acesta este dinspre partea
cr�ngului fiului lui Enom, care este din partea Emec Rfaim de catre miazanoapte,
si se pogoara la Gheena dinapoia Ievuseii dinspre amiazazi si se pogoara la
f�nt�na Roghil.
17. Si trec�nd catre miazanoapte ajunge la izvorul Sames, si trece la
Galiot, care este �n preajma suisului Edomin, si pogoara la piatra Vaan a fiilor
lui Ruvim.
18. Si trece pe dinapoia Vetaravei de catre miazanoapte, si se pogoara la
hotarele Aravei.
19. Si se pogoara spre hotarele dinapoia Vitalga de catre miazanoapte si
trec hotarele la piscul marii sarilor dinspre miazanoapte spre partea Iordanului
de la amiazazi; acestea sunt hotarele de catre amiazazi.
20. Si de catre partea rasaritului va fi hotar Iordanul. Aceasta este
mostenirea fiilor lui Veniamin, hotarele ei �mprejur dupa popoarele lor.
21. Si au fost cetatile fiilor lui Veniamin dupa popoarele lor, Ierihonul,
Vetagla, Amecasisul.
22. Vetavara, Samrim, Vetil.
23. Avim, Ofra, Afrata.
24. Cafaramon, Afni si Gavaa, douasprezece cetati si satele lor.
25. Gavaonul, Rama, Verota.
26. Masfa, Chefira.
27. Rechean, Ierfil, Derala.
28. Selalaf si Evus, acesta este Ierusalimul si Gavaotul si cetatea lui
Iarim, treisprezece cetati si satele lor. Aceasta este mostenirea fiilor lui
Veniamin dupa popoarele lor.

CAP. 19.
Mostenirea celorlalte sase semintii si a lui Isus Navi.

Si a iesit al doilea sort lui Simeon, Semintiei fiilor lui Simeon, dupa popoarele
lor, si au fost mostenirea lor �n mijlocul mostenirii fiilor lui Iuda.
2. Si a fost mostenirea lor: Virsavia, Save, Molada.
3. Asersual, Vola, Iason.
4. Eltula, Vatul, Erma.
5. Siclagul, Vitamarhavot, Asersusim.
6. Si Vitlevaot si tarinile lui, treisprezece cetati si satele lor.
7. Ain, Remmon, Eder si Asan, patru cetati si satele lor.
8. Si toate satele cele de prin prejurul cetatilor acestora p�na la Valad
Viradmot merg�nd spre amiazazi; aceasta este mostenirea semintiei fiilor lui
Simeon dupa popoarele lor.
9. Din mosia lui Iuda mostenirea fiilor lui Simeon, pentru ca partea
fiilor lui Iuda a fost mai mare de c�t a lor, pentru aceea au luat fiii lui Simeon
mostenirea �n mosia lor.
10. Si a iesit al treilea sort lui Zavolon dupa popoarele lor, si sunt
hotarele mostenirii lor p�na la Sarid.
11. Si s-au suit hotarele la mare si la Marala, si se �mpreuna la Vetarava
�n valea cea de catre fata Iecnam.
12. Si se �ntoarce de la Sarid din preajma de la rasaritul Sames la
hotarele Haselatdavor, si trece la Davrat, si se suie la Iafia.
13. Si de acolo trec spre rasarit la Chedaefer si la Sin, si trec la Remona
si la Amataranua.
14. Si �nconjura hotarele catre mieazanoapte la Anoto, si iese la Ghetail.
15. Cottal, Naalol, Semron, Iedala si Vitleem, cetati douasprezece si
satele lor.
16. Aceasta este mostenirea semintiei fiilor lui Zavulon dupa popoarele
lor, cetatile si satele lor.
17. Si lui Isahar a iesit al patrulea sort fiilor lui Isahar, dupa rudenia
lor.
18. Si au fost hotarele lor: Israel, Ahasalot, Sunim.
19. Afarem, Sion, Aneret.
20. Rovot, Chezion, Aevis.
21. Ramaod, Enganim, Anada si Vitfazis.
22. Si se �mpreuna hotarele la Tavor si la Sasima si Vitsamis, si sf�rsitul
hotarelor lor este Iordanul, cetati sasesprezece si statele lor.
23. Aceasta este mostenirea semintiei fiilor lui Isahar dupa popoarele lor,
cetatile si satele lor.
24. Si a iesit al cincilea sort neamului fiilor lui Asir dupa semintiile
lor.
25. Si au fost hotarele lor: Elcat, Ali, Veden, Ahasaf.
26. Elmeleh, Amaad si Masal; iar de catre apus se �mpreuna cu Carmilul, cu
Siorul si cu Lavnatul.
27. Si se �ntoarce de la rasaritul soarelui catre Vidagon, si se �mpreuna
cu Zavulon, cu Ghe si Etail dinspre miazanoapte, cu Vitemec si Nail, si merge la
Havol de-a st�nga.
28. Ahran, Roov, Amon si Kana p�na la Sidonul cel mare.
29. Si se �ntorc hotarele la Rama; si p�na �n Tir cetate �ntarita, si se
�ntorc hotarele la Osa, si ies la mare, si se sf�rsesc �n Ahaziv.
30. Ama, Afec si Raov cetati douazeci si doua si satele lor.
31. Aceasta este mostenirea semintii fiilor lui Asir dupa popoarele lor,
cetatile si satele lor.
32. Si lui Neftali a iesit al saselea sort, fiilor lui Neftali dupa
popoarele lor.
33. Si au fost hotarele lor: Meelef, Olam, Seenanim, Ademi, Anechev si
Iafneil p�na la Lac, si ies la Iordan.
34. Si se �ntorc hotarele dinspre apus �n Aznot Tavor, si trec de acolo la
Icoc, si se �mpreuna cu Zabulon de catre rasarit, si cu Asir se �mpreuna de catre
mare, si cu Iuda la Iordan de catre rasaritul soarelui.
35. Si cetatile cele zidite ale Tirilor, Tirul, Amat, Racat si Keneret.
36. Adami, Ram si Asor.
37. Cadesul, Adrai si izvoarele Asorului.
38. Ieran, Magdaliil, Oran, Vitanad si Vitsamis, nouasprezece cetati si
satele lor.
39. Aceasta este mostenirea semintii fiilor lui Neftali dupa rudenia,
cetatile si satele lor.
40. Si lui Dan a iesit al saptelea sort.
41. Si au fost hotarele mostenirii lor: Saraa, Esdaol, cetatea Samis.
 42. Salaavil, Elan, Edla.
43. Elon, Tamna, Acaron.
44. Eltecu, Gavaton, Valat.
45. Ud, Vanivarac, Ghetremon.
46. Si de la marea Ieracon si Iericon hotar aproape de Ioppa.
47. Si au mers fiii lui Dan si au batut pe Lesen, si l-au luat si l-au
taiat cu ascutisul sabiei, si l-au mostenit, si au locuit �ntr-�nsul, si au chemat
numele lui Lesen Dan, dupa numele lui Dan tatal lor.
48. Aceasta este mostenirea semintii fiilor lui Dan dupa popoare, cetatile
si satele lor.
49. Si au sf�rsit a �mparti cu sorti pam�ntul dupa hotarele lor, si fiii
lui Israil au dat mosie lui Isus fiul lui Navi �ntru d�nsii.
50. Precum au poruncit Domnul, si i-au dat lui cetatea Tamnadazaraa, care o
a cerut �n muntele Efraim, si a zidit cetate, si a locuit �ntr-�nsa.
51. Acestea sunt �mpartirile, care cu sorti le-au �mpartit Eleazar preotul
si Isus fiul lui Navi si capeteniile parintesti �ntru semintiile lui Israil dupa
sorti, �n Silo, �naintea Domnului, la usile cortului marturiei, si s-au dus sa
locuiasca pam�ntul.

CAP. 20.
Cetatile de scapare.

Si au grait Domnul catre Isus, zic�nd:

2. Vorbeste fiilor lui Israil si le spune lor: dati cetatile cele pentru
cei ce fug ca sa scape, de care am zis catre voi prin Moisi.
3. Ca sa fie scapare ucigatorului celui ce ar ridica viata fara de voia
lui, neav�nd �nainte nici un g�nd, si vor fi cetatile voastre de scapare ca sa nu
se omoare ucigasul de rudenia celui mort, p�na ce nu va veni �naintea adunarii la
judecata.
4. Acesta dupa ce va fugi la o cetate dintr-aceasta, va sta la poarta
cetatii, si va spune �naintea batr�nilor cetatii aceea cuvintele sale, si va da
lui loc, si va locui cu d�nsii.
5. Si c�nd va alerga dupa el rudenia celui omor�t, nu vor da �n m�inile
lui pe cel ce a omor�t, pentru ca nestiind a lovit pe aproapele sau si nu pentru
ca l-ar fi fost ur�t pe el mai �nainte.
6. Si va locui �n cetatea aceea, p�na c�nd va sta �naintea adunarii la
judecata, si p�na ce va muri preotul cel mare, care va fi �n zilele acelea; atunci
se va �ntoarce ucigatorul, si va merge �n cetatea sa si la casa sa, de unde a fost
fugit.
7. Si a osebit Cadisul �n Galilea �n muntele Neftali, si Sihemul �n
muntele Efraim, cetatea Arvoc, acesta este Hevron �n muntele lui Iuda.
8. Si dincolo de Iordan �n preajma Ierihonului catre rasarit a dat Vosorul
�n c�mpia pustiei de la semintia lui Ruvim, si Arimotul �n Galaad din semintia lui
Gad, si Golanul �n Vasan din semintia lui Manasi.
9. Acestea sunt cetatile cele numite tuturor fiilor lui Israil, si
nemernicului celui ce sade �ntru ei, ca sa fuga acolo cel ce a ridicat viata fara
de voie, ca sa nu moara de m�na celui ce este rudenie cu cel omor�t, p�na ce va
sta �naintea adunarii la judecata.

CAP. 21.
Cetatile levitilor.

Si au venit capeteniile parintesti ale fiilor lui Levi la Eleazar preotul si la

Isus fiul lui Navi si la capeteniile parintesti din semintiile fiilor lui Israil.
2. Si au zis catre ei �n Silo �n pam�ntul Hanaan, graind: Domnul au
poruncit prin Moisi sa ni se dea noua cetati �n care sa locuim noi, si loc prin
prejurul lor pentru hrana vitelor noastre.
3. Si au dat fiii lui Israil Levitilor din mostenirea sa dupa porunca
Domnului cetatile acestea si �mprejurimile lor.
4. Si a iesit sortul poporului lui Caat. Si au fost date cu sorti fiilor
lui Aaron, preotilor, Levitilor de la semintia lui Iuda si de la semintia lui
Simeon si de la semintia lui Veniamin cetati treisprezece.
5. Si celorlalti fii ai lui Caat, au fost date cu sorti de la semintia lui
Efraim si de la semintia lui Dan si de la jumatate din semintia lui Manasi cetati
zece.
6. Si fiilor lui Ghedson s-au dat cu sorti de la semintia lui Isahar si de
la semintia lui Asir si de la semintia lui Neftali, si de la jumatate din semintia
lui Manasi �n Vasan cetati treisprezece.
7. Si fiilor lui Merari dupa popoarele lor, s-au dat cu sorti de la
semintia lui Ruvim si de la semintia lui Gad si de la semintia lui Zavulon cetati
douasprezece.
8. Si au dat cu sorti fiii lui Israil Levitilor cetatile acestea si
�mprejurimile lor, �n ce chip au poruncit Domnul lui Moisi.
9. Si a dat semintia fiilor lui Iuda si semintia fiilor lui Simeon, si de
la semintia fiilor lui Veniamin cetatile acestea.
10. Si s-a hotar�t sa fie ale fiilor lui Aaron dupa neamul lui Kaat al
fiilor lui Levi, ca acestea au iesit �nt�i la sorti.
11. Si le-au dat lor Kariatarvocul Mitropolia Enachilor, acesta este
Hevronul �n muntele lui Iuda, cu �mprejurimile lor.
12. Iar tarinile cetatii si satele ei le-a dat Isus fiilor lui Halev fiul
lui Iefoni, mosie.
13. Si fiilor lui Aaron a dat cetatea cea de scapare celui ce va ucide,
Hevronul cu �mprejurimile lui, si Lovna cu �mprejurimile ei.
14. Si Tretherul cu �mprejurimile lui si Tema cu �mprejurimile ei.
15. Si Istemo cu �mprejurimile ei, si Ilon cu �mprejurimile ei.
16. Si Davir cu �mprejurimile ei, si Ain cu �mprejurimile ei, si Eta si
Vetsames cu �mprejurimile lui, noua cetati de la aceste doua semintii.
17. Iar de la semintia lui Veniamin, Gavaotul cu �mprejurimile lui si Gavet
cu �mprejurimile lui.
18. Si Anatotul cu �mprejurimile lui si Elmon cu �mprejurimile ei, patru
cetati.
19. Toate cetatile fiilor lui Aaron preotilor cetati treisprezece, cu
�mprejurimile lor.
20. Si popoarele fiilor lui Kaat Levitilor celor ramasi del fiii lui Kaat
aceasta mosie li s-au daat de la semintia lui Efraim.
21. Si le-au dat lor cetatea scaparii celui ce ucide, Sihemul cu
�mprejurimile lui si Gazera cu �mprejurimile ei.
22. Si Kavzem cu �mprejurimile ei si Vetoronul cu �mprejurimile lui, patru
cetati.
23. Si de la semintia lui Dan Eldeca cu �mprejurimile ei si Gaveton cu
�mprejurimile ei.
24. Si Elonul cu �mprejurimile lui si Gheteremnonul cu �mprejurimle lui,
patru cetati.
25. Si de la jumatate din semintia lui Manasi Tanahu, cu �mprejurimile lui
si Vetsan cu �mprejurimile ei, doua cetati.
26. Toate aceste zece cetati si �mprejurimile lor popoarelor fiilor lui
Caat, care a mai fost ramas.
27. Si fiilor lui Gherson rudeniilor cu Levitii de la jumatate din semintia
lui Manasi cetatile cele osebite pentru ucigatori: Golan �n Vasan cu �mprejurimile
ei si Vestera cu �mprejurimile ei, doua cetati.
28. Toate aceste zece cetati si �mprejurimile lor popoarelor fiilor lui
Caat, care a mai fost ramas.
29. Si Iermot cu �mprejurimile ei si f�nt�na carturarilor, cu �mprejurimile
ei, patru cetati.
30. Si de la semintia lui Asir Misala cu �mprejurimile lui, si Avdon cu
�mprejurimile lui.
 31. Si Helcata cu �mprejurimile ei, si Roov cu �mprejurimile ei, patru
cetati.
32. Si de la semintia lui Netfali, cetatea cea osebita pentru scaparea
ucigatorilor, Cadisul �n Galiliia cu �mprejurimile lui si Amador cu �mprejurimile
ei, si Kardan cu �mprejurimile lui, trei cetati.
33. Toate cetatile lui Gherson, dupa popoarele lor, treisprezece cetati cu
�mprejurimile lor.
34. Si poporului fiilor lui Merari Levitilor celor ramasi de la semintia
fiilor lui Zavulon: Iecnan cu �mprejurimile lui, si Karita cu �mprejurimile lui.
35. Si Damna cu �mprejurimile ei, si Naalol cu �mprejurimile lui, patru
cetati.
36. Si dincolo de Iordan dinspre Ierihon de la semintia lui Ruvim a dat
cetatea cea de scapare ucigatorului: Vosorul, Misor cu �mprejurimile lor, si Iazir
cu �mprejurimile lui.
37. Si Kedzonul cu �mprejurimile ei si Mesfa cu �mprejurimile ei, cetati
cinci.
38. Si de la semintia lui Gad: cetatea cea de scapare ucigatorului, Ramotul
�n Galaad cu �mprejurimile lui, si Maaneam cu �mprejurimile ei.
39. Si Esevonul cu �mprejurimile lui, si Iazira cu �mprejurimile ei, toate
cetatile patru.
40. Toate cetatile fiilor lui Merari dupa popoarele lor celor ramasi din
semintia lui Levi, si au fost hotarele lor cetati douasprezece.
41. Toate cetatile Levitilor �ntru mostenirea fiilor lui Israil patruzeci
si opt de cetati, cu �mprejurimile lor; fiecare cetate cu �mprejurimile ei; asa la
toate cetatile acestea.
42. Si a sf�rsit Isus a �mparti pam�ntul �n hotarele lor, si au dat fiii
lui Israil patru lui Isus.
43. Dupa porunca Domnului i-au dat lui cetatea, care o a cerut, Tamna-
Saharul i-au dat lui �n muntele lui Efraim, si a zidit Isus cetatea, care o a
cerut, si a locuit �ntr-�nsa.
44. Si a luat Isus cutitele cel de piatra, cu care a taiat �mprejur pe fiii
lui Israil, care s-au nascut pe cale �n pustie, ca nu s-au fost taiat �mprejur �n
pustie, si le-a pus �n Tamna-Sahar.
45. Si au dat Domnul lui Israil tot pam�ntul, care s-au jurat parintilor
lor, ca-l va da, si l-a mostenit pe el, si a locuit �ntr-�nsul.
46. Si odihna le-au dat lor Domnul prin prejur, precum s-au jurat
parintilor lor, nimeni n-a statut �mpotriva �naintea lor dintre toti vrajmasii
lor, pe toti vrajmasii lor i-au dat Domnul �n m�inile lor.
47. N-a ramas neplinit nici un cuv�nt din toate cuvintele cele bune, care
au grait Domnul fiilor lui Israil, toate s-au plinit.

CAP. 22.
�ntoarcerea semintiei lui Ruvim, Gad si jumatate din semintia lui Manasi peste
Iordan.

Atunci a chemat Isus pe fiii lui Ruvim si pe fiii lui Gan si jumatatea semintiei
lui Manasi.
2. Si le-a zis: voi ati auzit toate c�te a poruncit voua Moisi robul
Domnului, si ati ascultat cuv�ntul meu �ntru toate, c�te am poruncit voua.
3. N-ati lasat pe fratii vostri �ntr-aceste zile multe, p�na �n ziua de
astazi ati pazit porunca Domnului Dumnezeului vostru.
4. Iar acum au odihnit Domnul Dumnezeul nostru pe fratii nostri precum au
zis lor, acum dar �ntoarceti-va si mergeti la casele voastre, si �n pam�ntul
mostenirii voastre care vi l-a dat voua Moisi sluga Domnului dincolo de Iordan.
5. Ci paziti foarte sa faceti poruncile si legea, care va poruncit voua
Moisi robul Domnului sa o faceti, sa iubiti pe Domnul Dumnezeul vostru, sa umblati
�ntru toate caile lui, sa paziti poruncile lui, si sa va lipiti de el, si sa
slujiti lui din tot cugetul vostru si din toata inima voastra.
 6. Si i-a binecuv�ntat pe ei Isus si i-a slobozit, si s-au dus la casele
lor.
7. Si jumatate din semintia lui Manasi a fost dat Moisi �n Vasan; iar la
cealalta jumatate a dat Isus �mpreuna cu fratii lor dincoace de Iordan l�nga mare,
si dupa aceea i-a slobozit pe ei Isus la casele lor, si i-a binecuv�ntat pe ei.
8. Si cu avutii multe s-au dus la casele lor si dobitoace multe foarte si
argint si aur si arma si fier si haine multe foarte, au �mpartit prada, care o au
luat de la vrajmasi, �mpreuna cu fratii lor.
9. Si s-au �ntors fiii lui Ruvim si fiii lui Gad si jumatatea cea din
semintia lui Manasi de la fiii lui Israil din Silo, care este �n pam�ntul Hanaan,
ca sa mearga �n Galaad �n pam�ntul mostenirii lor, care l-au fost dob�ndit din
porunca Domnului prin m�na lui Moisi.
10. Si au venit la Galilodul Iordanului, care este �n pam�ntul lui Hanaan,
si au zidit acolo fiii lui Ruvim si fiii lui Gad si jumatatea cea din semintia lui
Manasi, jertfelnic l�nga Iordan, jertfelnic mare la vedere.
11. Si auzind fiii lui Israil, au zis: iata fiii lui Ruvim si fiii lui Gad
si jumatatea din semintia lui Manasi au zidit jertfelnic la hotarele pam�ntului
Hanaan la Galilodul Iordanului dincolo de fiii lui Israil.
12. Si au auzit fiii lui Israil, si s-au adunat toti fiii lui Israil �n
Silo, ca sa se suie sa-i bata pe ei.
13. Si au trimis fiii lui Israil la fiii lui Ruvim si la fiii lui Gan si la
fiii cei din jumatatea semintiei lui Manasi �n pam�ntul Galaadului pe Finees
feciorul lui Eleazar fiul lui Aaron preotul.
14. Si zece boieri cu el, c�te un boier din casa parinteasca de fiecare
semintie a lui Israil, care erau boieri caselor parintesti, mai mari peste miile
lui Israil.
15. Si au mers la fiii lui Ruvim si la fiii lui Gad si la acea jumatate din
semintia lui Manasi �n pam�ntul Galaad, si au grait catre ei, zic�nd:
16. Acestea zice toata adunarea Domnului: ce este pacatul acesta, care ati
sav�rsit �naintea Dumnezeului lui Israil, sa va �ntoarceti astazi de la Domnul
Dumnezeul lui Israil zidindu-va voua jertfelnic, ca sa va abateti astazi de la
Domnul?
17. Au doar mic este voua pacatul lui Fogor, ca nu ne-am curatit de el p�na
�n ziua aceasta, si s-a facut bataie �ntru adunarea Domnului?
18. Si voi va abateti astazi de la Domnul, si de va veti osebit astazi de
catre Domnul, m�ine peste tot Israilul va fi m�nia Domnului.
19. Si acum de este mic voua pam�ntul mostenirii voastre, treceti la
pam�ntul mostenirii Domnului, unde este cortul Domnului, si mosteniti �ntru noi,
si nu va osebiti de Dumnezeu, si de noi nu va osebiti zidindu-va jertfelnic afara
de jertfelnicul Domnului Dumnezeului nostru.
20. Au nu Ahar feciorul lui Zara a facut pacat lu�nd din anatema, si peste
toata adunarea lui Israil a fost m�nia? Si acesta unul singur era, ci nu singur a
murit �n pacatul sau.
21. Si au raspuns fiii lui Ruvim si fiii lui Gad si jumatate din semintia
lui Manasi, si au grait celor mai mari peste miile lui Israil, zic�nd:
22. Dumnezeu Dumnezeu Domn este, si Dumnezeu Dumnezeu Domnul �nsusi stie,
si Israil �nsusi va cunoaste, de am facut noi pacatul dezbinarii �naintea
Domnului, sa nu ne m�ntuiasca pe noi �n ziua aceasta.
23. Si de am zidit noua jertfelnic pentru ca sa ne osebim de catre Domnul
Dumnezeul nostru, sau pentru ca sa aducem pe el jertfa de arderi de tot, sau
pentru ca sa facem pe el jertfa de m�ntuire, Domnul �nsusi sa cerce.
24. Ci pentru ca ne-am temut de lucrul acesta, am facut aceasta, zic�nd: ca
nu cumva m�ine sa graiasca fiii vostri fiilor nostri zic�nd: ce este voua, si
Domnului Dumnezeului lui Israil.
25. Ca hotar au pus Domnul �ntru noi si �ntru voi fiii lui Ruvim si fiii
lui Gad, Iordanul; si nu este voua parte cu Domnul; si vor �nstraina fiii vostri
pe fiii nostri, ca sa nu se �nchine Domnului.
26. Pentru aceea am zis: sa facem asa, sa zidim jertfelnicul acesta, nu
pentru aduceri, nici pentru jertfe.
27. Ci pentru ca sa fie acesta marturie �ntru noi si �ntru voi, si �ntru
fiii nostri dupa noi, ca sa sav�rseasca slujba Domnului �naintea lui cu aducerile
noastre si cu jertfele noastre si cu jertfele cele de m�ntuire ale noastre; si nu
vor zice fiii vostri fiilor nostri m�ine, n-aveti voi parte cu Domnul.
28. Si am zis: de va fi vre odinioara, si vor grai catre noi, sau catre
semintiile noastre m�ine, si vor zice: vedeti asemanarea jertfelnicului Domnului,
care l-au facut parintii nostri, nu pentru aduceri, nici pentru jertfa; ci pentru
ca sa fie m�ntuire �ntru noi si �ntru voi si �ntru fiii nostri.
29. Sa nu fie noua, ca sa ne abatem de catre Domnul �n ziua de astazi sa ne
osebim de catre Domnul, ca sa zidim noua jertfelnic pentru aducerile si pentru
jertfele cele de pace si pentru jertfele cele de m�ntuire, afara de jertfelnicul
Domnului Dumnezeului nostru, care este �naintea cortului lui.
30. Si dupa ce a auzit Finees preotul si toti boierii adunarii si cei mai
mari peste miile lui Israil, care erau cu el, cuvintele, care le-au grait fiii lui
Ruvim si fiii lui Gad si jumatatea din semintia lui Manasi, le-au placut lor.
31. Si a zis Finees fiul lui Eleazar preotul catre fiii lui Ruvim si catre
fiii lui Gad si catre jumatatea din semintia lui Mansi: astazi am cunoscut, caci
cu noi este Domnul, pentru ca n-ati sav�rsit �naintea Domnului pacatul acesta, si
ati izbavit pe fiii lui Israil din m�na Domnului.
32. Si s-a �ntors Finees feciorul lui Eleazar preotul si boierii neamurilor
de la fiii lui Ruvim si de la fiii lui Gad si de la jumatatea din semintia lui
Manasi din pam�ntul Galaad, �n pam�ntul Hanaan la fiii lui Israil, si le-au spus
lor cuvintele.
33. Si a placut cuv�ntul acela fiilor lui Israil, si a grait catre fiii lui
Israil si a binecuv�ntat pe Dumnezeul fiilor lui Israil, si au zis: sa nu se mai
suie la ei cu razboi, ca sa piarda pam�ntul fiilor lui Ruvim si al fiilor lui Gad
si al jumatatii din semintia lui Manasi, si au locuit �ntr-�nsul.
34. Si a numit Isus jertfelnicul lui Ruvim si al lui Gad si al jumatatii
semintiei lui Manasi, si a zis: ca m�ntuire este �ntru ei, ca Domnul este
Dumnezeul lor.

CAP. 23.
Sfatuire pentru paza legii Domnului. Amenintare cu nenorociri calcatorilor ei.

Si a fost dupa zile multe dupa ce au odihnit Domnul Dumnezeu pe Israil de toti
vrajmasii lui de prin prejur, si Isus a �mbatr�nit �ndelungat �n zile.
2. A chemat Isus pe toti fiii lui Israil si pe batr�nii lor si pe boierii
lor si pe judecatorii lor si pe carturarii lor, si a zis catre ei: eu am
�mbatr�nit si m-am �ndelungat �n zile.
3. Si voi ati vazut toate c�te au facut Domnul Dumnezeul nostru tuturor
neamurilor acestora de catre fata noastra, ca Domnul Dumnezeul vostru acesta s-au
batut pentru voi.
4. Vedeti cum am �mpartit cu sorti neamurile cele ramase, sa fie mostenire
semintiilor voastre; de la Iordan toate neamurile le-am pierdut p�na la marea cea
mare de catre apusul soarelui.
5. Iar Domnul Dumnezeul nostru va pierde pe ei dinaintea fetei noastre,
p�na ce vor pieri, si va trimis asupra lor hiarele cele salbatice, p�na ce va
pierde pe ei si pe �mparatii lor dinaintea fetei voastre, si veti mosteni pam�ntul
lor, precum au grait Domnul Dumnezeul nostru, voua.
6. Drept aceea �ntariti-va foarte, ca sa paziti si sa faceti toate cele
scrise �n cartea legii lui Moisi, ca sa nu va abateti de la acelea la dreapta sau
la st�nga.
7. Si sa nu umblati �mpreuna cu neamurile cele ramase cu voi, si numele
dumnezeilor lor sa nu le chemati �ntru voi, si sa nu va jurati cu numele lor, sa
nu le slujiti, nici sa va �nchinati lor.
8. Ci numai de Domnul Dumnezeul vostru sa va lipiti, precum ati facut p�na
�n ziua aceasta.
 9. Si au pierdut Domnul de la fata voastra neamuri mari si tari, si nimeni
n-a putut sta �mpotriva �naintea voastra p�na �n ziua aceasta.
10. Unul dintre voi a gonit o mie, ca Domnul Dumnezeul vostru el bate
razboi �mpreuna cu voi precum au zis voua.
11. Si sa paziti foarte cu sufletele voastre, ca sa iubiti pe Domnul
Dumnezeul vostru.
12. Ca de va veti abate si va veti uni cu neamurile cele ce au ramas cu
voi, si va veti �ncuscri cu ei, si va veti amesteca �mpreuna cu ei si ei �mpreuna
cu voi,
13. Cu adevarat sa stiti, ca Domnul Dumnezeul vostru nu va adauga a pierde
de la fata voastra neamurile acestea, si vor fi voua spre lanturi si spre
sminteala si spre cuie �n calc�iele voastre si pe tepusi �n ochii vostri, p�na ce
veti pieri pe de acest pam�nt bun, care l-au dat voua Domnul Dumnezeul vostru.
14. Iar eu sf�rsesc astazi calea, ca si toti cei de pe pam�nt, si veti
cunoaste cu inima voastra si cu sufletul vostru, ca nici un cuv�nt n-a fost desert
din toate cuvintele cele bune, care au zis Domnul Dumnezeul nostru catre voi,
toate au venit voua, nici unul n-a lipsit dintr-acelea.
15. Si va fi precum v-au venit voua toate cuvintele cele bune, care le-au
grait Domnul Dumnezeul vostru de voi, asa va aduce Domnul Dumnezeu peste voi toate
cuvintele cele rele, p�na ce va pierde pe voi de pe acest pam�nt bun, care l-au
dat voua Domnul Dumnezeul vostru.
16. De veti calca voi legatura Domnului Dumnezeului nostru, care au
poruncit noua, si merg�nd veti sluji dumnezeilor straini si va veti �nchina lor,
se va m�nia Domnul pe voi, si degrab va va muta din pam�ntul cel bun, care l-au
dat voua Domnul.

CAP. 24.
Moartea lui Isus Navi.

Si au dat Isus toate semintiile lui Israil �n Sihem, si a chemat pe batr�nii lor
si pe boierii lor si pe carturarii lor si pe judecatorii lor, si au statut
�naintea lui Dumnezeu.
2. Si a zis Isus catre tot poporul: acestea zice Domnul Dumnezeul lui
Israil; dincolo de r�u au locuit parintii vostri la �nceput, Tara tatal lui Avraam
si tatal lui Nahor, si au slujit la dumnezei straini.
3. Si am luat pe Avraam tatal vostru din partea cea dincolo de r�u, si l-
am povatuit pe el pe tot pam�ntul Hanaan, si am �nmultit sam�nta lui, si am dat
lui pe Isac.
4. Si lui Isac pe Iacov si pe Isav, si lui Isav am dat muntele Siir
mostenire lui; iar Iacov si fiii lui s-au pogor�t �n Eghipet si s-au facut acolo
neam mare si mult si tare, si i-au necajit pe ei Eghiptenii.
5. Si am trimis pe Moisi si pe Aaron, si am batut pe Eghipteni cu semnele,
care am facut �ntru ei,
6. Si dupa aceea am scos pe parintii vostri din Eghipet, si au intrat �n
marea Rosie, si au gonit Eghiptenii dinapoia parintilor nostri cu care si cu cai
p�na la marea Rosie.
7. Si am strigat catre Domnul, si au dat nor si negura �ntru noi si �ntru
Eghipteni, si au adus peste ei marea, si i-a acoperit pe ei, si au vazut ochii
vostri c�te au facut Domnul �n pam�ntul Eghipetului, si ati fost �n pustie zile
multe.
8. Si v-am adus pe voi �n pam�ntul Amoreilor celor ce locuiesc dincolo de
Iordan, si au iesit cu razboi �naintea voastra, si i-au dat pe ei Domnul �n
m�inile voastre, si ati mostenit pam�ntul lor, si i-ati pierdut pe ei de la fata
voastra.
9. Si s-a sculat Valac feciorul lui Sepfor �mparatul lui Moav, si a statut
cu oaste �mpotriva lui Israil, si trimit�nd a chemat pe Valaam feciorul lui Veor
sa va blesteme pe voi.
10. Si n-au vrut Domnul Dumnezeu sa te blesteme pe tine; ci cu
binecuv�ntare v-au binecuv�ntat pe voi, si v-au scos pe voi din m�inile lor si i-
au dat pe ei.
11. Si ati trecut Iordanul si ati mers la Ierihon, si s-au razboit
�mpotriva voastra cei ce locuiau �n Ierihon: Amoreul si Hananeul si Ferezeul si
Eveul si Ievuseul si Heteul si Ghergheseul, si i-au dat pe ei Domnul �n m�inile
voastre.
12. Si au trimis �naintea voastra viespi si i-au gonit pe ei de la fata
voastra, doi �mparati ai Amoreilor, nu cu sabia ta, nici cu arcul tau.
13. Si v-au dat voua pam�ntul pentru care nu v-ati ostenit si cetatile care
nu le-ati zidit, si ati locuit �ntru ele si ati m�ncat viile si din maslinii care
nu i-ati sadit voi.
14. Deci acum temeti-va de Domnul, si slujiti lui cu scumpatate si cu
dreptate, si lepadati pe dumnezeii cei straini carora au slujit parintii vostri
dincolo de r�u si �n Eghipet, si slujiti Domnului.
15. Iar de nu va placea voua sa slujiti Domnului, alegeti-va voua astazi,
cui veti sluji, au dumnezeilor parintilor vostri celor dincolo de r�u, au
dumnezeilor Amoreilor �ntru al carora pam�nt locuiti voi; iar eu si casa mea vom
sluji Domnului, ca sf�nt este.
16. Si raspunz�nd poporul, a zis: sa nu fie noua ca sa lepadam pe Domnul si
sa slujim la dumnezei straini.
17. Ca Domnul Dumnezeul nostru, el este Dumnezeu, el ne-au scos pe noi si
pe parintii nostri din pam�ntul Eghipetului, din casa robiei, si at�tea semne mari
ne-au facut noua, si ne-au pazit pe noi �n toata calea pe care am umblat si �n
toate neamurile prin care am trecut.
18. Si au gonit Domnul pe Amoreu si toate neamurile, care locuiau pe
pam�ntul acesta de la fata noastra; iar noi vom sluji Domnului, ca el este
Dumnezeul nostru.
19. Si a zis Isus catre popor: nu veti putea sluji Domnului Dumnezeu, ca
Dumnezeu sf�nt este si r�vnitor, el nu va lasa pacatele voastre si faradelegile
voastre.
20. C�nd veti lasa pe Domnul si veti sluji la dumnezei straini, atunci va
vei si va necaji pe voi, si va pierde pe voi, pentru ca v-au facut bine voua.
21. Si a zis poporul catre Isus: nu, ci vom sluji Domnului.
22. Si au zis Isus catre popor: marturii sunteti voi asupra voastra, ca voi
ati ales sa slujiti Domnului, si ei au zis: marturii suntem.
23. Ridicati dintre voi pe dumnezeii cei straini, si va �ndreptati inima
voastra catre Domnul Dumnezeul lui Israil.
24. Si a zis poporul catre Isus: Domnului Dumnezeului nostru vom sluji si
de glasul lui vom asculta.
25. Si a pus Isus legatura cu poporul �n ziua aceea, si i-a dat lui lege si
judecata �n Sihem �naintea cortului Dumnezeului lui Israil.
26. Si a scris cuvintele acestea �n cartea legii lui Dumnezeu, si a luat o
piatra mare si o a pus Isus sub stejarul cel dinaintea Domnului.
27. Si a zis Isus catre tot poporul: iata piatra aceasta va fi voua �ntru
marturie, ca ea a auzit toate c�te s-au grait de la Domnul, c�te au grait catre
voi astazi, si aceasta va fi �ntru voi marturie �n zilele cele de apoi, c�nd veti
minti Domnului Dumnezeului vostru.
28. Si a slobozit Isus pe popor, si s-a dus fiecare la mosia sa.
29. Si a fost dupa aceea a murit Isus fiul lui Navi robul Domnului de o
suta si zece ani.
30. Si l-au �ngropat pe el la hotarele mostenirii sale �n Tamna-Sare �n
muntele lui Efraim dinspre miazanoapte a muntelui Gaaz.
31. Acolo au pus �mpreuna cu el �n morm�nt unde l-au �ngropat, cutitele cel
de piatra cu care a taiat �mprejur pe fiii lui Israil �n Galgala, c�nd i-au scos
pe ei din Eghipet, precum au poruncit lor Domnul, si acolo sunt p�na �n ziua de
astazi.
32. Si a slujit Israil Domnului �n toate zilele lui Isus si �n toate zilele
batr�nilor, care au trait multa vreme dupa Isus, si care au vazut toate lucrurile
Domnului, care le-au facut lui Israil.
33. Si oasele lui Iosif le-au adus fiii lui Israil din Eghipet, si le-au
�ngropat �n Sichima �n partea tarinei, care o a cumparat Iacov de la Amoreii cei
ce locuiau �n Sichima cu o suta de mioare, si o a dat lui Iosif mostenire.
34. Si dupa acestea a murit si Eleazar fiul lui Aaron preotul, si l-au
�ngropat �n Gavaat cetatea lui Finees, fiul lui, care i-a dat lui �n muntele lui
Efraim.
35. �n ziua aceea lu�nd fiii lui Israil sicriul lui Dumnezeu, �l purtau cu
sine, si Finees a preotit �n locul lui Eleazar tatal sau, p�na ce a murit, si s-a
�ngropat �n Gavaat cetatea sa.
36. Iar fiii lui Israil s-au dus fiecare la mosia sa si la cetatea sa.
37. Si s-au �nchinat fiii lui Israil lui Astarti si lui Astarot si
dumnezeilor neamurilor celor de prin prejurul lor, si i-au dat pe ei Domnul �n
m�inile lui Eglom �mparatul lui Moav, si i-a stap�nit pe ei optsprezece ani.

JUDECATORII

CAP.1.
Semintia lui Iuda povatuind �n razboi �n locul lui Isus Navi.

Si a fost dupa moartea lui Isus au �ntrebat fiii lui Israil pe Domnul, zic�nd:
cine se va sui cu noi asupra Hananeilor, si va fi povatuitor ostirii, ca sa dea
razboi �mpotriva lor?
2. Si au zis Domnul: Iuda se va sui, iata am dat pam�ntul �n m�na lui.
3. Si a zis Iuda catre Simeon fratele sau: suie-te cu mine �n mosia mea,
si vom da razboi asupra Hananeilor si voi merge si eu cu tine la mosia ta, si a
mers cu el Simeon.
4. Si s-a suit Iuda, si au dat Domnul pe Hananeu si pe Ferezeu �n m�inile
lor, si au batut dintre ei �n Vezec zece mii de barbati.
5. Si au aflat pe Adonivezec �n Vezec, si au dat razboi asupra lui, si au
batut pe Hananeu si pe Ferezeu.
6. Si a fugit Adonivezec, si au alergat dupa el si l-au prins si i-au
taiat degetele m�inilor lui si degetele picioarelor lui.
7. Si a zis Adonivezec: saptezeci de �mparati cu v�rfurile m�inilor lor si
cu v�rfurile picioarelor lor taiate adunau sfar�maturile sub masa mea, deci precum
am facut eu, asa mi-au rasplatit mie Dumnezeu, si l-au adus pe el �n Ierusalim si
a murit acolo.
8. Ca fusese fiii lui Iuda la razboi asupra Ierusalimului, si l-au luat si
l-au batut cu ascutisul sabiei, si cetatea o au ars cu foc.
9. Si dupa aceasta s-au pogor�t fiii lui Iuda sa faca razboi asupra
Hananeului, care locuia muntele si partea de catre rasarit si cea de catre c�mpie.
10. Si a mers Iuda asupra Hananeului, care locuia �n Hevron si a iesit
Hevron �mpotriva; iar numele Hevronului mai �nainte era Cariotar Vocsefer, si au
batut pe Sesi si pe Ahiman si pe Tolmi ramasitele lui Enac.
11. Si s-au suit de acolo asupra celor ce locuiau �n Davir; iar numele
Davirului mai �nt�i era Kariatsefer, cetatea carturarilor.
12. Ca a fost zis Halev: cine va bate cetatea carturarilor si o va lua, voi
da lui femeie pe Asha fata mea.
13. Si o a luat Gotoniil feciorul cel mai t�nar al lui Kenez fratele lui
Halev, si Halev i-a dat lui femeie pe Asha fata sa.
14. Si a fost c�nd mergea ea, o a �ndemnat Gotoniil sa ceara de la tatal
sau tarina, si c�rtea ea sez�nd pe asin si striga de pe asin: �n pam�ntul
rasaritului m-ai dat pe mine, si a zis Halev: ce-ti este tie?
15. Iar Asha a zis lui: da-mi dar binecuv�ntare, ca �n pam�ntul rasaritului
m-ai dat pe mine, si ma rog sa-mi dai mie si izvoarele apelor cele de sus si cele
de jos.
16. Si fiii lui Iotor Kineul socrul lui Moisi s-au suit din cetatea
Finichilor cu fiii lui Iuda, la pustia cea dinspre rasaritul lui Iuda, care este
spre miazazi de Arad, si au mers si au locuit cu poporul.
17. Si a mers Iuda cu Simeon fratele sau, si au batut pe Hananeul cel ce
locuia �n Sefet, si au hotar�t-o pe ea pierzarii si o au pierdut pe ea, si au
chemat numele cetatii: pierdere.
18. Si a mostenit Iuda Gaza cu hotarele ei, Ascalonul cu hotarele lui si
Azotul cu �mprejurimile lui.
19. Si era Domnul cu Iuda, si a mostenit muntele, ca n-a putut sa piarda pe
cei ce locuiau valea, ca Rihav osebia dintre ei, si care ferecate erau la ei.
20. Si a dat lui Halev Hevronul, precum au zis Moisi, si a mostenit de
acolo trei cetati ale fiilor lui Enac, si a omor�t acolo pe cei trei feciori ai
lui Enac.
21. Si pe Ievuseul, care locuia �n Ierusalim, nu l-au scos fiii lui
Veniamin, si a locuit Ievuseul �mpreuna cu fiii lui Veniamin �n Ierusalim p�na �n
ziua aceasta.
22. Si s-au suit si fiii lui Iosif �n Vetil si Domnul a fost cu ei.
23. Si au �nconjurat si au surpat Vetilul, iar numele cetatii mai �nainte
era Luza.
24. Si strajile vaz�nd pe un om iesind din cetate, l-au prins si au zis
catre el: arata-ne noua pe unde sa intram �n cetate si vom face cu tine mila.
25. Si le-a aratat lor pe unde sa intre �n cetate, si au batut cetatea cu
ascutisul sabiei; iar pe omul acela si pe rudeniile lui i-au slobozit.
26. Si a mers omul acela �n pam�ntul Hetin si a zidit acolo cetate, si a
chemat numele ei Luza, acesta este numele ei p�na �n ziua de astazi.
27. Si Manasi n-a pierdut Vetsanul, care este calea Schitilor, nici pe
fetele ei, nici pe cele de prin prejurul ei, nici pe Ectanacu, nici pe fetele ei.
28. Nici pe cei ce locuiesc �n Dora, nici pe fetele ei, nici pe cei ce
locuiesc �n Valac, nici cele de prin prejurul ei, nici pe cei ce locuiau �n
Evlaama, nici cele de prin prejurul ei, nici pe fetele ei, si a �nceput Hananeul a
locui �n pam�ntul acesta.
30. Si a fost dupa ce s-a �ntarit Israil si a supus pe Hananeu la bir, nu
l-a pierdut pe el de tot.
31. Nici Efraim n-a pierdut pe Hananeul, care locuia �n Gazer, si a locuit
Hananeul �n mijlocul lui �n Gazer, si a fost birnicul lui.
32. Nici Zavulon n-a pierdut pe cei ce locuiau �n Kedron, nici pe cei ce
locuiau �n Naalol, si a locuit Hananeul �n mijlocul lui, si a fost birnicul lui.
33. Nici Asir n-a pierdut pe cei ce locuiau �n Acho, si s-au facut lui
birnici, nici pe cei ce locuia �n dor, nici pe cei ce locuia �n Sidon, nici pe cei
ce locuiau �n Dalaf, nici pe cei din Ashaziv si din Elva si din Afec si din Roov.
34. Si a locuit Asir �n mijlocul Hananeului, care locuia pe pam�ntul acela,
ca n-a putut sa-i piarda pe ei.
35. Si nici Neftali n-a pierdut pe cei ce locuiau �n Vetsamis si pe cei ce
locuiau �n Vetanah, si a locuit Neftali �n mijlocul Hananeului, care locuia �n
pam�ntul acela; iar cei ce locuiau �n Vetsamos si �n Vetenei, s-au facut lui
birnici.
36. Si a necajit Amoreul pe fiii lui Dan �n munte, ca nu i-au lasat pe ei
sa pogoare la vale.
37. Si a �nceput Amoreul a locui �n muntele Mirsinon, unde sunt ursi si
vulpi, �n Mirsinon si �n Talavin, si s-a �ngreuiat m�na casei lui Iosif asupra
Amoreului, si s-a facut lui birnic.
38. Si hotarul Amoreului a fost cum te sui pe Acrivin, de la piatra si �n
sus.

CAP. 2.
Tr�ndavia Israilitilor, lepadarea de Dumnezeu, pedeapsa si iertarea lor.

Si s-a suit �ngerul Domnului din Galgala la locul pl�ngerii si la Vetil si la casa
lui Israil, si a zis catre ei: acestea zice Domnul: v-am scos pe voi din Eghipet,
si v-am bagat �n pam�ntul, care m-am jurat parintilor vostri, sa-l dau voua, si am
zis: nu voi strica legatura mea, care am facut cu voi p�na �n veci.
2. Dar si voi sa nu faceti legatura cu cei ce sed pe pam�ntul acesta, nici
dumnezeilor lor sa nu va �nchinati, ci cele cioplite ale lor sa le stricati,
jertfelnicele lor sa le surpati, si n-ati ascultat glasul meu, caci ati facut
acestea.
3. Si eu am zis: nu voi adauga a muta locasul poporului, care am zis sa-l
scot afara; nu voi goni pe el de la fata voastra, ca sa va fie voua necaz, si
dumnezeii lor sa va fie de sminteala.
4. Si a fost dupa ce au grait �ngerul Domnului cuvintele acestea catre
totii fiii lui Israil, si a ridicat poporul glasul sau, si a pl�ns.
5. Pentru aceea a numit numele locului aceluia pl�ngerii, si au jertfit
acolo Domnului.
6. Si a slobozit Isus poporul, si s-au dus fiii lui Israil fiecare la
mostenirea sa, ca sa mosteneasca pam�ntul.
7. Si a slujit poporul Domnului �n toate zilele lui Isus si �n toate
zilele batr�nilor, care lunga vreme au trait dupa Isus, si au fost cunoscut toate
lucrurile cele mari ale Domnului, care le-au fost facut cu Israil.
8. Si a murit Isus fiul lui Navi robul Domnului de o suta si zece ani.
9. Si l-au �ngropat �n hotarul mostenirii sale �n Tamna-Sare �n muntele
Efraim de catre miazanoapte a muntelui Gaaz.
10. Si tot neamul acela s-au adaugat la parintii lor; si s-a sculat alt
neam dupa ei, care n-a cunoscut pe Domnul si lucrurile, care le-au facut Domnul cu
Israil.
11. Si au facut fiii lui Israil rau �naintea Domnului. Si au slujit
Vaalimilor.
12. Si au parasit pe Domnul Dumnezeul parintilor sai, cel ce i-au scos pe
ei din pam�ntul Eghipetului, si au mers dupa dumnezei straini ai neamurilor celor
dimprejurul lor, si s-au �nchinat lor, si au m�niat pe Domnul.
13. Si l-au parasit, si au slujit lui Vaal si Astartelor.
14. Si s-a m�niat cu iutime Domnul asupra lui Israil, si i-au dat pe ei �n
m�na pradatorilor, care i-au prins pe ei, si i-au v�ndut vrajmasilor lor prin
prejur, si n-au putut sta �mpotriva vrajmasilor sai �ntru toate �n care mergeau.
15. Ci ori unde au vrut sa mearga m�na Domnului era peste ei spre rau
precum au grait Domnul, si precum s-au jurat lor Domnul, si i-au necajit pe ei
foarte.
16. Si au ridicat Domnul judecatori, si i-au m�ntuit pe ei Domnul din m�na
celor ce-i pradau pe ei.
17. Si nici de judecatorii lor n-au ascultat, ci au curvit dupa alti
dumnezei si s-au �nchinat lor, si au m�niat pe Domnul, si s-au abatut cur�nd din
calea, pe care au umblat parintii lor ascult�nd poruncile Domnului; iar ei n-au
facut asa.
18. Si c�nd le-au ridicat lor Domnul judecatori, era Domnul cu judecatorul,
si-i m�ntuia pe ei din m�na vrajmasilor lor �n toate zilele judecatorului, ca i se
facea mila Domnului de suspinul lor cel de catre fata celor ce-i �nconjurau si �i
necajeau pe ei.
19. Si a fost dupa ce murea judecatorul, se �ntorceau, si cu mult faceau
mai mari rele dec�t parintii lor, merg�nd dupa dumnezei straini, slujindu-le lor
si �nchin�ndu-se lor, n-au parasit izvodirile lor si caile lor cele rele.
20. Si s-au m�niat cu iutime Domnul asupra lui Israil, si au zis: pentru ca
a parasit neamul acesta legatura mea, care o am poruncit parintilor lor, si n-a
ascultat de glasul meu.
21. Si eu nu voi mai adauge a pierde om de la fata lor dintre neamuri, care
le-a lasat Isus fiul lui Navi.
22. Si le-au lasat ca sa ispiteasca cu ele pe Israil, oare pazi-vor calea
Domnului, ca sa umble pe ea, precum au pazit parintii lor, sau nu?
23. Si au lasat Domnul neamurile acestea, si nu le-au pierdut pe ele
cur�nd, nici le-au dat pe ele �n m�na lui Isus.
CAP. 3.
Gotoniel, Aod si Samegar.

Si pe neamurile acestea le-au lasat Domnul, ca sa ispiteasca cu d�nsele pe Israil

si pe toti cei ce n-au cunoscut razboaiele lui Hanaan.
2. Si ca sa �nvete pe neamurile fiilor lui Israil razboi, pe cei ce n-au
cunoscut cele mai �nainte de sine.
3. Cinci stap�niri ale celor straini de neam, si pe tot Hananeul si pe
Sidoniul si pe Eveul cel locuieste Livanul, de la muntele lui Vaat Ermon p�na la
Lavoemat.
4. Si i-au lasat, ca sa ispiteasca cu ei pe Israil, sa cunoasca de vor
asculta de poruncile Domnului, care le-au dat parintilor lor prin m�na lui Moisi.
5. Si fiii lui Israil au locuit �n mijlocul Hananeului si al Heteului si
al Amoreului si al Ferezeului si al Eveului si al Ghergheseului si al Evuseului.
6. Si au luat de femei pe fetele lor, si pe fetele lor le-au dat
feciorilor lor, si au slujit dumnezeilor lor.
7. Si au facut fiii lui Israil rau �naintea Domnului, si au uitat pe
Domnul Dumnezeul lor, si au slujit Vaalimilor si desisurilor.
8. Si s-au m�niat cu iutime Domnul pe Israil, si i-au dat pe ei �n m�inile
lui Husarsatem �mparatul Mesopotamiei Siriei, si au slujit fiii lui Israil lui
Husarsatem opt ani.
9. Si au strigat fiii lui Israil catre Domnul; si au ridicat Domnul
m�ntuitor lui Israil, pe Gotoniil feciorul lui Kenez fratele lui Halev cel mai
t�nar, si i-au m�ntuit pe ei.
10. Si a fost peste el Duhul Domnului, si a judecat pe Israil, si au iesit
la razboi �mpotrivaa lui Husarsatem, si au dat Domnul �n m�na lui pe Husarsatem
�mparatul Siriei, si s-au �ntarit m�na lui peste Husarsatem.
11. Si a fost pace �n tara patruzeci de ani, si a murit Gotoniil feciorul
lui Kenez.
12. Si au adaugat fiii lui Israil a face rau �naintea Domnului, iar Domnul
au �ntarit pe Eglom �mparatul lui Moav asupra lui Israil, pentru ca au facut ei
rau �naintea Domnului.
13. Si a adunat la sine pe toti fiii lui Ammon si ai lui Amalic, si au
purces, si au batut pe Israil, si a stap�nit cetatea Finichilor.
14. Si au slujit fiii lui Israil lui Eglom �mparatul lui Moav optsprezece
ani.
15. Si au strigat fiii lui Israil catre Domnul, si le-au ridicat Domnul lor
m�ntuitor pe Aod fiul lui Ghira feciorul Iemeni, barbat iscusit la am�ndoua
m�inile, si au trimis fiii lui Israil prin m�na lui daruri lui Eglom �mparatul lui
Moav.
16. Si si-a facut Aod cutit cu doua ascutituri, de o palma lungimea lui, si
l-a �ncins sub haina la coapsa sa cea dreapta.
17. Si merg�nd a adus darurile lui Eglom �mparatul lui Moav; iar Eglom era
om gras foarte.
18. Si dupa ce a sf�rsit Aod a aduce darurile, a m�nat afara pe cei ce au
adus darurile.
19. Si �ntorc�ndu-se din Galgata unde erau idolii, a zis Aod: cuv�nt de
taina am sa spun tie �mparate, si a zis Eglom catre d�nsul: taci, si a scos afara
de la sine pe toti cei ce stau �mprejurul lui.
20. Si a intrat Aod la d�nsul, si sedea �n foisorul cel de vara al sau
singur, si a zis Aod: cuv�ntul lui Dumnezeu am sa spun catre tine �mparate, iar
Eglom s-a sculat de pe scaunul sau, si a statut aproape de d�nsul.
21. Si �ndata, c�t s-a sculat �mparatul, Aod �ntinz�nd m�na sa cea st�nga,
si lu�nd cutitul de la coapsa sa cea dreapta, l-a �mpl�ntat �n p�ntecele lui
Eglom.
22. Asa de tare, c�t si m�nerul a intrat dupa ascutit, si a astupat seul
rana deasupra ascutitului, ca n-a scos cutitul din p�ntecele lui.
23. Si a iesit Aod �n tinda printre pazitori, si a �nchis usile foisorului
dupa sine, si le-a �ncuiat.
24. Si dupa ce iesit el, au intrat slugile �mparatului, si au vazut usile
foisorului �ncuiate, si au zis: Nu cumva a iesit pentru sine la scaun �n foisorul
cel de vara?
25. Si li s-au ur�t astept�nd at�ta; si vaz�nd ca nimeni nu deschide usile
foisorului, au luat cheia si au deschis, si iata Domnul lor zacea pe pam�nt mort.
26. Si p�na sa se dumireasca ei, Aod a fugit fara ca cineva sa prinda de
veste; si trec�nd pe l�nga idoli, a scapat �n Sirota.
27. Si a fost c�nd a venit Aod �n pam�ntul lui Israil, a tr�mbitat cu
bucium �n muntele lui Efraim, si s-a pogor�t �mpreuna cu el fiii lui Israil din
munte, si el �naintea lor.
28. Si a zis catre ei: veniti dupa mine, ca au dat Domnul Dumnezeu pe
vrajmasii nostri pe Moav �n m�na noastra, si s-au pogor�t dupa el, si au cuprins
vadurile Iordanului, care trec la Moav, si n-a lasat om sa treaca.
29. Si au ucis din Moav �n ziua aceea ca la vreo zece mii de barbati, toti
razboinicii, care erau �ntru ei, si pe tot barbatul cu putere, si n-a scapat
dintre ei om.
30. Si s-a supus Moav �n ziua aceea sub m�na lui Israil, si a fost pace �n
tara optzeci de ani, si a judecat Aod pe Israil p�na c�nd a murit.
31. Si dupa el s-a sculat Samegar fiul lui Anat si a ucis pe cei de alt
neam ca la vreo sase sute de barbati cu un otig de la plug, si a m�ntuit si el pe
Israil.

CAP. 4.
Devora, Varac si Iail.

Si dupa ce a murit Aod, au adaugat fiii lui Israil a face rau �naintea Domnului.
2. Si i-au dat pe ei Domnul �n m�na lui Iavin �mparatul Hanaanului, care a
�mparatit �n Asor; si mai marele ostirii era Sisara, si acela locuia �n Arisotul
neamurilor.
3. Si au strigat fiii lui Israil catre Domnul, ca noua sute de care
ferecate avea el, si �n douazeci de ani foarte tare a fost asuprit pe fiii lui
Israil.
4. Si Devora proorocita, femeiea lui Lafidot, ea judeca pe Israil �n
vremea aceea.
5. Si ea sedea sub finicul Devora �ntru Rama si �ntru Vetil �n muntele
Efraim, si veneau la ea fiii lui Israil sa se judece.
6. Si a trimis Devora si a chemt pe Varac fiul lui Avineem din Kadisul lui
Neftali, si a zis catre ei: au n-au poruncit tie Domnul Dumnezeul lui Israil, sa
mergi �n muntele Tavorului si sa iei cu tine zece mii de barbati din fiii lui
Neftali si din fiii lui Zavulon?
7. Si eu voi aduce la tine, la p�r�ul Chison, pe Sisara mai marele ostirii
lui Iavin, si carele lui si multimea lui, si-l voi da pe el �n m�na ta.
8. Si a zis Varac catre ea: de vei veni tu �mpreuna cu mine, voi merge;
iar de nu vei veni tu cu mine, nici eu nu voi merge, ca nu stiu ziua �n care va
�ndrepta Domnul pe �nger cu mine.
9. Si a zis catre el Devora: voi merge negresit �mpreuna cu tine; �nsa sa
stiti, ca nu va fi biruinta a ta, pe calea pe care tu mergi, ca �n m�na ta femeie
va da Domnul pe Sisara, si s-a sculat Devora si a mers �mpreuna cu Varac din
Kadis.
10. Si a chemat Varac pe Zavulon si pe Neftali la Kadis, si s-au suit cu
zece mii de barbati, si s-a suit si Devora cu d�nsii.
11. Iar Haver Kineul s-a fost despartit de ceilalti Kinei fratii sai
feciorii lui Iovav rudenia lui Moisi, si a fost �ntins cortul sau p�na la stejarul
de popaz, care este alaturi cu Chedes.
12. Si s-a spus lui Sisara, ca s-a suit Varac fiul lui Avineem �n muntele
Tavorului.
13. Si a chemat Sisara toate carele sale noua sute de care ferecate, si tot
poporul cel cu sine, de la Arisotul neamurilor �n valea Chisonului.
14. Si a zis Devora catre Varac: scoala-te, ca aceasta este ziua �n care au
dat Domnul pe Sisara �n m�na ta, ca Domnul va merge �naintea ta; si s-a pogor�t
Varac din muntele Tavorului si cei zece mii de barbati cu d�nsul.
15. Si au �ngrozit Domnul pe Sisara si toate carele lui si toata tabara
lui, �naintea ascutitului sabiei lui Varac, si s-a pogor�t Sisara din carul sau si
a fugit cu picioarele sale.
16. Si Varac a alergat dupa carele lui si dupa tabara lui p�na la Arisotul
neamurilor, si a cazut toata tabara lui Sisara �ntru ascutisul sabiei si n-a
ramas nici unul.
17. Iar Sisara pedestru fugind s-a abatut �n cortul Iailei femeii lui Haver
Kineullui, ca pace era �ntru Iavin �mparatul Asorului si �ntru casa lui Have
Kineului.
18. Si a iesit Iail �naintea lui Sisara si a zis lui: abate-te domnul meu,
abate-te la mine, odihneste-te, nu te teme, si s-a abatut la d�nsa �n cort si l-a
acoperit pe el cu o haina a ei.
19. Si a zis Sisara catre ea: da-mi putina apa sa beau, ca am �nsetat, si a
deschis un foale cu lapte si i-a dat de a baut, si i-a acoperit fata lui.
20. Si a zis Sisara catre ea: stai �n usa cortului, si de va veni cineva la
tine si te va �ntreba si va zice: este vre-un om aici? Vei zice: nu este.
21. Si a luat Iail femeia lui Haver tarusul cotului, si a luat si maiul �n
m�na sa si a intrat la el �ncet si i-a pus tarusul pe t�mpla capului, si lovindu-l
cu maiul l-a patruns prin creieri p�na �n pam�nt; iar el s-a scuturat, si i-a
iesit sufletul si a murit.
22. Si iata Varac urmarea pe Sisara, si a iesit Iail �naintea lui si a zis
catre el: vino, si-ti voi arata pe barbatul pe care-l cauti tu, si a intrat la
d�nsa, si iata Sisara zacea mort si tarusul �n t�mpla lui.
23. Si au smerit Dumnezeu pe Iavin �mparatul Hanaanului �n ziua aceea
�naintea fiilor lui Israil.
24. Si a mers m�na fiilor lui Israil �naint�nd si tot mai mult �ntarindu-se
asupra lui Iavin �mparatul Hanaanului, p�na ce l-a pierdut.

CAP. 5.
C�ntarea Devorei si a lui Varac.

Si au c�ntat Devora si Varac fiul lui Avineem �n ziua aceea, zic�nd:

2. Facutu-s-a descoperire �n Israil, c�nd si-a adus poporul bunavoia sa:
binecuv�ntati pe Domnul.
3. Auziti �mparati, si luati aminte domni, eu Domnului voi c�nta, si voi
c�nta Dumnezeului lui Israil.
4. Doamne! C�nd ai iesit tu din Seir si c�nd ai trecut prin c�mpul
Edomului, pam�ntul s-a cutremurat si cerul s-a tulburat si norii au picat apa.
5. Muntii s-au clatit de catre fata Domnului Eloi; �nsusi Sinai de fata
Domnului Dumnezeului lui Israil.
6. �n zilele lui Samegar fiul lui Anat, �n zilele Iailei �nchise erau
caile, si cei ce umblau pe cai, au mers pe cai str�mbe.
7. �ncetat-au cei puternici �n Israil, �ncetatrimitt-au, p�na c�nd s-au
sculat Devora, p�na c�nd s-a sculat maica �n Israil.
8. A ales el dumnezei noi, atunci razboiul era la porti: vazut-am pavaza,
si sulita �n cei patruzeci de mii ai lui Israil?
9. Inima mea la cele r�nduite lui Israil; puternicii poporului
binecuv�ntati pe Domnul.
10. Cei ce �ncalecati pe asini netezi la amiaza, cei ce sedeti la judecata
si cei ce umblati �n calea sfetnicilor, graiti.
11. Ridica-vor glasurile lor cei ce c�nta �n unelte �n mijlocul celor ce se
veselesc; acolo vor da dreptatile. Doamne! Dreptati �ntareste �ntru Israil,
atunci s-a pogor�t �n cetatile sale poporul Domnului.
12. Scoala-te, scoala-te Devora; scoala-te, scoala-te, graieste c�ntare;
scoala-te Varac, �ntareste Devoro pe Varac, si robeste robimea ta, fiul lui
Avineem.
13. Atunci s-a marit taria lui; Doamne! Smereste sub picioarele mele pe cei
mai tari dec�t mine.
14. Poporul lui Efraim i-a dezradacinat pe ei �n vale, si fratele tau
Veniamin �ntru popoarele sale, de la mine Mahir s-a pogor�t cerc�nd, si de la
Zavulon barbati puternici �n toiagul povestirii carturarului.
15. Si povatuitorii lui Isahar cu Devora si cu Varac, asa Varac �n vale a
trimis pedestrii sai �n partea lui Ruvim, mai sunt cercetarile inimii.
16. Pentru ce sezi �ntru Mosfadimi? Ca sa auzi suieraturile celor ce se
scoala ca sa vie la ale lui Ruvim? Mari sunt cercetarile inimii.
17. Galaad dincolo de Iordan a �ntins corturile, si Dan pentru ce s-a
�ndeletnicit la luntri? Asir a sezut la marginea marii, si la iesirile ei a �ntins
corturi.
18. Zavulon, care si-a aruncat sufletul sau la moarte, si Neftali la
�naltimile tarinii.
19. Venit-au la el �mparati, si s-au r�nduit la bataie, atunci au dat
razboi �mparatii Hanaanului �n Tanaah la apa Maghedo, si multimea argintului nu au
luat.
20. Din cer s-au ostit satele, din r�ndul lor s-au ostit cu Sisara.
21. P�raiele Chisonului au lepadat afara st�rvurile lor; p�raiele
Cadiminului, p�raiele Chisonului, calca-l-va pe el de tot sufletul meu cel tare.
22. Atunci s-au rupt unghiile cailor fug�nd degrab cei tari ai lor.
23. Blestemati pe Miros zice �ngerul Domnului, cu blestem sa blestemati pe
cei ce locuiesc �ntr-�nsul, ca n-au venit spre ajutor Domnului, ajutorul vostru
Domnul �ntru ostasi puternic.
24. Binecuv�ntata sa fie �ntru femei Iail femeia lui Haver Kineul, dintre
femeile din cort sa fie binecuv�ntata.
25. Apa a cerut de la ea, si lapte i-a dat lui, �n lied domnesc i-a adus
unt.
26. M�na sa cea st�nga la tarus o a �ntins, si dreapta sa la maiul cel de
batut, cu maiul a lovit pe Sisara, a sfredelit capul lui, a gaurit t�mpla lui.
27. La picioarele ei pravalindu-se a cazut, si a adormit la genunchele ei,
l�nga care s-a aplecat, �n ce chip s-a �nchis acolo a cazut ticaloseste.
28. Pe fereastra s-a uitat femeia lui Sisara, si a strigat: pentru ce a
�nt�rziat carul lui a veni? Pentru ce au zabovit mersul carelor lui.
29. Jup�nesele cele �ntelepte ale ei au raspuns catre ea, si ea iarasi
�ntorcea cuvintele sale �n sine.
30. Au doar nu-l vor afla pe el �mpartind prazi? O fata sau doua fete
fiecarui barbat, prazile vopselelor a �mpiestririi, vopseala a �mpestritorilor,
aceste prazi sunt �mprejurul grumazului lui.
31. Asa sa piara toti vrajmasii tai Doamne; iar cei ce te iubesc pe tine sa
fie ca rasaritul soarelui �ntru puterea sa.
32. Si a fost pace �n tara patruzeci de ani.

CAP. 6.
Ghedeon.

Si au facut rau fiii lui Israil �naintea Domnului, si i-au dat pe ei Domnul �n
m�na lui Madiam sapte ani.
2. Si s-a �ntarit m�na lui Madiam peste Israil, si si-au facut fiii lui
Israil de fata lui Madiam ascunzatori si pesteri �n munti si �n locuri tari.
3. Si a fost dupa ce semanau fiii lui Israil, se suia Madiam si Amalic si
altii de la rasarit.
4. Si tabarau la ei si stricau rodurile lor p�na la intrarea �n Gaza, si
nimic nu lasau �n pam�ntul lui Israil cu ce sa-si poata tinea viata omul sau oaia
sau boul sau asinul.
5. Ca si ei si dobitoacele lor veneau, duc�nd cu sine corturile sale, ca
lacustele de munti veneau si ei si camilele lor fara de numar si mergeau �n
pam�ntul lui Israil, ca sa-l strice.
6. Si a saracit Israil foarte de fata lui Madiam.
7. Si au strigat fiii lui Israil catre Domnul, si a fost c�nd au strigat
fiii lui Israil catre Domnul pentru Madiam.
8. A trimis Domnul un barbat prooroc catre fiii lui Israil si a zis lor:
acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil: eu sunt cel ce v-am suit pe voi din
pam�ntul Eghipetului si v-am scos din casa robiei voastre.
9. Si v-am izbavit pe voi din m�na Eghipetului si din m�na tuturor celor
ce va necajeau pe voi, si i-am gonit pe ei de la fata voastra, si v-am dat voua
pam�ntul lor.
10. Si am zis voua: eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, nu va temeti de
dumnezeii Amoreilor �ntr-al carora pam�nt locuiti voi, si n-ati ascultat glasul
meu.
11. Si a venit �ngerul Domnului si a sezut sub un stejar, care era �n
Efrata �n pam�ntul lui Ioas tatal lui Esdri, si Ghedeon feciorul lui �mblatea gr�u
�n arie si se grabea sa fuga de la fata lui Madiam.
12. Si s-a aratat lui �ngerul Domnului, si a zis catre el: Domnul este cu
tine, cel tare cu puterea.
13. Si a zis catre el Ghedeon: cu mine Domnul meu? Daca este Domnul cu noi,
pentru ce ne-au aflat pe noi toate relele acestea? Si unde sunt toate minunile
lui, care ne-au spus noua parintii nostri, zic�nd: din Eghipet ne-au scos pe noi
Domnul si acum ne-au lepadat pe noi Domnul si ne-au dat �n m�na lui Madiam.
14. Si s-a �ntors spre el �ngerul Domnului si a zis: mergi cu puterea ta
aceasta si vei m�ntui pe Israil din m�na lui Madiam. Iata eu te-am trimis pe tine.
15. Si a zis Ghedeon catre el: pe mine Doamne, cum voi m�ntui pe Israil?
Iata mia mea este slaba �ntru Manasi si eu sunt cel mai mic �n casa tatalui meu.
16. Si au zis catre el Domnul: Eu voi fi cu tine, si vei bate pe Madiam, ca
pe un om.
17. Si au zis catre el Ghedeon: de am aflat mila �naintea ta si vei face
mie astazi toate c�te ai grait catre mine,
18. Sa nu te duci de aici p�na ce ma voi �ntoarce la tine si voi aduce
jertfa mea si o voi jertfi �naintea ta. Si a zis: eu sunt, voi sedea p�na te vei
�ntoarce tu.
19. Si s-a dus Ghedeon si a fiert un ied din capre, si dintr-un if de faina
a facut azime, si carnurile le-a pus �n cosnita, iar zeama o a turnat �n oala si
le-a adus la el sub stejar si s-a �nchinat lui.
20. Si a zis catre el �ngerul Domnului: ia carnurile si azimele si le pune
pe piatra aceea, si zeama o toarna deasupra, si a facut asa.
21. Si a �ntins �ngerul Domnului v�rful toiagului, care era �n m�na lui si
a atins carnurile si azimele, si s-a at�tat foc din piatra si a mistuit carnurile
si azimele, si �ngerul Domnului s-a dus de la ochii lui.
22. Si vaz�nd Ghedeon, ca �ngerul Domnului a fost acela, a zis Ghedeon: vai
mie Doamne! Doamne al meu, ca am vazut pe �ngerul Domnului fata la fata.
23. Si au zis Domnul catre el: pace tie, nu te teme, nu vei muri.
24. Si a zidit acolo Ghedeon altar Domnului si l-a numit pacea Domnului, si
este el p�na �n ziua aceasta, �n Efrata Aviezerului.
25. Si �n noaptea aceea i-au zis lui Domnul: ia vitelul cel gras al tatalui
tau si alt taur de sapte ani, si strica jertfelnicul lui Vaal, care este al
tatalui tau si taie desisul cel de l�nga el.
26. Si sa zidesti altar Domnului Dumnezeului tau celui ce ti s-au aratat
tie pe v�rful muntelui Maos, pe care mai �nainte ai pus jertfa, si sa iei taurul
cel de al doilea si sa-l aduci ardere de tot cu lemnele desisului, care le vei
taia.
27. Si a luat Ghedeon zece barbati din slugile sale si a facut precum au
zis catre el Domnul, si s-a temut de casa tatalui sau si de barbatii cetatii a
face ziua, si a facut noaptea.
28. Si a m�necat barbatii cetatii a doua zi, si iata era stricat
jertfelnicul lui Vaal, si desisul de l�nga el taiat, si au vazut taurul cel gras
adus ardere de tot pe jertfelnicul cel zidit.
29. Si fiecare a zis catre aproapele sau: cine a facut lucrul acesta? Si au
cercat si au cercetat si au zis: Ghedeon fiul lui Ioas a facut lucrul acesta.
30. Si au zis barbatii cetatii catre Ioas: scoate afara pe feciorul tau, sa
moara, pentru ca a stricat jertfelnicul lui Vaal si pentru ca a taiat desisul cel
de l�nga el.
31. Si a zis Ioas catre oamenii cei ce se sculase asupra lui: au doar voi
veti sa izb�nditi acum pentru Vaal? Au voi veti m�ntui pe el? cel ce se va prici
pentru el, sa moara p�na dimineata, de este Dumnezeu, �si va izb�ndi el, caci i-a
stricat jertfelnicul lui.
32. Si l-a numit pe el �n ziua aceea Ierovaal, zic�nd: izb�nda lui Vaal,
pentru ca i-a stricat jertfelnicul lui.
33. Si tot Madiamul si Amalicul si fiii rasaritului s-au adunat �ntr-un
loc, si trec�nd au tabar�t �n valea lui Israil.
34. Iar Duhul lui Dumnezeu a �ntarit pe Ghedeon, si tr�mbit�nd cu cornul a
chemat Aviezerul sa vie dupa el.
35. Si a trimis vestitori la tot Manasi, si a strigat si el dupa d�nsii, si
vestitori a trimis la Asir si la Zavulon si la Neftali, si s-au suit �ntru
�nt�mpinarea lui.
36. Si a zis Ghedeon catre Dumnezeu: de vei m�ntui prin m�na mea pe Israil,
precum ai zis,
37. Iata eu pun un val de l�na pe arie, si de va fi roua numai pe l�na, iar
peste tot pam�ntul uscaciune, voi cunoaste, ca prin m�na mea vei m�ntui pe Israil,
precum ai grait.
38. Si a facut asa, si a m�necat Ghedeon de dimineata, si a stors l�na, si
a curs roua din l�na un blid de apa.
39. Si a zis Ghedeon catre Dumnezeu: sa nu se aprinda m�nia ta asupra mea
de voi grai �nca odata, si �nca odata voi ispiti cu l�na, si sa fie uscaciune
numai pe l�na singura; iar peste tot pam�ntul sa fie roua.
40. Si au facut Dumnezeu asa �n noaptea aceea, si a fost uscaciune numai pe
l�na singura; iar peste tot pam�ntul a fost roua.

CAP. 7.
Ghedeon biruieste pe Madiamiti.

Si a m�necat Ierovaal, acesta este Ghedeon, si tot poporul cel ce era cu el, si a
tabar�t la izvorul Aradului; iar tabara lui Madiam si a lui Amalic era spre
miazanoapte sub dealul lui Moise �n valea de la Gavat-amore.
2. Si au zis Domnul catre Ghedeon: mult popor este cu tine, pentru aceea
nu voi da pe Madiam �n m�na lor, ca sa nu se laude Israil, zic�nd: pe mine m�na
mea m-a m�ntuit.
3. Si au zis Domnul catre el: graieste ca sa auda tot poporul, si zi: cel
sperios si cel fricos sa se �ntoarca �napoi, si a purces din muntele Galaad, si s-
au �ntors din popor douazeci si doua de mii, si au ramas zece mii.
4. Si au zis Domnul catre Ghedon: �nca tot este mult popor, du-i pe ei la
apa, si acolo voi osebi pe ei tie, si pe care voi zice tie, acela va merge cu
tine, si pe tot care zice sa nu mearga cu tine, acela sa nu mearga cu tine.
5. Si a adus pe popor la apa, si au zis Domnul catre Ghedeon: pe tot cel
ce va limpi cu limba sa apa, cum limpeste c�inele, sa-l pui deosebi, si pe tot cel
ce va �ngenunchea pe genunchele sale sa bea, sa-l pui deosebi.
6. Si au fost numarul celor ce au limpit cu m�na lor la gura trei sute de
barbati; iar tot poporul celalalt a �ngenunghiat pe ghenunchile sale sa bea apa.
7. Si au zis Domnul catre Ghedeon: cu acei trei sute de barbati, care au
limpit, voi m�ntui pe voi, si voi da pe Madiam �n m�na ta; iar tot poporul
celalalt sa mearga fiecare barbat la casa sa.
8. Si a luat poporul de m�ncarea �n m�na sa si buciumile sale, si pe toti
barbatii aceia ai lui Israil i-a trimis pe fiecare la locasul sau; iar pe cei trei
sute de barbati i-a oprit, si tabara lui Madiam era acolo dedesupt �n vale.
9. Si a fost �n noaptea aceea, au zis Domnul catre Ghedeon: scoala si te
pogoara cur�nd de aici la tabara, ca o am dat �n m�na ta.
10. Iar de te temi a te pogor� tu singur, pogoara-te tu si Fara baiatul tau
la tabara.
11. Si vei auzi ce vor grai, si dupa aceea se vor �ntari m�inile tale, si
te vei pogor� asupra taberei; si s-a pogor�t el si Fara baiatul lui la marginea
taberei, unde strajuiau cincizeci de ostasi �ntrarmati.
12. Iar Madiam si Amalic si toti fiii rasaritului, tabar�se �n vale ca
lacustele de multi, si camilele lor nenumarate, ca erau multe ca nisipul de pe
marginea marii.
13. Si dupa ce a venit Ghedeon, iata un barbat povestea aproapelui sau
visul, zic�nd: vis am visat, si iata turte de p�ine de orz se pravaleau spre
tabara lui Madiam, si au venit p�na la corturi, si le-au lovit si le-au rasturnat
si le-au surpat, si au cazut corturile.
14. Si raspunz�nd aproapele lui, a zis: acesta nu este alt, fara numai
sabia lui Ghedeon fiul lui Ioas barbatul lui Israil, �n m�inile lui au dat
Dumnezeu pe Madiam si toata tabara.
15. Si a fost dupa ce a auzit Ghedeon povestirea visului si t�lcul lui, s-a
�nchinat Domnului, si s-a �ntors �n tabara lui Israil, si a zis: sculati, ca au
dat Domnul �n m�inile noastre tabara lui Madiam.
16. Si a �mpartit pe cei trei sute de oameni �n trei parti, si a dat
buciumi �n m�inile tuturor si ulcioare desarte, si lumini �n ulcioare.
17. Si a zis catre ei: cum ma veti vedea pe mine, si voi asa sa faceti, si
iata eu ma voi duce �n mijlocul taberei, si cum voi face eu, asa sa faceti si voi.
18. Si voi tr�mbita eu cu buciumul, si toti cei cu mine veti tr�mbita cu
buciumii �mprejurul a toata tabara, si veti striga: sabia Domnului si a lui
Ghedeon.
19. Si a intrat Ghedeon si suta cea de barbati, care erau cu el, �n partea
taberei, la �nceputul strajii celei din mijloc, si au desteptat pe cei ce
strajuiau si au buciumat cu buciumii, si au scuturat ulcioarele cele din m�inile
lor.
20. Si au buciumat c�te trele partile cu buciumii, si au sfar�mat
ulcioarele, si �n m�na cea st�nga au luat luminile, iar �n cea dreapta au luat
buciumii sa buciume, si au strigat: sabia Domnului si a lui Ghedeon.
21. Si fiecare barbat a statut �n locul sau �mprejurul taberei, si alerg�nd
toata tabara a dat semn, si a fugit.
22. Si au tr�mbitat cei trei sute de buciumi, si au pus Domnul, sabia
fiecarui barbat �mpotriva aproapelui sau, si se taia unii pe altii, si a fugit
tabara p�na la Vita, si s-a str�ns p�na la Avelmeula la Tavat.
23. Si strig�nd barbatii Israiliteni cei din Neftali si din Asir si din tot
Manasi a gonit dinapoi pe Madiam.
24. Si a trimis Ghedeon vestitori �n tot muntele lui Efraim, zic�nd:
pogor�ti-va �naintea lui Madiam, si le luati lor apa p�na la Vetvira si p�na la
Iordan, si a strigat tot barbatul lui Efraim, si a luat apa pan� la Vetvira si
p�na la Iordan.
25. Si au prins pe noi domni ai lui Madiam: pe Oriv si pe Ziv, si au omor�t
pe Oriv �n Suroriv; iar pe Ziv l-au omor�t �n Iochefziv, si au gonit pe Madiam, si
capul lui Oriv si al lui Ziv l-au dus la Ghedeon dincolo de Iordan.

CAP. 8.
Urmarirea Madiamitilor si �nvingerea lor.

Si barbatii lui Efraim au zis catre Ghedeon: ce este lucrul acesta, care l-ai
facut noua, ca nu ne-ai chemat pe noi, c�nd ai mers sa faci razboi cu Madiam? Si
se certau cu d�nsul tare.
2. Iar Ghedeon a zis catre ei: ce am facut eu acum, �n ce chip ati facut
voi? Au nu este mai buna o ciorcina din via lui Efraim, dec�t tot culesul vii lui
Aviezer?
3. �n m�na voastra au dat Domnul pe capeteniile Madiamului, pe Oriv si pe
Ziv, si ce am putut face eu, �n ce chip ati facut voi? Atunci a potolit m�nia lor
deasupra sa, graind el cuv�ntul acesta.
4. Si a mers Ghedeon la Iordan, si a trecut el si cei trei sute de barbati
care erau cu el, osteniti si flam�nzi.
5. Si a zis catre oamenii cei din Sokhot: dati p�ine de m�ncat poporului
celui ce este cu mine, ca este flam�nd, si eu �ndata alerg dupa Zevea si dupa
Salmana �mparatii Madiamului.
6. Si au zis boierii Sokhotului: au doar m�na lui Zevea si a lui Salmana
este acum �n m�na ta, ca sa dam ostirii tale p�ine?
7. Si a zis Ghedeon: pentru aceea c�nd va da Domnul pe Zevea si pe Salmana
�n m�na mea, si eu voi scarpina trupurile voastre cu spinii pustiei si cu ciulini.
8. Si s-a suit de acolo �n Fanuil, si a grait catre oamenii locului
aceluia tot �ntru acel chip; iar oamenii din Fanuil i-au raspuns lui �n ce chip
i-au raspuns oamenii din Sokhot.
9. Si a zis Ghedeon catre oamenii din Fanuil, graind: c�nd ma voi �ntoarce
cu pace, voi strica turnul acesta.
10. Iar Zevea si Salmana erau �n Karcar, si tabara lor cu ei ca vreo
cincisprezece mii, toti cei ce au ramas din toata tabara fiilor rasaritului. Iar
cei ce au cazut, au fost o suta douazeci de mii de barbati, care purtau sabii.
11. Si s-a suit Ghedeon pe calea celor ce locuiesc �n corturi la rasaritul
Navei, aproape de Nava si Egheval si a lovit tabara, care nu avea teama de nimic.
12. Si au fugit Zevea si Salmana, si au alergat dupa ei, si au prins pe
acei doi �mparati ai Madiamului, pe Zevea si pe Salmana, si toata tabara lor o au
tulburat.
13. Si s-a �ntors Ghedeon feciorul lui Ioas de la razboi, �nainte de
rasaritul soarelui.
14. Si a prins o sluga de ai oamenilor celor din Sokhot, si l-a �ntrebat pe
el, si a scris numele boierilor Sokhotului si al batr�nilor lui, saptezeci si
sapte de barbati.
15. Si a mers Ghedeon la boierii Sokhotului si le-a zis: iata Zevea si
Salmana pentru care m-ati ocar�t, zic�nd: au doar m�na lui Zevea si a lui Salmana
este acum �n m�na ta? Ca sa dam oamenilor tai celor flam�nzi p�ine?
16. Si a luat pe boierii si pe batr�nii pustiei si cu ciulini, cu acelea a
zdrobit pe barbatii cetatii Sokhotului.
17. Si turnul Fanuilului l-a stricat, si pe barbatii cetatii i-a omor�t.
18. Si a zis catre Zevea si catre Salmana: cum au fost barbatii pe care i-
ati omor�t �n Tavor? Iar ei au zis: cum esti tu, asa au fost si ei, cel ce seamana
tie, seamana lor, ca chipul fiului de �mparat erau.
19. Si a zis Ghedeon: fratii mei si feciorii maicii mele au fost, si s-a
jurat lor: viu este Domnul, de i-ati tinut vii, nu v-as fi omor�t pe voi.
20. Si a zis lui Ieter, fiul sau cel �nt�i nascut: scoala-te si-i omoara pe
ei, iar fiul sau n-a scos sabia sa, ca s-a temut, pentru ca era mai t�nar.
21. Si a zis Zevea si Salmana: scoala-te tu si te repezi asupra noastra,
ca, ca un barbat ai putere, si s-a sculat Ghedeon si a ucis pe Zevea si pe
Salmana, si a luat lunisoarele, care erau la grumazii camilelor lor.
22. Si au zis barbatii lui Israil catre Ghedeon: doamne! Stap�neste-ne pe
noi, tu si fiul tau si fiul fiului tau, ca tu ne-ai m�ntuit pe noi din m�na lui
Madiam.
23. Si a zis catre ei Ghedeon: nu voi stap�ni pe voi si nu va stap�ni fiul
meu pe voi, ci Domnul va stap�ni pe voi.
24. Si a zis Ghedeon catre ei: voi face voua cerere: sa-mi dea mie fiecare
barbat cercel din prazile lui; ca cercei de aur erau la ei, ca erau Ismailteni.
25. Si eu au zis: iata vom da, si �ntinz�ndu-si haina sa fiecare barbat a
aruncat acolo cercel din prada sa.
26. Si cerceii cei de aur, care i-au cerut, au tras o mie si sapte sute de
sicli de aur, afara de lantisoare si de lanturi si de �mbracamintele cele de
porfira, care erau pe �mparatii Madiamului, si afara de lanturile care erau la
grumazii camilelor lor.
27. Si a facut dintr-acelea Ghedeon, Efod, si l-a pus �n cetatea sa �n
Efrate, unde a pacatuit Israilul dupa d�nsul, si a fost lui Ghedeon si casei lui
spre cadere.
28. Si s-a umilit Madiam �naintea fiilor lui Israil, si mai mult n-a
adaugat a ridica capul sau, si a fost pace �n tara patruzeci de ani �n zilele lui
Ghedeon.
29. Si s-a dus Ierovaal fiul lui Ioas si a locuit �n casa sa.
30. Si avea Ghedeon saptezeci de fii, care iesise din coapsele lui, ca
multe femei avea el.
31. Si tiitoare lui cea din Sihem i-a nascut si ea fecior, si i-a pus
numele Avimeleh.
32. Si a murit Ghedeon feciorul lui Ioas �ntru batr�nete bune, si s-a
�ngropat �n morm�ntul tatalui sau �n Efrata Aviezerul.
33. Si a fost dupa ce a murit Ghedeon, s-au �ntors fiii lui Israil si au
curvit dupa Valimi si au facut legatura cu Vaal Verit, ca sa le fie el lor
Dumnezeu.
34. Si nu si-au adus aminte fiii lui Israil de Domnul Dumnezeul lor, cel ce
i-au m�ntuit pe ei din m�na tuturor vrajmasilor lor celor de prin prejur.
35. Si n-au facut mila cu casa lui Ierovaal, adica a lui Ghedeon, dupa tot
binele care l-a facut cu Israil.

CAP. 9.
Avimeleh.

Si s-a dus Avimeleh feciorul lui Ierovaal �n Sihem la fratii mumei sale, si a
grait catre ei si catre toata rudenia casei tatalui maicei sale, zic�nd:
2. Graiti �ntru urechile tuturor barbatilor din Sihem; ce voiti voi mai
bine: sa va stap�neasca saptezeci de barbati toti feciorii lui Ierovaat sau sa va
stap�neasca un barbat? Si va aduceti aminte, ca osul vostru si carnea voastra sunt
eu.
3. Si au grait pentru el fratii mumei lui �ntru auzul tuturor barbatilor
din Sihem toate cuvintele acestea, si si-au plecat inimile lor dupa Avimeleh,
pentru ca au zis: fratele nostru este.
4. Si i-au dat lui saptezeci de arginti din casa lui Vaal Verit, si a
naimit cu ei Avimeleh barbati saraci si fara de locas si au mers dupa d�nsul.
5. Si a intrat �n casa tatalui sau �n Efrata, si a omor�t pe fratii sai,
pe feciorii lui Ierovaal saptezeci de barbati pe o piatra, si a ramas Ioatam
feciorul cel mai t�nar al lui Ierovaal, ca s-a fost ascuns.
6. Si s-au adunat toti barbatii din Sihem si toata casa lui Vimaalo, si
merg�nd au pus pe Avimeleh �mparat la stejarul, care sta �n Sihem.
7. Si s-a spus lui Ioatam, si a mers si a statut �n v�rful muntelui
Garizin, si si-a ridicat glasul sau si a pl�ns, si le-a zis lor: ascultati-ma
barbati din Sihem, ca asa sa va asculte si pe voi Dumnezeu.
8. Odinioara au mers lemnele sa unga �mparat peste sine, si au zis
maslinului: �mparateste peste noi.
9. Si le-a raspuns lor maslinul: nu voi lasa eu grasimea mea, care �ntru
mine o au marit Dumnezeu si oamenii, si sa merg sa �mparatesc peste lemne.
10. Si au zis lemnele catre smochin: vino si �mparateste peste noi.
11. Si le-a raspuns lor smochinul: nu voi lasa eu dulceata mea si roada mea
cea buna, sa ma duc sa �mparatesc peste lemne.
12. Si au zis lemnele catre vita: vino si �mparateste peste noi.
13. Si le-a raspuns vita: nu voi lasa eu vinul meu, veselia lui Dumnezeu si
a oamenilor, si sa ma duc sa �mparatesc peste lemne.
14. Si au zis toate lemnele catre spin: vino si �mparateste peste noi.
15. Si a zis spinul catre lemne: de vreti cu adevarat sa ma ungeti �mparat
peste voi, veniti de va nadajduiti sub acoperirea mea; iar de nu, sa iasa foc din
spini, si sa man�nce kiedrii Livanului.
16. Si acum daca cu adevarat si desav�rsit ati facut si ati pus pe Avimeleh
sa �mparateasca si ati facut bine cu Ierovall si cu casa lui, si daca ati facut,
ca sa-i rasplatiti binele, care vi l-a facut m�na lui.
17. Ca s-au batut tatal meu pentru voi, si si-a pus �n primejdie sufletul
sau, si v-a m�ntuit pe voi din m�na lui Madiam.
18. Iar voi v-ati sculat astazi asupra casei tatalui meu, si ati omor�t pe
feciorii lui saptezeci de barbati pe o piatra, si ati pus �mparat pe Avimeleh
feciorul slujnicii lui peste barbatii din Sichem pentru ca este fratele vostru.
19. De ati facut adevarat si drept cu Ierovaal si cu casa lui �n ziua
aceasta, fiti voi binecuv�ntati, si sa va veseliti �ntru Avimeleh, si el sa se
veseleasca �ntru voi.
20. Iar de nu, sa iasa foc din Avimeleh, si sa man�nce pe barbatii din
Sichem si casa lui Vitmaalo, si sa iasa foc din barbatii Sichemului si din casa
lui Vitmaalo, si sa mistuiasca pe Avimeleh.
21. Si a fugit Ioatam, si d�ndu-se �n laturi a mers la Veira, si a locuit
acolo pentru frica lui Avimeleh fratele sau.
22. Si a �mparatit Avimeleh peste Israil trei ani.
23. Si au trimis Dumnezeu duh rau �ntru Avimeleh si �ntru barbatii
Sichemului, si au urgisit barbatii Sichemului casa lui Avimeleh.
24. Ca sa aduca nedreptatea celor saptezeci de fii ai lui Ierovaal, si
s�ngele lor sa-l puna pe Avimeleh fratele lor, care i-a omor�t pe ei, si asupra
barbatilor Sichemului, care l-au ajutat pe el, ca sa omoare pe fratii sai.
25. Si i-au pus lui barbatii Sichemului paznici �ntr-ascuns pe piscurile
muntilor, si prindea pe toti cei ce calatoreau pe acolo, si s-a dat de stire lui
Avimeleh.
26. Si a venit Gaal feciorul lui Aved si fratii lui, si au trecut �n
Sichem, si au nadajduit �ntru d�nsul barbatii Sichemului.
27. Si iesind din tarini, au cules viile sale si au stors strugurii si au
facut jocuri, si intr�nd �n casa dumnezeului sau au m�ncat si au baut, blestem�nd
pe Avimeleh.
28. Si a zis Gaal feciorul lui Aved: cine este Avimeleh si cine este
feciorul Sichemei, ca sa slujim lui? Au nu este feciorul lui Ierovaal, si Zevul
�ngrijitorul lui robul lui �mpreuna cu barbatii lui Emor tatal lui Sichem? Si ce
sa slujim noi lui.
29. Cine va da pe poporul acesta �n m�na mea? si voi alunga pe Avimeleh, ca
voi zice lui Avimeleh: �nmulteste puterea ta si iesi afara.
30. Si a auzit Zevul mai marele cetatii cuvintele lui Gaad feciorul lui
Aved, si s-a m�niat foarte.
31. Si pe ascuns a trimis soli la Avimeleh cu daruri, zic�nd: iata Gaal
feciorul lui Aved si fratii lui au venit �n Sichem, si-au �ntar�tat cetatea asupra
ta.
32. Si acum scoala-te noaptea, tu si poporul tau cel cu tine, si p�ndeste
dimineata �n tarina.
33. Si va fi, dimineata odata cu rasaritul soarelui sa m�neci, si sa
navalesti asupra cetatii, si c�nd va iesi el si poporul cel cu el afara la tine,
fa-i lui c�te va afla m�na ta.
34. Si s-a sculat Avimeleh si tot poporul cel cu el noaptea, si a p�ndit
Sichema de patru parti.
35. Si s-a facut dimineata, si a iesit Gaal feciorul lui Aved, si a statut
la usa portii cetatii, si s-a sculat Avimeleh si poporul cel cu el de la p�nda.
36. Si a vazut Gaal feciorul lui Aved pe popor, si a zis catre Zevul: iata
poporul se pogoara din v�rful muntilor, iar Zevul a zis catre el: umbra copacilor
vezi tu, ca si cum ar fi oameni.
37. Si a adaugat Gaal �nca a grai, si a zis: iata popor se pogoara dinspre
mare merg�nd pe mijlocul locului, si o parte vine pe calea stejarului vazatorilor,
alta parte vine pe calea sesului Maonenim.
38. Si a zis catre el Zevul: unde este acum gura ta, care zicea: cine este
Avimeleh, ca sa slujim lui? Au nu acesta este poporul, pe care l-ai defaimat? Iesi
dar acum, si te bate cu el.
39. Si a iesit Gaal �naintea barbatilor din Sichem, si s-a batut cu
Avimeleh, si l-a gonit pe el Avimeleh.
40. Si a fugit de fata lui, si multi au cazut morti p�na la poarta cetatii.
41. Si a sezut Avimeleh �n Arima, si Zevul a scos pe Gaal si pe fratii lui,
ca sa nu locuiasca �n Sichem.
42. Si a fost a doua zi a iesit poporul �n tarina, si s-a spus lui
Avimeleh.
43. Si si-a luat poporul si l-a �mpartit �n trei parti, si a strajuit �n
tarina si a privit, si iata popor a iesit din cetate si s-a sculat asupra lor si
i-au batut pe ei.
44. Si Avimeleh si mai marii cei ce erau cu el au �naintat si au statut la
usa portii cetatii, si cele doua cete s-au revarsat peste toti cei ce erau �n
tarini, si i-au batut pe ei.
45. Iar Avimeleh toata ziua aceea a dat razboi asupra cetatii, si a luat
cetatea, si pe poporul cel din ea l-a omor�t, si cetatea o a stricat si a presarat
peste ea sare.
46. Si auzind barbatii turnului Sichemului, au intrat toti �n �ntaritura
casei fagaduintei lui Vetil Verit.
47. Si s-a spus lui Avimeleh, ca s-au str�ns toti barbatii turnului Sichem.
48. Si s-a spus lui Avimeleh �n muntele Selmonului si tot poporul cel cu
el, si a luat Avimeleh securea �n m�na sa, si a taiat o sarcina de lemne, si
ridic�nd-o o a pus pe umarul sau, si a zis catre poporul cel cu el: ce m-ati vazut
pe mine fac�nd: cur�nd faceti si voi ca mine.
49. Si au taiat si ei fiecare o sarcina, si ridic�ndu-o au mers dupa
Avimeleh, si au pus lemnele peste �ntaritura, si i-au dat ei foc, si au murit toti
barbatii turnului Sichem, ca la o mie de barbati si de femei.
50. Si s-a dus Avimeleh din Vetil Verit la Tavis, si l-a �nconjurat si l-a
luat.
51. Si era �n mijlocul cetatii turn tare, si au fugit acolo toti barbatii
si femeile si toate capeteniile cetatii, si s-au �nchis acolo, si s-au suit �n
acoperisul turnului.
52. Iar Avimeleh a venit p�na la turn bat�ndu-se, si s-a apropiat de usa
turnului ca sa-l aprinda sa arda cu foc.
53. Iar o femeie a aruncat o bucata de piatra de r�snita peste capul lui
Avimeleh, si i-a spart capul.
54. Si Avimeleh �ndata a strigat pe sluga, care purta armele lui, si i-a
zis: scoate sabia ta si ma omoara, ca nu cumva sa se zica c�ndva: muiere l-a
omor�t pe el, si l-a junghiat pe el sluga lui, si a murit.
55. Si vaz�nd barbatii lui Israil, ca au murit Avimeleh, fiecare s-a dus la
casa sa.
56. Si tot raul barbatilor Sichemului l-au �ntors Dumnezeu �n capul lor, si
a venit peste ei blestemul lui Ioatam fiul ui Ierovaal.

CAP. 10.
Israil �nvins de Finisteni.

Si dupa Avimeleh s-a sculat, ca sa m�ntuiasca pe Israil, Tola feciorul lui Fua,
feciorul unchiului lui, barbat din Isahar, si acesta locuia �n Samir �n muntele
lui Efraim.
2. Si a judecat pe Israil douazeci si trei de ani, si a murit si s-a
�ngropat �n Samir.
3. Si dupa el s-a sculat Iair din Galaad, si a judecat pe Israil douazeci
si doi de ani.
4. Si s-a nascut lui treizeci si doi de feciori, care calareau pe treizeci
si doi de m�nji de asini, si erau mai mari peste treizeci si doua de cetati, care
le-au chemat satele lui Iair p�na �n ziua aceasta, si sunt acestea �n pam�ntul
Galaad.
5. Si a murit Iair, si s-a �ngropat �n Kamon.
6. Si au adaugat fiii lui Israil a face rau �naintea Domnului, si au
slujit Vaalimilor si Astarotilor, si dumnezeilor Sidonului, si dumnezeilor
Moavului si dumnezeilor fiilor lui Amon, si dumnezeilor neamurilor celor straine,
si au parasit pe Domnul si nu i-au slujit lui.
7. Si s-au m�niat cu iutime Domnul pe Israil, si i-au dat pe ei �n m�na
altor neamuri si �n m�na fiilor lui Amon,
8. Care au necajit si au asuprit pe fiii lui Israil �n vremea aceea
optsprezece ani, pe toti fiii lui Israil cei dincolo de Iordan �n pam�ntul
Amoreului �n Galaad.
9. Si au trecut fiii lui Amon Iordanul, ca sa bata pe Iuda si pe Veniamin
si pe Efraim, si s-au necajit fiii lui Israil foarte.
10. Si au strigat fiii lui Israil catre Domnul, zic�nd: pacatuit-am
�naintea ta, ca am parasit pe Dumnezeul nostru, si am slujit lui Vaalim.
11. Si au zis Domnul catre fiii lui Israil: au nu Eghiptenii si Amoreii si
fiii lui Amon si Moav si cei de alt neam,
12. Si Sidonenii si Amalic si Hanaan v-au necajit pe voi, si ati strigat
catre mine, si v-am m�ntuit pe voi din m�na lor?
13. Si voi m-ati parasit pe mine, si ati slujit la dumnezei straini? Pentru
aceea nu voi mai adauga a va m�ntui pe voi.
14. Mergeti si strigati catre dumnezeii, pe care i-ati ales, ca aceia sa va
m�ntuiasca pe voi �n vremea necazului vostru.
15. Si au zis fiii lui Israil catre Domnul: pacatuit-am, fa tu cu noi,
c�te-ti plac tie, numai �ntr-aceasta vreme ne m�ntuieste pe noi.
16. Si au lepadat pe dumnezeii cei straini dintre ei, si au slujit Domnului
singur, caruia i-au parut rau de necazurile lor.
17. Iar fiii lui Amon suindu-se au tabar�t �n Galaad, si adun�ndu-se si
fiii lui Israil au iesit si au tabar�t �n Masifa.
18. Si au zis poporul si boierii Galaadului, fiecare barbat catre aproapele
sau: cine este barbatul, care va �ncepe a se bate cu fiii lui Amon, si va fi mai
mare peste toti cei ce locuiesc �n Galaad?

CAP. 11.
Ieftae si fagaduinta lui.

Iar Ieftae Galaadului era tare �ntru virtute, si era el fecior de femeie curva,
care a nascut lui Galaad pe Ieftae.
2. Si femeia lui Galaad i-a nascut lui fii, si dupa ce au crescut fiii
femeii, a scos pe Ieftae zic�ndu-i: nu vei mosteni �n casa tatalui nostru, ca tu
esti fecior din femeie curva.
3. Si a fugit Ieftae de la fata fratilor sai, si a locuit �n pam�ntul Tov,
si s-au adunat la Ieftae oameni facatori de rau, si au iesit cu el.
4. Si a fost dupa zilele acelea, c�nd s-au batut fiii lui Amon cu Israil.
5. Si a fost dupa ce s-au batut fiii lui Amon cu fiii lui Israil, a mers
batr�nii Galaadului sa ia pe Ieftae din pam�ntul Tov.
6. Si a zis lui Ieftae: vino si fii noua povatuitor, ca sa dam razboi
asupra fiilor lui Amon.
7. Si a zis Ieftae catre batr�nii Galaadului: au nu voi m-ati ur�t si m-
ati scos din casa tatalui meu, si m-ati gonit de la voi? Si pentru ce veniti la
mine acum, c�nd sunteti necajiti?
8. Si au zis batr�nii Galaadului catre Ieftae: nu asa, ne-am �ntors acum
la tine, ca sa mergi cu noi, si vom da razboi asupra fiilor lui Amon, si vei fi
noua mai mare peste toti cei ce locuiesc �n Galaad.
9. Si a zis Ieftae catre barbatii Galaadului: de ma �ntoarceti pe mine
voi, pentru ca sa dau razboi asupra fiilor lui Amon, si-i va da pe ei Domnul �n
m�inile mele, eu sa va fiu voua mai mare.
10. Si au zis batr�nii Galaadului catre Ieftae: Domnul cel ce aude acestea,
el mijlocitor si marturie este, ca vom face dupa cuv�ntul tau asa.
11. Si a mers Ieftae cu batr�nii Galaadului, si l-a pus poporul peste sine
cap si povatuitor, si a grait Ieftae toate cuvintele sale �naintea Domnului �n
Masifa.
12. Si a trimis Ieftae soli la �mparatul fiilor lui Amon, zic�nd: ce este
mie si tie, ca ai venit tu la mine sa dai razboi �n pam�ntul meu.
13. Si a raspuns �mparatul fiilor lui Amon catre solii lui Ieftae: pentru
ca Israil, c�nd s-a suit �n Eghipet, a luat pam�ntul meu de la Arnon p�na la Iavok
si p�na la Iordan, si acum �ntoarce-l cu pace, si ma voi duce.
14. Si s-au �ntors solii la Ieftae, si a mai trimis Ieftae soli la
�mparatul fiilor lui Amon,
15. Care au zis lui: asa zice Ieftae: n-a luat Israil pam�ntul lui Moav,
nici pam�ntul fiilor lui Amon;
16. Caci, c�nd s-au suit ei din Eghipet, a mers Israil prin pustie p�na la
marea Rosie, si a venit �n Kadis.
17. Si a trimis Israil soli la �mparatul Edomului, zic�nd: lasa-ma sa trec
prin pam�ntul tau, si n-a ascultat �mparatul Edomului, �nca si la �mparatul lui
Moav a trimis, si n-a voit, si a sezut Israil �n Kadis.
18. Apoi s-a dus �n pustie, si a �nconjurat pam�ntul Edomului, si pam�ntul
lui Moav, si a venit catre rasarit de pam�ntul lui Moav, si a tabar�t dincolo de
Arnon, si n-a intrat �n hotarele lui Moav ca Arnon este hotarul lui Moav.
19. Si a trimis Israil soli la Sion �mparatul Amoreului �mparatul
Esevonului, si a zis Israil catre el: lasa-ma sa trec prin pam�ntul tau p�na la
locul meu.
20. Si n-a vrut Sion sa lase pe Israil sa treaca prin hotarul sau, si a
adunat Sion tot poporul sau, si au tabar�t la Iasa, si au dat razboi cu Israil.
21. Si au dat Domnul Dumnezeu lui Israil pe Sion si pe tot poporul lui �n
m�na lui Israil, si l-a batut pe el, si a mostenit Israil tot pam�ntul Amoreului
celui ce locuia �n pam�ntul acela.
22. Si a mostenit tot hotarul Amoreului, de la Arnon p�na la Iavoc, si de
la pustie la Iordan.
23. Si acum Domnul Dumnezeul lui Israil a ridicat pe Amoreu de la fata
poporului sau Israil, si tu vei mosteni pe el?
24. Au nu c�te ti-a dat tie Hamos dumnezeul tau, acelea le vei mosteni? Si
noi suntem mosteni tuturor, pe care i-au ridicat Domnul Dumnezeul nostru de la
fata noastra si ni i-au dat mostenire.
25. Si acum au mai bun esti tu dec�t Valac fiul lui Sepfor �mparatul lui
Moav? Care s-a batut cu Israil si nu l-a biruit pe el.
26. C�nd a locuit Israil �n Esevon si �n hotarele lui si �n pam�ntul Aroir
si �n hotarele lui si �n toate cetatile cele de l�nga Iordan, trei sute de ani, si
pentru ce �ntr-at�ta vreme nu le-ati scos.
27. Si acum eu n-am gresit tie si faci cu mine rau, ca sa dai razboi asupra
mea, Domnul cel ce este judecator, sa judece astazi �ntru fiii lui Israil si
�ntru fiii lui Amon.
28. Si n-a ascultat �mparatul fiilor lui Amon de cuvintele lui Ieftae, care
le-a trimis la el.
29. Si Duhul Domnului a fost peste Ieftae, si �nconjur�nd Galaadul si pe
Manasi, a trecut piscul Galaad, si de la piscul Galaad dincolo de fiii lui Amon.
30. Si a facut Ieftae fagaduinta Domnului si a zis: de vei da pe fiii lui
Amon �n m�na mea,
31. Va fi ca oricare va iesi din usile casei mele mai �nt�i �naintea mea
c�nd ma voi �ntoarce cu pace de la fiii lui Amon, aduce-l-voi pe el ardere de tot
Domnului.
32. Si a trecut Ieftae la fiii lui Amon, ca sa dea razboi asupra lor, si i-
a dat pe ei Domnul �n m�na lui.
33. Si i-a batut pe ei de la Aroir p�na la intrarea �n Semenit, douazeci de
cetati, si p�na la viile lui Avel, cu bataie mare foarte, si s-au umilit fiii lui
Amon de la fata fiilor lui Israil.
 34. Si �ntorc�ndu-se Ieftae �n Masifa la casa sa, iata fata lui �nainte i-a
iesit �ntru �nt�mpinare cu timpine si cu danturi; si aceasta era fata una nascut
a lui iubita, si afara de ea nici fecior, nici fata n-avea.
35. Si a fost daca o a vazut pe ea, si-a rupt hainele sale si a zis: vai de
mine, fiica mea, m-ai �mpiedecat, piedeca te-ai facut �ntru ochii mei, ca eu am
deschis gura mea pentru tine catre Domnul si nu voi putea sa �ntorc,
36. Iar ea a zis catre el: parinte, daca ai deschis gura ta catre Domnul,
fa cu mine dupa cuv�ntul care a iesit din gura ta, pentru care au facut tie Domnul
izb�nda asupra vrajmasilor tai din fiii lui Amon.
37. Si a zis ea catre tatal sau: fa mie parintele meu, lucrul acesta: lasa-
ma doua luni sa ma duc si sa umblu peste munti, ca sa-mi pl�ng fecioria mea, eu si
soatele mele.
38. Si i-a zis ei: du-te, si o a slobozit pe ea doua luni, si s-a dus ea si
soatele ei, si a pl�ns fecioria sa �n munti.
39. Si dupa ce s-a sf�rsit acele doua luni si s-a �ntors ea la tatal sau,
el a facut cu ea dupa cum s-a fost fagaduit, si ea n-a cunoscut barbat.
40. Si s-a facut obiceiul �ntru Israil, de se adunau fetele lui Israil �n
tot anul, sa pl�nga pe fata lui Ieftae Galaaditul patru zile �ntr-un an.

CAP. 12.
�nfr�ngerea Efraimitilor.

Si s-au adunat fiii lui Efraim si au venit �n Sefina si au zis catre Ieftae:
pentru ce ai mers a da razboi asupra fiilor lui Amon si nu ne-ai chemat si pe noi
sa mergem cu tine; casa ta o vom arde peste tine cu foc.
2. Si a zis catre ei Ieftae: barbat razboinic eram eu si poporul meu si
fiii lui Amon ma smereau foarte, si v-am strigat pe voi si nu m-ati m�ntuit din
m�inile lor.
3. Si am vazut ca nu era cel ce m�ntuieste, si am pus sufletul meu �n
primejdie si am trecut la fiii lui Amon, si i-au dat pe ei Domnul �n m�na mea, si
pentru ce v-ati suit la mine �n ziua aceea sa dati razboi asupra mea?
4. Si a adunat Ieftae pe toti barbatii Galaditeni, sa se bata cu Efraim,
si au batut barbatii Galaadului pe Efraim, ca au zis: voi Galaaditenii sunteti
fugarii lui Efraim �n mijlocul lui Efraim si �n mijlocul lui Manasi.
5. Si au apucat Galaaditenii vadurile Iordanului lui Efraim, si a fost
c�nd au zis cei fugiti ai lui Efraim sa trecem, si le-au zis lor barbatii cei din
Galaad: au dintr-ai lui Efraim sunteti voi? Si au zis: nu suntem.
6. Si le-a grait lor: ziceti dar: Shivvolet, ce se cheama spic, si n-au
putut zice bine asa, si i-au prins pe ei si i-au junghiat la vadurile Iordanului,
si au cazut �n vremea aceea din Efraim patruzeci si doua de mii.
7. Si a judecat Ieftae pe Israil sase ani, si a murit Ieftae Galaaditul si
s-a �ngropat �n Galaad cetatea sa.
8. Si dupa el a judecat pe Israil Avessan din Vitleem.
9. Si s-a nascut lui treizeci de feciori si treizeci de fete, pe care le-a
maritat afara, si treizeci de fete de afara au adus femei feciorilor sai, si a
judecat pe Israil sapte ani.
10. Si a murit Avessan, si s-a �ngropat �n Vitleem.
11. Si dupa el a judecat pe Israil Ailom Zavuloneanul zece ani.
12. Si a murit Ailom Zavuloneanul, si s-a �ngroapt Ailom �n pam�ntul lui
Zavulon.
13. Si dupa el a judecat pe Israil Avdon feciorul lui Elil Faratonitul.
14. Si s-a nascut lui patruzeci de feciori si treizeci de feciori ai
feciorilor lui, care �ncalecau pe saptezeci de m�nji de asin, si a judecat pe
Israil opt ani.
15. Si a murit Avdon feciorul lui Elil Faratonitul, si s-a �ngropat �n
Faraton, �n pam�ntul lui Efraim �n muntele lui Amalic.

CAP. 13.
Nasterea lui Samson.

Si iar au adaugat fiii lui Israil a face rau �naintea Domnului, si i-au dat pe el
Domnul �n m�na Filisteilor patruzeci de ani.
2. Si era un barbat din Saraa, din semintia lui Dan, si numele lui Manoe,
si femeia lui stearpa, si nu nastea.
3. Si �ngerul Domnului s-a aratat femeii, si a zis catre d�nsa: iata tu
esti stearpa, si n-ai nascut, ci vei lua �n p�ntece si vei naste fiu.
4. Si acum sa te pazesti sa nu bei vin si bautura ametitoare, si sa nu
man�nci nimic, ce este necurat.
5. Ca iata tu �n p�ntece vei lua, si vei naste fiu; briciul pe capul lui
nu se va sui, ca sfintit lui Dumnezeu va fi pruncul din p�ntece, si el va �ncepe a
m�ntui pe Israil din m�na Filisteilor.
6. Si a mers femeia si a spus barbatului sau, zic�nd: un om al lui
Dumnezeu a venit la mine, si chipul lui era ca chipul �ngerului lui Dumnezeu
luminat foarte, si l-am �ntrebat de unde este, si numele lui nu mi l-a spus.
7. Si mi-a zis: iata tu �n p�ntece vei lua si vei naste fiu, si acum sa nu
bei vin si bautura ametitoare si sa nu man�nci nimic, ce este necurat, ca sfintit
lui Dumnezeu va fi pruncul din p�ntece, p�na �n ziua mortii sale.
8. Si s-a rugat Manoe Domnului, si a zis: o Doamne! Omul lui Dumnezeu, pe
care l-ai trimis la noi, sa vie iarasi si sa ne �nvete, ce sa facem pruncului,
care se va naste.
9. Si au ascultat Dumnezeu glasul lui Manoe, si iarasi a venit �ngerul lui
Dumnezeu la femeie, c�nd sedea ea �n tarina, si Manoe barbatul ei nu era cu ea.
10. Si graind femeia a alergat si a spus barbatului sau, si a zis catre el:
iata s-a aratat mie omul, care a venit la mine �n ziua aceea.
11. Si s-a sculat Manoe, si a mers dupa femeia sa, si a venit la barbatul
acela si a zis lui: au tu esti omul, care ai grait catre femeia mea? si a zis
�ngerul: eu sunt.
12. Si a zis Manoe: acum daca se va plini cuv�ntul tau, ce trebuie sa se
faca cu pruncul, si de ce sa se fereasca?
13. Si a zis �ngerul Domnului catre Manoe: de toate care am zis femeii, sa
se pazeasca.
14. Tot ce iese din vita de vie sa nu man�nce, si vin si bautura ametitoare
sa nu bea, si nimic ce este necurat sa nu man�nce, si toate c�te am poruncit ei,
sa le pazeasca.
15. Si a zis Manoe catre �ngerul Domnului: rogu-te dar sa ma asculti, si-ti
vom gati un ied din capre.
16. Si a zis �ngerul Domnului catre Manoe: de ma vei opri, nu voi m�nca din
p�inile tale, si de vei face ardere de tot, Domnului s-o aduci, ca n-a cunoscut
Manoe, ca �ngerul Domnului este el.
17. Si a zis Manoe catre �ngerul Domnului: cum este numele tau? Ca dupa ce
se va plini cuv�ntul tau, sa te marim pe tine.
18. Si i-a zis lui �ngerul Domnului, pentru ce �ntrebi de numele meu? Ca
minunat este el.
19. Si a luat Manoe iedul cel din capre si jertfa, si le-a adus pe piatra
Domnului, iar el minunate a facut �n fata lui Manoe si a femeii lui.
20. Si a fost c�nd s-a suit para jertfelnicului spre cer, s-a suit si
�ngerul Domnului cu para jertfelnicului; iar Manoe si femeia lui priveau, si au
cazut cu fata lor pe pam�nt.
21. Si n-a mai adaugat �ngerul Domnului a se arata lui Manoe si femeii lui.
Atunci a cunoscut Manoe, ca �ngerul Domnului a fost acela.
22. Si a zis Manoe catre femeia sa: cu moarte vom muri, ca am vazut pe
Dumnezeu.
23. Si a zis lui femeia: de ar fi vrut Dumnezeu sa ne omoare pe noi, n-ar
fi primit din m�na noastra ardere de tot si jertfa, si nu ne-ar fi aratat noua
toate acestea, nici �n vremea aceasta auzite ne-ar fi facut noua acestea.
24. Si a nascut femeia fecior, si a chemat numele lui Samson, si a crescut
pruncul, si l-au binecuv�ntat pe el Domnul.
25. Si a �nceput Duhul Domnului a petrece �mpreuna cu el �n tabara lui Dan
�ntru Saraa si �ntru Estaol.

CAP. 14.
Faptele lui Samson.

Si s-a dus Samson �n Tamnata, si a vazut �n Tamnata femeie din fetele celor de alt
neam, si i-a placut lui.
2. Si �ntorc�ndu-se a spus tatalui sau si mumei sale zic�nd: femeie am
vazut �n Tamnata din fetele Filisteilor, deci luati-o pe ea mie femeie.
3. Iar tatal sau si muma sa i-au zis: au doar �ntru fetele fratilor tai
si �n tot poporul tau nu este femeie? Pentru ce sa mergi tu sa-ti iei femeie de la
cei de alt neam, care sunt netaiati �mprejur? Si a zis Samson catre tatal sau: pe
aceasta o ia mie, ca aceasta a placut ochilor mei.
4. Si tatal lui si muma lui n-au cunoscut ca de la Domnul este, si izb�nda
cauta el din cei de alt neam, ca �n vremea aceea cei de alt neam stap�neau pe
Israil.
5. Si s-a dus Samson cu tatal lui si muma lui �n Tamnata, si venind p�na
la viile Tamnatei, acolo i-a iesit �nainte un pui de leu racnind.
6. Si a venit pe el Duhul Domnului, si l-a spintecat ca pe un ied din
capre, si ca o nimic era �n m�inile lui, si n-a spus tatalui sau si mumei sale ce
a facut.
7. Si s-a dus si a grait femeii, si a placut ea lui Samson.
8. Si dupa vreo c�teva zile s-a �ntors s-o ia pe d�nsa, si s-a abatut sa
vada st�rvul leului, si era roi de albine �n gura leului si miere.
9. Si o a luat �n m�inile sale si mergea m�nc�nd, si a venit la tatal sau
si la muma sa si le-a dat lor si au m�ncat, si nu le-a spus lor ca din gura leului
a luat mierea.
10. Si s-a dus tatal lui la femeie, si a facut acolo Samson ospat sapte
zile, ca asa faceau tinerii.
11. Si a fost c�nd l-a vazut pe el, i-a r�nduit lui treizeci de tovarasi,
si acestia erau �mpreuna cu el.
12. Si le-a zis lor Samson: o ghicitura voi pune voua, si de o veti ghici
�ntr-aceste sapte zile ale ospatului si o veti afla, voi da voua treizeci de
p�nzeturi si treizeci de haine de �mbracaminte.
13. Iar de nu mi-o veti putea spune, veti da voi mie treizeci de p�nzeturi
si treizeci de haine de �mbracaminte; iar el au zis lui: spune ghicitura ta, s-o
auzim.
14. Si le-a zis lor: din cel ce man�nca a iesit m�ncare si din cel tare a
iesit dulceata, si n-au putut sa ghiceasca ghicitoarea �n trei zile.
15. Si a fost �n ziua a patra au zis ei catre femeia lui Samson: amageste
pe barbatul tau si sa-ti spune ghicitoarea; iar de nu vei vrea a face aceasta, te
vom arde si pe tine si casa tatalui tau cu foc, au doar ca sa ne saraciti pe noi
ne-ati chemat?
16. Si a pl�ns femeia lui Samson catre d�nsul si a zis lui: cu adevarat, m-
ai ur�t si nu ma iubesti, ca ghicitoarea care o ai pus fiilor poporului meu, nu o
spui mie; si a zis catre ea Samson: iata tatalui meu si mumei mele n-o am spus, si
tie sa ti-o spun?
17. Si ea se pl�ngea lui �ntr-acele sapte zile de ospat, si �n ziua a
saptea i-a spus ei, ca-l supara pe el, si ea a spus fiilor poporului.
18. Si i-au zis lui barbatii cetatii �n ziua a saptea mai �nainte de a
apune soarele: ce este mai dulce dec�t mierea si mai tare dec�t leul? Si le-a zis
lor Samson: de nu ati fi �mbl�nzit junica mea, n-ati fi aflat ghicitura mea.
19. Si s-a �ndreptat peste el Duhul Domnului, si s-a pogor�t �n Ascalona si
a batut acolo treizeci de oameni, si le-a luat hainele lor, si a dat hainele celor
ce i-au spus ghicitoarea. Si s-a m�niat cu iutime Samson, si s-a suit �n casa
tatalui sau; iar femeia lui Samson s-a �nsotit cu unul dintre nuntasi, care era
lui prieten.

CAP. 15.
Razbunarea lui Samson.

Si dupa c�teva zile, �n vremea secerii gr�ului, a mers Samson sa-si vada femeia
sa, si i-a adus ei un ied din capre si a zis: voi sa intru la femeia mea sa ma
culc cu d�nsa, si nu l-a lasat pe el tatal ei sa intre.
2. Si a zis tatal ei: am crezut �n adevar ca tu totul o ai ur�t pe ea, si
o am dat unuia din prietenii tai, iata sora ei cea mai t�nara, au nu mai buna este
dec�t ea? Fie dar a ta �n locul aceleia.
3. Si le-a zis lor Samson: nevinovat voi fi eu acum �naintea celor de alt
neam, pentru ca voi face eu lor rau.
4. Si duc�ndu-se Samson, a prins trei sute de vulpi si le-a legat coada de
coada, si lu�nd faclii a legat c�te o faclie �ntru doua coade.
5. Si aprinz�nd facliile, a slobozit vulpile �n holdele celor de alt neam,
si le-a ars si holdele cele secerate si arie si cele nesecerate, si viile si
maslinii.
6. Iar cei de alt neam au zis: cine a facut aceasta? Au spus: Samson
ginerele Tamnateului, pentru ca i-a luat femeia lui si o a dat tovarasului lui; si
merg�nd cei de alt neam, au ars casa tatalui ei si pe d�nsa cu foc.
7. Si a zis lor Samson: de ati facut voi asa cu d�nsa, nu-mi place; ci
izb�nda mie despre fiecare dintre voi voi face.
8. Si i-a batut pe ei bataie mare peste pulpa si peste coapsa, si
pogor�ndu-se de acolo a locuit l�nga r�u la pestera pietrei Itamului.
9. Si s-au dus cei de alt neam, si au tabar�t �n Iuda, si s-au rasfirat �n
Lehi.
10. Iar barbatii lui Iuda le-au zis lor: de ce ati venit asupra noastra?
Iar cei de alt neam au zis: ca sa legam pe Samson am venit, si sa-i facem lui
precum a facut si el noua.
11. Si s-au dus din Iuda trei mii de oameni la gura pietrei Itamului, si au
zis catre Samson: au nu stii, ca ne stap�nesc pe noi cei de alt neam? Si de ce ai
facut aceasta noua? Si le-a zis lor Samson: cum mi-au facut ei mie, asa le-am
facut si eu lor.
12. Iar ei i-au zis lui: sa te legam am venit noi, si sa te dam �n m�inile
celor de alt neam; iar el le-a zis lor: sa-mi jurati, ca nu ma veti omor�; ci ma
veti da lor, iar voi nu cumva sa va �mpotriviti mie.
13. Si au jurat lor, zic�nd: nu, ci numai te vom lega, si te vom da �n m�na
lor, iar cu moarte nu te vom omor�; si l-au legat pe el cu doua funii noi, si l-au
dus pe el de la piatra aceea.
14. Si venind p�na la Lehi, cei de alt neam strigau de bucurie, si au
alergat �naintea lui. Iar Duhul Domnului s-a �ndreptat peste Samson, si funiile cu
care erau legat m�inile lui, s-au facut ca niste c�lti de fata focului, si s-au
dezlegat legaturile de pe bratele lui.
15. Si afl�nd o falca de asin lepadata, si �ntinz�ndu-si m�na o a luat, si
a omor�t cu ea o mie de barbati.
16. Si a zis Samson: cu o falca de asin sting�nd i-am stins pe ei, cu o
falca de asin am omor�t o mie de barbati.
17. Si a fost dupa ce a �ncetat a grai, a aruncat falca din m�na sa, si a
numit locul acela ucidere cu falca.
18. Si a �nsetosat foarte, si a strigat catre Domnul, si a zis: tu ai dat
�n m�na robului tau aceasta m�ntuire mare, si acum muri-voi de sete, si cadea-voi
�n m�na celor netaiati �mprejur?
19. Si au deschis Dumnezeu o ad�ncatura �n falca, si a iesit din ea apa, si
a baut, si s-a �ntors duhul lui, si s-a racorit; pentru aceea s-a chemat numele
locului aceluia: izvorul celui ce se roaga, care este �n Lehi p�na �n ziua de
astazi.
20. Si a judecat pe Israil �n zilele celor de alt neam douazeci de ani.
CAP. 16.
Caderea lui Samson. Razbunarea lui.

Si a mers Samson �n Gaza, si a vazut acolo o femeie curva, si a intrat la ea.

2. Si s-a dat de stire Gazenilor, zic�ndu-li-se: a venit Samson aici, si
l-au �nconjurat strajuindu-l toata noaptea aceea, zic�nd: sa asteptam p�na ce se
va lumina ziua, si-l vom omor� pe el.
3. Si a dormit Samson p�na la miezul noptii, si s-a sculat la miezul
noptii, si a prins am�ndoua usile portii cetatii cu am�ndoi st�lpii, si ridic�ndu-
le �mpreuna cu zavorul, le-a pus pe umarul sau si le-a dus �n v�rful muntelui
celui de catre fata Hevronului, si le-a pus acolo.
4. Si a fost dupa aceasta a iubit pe o femeie din valea lui Sorih, si
numele ei era Dalida.
5. Si s-au suit la d�nsa boierii cei de alt neam, si au zis catre d�nsa:
�nseala-l pe el, si vezi �n ce sta taria lui cea mare, si cum �l vom birui, si-l
vom lega, ca sa-l umilim pe el, si noi fiecare barbat vom da tie o mie si o suta
de arginti.
6. Si a zis Dalida catre Samson: spune-mi rogu-te �n ce sta taria ta cea
mare, si cu ce te vei lega, ca sa te smeresti.
7. Iar Samson i-a zis ei: de ma vor lega pe mine cu sapte vine proaspete
neuscate, voi slabi si voi fi ca unul dintre ceilalti oameni.
8. Si i-au adus ei boierii cei de alt neam sapte vine proaspete neuscate,
si l-a legat pe el cu ele.
9. Si cei ascunsi ai ei sedeau �n camara. Si a zis ea catre el: cei de alt
neam vin asupra ta Samsoane. Iar el a rupt vinele ca si cum ar rupe o ata de c�lti
c�nd se atinge de foc, si nu s-a cunoscut taria lui.
10. Si a zis Dalida catre Samson: vezi ca m-ai �nselat, si ai grait catre
mine minciuni, acum rogu-te spune-mi cu ce te vei lega?
11. Iar el a zis catre ea: daca leg�nd ma vor lega cu funii noi, cu care
nimic n-a mai fost legat, atunci voi slabi, si voi fi ca si unul dintre ceilalti
oameni.
12. Si a luat Dalida funii noi, si a legat cu ele pe Samson, si a zis catre
el: cei de alt neam vin asupra ta Samsoane, si ascunsii sedeau �n camara, iar el a
rupt funiile de la bratele sale ca o ata.
13. Si a zis Dalida catre Samson: p�na acum m-ai �nselat, si ai grait catre
mine minciuni? Spune-mi cu ce te vei lega? Iar el a zis ei: de vei �mpleti cele
sapte suvite ale capului meu cu tort,
14. Si le vei bate cu cuiul �n perete, atunci eu voi fi slab, ca si unul
dintre ceilalti oameni. Si l-a adormit pe el Dalida pe genunchii ei, si a fost
c�nd dormea el, a luat Dalida cele sapte suvite ale capului lui, si le-am �mpletit
cu tort.
15. Si le-a batut cu cuie �n perete, si a zis catre el: Samsoane, cei de
alt neam vin asupra ta. Iar el destept�ndu-se din somnul sau, a scos cuiele cu
�mpletitura din perete, si tortul, si nu s-a cunoscut taria lui.
16. Si a zis catre el Dalida: cum zici ca ma iubesti pe mine, si inima ta
nu este cu mine? Iata a treia oara m-ai �nselat, si nu mi-ai spus �n ce sta taria
ta cea mare.
17. Si a fost supar�ndu-l pe el cu cuvintele ei toata noaptea, si ned�ndu-i
pace a slabit sufletul lui p�na la moarte.
18. Si si-a deschis catre ea toata inima sa, si i-a zis ei: briciul nu s-a
atins de capul meu, ca sf�nt al lui Dumnezeu sunt eu din p�ntecele maicii mele, si
de ma voi rade, se va departa de la mine taria mea, si voi slabi, si voi fi ca si
ceilalti oameni.
19. Si vaz�nd Dalida, ca i-a spus ei toata inima sa, a trimis si a chemat
pe boierii celor de alt neam, zic�nd: veniti acum �nca odata, ca mi-a spus mie
toata inima sa, si au venit la ea toate capeteniile celor de alt neam aduc�nd �n
m�inile lor argintul.
 20. Si l-a adormit pe el pe genunchii sai, si a chemat pe barbier, si a ras
cele sapte suvite de pe capul lui, si a �nceput a slabi, si s-a departat virtutea
lui de la el.
21. Si a zis Dalida: Samsoane, cei de alt neam vin asupra ta, si s-a
desteptat din somnul sau, si a zis: voi face ca si mai �nainte, si ma voi scutura,
si el n-a cunoscut, ca Domnul s-a departat de la d�nsul.
22. Si l-au prins pe el cei de alt neam, si i-au scos ochii lui, si l-au
adus pe el �n Gaza, si l-au legat pe el cu obezi de arama, si r�snea �n casa
temnitii.
23. Si a �nceput a-i creste parul capului lui dupa ce s-a ras.
24. Si boierii celor de alt neam s-au adunat sa jertfeasca jertfa mare lui
Dagon dumnezeului lor, si sa se veseleasca, si au zis: dat-a dumnezeu �n m�inile
noastre pe Samson vrajmasul nostru.
25. Si vaz�ndu-l pe el poporul, au laudat pe dumnezeii sai, zic�nd: dat-a
dumnezeul nostru �n m�na noastra pe vrajmasul nostru, care pustia pam�ntul nostru,
si care a �nmultit pe ranitii nostri.
26. Si a fost c�nd se veselea inima lor, au zis: chemati pe Samson din casa
temnitii, si sa joace �naintea noastra, si au chemat pe Samson din temnita, si-ti
bateau joc de el, si l-au pus �ntru doi st�lpi.
27. Si a zis Samson catre sluga, care-l tinea de m�na: lasa-ma sa pipai
st�lpii, peste care sta �ntarita casa, si sa ma razem de ei, si sluga a facut asa.
28. Iar casa era plina de barbati si de femei, si erau acolo toti domnii
celor de alt neam si pe podul casei ca la vreo trei mii de barbati si de femei,
care priveau, c�nd batjocureau pe Samson.
29. Si a strigat Samson catre Domnul, si a zis: Adonae, Doamne al
puterilor, adu-ti aminte de mine, si ma �ntareste acum �nca odata Dumnezeule, ca
sa izb�ndesc izb�nda �ntru cei de alt neam pentru am�ndoi ochii mei.
30. Si proptindu-se Samson a �mbratisat am�ndoi st�lpii cei din mijloc, pe
care se rezema casa, pe unul cu dreapta, pe altul cu st�nga.
31. Sf�rseasca-se viata mea �mpreuna cu cei de alt neam, si plec�ndu-se cu
putere, a cazut casa peste domni si peste tot poporul, care era �ntr-�nsa, si au
fost cei morti, pe care i-au omor�t Samson la moartea sa, mai multi dec�t aceia,
pe care i-a omor�t �n viata sa.
32. Si au venit fratii lui si toata casa tatalui sau, si lu�ndu-l pe el s-
au dus, si l-au �ngropat �ntru Saraa si �ntru Estaol �n morm�ntul lui Manoe
tatal lui, si acesta a judecat pe Israil douazeci de ani.
33. Si dupa Samson s-a sculat Emegar feciorul lui Enan, si a taiat pe
oamenii cei de alt neam, afara de vite, si a m�ntuit acesta pe Israil.

CAP. 17.
Miha face un idol.

Si a fost un om din muntele Efraim anume Miha.

2. Si a zis catre muma sa: cei o mie si o suta de arginti, care s-au luat
de la tine, si ai jurat si ai zis �ntru urechile mele: iata argintul este la
mine, eu l-am luat, si i-a zis muma sa: binecuv�ntat sa fii fiul meu Domnului.
3. Si a dat acei o mie si o suta de arginti mumei sale, iar muma sa a zis:
cu sfintenie am sfintit argintul Domnului din m�na mea singur, ca sa fac cioplit
si varsat, si acum �l dau tie.
4. Si a dat argintul mumei sale, si a luat muma sa doua sute de arginti,
si i-a dat argintarului, si a facut din el cioplit si varsat, care a fost �n casa
lui Miha.
5. Acesta a facut casa sa Biserica lui Dumnezeu, si a facut Efod si
Terafin si a afierosit pe unul dintre fiii sai si a fost lui preot.
6. Iar �n zilele acela nu era �mparat �n Israil, pentru aceea fiecare om
ce se parea drept �n ochii lui, aceea facea.
7. Si a fost un t�nar din Vitleemul lui Iuda din poporul lui Iuda, si
acesta era Levit si locuia acolo.
 8. Si a mers omul acela din Vitleemul Iudei sa locuiasca unde va gasi loc,
si a venit p�na la muntele Efraim si p�na la casa lui Miha, fac�ndu-si calea sa.
9. Si l-a �ntrebat pe el Miha; de unde vii? Iar el a raspuns: Levit sunt
eu din Vitleemul lui Iuda, si merg sa locuiesc unde voi gasi loc.
10. Si i-a zis Miha lui: sezi cu mine si fii mie parinte si preot, si eu
voi da tie zece arginti pe an si un r�nd de haine si cele pentru viata ta.
11. Si a mers Levitul si a �nceput a locui l�nga omul acela, si s-a facut
slujitor lui, ca unul dintre fiii lui.
12. Si a umplut Miha m�na Levitului si s-a facut lui t�narul preot, si a
fost �n casa lui Miha.
13. Si a zis Miha: acum am cunoscut, ca au facut Domnul bine mie, pentru ca
s-a facut Levitul mie preot.

CAP. 18.
Fiii lui Dan cuprind Lesa si cad �n idololatrie.

�n zilele acela nu era �mparat �n Israil, si �n zilele acelea neamul lui Dan �si
cerca mostenire unde sa locuiasca, ca p�na �n zilele acelea nu i-a fost cazut lui
mostenire de ajuns �ntru neamurile fiilor lui Israil.
2. Si a trimis fiii lui Dan din popoarele celor cinci barbati despre
partea lor foarte tari din Saraa si din Estaol, ca sa vada pam�ntul si sa-l cerce,
si a zis catre ei: mergeti si cercati pam�ntul, si au mers p�na la muntele Efraim,
p�na la casa lui Miha, si s-au odihnit ei acolo �n casa lui Miha.
3. Si cunosc�nd ei glasul t�narului Levit, s-au abatut acolo si au zis
lui: cine te-a adus aici? Si ce faci tu aici? Si ce ai tu aici?
4. Iar el a zis catre ei: asa si asa mi-a facut Miha si m-a tocmit si m-a
facut sa fiu lui preot.
5. Si ei i-au zis lui: �ntreaba tu pe Dumnezeu sa cunoastem, oare
�ndrepteaza el calea noastra pe care mergem?
6. Si a zis lor preotul: mergeti �n pace; �naintea Domnului este calea
voastra, pe care mergeti.
7. Si s-au dus acei cinci oameni si au sosit �n Lesa si au vazut pe
poporul cel ce locuia �ntr-�nsa sez�nd fara de frica, ca si Sidonenii, odihnind
fara de grija, cu niminea av�nd cuv�nt de pricire pe pam�nt, mosteni a mari
bogatii si departe de la Sidon si n-aveau nici o legatura cu Siria.
8. Si au venit acei cinci oameni la fratii lor �n Saraa si �n Estaol, si
au zis fratilor sai: ce sedeti voi?
9. Si le-au zis: sculati-va si sa mergem asupra lor, ca am vazut pam�ntul
si iata este bun foarte si voi sa fiti �n liniste, sa nu va leneviti a merge sa
intrati, ca sa mosteniti pam�ntul.
10. Si va veti duce si veti soli la popor negatit si pam�ntul este larg, ca
l-au dat Dumnezeu �n m�na voastra, loc unde nu este lipsa de toate lucrurile, c�te
sunt pe pam�nt.
11. Si au purces din poporul lui Dan din Saraa si din Estaol, sase sute de
barbati �ncinsi cu unelte de razboi.
12. Si s-au suit si au tabar�t �n Kariatiarim �n Iuda, pentru aceea s-a
chemat numele locului aceluia: tabara lui Dan, p�na �n ziua aceasta, iata dinapoia
lui Kariatiarim.
13. Si de acolo au trecut p�na la muntele Efraim si au venit p�na la casa
lui Miha.
14. Si au raspuns cei cinci oameni, care au fost mers sa vada pam�ntul
Lesii, si au zis catre fratii sai: stiti ca �n casele acestea sunt Efod si Terafin
si chip cioplit si varsat, deci acum sa stiti ce sa faceti.
15. Si s-au abatut acolo si au intrat �n casa t�narului Levit, �n casa lui
Miha, si s-au �nchinat lui cu pace.
16. Si cei sase sute de barbati din fiii lui Dan, �ncinsi cu uneltele lor
cele de razboi, stau la usile portii.
17. Si s-au suit cei cinci oameni, care mersese sa iscodeasca pam�ntul, si
intr�nd acolo au luat chipul cel cioplit si Efodul si Terafinul si chipul ce
varsat; iar preotul sta la usa portii cu cei sase sute de barbati �ncinsi cu
unelte de razboi.
18. Si acestia au intrat �n casa lui Miha, si au luat chipul cel cioplit si
Efodul si Terafinul si chipul cel varsat, iar preotul a zis catre ei: ce faceti
voi?
19. Iar ei au zis lui: taci, pune-ti m�na ta pe gura si vino cu noi, si vei
fi noua tata si preot; au doar mai bine vei fi preot casei unui om, dec�t sa fii
tu preot unui neam si unei case �n Israil?
20. Si s-a veselit inima preotului, si a luat Efodul si Terafinul si chipul
cel cioplit si varsat, si a intrat �n mijlocul poporului.
21. Si s-a �ntors, si s-a dus, si si-a pus lucrurile si avutul sau cel de
pret �naintea lor.
22. Si dupa ce s-au departat ei de casa lui Miha; iata Miha si oamenii,
care locuiau �n casele cele vecine casei lui Miha, au strigat, si i-au ajuns pe
fiii lui Dan.
23. Si au strigat catre fiii lui Dan; iar fiii lui Dan �ntorc�ndu-si fetele
lor, au zis catre Miha: ce este tie, ca ai strigat?
24. Si a zis Miha: ca chipul meu cel cioplit, care mi-am fost facut mie,
ati luat, si pe preot, si v-ati dus, si ziceti catre mine, pentru ce strigi?
25. Iar fiii lui Dan au zis catre el: sa nu-ti auzim glasul tau, ca nu
cumva sa va iasa �nainte oameni cu suflet amar�t, si sa pierzi viata ta si viata
casei tale.
26. Si s-au dus fiii lui Dan pe calea sa, si vaz�nd Miha, ca sunt mai tari
dec�t sine, s-a �ntors �n casa sa.
27. Si fiii lui Dan dupa ce au luat cele ce a facut Miha, si pe preotul
lui, au venit asupra Lesii peste poporul, care petrecea fara de frica si fara de
grija, si i-au ucis pe ei cu ascutisul sabiei, si cetatea o au ars cu foc.
28. Si n-a fost cine sa-i m�ntuiasca, ca de Sidon era departe, si cu nici
un om n-aveau ei aface, si aceasta era �n valea casei lui Eoav, si au zidit
cetatea si au locuit �ntr-�nsa.
29. Si a chemat numele cetatii: Dan, pe numele lui Dan tatal lor, care s-a
nascut lui Israil; iar numele cetatii mai �nainte era Lesa.
30. Si si-au ridicat lorusi fiii lui Dan, chipul cel cioplit, si Ioanatan
fiul lui Ghirson fiul lui Manasi, el si feciorii lui erau preoti neamului lui Dan
p�na la ziua mutarii din pam�ntul acela.
31. Si le-au ramas lor chipul cel cioplit, care l-a fost facut Miha, �n
toate zilele �n care era casa lui Dumnezeu �n Silom.

CAP. 19.
Nelegiuirea lui Gavaa.

Si a fost �n zilele acela, c�nd nu era �mparat �n Israil, un barbat Levit care
locuia �n coastele muntelui Efraim, si-a luat femeie tiitoare din Vitleemul lui
Iuda.
2. Si s-a m�niat pe el tiitoarea lui, si s-a dus de la el la casa tatalui
sau �n Vitleemul lui Iuda, si a fost acolo patru luni de zile.
3. Si s-a sculat barbatul ei, si s-a dus la ea sa-i graiasca dupa inima
ei, si sa se �mpace cu ea, si sa o �ntoarca pe ea iarasi la sine, si lu�nd cu sine
pe sluga sa si o pereche de asini, a mers p�na la casa tatalui ei.
4. Si vaz�ndu-l pe el tatal fetei, a iesit �naintea lui cu bucurie, si l-a
dus pe el socrul sau, tatal fetei, �nauntru, si a sezut cu el trei zile, si a
m�ncat si a baut si a dormit acolo.
5. Si a fost �n ziua a patra m�nec�nd de dimineata, s-a sculat sa plece,
si a zis tatal fetei catre ginerele sau: �ntareste-ti inima ta cu o bucata de
p�ine, si apoi plecati.
6. Si au sezut si au m�ncat am�ndoi �mpreuna si au baut, si a zis tatal
fetei catre barbat: rogu-te ram�i aici, si sa se veseleasca inima ta.
 7. Si scul�ndu-se omul sa se duca, nu l-a lasat socrul lui, si sez�nd
iarasi a ramas acolo.
8. Si �n ziua a cincea m�nec�nd de dimineata ca sa se duca, a zis tatal
fetei: �ntareste dar inima ta cu p�ine, si te gateste p�na ce se va pleca ziua, si
au m�ncat si au baut am�ndoi.
9. Si scul�ndu-se omul sa se duca el si tiitoarea lui si sluga lui, i-a
zis lui socrul sau, tatal fetei: iata s-a plecat ziua spre seara, ram�i aici �nca
astazi, si ram�neti aici, si sa se veseleasca inima ta, si m�ine de dimineata veti
purcede pe calea voastra, si vei merge la locasul tau.
10. Si n-a vrut omul sa ram�na, si scul�ndu-se a purces, si a venit p�na �n
preajma Ievuseului, acesta este Ierusalimul, si cu el o pereche de asini �nseuati
si tiitoarea lui cu d�nsul.
11. Si a venit p�na la Ievus, si ziua era plecata foarte, si a zis sluga
catre stap�nul sau: vino sa ne abatem �n cetatea aceasta a Ievuseului, si sa
ram�nem �ntr-�nsa.
12. Iar stap�nul sau a zis catre el: nu ne vom abate �n cetate straina
�ntru care nu este dintru fiii lui Israil, ci sa trecem p�na la Gavaa.
13. Si a zis slugii sale: vino si sa ne apropiem la un loc dintr-acesta, si
sa ram�nem �n Gavaa sau �n Rama.
14. Si trec�nd au mers, si le-a apus soarele aproape de Gavaa, care este
�ntru Veniamin.
15. Si s-au abatut acolo sa intre sa ram�na �n Gavaa, si au intrat si au
sezut �n ulita cetatii, si nu era om care sa-i primeasca �n casa sa sa ram�na.
16. Si iata un om batr�n a venit de la lucrurile sale din c�mp seara, si
omul acesta si el era din muntele Efraim, si locuia �n Gavaa, iar oamenii locului
erau fiii lui Veniamin.
17. Si ridic�ndu-si ochii sai a vazut pe omul cel calator �n ulita cetatii,
si i-a zis omul cel batr�n: unde mergi, si de unde vii?
18. Si i-a raspuns lui: de la Vitleemul lui Iuda trecem noi p�na la
coastele muntelui Efraim, eu de acolo sunt, si am mers p�na la Vitleemul lui Iuda
si ma duc la casa mea, si nu este om, care sa ma primeasca �n casa.
19. Si paie si de m�ncare asinii nostri au, si p�ine si vin am eu, si
slujnica ta si slujitorul care este cu robii tai, de nimic n-avem lipsa.
20. Si a zis omul cel batr�n: pace tie, toata lipsa ta eu o voi plini,
numai �n ulita sa nu ram�i.
21. Si l-a bagat pe el �n casa sa, si au asezat asinii lui, si lor le-a
spalat picioarele, si au m�ncat si au baut.
22. Si veselindu-se ei, iata barbatii cetatii, fiii cei faradelege, au
�nconjurat casa, si au batut �n usa, si au zis catre omul cel batr�n stap�nul
casei, scoate pe omul cel ce a intrat �n casa ta, ca sa-l cunoastem pe el.
23. Si a iesit la ei omul, stap�nul casei, si a zis catre ei: nu fratilor,
sa nu faceti rau, daca a intrat omul acesta �n casa mea, sa nu faceti nebunia
aceasta.
24. Iata fata mea fecioara si tiitoarea lui scoate-le-voi pe ele afara, si
le smeriti pe ele, si le faceti ce este placut �naintea ochilor; iar barbatului
acestuia sa nu faceti aceasta fapta nebuneasca.
25. Si nevr�nd oamenii sa asculte de el, a luat barbatul tiitoarea sa, si o
a scos la ei afara, si o au cunoscut pe ea, si si-au batut joc de ea toata noaptea
p�na dimineata, si o au slobozit c�nd se lumina de ziua.
26. Si a venit femeia dinspre ziua, si a cazut la usa casei omului unde era
barbatul ei p�na s-a luminat.
27. Si dupa ce s-a luminat dimineata, a deschis barbatul ei usile, iesind
ca sa-si mearga �n calea sa, si iata femeia lui tiitoare cazuta l�nga usa casei si
m�inile ei pe prag.
28. Si a zis catre ea: scoala-te si sa mergem, si n-a raspuns lui, ca
murise, si lu�ndu-o o a pus pe asin, si scul�ndu-se s-a dus la casa sa.
29. Si intr�nd �n casa sa a luat sabia, si apuc�nd pe tiitoarea sa o a
�mpartit dupa oasele ei �n douasprezece parti, si le-a trimis la toate neamurile
lui Israil.
30. Si au fost toti cei ce vedeau, ziceau: nu s-a facut nici s-a vazut asa
din ziua de c�nd au iesit fiii lui Israil din pam�ntul Eghipetului, p�na �n ziua
aceasta. Si a poruncit oamenilor, pe care i-a trimis, zic�nd: acestea sa graiti
catre tot Israilul: de s-a mai facut lucru ca acesta, sfatuiti-va si graiti
�mpreuna despre lucrul acesta.

CAP. 20.
Semintia lui Veniamin aproape pierduta.

Si au iesit toti fiii lui Israil, si s-a str�ns toata adunarea ca un om de la Dan
p�na la Virsavee, si pam�ntul Galaad la Domnul �n Masifa.
2. Si a statut adunarea a tot poporului, toate neamurile lui Israil, �ntru
adunarea poporului lui Dumnezeu, patru sute de mii de barbati pedestri, care
puteau sa poarte arme.
3. Si au auzit fiii lui Veniamin, ca s-au suit fiii lui Israil �n Masifa.
Si au zis fiii lui Israil: spuneti unde s-a facut rautatea aceasta?
4. Si a raspuns omul Levit, barbatul femeii celei moarte, si a zis: �n
Gavaa lui Veniamin am venit eu si tiitoarea mea sa ram�nem.
5. Si s-au sculat asupra mea oamenii cei de la Gavaa, si au �nconjurat
casa noaptea, si pe mine au vrut sa ma omoare; iar pe tiitoarea mea o au smerit,
si si-au batut joc de ea, si a murit.
6. Si am apucat pe tiitoarea mea, si o am taiat �n parti, si o am trimis
�n tot hotarul mostenirii fiilor lui Israil, pentru ca au facut nebunie si pacat
ca acesta �n Israil.
7. Iata voi toti fiii lui Israil �mpreuna graiti, si va sfatuiti aici.
8. Si s-a sculat tot poporul ca un om, zic�nd: nu vom merge nici un om la
locasul sau, si nu ne vom �ntoarce nici unul la casa sa.
9. Si acum acest lucru sa facem asupra Gavaaiei, sa ne suim �mpotriva ei
cu sorti.
10. Vom lua din toate semintiile lui Israil, zece barbati dintr-o suta, si
o suta dintr-o mie, si o mie din zece mii, sa se ia si bucate poporului celui ce
merge �n Gavaa lui Veniamin, ca sa-i rasplateasca ei pentru nebunia care a facut
�n Israil.
11. Si tot Israilul iesind din cetati, s-a adunat �n cetate ca un om.
12. Si au trimis semintiile lui Israil barbati la �ntreaga semintie lui
Veniamin, zic�nd: ce este raul acesta, care s-a facut �ntru voi?
13. Si acum dati pe oamenii cei faradelege din Gavaa sa-i omor�m pe ei, si
sa ridicam r�ul dintru Israil, si n-au vrut fiii lui Veniamim sa asculte cuv�ntul
fratilor lor, fiii lui Israil.
14. Si s-au adunat fiii lui Veniamin din cetatile lor la Gavaa, sa iasa la
razboi asupra fiilor lui Israil.
15. Si s-au numarat fiii lui Veniamin din cetatile sale �n ziua aceea
douazeci si cinci de mii de barbati, care putea purta sabie, afara de cei ce
locuiau �n Gavaa.
16. Care s-au numarat sapte sute de barbati alesi din tot poporul cu
am�ndoua m�inile iscusiti, toti acestia erau prastiasi, zv�rlind cu pietre �n
firul de par, si nu greseau.
17. Si tot Israilul s-a numarat, afara de fiii lui Veniamin, patru sute de
mii de barbati alesi, care purtau sabie, si toti acestia erau barbati razboinici.
18. Si s-au sculat si au venit �n Vetil, si au �ntrebat pe Dumnezeu, si au
zis fiii lui Israil: cine va merge cu noi povatuitor, ca sa se bata cu fiii lui
Veniamin? Si au zis Domnul: Iuda va merge povatuitor.
19. Si s-au sculat fiii lui Israil a doua zi, si au dat lupta asupra
Gavaaiei.
20. Si a iesit tot Israilul la razboi asupra lui Veniamin, si a r�nduit
�mpreuna tot Israilul razboi asupra Gavaaiei.
21. Si au iesit fiii lui Veniamin din cetate, si au obor�t la pam�nt �n
ziua aceea douazeci si doua de mii de barbati din Israil.
22. Si s-au �mbarbatat barbatii lui Israil, si au adaugat a r�ndui razboi
�n locul, �n care s-a fost r�nduit �n ziua cea dintai.
23. Si s-au suit fiii lui Israil, si au pl�ns �naintea Domnului p�na seara,
si au �ntrebat pe Domnul, zic�nd: au mai adauga-vom a ne apropia la razboi cu
Veniamin fratele nostru? Si au zis Domnul: mergeti �mpotriva lor.
24. Si s-au apropiat fii lui Israil catre fiii lui Veniamin �n ziua a doua.
25. Si au iesit fiii lui Veniamin �naintea lor din Gavaa �ntr-aceeasi zi a
doua, si au culcat la pam�nt din fiii lui Israil �nca optsprezece mii de barbati,
toti acestia erau, care purtau sabie.
26. Si s-au suit toti fiii lui Israil si tot poporul, si au venit �n Vetil,
si au pl�ns, si au sezut acolo �naintea Domnului, si au ajutat �n ziua aceea p�na
seara, si au adus ardere de tot si jertfa de m�ntuire �naintea Domnului.
27. Si au �ntrebat fiii lui Israil pe Domnul, ca acolo era sicriul legii
Domnului Dumnezeu �n zilele acelea.
28. Si Finees, feciorul lui Eleazar, fiul lui Aaron, sta �naintea lui �n
zilele acelea, si au �ntrebat fiii lui Israil pe Domnul, zic�nd: au mai adauga-voi
�nca a iesi la bataie �mpotriva fiilor lui Veniamin, fratele meu? Sau �nceta-voi?
Si au zis Domnul: mergeti, ca m�ine voi da pe el �n m�na voastra.
29. Si au pus fiii lui Israil p�nditori �mprejurul Gavaaiei.
30. Si s-au suit fiii lui Israil asupra lui Veniamin �n ziua a treia, si s-
au r�nduit spre Gavaa, ca si �n ziua �nt�i si �n ziua a doua.
31. Si au iesit fiii lui Veniamin �naintea poporului, si s-au dus afara din
cetate, si au �nceput a bate din popor, si a rani, ca si mai �nainte, �ntru caile
din care una duce la Vetil, iar alta duce la Gavaa �n tarina, ca la treizeci de
barbati din Israil.
32. Si fiii lui Veniamin au zis: cad �naintea voastra ca si �nt�i; iar fiii
lui Israil au zis: sa fugim, ca sa-l scoatem afara din cetate la cai, si au facut
asa.
33. Si toti barbatii lui Israil s-au sculat din locul lor, si au tabar�t �n
Vaal Tamar, si p�nditorii lui Israil se luptau din locul lor despre apusul
Gavaaiei.
34. Si au venit din preajma Gavaaiei zece mii de barbati alesi din tot
Israilul, si bataia se �ngreuia, si ei n-au cunoscut, ca a venit raul peste ei.
35. Si au �nfr�nt Domnul pe Veniamin �naintea fiilor lui Israil, si au
omor�t fiii lui Israil, din Veniamin, �n ziua aceea douazeci si cinci de mii si o
suta de barbati, care toti purtau arme.
36. Si au vazut fiii lui Veniamin ca sunt biruiti, iar Israilitenii au
facut loc Veniaminitenilor, ca nadajduiau �n p�nditorii pe care i-au fost pusi
�mpotriva Gavaaiei.
37. Si s-au pornit p�nditorii, si s-au revarsat catre Gavaa, si duc�ndu-se
au batut cetatea toata cu ascutisul sabiei.
38. Si semn era fiilor lui Israil cu p�nditorii, ca sa ridice ei st�lp de
fum din cetate.
39. Si s-au �ntors Israilitenii la razboi, si Veniamin a �nceput a bate, si
a ranit dintr-ai lui Israil ca la vreo treizeci de oameni, ca au zis: ca iarasi �i
vom alunga dinaintea noastra, ca si �n razboi cel dintai.
40. Si semnul cel mult s-a �naltat mai presus de cetate ca un st�lp de fum,
si caut�nd Veniamin �napoia sa, a vazut suindu-se fumul din cetate p�na la cer.
41. Iar barbatii lui Israil s-au �ntors; iar Veniamin s-a speriat vaz�nd ca
asupra lui a venit raul acela.
42. Si au fugit dinapoia Israilitenilor pe calea pustiei, si a venit
razboiul asupra lor, si care ieseau din cetate, �i omorau pe ei �n mijloc.
43. Si au taiat pe Veniamin, si l-au gonit pe el, si l-au calcat de la Nua
dinapoi p�na la Gavaa spre rasaritul soarelui.
44. Si au cazut din Veniamin optsprezece mii de barbati, toti acestia
barbati tari.
45. Si ceilalti vaz�nd, au fugit �n pustie la piatra lui Remon, si au
omor�t din ei pe cale cinci mii de barbati, si ajung�ndu-i pe ei p�na la Gadaam au
omor�t dintre ei doua mii de barbati.
46. Si au fost toti cei ce au cazut din Veniamin, douazeci si cinci de mii
de barbati, care purtau sabie �n ziua aceea, toti acestia, barbati tari.
47. Iar ceilalti, care au putut scapa, au fugit �n pustie la piatra lui
Remon sase sute de oameni, si au sezut la piatra lui Remon patru luni.
48. Si fiii lui Israil s-au �ntors la fiii lui Veniamin, si i-au taiat cu
ascutisul sabiei de la cetate pe r�nd p�na la dobitoc si p�na la ori ce s-au aflat
�n toate cetatile, si cetatile c�te s-au aflat, le-au ars cu foc.

CAP. 21.
Semintia lui Veniamin iarasi se �nmulteste.

Si fiii lui Israil s-au jurat �n Masifa, zic�nd: niciunul dintre noi sa nu dea
fata sa lui Veniamin femeie.
2. Si s-a dus tot poporul �n Vetil, si a sezut acolo p�na seara �naintea
lui Dumnezeu, si a ridicat glasul sau si a pl�ns pl�ngere mare.
3. Si a zis: pentru ce Doamne Dumnezeul lui Israil s-a facut aceasta, ca
sa se strice astazi �n Israil o semintie?
4. Si a fost adoua zi a m�necat poporul, si a zidit acolo altar si a adus
ardere de tot si jertfa de m�ntuire.
5. Si au zis fiii lui Israil: cine nu a venit �ntru aceasta adunare din
toate semintiile lui Israil la Domnul; ca juram�nt mare era �mpotriva celui ce nu
s-a suit la Domnul �n Masifa, zic�nd: cu moarte sa moara.
6. Si le-au parut rau fiilor lui Israil pentru Veniamin fratele lor, si au
zis: pierit-a astazi o semintie din Israil.
7. Ce vom face, sa dam femei celor ce au ramas? Ca noi ne-am jurat
Domnului, ca nu vom da lor din fetele noastre femei.
8. Si au zis: cine este din neamurile lui Israil? Care nu s-a suit la
Domnul �n Masifa, si iata nu venise nici un om din tabara �n Iavis Galaad la
adunare.
9. Si s-a numarat poporul, si nu era acolo nici un om din cei ce locuiesc
�n Iavis Galaad.
10. Si a trimis acolo adunarea douasprezece mii de barbati dintre ostasi,
si le-a poruncit lor zic�nd: mergeti si taiati pe toti cei ce locuiesc �n Iavis
Galaad cu ascutisul sabiei, si pe femei si pe popor.
11. Si asa veti face: pe tot barbatul si pe toata femeia care a cunoscut
pat de barbat, sa-i dati peirii; iar pe fecioare sa le crutati, si au facut asa.
12. Si au aflat �n Iavis Galaad patru sute de fete fecioare, care n-au
cunoscut pat de barbat, si le-au adus pe ele �n tabara lui Silom �n pam�ntul
Hanaan.
13. Si a trimis toata adunarea, si a grait catre fiii lui Veniamin, care
erau la piatra Remonului, si i-a chemat pe ei la pace.
14. Si s-a �ntors Veniamin la fiii lui Israil �n vremea aceea, si le-a dat
lor femei pe fetele, care le-au adus vii din Iavis Galaad, si le-au placut lor
asa.
15. Si poporului i-a parut rau pentru Veniamin, ca au facut Domnul taiere
�n semintiile lui Israil.
16. Si au zis batr�nii adunarii: ce vom face sa dam femei celor ce au
ramas? De vreme ce au pierit femeile lui Veniamin.
17. Si au zis: cei ce au ramas, vor fi mostenitori �n Veniamin, ca sa nu
piara o semintie din Israil.
18. Ca noi nu vom putea sa le dam lor femei din fetele noastre, ca s-au
jurat fiii lui Israil, zic�nd: blestemat sa fie cel ce va da femeie lui Veniamin.
19. Si au zis: iata sarbatoarea Domnului este �n tot anul �n Silom, ce se
afla spre miazanoapte de Vetil, pe rasaritul soarelui pe calea care duce de la
Vetil la Sichem si spre miazazi de Levona.
20. Si au poruncit fiilor lui Veniamin, zic�nd: mergeti si va ascundeti �n
vii.
21. Si c�nd veti vedea, ca au iesit fetele celor ce locuiesc �n Silom
juc�nd cu danturi, sa iesiti din vii, si fiecare barbat sa-si rapeasca luisi
femeie din fetele Silomului, si sa mergeti �n pam�ntul lui Veniamin.
22. Si va fi c�nd vor veni parintii lor sau fratii lor sa se judece la noi,
vom zice catre ei: fie-va mila de ei, ca nu le-au rapit dupa cum este �n razboi,
ca voi nu le-ati dat lor, c�nd s-au rugat de voi, pentru aceea si voi �nca ati
gresit.
23. Si au facut asa fiii lui Veniamin, si au luat femei dupa numarul lor
din cele ce jucau, dintru care au rapit, si plec�nd s-au �ntors la mostenirea lor,
si au tocmit cetatile si au locuit �ntr-�nsele.
24. Si s-au dus de acolo fiii lui Israil �n vremea aceea fiecare la
semintia si la rudenia sa, fiecare �n mosia sa de unde a iesit.
25. �n zilele acelea nu era �mparat �n Israil, pentru aceea tot omul ce se
parea drept �naintea ochilor lui, facea.

CARTEA RUT

CAP. 1.
Rut si Noemi.

Si a fost �n zilele �ntru care c�rmuiau judecatorii, s-a facut foamete pe pam�nt,
si a mers un om din Vitleemul lui Iuda, ca sa locuiasca �n tarina lui Moav, el si
femeia lui si doi fii ai lui.
2. Si numele barbatului Elimeleh, si numele femeii lui Noemi, si numele
celor doi feciori ai lui Maalon si Heleon, Efrateni din Vitleemul lui Iuda, si au
venit �n tarina lui Moav, si erau acolo.
3. Si a murit Elimeleh barbatul Naomii, si a ramas ea cu cei doi feciori
ai ei.
4. Si si-au luat ei lor femei Moavitence, numele uneia Orfa si numele
celeilalte Rut, si au locuit acolo vreo zece ani.
5. Si au murit am�ndoi Maalon si Heleon, si a ramas femeia de barbatul sau
si de am�ndoi feciori ai sai.
6. Si s-a sculat ea si am�ndoua nurorile ei, si s-au �ntors din tarina lui
Moav, ca au fost auzit �n tarina lui Moav, cum ca Domnul au cercetat pe poporul
sau cu dare de p�ine.
7. Si a iesit din locul unde era acolo, si am�ndoua nurorile ei �mpreuna
cu ea, si merg�nd pe cale, ca sa se �ntoarca �n pam�ntul lui Iuda.
8. Si a zis Noemi catre am�ndoua nurorile sale: mergeti si va �ntoarceti
fiecare la casa sa cea parinteasca, sa faca Domnul cu voi mila, cum ati facut si
voi cu cei morti si cu mine.
9. Dea Domnul voua sa aflati odihna fiecare �n casa barbatului sau, si le-
a sarutat pe ele, si ele �nalt�ndu-si glasul lor au pl�ns.
10. Si au zis ei: nu; cu tine ne vom �ntoarce la poporul tau.
11. Iar Noemi le-a zis lor: �ntoarceti-va fiicele mele, pentru ce sa
mergeti cu mine? Au doar mai sunt �nca fii �n p�ntecele meu, care sa va fie voua
barbati?
12. �ntoarceti-va dar fiicele mele, ca eu am �mbatr�nit, �nc�t mai mult nu
sunt de barbat, ca de as putea zice ca am v�rsta sa ma marit, si sa nasc fii.
13. Au doar veti astepta p�na vor creste mari? Au lor va veti tinea, ca sa
nu va maritati dupa alt barbat? Nu fiicele mele, ca m-am amar�t foarte pentru voi,
ca m�na Domnului s-a departat de la mine.
14. Iar ele ridic�nd glasul lor, iarasi au pl�ns, si a sarutat Orfa pe
soacra sa, si s-a �ntors la pam�ntul sau, iar Rut s-a dus cu d�nsa.
15. Si a zis Noemi catre Rut: iata cumnata ta s-a �ntors la poporul sau si
la dumnezeii sai, �ntoarce-te dar si tu dupa cumnata ta.
16. Iar Rut a zis: departe de mine, ca sa te las pe tine sau sa ma �ntorc
�napoi de la tine, ca unde vei merge tu, si eu voi merge, si unde te vei salaslui
tu, si eu ma voi salaslui, poporul tau poporul meu, si Dumnezeul tau si Dumnezeul
meu.
17. Si unde vei muri tu, voi muri si eu, si acolo ma voi �ngropa, acesta
sa-mi faca mie Domnul si acestea sa-mi adaugi, ca moartea ma va desparti pe mine
de tine.
18. Deci vaz�nd Noemi, ca ea staruieste, ca sa mearga cu sine, a �ncetat a
mai grai catre ea.
19. Si au mers am�ndoua p�na au sosit �n Vitleem, si au fost dupa ce au
venit ele �n Vitleem, s-a auzit �n toata cetatea de ele, si au zis: oare aceasta
este Noemi?
20. Iar ea a zis catre ele: nu ma chemati pe mine Noemi, ci ma chemati
amar�ta, ca m-au amar�t pe mine cel Atotputernic foarte.
21. Eu plina m-am dus, si desarta m-au �ntors Domnul, si pentru ce ma
chemati Noemi? Ca Domnul m-au smerit pe mine, si cel Atotputernic m-au necajit.
22. Si s-au �ntors Noemi si Rut Moaviteanca nora ei cu ea din tarina lui
Moav, si au sosit ele �n Vitleem la �nceputul secerii orzului.

CAP. 2.
Rut aduna spice �n tarina lui Vooz.

Si Noemi avea un om rudenie cu barbatul ei, si omul acela era tare �n virtute, din
neamul lui Elimeleh, si numele lui Vooz.
2. Si a zis Rut Moaviteanca catre Noemi: ma duc �n tarina si voi aduna
spicele, care ram�n pe urma aceluia, �n ochii caruia voi afla har; si a zis catre
ea: du-te, fiica mea.
3. Si s-a dus, si merg�nd aduna �n tarina pe urma seceratorilor, si s-a
�nt�mplat de a nimerit �n tarina lui Vooz, care era din neamul lui Elimeleh.
4. Si venind Vooz din Vitleem, a zis seceratorilor: Domnul cu voi! Iar ei
au raspuns lui: Domnul sa te binecuvinteze.
5. Si a zis Vooz slugii sale, celui ce era c�rmuitor peste seceratori,
cine este t�nara aceasta?
6. Si a raspuns slujitorul cel ce era ispravnic peste seceratori, si a
zis: t�nara este Moaviteanca, care s-a �ntors cu Noemi din tarina lui Moav.
7. Si a zis: sa adun si sa culeg dupa seceratori �n snopi, si de c�nd a
venit de azi dimineata si p�na seara, nu s-a odihnit nici cum �n tarina.
8. Si a zis Vooz catre Rut: auzi, fiica mea, sa nu mergi �n alta tarina sa
culegi, si tu sa nu te duci de aici, ci fii la un loc cu fetele mele.
9. Si ia aminte la tarina unde vor secera si mergi pe urma lor, ca iata eu
am poruncit slugilor, ca sa-ti dea pace, si c�nd �ti va fi sete, mergi la vase si
bea de unde beau si slugile.
10. Si caz�nd ea cu fata sa la pam�nt s-a �nchinat, si a zis catre el: de
unde am aflat har �n ochii tai, ca sa ma cunosti pe mine? Caci eu sunt straina?
11. Si a raspuns Vooz, si i-a zis ei: am auzit c�te ai facut cu soacra ta
dupa ce a murit barbatul tau, si cum ai lasat pe tatal tau si pe muma ta si
pam�ntul nasterii tale, si ai mers la poporul, pe care mai �nainte nu l-ai stiut.
12. Domnul sa-ti rasplateasca tie lucrul tau si sa fie plata ta multa de la
Domnul Dumnezeul lui Israil, la care ai venit sa nadajduiesti sub aripile lui.
13. Iar ea a zis: am aflat har �n ochii tai, doamne, ca m-ai m�ng�iat si ai
grait dupa inima slujnicii tale, si iata eu nu sunt ca una din slujnicele tale.
14. Si a zis ei Vooz: acum este ceasul de m�ncat, apropie-te aici si
man�nca din p�inile mele si �ntinge p�inea ta �n otet; si a sezut Rut la o parte
de seceratori, si i-a dat ei Vooz p�ine si a m�ncat si s-a saturat, si i-a ramas.
15. Si s-a sculat sa culeaga, si a poruncit Vooz slugilor sale: de va aduna
si printre snopi, sa n-o opriti.
16. �nca si �ntr-adins aruncati-i ei din manunchiurile voastre, si o lasati
sa man�nce si sa culeaga si sa n-o �nfruntati.
17. Si a adunat �n tarina p�na seara, si a batut ceea ce a adunat, si a
fost ca un ifi de orz.
 18. Si lu�ndu-l a intrat �n cetate si a vazut soacra sa cele ce a adunat,
si aduc�nd Rut i-a dat cele ce a ramas din care s-a saturat ea.
19. Si i-a zis ei soacra sa: unde ai adunat astazi? Si unde ai lucrat? Fie
binecuv�ntat cel ce te-a miluit pe tine; si a spus Rut soacrei sale unde a lucrat,
si a zis: numele omului la care am lucrat astazi, este Vooz.
20. Si a zis Noemi catre nora sa: binecuv�ntat este acela Domnului, ca n-a
�ncetat a face mila sa cu cei vii si cu cei morti, si a zis Noemi catre ea:
aproape de noi este omul acela, din rudeniile noastre este.
21. Si a zis Rut catre soacra sa: si �nca mi-a zis mie, cu fetele mele sa
te �ntovarasesti p�na vor sf�rsi toata secerea de la mine.
22. Si a zis Noemi catre Rut nora sa: bine, fiica mea, ca ai mers cu fetele
lui, ca nu ti se vor �mpotrivi �ntr-alte tarini.
23. Si s-a �ntovarasit Rut cu fetele lui Vooz a aduna p�na s-a sf�rsit
secerea orzului si secerea gr�ului.

CAP. 3.
Fagaduinta pentru casatorie.

Si sez�nd cu soacra sa, i-a zis ei: fiica mea, au nu voi cauta tie odihna, ca sa
fie bine tie?
2. Si acum Vooz, cu ale carui fete ai fost, ne este noua cumnat, iata el
va sa v�nture orzul �n arie �ntr-aceasta noapte.
3. Iar tu te scalda si te unge si te �mbraca cu hainele tale, si te suie
�n arie, sa nu te arati barbatului p�na c�nd va sf�rsi a m�nca si a bea.
4. Si va fi c�nd se va culca el, vei cunoaste locul unde doarme, si vei
merge acolo si vei descoperi picioarele lui si vei dormi, si el va spune tie ce sa
faci.
5. Si a zis Rut catre ea: toate c�te mi-ai zis voi face.
6. Si s-a pogor�t la arie, si a facut toate c�te i-a poruncit soacra sa.
7. Si a m�ncat Vooz si a baut si s-a veselit inima lui, si a mers sa
doarma la o parte a unui stog, si a venit si Rut pe ascuns si a descoperit
picioarele lui si s-a culcat.
8. Si a fost la miezul noptii s-a spaim�ntat omul si s-a tulburat, si iata
femeia dormea la picioarele lui.
9. Si a zis: cine esti tu? Iar ea a zis: eu sunt Rut roaba ta, tinde aripa
ta peste roaba ta, ca rudenie esti tu.
10. Si a zis Vooz: binecuv�ntata sa fie Domnului Dumnezeu tu fiica mea,
pentru ca ai �mbunatatit mila ta cea de apoi mai mult dec�t cea dintai, ca nu te-
ai dus dupa t�nar sarac sau bogat.
11. Si acum fiica mea, nu te teme, toate c�te vei zice, voi face tie, ca
stie tot neamul poporului meu ca femeie vrednica esti tu.
12. Si acum adevarat rudenie sunt eu, ci este �nca altul rudenie mai de
aproape dec�t mine.
13. Ram�i �ntr-aceasta noapte, si dupa ce se va face dimineata, de va vrea
el, pentru ca este mai de aproape rudenie, bine, sa te tie pe tine; iar de nu va
vrea sa te tie, tinea-te-voi eu, viu este Domnul, dormi p�na dimineata.
14. Si a dormit la picioarele lui p�na dimineata, si ea s-a sculat de
dimineata, c�nd �nca nu putea cunoaste omul pe om. Iar Vooz a zis: sa nu se stie
cum a venit femeia la arie.
15. Si a zis catre ea: adu-ti haina cea de pe tine, si o tine, si o a
tinut, si a masurat sase masuri de orz, si le-a pus pe ea, si apoi a intrat �n
cetate.
16. Si a intrat Rut la soacra sa, iar ea a zis ei: ce este fiica mea? si i-
a spus toate, c�te i-a facut ei omul.
17. Si a zis catre ea: acestea sase masuri de orz mi-a dat mie, ca a zis
catre mine: sa nu mergi desarta la soacra ta.
18. Iar ea a zis ei: sezi fiica mea p�na vei cunoaste, cum se va sf�rsi
lucrul, ca nu va �nceta omul p�na nu va sav�rsi lucrul astazi.
CAP. 4.
Casatoria lui Vooz cu Rut.

Si Vooz a iesit la poarta si sedea acolo, si iata rudenia aceea de care zicea
Vooz, trecea pe acolo, si a zis Vooz catre d�nsul: abate-te si sezi aici, iar el
s-a abatut si a sezut.
2. Si a luat Vooz zece oameni din cei mai batr�ni ai cetatii, si a zis:
sedeti aici, si au sezut.
3. Si a zis Vooz rudeniei: Noemi care s-a �ntors din tarina lui Moav, vrea
sa v�nda partea tarinii, care este a fratelui nostru Elimeleh.
4. Si eu am zis: ca te voi �nstiinta pe tine, si-ti voi spune �naintea
celor ce sed si �naintea batr�nilor poporului meu, de vei sa o mostenesti, pentru
ca esti rudenie mai aproape, cumpara-o, si o mosteneste; iar de nu vrei, spune-mi,
ca sa stiu ce sa fac; ca afara de tine nu este rudenie mai aproape, si eu sunt
dupa tine. Iar el a zis: eu voi cumpara tarina.
5. Si a zis Vooz: de vreme ce vrei sa iei tarina din m�na Noemii, trebuie
sa iei si pe Rut Moaviteanca femeia raposatului, ca sa ridici numele rudeniei tale
celei moarte �n mostenirea sa.
6. Si a zis rudenia aceia: nu voi putea sa o iau mie, ca sa nu stric
mostenirea mea, ia tu ce se cuvine mie, ca eu nu voi putea sa iau.
7. Si acest obicei mai dinainte era �ntru Israil la rudenie si la
schimbare, ca sa stea tot cuv�ntul, ca dezlega omul �ncaltamintea sa, si o da
aproapelui sau, care era rudenie cu el, si aceasta era legiuire �n Israil.
8. Si i-a zis lui Vooz rudenia: ia tie rudenia mea, si si-a dezlegat
�ncaltamintea sa, si o a dat lui.
9. Si a zis Vooz catre batr�ni si catre tot poporul: martori sunteti voi
astazi cum am dob�ndit toate ale lui Elimeleh, si toate c�te sunt ale lui Heleon
si ale lui Malon si m�na lui Noemi.
10. Si pe Rut Moaviteanca femeia lui Maalon o am luat mie femeie, ca sa
ridic numele celui mort �ntru mostenirea lui, si sa nu piara numele celui mort
dintre fratii lui si din neamul poporului lui, si din poarta locului, martori
sunteti voi astazi.
11. Si raspunz�nd tot poporul si martorii cei de la poarta si batr�nii, au
zis: dea Domnul, ca femeia ta, care intra �n casa ta, sa fie ca Rahila si ca Lia,
care am�ndoua au �ntemeiat casa lui Israil, si va face putere �n Efrata, si va fi
vestita �n Vitleem.
12. Si sa se faca casa ta ca si casa lui Fares, pe care l-a nascut Tamar
lui Iuda, din sam�nta ta sa dea tie Domnul din t�nara aceasta feciori.
13. Si a luat Vooz pe Rut, si i-a fost lui femeie, si a intrat la d�nsa, si
i-a dat ei Domnul rod, si a nascut fecior.
14. Si a zis femeile catre Noemi: bine este cuv�ntat Domnul, cel ce n-au
lasat sa se stinga astazi neamul tau, ci ca sa se numeasca numele tau �n Israil.
15. Acesta va fi, care va �ntoarce la tine sufletul tau, si va hrani
batr�netele tale, ca nora ta ceea ce te-a iubit pe tine, a nascut fecior, care
este tie mai bun dec�t sapte feciori.
16. Si lu�nd Noemi pruncul, l-a pus la s�nul sau, si i-a fost lui ca o
doica.
17. Si au chemat vecinele numele lui, zic�nd: nascutu-s-a fiu lui Noemi, si
a chemat numele lui Ovid, acesta este tatal lui Iesse tatal lui David.
18. Si acestea sunt neamurile lui Fares: Fares a nascut pe Esrom.
19. Esrom a nascut pe Aram, si Aram a nascut pe Aminadav.
20. Si Aminadav a nascut pe Nason, si Nason a nascut pe Salmon.
21. Si Salmon a nascut pe Vooz, si Vooz a nascut pe Ovid.
22. Iar Ovid a nascut pe Iesse, si Iese a nascut pe David.

PATRU CARTI ALE �MPARATILOR

CARTEA �NT�IA A �MPARATILOR

CAP. 1.
Nasterea lui Samuil.

Era un om din Armatem-Sifa din muntele Efraim, si numele lui Elcana, feciorul lui
Ieremeil, fiul lui Iliu, fiul lui Toche �n Nasiv din Armatem, din muntele Efraim.
2. Si acesta avea doua femei, numele uneia Anna, si numele ceilalalte
Fenana, si Fenana avea prunci, iar Anna n-avea nici un prunc.
3. Si se suia omul acela �n tot anul din cetatea sa din Armatem sa se
�nchine si sa jertfeasca Domnului Dumnezeu Savaot �n Silom, si era acolo Ili si
doi feciori ai lui Ofni si Finees, preotii Domnului.
4. Si a fost �ntr-o zi a jertfit Elcana, si a dat Fenanii femeii sale si
tuturor fiilor si fetelor ei parti.
5. Iar Annei i-a dat o parte mai buna, pentru ca pe Anna iubea Elcana mai
mult dec�t pe Fenana, desi nu avea prunc, ca Domnul �nchisese p�ntecele ei.
6. Ca n-au dat ei Domnul prunc dupa necazul ei si dupa sc�rba necazului
ei, si se �ntrista, pentru ca au �nchis Domnul p�ntecele ei, ca sa nu dea ei
prunc.
7. Asa facea �n tot anul c�nd se suia ea la casa Domnului, si se m�hnea si
pl�ngea, si nu m�nca.
8. Si i-a zis ei Elcana barbatul ei: Anno! Iar ea a zis: iata eu, doamne:
si el a zis: ce-ti este tie, pentru ce pl�ngi? Si pentru ce nu man�nci? Si pentru
ce bate inima ta? Au nu sunt eu tie mai bun dec�t zece fii?
9. Si s-a sculat Anna dupa ce a m�ncat ei �n Silom, si a statut �naintea
Domnului; iar Ili preotul sedea pe scaun la pragurile Bisericii Domnului.
10. Si ea cu suflet amar�t s-a rugat catre Domnul, si a pl�ns.
11. Si s-a fagaduit Domnului, zic�nd: Adonae, Doamne, Eloe, Savaot! De vei
vrea sa cauti spre smerenia roabei tale, si-ti vei aduce aminte, si vei da roabei
tale sam�nta barbateasca, voi da pe el �naintea ta dar p�na la ziua mortii lui, si
vin si bautura ametitoare nu va bea, si briciul nu se va atinge de capul lui.
12. Si a fost c�nd ea se ruga mult �naintea Domnului, Ili preotul privea la
gura ei.
13. Si ea graia �ntru inima sa, si buzele ei se miscau, iar glasul nu se
auzea, o a socotit pe ea Ili beata.
14. Si a zis catre ea feciorul lui Ili: p�na c�nd vei fi beata? Ridica-ti
vinul tau, si te du din locul Domnului.
15. Si raspunz�nd Anna a zis: nu doamne, femeie cu viata amar�ta sunt eu,
vin si bautura ametitoare n-am baut, ci-mi revars sufletul �naintea Domnului.
16. Nu socoti pe roaba ta ca pe o fata pag�na, ca de multa multimea
cugetarii mele si de multimea m�hnirii mele am grait p�na acum.
17. Si raspunz�nd Ili a zis ei: mergi �n pace, Dumnezeul lui Israil sa-ti
dea tie toata cererea ta, care ai cerut de la el.
18. Si a zis Anna: aflat-au roaba ta har �naintea ochilor tai, si s-a dus
femeia �n calea sa, si a intrat �n salasul sau, si a m�ncat cu barbatul sau si a
baut, si fata ei n-a mai fost trista.
19. Si a doua zi de dimineata s-a �nchinat Domnului, si s-a dus �n calea
sa, si a intrat Elcana �n casa sa �n Armatem, si a cunoscut pe Anna femeia sa, si
si-a adus aminte de ea Domnul, si a zamislit.
20. Si a fost la plinirea zilelor, a nascut fecior, si a chemat numele lui
Samuil, zic�nd: ca de la Domnul Dumnezeu Savaot l-am cerut.
21. Si s-a suit omul Elcana si toata casa lui sa aduca �n Silom jertfa
zilelor si fagaduintele sale, si zeciuielele pam�ntului sau.
22. Si Anna nu s-a suit cu d�nsul, ca a zis barbatul sau p�na nu voi
�ntarca pruncul, ca sa se suie cu el si sa se arate fetei Domnului, si sa seada
p�na �n veac acolo.
23. Si i-a zis ei Elcana barbatul sau: fa ce ti se pare ca este bine �n
ochii tai, sezi p�na �l vei �ntarca pe el si sa �ntareasca Domnul ce ai grait cu
gura ta, si a sezut femeia si a dat t�ta fiului sau, p�na ce l-a �ntarcat.
24. Atunci s-au suit cu el �n Silom cu un junc de trei ani, si cu p�ini si
cu un ifi de faina curata si cu un burduf de vin, si au intrat �n casa Domnului �n
Silom, si pruncul �mpreuna cu el.
25. Si a adus �naintea Domnului, si a junghiat tatal sau jertfa, care �n
tot anul o facea Domnului, si a adus pruncul, si a junghiat vitelul, si Anna muma
pruncului l-a dus la Ili.
26. Si a zis: o Doamne, viu este sufletul tau, eu sunt femeia care a statut
�naintea ta, c�nd m-am rugat catre Domnul.
27. Pentru pruncul acesta m-am rugat, si mi-au dat mie Domnul cererea care
am cerut de la d�nsul.
28. Si eu �l aduc pe el Domnului pe toate zilele vietii lui spre slujba
Domnului, si s-a �nchinat acolo Domnului.

CAP. 2.
C�ntarea Annii. Cresterea lui Samuil si rautatea fiilor lui Ili.

Si s-a rugat Anna, si a zis: �ntaritu-s-a inima mea �ntru Domnul, �naltatu-s-a
cornul meu �ntru Dumnezeul meu, largitu-s-a asupra vrajmasilor mei gura mea,
bucuratu-m-am de m�ntuirea mea.
2. Ca nu este sf�nt ca Domnul, si nu este drept ca Dumnezeul nostru, nu
este sf�nt afara de tine.
3. Nu va laudati si nu graiti �nalte; sa nu iasa mare grai din gura
voastra, ca Dumnezeul cunostintelor este Domnul si Dumnezeul cel ce gateste
ispravile sale.
4. Arcul celor tari a slabit, si cei slabi s-au �ncins cu putere.
5. Cei plini de p�ini s-au lipsit, si cei flam�nzi au mostenit pam�ntul,
ca cea stearpa a nascut sapte, si cea cu fii multi a slabit.
6. Domnul omoara si face viu, pogoara �n iad si ridica.
7. Domnul face sarac si �mbogateste, smereste si �nalta.
8. Ridica de la pam�nt pe cel lipsit, si din gunoi scoala pe cel sarac, ca
sa-l aseze pe el cu boierii poporului si scaunul maririi sa-l dea mostenire lui.
9. Cel ce da rugaciunea celui ce se roaga si a binecuv�ntat anii
dreptului, ca nu se �ntareste omul cel puternic �ntru virtutea sa, Domnul slab va
face pe potrivnicul sau, Domnul cel sf�nt.
10. Sa nu se laude cel �ntelept �ntru �ntelepciunea sa, si sa nu se laude
cel puternic �ntru puterea sa, si sa nu se laude cel bogat �ntru bogatia sa;
11. Ci �ntru aceasta sa se laude cel ce se lauda: ca sa cunoasca si sa
stie pe Domnul si sa faca judecata si dreptate �n mijlocul pam�ntului.
12. Domnul s-au suit �n cer si au turnat, el va judeca marginile pam�ntului
drept fiind si va da tarie �mparatilor nostri, si va �nalta cornul unsului sau.
Deci au lasat pruncul acolo �naintea Domnului, iar el s-au dus �n Armatem, si
pruncul slujea fetei Domnului �naintea lui Ili preotul.
13. Si fiii lui Ili preotul erau fii necredinciosi nestiind pe Domnul.
14. Si acesta era venitul Preotului de la poporul cel ce jertfea: venea
feciorul preotului daca fierbea carnea cu o furcuta cu trei coarne �n m�na lui,
15. Si o baga �n caldarea cea mare, sau �n tigaie, sau �n oala, si tot ce
se prindea �n furcuta, lua preotul luis, acestea facea tuturor Israilitenilor,
care veneau sa faca jertfa Domnului �n Silom.
16. Si mai �nainte de a arde grasimea venea feciorul preotului, si zicea
omului celui ce jertfea: da carne fiarta din caldare.
17. Si zicea cel ce aducea jertfa: sa se arda dar �nt�i dupa cum se cuvine
grasimea, si atunci ia tie din toate, care pofteste sufletul tau; iar el zicea:
nu, acum sa dai, iar de nu, voi lua cu sila.
18. Si era pacatul fiilor mare foarte �naintea Domnului, pentru ca defaimau
jertfa Domnului.
19. Iar Samuil pruncul �ncins cu Efod de in, slujea �naintea Domnului.
20. Si facea lui muma sa vesm�nt mic, si-l aducea lui �n tot anul, c�nd se
suiea cu barbatul sau sa jertfeasca jertfa cea de peste an.
21. Si a binecuv�ntat Ili pe Elcana si pe femeia lui, zic�nd: sa-ti
rasplateasca Domnul sam�nta din femeia aceasta pentru darul ce ai facut Domnului,
si s-a dus omul la casa sa.
22. Si au cercetat Domnul pe Anna, si a zamislit si a nascut �nca trei
feciori si doua fete; iar pruncul Samuil a crescut �naintea Domnului.
23. Si Ili fiind foarte batr�n, a auzit toate cele ce faceau fiii lui
fiilor lui Israil, si cum dormeau fiii sai cu femeile cele ce se adunau la usile
cortului marturiei, si le-a zis lor:
24. Pentru ce faceti lucruri ca acestea, care le aud eu din gura a tot
poporul Domnului?
25. Nu faceti fiii mei, nu faceti, ca nu bine aud eu de voi, ca nu sunt
bune cele ce aud eu de voi, ca faceti pe popor sa nu slujeasca lui Dumnezeu.
26. Ca de va pacatui om asupra omului, se va ruga pentru el Domnului; iar
de va pacatui Domnului, cine se va ruga pentru el? Si n-au ascultat cuv�ntul
tatalui lor, caci Domnul au voit sa-i piarda pe ei.
27. Iar pruncul Samuil sporea si crestea, si placea Domnului si oamenilor.
28. Si a venit omul lui Dumnezeu la Ili, si i-a zis: acestea zice Domnul:
descoperitu-m-am aratat casei tatalui tau, c�nd erau ei �n pam�ntul Eghipetului
robi casei lui Faraon.
29. Si am ales casa tatalui tau dintru toate casele lui Israil sa-mi fie
preoti, sa se suie pe jertfelnicul meu, si sa faca tam�iere, si sa poarte Efod
�naintea mea, si am dat parte casei tatalui tau spre m�ncare din toate cele ce se
jertfesc pe foc de la fiii lui Israil.
30. Si pentru ca ai cautat la tam�ia mea si la jertfa mea cu ochi fara de
rusine, si ai marit pe fiii tai mai mult dec�t pe mine, ca sa va �ngrasati din
p�rga a toata jertfa lui Israil �naintea mea;
31. Pentru aceea aceasta zice Domnul Dumnezeul lui Israil: zis-am, casa ta
si casa tatalui tau va ram�ne �naintea mea p�na �n veac; iar acum zice Domnul: sa
nu fie mie nicidecum, ca numai pe cei ce ma vor mari pe mine �i voi mari, si cel
ce ma defaima pe mine, se va necinsti.
32. Iar vor veni zile, si voi pierde sam�nta ta si sam�nta casei tatalui
tau, si nu va fi batr�n �n casa ta.
33. Si vei vedea taria mea �ntru toate cele bune ale lui Israil, si nu va
fi batr�n �n casa ta �n toate zilele.
34. �nsa nu voi departa de tot de la altarul meu barbat din tine, dar voi
face sa-ti sece ochii tai, si sa se topeasca sufletul tau, si toti urmasii casei
tale vor cadea �n sabia oamenilor.
35. Si acesta va fi tie semnul, care va veni peste acesti doi fii ai tai
Ofni si Finees, �ntr-o zi vor muri am�ndoi.
36. Si voi ridica mie preot credincios, care va face toate dupa inima mea
si dupa sufletul meu, si voi �ntemeia mie casa credincioasa, si va petrece
�naintea unsului meu �n toate zilele.
37. Si va fi tot cel ramas �n casa ta, va veni sa se �nchine lui pentru un
ban de argint si pentru o p�ine, zic�nd: primeste-ma la o slujba a preotiei tale,
sa man�nc p�ine.

CAP. 3.
Chemarea lui Samuil.

Si pruncul Samuil slujea Domnului �naintea lui Ili preotul, iar cuv�ntul Domnului
era scump, �n zilele acelea nu era vedenie aievea.
2. Si a fost �n vremea aceea Ili sedea culcat �n locul sau, si ochii lui
au �nceput a se �ngreuia, si nu putea sa vada.
3. Si mai �nainte de a se stinge lumina din sfesnicul Domnului, Samuil
dormea �n Biserica Domnului unde era sicriul lui Dumnezeu.
4. Si l-au chemat Domnul: Samuil! Samuil! Iar el a zis: iata eu.
5. Si a alergat la Ili, si a zis: iata eu, la ce m-ai chemat? Si i-a zis
Ili: nu te-am chemat, �ntoarce-te, si dormi.
6. Si s-a �ntors, si a dormit. Si au adaugat Domnul a chema pe Samuil:
Samuil! Samuil! Si s-a dus la Ili a doua oara, si a zis: iata eu, la ce m-ai
chemat? Iar Ili a zis: nu te-am chemat fiule, �ntoarce-te si dormi.
7. Iar Samuil �nca nu stia pe Dumnezeu, si cuv�ntul Domnului �nca nu i se
aratase lui.
8. Si au adaugat Domnul a chema pe Samuil a treia oara, iar el scul�ndu-se
a mers la Ili, si a zis: iata eu, la ce m-ai chemat; si Ili a cunoscut, ca Domnul
au chemat pe prunc.
9. Si a zis Ili lui Samuil: �ntoarce-te si dormi fiule, si de te va mai
chema cel ce te cheama, sa zici: graieste Doamne, ca aude robul tau, si s-a dus
Samuil, si a dormit �n locul sau.
10. Si au venit Domnul, si au statut, si l-au strigat pe el ca si mai
�nainte: Samuil! Samuil! Iar Samuil a zis: graieste doamne, ca asculta robul tau.
11. Si au zis Domnul catre Samuil: iata eu voi face un lucru �n Israil,
�nc�t tot cel ce va auzi, �i vor tiui am�ndoua urechile.
12. �n ziua aceea voi ridica asupra lui Ili, toate c�te am grait asupra
casei lui, �ncepe-le-voi, si le voi sav�rsi.
13. Ca i-am spus lui, ca voi izb�ndi asupra casei lui p�na �n veac pentru
nedreptatile fiilor lui, ca a stiut, ca defaima pe Dumnezeu fiii lui, si nu i-a
certat pe ei.
14. Pentru aceea m-am jurat casei lui Ili, ca nu se va ierta nedreptatea
casei lui Ili nici prin tam�iere, nici prin jertfe, p�na �n veac.
15. Si a dormit Samuil p�na dimineata, si a m�necat de dimineata, si a
deschis usile casei Domnului, si s-a temut Samuil sa spuna lui Ili vedenia.
16. Si a zis Ili catre Samuil: Samuil fiule, iar el a zis: iata eu.
17. Si a zis: ce este cuv�ntul care s-a grait catre tine? Sa nu-l ascunzi
de catre mine, asa sa-ti faca tie Dumnezeu, si asa sa-ti adauge, de vei ascunde de
catre mine vreun cuv�nt din toate cuvintele, care s-a grait catre tine �ntru
urechile tale.
18. Si a spus Samuil lui Ili toate cuvintele, si n-a ascuns de catre d�nsul
nimic, si a zis Ili: Domn �nsusi este, ce este bun �naintea lui va face.
19. Si a crescut Samuil, si Domnul era cu el, si nici unul din toate
cuvintele lui n-a ramas pe jos.
20. Si a cunoscut tot Israilul de la Dan p�na la Virsavee, ca Samuil este
credincios prooroc Domnului.
21. Si au adaugat Domnul a se arata �n Silom, ca se descoperise Domnul
catre Samuil �n Silom dupa cuv�ntul Domnului, si a crezut Samuil ca va sa fie
prooroc Domnului �ntru tot Israilul de la o margine a tarii p�na la cealalta. Si
Ili a �mbatr�nit foarte, si fiii lui mergeau tot mai rau, si calea lor era rea
�naintea Domnului.

CAP. 4.
Moartea lui Ili si a fiilor sai.

Si a fost �n zilele acelea s-au adunat cei de alt neam cu razboi asupra lui
Israil, si a iesit Israil �ntru �nt�mpinarea lor la razboi, si au tabar�t la
Avenezer, iar cei de alt neam au tabar�t la Afec.
2. Si cei de alt neam s-a gatit de razboiul, si s-au fr�nt Israilitii
�naintea celor de alt neam, si s-au ranit �ntru acea bataie �n c�mp patru mii de
barbati.
3. Si a venit poporul la tabara, si au zis batr�nii lui Israil: pentru ce
ne-au facut pe noi Domnul, de am cazut astazi �naintea celor de alt neam? Sa luam
cu noi sicriul Dumnezeului nostru din Silom, sa mearga �n mijlocul nostru, si ne
va m�ntui din m�na vrajmasilor nostri.
4. Si a trimis poporul �n Silom, si a luat de acolo sicriul Domnului
puterilor, celui ce sade pe Heruvimi, si am�ndoi fiii lui Ifi cu sicriul, Ofni si
Finees.
 5. Si a fost dupa ce a venit sicriul Domnului �n tabara, a strigat tot
Israilul cu glas mare, si a rasunat pam�ntul.
6. Si auzind cei de alt neam glasul strigarii, au zis: ce este aceasta
strigare mare �n tabara Evreilor? Si au cunoscut ca sicriul Domnului a venit �n
tabara.
7. Si s-au speriat cei de alt neam, si au zis: dumnezeii au venit la ei �n
tabara, vai noua! Scoate-ne Doamne pe noi astazi, ca nu s-a facut noua ca aceasta
nici odinioara.
8. Vai noua! Cine ne va scoate din m�na dumnezeilor celor mai tari?
Acestia sunt dumnezeii, cei ce au batut Eghipetul cu toata bataia, si �n pustie.
9. �ntariti-va si va �mbarbatati cei de alt neam, ca sa nu fiti robi
Evreilor, precum au fost ei robi noua, si fiti barbati, si dati razboi asupra lor.
10. Si au dat razboi cei de alt neam �mpotriva lor, si s-a fr�nt Israil
�nainte celor de alt neam, si a fugit fiecare la locasul sau, si s-a facut bataie
mare foarte, si au cazut din Israil treizeci de mii de pedestri.
11. Si sicriul lui Dumnezeu l-au luat cei de alt neam, si am�ndoi fiii lui
Ili au murit: Ofni si Finees.
12. Si a alergat un barbat Ieminean din tabara, si a venit �n Silom �n ziua
aceea, si hainele lui erau rupte, si tar�na pe capul lui.
13. Si a venit, si iata Ili sedea pe scaunul sau la usa uit�ndu-se pe cale,
ca era inima lui �ntristata pentru sicriul lui Dumnezeu, si a intrat omul �n
cetate sa spuna, si a strigat toata cetatea cu glas mare.
14. Si a auzit Ili glasul strigarii, si a zis: ce este glasul strigarii
acestia? Si grabind omul, a intrat si a spus lui Ili.
15. Si Ili era de nouazeci si opt de ani, si ochii lui se �ntunecase si nu
vedea.
16. Si a zis Ili oamenilor celor ce erau l�nga el: ce este glasul sunetului
acestuia? Si grabind omul a venit la Ili.
17. Si a zis lui: eu sunt cel ce viu din tabara, si eu am fugit din razboi
astazi, si a zis Ili: ce lucru s-a facut fiule?
18. Si raspunz�nd omul a zis: fugit-a Israil de la fata celor de alt neam,
si s-a facut bataie mare �n popor, si am�ndoi fiii tai au murit, si sicriul lui
Dumnezeu s-a luat.
19. Si a fost c�nd i-a pomenit de sicriul lui Dumnezeu, a cazut din scaun
�napoi tin�ndu-se de usa, si s-a rupt spinarea lui, si a murit, ca era om batr�n
si greu. Si acesta a judecat pe Israil patruzeci de ani.
20. Si nora lui, femeia lui Finees grea fiind, si aproape de nastere, daca
a auzit ca s-a luat sicriul lui Dumnezeu, si a murit socul sau si barbatul sau, a
pl�ns si a nascut, ca au venit ei durerile.
21. Si c�nd murea ea, au zis catre ea femeile cele ce stau l�nga ea: nu te
teme, ca fecior ai nascut; iar ea n-a raspuns, si n-a luat aminte inima ei,
22. Si a numit pe prunc Uevarhavor pentru sicriul lui Dumnezeu si pentru
socrul ei si pentru barbatul ei.
23. Si a zis: s-a dus slava din Israil ca s-a luat sicriul lui Dumnezeu.

CAP. 5.
Bataia Filistenilor pentru sicriul legii.

Si au luat cei de alt neam sicriul lui Dumnezeul, si l-au adus de la Avenezer �n
Azoton.
2. Si au luat cei de alt neam sicriul Domnului, si l-au bagat �n casa lui
Dagon, si l-au pus l�nga Dagon.
3. Si m�nec�nd Azotenii a doua zi au intrat �n casa lui Dagon, si au
vazut, si iata Dagon zacea cazut cu fata sa pe pam�nt �naintea sicriului lui
Dumnezeu, si au ridicat pe Dagon, si l-au pus la locul sau.
4. Si a fost c�nd m�necara �n cealalta zi, Dagon iar zacea cu fata sa pe
pam�nt �naintea sicriului legii Domnului, si capul lui Dagon si am�ndoua talpile
picioarelor si am�ndoua palmele m�inilor lui rupte peste prag, numai spinarea lui
Dagon a ramas.
5. Pentru aceea preotii lui Dagon, si tot ori care a intrat �n casa lui,
nu calca pe pragul casei lui Dagon �n Azot p�na �n ziua de astazi, ci pasesc peste
el.
6. Si s-a �ngreuiat m�na Domnului peste Azot, si i-a batut pe ei, si i-a
spuzit cu bube la sezut; �n cetati si �n hotarele ei s-a ivit soareci, si s-a
facut tulburare de moarte mare �n cetate.
7. Si au vazut barbatii Azotului ca este asa, si au zis: nu va sedea
sicriul Dumnezeului lui Israil cu noi, ca grea este m�na lui peste noi, si peste
Dagon dumnezeul nostru.
8. Si trimit�nd au adunat pe capeteniile celor de alt neam la sine, si au
zis: ce vom face sicriului Dumnezeului lui Israil? Si au zis Ghetenii: sa se mute
sicriul lui Dumnezeu la noi, si s-a mutat sicriul Dumnezeului lui Israil �n Ghet.
9. Si a fost dupa ce s-a mutat sicriul, s-a facut Domnului peste cetate,
tulburare mare foarte, si au batut pe oamenii cetatii, de la cel mic, p�na la cel
mare, si i-au lovit pe ei la sezuturile lor, si Ghetenii aveau sezuturile pline de
bube.
10. Si a trimis sicriul lui Dumnezeu �n Ascalon, si a fost dupa ce a intrat
sicriul lui Dumnezeu �n Ascalon, au strigat oamenii Ascaloniteni, zic�nd: pentru
ce ati adus la noi sicriul Dumnezeului lui Israil? Ca sa ne omor�ti pe noi, si tot
poporul nostru?
11. Si au trimis, si au adunat pe totii domnii celor de alt neam, si au
zis: trimiteti sicriul Dumnezeului lui Israil, sa se aseze la locul lui, sa nu ne
omoare pe noi si pe poporul nostru, ca s-a facut spaima de moarte grea foarte �n
toata cetatea, daca a intrat sicriul Dumnezeului lui Israil.
12. Si cei vii care n-au murit, s-au ranit la sezuturi, si s-au suit
strigarea cetatii �n cer.

CAP. 6.
�ntoarcerea sicriului legii.

Si a fost sicriul Domnului �n tara celor de alt neam sapte luni, si a scos
pam�ntul lor soareci.
2. Si au chemat cei de alt neam pe preotii si pe vrajitorii si pe
desc�ntatorii lor, zic�nd: ce vom face sicriului Domnului? Aratati-ne noua, si cu
ce-l vom trimite la locul lui?
3. Iar ei au zis: de veti trimite voi sicriul legii Domnului Dumnezeului
lui Israil, sa nu-l trimiteti desert, ci sa-i dati lui daruri cu ce sunteti datori
pentru pacat, si atunci va veti vindeca, si se va ierta voua, sau veti sti pentru
ce nu se departeaza m�na lui Dumnezeu de pe voi.
4. Deci ei au zis: ce jertfa pentru pacat sa-i dam lui? Si le-au raspuns:
dupa numarul domnilor celor de alt neam cinci sezuturi de aur, ca o bataie a fost
peste voi si peste domnii vostri si peste popor, si cinci soareci de aur.
5. Si sa-i faceti dupa asemanarea sezuturilor voastre si dupa asemanarea
soarecilor vostri, care strica pam�ntul, si veti da Domnului marire, ca sa se
ridice m�na lui de peste voi si de peste dumnezeii vostri si de peste pam�ntul
vostru.
6. Si pentru ce va �nv�rtosati inimile voastre? Precum si-au �nv�rtosat
Eghipetul si Faraon inimile sale; si dupa ce i-au batut pe ei, atunci i-a
slobozit, si s-au dus.
7. Deci acum apucati-va, si faceti un car nou; si sa �njugati doua vaci
fatate �nt�ia oara, si care n-au mai fost �njugate, si viteii lor �i luati de la
ele, si-i tineti acasa.
8. Si luati sicriul Domnului, si-l puneti pe car, iar vasele cele de aur,
care le veti da lui pentru pacat, le puneti �ntr-o lada de latura lui, si-l
sloboziti sa mearga.
9. Si va uitati sa vedeti oare merge pe calea, care duce la hotarul lui
spre Vetsamis, ca el ne-a facut noua acest rau mare, iar de nu, vom cunoaste, ca
nu m�na lui s-a atins de noi, ci o �nt�mplare a fost aceasta, care s-a facut noua.
10. Si au facut asa cei de alt neam, si au luat doua vaci fatate �nt�i, si
le-au �njugat la car, iar viteii lor i-au �nchis �ntr-o casa.
11. Si au pus sicriul Domnului �n car, si lada lui cea cu soarecii cei de
aur si au asemanarile sezuturilor lor.
12. Si au �ndreptat vacile pe calea care merge spre Vetsamis, si mergeau
vacile drept pe calea aceea, si nu stau, nici se abateau la dreapta sau la s�nga,
si domnii celor de alt neam au mers dupa d�nsul p�na la hotarul Vetsamis.
13. Iar cei din Vetsamis secerau gr�ul �n vale, si ridic�ndu-si ochii lor
au vazut sicriul Domnului, si s-au bucurat vaz�ndu-l.
14. Si a intrat carul �n tarina lui Ozie celui din Vetsamis, si a statut
acolo l�nga o piatra mare, si lemnele carului le-au taiat, iar vacile le-au adus
ardere de tot Domnului.
15. Iar Levitii lu�nd sicriul Domnului si lada cea cu odoarele cele de aur,
care erau l�nga el, le-au pus peste piatra cea mare, si oamenii cei din Vetsamis
aduc�nd ardere de tot, au jertfit jertfa Domnului �n ziua aceea.
16. Si cei cinci domni ai celor de alt neam au vazut, si s-au �ntors �n
Ascalon �n ziua aceea.
17. Iar acestea sunt sezuturile cele de aur, care le-au dat cei de alt neam
Domnului pentru pacat: al Azotului unul, al Gazii unul, al Ascaloniei unul, al
Ghetului unul, al Acaronului unul.
18. Si soarecii cei de aur dupa numarul tuturor cetatilor celor de alt neam
al celor cinci domni, de la cetatea cea �ntarita p�na la satul Ferezeului si p�na
la piatra cea mare, pe care au pus sicriul legii Domnului, care este �n tarina lui
Ozie Vetsamisiteanul p�na �n ziua aceasta.
19. Si au batut Domnul pe barbatii Vetsamisului, ca au vazut sicriul
Domnului, si au omor�t din ei cincizeci de mii si saptezeci de barbati, si au
pl�ns poporul, ca au batut Domnul pe popor cu bataie mare foarte.
20. Si au zis barbatii cei din Vetsamis: cine va putea sta �naintea
Domnului Dumnezeului celui sf�nt? Si la cine se va sui sicriul legii Domnului de
la noi?
21. Si au trimis soli la cei ce locuiesc �n Kariatirim, zic�nd: �ntors-au
cei de alt neam sicriul Domnului, pogor�ti-va si-l suiti la voi.

CAP. 7.
Israilitii biruiesc pe Filisteni.

Si au venit oamenii din Kariatirim, si au adus sicriul Domnului, si l-au bagat �n

casa lui Aminadav celui din deal, si pe Eleazar feciorul lui l-au sfintit, ca sa
pazeasca sicriul legii Domnului.
2. Si au fost multe zile �n care era sicriul �n Kariatirim, si au trecut
douazeci de ani, si s-a �ntors toata casa lui Israil catre Domnul.
3. Si a grait Samuil catre toata casa lui Israil, zic�nd: de va �ntoarceti
voi cu toata inima voastra catre Domnul, lepadati dumnezeii cei straini din
mijlocul vostru si desisurile, si va gatiti inimile voastre catre Domnul, si
slujiti lui singur, si el va scoate pe voi din m�na celor de alt neam.
4. Si au lepadat fiii lui Israil pe Vaalimi si desisurile Astarotului, si
Domnului singur au slujit.
5. Si a zis Samuil: adunati la mine pe tot Israilul �n Masifat, si ma voi
ruga pentru voi catre Domnul.
6. Si s-a adunat poporul �n Masifat, si a carat apa, si a turnat �naintea
Domnului pe pam�nt, si a ajunat �n ziua aceea, si a zis: pacatuit-am �naintea
Domnului, si judeca Samuil pe fiii lui Israil �n Masifat.
7. Si au auzit cei de alt neam, ca s-au str�ns toti fiii lui Israil �n
Masifat, si s-au ridicat capeteniile celor de alt neam asupra lui Israil, si au
auzit fiii lui Israil, si s-au speriat de fata celor de alt neam.
8. Si au zis fiii lui Israil catre Samuil: sa nu taci pentru noi, ci sa
strigi catre Domnul Dumnezeul tau, ca sa ne izbaveasca pe noi din m�na celor de
alt neam, si zise Samuil sa nu fie mie ca sa ma departez de Domnul Dumnezeul meu,
ca sa nu strig pentru voi rug�ndu-ma.
9. Si a luat Samuil un miel sugar, si l-a adus ardere de tot Domnului
�mpreuna cu tot poporul, si a strigat Samuil catre Domnul pentru Israil, si l-a
ascultat pe el Domnul.
10. Si era c�nd aducea Samuil arderea cea de tot, cei de alt neam au venit
cu razboi asupra lui Israil, si a tunat Domnul cu glas mare �n ziua aceea peste
cei de alt neam, si s-a �mprastiat si s-a �nfr�nt �naintea lui Israil.
11. Si au iesit barbatii lui Israil din Masifat, si au gonit pe cei de alt
neam, si i-au batut pe ei p�na sub Vethor.
12. Si lu�nd Samuil o piatra, a pus-o �ntru Masifat si �ntru Senon, si a
numit numele ei Avenezer, adica piatra ajutorului, si a zis: p�na aici ne-au
ajutat noua Domnul.
13. Si au smerit Domnul pe cei de alt neam, si n-au mai adaugat a veni la
hotarul lui Israil, si a fost m�na Domnului peste cei de alt neam �n toate zilele
lui Samuil.
14. Si s-au dat �napoi cetatile, care le-au luat cei de alt neam de la fiii
lui Israil, si le-au dat pe ele lui Israil de la Acaron p�na la Ghet, si hotarul
lor l-a luat Israil din m�na celor de alt neam, si era pace �ntru Israil si �ntru
Amoreu.
15. Si a judecat Samuil pe Israil �n toate zilele vietii sale.
16. Si mergea �n tot anul, si �nconjura Vetilul si Galgala si Masifatul, ca
sa judece pe Israil �n toate locurile acestea.
17. Si iarasi se �ntorcea �n Armatem, ca acolo era casa lui, si judeca
acolo pe Israil, si a zidit acolo jertfelnic Domnului.

CAP. 8.
Poporul cere �mparat.

Si a fost dupa ce a �mbatr�nit Samuil, a pus pe fiii sai judecatori lui Israil.
2. Si acestea sunt numele fiilor lui: cel �nt�i nascut Ioil si numele
celui de al doilea Avia, care judeca �n Virsavea.
3. Si n-au umblat fiii lui pe calea lui, si s-au abatut dupa iubirea de
argint, si luau daruri si abateau dreptatea.
4. Si s-au adunat barbatii lui Israil si au mers �n Armatem la Samuil.
5. Si i-au zis lui: iata tu ai �mbatr�nit si fiii tai nu umbla pe calea
ta, deci acum pune peste noi �mparat, sa ne judece pe noi, ca si la alte neamuri.
6. Si s-a parut a fi rau cuv�ntul acesta �n ochii lui Samuil, pentru ca au
zis: da-ne noua �mparat, sa ne judece pe noi, si s-a rugat Samuil catre Domnul.
7. Si au zis Domnul catre Samuil: asculta de glasul poporului, cum vor
grait catre tine, ca nu pe tine te-a lepadat, ci pe mine m-a lepadat, ca sa nu
�mparatesc peste ei.
8. Precum mi-au facut mie din ziua, �n care i-am scos pe ei din Eghipet
p�na �n ziua aceasta, si m-au parasit pe mine, si au slujit la alti dumnezei, asa
fac si tie.
9. Si acum asculta glasul lor, �nsa sa le marturisesti lor, si sa le spui
dreptul �mparatului, care va �mparati peste ei.
10. Si a spus Samuil tot cuv�ntul Domnului catre poporul cel ce cerea de la
el �mparat.
11. Si a zis lor: acesta este dreptul �mparatului, care va �mparati peste
voi: pe fiii vostri va lua, si-i va pune pe ei �n carele sale, si-i va face lui
calareti si alergatori �naintea carelor lui.
12. Si va pune peste ei mai mare peste sute si peste mii, si sa are aratura
lui, si sa secere seceratura lui, si sa adune bucatele, si sa-i faca unelte de
razboi si unelte la carele lui.
13. Si fetele voastre le va lua sa-i faca miresme si de m�ncare si p�ine.
14. Tarinele voastre si viile voastre si maslinetul vostru �l va lua, si-l
va da slugilor sale.
 15. Si semanaturile voastre si viile voastre le va zeciui, si va da
famenilor sai si slugilor sale.
16. Si va lua pe slugile si pe slujnicele voastre, si boii vostri cei mai
buni si asinii vostri, si-i va �ntrebuinta la lucrurile sale.
17. Si turmele voastre le va zeciui, si voi veti fi lui robi.
18. Si veti striga �n ziua aceea din pricina �mparatului vostru, pe care l-
ati ales voua, si nu va auzi pe voi Domnul Dumnezeu �n zilele acelea, ca voi v-ati
ales voua �mparat.
19. Si n-a vrut poporul sa asculte de Samuil, si au zis lui: nu, ci numai
�mparat sa fie peste noi.
20. Si vom fi si noi ca toate neamurile, si ne va judeca pe noi �mparatul
nostru, si va merge �naintea noastra, si ne va povatui la razboi.
21. Si au auzit Samuil toate cuvintele poporului, si le-a grait �n urechile
Domnului.
22. Si au zis Domnul catre Samuil: asculta glasul lor, si le pune lor
�mparat, si a zis Samuil catre barbatii lui Israil: sa mearga fiecare �n cetatea
sa.

CAP. 9.
Saul la Samuil.

Si era un barbat din fiii lui Veniamin, si numele lui Kis feciorul lui Aviil, fiul
lui Iared, fiul lui Vahir, fiul lui Afec, fiul barbatului Iemeneu, barbat tare �n
virtute.
2. Si acesta avea un fecior, si numele lui Saul, barbat ales si bun, si nu
era �ntru fiii lui Israil om mai bun dec�t el, si era mai �nalt de la umar �n sus
dec�t tot poporul.
3. Si au pierit asinele lui Kis tatal lui, si a zis Kis catre Saul fiul
sau: ia cu tine o sluga, si va sculati, si mergeti si cautati asinele.
4. Si trec�nd ei prin muntele Efraim si prin pam�ntul Selha, si nu le-au
aflat, si au trecut prin pam�ntul Segalim, si nu erau, si au trecut si prin
muntele Iamin, si nu le-au aflat.
5. Si venind ei �n pam�ntul Sif, a zis Saul slugii sale, care era cu el:
hai sa ne �ntoarcem, ca nu cumva tatal meu sa fi uitat asinele, si sa se
�ngrijeasca de noi.
6. Si a zis lui sluga: iata omul lui Dumnezeu este �n cetatea aceasta, si
este om slavit, tot ce graieste se plineste, si acum dar sa mergem acolo, ca sa ne
spuna noua calea noastra, pe care am purces.
7. Si a zis Saul slugii sale, care era cu el: cum vom merge, si ce vom
duce omului lui Dumnezeu? ca p�inile s-au sf�rsit din traistele noastre, si
altceva n-avem la noi sa ducem omului lui Dumnezeu.
8. Si a adaugat sluga a grai lui Saul, si a zis: iata se afla �n m�na mea
un sfert de siclu de argint, acesta �l vei da omului lui Dumnezeu, si ne va spune
noua calea noastra.
9. Ca mai �nainte �n Israil fiecare, c�nd mergea sa �ntrebe pe Dumnezeu,
aceasta zicea: hai sa mergem la vazatorul, ca pe prooroc mai �nainte poporul �l
chema vazator.
10. Si a zis Saul catre sluga sa: bun este cuv�ntul tau, hai sa mergem la
vazatorul, ca pe prooroc mai �nainte poporul �l chema vazator.
11. Si c�nd se suiau ei pe costisa cetatii, au aflat fetele, care iesise
dupa apa, si le-au �ntrebat pe ele zic�nd: aici este vazatorul?
12. Si le-au raspuns lor fetele, si le-au zis: este, iata �naintea fetei
voastre este, grabiti, ca astazi a venit �n cetate, ca jertfa se aduce pentru
popor astazi �n Vama.
13. Daca veti intra �n cetate, �l veti afla, ca �nca nu s-a suit la locul
cel �nalt sa man�nce, ca poporul nu va m�nca p�na nu va veni el, pentru ca el
binecuvinteaza jertfa, si dupa aceea man�nca cei straini. Deci acum duceti-va ca
astazi �l veti afla pe el.
 14. Si s-au dus ei �n cetate, si merg�nd prin mijlocul cetatii, iata Samuil
le-a iesit �naintea lor, ca sa se suie la Vama.
15. Iar Domnul a fost descoperit �n taina lui Samuil cu o zi mai �nainte de
a veni la el Saul, zic�nd:
16. M�ine �n vremea aceasta voi trimite la tine om din pam�ntul lui
Veniamin, pe acela sa-l ungi domn peste poporul lui Israil, si va m�ntui pe
poporul meu din m�na celor de alt neam; ca am cautat spre smerenia poporului meu,
ca a ajuns strigarea lor la mine.
17. Si vaz�nd Samuil pe Saul, Domnul i-au spus lui: iata omul, de care am
grait tie, acesta va �mparati peste poporul meu.
18. Si s-a apropiat Saul catre Samuil �n mijlocul cetatii, si a zis: spune-
mi rogu-te, care este casa vazatorului?
19. Si raspunz�nd Samuil catre Saul a zis: eu �nsu-mi sunt acela, suie-te
�naintea mea �n Vama, si man�nca cu mine astazi, si te voi slobozi dimineata, si
voi spune tie toate cele din inima ta.
20. Si de asinile tale cele pierdute acum de trei zile, sa nu-ti fie inima
ta la ele, ca s-au aflat; si la cine sunt toate sunt bune ale lui Israil? Au nu la
tine, si la toata casa tatalui tau?
21. Si raspunz�nd Saul a zis: au doar nu sunt eu barbat feciorului lui
Iemeneu din toiagul cel mai mic al semintiei lui Israil? Si din casa cea mai mica
a toata semintia lui Veniamin, si mosia mea este mai mica dec�t toate mosiile lui
Veniamin, pentru ce ai grait catre mine cuv�ntul acesta?
22. Si a luat Samuil pe Saul si pe sluga lui, si i-a dus pe ei la salas, si
le-a dat lor acolo locul cel mai �nt�i �ntru cei chemati, care erau ca vreo
saptezeci de oameni.
23. Si a zis Samuil bucatarului: da-mi partea care ti-am dat si ti-am zis
sa o tii la tine.
24. Si ridic�nd bucatarul armul si ce era pe el, l-a pus �naintea lui Saul,
si a zis Samuil lui Saul: iata ce ti s-a pastrat, pune �naintea ta si man�nca, ca
s-a pastrat tie aceasta spre m�ntuire pentru popor, ia si man�nca si a m�ncat Saul
cu Samuil �n ziua aceea.
25. Si s-a pogor�t din Vama �n cetate, si a asternut lui Saul �n foisor, si
a dormit.
26. Si a fost c�nd se revarsau zorile a chemat Samuil pe Saul �n foisor, si
i-a zis: scoala-te, si te voi slobozi, si s-a sculat Saul, si a iesit el si Samuil
p�na afara.
27. Iar c�nd s-au pogor�t ei la o parte a cetatii, a zis Samuil lui Saul:
zi slugii tale sa treaca �naintea noastra, si tu stai aici astazi, si voi spune
tie cuv�ntul Domnului.

CAP. 10.
Saul uns �mparat.

Si lu�nd Samuil vasul cel cu untdelemn a turnat pe capul lui, si sarut�ndu-l i-a
zis lui: iata te-au uns pe tine Domnul �mparat peste poporul sau Israil, si tu vei
�mparati �ntru poporul Domnului, si-l vei m�ntui pe el din m�inile vrajmasilor
lui celor de prin prejur, si acesta va fi tie semn, cum ca te-au uns Domnul sa fii
�mparat peste mostenirea sa.
2. Dupa ce te vei duce astazi de la mine, vei afla doi oameni la morm�ntul
Rahilei �n muntele lui Veniamin catre amiazazi, sarind si juc�nd, si vor zice tie:
aflatu-s-au asinele dupa care ati mers sa le cautati, si iata tatal tau a uitat de
asine, si s-a �ngrijorat pentru voi, zic�nd: ce voi face pentru fiul meu?
3. Si trec�nd de acolo mai �nainte vei sosi la stejarul Tavor, si vei afla
acolo trei oameni suindu-se la Dumnezeu �n Vetil, unul duc�nd trei iezi si unul
duc�nd trei vase de p�ine, si unul duc�nd un foale de vin.
4. Si te vor �nt�mpina cu pace si �ti vor da doua bucati de p�ine, si le
vei lua din m�inile lor.
5. Si dupa aceasta vei soli la dealul lui Dumnezeu, unde este tabara celor
de alt neam, acolo este Nasiv cel de alt neam, si va fi dupa ce vei intra acolo �n
cetate, vei �nt�mpina o ceata de prooroci pogor�ndu-se din Vama, si �naintea lor
laute si timpene si fluiere si cobze, si ei proorocind.
6. Si se va pogor� peste tine Duhul Domnului, si vei prooroci �mpreuna cu
ei, si te vei face alt barbat.
7. Si va fi dupa ce se vor �nt�mpla tie semnele acestea, fa tot ce vei
afla cu cale, ca Dumnezeu va fi cu tine.
8. Si te vei pogor� �naintea mea �n Galgala, si iata eu ma voi pogor� la
tine, sa aducem ardere de tot, si sa jertfesc jertfe de pace, sapte zile vei
astepta, p�na voi veni eu la tine, si-ti voi arata ce sa faci.
9. Si a fost dupa ce si-a �ntors umarul sau sa plece de la Samuil, i-a dat
Dumnezeu alta inima, si au venit toate semnele acela �n ziua aceea.
10. Si a venit de acolo la deal, si iata �naintea lui ceata de prooroci, si
s-a pogor�t peste el Duhul lui Dumnezeu, si a proorocit �n mijlocul lor.
11. Si toti cei ce l-au fost vazut pe el ieri si alaltaieri, l-au vazut si
iata el �n mijlocul proorocilor proorocea, si a zis poporul fiecare catre
aproapele sau: ce este aceasta ce s-a facut fiului lui Kis? Au si Saul �ntru
prooroci?
12. Si oarecare dintre ei raspunz�nd, a zis: si cine este tatal lui? Si de
aici vine proverbul: au si Saul �ntru prooroci?
13. Si a �ncetat a prooroci, si a venit �n deal.
14. Si o rudenie a sa, a zis catre el si catre sluga lui: unde ati umblat?
Iar ei au zis, sa cautam asinele, si am vazut ca nu sunt, si am venit la Samuil.
15. Si a zis rudenia catre Saul: spune-mi dar, ce ti-a zis Samuil?
16. Si a zis Saul catre rudenia sa: mi-a spus curat ca s-au aflat asinele;
iar despre lucrul �mparatiei, care l-a grait Samuil nu i-a spus lui.
17. Si a poruncit Samuil la tot poporul sa se adune la Domnul �n Masifat.
18. Si a zis Samuil catre fiii lui Israil: acestea graieste Domnul
Dumnezeul lui Israil, zic�nd: eu am scos pe parintii vostri, pe fiii lui Israil
din Eghipet, si v-am izbavit din m�na lui Faraon �mparatul Eghipetului si dintr-a
tuturor �mparatilor, care va necajeau pe voi.
19. Iar voi astazi ati lepadat pe Dumnezeu, cel ce v-au m�ntuit din
rautatile si necazurile voastre, si ati zis: nu, ci numai �mparat sa pui peste
noi. Deci acum stati �naintea Domnului dupa toiegele voastre si dupa semintiile
voastre.
20. Si a adus toiagul lui Veniamin �n neamurile lui, si a cazut sortul pe
toiagul lui Veniamin.
21. Si a adus toiagul lui Veniamin �n neamurile lui, si a cazut sortul pe
neamul lui Matari, si a adus neamul lui Matari �n barbatii lui, si a cazut sortul
pe Saul feciorul lui Kis, si-l cauta pe el, si nu se afla.
22. Si iar a �ntrebat Samuil pe Domnul zic�nd: au veni-va barbatul acela
aici? Si au raspuns Domnul: iata el este ascuns �n vase.
23. Si alerg�nd Samuil l-a luat pe el de acolo, si l-a pus �n mijlocul
poporului, si era mai �nalt de c�t tot poporul de la umar �n sus.
24. Si a zis Samuil catre tot poporul: vazut-ati pe care si-au ales Domnul,
ca nu este asemenea lui �ntru voi toti, si a cunoscut tot poporul, si a zis: sa
traiasca �mparatul!
25. Si a spus Samuil catre tot poporul dreptul �mparatiei, si l-a scris �n
carte, si o a pus �naintea Domnului.
26. Si a slobozit Samuil pe tot poporul, si s-a dus fiecare la casa sa, si
Saul s-a dus la casa sa �n Gavaa, si a mers �mpreuna cu Saul o parte din ostire, a
careia inima o au fost atins Domnul.
27. Iar oamenii cei pierzatori au zis: au acesta ne va m�ntui pe noi? Si l-
au hulit pe el, si nu i-au adus lui daruri, si el s-a facut a nu-i auzi.

CAP. 11.
Saul biruieste pe Amoniti.
Si s-a suit Naas Amoniteanul si a tabar�t asupra Iavisului Galaad, si au zis toti
barbatii Iavisului catre Naas Amoniteanul: fa cu noi legatura de pace si vom sluji
tie.
2. Si a zis catre el Naas Amoniteanul: asa voi face legatura de pace cu
voi, ca sa va scot voua tuturor ochiul cel drept si sa va fac de ocara �ntru tot
Israilul.
3. Si au zis oamenii Iavisului Galaad; lasa-ne noua sapte zile si vom
trimite soli �n tot hotarul lui Israil, si de nu va fi cine sa ne m�ntuiasca, vom
iesi la voi.
4. Si au venit solii �n Gavaa la Saul, si au grait cuvintele acestea �n
auzul poporului, si ridic�nd tot poporul glasul sau a pl�ns.
5. Si iata Saul venea dimineata din tarina, si a zis Saul: ce este de
pl�nge poporul? Si i-a spus lui cuvintele acestea ale oamenilor din Iavis.
6. Si s-a pogor�t Duhul Domnului peste Saul, dupa ce a auzit cuvintele
acestea, si s-a m�niat pe ei cu iutime foarte.
7. Si lu�nd doi boi i-a taiat bucati si le-a trimis �n tot hotarul fiilor
lui Israil prin m�inile solilor zic�nd: cel ce nu va merge dupa Saul si dupa
Samuil, asa se va face boilor lui, si a cazut frica Domnului peste poporul lui
Israil si a strigat ca un om.
8. Si i-a numarat pe ei �n Vezec �n Vama, toti barbatii lui Israil sase
sute de mii si barbatii lui Iuda saptezeci de mii.
9. Si au zis solilor celor ce venise: acestea veti zice barbatilor
Iavisului Galaad: m�ine c�nd va �ncalzi soarele va fi voua m�ntuire, si s-a dus
solii �n cetate si au spus barbatilor Iavisului si s-au bucurat.
10. Si au zis barbatii din Iavis catre Naas Amoniteanul: m�ine vom iesi la
voi, ca sa ne faceti voua ce va place.
11. Iar a doua zi Saul a �mpartit ostirea �n trei parti, si a intrat �n
mijlocul taberei �n streaja cea de dimineata, si a batut pe fiii lui Amon p�na �n
caldura zilei, iar cei ramasi s-au �mprastiat, c�t n-au ramas din ei doi �ntr-un
loc.
12. Si a zis poporul catre Samuil: cine este cel ce a zis, ca Saul nu va
�mparati peste noi? Da-ne pe oamenii aceia si-i vom omor� pe ei.
13. Iar Saul a zis: nu va muri nimeni �n ziua aceasta, pentru ca astazi au
facut Domnul m�ntuire �ntru Israil.
14. Si a zis Samuil catre popor: sa mergem �n Galgala si sa �nnoim acolo
�mparatia.
15. Si a mers tot poporul �n Galgala si a uns Samuil acolo pe Saul sa fie
�mparat �naintea Domnului �n Galgala, si au adus acolo jertfe si cele de pace
�naintea Domnului, si s-a veselit Samuil si tot Israilul foarte.

CAP. 12.
Samuil �nceteaza a fi judecator.

Si a zis Samuil catre tot Israilul: iata am ascultat cuv�ntul vostru �ntru toate,
c�te mi-ati zis mie si am pus �mparat peste voi.
2. Si acum iata �mparatul merge �naintea voastra, ca eu am �mbatr�nit si
voi sedea, si fiii mei iata �ntru voi sunt, si iata eu am umblat �naintea voastra
din tineretile mele p�na �n ziua aceasta.
3. Iata eu, marturisiti de mine �naintea Domnului si �naintea unsului lui,
de am luat boul cuiva, sau asinul cuiva, sau de am silit pe cineva dintre voi, sau
de am asuprit pe cineva, sau de am luat din m�na cuiva mita sau �ncaltaminte,
marturisiti asupra mea si voi �ntoarce voua.
4. Iar ei au zis catre Samuil: nu ne-ai facut str�mbatate noua si nu ne-ai
silit pe noi, nici ne-ai asuprit, nici ne-ai �nfr�nt, nici ai luat ceva din m�na
cuiva.
5. Si a zis Samuil catre popor: martor este Domnul �ntru voi, si martor
este unsul lui �n ziua aceasta, ca n-ati aflat �n m�na mea nimic. Iar ei au zis:
martor.
 6. Si a zis Samuil catre popor: martor este Domnul cel ce au facut pe
Moisi si pe Aaron si cel ce au scos pe parintii nostri din Eghipet.
7. Si acum stati si voi judeca pe voi �naintea Domnului, si voi spune voua
toata dreptatea Domnului, care au facut cu voi si cu parintii vostri.
8. Cum a intrat Iacov si fiii lui �n Eghipet, si i-au smerit pe ei
Eghipetul, si au strigat catre Domnul, si au trimis Domnul pe Moisi si pe Aaron,
si au scos pe parintii vostri din Eghipet si i-au asezat pe ei �n locul acesta.
9. Iar ei au uitat pe Domnul Dumnezeul lor, si i-au dat pe ei �n m�inile
lui Sisera mai marele ostilor lui Iavis �mparatul Asorului si �n m�inile celor de
alt neam si �n m�inile �mparatului Moav, si i-au batut pe ei.
10. Iar dupa aceea au strigat catre Domnul, si au zis: pacatuit-am, ca am
parasit pe Domnul si am slujit Vaalimilor si desisurilor, si acum scoate-ne pe noi
din m�inile vrajmasilor nostri, si vom sluji tie.
11. Si au trimis Domnul pe Ierovaal si pe Varac si pe Ietfae si pe Samuil,
si v-au scos din m�inile vrajmasilor vostri celor de prin prejur, si locuiti fara
de frica.
12. Si ati vazut, ca Naas �mparatul fiilor lui Amon a venit asupra voastra,
si ati zis: nu, ci numai �mparat sa �mparateasca peste noi, desi Domnul Dumnezeul
nostru �mparatea peste noi.
13. Si acum iata �mparatul, pe care l-ati ales si pe care l-ati cerut, iata
v-au dat Domnul peste voi �mparat.
14. De va veti teme de Domnul si veti sluji lui si veti asculta glasul lui,
si nu va veti �mpotrivi legii Domnului, si veti umbla si voi si �mparatul, care
�mparateste peste voi dupa Dumnezeul vostru, nu va fi m�na Domnului asupra
voastra.
15. Iar de nu veti asculta de glasul Domnului, si va veti �mpotriva legii
Domnului, va fi m�na Domnului peste voi si peste �mparatul vostru.
16. Si acum stati si vedeti lucrul acesta mare, care-l v-a face Domnul
�ntru ochii vostri.
17. Au nu este astazi secerea gr�ului? Voiu chema pe Domnul, si va da
tunete si ploaie, si veti cunoaste si veti vedea, ca mare este raul vostru, care
ati facut �naintea Domnului cer�ndu-va �mparat.
18. Si a chemat Samuil pe Domnul, si au dat Domnul tunete si ploaie �n ziua
aceea, si s-a temut foarte poporul de Domnul si de Samuil.
19. Si a zis tot poporul catre Samuil: roaga-te pentru robii tai catre
Domnul Dumnezeul tau, ca sa nu murim, ca am adaugat la toate greselile noastre
rautate, cer�ndu-ne �mparat.
20. Si a zis Samuil catre popor: nu va temeti, voi ati facut tot raul
acesta, dar sa nu va abateti de la Domnul, ci sa slujiti Domnului cu toata inima
voastra.
21. Si sa nu mergeti dupa cei ce nimic nu sunt, care nimic nu vor folosi
voua, si care nu va vor m�ntui pe voi, ca nimic sunt.
22. Ca nu va lepada Domnul pe poporul sau, pentru numele sau cel mare, ca
au placut Domnului a va lua pe voi, sa fiti lui popor.
23. Iar departe sa fie de la mine pacatul acesta �naintea Domnului, ca sa
�ncetez a ma ruga Domnului pentru voi; ci voi sluji Domnului, si voi arata voua
calea cea buna si dreapta.
24. Iar voi temeti-va de Domnul, si slujiti lui cu adevar si cu toata inima
voastra, ca ati vazut cele marite, care au facut cu voi.
25. Iar de veti face rele, si voi si �mparatul vostru veti pieri.

CAP. 13.
Greseala lui Saul.

�mplinindu-se un an de c�nd a �nceput a �mparati Saul, care a domnit doi ani peste
Israil.
2. S-a ales Saul trei mii de barbati din barbatii lui Israil, si erau cu
Saul doua mii �n Mahmas si �n muntele Vetilului; iar o mie era cu Ionatan �n Gavaa
lui Veniamin, si pe celalalt popor pe fiecare l-a trimis la locasul sau.
3. Si a batut Ioanatan pe Nasiv cel de alt neam, care era �n deal, si au
auzit cei de alt neam. Iar Saul a dat de veste cu tr�mbita �n tot pam�ntul,
zic�nd: s-au razvratit robii.
4. Si tot Israilul a auzit zic�ndu-se, ca a batut Saul pe Nasiv cel de alt
neam, si �ntru nimic n-a socotit Israil pe cel de alt neam, si s-a suit poporul
dupa Saul �n Galgala.
5. Iar cel de alt neam s-au adunat la razboi asupra lui Israil, si s-au
suit asupra lui Israil treizeci de mii de care si sase mii de calareti, si popor
era mult ca nisipul cel de pe tarmurile marii, si s-au suit, si au tabar�t �n
Mahmas �n preajma Vetoronului dinspre rasarit.
6. Iar Israilitenii vaz�nd ca le este str�mt, si nu se pot apropia s-au
ascuns poporul �n pesteri si �n st�nci si �n pietre si �n gropi si �n f�nt�ni.
7. Si cei ce trecuse Iordanul �n pam�ntul lui Gad si al lui Galaad, si
fiind Saul �nca �n Galgala, tot poporul cel cu d�nsul s-a speriat.
8. Si au asteptat sapte zile �ntru marturie dupa cum a zis Samuil, si n-a
venit Samuil �n Galgala, si poporul lui s-a risipit de la d�nsul.
9. Si a zis Saul: aduceti, ca sa jertfesc ardere de tot si de pace, si au
adus ardere de tot.
10. Si dupa ce a sf�rsit a aduce ardere de tot, iata si Samuil a sosit, si
a iesit Saul �naintea lui sa-l binecuvinteze pe el.
11. Si a zis Samuil: ce ai facut? Iar Saul a raspuns: am vazut ca se
risipea poporul de la mine, si tu n-ai venit precum te-ai fagaduit �n ziua cea
r�nduita, si cel de alt neam s-au adunat �n Mahmas.
12. Si am zis: acum se vor pogor� cei de alt neam la mine �n Galgala; si
fetei Domnului nu m-am rugat, pentru aceea am �ndraznit a aduce ardere de tot.
13. Si a zis Samuil catre Saul: nebuneste ai lucrat, ca n-ai pazit porunca,
care o au poruncit tie Domnul, ca acum ar fi facut Domnul sa stea �mparatia ta
peste Israil p�na �n veac.
14. Ci acum �mparatia ta nu va sta la tine, ci va cauta Domnul luisi om
dupa inima sa, si va porunci lui Domnul sa fie �mparat peste poporul sau, ca tu n-
ai pazit cele ce ti-au poruncit tie Domnul.
15. Si scul�ndu-se Samuil s-a dus din Galgala, si ramasita poporului s-a
suit dupa Saul �ntru �nt�mpinare dinapoia poporului celui razboinic, care venea
din Galgala �n Gavaa lui Veniamin, si a numarat Saul poporul, care s-a aflat cu
sine, ca la sase sute de barbati.
16. Si Saul si Ionatan fiul lui si poporul, care s-a aflat �mpreuna cu ei,
a sezut �n Gavaa lui Veniamin, si pl�ngea, iar cei de alt neam tabar�se �n Mahmas.
17. Si trei capetenii din tarina celor de alt neam au iesit la prada, o
capetenie mergea pe calea Ghefirei �n pam�ntul Savaal.
18. Iar alta capetenie mergea pe calea Vetoronului, si alta capetenie
mergea pe calea Gavaaei, care apuca spre Ghe catre Savima cea pustie.
19. Si mester de fier nu se afla �n tot pam�ntul lui Israil, ca au fost zis
cei de alt neam, sa nu faca Evreii sabie si sulita.
20. Si se pogora tot Israilul �n pam�ntul celor de alt neam, ca fiecare sa-
ti ascuta fierul plugului si sapa sa si securea sa si secerea sa.
21. Si erau holdele gata de secere, iar uneltele erau trei sicli pentru un
dinte; pentru secure si secere un pret era.
22. Si a fost �n zilele razboiului de la Mahmas, nu s-a aflat sabie si
sulita �n m�na a tot pooprul, care era cu Saul si cu Ionatan, numai la Saul si la
Ionatan fiul lui s-a aflat.
23. Si a iesit unul din tabara celor de alt neam, ca sa treaca dincolo de
Mahmas.

CAP. 14.
Vitejia lui Ionatan.

Si a fost �ntr-o zi a zis Ionatan fiul lui Saul catre sluga care purta armele lui:
hai sa mergem dincolo la Mesaf la cei de alt neam, si tatalui sau n-a spus.
2. Si Saul sedea �n v�rful dealului de sub Rodiul cel din Magdon, si era
cu d�nsul ca la vreo sase sute de barbati.
3. Iar Ahia feciorul lui Ahitov fratele lui Iohavid fiul lui Finees, fiul
lui Ili preotul lui Dumnezeu, purta Efon �n Silom, si preotul nu stia ca s-a dus
Ionatan.
4. Si trecatoarea pe unde cerca Ionatan sa mearga la tabara celor de alt
neam, era �ntru doua st�nci ascutite de o parte si de alta, numele uneia Vasee,
si numele ceilalalte Sena.
5. O st�nca de piatra era dinspre miazanoapte �mprejma Mahmasiei; iar
cealalta st�nca de piatra era dinspre miazazi �n preajma Gavaaei.
6. Si a zis Ionatan catre sluga care purta armele lui: hai sa trecem la
Mesafa �n acesti netaiati �mprejur, doar ne va t�ngui pe noi Domnul, ca nu este
Domnului cu anevoie a m�ntui, sau cu multi sau cu putini.
7. Si purtatorul de arme al lui a zis: fa tot ce te va trage inima ta,
iata eu cu tine sunt, si inima ta este inima mea.
8. Si a zis Ionatan: iata noi vom trece la barbatii acestia, si ne vom
descoperi catre ei.
9. Si de vor zice catre noi: stati acolo p�na vom spune voua, sa stam
acolo, si sa nu ne suim la el.
10. Iar de vor zice catre noi: suiti-va la noi, ne vom sui, ca i-au dat pe
ei Domnul �n m�inile noastre, acesta va fi noua semn.
11. Si au intrat am�ndoi �n tabara celor de alt neam, si au zis cei de alt
neam: iata Evreii ies din gaurile lor unde s-au ascuns.
12. Si au grait barbatii cei din Mesaf catre Ionatan si catre purtatorul
lui de arme, si au zis: suiti-va la noi, si va vom arata ceva; si a zis Ionatan
catre purtatorul sau de arme: suie-te dupa mine, ca i-au dat pe ei Domnul �n
m�inile lui Israil.
13. Si s-a suit Ionatan agat�ndu-se cu m�inile sale si cu picioarele sale,
si purtatorul lui de arme dupa d�nsul si cazura �naintea fetei lui Ionatan, si i-a
batut pe ei, iar purtatorul de arme ajuta dinapoia lui.
14. Si �n aceasta bataie dintai, Ionatan si purtatorul lui de arme, au ucis
ca vreo douazeci de oameni cu lovituri si aruncari de pietre, din pietrele
c�mpului.
15. Si s-a facut spaima mare �n tabara si �n tarina, si tot poporul cel din
Mesaf, si cei ce se dusese la prada s-au spaim�ntat si ei, si nu vreau sa lupte,
si s-a tulburat pam�ntul, si s-a facut spaima de la Domnul.
16. Si au vazut strajile lui Saul cele din Gavaa lui Veniamin, si iata
tabara era tulburata si de o parte si de alta.
17. Si a zis Saul poporului, care era cu d�nsul: cautati si vedeti, cine
dintre voi a mers si a cautat, si iata nu s-a aflat Ionatan si purtatorul lui de
arme.
18. Si a zis Saul catre Ahia: adu Efodul, ca era sicriul lui Dumnezeu �n
ziua aceea cu fiii lui Israil.
19. Si s-a facut precum a grait Saul catre popor, si zgomotul �n tabara
celor de alt neam tot crestea si se �nmultea, si a zis Saul catre preot: str�nge-
ti m�inile tale.
20. Si s-a suit Saul si tot poporul care era cu el, si a venit p�na la
razboi, si iata sabia fiecaruia era �ntoarsa asupra aproapelui sau, si tulburare
mare foarte.
21. Si robii cei ce ieri si alaltaieri erau cu cei de alt neam �n tabara,
s-au �ntors si ei sa fie cu Israil, si cu cei ce erau cu Saul si cu Ionatan.
22. Si toti Israilitenii, care se ascunsese �n muntele Efraim au auzit, ca
au fugit cei de alt neam, si s-au �nsotit si ei cu ai sai la razboi dinapoia celor
de alt neam.
23. Si a m�ntuit Domnul �n ziua aceea pe Israil, si razboiul la trecut
Vamotul, si tot poporul care era cu Saul, era ca la zece mii de barbati, si era
razboiul �ntins �n toate cetatile muntelui Efraim.
 24. Si Saul a facut greseala mare �n ziua aceea, a jurat poporul zic�nd:
blestemat poporul, care va m�nca p�ine p�na seara, ca sa-mi izb�ndesc asupra
vrajmasului meu, si n-a gustat tot poporul p�ine, si tot pam�ntul s-a supus.
25. Si iata padure era, �n care era miere pe fata tarinii.
26. Si a intrat poporul �n padurea cea cu miere, si iata curgea mierea si
nimeni n-a fost, care sa-si duca m�na sa la gura sa, ca s-a temut poporul de
juram�ntul Domnului.
27. Iar Ionatan n-a fost auzit, c�nd a jurat tatal sau pe popor, si
�ntinz�nd v�rful toiagului sau cel din m�na sa l-a �mpl�ntat �ntr-un fagure de
miere, si s-a dus, si-a �ntors m�na sa la gura sa, si s-au luminat ochii lui.
28. Si raspunz�nd unul din popor a zis: juram�nt a pus tatal tau pe popor,
zic�nd: blestemat sa fie omul, care va m�nca p�ine astazi, si poporul era lihnit.
29. Si cunosc�nd Ionatan, a zis: tulburat-a tatal meu pam�ntul, vezi, ca s-
a luminat ochii mei, ca s-au luminat ochii mei, pentru ca am gustat putin din
mierea aceasta.
30. Ci mai bine ar fi fost sa man�nce astazi poporul din prazile
vrajmasilor sai, care le-a aflat, ca acum mai mare bataie ar fi ;ntru cei de alt
neam.
31. Si a batut �n ziua aceea dintre cei de alt neam mai multi dec�t �n
Mahmas, si a osebit poporul foarte.
32. Si s-a pornit poporul la prazi, si a luat turme si cirezi si vitei, si
a junghiat pe pam�nt, si a m�ncat poporul cu s�nge.
33. Si s-a spus lui Saul, zic�nd: ca poporul a pacatuit Domnului m�nc�nd cu
s�nge, si a zis Saul: din Ghet, pravaliti-mi aici o piatra mare.
34. Si a zis Saul: �mprastiati-va �n popor, si le ziceti: fiecare dintre
voi sa aduca aici vitelul sau si oaia sa, si sa le junghie pe aceasta piatra, si
le veti m�nca, si nu veti pacatui Domnului m�nc�nd cu s�nge; si a adus poporul
fiecare ce avea �n m�na sa noaptea, si a junghiat acolo.
35. Si a zidit acolo Saul jertfelnic Domnului. Acesta este jertfelnicul cel
dintai, care l-a zidit Saul Domnului.
36. Si a zis Saul: sa navalim peste cei de alt neam noaptea, si sa-i batem
pe ei p�na ce se va lumina ziua, si sa nu lasam dintre ei nici un om, iar ei au
zis: tot ce graiesti cu cale, fa, si a zis poporul: sa ne apropiem aici catre
Dumnezeu.
37. Si a �ntrebat Saul pe Dumnezeu: au pogor�-ma-voi asupra celor de alt
neam? Au da-i-va pe ei �n m�inile lui Israil? Si nu i-au raspuns lui Domnul �n
ziua aceea.
38. Si a zis Saul: Adunati aici poporul lui Israil din toate partile, si
cunoasteti, si vedeti �ntru cine s-a facut pacatul acesta astazi.
39. Ca viu este Domnul cel ce au m�ntuit pe Israil, ca de se va fi facut
prin Ionatan fiul meu, cu moarte va muri, si nu era cine sa-i raspunda dintre tot
poporul.
40. Si a zis catre tot barbatul lui Israil: voi veti sta de o parte, si eu
si Ionatan fiul meu vom sta de alta, si a zis poporul catre Saul: ce este bine
�naintea ta, fa.
41. Si a zis Saul: Doamne Dumnezeul lui Israil, ce este, caci n-ai raspuns
robului tau astazi? De este �ntru mine sau �ntru fiul lui Ionatan nedreptate,
Doamne Dumnezeul lui Israil, arata, si de vei zice acestea, da dar poporului tau
Israil, da-i dar sfintenie, si s-a aratat Ionatan si Saul, iar poporul a scapat.
42. Si a zis Saul: aruncati sorti �ntru mine si �ntru fiul meu Ionatan,
pe care va face Domnul sa cada sortul, acela sa moara.
43. Si a zis poporul catre Saul: nu va fi cuv�ntul acesta, si a �nvins Saul
pe popor, si a aruncat sorti �ntru Saul si �ntru Ionatan fiul lui, si a cazut
sortul pe Ionatan.
44. Si a zis Saul catre Ionatan: spune mie ce ai facut? Si i-a spus Ionatan
lui, si a zis: numai am gustat cu v�rful toiagului celui din m�na mea putina
miere, si iata mor.
45. Si i-a zis Saul lui: asa sa-mi faca mie Dumnezeu, si asa sa-mi adaugi,
ca negresit vei muri astazi Ionatane!
46. Si a zis poporul catre Saul: nicidecum nu va muri astazi Ionatan, cel
ce a facut aceasta m�ntuire mare �ntru Israil, viu este Domnul, nu va cadea par
din capul lui pe pam�nt, ca mila lui Dumnezeu a facut �n ziua aceasta, si s-a
rugat poporul �n ziua aceea pentru Ionatan, si n-a murit.
47. Si s-a suit Saul dupa cei de alt neam, si cei de alt neam s-au dus la
locul lor.
48. Si Saul �ntarindu-si �mparatia peste Israil batea prin prejur pe toti
vrajmasii sai, pe Moav si pe fiii lui Amon si pe fiii lui Edom, si pe Vetor si pe
�mparatul Suva si pe cei de alt neam, ori �ncotro se �ntorcea, facea m�ntuire.
49. Si aduc�nd oaste a batut pe Amalic, si a scos pe Israil din m�na celor
ce-l calcau pe el.
50. Si fiii lui Saul au fost: Ionatan si Iessiu si Melhisa, si numele celor
doua fete ale lui, numele cei �nt�i nascute Merov, si numele ceilalalte Melhol.
51. Si numele femeii lui Ahinoom, fata lui Ahimaas, si numele celui mai
mare peste ostile lui Avenir, feciorul lui Nir, feciorul unchiului lui Saul.
52. Si Kis tatal lui Saul, si Nir tatal lui Avenir fiul lui Iamin feciorul
lui Aviil.
53. Si era razboi tare asupra celor de alt neam �n toate zilele lui Saul,
ca pe tot care-l vedea Saul barbat tare, si pe tot barbatul bun de ostire �i aduna
pe ei la sine.

CAP. 15.
Saul os�ndit.

Si a zis Samuil catre Saul: pe mine m-au trimis Domnul sa te ung �mparat peste
Israil poporul lui, si acum asculta glasul cuvintelor Domnului.
2. Acestea zice Domnul Savaot: acum voi izb�ndi ceea ce a facut Amalic lui
Israil, cum i-a iesit lui �nainte �n cale, c�nd se suia din Eghipet.
3. Si acum mergi, si vei bate pe Amalic si pe Ierim si toate ale lui, si
nimic dintr-ale lui sa nu cruti; ci sa-l pierzi pe el, si sa-l dai pierzarii pe
el, si toate ale lui; si nu-ti fie mila de el, si sa ucizi de la barbat p�na la
femeie, si de la prunc p�na la slujitor, si de la vitel p�na la oaie, si de la
camila p�na la asin.
4. Si a poruncit Saul poporului, si i-a numarat pe ei �n Galgala doua sute
de mii de pedestrasi, si din Iuda treizeci de mii de pedestrasi.
5. Si a venit Saul p�na la cetatile lui Amalic, si a pus lese �n p�r�u.
6. Si a zis Saul catre Kineu: du-te si iesi dintre Amalikit, ca sa nu
pieri �mpreuna cu el, ca tu ai facut mila cu fiii lui Israil, c�nd se suiau ei din
Eghipet, si a iesit Kineul dintre Amalic.
7. Si a batut Saul pe Amalic de la Evilat p�na la Sur �n preajma
Eghipetului.
8. Si a prins viu pe Agag �mparatul lui Amalic, si pe tot poporul lui l-a
sfar�mat, si pe Ierim l-a ucis cu ascutisul sabiei.
9. Si Saul si tot poporul a tinut pe Agag viu, si cele bune din turmele si
din cirezi si din bucate si din vii si din toate bunatatile, n-au vrut sa piarda,
fara numai tot lucrul prost si slab a pierdut.
10. Si s-a facut cuv�ntul Domnului catre Samuil, zic�nd:
11. Rau �mi pare ca am pus pe Saul �mparat, ca s-a abatut de la mine, si
cuvintele mele nu le-a tinut, si s-a m�hnit Samuil, si a strigat catre Domnul
toata noaptea.
12. Si m�nec�nd Samuil dimineata a mers �ntru �nt�mpinarea lui Saul, si s-
a spus lui Samuil, zic�nd: a venit Saul la Karmil, si iata si-a �naltat bratul, si
si-a �ntors capul sau, si s-a pogor�t �n Galgala.
13. Si a mers Samuil la Saul, si iata el aducea ardere de tot Domnului din
prazile cele mai de frunte, care l-au adus de la Amalic, si Saul i-a zis lui:
binecuv�ntat esti tu Domnului, facut-am toate c�te au zis Domnul.
14. Si a zis Samuil: dar ce este acest glas de turma �n urechile mele, si
glasul boilor care aud eu?
15. Si a zis Saul: de la Amalic le-am adus, ca a tinut poporul cele mai
bune din turme si din boi, ca sa jertfeasca Domnului Dumnezeului tau, iar
celelalte le-am pierdut.
16. Si a zis Samuil catre Saul: lasa-ma sa-ti spui tie cele ce au grait
Domnul catre mine �ntr-aceasta noapte, si a zis lui, spune.
17. Si a zis Samuil catre Saul: au nu fiind tu mic �naintea lui te-am facut
povatuitor schiptrului neamului lui Israil, si te-au uns pe tine Domnul �mparat
peste Israil?
18. Si te-au trimis Domnul �n cale, si ti-au zis: mergi si pierde pe
Amalic, si ucide pe cei ce au pacatuit �mpotriva mea, si sa-i bateti p�na ce vei
sf�rsi pe ei.
19. Si pentru ce n-ai ascultat de cuv�ntul Domnului, sa faci toate c�te ti-
au poruncit tie, ci te-ai pornit a prada, si ai facut ce este rau �naintea
Domnului?
20. Si a zis Saul catre Samuil: pentru ca am ascultat eu glasul poporului
si am mers �n calea �n care m-au trimis Domnul, si am adus pe Agag �mparatul lui
Amalic, si pe Amalic l-am pierdut.
21. Si au luat poporul din prazi oi si boi p�rga din cele de pierdut, sa
jertfeasca Domnului Dumnezeului nostru �n Galgala.
22. Si a zis Samuil: au doar mai mult voieste Domnul arderi de tot si
jertfe, dec�t a asculta de cuv�ntul Domnului? Iata ascultarea, mai buna este dec�t
jertfa buna; si �ntelegerea, dec�t grasimea berbecilor.
23. Ca pacatul vraja este; durere si necazuri aduc idolii. Pentru ca ai
lepadat cuv�ntul Domnului, si Domnul te va lepada sa nu fii �mparat peste Israil.
24. Si a zis Saul catre Samuil: pacatuit-am, ca am calcat cuv�ntul Domnului
si cuv�ntul tau, ca m-am temut de popor si am ascultat de glasul lor.
25. Si acum ridica pacatul meu si te �ntoarce cu mine si ma voi �nchina
Domnului Dumnezeului tau.
26. Si a zis Samuil catre Saul: nu ma voi �ntoarce cu tine, ca ai lepadat
cuv�ntul Domnului, si Domnul te va lepada sa nu fii �mparat peste Israil.
27. Si �ntorc�ndu-si Samuil fata sa sa se duca, l-a apucat Saul de poala
hainei si o a rupt.
28. Si a zis catre el Samuil: rupt-au Domnul �mparatia ta de peste Israil
din m�na ta astazi, si o va da aproapelui tau celui mai bun dec�t tine.
29. Si se va �mparti Israil �n doua, si sf�ntul lui Israil nu se va
�ntoarce, nici �i va parea rau, ca nu este ca omul sa-i para lui rau.
30. Si a zis Saul: pacatuit-am, dar slaveste-ma �naintea batr�nilor lui
Israil si �naintea poporului meu, si te �ntoarce cu mine si ma voi �nchina
Domnului Dumnezeului tau.
31. Si s-a �ntors Samuil �napoi cu Saul si s-a �nchinat Domnului.
32. Si a zis Samuil: aduceti-mi pe Agar �mparatul lui Amalic, si a venit la
d�nsul Agag tremur�nd, si a zis Agag: de este asa amara moartea.
33. Si a zis Samuil catre Agag: �n ce chip sabia ta a facut pe femei fara
de fii, asa fara de fii va fi muma ta �ntru femei, si a taiat Samuil pe Agag
�naintea Domnului �n Galgala.
34. Si s-a dus Samuil �n Armatem, si Saul s-a suit �n casa sa �n Gavaa.
35. Si n-a mai adaugat Samuil a vedea pe Saul p�na �n ziua mortii sale, ca
pl�ngea Samuil pentru Saul, si Domnului i-a parut rau, ca au pus pe Saul �mparat
peste Israil.

CAP. 16.
David.

Si au zis Domnul catre Samuil: p�na c�nd vei pl�nge pentru Saul? Ca eu l-am
lepadat pe el ca sa nu �mparateasca peste Israil. Umpleti cornul tau de untdelemn
si vino sa te trimit la Iesse �n Vitleem, ca dintre fiii lui mi-am ales mie
�mparat.
 2. Si a zis Samuil: cum voi merge? Ca va auzi Saul si ma va omor�, si au
zis Domnul: ia �n m�na ta un vitel din cireada si vei zice: am venit ca sa
jertfesc Domnului.
3. Si vei chema pe Iesse si pe fiii lui la jertfa, si eu voi arata tie ce
sa faci, si vei unge pe care voi zice tie.
4. Si a facut Samuil toate c�te i-au grait lui Domnul, si a venit �n
Vitleem, si au iesit batr�nii cetatii �naintea lui, si au zis: pace este intrarea
ta vazatorule?
5. Si a zis: pace, sa jertfesc Domnului am venit, sfintiti-va si va
veseliti �mpreuna cu mine astazi, si a sfintit pe Iesse si pe fiii lui, si i-a
chemat pe ei la jertfa.
6. Si a fost c�nd intrau ei, a vazut pe Eliav, si a zis: cu adevarat
�naintea Domnului este unsul lui.
7. Si a zis Domnul catre Samuil: sa nu te uiti la chipul lui, nici la
marimea lui, pentru ca l-am lepadat pe el, ca nu cum vede omul vede Dumnezeu, ca
omul vede �n fata, iar Dumnezeu vede �n inima.
8. Si a chemat Iesse pe Aminadav, si a trecut pe dinainte fetei lui
Samuil, si a zis: nici pe acesta nu l-au ales Domnul.
9. Si a adus Iesse pe Sama, si a zis: nici pe acesta nu l-au ales Domnul.
10. Si a adus Iesse sapte fii ai sai �naintea lui Samuil, si a zis Samuil
catre Iesse: nu au ales Domnul dintr-acestia.
11. Si a zis Samuil catre Iesee: sf�rsitu-s-a fiii? Si a zis Iesse: mai
este cel mai mic, care paste oile, si a zis Samuil catre Iesse: trimite si-l adu
pe el, ca nu vom m�nca p�na nu va veni el aici.
12. Si a trimis si l-a adus pe el, si era el rumen, frumos la ochi si
placut la vedere Domnului, si au zis Domnul catre Samuil: scoala-te si unge pe
David, ca acesta este bun.
13. Si a luat Samuil cornul cu untuldelemn, si l-a uns pe el �n mijlocul
fratilor lui, si s-a pogor�t Duhul Domnului peste David din ziua aceea si de aici
�nainte; apoi s-a sculat Samuil si s-a dus �n Armatem.
14. Si Duhul Domnului s-a departat de la Saul, si-l chinuia pe el duh rau
de la Domnul.
15. Si au zis slugile lui Saul catre el: iata duh rau de la Domnul te
chinuieste pe tine.
16. Graiasca dar robii tai �naintea ta, si sa caute Domnului nostru barbat,
care sa stie a c�nta cu arfa, si c�nd va fi duhul cel rau peste tine, va c�nta cu
arfa sa, si bine va fi tie, si te vei odihni.
17. Si a zis Saul catre slugile sale: cautati dar barbat, care stie sa
c�nte bine, si-l aduceti la mine.
18. Si raspunz�nd unul din slugile lui, a zis: iata am vazut pe fiul lui
Iesse Vitleemiteanul, care stie sa c�nte, si este om cu minte si razboiunic si
�ntelept la cuv�nt, si om cu bun chip, si Domnul este cu d�nsul.
19. Si a trimis Saul soli la Iesse, zic�nd: trimite la mine pe fiul tau
David cel de la turma ta.
20. Si a luat Iesse un gomor de p�ine si un foale de vin si un ied din
capre, si le-a trimis prin m�na lui David fiul sau la Saul.
21. Si a intrat David la Saul, si a statut �naintea lui, si l-a iubit pe el
foarte, si s-a facut lui purtator de arme.
22. Si a trimis Saul la Iesse, zic�nd: sa stea David �naintea mea, ca a
aflat har �n ochii mei.
23. Si a fost c�nd era de la Dumnezeu duh rau peste Saul, lua David arfa,
si c�nta cu ea, si rasufla Saul, si era bine lui, si fugea de la el duhul cel rau.

CAP. 17.
David si Goliat.

Si aduc�nd cei de alt neam taberile lor la razboi, au venit �n Sochotul Iudeii, si
au tabar�t �ntru Sochot si �ntru Azica, la hotarele Domnului.
 2. Si adun�ndu-se si Saul si barbatii lui Israil, au tabar�t �n valea
Terevintului, si s-au r�nduit la razboi �mpotriva celor de alt neam.
3. Si cei de alt neam stau pe munte de o parte, si Israil sta pe munte de
alta parte, si valea era �ntru ei.
4. Si a iesit un barbat tare din oastea celor de alt neam, numele lui era
Goliat din Ghet, �naltimea lui era de sase coti si o palma.
5. Si coif de arama pe capul lui, si cu platosa de zale �mbracat, si
platosa lui cumpanea cinci mii de sicli de arama si de fier.
6. Si tureci de arama peste fluierile picioarelor lui, si pavaza de arama
�ntru umerii lui.
7. Si coada sulitii lui ca sulul tesatorilor, si fierul cel ascutit al
sulitii lui de sase sute de sicli de fier, si �naintea lui mergea purtatorul lui
de arme.
8. Si a statut, si a strigat catre oastea lui Israil, si a zis lor: pentru
ce iesiti sa va bateti cu noi? Au nu sunt eu de alt neam, si voi Evrei ai lui
Saul? Alegeti-va voua un barbat, si sa vina asupra mea.
9. Si de se va putea bate cu mine, si ma va ucide, vom fi voua robi; iar
de voi putea eu, si-l voi ucide pe el, voi veti fi noua robi, si veti sluji noua.
10. Si a zis cel de alt neam: iata eu am ocar�t ostirea lui Israil astazi,
dati mie om si sa ne batem am�ndoi.
11. Si a auzit Saul si tot Israilul cuvintele acestea ale celui de alt
neam, si s-au �ntristat si s-au spaim�ntat foarte.
12. Iar David era fiul unui om Efratean din Vitleemul lui Iuda, numele lui
era Iesse, si avea opt feciori, era omul batr�n �n zilele lui Saul, si de v�rsta
cu anii �ntru oameni.
13. Si cei trei feciori mai mari ai lui Iesse au mers dupa Saul la razboi,
Eleav cel �nt�i nascut al lui, si al doilea Aminadav, si al treilea Sama.
14. Iar David era cel mai mic, si cei trei mai mari s-au dus dupa Saul.
15. David se ducea la Saul, si se �ntorcea ca sa pasca oile tatalui sau �n
Vitleem.
16. Iar cel de alt neam vedea dimineata si seara, si sta st�lp �naintea lui
Israil patruzeci de zile.
17. Si a zis Iesse lui David fiului sau: ia fratilor tai un ifi din faina
aceasta si aceste zece p�ini, si alearga la tabara, si le da fratilor tai.
18. Si zece casulete de lapte, acestea le vei duce celui mai mare peste
mie, si vezi pe fratii tai sunt �n pace, si vei sti ce le va trebui, si S�mbata o
vei face cu mine.
19. Iar Saul cu d�nsii si cu tot poporul era �n valea Terevintului bat�ndu-
se cu cei de alt neam.
20. Si s-a sculat David de dimineata, si a lasat oile la pastor, si lu�nd
acelea s-a dus �n ce chip i-a poruncit Iesse, si a venit la sant si la ostirea,
care iesea la bataie si striga la razboi.
21. Si s-a r�nduit Israil si cei de alt neam �mpotriva r�ndului.
22. Si las�nd David povara sa pe m�na strajuitorului a alergat la tabara,
si venind a �ntrebat pe fratii sai de cele de pace.
23. Si graind el cu ei, iata barbatul cel tare, numele lui Goliat
filisteanul din Ghet, se suia din tabara celor de alt neam, si graind el aceleasi
cuvinte ca mai �nainte, a auzit David.
24. Si fiecare Israilit c�nd a vazut pe omul acela, a fugit de la fata lui
si s-a speriat foarte.
25. Si fiecare Israilit zicea: vazut-ati pe omul acesta ce vine? El vine ca
sa ocarasca pe Israil; pe omul care �l va ucide �l va darui �mparatul cu bogatie
mare si va da lui pe fata sa, si casa tatalui sau o va scuti �ntru Israil.
26. Si a zis David catre oamenii cei ce stau �mpreuna cu el, graind: ce se
va face omului, care va omor� pe cel de alt neam si va ridica ocara din Israil? Ca
cine este cel de alt neam netaiatul acesta �mprejur, care ocaraste tabara
Dumnezeului celui viu?
27. Si a spus lui poporul acelasi cuv�nt, zic�nd: asa se va face omului,
care va omor� pe el.
28. Si a auzit Eliav fratele lui cel mai mare, c�nd graia el catre oameni,
si s-a m�niat Eliav pe David, si i-a zis: pentru ce ai venit aici? Si cui ai lasat
acele putine oi �n pustie? Stiu eu m�ndria ta si rautatea inimii tale, ca pentru
ca sa vezi razboiul ai venit aici.
29. Si a zis David: ce am facut acum? Au nu este cuv�nt?
30. Si s-a abatut de la el la altul, si i-a grait lui dupa cuv�ntul acesta,
si i-a raspuns lui poporul dupa cuv�ntul cel dintai.
31. Si s-au auzit cuvintele, care le-a grait David, si lu�ndu-l pe el l-a
adus la Saul.
32. Si a zis David catre Saul: sa nu se m�hneasca inima Domnului meu pentru
el, robul tau va merge si se va bate cu cel de alt neam.
33. Si a zis Saul catre David: nu vei putea merge �mpotriva celui de alt
neam, ca sa te bati cu el, ca tu esti un copilandru, iar el este om razboinic din
tineretile sale.
34. Si a zis David catre Saul: pastea robul tau oile tatalui sau, si c�nd
venea leul si ursul si lua vreo oaie din turma,
35. Mergeam dupa el si-l bateam, si scoteam oaia din gura lui, si de se
scula asupra-mi, �l apucam de grumazi si-l bateam si-l omoram.
36. Si pe leu si pe urs batea robul tau, si va fi si acest de alt neam
netaiatul �mprejur ca unul dintr-acestia, acum voi merge si-l voi bate, si voi
ridica astazi ocara dintru Israil, ca cine este acest netaiat �mprejur, care a
ocar�t tabara Dumnezeului celui viu?
37. Si David adause: Domnul cel ce m-au scos pe mine din m�na leului si din
m�na ursului, acela ma va scoate din m�na acestui de alt neam si netaiat �mprejur.
Si a zis Saul catre David: mergi si Domnul sa fie cu tine.
38. Si a �mbracat Saul pe David cu �mbracamintele sale, si coif de arama a
pus pe capul lui, si l-a �mbracat cu platosa.
39. Si a �ncins pe David cu sabia sa peste �mbracamintea sa, si a ostenit
David umbl�nd odata si de doua ori, ca nu era el �nvatat; si a zis David catre
Saul: nu voi putea merge cu acestea, ca nu sunt deprins cu ele, si le-a scos de pe
el.
40. Si a luat toiagul sau �n m�na sa si-a ales cinci pietre netede din
p�r�u, si le-a pus �n traista cea pastoreasca, care era la el de obicei.
41. Si cu prastia lui �n m�na, si s-a apropiat de barbatul cel de alt neam,
si venea si cel de alt neam apropiindu-se de David, si barbatul cel ce purta
pavaza �naintea lui.
42. Si caut�nd Goliat cel de alt neam a vazut pe David si a r�s de el,
pentru ca era un copilandru rumen cu ochii frumosi.
43. Si a zis cel de alt neam catre David: au doar c�ine sunt eu, de vii cu
bat asupra mea si cu pietre?
44. Si a zis David: ba �nca mai rau esti dec�t c�inele, si a blestemat cel
de alt neam pe David �ntru dumnezeii sai.
45. Si a zis cel de alt neam catre David: vino la mine si voi da trupul tau
pasarilor cerului si hiarelor pam�ntului.
46. Si a zis David catre cel de alt neam: tu vii la mine cu sabie si cu
sulita si cu pavaza; iar eu voi merge la tine �ntru numele Domnului Dumnezeului
Savaot, Dumnezeului taberei lui Israil, pe care ai ocar�t-o astazi.
47. Si te va da Domnul astazi �n m�na mea si te voi omor�, si voi lua capul
tau de la tine, si voi da madularile tale si madularile taberei tale ale celor de
alt neam �n ziua aceasta pasarilor cerului si hiarelor pam�ntului, si va cunoaste
tot pam�ntul ca este Dumnezeu �n Israil.
48. Si va cunoaste toata adunarea aceasta, ca nu cu sabie si cu sulita
m�ntuieste Domnul, ca al Domnului este razboiul, si va da Domnul pe voi �n m�inile
noastre.
49. Si s-a sculat cel de alt neam si a venit �ntru �nt�mpinarea lui David;
iar David grabind a alergat la bataie �naintea celui de alt neam.
50. Si bag�nd David m�na sa �n traista a luat o piatra, si o a pus �n
prastie si a aruncat, si a lovit pe cel de alt neam �n frunte, si a trecut piatra
prin coif �n fruntea lui, si a cazut cu fata pe pam�nt.
51. Si a biruit David pe cel de alt neam cu prastia si cu piatra, si a
lovit pe cel de alt neam, si l-a omor�t.
52. Si David nu avea sabie �n m�na lui, si alerg�nd a statut deasupra lui,
si lu�nd sabia lui o a scos din teaca lui, si l-a omor�t pe el, si i-a taiat capul
lui, si vaz�nd cel de alt neam, ca a murit viteazul lor, au fugit;
53. Si scul�ndu-se barbatii lui Israil si ai lui Iuda au strigat, si au
alergat dupa ei p�na la intrarea Ghetei si p�na la poarta Ascaloniei, si au cazut
raniti cei de alt neam �n calea portilor si p�na la Ghet si p�na la Acaron.
54. Si �ntorc�ndu-se barbatii lui Israil de la gonirea celor de alt neam,
pradau taberile lor.
55. Iar David lu�nd capul celui de alt neam, l-a dus �n Ierusalim, si
armele lui le-a pus �n cortul lui.
56. Si c�nd a vazut Saul pe David iesind �ntru �nt�mpinarea celui de alt
neam, a zis catre Avenir mai marele ostirii: al cui fecior este tinerelul acesta,
Avenire? Iar Avenir a zis: viu este sufletul tau �mparate, nu stiu.
57. Si a zis �mparatul: �ntreaba tu, al cui fecior este tinerelul acesta?
58. Si dupa ce s-a �ntors David de la uciderea celui de alt neam, l-a luat
pe el Avenir, si l-a dus �naintea lui Saul, si capul celui de alt neam era �n m�na
lui.
59. Si a zis Saul catre el: al cui fecior esti tinere? Si a zis David: fiul
robului tau Iesse Vitleemiteanul.

CAP. 18.
Rasplata lui David.

Si a fost dupa ce a sf�rsit a grai cu Saul, sufletul lui Ionatan s-a legat cu
sufletul lui David, si l-a iubit pe el Ionatan ca pe sufletul sau.
2. Si l-a luat pe el Saul �n ziua aceea, si nu l-a lasat sa se �ntoarca �n
casa tatalui sau.
3. Si a facut Ionatan cu David legatura, pentru ca-l iubea pe el ca pe
sufletul sau.
4. Si s-a dezbracat Ionatan de vesm�ntul sau cel deasupra, cu care era
�mbracat, si l-a dat lui David, si hainele sale si sabia sa si arcul sau si br�ul
sau.
5. Si mergea David ori unde-l trimetea Saul, si �ntelepteste se purta, si
l-a pus pe el peste barbatii razboiului, si a placut �n ochii a tot poporului,
�nca si �naintea slugilor lui Saul.
6. Si a fost la �ntoarcerea lor, c�nd se �ntorcea David de la uciderea
celui de alt neam, au iesit jucatoarele �ntru �nt�mpinarea lui David din toate
cetatile lui Israil, c�nt�nd si juc�nd, si �ntru �nt�mpinarea lui Saul �mparatul
cu timpine si cu fluiere si cu alaute.
7. Si c�ntau femeile si ziceau: batut-a Saul cu miile si David cu zecile
de mii.
8. Si s-a m�niat Saul foarte, si n-a placut �n ochii lui Saul cuv�ntul
acesta, si a zis: lui David a dat zece mii, si mie mi-a dat mii, si ce mai
lipseste lui, fara numai �mparatia.
9. Si s-a uitat rau Saul la David din ziua aceea si de aici �nainte.
10. Si a fost a doua zi a cazut duh rau de la Dumnezeu peste Saul, si a
ramas uimit �n mijlocul casei sale, si David c�nta din harpa cu m�na sa ca �n
toate zilele, iar Saul tinea �n m�na sulita.
11. Si a ridicat Saul sulita, zic�nd: lovi-voi pe David p�na �n perete, si
s-a ferit David de la fata lui de doua ori.
12. Si s-a temut Saul de fata lui David, pentru ca Domnul era cu el, si de
la Saul s-au fost departat.
13. Si l-a departat pe el Saul de la sine, si l-a pus mai mare peste o mie,
si iesea si intra �naintea poporului.
 14. Iar David �ntru toate caile sale �ntelepteste se purta, si Domnul era
cu el.
15. Si vaz�nd Saul, ca el era foarte �ntelept, se sfia de fata lui.
16 Si tot Israilul si Iuda iubea pe David, pentru ca el intra si iesea
�naintea fetei poporului.
17. Si a zis Saul catre David: iata fata mea cea mai mare Merov, pe ea o
voi da tie femeie, numai sa fii voinic, si sa te lupti �n razboaiele Domnului; iar
aceasta a facut Saul cuget�nd, ca sa nu fie m�na mea peste el, ci sa fie peste el
m�na celor de alt neam.
18. Si a zis David catre Saul: cine sunt eu, si ce vita de neam este tatal
meu �n Israil, ca sa fiu ginere �mparatului?
19. Si a fost �n vremea, �n care era sa dea lui David, Merov fata lui Saul,
s-a dat lui Adriil Molatineanului femeie.
20. Si Meloh fata lui Saul a �ndragit pe David, si s-a spus lui Saul, si s-
a parut drept �n ochii lui lucrul.
21. Si a zis Saul: da-o-voi pe ea lui, ca sa-i fie lui spre piedica, si era
asupra lui Saul m�na celor de alt neam, si a zis Saul catre David a doua oara: �mi
vei fi ginere astazi.
22. Si a poruncit Saul slugilor sale, zic�nd: gatiti voi pe ascuns lui
David, si-i spuneti: iata ce voieste �mparatul, si toate slugile lui te iubesc, si
tu fii ginere �mparatului.
23. Si au grait slugile lui Saul �n urechile lui David aceste cuvinte, si a
zis David: au lucru mic se pare �ntru ochii vostri a fi ginere �mparatului? Si eu
sunt om smerit, si nu slavit.
24. Si au spus slugile lui Saul cuvintele acestea, care le-a grait David.
25. Si a zis Saul: acestea sa graiti lui David: nu voieste �mparatul alta
dare, fara numai o suta de madulari netaiate �mprejur ale celor de alt neam, sa
izb�ndesti asupra vrajmasilor �mparatului, si Saul a g�ndit sa bage pe David �n
m�inile celor de alt neam.
26. Si slugile lui Saul au spus lui David cuvintele acestea, si a placut
lui David cuv�ntul, ca sa se faca ginere �mparatului.
27. Si �nca nu s-au plinit zilele, si scul�ndu-se David, a mers el si
barbatii lui, si au ucis o suta de barbati din cei de alt neam, si a adus
�mparatului madularile lor cele netaiate �mprejur, si s-a facut ginere
�mparatului, si i-a dat Saul femeie pe Melhol fata sa.
28. Si a vazut Saul, si a cunoscut ca Domnul este cu David, si cum ca tot
Israilul �l iubeste.
29. Si a adaugat mai mult a se teme de David, si a fost Saul m�nios pe
David �n toate zilele.
30. Si au iesit boierii celor de alt neam la razboi; si de c�te ori ieseau
ei, David era mai �ntelept de c�t toate slugile lui Saul, si numele sau fu cinstit
foarte.

CAP. 19.
Prietenia lui Ionatan cu David.

Si au grait Saul catre Ionatan fiul sau si catre toate slugile sale: ca sa omoare
pe David, iar Ionatan fiul lui Saul iubea pe David foarte.
2. Si a spus Ionatan lui David, zic�nd: Saul, tatal meu, cauta sa te
omoare, pazeste-te dar, m�ine dimineata te ascunde si sezi ascuns.
3. Si eu voi iesi, si voi sta rug�ndu-ma de tatal meu �n tarina acolo unde
vei fi tu, si eu voi grai pentru tine catre tatal meu, si voi vedea ce va fi, si-
ti voi da de stire.
4. Si a grait Ionatan bine pentru David catre Saul tatal sau, si a zis
catre d�nsul: sa nu pacatuiesti �mparate asupra robului tau David, ca n-a gresit
tie, si faptele lui bune sunt foarte.
5. Si si-a pus viata sa �n primejdie, si a ucis pe cel de alt neam, si au
facut Domnul m�ntuire mare, si tot Israilul a vazut si s-a bucurat; si pentru ce
sa pacatuiesti asupra s�ngelui nevinovat, omor�nd pe David fara de vina?
6. Si a ascultat Saul de cuv�ntul lui Ionatan, si s-a jurat Saul zic�nd:
viu este Domnul, nu va muri.
7. Si a chemat Ionatan pe David, si i-a spus lui toate cuvintele acesta,
si a bagat Ionatan pe David la Saul, si era pe l�nga d�nsul ca si �nainte.
8. Si iarasi s-a facut razboi asupra lui Saul, si s-a �ntarit David, si a
batut pe cei de alt neam, si l-a batut bataie mare foarte, si au fugit ei de la
fata lui.
9. Si a fost duh rau de la Dumnezeu peste Saul, si el dormea �n casa, si
sulita era �n m�na lui, si David c�nta din harpa cu m�inile sale.
10. Si cerca Saul sa loveasca cu sulita pe David, si s-a departa David de
la fata lui Saul, si a lovit cu sulita �n perete; iar David a fugit, si a scapat
�n noaptea aceea.
11. Si a trimis Saul soli la casa lui David, sa-l pazeasca pe el, si
dimineata sa-l omoare, si a spus lui David Melhol femeia lui zic�nd: de nu vei
m�ntui tu sufletul tau �n noaptea aceasta, m�ine te va omor�.
12. Si a slobozit Melhol pe David pe fereastra, si s-a dus, si a fugit, si
s-a m�ntuit.
13. Si a luat Melhol chip desert, si l-a pus �n pat, si perna de par de
capre a pus la capul lui, si le-a acoperit cu o haina.
14. Si a trimis Saul soli ca sa prinda pe David, iar ea a zis: ca este
bolnav.
15. Si iar a trimis la David, zic�nd: aduceti-l cu patul la mine sa-l omor.
16. Si au mers soli, si iata chipul cel desert era �n pat, si perna de par
de capre la capul lui.
17. Si a zis Saul catre Melhol: pentru ce m-ai �nselat asa si ai slobozit
pe vrajmasul meu, si a scapat? Si a zis Melhol lui Saul, el mi-a zis: sloboade-ma,
iar de nu, te voi omor�.
18. Deci David a fugit, si a scapat, si a mers la Samuil �n Armatem, si i-a
spus lui toate c�te i-a facut Saul, si s-a dus Samuil si David, si au sezut �n
Navat la Rama.
19. Si s-a spus lui Saul zic�nd: iata David este �n Navat la Rama.
20. Si a trimis Saul soli, ca sa prinda pe David, si merg�nd aceia au vazut
adunare de prooroci, care prooroceau, si pe Samuil st�nd �n fruntea lor, si fost
Duhul lui Dumnezeu peste solii lui Saul, si au proorocit si ei.
21. Si s-a spus lui Saul, si a trimis alti soli, si au proorocit si
acestia, si a adaugat a trimite Saul si al treilea r�nd de soli, si au proorocit
si acestia.
22. Si s-a m�niat cu iutime Saul, si s-a dus si el �n Armatem, si venind
p�na la f�nt�na ariei cea din Sefi, a �ntrebat si a zis: unde este Samuil si
David? Si zisera: iata �n Navat la Rama.
23. Si s-a dus de acolo �n Navat la Rama, si a fost si peste el Duhul lui
Dumnezeu, si a mers proorocind p�na ce a venit �n Navat la Rama.
24. Si s-a dezbracat de hainele sale, si a cazut gol toata ziua aceea si
toata noaptea, pentru aceea s-a zis: au si Saul �ntru prooroci?

CAP. 20.
Prigonirea lui David.

Si au fugit David din Navatul cel din Rama, si a venit �naintea lui Ionatan, si a
zis: ce am facut? Si care este str�mbatatea mea? Si ce am gresit �naintea tatalui
tau, de cauta sufletul meu.
2. Si i-a zis Ionatan lui: nicidecum nu vei muri tu, ca nu va face tatal
meu nici un lucru mare sau mic, care sa nu-l descopere urechii mele, si pentru ce
sa ascunda tatal meu de catre mine cuv�ntul acesta? Nu este aceasta.
3. Si raspunz�nd David lui Ionatan a zis: bine stie tatal tau, ca am aflat
har �naintea ta, pentru aceea a zis: sa nu stie acestea Ionatan, ca nu cumva sa nu
vrea; ci viu este Domnul si viu este sufletul tau, ca precum am zis, n-a ramas
fara numai un pas �ntru mine si moarte.
4. Si a zis Ionatan catre David: ce pofteste sufletul tau, si ce sa-ti
fac?
5. Si a zis David catre Ionatan: iata m�ine este luna noua, si eu negresit
nu voi sedea cu �mparatul la masa, ci tu sa ma lasi ca sa ma ascund �n c�mp p�na
�n deseara.
6. Si de va �ntreba tatal tau, si ma va cauta, sa zici: cer�ndu-se s-a
cerut de la mine David sa mearga p�na �n Vitleem cetatea sa, ca jertfa de peste an
este acolo la tot neamul sau.
7. Si de va zice: bine, pace va fi robului tau; iar de-ti va raspunde
aspru, sa stii ca s-a plinit raul la el.
8. Si fa mila cu robul tau, ca pe mine robul tau m-ai adus sa fac legatura
Domnului �mpreuna cu tine, si de este nedreptate �n robul tau, omoara-ma tu,
pentru ce sa ma bagi asa la tatal tau?
9. Si a zis Ionatan: nicidecum nu va fi tie aceasta, ca de voi sti ca s-a
plinit raul la tatal meu, ca sa vie peste tine si peste cetatile tale, voi spune
tie.
10. Si a zis David catre Ionatan: cine va spune mie, de va raspunde aspru
tatal tau?
11. Si a zis Ionatan catre David: mergi si asteapta �n tarina, si au mers
am�ndoi �n tarina.
12. Si a zis Ionatan catre David: Domnul Dumnezeul lui Israil stie, ca voi
�ntreba pe tatal meu cum va fi vreme, de trei ori, si de va fi bine pentru David,
voi trimite la tine �n tarina.
13. Asa sa faca Dumnezeu lui Ionatan, si asa sa-i adaugi, ca de va voi
tatal meu sa aduca asupra ta rele, voi descoperi urechii tale si te voi slobozi,
si vei merge �n pace, si sa fie Domnul cu tine, precum au fost cu tatal meu.
14. Si de voi mai trai eu, sa faci mila cu mine;
15. Iar de voi muri cu moarte, sa nu ridici mila ta de la casa mea p�na �n
veac; si c�nd va ridica Domnul pe vrajmasii lui David, pe fiecare de pe fata
pam�ntului, sa se afle numele lui Ionatan la casa lui David, si sa caute Domnul pe
vrajmasii lui David.
16. Si a adaugat �nca Ionatan a se jura lui David, pentru ca-l iubea pe el,
caci iubea sufletul celui ce-l iubea pe el.
17. Si a zis Ionatan: m�ine este luna noua, si va �ntreba de tine, ca va fi
scaunul tau gol.
18. Si vei sta ascuns trei zile, si vei lua seama sa vii la locul unde te-
ai ascuns �n ziua cea de lucru, si vei sedea l�nga piatra Esel.
19. Si eu trei sageti voi repezi, d�nd la semn.
20. Si iata voi trimite sluga, zic�nd: mergi de-mi afla sageata.
21. De voi zice slugii: dincoace de tine este sageata, dincoace ia-o pe ea,
tu vino, ca pace este tie si rau nu este tie, viu este Domnul.
22. Iar de voi zice slugii: dincolo de tine este sageata mai �nainte, sa te
duci, ca te-au slobozit pe tine Domnul.
23. Si de cuv�ntul, care l-am grait eu si tu, iata Domnul este martor �ntru
mine si �ntru tine p�na �n veac.
24. Si s-a ascuns David �n tarina si a venit luna, si a venit si �mparatul
la masa sa man�nce.
25. Si a sezut dupa obicei pe scaunul sau, si s-a sculat Ionatan, si a
sezut Avenir la luntrea lui Saul, si locul lui David s-a vazut gol.
26. Si nimic n-a grait Saul �n ziua aceea, ca g�ndea, ca doar s-a �nt�mplat
de nu este curat, si nu s-a curatit;
27. Iar �n ziua a doua a lunii iarasi s-a vazut gol locul lui David, si a
zis Saul catre Ionatan fiul sau: pentru ce n-a venit feciorul lui Iesse nici ieri,
nici astazi la masa?
28. Si a raspuns Ionatan lui Saul, zic�nd: s-a cerut de la mine David sa
mearga la Vitleem cetatea sa.
29. Si a zis lasa-ma, ca jertfeste neamul meu �n cetatea aceea, si mi-au
poruncit mie fratii mei, si acum de am aflat har �n ochii tai, lasa-ma sa ma duc,
si sa vad pe fratii mei, pentru aceea n-a venit la masa �mparatului.
30. Si s-a m�niat Saul cu m�nie pe Ionatan foarte, si i-a zis lui: fecior
de fata desfr�nata, au nu stiu eu, ca sot esti tu fiului lui Iesse spre rusinarea
ta si spre rusinarea maicii tale cei dezmatate?
31. Ca �n toate zilele c�te va trai pe pam�nt feciorul lui Iesse, nu se va
�ntemeia �mparatia ta; acum dar trimite, si prinde pe t�narul acela, ca el trebuie
sa moara.
32. Si raspunz�nd Ionatan lui Saul tatalui sau, a zis: pentru ce sa moara?
Ce a facut?
33. Si a ridicat Saul sulita asupra lui Ionatan ca s-a plinit raul acesta
de la tatal sau sa omoare pe David.
34. Si a sarit Ionatan de la masa aprins de m�nie, si n-a m�ncat p�ine �n
ziua a doua a lunii, ca s-a �ntristat pentru David, caci a hotar�t tatal sau sa-l
omoare.
35. Si dupa ce s-a facut dimineata, a iesit Ionatan �n tarina, precum s-a
fagaduit cu juram�nt lui David, si un slujitor cu d�nsul.
36. Si a zis slugii: alearga, afla-mi sagetile, care le sloboz eu, si a
alergat sluga, iar el a tras sageata, si o a adus pe ea.
37. Si s-a dus sluga p�na la locul unde a slobozit Ionatan sageata, si a
strigat Ionatan dupa sluga, si a zis: mai �ncolo de tine �nainte este sageata.
38. Si a strigat Ionatan dupa sluga zic�nd: alearga cur�nd, si sa nu stai,
si a cules sluga lui Ionatan sagetile, si le-a adus la Domnul sau.
39. Si sluga n-a stiut nimic, fara numai Ionatan si David au stiut cuv�ntul
acesta.
40. Si Ionatan a dat armele sale slugii, si a zis slugii sale: mergi, intra
�n cetate.
41. Si dupa ce s-a dus sluga, s-a sculat si David de la piatra Esel, si a
cazut cu fata sa la pam�nt, si s-a �nchinat lui de trei ori, si s-a sarutat unul
cu altul, si au pl�ns am�ndoi unul pentru altul, iar David a pl�ns mai mult.
42. Si a zis Ionatan lui David: mergi �n pace, si precum ne-am jurat
am�ndoi �n numele Domnului, zic�nd: Domnul sa fie martor �ntru mine si �ntru
tine, si �ntru sam�nta mea si �ntru sam�nta ta p�na �n veac; si s-a sculat
David, si s-a dus, iar Ionatan a intrat �n cetate.

CAP. 21.
David caut�nd scapare.

Si a venit David �n Momva la preotul Avimeleh, si s-a spaim�ntat Avimeleh de

venirea lui, si i-a zis lui: pentru ce tu singur esti, si nimeni cu tine?
2. Si a zis David lui Avimeleh preotul: �mparatul mi-a dat astazi porunca,
si mi-a zis: nimeni sa nu stie cuv�ntul, pentru care eu te trimit pe tine, si care
eu ti-am poruncit tie, si am lasat cuv�ntul slugilor �n locul, care se cheama
Fellani Meamoni.
3. Si acum de ai la �ndem�na ta cinci p�ini, da �n m�na mea ce se va afla.
4. Si raspunz�nd preotul lui David a zis: nu am la �ndem�na p�ini de r�nd,
fara numai sfinte p�ini sunt, de s-au pazit slugile mai ales de femei, asa vor
m�nca.
5. Si raspunz�nd David preotul, i-a zis: de muieri ne-am ferit ieri si
alaltaieri; c�nd am purces �n cale, toate slugile au fost curatite, si de cumva
aceasta cale nu-i curata, se va sfinti astazi prin uneltele mele.
6. Si Avimeleh preotul i-a dat lui p�inile punerii �nainte, ca nu era
acolo p�ine, fara numai p�inile punerii �nainte, cele luate dinaintea fetei
Domnului, ca sa se puna p�ine calda �n ziua, �n care le-a luat pe ele.
7. Si era acolo unul din slugile lui Saul �n ziua aceea st�nd �naintea
Domnului, si numele lui, Doic Sirul, care pastea muscoii lui Saul.
8. Si a zis David catre Avimeleh: vezi de ai aici la �ndem�na sulita sau
sabie, ca sabia mea si armele mele nu le-am luat cu mine, ca grabnica era porunca
�mparatului.
9. Si a zis preotul: iata este aici sabia lui Goliat, cel de alt neam, pe
care l-ai ucis �n valea Terebinului, iata este �nvaluita �ntr-o haina, dinapoia
umararului; de vrei sa o iei aceasta, ia-o, ca nu este aici alta afara de aceasta,
si a zis David: iata nu este ca aceasta, da-mi-o, si o a dat lui pe ea.
10. Si s-a sculat David, si a fugit �n ziua aceea de la fata lui Saul, si a
venit David la Aghus �mparatul Ghetei.
11. Si au zis slugile lui Aghus catre d�nsul: au nu acesta este David
�mparatul tarii? Au nu acestuia au �nceput a striga judecatoarele zic�nd: a ucis
Saul cu miile, si David cu zecile de mii.
12. Si a pus David cuvintele acestea �n inima sa, si s-a speriat foarte de
fata lui Aghus �mparatul Ghetei.
13. Si si-a schimbat fata sa �naintea lui, si se facea �n ziua aceea, ca si
cum ar fi nebun la usile cetatii, si se sprijinea cu m�inile sale, si cadea pe
usile cetatii, si balele lui curgeau pe barba lui.
14. Si a zis Aghus catre slugile sale: iata vedeti om nebun, pentru ce l-
ati adus la mine?
15. Au doar de nebuni am eu lipsa? Pentru ce l-ati adus, ca sa se
nebuneasca la mine? Acesta nu va intra �n casa mea.

CAP. 22.
Saul ucide preotii din Nomva.

Si s-a dus de acolo David, si a scapat, si a venit �n pestera Odolam, si auzind

fratii lui si toata casa tatalui sau, s-au pogor�t acolo la el.
2. Si s-au adunat la el toti cei ce erau �n nevoie, si toti datornicii, si
toti cei necajiti cu sufletul, si era povatuitor peste ei, si erau cu el ca la
vreo patru sute de barbati.
3. Si s-a dus David de acolo �n Masifatul Moavului, si a zis catre
�mparatul Moavului: sa fie tatal meu si muma mea la tine, p�na voi sti ce va face
mie Dumnezeu.
4. Si s-a rugat �naintea �mparatului Moavului, si a locuit la d�nsul �n
toate zilele, �n care a fost David �n cetatea aceea.
5. Si a zis Gad proorocul catre David: nu sedea �n cetatea aceasta, mergi
si te �ntoarce �n pam�ntul lui Iuda, si merg�nd David a venit si a sezut �n
cetatea Saric.
6. Si a auzit Saul ca s-a aflat David si barbatii cei cu el, si Saul era
�n deal sub aratura cea din Rama, cu sulita �n m�na, si toate slugile lui stau
�mprejurul lui.
7. Si a zis Saul catre slugile sale, care stau �mprejurul lui: ascultati
fiii lui Veniamin, au cu adevarat tuturor voua va da fiul lui Iesse tarine si vii,
si pe toti pe voi va va pune mai mari peste sute si peste mii?
8. Ca v-ati unit toti asupra mea, si nu este cine sa fi descoperit
urechile mele, c�nd a facut legatura fiul meu cu fiul lui Iesse, si nimeni dintre
voi nu este, pe care sa-l doar de mine, si sa-mi spuna, pentru ca a ridicat fiul
meu pe robul meu asupra mea vrajmas, precum este �n ziua aceasta.
9. Si raspunz�nd Doic Sirul cel mai mare peste muscoii lui Saul, a zis:
vazut-am pe fiul lui Iesse venit �n Nomva lui Avimeleh preotul fiul lui Ahitov.
10. Si a �ntrebat pentru el pe Dumnezeu, si de m�ncat i-a dat, si sabia lui
Goliat cel de alt neam i-a dat lui.
11. Si a poruncit �mparatul sa cheme pe preotul Avimeleh fiu lui Ahitov si
pe toti fiii tatalui sau preotii cei din Nomva, si au venit toti la �mparatul.
12. Si a zis Saul: asculta acum fiule al lui Ahitov, si a zis: iata eu,
graieste doamne.
13. Si a zis Saul lui: caci te-ai unit asupra mea tu si fiul lui Iesse, si
i-ai da lui p�ine si sabie, si ai �ntrebat pentru el pe Dumnezeu, ca sa-l faci
vrajmasul meu, cum este astazi?
14. Si a raspuns Avimeleh �mparatului, si a zis: si cine este �ntru toate
slugile tale ca David credincios si ginere �mparatului si ascultator de toata
porunca ta si marit �n casa ta?
15. Au doar astazi am �nceput a �ntreba pe Dumnezeu pentru el? nicidecum sa
nu g�ndeasca �mparatul acest lucru de robul sau, nici de toata casa tatalui meu,
ca n-a stiut robul tau �ntru toate acestea cuv�nt mare sau mic.
16. Si a zis �mparatul Saul: cu moarte vei muri Avimeleh, tu si toata casa
tatalui tau.
17. Si a zis �mparatul slujitorilor, care stau l�nga d�nsul: duceti-va si
omor�ti pe preotii Domnului, ca m�na lor este cu David, si pentru ca au stiut ca
el fuge, si nu mi-au spus mie; ci slugile �mparatului n-au vrut sa ridice m�inile
sale, ca sa omoare preotii Domnului.
18. Si a zis �mparatul lui Doic: �ntorce-te tu, si omoara pe preoti; si s-a
�ntors Doic Sirul, si a omor�t pe preotii Domnului �n ziua aceea trei sute si
cinci de barbati toti care purtau Etod.
19. Si Nomva cetatea preotilor o a batut cu ascutisul sabiei de la barbat
p�na la femeie, de la prunc p�na la sugator, si boul si asinul si oaia.
20. Si a scapat un fecior al lui Avimeleh fiul lui Ahitov, anume Aviatar,
si a fugit dupa David.
21. Si a spus Aviatar lui David, ca a omor�t Saul pe toti preotii Domnului.
22. Si a zis David lui Aviatar: stiam �n ziua aceea, c�nd era acolo Doic
Sirul, ca va spune lui Saul, eu sunt pricina mortii oamenilor casei tatalui tau.
23. Sezi cu mine nu te teme, ca unde voi cauta loc sufletului meu, voi
cauta si sufletului tau, pentru ca ai scapat tu la mine.

CAP. 23.
David prigonit de Saul.

Si a spus lui David zic�nd: iata cei de alt neam bat Keila, si prada si calca
ariile.
2. Si a �ntrebat David pe Domnul zic�nd: sa ma duc ca sa bat pe cei de alt
neam? Si au zis Domnul: du-te si vei bate pe cei de alt neam, si vei m�ntui Keila.
3. Si au zis barbatii lui David catre d�nsul: iata noi aici �n Iudeia ne
temem, si cum va fi de vom merge la Keila, �n inima celor de alt neam vom intra.
4. Si a adaugat David a �ntreba �nca pe Domnul, si i-au raspuns lui
Domnul, si i-au zis: scoala-te si mergi la Keila, ca eu dau pe cei de alt neam �n
m�inile tale.
5. Si s-au dus David si barbatii cei ce erau cu el la Keila, si s-au batut
cu cei de alt neam, si aceia au fugit de la fata lui, si le-au luat vitele lor si
i-au batut pe ei bataie mare, si a m�ntuit David pe cei ce locuiesc �n Keila.
6. Si a fost dupa ce a fugit Aviatar fiul lui Avimeleh la David, s-a
pogor�t si el cu David la Keila av�nd Efod �n m�na sa.
7. Si s-a spus lui Saul, ca a venit David la Keila, si a zis Saul: datu-l-
au pe el Dumnezeu �n m�inile mele, ca s-a �nchis intr�nd �n cetate cu porti si cu
�ncuietori.
8. Si a poruncit Saul la tot poporul sa mearga la razboi la Keila, ca sa
prinda pe David si pe barbatii lui.
9. Si cunosc�nd David, ca nu va �nceta Saul de a-i face rau lui, a zis
catre Aviatar preotul: adu Efodul Domnului.
10. Si a zis David: Doamne Dumnezeul lui Israil, auzind a auzit robul tau,
ca cearca Saul sa vie la Keila sa strice cetatea pentru mine.
11. Oprise-va, sau va veni acum Saul precum a auzit robul tau? Doamne
Dumnezeul lui Israil spune robului tau. Si au zis Domnul: se va opri.
12. Si a zis David: au ma vor da cei din Keila pe mine si pe oamenii mei �n
m�inile lui Saul? Si au zis Domnul: te vor da.
13. Si s-a sculat David si barbatii cei ce erau cu el ca la vreo patru
sute, si iesind din Keila mergea �ncotro puteau merge, si s-a spus lui Saul, ca a
iesit David din Keila, si s-a oprit a veni.
14. Si a stat David �n Maserem �n pustie la str�mtori, si a sezut �n munte
�n pustia Zif �n pam�nt nisipos, si-l cauta pe el Saul �n toate zilele, si nu l-au
dat pe el Domnul �n m�inile lui.
15. Si a vazut David, ca iese Saul sa-l caute pe el, si David era �n pustia
Zif.
16. Si s-a sculat Ionatan feciorul lui Saul, si a mers la David �n pustie,
si l-a �ntarit pe el �ntru Domnul.
17. Si a zis catre el: nu te teme., ca nu te va afla pe tine m�na lui Saul
tatal meu, si tu vei �mparati peste Israil, si eu voi fi tie al doilea, si Saul
tatal meu stie aceasta.
18. Si au facut am�ndoi legatura �naintea Domnului, si David a stat �n
pustie, iar Ionatan s-a dus la casa sa.
19. Si s-a suit Zifeii din ses la Saul �n deal, zic�nd: iata David s-a
ascuns la noi �n Mesara �n str�mtori, �n pustie �n dealul lui Ehela de-a dreapta
Iesemonului.
20. Acum dar toti, precum a dorit sufletul �mparatului, sa se pogoare la
noi, ca prinsi sunt �n m�inile �mparatului.
21. Si le-a zis lor Saul: binecuv�ntati sunteti voi Domnului, ca v-au durut
de mine.
22. Mergeti degraba, si gatiti �nca mai bine, si cautati si vedeti locul
lui unde este piciorul lui, acolo unde ati zis, ca nu cumva cu viclesug sa scape.
23. Si vedeti si stiti toate locurile unde se ascunde el, si va �ntoarceti
la mine cu lucrul gata, si voi merge cu voi, si va fi de va fi �n tara, eu �l voi
cauta pe el �ntru toate miile Iudei.
24. Si s-au sculat Zifeii, si au mers �naintea lui Saul; iar David si
barbatii lui erau �n pustia Maonului spre apus de-a dreapta Iesemonului.
25. Si s-a dus Saul si barbatii lui sa caute pe David, si s-a dat stire lui
David, si s-a pogor�t la piatra cea din pustia Maonului, si au auzit Saul si a
alergat dupa David la pustia Maonului.
26. Si mergea Saul si barbatii lui de partea muntelui dincoace, iar David
si barbatii lui era de partea muntelui dincolo; si se ferea David a merge de catre
fata lui Saul, si Saul si barbatii lui au tabar�t asupra lui David si asupra
barbatilor lui sa-i prinda pe ei.
27. Si au venit la Saul vestitori zic�nd: grabeste si vino, ca cei de alt
neam au intrat �n tara ta.
28. Si s-a �ntors Saul de la alergarea dupa David, si s-a dus �ntru
�nt�mpinarea celor de alt neam, pentru aceea s-a chemat locul acela piatra
�mpartirii.

CAP. 24.
David cruta viata lui Saul.

Si s-a sculat David de acolo, si a sezut �n str�mtorile Engadului.

2. Si a fost dupa ce s-a �ntors Saul de la cei de alt neam, i-a spus lui
zic�nd: ca David este �n pustia Engadului.
3. Si lu�nd cu sine trei mii de barbati alesi din tot Israilul, s-a dus sa
caute pe David si pe barbatii lui �n fata Sadeemului.
4. Si a venit la st�nile turmelor cele de l�nga cale, si era acolo o
pestera; si Saul a intrat, ca sa se odihneasca, iar David si barbatii lui sedea
mai �nauntru �n pestera.
5. Si au zis barbatii lui David catre d�nsul: iata aceasta este ziua care
au zis Domnul catre tine, ca sa dea pe vrajmasul tau �n m�inile tale, si ca sa
faci lui cum va placea �ntru ochii tai. Si s-a sculat David, si a taiat pe ascuns
poala hainei lui Saul.
6. Si a fost dupa aceasta a parut rau lui David pentru ca a taiat poala
hainei lui.
7. Si a zis David catre barbatii sai: nicidecum sa nu fie mie de la
Domnul, ca sa fac lucru acesta domnului meu, unsului Domnului, si sa pun m�na mea
peste el, ca unsul Domnului este acela.
 8. Si a potolit David cu cuvintele pe barbatii sai, si nu i-a lasat sa se
scoale sa omoare pe Saul. Iar Saul scul�ndu-se din pestera s-a dus �n calea sa.
9. Si s-a sculat si David dupa el din pestera, si a strigat David dupa
Saul, zic�nd: doamne �mparate! Si a cautat Saul �napoi; iar David plec�ndu-se cu
fata sa la pam�nt s-a �nchinat lui.
10. Si a zis David catre Saul: pentru ce asculti de cuvintele poporului, ce
zice, iata David cauta sufletul tau?
11. Iata �n ziua aceasta au vazut ochii tai, cum te-au dat Domnul astazi �n
m�inile mele �n pestera, si n-am vrut sa te omor, si nu m-am �ndurat de tine, si
am zis: nu voi pune m�na mea peste domnul meu, ca unsul Domnului este acesta.
12. Si iata poala hainei tale �n m�na mea este, eu am taiat poala hainei
tale si nu te-am omor�t, cunoaste si vezi astazi, ca nu este �n m�na mea rautate,
nici pag�natate, nici defaimare, si n-am pacatuit asupra ta, si tu v�nezi sufletul
meu, ca sa-l iei pe el.
13. Judece Domnul �ntru mine si �ntru tine, si sa-mi izb�ndeasca Domnul
fata de tine; iar m�na mea nu va fi asupra ta.
14. Precum zice pilda veche: dintru cei faradelege va iesi pacatul; iar
m�na mea nu va fi peste tine.
15. Si acum dupa cine umbli �mparate al lui Israil? Dupa cine alergi? Dupa
un c�ine mort, dupa un purice?
16. Fie Domnul judecator si legiuitor �ntru mine si �ntru tine, vada
Domnul si sa judece judecata mea, si sa-mi izb�ndeasca fata de tine.
17. Si a fost dupa ce a �ncetat David a grai catre Saul cuvintele acestea,
a zis Saul: glasul tau este acesta, fiule David? Si ridic�nd Saul glasul sau a
pl�ns.
18. Si a zis Saul catre David: mai drept esti tu dec�t mine, ca tu mi-ai
dat mie bune, iar eu ti-am rasplatit rele.
19. Si tu mi-ai aratat mie astazi ce bine mi-ai facut, cum m-au dat Domnul
�n m�inile tale astazi, si nu m-ai omor�t.
20. Ca de va afla cineva pe vrajmasul sau �n necaz, si-l va slobozi �n cale
buna, Domnul va rasplati lui bune, precum ai facut tu astazi.
21. Si acum iata eu cunosc caci cu adevarat vei �mparati, si va sta �n m�na
ta �mparatia lui Israil.
22. Si acum jura mie pe Domnul, ca nu vei pierde sam�nta mea dupa mine, si
nu vei pierde numele meu din casa tatalui meu.
23. Si a jurat David lui Saul, si s-a dus Saul la casa sa; iar David si
barbatii lui s-au suit �n str�mtoarea Mesara.

CAP. 25.
Moartea lui Samuil. Naval si Avigail.

Si a murit Samuil, si s-a adunat tot Israilul, si l-a pl�ns, si l-a �ngropat �n
casa lui �n Armatem, si scul�ndu-se David s-a pogor�t �n pustia Maonului.
2. Si era un om �n Maon, si turmele lui �n Karmil, si omul acela era bogat
foarte, si avea trei mii de oi si o mie de capre, si a fost c�nd tundea el oile
sale �n Karmil,
3. Si numele omului aceluia era Naval, si numele femeii lui Avigail, si ea
era femeie buna si �nteleapta, si frumoasa la chip foarte; iar omul era aspru, si
rau cu faptele, si din neamul lui Caleb.
4. Si au auzit David �n pustie, ca tunde Naval Karmiliteanul turmele sale.
5. Si a trimis David zece slugi, si a zis slugilor: suiti-va �n Karmil, si
mergeti la Naval, si-l �ntrebati �n numele meu cele de pace.
6. Si veti zice: la multi ani, sa fii sanatos, tu si casa ta si toate ale
tale sa fie sanatoase.
7. Si acum iata am auzit, ca tund oile tale pastorii tai, care erau cu noi
�n pustie, si noi nu i-am oprit pe ei, si nimic n-am poruncit lor �n toate zilele,
c�t au fost ei �n Karmil.
8. �ntreaba pe slugile tale, si vor spune tie; acum dar sa afle slugile
tale har �naintea ochilor tai, ca �n buna zi am venit, da dar ce te lasa inima
slugilor tale, si lui David fiului tau.
9. Si venind slugile lui David au grait toate cuvintele acestea catre
Naval �n muntele lui David, si au tacut.
10. Si raspunz�nd Naval slugilor lui David a zis: cine este David, si cine
este fiul lui Iesse, astazi s-au �nmultit robii, fugind fiecare de catre fata
stap�nului sau.
11. Au doar voi lua p�inile mele si vinul meu si carnea vitelor ce am
junghiat pentru cei ce tund oile, si le voi da oamenilor, pe care nu-i stiu de
unde sunt?
12. Si s-au �ntors slugile lui David �n calea sa, si dupa ce au plecat, au
venit si au spus lui David toate cuvintele acestea.
13. Si a zis David oamenilor sai: �ncingeti fiecare sabia sa, si s-a �ncins
fiecare cu sabiile lor, si s-a �ncins si David cu sabia sa, si s-au dus cu David
ca la patru sute de barbati; iar doua sute au ramas cu avutul lor.
14. Iar unul din slugi a spus Avigailii femeii lui Naval, zic�nd: iata
David a trimis soli �n pustie, ca sa ureze de bine stap�nului nostru, si nu i-a
primit pe ei.
15. Si oamenii aceia au fost buni noua foarte, nu ne-au �mpiedecat pe noi,
nici nu ne-au poruncit nimic �n toate zilele, care am fost l�nga ei.
16. Si c�nd eram �n tarina ca un zid erau �mprejurul nostru si ziua si
noaptea �n toate zilele, �n care am pascut l�nga ei turma.
17. Deci acum socoteste, si vezi tu ce vei face, ca este �n mare primejdie
stap�nul nostru si casa lui, ca el este om pierzator, si nu este chip a grai cu
el.
18. Si a grabit Avigail, si lu�nd doua sute de p�ini si doua vase de vin si
cinci oi gatite si cinci ifi de faina si un gomor de stafide si doua sute de
legaturi de smochine, le-a pus pe asini.
19. Si a zis slugilor sale: mergeti �naintea mea si iata eu viu dupa voi,
si barbatului sau nu i-a spus.
20. Si c�nd era ea calare pe asina, si venea catre poalele muntelui, iata
David si oamenii lui se pogorau �naintea ei, si s-a �nt�lnit cu ei.
21. Si David a zis: poate ca n-am facut bine de am pazit toate ale lui
Naval �n pustie, si n-am poruncit sa se ia dintr-ale lui nimic, si mi-a rasplatit
mie rele pentru bune.
22. Asa sa faca Domnul lui David, si asa sa-mi ajute, de voi lasa p�na
dimineata ceva din tot ce are Naval, p�na la cel ce se pisa la perete.
23. Si vaz�nd Avigail pe David a grabit, si a sarit de pe asina, si a cazut
pe fata sa �naintea lui David, si s-a �nchinat lui pe pam�nt.
24. Si a cazut la picioarele lui, si a zis: �ntru mine doamne al meu
nedreptatea mea, sa graiasca dar roaba ta la urechile tale, si asculta cuv�ntul
roabei tale.
25. Si nu-si puna domnul meu inima sa pe acest om pierzator pe Naval, ca
dupa cum este numele lui, asa este si el, Naval este numele lui, si nebunie este
cu d�nsul, si eu roaba ta n-am vazut pe slugile domnului meu pe care i-ai trimis.
26. Si acum doamne al meu viu este Domnul, si viu este sufeltul tau, precum
te-au oprit Domnul sa nu versi s�nge nevinovat, si sa-ti m�ntuiesti m�na ta, si
acum sa fie ca Naval vrajmasii tai, si cei ce cauta domnului rele.
27. Si acum primeste darul acesta, care a adus roaba ta domnului meu, si �l
da slugilor celor ce sunt cu domnul meu.
28. Iarta faradelegea roabei tale, ca de buna seama va face Domnul tie
domnului meu casa credincioasa, ca razboiul domnului meu Domnul va bate, si
rautate niciodata nu se va afla �ntru tine.
29. Si de se va scula om sa te goneasca pe tine, si sa caute sufletul tau,
va fi sufletul domnului meu legat cu legatura vietii la Domnul Dumnezeu, iar
sufletul vrajmasilor tai �l vei zv�rli cu zv�rlitoarea.
30. Si va fi c�nd va face Domnul, tie domnului meu toate cele bune, c�te au
grait de tine, si va porunci sa fie povatuitor peste Israil.
 31. Nu va fi tie aceasta ur�ciune si sminteala inimii domnului meu, sa
verse s�nge nevinovat �n zadar, si sa p�ngareasca m�na domnului meu; si c�nd va
face bine Domnul domnului meu sa-ti aduci aminte de roaba ta, sa-i faci bine ei.
32. Si a zis David Avigailii: bine este cuv�ntat Domnul Dumnezeul lui
Israil, cel ce te-au trimis pe tine astazi �naintea mea.
33. Si bine este cuv�ntat sfatul tau, si binecuv�ntata esti tu, care m-ai
oprit pe mine astazi, ca sa nu merg sa vars s�nge si sa-mi p�ngaresc m�na mea.
34. Ci viu este Domnul Dumnezeul cel ce m-au oprit pe mine astazi, ca sa
nu-ti faca tie rau, ca de n-ai fi grabit, si n-ai fi venit �naintea mea, atunci
zisesem, ca nu va ram�ne lui Naval p�na la lumina diminetii, cel ce se pisa la
perete.
35. Si a luat David din m�inile ei toate c�te a adus lui, si a zis catre
ea: du-te cu pace la casa ta, vezi ca am ascultat de cuv�ntul tau, si am primit
fata ta.
36. Si a mers Avigail la Naval, si �n casa lui era petrecere, ca o
petrecere �mparateasca, si inima lui era vesela si el era beat foarte, si nu i-a
spus lui, Avigail cuv�nt mare sau mic, p�na la lumina diminetii.
37. Si dupa ce s-a facut dimineata, daca s-a trezit de vin Naval, i-a spus
femeia lui toate cuvintele acestea, si a amortit inima lui �ntr-�nsul, si el s-a
facut ca o piatra.
38. Si dupa ce au trecut zece zile, au batut Domnul pe Naval, si a murit.
39. Si auzind David, ca a murit Naval, a zis: bine este cuv�ntat Domnul cel
ce au judecat judecata ocarii mele din m�na lui Naval, si pe robul sau l-au ferit
sa faca cele rele, si rautatea lui Naval o au �ntors Domnul �n capul lui; si a
trimis David, si a grait catre Avigail, ca sa o ia pe ea luisi femeie.
40. Si au venit slugile lui David la Avigail �n Karmil, si i-au grait ei
zic�nd: David ne-a trimis pe noi la tine, ca sa te ia pe tine luisi femeie:
41. Iar ea s-a sculat si s-a �nchinat cu fata la pam�nt, si a zis: iata
roaba ta sa fie slujnica, ca sa spele picioarele slugilor tale.
42. Si grabind s-a sculat Avigail, si s-a suit pe asin, si cinci fete au
mers cu ea, si s-a dus cu slugile lui David, si s-a facut lui femeie.
43. Si a luat David si pe Ahinaam din Iezreel, si am�ndoua erau lui femei.
44. Si Saul a dat lui pe Melhol fata sa femeia lui David, lui Falti fiul
lui Lais cel din Galim.

CAP. 26.
David cruta din nou viata lui Saul.

Si au venit Zifeii la Saul �n deal, zic�nd: iata David este ascuns la noi �n
dealul Ehelat de catre fata Iesemului.
2. Si scul�ndu-se Saul s-a dus �n pustia Zifului, si �mpreuna cu el trei
mii de barbati alesi din Israil, ca sa caute pe David �n pustia Zifului.
3. Si a tabar�t Saul �n dealul Ehelat �n fata Iesemului l�nga cale; iar
David a sezut �n pustie, si a vazut David, ca a venit Saul dupa el �n pustie.
4. Si a trimis David iscoade, si a aflat, ca adevarat a venit Saul gata
din Keila.
5. Si scul�ndu-se David pe ascuns, s-a dus la locul unde dormea Saul, si
era acolo Avenir feciorul lui Nir capetenia ostirii lui, si Saul dormea �n cort,
si poporul era tabar�t �mprejurul lui.
6. Si vorbind David a zis catre Ahimeleh Heteul si catre Avesa feciorul
Saruiei fratele lui Ioav, graind: cine va intra cu mine la Saul �n tabara? Si a
zis Avesa: eu voi intra cu tine.
7. Si a intrat David si Avesa �n tabara noaptea, si Saul dormea �n cort,
si sulita era �mpl�ntata �n pam�nt la capul lui; si Avenir si oamenii lui dormeau
�mprejurul lui.
8. Si a zis Avesa catre David: dat-au Domnul astazi pe vrajmasul tau �n
m�na ta, si acum sa-l patrund cu sulita p�na �n pam�nt dintr-odata, fara sa mai
adaog.
 9. Si a zis David catre Avesa: sa nu-l omori pe el, ca cine va pune m�na
sa pe unsul Domnului, si va fi nevinovat?
10. Si a zis David: viu este Domnul, de nu-l va bate Domnul, ziua lui va
veni ca sa moara sau se va duce la razboi, si va pieri.
11. Nicidecum sa nu fie mie de la Domnul, ca sa pun eu m�na mea peste unsul
Domnului; iar acum ia sulita de la capul lui si vasul cel de apa, si sa mergem noi
singuri.
12. Si a luat David sulita si vasul cel de apa de la capul lui, si s-au dus
singuri, si nimeni nu i-a vazut, nici i-a cunoscut, nici nimeni nu s-a desteptat;
toti au dormit, ca somn greu de la Domnul a cazut peste ei.
13. Si a trecut David dincolo, si a statut pe v�rful muntelui departe si
mult loc era �ntru ei.
14. Si a strigat David pe popor si lui Avenir a grait zic�nd: au nu vei
raspunde Avenire? Si raspunz�nd Avenir, a zis: cine esti tu care ma strigi pe
mine?
15. Si a zis David catre Avenir: au nu esti barbat tu? Si cine este ca tine
�ntru Israil? Si pentru ce nu pazesti pe domnul tau pe �mparatul? Ca a intrat
unul din popor, ca sa omoare pe Domnul tau pe �mparatul.
16. Si nu este bun lucrul acesta care l-ai facut, viu este Domnul, ca buni
de ucis sunteti voi, cei ce paziti pe �mparatul, domnul vostru, unsul Domnului; si
acum vezi sulita �mparatului si vasul cel de apa unde sunt ele de la capul lui?
17. Si a cunoscut Saul glasul lui David, si a zis: glasul tau este acesta
fiule Davide? Si a zis David: robul tau doamne �mparate.
18. Si a zis: pentru ce goneste domnul meu pe robul sau? Ce am gresit? Si
ce nedreptate s-a aflat �ntru mine?
19. Si acum sa asculte domnul meu �mparatul cuv�ntul robului sau: de te
trimite Dumnezeu asupra mea, fie primita jertfa ta; iar daca fiii oamenilor,
blestemati fie acestia �naintea Domnului, ca m-au izgonit astazi, ca sa nu ram�n
�n mostenirea Domnului, zic�nd: mergi, slujeste la dumnezei straini.
20. Si acum sa nu se verse s�ngele meu pe pam�nt �naintea fetei Domnului,
ca a iesit �mparatul lui Israil sa caute viata mea, cum ar goni un corb de noapte
�n munti.
21. Si a zis Saul: pacatuit-am, �ntoarce-te fiule David! Ca mai mult nu-ti
voi face rau, pentru ca scump este sufletul meu �n ochii tai, si �n ziua de
astazi, iata, eu am lucrat nebuneste si cu totul ne�ntelepteste.
22. Si raspunz�nd David a zis: iata sulita �mparatului, vina unul din slugi
sa o ia.
23. Si Domnul sa �ntoarca fiecaruia dupa dreptatile lui si dupa credinta
lui, ca te-au dat astazi Domnul �n m�inile mele, si n-am vrut sa pun m�na mea pe
unsul Domnului.
24. Si precum s-a marit sufletul tau astazi �n ochii mei, asa sa se
mareasca sufletul meu �naintea Domnului, si sa ma acopere, si sa ma scoata din
toata nevoia.
25. Si a zis Saul catre David: binecuv�ntat esti fiule! Si fac�nd tu
negresit orice vei face si vei izbuti, si s-a dus David �n calea sa, iar Saul s-a
�ntors la casa sa.

CAP. 27.
David �n Sighelag.

Si David a cugetat �ntru inima sa zic�nd: acum am sa cad �ntr-o zi �n m�inile lui
Saul, si nu este bine de mine, de nu voi fugi �n pam�ntul celor de alt neam, si va
�nceta Saul a ma cauta �n tot hotarul lui Israil, si voi scapa din m�na lui.
2. Si s-a sculat David, si a trecut el si cei sase sute de barbati, care
erau cu el s-au dus la Anhis feciorul lui Ammah �mparatul Ghetiei.
3. Si a sezut David cu Aghus �n Ghet, el si oamenii lui fiecare si casa
lui David si am�ndoua femeile lui, Ahinaam Iezreilteanca si Avigail femeia lui
Naval Karmileanul.
 4. Si s-a spus lui Saul, ca a fugit David �n Ghet, si nu l-a mai cautat.
5. Si a zis David catre Anhis: de a aflat robul tau har �naintea ochilor
tai, da mie loc �ntr-o cetate la c�mp, si voi sedea acolo, ca pentru ce sa seada
robul tau �n cetatea �mparateasca cu tine?
6. Si Anhis i-a dat lui �n ziua aceea Sichelagul, pentru aceea a fost
Sichelagul a �mparatului Iudei p�na �n ziua aceasta.
7. Si a fost numarul zilelor, care le-a sezut David �n pam�ntul celor de
alt neam, patru luni.
8. Si se suia David si oamenii lui, si navaleau peste tot Ghesirul si
peste Amalichit, si iata pam�ntul era locuit de la Ghelamsur si p�na la pam�ntul
Eghipetului.
9. Si batea David pam�ntul, si nu lasa viu nici barbat, nici femeie, ci
lua oi si boi si asini si camile si haine, si �ntorc�ndu-se venea la Anhis.
10. Si a zis Anhis catre David: asupra cui ati navalit astazi? Si a raspuns
David lui Anhis: spre miazazi a Iudeii si spre miazazi a Iesmegaii si spre miazazi
a Kinezeului.
11. Si nici barbat, nici femeie n-a lasat vii sa-i aduca �n Ghet, cuget�nd
sa nu spuna �n Ghet asupra noastra, si sa zica: acestea face David. Asa a facut
David �n toate zilele c�t a locuit �n pam�ntul celor de alt neam.
12. Si Anhis s-a �ncrezut cu totul lui David, cuget�nd foarte ur�t s-a
facut �n poporul sau, �n Israil, si de aceea va fi mie rob �n veac.

CAP. 28.
Saul la vrajitoarea din Endor.

Si �n zilele aceea s-au adunat cei din alt neam �n taberele lor, ca sa iasa sa se
bata cu Israil, si a zis Anhis catre David: sa stii hotar�t ca vei iesi cu mine la
bataie, tu si oamenii tai.
2. Si a zis David catre Anhis: asa acum vei sti cele ce va face robul tau.
Si a zis Anhis catre David: si eu te voi pune mai mare peste pazitorii trupului
meu �n toate zilele.
3. Iar Samuil murise, si tot Israilul l-a pl�ns, si l-a �ngropat �n
Armatem �n cetatea lui. Si Saul izgonise din tara pe cei ce graieau din p�ntece,
si pe ghicitori dupa semne.
4. Si s-a adunat cei de alt neam, si au venit, si au tabar�t la Sonam, si
a adunat si Saul toti ostasii lui Israil, si au tabar�t �n Ghelvoe.
5. Si a vazut Saul tabara celor de alt neam, si s-a �nfricosat si s-a
spaim�ntat inima lui foarte.
6. Si a �ntrebat Saul pe Domnul, si nu i-au raspuns lui Domnul nici prin
visuri nici prin aratari, nici prin prooroci.
7. Si a zis Saul slugilor sale: cautati mie femeie, care graieste din
p�ntece, si voi merge la ea, si voi cerca prin ea; si au zis slugile lui catre
d�nsul: iata este �n Endor femeie, care graieste din p�ntece.
8. Si s-a acoperit Saul, si s-a �mbarcat cu alte haine, si a mers el si
doi barbati cu d�nsul, si a venit la femeie noaptea, si i-a zis ei: vrajeste mie
cu grairea din p�ntece, si-mi scoala mie pe cine-ti voi zice.
9. Si a zis femeia: iata, tu stii c�te a facut Saul, cum a st�rpit din
tara pe cei ce graieau din p�ntece si pe vrajitori, si pentru ce tu pui lat
sufletului meu, ca sa-l omori pe el?
10. Si s-au jurat ei Saul pe Domnul zic�nd: viu este Domnul de ti se va
face tie vreun rau pentru lucrul acesta.
11. Si a zis femeia lui Saul: pe cine sa-ti arat? Si a zis: pe Samuil sa-mi
arati.
12. Si a vazut femeia pe Samuil, si a strigat cu glas mare, si a zis femeia
catre Saul: pentru ce m-ai �nselat? Tu esti Saul.
13. Si a zis �mparatul catre ea: nu te teme, spune, pe cine ai vazut, si a
zis femeia catre el: dumnezei am vazut suindu-se din pam�nt.
14. Si el a zis catre ea: ce ai vazut, si ea a zis lui: barbat batr�n
suindu-se, drept din pam�nt �mbracat cu haina, si a cunoscut Saul, ca acesta este
Samuil, si s-a plecat cu fata sa la pam�nt, si s-a �nchinat lui.
15. Si a zis Samuil: de ce mai suparat sa ma scol? Si a zis Saul: necajit
sunt foarte, ca cei de alt neam dau razboi asupra mea, si Dumnezeu s-au departat
de la mine, si nu m-au mai ascultat, nici prin m�na Proorocilor, nici prin visuri,
nici prin aratari. Si acum te-am chemat sa ma �nveti ce sa fac.
16. Si a zis Samuil: pentru ce ma �ntrebi? Daca Domnul s-au departat de la
tine si au trecut la aproapele tau.
17. Si au facut tie Domnul precum au grait prin mine, si va rupe Domnul
�mparatia ta din m�na ta, si o va da aproapelui tau lui David.
18. Pentru ca n-ai ascultat glasul Domnului, si n-ai plinit iutimea m�niei
lui asupra lui Amalic, pentru aceea ti-au facut tie aceasta Domnul astazi.
19. Si va da Domnul pe Israil �mpreuna cu tine �n m�inile celor de alt
neam, si m�ine tu si fii tai veti cadea, si tabara lui Israil o va da Domnul �n
m�inile celor de alt neam.
20. Si s-a speriat Saul, si a cazut c�t era de lung la pam�nt, si s-a
�nfricosat foarte de cuvintele lui Samuil, si nu mai era putere �n el, ca nu
m�ncase p�ine toata ziua si toata noaptea aceea.
21. Si intr�nd femeia la Saul l-a vazut tulburat foarte, si a zis catre el:
iata roaba ta a ascultat cuv�ntul tau, si am pus sufletul meu �n m�na ta, si am
facut cuvintele, care le-ai grait mie.
22. Acum dar asculta si tu cuv�ntul roabei tale, si voi pune �naintea ta o
bucata de p�ine si man�nca, ca sa fie �ntru tine putere, pentru ca calatoresti.
23. Si n-a vrut sa man�nce, si-l sileau pe el slugile lui, si femeia, si a
ascultat de cuv�ntul lor, si scul�ndu-se de pe pam�nt, a sezut pe scaun.
24. Si avea femeia aceea o junica �ngrasata acasa, si grabind o a junghiat,
si lu�nd faina a fram�ntat, si a copt azima.
25. Si apus �naintea lui Saul si �naintea slugilor lui, si au m�ncat, si
scul�ndu-se s-au dus �n noaptea aceea.

CAP. 29.
David trimis �napoi de Filisteni.

Si au adunat cel de alt neam toate taberile lor la Afec; iar Israil a tabar�t la
Izvorul cel din Iezreel.
2. Si capeteniile celor de alt neam mergeau cu sute si cu mii; iar David
si oamenii lui mergeau mai pe urma cu Anhis.
3. Si au zis capeteniile celor de alt neam: cine sunt acestia, care merg?
Si a zis Anhis catre mai marii ostirilor celor de alt neam: au nu acesta este
David sluga lui Saul �mparatul lui Israil, care a fost la mine multe zile? Acesta
este al doilea an, si n-am aflat �ntru el nimic din ziua �n care a venit la mine,
p�na �n ziua aceasta.
4. Si s-a m�niat pe el mai marii ostirilor celor de alt neam, si au zis
lui: �ntoarce pe om, sa se duca la locul sau acolo unde l-ai pus pe el, si sa nu
vie cu noi la razboi, ca sa nu se faca v�nzator taberei, caci cu ce se va �mpaca
acesta cu domnul sau? Au nu cu capetele oamenilor acestora?
5. Au nu este acesta David, caruia judecatoarele au �nceput a-i c�nta:
batut-a Saul cu miile si David cu zecile de mii?
6. Si a chemat Anhis pe David, si i-a zis lui: viu este Domnul, ca drept
esti tu si bun �ntru ochii mei, si iesirea ta si intrarea ta cu mine �n tabara;
si ca n-am aflat asupra ta rau din ziua �n care ai venit la mine p�na �n ziua de
astazi, dar �n ochii capeteniilor nu esti bun.
7. Si acum �ntoarce-te si te du �n pace, si sa nu faci rau �n ochii
capeteniilor celor de alt neam.
8. Si a zis David catre Anhis: ce ti-am facut tie si ce ai aflat �n robul
tau din ziua �n care am fost �naintea ta si p�na �n ziua aceasta, ca sa nu viu sa
bat pe vrajmasii domnului meu �mparatului?
9. Si a raspuns Anhis catre David: stiu ca bun esti �n ochii mei, ca
�ngerul lui Dumnezeu, ci capeteniile celor de alt neam zic: sa nu vii cu noi la
razboi.
10. Si acum m�neca dimineata tu si slugile domnului tau, care au venit cu
tine, si mergeti la locul unde v-am pus pe voi, si g�nd rau sa nu pui �n inima ta,
ca bun esti �naintea mea, si va sculati sa vi se faca ziua voua pe cale, si va
duceti.
11. Si a m�necat David, el cu oamenii lui sa plece si sa pazeasca pam�ntul
celor de alt neam; iar cei de alt neam s-au dus, ca sa dea razboi asupra lui
Israil.

CAP. 30.
David biruieste pe Amalic.

Si a fost dupa ce au venit David si oamenii lui �n Sichelag a treia zi, Amalic a
navalit din spre miazazi asupra Sichelagului, si a batut Sichelagul si l-a ars cu
foc.
2. Si pe femei si pe toti cei ce erau �ntr-�nsul de la mic p�na la mare n-
au omor�t nici barbat, nici femeie, ci i-a robit, si s-a dus �n calea sa.
3. Si au venit David si oamenii lui �n cetate, si iata era arsa cu foc,
iar femeile lor si fiii lor si fetele lor, duse �n robie.
4. Si David cu oamenii lui au ridicat glasul lor si au pl�ns, p�na n-au
mai putut pl�nge.
5. Si am�ndoua femeile lui David au fost duse �n robie, Ahinaam
Iezreilteanca si Avigail femeia lui Naval Karmileanul.
6. Si s-a necajit David foarte, pentru ca a zis poporul sa-l ucidem cu
pietre, ca �ntristat era sufletul a tot poporului pentru fiii sai si pentru
fiicele sale, iar David s-a �ntarit �ntru Domnul Dumnezeul sau.
7. Si a zis David catre Aviatar preotul fiul lui Avimeleh: adu Efodul! Si
a adus Aviatar Efodul la David.
8. Si a �ntrebat David pe Domnul zic�nd: alerga-voi dupa ceata aceasta, si
ajunge-i-voi pe ei? Si au zis lui Domnul: alearga ca negresit vei ajunge, si vei
scapa pe cei robiti.
9. Si a mers David si cei sase sute de barbati cu d�nsul, si au venit p�na
la valea Vosorului, unde unii au statut.
10. Si au alergat cu patru sute de barbati, iar doua sute de barbati
osteniti fiind au sezut dincolo de valea Vosorului.
11. Si afl�nd un om eghiptean �n tarina, l-au prins si l-au adus la David,
si i-a dat lui p�ine, si a m�ncat, si apa de a baut.
12. Si i-a dat lui o legatura de smochine si doua de stafide, si a m�ncat,
si i-a venit iarasi putere, ca nu m�ncase p�ine, nici bause apa de trei zile si
trei nopti.
13. Si a zis David catre el: de unde esti, si al cui esti? Si a zis sluga
eghipteanului: eu sunt rob al unui barbat Amalichitean, si m-a lasat stap�nul meu
pentru ca m-am bolnavit acum trei zile.
14. Si noi am fost navalit catre amiazazi a Haletului si spre partile
Iudeii, si Sichelagul l-am ars cu foc.
15. Si a zis David lui: putea-ma-vei duce la cetatea aceasta? Iar el a zis:
jura dar mie pe Dumnezeu, ca nu ma vei omor� si nu ma vei da �n m�inile stap�nului
meu? Si eu te voi duce la tabara aceasta, si a jurat David.
16. Si l-a dus pe el acolo, si iata ei sedea �mprastiati peste fata a tot
locul m�nc�nd si b�nd si ospat�ndu-se din toate prazile cele mari, care le-au luat
din pam�ntul celor de alt neam si din pam�ntul lui Iuda.
17. Si a venit peste ei David, si i-a lovit de dimineata p�na seara si a
doua zi, si n-a scapat nici un om dintre ei, fara numai patru sute de slugi, care
erau calari pe camile, acestia au fugit.
18. Si a luat David toate c�te luase Amalichitenii, si pe am�ndoua femeile
sale le-a scos.
19. Si nu le-au lipsit lor de la mic p�na la mare, nici feciori, nici fete,
nici din prazi, nimic din toate c�te luase aceia de la d�nsii, pe toate le-a
�ntors David.
20. Si lu�nd David toate turmele si cirezile le-a m�nat �naintea prazilor,
de care se zicea: acestea sunt prazile lui David.
21. Si s-a �ntors David la cele doua sute de barbati, care ramasesera de n-
au mers dupa David, si-i lasase pe ei �n valea Vosorului; iar ei eu iesit �naintea
lui David si �naintea poporului celui ce era cu d�nsul, si apropiindu-se David de
popor, i-a �ntrebat pe ei cele de pace.
22. Si raspunz�nd toti cei rai si faradelege dintre oamenii care mersese cu
David, au zis: pentru ca n-au mers cu noi, nu le vom da lor din prazile care le-am
scos, fara numai fiecare sa-si ia femeia sa si fiii sai, si sa se �ntoarca.
23. Iar David a zis: nu faceti asa fratii mei, de vreme ce ne-au dat noua
Domnul, si ne-au pazit pe noi, si au dat Domnul �n m�inile noastre ceata care
venea asupra noastra.
24. Si cine va asculta de cuvintele acestea ale voastre? Ca nu sunt ei mai
putini dec�t noi; ci precum este partea celui ce s-a dus la razboi, asa va fi si
partea celui ce a sezut la unelte, �ntocmai vor �mparti.
25. Si din ziua aceasta �nainte s-a facut porunca si �ndreptare lui Israil
p�na astazi.
26. Si venind David �n Sichelag, a trimis din prazi batr�nilor lui Iuda si
celor de aproape ai sai, zic�nd: iata dar voua din prazile vrajmasilor Domnului.
27. Celor din Vetsur si celor din Rama rasaritului si celor din Ghetor.
28. Si celor din Aroir si celor din Amadi si celor din Safi si celor din
Estie.
29. Si celor din Ghet si celor din Kimat si celor din Safec si celor din
Timat si celor din Karmil si celor din cetatile Ieremeiului si celor din cetatile
Kinezeului.
30. Si celor din Ierimut si celor din Virsavee si celor din Nomve.
31. Si celor din Hevron, si din toate locurile, prin care a trecut David cu
oamenii lui.

CAP. 31.
Moartea lui Saul.

Si cei de alt neam dau razboi asupra lui Israil, si au fugit oamenii lui Israil de
catre fata celor de alt neam, si au cazut raniti �n muntele Ghelvoe.
2. Si s-au lovit cei de alt neam cu Saul si cu fiii lui, si cei de alt
neam au batut pe Ionatan si pe Aminadav si pe Melhisa fiii lui Saul.
3. Si s-a �ngreuiat razboiul asupra lui Saul, si l-au aflat pe el barbatii
cei sagetatori cu arcul, si l-au ranit sub vintre.
4. Si a zis Saul catre cel ce purta armele lui: scoate sabia ta si ma
junghie cu ea, ca sa nu vie acestia netaiatii �mprejur, si sa ma junghie si sa ma
batjocureasca, si cel ce purta armele lui n-a vrut, ca s-a temut foarte, si lu�nd
Saul sabia sa, s-a aruncat �n ea.
5. Si cel ce purta armele lui vaz�nd ca a murit Saul, s-a aruncat si el �n
sabia sa, si a murit �mpreuna cu d�nsul.
6. Si a murit Saul si c�te trei feciorii lui, si cel ce purta armele lui
si toti oamenii lui �n ziua aceea de odata.
7. Si au vazut oamenii lui Israil cei dincolo de vale si cei dincolo de
Iordan, ca au fugit oamenii lui Israil, si cum ca a murit Saul, si fiii lui �si
lasa cetatile lor, si fug si vin cei de alt neam si locuiesc �ntr-�nsele.
8. Si a doua zi venind cei de alt neam sa dezbrace pe cei morti, au aflat
pe Saul si pe trei feciori ai lui cazuti pe muntii Ghelvoe.
9. Si l-au �ntors pe el, si i-au dezbracat armele lui, si i-au taiat
capul, si le-au trimis �n pam�ntul celor de alt neam dimprejur, vestind idolilor
sai si poporului sau.
10. Si au pus armele lui la Astartion, si trupul lui l-au sp�nzurat la
zidul Vetsamului.
 11. Si au auzit locuitorii Iavisei cei din Galaad cele ce au facut cei de
alt neam lui Saul.
12. Si s-au sculat toti oamenii viteji, si au mers toata noaptea, si au
luat trupul lui Saul si trupul lui Ionatan fiul lui din zidul Vetsamului, si le-au
adus �n Iavis, si le-au ars acolo.
13. Si au luat oasele lor, si le-au �ngropat sub un stejar l�nga Iavis, si
au postit sapte zile.

CARTEA A DOUA A �MPARATILOR

CAP. 1.
David pl�nge pe Saul si Ionatan.

Si a fost dupa ce a murit Saul, si s-a �ntors David de la bataia lui Amalic, a
sezut David �n Sichelag doua zile.
2. Si a fost �n ziua a treia, iata a venit un om din tabara poporului lui
Saul, si hainele lui rupte, si pam�nt pe capul lui.
3. Si venind el la David a cazut la pam�nt, si s-a �nchinat lui, si a zis
David lui: de unde vii tu? Si el a zis catre David: din tabara lui Israil am
scapat eu.
4. Si a zis David catre el: ce este acolo? Spune-mi; iar el a zis: a fugit
poporul de la razboi, si multi din popor au cazut si au murit, si Saul si Ionatan
fiul lui au murit.
5. Si a zis David catre sluga, care spunea lui: cum stii, ca a murit Saul
si Ionatan fiul lui?
6. Si a zis sluga, care spunea lui: din �nt�mplare ma aflam �n muntele
Ghelvoe, si iata Saul s-a rezemat pe sulita sa, atunci carele si mai marii
calarasilor s-au lovit cu el.
7. Si caut�nd �napoia sa m-a vazut pe mine, si m-a chemat, si am zis: iata
eu.
8. Si el mi-a zis: cine esti tu? Iar eu am zis catre el: Amalichitean sunt
eu.
9. Si a zis catre mine: stai deasupra mea, si ma omoara, ca �ntuneric greu
m-a cuprins, si �nca sufletul meu tot �ntru mine este.
10. Si am statut deasupra lui, si l-am omor�t, ca stiam ca nu va trai dupa
ce a cazut el, si am luat stema cea �mparateasca de pe capul lui, si bratarul cel
de pe bratul lui, si le-am adus pe ele domnului meu aici.
11. Si apuc�nd David hainele sale le-a rupt, si toti barbatii cei ce erau
cu el si-au rupt hainele lor, si au pl�ns.
12. Si s-au t�nguit si au postit p�na seara pentru Saul si pentru Ionatan
fiul lui, si pentru poporul lui Iuda, si pentru casa lui Israil, caci s-a taiat de
sabie.
13. Si a zis David slugii, care spunea lui: de unde esti tu? Iar el a zis:
fiul unui barbat nemernic Amalichitean sunt eu.
14. Si a zis David catre el: cum nu te-ai temut a ridica m�na ta, si a
omor� pe unsul Domnului.
15. Si chem�nd David pe unul din slugile sale a zis: apropie-te si stai
deasupra lui, si l-a lovit pe el, si a murit.
16. Si a zis David catre el: s�ngele tau asupra capului tau, ca gura ta a
raspuns asupra ta, zic�nd: ca eu am omor�t pe unsul Domnului.
17. Si s-a t�nguit David cu pl�ngerea aceasta pentru Saul si pentru Ionatan
fiul lui.
18. Si a zis: ca sa o �nvete pe ea fiii lui Iuda, iata s-a scris �n cartea
dreptului.
19. Si a zis: �nalta st�lp Israile pentru mortii tai, care s-au omor�t
�ntru cele �nalte ale tale! Cum au cazut cei puternici?
20. Nu povestiti �n Ghet, si sa nu vestiti la iesirile Ascalonului, ca nu
cumva sa se bucure fetele celor de alt neam, ca nu cumva sa se veseleasca fetele
celor netaiati �mprejur.
21. Munti din Ghelvoe, sa nu se pogoare roua si ploaie peste voi si peste
tarinele celor de p�rga, ca acolo s-a lepadat pavaza celor tari, pavaza lui Saul
nu s-a uns cu untdelemn.
22. Din s�ngele celor raniti, din seul celor tari arcul lui Ionatan nu s-a
�ntors desert �napoi, si sabia lui Saul nu s-a �nv�rtit desarta.
23. Saul si Ionatan cei iubiti si frumosi nedespartiti, cu buna cuviinta �n
viata lor, nu s-au despartit nici la moartea lor dec�t vulturii mai usori, si
dec�t leii mai tari.
24. Fetele lui Israil, pl�ngeti pe Saul, cel ce va �mbraca pe voi cu rosii
�ntru desfatarea voastra, cel ce aducea podoaba de aur peste �mbracamintele
voastre.
25. Cum au cazut cei tari �n mijlocul razboiului! Ionatan, �ntru cele
�nalte de moarte te-ai ranit!
26. Rau �mi pare de tine, fratele meu Ionatan! Frumos mi-ai fost mie
foarte, minunata a fost dragostea ta mie, mai mult dec�t dragostea femeilor.
27. Cum au cazut cei tari, si au pierit razboinicii cei straluciti.

CAP. 2.
David �mparat. Rasvratirea lui Evoste.

Si a fost dupa aceasta a �ntrebat David pe Domnul zic�nd: au sui-ma-voi �ntru una
din cetatile Iudei? Si au zis Domnul catre el: suie-te. Si a zis David: unde ma
voi sui? Si i-a zis: �n Hevron.
2. Si s-a suit David �n Hevron, si am�ndoua femeile lui, Ahinaam
Iezreilteanca si Avigail femeia lui Naval Karmilianul.
3. Si oamenii cei �mpreuna cu el fiecare cu casa lui, si locuiau �n
cetatile Hevronului.
4. Si au venit barbatii Iudei, si au uns pe David acolo, ca sa
�mparateasca peste casa lui Iuda, si au spus lui David zic�nd: ca oamenii cei din
Iavisul Galaadului au �ngropat pe Saul.
5. Si a trimis David soli la mai marii Iavisului Galadului, si au zis
catre ei: binecuv�ntati sunteti voi Domnului, caci ati facut mila aceasta cu
Domnul vostru Saul unsul Domnului, si l-ati �ngropat pe el si pe Ionatan fiul lui.
6. Si acum sa faca Domnul cu voi mila si adevar, si �nca si eu voi face cu
voi binele acesta, pentru ca ati facut lucrul acesta.
7. Si acum sa se �ntareasca m�inile voastre, si fiti feciori tari, macar
ca a murit Domnul vostru Saul, ca pe mine m-a uns casa lui Iuda �mparat peste
sine.
8. Iar Avenir fiul lui Nir, mai marele ostirilor lui Saul lu�nd pe Evoste
fiul lui Saul l-a suit pe el din tabara lui Manaem.
9. Si l-a facut �mparat peste Galadita si peste Tasiri si peste Iezreel si
peste Efraim si peste Veniamin, si peste tot Israilul.
10. De patruzeci de ani era Evoste fiul lui Saul, c�nd s-a facut �mparat
peste Israil, si doi ani a �mparatit afara de casa lui Iuda, care urma dupa David.
11. Si au fost zilele, �n care a �mparatit David �n Hevron peste casa lui
Iuda, sapte ani si sase luni.
12. Si a iesit Avenir feciorul lui Nir si slugile lui Evoste fiul lui Saul
din Manaem �n Gavaon.
13. Si Ioav fiul lui Saruia si slugile lui David au iesit din Hevron, si s-
au �nt�mpinat unii cu altii la izvorul cel din Gavaon de odata, si au sezut
acestia dincoace de izvor, si aceia dincolo de izvor.
14. Si a zis Avenir catre Ioav: sa se scoale voinicii, si sa se lupte
�naintea noastra, si a zis Ioav: sa se scoale.
15. Si s-a sculat, si au trecut cu numar din Veniamin doisprezece voinici
de ai lui Evoste feciorul lui Saul, si doisprezece voinici de ai lui David:
16. Si au prins fiecare cu m�na capul aproapelui sau si sabia sa �n
coastele aproapelui sau, si au cazut deodata, si s-a chemat numele locului
aceluia: partea p�nditorilor, care este �n Gavaon.
17. Si s-a facut bataie tare foarte �n ziua aceea, si a fugit Avenir si
barbatii lui Israil dinaintea slugilor lui David.
18. Si au fost acolo trei feciori ai lui Saruia: Ioav, Avesa si Asail; iar
Asail era usor de picioare, ca o caprioara de c�mp.
19. Si a alergat Asail dupa Avenir, si merg�nd nu s-a abatut de-a dreapta
sau de-a st�nga, ca sa nu goneasca pe Avenir.
20. Si s-a uitat Avenir �napoi, si a zis: au tu esti Asail? Si a raspuns:
eu sunt.
21. Si a zis Avenir catre el: abate-te de-a dreapta sau de-a st�nga, si
prinde pe unul din slugi, si ia toate armele lui, si n-a vrut Asail sa se abata de
dupa d�nsul.
22. Si a mai adaugat �nca Avenir zic�nd catre Asail: departeaza-te de mine,
ca sa nu te culc la pam�nt, si cum voi ridica fata mea catre Ioav?
23. Ce sunt acestea? �ntoarce-te la Ioav fratele tau, si n-a vrut sa se
abata �n laturi, atunci l-a lovit pe el Avenir cu coada sabiei �n desert, si a
trecut sulita p�na dinapoia lui, si a cazut si a murit �ntr-acel loc, si a fost
tot cel ce venea p�na la locul unde a cazut Asail si a murit, se ferea.
24. Si au gonit Ioav si Avesa pe Avenir, p�na la apusul soarelui, si ei au
venit p�na la dealul lui Aman, care este �n fata lui Gai, calea pustiei
Gavaonului.
25. Si s-au adunat fiii lui Veniamin cei de dupa Avenir, si s-au facut
�ntr-o adunare, si au statut pe v�rful unui deal.
26. Si a strigat Avenir catre Ioav, si a zis: au nu va mai �nceta a m�nca
sabia? Au nu stii ca amare sunt cele de pe urma? Si p�na c�nd nu vei zice
poporului sa se �ntoarca de dupa fratii nostri?
27. Si a zis Ioav: viu este Domnul, ca de n-ai fi grait atunci, de azi
dimineata s-ar fi �ntors poporul dupa fratele sau.
28. Si a tr�mbitat Ioav cu tr�mbita, si a statut tot poporul, si n-a mai
alergat dupa fiii lui Israil, si n-a mai adaugat �nca a se bate.
29. Iar Avenir si oamenii lui s-au dus spre apus toata noaptea aceea, si
trec�nd Iordanul au mers tot sesul, si au venit la tabara.
30. Si Ioav s-a �ntors dupa Avenir, si adun�nd tot poporul l-a numarat, si
nu s-a aflat din slugile lui David nouasprezece barbati si Asail.
31. Iar slugile lui David au omor�t din fiii lui Veniamin, din oamenii lui
Avenir trei sute sasezeci de barbati, si lu�nd pe Asail l-a �ngropat �n morm�ntul
tatalui sau �n Vitleem.
32. Si s-a dus Ioav si barbatii cei cu el toata noaptea, si li s-a luminat
de ziua �n Hevron.

CAP. 3.
Avenir ucis de Ioav.

Si multa vreme a fost razboi �ntru casa lui Saul si �ntru casa lui David: si
casa lui David mergea si se �ntarea; iar casa lui Saul scadea si slabea.
2. Si s-a nascut lui David fii sase �n Hevron, si cel �nt�i nascut a fost
Amnon din Ahinaam Iezreeeliteanca.
3. Si al doilea Daluiea din Avigail Karmeliteana, si al treila Avesalom
din Maaha fata lui Tolmi �mparatul Ghesirului.
4. Si al patrulea Ornia fiul Agghitei, si al cincilea Safatia fiul
Avitaliei.
5. Si al saselea a fost Ieteraam din Egla femeia lui David. Acestia s-au
nascut lui David �n Hevron.
6. Si a fost c�nd era razboi �ntru casa lui Saul si �ntru casa lui
David, Avenir era stap�nitor casei lui Saul,
7. Si a avut Saul o tiitoare anume Risfa fata lui Iol, si a intrat Avenir
la d�nsa, si a zis Evoste feciorul lui Saul catre Avenir: pentru ce ai intrat la
tiitoarea tatalui meu?
 8. Si s-a m�niat foarte Avenir pentru cuv�ntul acesta pe Evoste, si a zis
Avenir catre d�nsul: au doar cap de c�ine sunt eu? Am facut astazi mila cu casa
lui Saul tatal tau si cu fratii si cunoscutii lui, si n-am vrut sa ma duc �n casa
lui David, si tu ma socotesti astazi nelegiut pentru o muiere?
9. Asa sa faca Dumnezeu lui Avenir, si asa sa adaugi lui, ca precum s-au
jurat Domnul lui David, asa voi face lui astazi.
10. Si ia �mparatia de la casa lui Saul, si sa ridic scaunul lui David
peste Israil si peste Iuda, de la Dan p�na la Virsavee.
11. Si Evoste n-a mai �ndraznit a raspunde nimic lui Avenir, ca se temea de
el.
12. Si a trimis Avenir �ndata soli la David �n Telam unde era, zic�nd: fa
legatura cu mine, si iata m�na mea cu tine, ca sa �ntorc catre tine toata casa lui
Israil.
13. Si a zis David: bine, eu voi face cu tine legatura, �nsa un lucru cer
eu de la tine, adica: nu vei vedea fata mea, de nu vei aduce pe Melhol fata lui
Saul, c�nd vei veni tu sa vezi fata mea
14. Si a trimis David la Evoste fiul lui Saul soli zic�nd: da-mi pe Melhol
femeia mea, pe care o am luat cu o suta de madulari netaiate �mprejur ale celor de
alt neam.
15. Si trimit�nd Evoste o a luat pe ea de la barbatul ei Falti feciorul lui
Lais.
16. Si a mers barbatul ei cu ea pl�ng�nd dupa ea p�na la Varachim, si a zis
catre el Avenir: mergi, si te �ntoarce, si s-a �ntors.
17. Si a grait Avenir catre batr�nii lui Israil, zic�nd: ieri si alaltaieri
cautati pe David, ca sa �mparateasca peste voi.
18. Si acum faceti, ca Domnul au grait pentru David, zic�nd: �n m�na
robului meu David voi m�ntui pe poporul meu Israil din m�na tuturor vrajmasilor
lui.
19. Si a grait Avenir si �n urechile lui Veniamin, si a mers Avenir, ca sa
graiasca �n urechile lui David �n Hevron toate cele ce au placut �ntru ochii lui
Israil, si �n ochii a toata casa lui Veniamin.
20. Si a venit Avenir la David �n Hevron, si cu d�nsul douazeci de barbati,
si a facut David si oamenilor celor cu el ospat.
21. Si a zis Avenir catre David: scula-ma-voi, si ma voi duce, si voi aduna
la domnul meu �mparatul pe tot Israilul, si voi face cu el legatura, si vei
�mparati peste toate c�te pofteste sufletul tau, si a slobozit David pe Avenir, si
s-a dus cu pace.
22. Si iata slugile lui David si Ioav veneau de la goana, si prazi multe
aduceau cu ei; si Avenir nu era cu David �n Hevron, ca l-a fost slobozit pe el, si
s-a fost dus cu pace.
23. Si Ioav si toata ostirea lui a venit, si s-a spus lui Ioav, zic�nd: a
venit Avenir fiul lui Nir la David, si l-a slobozit pe el, si s-a dus cu pace.
24. Si a intrat Ioav la �mparatul, si a zis: caci ai facut aceasta, iata a
venit la tine Avenir, si pentru ce l-ai slobozit si s-a dus cu pace?
25. Au nu stii rautatea lui Avenir feciorul lui Nir, ca a venit ca sa te
�nsele, si sa stie iesirea ta si intrarea ta, si sa stie toate c�te faci tu?
26. Si dupa ce s-a �ntors Ioav de la David, a trimis soli dupa Avenir, si
l-a �ntors de la f�nt�na lui Seiram, si David nu stia.
27. Si �ntorc�nd pe Avenir �n Hevron, l-a abatut pe el Ioav la latura
portii sa vorbeasca catre el cu viclesug, si l-a lovit pe el acolo �n desert, si a
murit pentru s�ngele lui Asail fratele lui Ioav.
28. Si auzind David dupa aceasta a zis: nevinovat sunt eu si �mparatia mea
�naintea Domnului de acum si p�na �n veac de s�ngele lui Avenir fiul lui Nir.
29. Sa vie peste capul lui Ioav si peste toata casa tatalui sau, si sa nu
lipseasca din casa lui Ioav curgerea sam�ntii, si lepros, si cel ce se reazama �n
c�rje sau cade �n sabie, si cel lipsit de p�ine.
30. Iar Ioav si Avesa fratele lui au omor�t pe Avenir, pentru ca el omor�se
pe Asail fratele lor la Gavaon �n razboi.
 31. Si a zis David catre Ioav si catre tot poporul cel cu el: rupeti-va
hainele voastre, si va acoperiti cu saci, si pl�ngeti �naintea lui Avenir, si
�mparatul David mergea dupa pat.
32. Si au �ngropat pe Avenir �n Hevron, si ridic�nd �mparatul glasul sau a
pl�ns peste groapa lui, si tot poporul a pl�ns pe Avenir.
33. Si a pl�ns �mparatul pe Avenir, si a zis: au cum moare Naval, moare
Avenir?
34. M�inile tale nu s-au legat, si picioarele tale nu s-au bagat �n obezi,
nu te-ai apropiat ca Naval, �naintea fiilor nedreptatii ai cazut; si s-a adunat
tot poporul ca sa-l pl�nga pe el.
35. Si a venit tot poporul, ca sa faca pe David sa man�nce p�ine �nca fiind
ziua, si s-a jurat David zic�nd: asa sa-mi fie mie Dumnezeu si asa sa-mi adauge,
ca p�na nu va apune soarele nu voi gusta p�ine sau altceva.
36. Si a cunoscut tot poporul, si le-a placut lor toate c�te a facut
�mparatul �naintea a tot poporul.
37. Si a cunoscut tot poporul si tot Israilul �n ziua aceea, ca n-a fost de
la �mparatul, ca sa omoare pe Avenir feciorul lui Nir.
38. Si a zis �mparatul catre slugile sale: au nu stiti ca povatuitor mare a
cazut �n ziua aceasta �ntru Israil?
39. Si ca eu sunt astazi rudenie, si pus ca �mparat? Iar barbatii acestia
fiii lui Saruiea �ngreuietori sunt mie. Sa rasplateasca Domnul celui ce face rele,
dupa rautatea lui.

CAP. 4.
Evoste ucis, David �l razbuna.

Si auzind Evoste fiul lui Saul, ca a murit Avenir feciorul lui Nir �n Hevron, au
slabit m�inile lui, si toti barbatii lui Israil au �ncremenit.
2. Si erau la Evoste fiul lui Saul doi barbati capetenii peste ostire,
numele unuia Vaana si numele celuilalt Rihav feciorii lui Remmon Viroteanul din
fiii lui Veniamin, ca Verotul se socotea al fiilor lui Veniamin.
3. Si au fugit Virotenii �n Ghetem, si au nemernicit acolo p�na �n ziua
aceasta.
4. Si de la Ionatan fiul lui Saul a fost ramas un fecior beteag la
picioare fiind copil de cinci ani; pe acesta, c�nd a venit vestea lui Saul si a
lui Ionatan fiul lui din Israil, l-a ridicat doica lui si a fugit, si grabindu-se
ea sa fuga a cazut, si a ramas schiop, si numele lui era Memfivoste.
5. Si a mers fiii lui Remmon Viroteanul, Rihav si Vaana, si la amiazi �n
caldura zilei au intrat �n casa lui Evoste, si el dormea �n pat.
6. Si portarita casei curatea gr�u, si fac�ndu-i-se somn a adormit, si
Rihav si Vaana fratii au trecut,
7. Si au intrat �n casa, si Esevot dormea �n patul sau �n camera sa, si
lovindu-l pe el l-au omor�t, si i-au taiat capul lui, si lu�nd capul lui s-au dus
pe calea cea dinspre apus toata noaptea.
8. Si au adus capul lui Evoste la David �n Hevron, si au zis catre
�mparatul: iata capul lui Evoste fiul lui Saul vrajmasul tau, care cauta sufletul
tau, si au dat Domnul domnului nostru �mparatului �n ziua aceasta izb�nda asupra
vrajmasilor sai, asupra lui Saul vrajmasul sau si asupra semintii lui.
9. Si raspunz�nd David lui Rihav si lui Vaana fratele lui, fiii lui Remmon
Viroteanul, le-a zis lor: viu este Domnul cel ce au izbavit sufletul meu din toata
primejdia.
10. Ca cel ce mi-a spus mie zic�nd ca au murit Saul si Ionatan, si el era
ca un bun vestitor �naintea mea, si l-am prins pe el, si l-am omor�t �n Sichelag,
caruia se cadea sa-i dau dar pentru veste buna.
11. Si acum oameni rai au omor�t pe om drept �n casa lui pe patul lui, si
acum voi cere s�ngele lui din m�inile voastre, si voi pierde pe voi de pe pam�nt.
12. Si a poruncit David slugilor sale, si i-au omor�t pe ei, si le-au taiat
m�inile si picioarele, si i-au sp�nzurat deasupra sipotului �n Hevron. Iar capul
lui Evoste, l-a �ngropat �n morm�ntul lui Avenir feciorul lui Nir �n Hevron.

CAP. 5.
David �mparat peste tot Israilul.

Si au mers toate semintiile lui Israil la David �n Hevron, si au zis catre el:
iata oasele tale si carnurile tale suntem noi.
2. Si ieri si alaltaieri c�nd a fost Saul �mparat peste noi, tu erai cel
ce povatuiai pe Israil. Si au zis Domnul catre tine: tu vei paste pe poporul meu
Israil, si tu vei fi povatuitor peste poporul meu Israil.
3. Si au venit toti batr�nii lui Israil la �mparatul �n Hevron, si le-a
facut lor �mparatul David legatura �n Hevron �naintea Domnului, si a uns pe David
�mparat peste tot Israilul.
4. Fecior de treizeci de ani era David, c�nd a �nceput a �mparati, si
patruzeci de ani a �mparatit.
5. Sapte ani si sase luni a �mparatit �n Hevron peste Iuda, si treizeci si
trei de ani a �mparatit peste tot Israilul si peste Iuda �n Ierusalim.
6. Si a mers David si toti oamenii lui �n Ierusalim la Ievuseul cel ce
locuia pam�ntul, si s-a spus lui David: nu vei intra aici, ca orbii si schiopii
�ti vor sta �mpotriva, zic�nd: nu va intra David aici.
7. Si a luat David �ntaritura Sionului, aceasta este cetatea lui David.
8. Si a zis David �n ziua aceea: fiecare sa loveasca pe Ievuseu cu
ascutisul sabiei, si pe cei schiopi si pe cei orbi, care urasc sufletul lui David,
pentru aceea se zice: orbii si schiopii nu vor intra �n casa Domnului.
9. Si a sezut David �n �ntaritura, si s-a chemat aceasta cetatea lui
David, si o a zidit pe ea cetate �mprejur de la margini, si casa sa.
10. Si mergea David cresc�nd si marindu-se, si Domnul Atottiitorul era cu
d�nsul.
11. Si a trimis Hiram �mparatul Tirului soli la David, si lemn de chedru,
si mesteri de lemne, si mesteri de zid de piatra, si au zidit casa lui David.
12. Si a cunoscut David, ca l-au facut pe el Domnul �mparat peste Israil.
Si cum ca s-a �naltat �mparatia lui pentru poporul sau Israil.
13. Si a mai luat �nca David femei si tiitoare din Ierusalim, dupa ce a
venit el �n Hevron, si s-a mai nascut lui David feciori si fete.
14. Si acestea sunt numele celor ce s-au nascut lui �n Ierusalim: Samus si
Savav si Natan si Solomon.
15. Si Evear si Elisuie si Nafic si Iefies
16. Si Elisama si Elidae si Elifalat, Samae, Iesivat, Natan, Galamaan,
Ievaar, Teisus, Elifalat, Naghed, Nafec, Ionatan, Leasamis, Vaalmat, Elifaat.
17. Si auzind cei de alt neam, cum ca David s-a uns �mparat peste Israil,
s-au suit toti cei de alt neam sa caute pe David; iar David auzind, s-a �nchis �n
�ntaritura.
18. Si cei de alt neam au mers si au tabar�t la valea Titanilor.
19. Si a �ntrebat David pe Domnul, zic�nd: sui-ma-voi la cei de alt neam?
Si da-vei pe ei �n m�inile mele? Si au zis Domnul catre David: suie-te, caci cu
adevarat voi da pe cei de alt neam �n m�inile tale.
20. Si a venit David din rupturile cele de sus, si a taiat pe cei de alt
neam acolo. Si a zis David: rupt-au Domnul pe vrajmasii mei cei de alt neam
�naintea mea, precum se rup apele, pentru aceea s-a chemat numele locului aceluia:
deasupra rupturilor.
21. Si cei de alt neam au lasat acolo pe dumnezeii lor, si i-a luat pe ei
David si oamenii lui.
22. Si cei de alt neam iarasi au venit, si au tabar�t �n valea Titanilor.
23. Si a �ntrebat David pe Domnul, zic�nd: sui-ma-voi la cei de alt neam,
si da-vei pe ei �n m�inile mele? Si au zis Domnul: nu te sui �ntru �nt�mpinarea
lor, �ntoarce-te de la ei, si vei merge la ei, aproape de pl�ngator.
24. Si va fi c�nd vei auzi tu freamatul padurii pl�ngatorului, atunci te
vei pogor� la ei, ca atunci va iesi Domnul �naintea ta sa taie �n razboi pe cei de
alt neam.
25. Si a facut David precum i-au poruncit lui Domnul, si a batut pe cei de
alt neam de la Gavaon p�na la pam�ntul Gazira.

CAP. 6.
David praznuieste aducerea Chivotului.

Si a adunat David pe toti tinerii din Israil, ca la vreo saptezeci de mii.

2. Si s-a sculat, si a mers David si tot poporul, care era cu el, si din
boierii lui Iuda s-au dus, ca sa aduca de acolo chivotul lui Dumnezeu, peste care
s-a chemat numele Domnului puterilor celui ce sade peste Heruvimii cei de peste
el.
3. Si a pus chivotul Domnului �ntr-un car nou.
4. Si l-a luat din casa lui Aminadav celui din deal, si Oza si fratii lui
fiii lui Aminadav trageau carul cu chivotul, si fratii lui mergeau �naintea
chivotului.
5. Iar David si toti fiii lui Israil juc�nd �naintea Domnului cu organe ce
rasunau tare, cu c�ntari, cu canoane, cu alaute, cu t�mpine, cu chimvale si cu
fluiere.
6. Au venit p�na la aria lui Nahor, si a �ntins Oza m�na sa spre chivotul
lui Dumnezeu, ca sa-l tie pe el, si l-a tinut, ca boii c�rneau.
7. Si s-au m�niat cu iutime Domnul pe Oza, si l-au batut acolo pe el
Dumnezeu pentru �ndraznire, si a murit acolo l�nga sicriul Domnului �naintea lui
Dumnezeu.
8. Si s-a m�hnit David pentru ca au taiat Domnul pe Oza, si s-a chemat
numele locului acela taierea lui Oza, p�na �n ziua aceasta.
9. Si s-a temut David de Domnul �n ziua aceea, zic�nd: cum va intra la
mine sicriul lui Dumnezeu?
10. Si n-a vrut David sa bage la sine sicriul legii Domnului �n cetatea lui
David, ci l-a bagat pe el David �n casa lui Avedara Gheteanul.
11. Si a sezut sicriul Domnului �n casa lui Avedara Gheteanul trei luni, si
a binecuv�ntat Domnul toata casa lui Avedara si toate ale lui.
12. Si s-a spus �mparatului David zic�nd: ca au binecuv�ntat Domnul casa
lui Avedara si toate ale lui pentru sicriul lui Dumnezeu, si merg�nd David a adus
sicriul Domnului din casa lui Avedara �n cetatea lui David cu veselie.
13. Si au fost cu el cei ce purtau sicriul Domnului sapte cete, si jertfa
de vitei si de miei.
14. Si David rasuna din organe cu tot deadinsul �naintea Domnului, si era
�mbracat cu vesm�nt luminos.
15. Si David si toata casa lui Israil a adus sicriul Domnului cu strigare
si cu glas de tr�mbita.
16. Si a fost c�nd a sosit sicriul Domnului �n cetatea lui David, Melhol
fata lui Saul s-a plecat pe fereastra, si a vazut pe �mparatul David juc�nd si
c�nt�nd cu alauta �naintea Domnului, si l-a defaimat pe el �ntru inima sa.
17. Si au adus �nauntru sicriul Domnului, si l-au pus la locul lui �n
mijlocul cortului, care-l �ntinsese David lui, si a adus David arderi de tot
�naintea Domnului, si cele de pace.
18. Si dupa ce a sav�rsit David a aduce arderi de tot si cele de pace, a
binecuv�ntat pe popor �ntru numele Domnului puterilor.
19. Si a �mpartit la tot poporul �ntru toata puterea lui Israil de la Dan
p�na la Versavee, si de la barbat p�na la femeie la fiecare c�te o bucata de p�ine
si c�te o bucata de carne fripta, si c�te o scovadra din tigaie, si s-a dus tot
poporul fiecare la casa sa.
20. Si s-a �ntors David sa binecuvinteze casa sa, si iesind Melhol fata lui
Saul �naintea lui David, l-a binecuv�ntat, si a zis: cum s-a marit astazi
�mparatul lui Israil, cel ce s-a descoperit astazi �naintea ochilor slujnicilor
robilor lui, cum se descopere unul din cei ce joaca?
21. Si a zis David catre Melhol: �naintea Domnului voi juca, si bine este
cuv�ntat Domnul cel ce m-au ales pe mine mai mult dec�t pe tatal tau si dec�t
toata casa lui, ca sa ma puna pe mine povatuitor peste poporul sau Israil.
22. Si voi juca si voi salta �naintea Domnului, si ma voi descoperi �nca
asa, si voi fi netrebnic �ntru ochii tai, si cu slujnicele de care ai zis mie,
cum nu ma voi mari?
23. Si Melhol fata lui Saul n-a nascut prunc p�na �n ziua �n care a murit.

CAP. 7.
David primeste fagaduinta despre Mesia voind a zidi locas Domnului.

Si a fost c�nd a sezut �mparatul �n casa sa, si Domnul l-a odihnit pe el de toti
vrajmasii sai cei de prin prejur.
2. Si a zis �mparatul catre Natan proorocul: iata eu locuiesc �n casa de
chedru, iar sicriul Domnului sade �n cort.
3. Si a zis Natan catre �mparatul: toate c�te sunt �n inima ta, mergi si
le fa, ca Domnul este cu tine.
4. Si �n noaptea aceea fost-au cuv�ntul Domnului catre Natan, zic�nd:
5. Mergi si graieste catre robul meu David, acestea zice Domnul: tu nu vei
zidi mie casa, �n care sa locuiesc eu.
6. Ca n-am locuit �n casa din ziua �n care am scos pe fiii lui Israil din
Eghipet p�na �n ziua aceasta, ci am umblat din loc �n loc, si �n cort.
7. �ntru toate care am petrecut cu tot Israilul, au grait-am catre vreo
semintie din Israil, careia am poruncit sa pasca pe poporul meu Israil zic�nd:
pentru ce nu mi-ati zidit casa de chedru?
8. Si acum acestea vei grai robului meu David: acestea zice Domnul
Atottiitorul, luatu-te-am pe tine de la turma oilor, ca sa fii tu povatuitor peste
poporul meu Israil.
9. Si am fost cu tine �ntru toate ori unde ai umblat, si am pierdut pe
toti vrajmasii tai de la fata ta, si te-am facut numit dupa numele celor mari de
pe pam�nt.
10. Si voi pune loc poporului meu Israil, si-l voi rasadi pe el, si va
locui deosebi, si nu se va griji mai mult, si nu va mai adauga fiul nedreptatii a-
l smeri pe el ca la �nceput,
11. Din zilele �n care am pus judecatori peste poporul meu Israil, si te
voi odihni pe tine de toti vrajmasii tai, si va spune tie Domnul, ca vei zidi lui
casa.
12. Si va fi dupa ce se vor plini zilele tale, vei dormi cu parintii tai;
voi ridica sam�nta ta dupa tine, care va fi din p�ntecele tau, si voi gati
�mparatia lui.
13. Acesta va zidi casa numelui meu, si voi �ntari scaunul lui p�na �n
veac.
14. Eu voi fi lui tata si el va fi mie fiu, si de va face nedreptate, �l
voi certa pe el cu toiagul omenesc si cu rane de ale fiilor omenesti.
15. Iar mila mea nu o voi deparat de la el, precum o am deparata de la cei
ce i-am lepadat de la fata mea.
16. Ci credincioasa va fi casa lui si �mparatia lui p�na �n veac �naintea
mea, si scaunul lui va fi �ntarit �n veac.
17. Toate cuvintele acestea si toata vedenia aceasta, asa le-a spus Natan
catre David.
18. Si intr�nd �mparatul David a sezut �naintea Domnului, si a zis: cine
sunt eu Doamne al meu Doamne! Si ce este casa mea de m-ai iubit pe mine at�ta?
19. Putin m-am micsorat �naintea ta Doamne al meu Doamne! Ca ai grait
pentru casa robului tau, ca sa fie �ndelungata, iar aceasta este legea omului
Doamne al meu Doamne!
20. Si ce va mai adauga David a mai grai catre tine? Si acum tu stii pe
orbul tau Doamne al meu Doamne!
21. Si pentru robul tau ai facut, si dupa inima ta ai facut tot binele
acesta, sa-l arati robului tau.
 22. Pentru ca sa te maresc pe tine, Doamne al meu! Ca nu este ca tine si nu
este Dumnezeu afara de tine �ntru toate, care am auzit cu urechile noastre.
23. Si ce neam altul pe pam�nt este ca poporul tau Israil? Pe care sa-l fi
povatuit Dumnezeu, ca sa-l rascumpere luisi popor, ca sa-i pui tu nume si sa-i
faci lucruri mari si luminate, ca sa gonesti tu de la fata poporului tau, pe care
l-ai rascumparat tie din Eghipet, neamuri si locasuri.
24. Si ti-ai gatit tie pe poporul tau Israil sa fie tie popor p�na �n veac,
si tu Doamne te-ai facut lor Dumnezeu!
25. Si acum Doamne al meu Doamne! Cuv�ntul care l-ai grait despre robul tau
si despre casa lui, adevereste-l p�na �n veac, Doamne atottiitorule, Dumnezeul lui
Israil, fa precum ai grait.
26. Si acum mareasca-se numele tau p�na �n veac, si sa zica Domnul
atottiitorul Dumnezeu peste Israil, si casa robului tau David va fi �ndreptata
�naintea ta.
27. Ca tu Doamne atottiitorule! Dumnezeul lui Israil, ai descoperit acestea
robului tau, zic�nd: casa voi zidi tie; pentru aceea a aflat robul tau cu inima
sa, ca sa se roage catre tine rugaciunea aceasta.
28. Si acum Doamne al meu Doamne! Tu esti Dumnezeu, si cuvintele tale vor
fi adevarate, ca ai grait despre robul tau bunatatile acestea.
29. Si acum �ncepe si binecuvinteaza casa robului tau, ca sa fie �n veac
�naintea ta; ca tu Doamne al meu Doamne! Ai grait, si din binecuv�ntarea ta sa se
binecuvinteze casa robului tau, ca sa fie �n veac �naintea ta.

CAP. 8.
David biruitor, r�nduieste dregatori.

Si a fost dupa aceasta a lovit David pe cei de alt neam, si i-a �nfr�nt pe ei, si
a luat David dajdie din m�na celor de alt neam.
2. Si a batut David pe Moav, culc�ndu-i la pam�nt si i-a �mpartit �n doua
parti: una d�nd-o mortii si alta las�nd-o vie; si s-a facut Moav lui David robi
aduc�ndu-i daruri.
3. Si a batut David pe Adraazar fiu lui Raav �mparatul de la Suva, c�nd a
mers el sa puna m�na pe r�ul Eufrat.
4. Si a luat David o mie de care ale lui si sapte mii de calareti si
douazeci de mii de oameni pedestri, si a sfar�mat David toate carele, si si-a
lasat luisi dintr-�nsele o suta de care.
5. Si a venit Siria Damascului �n ajutor lui Adraazar �mparatul de la
Suva, si David a batut douazeci si doua de mii de oameni Sirieni.
6. Si a pus David streaja �n Siria cea catre Damasc, si s-a facut Sirul
lui David robi aduc�ndu-i daruri, si au pazit Domnul pe David ori �ncotro mergea.
7. Si au luat David lanturile cele de aur care erau la slugile lui
Adraazar �mparatul de la Suva, si le-a adus �n Ierusalim, care le-a luat Susachim
�mparatul Eghipetului, c�nd s-a suit el �n Ierusalim �n zilele lui Rovoam fiul lui
Solomon.
8. Si din Metevan si din cetatile cele alese ale lui Adraazar, a luat
�mparatul David arama multa foarte, cu aceasta a facut Solomon marea cea de arama
si st�lpii si scaldatorile si toate vasele.
9. Si a auzit Tou �mparatul din Imat, ca a fr�nt David toata puterea lui
Adraazar.
10. Si a trimis Tou pe Ieduram fiul sau la �mparatul David, ca sa-l �ntrebe
de cele de pace, si sa-l binecuvinteze pe el pentru ca a batut pe Adraazar si l-a
�nfr�nt, ca el era �mpotrivnic lui Adraazar, si �n m�inile lui erau vase de argint
si vase de aur si vase de arama.
11. Si acestea �mparatul David le-a afierosit Domnului cu argintul si cu
aurul, care l-a afierosit din toate cetatile care le-a supus luis.
12. Din Idumeia si din Moav, si de la fiii lui Amon si de la cei de alt
neam si de la Amalic, si din prazile lui Adraazar fiul lui Raav �mparatul de la
Suva.
 13. Si si-a facut David nume, c�nd s-a �ntors de a batut pe Idumeni �n
valea Sarii ca vreo optsprezece mii de oameni.
14. Si a pus �n Idumeia straji, �ntru toata Idumeia a pus oaste, si toti
Idumenii s-au facut robi �mparatului, si au pazit Domnul pe David ori unde a mers.
15. Si a �mparatit David peste tot Israilul, si facea David judecata si
dreptate la tot poporul sau.
16. Si peste oaste mai mare era Ioav feciorul lui Saruiea, si Iosafat
feciorul lui Ahilud mai mare peste scriitori.
17. Si Sados feciorul lui Ahitov, si Ahimeleh feciorul lui Aviatar, preoti,
si Sasa logofat.
18. Si Veneas feciorul lui Iodae sfetnic, si Heleti si Feleti si fiii lui
David erau mai mari peste curte.

CAP. 9.
David face bine lui Memfivoste.

Si a zis David: de a ramas cineva din casa lui Saul, voi face mila cu el pentru
Ionatan.
2. Si din casa lui Saul era un slujitor, si numele lui Siva, si-l chemara
pe el David, si a zis �mparatul catre el: tu esti Siva? Iar el a zis: eu robul
tau.
3. Si a zis �mparatul: a mai ramas vreun om din casa lui Saul, ca sa fac
cu el mila lui Dumnezeu? si a zis Siva catre �mparatul: mai este un fiu al lui
Ionatan beteag la picioare.
4. Si a zis �mparatul catre el: unde este acela? Si a zis Siva catre
�mparatul: iata este �n casa lui Mahir feciorul lui Amiil din Lodavar.
5. Si a trimis �mparatul David, si l-a luat pe el din casa lui Mahir
feciorul lui Amiil din Lodavar.
6. Si a venit Memfivoste fiul lui Ionatan, feciorul lui Saul la �mparatul
David, si caz�nd pe fata sa s-a �nchinat lui, si a zis David lui: Memfivoste? Iar
el a zis: iata robul tau.
7. Si a zis David lui: nu te teme, ca voiesc sa fac cu tine mila pentru
Ionatan tatal tau, si voi da tie toata mosia lui Saul tatal tat�natau si tu vei
m�nca p�ine la masa mea pururea.
8. Si �nchin�ndu-se Memfivoste a zis: cine sunt eu robul tau, ca ai cautat
spre mine c�ine mort ca mine?
9. Si chem�nd �mparatul pe Siva sluga lui Saul, a zis catre el: toate c�te
sunt ale lui Saul si toata casa lui am dat fiului domnului tau.
10. Si vei lucra lui pam�ntul tu si fiii tai si robii tai, si vei aduce
fiului domnului tau p�ine ca sa man�nce; iar Memfivoste fiul Domnului tau va m�nca
p�ine pururea la masa mea. Si Siva avea cincisprezece feciori si douazeci de robi.
11. Si a zis Siva catre �mparatul: toate c�te a poruncit Domnul meu
�mparatul robului sau, asa va face robul tau. Si Memfivoste m�nca la masa lui
David ca unul dintre fiii �mparatului.
12. Si Memfivoste avea un fiu mic, si numele lui Miha, si toti cei ce
locuiau �n casa lui Siva au fost slugi lui Memfivoste.
13. Si Memfivoste locuia �n Ierusalim, ca el totdeauna m�nca la masa
�mparatului, si el era schiop de am�ndoua picioarele sale.

CAP. 10.
Rasvratirea Amonitilor si pedeapsa lor.

Si a fost dupa aceasta a murit �mparatul fiilor lui Amon, si �n locul lui a
�mparatit Annon fiul lui.
2. Si a zis David: face-voi mila cu Annon fiul lui Naas, precum a facut
tatal lui mila cu mine, si a trimis David sa-l m�ng�ie prin m�inile slugilor sale
pentru tatal lui, si au mers slugile lui David �n pam�ntul fiilor lui Annon.
3. Si au zis boierii fiilor lui Amon catre Annon domnul lor: nu pentru ca
cinsteste David pe tatal tau �naintea ta a trimis la tine sa te m�ng�ie; ci pentru
ca sa cerce cetatea, si sa o iscodeasca pe ea, si sa o strice, pentru aceea a
trimis David slugile sale la tine.
4. Si a luat Annon pe slugile lui David, si le-a ras barbile jumatate, si
le-a taiat hainele jumatate p�na la solduri, si i-a slobozit.
5. Si s-a spus lui David, ce s-a �nt�mplat cu oamenii lui, si a trimis
�naintea lor, ca erau oamenii batjocuriti foarte, si a zi �mparatul: sedeti �n
Ierihon p�na ce vor creste barbile voastre, si va veti �ntoarce.
6. Si vaz�nd fiii lui Amon, ca au rusinat pe poporul lui David, au trimis
fiii lui Amon, si au naimit din Siria Vetraam si din Siria Suva si din Roov
douazeci de mii de pedestrasi, si de la �mparatul lui Amalic Maaha o mie de
oameni, si de la Istov douasprezece mii de oameni.
7. Si auzind David, a trimis pe Ioav cu toata oastea cea tare.
8. Si iesind fiii lui Amon, au r�nduit razboi la intrarea portii, iar
Siria Suva si Roov si Istov si Amalic erau deosebi singuri �n c�mp.
9. Si vaz�nd Ioav, ca razboiul s-a �ntors �mpotriva lui si din fata si din
dos, a ales din toti tinerii lui Israil, si s-a �ndreptat �mpotriva Siriei.
10. Iar celalalt popor, care a ramas l-a dat �n m�na lui Avesa fratele sau,
si s-a �ndreptat �mpotriva fiilor lui Amon.
11. Si a zis: de vor fi Sirienii mai tari dec�t mine, �mi veti veni �n
ajutor; si de vor fi fiii lui Amon mai tari dec�t mine, �ti voi veni eu �n ajutor.
12. �mbarbateaza-te, si sa ne �ntarim pentru poporul nostru si pentru
cetatile Dumnezeului nostru, si Domnul va face ce va fi bine �ntru ochii lui.
13. Si s-a apropiat Ioav si poporul lui cu el la bataie �mpotriva
Sirienilor, si au fugit de la fata lui.
14. Si fiii lui Amon vaz�nd ca au fugit Sirienii, au fugit si ei de la fata
lui Avesa, si au intrat �n cetate, si Ioav �ntorc�ndu-se de la fiii lui Amon a
venit �n Ierusalim.
15. Si vaz�nd Sirienii, ca au cazut �naintea lui Israil, s-au adunat �ntr-
un loc.
16. Si trimit�nd Adraazar a str�ns pe Sirienii cei de dincolo de r�ul
Halamac, si a venit si Elam si Sovac mai marele ostii lui Adraazar �naintea lor.
17. Si s-a spus lui David, si a adunat pe tot Israilul, si trec�nd Iordanul
a venit �n Elam, si r�nduindu-se Sirienii �mpotriva lui David, au dat razboi
asupra lui.
18. Si au fugit Sirienii de la fata lui Israil, si a zdrobit David din
Sirieni sapte sute de care si patruzeci de mii de calareti, si pe Sova mai marele
oastei lui l-a lovit, si a murit acolo.
19. Si vaz�nd toti �mparatii cei supusi lui Adraazar, ca a cazut �naintea
lui Israil, de buna voie au mers cu Israil si i-au slujit lui, si s-a temut Siria
a ajuta pe fiii lui Amon.

CAP. 11.
David si Urie.

Si a fost dupa un an ridic�ndu-se iarasi �mparatii, au trimis David pe Ioav si pe

slugile sale cu el si pe tot Israilul, si a batut pe fiii lui Amon, si a sezut
�mprejurul Ravotului, iar David a ramas �n Ierusalim.
2. Si a fost spre seara scul�ndu-se David din asternutul sau, umbla pe
foisorul casei �mparatesti, si a vazut din foisor pe o femeie scald�ndu-se si
femeia era la chip frumoasa foarte.
3. Si trimit�nd David a �ntrebat de femeie, si a zis: au nu este aceasta
Virsavia fata lui Eliav feciorul lui Urie Heteul?
4. Si a trimis David soli, si o a luat pe ea, si intr�nd la ea a dormit cu
ea, si dupa ce s-a curatit ea de necuratia ei, s-a �ntors la casa sa.
5. Si a luat �n p�ntece femeia, si trimit�nd a dat de stire lui David si a
zis: iata eu sunt grea.
6. Si a trimis David la Ioav zic�nd: trimite la mine pe Urie Heteul, si a
trimis Ioav pe Urie la David.
7. Si a venit Urie la �mparatul, si l-a �ntrebat David: �n pace este Ioav,
�n pace este poporul, si cum merge razboiul?
8. Si a zis David catre Urie du-te la casa ta, si spala picioarele tale,
si a iesit Urie din casa �mparatului, si i-a trimis lui m�ncare �mparateasca.
9. Si a dormit Urie la usa casei �mparatului cu toate slugile domnului
sau, si nu s-a dus la casa sa.
10. Si spusera lui David zic�nd: ca nu s-a dus Urie la casa sa, si a zis
David catre Urie: au nu vii tu din cale? Pentru ce nu te-ai dus la casa ta?
11. Si a zis Urie catre David: sicriul lui Israil si Iuda locuiesc �n
corturi, si domnul meu Ioav si slugile domnului meu pe fata pam�ntului tabarasc,
si eu sa intru �n casa mea sa man�nc si sa beau si sa dorm cu femeia mea? Cum, viu
este sufletul meu, de voi face cuv�ntul acesta.
12. Si a zis David catre Urie: ram�i aici �nca astazi si m�ine, te voi
trimite; si a stat Urie �n Ierusalim �n ziua aceea si a doua zi.
13. Si l-a chemat pe el David, si a m�ncat �naintea lui si a baut, si l-a
�ntrebat si a iesit seara sa doarma la asternutul sau cu slugile domnului lui, si
nu s-a dus la casa sa.
14. Si s-a facut dimineata, si a scris David carte lui Ioav, si o a trimis
prin m�na lui Urie.
15. Si a scris �n carte, zic�nd: pune pe Urie �naintea razboiului celui
tare, si va �ntoarceti de catre d�nsul, ca sa se raneasca, si sa moara.
16. Si a fost c�nd pazea Ioav cetatea, a pus pe Urie la locul unde stia ca
sunt ostasi mai tari.
17. Si au iesit ostasii cetatii si se bateau cu Ioav, si a cazut din popor
din slugile lui David, si a murit Urie Heteul.
18. Si a trimis Ioav sa �nstiinteze pe David de toate lucrurile razboiului,
ca sa le spuna �mparatului.
19. Si a poruncit solului, zic�nd: dupa ce vei sf�rsi toate cuvintele
razboiului, si le vei spune �mparatului.
20. Si va fi de se va aprinde m�nia �mparatului, si va zice tie: pentru ce
v-ati apropiat sa bateti cetatea? Au n-ati stiut, ca vor sageta de pe zid?
21. Cine a lovit pe Avimeleh feciorul lui Ierovaal fiul lui Nir? Au nu o
femeie a aruncat o bucata de piatra sa moara de pe zid peste el, si a murit �n
Tamasi? Pentru ca s-a apropiat de zid? Atunci sa zici: sluga ta Urie Heteul a
murit.
22. Si a mers solul lui Ioav al �mparatul �n Ierusalim, si s-a dus si a
spus lui David toate c�te i-a poruncit Ioav si toate �nt�mplarile razboiului.
23. Si s-a m�niat David pe Ioav, si a zis David catre sol: pentru ce v-ati
apropiat de cetate, ca sa va bateti? Au n-ati stiut ca va vor bate de pe zid?
24. Cine a lovit pe Avimeleh feciorul lui Ierovaal, au nu o femeie a
aruncat de pe zid peste el o bucata de piatra de moara, si a murit �n Tamasi?
Pentru ce v-ati apropiat de zid?
25. Si a zis solul catre David: pentru ca au fost mai tari dec�t noi
ostasii, si au iesit asupra noastra la c�mp, si i-am gonit pe ei p�na la poarta
cetatii.
26. Si au tras arcasii asupra slugilor tale de pe zid, si au murit din
slugile �mparatului, �nca si robul tau Urie Heteul a murit.
27. Si a zis David catre sol: aceasta sa spui lui Ioav, sa nu fie rau �ntru
ochii tai cuv�ntul acesta, ca uneori �ntr-acest chip, iar alte ori �ntr-alt chip
man�nca sabia, �ntareste razboiul �mpotriva cetatii, si o surpa si o supune pe ea.
28. Si auzind femeia lui Urie, ca a murit Urie barbatul ei, a pl�ns pentru
barbatul ei.
29. Si trec�nd jalea, a trimis David si o a adus pe ea �n casa sa, si i s-a
facut femeie, si i s-a nascut lui fiu, si rau s-a aratat �n ochii Domnului aceea
ce a facut David.

CAP. 12.
Natan mustra pe David.

Si a trimis domnul pe Natan proorocul la David, si a intrat la el, si a zis lui:

hotaraste-mi judecata aceasta: doi oameni erau �ntr-o cetate, unul bogat si altul
sarac.
2. Si cel bogat avea turme si cirezi multe foarte;
3. Iar cel sarac n-avea nimic, fara numai o mielusea mica, care o
cumparase, si o a tinut si o a hranit si o a crescut �mpreuna cu sine si �mpreuna
cu fiii sai, din p�inea lui m�nca si din paharul lui bea si �n s�nul lui dormea,
si era lui ca o fiica.
4. Si venind un calator la omul cel bogat, nu s-a �ndurat sa ia din
turmele sale si din cirezile sale, ca sa gateasca strainului, care venise la el,
si a luat mieluseaua omului celui sarac, si o a gatit omului care venise la el.
5. Si s-a m�niat David cu iutime foarte pe omul acela, si a zis David
catre Natan: viu este Domnul, ca vinovat mortii este omul, care a facut aceasta.
6. Si mieluseaua o va plati �nseptit, pentru ca a facut aceasta, si pentru
ca nu i-a fost mila.
7. Si a zis Natan catre David: tu esti omul care ai facut asa! Acestea
zice Domnul Dumnezeul lui Israil: eu sunt cel ce te-am uns pe tine �mparat peste
Israil, si eu sunt cel ce te-am m�ntuit din m�na lui Saul.
8. Si am dat tie casa Domnului tau si femeile Domnului tau �n s�ntul tau,
si am dat tie casa lui Israil si a lui Iuda, si de sunt acestea putin, voi adauga
tie la acestea.
9. Pentru ce ai dispretuit cuv�ntul Domnului, ca sa faci rau �n ochii lui?
Pe Urie Heteul l-ai omor�t cu sabia, si pe femeia lui o ai luat tie femeie, si pe
el l-ai ucis cu sabia fiilor lui Amon.
10. Si acum nu se va departa sabia din casa ta �n veac, pentru ca m-ai
defaimat pe mine, si ai luat pe femeia lui Urie Heteul, ca sa-ti fie tie femeie.
11. Acestea zice Domnul: iata eu ridic rele asupra ta din casa ta, si voi
lua pe femeile tale �naintea ochilor tai, si le voi da aproapelui tau, si se va
culca cu femeile tale la lumina zilei.
12. Ca tu ai facut �ntru ascuns, iar eu voi face cuv�ntul acesta �naintea
a tot Israilul, si la lumina zilei.
13. Si a zis David lui Natan: pacatuit-am Domnului, iar Natan a zis catre
David: si Domnul au iertat pacatul tau, nu vei muri.
14. Iar pentru ca ai �ntar�tat prea mult pe vrajmasii Domnului cu fapta
aceasta, si fiul tau care s-a nascut tie va muri negresit.
15. Si s-a dus Natan �n casa sa, si a lovit Domnul pe pruncul, care l-a
nascut lui David femeia lui Urie, si s-a bolnavit.
16. Si s-a rugat David lui Dumnezeu pentru prunc, si a postit David aspru,
si intr�nd a ramas si a dormit pe pam�nt.
17. Si au venit la el batr�nii casei lui sa-l scoale pe el de la pam�nt, ci
n-a vrut, nici a m�ncat cu ei p�ine.
18. Si a fost �n ziua a saptea a murit pruncul, si s-au temut slugile lui
David sa-i spuna, ca a murit pruncul, ca au zis: iata c�nd traia �nca pruncul am
grait catre el, si n-a ascultat glasul nostru, si c�t mai rau �i va face c�nd �i
vom spune ca a murit pruncul.
19. Si a vazut David ca slugile sale soptesc, si a �nteles ca a murit
pruncul, si a zis David catre slugile sale: a murit pruncul? Iar ei au spus: a
murit.
20. Si scul�ndu-se David de pe pam�nt s-a spalat si s-a uns, si si-a
schimbat hainele sale, si intr�nd �n casa lui Dumnezeu s-a �nchinat lui, si a
intrat �n casa sa, si a cerut p�ine sa man�nce, si pun�ndu-i lui p�ine a m�ncat.
21. Si au zis slugile lui catre el: ce este aceasta, ce ai facut pentru
prunc? Ca p�na traia �nca pruncul, pl�ngeai si posteai si privegheai, iar dupa ce
a murit pruncul, te-ai sculat, si ai m�ncat p�ine si ai baut.
22. Si a zis David: p�na c�nd traia pruncul am ajunat si am pl�ns, ca am
zis: cine stie de ma va milui Domnul, si va trai pruncul?
 23. Si acum a murit, pentru ce dar sa ajun, au doar mai putea-l-voi
�ntoarce pe el? eu voi merge la el, iar el mai mult nu se va �ntoarce la mine.
24. Si a m�ng�iat David pe Virsavia femeia sa, si a intrat la ea, si a
dormit cu ea, si a zamislit, si a nascut fiu si a chemat numele lui Solomon, si
Domnul l-au iubit pe el.
25. Si a trimis prin m�na lui Natan proorocul, si a chemat numele lui
Ieddedi, �n cuv�ntul Domnului.
26. Iar Ioav a dat razboi �n Ravat asupra fiilor lui Amon, si a luat
cetatea �mparatiei.
27. Si a trimis Ioav vestitori la David, si a zis: dat-am razboi �n Ravat,
si am luat cetatea apelor.
28. Si acum aduna ramasitele poporului, si tabaraste asupra cetatii, si mai
�nainte o ia, ca sa nu iau eu mai �nainte cetatea, si sa se cheme numele meu peste
ea.
29. Si a adunat David tot poporul, si a mers �n Ravat, si a dat razboi
asupra ei, si o a luat.
30. Si a luat cununa �mparatului lor de pe capul lui, care cumpanea un
talant de aur si de pietre scumpe, si a fost pusa pe capul lui David, si a luat
din cetate prazi multe foarte.
31. Si pe poporul cel dintru ea l-a scos afara, si l-a pus la ferastrau si
la dintii cei de fier si la cutitele cele de fier, si i-a ars pe ei cu
caramidarie, si asa a facut tuturor cetatilor fiilor lui Amon, si s-a �ntors David
si tot Israilul �n Ierusalim.

CAP. 13.
Amon ucis de slugile lui Avesalom.

Si a fost dupa aceasta, si Avesalom fiul lui David avea o sora frumoasa la chip
foarte, si numele ei era Tamar, si o a iubit pe ea Amnon fiul lui David.
2. Si se chinuia Amnon, c�t s-a bolnavit pentru Tamar sora sa, caci era ea
fecioara, si greu era �ntru ochii lui Amnon a face ei ceva.
3. Si avea Amnon un prieten, si numele lui era Ionadav fiul lui Samaa
frate lui David, si Ionadav era om �ntelept foarte.
4. Si a zis lui: ce-ti este de slabesti asa din zi �n zi fiule al
�mparatului, spune mie. Si a zis Amnon lui: pe Tamar sora lui Avesalom fratele meu
o iubesc.
5. Iar Ionadav a zis lui: culca-te pe patul tau, si te fa bolnav, si va
intra tatal tau sa te vada, si sa zici catre el: sa vie Tamar sora mea, si sa-mi
dea de m�ncare, si sa faca �naintea ochilor mei bucate, ca sa vad, si sa man�nc
din m�inile ei.
6. Si culc�ndu-se Amnon a bolit, si a intrat �mparatul sa-l vada, si a zis
Amnon catre �mparatul: sa vie Tamar sora mea, si sa faca �naintea ochilor mei doi
colacei, si voi m�nca din m�inile sale.
7. Si a trimis David la Tamar acasa, zic�nd: mergi �n casa fratelui tau
Amnon, si fa lui de m�ncare.
8. Si a mers Tamar �n casa lui Amnon fratele sau, si el era culcat; si a
luat faina si a fram�ntat, si a facut �naintea ochilor lui colacei si i-a copt.
9. Si lu�nd tigaia �n care i-a facut, a pus �naintea lui, iar el n-a vrut
sa man�nce, si a zis Amnon: scoateti pe toti de la mine, si a scos pe tot omul de
la el, si a zis Amnon catre Tamar.
10. Adu-mi �nauntru �n camara m�ncarea, si voi m�nca din m�na ta, si a luat
Tamar colaceii care-i facuse, si i-a dus �nauntru la Amnon fratele sau la
asternut.
11. Si i-a dat sa man�nce, iar el apuc�nd-o, a zis catre ea: vino de te
culca cu mine sora mea.
12. Iar ea a zis catre el: nu fratele meu, sa nu ma smeresti, ca nu se va
face asa �n Israil, sa nu faci nebunia aceasta.
13. Si eu cum voi purta ocara mea? si tu vei fi ca unul dintre cei fara de
minte �n Israil, si acum graieste dar catre �mparatul, ca nu ma va opri de catre
tine.
14. Si n-a vrut Amnon sa asculte cuv�ntul ei, si o a biruit pe ea, si o a
smerit, si s-a culcat cu ea.
15. Si o a ur�t pe ea Amnon ura foarte mare, ca mai mare era ura cu care o
a ur�t pe ea, dec�t dragostea cu care o a iubit pe ea, si a zis ei Amnon: scoala-
te si te du.
16. Si a zis Tamar lui: nu frate! Ca mai mare este raul cel de apoi dec�t
cel dintai care l-ai facut cu mine, ca sa ma scoti afara pe mine, si n-a vrut
Amnon sa asculte de cuv�ntul ei.
17. Si chem�nd pe sluga sa, care era ispravnic peste casa lui, a zis catre
el: scoate pe aceasta afara de la mine si �nchide usa dupa ea.
18. Si ea era �mbracata cu haina pestrita, ca asa se �mbracau fetele
�mparatului cele fecioare cu �mbracamintele lor, si o a scos pe ea sluga lui
afara, si a �nchis usa dupa ea.
19. Si lu�nd Tamar cenusa, a pus pe capul sau, si haina sa cea pestrita cu
care era �mbracata, o a rupt, si pun�ndu-si m�inile sale peste capul sau, mergea
si striga.
20. Si a zis catre ea Avesalom fratele ei: au doar Amnon fratele tau a
umblat cu tine? Ci acum sora mea taci, ca fratele tau este, nu pune �ntru inima
ta, ca sa graiesti cuv�ntul acesta. Si a sezut Tamar parasita �n casa lui
Avesaalom fratele sau.
21. Si a auzit �mparatul David toate acestea, si s-a m�niat foarte, si n-a
vrut sa strice inima lui Amnon fiul sau, ca-l iubea pe el pentru ca el era cel
�nt�i nascut al lui.
22. Si n-a grait Avesalom cu Amnon nici rau nici bine, ca ur�se Avesalom pe
Amnon, pentru ca a smerit pe Tamar sora lui.
23. Si a fost dupa doi ani de zile, pe vremea tunsului la Avesalom �n
Velasor, care se tine de Efraim, a chemat Avesalom pe toti fiii �mparatului.
24. Si a venit Avesalom la �mparatul, si a zis: iata tundere la robul tau,
sa mearga dar �mparatul si slugile lui cu robul tau.
25. Si a zis �mparatul catre Avesalom: nu fiul meu, sa nu mergem noi toti
si sa te �ngreunam, si l-a silit pe el; iar el n-a vrut sa mearga, ci l-a
binecuv�ntat pe el.
26. Si a zis Avesalom catre el: daca nu, sa mearga cu noi Amnon fratele
meu, si �mparatul i-a zis lui: pentru ce sa mearga cu tine?
27. Si a staruit el la Avesalom, si a slobozit pe Amnon si pe toti fiii
�mparatului cu el, si a facut Avesalom ospat, ca un ospat �mparatesc.
28. Si a poruncit Avesalom slugilor sale zic�nd: vedeti daca se va veseli
inima lui Amnon de vin, si voi zice catre voi: bateti pe Amnon si-l omor�ti, sa nu
va temeti ca eu va poruncesc voua, �mbarbatati-va si fiti viteji.
29. Si slugile lui Avesalom au facut lui Amnon precum le-a poruncit lor
Avesalom; si scul�ndu-se toti fiii �mparatului au sezut fiecare pe muscoiul sau,
si au fugit.
30. Si a fost �nca fiind ei pe cale, a venit veste la David, zic�nd: batut-
a Avesalom pe toti fiii �mparatului, si nici unul din ei n-a ramas.
31. Si scul�ndu-se �mparatul si-a rupt hainele sale, si s-a culcat pe
pam�nt si toate slugile lui, care stau �mprejurul lui si-au rupt hainele lor.
32. Si raspunz�nd Ionadav fiul lui Samaa fratele lui David a zis: sa nu
g�ndeasca domnul meu �mparatul, ca pe toti pruncii fiii �mparatului i-au omor�t,
ca numai Amnon singur a murit, ca Avesalom �si pusese �n g�nd din ziua �n care a
smerit pe Tamar sora lui.
33. Si acum sa nu puna Domnul meu �mparatul �n inima sa cuv�ntul acesta,
zic�nd: toti fiii �mparatului au murit, ca numai Amnon singur a murit.
34. Si Avesalom a fugit. Iar sluga cea de streaja a ridicat ochii sai, si a
vazut, si iata popor mult venea pe cale �n sir pe coasta muntelui la pogor�s, si
merg�nd strajerul a spus �mparatului, si a zis: am vazut oameni pe calea dinspre
Oran din partea muntelui.
 35. Si a zis Ionadav catre �mparatul: iata fiii �mparatului vin, dupa
cuv�ntul robului tau, asa s-a facut.
36. Si a fost dupa ce au sf�rsit a grai, iata fiii �mparatului au sosit, si
ridic�nd glasul lor au pl�ns; �nca si �mparatul si toate slugile lui au pl�ns
pl�ngere mare foarte.
37. Iar Avesalom a fugit, si s-a dus la Tolmi feciorul lui Emiud �mparatul
Ghedsurei �n pam�ntul Hamaahad, si a pl�ns �mparatul David pentru fiul sau �n
toate zilele.
38. Si Avesalom fugind s-a dus �n Ghedsur, si a fost acolo trei ani.
39. Si a �ncetat �mparatul David a goni pe Avesalom, ca se m�ng�iase pentru
Amnon caci a murit.

CAP. 14.
Iertarea lui Avesalom.

Si cunosc�nd Ioav fiul lui Saruia, ca inima �mparatului s-a �ntors spre Avesalom,
2. A trimis Ioav �n Tecoe, si a luat de acolo pe o femeie �nteleapta, si a
zis catre ea: pl�ngi si te �mbraca cu haine de jale, si nu te unge cu untdelemn,
si fii ca si o femeie care jeleste pe mort �n multe zile.
3. Si sa mergi la �mparatul si sa graiesti catre d�nsul acestea, si Ioav
i-a spus cuvintele ce avea sa zica.
4. Si venind femeia Tecoiteana la �mparatul a cazut pe fata sa la pam�nt,
si s-a �nchinat lui, si a zis: ajutor �mparate, ajutor.
5. Si a zis catre ea �mparatul: ce este tie? Iar ea a zis: femeie vaduva
sunt eu, si a murit barbatul meu.
6. Si avea roaba ta doi feciori, si s-au sfadit am�ndoi �n tarina, si n-a
fost cine sa-i desparta, si a lovit unul pe celalalt frate al sau, si l-a omor�t.
7. Si iata s-a sculat toata casa asupra roabei tale, si a zis: da pe cel
ce a lovit pe fratele sau, si-l vom omor� pe el pentru viata fratelui sau, si pe
care l-a omor�t, si vom pierde si pe mosneanul vostru; si vor stinge focul meu
care a ramas, ca sa nu aiba barbatul meu urmas si nume pe fata pam�ntului.
8. Si a zis �mparatul catre femeie: mergi sanatoasa la casa ta, si eu voi
porunci pentru tine.
9. Si a zis femeia Tecoiteana catre �mparatul: asupra mea doamne �mparate
al meu sa fie faradelegea, si asupra casei tatalui meu, iar �mparatul si scaunul
lui sa fie nevinovat.
10. Si a zis �mparatul: cine este cel ce graieste �mpotriva ta? Sa-l aduci
la mine, si nu va mai adauga a se atinge de tine.
11. Si a zis femeia: aduca-si aminte dar �mparatul de Domnul Dumnezeul sau,
c�nd se va aduna rudenia de s�nge sa strige, si sa nu piarda pe fiul meu, si a zis
�mparatul: viu este Domnul, de va cadea din parul fiului tau pe pam�nt.
12. Si a zis femeia: sa graiasca dar roaba ta catre domnul meu �mparatul
cuv�nt, si a zis, graieste.
13. Si a zis femeia: pentru ce ai socotit aceasta asupra poporului lui
Dumnezeu, si pentru ce a grait �mparatului cuv�ntul acesta, ca sa se faca greseala
de a nu �ntoarce �mparatul pe cel gonit?
14. Ca cu moarte vom muri, si ca apa se va varsa pe pam�nt care nu se va
aduna; si nu va lua Dumnezeu suflet, nici va socoti sa scoata de la el pe cel
gonit.
15. Si acum am venit a grai catre �mparatul domnul meu cuv�ntul acesta, ca
ma va vedea poporul. Si roaba ta a zis: sa graiesc dar catre domnul meu �mparatul,
ca doar va face �mparatul cuv�ntul roabei sale.
16. Ca va asculta �mparatul; m�ntuiasca pe roaba sa din m�na omului celui
ce cauta sa ma piarda pe mine si pe fiul meu din mostenirea lui Dumnezeu.
17. Si a grait �ntru sine roaba ta: cuv�ntul domnului meu �mparatului va
fi spre m�ng�iere, ca, ca �ngerul lui Dumnezeu, asa este domnul meu �mparatul a
auzi binele si raul, si Domnul Dumnezeul tau va fi cu tine.
18. Si raspunz�nd �mparatul a zis catre femeie: sa n-ascunzi de catre mine
cuv�ntul de care eu te voi �ntreba, si a zis femeia: graiasca domnul meu
�mparatul.
19. Si a zis �mparatul: au nu m�na lui Ioav este cu tine �n toate acestea?
Si a zis femeia catre �mparatul: viu este sufletul tau doamne al meu �mparate, de
ma abate la dreapta sau la st�nga �ntru toate c�te a grait domnul meu �mparatul;
robul tau Ioav el mi-a poruncit mie si el a pus �n gura roabei tale toate
cuvintele acestea.
20. Robul tau Ioav a facut ca sa �nvelesc asa cuv�ntul acesta, si domnul
meu �mparatul �ntelept este ca �ntelepciunea �ngerului lui Dumnezeu a cunoaste
toate cele de pe pam�nt.
21. Si a zis �mparatul catre Ioav: iata am facut tie dupa cuv�ntul tau
acesta, mergi �ntoarce pe fiul meu Avesalom.
22. Si caz�nd Ioav cu fata sa pe pam�nt s-a �nchinat si a binecuv�ntat pe
�mparatul, si a zis Ioav: astazi a cunoscut robul tau, ca am aflat har �ntru
ochii tai doamne el meu �mparate! Ca a facut domnul meu �mparatul cuv�ntul robului
sau.
23. Si scul�ndu-se Ioav s-a dus �n Ghedsur, si a adus pe Avesalom �n
Ierusalim.
24. Si a zis �mparatul: sa se �ntoarca �n casa sa, iar fata mea sa nu o
vada; si s-a �ntors Avesalom �n casa sa, si fata �mparatului nu o a vazut.
25. Si ca Avesalom nu era om frumos �n tot Israilul laudat foarte, din
talpele picioarelor si p�na �n crestetul lui nu avea nici o meteahna.
26. Si c�nd tundea el capul sau, ca se tundea �n fiecare an pentru ca el
�ngreuia, si tunz�ndu-se el cumpanea parul capului lui doua sute de sicli cu
siclul cel �mparatesc.
27. Si s-a nascut lui Avesalom trei feciori si o fata, si numele ei era
Tamar, aceasta era femeie frumoasa foarte, si a fost femeie lui Rovoam feciorul
lui Solomon, si a nascut lui pe Avie.
28. Si a sezut Avesalom �n Ierusalim doi ani de zile, si fata �mparatului
nu o a vazut.
29. Si a chemat Avesalom pe Ioav ca sa-l trimita pe el la �mparatul, si n-a
vrut sa vie la el, si a trimis a doua oara la el, si n-a vrut sa vie.
30. Si a zis Avesalom catre slugile sale: vedeti �n tarina partea lui Ioav
cea lipita de a mea, unde are el orz, mergeti si o aprindeti cu foc, si au ars
slugile lui Avesalom holda lui Ioav cu foc.
31. Si au mers robii lui Ioav la el rup�ndu-si hainele lor, si au zis: ars-
au slugile lui Avesalom holda cu foc, si scul�ndu-se Ioav a venit la Avesalom
acasa, si a zis catre el: pentru ce au ars slugile tale holda mea cu foc?
32. Si a zis Avesalom catre Ioav: iata am trimis la tine, zic�nd: vino aici
si te voi trimite la �mparatul, graind: pentru ce am venit din Ghedsur? Bine era
mie sa fiu acolo, si acum iata fata �mparatului n-am vazut, iar de este �ntru
mine nedreptate omoara-ma.
33. Si a intrat Ioav la �mparatul, si i-a spus lui, si a chemat pe
Avesalom, si a intrat la �mparatul si s-a �nchinat lui si a cazut cu fata sa pe
pam�nt �naintea fetei �mparatului, si a sarutat �mparatul pe Avesalom.

CAP. 15.
Fuga lui David dinaintea lui Avesalom.

Si a fost dupa aceasta, si-a facut luisi Avesalom care si calareti, si cincizeci
de barbati care mergeau �naintea lui.
2. Si a m�necat Avesalom, si a statut �n latura drumului portii, si a fost
c�nd venea la �mparatul la judecata vreun om, care avea judecata, striga catre el
Avesalom, si zicea lui: din care cetate esti tu? Si zicea omul, dintr-una din
semintiile lui Israil robul tau.
3. Si zicea catre el Avesalom: iata cuvintele tale sunt bune si drepte, ci
nu este la �mparatul nimeni sa te asculte?
4. Si a zis Avesalom: cine ma va pune pe mine judecator pe pam�nt, ca sa
vie la mine tot omul, care va avea pricire si judecata, eu voi face lui dreptate!
5. Si ori c�nd se apropia vreun om de d�nsul si se �nchina lui, el
�ntindea m�na sa, si-l apuca pe el si-l saruta.
6. Si a facut astfel Avesalom tuturor Israilitenilor, care veneau pentru
judecata la �mparatul, si Avesalom c�stiga inima barbatilor lui Israil.
7. Si a fost dupa patruzeci de ani, a zis Avesalom catre tatal sau: sa ma
duc sa plinesc fagaduinta mea, care am fagaduit Domnului �n Hevron.
8. Ca fagaduinta a facut robul tau c�nd locuia �n Ghedsur �n Siria,
zic�nd: daca vreo data ma va �ntoarce Domnul �n Ierusalim, voi aduce jertfa
Domnului.
9. Si a zis lui �mparatul: mergi �n pace, si scul�ndu-se a mers �n Hevron.
10. Si a trimis Avesalom iscoade la toate semintiile lui Israil, zic�nd:
c�nd veti asculta glasul cornului, veti zice: facutu-s-a �mparat Avesalom �n
Hevron.
11. Si cu Avesalom cu mers doua sute de barbati alesi din Ierusalim, si au
mers �n prostia lor si n-au stiut nimic.
12. Si pe c�nd aducea el jertfele, a trimis Avesalom si a chemat pe Ahiofel
Golanitul sfetnicul lui David din cetatea sa Golan. Si s-a facut legatura
puternica, si mult popor mergea cu Avesalom.
13. Si a venit vestitor lui David zic�nd: inima barbatilor lui Israil s-a
�ndreptat spre Avesalom.
14. Si a zis David tuturor slugilor sale, care erau cu el �n Ierusalim:
sculati-va si sa fugim, ca nu este noua m�ntuire de catre fata lui Avesalom,
grabiti a merge ca sa nu grabeasca el si sa ne prinda pe noi, si sa aduca rau
asupra noastra, si sa loveasca cetatea cu ascutisul sabiei.
15. Si au zis slugile �mparatului catre �mparatul: la toate c�te va alege
domnul nostru �mparatul, gata slugile tale.
16. Si a iesit �mparatul si toata casa lui pedestri dupa d�nsul, si a lasat
�mparatul zece femei tiitoare ale sale, ca sa pazeasca casa.
17. Si a iesit �mparatul si toate slugile lui pedestri, si a statut departe
de casa.
18. Si toti slujitorii mergeau l�nga d�nsul si toti Heretii si toti Feletii
si toti Gheteii, sase sute de oameni care au venit pedestri din Ghet, si mergeau
�naintea �mparatului.
19. Si a zis �mparatul catre Eti Gheteul, pentru ce mergi tu cu noi?
�ntoarce-te si locuieste cu �mparatul, ca strain esti tu, si ce ai venit aici din
locul tau?
20. Ieri ai venit si astazi sili-te-voi sa mergi cu noi? Si eu merg unde
voi putea; mergi si te �ntoarce, si �ntoarce pe fratii tai cu tine, si Domnul va
face cu tine mila si adevar.
21. Si a raspuns Eti �mparatului, si a zis: viu este Domnul, si viu este
domnul meu �mparatul, ca �n locul unde va fi domnul meu �mparatul, ori �n moarte,
ori �n viata, acolo va fi robul tau.
22. Si a zis �mparatul catre Eti: vino si mergi cu mine, si a mers Eti
Gheteul cu �mparatul si toate slugile si toata gloata ce era cu d�nsul.
23. Si toata tara pl�ngea cu glas mare, si tot poporul mergea pe p�r�ul
Chedrilor, si tot poporul si �mparatul mergea pe drumul catre pustie.
24. Si iata si Sadoc preotul si toti Levitii cu el ridicara sicriul legii
Domnului din Vetar, si au oprit sicriul legii Domnului Dumnezeu, iar Aviatar a
statut l�nga el p�na ce a iesit tot poporul din cetate.
25. Si a zis �mparatul catre Sadoc: �ntoarce sicriul lui Dumnezeu �n
cetate, ca de voi afla har �n ochii Domnului ma va �ntoarce, si-mi va arata mie pe
el si frumusetea lui.
26. Iar de va zice asa: nu te voiesc, eu sunt de fata sa faca mie dupa cum
este bine �ntru ochii sai.
27. Si a zis �mparatul lui Sadoc preotul: vedeti, �ntoarce-te �n cetate cu
pace, si Ahimaas fiul tau si Ionatan fiul lui Aviatar am�ndoi fiii vostri cu voi.
28. Vedeti, eu voi ram�ne �n laturile pustiei, p�na va veni sol de la voi,
sa-mi spuna mie.
29. Si a �ntors Sadov si Aviatar sicriul lui Dumnezeu �n Ierusalim, si a
sezut acolo.
30. Iar David se suia pe coasta muntelui maslinilor, se suia pl�ng�nd si cu
capul acoperit, si mergea descult si tot poporul cel cu el, fiecare cu capul
descoperit, se suia �nainte pl�ng�nd.
31. Si s-a spus lui David, zic�nd: si Ahitofel este �ntru cei uniti cu
Avesalom, si a zis David: Dumnezeul meu, risipeste sfatul lui Ahitofel.
32. Si a ajuns David �n v�rf unde s-a �nchinat acolo lui Dumnezeu, si iata
a iesit �naintea lui Husi prietenul cel mai ales al lui David, av�nd haina sa
rupta si pam�nt pe capul sau.
33. Si a zis David lui: de vei merge cu mine, vei fi mie sarcina;
34. Iar de te vei �ntoarce �n cetate, si vei zice lui Avesalom: trecut-au
fratii tai cu �mparatul; dupa mine a trecut tatal tau, si acum sluga ta sunt eu
�mparate, lasa-ma sa traiesc; sluga tatalui tau am fost atunci, iar acum sunt
robul tau, si vei risipi sfatul lui Ahitofel.
35. Si iata acolo cu tine sunt Sadoc si Aviatar preotii, si tot cuv�ntul
care-l vei auzi din gura �mparatului, �l vei spune lui Sadoc si lui Aviatar
preotii.
36. Iata acolo cu ei doi fii ai lor: Ahimaas fiul lui Sadoc si Ionatan fiu
lui Aviatar, si veti trimite prin ei la mine tot cuv�ntul, ce veti auzi.
37. Si a intrat Husi prietenul lui David �n cetate, si Avesalom atunci
intra �n Ierusalim.

CAP. 16.
David ocar�t de Semei.

Iar David trecuse putin de v�rful muntelui, si iata Siva sluga lui Memfivoste a
iesit �naintea lui, si o pereche de asini �ncarcati, si pe ei doua sute de p�ini
si ifi de smochine, si o suta de finice si un foale cu vin.
2. Si a zis �mparatul catre Siva: ce sunt acestia? Si a raspuns Siva:
asinii casei �mparatului ca sa sezi pe ei; iar p�inile si finicele ca sa man�nce
slujitorii, si vinul ca sa bea cei ce au slabit �n pustie.
3. Si a zis �mparatul: si unde este fiul domnului tau? Si a zis Siva catre
�mparatul: iata sade �n Ierusalim, ca a zis: astazi vor �ntoarce mie toata casa
lui Israil �mparatia tatalui meu.
4. Si a zis �mparatul catre Siva: iata toate c�te sunt ale lui Memfivoste
ale tale sa fie, si a zis Siva �nchin�ndu-se: sa aflu har �ntru ochii tai doamne
al meu �mparate!
5. Si a venit �mparatul David p�na la Vaurim, si iata iesea de acolo un om
din rudenia casei lui Saul, si numele lui era Semei, feciorul lui Ghira a iesit
merg�nd si blestem�nd.
6. Si arunca cu pietre asupra lui David si asupra tuturor slugilor
�mparatului David, si era tot poporul si toti cei tari de-a dreapta si de-a st�nga
�mparatului.
7. Si asa a zis Semei c�nd blestema pe el: iesi, iesi barbatul s�ngiurilor
si barbat faradelege.
8. �ntors-au asupra ta Domnul tot s�ngele casei lui Saul, pentru ca te-ai
facut �mparat �n locul lui, si iata a dat Domnul �mparatia �n m�na lui Avesalom
fiul tau; iar tu �n rautatea ta, ca barbatul s�ngiurilor esti tu.
9. Si a zis Avesa fiul Saruiei catre �mparatul: pentru ce blesteama acel
c�ine mort pe domnul meu �mparatul? Trece-voi si voi taia capul lui.
10. Si a zis �mparatul catre Avesa: ce este mie si voua fiii Saruiei?
Lasati-l pe el sa blesteme asa, ca Domnul au zis lui, sa blesteme pe David; si
cine va zice pentru ce faci asa?
11. Si a zis David catre Avesa si catre toate slugile sale: iata fiul meu
cel ce a iesit din p�ntecele meu, cauta sufletul meu; cu c�t mai v�rtos acum fiul
lui Iemnii; lasati-l pe el sa blesteme, ca Domnul au zis lui.
 12. Ca doar va vedea Domnul smerenia mea, si va �ntoarce mie bine pentru
blestemul lui �n ziua de astazi.
13. Si a mers David cu toti barbatii lui pe cale, si Semei mergea pe
coastele muntelui alaturea cu el, merg�nd si blestem�nd si arunc�nd cu pietre
asupra lui si cu tar�na �mprosca.
14. Si a venit �mparatul si tot poporul cel cu el ostenit, si rasuflata
acolo.
15. Iar Avesalom si tot barbatul lui Israil au intrat �n Ierusalim, si
Ahitofel cu el.
16. Si a fost c�nd a venit Husi prietenul cel bun al lui David la Avesalom,
si a zis Husi catre Avesalom: traiasca �mparatul!
17. Si a zis Avesalom catre Husi: asa mila ai de prietenul tau? Pentru ce
nu te-ai dus cu prietenul tau?
18. Si a zis Husi catre Avesalom: nu! Ci dupa acela pe care l-au ales
Domnul si poporul acesta si tot barbatul lui Israil, al lui voi fi si cu el voi
sedea.
19. Si apoi cui voi sluji? Au nu fiului lui? Precum am slujit �naintea
tatalui tau, asa voi fi �naintea ta.
20. Si a zis Avesalom catre Ahitofel: dati-mi sfat ce vom face.
21. Si a zis Ahitofel catre Avesalom: intra la tiitoarele tatalui tau pe
care le-a lasat sa pazeasca casa lui, si va auzi tot Israilul ca ai rusinat pe
tatal tau, si se vor �ntari m�inile tuturor celor ce sunt cu tine.
22. Si a �ntins cort lui Avesalom la foisor, si a intrat Avesalom la
tiitoarele tatalui sau �naintea ochilor a tot Israilul.
23. Si sfatul lui Ahitofel, care-l da el �n zilele cele dintai ca si cum
cineva ar fi �ntrebat cuv�ntul lui Dumnezeu, asa tot sfatul lui Ahitofel, si la
David si la Avesalom.

CAP. 17.
Sfatul lui Ahitofel si moartea lui.

Si a zis Ahitofel catre Avesalom: alege-voi mie douasprezece mii de barbati, si ma

voi scula si voi goni pe David �ntr-aceasta noapte.
2. Si voi veni asupra lui, si el fiind ostenit si cu puteri slabe, voi
speria pe el, si va fugi tot poporul cel cu el, si voi bate pe �mparatul singur.
3. Si voi �ntoarce pe tot poporul la tine, precum se �ntoarce mireasa
catre barbatul sau, ca numai sufletul unui om cauti tu, si la tot poporul va fi
pace.
4. Si s-a parut drept cuv�ntul acesta �ntru ochii lui Avesalom si �ntru
ochii tuturor batr�nilor lui Israil.
5. Si a zis Avesalom: chemati si pe Husi al lui Arahi, si vom auzi ce zice
si el.
6. Si a intrat Husi la Avesalom, si a grait Avesalom catre d�nsul zic�nd:
cuv�ntul acesta a grait Ahitofel, face-vom dupa cuv�ntul lui?
7. Si a zis Husi catre Avesalom: nu este bun sfatul acesta, care l-a dat
Ahitofel de astadata.
8. Si a zis Husi: tu stii pe tatal tau si pe toti barbatii lui, ca sunt
tari foarte si sunt amar�ti cu sufletul �n tarina, si ca o scroafa salbatica �n
c�mp, si tatal tau este barbat razboinic, si nu va lasa sa odihneasca poporul.
9. Ca iata el acum este ascuns �n vreun munte s-au �n vreun loc, si va fi
c�nd va cadea peste ei la �nceput, si se va auzi, vestea, se va zice: s-a �ntins
poporul lui Avesalom
10. Fie chiar cel mai viteaz a carui inima este ca inima leului, se va topi
de frica, ca stie tot Israilul ca tatal tau este tare, si viteji toti cei ce sunt
cu el.
11. Asa �ti dau eu sfat, ca sa aduni la tine tot Israilul de la Dan p�na la
Virsavee, ca nisipul marii de mult, si tu �nsuti sa mergi �n mijlocul lor.
12. Si vom merge asupra lui ori �n ce loc �l vom afla, si vom tabar� asupra
lui cum cade roua pe pam�nt, si nu vom lasa din el si din toti barbatii cei ce
sunt cu el, nici unul.
13. Si de se va trage �n vreo cetate, va pune tot Israilul funii peste
cetatea aceea, si o vom trage p�na �n p�r�u, c�t nu va ram�ne acolo nici piatra.
14. Si a zis Aveslom si tot Israilul: mai bun este sfatul lui Husi al lui
Arahil, dec�t sfatul lui Ahitofel, si Domnul au poruncit sa risipeasca sfatul cel
bun al lui Ahitofel, ca sa aduca Domnul peste Avesalom toate relele.
15. Si a zis Husi lui Arahi catre Sadoc si catre Aviatar preotii: asa si
asa a sfatuit Ahitofel pe Avesalom si pe batr�nii lui Israil, si asa si asa am
sfatuit eu.
16. Si acum trimiteti degraba si dati stire lui David zic�nd: sa nu ram�i
la noapte �n c�mpiile pustiei; ci grabeste si treci, ca nu cumva sa prinda pe
�mparatul si pe tot poporul cel cu el.
17. Iar Ionatan si Ahimaas stau la f�nt�na lui Roghil, si a mers slujnica
si le-a spus lor; iar ei au mers si au spus �mparatului David, ca nu se putea ivi
sa intre �n cetate.
18. Si i-a vazut pe ei o sluga, si a spus lui Avesalom, si s-au dus am�ndoi
cur�nd si au intrat �n casa unui om �n Vaurimi, si era la el o groapa �n curte, si
s-au pogor�t acolo.
19. Si a luat femeia si a �ntins acoperam�nt peste gura gropii, si usca pe
el uruiala, si nu s-a stiut nimic.
20. Si au venit slugele lui Avesalom la femeie acasa si au zis: unde este
Ahimaas si Ionatan? Si le-a zis lor femeia: Trecura si putina apa cerura si n-au
aflat, si s-au �ntors �n Ierusalim.
21. Si a fost dupa ce s-au dus, ei au iesit din groapa si s-au dus si au
spus �mparatului David, si au zis lui: sculati-va si treceti cur�nd apa, ca
acestea a sfatuit Ahitofel asupra voastra.
22. Si s-a sculat David si tot poporul cel cu el, si au trecut Iordanul
p�na la revarsatul zorilor, neram�n�nd nici unul care sa nu fi trecut Iordanul.
23. Iar Ahitofel vaz�nd, ca nu s-a urmat sfatul lui, a pus seaua pe asina
sa si s-a sculat, si s-a dus la casa sa si s-a sp�nzurat si a murit, si s-a
�ngropat �n morm�ntul tatalui sau.
24. Si David a trecut �n Manaim, iar Avesalom a trecut Iordanul, el si tot
Israilul cu el.
25. Si pus Avesalom pe Amasai �n locul lui Ioav peste oaste, si Amasai era
fiul unui barbat anume Ieter din Iezreel, acesta a intrat la Avighea fata lui Naas
sora Saruei mumei lui Ioav.
26. Si au tabar�t Avesalom si tot Israilul �n pam�ntul Galaad.
27. Si a fost c�nd a intrat David �n Manaim, si Esvi fiul lui Naas din
Ravotul fiilor lui Amon, si Mahir fiul lui Amiil din Lodavar, si Verzelli
Galaaditeanul din Roghelim.
28. Au adus �nvalisuri, caldari, vase de lut, gr�u, orz, faina, graunte
prajite, bob, linte si p�ini,
29. Miere, unt, oi, br�nza de vaci, si a adus lui David si poporului celui
cu el sa man�nce, ca au zis: poporul a flam�nzit, s-a ostenit si a �nsetat �n
pustie.

CAP. 18.
Moartea lui Avesalom.

Si a numarat David tot poporul cel ce era cu el, si a pus peste ei capetenii peste
mii si peste sute.
2. Si a trimis David a treia parte din popor sub povatuirea lui Ioav, si a
treia parte sub povatuirea lui Avesa feciorul lui Saruei fratele lui Ioav, si a
treia sub povatuirea lui Eti Gheteul, si a zis David catre popor: voi iesi
negresit si eu cu voi.
3. Si zisera: sa nu iesi, ca de vom fugi, nu vor tinea seama de noi, si de
vom muri jumatate din noi, nu vor tinea seama de noi, ca tu esti c�t noi zece mii.
Si acum mai bine va fi sa fii tu noua �n cetate ajutor, ca sa ne ajuti.
4. Si a zis catre ei �mparatul: ce va placea �ntru ochii vostri, voi
face, si a statut �mparatul de latura portii, si tot poporul iesea cu sutele si cu
miile.
5. Si a poruncit �mparatul lui Ioav si lui Avesa si lui Eti, zic�nd:
crutati-mi pe feciorul meu Avesalom, si tot poporul a auzit pe �mparatul poruncind
tuturor boierilor pentru Avesalom.
6. Si a iesit tot poporul �n dumbrava �mpotriva lui Israil, si s-a facut
razboi �n dumbrava lui Efraim.
7. Si a cazut acolo poporul lui Israil �naintea slugilor lui David, si s-a
facut �nfr�ngere mare �n ziua aceea, ca la vreo douazeci de mii de barbati.
8. Si s-a facut acolo razboi �ntins peste fata a tot pam�ntul, si mai
multi din popor a m�ncat dumbrava, dec�t sabia �n ziua aceea.
9. Si s-a �nt�mpinat Avesalom cu slugile lui David, si Avesalom era calare
pe muscoiul sau, si a intrat muscoiul sub desimea unui stejar mare, si s-a
�nclestat capul lui �n stejar, si a ramas sp�nzurat �ntru cer si �ntru pam�nt,
si muscoiul s-a dus de sub el.
10. Si a vazut un om si a spus lui Ioav, si a zis: iata am vazut pe
Avesalom sp�nzurat �n stejar.
11. Si a zis Ioav omului celui ce i-a spus: iata daca l-ai vazut, pentru ce
nu l-ai ucis acolo la pam�nt? Si eu ti-asi fi dat tie zece sicli de argint si un
br�u.
12. Si a zis omul catre Ioav: de mi-ai dat �n m�na o mie de sicli de
argint, nu voi pune m�na mea pe fiul �mparatului, ca �n auzul nostru a poruncit
�mparatul tie si lui Avesa si lui Eti zic�nd: crutati pe feciorul meu Avesalom.
13. Cum as face nedreptatea asupra vietii lui, ca lucrul nu va ram�ne
ascuns �mparatului, si tu ai sta din potriva.
14. Si a zis Ioav: eu voi �ncepe aceasta, nu te voi astepta pe tine, si a
luat Ioav trei sageti �n m�na sa, si le-a �nfipt �n inima lui Avesaalom, �nca
fiind el viu �n desisul stejarului.
15. Si l-au �nconjurat zece slugi, care purtau armele lui Ioav, si lovira
pe Avesalom, si-l omor�ra.
16. Si a tr�mbitat Ioav cu cornul, si s-a �ntors poporul, ca sa nu goneasca
dupa Israil, ca nu se �ndura Ioav de popor.
17. Si au luat pe Avesalom, si l-au aruncat �ntr-o prapastie mare �n
dumbrava, �ntr-o r�pa mare, si au pus peste el o gramada de pietre mari foarte, si
tot Israilul a fugit fiecare la locasul sau.
18. Iar Avesalom �nca fiind viu a luat, si si-a facut luisi st�lp, pe care
l-a pus �n valea �mparatului, ca a zis: ca n-are el fecior, ca sa se pomeneasca
numele lui, si a numit st�lpul pe numele sau, si se cheama el m�na lui Avesalom
p�na �n ziua aceasta.
19. Si Ahimaas feciorul lui Sadoc a zis: voi alerga si voi bine vesti
�mparatului, ca i-au facut Domnul izb�ndire din m�na vrajmasilor lui.
20. Si a zis Ioav lui: tu nu esti om de bune vestiri �n ziua aceasta, ci
�ntr-alta zi vei bine vesti; iar �n ziua de astazi nu vei vesti bine, de vreme ce
a murit fiul �mparatului.
21. Si a zis Ioav lui Husi: merg�nd spune �mparatului c�te ai vazut, si s-a
�nchinat Husi lui Ioav, si s-a dus.
22. Si a adaugat �nca Ahimaas feciorul lui Sadoc, si a zis catre Ioav: fie
ce va fi, voi alerga si eu dupa Husi; si a zis Ioav: pentru ce sa alergi tu fiul
meu? Vino, ca de vei merge nu-ti este tie de folos vestea buna.
23. Si a zis Ahimaas: numai de c�t voi alerga; si a zis Ioav lui: alearga,
si a alergat Ahimaas pe calea sesului, si a �ntrecut pe Husi.
24. Si David sedea �ntru cele doua porti, si s-a dus strajerul �n cerdacul
portii la zid, si ridic�ndu-si ochii sai a vazut, si iata un om alerg�nd singur
�naintea lui.
25. Si a strigat strajerul, si a spus �mparatului; si a zis �mparatul: de
este singur, buna veste este �n gura lui, si tot mergea si se apropia.
 26. Si a vazut strajerul alt om alerg�nd, si a strigat strajerul catre
poarta, si a zis: iata si alt om alearga singur; si a zis �mparatul: si acesta
este bun vestitor.
27. Si a zis strajerul: eu vad ca cel ce alearga �nt�i parca ar fi
alergatura lui Ahimaas feciorul lui Sadoc; si a zis �mparatul: om bun este acesta,
si cu veste buna vine.
28. Si a strigat Ahimaas, si a zis catre �mparatul: pace! Si s-a �nchinat
�mparatului cu fata sa la pam�nt, si a zis: bine este cuv�ntat Domnul Dumnezeul
tau cel ce au biruit pe oamenii cei ce ridicase m�na lor asupra Domnului meu
�mparatul.
29. Si a zis �mparatul: pace este fiului Avesalom? Si a zis Ahimaas: vazut-
am multime mare veselindu-se, c�nd a trimis Ioav robul �mparatului pe robul tau,
si n-am cunoscut ce este acolo.
30. Si a zis �mparatul: �ntoarce-te si stai aici, si s-a �ntors si a
statut.
31. Si iata Husi dupa el a venit, si a zis �mparatului: veste buna adus
domnului meu �mparatului, ca au facut judecata tie Domnul astazi din m�na tuturor
celor ce s-au sculat asupra ta.
32. Si a zis �mparatul catre Husi: este pace fiului Avesalom? Si a zis
Husi: fie ca feciorul acesta, vrajmasii domnului meu �mparatului si toti c�ti s-au
sculat asupra lui cu rele.
33. Si s-a tulburat �mparatul, si s-a suit �n foisorul cel deasupra portii
si a pl�ns, si asa a zis c�nd �l pl�ngea pe el: fiul meu Avesalom fiul meu! Fiul
meu Avesalom! Mai bine muream cu pentru tine? Eu pentru tine, Avesaloame fiul meu!
Fiul meu.

CAP. 19.
David iarasi �mparat.

Si s-a spus lui Ioav, zic�nd: iata �mparatul pl�nge si se t�nguieste pentru
Avesalom.
2. Si s-a schimbat biruinta �n ziua aceea �n jale la tot poporul, ca a
auzit poporul �n ziua aceea zic�nd: ca se �ntristeaza �mparatul pentru fiul sau.
3. Si s-a furisat poporul �n ziua aceea a intra �n cetate, cum se
furiseaza poporul cel ce se rusineaza c�nd fuge de la razboi.
4. Si �mparatul a ascuns fata sa si a strigat �mparatul cu glas mare
zic�nd: fiul meu Avesalom! Avesalom fiul meu! fiul meu.
5. Si a intrat Ioav la �mparatul �n casa, si a zis: rusinat-ai astazi
fetele tuturor robilor tai, celor ce te-au scos de la moarte pe tine astazi, si
sufletul fiilor tai si al fetelor tale, si sufletul femeilor tale, si sufletul
tiitoarelor tale.
6. Iubind pe cei ce te urasc pe tine, si ur�nd pe cei ce te iubesc, si ai
aratat astazi, ca nu-ti este tie de boierii tai, nici de slugi, ca am cunoscut
astazi, ca de ar fi trait Avesalom, toti noi astazi am fi morti, ca acesta era
drept �ntru ochii tai.
7. Si acum te scoala, si iesi afara si graieste la inimile robilor tai, ca
va iesi afara astazi, nu va ram�ne om cu tine �n noaptea aceasta, si vei cunoaste
ca mai mare este tie raul acesta dec�t tot raul ce ti-a venit tie din tineretile
tale p�na acum.
8. Si s-a sculat �mparatul, si a sezut �n poarta, si la tot poporul a
vestit zic�nd: iata �mparatul sade �n poarta, si a venit tot poporul �naintea
�mparatului la poarta; iar Israil a fugit fiecare �n locasul sau.
9. Si era tot poporul pricindu-se �ntru toate neamurile lui Israil
zic�nd: �mparatul David ne-a m�ntuit pe noi de toti vrajmasii nostri, si el ne-a
scos pe noi din m�na celor de alt neam, si acum a fugit din tara si de la
�mparatia sa de Avesalom.
10. Si Avesalom pe care l-am uns peste noi a murit �n razboi, si acum
pentru ce voi �nt�rziati a �ntoarce pe �mparatul? Si cuv�ntul a tot Israilul a
venit la �mparatul.
11. Si �mparatul David a trimis la Sadoc si la Aviaiar preotii, zic�nd:
graiti catre batr�nii lui Iuda si le spuneti: pentru ce �nt�rziati a �ntoarce pe
�mparatul �n casa sa? Si cuv�ntul a tot Israilul a venit la �mparatul.
12. Si fratii mei sunteti voi, oasele mele si carnea mea voi, si pentru ce
�nt�rziati a �ntoarce pe �mparatul la casa lui?
13. Si ziceti lui Amesai: au nu osul meu si carnea mea esti tu? Si acum asa
sa faca mie Dumnezeu, si asa sa-mi adauge, de nu vei fi tu capetenie peste oaste
�naintea mea �n toate zilele �n locul lui Ioav.
14. Si a c�stigat inima tuturor celor din Iuda, ca a unui om, si a trimis
la �mparatul zic�nd: �ntoarce-te tu si toti robii tai.
15. Si s-a �ntors �mparatul si a venit p�na la Iordan, si barbatii lui Iuda
au venit �n Galgala, ca sa mearga �ntru �nt�mpinarea �mparatului, ca sa treaca pe
�mparatul Iordanul.
16. Si a grabit Semei feciorul lui Ghira fiul lui Iemini din Vaurimi, si s-
a pogor�t cu barbatii lui Iuda �ntru �nt�mpinarea �mparatului David.
17. Si o mie de barbati cu el din neamul lui Veniamin, si Siva sluga casei
lui Saul, si cincisprezece fii ai lui cu el, si douazeci de slugi ai lui cu el, si
au trecut Iordanul �naintea �mparatului, si au facut slujba ca sa treaca pe
�mparatul.
18. Si au trecut trecatoarea ca sa scoale casa �mparatului, si ca sa faca
ce este drept �ntru ochii lui; iar Semei feciorul lui Ghira a cazut pe fata sa
�naintea �mparatului c�nd a trecut el Iordanul;
19. Si a zis catre �mparatul: sa nu-mi socoteasca mie Domnul meu
faradelegea, si sa nu-ti aduci aminte de nedreptatile care ti-a facut robul tau �n
ziua �n care iesa Domnul meu �mparatul din Ierusalim, ca sa le puna �mparatul �n
inima sa.
20. Ca a cunoscut robul tau ca eu am pacatuit, si iata eu am venit astazi
mai �nainte dec�t tot Israilul si dec�t casa lui Iosif, ca sa ma pogor �ntru
�nt�mpinarea domnului meu �mparatul.
21. Si a raspuns Avesa feciorul Saruei, si a zis: au pentru aceasta nu se
va omor� Semei pentru ca a blestemat pe unsul Domnului?
22. Si a zis David: ce este mie si voua fiii Saruei? Pentru ce va faceti
astazi mie �mpotrivnici? Astazi nu se va omor� nici un om din Israil, ca nu stiu
de voi �mparati eu astazi peste Israil.
23. Si a zis �mparatul catre Semei: nu va muri, si s-a jurat lui �mparatul.
24. Si Memfivoste feciorul lui Ionatan, fiul lui Saul, s-a pogor�t �ntru
�nt�mpinarea �mparatului, si n-a grijit picioarele sale, nici si-a taiat unghiile
sale, nici si-a tocmit mustata sa, si hainele sale nu si-a spalat din ziua �n care
s-a dus �mparatul p�na �n ziua �n care a venit el cu pace.
25. Si a fost c�nd intra �n Ierusalim �ntru �nt�mpinarea �mparatului, i-a
zis lui �mparatul: pentru ce n-ai mers cu mine Memfivoste?
26. Si a zis Memfivoste catre �mparatul: domnul meu �mparate! Robul meu m-a
�nselat, ca a zis sluga ta lui: pune saua pe asina si sa �ncalec si sa merg cu
�mparatul, ca schiop este robul tau.
27. Si a grait rau de robul tau catre domnul meu �mparatul, si domnul meu
�mparatul ca �ngerul lui Dumnezeu, si fa ce este bine �ntru ochii tai.
28. Ca n-a fost toata casa tatalui meu fara numai oameni de moarte �naintea
domnului meu �mparatul; iar tu ai pus pe robul tau �ntru cei ce m�n�nca din masa
ta, si ce �ndreptare mai este mie, sau ce pot striga �nca catre �mparatul?
29. Si a zis lui �mparatul: pentru ce mai graiesti �nca cuvintele tale?
Zis-am: tu si Siva �mpartiti tarina.
30. Si a zis Memfivoste catre �mparatul: si toate sa le ia, dupa ce a venit
domnul meu �mparatul cu pace la casa sa.
31. Si Verzeli Galaaditeanul s-a pogor�t din Roghelim, si a trecut cu
�mparatul Iordanul, ca sa-l petreaca pe el Iordanul.
32. Iar Verzeli era om batr�n foarte, ca de optzeci de ani, acesta a hranit
pe �mparatul c�nd locuia el �n Manaim, ca era om avut foarte.
 33. Si a zis �mparatul catre Verzeli: tu treci cu mine, si eu voi hrani
batr�netele tale cu mine �n Ierusalim.
34. Si a zis Verzeli catre �mparatul: c�te sunt zilele anilor vietii mele,
ca sa ma sui cu �mparatul �n Ierusalim?
35. Om de optzeci de ani sunt eu astazi, au doar cunoaste-voi �ntru bine
si �ntru rau? Au cunoaste-va �nca robul tau ce va m�nca sau ce va bea? Au auzi-
voi �nca glasul c�ntatorilor sau al c�ntaretelor? Si pentru ce sa mai fie robul
tau sarcina peste domnul meu �mparatul?
36. Caci putin va trece robul tau Iordanul cu �mparatul, si pentru ce sa-mi
faca mie �mparatul rasplatirea aceasta?
37. Sa se �ntoarca dar robul tau, si sa mor �n cetatea mea l�nga morm�ntul
tatalui meu si al mumei mele.
38. Si iata robul tau Hamaam fiul meu va trece cu domnul meu �mparatul, fa
cu el ce este bine �ntru ochii tai; si a zis �mparatul: cu mine sa treaca Hamaam,
si eu voi face cu el ce este bine �ntru ochii mei, si ori c�te vei pofti de la
mine, voi face tie.
39. Si a trecut tot poporul Iordanul, si �mparatul a trecut, si a sarutat
�mparatul pe Verzeli si bine l-a cuv�ntat pe el, si s-a �ntors la casa sa.
40. Si a trecut �mparatul �n Galgala, si Hamaam a trecut cu el, si tot
poporul lui Iuda a trecut cu �mparatul, si �nca jumatate din poporul lui Israil.
41. Si iata tot Israilul a venit la �mparatul, si a zis catre �mparatul:
pentru ce te-a furat pe tine fratii nostri barbatii lui Iuda de au trecut pe
�mparatul si casa lui Iordanul si toti barbatii lui David cu d�nsul?
42. Si au raspuns toti barbatii lui Iuda catre barbatii lui Israil, si au
zis: fiindca se apropie de mine �mparatul, pentru ce te-ai m�niat asa de lucrul
acesta? Au doar am m�ncat din m�ncarea �mparatului? Sau ne-a facut noua vreun dar?
Sau ne-a ridicat vreo sarcina?
43. Si a raspuns barbatul lui Israil barbatului lui Iuda si a zis: zece
m�ini sunt la �mparatul, si cel �nt�i nascut eu sunt, au tu? �nca si �ntru David
sunt mai multe de c�t tine, si pentru ce m-ai batjocurit, si nu s-a socotit
cuv�ntul meu cel dintai catre Iuda, ca sa �ntorc pe �mparatul meu? Si s-a �ntarit
cuv�ntul barbatului lui Iuda mai mult de c�t cuv�ntul barbatului lui Israil.

CAP. 20.
Rasvratirea lui Savee si moartea lui.

Si a fost acolo un fiu fara de lege, si numele lui Savee, feciorul lui Vihori
barbat Iemeneu, si a tr�mbitat cu cornul, si a zis: nu este noua parte �n David,
nici mostenire noua �ntru fiul lui Iesse, fiecare la locasurile sale Israile!
2. Si s-a suit tot omul lui Israil de la David dupa Savee feciorul lui
Vohori, dupa barbatii lui Iuda s-a lipit de �mparatul lor de la Iordan, si p�na la
Ierusalim.
3. Si a intrat David �n casa sa �n Ierusalim, si a luat �mparatul cele
zece femei tiitoarele sale, pe care le-a fost lasat sa pazeasca casa, si le-a dat
pe acela �n casa de paza, si au stat �nchise p�na �n ziua mortii lor, vaduve
traind.
4. Si a zis �mparatul catre Amesai: cheama-mi pe barbatii fiii lui Iuda pe
a treia zi, si sa fii si tu aici.
5. Si a mers Amesai sa cheme pe Iuda, si a �nt�rziat din vremea care i-a
r�nduit lui David.
6. Si a zi David catre Amesai: acum mai rau ne va face Savee feciorul lui
Vohori de c�t Avesalom, si acum tu ia cu tine slugile Domnului tau, si alearga
dupa d�nsul, ca nu cumva sa-si afle cetati tari, si sa scape dinaintea ochilor
nostri.
7. Si au iesit dupa d�nsul Amesai si barbatii lui Ioav si Hereti si Feleti
si toti razboinicii, si au iesit din Ierusalim sa alerge dupa Savee feciorul lui
Vohori.
8. Si ei l�nga piatra cea mare, cea din Gavaon, si Amesai a intrat
�naintea lor, si Ioav era �ncins cu haina �mbracamintei sale, si peste ea �ncinsa
sabie, care sp�nzura peste coapsa lui �n teaca ei, si sabia a iesit si a cazut.
9. Si a zis Ioav lui Amesai: fii sanatos fratele meu; si m�na cea dreapta
a lui Ioav a apucat barba lui Amesai ca sa-l sarute.
10. Si Amesai n-a pazit sabia cea din m�na lui Ioav, si l-a lovit pe el
Ioav cu ea �n p�ntece, si s-au varsat matile lui pe pam�nt, si a doua oara nu l-a
lovit, si a murit; iar Ioav si Avesai fratele lui au alergat dupa Savee feciorul
lui Vohori.
11. Si un om din slugile lui Ioav a statut l�nga d�nsul, si a zis: cine
voieste pe Ioav si cine este al lui David sa vina dupa Ioav.
12. Iar Amesai mort tavalit �n s�nge �n mijlocul caii, si vaz�nd un om ca
sta tot poporul, a mutat pe Amesai din cale �n tarina, si-a pus peste el haina, ca
a vazut, cum ca tot cel ce venea l�nga el sta.
13. Si a fost dupa ce l-a mutat din cale a mers tot Israilul dupa Ioav ca
sa alerge dupa Savee feciorul lui Vohori.
14. Si l-a urmarit �n toate semintiile lui Israil la Evel si la Vetmaha, si
toti cei din Hari si din toate cetatile s-au adunat si au mers dupa el.
15. Si s-a dus, si l-a �nconjurat pe el �n Evel si �n Vetmaha, si au facut
sant asupra cetatii, si au statut �n zidul cel dinainte, si tot poporul, care era
cu Ioav socotea sa surpe zidul.
16. Iar o femeie �nteleapta a strigat de pe zid, si a zis: auziti! Auziti!
Spuneti lui Ioav sa se apropie p�na aici, si voi grai catre el.
17. Si s-a apropiat Ioav catre ea, si a zis femeia: tu esti Ioav? Iar el a
zis: eu, si i-a zis lui: asculta cuvintele roabei tale, si a zis Ioav: aud, eu
sunt.
18. Si a grait zic�nd: odinioara era un proverb ce zice: cel ce voieste a
�ntreba sa �ntrebe �n Evel si �n Dan, de au lipsit cele ce au pus credinciosii lui
Israil, cel ce voieste a �ntreba sa �ntrebe �n Evel, si asa a zis.
19. De au lipsit, si eu sunt dintre cei ce tin pacea �ntru puternicii lui
Israil, iar tu cerci a omor� cetatea si maica cetatilor �ntru Israil, pentru ce
prapadesti mostenirea Domnului?
20. Si a raspuns Ioav, si a zis: departe de mine, departe de mine fie sa o
prind si sa o stric.
21. Nu este asa cuv�ntul, ci un om din muntele Efraim, Savee, feciorul lui
Vohori numele lui, a ridicat m�na sa asupra �mparatului David, dati-mi pe acela
singur, si ma voi duce de la cetate; si a zis femeia catre Ioav: iata capul lui se
va arunca la tine peste zid.
22. Si a intrat femeia la tot poporul, si a grait catre toata cetatea cu
�ntelepciunea ei, ca sa taie capul lui Savee feciorul lui Vohori, si l-a taiat, si
l-a aruncat la Ioav, si a tr�mbitat cu cornul, si s-a risipit de la cetate tot
omul la locasurile sale, si Ioav s-a �ntors �n Ierusalim la �mparatul.
23. Si Ioav era mai mare peste toata oastea lui Israil, iar Vaneas feciorul
lui Ioade peste Hereti si peste Feleti..
24. Si Adoneram peste bir, iar Iosafat feciorul lui Ahiluit scriitor.
25. Si Susa logofat, si Sadoc si Aviatar preoti.
26. Si �nca si Iras al lui Iari era preot lui David.

CAP. 21.
David �nt�mpina foametea si biruieste pe Filisteni.

Si s-a facut foamete �n zilele lui David trei ani unul dupa altul, si a cautat
David fata Domnului, si au zis Domnul: pentru Saul si pentru str�mbatatea casei
lui, �n varsarea s�ngelui c�nd a ucis pe Gavaoniteni.
2. Si a chemat �mparatul David pe Gavaoniteni, si a zis catre ei: iar
Gavaonitenii nu sunt fiii lui Israil, ci sunt din s�ngele Amoreului, si fiii lui
Israil au jurat lor, si a cercat Saul sa-i ucida pe ei, pentru r�vna ce avea el
spre fiii lui Israil si ai lui Iuda.
3. Si a zis David catre Gavaoniteni: ce voi face voua? Si cu ce voi
�mbl�nzi, ca sa binecuv�ntati mostenirea Domnului?
4. Si au zis lui Gavaonitenii: nu este noua pentru argint si pentru aur,
cu Saul si cu casa lui, si nu este noua ca sa omor�m vreun om din tot Israilul, si
a zis: ce veti zice voi, voi face voua.
5. Si ei zisera catre �mparatul: omul acela care ne-a slabit pe noi, si
ne-a gonit pe noi si a cugetat sa ne piarda pe noi, sa-l pierdem pe el, ca sa nu
stea �n tot hotarul lui Israil.
6. Dati noua sapte barbati din fiii lui, si sa-i sp�nzuram pe ei Domnului
�n Gavaonul lui Saul alesi Domnului, si a zis �mparatul: eu voi da.
7. Si s-a facut mila �mparatului de Memfivoste fiul lui Ionatan feciorul
lui Saul pentru juram�ntul Domnului cel �ntru ei si �ntru David si �ntru
Ionatan feciorul lui Saul.
8. Si a luat �mparatul pe cei doi fii ai Resfei fetei lui Aiea pe care i-a
nascut lui Saul pe Ermoni si pe Memfivoste, si pe cei cinci feciori ai Melholei
fetei lui Saul, si pe care i-a nascut lui Esdriil feciorul lui Verzeli al lui
Maulati.
9. Si a dat pe ei �n m�na Gavaonitenilor, si i-au sp�nzurat pe ei �n munte
�naintea domnului, si au cazut acolo acesti sapte �ntr-un loc, iar ei s-au omor�t
�n zilele cele mai dintai ale secerei, c�nd �ncep a se secera orzurile.
10. Iar Resfa fata lui Aiea a luat sac, si l-a asternut pe piatra la
�nceputul secerii orzului p�na a picat peste ei apa din cer, si n-a lasat pasarile
cerului sa odihneasca peste ei ziua si hiarele tarinii noaptea.
11. Si s-a spus lui David toate c�te a facut Resfa fata lui Aiea tiitoarea
lui Saul.
12. Si a mers David, si a luat oasele lui Saul si oasele lui Ionatan fiul
lui de la oamenii locuitori �n Iavis Galaad, care fusese pe ei din ulita Vetsanei,
ca acolo au fost pus pe ei cei de alt neam �n ziua �n care au batut cei de alt
neam pe Saul �n Ghelvoe.
13. Si a adus acolo oasele lui Saul si oasele lui Ionatan fiul lui, si a
adunat oasele celor sp�nzurati.
14. Si a �ngropat oasele lui Saul si oasele lui Ionatan fiul lui si oasele
celor sp�nzurati �n pam�ntul lui Veniamin, alaturi �n morm�ntul lui Chis tatal
lui, si a facut toate c�te a poruncit �mparatul, si s-a milostivit Dumnezeu spre
pam�nt dupa aceasta.
15. Si au mai facut razboi cei de alt neam cu Israil, si s-a pogor�t David
si slugile lui cu el, si s-au batut cu cei de alt neam, si a ostenit David.
16. Iar Iesfi care era din nepotii lui Rafa, a carui sulita cumpanea trei
sute de sicli cumpanitura de arama, acesta era �ncins cu sabie, si socotea sa
loveasca pe David.
17. Si Avesa feciorul Saruei i-a ajutat, si a lovit pe cel de alt neam, si
l-a omor�t, atunci au jurat barbatii lui David zic�nd: nu vei mai iesi cu noi la
razboi, ca sa nu stingi lumina lui Israil.
18. Si dupa aceasta iar s-a facut razboi �n Ghet cu cei de alt neam, atunci
a batut Sevoha al lui Asmatoti pe Sef cel ce era din nepotii lui Rafa.
19. Si s-a facut razboi �n Rov cu cei de alt neam, si a batut Eleanan
feciorul lui Ariorghim Vetleemiteanul pe Goliat Gheteul, iar coada sulitii lui era
ca sulul tesatorilor.
20. Si s-a facut �nca razboi �n Ghet, si era un barbat din Madon, si
degetele m�inilor si degetele picioarelor lui c�te sase, douazeci si patru la
numar, acesta era din cei nascuti din Rafa.
21. Si a ocar�t pe Israil, si l-a batut pe el Ionatan feciorul lui Semei
fratele lui David.
22. Acesti patru s-au nascut stranepoti uriasilor �n Ghet din casa lui
Rafa, si a cazut �n m�na lui David si �n m�na slugilor lui.

CAP. 22.
C�ntarea lui David de multumita, pentru izbavire de vrajmasi.
Si a grait David Domnului cuvintele c�ntarii acestia �n ziua �n care l-au izbavit
pe el Domnul din m�na tuturor vrajmasilor lui si din m�na lui Saul si a zis:
2. Doamne, piatra mea! Si taria mea! Si scaparea mea!
3. Dumnezeul meu pazitor va fi mie, si voi nadajdui spre d�nsul,
aparatorul meu si cornul m�ntuirii mele, ajutorul meu si scaparea m�ntuirii mele,
de cel nedrept ma va m�ntui.
4. Laud�nd voi chema pe Domnul, si de vrajmasii mei ma voi m�ntui.
5. Ca m-au cuprins durerile mortii, si r�urile faradelegii m-au tulburat.
6. Durerile mortii m-au �nconjurat, �nt�mpinatu-m-au greutatile mortii.
7. �ntru necazul meu voi chemat pe Domnul, si catre Dumnezeul meu voi
striga, si va auzi din Biserica cea sf�nta a sa glasul meu, si strigarea mea �ntru
urechile lui.
8. Si s-a clatit si s-a cutremurat pam�ntul, si temeliile cerului �mpreuna
s-au tulburat si s-au clatit, ca s-au m�niat pe d�nsele Domnul.
9. Suitu-s-a fum �ntru m�nia lui, si foc din gura lui va m�nca, carbuni
s-au at�tat de la d�nsul.
10. Si au plecat cerurile si s-au pogor�t, si negura sub picioarele lui.
11. Si au sezut peste Heruvimi, si au zburat, si s-au aratat peste aripile
v�nturilor.
12. Si au pus �ntuneric ascunderea lui �mprejurul lui cortul lui,
�ntunericul apelor au �ngrasat �n norii vazduhurilor.
13. Din stralucirea cea dinaintea lui s-au at�tat carbuni de foc.
14. Tunat-au din cer Domnul, si cel �nalt si-au dat glasul sau.
15. Si au trimis sageti, si i-au risipit pe ei, si au fulgerat fulger si i-
au tulburat pe ei.
16. Si s-au aratat izvoarele apelor, si s-au descoperit temeliile lumii de
certarea Domnului, de suflarea duhului m�niei lui.
17. Trimis-au dintru �naltime si m-au luat, ridicatu-m-au din ape multe.
18. M�ntuitu-m-au de vrajmasii mei cei tari, de cei ce ma urasc pe mine, ca
s-au mai �ntarit dec�t mine.
19. �nt�mpinatu-m-au ei �n ziua necazului meu, si au fost Domnul �ntarirea
mea.
20. Si m-au scos �ntru largime, si m-au izbavit, ca bine au voit �ntru
mine.
21. Si mi-au rasplatit mie Domnul dupa dreptatea mea, si dupa curatirea
m�inilor mele va rasplati mie.
22. Ca am pazit caile Domnului, si n-am facut pag�natate despre Dumnezeul
meu.
23. Ca toate judecatile lui �naintea mea sunt, si �ndreptarile lui nu s-au
departat de la mine.
24. Si voi fi fara de prihana cu d�nsul, si ma voi pazi de faradelegea mea.
25. Si-mi va rasplati mie Domnul dupa dreptatea mea si dupa curatia
m�inilor mele �naintea ochilor lui.
26. Cu cel cuvios, cuvios vei fi, si cu omul cel desav�rsit, desav�rsit vei
fi.
27. Si cu cel ales, ales vei fi, si cu cel �ndaratnic te vei �ndaratnici.
28. Si pe poporul cel sarac vei m�ntui, si ochii m�ndrilor vei smeri.
29. Ca tu esti luminatorul meu Doamne, si Domnul �mi va lumina �ntunericul
meu.
30. Ca �ntru tine ma voi izbavi de ispita, si �ntru Dumnezeul meu voi
trece zidul.
31. Dumnezeul meu fara prihana calea lui, cuv�ntul Domnului cu foc lamurit
scutitor este tuturor celor ce nadajduiesc spre d�nsul.
32. Cine este Dumnezeu afara de Domnul? Si cine este facator afara de
Dumnezeul nostru?
33. Cel tare care ma �ntareste cu putere, si au pus fara prihana calea mea.
34. Cel ce pune picioarele mele ca ale cerbului, si peste cele �nalte ma
pune.
 35. Cel ce �nvata m�inile mele la razboi, si sfarama arc de arama �n
bratele mele.
36. Si ai dat mie scuteala de m�ntuirea mea, si ascultarea ta m-a �nmultit
pe mine.
37. Largit-ai pasii mei sub mine, si n-au slabit picioarele mele.
38. Goni-voi pe vrajmasii mei, si voi prinde pe d�nsii, si nu ma voi
�ntoarce, p�na ce voi sf�rsi pe ei.
39. Si voi fr�nge pe d�nsii, si nu se vor scula, si vor cadea sub
picioarele mele.
40. Si ma vei �ntari cu putere spre razboi, �mpiedeca-vei pe cei ce se
scoala asupra mea, sub mine.
41. Si al vrajmasilor mei mi-ai dat mie dosul, si pe cei ce ma urasc pe
mine i-ai pierdut.
42. Striga-vor, si nu este cine sa-i ajute, catre Domnul, si nu i-a auzit
pe ei.
43. Si am zdrumicat pe ei ca tar�na pam�ntului, ca tina din drumuri i-am
suptiat pe ei.
44. Si ma vei izbavi de sabia noroadelor, pazi-ma-vei cap neamurilor,
poporul pe care n-am cunoscut, a slujit mie.
45. Fii straini au mintit mie, cu auzul urechii m-au ascultat.
46. Fii straini se vor lepada si vor schiopa din cararile lor.
47. Viu este Domnul, si binecuv�ntat este pazitorul meu, si se va �nalta
Dumnezeul meu, pazitorul m�ntuirii mele.
48. Tare este Domnul cel ce da izb�ndiri mie, si a supus noroade sub mine.
49. Si m-au scos pe mine de la vrajmasii mei, si de la cei ce se scoala
asupra mea ma vei �nalta, de omul nedrept ma vei izbavi.
50. Pentru aceasta ma voi marturisi tie Doamne �ntru neamuri, si numele
tau voi c�nta.
51. Cel ce maresti m�ntuirile �mparatului, si faci mila unsului tau lui
David si semintiei lui p�na �n veac.

CAP. 23.
Cele din urma cuvinte ale lui David, si vitejii lui.

Si acestea sunt cuvintele lui David cele mai de pe urma: credincios este David
fiul lui Israil, si credincios barbat pe care l-au sculat Domnul peste unsul
Dumnezeului lui Iacov, si cuviosi Psalmii lui Israil.
2. Duhul Domnului au grait �ntru mine, si cuv�ntul lui pe limba mea.
3. Zice Dumnezeul lui Israil: mie au grait pazitorul lui Israil. Pilda am
grait �ntru oameni, cum veti �ntari frica lui Dumnezeu.
4. Si �n lumina lui Dumnezeu dimineata, sa rasara soarele dimineata, n-a
iesit din lumina, si ca din ploaie otava din pam�nt.
5. Ca nu este asa casa mea cu cel tare, ca legatura vesnica au pus mie,
gata �n toata vremea pazita, ca toata m�ntuirea mea si toata voia �ntru Domnul,
ca nu va odrasli cel faradelege.
6. Ca un ghimp scos toti acestia, ca nu cu m�na se vor prinde.
7. Si omul nu se va osteni �ntru aceasta, si multime de fier si de lemn
de sulite, si �n foc cu ardere vor arde �ntru rusinea lor.
8. Acestea sunt numele vitejilor lui David: Ievoste Hananeul cel mai �nt�i
�ntru cei trei este: Adinon Asoneanul, acesta a scos sabia sa asupra a opt sute
de raniti odata.
9. Si dupa el Eleanan feciorul fratelui tatalui sau, fiul lui Dudi unul
dintre cei trei viteji care erau cu David, c�nd a ocar�t el pe cei de alt neam, si
cei de alt neam se adunase acolo la razboi, si a fugit tot Israilul de catre fata
lor.
10. El s-a sculat, si a batut pe cei de alt neam, p�na ce s-a ostenit m�na
lui, si s-a lipit m�na lui de sabie, si au facut Domnul m�ntuire mare �n ziua
aceea, si poporul s-a �ntors dupa el numai a jefui.
 11. Si dupa aceasta Samaia feciorul lui Asa Aruhjeul, care c�nd s-au adunat
cei de alt neam �n Tiria, unde era o parte de tarina plina de linte, iar poporul
fugi de la fata celor de alt neam;
12. A stat ca un st�lp �n mijlocul partii aceleia, si o a m�ntuit si a
batut pe cei de alt neam, si au facut Domnul m�ntuire mare.
13. Si s-au pogor�t trei din cei treizeci de boieri, si s-au pogor�t �n
Kason la David �n pestera lui Odolam, c�nd ceata celor de alt neam tabar�se �n
valea lui Rafain.
14. Si David atunci era �n �ntaritura, iar tabara celor de alt neam era
atunci �n Vitleem.
15. Si poftind David, a zis: cine-mi va da apa din f�nt�na cea din Vitleem,
care este l�nga poarta, si tabara celor de alt neam atunci era �n Vitleem.
16. Si acei trei mari au rupt tabara celor de alt neam, si au scos apa din
f�nt�na din Vitleem, care este l�nga poarta, si o au luat, si s-au �ntors la
David, si n-a vrut sa bea, ci o a varsat Domnului.
17. Si a zis: departe de la mine sa fie Doamne a face aceasta, au bea-voi
s�ngele barbatilor celor ce s-au dus cu sufletul lor? Si n-a vrut sa o bea.
Aceasta au facut cei trei viteji.
18. Si Avesa fratele lui Ioav feciorul lui Saruei acesta era cel mai �nt�i
�ntru cei trei, si acesta a ridicat sulita sa asupra a trei sute de raniti, si
era numit �ntru cei trei.
19. �ntru acei trei a fost marit, si capetenie, si p�na la cei trei n-a
ajuns.
20. Si Vaneas feciorul lui Iodae, acesta era barbat, care facuse multe si
mari fapte �n Caveseil, si acesta a ucis pe cei doi feciori ai lui Ariil
Moaviteanul, si acesta s-a pogor�t si a ucis leul �n mijlocul gropii �n vreme de
iarna.
21. Acesta a ucis pe un barbat Eghiptean om chipes, si �n m�na
Eghipteanului era sulita ca un lemn de punte, si s-a pogor�t la el cu un toiag, si
a apucat sulita din m�na Eghipteanului, si l-a omor�t pe el cu sulita.
22. Acestea a facut Vaneas feciorul lui Iodae, si numele lui �ntru cei
trei viteji.
23. �ntru cei trei marit, si la acei trei n-a ajuns, si l-a pus pe el
David peste sfetnicii sai, si acestea sunt numele celor viteji ai �mparatului
David:
24. Asail fratele lui Ioav, acesta este unul dintre cei treizeci. Eleanan
feciorul lui Duda fratele tatalui sau din Vitleem.
25. Sema Rudeul.
26. Helis Keloteanul, Iras feciorul lui Isca Tecoiteanul.
27. Aviezer Anotiteanul, Mevone Asotiteanul.
28. Ehlon Ahiteanul, Noere Netofatiteanul.
29. Eli feciorul lui Vana Netofatiteanul, Eti fiul lui Riva din Gavaa al
lui Veniamin.
30. Vaneas Faratoniteanul, Uri de la Nalali la Gheii.
31. Ariil feciorul Aravoteanluuli, Zaor Varsamiteanul.
32. Eliasa feciorul Lavoniteanul, Vasac al lui Gonni feciorul lui Ionatan.
33. Sama Aroriteanul, Ahian feciorul lui Arata Araturiteanul.
34. Elifalat feciorul lui Maahi, Eliav feciorul lui Ahitofel Gheloniteanul.
35. Asarai Carmileanul al lui Ureu feciorul lui Azivii.
36. Igala feciorul lui Natan si Voan feciorul lui Agarin.
37. Elah Amoniteanul, Ghelore Viroteanul, purtatorii armelor lui Ioav
feciorul Saruiei.
38. Iras Etireul.
39. Si Urie Heteul, de toti treizeci si sapte.

CAP. 24.
David numara poporul si e pedepsit cu ciuma.
Si a adaugat m�nia Domnului a se aprinde �ntru Israil, si a miscat pe David �ntru
d�nsii zic�nd: mergi numara pe Israil si pe Iuda.
2. Si a zis �mparatul catre Ioav mai marele puterii, care era cu d�nsul:
mergi dar prin toate semintiile lui Israil si ale lui Iuda de la Dan p�na la
Virsavee, si numara poporul, si voi sti numarul poporului.
3. Si a zis Ioav catre �mparatul: Domnul Dumnezeul tau sa adauge poporul
c�t este acum, si de o suta de ori at�ta, sa vada ochii domnului meu �mparatului;
iar domnul meu �mparatul, pentru ce voieste cuv�ntul acesta?
4. Si a biruit cuv�ntul �mparatului pe Ioav si la mai marii oastei, si a
iesit Ioav si mai marii oastei de la �mparatul ca sa numere pe poporul lui Israil.
5. Si a trecut Iordanul, si a tabar�t �n Aroir de-a dreapta cetatii cei
din mijlocul vaii lui Gad si a lui Eliezer.
6. Si a venit Galaad si �n pam�ntul Tavason si Ilon, care este Adase, si a
mers �n Danidan, si a �nconjurat Sidonul.
7. Si a venit �n Mapsarul Tirului si �n toate cetatile Eveului si ale
Hananeului, si a mers spre rasaritul lui Iuda �n Virsavee.
8. Si a umblat �n tot pam�ntul, si dupa noua luni si douazeci de zile a
sosit la Ierusalim.
9. Si a dat Ioav numarul cercetarii poporului la �mparatul, si a fost �n
Israil opt sute de mii de barbati tari, care purtau sabia, iar barbatii lui Iuda
cinci sute de mii, barbati razboinici.
10. Si �i batea inima lui David �n el, pentru ca a numarat poporul, si a
zis David catre Domnul: gresit-am foarte fac�nd cuv�ntul acesta, si acum Doamne
ridica faradelegea robului tau, ca foarte nebuneste am lucrat.
11. Si s-a sculat David dimineata, si a fost cuv�ntul Domnului catre Gad
proorocul vazatorul, zic�nd:
12. Mergi, si graieste catre David, si-i spune, acestea zice Domnul: trei
ridic eu asupra ta, alege-ti una dintr-acelea, si voi face tie.
13. Si a intrat Gad la David, si i-a spus si i-a zis lui: alege-ti ce sa ti
se faca, au sa vie trei ani de foamete �n pam�ntul tau? Au trei luni sa fugi tu
dinaintea vrajmasilor tai, si ei sa te goneasca pe tine, au trei zile sa fie
moarte pe pam�ntul tau? Acum dar cunoaste, si vezi, ce voi raspunde celui ce m-au
trimis.
14. Si a zis David catre Gad: str�mt este mie de c�te trele partile foarte;
ci mai bine voi cadea �n m�inile Domnului, ca multe sunt �ndurarile lui foarte,
dec�t sa cad �n m�inile oamenilor.
15. Si si-a ales David moartea, si erau zilele secerii de gr�u, si au dat
Domnul moarte �n Israil de dimineata p�na la vremea pr�nzului, si a �nceput
perirea �n popor, si a murit din poporul Domnului de la Dan si p�na la Virsavee
saptezeci de mii de oameni.
16. Si a trimis �ngerul lui Dumnezeu m�na asupra Ierusalimului, ca sa-l
strice, si i s-au facut mila Domnului de rautate, si au zis �ngerului celui ce
strica �n popor: destul este acum, trage m�na ta, si �ngerul Domnului era l�nga
aria lui Orna Evuseul.
17. Si a zis David catre Domnul, c�nd a vazut el pe �ngerul care lovea pe
popor, si a zis: iata eu sunt cel ce am pacatuit, si eu sunt pastorul cel ce am
facut rau, iar oile acestea ce au facut? Sa fie dar m�na ta peste mine si peste
casa tatalui meu.
18. Si a venit Gad la David �n ziua aceea, si i-a zis lui: suie-te si pune
Domnului jertfelnic �n aria lui Orna Evuseul.
19. Si s-a suit David dupa cuv�ntul lui Gad proorocul �n ce chip i-au
poruncit lui Domnul.
20. Si s-a uitat Orna, si a vazut pe �mparatul si pe slugile lui venind
catre sine, si a iesit Orna, si s-a �nchinat �mparatului cu fata sa la pam�nt.
21. Si a zis Orna: ce este ca a venit domnul meu �mparatul la robul sau? Si
i-a zis David: sa cumpar de la tine aria, ca sa zidesc jertfelnic Domnului, si sa
�nceteze moartea deasupra poporului.
22. Si a zis Orna catre David: ia-o, si sa aduca domnul meu �mparatul
Domnului ce este bine �ntru ochii lui, iata boii spre ardere de tot, si roatele
si uneltele boilor �n loc de lemne.
23. Toate a dat Orna �mparatului, si a zis Orna catre �mparatul: Domnul
Dumnezeul tau sa te binecuvinteze pe tine.
24. Si a zis �mparatul catre Orna: nu, ci cumpar�nd voi cumpara de la tine
cu pret, si nu voi aduce Domnului Dumnezeului meu ardere de tot �n dar data, si a
cumparat David aria si boii cu argint de cincizeci de sicli.
25. Si a zidit acolo David jertfelnic Domnului, si a adus ardere si jertfa
de pace, si a adaugat Solomon la jertfelnic dupa aceea, ca dintai era mic, si
Domnul s-a milostivit pam�ntului, si a �ncetat perirea deasupra lui Israil.

CARTEA A TREIA A �MPARATILOR

CAP. 1.
Solomon.

Iar �mparatul David �mbatr�nise �ndelungat de zile, si-l �nvelea cu haine, si nu

se �ncalzea.
2. Si au zis slugile lui catre d�nsul: sa caute �mparatul fecioara t�nara,
si sa stea �naintea �mparatului si sa-l �ncalzeasca si sa doarma cu el, si se va
�ncalzi domnul nostru �mparatul.
3. Si a cautat fecioara frumoasa din tot hotarul lui Israil, si a aflat pe
Avisag Somaniteanca, si o a adus la �mparatul.
4. Si fecioara era la chip frumoasa foarte, si �ncalzea pe �mparatul si
slujea lui, si �mparatul nu o a cunoscut pe ea.
5. Iar Adonias feciorul Aghitei s-a ridicat, zic�nd: eu voi �mparati, si
si-a facut luisi car si calareti, si cincizeci de oameni alergau �naintea lui.
6. Si nu l-a oprit pe el tatal sau niciodata, zic�nd: pentru ce faci
acestea? Si era el la chip frumos foarte, si pe el l-a nascut dupa Avesalom.
7. Si a vorbit cu Ioav feciorul Saruei si cu Aviatar preotul, care ajutau
pe Adonias urm�nd lui.
8. Iar Sadoc preotul si Vaneas feciorul lui Iodae si Natan proorocul si
Semei si Risi si vitejii lui David, nu erau cu Adonias.
9. Si a junghiat Adonias oi si vite si miei, la piatra lui Zoelet, care
era l�nga f�nt�na lui Roghil, si a chemat pe toti fratii sai pe fiii �mparatului
si pe toti barbatii lui Iuda si pe slugile �mparatului.
10. Iar pe Natan proorocul si pe Vaneas si pe viteji si pe Solomon fratele
sau, n-a chemat.
11. Si a grait Natan catre Virsavia muma lui Solomon zic�nd: au n-ai auzit
ca s-a facut �mparat Adonias feciorul Aghitei, si domnul nostru David nu stie?
12. Si acum vino sa-ti dau sfat si sa-ti m�ntuiesti sufletul tau si
sufletul fiului tau Solomon.
13. Vino si intra la �mparatul David, si graieste catre el zic�nd: doamne
al meu �mparate! Au nu te-ai jurat tu roabei tale, zic�nd: ca Solomon fiul tau va
�mparati dupa mine, si el va sedea pe scaunul meu? Pentru ce dar �mparateste
Adonias?
14. Si iata �nca graind tu cu �mparatul, si eu voi intra dupa tine, si voi
plini cuvintele tale.
15. Si a intrat Virsavia la �mparatul �n camara, si �mparatul era batr�n
foarte, si Avisag Somaniteanca slujea �mparatului.
16. Si s-a plecat Virsavia si s-a �nchinat �mparatului, si a zis �mparatul:
ce este?
17. Iar ea a zis: doamne al meu �mparate! Tu ai jurat �ntru Domnul
Dumnezeul tau roabei tale, zic�nd: ca fiul tau Solomon va �mparati dupa mine, si
el va sedea pe scaunul meu.
18. Si acum iata Adonias �mparateste, si tu doamne al meu �mparate! Nu
stii.
19. Si a junghiat vitei si miei si oi multe, si a chemat pe toti fiii
�mparatului si pe Aviatar preotul, si pe Ioav capetenia oastei, iar pe Solomon
robul tau nu l-a chemat.
20. Si tu doamne al meu �mparate! Ochii a tot Israilul spre tine, sa le
spui lor, cine va sedea pe scaunul domnului meu �mparatului dupa d�nsul.
21. Si va fi dupa ce va adormi domnul meu �mparatul cu parintii sai, si voi
fi eu si Solomon fiul meu gresiti.
22. Si iata �nca graind ea catre �mparatul, a intrat si Natan proorocul.
23. Si spusera �mparatului, zic�nd: iata Natan proorocul, si a intrat la
fata �mparatului, si s-a �nchinat �mparatului cu fata la pam�nt.
24. Si a zis Natan: doamne al meu �mparate! Tu ai zis: ca Adonias va
�mparati dupa mine, si ca el va sedea pe scaunul meu?
25. Ca s-a pogor�t astazi, si a junghiat vitei si miei si oi multe, si a
chemat pe toti fiii �mparatului si pe capeteniile oastei si pe Aviatar preotul, si
iata beau si man�nca �naintea lui, si au zis: sa traiasca �mparatul Adonias.
26. Si pe mine robul tau si pe Sadoc preotul si pe Vaneas feciorul lui
Iodae si pe Solomon robul tau n-a chemat.
27. Au de la domnul meu �mparatul cuv�ntul acesta s-a facut fara sa fi spus
robului tau, cine va sedea pe scaunul domnului meu �mparatului dupa d�nsul?
28. Si a raspuns �mparatul David, si a zis: chemati pe Virsavia, si ea a
intrat �naintea �mparatului, si a statut �naintea lui.
29. Si a jurat �mparatul, si a zis: viu este Domnul cel ce au izbavit
sufletul meu din toata primejdia.
30. Ca precum am jurat tie �ntru Domnul Dumnezeul lui Israil, zic�nd: ca
Solomon fiul tau va �mparati dupa mine, si el va sedea pe scaunul meu �n locul
meu, asa voi face �n ziua aceasta.
31. Si s-a plecat Virsavia cu fata la pam�nt si s-a �nchinat �mparatului,
si a zis: sa traiasca domnul meu �mparatul David �n veac!
32. Si a zis �mparatul David: chemati-mi pe Sadoc preotul si pe Natan
proorocul, si pe Vaneas feciorul lui Iodae, si au intrat �naintea �mparatului, si
le-a zis lor �mparatul:
33. Luati pe slugile domnului vostru cu voi, si puneti calare pe fiul meu
Solomon pe muscoiul meu, si-l duceti �n Sion.
34. Si sa-l unga pe el acolo Sadoc preotul si Natan proorocul, �mparat
peste Israil, si tr�mbitati cu cornul si strigati: sa traiasca �mparatul Solomon!
35. Si va veti sui dupa el si va intra si va sedea pe scaunul meu, si el va
�mparati �n locul meu, ca am poruncit sa fie povatuitor peste Israil si peste
Iuda.
36. Si a raspuns Vaneas feciorul lui Iodae �mparatului, si a zis: fie asa,
adevereze Domnul Dumnezeu cuv�ntul domnului meu �mparatului.
37. Precum au fost Domnul cu domnul meu �mparatul, asa sa fie cu Solomon,
si sa mareasca scaunul lui mai mult dec�t scaunul domnul meu �mparatul David.
39. Si s-a pogor�t Sadoc preotul si Natan proorocul si Vaneas feciorul lui
Iodae si Hereti si Felieti, si au pus pe Solomon pe muscoiul �mparatului David, si
l-au adus pe el �n Sion.
40. Si s-a suit tot poporul dupa el, si juca poporul cu danturi, si facea
veselie mare, ca rasuna pam�ntul de glasul lor.
41. Si a auzit Adonias si toti chematii lui c�nd sf�rsise ospatul, si a
auzit Ioav glasul cornului, si a zis: ce este glasul de care rasuna cetatea?
42. Si �nca graind el, iata si Ionatan feciorul lui Aviatar preotul veni,
si a zis Adonias: intra ca om cinstit esti tu, si bune vestiri stii.
43. Si a raspuns Ionatan, si a zis lui Adonias: cu adevarat domnul nostru
�mparatul David a facut �mparat pe Solomon.
44. Si a trimis cu el �mparatul pe Sadoc Preotul si pe Natan Proorocul si
pe Vaneas feciorul lui Iodae si pe Hereti si pe Feleti, si l-a pus calare pe
muscoiul �mparatului.
45. Si l-a uns pe el Sadoc Preotul si Natan proorocul, �mparat �n Sion, si
s-au suit de acolo veseli, si a rasunat cetatea, acesta este glasul care l-ati
auzit.
 46. Si a sezut Solomon pe scaunul �mparatiei.
47. Si au intrat slugile �mparatului sa binecuvinteze pe Domnul nostru
�mparatul David zic�nd: bun sa faca Dumnezeu numele lui Solomon fiului tau mai
mult dec�t numele tau, si sa mareasca scaunul lui mai presus dec�t scaunul tau, si
s-a �nchinat �mparatului pe patul lui.
48. Si asa a zis �mparatul: bine este cuv�ntat Domnul Dumnezeul lui Israil,
cel ce au dat astazi din sam�nta mea sezator pe scaunul meu, si ochii mei vad.
49. Si s-au spaim�ntat, si s-au sculat toti chematii lui Adonias, si s-a
dus fiecare om �n calea sa.
50. Si s-a temut Adonias de fata lui Solomon, si s-a sculat, si s-a dus, si
s-a prins de coarnele jertfelnicului.
51. Si s-a spus lui Solomon, zic�nd: Adonias s-a temut de �mparatul
Solomon, si iata se tine de coarnele jertfelnicului, zic�nd: sa-mi jure astazi
�mparatul Solomon ca nu va omor� pe robul sau cu sabia.
52. Si a zis Solomon: de va fi om bun, nu va cadea nici unul din perii lui
pe pam�nt; iar de se va afla rautate �ntr-�nsul, se va omor�.
53. Si a trimis �mparatul Solomon, si l-a luat pe el de la jertfelnic, si a
intrat si s-a �nchinat �mparatului Solomon, si i-a zis Solomon lui: mergi la casa
ta.

CAP. 2.
Moartea lui David.

Si s-au apropiat zilele lui David ca sa moara, si a poruncit lui Solomon fiul sau
zic�nd:
2. Eu merg �n calea a tot pam�nteanul, iar tu te �ntareste, si fii barbat.
3. Si pazeste r�nduielile Domnului Dumnezeului tau, ca umbl�nd �ntru
caile lui, sa pazesti poruncile lui si �ndreptarile lui si judecatile lui si
marturiile lui, cele scrise �n legea lui Moisi, ca sa �ntelegi cele ce vei face
dupa toate c�te voi porunci tie.
4. Ca sa �ntareasca Domnul cuv�ntul sau, care au grait catre mine zic�nd:
de vor pazi fiii tai calea sa, ca sa umble �naintea mea �ntru adevar cu toata
inima sa si cu tot sufletul sau, zic�nd: nu va lipsi tie barbat de pe scaunul lui
Israil.
5. Iar tu ai cunoscut, c�te a facut mie Ioav feciorul lui Saruei, c�te a
facut celor doua capetenii ai ostirii lui Israil, lui Avenir feciorul lui Nir si
lui Amesai feciorul lui Ieter, ca i-a omor�t pe ei, si a varsat s�nge de razboi �n
pace, si a pus s�nge nevinovat �n br�ul sau cel de la mijlocul sau, si �ntru
�ncaltamintea picioarelor lui.
6. Si vei face dupa �ntelepciunea ta, si sa nu lasi sa se duca batr�netele
lui cu pace �n iad.
7. Iar fiilor lui Verzeli Galaaditeanul sa faci mila, si sa fie �ntru cei
ce man�nca din masa ta, ca ei au venit la mine c�nd fugeau de fata lui Avesalom
fratele tau.
8. Si iata cu tine este Semei feciorul lui Ghira fiul lui Iemini din
Vaurim, acesta m-a blestemat blestem rau �n ziua �n care ma duceam la tabara, si
s-a pogor�t �ntru �nt�mpinarea mea la Iordan, si m-am jurat lui pe Domnul,
zic�nd: nu te voi omor� cu sabie.
9. Pentru aceea sa nu-l lasi ca pe un nevinovat, ca om �ntelept esti tu,
si vei cunoaste ce vei face lui, si sa duci caruntetele lui cu s�nge �n iad.
10. Si a adormit David cu parintii sai, si s-a �ngropat �n cetatea lui
David.
11. Iar zilele c�te a �mparatit David peste Israil au fost patruzeci de
ani: �n Hevron a �mparatit sapte ani, si �n Ierusalim treizeci si trei de ani.
12. Si a sezut Solomon pe scaunul lui David Tatal sau fiind de doisprezece
ani, si s-a �ntarit �mparatia lui foarte.
13. Si a intrat Adonias feciorul Aghitei la Virsavia muma lui Solomon, si
s-a �nchinat ei, iar ea a zis: vii cu pace? Si el a zis: pace.
 14. Si a zis el: cuv�nt am catre tine, si i-a zis lui: graieste.
15. Si a zis ei: tu stii ca a mea este �mparatia, si spre mine a cautat tot
Israilul ca sa �mparatesc, si s-a �ntors �mparatia, si s-a facut a fratelui meu,
ca de la Domnul s-a facut lui.
16. Si acum o cerere cer eu de la tine; nu-ti �ntoarce fata ta, si Virsavia
a zis: graieste.
17. Si a zis ei: graieste rogu-te catre Solomon �mparatul, ca nu-si va
�ntoarce fata sa de catre tine, si sa-mi dea mie femeie pe Avisag Somaniteanca.
18. Si a zis Virsavia: bine, eu voi grai pentru tine �mparatului.
19. Si a intrat Virsavia la �mparatul Solomon, ca sa graiasca lui pentru
Adonias, si s-a sculat �mparatul �naintea ei, si s-a �nchinat ei, si a sezut pe
scaunul sau, si s-a pus scaun mumei �mparatului, si a sezut de-a dreapta lui.
20. Si a zis lui: o cerere mica eu cer de la tine, sa nu �ntorci fata mea,
si a zis �mparatul: cere maica mea, ca nu te voi �ntoarce.
21. Iar ea a zis: sa se dea Avisag Somaniteanca femeie lui Adonias fratelui
tau.
22. Si a raspuns �mparatul Solomon, si a zis maicii sale: si pentru ce ai
cerut tu pe Avisag Somaniteanca lui Adonias? Cere-i lui �mparatia, ca el este
fratele meu cel mai mare dec�t mine, si lui Aviatar preotul si lui Ioav feciorul
Saruei mai marele ostirii, prieteni.
23. Si s-a jurat �mparatul Solomon pe Domnul, zic�nd: asa sa-mi faca mie
Dumnezeu si asa sa-mi adauge, asupra sufletului sau a grait Adonias cuv�ntul
acesta.
24. Si acum viu este Domnul cel ce m-au gatit si m-au pus pe scaunul lui
David tatal meu, si mi-au facut mie casa, precum au grait Domnul, ca astazi se va
omor� Adonias.
25. Si a trimis �mparatul Solomon pe Vaneas feciorul lui Iodae, si l-a
ucis, si a murit Adonias �n ziua aceea.
26. Si lui Aviatar preotul a zis �mparatul: mergi tu �n Anatot �n tarina
ta, ca vinovat mortii esti tu �n ziua aceasta, ci nu te voi omor�, pentru ca ai
purtat sicriul legii Domnului �naintea lui David tatalui meu, si pentru ca ai
patimit toate c�te a patimit tatal meu.
27. Si a lepadat Solomon pe Aviatar sa nu fie preot Domnului, ca sa se
plineasca cuv�ntul Domnului, care l-au grait asupra casei lui Ili �n Silom.
28. Si a venit vestea p�na la Ioav feciorul Saruei, ca Ioav se plecase dupa
Adonias, iar dupa Solomon nu s-a plecat, si a fugit Ioav �n cortul Domnului si s-a
apucat de coarnele jertfelnicului.
29. Si s-a spus lui Solomon zic�nd: ca a fugit Ioav �n cortul Domnului, si
iata se tine de coarnele jertfelnicului, si a trimis Solomon �mparatul la Ioav,
zic�nd:
30. Ce s-a �nt�mplat tie de ai fugit la jertfelnic? Si a zis Iaov: pentru
ca m-am spaim�ntat de fata ta, si am fugit la Domnul; si a trimis Solomon
�mparatul pe Vaneas feciorul lui Iodae, zic�nd: mergi si-l ucide si-l �ngroapa pe
el.
31. Si a venit Vaneas feciorul lui Iodae la Ioav �n cortul Domnului, si i-a
zis lui: acestea zice �mparatul: iesi afara, iar Ioav a zis: nu voi iesi afara, ci
aici voi muri; si s-a �ntors Vaneas feciorul lui Iodae si a spus �mparatului,
zic�nd: acestea a grait Ioav, si acestea mi-a spus mie.
32. Si a zis �mparatul: mergi si fa lui dupa cum a grait, si-l ucide pe el
si-l �ngroapa, si vei ridica astazi de la mine si de la casa tatalui meu s�ngele,
care �n zadar a varsat Ioav.
33. Si a �ntors Domnul s�ngele nedreptatii peste capul lui, �n ce chip a
facut el celor doi oamenii mai drepti si mai buni dec�t sine, ca i-a ucis pe ei cu
sabie, si tatal meu David n-a stiut de s�ngele lor, pe Avenir feciorul lui Nir
voievodul ostilor lui Israil si pe Amesai feciorul lui Ieter voievodul ostilor lui
Iuda.
34. Si s-a �ntors s�ngiurile lor pe capul lui si pe capul semintiei lui �n
veac, iar lui David si semintiei lui si casei lui si scaunului lui, sa fie pace de
la Domnul �n veac.
35. Si s-a suit Vaneas feciorul lui Iodae, si a navalit asupra lui, si l-a
omor�t pe el, si l-a �ngropat pe el �n casa lui �n pustie.
36. Si a pus �mparatul pe Vaneas feciorul lui Iodae �n locul lui peste
oaste, si �mparatia sporea �n Ierusalim; iar pe Sadoc preotul l-a pus �mparatul
preot mare �n locul lui Aviatar.
37. Si trimit�nd �mparatul a chemat pe Semei, si i-a zis lui: zideste-ti
casa �n Ierusalim, si sezi acolo, si sa nu iesi de acolo nicaierea.
38. Si va fi �n ziua �n care vei iesi si vei trece p�r�ul chedrilor, sa
stii bine caci cu moarte vei muri, s�ngele tau va fi peste capul tau, si l-a jurat
pe el �mparatul �n ziua aceea.
39. Si a zis Semei catre �mparatul: bun este cuv�ntul care l-ai grait
doamne al meu �mparate! Asa va face robul tau, si a sezut Semei �n Ierusalim trei
ani.
40. Si a fost dupa trei ani, au fugit doi robi ai lui Semei la Anhis
feciorul lui Maaha �mparatul Ghetei, si s-a spus lui Semei, zic�nd: iata robii tai
sunt �n Ghet.
41. Si s-a sculat Semei, si a pus saua pe asina sa, si s-a dus �n Ghet la
Anhis sa caute pe robii sai, si s-a dus Semei, si a adus pe robii sai din Ghet.
42. Si se spuse lui Solomon, zic�nd: ca s-a dus Semei din Ierusalim �n
Ghet, si a adus pe robii sai.
43. Si a trimis �mparatul si a chemat pe Semei, si a zis catre el: au nu
te-am jurat pe Domnul, si am poruncit tie, zic�nd: �n ce zi vei iesi din
Ierusalim, si vei merge de-a dreapta sau de-a st�nga, sa stii bine caci cu moarte
vei muri? Si ai zis mie: bun este cuv�ntul care �l aud.
44. Pentru ce n-ai pazit juram�ntul Domnului, si porunca care am poruncit
tie?
45. Si a zis �mparatul catre Semei: stii toata rautatea inimii tale, cum o
ai facut lui David tatalui meu, si au �ntors Domnul rautatea peste capul tau.
46. Si �mparatul Solomon este binecuv�ntat, si scaunul lui David va sta
�naintea Domnului �n veac.
47. Si a poruncit �mparatul Solomon lui Vaneas feciorul lui Iodae, si a
iesit, si l-a omor�t pe el, si a murit.

CAP. 3.
Casatoria lui Solomon. �ntelepciunea lui.

Si s-a �ntarit �mparatia �n m�na lui Solomon, si s-a facut Solomon ginere lui
Faraon �mparatul Eghipetului, si a luat Solomon fata lui Faraon, si o a bagat �n
cetatea lui David p�na ce a sf�rsit el a zidi casa sa, si casa Domnului cea
dintai, si zidul Ierusalimului de jur �mprejur.
2. Iar poporul tam�ia pe �naltimi, pentru ca nu se zidise casa numelui
Domnului p�na acum.
3. Si a iubit pe Domnul Solomon umbl�nd �ntru poruncile lui David tatal
sau, numai ca facea jertfa, si tam�ia pe �naltimi.
4. Si s-a sculat �mparatul, si a mers �n Gavaon sa faca jertfa acolo,
pentru ca era cel mai �nalt si desfatat, o mie de arderi de tot a adus Solomon pe
jertfelnic �n Gavaon.
5. Si s-au aratat Domnul lui Solomon noaptea, si au zis Domnul catre
Solomon: fa vreo cerere pentru tine.
6. Si a zis Solomon: tu ai facut cu robul tau David tatal meu mila mare de
a petrecut �naintea ta �ntru adevar si �ntru dreptate, si cu inima dreapta spre
tine, si i-ai pazit lui aceasta mila mare, sa pui pe fiul sau pe scaunul sau,
precum este astazi.
7. Si acum Doamne Dumnezeul meu! tu ai dat pe robul tau �n locul lui David
tatalui meu, si eu sunt prunc mic, si nu stiu iesirea mea si intrarea mea.
8. Si robul tau este �n mijlocul poporului, care l-ai ales popor mult,
care nu se poate numara si spune de multime.
9. Si sa dai robului tau inima a auzi, si a judeca poporul tau �ntru
dreptate, ca sa cunoasca �ntru bine si �ntru rau, ca cine va putea sa judece pe
acest popor greu al tau?
10. Si a placut cuv�ntul �naintea Domnului, ca a facut Solomon cererea
aceasta.
11. Si a zis Domnul catre el: pentru ca ai cerut de la mine aceasta, si n-
ai cerut zile multe, si n-ai cerut avutie, nici ai cerut sufletul vrajmasilor tai,
ci ai cerut �ntelepciune, ca sa stii a face judecata,
12. Iata am facut dupa cuv�ntul tau, si iata am dat tie inima �nteleapta si
priceputa, mai �nainte de tine n-a fost om ca tine, si dupa tine nu se va afla
asemenea tie.
13. Si cele ce n-ai cerut am dat tie, si avutie si marire at�ta, c�t n-a
fost om asemenea tie �ntru �mparati �n toate zilele tale.
14. Si de vei umbla �n calea mea, sa pazesti poruncile mele si �nvataturile
mele, precum a umblat David tatal tau, voi �nmulti si zilele tale.
15. Si s-a desteptat Solomon si a cunoscut ca este vis, si s-a sculat, si a
mers �n Ierusalim, si a statut �naintea fetei jertfelnicului �mprejurul fetei
sicriului legii Domnului �n Sion, si a adus arderi de tot si cele de pace, si a
facut ospat mare luisi si tuturor slugilor sale.
16. Atunci au venit doua femei curve la �mparatul, si au statut �naintea
lui.
17. Si a zis o femeie: vai mie doamne al meu! Eu si femeia aceasta am
locuit �ntr-o casa, si am nascut �n aceeasi casa.
18. Si a fost a treia zi, dupa ce am nascut eu, a nascut si femeia aceasta,
si eram numai noi am�ndoua; iar altul afara de noi am�ndoua n-a fost �n casa.
19. Si a murit pruncul femeii acestia noaptea, ca a dormit peste el.
20. Si s-a sculat la miezul noptii, si a luat pruncul meu din bratele mele,
si roaba ta dormea, si l-a culcat la s�nul sau, si pruncul sau cel mort l-a culcat
la s�nul meu.
21. Si m-am sculat dimineata sa-mi aplec pruncul meu, si el era mort; si
iata m-am uitat bine la el dimineata, si n-a fost fiul meu pe care eu l-am nascut.
22. Si a zis femeia cealalta: nu, ci fiul meu este cel viu, iar fiul tau,
cel mort, si graiau �naintea �mparatului.
23. Si a zis �mparatul catre ele: tu zici: ca fiul cel viu este al meu, si
cel mort este fiul tau, iar tu zici: nu; ci cel viu este fiul meu, si cel mort
fiul tau.
24. Si a zis �mparatul: luati o sabie, si o aduceti la mine, si adusera
sabia �naintea �mparatului.
25. Si a zis �mparatul: taiati �n doua pe pruncul cel viu care suge, si
dati jumatate din el femeii acestia, iar cealalta jumatate o dati femeii
celeilalte.
26. Si a raspuns femeia a careia era fiul cel viu, si a zis catre
�mparatul; ca-i sarise inima pentru fiul sau, si a zis: vai mie Doamne! Dati ei
pruncul, numai sa nu-l omor�ti, iar cealalta a zis: nici al meu, nici ale ei sa nu
fie, �mpartiti-l.
27. Si a raspuns �mparatul si a zis: dati pruncul cel viu femeii cei ce a
zis dati-l ei, numai sa nu-l omor�ti, ca aceasta este muma lui.
28. Si a auzit tot Israilul judecata aceasta, care a judecat �mparatul, si
s-a temut de fata �mparatului, ca a vazut ca �ntelepciunea lui Dumnezeu este �ntru
el ca sa faca �ndreptare.

CAP. 4.
Dregatorii lui Solomon. Slava lui.

Si �mparatul Solomon �mparatea peste Israil.

2. Si acestia era dregatorii lui: Azaria fiul lui Sadoc preotul.
3. Eliaf si Ahia fiii lui Sisa logofeti, si Iosafat feciorul lui Ahilud
scriitor.
4. Si Vaneas feciorul lui Iodae peste oaste, si Sadoc si Aviatar preoti.
5. Si Azaria feciorul lui Natan, peste cei ce stau l�nga �mparatul, si
Zavut feciorul lui Natan prieten �mparatului.
6. Si Ahisar era dregator casei �mparatului, iar Eliac iconom, si Eliav
feciorul lui Saf peste mosie, si Adoniram feciorul lui Avdon peste biruri.
7. Si Solomon avea doisprezece c�rmuitori peste tot Israilul, care dau de
cheltuiala �mparatului si casei lui, fiecare c�te o luna pe an da cele de
cheltuiala.
8. Si acestea sunt numele lor: Veen fiul lui Or �n muntele Efraim unul.
9. Fiul lui Dacar �n Maches si �n Salavin si �n Vetsamis si �n Elon, p�na
la Vitenan, unul.
10. Fiul lui Esdi �n Aravot avea Soho si tot pam�ntul lui Ofer.
11. Fiul lui Aminadav avea tot Neftadorul, si femeie avea pe Tefal fata lui
Solomon, unul.
12.Vana fiul lui Ahilut tinea Etaanahul si Maghedonul si toata casa lui San
cel de la Sesatan sub Esrae, si din Vitean p�na la Savelmaula p�na la Maever-
lucam.
13. Fiul lui Naver din Ravotul Galaad, acesta avea cetatile lui Iair
feciorul lui Manasi �n Galaad, a acestuia parte era Argovul �n Vasan sasezeci de
cetati mari �ntarite si zavoare de arama, unul.
14. Ahinadav fiul lui Sadoc �n Maanaim.
15. Ahimaas �n Neftalim, si acesta a luat pe Vesammat fata lui Solomon
femeie, unul.
16. Vaana feciorul lui Husi �n Asir si �n Vaalot, unul.
17. Iosafat fiul lui Fuasud �n Isahar.
18. Semei feciorul lui Ila �n Veniamin.
19. Gaver feciorul lui Adai �n pam�ntul lui Gad, pam�ntul lui Sion
�mparatul Esevonului si Og �mparatul Vasanului si Nasef, unul peste toate care era
�ntr-acel pam�nt.
20. Iuda si Israil multi foarte ca nisipul marii �ntru multime, m�ncau si
beau si se veseleau.
21. Iar Solomon stap�nea �ntru toate �mparatiile de la r�ul pam�ntului
celor de alt neam, si p�na la hotarele Eghipetului, si aducea lui daruri, si
slujea lui Solomon �n toate zilele vietii lui.
22. Iar acesta era pr�nzul lui Solomon �n fiecare zi: treizeci de masuri de
faina aleasa, si saizeci de masuri de faina.
23. Zece vitei alesi, si douazeci de boi pascatori si o suta de oi, afara
de cerbi si de caprioare si de pasari alese si salbatici.
24. Ca el stap�nea peste tot tinutul cel dincolo de r�u, de la Tapsa p�na
la Gaza �n toate �mparatiile dincolo de r�u, si avea el pace din toate partile
�mprejur.
25. Si locuia Iuda �n Israil fara de frica fiecare sub vita sa si sub
smochinul sau, si de la Dan si p�na la Virsavee �n toate zilele lui Solomon.
26. Si avea Solomon patruzeci de mii de cai la care, si douasprezece mii de
calareti.
27. Si dau cele de cheltuiala c�rmuitorii acestia �mparatului Solomon, dupa
toate poruncile la masa �mparatului fiecare �n luna sa, cum era r�nduit.
28. Si orz si paie cailor, si carele lor carau la locul unde era sa fie
�mparatul, fiecare dupa r�nduiala sa.
29. Si au dat Domnul �ntelepciune lui Solomon si pricepere multa foarte si
minte multa, ca nisipul cel de pe l�nga mare.
30. Si s-a �nmultit �ntelepciunea lui Solomon, mai mult dec�t �ntelepciunea
tuturor oamenilor celor mai dinainte, si mai mult dec�t �nteleptii Eghipetului.
31. Si a fost mai �ntelept dec�t toti oamenii, si mai �ntelept dec�t Ghetan
Ezretineanul si dec�t Enan si dec�t Halcad si dec�t Dardala feciorii lui Mal, si
s-a vestit numele lui �n toate neamurile prin prejur.
32. Si a alcatuit Solomon trei mii de pilde, si cinci mii de c�ntari.
 33. Si a grait de lemne de la chedrul cel din Livan si p�na la isopul care
iese prin zid, si a grait de vite si de cele ce zboara si de cele ce se t�rasc si
de pesti.
34. Si a venit din toate neamurile sa auda �ntelepciunea lui Solomon, si-a
luat daruri de la toti �mparatii pam�ntului, care auzeau de �ntelepciunea lui.

CAP. 5.
Pregatiri pentru zidirea Casei Domnului.

Si a trimis Hiram �mparatul Tirului slugile sale la Solomon, ca a zis, cum ca pe

el l-a uns �mparat �n locul lui David tatal sau, ca a iubit Hiram pe David toata
viata sa.
2. Si a trimis Solomon la Hiram, zic�nd:
3. Tu stii pe tatal meu David, ca n-a putut sa zideasca casa numelui
Domnului Dumnezeului meu, din pricina razboaielor ce l-au fost �nconjurat pe el,
p�na ce i-au dat pe ei Domnul sunt talpele picioarelor lui.
4. Si acum m-au odihnit Domnul Dumnezeul meu de toate partile, nu este
�mpotrivitor, nu este �nt�mpinare rea.
5. Si iata eu socotesc sa zidesc casa numelui Domnului Dumnezeului meu,
precum au grait Domnul Dumnezeu catre David tatal meu, zic�nd: fiul meu, pe care
voi da �n locul tau pe scaunul tau, acela va zidi casa numelui meu.
6. Si acum porunceste, si sa-mi taie lemne din Livan, si iata slugile mele
�mpreuna cu slugile tale, si plata slujbei tale voi da tie cum vei zice, ca tu
stii, ca la noi nu este care sa stie taia lemne ca Sidonenii.
7. Si a fost dupa ce a auzit Hiram cuvintele lui Solomon, s-a bucurat
foarte, si a zis: bine este cuv�ntat Dumnezeu astazi, cel ce au dat lui David fiu
�ntelept peste poporul acesta mare.
8. Si a trimis Hiram la Solomon, zic�nd: auzit-am toate pentru care ai
trimis la mine, eu voi face toata voia ta, �nc�t este pentru lemne de chedru si de
pin.
9. Slugile mele le vor pogor� pe ele din Livan la mare, eu le voi face
plute p�na la locul ce-mi vei spune, si le voi lasa acolo, iar tu le vei lua; ci
si tu sa faci voia mea, ca sa dai p�ine casei mele.
10. Si a dat Hiram lui Solomon chedri si pini dupa cum a voit.
11. Iar Solomon a dat lui Hiram douazeci de mii de masuri de gr�u de hrana
casei lui, si douazeci de mii de masuri de untdelemn curat, acestea da Solomon lui
Hiram �n tot anul.
12. Si Domnul au dat �ntelepciune lui Solomon precum au grait lui, si a
fost pace �ntru Hiram si �ntru Solomon, si au facut legatura �ntru sine.
13. Si a luat �mparatul Solomon bir din tot Israilul, si era birul de
treizeci de mii de oameni.
14. Si trimetea din ei �n Livan zece mii �ntr-o luna pe r�nd schimb�ndu-se,
o luna erau �n Livan si doua luni �n casa lor, si Adoniram era peste bir.
15. Avea �nca Solomon saptezeci de mii, care purtau poverile, si optzeci de
mii, care taiau piatra �n munte.
16. Afara de mai marii c�rmuitorilor, care erau peste lucruri la Solomon,
trei mii sase sute de c�rmuitori peste popor, care faceau lucrurile.
17. Si a poruncit �mparatul de au adus pietre mari scumpe si pietre
necioplite pentru temelia casei.
18. Si au cioplit slugile lui Solomon si slugile lui Hiram si Ghivlii, si
au gatit pietrele si lemnele �n trei ani, ca sa zideasca casa.

CAP. 6.
Solomon zideste Casa Domnului.

Si a fost �n anul patru sute si patruzeci de la iesirea fiilor lui Israil din
Eghipet, �n anul al patrulea, �n luna a doua a �mparatiei �mparatului Solomon
peste Israil, si a zidit casa Domnului.
 2. Si casa care a zidit �mparatul Solomon Domnului, avea sasezeci de coti
lungimea sa si douazeci de coti largimea sa si treizeci de coti �naltimea sa.
3. Si pridvorul dinaintea Bisericii de douazeci de coti de lung spre
coastele casei, si zece coti de larg, �naintea casei; si a zidit casa, si o a
sav�rsit pe ea.
4. Si a facut casei ferestre largi �nauntru si �nguste afara.
5. Si a facut peste zidul casei pridvoare mari �mprejurul Bisericii si al
altarului, si a facut camari �mprejur.
6. Camarile cele de jos erau de cinci coti �n largime, cele din mijloc de
sase coti largimea; iar cele din al treilea r�nd de sapte coti largimea, ca se
deosebea zidul de dinafara al casei ca sa nu se lipeasca de zidurile casei.
7. Si casa c�nd se zidea, cu pietre �n colturi cioplite �ntregi s-a zidit,
si ciocan, secure si toata unealta de fier nu s-a auzit �n casa, c�nd s-a zidit
ea.
8. Si camarile cele de jos aveau intrare sub umarul drept al casei, si pe
trepte str�mbe se suia la cea din mijloc, si din cea din mijloc la cea din r�ndul
al treilea.
9. Si a zidit casa, si o a sav�rsit, si a acoperit casa cu lanturi si cu
podele de chedri.
10. Si a facut acoperis peste toata casa de cinci coti de �nalt, si era
�ncheiat cu lemne de chedru.
11. Si au fost cuv�ntul Domnului catre Solomon, zic�nd:
12. Casa aceasta care tu zidesti, de vei umbla �ntru poruncile mele si vei
face judecatile mele si vei pazi toate poruncile mele, sa te afli �ntru ele, voi
�ntari cu tine cuv�ntul meu care am grait catre David tatal tau.
13. Si voi locui �n mijlocul fiilor lui Israil, si nu voi parasi pe poporul
meu Israil.
14. Si a zidit Solomon casa, si o a sav�rsit pe ea.
15. Si a �mbracat peretii casei dinauntru cu lemne de chedru de la
pardoseala casei si p�na la pereti si p�na la capriori, i-au facut captusala cu
lemne pe dinauntru, si a captusit casa pe dinauntru cu sc�nduri din pin.
16. Si a zidit cei douazeci de coti din marginea zidului o coasta de la
pardoseala p�na la capriori, si a facut dinauntru de la altar zid spre Sf�nta
Sfintelor.
17. Si de patruzeci de coti era Biserica dinspre fata altarului.
18. Si cu chedru a captusit casa dinauntru, si a spat sapaturi si frunze
�ntinse tot de chedru, si piatra nu se vedea.
19. Si altar �n mijlocul casei �nauntru ca sa puna acolo sicriul legii
Domnului.
20. Douazeci de coti lungimea si douazeci de coti largimea si douazeci de
coti �naltimea, si l-a acoperit cu aur �ncheiat, si a facut jertfelnic de chedru
�n preajma fetei altarului, si l-a captusit cu aur.
21. Si toata casa o a captusit cu aur p�na la sf�rsitul a toata casa.
22. Si a facut �n altar doi Heruvimi de lemn de chiparos de zece coti de
mari de o masura.
23. De cinci coti aripa unui Heruvim, si de cinci coti a doua aripa a lui,
zece coti erau de la v�rful unei aripi a lui p�na la v�rful ceilalalte aripi a
lui.
24. Asa era si al doilea Heruvim, o masura si o sav�rsire la am�ndoi.
25. Si �naltimea unui Heruvim de zece coti, asa era si a celui de al doilea
Heruvim.
26. Si a pus pe am�ndoi Heruvimii �n mijlocul casei cei mai dinauntru, si a
�ntins aripile lor, si se atingea o aripa de zidul casei, si aripa celuilalt
Heruvim se atingea de celalalt perete, si aripile lor cele catre mijlocul casei se
atingeau aripa de aripa.
27. Si a captusit Heruvimii cu aur.
28. Si pe toti peretii casei �mprejur sapati a scris cu condeiul Heruvimi
si finici, si frunza �ntinsa pe dinauntru si pe dinafara.
 29. Si pardoseala casei o a captusit cu aur pe dinauntru si pe dinafara.
30. Si la usa altarului a facut usi de lemn de maslin, si st�lpii usilor �n
cinci muchii.
31. Si doua usi de lemn de pin cu Heruvimi si finicuri si frunze �ntinse,
si l-a captusit cu aur, si Heruvimii si finicurii erau poleiti cu aur.
32. Si asa a facut portii Bisericii st�lpi de lemn de maslin �n patru
dungi.
33. Si doua usi de lemn de pin, cu doua despartituri usa si t�t�nele lor,
si cu doua despartituri usa a doua care se �nv�rtea.
34. Sapate cu Heruvim si finicuri si frunze �ntinse, iar sapaturile poleite
cu aur.
35. Si a zidit pridvorul cel mai dinauntru cu trei r�nduri de pietre
cioplite si cu un r�nd de chedru cioplite prin prejur.
36. �ntru al patrulea an s-a pus temelia casei Domnului �n luna lui Ziu.
37. Si �n anul al unsprezecea �n luna lui Vul, care este luna a opta, a
sav�rsit casa cu toate lucrurile ei si cu toate socotelele ei, si o a zidit pe ea
�n sapte ani.

CAP. 7.
Facerea casei �mparatesti si a vaselor sfinte.

Si a zidit Solomon luisi casa �n treisprezece ani, si a sav�rsit casa sa cu toate

ale ei.
2. Si a zidit casa cu lemn din Livan, o suta de coti lungimea ei,
cincizeci de coti largimea ei si treizeci de coti latimea ei; cu trei r�nduri de
st�lpi de chedru si capete de chedru la st�lpi.
3. Si a podit cu chedru casa deasupra pe st�lpii cei din laturi, si
numarul st�lpilor patruzeci si cinci.
4. Cincisprezece �ntr-un r�nd.
5. Si ferestre trei, si deschizatura peste deschizatura �n trei r�nduri,
si toate usile si despartiturile �n patru unghiuri cu ferestrele si usa peste usa
�n trei r�nduri.
6. Si pridvoare de st�lpi cincizeci de coti de lungi si treizeci de coti
de lat, �mpreunate pridvoarele fata �n fata, si st�lpi si grinzi groase la
pridvoare.
7. Si a facut pridvorul scaunelor unde se judeca, numit pridvorul
divanului, captusit cu lemne de chedru de la un capat la celalalt.
8. Si casa �n care sedea, avea o curte �nauntru, cu asemenea lucrare, apoi
a zidit casa si fetei lui Faraon, pe care o luase Solomon, asemenea pridvorului
acestuia.
9. Toate acestea din pietre alese cioplite de o masura dinauntru si
dinafara si din temelie, p�na la v�rf, si afara la curtea cea mare.
10. Temelia era cu pietre de pret, mari, de zece si de opt coti.
11. Si deasupra ei pietre de pret, de o masura taiate, si chedri.
12. Curtea cea mare prin �mprejur avea trei r�nduri de pietre cioplite, si
un r�nd de chedru sapat.
13. Ca si curtea casei Domnului cea dinauntru, si pridvorul casei.
14. Si a trimis �mparatul Solomon si a luat pe Hiram din Tir,
15. Fecior unei femei vaduve, care era din semintia Neftali; iar tatal lui
om Tirian mester de arama, si plin de mestesug si de pricepere si de stiinta a
face tot lucrul de arama; si s-a dus la �mparatul Solomon, si a facut toate
lucrurile.
16. Si a turnat doi st�lpi de pridvorul casei, de optsprezece coti
�naltimea st�lpului, si grosimea st�lpului de paisprezece coti �mprejur de patru
degete sapaturile; asa si st�lpul al doilea.
17. Si doua cununi deasupra a facut sa le puna peste capetele st�lpilor
turnatura de arama de cinci coti �naltimea unei cununi, si de cinci coti �naltimea
cununii ceilalalte.
 18. Si a facut doua plase, ca sa acopere cununile st�lpilor, o plasa la o
cununa si alta plasa la a doua cununa, si ca ciucuri, doua r�nduri de rodii de
arama �mpletite ce at�rnau jur �mprejur, asa a facut si la a doua cununa.
19. Si cununile cele de pe capetele st�lpilor erau �n forma de crin de
patru coti l�nga pridvor.
20. Si cununile pe cei doi st�lpi, si deasupra cununilor plasa pe laturi,
si doua sute de rodii �n r�nduri peste cununa a doua.
21. Si s-a pus st�lpii pridvorului Bisericii, si a pus un st�lp, si a numit
numele lui: Iachin; si a pus st�lpul al doilea, si a numit numele lui: Vooz.
22. Preste capetele st�lpilor lucru �n chipul crinului; si s-a sav�rsit
lucrarea st�lpilor.
23. Si a facut mare varsata, zece coti de la o margine p�na la cealalta,
cinci coti �naltimea ei rotunda �mprejur, si rotunzimea �mprejur de treizeci de
coti.
24. Si proptele dedesuptul buzei ei, �mprejura pe ea de zece coti, ca sa
razeme marea �mprejur, doua r�nduri de proptele varsate la topitorul lor.
25. Si dedesuptul marii doisprezece boi, trei cu fata spre miazanoapte,
trei cu fata spre apus, trei cu fata spre miazazi, si trei cu fata spre rasarit;
iar peste ei deasupra marea si toate dosurile lor dedesupt.
26. Si grosimea ei de un pumn, si marginea ei ca marginea unui potir,
lucrata cu floarea de crin, doua mii de vedre �ncapeau.
27. Si a facut zece temelii de arama, cinci coti lungimea unei temelii si
patru coti largimea ei, si sase coti �naltimea ei.
28. Si temeliile erau astfel lucrate ca se �ncheiau �ntru ele, si
�ncheietura �n mijloc pe dinafara.
29. Si pe �ngheieturile lor cele de dinafara, lei si boi si Heruvimi,
dinafara, deasupra si dedesuptul leilor si al boilor, lucruri de at�rnat.
30. Si patru roate de arama la fiecare temelie, cu osiile de arama de patru
parti ale lor, si umerii lor dedesuptul scaldatorilor, si umerile varsate de
latura omului zac�nd.
31. Si gura ei dinauntru de capetea si �naltimea un cot, si gura ei
rotunda, faptura asa de un cot si jumatate si pe gura ei sapaturi, si
�nchegaturile lor �n patru muchii, nu rotunde.
32. Si patru roate sub �nchieturi si m�ini �n roate la temelie, si
�naltimea unei roate de un cot si jumatate.
33. Si lucru roatelor lucru ca roatele carului, m�inile lor si umerii lor
si lucratura lor toate varsate.
34. Si patru umeri pe cele patru unghiuri ale fiecarei temelii, din
temelie, umerii lui.
35. Si pe capul temeliei rotunzile �mprejur de o jumatate de cot de mare pe
capul temeliei, si �ncepatura m�inilor lui si �ncheieturile lui, si se deschideau
la �ncepaturile m�inilor lui.
36. Si �ncheieturile lui, Hevurim si lei si finicuri st�nd tin�ndu-se
fiecare dupa fata sa, pe dinauntru si prin prejur.
37. Intr-acest chip a facut toate cele zece temelii, o r�nduiala si o
masura la toate.
38. Si a facut zece vase de arama, patruzeci de vedre �ncapeau �ntr-un vas
cu masura de patru coti, un vas peste o temelie la cele zece temelii.
39. Si a pus cele zece temelii: cinci la umarul casei de-a dreapta dinspre
rasarit si cinci la umarul casei de-a st�nga, si marea la umarul casei de-a
dreapta dinspre rasarit de partea rasaritului.
40. Si a facut Hiram caldarile si tigaile si blidele, si a sf�rsit Hiram a
face toate lucrurile care a facut �mparatului Solomon �n casa Domnului.
41. St�lpii cei doi si cununile st�lpilor cele doua, pe capetele st�lpilor,
si plasele cele doua, ca sa acopere am�ndoua cununile ciopliturilor cele ce sunt
peste st�lpi.
42. Si cele patru sute rodii la am�ndoua plasele, doua r�nduri de rodii la
fiecare plasa, sa acopere am�ndoua cununile peste am�ndoi st�lpii.
 43. Si temeliile cele zece si caldarile cele zece peste temelii.
44. Si marea cea una si boii cei doisprezece dedesuptul marii.
45. Si caldarile si tigaile si blidele si toate vasele c�te a facut Hiram
�mparatului Solomon casei Domnului, si st�lpii cei patruzeci si opt ai casei
�mparatului si ai casei Domnului.
46. Toate lucrurile �mparatului c�te a facut Hiram au fost de arama, nu era
cumpanitura aramii din care toate acestea s-au facut, ca era multa foarte, si nu
se putea cumpani arama din care a facut.
47. �n tinutul Iordanului le-a varsat �mparatul, �n pam�nt cleos, �ntru
Sochot si �ntru Gheira.
48. Si a dat �mparatul Solomon toate vasele, iar de multime multa foarte nu
era cumpanitura aramii.
49. Si a facut Solomon toate uneltele �n casa Domnului, jertfelnicul cel de
aur si masa pe care stau p�inile punerii �nainte, de aur.
50. Si sfesnicele cinci de-a dreapta si cinci de-a st�nga dinaintea fetei
altarului, care sunt din aur �ncheiate, si candelele si luminatoarele si mucarile
de aur.
51. Si pragurile si zavoarele si paharele si blidele si cadelnitile de aur
�ncheiate si t�t�nile usilor casei cei mai dinauntru a Sfintei Sfintelor, si usile
casei Bisericii de aur.
52. Si s-a plinit tot lucrul casei Domnului care l-a facut Solomon, si a
bagat Solomon �nauntru argintul si aurul si vasele pe care le-a dat la vistieriile
casei Domnului cele afierosite de David tatal sau si de Solomon.

CAP. 8.
Sfintirea Bisericii lui Solomon.

Si a fost daca a sav�rsit Solomon a zidi casa Domnului si casa sa, dupa douazeci
de ani, atunci a adunat �mparatul Solomon pe toti batr�nii lui Israil �n Sion, ca
sa aduca sicriul legii Domnului din cetatea lui David, �n Sion.
2. �n luna lui Atanin la sarbatoarea care este �n luna a saptea.
3. Si au venit toti batr�nii lui Israil.
4. Si au ridicat preotii sicriul si cortul marturiei si vasele cele
sfinte, care erau �n cortul marturiei.
5. Iar �mparatul si tot Israilul mergeau �naintea sicriului jertfind oi si
boi fara de numar.
6. Si au bagat preotii sicriul legii Domnului la locul lui �n altarul
casei �n Sf�nta Sfintelor sub aripile Heruvimilor.
7. Ca Heruvimii erau cu aripile �ntinse peste locul sicriului, si
acopereau Heruvimii pe deasupra sicriul si sfintele lui.
8. Si �ntreceau cele sfinte ca se vedeau capetele celor sfinte din sf�nta
�naintea altarului; iar deafara nu se vedeau, si a fost acolo p�na �n ziua aceea.
9. Nu era �n sicriu, fara numai cele doua table de piatra, tablele legii,
care le-a pus acolo Moisi �n Horiv, c�nd au facut legatura Domnul cu fiii lui
Israil, c�nd iesau ei din pam�ntul Eghipetului.
10. Si a fost daca au iesit preotii din sf�nta, nor a umplut casa Domnului.
11. Si nu puteau preotii sa stea sa slujeasca de fata norului, ca umpluse
slava Domnului casa Domnului.
12. Atunci a zis Solomon: Domnul au zis ca locuieste �n nor.
13. Si eu am zidit casa numelui tau sf�nta tie, si gata ca sa sezi si sa
locuiesti tu �n ea �n veci.
14. Si a �ntors �mparatul fata sa, si bine a cuv�ntat �mparatul pe tot
Israilul, si toata adunarea lui Israil sta.
15. Si el a zis: bine este cuv�ntat Domnul Dumnezeul lui Israil astazi, cel
ce au grait cu gura sa lui David tatal meu, si cu m�inile sale au plinit, zic�nd:
16. Din ziua �n care am scos pe poporul meu Israil din Eghipet, n-am ales
cetate nici �ntr-o semintie de a lui Israil, ca sa zideasca casa, �n care sa fie
numele meu acolo; ci am ales Ierusalimul ca sa fie numele meu acolo, si am ales pe
David, ca sa fie povatuitor peste poporul meu Israil.
17. Si a fost �n inima lui David tatalui meu sa zideasca casa numelui
Domnului Dumnezeului lui Israil.
18. Si au zis Domnul catre David tatal meu: pentru ca ai pus �n inima ta,
ca sa zidesti casa numelui meu, bine ai facut, ca ai socotit cu inima ta aceasta.
19. �nsa tu nu vei zidi casa, ci fiul tau care va iesi din coapsele tale,
acesta va zidi casa numelui meu.
20. Si au �mplinit Domnul cuv�ntul sau, care l-au grait, si m-am sculat eu
�n locul lui David tatalui meu, si am sezut pe scaunul lui Israil, dupa cum au
grait Domnul, si am zidit casa numelui Domnului Dumnezeului lui Israil.
21. Si am asezat acolo loc sicriului, �n care este legatura Domnului, care
o au facut Domnul cu parintii nostri, c�nd i-au scos pe ei din pam�ntul
Eghipetului.
22. Si a statut Solomon �naintea jertfelnicului Domnului �n preajma a toata
adunarea lui Israil, si si-a ;ntins m�inile sale la cer, si a zis:
23. Doamne Dumnezeul lui Israil! Nu este Dumnezeu precum tu �n cer sus si
pe pam�nt jos, cel ce pazesti legatura si mila robului tau celui ce umbla �naintea
ta cu toata inima sa.
24. Cel ce ai pazit robului tau lui David tatalui meu, si ai grait cu gura
ta, si cu m�inile tale ai sav�rsit, precum este astazi.
25. Si acum Doamne Dumnezeul lui Israil! Pazeste pe robul tau lui David
tatal meu, cel ce ai grait lui zic�nd: nu va lipsi �naintea mea om, care sa seada
pe scaunul lui Israil, numai de vor pazi fiii tai caile sale ca sa umble �naintea
mea, �n ce chip ai umblat tu �naintea mea.
26. Si acum Doamne Dumnezeul lui Israil! Sa se adevereze cuv�ntul tau lui
David tatal meu.
27. Ca de acum �n adevar va locui Dumnezeu cu oamenii pe pam�nt? De vreme
ce cerul si cerul cerurilor nu este destul tie, �n ce chip casa aceasta, care o am
zidit numelui tau?
28. Deci cauta spre rugaciunea mea si spre cererea mea Doamne Dumnezeul lui
Israil, ca sa auzi cererea si rugaciunea, cu care se roaga robul tau �naintea ta
catre tine astazi.
29. Sa fie ochii tai deschisi spre casa aceasta ziua si noaptea, spre locul
de care ai zis: fi-va numele meu acolo, ca sa auzi rugaciunea, cu care se roaga
robul tau �n locul acesta ziua si noaptea.
30. Si sa asculti cererea robului tau si a poporului tau Israil ori c�t vor
cere �n locul acesta, si tu sa auzi �n locul locuintei tale �n cer, si sa faci si
milostiv sa fii.
31. Ori c�te va gresi fiecare aproapelui sau, si va lua peste sine blestem,
cu care s-a blestemat pe sine, de va veni si se va marturisi �naintea
jertfelnicului tau �n casa aceasta.
32. Tu sa-l asculti din cer, si sa faci si sa judeci pe poporul tau Israil,
si sa rasplatesti celui ce face faradelege; sa-i dai calea lui peste capul lui, si
sa �ndreptezi pe cel drept, sa-i dai lui dupa dreptatea lui.
33. C�nd va cadea poporul tau Israil �naintea vrajmasilor, pentru ca au
pacatuit �naintea ta, de se vor �ntoarce si se vor marturisi numelui tau si se vor
ruga si vor cere iertaciune �n casa aceasta,
34. Tu sa-i auzi pe ei din cer, si milostiv sa fii pentru pacatele
poporului tau Israil, si sa-i �ntorci pe ei la pam�ntul, care l-ai dat parintilor
lor.
35. C�nd se va �nchide cerul, si nu va ploua, pentru ca au pacatuit
�naintea ta, de se vor ruga spre locul acesta si se vor marturisi numelui tau si
se vor �ntoarce de la pacatele sale, c�nd vei smeri pe d�nsii,
36. Sa-i asculti din cer, si milostiv sa fii pacatelor robului tau, si
poporului tau Israil, si sa le arati lor calea cea buna, pe care sa umble, si sa
dai ploaie pe pam�ntul tau, care l-ai dat mostenire poporului tau.
37. C�nd va fi foamete sau moarte sau arsura sau omida sau palitura, si
c�nd �l va necaji pe el vrajmasul lui �n vreo cetate de ale lui, toata
�nt�mplarea, toata durerea,
38. Toata rugaciunea si toata cererea care va face fie ce om cum va
cunoaste fie care rana inimii lui, si va tinde m�inile sale spre casa aceasta,
39. Tu sa-i asculti din cer, din locasul tau cel sf�nt, si milostiv sa fii,
si sa faci, si sa dai omului dupa toate caile lui, precum vei cunoaste inima lui,
ca tu singur stii inima tuturor fiilor oamenilor.
40. Ca sa se teama de tine �n toate zilele, �n care traiesc pe pam�ntul ce
l-ai dat parintilor nostri.
41. Si celui strain care nu este din poporul tau acesta Israil, ci va veni
din pam�nt de departe pentru numele tau,
42. Ca vor auzi numele tau cel mare si m�na ta cea tare si bratul tau cel
�nalt, si vor veni si se vor ruga la locul acesta,
43. Tu sa-l asculti din cer din locasul tau cel sf�nt, si sa faci dupa
toate c�t te vor ruga acel strain, ca sa cunoasca toate popoarele pam�ntului tau,
si sa se teama de tine, ca si poporul tau Israil, si sa cunoasca, cum ca numele
tau s-a chemat peste casa acesta, care am zidit.
44. C�nd va iesi poporul tau la razboi asupra vrajmasilor sai �n calea, pe
care vei trimite pe ei, si se vor ruga �ntru numele Domnului spre cetatea
aceasta, care o ai ales, si spre casa care o am zidit numelui tau,
45. Tu sa asculti din cer rugaciunea lor si cererea lor, si sa-i �ndreptezi
pe ei.
46. C�nd vor gresi tie, ca nu este om care sa nu greseasca, si vei bate pe
ei, si-i vei da pe ei �naintea vrajmasilor, si-i vor robi pe ei cei ce robesc, �n
pam�nt departe s-au aproape,
47. De se vor pocai cu inima sa �n pam�ntul �n care s-au dus robi, si se
vor �ntoarce si se vor ruga tie �n pam�ntul robiei lor zic�nd: gresit-am,
nelegiuit-am, str�mbatate am facut,
48. Si se vor �ntoarce la tine cu toata inima lor si cu tot sufletul lor �n
pam�ntul vrajmasilor lor, unde i-ai mutat pe ei, si se vor ruga catre tine spre
pam�ntul lor, care l-ai dat parintilor lor, si spre cetatea care o ai ales si spre
casa care o am zidit numelui tau.
49. Sa asculti din cer din locasul tau cel sf�nt rugaciunea lor si cererea
lor, si sa faci dreptatea lor,
50. Si milostiv sa fii nedreptatilor lor, care au gresit tie, si tuturor
str�mbatatilor lor cu care ti-au gresit, si sa-i faci pe ei sa afle �ndurarea
�naintea celor ce i-au robit pe ei, si sa le fie mila de ei.
51. Ca poporul tau si mostenirea ta sunt, pe care i-ai scos din pam�ntul
Eghipetului din cuptorul cel de fier.
52. Sa fie ochii tai si urechile tale deschise spre rugamintea robului tau
si spre rugaciunea poporului tau Israil, ca sa-i asculti pe ei �ntru toate care
se vor ruga tie.
53. Ca tu i-ai ales pe ei mostenire tie din toate neamurile pam�ntului,
precum ai grait prin m�na robului tau Moisi, c�nd ai scos tu pe parintii nostri
din pam�ntul Eghipetului, Doamne! Doamne!
54. Asa s-a rugat Solomon pentru casa, dupa ce a sav�rsit o a zidi pe ea,
soarele l-a aratat �n cer, Domnul au zis cel ce locuieste �n nor: zideste casa
mie, casa cuvioasa tie, ca sa locuiesti �ntru �nnoire, au nu aceasta este scrisa
�n cartea c�ntarilor?
55. Si a fost dupa ce a sf�rsit Solomon a se ruga catre Domnul toata
rugaciunea si toata cererea aceasta, s-a sculat de la fata jertfelnicului Domnului
unde era �ngenuncheat pe genunchii sai, si m�inile sale �ntinse spre cer,
56. Si a statut, si a binecuv�ntat pe toata adunarea lui Israil cu glas
mare, zic�nd:
57. Bine este cuv�ntat Domnul astazi, cel ce au dat odihna poporului sau
Israil dupa toate c�te au grait, n-a ramas neplinit nici un cuv�nt din toate
cuvintele cele bune, care au grait prin m�na lui Moisi robul sau.
58. Fie Domnul Dumnezeul nostru cu noi, precum au facut cu parintii nostri,
sa nu ne lase pe noi, nici sa se �ntoarca de catre noi.
 59. Ci sa plece inimile noastre catre sine, ca sa umblam �ntru toate caile
lui si sa pazim toate �nvataturile lui si poruncile lui si �ndreptarile lui, care
au poruncit parintilor nostri.
60. Si cuvintele acestea, cu care m-am rugat �naintea Domnului Dumnezeului
nostru astazi, sa fie primite la Domnul Dumnezeul nostru ziua si noaptea, ca sa
faca dreptate robului tau, si dreptatea poporului tau Israil fiecaruia �n vremea
lui.
61. Ca sa cunoasca toate popoarele pam�ntului, ca Domnul Dumnezeu acesta
este Dumnezeu, si nu este altul.
62. Si sa fie inimile noastre deplin catre Domnul Dumnezeul nostru, si
curat sa umblam �ntru r�nduielile lui, si sa pazim poruncile lui ca �n ziua
aceasta.
63. Si �mparatul si toti fiii lui Israil au adus jertfe �naintea Domnului.
64. Si a junghiat �mparatul Solomon jertfele cele de pace, care s-au adus
Domnului douazeci si doua de mii de boi si o suta si douazeci de mii de oi, si a
sfintit casa Domnului �mparatul si toti fiii lui Israil.
65. �n ziua aceea sfintit-a �mparatul mijlocul pridvorului, care era �n
fata casei Domnului, pentru ca a adus acolo ardere de tot si jertfele si grasimile
cele de pace, ca jertfelnicul cel de arama dinaintea Domnului era mic, de nu putea
cuprinde arderea de tot si darul si jertfele cele de pace.
66. Si a facut Solomon praznic �n ziua aceea, si tot Israilul cu el adunare
mare de la intrarea Imatului p�na la r�ul Eghipetului �naintea Domnului
Dumnezeului nostru sapte zile, si alte sapte zile, patrusprezece zile.
67. Si �n ziua a opta a slobozit poporul, si a binecuv�ntat pe �mparatul,
si s-a dus fiecare la locasurile sale veseli si cu inima buna pentru bunatatile,
care au facut Domnul lui David robului sau si lui Israil poporului sau.

CAP. 9.
Dumnezeu se arata lui Solomon a doua oara.

Si a fost dupa ce a sf�rsit Solomon a zidi casa Domnului si casa �mparateasca si

toate lucrurile lui c�te a vrut el sa faca,
2. S-au aratat Domnul lui Solomon a doua oara precum s-au aratat �n
Gavaon.
3. Si a zis catre el: auzit-am glasul rugaciunii tale si al cererii tale,
cu care te-ai rugat �naintea mea, si am facut tie dupa toata rugaciunea ta,
sfintit-am casa aceasta care o ai zidit, ca sa fie numele meu acolo �n veac, si
vor fi ochii mei acolo si inima mea �n toate zilele.
4. Si tu vei umbla �naintea mea, precum a umblat David tatal tau cu inima
curata si cu dreptate, ca sa faci toate c�te am poruncit lui, si de vei pazi
r�nduielile mele si poruncile mele,
5. Voiu pune scaunul �mparatiei tale peste Israil �n veac precum am grait
lui David tatalui tau, zic�nd: nu va lipsi tie om povatuitor �ntru Israil.
6. Iar de va veti �ntoarce voi si fiii vostri de la mine, si nu veti pazi
poruncile si r�nduielile mele, care le-a dat Moisi �naintea voastra, ci veti merge
si veti sluji la dumnezei straini, si va veti �nchina lor,
7. Voiu st�rpi pe Israil si pe pam�ntul care am dat lor, si casa aceasta
care o am sfintit numelui meu, o voi lepada de la fata mea, si va fi Israil de
pilda si de poveste la toate neamurile.
8. Si casa aceasta c�t e de �nalta, tot cel ce va trece pe l�nga ea se va
minuna si va suiera, si va zice: pentru ce au facut Domnul asa pam�ntului acestuia
si casei acesteia?
9. Si vor raspunde: pentru ca au parasit pe Domnul Dumnezeul lor cel ce au
scos pe parintii lor din pam�ntul Eghipetului, din casa robiei, si s-au lipit de
dumnezei straini si s-au �nchinat lor si au slujit lor, pentru aceea au adus
Domnul peste ei tot raul acesta.
10. Si a fost dupa douazeci de ani, �n care a zidit Solomon cele doua case,
casa Domnului si casa �mparatesca.
 11. Iar Hiram �mparatul Tirului daruise pe Solomon cu lemne de chedru si cu
lemne de pin si cu aur dupa toata voia lui, atunci �mparatul Solomon a dat
�mparatului Hiram douazeci de cetati �n pam�ntul Galileii.
12. Si a iesit Hiram din Tir, si a mers �n Galileia sa vada cetatile, care
Solomon le-a dat lui, si nu i-a placut lui, si a zis:
13. Ce sunt cetatile acestea care mi-ai dat mie o frate? Si le-a numit pe
ele hotar p�na �n ziua de astazi.
14. Si daduse Hiram lui Solomon o suta si douazeci de talanti de aur.
15. Aceasta a fost pricina birului care l-a r�nduit �mparatul Solomon sa
zideasca casa Domnului si casa sa si zidul Ierusalimului, si Asorul si Maghedul si
Gazerul.
16. Faraon �mparatul Eghipetului s-a suit, si a luat Gazerul, si l-a ars cu
foc, si pe Hananeul ce locuia �n cetate l-a omor�t, si l-a dat pe el Faraon zestre
fetei sale femeii lui Solomon.
17. Si Solomon a zidit Gazerul si Vetoronul cel de jos.
18. Si Valaadul si Tamorul �n pustie.
19. Si toate cetatile cele tari, care erau ale lui Solomon, si toate
cetatile carelor si toate cetatile calaretilor si orice lucru a placut lui Solomon
a zidi �n Ierusalim si �n Liban si �n tot pam�ntul domniei lui.
20. Tot pam�ntul cel ramas din Heteu si din Amoreu si din Ferezeu si din
Hananeu si din Eveu si din Evuseu si din Ghergheseu, care nu era din fiii lui
Israil.
21. Feciorii lor cei ramasi �n pam�nt dupa d�nsii, pe care nu puteau fiii
lui Israil sa-i surpe pe ei, i-a facut pe ei Solomon birnici p�na �n ziua de
astazi.
22. Iar din fiii lui Israil n-a pus Solomon la lucru, ca acestia erau
oamenii cei razboinici, si slugi lui, si boieri si domni si mai mari peste carele
lui si peste calaretii lui.
23. Si erau mai mari peste lucrurile lui Solomon pusi cinci sute cincizeci,
care porunceau poporului pus la lucru.
24. Iar fata lui Faraon s-a suit din cetatea lui David �n casa sa care i-a
zidit ei, c�nd a zidit Mello.
25. Si aducea Solomon de trei ori �n an arderi de tot, si jertfa de pace pe
jertfelnicul, care l-a zidit Domnul, si a tam�iat peste d�nsul �naintea Domnului,
si a sav�rsit casa.
26. Si a facut �mparatul Solomon corabie �n Gasionul Gaverului, care este
l�nga Elat la marginea marii cei dinapoi �n pam�ntul Edomului.
27. Si a trimis Hiram �n corabie din slugile sale oameni corabieri, care
stiau umbla pe mare, cu slugile lui Solomon.
28. Si au venit la Ofira, si a luat de acolo patru sute si douazeci de
talanti de aur, si i-a dus �mparatului Solomon.

CAP. 10.
�mparateasa Sava vine la Solomon.

Si �mparateasa Sava a auzit de numele lui Solomon si de numele Domnului, si a

venit sa ispiteasca pe Solomon cu cuvinte ascunse.
2. Si a venit �n Ierusalim cu slava mare foarte si cu camile, care purtau
aromate si aur mult foarte si piatra scumpa, si a intrat la Solomon, si i-a grait
lui toate c�te erau �n inima sa.
3. Si i-a spus ei Solomon toate cuvintele ei, n-a fost ascuns cuv�nt de
catre �mparatul, care sa nu-l fi talmacit ei.
4. Si a vazut �mparateasa Sava toata �ntelepciunea lui Solomon si casa
care o a zidit.
5. Si m�ncarile lui Solomon si locuinta slugilor lui si r�nduiala slujitorilor
lui, si �mbracamintea lui si paharnicii lui si arderea cea de tot a lui, care o
aducea �n casa Domnului, si s-a uimit foarte.
6. Si a zis catre �mparatul Solomon: adevarat este cuv�ntul, care l-am
auzit �n pam�ntul meu de tine si de �ntelepciunea ta.
7. Si n-am crezut celor ce-mi graiau mie, p�na c�nd am venit si au vazut
ochii mei; si iata nici jumatate nu mi s-a povestit mie, �ntreci cu �ntelepciunea
si cu bunatatea vestea, care o am auzit �n pam�ntul meu.
8. Fericite femeile tale, fericite slugile tale, care stau �naintea ta
pururea, cei ce aud toata �ntelepciunea ta.
9. Fie Domnul Dumnezeul tau bine cuv�ntat! Cel ce bine a voit �ntru tine,
ca sa te dea pe tine pe scaunul lui Israil, caci au iubit Domnul pe Israil sa-l
�ntareasca �n veci, si te-au pus pe tine �mparat peste ei, ca sa faci judecata
dreapta �ntru judecatile lor.
10. Si a dat lui Solomon o suta si douazeci de talanti de aur, si aromate
multe foarte si piatra scumpa; n-a mai venit dupa aromatele acelea at�ta multime,
c�t a dat �mparateasa Sava �mparatului Solomon.
11. Si corabia lui Hiram, care aduce aurul din Ofir a adus lemne cioplite
multe foarte, si piatra scumpa.
12. Si a facut �mparatul lemnele cele cioplite proptele casei Domnului si
casei �mparatului, si alauta c�ntaretilor si cobze, n-au fost venit lemne cioplite
ca acelea pe pam�nt, nici s-au mai vazut undeva p�na �n ziua de astazi.
13. Si �mparatul Solomon a dat �mparatesei Savei, toate c�te ea a vrut si
c�te a cerut, afara de toate c�te i-a dat ei �mparatul Solomon de voia sa.
14. Si s-a �ntors si a venit �n pam�ntul sau ea si toate slugile ei.
15. Si era cumpanirea aurului ce venea lui Solomon �ntr-un an, sase sute
sasezeci si sase de talanti de aur.
16. Afara de birul celor supusi si al negutatorilor ce negutatoreau, si al
tuturor �mparatilor celor de dincolo si al domnilor pam�ntului.
17. Si a facut �mparatul Solomon trei sute de scuturi de aur batute, trei
sute de auri era la un scut.
18. Si trei sute de platose de aur batute, trei taleri de aur erau la o
platosa, si le-a dat �mparatul la casa Dumbravei Livanului.
19. Si a facut �mparatul Solomon scaun de fildes mare, si l-a ferecat cu
aur lamurit.
20. Sase trepte erau la scaun, si sapatura de vitei dinapoia scaunului, si
m�ini de o parte si de alta la scaunul sederii, si doi lei st�nd l�nga m�ini.
21. Si doisprezece lei st�nd acolo la cele sase trepte de o parte si de
alta, si nu s-a facut asa la toata �mparatia.
22. Si toate vasele cele de Solomon facute, erau de aur, si vasele din care
se spala erau de aur, si toate vasele casei de lemn din Livan erau cu aur
�ncheiate, nu era argint, ca argintul nu era bagat �n seama �n zilele lui Solomon.
23. Ca corabie de Tarsis avea �mparatul Solomon pe mare cu fiii lui Hiram,
�n trei ani venea �mparatului de la Tarsis o corabie cu aur si cu argint si cu
dinti de Elefant, si cu maimute si pauni si cu pietre cioplite si necioplite.
24. Si s-a marit Solomon, mai mult dec�t toti �mparatii pam�ntului, cu
avutie si cu �ntelepciune.
25. Si toti �mparatii pam�ntului doreau sa vada pe Solomon, ca sa auda
�ntelepciunea lui, care i-au dat Domnul �ntru inima lui..
26. Si �i aducea fiecare darurile sale, vase de aur si de argint si haine,
mirodenii si aromate si cai si muscoi �n fiecare an.
27. Si a adunat Solomon care si calareti; si avea Solomon patru mii de iepe
la care si douasprezece mii de calareti, si i-a pus �n cetatile carelor si la
�mparatul �n Ierusalim.
28. Si a facut �mparatul de era aurul si argintul ca pietrele de mult, si
chedrii ca smochinii salbatici cei de pe ses de multi.
29. Si se aducea cai lui Solomon din Eghipet si din Tecue, ca negutatorii
�mparatului luau din Tecue �n schimb.
30. Si se aducea �n Eghipet carul pe sase sute de arginti si calul pe o
suta si cincizeci de arginti, ca si tuturor �mparatilor Heteilor si �mparatilor
Siriei prin m�na negutatorilor.
CAP. 11.
Moartea lui Solomon.

Si �mparatul Solomon era iubitor de femei, si a luat femei de alt neam multe si pe
fata lui Faraon, Moavitence, Amanitence, Sirience, Idumence, Sidonence, Hetence si
Amorence.
2. Din neamurile din care au oprit Domnul pe fiii lui Israil, ca sa nu
intrati la ele, si sa nu intre la voi, ca sa nu se abata inimile voastre dupa
idolii lor, de aceea s-a lipit Solomon a le iubi.
3. Si avea el femei stap�ne sapte sute si tiitoare trei sute, si i-a robit
femeile inima lui.
4. Si a fost �n vremea batr�netelor lui Solomon, femeile au abatut inima
lui Solomon dupa alti dumnezei; si n-a fost inima lui deplin cu Domnul Dumnezeul
lui, ca inima lui David tatal sau.
5. Si a mers Solomon dupa Astart ur�ciunea Sidonenilor si dupa �mparatul
lor idolul fiilor lui Amon.
6. Si a facut Solomon rau �naintea Domnului, si n-a umblat dupa Domnul ca
David tatal sau.
7. Atunci a zidit Solomon capiste �nalta lui Hamos idolul lui Moav �n
muntele cel din fata Ierusalimului, si lui Moloh idolul fiilor lui Amon si
Astartei ur�ciunii Sidonenilor.
8. Si asa a facut tuturor femeilor lui, celor de alt neam, care tam�iau si
jertfeau idolilor.
9. Si s-au m�niat Domnul pe Solomon pentru ca s-a abatut inima lui de la
Domnul Dumnezeul lui Israil, cel ce s-au aratat lui de doua ori.
10. Si i-au poruncit lui cuv�ntul acesta, ca nicidecum sa nu mearga dupa
alti dumnezei, ci sa pazeasca si sa faca cele ce i-au poruncit lui Domnul
Dumnezeu.
11. Si au zis Domnul catre Solomon: pentru ca ai facut acestea, si n-ai
pazit poruncile mele si r�nduielile mele, care am poruncit tie, rup�nd �n doua voi
rupe �mparatia ta din m�na ta, si o voi da pe ea unui rob al tau.
12. Ci �n zilele tale nu voi face acestea pentru David tatal tau, din m�na
fiului tau o voi lua.
13. �nsa nu voi lua �mparatia toata, un schiptru voi da fiului tau pentru
David robul meu si pentru Ierusalim cetatea care o am ales.
14. Si au ridicat Domnul potrrivnic lui Solomon pe Ader Idumeul din sam�nta
�mparatiei din Idumeia.
15. Si a fost c�nd a pierdut David pe Edom, si a mers Ioav mai marele
ostilor, sa �ngroape pe cei ucisi, a taiat toata partea barbateasca �n Idumeia.
16. Ca sase luni a sezut acolo Ioav si tot Israilul �n Idumeia, p�na ce a
pierdut pe tot barbatul din Idumeia.
17. Si a fugit Ader, el si toti barbatii Idumeii din slugile tatalui sau
�mpreuna cu el, si a intrat �n Eghipet, si Ader era prunc mic.
18. Si s-au sculat oamenii din cetatea Madiamului, si au venit �n Faran, si
a luat oameni cu sine, si au venit la Faraon �mparatul Eghipetului, si a intrat
Ader la Faraon, si a dat lui casa, si p�ine i-a r�nduit lui si pam�nt i-a dat lui.
19. Si a aflat Ader har �naintea lui Faraon foarte, si i-a dat lui femeie
pe sora femeii sale, pe sora Techeminii cea mai mare.
20. Si i-a nascut sora Techeminii lui Ader pe Ganifat feciorul ei, si l-a
crescut pe el Techemina �ntru fiii lui Faraon, si Ganifat era �n casa lui Faraon
�ntru fiii lui Faraon.
21. Si a auzit Ader �n Eghipet, ca a adormit David cu parintii sai, si cum
ca a murit Ioav mai marele oastei, si a zis Ader catre Faraon: lasa-ma sa ma
�ntorc �n pam�ntul meu.
22. Si a zis Faraon lui Ader: ce-ti lipseste tie la mine, si iata tu cerci
sa te duci �n pam�ntul tau, si a zis Ader lui: nu! Ci sa ma lasi negresit; si s-a
�ntors Ader �n pam�ntul sau.
23. Si au ridicat Domnul vrajmasi lui Solomon pe Razon feciorul lui
Elideche, pe Varamet si pe Adadezer �mparatul Suvei, domnul sau.
24. Si s-au adunat la el oameni, si s-a facut capetenie celor potrivnici,
c�nd i-a omor�t pe ei David, si a luat �nt�i Damascul, si a sezut �n el, si a
�mparatit �n Damasc.
25. Si au fost vrajmasi lui Israil �n toate zilele lui Solomon, acesta este
raul care l-a facut Ader; si el ura pe Israil, si a �mparatit �n pam�ntul
Edomului.
26. Si pe Ierovoam feciorul lui Navat al lui Efrati din Sarira feciorul
unei femei vaduve rob lui Solomon, si acesta-i lucrul pentru care a ridicat el
m�inile asupra �mparatului Solomon.
27. Ca �mparatul Solomon a zidit marginea, si a �nchis �ngradirea cetatii
lui David tatal sau.
28. Iar t�narul Ierovoam era om tare si puternic, si a vazut Solomon ca
este om de treaba, l-a pus mai mare peste dajdiile casei lui Iosif.
29. Si a fost �n vremea aceea, si Ierovoam a iesit din Ierusalim, si l-a
aflat pe el Ahia Siloniteanul proorocul �n cale, si Ahia era �mbracat cu haina
noua, si am�ndoi erau singuri �n c�mp.
30. Si a luat Ahia haina sa cea noua, care era pe el, si a rupt-o �n
douasprezece bucati.
31. Si a zis lui Ierovoam: iata eu rup �mparatia din m�na lui Solomon, si
voi da tie zece schiptruri.
32. Iar doua schiptruri vor fi ale lui pentru robul meu David si pentru
Ierusalim cetatea, care am ales din toate semintiile lui Israil,
33. Pentru ca m-a parasit pe mine, si s-a �nchinat Astartei ur�ciune
Sidonenilor si lui Hamos idolul lui Moav si lui Moloh idolul fiilor lui Amon, si
n-a umblat �n caile mele ca sa faca ce este drept �naintea mea, si poruncile mele
si judecatile mele, ca David tatal lui.
34. �nsa nu voi lua �mparatia toata din m�na lui, ci sprijinind �l voi
sprijini pe el �n toate zilele vietii lui, pentru David robul meu, pe care l-am
ales, care a tinut poruncile mele si r�nduielile mele,
35. Ci voi lua �mparatia din m�na fiului sau, si voi da tie zece scripturi;
36. Iar fiului lui voi da doua scripturi, pentru ca sa fie scaun robului
meu David �n toate zilele �naintea mea �n Ierusalim cetatea care mi-am ales ca sa
fie numele meu acolo.
37. Si te voi lua pe tine, si vei �mparati �ntru cele ce pofteste sufletul
tau si tu vei fi �mparat peste Israil.
38. Si va fi de vei pazi toate c�te voi porunci tie, si vei umbla pe caile
mele si vei face ce este bine �naintea mea, ca sa pazesti r�nduielile mele si
poruncile mele, precum a facut David robul meu, voi fi cu tine, si voi zidi tie
casa credincioasa, precum am zidit lui David.
39. Si voi necaji semintia lui David pentru aceasta, �nsa nu �n toate
zilele.
40. Si a cercat Solomon sa omoare pe Ierovoam, si s-a sculat Ierovoam si a
fugit �n Eghipet la Susac �mparatul Eghipetului, si a fost �n Eghipet p�na c�nd a
murit Solomon.
41. Iar ce mai ram�ne a spune despre Solomon si toate c�te a facut si toata
�ntelepciunea lui, iata au nu sunt scrise �n cartea cuvintelor lui Solomon?
42. Si zilele c�te a �mparatit Solomon �n Ierusalim peste tot Israilul
patruzeci de ani.
43. Si a adormit Solomon cu parintii sai, si-l �ngropara pe el �n cetatea
lui David tatal sau, si a �mparatit Rovoam fiul lui �n locul lui.

CAP. 12.
Dezbinarea �mparatiei.

�n Sichima, ca �n Sichima s-a adunat tot Israilul, ca sa-l faca pe el �mparat.

2. Si a fost daca a auzit Ierovoam feciorul lui Navat din Eghipet, fiindca
�n Eghipet sedea, dupa ce fugise de fata �mparatului Solomon.
 3. A trimis, si l-a chemat pe el, si a venit Ierovoam si tot poporul lui
Israil, si a grait poporul catre �mparatul Rovoam, zic�nd
4. Tatal tau a �ngreuiat jugul nostru, deci tu acum usureaza din sarcinile
aspre ale tatalui tau si din jugul cel greu, care l-a pus peste noi, si vom sluji
tie.
5. Si a zis catre ei: duceti-va p�na a treia zi, si atunci va �ntoarceti
la mine, si s-au dus.
6. Si a spus �mparatul Rovoam celor mai batr�ni, care stau �naintea lui
Solomon tatalui sau p�na traia, zic�nd: ce sfat �mi dati, sa raspund poporului
acestuia cuv�nt?
7. Iar ei au grait catre el, zic�nd: de vei face �n ziua aceasta o slujba
poporului acestuia, si le vei plini voia si vei grai catre ei cuvinte bune, vor fi
tie slugi �n toate zilele.
8. Iar el a lasat sfatul, care i-au dat lui cei batr�ni, si s-a sfatuit cu
tinerii, cei ce crescuse cu el care stau �naintea fetei lui, si le-a zis lor:
9. Ce sfat �mi dati voi si ce sa raspund poporului acestuia? Care a grait
catre mine, zic�nd: usureaza din jugul, care l-a pus tatal tau peste noi.
10. Si au grait catre el tinerii cei ce crescuse �mpreuna cu el, si i-au
zis lui: acestea vei spune poporului celui ce a grait catre tine, zic�nd: tatal
tau a �ngreuiat jugul nostru, iar tu acum ni-l usureaza; asa vei grai catre ei:
degetul meu cel mic mai gros va fi dec�t salele tatalui meu.
11. De acum tatal meu v-a �mpovarat pe voi cu jug greu, iar eu voi mai
�ngreuia jugul vostru; tatal meu v-a batut pe voi cu bice, iar eu va voi bate pe
voi cu scorpii.
12. Si a venit Ierovoam si tot poporul la �mparatul Rovoam �n ziua a treia,
precum le-a grait lor �mparatul, zic�nd: �ntoarceti-va l mine a treia zi.
13. Si a raspuns aspru �mparatul catre popor, si a nesocotit �mparatul
Rovoam sfatul ce batr�nii i-au dat lui.
14. Si a grait catre d�nsii dupa sfatul tinerilor, zic�nd: tatal meu a
�ngreuiat jugul vostru, si eu voi mai �ngreuia jugul vostru; tatal meu v-a batut
pe voi cu bice, iar eu voi bate pe voi cu scorpii.
15. Si n-a ascultat �mparatul pe popor, ca de la Domnul era r�nduit ca sa
�ntareasca cuv�ntul, care l-a grait prin m�na lui Ahiea Siloniteanul de Ierovoam
feciorul lui Navat.
16. Si vaz�nd tot Israilul, ca nu i-a ascultat �mparatul pe ei, a raspuns
poporul �mparatului, zic�nd: ce parte avem noi cu David? Nu avem mostenire cu fiul
lui Iesse. Alearga Israile la locasurile tale, acum paste-ti casa ta Davide, si s-
a dus Israil la locasurile sale.
17. Iar fiii lui Israil care locuiau �n cetatile Iudei, au facut pe Rovoam
�mparat peste ei.
18. Si a trimis �mparatul pe Adoniram, care era peste bir, si l-a ucis pe
el cu pietre tot Israilul, si a murit; iar �mparatul Rovoam a apucat a se sui �n
car ca sa fuga �n Ierusalim.
19. Si s-a lepadat Israil de casa lui David p�na �n ziua aceasta.
20. Si a fost daca a auzit tot Israilul, cum ca s-a �ntors Ierovoam din
Eghipet, a trimis, si l-a facut pe el �mparat peste Israil, si n-a ramas
credincios casei lui David fara numai semintia lui Iuda si a lui Veniamin singure.
21. Si Rovoam a intrat �n Ierusalim, si a str�ns adunarea lui Iuda si
schiptrul lui Veniamin, o suta si douazeci de mii de ostasi tineri care sa faca
razboi asupra casei lui Israil, ca sa �ntoarca �mparatia la Rovoam fiul lui
Solomon.
22. Si au fost cuv�ntul Domnului catre Samea omul lui Dumnezeu, zic�nd:
23. Spune lui Rovoam feciorul lui Solomon �mparatul Iudei si catre toata
casa lui Iuda si a lui Veniamin si celuilalt popor, zic�nd:
24. Acestea zice Domnul: sa nu va sculati, nici sa faceti razboi cu fratii
vostri fiii lui Israil, �ntoarca-se fiecare la casa sa, ca de la mine s-a facut
cuv�ntul acesta; si au ascultat de cuv�ntul Domnului, si nu s-au mai dus precum
poruncise Domnul.
 25. Si a zidit Ierovoam Sichima cea din muntele Efraim, si a locuit �ntr-
�nsa, si a iesit de acolo, si a zidit Fanuilul.
26. Si a zis Ierovoam �ntru inima sa: iata acum se va �ntoarce �mparatia
la casa lui David,
27. De se va sui poporul acesta sa duca jertfa �n casa Domnului �n
Ierusalim, se va �ntoarce inima poporului catre Domnul si catre domnul lor catre
Rovoam �mparatul Iudei, si ma vor omor� pe mine.
28. Si s-a sfatuit �mparatul, si a facut doua junice de aur, si a zis catre
popor: nu va mai suiti �n Ierusalim, iata dumnezeii tai Israile! care te-au scos
pe tine din pam�ntul Eghipetului.
29. Si una o a pus �n Vetil, iar una �n Dan.
30. Si fapta aceasta a fost pacat, caci poporul mergea la una din ele p�na
la Dan, si a lasat casa Domnului.
31. Si a facut capisti pe �naltimi, si a facut preoti din poporul de r�nd,
care nu erau din fiii lui Levi.
32. Si a facut Ierovoam sarbatoare �n luna a opta �n cincisprezece zile ale
lunii asemenea celei din pam�ntul Iudei, si s-a suit la jertfelnicul, care l-a
ridicat �n Vetil, ca sa jertfeasca junicelor care le-a facut, si a pus �n Vetil
preoti �naltimilor, care le facuse.
33. Si s-a suit la jertfelnicul, care l-a ridicat �n ziua a cincisprezecea
�n luna a opta la sarbatoarea care o a urzit din inima sa, si a facut sarbatoare
fiilor lui Israil, si s-a suit la jertfelnic, ca sa jertfeasca.

CAP. 13.
Ierovoam pedepsit.

Si iata omul lui Dumnezeu a venit din Iuda cu cuv�ntul Domnului la Vetil, c�nd sta
Ierovoam la jertfelnic sa jertfeasca.
2. Si a strigat asupra jertfelnicului cuv�ntul Domnului, si a zis:
jertfelnicule! Jertfelnicule! Acestea zice Domnul: iata fiu se va naste casei lui
David anume Iosia, si va junghia peste tine pe preotii �naltimilor, care jertfesc
peste tine, si oase de omeni va arde peste tine.
3. Si a dat �n ziua aceea semn, spun�nd: acesta este cuv�ntul care l-au
grait Domnul, zic�nd: iata jertfelnicul se va sparge, si se va varsa grasimea cea
de peste el.
4. Si a fost c�nd a auzit �mparatul Ierovoam cuv�ntul omului lui Dumnezeu
celui ce strigase asupra jertfelnicului din Vetil, a �ntins m�na sa �mparatul de
pe jertfelnic, zic�nd: prindeti-l pe el, si iata s-a uscat m�na, care o a �ntins
asupra lui, si n-a putut sa o �ntoarca la sine.
5. Si jertfelnicul s-a spart, si s-a varsat grasimea de pe jertfelnic dupa
semnul care l-a dat omul lui Dumnezeu cu cuv�ntul Domnului.
6. Si a zis �mparatul Ierovoam catre omul lui Dumnezeu: roaga-te �naintea
Domnului Dumnezeului tau, sa se �ntoarca m�na mea la mine, si s-a rugat omul lui
Dumnezeu �naintea Domnului, si s-a �ntors m�na �mparatului la el, si s-a facut ca
si mai �nainte.
7. Si a grait �mparatul catre omul lui Dumnezeu: intra cu mine �n casa, si
pr�nzeste si voi da tie daruri.
8. Si a zis omul lui Dumnezeu catre �mparatul: de mi-ai da jumatate din
casa ta, nu voi intra cu tine, nici voi m�nca p�ine, nici voi bea apa �n locul
acesta.
9. Ca asa mi-au poruncit mie Domnul cu cuv�ntul, zic�nd: sa nu man�nci
p�ine si sa nu bei apa, si sa nu te �ntorci pe calea care ai mers.
10. Si s-a dus pe alta cale, si nu s-a �ntors pe calea pe care venise �n
Vetil.
11. Si un prooroc batr�n locuia �n Vetil, si venind feciorii lui i-au
povestit toate lucrurile c�te a facut omul lui Dumnezeu �n ziua aceea �n Vetil si
cuvintele, care a grait �mparatul, si s-a schimbat fata tatalui lor.
12. Si a grait catre ei tatal lor, zic�nd: pe care cale s-a dus? Si i-au
aratat lui fiii lui calea pe care s-a dus omul lui Dumnezeu cel ce iesise din
Iuda.
13. Si a zis fiilor sai: puneti-mi saua pe asina, si au pus saua pe asina,
si a �ncalecat pe ea.
14. Si a mers dupa omul lui Dumnezeu, si l-a aflat sez�nd sub un stejar, si
zise lui: au tu esti omul lui Dumnezeu cel ce ai iesit din Iuda? Si el a zis: eu.
15. Si a zis lui: vino cu mine si man�nca p�ine.
16. Si a zis catre el: nu voi putea sa ma �ntorc cu tine, nici voi m�nca
p�ine, nici voi bea apa �n locul acesta.
17. Ca asa mi-au poruncit mie cu cuv�nt Domnul, zic�nd: sa nu man�nci p�ine
acolo, nici sa bei apa acolo, si sa nu te �ntorci pe calea pe care ai mers.
18. Si a zis catre el: si eu sunt prooroc ca si tine, si �ngerul a grait
catre mine cu cuv�ntul Domnului, zic�nd: �ntoarce-l pe el la tine �n casa ta, si
sa man�nce p�ine si sa bea apa, si i-a mintit lui.
19. Si l-a �ntors pe el, si a m�ncat p�ine si a baut apa �n casa lui.
20. Si a fost c�nd sedea el la masa, s-a facut cuv�ntul Domnului catre
proorocul cel ce l- �ntors pe el.
21. Si a grait catre omul lui Dumnezeu cel ce venise din Iuda, zic�nd:
acestea zice Domnul: pentru ca ai �ntar�tat cuv�ntul Domnului, si n-ai pazit
porunca, care ti-au poruncit tie Domnul Dumnezeul tau,
22. Si te-ai �ntors, si ai m�ncat p�ine si ai baut apa �n locul acesta de
care au grait catre tine, zic�nd: sa nu man�nci p�ine, nici sa bei apa; trupul tau
nu va fi pus �n groapa parintilor tai.
23. Si a fost dupa ce a m�ncat el p�ine si a baut apa, si a pus saua pe
asinul proorocului si s-a dus.
24. Si l-a aflat pe el un leu �n cale, si l-a omor�t, si era trupul lui
aruncat �n cale, si asinul sta l�nga el, si leul sta l�nga trup.
25. Si iata oamenii merg�nd pe acolo au vazut mortaciunea aruncata �n cale,
si leul st�nd l�nga mortaciune, si au intrat si au spus �n cetatea �n care locuia
proorocul cel batr�n.
26. Si a auzit cel ce l-a �ntors pe el de pe cale, si a zis: omul lui
Dumnezeu este acesta, care a �ntar�tat cuv�ntul Domnului, si l-au dat pe el Domnul
leului, si l-a zdrobit pe el si l-a omor�t, dupa cuv�ntul Domnului, care i-au
grait lui.
27. Si a grait catre fiii sai, zic�nd: puneti saua pe asin, si o au pus.
28. Si s-a dus, si i-a aflat lui trupul aruncat �n cale, si asinul si leul
sta l�nga trup, si n-a m�ncat leul trupul omului lui Dumnezeu, si n-a sf�siat pe
asin.
29. Si a luat proorocul trupul omului lui Dumnezeu, si l-a pus pe asin, si
l-a �ntors pe el proorocul �n cetate ca sa-l �ngroape.
30. Si a pus trupul lui �n groapa sa, si l-a pl�ns pe el: vai frate!
31. Si a fost dupa ce l-a pl�ns pe el, a grait fiilor sai, zic�nd: de voi
muri �ngropati-ma �n groapa aceasta �n care s-a �ngropat omul lui Dumnezeu, l�nga
oasele lui puneti-ma ca sa se m�ntuiasca oasele mele cu oasele lui;
32. Ca se va plini cele ce le-au grait cu cuv�ntul Domnului asupra
jertfelnicului celui din Vetil si asupra capistilor celor �nalte din Samaria.
33. Si dupa �nt�mplarea aceasta nu s-a �ntors Ierovoam de la rautatea sa,
si iarasi a facut din poporul de r�nd preoti �naltimilor: cel ce vrea sfintea m�na
lui, si se facea preot �naltimilor.
34. Si s-a socotit aceasta spre pacat casei lui Ierovoam si spre peire si
stingere de pe fata pam�ntului.

CAP. 14.
Proorocii asupra lui Ierovoam. Domnia lui Rovoam; pacatul si moartea lui.

�n vremea aceea s-a bolnavit Avia feciorul lui Ierovoam.

2. Si a zis Ierovoam femeii sale: scoala-te si te schimba ca sa nu te
cunoasca ca tu esti femeia lui Ierovoam, si mergi �n Silom, si iata este acolo
Ahia proorocul care mi-a spus mie ca voi fi �mparat peste poporul acesta.
3. Si ia cu tine pentru omul lui Dumnezeu zece p�ini, si covrigi fiilor
lui si slugilor lui si struguri si un ulcior de miere, si vei merge la el, si va
spune tie ce va fi pruncului.
4. Si a facut asa femeia lui Ierovoam si s-a dus �n Silom, si a intrat �n
casa lui Ahia; iar Ahia nu putea vedea, ca i se �mpaienjenise ochii de batr�nete.
5. Si a zis Domnul catre Ahia: iata femeia lui Ierovom vine ca sa te
�ntrebe pentru fiul sau, ca este bolnav, asa si asa vei grai catre ea.
6. Si a fost c�nd intra ea si se facea ca si cum ar fi alta. Si a fost
c�nd a auzit Ahia zgomotul picioarelor ei intr�nd pe usa, a zis: intra femeia lui
Ierovoam, pentru ce te faci ca si cum ar fi alta? Si eu sunt trimis aspru pentru
tine.
7. Merg�nd zi lui Ierovoam: acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil:
pentru ca te-am �naltat pe tine din mijlocul poporului, si te-am pus povatuitor
peste poporul lui Israil.
8. Si am rupt �mparatia de la casa lui David, si o am dat tie, si n-ai
fost ca robul meu David, cel ce a tinut poruncile mele si a umblat dupa mine cu
toata inima lui, ca sa faca ce este drept �ntru ochii mei.
9. Ci ai facut mai rau dec�t toti care au fost mai �nainte de tine, si ai
umblat si ti-ai facut tie alti dumnezei si turnati ca sa ma m�nii; iar pe mine m-
ai lepadat de la tine.
10. Pentru aceea iata eu voi aduce rautate asupra casei lui Ierovoam, si
voi surpa din a lui Ierovoam, si pe cel ce se pisa la perete, pe cel �nchis si
parasit �ntru Israil, si voi matura casa lui Ierovoam, �n ce chip se matura
balega, p�na ce se va nimici el.
11. Pe cel mort al lui Ierovoam �n cetate �l vor m�nca c�inii, si pe cel
mort �n tarina �l vor m�nca pasarile cerului, ca Domnul au grait.
12. Deci tu te scoala si mergi la casa ta, c�nd vei pune piciorul �n cetate
va muri pruncul.
13. Si-l va pl�nge pe el tot Israilul, si-l va �ngropa pe el, ca acest
singur din ai lui Ierovoam va fi pus �n groapa, pentru ca s-a aflat �ntru acela
cuv�nt bun despre Domnul Dumnezeul lui Israil �n casa lui Ierovoam.
14. Si va scula Domnul luisi �mparat peste Israil, care va bate casa lui
Ierovoam �n ziua aceea, si �nca si acum.
15. Si va bate Domnul pe Israil �n ce chip se clateste trestia �n apa, si
va st�rpi pe Israil de pe pam�ntul acesta bun, care l-au dat parintilor lor, si va
�mprastia pe ei dincolo de r�u, pentru ca au facut lorusi desisuri, m�niind pe
Domnul.
16. Si va da Domnul pe Israil pentru pacatele lui Ierovoam cel ce a
pacatuit, si a facut pe Israil a pacatui.
17. Si s-a sculat femeia lui Ierovoam si a mers la Sarira, si a fost c�nd
pasea peste pragul casei, a murit pruncul, si l-a �ngropat.
18. Si l-a pl�ns tot Israilul dupa cuv�ntul Domnului, care l-au grait prin
m�na robului sau Ahia proorocul.
19. Iar celelalte fapte ale lui Ierovoam, cum s-a razboit si cum a
�mparatit, iata acestea sunt scrise �n cartea cuvintelor anilor �mparatilor lui
Israil.
20. Si zilele �n care a �mparatit Ierovoam douazeci si doi de ani, si a
dormit cu parintii sai, si a �mparatit Adad feciorul lui �n locul lui.
21. Iar Rovoam feciorul lui Solomon a �mparatit peste Iuda, �n v�rsta de
patruzeci si unul de ani a fost Rovoam c�nd a �mparatit el, si saptesprezece ani a
�mparatit �n Ierusalim �n cetatea, care o au ales Domnul din toate neamurile lui
Israil sa-si puna numele sau acolo, si numele mumei lui Nooma Amoniteanca.
22. Si a facut Rovoam rau �naintea Domnului, si l-a m�niat pe el mai mult
dec�t tot ce facuse parintii lui, prin pacatele sav�rsite de ei.
23. Si si-au zidit ei lorusi �naltimi si st�lpi si desisuri �n tot dealul
�nalt si sub tot copacul umbros.
24. Si sodomie s-a facut �n tara, si au facut de toate ur�ciunile
neamurilor, care le-au izgonit Domnul de la fata fiilor lui Israil.
25. Si a fost �n anul al cincilea al �mparatiei lui Rovoam s-a sculat
Susaghim �mparatul Eghieptului asupra Ierusalimului.
26. Si a luat toate vistieriile casei Domnului si vistieriile casei
�mparatului.
27. Si sulitele cele de aur, care le-a luat David din m�na slujitorilor lui
Adrazar �mparatul Suvei, si le-a adus �n Ierusalim.
28. Si armele cele de aur care le-a facut Solomon, toate le-a luat, si le-a
dus �n Eghipet; si a facut Rovoam �mparatul arme de arama �n locul acelora, si le-
a �ncredintat pe ele povatuitorilor arcasi, care pazeau poarta casei �mparatului.
29. Si a fost c�nd intra �mparatul �n casa Domnului le purtau pe ele
arcasii �nainte, si le purtau �n camara arcasilor.
30. Iar celelalte �nt�mplari ale lui Rovoam si toate c�te a facut, au nu
iata acestea scrise sunt �n cartea cuvintelor anilor �mparatilor Iudei?
31. Si razboi a fost �ntru Rovoam si �ntru Ierovoam totdeauna.
32. Si a adormit Rovoam cu parintii sai, si s-a �ngropat cu parintii sai �n
cetatea lui David, si numele mumei lui Nooma Amoniteanca si a �mparatit Aviu
feciorul lui �n locul lui.

CAP. 15.
Domnia lui Aviu si a lui Asa �n Iuda si a lui Navat si a lui Vaasa �n Israil.
Iosafat.

Iar �n anul al optsprezecelea al �mparatiei lui Ierovoam feciorul lui Navat, s-a
facut �mparat Aviu feciorul lui Rovoam peste Iuda.
2. Si trei ani a �mparatit �n Ierusalim, si numele mumei lui Maaha fata
lui Avesalom.
3. Si a umblat �ntru toate pacatele tatalui sau, care le-a facut �naintea
lui, si nu era inima lui deplin cu Domnul Dumnezeul lui, cum a fost inima lui
David tatalui sau.
4. Ca pentru David au lasat lui Domnul Dumnezeul lui ramasita �n
Ierusalim, ca sa puna pe fii lui dupa d�nsul, si sa �ntareasca Ierusalimul.
5. Pentru ca a facut David ce este drept �naintea Domnului, si nu s-au
abatut de la toate c�te i-au poruncit lui �n toate zilele vietii sale, fara numai
�n �nt�mplarea lui Urie Heteul.
6. Si razboi a fost �ntru Rovoam, si �ntru Ierovoam �n toate zilele
vietii lor.
7. Si celelalte �nt�mplari ale lui Aviu si toate c�te a facut, au nu iata
acestea scrise sunt �n cartea cuvintelor anilor �mparatilor Iudei? Si razboi a
fost �ntru Aviu si �ntru Ierovoam.
8. Si a adormit Aviu �mpreuna cu parintii sai �n anul al douazecilea al
lui Ierovoam, si s-a �ngropat cu parintii sai �n cetatea lui David, si a �mparatit
Asa fiul lui �n locul lui.
9. Si �n anul al douazecilea al lui Ierovoam �mparatul lui Israil a
�mparatit Asa peste Iuda.
10. Si patruzeci si unul de ani a �mparatit �n Ierusalim, si numele maicii
sale Maaha fata lui Avesalom.
11. Si a facut Asa ce este drept �naintea Domnului, ca David tatal sau.
12. Si a st�rpit smintelele din tara, si a curatit toate spurcaciunile,
care le-au facut parintii lui.
13. Si pe Maaha muma sa o a departat ca sa nu fie povatuitoare, pentru ca a
facut idol de rusine �ntr-un desis, si a stricat Asa culcusurile ei, si le-a ars
cu foc �n p�r�ul chedrilor.
14. Iar �naltimile nu le-a surpat, �nsa inima lui Asa a fost desav�rsit cu
Domnul �n toate zilele sale.
15. Si a adus st�lpii tatalui sau, si st�lpii sai cei de aur si de argint
�n casa Domnului si vasele.
16. Si razboi a fost �ntru Asa si �ntru Vaasa �mparatul lui Israil �n
toate zilele lor.
17. Si s-a sculat Vaasa �mparatul lui Israil asupra Iudei, si a zidit Rama,
ca sa nu poata nimeni iesi si intra la Asa �mparatul Iudei.
18. Si a luat Asa tot argintul si aurul, care s-a aflat �n vistieriile
casei �mparatului, si le-a dat �n m�inile slugilor sale, si i-a trimis pe ei
�mparatul Asa la fiul lui Ader feciorul lui Taverema, feciorul lui Azin �mparatul
Siriei, care locuia �n Damasc, zic�nd:
19. Legatura sa fie �ntru mine si �ntru tine si �ntru tatal meu si �ntru
tatal tau, iata am trimis tie daruri argint si aur, vino acum si strica legatura
ta cea cu Vaasa �mparatul lui Israil, ca sa se departeze de la mine.
20. Si a ascultat fiul lui Ader pe �mparatul Asa, si a trimis pe
capeteniile ostilor sale �n cetatile lui Israil, si a batut pe Aiin si pe Dan si
pe Avel al casei Maahei si tot Heneretul p�na la pam�ntul Neftali.
21. Si a fost daca a auzit Vaasa a �ncetat a zidi Rama, si s-a �ntors �n
Tersa.
22. Si �mparatul Asa a poruncit la tot Iuda �n Enachim, si a luat pietrele
din Rama si lemnele ei, care le-a zidit Vaasa, si a zidit cu ele �mparatul Asa tot
muntele lui Veniamin si locul de paza.
23. Si celelalte �nt�mplari ale lui Asa si toata domnia lui si toate ce a
facut si cetatile care le-a zidit, au nu iata acestea sunt scrise �n cartea
cuvintelor anilor �mparatilor Iudei? �nsa �n vremea batr�netelor lui l-a durut
picioarele lui.
24. Si a adormit Asa cu parintii sai, si s-a �ngropat cu parintii sai �n
cetatea lui David tatal sau, si �n locul lui a �mparatit Iosafat fiul lui.
25. Iar Natan fiul lui Ierovoam a �mparatit peste Israil �n anul al doilea
al lui Asa �mparatul Iudei, si a �mparatit peste Israil doi ani.
26. Si a facut rau �naintea Domnului, si a umblat �n calea tatalui sau, si
�n pacatele ce el a facut pe Israil a pacatui.
27. Si l-a �mpresurat pe el Vaasa feciorul lui Ahia la casa lui Veelan
feciorul lui Ahia, si l-a lovit pe el �n Gavatonul celor de alt neam; iar Navat si
tot Israilul sedea �n Gavaton.
28. Si l-a omor�t pe el Vaasa �n anul al treilea al lui Asa fiul lui Aviu
�mparatul Iudei, si a �mparatit �n locul lui.
29. Si a fost dupa ce a �nceput el a �mparati, a batut toata casa lui
Ierovoam, si n-a lasat nici un suflet de al lui Ierovoam, p�na ce l-a pierdut pe
el dupa cuv�ntul Domnului, care l-au grait prin m�na robului sau Ahia
Siloniteanul.
30. Pentru pacatele lui Ierovoam, ce el a facut pe Israil a pacatui, si
pentru �ntar�tarea lui, cu care a �ntar�tat pe Domnul Dumnezeul lui Israil.
31. Iar celelalte �nt�mplari ale lui Navat, si toate c�te a facut, au nu
iata acestea scrise sunt �n cartea cuvintelor �mparatilor lui Israil?
32. Si razboi a fost �ntru Asa si �ntru Vaasa �n toate zilele.
33. Iar �n anul al treilea al lui Asa �mparatul Iudei a �mparatit Vaasa
feciorul lui Ahia peste tot Israilul �n Tersa douazeci si patru de ani.
34. Si a facut rau �naintea Domnului, si a umblat �n calea lui Ierovoam
feciorul lui Navat, si �n pacatele ce el a facut pe Israil a pacatui.

CAP. 16.
Patru �mparati �n Israil.

Si au fost cuv�ntul Domnului prin m�na lui Iu fiul lui Anani catre Vaasa, zic�nd:
2. Pentru ca te-ai ridicat de la pam�nt, si te-am dat povatuitor peste
poporul meu Israil, si ai umblat pe calea lui Ierovoam, si ai facut a pacatui pe
poporul meu Israil, ca sa ma �ntar�ti cu desertaciunile lor,
3. Iata eu voi lua pe cei de pe urma lui Vaasa si pe cei de pe urma casei
lui, si voi da casa lui, ca si casa lui Ierovoam feciorul lui Navat.
4. Pe cel mort al lui Vaasa �n cetate �l vor m�nca c�inii, si pe cel mort
al lui �n c�mp �l vor m�nca pasarile cerului.
 5. Iar celelalte �nt�mplari ale lui Vaasa, si toate c�te a facut si domnia
lui, au nu iata acestea scrise sunt �n cartea cuvintelor anilor �mparatilor lui
Israil?
6. Si a adormit Vaasa cu parintii sai, si s-a �ngropat �n Tersa, si au
�mparatit Ila feciorul lui �n locul lui.
7. Si a grait Domnul prin m�na lui Iu fiul lui Anani asupra lui Vaasa si
asupra casei lui, si pentru raul care a facut �naintea Domnului ca sa-l �ntar�te
pe el cu faptele m�inilor sale, ca sa fie el ca si casa lui Ierovoam, si ca sa-l
bata pe el.
8. Si �n anul al douazeci si sase al lui Asa �mparatul Iudei, Ila feciorul
lui Vaasa a �mparatit peste Israil doi ani �n Tersa.
9. Si s-a sculat asupra lui Zamvri sluga lui, care era mai mare peste
jumatatea calarimii, si el era �n Tersa b�nd, si �mbat�ndu-se �n casa lui Osa
dregatorul casei �n Tersa.
10. Si a intrat Zamvri, si l-a lovit pe el, si l-a omor�t �n anul al
douazeci si sapte al lui Asa �mparatul Iudei, si a �mparatit �n locul lui.
11. Si a fost dupa ce s-a facut el �mparat, si a sezut pe scaunul lui, a
ucis toata casa lui Vaasa, si n-a lasat lui dintr-�nsa nici ce sa pise la perete,
nici pe rudele lui, nici pe prietenii lui.
12. Si a pierdut Zamvri toata casa lui Vaasa dupa cuv�ntul Domnului, care
au grait Domnul asupra casei lui Vaasa prin m�na lui Iu proorocul.
13. Pentru toate pacatele lui Vaasa si ale lui Ila fiul lui, cu care a
facut pe Israil sa pacatuiasca ca sa �ntar�te pe Domnul Dumnezeul lui Israil �ntru
cele desarte ale lor.
14. Iar celelalte �nt�mplari ale lui Ila si toate c�te a facut, au nu iata
acestea scrise sunt �n cartea cuvintelor anilor �mparatilor lui Israil?
15. �n anul al douazeci si sapte al lui As �mparatul Iudei, Zamvri a
�mparatit �n Tersa sapte zile, si tabara lui Israil era asupra Gavatonului celor
de alt neam.
16. Si a auzit poporul �n tabara, zic�nd: ca s-a razvratit Zamvri, si a
ucis pe �mparatul, si a pus �mparat �n Israil pe Amvri povatuitorul ostii peste
Israil �ntr-acea zi �n tabara.
17. Si s-a sculat Amvri si tot Israilul cu el din Gavaton, si au �nconjurat
Tersa.
18. Si a fost daca a vazut Zamvri ca s-a luat cetatea, a intrat �n pestera
casei �mparatesti, si a aprins peste el casa cea �mparateasca, si a murit.
19. Pentru pacatele sale care le-a facut, fac�nd ce este rau �naintea
Domnului, si umbl�nd �n calea lui Ierovoam fiul lui Navat, si �n pacatele ce el a
facut pe Israil a pacatui.
20. Iar celelalte �nt�mplari ale lui Zamvri si razboaiele lui care a facut,
au nu iata acestea scrise sunt �n cartea cuvintelor anilor �mparatilor lui Israil?
21. Atunci s-a �mpartit poporul lui Israil: jumatate din popor urma dupa
Tamni feciorul lui Gonat ca sa-l faca �mparat pe el; iar jumatate din popor urma
dupa Amvri.
22. Si a biruit poporul cel ce urma dupa Amvri pe poporul cel ce urma dupa
Tamni feciorul lui Gonat; si a murit Tamni si Ioram fratele lui �n vremea aceea,
si a �mparatit Amvri dupa Tamni.
23. �n anul al treizeci si unul al �mparatului Asa �mparatul Iudei, a
�mparatit Amvri peste Israil doisprezece ani, �n Tersa a �mparatit sase ani.
24. Si a cumparat Amvri muntele Semironului de la Semir domnul muntelui cu
doi talanti de argint, si a zidit muntele, si a numit numele muntelui care l-a
zidit Semiron, pe numele lui Semir domnul muntelui.
25. Si a facut Amvri rele �naintea Domnului, si a facut rau mai mult dec�t
toti cei ce au fost �naintea lui.
26. Si a mers �n toata calea lui Ierovoam feciorul lui Navat, si �n
pacatele lui ce el a facut pe Israil a pacatui, ca sa �ntar�te pe Domnul Dumnezeul
lui Israil �ntru desertaciunile lor.
27. Iar celelalte �nt�mplari ale lui Amvri, si toate c�te a facut, si toata
domnia lui, au nu iata acestea scrise sunt �n cartea cuvintelor anilor �mparatilor
lui Israil?
28. Si a adormit Amvri cu parintii sai, si s-a �ngropat �n Samaria, si �n
locul lui a �mparatit Ahaav feciorul lui.
29. Iar Ahaav feciorul lui Amvri a �mparatit peste Israil �n anul al
treizeci si opt al lui Asa �mparatul Iudei.
30. Si a �mparatit Ahaav feciorul lui Amvri peste Israil �n Samaria
douazeci si doi de ani, si a facut Ahaav ce este rau �naintea Domnului, si a facut
rele mai multe dec�t toti cei mai �nainte de el.
31. Si nu i-a fost lui destul a umbla �ntru pacatele lui Ierovoam feciorul
lui Navat, ci a luat femeie pe Iezavel fata lui Ietevaal �mparatul Sidonenilor, si
a mers, si a slujit lui Vaal, si s-a �nchinat lui.
32. Si a pus jertfelnic lui Vaal �n casa desfr�narilor ce o facuse �n
Samaria, si a facut Ahaav desis.
33. Si a adaugat Ahaav a face desfr�nari, ca sa �ntar�te pe Domnul
Dumnezeul lui Israil, si sa-si surpe sufletul sau, fac�nd rau mai mult dec�t toti
�mpartii lui Israil, care au fost mai �nainte de el.
34. Si �n zilele lui a zidit Ahiil Vetiliteanul Ierihonul �n Aviron celui
�nt�i nascut al sau, si l-a �ntemeiat, si �n Seguv celui mai t�nar al sau a pus
portile ei dupa cuv�ntul Domnului, care au grait prin m�na lui Isus fiul lui Navi.

CAP. 17.
Proorocul Ilie.

Si a zis proorocul Ilie Tesviteanul cel din Tezvanul Galaadului catre Ahaav: viu
este Domnul Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israil, caruia �i stau �nainte, de
va fi �ntru anii acestia roua si ploaie, fara numai prin cuv�ntul gurii mele.
2. Si a fost cuv�ntul Domnului catre Ilie, zic�nd:
3. Mergi de aici spre rasarituri, si te ascunde la p�r�ul lui Horaf, care
este �n preajma Iordanului.
4. Si vei bea din p�r�u apa, si corbilor am poruncit sa te hraneasca
acolo.
5. Si a mers, si a facut Ilie dupa cuv�ntul Domnului, si a sezut la p�r�ul
Horat, �n preajma Iordanului.
6. Si corbii aduceau lui p�ine dimineata, si carne seara, si din p�r�u bea
apa.
7. Si a fost dupa c�teva zile a secat p�r�ul, pentru ca nu era ploaie pe
pam�nt.
8. Si a fost cuv�ntul Domnului catre Ilie, zic�nd:
9. Scoala-te si mergi �n Sareta Sidonului, si vei locui acolo, ca iata am
poruncit unei femei vaduve sa te hraneasca.
10. Si s-a sculat si a mers �n Sareta, si a venit la poarta cetatii, si
iata acolo o femeie vaduva aduna lemne, si a strigat Ilie �n urma ei, si a zis ei:
adu-mi putina apa �ntr-un vas sa beau.
11. Si a mers sa ia, si a strigat �n urma ei Ilie, si a zis: adu-mi si o
bucata de p�ine �n m�na ta, si voi m�nca, si a zis femeia:
12. Viu este Domnul Dumnezeul tau, de este la mine azima de p�ine, fara
numai o m�na de faina �ntr-o vadra, si putin untdelemn �ntr-un ulcior, si iata eu
adun vreo doua lemnisoare si voi merge si voi face acestea mie si fiilor mei, si
vom m�nca, si vom muri.
13. Si a zis catre d�nsa Ilie: cuteaza, intra si fa dupa cuv�ntul tau, ci
sa-mi faci �nt�i mie de acolo o azima mica, si sa-mi aduci; iar tie si feciorilor
tai vei face mai pe urma.
14. Ca acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil: vadra de faina nu va
scadea, si ulciorul de untdelemn nu se va �mputina p�na la zilele �ntru care va
da Domnul ploaie pe pam�nt.
15. Si a mers femeia si a facut dupa cuv�ntul lui Ilie, si i-a dat lui si a
m�ncat el si ea si feciorii ei,
 16. Si vadra de faina n-a scazut, si ulciorul cu untdelemn nu s-a �mputinat
dupa cuv�ntul Domnului cel ce au grait prin gura lui Ilie.
17. Si a fost dupa aceasta s-a bolnavit feciorul femeii stap�nei casei, si
a fost boala lui tare foarte p�na ce n-a ramas �ntr-�nsul duh.
18. Si a zis catre Ilie: ce este mie si tie omul lui Dumnezeu? ai intrat la
mine sa pomenesti pacatele mele si sa omori pe fiul meu?
19. Si a zis Ilie catre femeie: da-mi pe fiul tau si l-a luat pe d�nsul din
bratele ei, si l-a suit �n foisor unde locuia el, si l-a pus pe el pe patul sau.
20. Si a strigat Ilie catre Domnul, si a zis: vai mie Doamne! Marturia
vaduvei la care eu locuiesc, tu o ai sc�rbit de ai omor�t pe fiul ei!
21. Si a suflat peste prunc de trei ori, si a strigat catre Domnul, si a
zis: Doamne Dumnezeul meu! Sa se �ntoarca sufletul pruncului acestuia �ntr-�nsul.
22. Si s-a facut asa, si s-a �ntors sufletul pruncului �ntr-�nsul, si a
�nviat pruncul.
23. Si l-a pogor�t pe d�nsul din foisor �n casa, si l-a dat pe el maicei
lui, si a zis Ilie catre d�nsa: vezi, ca viu este fiul tau.
24. Si a zis femeia catre Ilie: iata am cunoscut ca omul lui Dumnezeu esti
tu, si cuv�ntul Domnului �n gura ta adevarat.

CAP. 18.
Jertfa lui Ilie.

Si a fost dupa zile multe, si cuv�ntul Domnului a fost catre Ilie �n anul al
treilea, zic�nd: mergi si te arata lui Ahaav, si voi da ploaie pe fata pam�ntului.
2. Si a mers Ilie sa se arate lui Ahaav, si era foamete mare �n Samaria.
3. Si a chemat Ahaav pe Avdiu dregatorul casei, iar Avdiu se temea de
Domnul foarte.
4. Si a fost c�nd a ucis Iezavel pe proorocii Domnului, a luat Avdiu o
suta de barbati prooroci, si i-a ascuns pe ei c�te cincizeci �n doua pesteri, si-i
hranea pe ei cu p�ine si cu apa.
5. Si a zis Ahaav catre Avdiu: vino si sa umblam pe pam�nt si la izvoarele
apelor si la toate p�raiele, ca doar vom afla iarba, ca sa tinem vii caii si
muscoii, si sa nu lasam sa piara de tot vitele.
6. Si si-a �mpartit calea care pe unde sa umble, si Ahaav a mers pe o cale
singur.
7. Iar Avdiu a mers pe alta cale singur, si c�nd era Avdiu pe cale, a
venit Ilie �naintea lui, si Avdiu a grabit si a cazut pe fata sa, si a zis: au tu
esti doamne al meu Ilie?
8. Si a zis Ilie lui: eu, mergi de zi domnului tau: iata Ilie.
9. Si a zis Avdiu: ce am pacatuit de dai pe robul tau �n m�inile lui Ahaav
sa ma omore?
10. Viu este Domnul Dumnezeul tau, de este neam sau �mparatie unde n-a
trimis domnul meu sa te caute, si a zis: nu este, si a ars �mparatia si satele ei,
pentru ca nu te-au aflat pe tine.
11. Si acum tu zici: mergi si spune domnului tau: iata Ilie:
12. Si va fi dupa ce ma voi duce eu de la tine, si Duhul Domnului te va
duce �ntr-un loc pe care nu-l stiu, si voi intra sa spun lui Ahaav, si nu te va
afla, si ma va omor� pe mine, si eu robul tau ma tem de Domnul din tineretile
mele.
13. Au nu ti s-a spus tie Domnul meu ce am facut c�nd a ucis Iezavel pe
proorocii Domnului, cum am luat din proorocii Domnului o suta de barbati, si i-am
ascuns pe ei c�te cincizeci �n pesteri si i-am hranit pe ei cu p�ine si cu apa?
14. Si acum tu zici mie: mergi, zi domnului tau: iata, Ilie, si ma va omor�
pe mine.
15. Si a zis Ilie: viu este Domnul puterilor caruia stau �nainte, ca astazi
ma voi arata lui.
16. Si a mers Avdiu �naintea lui Ahav, si i-a spus lui, si a alergat Ahaav,
si a mers �ntru �nt�mpinarea lui Ilie.
 17. Si a fost daca a vazut Ahaav pe Ilie, zise Ahaav catre Ilie: au tu esti
cel ce razvratesti pe Israil?
18. Si a zis Ilie: nu razvratesc eu pe Israil, ci tu si casa tatalui tau,
las�nd pe Domnul Dumnezeul vostru, si merg�nd �n urma lui Vaal.
19. Si acum trimite si aduna la mine pe tot Israilul �n muntele Karmilului,
si pe cei patru sute cincizeci de prooroci fara de rusine ai lui Vaal, si pe cei
patru sute de prooroci ai desisurilor care man�nca din masa lui Iezavelii.
20. Si a trimis Ahaav la tot Israilul, si a adunat pe toti proorocii �n
muntele Karmilului.
21. Si s-a apropiat Ilie catre toti, si le-a zis lor Ilie: p�na c�nd veti
schiopata �ntr-am�ndoua gleznele voastre? De este Domnul Dumnezeu mergeti dupa
d�nsul, si n-a raspuns poporul nimic.
22. Si a zis Ilie catre popor: eu am ramas singur Prooroc Domnului; iar
proorocii lui Vaal sunt patru sute si cincizeci de oameni, si proorocii
desisurilor patru sute.
23. Dati-ne noua doi boi, si sa-si aleaga ei lorusi unul, si sa-l taie
bucati, si sa-l puna pe lemne, si sa nu puna foc, si eu voi jertfi pe celalalt
bou, si foc nu voi pune.
24. Si strigati �ntru numele dumnezeilor vostri, si eu voi chema �ntru
numele Domnului Dumnezeului meu, si Dumnezeul care va auzi cu foc, acela este
Dumnezeu, si a raspuns tot poporul, si a zis: bun este cuv�ntul, care ai grait.
25. Si a zis Ilie proorocilor celor de rusine: alegeti-va voua un bou si
jertfiti �nt�i voi, ca voi sunteti mai multi, si chemati �ntru numele dumnezeului
vostru, iar foc sa nu puneti.
26. Si au luat un bou, si au facut asa, si au chemat �ntru numele lui Vaal
de dimineata p�na la amiazazi, si au zis: auzi-ne pe noi Vaale! auzi-ne pe noi; si
nu era glas, si nu era ascultare, si alergau �mprejurul jertfelnicului, care au
facut.
27. Si se facuse amiaza, si �i batjocurea pe d�nsii Ilie Tesviteanul si a
zis: strigati cu glas mare ca dumnezeu este, ca g�ndeste s-au poate lucreaza ceva,
s-au va fi dormind, ca sa se destepte.
28. Si strigau cu glas mare, si se taiau dupa obiceiul lor cu cutite, si se
bateau cu bice p�na la varsarea s�ngelui lor.
29. Si se trecuse de amiazazi, si era �ndesera, si au proorocit p�na ce
venise vremea sa se aduca jertfa, si nu era glas, nu era ascultare; si a grait
Ilie Tesviteanul catre proorocii ur�ciunilor, zic�nd: dati-va �n laturi acum, ca
sa aduc si eu arderea ce de tot a mea, si s-a dat �n laturi si s-au dus.
30. Si a zis Ilie catre popor: apropiati-va catre mine, si s-a apropiat tot
poporul catre el, si aseza jertfelnicul Domnului cel sapat.
31. Si a luat Ilie douasprezece pietre dupa numarul semintiilor lui Israil,
precum au grait catre d�nsul Domnul, zic�nd: Israil va fi numele tau.
32. Si a cladit pietrele �n numele Domnului, si a �ntocmit jertfelnicul
Domnului cel sapat, si a facut groapa �mprejurul jertfelnicului, �ntru care
�ncapeau doua masuri de sam�nta.
33. Si a ;ngramadit lemnele pe jertfelnicul ce facuse, si a taiat bucatile
cele de jertfa si le-a pus pe lemne si le-a pus pe jertfelnic.
34. Si a zis Ilie: aduceti-mi patru vedre cu apa, si le varsati peste
jertfa si peste lemne, si au facut asa, si a zis: turnati a doua oara, si a turnat
a doua oara, si a zis: turnati a treia oara, si au turnat a treia oara.
35. Si umbla apa �mprejurul jertfelnicului, si groapa se umplusese de apa.
36. Si c�nd era vremea a se aduce jertfa, a venit Ilie Proorocul, si a zis:
Domnul Dumnezeul lui Avraam! si al lui Isaac! si al lui Israil! auzi-ma Doamne!
auzi-ma astazi cu foc! Ca sa cunoasca tot poporul acesta, ca tu esti Domnul
Dumnezeul lui Israil! si eu sunt robul tau, si pentru tine am facut lucrurile
acestea!
37. Auzi-ma Doamne! auzi-ma! Ca sa cunoasca poporul acesta ca tu esti
Domnul Dumnezeu, si tu ai �ntors inima poporului acestuia �napoi!
38. Si a cazut foc de la Domnul din cer si a mistuit jertfa, si lemnele si
apa cea din groapa si pietrele si lutul l-a lins focul.
39. Si a vazut tot poporul si a cazut pe fata sa, si a zis: adevarat Domnul
este Dumnezeu, Domnul acesta este Dumnezeu.
40. Si a zis Ilie catre popor: prindeti pe proorocii lui Vaal, ca nici unul
dintr-�nsii sa nu sape, si i-au prins pe d�nsii, si i-a dus Ilie la r�ul Kison! si
i-a junghiat acolo.
41. Si dupa aceasta a zis Ilie lui Ahaav: mergi, si man�nca si bea, ca iata
glas de pogor�re de ploaie.
42. Si s-a dus Ahaav sa man�nce si sa bea; iar Ilie s-a suit �n muntele
Karmilului, si plec�ndu-se la pam�nt, si-a pus fata sa �ntru genunchile sale.
43. Si a zis slugii sale: du-te si te uita spre mare, si s-a dus si s-a
uitat sluga, si a zis: nu este nimic, si i-a zis Ilie: �ntoarce-te si tu de sapte
ori, si s-a �ntors de sapte ori.
44. Si a fost �n a saptea oara iata nor mic, ca o urma de om scot�nd apa
din mare, si a zis: du-te, si zi lui Ahaav: �nhama caruta ta, si te pogoara, ca sa
nu te ajunga ploaia.
45. Si iata de �ndata, cerul s-a �ntunecat cu nori si cu v�nt, si s-a facut
ploaie mare; si Ahaav �nham�nd s-a dus p�na la Israil.
46. Si m�na Domnului a fost peste Ilie, si �ncing�nd mijlocul sau a alergat
�naintea lui Ahaav �n Israil.

CAP. 19.
Ilie hranit de �nger. Urmasul sau.

Si a spus Ahaav Iezavelei femeii sale, toate c�te a facut Ilie, si cum a ucis pe
prooroci cu sabia.
2. Si a trimis Iezavel la Ilie, si a zis: tu esti Ilie si eu Iezavel, asa
sa-mi faca mie dumnezeii si asa sa-mi adauge, ca m�ine �ntr-acest ceas voi pune
sufletul tau, ca sufletul unuia dintr-aceia.
3. Si s-a temut Ilie, si scul�ndu-se s-a dus unde �l tragea inima, si a
venit �n Virsavee �n pam�ntul Iudei, si si-a lasat sluga sa acolo.
4. Si el a mers �n pustie cale de o zi, si a venit si a sezut sub un
ienupar, si a cerut moarte sufletului sau, si a zis: destul este mie acum Doamne!
Ia sufletul meu de la mine, ca nu sunt eu mai bun dec�t parintii mei.
5. Si s-a culcat si a adormit acolo sub copac, si iata un �nger s-a atins
de d�nsul, si i-a zis lui: scoala-te, man�nca si bea.
6. Si a cautat Ilie, si iata l�nga capat�iul lui o azima de orz si un
ulcior cu apa.
7. Si s-a sculat, si a m�ncat si a baut, si iarasi a adormit, si s-a
�ntors �ngerul Domnului a doua oara, si s-a atins de d�nsul, si i-a zis lui:
scoala-te de man�nca si bea ca lunga �ti este tie calea.
8. Si s-a sculat, si a m�ncat si a baut, si a mers �ntru puterea m�ncarii
aceea patruzeci de zile si patruzeci de nopti, p�na la muntele Horiv.
9. Si a intrat acolo �ntr-o pestera, si a locuit �ntr-�nsa, si iata
cuv�ntul Domnului catre d�nsul, si i-a zis: ce faci aici Ilie?
10. Si a zis Ilie: r�vnind am r�vnit Domnului atottiitorul, caci te-au
parasit pe tine fiii lui Israil, si jertfelnicele tale le-au surpat, si pe
Proorocii tai i-au ucis cu sabie, si am ramas eu singur, si cauta sufletul meu sa-
l ia.
11. Si a zis: sa iesi m�ine, si sa stai �naintea Domnului �n munte, si iata
va trece Domnul, si v�nt mare si tare, care va risipi muntii si va sfarama
pietrele �naintea Domnului �n munte, nu �n v�nt este Domnul; si dupa v�nt
cutremur, nu �n cutremur este Domnul.
12. Si dupa cutremur, foc, si nu va fi �n foc Domnul; si dupa foc glas de
v�nt subtire, si acolo este Domnul.
13. Si a fost daca a auzit Ilie si-a acoperit fata sa cu cojocul sau, si a
iesit si a statut l�nga pestera, si iata s-a facut catre d�nsul glas, si i-a zis:
ce faci aici Ilie?
 14. Si a zis Ilie: r�vnind am r�vnit pentru Domnul atottiitorul, ca au
parasit legea ta fii lui Israil, si altarele tale le-au surpat, si pe Proorocii
tai i-au ucis cu sabie, si am ramas eu singur, si cauta sufletul meu ca sa-l ia pe
el.
15. Si au zis Domnul catre d�nsul: mergi si te �ntoarce pe calea ta, si sa
te duci spre pustia Damascului, si sa ungi pe Azail �mparat Asiriei.
16. Si pe Iu feciorul lui Namesi, �l vei unge �mparat peste Israil, si pe
Eliseiu feciorul lui Safat �l vei unge prooroc �n locul tau.
17. Si va fi, pe cel ce va scapa de sabia lui Azail �l va omor� Iu, si pe
cel ce va scapa de sabia lui Iu �l va omor� Eliseiu.
18. Si voi lasa �n Israil sapte mii de barbati, care nu si-au plecat
genunchiul lui Vaal, si a caror gura nu l-a cinstit.
19. Si s-a dus de acolo, si a aflat pe Eliseiu feciorul lui Safat, si el
ara cu boii, si douasprezece perechi erau �naintea lui, si el era �ntru cele
douasprezece, si a mers Ilie la el, si a aruncat cojocul sau peste el.
20. Si a lasat Eliseiu boii, si a alergat dupa Ilie, si a zis: lasa-ma sa
sarut pe tatal meu si pe mama mea, si voi veni dupa tine, si i-a zis lui: du-te,
si sa te �ntorci apoi, ca am a face cu tine.
21. Si s-a dus el, si a luat o pereche de boi si i-a jertfit, si carnea lor
o a fript cu uneltele boilor, si a dat poporului si a m�ncat, si s-a sculat si a
mers dupa Ilie si slujea lui.

CAP. 20.
Razboiul lui Ahaab cu Sirienii.

Si feciorul lui Ader �mparatul Siriei a adunat toata oastea sa, si s-a suit, si a
�nconjurat Samaria, si treizeci si doi de �mparati cu d�nsul si toata calarimea,
si care se suira si �nconjura Samaria, si detera razboi asupra ei.
2. Si a trimis soli la Ahaav �mparatul lui Israil �n cetate,
3. Si au grait lui: acestea zice fiul lui Ader: argintul tau si aurul tau,
al meu este, si femeile tale si fiii tai cei preabuni, ai mei sunt.
4. Si a raspuns �mparatul lui Israil, si a zis: precum ai grait doamne al
meu �mparate, al tau sunt eu si toate ale mele.
5. Si s-a �ntors solii, si au zis: acestea zice fiul lui Ader, eu am
trimis la tine, zic�nd: argintul tau si aurul tau si femeile tale si fii tai sa le
dai mie.
6. Ca m�ine �ntr-acest ceas voi trimite slugile mele la tine, si voi cerca
casa ta si casele slugilor tale, si tot ce vor pofti ochii lor, ori peste ce vor
pune m�inilor lor, vor lua.
7. Si a chemat �mparatul lui Israil pe toti batr�nii pam�ntului, si a zis:
cunoasteti si vedeti, ca rautate cauta acesta, ca a trimis la mine pentru femeile
mele si pentru fiii mei si pentru fetele mele; argintul meu si aurul meu n-asi
opri de catre d�nsul.
8. Si au zis lui batr�nii si tot poporul: sa nu-l asculti si sa nu voiesti
a-i da.
9. Si a zis solilor fiului lui Ader: ziceti domnului vostru: toate c�te ai
trimis catre robul tau dintai voi face, iar cuv�ntul acesta nu voi putea sa-l fac;
si �ntorc�ndu-se solii i-au spus lui cuv�ntul.
10. Si iar a trimis la el fiul lui Ader, zic�nd asa sa-mi faca mie
dumnezeii si asa sa-mi adauge, de va ajunge tar�na Samariei sa umple m�inile a tot
poporul pedestrasilor mei.
11. Si a raspuns �mparatul lui Israil, si a zis: destul este, sa nu se
faleasca cel g�rbov ca cel drept.
12. Si c�nd a primit el raspunsul acesta, el si toti �mparatii care erau cu
el �n corturi beau, si a zis slugilor sale: faceti sant, si au facut sant
�mprejurul cetatii.
13. Si iata un prooroc a venit la Ahaav �mparatul lui Israil, si a zis:
acestea zice Domnul: vezi toata multimea aceasta mare? Iata eu o voi da pe ea
astazi �n m�na ta, si vei cunoaste ca eu sunt Domnul.
14. Si a zis Ahaav: prin cine? Si a zis: acestea zice Domnul prin slugile
boierilor tarilor, si a zis Ahaav: cine va �ncepe razboiul? Si a spus: tu.
15. Si a numarat Ahaav slugile boierilor tarilor, si a fost trei sute
treizeci si doua, si dupa acesta a numarat poporul, toata oastea sasezeci si patru
de mii.
16. Si a iesit la amiazazi, si feciorul lui Ader se �mbatase �n Sochot el
si �mpartii cei treizeci si doi, care erau �ntru ajutor lui.
17. Si au iesit slugile boierilor tarilor dintai, si a trimis fiul lui
Ader, si a spus �mparatului Siriei, zic�nd: barbati au iesit din Samaria.
18. Si le-a zis lor: de ies spre pace prindeti-i pe ei vii, si de ies la
razboi, vii prindeti-i pe ei.
19. Si au iesit din cetate slugile boierilor tarilor, si oastea dupa ei.
20. Si a ucis fiecare pe cel ce venea �mpotriva sa, si iar a ucis fiecare
pe cel dimpotriva sa, si fugeau Sirii, si i-au gonit pe ei Israil, si fiul lui
Ader a scapat pe calul unui calaras.
21. Si a iesit �mparatul lui Israil, si a luat toti caii si carele, si a
facut prada mare �n Siria.
22. Si a venit proorocul la �mparatul lui Israil, si a zis: �ntareste-te si
cunoaste si vezi ce vei face; caci dupa un an fiul lui Aver �mparatul Siriei, iar
se va scula asupra ta.
23. Si slugile �mparatului Siriei au zis catre el: dumnezeii muntilor,
Dumnezeul lui Israil, si nu dumnezeul vailor, pentru aceea a fost mai puternic
dec�t noi; iar de vom �ncepe noi razboiul pe ses, cu adevarat vom fi noi mai
puternici dec�t d�nsii.
24. Si fa asa: sa �nlaturi pe fiecare �mparat din locul sau, si pune �n
locul lor domni.
25. Si-ti ia oaste �n locul oastei ce a cazut de la tine, si calarime �n
locul calarimii si care �n locul carelor, si vor da razboi asupra lor la ses, si a
ascultat cuv�ntul, si a facut asa.
26. Si dupa un an a numarat fiul lui Ader Siria, si s-a suit �n Afeca la
razboi asupra lui Israil.
27. Si fiii lui Israil s-au numarat, si au mers �ntru �nt�mpinarea lor, si
a tabar�t Israil �n preajma lor ca doua turme de capre, iar Sirienii au umplut
pam�ntul.
28. Si a venit omul lui Dumnezeu, si a zis �mparatului lui Israil: acestea
zice Domnul: pentru ca a zis Siria Dumnezeul muntilor este Domnul Dumnezeul lui
Israil, iar nu Dumnezeul vailor, da-voi oastea cea mare aceasta �n m�na ta si vei
cunoaste ca eu sunt Domnul.
29. Si au tabar�t acestia �mpotriva acelora sapte zile, si a fost �n ziua a
saptea s-a apropiat razboiul, si a batut Israil pe Sirieni o suta douazeci de mii
de pedestri �ntr-o zi.
30. Si au fugit cei ce au ramas �n cetatea Afeca, si a cazut zidul peste
douazeci si sapte de mii de oameni din cei ce ramasese; iar fiul lui Ader a fugit,
si a intrat �n casa cea de dormit �n camara.
31. Si au zis catre el slugile lui: iata stim ca �mparatii casei lui
Israil, �mparati milostivi sunt, sa punem dar sacii nostri pe mijloacele noastre
si funii peste capetele noastre, si sa iesim la �mparatul lui Israil, ca doar va
lasa vii sufletele noastre.
32. Si s-au �ncins cu saci peste mijlocele lor, si au pus funii peste
capetele lor, si a zis �mparatului lui Israil: robul tau fiul lui Ader zice: lasa-
ma cu viata, si a raspuns: de traieste �nca, fratele meu este.
33. Si omenii o marturisira si adeverira, si au �nteles cuv�ntul din rostul
lui, si au zis: fratele tau este feciorul lui Ader, si a zis: duce-va si-l
aduceti, si a venit la el feciorul lui Ader, si l-a suit pe el la d�nsul �n car,
si a zis catre el:
34. Cetatile care le-a luat tatal meu de la tatal tau, le voi da tie
�napoi, si iesiri voi pune tie �n Damasc, �n ce chip a pus tatal meu �n Samaria,
si eu cu legatura te voi slobozi, si a facut cu el legatura, si l-a slobozit.
35. Iar un om din fiii proorocilor a zis catre aproapele sau cu cuv�ntul
Domnului: loveste-ma, si n-a vrut omul sa-l loveasca.
36. Si a zis catre el: pentru ce n-ai ascultat cuv�ntul Domnului, iata tu
te duci de la mine, si te va lovi pe tine un leu, si s-a dus de la d�nsul, si l-a
aflat pe el un leu, si l-a ucis pe el.
37. Si a aflat pe alt om, si i-a zis lui: loveste-ma, si l-a lovit pe el
omul, si lovindu-l l-a ranit.
38. Si a mers proorocul si a statut �naintea �mparatului lui Israil �n
cale, si si-a legat cu o curea ochii sai.
39. Si a fost c�nd mergea �mparatul pe aproape, el a strigat catre
�mparatul, si a zis: robul tau a iesit la oastea razboiului, si iata un om a adus
la mine pe alt om, si a zis catre mine: pazeste pe omul acesta, iar de va fugi
cumva, sufletul tau va fi pentru sufletul lui, sau un talant de argint vei plati.
40. Si c�nd a cautat robul tau �ncoace si �ncolea, acela nu era, si a zis
catre el �mparatul lui Israil: singur ti-ai dat hotar�rea.
41. Si �ndata a luat cureaoa de la ochii lui, si l-a cunoscut pe el
�mparatul lui Israil, ca din prooroci este el.
42. Si a zis catre el: acestea zice Domnul: pentru ca ai slobozit din m�na
ta pe om vrednic de moarte, va fi sufletul tau pentru sufletul lui, si poporul tau
pentru poporul lui.
43. Si s-a dus �mparatul lui Israil m�hnit si trist, si a venit �n Samaria.

CAP. 21.
Tirania lui Ahaav si a Isabelei.

Si a fost dupa cuvintele acestea, avea Navute Israiliteanul o vie l�nga aria lui
Ahaav �mparatul Samariei.
2. Si a grait Ahaav catre Navute, zic�nd: da-mi via ta sa-mi fie gradina
de legume, pentru ca este aproape de casa mea, si-ti voi da pentru ea alta vie mai
buna dec�t aceasta; iar de place �naintea ta �ti voi plati via cu argint, si-mi va
fi mie gradina de legumi.
3. Si a zis Navute catre Ahaav: fereasca-te Dumnezeul meu, sa dau eu mosia
parintilor mei tie.
4. Si a venit Ahaav acasa trist si m�hnit pentru cuv�ntul, care i-a grait
Navute Israiliteanul, spun�nd: nu voi da tie mosia parintilor mei, si s-a tulburat
sufletul lui Ahaav, si s-a culcat pe patul sau, si si-a acoperit obrazul sau, si
n-a m�ncat p�ine.
5. Si a intrat Iezavel femeia lui la d�nsul, si a zis catre d�nsul: pentru
ce-ti este sufletul tau tulburat, si nu man�nci p�ine?
6. Si a zis catre ea: pentru ca am vorbit cu Navute Israiliteanul, zic�nd:
da-mi via ta pe bani, sau de vei vrea �ti voi da tie alta vie pentru ea, si a
raspuns: nu voi da tie mosia parintilor mei.
7. Si a zis catre el Iezavel femeia lui: asa faci tu acum �mparatul lui
Israil? Scoala-te, si man�nca p�ine si fii cu voie buna, eu �ti voi da tie via lui
Navute Israiliteanul.
8. Si a scris carte cu numele lui Ahaav, si o a pecetluit cu pecetea lui,
si a trimis cartea la batr�nii si capeteniile care locuiau cu Navute.
9. Iar �n carte era scris: r�nduiti post, si puneti pe Navute sa seada cu
capetenia poporului.
10. Si puneti sa seada doi oameni faradelege �n preajma lui, marturisind
asupra lui, si zic�nd: ai hulit pe Dumnezeu si pe �mparatul; apoi sa-l scoata, si
sa-l ucida cu pietre si sa moara.
11. Si au facut oamenii batr�ni si capetenia cetatii, care locuiau �n
cetatea lui, dupa cum a trimis la ei Iezavel si dupa cum era scris �n cartile cele
trimise lor.
12. Si a r�nduit post, si a pus pe Navute sa sada cu capetenia poporului.
13. Si au intrat doi oameni fii faradelegilor, si au sezut �n preajma lui
si marturisira oamenii cei faradelege asupra lui Navute, �naintea poporului,
zic�nd: a hulit Navute pe Dumnezeu si pe �mparatul, si l-a scos pe el afara din
cetate, si l-a ucis cu pietre, si a murit.
14. Si a trimis la Iezavel, zic�nd: ucisu-s-a Navute cu pietre, si a murit.
15. Si a fost dupa ce a auzit Iezavel vestea ca a murit Navute si s-a
�ngropat, a zis Iezavel catre Ahaav: scoala-te, mosteneste via lui Navute
Israiliteanul, care nu ti-a dat-o tie pe bani, ca nu este Navute viu, ci a murit.
16. Si a fost daca a auzit Ahaav ca a murit Navute Israiliteanul, si-a rupt
hainele sale, si s-a �mbracat cu sac, si dupa aceea s-a sculat, si s-a dus Ahaav
�n via lui Navute Israiliteanul sa o mosteneasca.
17. Si a grait Domnul catre Ilie Tesviteanul, zic�nd:
18. Scoala-te si te du �ntru �nt�mpinarea lui Ahaav �mparatul lui Israil
celui din Samaria, ca este �n via lui Navute, ca s-a dus acolo ca sa o
mosteneasca.
19. Si vei grai catre el, zic�nd: acestea zice Domnul: fiindca ai ucis si
ai mostenit, pentru ceea acestea zice Domnul: �n locul �n care a lins porcii si
c�inii s�ngele lui Navute, acolo vor linge c�inii s�ngele tau, si curvele se vor
spala cu s�ngele tau.
20. Si a zis Ahaav catre Ilie: au aflatu-m-au vrajmas pe mine? Si a zis:
te-am aflat pentru ca �n desert te-ai ispitit, ca sa faci ce este rau �naintea
Domnului, ca sa-l m�nii pe el.
21. Acestea zice Domnul: iata eu voi aduce asupra ta rele, si voi pierde pe
ai tai cei dupa tine, si voi st�rpi din ai lui Ahaav p�na la cel ce se pisa la
perete, pe cel �nchis si parasit �ntru Israil.
22. Si voi da casa ta, ca si casa lui Ierovoam feciorul lui Navat, si casa
lui Vaasa feciorul lui Ahia, pentru �ntar�tarile cu care m-ai �ntar�tat, si ai
facut pe Israil a pacatui.
23. Si asupra Iezavelii au grait Domnul, zic�nd: c�inii o vor m�nca pe ea
�naintea zidului lui Ezrael.
24. Pe cel mort al lui Ahaav �n cetate �l vor m�nca c�inii, si pe cel mort
al lui �n c�mp �n vor m�nca pasarile cerului.
25. �nsa nimeni nu este ca Ahaav, care cu totul s-a dat pe sine, ca sa faca
ce este rau �naintea Domnului, ca l-a purtat pe el Iezevel femeia lui.
26. Si s-a facut ur�t merg�nd dupa toate ur�ciunile, care a facut Amoreul,
pe care l-au surpat Domnul �n fata fiilor lui Israil.
27. Si a fost daca a auzit Ahaav cuvintele acestea si-a rupt hainele sale,
si a �ncins sac peste trupul sau, si a postit, si s-a �nvelit cu sac �n ziua �n
care a ucis pe Navute Israiliteanul, si a umblat smerit.
28. Si au fost cuvintele Domnului �n gura robului sau Ilie pentru Ahaav, si
au zis Domnul:
29. Vazut-ai cum s-a umilit Ahaav de catre fata mea? Deci pentru ca s-a
smerit �naintea mea, nu voi aduce rautate �n zilele lui, ci �n zilele feciorului
lui voi aduce rautatea peste casa lui.

CAP. 22.
Moartea lui Ahaav. �mparatia lui Iosafat fiul sau.

Si au trecut trei ani, si n-a fost razboi �ntru Siria si �ntru Israil.
2. Si a fost �n al treilea an, s-a pogor�t Iosafat �mparatul Iudei la
�mparatul lui Israil.
3. Si a zis �mparatul lui Israil catre slugile sale: au nu stiti ca al
nostru este Remmatul Galaadului? Si noi ne lenevim a-l lua din m�na �mparatiei
Siriei?
4. Si a zis �mparatul lui Israil catre Iosafat: sui-te-vei cu noi la
Remmat Galaad sa dam razboi? Si a zis Iosafat: cum sunt eu, asa si tu, cum este
poporul meu, asa si poporul tau, cum sunt caii mei, asa si caii tai.
5. Si a zis Iosafat �mparatul Iudei catre �mparatul lui Israil: �ntrebati
dar astazi pe Domnul.
 6. Si a adunat �mparatul lui Israil pe toti proorocii, a vreo patru sute
de barbati, si le-a zis lor �mparatul: merge-voi la Remmatul Galaad sa dau razboi,
au lasa-ma-voi? Iar ei au zis: mergi si �i va da Domnul �n m�inile �mparatului.
7. Si a zis Iosafat catre �mparatul lui Israil: nu este aici vreun prooroc
al Domnului, si vom �ntreba pe Domnul prin el?
8. Si a zis �mparatul lui Israil catre Iosafat: este �nca un om, prin care
putem sa �ntrebam pe Domnul, si eu l-am ur�t pe el, ca nu graieste pentru mine
bune, ci rele, Mihea feciorul lui Iemvalaa, si a zis Iosafat �mparatul Iudei: nu
zice asa �mparate.
9. Si a chemat �mparatul lui Israil pe un famen, si i-a zis: cur�nd sa-mi
aduceti pe Mihea feciorul lui Iemvlaa.
10. Iar �mparatul lui Israil si Iosafat �mparatul Iudei sedea fiecare pe
scaunul sau �ntrarmati �n portile Samariei, si toti proorocii prooroceau �naintea
lor.
11. Si Sedechia feciorul lui Hanaan si-a facut luisi coarne de fier, si a
zis: acestea zice Domnul: cu acestea vei �mpunge Siria p�na se va sf�rsi.
12. Si toti proorocii prooroceau asa, zic�nd: du-te la Remmatul Galaad, si
bine vei umbla, ca va da Domnul �n m�inile tale pe �mparatul Siriei.
13. Iar solul care se dusese sa cheme pe Mihea i-a grait lui, zic�nd: iata
toti proorocii cu o gura graiesc bine pentru �mparatul, fii dar si tu cu cuvintele
tale dupa cuvintele unuia dintr-acestia, si graieste bine.
14. Si a zis Mihea: viu este Domnul, ca orice va grait Domnul catre mine,
acestea voi grai.
15. Si a venit la �mparatul, si a zis lui �mparatul: Mihee! Merge-voi la
Remmatul Galaad sa dau razboi, au lasa-ma-voi? Si a zis lui: mergi, si bine va da
Domnul �n m�inile �mparatului.
16. Si i-a zis lui �mparatul: de c�te ori sa te jur eu pe tine, ca sa
graiesti catre mine adevarul �ntru numele Domnului?
17. Si a zis Mihea: am vazut pe tot Israilul �mprastiat �n munti, ca o
turma fara de pastor, si a zis Domnul: nu Domnul este acestora Dumnezeu? sa se
�ntoarca fiecare cu pace la casa sa.
18. Si a zis �mparatul lui Israil catre Iosafat �mparatul Iudei: au nu ti-
am zis, ca nu-mi prooroceste acesta mie bune, ci numai rele?
19. Si a zis Mihea: nu asa, nu eu, asculta cuv�ntul Domnului, nu asa,
vazut-am pe Domnul Dumnezeul lui Israil sez�nd pe scaunul sau, si toata oastea
cerului sta �mprejurul lui de-a dreapta lui si de-a st�nga lui.
20. Si au zis Domnul: cine va �nsela pe Ahaav �mparatul lui Israil ca sa
mearga si sa cada �n Remmatul Galaad? Zicea unul asa si altul altfel.
21. Si a iesit duh, si a statut �naintea Domnului, si a zis: eu �l voi
�nsela pe el, si a zis catre el Domnul: cu ce?
22. Si a zis: voi iesi si voi fi duh mincinos �n gura tuturor proorocilor
lui, si a zis Domnul: �nsela-l-vei, si-l vei birui, iesi si fa asa.
23. Si iata acum a dat duh mincinos Domnul �n gura tuturor proorocilor tai
acestora, iar Domnul au grait asupra ta rele.
24. Si s-a apropiat Sedechia feciorul lui Hanaan, si a lovit pe Mihea peste
falca, si a zis: care este duhul Domnului cel ce au grait �ntru tine?
25. Si a zis Mihea: iata tu vei vedea �n ziua aceea c�nd vei intra �n
camara casei tale ca sa te ascunzi acolo.
26. Iar �mparatul lui Israil a zis: prindeti pe Mihea, si-l duceti la Amon
mai marele cetatii si la Ioas feciorul �mparatului.
27. Si le ziceti: asa zice �mparatul, puneti pe acesta �n temnita, si sa
man�nce p�ine de necaz, si sa bea apa de necaz, p�na ma voi �ntoarce cu pace.
28. Si a zis Mihea: daca te vei �ntoarce cu pace, n-au grait Domnul �ntru
mine, si a zis: auziti noroadele toate.
29. Si s-a suit �mparatul lui Israil si Iosafat �mparatul Iudei cu el la
Remmatul Galaad.
30. Si a zis �mparatul lui Israil catre Iosafat �mparatul Iudei: ma voi
�mbraca �n alte haine, si voi intra �n razboi, iar tu sa �mbraci haina ta; si s-a
�mbracat �n alte haine �mparatul lui Israil, si a intrat �n razboi.
31. Si �mparatul Siriei a poruncit celor treizeci si doi povatuitori peste
care, zic�nd: nu bateti pe mic sau pe mare, fara numai pe �mparatul lui Israil
singur.
32. Si a fost daca au vazut povatuitorii carelor pe Iosafat �mparatul Iudei
au zis: �mparatul lui Israil este acesta, si l-a �nconjurat sa-l bata, si a
strigat Iosafat.
33. Si fost daca au vazut povatuitorii carelor, ca nu este �mparatul lui
Israil acesta, s-au �ntors de la el.
34. Si a �ntins unul arcul bine chibzuind, si a lovit pe �mparatul lui
Israil �ntru plam�ni si �ntru piept; si a zis carausului sau: �ntoarce m�na ta
si ma scoate din razboi, ca sunt ranit.
35. Si a �ncetat razboiul �n ziua aceea, si �mparatul a statut �n car �n
preajma Siriei de dimineata p�na seara, si curgea s�nge din rana �nauntru carului,
si a murit p�na seara.
36. Si a statut strigatorul oastei �n tabara c�nd apunea soarele, zic�nd:
fiecare �n cetatea sa si fiecare �n pam�ntul sau sa se �ntoarca.
37. Ca a murit �mparatul, si a venit �n Samaria, si a �ngropat pe �mparatul
�n Samaria.
38. Si a spalat s�ngele de la car la f�nt�na Samariei, si au lins porcii si
c�inii s�ngele lui, si curvele s-au spalat cu s�ngele lui dupa cuv�ntul Domnului
care au grait.
39. Si celelalte �nt�mplari ale lui Ahaav si toate c�te a facut, si casa de
fildes care o a facut, si toate cetatile care a facut, toate acestea sunt scrise
�n cartea cuvintelor zilelor �mparatilor lui Israil.
40. Si a adormit Ahaav cu parintii sai, si a �mparatit Ohozia feciorul lui
�n locul lui.
41. Iar Iosafat feciorul lui Asa a �mparatit peste Iuda. �n anul al
patrulea al lui Ahaav �mparatul lui Israil a �mparatit Iosafat.
42. De treizeci si cinci de ani a fost c�nd a �nceput a �mparati, si
douazeci si cinci de ani a �mparatit �n Ierusalim, si numele mumei lui era Azuva
fata lui Salai.
43. Si a umblat pe toata calea lui Asa tatal sau, nu s-a abatut de la
aceea, si a facut ce este drept �n ochii Domnului.
44. �nsa �naltimile nu le-a stricat, ca poporul jertfea si tam�ia pe
�naltimi.
45. Si s-a �mpacat Iosafat cu �mparatul lui Israil.
46. Si celelalte �nt�mplari ale lui Iosafat si domniile lui, care a facut,
au nu iata acestea scrise sunt �n cartea cuvintelor anilor �mparatilor Iudei?
47. Si pe cei ramasi din cei rau naraviti, care au ramas �n zilele lui Asa
tatal sau, i-a pierdut de pe pam�nt.
48. Si �n Idumea nu era �mparat.
49. Si Iosafat a facut corabii de Tarsis, ca sa mearga la Ofir pentru aur,
si n-au mers ca s-au spart corabiile la Ghesion-Gaver.
50. Atunci a zis Ohozia feciorul lui Ahaav catre Iosafat: sa mearga robii
mei cu robii tai, si n-a vrut Iosafat.
51. Si a adormit Iosafat cu parintii sai, si s-a �ngropat l�nga parintii
sai �n cetatea lui David tatal sau, si a �mparatit Ioram feciorul lui �n locul
lui.
52. Iar Ohozia feciorul lui Ahaav a �nceput a �mparati peste Israil �n
Samaria �n anul al saptesprezece al lui Iosafat �mparatul Iudei, si a �mparatit
peste Israil �n Samaria doi ani.
53. Si a facut rele �naintea Domnului, si a umblat pe calea lui Ahaav tatal
sau si pe calea Iezavelei mumei sale si �n pacatele casei lui Ierovoam feciorul
lui Navat, care a facut pe Israil a pacatui.
54. Si a slujit Vaalimilor si s-a �nchinat lor, si a �ntar�tat pe Domnul
Dumnezeul lui Israil, dupa toate care s-a facut �nainte de el.
CARTEA A PATRA A �MPARATILOR

CAP. 1.
Boala lui Ohozia. R�vna lui Ilie.

Si s-a razvratit Moav �ntru Israil dupa ce a murit Ahaav.

2. Si a cazut Ohozia prin gratia cea din foisorul lui cel din Samaria, si
s-a bolnavit, si a trimis soli, si a zis catre ei: mergeti si �ntrebati pe
Beelzebut dumnezeul Ascaronului, oare m-ai scula-ma-voi din boala aceasta? Si au
mers sa-l �ntrebe pe el.
3. Iar �ngerul Domnului a grait catre Ilie Tesviteanul, zic�nd: scoala-te
si mergi �naintea solilor lui Ohozia �mparatul Samariei, si sa graiesti catre ei:
au pentru ca nu este Dumnezeu �n Israil mergeti voi sa �ntrebati pe Beelzebut
dumnezeul Acaronului? Ci nu asa.
4. Ca acestea zice Domnul: de pe patul pe care te-ai suit, nu te vei
pogor�, caci cu moarte vei muri; si a mers Ilie, si a grait lor;
5. Si s-au �ntors solii la el, si a zis catre el: de ce v-ati �ntors? Iar
ei au zis catre el:
6. Un om a iesit �naintea noastra, si a zis catre noi: mergeti si va
�ntoarceti la �mparatul cel ce va trimis pe voi, si ziceti catre el: acestea zice
Domnul: au pentru ca nu este Dumnezeu �n Israil mergi tu a �ntreba pe Beelzebut
dumnezeul Acaronului? Nu asa, de pe patul pe care te-ai suit, nu te vei pogor�,
caci cu moarte vei muri; si �ntorc�ndu-se au spus �mparatului ce le-a grait Ilie.
7. Si le-a zis lor �mparatul: cum era chipul omului care v-a iesit voua
�nainte si a grait catre voi cuvintele acestea?
8. Iar ei au zis catre d�nsul: om paros era si cu curea �ncins mijlocul
lui, si a zis: Ilie Tesviteanul este acela.
9. Si a trimis la el pe un capitan, care era peste cincizeci de oameni ai
lui, si s-au dus, si au venit la el, si iata Ilie sedea pe v�rful muntelui, si a
grait capitanul catre el, si a zis: omule al lui Dumnezeu, �mparatul te-a chemat,
pogoara-te.
10. Si a raspuns Ilie si a zis catre capitan: de sunt eu omul lui Dumnezeu,
sa se pogoare foc din cer si sa te arda pe tine si pe cei cincizeci ai tai; si s-a
pogor�t foc din cer, si l-a ars pe el si pe cei cincizeci ai lui.
11. Si a adaugat �mparatul, si a trimis la el pe alt capitan si pe cei
cincizeci ai lui, si s-au suit, si a grait capitanul catre el, si a zis: omule al
lui Dumnezeu, acestea zice �mparatul: cur�nd te pogoara.
12. Si a raspuns Ilie si a grait catre el, si a zis: de sunt eu omul lui
Dumnezeu, sa se pogoare foc din cer, si sa te arda pe tine si pe cei cincizeci ai
tai, si s-a pogor�t foc din cer, si l-a ars pe el si pe cei cincizeci ai lui.
13. Si a adaugat �mparatul �nca a trimite un capitan si cincizeci de oameni
ai lui, si a venit al treilea capitan la el, si a �ngenuncheat �naintea lui Ilie,
si s-a rugat lui, si a grait catre el, si a zis: omule al lui Dumnezeu cauta cu
ochi milostivi la sufletul meu si sufletele robilor tai acestor cincizeci.
14. Iata s-a pogor�t foc din cer, si a ars pe cei doi capitani dintai si pe
cei cincizeci ai lor, si acum cauta cu ochi milostivi spre sufletele robilor tai.
15. Si a grait �ngerul Domnului catre Ilie, si a zis: pogoara-te cu el, nu
te teme de fata lor, si s-a sculat Ilie, si s-a pogor�t cu el la �mparatul.
16. Si a grait catre el, si a zis: acestea zice Domnul: de ce ai trimis
soli sa �ntrebe pe Beelzebut dumnezeul Acaronului, ca si cum n-ar fi Dumnezeu �n
Israil sa �ntrebi cuv�ntul lui, pentru aceea de pe patul pe care te-ai suit nu te
vei pogor�, caci cu moarte vei muri.
17. Si a murit dupa cuv�ntul Domnului, care a grait Ilie; si a �mparatit
Ioram fratele lui Ohozia �n locul lui, ca Ohozia nu avea fecior, �n anul al doilea
al lui Ioram feciorul lui Iosafat �mparatul Iudei.
18. Iar celelalte �nt�mplari ale lui Ohozia c�te a facut, au nu iata
acestea scrise sunt �n cartea cuvintelor anilor �mparatilor lui Israil?
19. Si Ioram feciorul lui Ahaav a �mparatit peste Israil �n Samaria
doisprezece ani, �n anul al optsprezecelea al �mparatiei lui Iosafat �mparatul
Iudei, si a facut rele �naintea Domnului, �nsa nu ca fratii lui, nici ca muma sa.
20. Si a departat st�lpii lui Vaal, care i-a facut tatal sau, si i-a
zdrobit �nsa de pacatele casei lui Ierovoam feciorul lui Navat, care a facut pe
Israil a pacatui, s-a lipit, nu s-a departat de ele, si s-a m�niat cu iutime
Domnul pe casa lui Ahaav.

CAP. 2.
Ilie r�nduieste prooroc pe Eliseiu.

Si a fost c�nd au vrut Domnul sa �nalte pe Ilie �n vifor mare, ca spre cer, au
mers Ilie si Eliseiu la Galgala.
2. Si a zis Ilie catre Eliseiu: sezi aici ca Domnul m-au trimis p�na la
Vetil, si a zis Eliseiu: viu este Domnul si viu este sufletul tau de te voi lasa
pe tine.
3. Si a venit la Vetil, si au venit fiii proorocilor cei din Vetil la
Eliseiu, si au zis catre el: stii ca ia astazi Domnul pe domnul tau deasupra
capului tau? Si a zis: si eu am cunoscut, taceti.
4. Si a zis Ilie lui Eliseiu: sezi aici ca Domnul m-au trimis la Ierihon,
si a zis Eliseiu: viu este Domnul si viu este sufletul tau de te voi lasa.
5. Si a venit la Ierihon, si s-au apropiat fiii proorocilor cei din
Ierihon la Eliseiu, si au zis catre el: stii ca ia astazi Domnul pe domnul tau
deasupra capului tau? Si a zis: si eu am cunoscut, taceti.
6. Si a zis Ilie lui: sezi aici ca Domnul m-au trimis p�na la Iordan, si a
zis Eliseiu: viu este Domnul si viu este sufletul tau de te voi lasa, si au mers
am�ndoi.
7. Si cincizeci de oameni din feciorii proorocilor au venit si au statut
�n preajma dedeparte, iar ei am�ndoi au statut l�nga Iordan.
8. Si a luat Ilie cojocul sau, si l-a �nv�rtit, si a lovit cu d�nsul apa,
si s-a �mpartit apa �ncoace si �ncolo, si au trecut am�ndoi �n pustie.
9. Si a fost daca au trecut ei, a zis Ilie lui Eliseiu: cere, ce vei sa-ti
fac mai �nainte de ce ma voi lua de la tine? Si a zis Eliseiu: sa fie Duhul care
este �n tine �ndoit �ntru mine.
10. Si a zis Ilie: greu lucru cerusi, �nsa de ma vei vedea c�nd ma voi lua
de la tine, va fi tie asa; iar de nu ma vei vedea, nu va fi.
11. Si a fost cand mergeau ei si vorbeau, iata un car de foc si cai de foc
au despartit pe amandoi, si s-a ;naltat Ilie;n vifor mare ca spre cer.
12. Si Eliseiu privea si striga: Parinte! Parinte! Carul lui Israil si
calarasul lui, si mai mult nu l-a vazut pe el, si s-a apucat Eliseiu de hainele
sale si le-a rupt �n doua.
13. Si a luat cojocul lui Ilie, care cazuse deasupra lui Eliseiu.
14. Si s-a �ntors Eliseiu, si a statut pe tarmurile Iordanului, si a luat
cojocul lui Ilie, care cazuse deasupra lui, si a lovit apa, si nu s-a despartit,
si a zis: unde este Dumnezeul lui Ilie, �nca si acum? Si a lovit apa a doua oara,
si s-au �mpartit apele �ncolo si �ncoace, si a trecut Eliseiu pe uscat.
15. Si l-au vazut pe el feciorii proorocilor cei din Ierihon din preajma
lui, si au zis: odihnit-a Duhul lui Ilie pe Eliseiu, si au venit �naintea lui
Eliseiu, si s-au �nchinat lui p�na la pam�nt.
16. Si au zis catre el: iata cu slugile tale sunt cincizeci de barbati
viteji, sa mearga sa caute pe domnul tau, ca nu cumva sa-l fi ridicat Duhul
Domnului si sa-l fi aruncat �n Iordan, sau �ntr-un munte sau �ntr-un deal, si a
zis Eliseiu: nu trimiteti.
17. Si l-au silit pe el, si s-a �nduplecat, si a zis: trimiteti, si au
trimis cincizeci de omeni, si l-au cautat trei zile, si nu l-au aflat.
18. Si s-au �ntors la el, si el sedea �n Ierihon, si a zis Eliseiu: au nu
v-am zis voua sa nu trimiteti?
19. Si au zis oamenii cetatii catre Eliseiu: iata locuinta cetatii este
buna, precum tu doamne vezi, dar apele sunt rele si pam�ntul sterp.
 20. Si a zis Eliseiu: aduce-ti o vadra noua, si puneti �ntr-�nsa sare.
21. Si au luat, si i-au adus lui, si au iesit Eliseiu la izvoarele apelor,
si a aruncat acolo sarea, si a zis: asa graieste Domnul: vindecat-am apele
acestea, si nu va mai fi de acum �nainte moarte aici, nici sterpiciune.
22. Si s-au vindecat apele p�na �n ziua aceasta, dupa cuv�ntul care a grait
Eliseiu.
23. Si s-a suit de acolo �n Vetil, iar c�nd se suia pe cale, niste copii au
iesit din cetate si-l batjocurea pe el zic�nd: suie-te plesuvule, suie-te
plesuvule.
24. Si uit�ndu-se �napoi i-a vazut pe ei, si i-a blestemat �n numele
Domnului, si iata iesira doua ursoaice din padure, si sfasiara dintre ei patruzeci
si opt de copii.
25. Si a mers de acolo �n muntele Karmilului, si de acolo s-a �ntors �n
Samaria.

CAP. 3.
Razboiul lui Ioram cu Amonitii.

Si Ioram feciorul Ahaav a �mparatit peste Israil �n Samaria �n anul al

optsprezecelea al lui Iosafat �mparatul Iudei, si a �mparatit doisprezece ani.
2. Si a facut rele �ntru ochii Domnului, �nsa nu ca tatal sau, nici ca
muma sa, si a departat st�lpii lui Vaal, care i-a facut tatal sau.
3. �nsa de pacatele lui Ierovoam feciorul lui Navat, care a facut pe
Israil a pacatui s-a lipit, nu s-a departat de la ele.
4. Iar Mosa �mparatul Moavului avea turme multe si da din ele �mparatului
lui Israil cu ridicata o suta de mii de miei si o suta de mii de berbeci cu l�na
lor.
5. Si a fost dupa ce a murit Ahaav, s-a razvratit �mparatul Moavului
asupra �mparatului lui Israil.
6. Si a iesit �mparatul Ioram �n ziua aceea din Samaria, si a numarat pe
Israil.
7. Si a mers, si a trimis la Iosafat �mparatul Iudei, zic�nd: �mparatul
Moavului s-a razvratit �mpotriva mea, merge-vei cu mine asupra Moavului la razboi?
Si a zis: voi merge, eu sunt ca si tine, poporul meu ca poporul tau, caii mei ca
si caii tai.
8. Si a zis: pe care cale ma voi duce? Si a raspuns: pe calea pustiei
Edomului.
9. Si a mers �mparatul lui Israil si �mparatul Iudei si �mparatul
Edomului, si au �nconjurat cale de sapte zile, si nu era apa pentru tabara, nici
pentru dobitoacele cele ce erau cu ei.
10. Si a zis slugile sale �mparatului lui Israil: o! Cum a chemat Dumnezeu
pe acesti trei �mparati sa-i dea pe ei �n m�na lui Moav!
11. Si a zis Iosafat �mparatul Iudei catre el: au nu este aici vreun
prooroc de al Domnului? Ca sa �ntrebam pe Domnul prin el; si a raspuns unul din
slugile �mparatului lui Israil, si a zis: aici este Eliseiu feciorul lui Safat,
care turna apa peste m�inile lui Ilie.
12. Si a zis Iosafat: este cu el cuv�ntul Domnului, si s-a pogor�t la el
�mparatul lui Israil si Iosafat �mparatul Iudei si �mparatul Edomului.
13. Si a zis Eliseiu catre �mparatul lui Israil: ce este mie si tie? Mergi
la proorocii tatalui tau si la proorocii mumei tale, si i-a zis lui �mparatul lui
Israil: au doar au chemat Domnul pe acesti trei �mparati ca sa-i dea pe ei �n
m�inile lui Moav?
14. Si a zis Eliseiu: viu este Domnul puterilor caruia stau �nainte, ca de
n-asi avea �n vedere pe Iosafat �mparatul Iudei, n-asi fi cautat spre tine si nu
te-as fi vazut.
15. Iar acum aduceti-mi un c�ntaret, si a fost c�nd c�nta c�ntaretul s-a
facut peste el m�na Domnului.
16. Si a zis: acestea zice Domnul: faceti �n valea aceasta gropi, gropi.
 17. Ca acestea zice Domnul: nu veti vedea v�nt, nici veti vedea ploaie, si
valea aceasta se va umplea de apa, si veti bea voi si taberile voastre si
dobitoacele voastre.
18. Si usor este aceasta �ntru ochii Domnului, si va da pe Moav �n m�inile
voastre.
19. Si veti bate toata cetatea tare si toata cetatea aleasa si tot lemnul
bun veti dobor� si toate izvoarele apei le veti astupa si toata partea buna o veti
strica cu pietre.
20. Si a fost dimineata c�nd se aducea jertfa, si iata ape veneau din spre
Edom, si s-a umplut pam�ntul de apa.
21. Si tot Moavul a auzit ca s-au suit acei trei �mparti ca sa-i bata pe
ei, s-au str�ns de pretutindenea cei �n stare de a purta arme si altii, si au
statut la hotar.
22. Si au m�necat de dimineata si a rasarit soarele peste ape, si a vazut
Moav din preajma apele rosii ca s�ngele.
23. Si a zis: s�nge de sabie este acela, batutu-s-au �mparatii si a lovit
fiecare pe aproapele sau, si acum iesi la prada Moav.
24. Si a intrat �n tabara lui Israil, si Israil s-a sculat si a batut pe
Moav, si a fugit de la fata lor, si au intrat urmarind si bat�nd pe Moav.
25. Si cetatile le-au stricat, si peste toata partea buna a aruncat fiecare
om piatra sa, si o a umplut, si tot izvorul apei a astupat si tot lemnul bun a
dobor�t p�na ce au ramas pietrele zidului surpate, si au �nconjurat prastiasii si
o au batut pe ea.
26. Si a vazut �mparatul Moavului ca s-a �ntarit peste el razboiul, a luat
cu sine sapte sute de oameni cu sabiile scoase, ca sa taie spre �mparatul
Edomului, si n-a putut.
27. Atunci a luat pe feciorul sau cel �nt�i nascut, pe care avea sa-l puna
�mparat �n locul sau, si l-a adus pe el ardere de tot pe zid, si a parut foarte
rau lui Israil, si ridic�ndu-se de la d�nsul s-a �ntors �n pam�ntul sau.

CAP. 4.
Minunile lui Eliseiu.

Si o femeie din fiii proorocilor striga catre Eliseiu, zic�nd: robul tau barbatul
meu a murit, si tu ai cunoscut ca robul tau era om cu frica lui Dumnezeu, si
�mprumutatorul a venit sa ia pe am�ndoi fiii mei sa-i fie lui robi.
2. Si a zis catre ea Eliseiu: ce sa-ti fac? Spune-mi ce ai �n casa? Iar ea
a zis: n-are roaba ta nimic �n casa, fara numai putin untdelemn cu care sa ma ung.
3. Si a zis catre ea: mergi si cere tie vase dinafara de la toti vecinii
tai desarte, dar nu putine.
4. Si intra si �nchide usa dupa tine si dupa fiii tai, si toarna �n vasele
acelea, si ce se va umplea, vei lua.
5. Si s-a dus de la el, si a facut asa, si a �nchis usa dupa sine si dupa
fiii sai: ei apropiau vasele de ea, si ea turna.
6. Si a fost daca s-au umplut vasele, a zis catre fiii sai: mai aduceti la
mine vase, iar ei au zis el: nu mai este nici un vas, si s-a oprit untuldelemn.
7. Si a venit si a spus omului lui Dumnezeu, si a zis Eliseiu: mergi si
vinde untuldelemn si plateste datoriile tale; iar tu si fiii tai veti trai cu
celalalt untdelemn ce va ram�ne.
8. Si s-a facut ziua, si a trecut Eliseiu la Sunim, si era acolo o femeie
bogata, si l-a oprit pe el sa man�nce p�ine; si se abatea el de multe ori acolo,
si intra de m�nca p�ine.
9. Si a zis femeia catre barbatul sau: iata am cunoscut ca om sf�nt al lui
Dumnezeu este acesta, care trece pe la noi pururea.
10. Sa-i facem lui un foisor mic, si sa-i punem lui acolo pat si masa si
scaun si sfesnic, si va fi c�nd va vrea sa intre el la noi se va abate acolo.
11. Si a fost �ntr-o zi, si a intrat acolo, si s-a abatut �n foisor, si a
adormit acolo.
12. Si a zis catre Ghiezi sluga sa: cheama la mine pe Somaniteanca aceasta,
si o a chemat, si a statut ea �naintea lui.
13. Si a zis lui: zi catre d�nsa: iata ai gatit noua toata gatirea aceasta,
ce vrei sa-ti fac tie? Au doar tu ai cuv�nt catre �mparatul sau catre Domnul
puterii? Iar ea a zis: �n poporul meu eu locuiesc �n tihna.
14. Si a zis catre Ghiezi: dar ce se cade sa-i fac ei? Si a zis Ghiezi
sluga lui: mai ales fiu n-are ea, si barbatul ei este batr�n.
15. Si a zis: cheam-o pe ea, si o a chemat, si a statut la usa, si a zis
Eliseiu catre d�nsa:
16. �n vremea aceasta si �n ceasul acesta la anul fiind tu vie, vei purta
�n brate fiu; iar ea a zis: nu domnul meu omul lui Dumnezeu, n-amagi pe roaba ta.
17. Si a luat femeia �n p�ntece si a nascut fiu �n vremea si �n ceasul,
precum i-a zis ei Eliseiu.
18. Si a crescut pruncul, si a fost c�nd a iesit pruncul la tatal sau la
seceratori, a zis catre tatal sau:
19. Capul meu! Capul meu! Si a zis catre sluga: du-l la muma sa.
20. Si l-a adus la muma sa, si a adormit pe genunchele ei p�na la amiazazi,
si a murit.
21. Si l-a suit pe el �n foisor, si l-a pus pe patul omului lui Dumnezeu,
si a �ncuiat casa, si a iesit, si a chemat pe barbatul sau, si a zis:
22. Trimite-mi o sluga si o asina, si voi alerga la omul lui Dumnezeu, si
ma voi �napoia.
23. Iar barbatul ei a zis: pentru ce sa mergi la d�nsul astazi, nici fiind
luna noua, nici s�mbata? Iar ea a zis: pace.
24. Si a pus saua pe asina, si a zis catre sluga sa: mergi si umbla, nu
zabovi a �ncaleca, precum zic tie, vino si vei merge, si vei soli la omul lui
Dumnezeu �n muntele Karmilului.
25. Si a mers, si a sosit la omul lui Dumnezeu �n muntele Karmilului, si-a
fost daca o a vazut pe ea Eliseiu venind, a zis catre Ghiezi sluga sa: iata
Somaniteanca.
26. Alearga acum �ntru �nt�mpinarea ei, si sa-i zici ei: pace este tie? Si
a alergat �ntru �nt�mpinarea ei, si a zis ei: pace este tie? Pace este barbatului
tau? Pace este pruncului? Iar ea a zis: pace.
27. Si a venit la Eliseiu �n munte, si s-a apucat de picioarele lui, si s-a
apropiat Ghiezi ca sa o dea �n laturi, si a zis Eliseiu: las-o pe ea, ca sufletul
ei �ntristat este �ntr-�nsa, si Domnul au ascuns de mine, si nu mi-au spus,
28. Si a zis ea: au doar am chemat fiu de la Domnul meu? ca am zis: nu ma
amagi pe mine, si a zis Eliseiu lui Ghiezi: �ncinge mijlocul tau, si ia toiagul
meu �n m�na ta, si mergi.
29. Si de vei �nt�lni vreun om, sa nu-i vorbesti lui, si de-ti va vorbi
vreun om tie sa nu-i raspunzi lui, si sa pui toiagul meu peste fata pruncului.
30. Si a zis muma pruncului: viu este Domnul si viu este sufletul tau, de
te voi lasa, si s-a sculat Eliseiu, si a mers dupa d�nsa.
31. Iar Ghiezi a mers mai �naintea lor, si n-a fost glas, nici auzire, si
s-a �ntors �ntru �nt�mpinarea lui, si i-a spus lui zic�nd: nu s-a sculat pruncul.
32. Si a intrat Eliseiu �n casa, si iata pruncul era pus mort pe patul lui.
33. Si a intrat Eliseiu �n casa, si a �ncuiat usa dupa ei am�ndoi, si s-a
rugat Domnului.
34. Si s-a suit, si s-a culcat pe prunc, si si-a pus gura sa pe gura lui si
ochii sai peste ochii lui si m�inile sale peste m�inile lui, si s-a plecat peste
d�nsul, si s-a �ncalzit trupul pruncului.
35. Si s-a �ntors si a umblat prin casa �ncoace si �ncolo, si s-a suit si
s-a culcat peste prunc p�na de sapte ori, si a deschis pruncul ochii sai.
36. Si a strigat Eliseiu catre Ghiezi, si a zis: cheama pe Somaniteanca
aceasta, si o a chemat pe ea, si a intrat la d�nsul, si a zis Eliseiu: ia-ti pe
fiul tau.
37. Si a intrat femeia, si a cazut la picioarele lui, si s-a �nchinat lui
p�na la pam�nt, si si-a luat pe fiul sau, si a iesit.
38. Si Eliseiu s-a �ntors �n Galgala, si foamete era �n tara, si fiii
proorocilor sedeau �naintea lui, si a zis Eliseiu slugii sale: pune caldarea cea
mare, si fierbe fiertura fiilor proorocilor.
39. Si a iesit �n tarina sa culeaga verdeturi, si a aflat �n tarina o vita
salbatica, si a cules din cea curcubetele salbatice, plina haina sa, si a venit,
si le-a pus �n caldarea cea cu fiertura, ca n-a stiut.
40. Si a turnat oamenilor sa man�nce, si a fost c�nd m�ncau ei din
fiertura, iata au strigat, si au zis: moarte este �n caldare omule al lui
Dumnezeu! Si n-au putut sa man�nce.
41. Si a zis: luati faina si puneti �n caldare, si a zis Eliseiu catre
Ghiezi sluga sa: toarna poporului, si sa man�nce si n-a mai fost nimic rau �n
caldare.
42. Si venind un om din Vetaris, a adus la omul lui Dumnezeu din p�rga
roadelor douazeci de p�ini de orz si o legatura de smochine �n traista sa, si a
zis: dati-le poporului sa man�nce.
43. Si a zis sluga lui: ce sa dau acestea la o suta de oameni, si a zis: da
poporului sa man�nce, ca acestea zice Domnul: m�nca-vor si va ram�ne.
44. Si a m�ncat, si a ramas dupa cuv�ntul Domnului.

CAP. 5.
Vindecarea lui Neeman. Pedeapsa lui Ghiezi.

Si Neeman capetenia oastei Siriei era om mare �naintea domnului sau si minunat la
fata, ca printr-�nsul au dat Domnul m�ntuire Siriei, si omul acela era tare cu
puterea, dar lepros.
2. Si c�nd iesise din Siria t�lhari, au robit din pam�ntul lui Israil o
fata mica care era �naintea femeii lui Neeman.
3. Si acestea a zis catre d�nsa: de ar fi domnul meu �naintea proorocului
lui Dumnezeu celui din Samaria, atunci l-ar curata pe el de lepra sa.
4. Si a intrat, si a spus domnului sau, si a zis: asa si asa a grait fata
cea din pam�ntul lui Israil.
5. Si a zis �mparatul Siriei catre Neeman: vino, intra �nauntru, si voi
trimite carte la �mparatul lui Israil, si s-a dus, si a luat �n m�inile sale zece
talanti de argint si sase mii de galbeni de aur si zece r�nduri de haine.
6. Si a adus cartea la �mparatul lui Israil, zic�nd: si acum daca va veni
cartea aceasta la tine, iata am trimis la tine pe Neeman sluga mea, sa-l vindeci
pe el de lepra lui.
7. Si a fost daca a citit �mparatul lui Israil cartea, a rupt hainele
sale, si a zis: au dumnezeu sunt eu? Sa omor sau sa �nviez, de trimite acesta la
mine om, ca sa-l curat de lepra lui? Cunoasteti dar si vedeti, ca pricina cauta
acesta asupra mea.
8. Si a fost daca a auzit Eliseiu omul lui Dumnezeu, ca �mparatul lui
Israil si-a rupt hainele sale, a trimis la �mparatul lui Israil, zic�nd: pentru ce
ti-ai rupt hainele tale; vie la mine Neeman, si va cunoaste ca este prooroc �n
Israil.
9. Si a venit Neeman cu carute si cu calareti, si a statut la usa casei
lui Eliseiu.
10. Si a trimis Eliseiu catre d�nsul un vestitor, zic�nd: mergi de te spala
�n Iordan de sapte ori, si se va �nsanatosi trupul tau, si se va curata.
11. Si s-a m�niat Neeman, si s-a dus, si a zis: iata ziceam, ca va iesi la
mine, si va sta, si va chiema numele Domnului Dumnezeului sau, si va pune m�na sa
peste loc, si va vindeca lepra.
12. Au doar nu sunt mai bune Avana si Farfar apele Damascului, dec�t
Iordanul si dec�t toate apele lui Israil? Au nu voi merge, si ma voi spala �ntr-
�nsele, si ma voi curata? Si s-a �ntors, si s-a dus m�nios.
 13. Si s-a apropiat slugile lui, si i-au zis lui: doamne, de ti-ar fi grait
tie proorocul un cuv�nt mare, au doar nu l-ai fi facut? Dar cu c�t mai v�rtos, ca
ti-a zis tie: spala-te si te curateste?
14. Si s-a pogor�t Neeman, si s-a afundat �n Iordan de sapte ori, dupa zisa
lui Eliseiu, si s-a facut trupul lui, ca trupul unui prunc mic, si s-a curatit.
15. Si s-a �ntors el la Eliseiu si toata tabara lui, si au venit, si au
statut �naintea lui, si a zis: iata am cunoscut ca nu este Dumnezeu �n tot
pam�ntul, fara numai �n Israil, si acum ia multumita de la robul tau.
16. Si a zis Eliseiu: viu este Domnul �naintea caruia stau, de voi lua, si
l-a silit sa ia, si n-a vrut.
17. Si a zis Neeman: cel putin sa se dea robului tau pam�nt c�t pot duce o
pereche de muscoi, ca mai mult nu va face robul tau ardere de tot si jertfele la
alti dumnezei, fara numai Domnului singur.
18. Pentru cuv�ntul acesta sa ierte Domnul robului tau, c�nd va intra
domnul meu �n casa lui Remman ca sa se �nchine acolo, si el se va rezema pe m�na
mea, si ma voi �nchina �n casa lui Remman, c�nd se va �nchina el �n casa lui
Remman, sa ierte dar Domnul pe robul tau pentru cuv�ntul acesta.
19. Si a zis Eliseiu catre Neeman: mergi �n pace, si s-a dus de la el o
bucata de loc.
20. Si a zis Ghiezi sluga lui Eliseiu omul lui Dumnezeu: iata a lasat
domnul meu pe Neeman Sirul acesta de s-a dus, si n-a luat din m�na lui nimic din
cele ce a adus, viu este Domnul, voi alerga dupa el, si voi lua de la el ceva.
21. Si a alergat Ghiezi dupa Neeman, si l-a vazut pe el Neeman alerg�nd
dinapoia sa, si s-a pogor�t din car �naintea lui, si a zis: pace este?
22. Si a zis Ghiezi: pace, domnul meu m-a trimis zic�nd: iata acum a venit
la mine doi feciori din muntele lui Efraim din fiii proorocilor, deci da-le lor un
talant de argint si doua r�nduri de haine.
23. Si a zis Neeman, bine este, ia doi talanti de argint; si l-a silit pe
el, si a luat doi talanti de argint ;n doi saci, si doua r�nduri de haine, si le-a
pus pe doua slugi ale sale, si le-au adus �naintea lui.
24. Si venind �ntr-un loc dosnic le-a luat din m�inile lor, si le-a pus �n
casa, si a slobozit pe oamenii aceia si s-au dus.
25. Dupa aceea el a intrat, si a statut �naintea domnului sau, si a zis
catre el Eliseiu: de unde vii Ghiezi? Si a zis Ghiezi: n-a fost sluga ta nicaieri.
26. Si a zis catre el Eliseiu: au n-a mers inima mea cu tine c�nd a �ntors
omul din carul sau �naintea ta, si acum ai luat argintul si hainele? Sa cumperi cu
ele gradini si maslineturi si vii si oi si boi si slugi si slujnice.
27. Si lepra lui Neeman se va lipi de tine si de sam�nta ta �n veac, si a
iesit de la fata lui lepros ca zapada.

CAP. 6.
Alte minuni facute de Eliseiu.

Si au zis fiii proorocilor catre Eliseiu: iata locul �ntru care noi locuim
�naintea ta, ne este str�mt.
2. Sa mergem p�na la Iordan, si sa luam de acolo fiecare o grinda, sa ne
facem acolo locasuri, si a zis: mergeti.
3. Si a zis unul dintr-�nsii: fa bine, vino si tu cu robii tai, si a zis
Eliseiu: voi merge si eu.
4. Si a mers cu ei, si a venit la Iordan, si a taiat lemne.
5. Si iata unul rasturn�nd grinda, si securea sarind din coada a cazut �n
apa, si a strigat: O Doamne! Si aceasta �mprumut o am fost luat.
6. Si a zis omul lui Dumnezeu: unde a cazut? Si i-a aratat lui locul; si a
taiat un lemn, si l-a aruncat acolo, si a plutit securea.
7. Si a zis tinde-te, si o ia, si a �ntins m�na sa, si o a luat.
8. Si �mparatul Siriei se razboia asupra lui Israil, si a facut sfat cu
slugile sale, zic�nd: �n cutare loc voi tabar�.
9. Si a trimis Eliseiu la �mparatul lui Israil, zic�nd: pazeste ca sa nu
treci prin locul acela, ca acolo s-a ascuns Sirianul.
10. Si a trimis �mparatul lui Israil la locul care i-a spus Eliseiu, si s-a
pazit apoi nu odata sau de doua ori.
11. Si s-a tulburat sufletul �mparatului Siriei pentru cuv�ntul acesta, si
a chemat pe slugile sale, si a zis catre ei: nu-mi veti spune cine ma vinde la
�mparatul lui Israil?
12. Si a zis unul din slugile lui: nu doamne al meu �mparate! Ci proorocul
Eliseiu, care este �n Israil spune �mparatului lui Israil toate cuvintele care le
graiesti �n camara ta �n taina.
13. Si a zis: mergeti si vedeti unde este el, si voi trimite, si-l voi
prinde pe el, si-i spusera lui, zic�nd: iata �n Dotaim.
14. Si a trimis acolo calareti si care si putere grea, si au venit noaptea,
si au �nconjurat cetatea.
15. Si s-a sculat de dimineata sluga lui Eliseiu, si a iesit, si iata
cetatea era �nconjurata de oaste si de cai si de care, si a zis sluga catre el: o
doamne! Ce vom face?
16. Si a zis Eliseiu: nu te teme ca mai multi sunt cu noi, dec�t cu ei.
17. Si s-a rugat Eliseiu, si a zis: Doamne, deschide ochii slugii sa vada,
si au deschis Domnul ochii lui, si a vazut, si iata muntele era plin de cai si de
care de foc �mprejurul lui Eliseiu.
18. Si s-a pogor�t la el; iar Eliseiu s-a rugat catre Domnul, si a zis:
bate neamul acesta cu orbire, si i-a batut pe ei cu orbire dupa cuv�ntul lui
Eliseiu.
19. Si a zis catre ei Eliseiu: nu este aceasta cetatea si nu este aceasta
calea, veniti dupa mine, si voi duce eu pe voi la omul care �l cautati, si i-a dus
pe ei �n Samaria.
20. Si a fost dupa ce a intrat �n Samaria, a zis Eliseiu: deschide Doamne
ochii lor sa vada, si au deschis Domnul ochii lor, si au vazut, si iata erau �n
mijlocul Samariei.
21. Si a zis �mparatul lui Israil catre Eliseiu, daca i-a vazut pe ei: au
voi putea sa-i bat parinte?
22. Si a zis Eliseiu: nu-i bate ca nu i-ai prins cu sabia ta si cu arcul
tau ca sa-i bati; ci pune p�ine si apa �naintea lor, sa man�nce si sa bea, si sa
se duca la domnul lor.
23. Si le-a pus lor m�ncare multa, si au m�ncat si au baut, si i-a slobozit
pe ei, si s-au dus la domnul lor, si n-au mai adaugat �nca t�lharii Siriei a veni
�n pam�ntul lui Israil.
24. Si a fost dupa aceasta a adunat fiul lui Ader �mparatul Siriei toata
tabara sa, si s-a suit si a sezut �mprejurul Samariei.
25. Si s-a facut foamete mare �n Samaria, si iata at�ta a sezut �mprejurul
ei, p�na ce a ajuns capul de asin cu cincizeci de sicli de arginti si a patra
parte de cav de gainat de porumb cu cinci sicli de arginti.
26. Si c�nd mergea �mparatul lui Israil pe zid, a strigat o femeie catre
el, zic�nd: m�ntuieste-ma doamne �mparate!
27. Si i-a zis ei �mparatul: daca nu te m�ntuieste Domnul, cum te voi
m�ntui eu din arie sau din teasc?
28. Si i-a zis ei �mparatul: ce este tie? Si a zis: femeia aceasta a zis
catre mine, da pe fiul tau, si-l vom m�nca pe el astazi si pe fiul meu �l vom
m�nca m�ine?
29. Si am fript pe fiul meu si l-am m�ncat, si am zis catre ea �n ziua a
doua: da pe fiul tau sa-l m�ncam, si ea a ascuns pe fiul sau.
30. Si a fost daca a auzit �mparatul lui Israil cuvintele femeii, si-a rupt
hainele sale merg�nd pe zid, si a vazut poporul sacul pe trupul lui dedesupt.
31. Si a zis �mparatul: Asa sa-mi fie mie Dumnezeu, si asa sa-mi adauge de
va sta capul lui Eliseiu fiul lui Safat pe el astazi.
32. Iar Eliseiu sedea �n casa sa si batr�nii sedeau cu el, si �mparatul a
trimis un om �naintea fetei sale, si mai �nainte de ce a venit solul acela la
Eliseiu, a zis Eliseiu catre batr�ni: au nu stiti ca acest ucigas a trimis aici
sa-mi taie capul meu? Vedeti c�nd va veni trimisul acela, �nchideti usa si-l
opriti pe el la usa, au nu se aude venind dupa el domnul lui?
33. �nca graind el, iata si trimisul s-a pogor�t la el, si a zis: iata
rautatea aceasta de la domnul este, ce voi mai astepta de la domnul?

CAP. 7.
Eftinatatea �n Samaria.

Si a zis Eliseiu: ascultati cuv�ntul Domnului, acestea zice Domnul: m�ine �n

ceasul acesta masura de faina de gr�u va fi un siclu, si doua masuri de orz un
siclu �n portile Samariei.
2. Si a raspuns cel ce era al treilea dupa �mparatul, pe a carui m�na se
rezema �mparatul, catre Eliseiu, si a zis: iata de va face Domnul jghiaburi �n
cer, nu va fi cuv�ntul acesta, si Eliseiu a zis: iata tu vei vedea cu ochii tai,
si de acolo nu vei m�nca.
3. Si erau patru oameni leprosi la poarta cetatii, si a zis unul catre
aproapele sau: ce sedem noi aici, p�na vom muri?
4. De vom zice sa intram �n cetate, foametea este �n cetate, vom muri
acolo, si de vom sedea aici iar vom muri. Deci acum veniti si sa cadem la tabara
Siriei, doar ne vor lasa vii si vom trai, iar de ne vor omor�, vom muri.
5. Si s-a sculat c�nd era �nca �ntuneric ca sa intre �n tabara Siriei, si
au venit la o parte a taberei Siriei, si iata nici un om nu era acolo.
6. Ca Domnul au fost facut ca sa auda tabara Siriei sunet de care si sunet
de cai si sunet de oaste mare, si a zis unul catre aproapele sau: acum cu plata a
tocmit asupra noastra �mparatul lui Israil pe �mparatul Heteilor si pe �mparatii
Eghipetului, ca sa vie asupra noastra.
7. Si s-au sculat si au fugit fiind �ntuneric, si si-au lasat corturile
lor si caii lor si asinii lor �n tabara cum erau, si au fugit ca sa-si m�ntuiasca
sufletul lor.
8. Si au intrat leprosii acestia p�na la o parte de tabara, si au intrat
�ntr-un cort, si au m�ncat si au baut, si au luat de acolo argint si aur si haine,
si s-au dus si le-au ascuns, si s-au �ntors, si au intrat �ntr-alt cort, si au
luat si de acolo, si s-au dus si le-au ascuns.
9. Si a zis unul catre aproapele sau: sa nu facem noi asa ziua aceasta, zi
de buna vestire este, si noi de vom facea si vom lasa p�na la lumina dimineata, ne
vom afla faradelege, si acum veniti, sa mergem si sa spunem �n casa �mparatului.
10. Si au mers, si au strigat la poarta cetatii, si au spus zic�nd: intrat-
am �n tabara Siriei, si iata nici un om nu este acolo, nici glas de om, fara numai
cai legati si asini legati, si corturile lor precum erau.
11. Si au strigat portarii, si au spus �n casa �mparatului �nauntru.
12. Si scul�ndu-se �mparatul noaptea a zis slugilor sale: voi spune acum
voua cele ce ne-a facut noua Siria, a cunoscut ca suntem noi flam�nzi, si a iesit
din tabara, si s-a ascuns �n tarina, zic�nd: ca vor iesi din cetate si-i vom
prinde pe ei vii, si vor intra �n cetate.
13. Si raspunz�nd unul din slugile lui a zis: sa ia dar cei cinci cai care
au ramas, iata sunt la toata multimea lui Israil care au slabit, si sa trimitem
acolo, si sa vedem.
14. Si au luat doua carute cu cai, si i-a trimis �mparatul lui Israil pe
urma �mparatului Siriei, zic�nd: mergeti si vedeti.
15. Si au mers �n urma lui p�na la Iordan, si iata toata calea era plina de
haine si de vase, care le-au fost lepadat Sirienii spaim�ntati, si s-au �ntors
trimisii, si au spus �mparatului lui Israil.
16. Si a iesit poporul, si a jefuit toata tabara Siriei, si a fost masura
de faina de gr�u un siclu, si doua masuri de orz un siclu, dupa cuv�ntul Domnului.
17. Si �mparatul pe cel ce era al treilea dupa sine, pe a carui m�na se
rezema �mparatul, l-a pus mai mare la poarta si l-a calcat poporul �n poarta, si a
murit dupa cum a grait omul lui Dumnezeu, care a grait c�nd s-a pogor�t vestitorul
la d�nsul.
 18. Si a fost precum a grait Eliseiu catre �mparatul, zic�nd: doua masuri
de orz un siclu, si o masura de faina de gr�u un siclu vor fi m�ine �n ceasul
acesta �n poarta Samariei.
19. Si a raspuns cel ce era al treilea dupa �mparatul lui Eliseiu, si a
zis: iata de ar face Domnul jghiaburi �n cer, nu va fi cuv�ntul acesta, si a zis
Eliseiu: iata vei vedea tu cu ochii tai, si de acolo nu vei m�nca.
20. Si s-a facut asa, si l-a calcat pe el poporul �n poarta, si a murit.

CAP. 8.
Proorocii ale lui Eliseiu.

Si a grait Eliseiu catre femeia, al carui fecior l-a �nviat, zic�nd: scoala-te si
te du tu si casa ta, si locuieste unde vei putea, ca au chemat Domnul foamete pe
pam�nt, si va fi pe pam�nt sapte ani.
2. Si s-a sculat femeia, si a facut dupa cuv�ntul lui Eliseiu, si s-a dus
ea si casa ei, si a locuit �n pam�ntul celor de alt neam sapte ani.
3. Si a fost dupa sf�rsitul acelor sapte ani, s-a �ntors femeia din
pam�ntul celor de alt neam �n cetate, si a venit la �mparatul sa se roage pentru
casa sa si pentru tarinile sale.
4. Iar �mparatul graia catre Ghiezi sluga lui Eliseiu omul lui Dumnezeu,
zic�nd: spune mie toate cele mari care le-a facut Eliseiu.
5. Si a fost c�nd spunea el �mparatului, cum a �nviat pe feciorul cel
mort, iata femeia al careia fecior l-a �nviat Eliseiu, striga catre �mparatul
pentru casa sa si pentru tarinile sale, si a zis Ghiezi: doamne �mparate! Aceasta
este femeia si acesta este feciorul ei pe care l-a �nviat Eliseiu.
6. Si a �ntrebat �mparatul pe femeie, si i-a povestit lui, si i-a dat ei
�mparatul un famen, zic�nd: �ntoarce toate ale ei si toate roadele tarinii ei din
ziua �n care a lasat ea pam�ntul p�na astazi.
7. Si a venit Eliseiu �n Damasc, si feciorul lui Ader �mparatul Siriei era
bolnav, si i-a spus lui, zic�nd: a venit omul lui Dumnezeu p�na aici.
8. Si a zis �mparatul catre Azail: ia �n m�na ta daruri, si mergi �naintea
omului lui Dumnezeu, si �ntreaba pe Domnul printr-�nsul, zic�nd: oare mai scula-
ma-voi din boala aceasta?
9. Si a mers Azail �naintea lui, si a luat daruri �n m�na sa, si toate
bunatatile Damascului povara si a statut �naintea lui, si a zis catre Eliseiu:
fiul tau feciorul lui Ader �mparatul Siriei, m-a trimis la tine, zic�nd: oare
scula-ma-voi din boala mea aceasta?
10. Si a zis catre el Eliseiu: mergi si zi lui: cu viata vei trai, �nsa mi-
au aratat mie Domnul, ca el cu moarte va muri.
11. Si a statut Azail �naintea fetei lui, si a pus �naintea lui daruri p�na
la rusinarea lui, si a pl�ns omul lui Dumnezeu.
12. Si a zis Azail: pentru ce pl�nge domnul meu? si a zis: pentru ca stiu
c�te rele vei face fiilor lui Israil, cetatile lor vei arde cu foc, si pe cei
alesi ai lor cu sabie vei ucide, si pe pruncii lor �i vei zdrobi, si pe cele ce au
�n p�ntece le vei spinteca.
13. Si a zis Azail: cine este robul tau, un c�ine mort, ca sa faca acest
lucru mare? Si a zis Eliseiu: aratatu-mi-au Domnul, ca tu vei �mparati peste
Siria.
14. Si s-a dus de la Eliseiu, si a intrat la domnul sau, si el i-a zis lui:
ce a zis tie Eliseiu? Si a raspuns: mi-a zis Eliseiu, caci cu viata vei trai.
15. Si a fost a doua zi, a luat o c�rpa si o a muiat �n apa, si o a pus
peste fata lui, si a murit, si a �mparatit Azail �n locul lui.
16. �n anul al cincilea al lui Ioram feciorul lui Ahaav �mparatul lui
Israil si al lui Iosafat �mparatul Iudei a �mparatit Ioram feciorul lui Iosafat
�mparatul Iudei.
17. �n v�rsta de treizeci si doi de ani era c�nd a �nceput a �mparati, si
opt ani a �mparatit �n Ierusalim.
18. Si a umblat pe calea �mparatilor lui Israil, �n ce chip a facut casa
lui Ahaav, ca fata lui Ahaav era lui femeie, si a facut rele �naintea Domnului.
19. Si n-au vrut Domnul sa strice pe Iuda, pentru David robul sau, precum
au fost zis, ca-i va da lui luminator, si fiilor lui �n toate zilele.
20. �n zilele lui s-a scos Edom de sub m�na Iudei, si si-a pus peste sine
�mparat.
21. Si s-a suit Ioram �n Sior si toate carele cu el, si noaptea s-a sculat
si lovit pe Edom, care-l �nconjurase pe el si pe mai marii carelor, si a fugit
poporul la salasurile sale.
22. Si s-a scos Edom de sub m�na Iudei, p�na �n ziua aceasta. Atunci s-a
scos si Lovna �n vremea aceea.
23. Si celelalte �nt�mplari ale lui Ioram, si toate c�te a facut, au nu
iata s-au scris �n cartea cuvintelor anilor �mparatilor Iudei?
24. Si a adormit Ioram cu parintii sai, si s-a �ngropat cu parintii sai �n
cetatea lui David tatal sau, si a �mparatit Ohozia feciorul lui �n locul lui.
25. �n anul al doisprezecelea al lui Ioram feciorul lui Ahaav �mparatul lui
Israil a �mparatit Ohozia feciorul lui Ioram �mparatul Iudei.
26. �n v�rsta de douazeci si doi de ani era Ohozia c�nd �nceput a �mparati,
si un an a �mparatit �n Ierusalim, si numele mumei lui era Gotolia, fata lui Amvri
�mparatul lui Israil.
27. Si a umblat pe calea casei lui Ahaav, si a facut rele �naintea
Domnului, ca si casa lui Ahaav, pentru ca a fost ginere lui Ahaav.
28. Si a mers cu Ioram feciorul lui Ahaav sa faca razboi cu Azail �mparatul
celor de alt neam �n Ramotul Galaadului, si au batut Sirienii pe Ioram.
29. Si s-a �ntors �mparatul Ioram �n Israil ca sa se vindece de ranele, cu
care l-au batut pe el Sirienii �n Ramot, c�nd s-a batut el cu Azail �mparatul
Siriei, si Ohozia feciorul lui Ioram �mparatul Iudei s-a pogor�t sa vada pe Ioram
feciorul lui Ahaav �n Israil, ca acolo era bolnav.

CAP. 9.
Iu �mparat. Moartea lui Ioram. Ohozia si Isabela.

Si a chemat Eliseiu proorocul pe unul din fiii proorocilor, si i-a zis lui:
�ncinge mijlocul tau si ia cornul cu acest untdelemn �n m�na ta, si mergi �n Ramot
Galaad.
2. Si vei intra acolo, si vei vedea pe Iu feciorul lui Iosafat fiul lui
Namesi, si vei intra si-l vei scula pe el din mijlocul fratilor lui, si-l vei duce
�n camara.
3. Si vei lua cornul cu untuldemn, si-l vei turna peste capul lui, si vei
grai: acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil: unsu-te-am �mparat peste Israil.
Si vei deschide usa, si vei fugi, si nu vei ram�ne acolo.
4. Si a mers fiul proorocului �n Ramot Galaad.
5. Si a intrat, si iata mai marii oastei sedeau, si a zis: cuv�nt am cu
tine domnul meu, si a zis Iu: cu cine dintre noi toti? Si a zis: cu tine domnul
meu.
6. Si s-a sculat si a intrat �n casa, si a turnat untuldelemn pe capul
lui, si a zis lui: acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil: unsu-te-am �mparat
peste poporul Domnului peste Israil.
7. Si vei pierde casa lui Ahaav domnul tau dinaintea fetei mele, si sa
izb�ndesti s�ngele robilor mei proorocilor, si s�ngele tuturor robilor Domnului
din m�na Iezavelii,
8. Si din m�na a toata casa lui Ahaav; si vei st�rpi casa lui Ahaav p�na
la cel ce se pisa la perete, pe cel �nchis si parasit �ntru Israil.
9. Si voi da casa lui Ahaav, si casa lui Ierovoam fiul lui Navat, si ca si
casa lui Vaasa fiul lui Ahia.
10. Si pe Iezavel o vor m�nca c�inii pe c�mpul Iezreel, si nu va fi cine sa
o �ngroape. Si a deschis usa si a fugit.
11. Iar Iu a iesit la slugile domnului sau, si acelea i-a zis lui: pace
este? Pentru ce a venit flusturatul acesta la tine? Si le-a zis lor Iu: voi stiti
omul si vorbele lui, si a zis: nedrept este, ci spune-ne noua.
12. Si a zis Iu catre ei: asa si asa a grait catre mine, zic�nd: acestea
zice Domnul: unsu-te-am �mparat peste Israil.
13. Iar ei auzind acestea, au grait si a luat fiecare haina sa, si o a pus
el sa seada pe treapta mai �nalta, si a tr�mbitat cu cornul, si a zis: Iu �mparat.
14. Si s-a sculat Iu feciorul lui Iosafat fiul lui Namesi asupra lui Ioram,
si Ioram acesta pazea �n Ramot Galaad, si tot Israilul de catre fata lui Azail
�mparatul Siriei.
15. Si s-a fost �napoiat Ioram �mparatul, ca sa se vindece �n Iezreel de
ranele cu care l-au ranit Sirineii c�nd se batea el cu Azail �mparatul Siriei, si
a zis Iu: de va uniti �n cuget cu mine, sa nu iasa nimeni din cetate, ca sa se
duca si sa spuna �n Iezreel.
16. Si a �ncalecat Iu, si a plecat si s-a dus �n Iezreel, ca Ioram
�mparatul lui Israil se vindea �n Iezreel de sagetaturile cu care l-a sagetat
Araminii �n Ramot �n razboiul cu Azari �mparatul Siriei, ca el era tare si barbat
puternic. Si Ohozia �mparatul Iudei s-a fost pogor�t acolo sa vada pe Ioram.
17. Iar strajerul s-a suit �n turn �n Iezreel, si a vazut praful lui Iu
venind el, si a zis: praf vad eu, si a zis Ioram: ia un calaret si trimite
�naintea lor, si sa zica: pace este?
18. Si a mers calaretul pe un cal �naintea lor, si a zis: acestea zice
�mparatul: pace este? Si a zis lui: ce mai �ntrebi de pace? �ntoarce-te dupa mine.
Si a spus strajerul, zic�nd: a mers trimisul p�na la ei, si nu s-a �ntors.
19. Si a trimis alt calaret, si s-a dus la el, si a zis: acestea zice
�mparatul: pace este? Si a zis Iu: mai �ntrebi de pace? �ntoarce-te dupa mine.
20. Si a spus strajerul, zic�nd: s-a dus dupa ei, si nu s-a �ntors. Si aduc
cu d�nsii pe Iu feciorul lui Namesi, caci m�na furios.
21. Si a zis Ioram: �nhama caii, si a �nhamat caii la caruta, si a iesit
�mparatul lui Israil, si Ohozia �mparatul Iudei, fiecare �n caruta sa, si au iesit
�ntru �nt�mpinarea lui Iu, si l-au aflat pe el �n tarina lui Navute din Iezreel.
22. Si a fost daca a vazut Ioram pe Iu, a zis: pace este Iu? Si a zis Iu:
ce pace? Curviile Iezavelii mumei tale si fermecaturile ei se �nmultesc �nca.
23. Si si-a �ntors Ioram m�inile sale, si fugind a zis catre Ohozia:
v�nzare Ohozia!
24. Si a �ntins Iu arcul c�t a putut cu m�na sa, si a lovit pe Ioram �n
mijlocul bratelor lui, si a trecut sageata prin inima lui, si a cazut pe genunchii
sai.
25. Si a zis Iu catre Vadecar, care era al treilea dupa sine, ia-l si-l
arunca �n tarina lui Navute din Iezreel, ca mi-am adus aminte c�nd calaream eu si
tu merg�nd dupa Ahaav tatal sau, ca Domnul au aruncat peste el sarcina aceasta,
zic�nd:
26. De nu pentru s�ngele lui Navute si pentru s�ngele fiilor lui, care l-am
vazut ieri, zice Domnul, voi rasplati lui �n tarina aceasta, zice Domnul; acum dar
lu�ndu-l arunca-l pe el �ntr-o parte dupa cuv�ntul Domnului.
27. Iar Ohozia �mparatul Iudei vaz�nd aceasta a fugit pe calea Vetganului,
ci a alergat dupa el Iu, si a zis: si pe acela, si l-a lovit pe el �n car c�nd se
ducea la Gai, care este l�nga Ievlam, si a fugit �n Maghedo, si a murit acolo.
28. Si l-au suit pe el slugile lui �n car, si l-au adus �n Ierusalim, si l-
au �ngropat pe el �n groapa lui, cu parintii lui �n cetatea lui David.
29. Si �n anul al unsprezecelea al lui Ioram �mparatul lui Israil a
�mpartit Ohozia peste Iuda.
30. Si a venit Iu la Iezreel, si Iezavel a auzit, si si-a vopsit ochii sai,
si si-a �mpodobit capul sau, si s-a uitat pe fereastra, si Iu intra �n cetate.
31. Si ea a zis: este pace lui Zamvri, cel ce a ucis pe domnul sau?
32. Iar Iu si-a ridicat fata catre fereastra, si o a vazut pe ea, si a zis:
cine esti tu? Vino cu mine, si se �ntoarsera catre el doi fameni.
33. Si le-a zis lor: aruncati-o jos, si o au aruncat, si s-a stropit cu
s�ngele ei peretele si caii, si o calcara pe ea.
34. Si a intrat Iu, si a m�ncat si a baut, si a zis: vedeti pe os�ndita
aceea, si o �ngropati, ca fata de �mparat este.
35. Si au mers sa o �ngroape, si nu s-a aflat din ea alta, fara numai capul
si picioarele si palmele m�inilor.
36. Si s-au �napoiat si au spus lui Iu, iar el a zis: cuv�ntul Domnului
este care au grait prin robul sau Ilie Tesviteanul, zic�nd: �n c�mpul Iezreel vor
m�nca c�inii carnurile Iezavelii.
37. Si va fi trupul cel mort al Iezavelii ca gunoiul pe fata tarinii �n
c�mpul Iezreel, ca sa nu mai zica cineva: aceasta este Iezavel.

CAP. 10.
Starpirea neamului lui Ahaav si a popilor lui Vaal.

Si avea Ahaav saptezeci de fii �n Samaria, si a scris Iu carte, si o a trimis �n

Samaria la boierii Samariei, la batr�ni si la hranitorii fiilor lui Ahaav, zic�nd:
2. Si acum daca va sosi cartea aceasta la voi, fiindca la voi sunt fii
domnului vostru, si la voi sunt carele si caii, si cetati �ntarite si armele.
3. Alegeti pe cel mai bun si pe cel mai drept dintre fiii domnului vostru,
si-l puneti pe el pe scaunul tatalui sau, si faceti razboi pentru casa domnului
vostru.
4. Iar ei s-au spaim�ntat foarte, si au zis, iata am�ndoi �mparatii n-au
statut �mpotriva fetei lui, cum vom sta noi?
5. Si au trimis mai marii casei si mai marii cetatii si batr�nii si
hranitorii la Iu, zic�nd: slugile tale suntem noi, si ori c�te vei zice catre noi,
vom face, pe nimeni nu vom face �mparat, ce este bine �ntru ochii tai vom face.
6. Si le-a scris lor Iu a doua oara carte, zic�nd: de sunteti de ai mei,
voi, si cuv�ntul meu ascultati, luati capetele barbatilor fiilor domnului vostru,
si le aduceti la mine �n ceasul acesta m�ine �n Iezreel. Si fiii �mparatului erau
saptezeci de barbati, pe acestia bogatii cetatii �i hraneau.
7. Si a fost daca a sosit cartea la ei, au luat pe fiii �mparatului, si au
junghiat pe cei saptezeci de barbati, si au pus capetele �n cosnite, si le-au
trimis la Iu �n Iezreel.
8. Si a venit solul si i-a spus lui, zic�nd: au adus capetele fiilor
�mparatului, iar el a zis: puneti-le doua gramezi la poarta cetatii p�na
dimineata.
9. Si a fost dimineata a iesit si a statut, si a zis catre tot poporul:
drepti sunteti voi, iata eu m-am sculat asupra domnului meu, si l-am omor�t pe el,
dar pe acestia cine i-a omor�t?
10. Vedeti acum, ca nimic nu va cadea din cuv�ntul Domnului pe pam�nt, ca
au grait Domnul asupra casei lui Ahaav, si Domnul au facut c�te au grait prin m�na
robului sau Ilie.
11. Si a ucis Iu pe toti cei ce au ramas �n casa lui Ahaav �n Iezreel, si
pe toti boierii lui si pe rudele lui si pe popii lui, ca n-a ramas nimeni de ai
lui.
12. Si s-a sculat Iu, si a mers �n Samaria, si venind la coliba unor
pastori �n cale, a aflat pe fratii lui Ohozia �mparatul Iudei, si a zis:
13. Cine sunteti voi? Iar ei au zis: fratii lui Ohozia noi, si ne ducem sa
ne �nchinam fiilor �mparatului si fiilor �mparatesei.
14. Si a zis Iu: prindeti pe ei vii, si i-au prins pe ei vii, si i-au
junghiat pe ei la acea coliba patruzeci si doi de oameni, si n-a lasat om dintr-
�nsii.
15. Si s-a dus de acolo, si a aflat pe Ionadav feciorul lui Rihav �n cale
�ntru �nt�mpinarea sa, si l-a binecuv�ntat pe el, si a zis catre el Iu: este
inima ta cu inima mea dreapta, precum este inima mea cu inima ta? Si a zis
Ionadav: este, si a zis Iu: de este da-mi m�na ta, si i-a dat lui m�na sa, si l-a
suit pe el �n car l�nga d�nsul.
16. Si a zis catre d�nsul: vino cu mine si vezi r�vna mea pentru Domnul
Savaot, si l-a facut pe el sa seada �n carul lui.
17. Si au intrat �n Samaria, si au ucis pe toti cei ce ramasese din ai lui
Ahaav �n Samaria, p�na i-au stins dupa cuv�ntul Domnului, care l-au grait catre
Ilie.
18. Si a adunat Iu tot poporul, si a zis catre ei: Ahaav a slujit lui Vaal
putin, iar Iu va sluji lui mult.
19. Si acum toti proorocii lui Vaal, pe toti robii lui si pe toti popii lui
sa-i chemati la mine, nici unul sa nu lipseasca, ca jertfa mare voi face lui Vaal,
tot cel ce nu va veni va muri. Si Iu a facut aceasta cu �nselaciune, ca sa piarda
pe robii lui Vaal.
20. Si a zis Iu: faceti serbare lui Vaal, si o vestiti pe ea.
21. Si a trimis Iu �n tot Israilul zic�nd: acum toti robii lui Vaal si toti
popii si toti proorocii lui, nimeni sa nu ram�na, ca jertfa mare fac, cel ce nu va
veni, nu va trai, si au venit toti robii lui Vaal.
22. Si toti popii lui si toti proorocii lui, nici unul n-a ramas, care sa
nu fi venit, si au intrat �n casa lui Vaal, si s-a umplut casa lui Vaal de la usa
p�na �n fund.
23. Si a zis Iu celor ce erau mai mari peste casa cea cu hainele: scoateti
haine tuturor robilor lui Vaal, si le-a scos haine.
24. Si au intrat Iu si Ionadav fiul lui Rihav �n casa lui Vaal, si au zis
robilor lui Vaal: cercati si vedeti, oare nu cumva este cu voi cineva din robii
Domnului?
25. Si scoateti pe toti robii Domnului, care se afla acolo, si a fost dupa
ce au spus lui Iu, ca nu sunt din robii Domnului, ci numai robii lui Vaal singuri,
26. A intrat ca sa faca tam�ieri si jertfe, iar Iu si-a r�nduit afara
optzeci de oameni si a zis: de va scapa vreunul din oamenii, care voi aduce eu �n
m�inile voastre, sufletul lui va fi pentru sufletul aceluia.
27. Si a fost dupa ce a sf�rsit a face jertfa, a zis Iu slujitorilor si mai
marilor: intrati si �i omor�ti pe ei, si sa nu scape din ei om, si i-au ucis pe ei
cu ascutisul sabiei, si i-au aruncat slujitorii si mai marii, si s-au dus p�na la
cetatea casei lui Vaal.
28. Si au scos st�lpul lui Vaal, si l-au ars, si au dobor�t st�lpii lui
Vaal.
29. Si au stricat casa lui Vaal, si o a facut sa fie iesitoare p�na �n ziua
aceasta.
30. Si a pierdut Iu pe Vaal din Israil.
31. Iar de la pacatele lui Ierovoam feciorul lui Navat, care a facut pe
Israil a pacatui, nu s-a departat Iu, a umblat dupa junicele cele de aur din Vetil
si din Dan.
32. Si au zis Domnul catre Iu: pentru ca bine ai facut ce este drept �ntru
ochii mei, si toate cele ce erau �n inima mea ai facut casei lui Ahaav, fiii tai
p�na la al patrulea neam vor sedea pe scaunul lui Israil.
33. Si Iu n-a pazit ca sa umble �n legea Domnului Dumnezeului lui Israil cu
toata inima sa, nu s-a departat de pacatele lui Ierovoam feciorul lui Navat, care
a facut pe Israil a pacatui.
34. �n zilele acela au �nceput Domnul a taia pe Israil, si i-a batut pe ei
Azail �n tot hotarul lui Israil.
35. De la Iordan catre rasaritul soarelui tot pam�ntul Galaadului, al lui
Gad si al lui Ruvim si al lui Manasi de la Aroir, care este �n marginea vaii lui
Arnon, si Galaadul si Vasanul.
36. Iar celelalte �nt�mplari ale lui Iu, si toate c�te a facut si toata
domnia lui si razboaiele lui, care a facut, au nu iata acestea scrise sunt �n
cartea �mparatilor lui Israil?
37. Si a adormit Iu cu parintii sai, si l-a �ngropat �n Samaria, si a
�mparatit Ioahaz fiul lui �n locul lui.
38. Iar zilele �n care a �mparatit Iu peste Israil au fost douazeci si opt
de ani �n Samaria.

CAP. 11.
Gotolia. Ungerea lui Ioas.
Iar Gotolia muma lui Ohozia vaz�nd ca au murit fiii ei, s-a sculat, si pierdu
toata sam�nta �mparateasca.
2. Si a luat Iozavee fata �mparatului Ioram sora lui Ohozia pe Ioas
feciorul fratelui sau, si l-a furat dintre fiii �mparatului, cei hotar�ti mortii,
pe el si hranitoarea lui, si l-a ascuns �n camara paturilor de la fata Gotoliei,
si n-a fost omor�t.
3. Si a fost cu ea ascuns �n casa domnului sase ani, si Gotolia �mparatea
�n tara.
4. Si �n anul al saptelea a trimis Iodae preotul, si a luat sutasi ai
Horilor si ai Razimilor, si i-au bagat pe ei la sine �n casa Domnului si a facut
legatura �naintea Domnului, si i-a jurat pe ei si le-a aratat lor Iodae pe
feciorul �mparatului.
5. Si le-a poruncit lor, zic�nd: lucrul acesta aveti sa faceti: a treia
parte din voi sa intre s�mbata, si faceti straja casei �mparatului la poarta,
6. Si a treia parte la poarta cailor, si a treia parte dinapoi la poarta
alergatorilor, si faceti paza casei Mesae.
7. Iar doua parti dintre voi toti iesind s�mbata sa pazeasca casa Domnului
pe l�nga �mparatul.
8. Si faceti cerc �mprejur �mparatului fiecare cu arma �n m�na, si cel ce
va intra �n r�nduri va muri, si fiti cu �mparatul c�nd va iesi si c�nd va intra
el.
9. Si au facut sutasii toate c�te a poruncit �nteleptul Iodae, si a luat
fiecare pe oamenii sai pe cei ce intra s�mbata si pe cei ce ies s�mbata, si au
intrat la Iodae preotul.
10. Si a dat preotul sutasilor sulitele si armele �mparatului David cele ce
erau �n casa Domnului.
11. Si stau ostasii fiecare cu arma �n m�na din coltul casei cel drept,
p�na la coltul casei cel st�ng catre jertfelnic si catre casa �mprejurul
�mparatului.
12. Si au adus �nainte pe fiul �mparatului, si i-au pus lui cununa si
marturia, si l-au facut pe el �mparat si l-au uns, si plesnira cu m�inile, si
zisera: sa traiasca �mparatul!
13. Si a auzit Gotolia glasul poporul ce alerga, si a intrat la popor �n
casa Domnului.
14. Si a vazut, si iata �mparatul sta pe scaunul judecatii, si c�ntaretii
si tr�mbitele l�nga �mparatul, si tot poporul locului bucur�ndu-se si tr�mbit�nd
cu tr�mbite, si si-a rupt Gotolia hainele sale, si a strigat: razvratire!
razvratire!
15. Si a poruncit Iodae preotul sutasilor si mai marilor puterii, si a zis
catre ei: scoateti-o afara din r�nduri, si cel ce va merge dupa ea, sa fie omo�t
cu sabie, ca a zis preotul sa nu moara �n casa Domnului.
16. Si pusera m�inile pe ea, si au �mpins-o pe calea intrarii cailor la
casa �mparatului, si a murit acolo.
17. Si a facut Iodae legatura �ntru Domnul si �ntru �mparatul si �ntru
popor, ca sa fie popor Domnului.
18. Si a intrat tot poporul tarii �n casa lui Vaal, si l-a stricat pe el si
jertfelnicele lui si chipurile lui le-a sfar�mat bine, si pe Matan preotul lui
Vaal l-a omor�t �naintea fetei jertfelnicului, si a pus preotul strajeri �n casa
Domnului.
19. Si a luat pe sutasi si pe Horii si pe Rasimi si pe tot poporul locului,
si au pogor�t pe �mparatul din casa Domnului, si au intrat pe calea portii
alergatorilor �n casa �mparatului, si l-au asezat pe scaunul �mparatilor.
20. Si s-a bucurat tot poporul locului, si cetatea s-a odihnit, si pe
Gotolia o au omor�t cu sabie �n casa �mparatului.
21. �n v�rsta de sapte ani era Ioas, c�nd a �nceput a �mparati.

CAP. 12.
�mparatia lui Ioas.

�n anul al saptelea al lui Iu s-a facut �mparat Ioas, si patruzeci de ani a

�mparatit �n Ierusalim, si numele mumei lui era Savia din Versava.
2. Si a facut Ioas ce este drept �naintea Domnului �n toate zilele �n care
l-a luminat pe el Iodae preotul.
3. Iar �naltimile nu le-a stricat, ca acolo �nca jertfea poporul si tam�ia
pe �naltimi.
4. Si a zis Ioas catre preoti: tot argintul celor sfinte care se aduce �n
casa Domnului, argintul de pretuiri, argintul care-l aduce omul pretuire, tot
argintul care din inima �l aduce omul �n casa Domnului.
5. Sa-si ia lorusi preotii fiecare pentru pretaluirea sa, si ei sa dreaga
stricaciunea casei, peste tot ori unde s-ar afla acolo stricaciune.
6. Ca �n timp de douazeci si trei de ani ai �mparatiei lui Ioas n-au dres
preotii stricaciunea casei.
7. Si a chemat �mparatul Ioas pe Iodae preotul si pe preoti, si a zis
catre ei: pentru ce nu dregeti stricaciunea casei? De acum sa nu mai luati argint
pentru pretaluirile voastre, ci sa-l dati pentru dregerea casei.
8. Si se �nvoira preotii ca sa nu ia argint de la popor, nici sa dreaga
stricaciunea casei.
9. Si a luat Iodae preotul o lada si a facut deasupra o gaura pe sc�ndura
ei, si a pus-o �n partea dreapta a intrarii �n casa Domnului, si au dat preotii
cei ce pazeau pragul, tot argintul care s-a aflat �n casa Domnului.
10. Si a fost daca a vazut, ca este mult argint �n sicriu, s-a suit
logofatul �mparatului si preotul cel mare si argintarii, si au str�ns si au
numarat argintul, care s-a aflat �n casa Domnului.
11. Si au dat argintul ce s-a gasit �n m�inile priveghetorilor celor ce fac
uneltele casei Domnului, si i-au dat teslarilor de lemne si claditorilor celor ce
lucrau �n casa Domnului,
12. Si zidarilor si mesterilor si cioplitorilor de pietre, ca sa cumpere
lemne si pietre cioplite, ca sa dreaga stricaciunea casei Domnului, la toate c�te
s-au cheltuit la casa, ca sa se �ntareasca.
13. �nsa nu se vor face casei Domnului usi de argint, cuie, pahare si
tr�mbite, tot vasul de aur si tot vasul de argint, din argintul care s-a bagat �n
casa Domnului.
14. Ca lucratorilor �l da ca sa faca �mbunatatiri casei Domnului.
15. Si nu lua seama de la oamenii, �n m�inile carora da argintul ca sa-l
dea lucratorilor, ca aveau credinta �ntr-�nsii.
16. Argint pentru pacat si argint pentru greseala nu se baga �n casa
Domnului, ci preotilor se da.
17. Atunci s-a suit Azail �mparatul Siriei, si a dat razboi asupra Ghetii,
si o a luat si o a batut pe ea, si si-a �ntors Azail fata ca sa mearga asupra
Ierusalimului.
18. Si a luat Ioas �mparatul Iudei toate cele afierosite, care le daruise
Iosafat si Ioram si Ohozia, parintii lui si �mparatii Iudei, si cele afierosite de
el, si tot aurul care s-a aflat �n vistieriile casei Domnului si ale casei
�mparatului, si l-a trimis la Azail �mparatul Siriei, si asa s-a dus de la
Ierusalim.
19. Iar celelalte �nt�mplari le lui Ioas si toate c�te a facut, au nu iata
acestea scrise sunt �n cartea cuvintelor anilor �mparatilor Iudei?
20. Si s-au rasculat slugile lui, si se legara �ntru ele, si au ucis pe
Ioas �n casa lui Mallon, cea de la Sela.
21. Si Iezehar feciorul lui Iemuat si Iezevut feciorul lui Somir slugile
lui l-au ucis pe el, si a murit si l-au �ngropat pe el cu parintii lui �n cetatea
lui David, si a �mparatit Amasias feciorul lui �n locul lui.

CAP. 13.
�mparatii Ioahaz si Ioas.
�n anul al douazeci si trei el lui Ioas feciorul lui Ohozia �mparatul Iudei, a
�mparatit Ioahaz feciorul lui Iu peste Israil �n Samaria saptesprezece ani.
2. Si a facut rele �naintea Domnului, si a umblat dupa pacatele lui
Ierovoam feciorul lui Navat, care a facut pe Israil a pacatui, si nu s-a abatut de
la acelea.
3. Si s-a m�niat Domnul cu iutime pe Israil, si i-au dat pe ei �n m�na lui
Azail �mparatul Siriei si �n m�na lui Ader feciorul lui Azail �n toata viata lui.
4. Si s-a rugat Ioahaz fetei Domnului, si l-a ascultat pe el Domnul, ca a
vazut necazul lui Israil, cum i-a necajit pe ei �mparatul Siriei.
5. Si au dat Domnul marturie lui Israil, si au iesit de sub m�na Siriei,
si au sezut fiii lui Israil �n locasurile sale, ca mai �nainte.
6. �nsa nu s-a ferit de pacatele casei lui Ierovoam feciorul lui Navat,
care a facut pe Israil a pacatui, �ntr-acelea a umblat, �nca si desisul a dainuit
�n Samaria.
7. Ca n-a ramas lui Ioahaz popor, fara numai cincizeci de calareti si zece
care si zece mii de pedestri, ca i-a pierdut pe ei �mparatul Siriei, si i-a facut
pe ei ca praful de pe cale.
8. Iar celelalte �nt�mplari ale lui Ioahaz, si toate c�te a facut si
domniile lui, au nu sunt acestea scrise �n cartea cuvintelor anilor �mparatilor
lui Israil?
9. Si a adormit Ioahaz cu parintii sai, si l-au �ngropat pe el cu parintii
sai �n Samaria, si a �mparatit Ioas feciorul lui �n locul lui.
10. �n anul al treizeci si sapte al lui Ioas �mparatul Iudei a �mparatit
Ioas feciorul lui Ioahaz peste Israil �n Samaria sasesprezece ani.
11. Si a facut rele �naintea Domnului, nu s-a abatut de la toate pacatele
lui Ierovoam feciorul lui Navat, care a facut pe Israil a pacatui, �ntr-acela a
umblat.
12. Iar celelalte cuvinte ale lui Ioas, si toate c�te a facut si domniile
lui, care a facut cu Amesia �mparatul Iudei, au nu acestea scrise sunt �n cartea
cuvintelor anilor �mparatilor lui Israil?
13. Si a adormit Ioas cu parintii sai, si Ierovoam a sezut pe scaunul lui,
si s-a �ngropat Ioas �n Samaria cu �mparatii lui Israil.
14. Si Eliseiu era bolnav de boala sa, de care a si murit, si s-a pogor�t
el la Ioas �mparatul lui Israil, si a pl�ns �naintea fetei lui, si a zis: parinte!
parinte! carul lui Israil si calaretul lui.
15. Si a zis Eliseiu lui: ia arc, si sageti, si i-a adus lui arc si sageti.
16. Si a zis �mparatul lui Israil: pune m�na ta pe arc, si a pus Ioas m�na
sa pe arc, si a pus si Eliseiu m�inile sale peste m�inile �mparatului.
17. Si a zis: deschide fereastra dinspre rasarit, si o a deschis, si a zis
Eliseiu: sageata, si a sagetat.
18. Si a zis Eliseiu: sageata m�ntuirii Domnului si sageta m�ntuirii �n
Sirai, si vei bate pe Sirieni la Afec p�na �i vei sf�rsi. Si a zis Eliseiu lui:
iar arc, si a luat, si a zis �mparatul lui Israil: loveste �n pam�nt, si a lovit
�mparatul de trei ori si a statut.
19. Si s-a m�hnit pe el omul lui Dumnezeu, si a zis: de ai fi lovit de
cinci ori sau de sase ori, atunci ai fi batut Siria p�na �n sf�rsit, iar acum de
trei ori vei bate Siria.
20. Si a murit Eliseiu, si l-a �ngropat pe el. Iar t�lharii Moavului au
venit �n pam�ntul acela la �nceputul anului aceluia.
21. Si a fost c�nd �ngropau unii pe un om, iata au vazut pe t�lhari si au
aruncat pe om �n groapa lui Eliseiu, si fiind �nauntru omul, s-a atins de oasele
lui Eliseiu, si a �nviat si s-a sculat pe picioarele sale.
22. Iar Azail �mparatul Siriei a necajit pe Israil �n toate zilele lui
Ioahaz.
23. Si s-au facut mila Domnului de Israiliteni, si s-au �ndurat spre ei si
au cautat spre ei pentru legatura lui cea cu Avraam si cu Isaac si cu Iacov; si n-
au vrut Domnul sa-i piarda pe ei, si nu i-au lepadat pe ei de la fata sa p�na
acum.
24. Si a murit Azail �mparatul Siriei, si a �mparatit Ader fiul lui �n
locul lui.
25. Si s-a �ntors Ioas feciorul lui Ioahaz, si a luat din m�na lui Ader
feciorul lui Azail cetatile care le luase cu razboi din m�na lui Ioahaz tatal sau,
de trei ori l-a batut pe el Ioas, si a �ntors cetatile lui Israil.

CAP. 14.
�mparatii Amesia si Azaria.

�n anul al doilea al lui Ioas feciorul lui Ioahaz �mparatul lui Israil a �mparatit
Amesia feciorul lui Ioas �mparatul Iudei.
2. �n v�rsta de douazeci si cinci de ani era c�nd s-a facut �mparat, si
douazeci si noua de ani a �mparatit �n Ierusalim, si numele mumei lui, Ioadim din
Ierusalim.
3. Si a facut ce este drept �ntru ochii Domnului, �nsa nu ca David tatal
lui, dupa toate c�te a facut tatal sau a facut.
4. �nsa �naltimile nu le-a stricat, �nca poporul jertfea si tam�ia pe
�naltimi.
5. Si dupa ce s-a �ntarit �mparatia �n m�na lui, a ucis pe slugile ce au
omor�t pe tatal sau.
6. Iar pe fiii celor ce au omor�t nu i-au omor�t, precum este scris �n
cartea legii lui Moisi, cum au poruncit Domnul, zic�nd: nu vor muri parintii
pentru fii si fiii nu vor muri pentru parinti, ci fiecare pentru pacatele sale va
muri.
7. Acesta a batut zece mii de Edomiti �n valea Sarii, si a luat �ntaritura
�n razboiul acela, si a chemat numele ei Ietoil p�na �n ziua aceasta.
8. Atunci a trimis Amesia soli la Ioas feciorul lui Iu �mparatul lui
Israil, zic�nd: vino sa ne vedem fata cu fata.
9. Si a trimis Ioas �mparatul lui Israil la Amesia �mparatul Iudei,
zic�nd: spinul cel din Livan, a trimis la chedrul din Livan, zic�nd: da fata ta
fiului meu sa-i fie femeie, si au trecut hiarile tarinii cele din Livan, si au
calcat spinul.
10. Ai batut tare Edomea, si te-a �naltat inima ta, mareste-te sez�nd �n
casa ta, ca pentru ce sa faci razboi spre raul tau? Sa cazi si tu si Iuda cu tine.
11. Si n-a ascultat Amesia, si s-a suit Ioas �mparatul lui Israil, si s-a
vazut unul cu altul, el si Amesia �mparatul Iudei �n Vetsamesul Iudei.
12. Si a cazut Iuda �naintea fetei lui Israil, si a fugit fiecare om la
locasul sau.
13. Si pe Amesia feciorul lui Ioas al feciorului lui Ohozia �mparatul
Iudei, l-a prins Ioas fiul lui Ahaz �mparatul lui Israil �n Vetsamis, si a venit
la Ierusalim, si a surpat zidul Ierusalimului de la poarta lui Efraim p�na la
poarta unghiurilor patru sute de coti.
14. Si a luat aurul si argintul si toate uneltele ce s-au aflat �n casa
Domnului si �n vistieriile casei �mparatului si pe fiii sai, zalog, si s-a �ntors
�n Samaria.
15. Iar celelalte �nt�mplari ale lui Ioas c�te a facut �n domnia lui, si
acum s-a batut cu Amesia �mparatul Iudei, cu nu sunt acestea scrise �n cartea
cuvintelor anilor �mparatilor lui Israil?
16. Si a adormit Ioas cu parintii sai, si s-a �ngropat �n Samaria cu
�mparatii lui Israil, si a �mparatit Ierovoam feciorul lui �n locul lui.
17. Si a trait Amesia fiul lui Ioas �mparatul Iudei dupa ce a murit Ioas
feciorul lui Ioahaz �mparatul lui Israil cincisprezece ani.
18. Si celelalte �nt�mplari ale lui Amesia si toate c�te a facut, au nu
sunt scrise acestea �n cartea cuvintelor anilor �mparatilor Iudei?
19. Si s-a sculat asupra lui cu sfat viclean �n Ierusalim, si a fugit �n
Lahis, si a trimis dupa ei �n Lahis, si l-a omor�t pe el acolo.
20. Si l-a pus pe el pe cal, si fu �ngropat �n Ierusalim cu parintii sai �n
cetatea lui David.
21. Si a luat tot poporul Iudei pe Azaria, si acesta era �n v�rsta de
sasesprezece ani, si l-a facut pe el �mparat �n locul lui Amesia tatal sau
22. Acesta a zidit Elotul, si o a �ntors Iudei dupa ce a adormit �mparatul
cu parintii sai.
23. �n anul al cincisprezecelea al lui Amesia feciorul lui Ioas �mparatul
Iudei, a �mparatit Ierovoam fiul lui Ioas peste Israil �n Samaria patruzeci si unu
de ani.
24. Si a facut rele �naintea Domnului, si nu s-a abatut de la toate
pacatele lui Ierovoam fiul lui Navat, care a facut pe Israil a pacatui.
25. Acesta a luat �napoi hotarul lui Israil de la intrarea Ematului p�na la
marea Araviei, dupa cuv�ntul Domnului Dumnezeului lui Israil, care l-au grait prin
m�na robului sau Iona fiul lui Amati proorocul cel din Ghethefer.
26. Ca au vazut Domnul smerenia lui Israil amara foarte, si slabiciunea si
lipsa si parasirea, si nu era cine sa ajute lui Israil.
27. Si n-au grait Domnul sa stinga sam�nta lui Israil de sub cer, si i-au
m�ntuit pe ei prin m�na lui Ierovoam feciorul lui Ioas.
28. Si celelalte �nt�mplari ale lui Ierovoam, si toate c�te a facut si
taria lui cu care s-a razboit, si cum a �ntors Damascul si Ematul Iudei �n Israil,
au nu sunt scrise acestea �n cartea cuvintelor anilor �mparatilor lui Israil?
29. Si a adormit Ierovoam cu parintii sai cu �mparatii lui Israil, si a
�mparatit Zaharia feciorul lui �n locul lui.

CAP. 15.
Alti �mparati �n Iuda si Israil.

�n anul al douazeci si saptelea al lui Ierovoam �mparatul lui Israil a �mparatit

Azaria feciorul lui Amesia �mparatul Iudei.
2. �n v�rsta de saptesprezece ani era c�nd a �nceput a �mparati el, si
cincizeci si doi de ani a �mparatit �n Ierusalim, si numele mumei lui era Iehelia
din Ierusalim.
3. Si a facut ce este drept �naintea Domnului dupa toate c�te a facut
Amesia tatal lui.
4. �nsa �naltimile nu le-a stricat, ca poporul �nca jertfea si tam�ia pe
�naltimi.
5. Si s-au atins Domnul de �mparatul, si a fost lepros p�na �n ziua mortii
sale, si a locuit �n casa deosebi, iar Ioatam fiul �mparatului sedea �n casa si
judeca poporul tarii.
6. Iar celelalte �nt�mplari ale Azariei si toate c�te a facut, au nu sunt
acestea scrise �n cartea cuvintelor anilor �mparatilor Iudei?
7. Si a adormit Azaria cu parintii sai, si l-au �ngropat pe el cu parintii
lui �n cetatea lui David, si a �mparatit Ioatam fiul lui �n locul lui.
8. �n anul treizeci si opt al lui Azaria �mparatul Iudei a �mparatit
Zaharia fiul lui Ierovoam peste Israil �n Samaria sase luni.
9. Si a facut rele �ntru ochii Domnului, dupa cum au facut parintii lui,
nu s-a abatut de la toate pacatele lui Ierovoam feciorul lui Navat, cel ce a facut
pe Israil a pacatui.
10. Si asupra lui s-au sculat Selum feciorul lui Iavis si Kievdaam si Selum
tatal lui, si l-au batut pe el si l-au omor�t, si a �mparatit Selum �n locul lui.
11. Iar celelalte �nt�mplari ale lui Zaharia, iata sunt acestea scrise �n
cartea cuvintelor anilor �mparatilor lui Israil.
12. Acesta este cuv�ntul Domnului, care au grait catre Iu, zic�nd: fiii tai
p�na la a patra sam�nta vor sedea dupa tine pe scaunul lui Israil, si s-a facut
asa.
13. Si Selum feciorul lui Iavis a �mparatit �ntru Israil �n anul al
treizeci si noua al lui Azaria �mparatul Iudei, si a �mparatit Selum o luna de
zile �n Samaria.
14. Si s-a suit Manaim feciorul lui Gadi din Tarsila, si a venit �n Samaria
si a batut pe Selum feciorul lui Iavis �n Samaria, si l-a omor�t pe el, si a
�mparatit �n locul lui.
15. Iar celelalte �nt�mplari ale lui Selum si razvratirea ce a facut el,
iata sunt scrise �n cartea cuvintelor anilor �mparatilor lui Israil.
16. Atunci a batut Manaim Tersa, si toate c�te erau �ntr-�nsa si hotarele
ei de la Ters, pentru ca nu i-a deschis, si o a batut pe ea si pe toti cei din ea,
si pe femeile �ngrecate le-a spintecat.
17. �n anul treizeci si noua al lui Azaria �mparatul Iudei a �mparatit
Manaim feciorul lui Gadi peste Israil �n Samaria zece ani.
18. Si a facut rele �naintea Domnului, nu s-a abatut de la toate pacatele
lui Ierovoam feciorul lui Navat, care a facut pe Israil a pacatui.
19. �n zilele acestuia s-a sculat Ful �mparatul Asiriei asupra tarii, si
Manaim a dat lui Ful o mie de talanti de argint ca sa fie m�na lui cu el, ca sa se
�ntareasca �mparatia �n m�na lui.
20. Si a scos Manaim argintul de la Israil, tot cel puternic cu avutia a
dat �mparatului Asirienilor cincizeci de siclii de fiecare om. Si s-a �ntors
�mparatul Asirienilor, si n-a statut acolo �n tara.
21. Si celelalte �nt�mplari ale lui Manaim si toate c�te a facut, au nu
sunt acestea scrise �n cartea cuvintelor anilor �mparatilor lui Israil?
22. Si a adormit Manaim cu parintii sai, si a �mparatit Fachesiaea fiul lui
�n locul lui.
23. �n anul cincizeci al lui Azaria �mparatul Iudei a �mparatit Fachesiea
feciorul lui Manaim peste Israil �n Samaria doi ani.
24. Si a facut rele �naintea Domnului, nu s-a abatut de la toate pacatele
lui Ierovoam feciorul lui Navat, care a facut pe Israil a pacatui.
25. Iar Fachee feciorul lui Romelie cel al treilea dupa el cu Argov si cu
Aria si cincizeci de oameni cu el si Galaaditeni s-au sculat asupra lui si l-au
batut pe el �n Samaria �naintea casei �mparatului, si i-au omor�t acolo, si a
�mparatit el �n locul lui.
26. Iar celelalte �nt�mplari ale lui Fachesiea si toate c�te a facut, iata
sunt scrise �n cartea cuvintelor anilor �mparatilor lui Israil.
27. �n anul cincizeci si doi al lui Azaria �mparatul Iudei, a �mparatit
Fechee feciorul lui Romelie peste Israil �n Samaria douazeci de ani.
28. Si a facut rele �ntru ochii Domnului, nu s-a abatut de la toate
pacatele lui Ierovoam feciorul lui Navat, care a facut pe Israil a pacatui.
29. �n zilele lui Fechee �mparatul Asirienilor, si a luat Aia si Avel si
Tamaaha si Anioh si Kenez si Asor si Galaad si Galilea tot pam�ntul Netalimului,
si i-au mutat pe ei �n Asiria.
30. Si s-a razvratit Osie feciorul lui Ila asupra lui Fechee feciorul lui
Romelie, si l-a batut pe el si l-a omor�t, si a �mparatit �n locul lui �n anul
douazeci al lui Ioatam feciorul Ozie.
31. Iar celelalte �nt�mplari ale lui Fachee si toate c�te a facut el, iata
acestea scrise sunt �n cartea cuvintelor anilor �mparatilor lui Israil.
32. �n anul al doilea al lui Fechee feciorul lui Romelie �mparatul lui
Israil a �mparatit Ioatam feciorul lui Ozie �mparatul Iudei.
33. �n v�rsta de douazeci si cinci de ani era c�nd a �mparatit el, si
sasesprezece ani a �mparatit �n Ierusalim, si numele mumei lui Ierusa fata lui
Sadoc.
34. Si a facut ce este drept �naintea Domnului, dupa toate c�te facut Ozie
tatal sau.
35. �nsa �naltimile nu le-a stricat, ca poporul �nca jertfea si tam�ia pe
�naltimi. Acesta a zidit poarta casei Domnului cea din sus.
36. Iar celelalte �nt�mplari ale lui Ioatam si toate c�te a facut, au nu
sunt acestea scrise �n cartea cuvintelor anilor �mparatilor Iudei?
37. �n zilele acelea au �nceput Domnul a trimite asupra Iudei pe Raason
�mparatul Siriei si pe Fachee fiul lui Romelie.
38. Si a adormit Ioatam cu parintii sai, si s-a �ngropat cu parintii sai �n
cetatea lui David tatal sau, si a �mparatit Ahaz fiul lui �n locul lui.
CAP. 16.
�mparatia lui Ahaz.

�n anul saptesprezece al lui Fachee feciorul lui Romelie a �mparatit Ahaz feciorul
lui Ioatam �mparatul Iudei.
2. �n v�rsta de douazeci de ani era Ahaz c�nd a �nceput a �mparati, si
sasesprezece ani a �mparatit �n Ierusalim, si n-a facut ce este drept �ntru ochii
Domnului Dumnezeului lui cu credinta, ca David tatal sau.
3. Si a umblat pe calea �mparatilor lui Israil, �nca si pe fiul sau l-a
trecut prin foc, dupa ur�ciunile neamurilor pe care le-au scos Domnul de la fata
fiilor lui Israil.
4. Si jertfea si tam�ia pe �naltimi si pe dealuri si sub tot desisul.
5. Atunci s-a dus Raason �mparatul Siriei si Fachee feciorul lui Romelie
�mparatul lui Israil la Ierusalim sa dea razboi, si au �mpresurat pe Ahaz, si nu
l-au putut bate.
6. �n vremea aceea a �ntors Raason �mparatul Siriei Elatul si Siria, si a
scos pe Evrei din Elat, si Idumei au venit �n Elat, si au locuit acolo p�na �n
ziua aceasta.
7. Si a trimis Ahaz soli la Telgat-fellasar �mparatul Asirienilor, zic�nd:
robul tau si fiul tau sunt eu, vino si ma m�ntuieste din m�na �mparatului Siriei
si din m�na �mparatului lui Israil, care s-au sculat asupra mea.
8. Si a luat Ahaz argintul si aurul, care s-a aflat �n vistieriile casei
Domnului si �n vistieriile casei �mparatului, si l-a trimis �mparatului
Asirienilor dar.
9. Si l-a ascultat pe el �mparatul Asirienilor, si s-a dus �mparatul
Asirienilor la Damasc, si l-a luat si l-a dar�mat pe el, iar pe Raason �mparatul
l-a omor�t.
10. Si a mers �mparatul Ahaz �ntru �nt�mpinarea lui Telgat-fellasar
�mparatul Sirienilor la Damasc, si a vazut jertfelnicul din Damasc, si a trimis
�mparatul Ahaz la Uria preotul asemanarea jertfelnicului, si tocmeala lui si toata
faptura lui.
11. Si a cladit Uria preotul jertfelnicul dupa toate c�te a trimis
�mparatul Ahaz din Damasc, asa a facut Uria preotul p�na a venit �mparatul de la
Damasc.
12. Si venind �mparatul Ahaz din Damasc, a vazut �mparatul jertfelnicul, si
s-a apropiat de jertfelnic si s-a suit pe el.
13. Si a tam�iat arderea sa si jertfa sa, si a facut turnarea sa, si a
varsat peste jertfelnic s�ngele jertfelor de pace ale sale.
14. Iar jertfelnicul cel de arama, care era �naintea Domnului l-a mutat
dinaintea fetei casei Domnului, si din mijlocul altarului si din mijlocul casei
Domnului, si l-a pus �n latura altarului dinspre miazanoapte.
15. Si a poruncit Ahaz �mparatul lui Uria preotul, zic�nd: pe jertfelnicul
cel mare vei duce arderea de tot cea de dimineata si jertfa cea de seara, si
arderea cea de tot a �mparatului si jertfa lui, si ardea cea de tot a poporului,
si jertfa lor si turnarea lor, si tot s�ngele arderii de tot si tot s�ngele
jertfei vei turna peste el; iar jertfelnicul cel de arama va fi mie sa vad ce
trebuie sa fac.
16. Si a facut Uria preotul dupa toate c�te i-a poruncit Ahaz �mparatul.
17. Si a taiat �mparatul Ahaz �nchiderile temeliilor, si a mutat de la ele
scaldatoarea, si marea o a stricat de pe boii cei de arama, care erau dedesuptul
ei, si o a pus pe temelie de piatra.
18. Si temelia sederii cea zidita �n casa Domnului si intrarea �mparatului
cea dinafara, o a �ntors �n casa Domnului de la fata �mparatului Asirienilor.
19. Iar celelalte �nt�mplari ale lui Ahaz c�te a facut, au nu sunt acestea
scrise �n cartea cuvintelor anilor �mparatilor Iudei?
20. Si a adormit Ahaz cu parintii sai, si s-a �ngropat cu parintii sai �n
cetatea lui David, si a �mparatit Ezechia feciorul lui �n locul lui.
CAP. 17.
Ezechia si robia Asirienilor.

�n anul doisprezece al lui Ahaz �mparatul Iudei a �mparatit Osie feciorul lui Ila
�n Samaria peste Israil noua ani.
2. Si a facut rele �naintea Domnului, �nsa nu ca �mparatii lui Israil,
care au fost mai �nainte de el.
3. Asupra acestuia s-a suit Salmanasar �mparatul Asirienilor, si s-a facut
Osie rob lui, si da lui daruri.
4. Si a aflat �mparatul Asirienilor �ntru Osie viclesug, ca a trimis sol
la Sigor �mparatul Eghipetului, si n-a dat daruri �mparatului Asirienilor �n anul
acela, si l-a �nconjurat pe el �mparatul Asirienilor, si l-a legat pe el �n
temnita.
5. Si a navalit �mparatul Asirienilor �n toata tara, si s-a dus �n
Samaria, si o a �nconjurat cu oaste trei ani.
6. �n anul al noualea al lui Osie a luat �mparatul Asirienilor Samaria, si
a mutat pe Israil, �n Asiria, si i-a r�nduit pe ei sa locuiasca �n Alae si �n Avor
la r�urile Gozanului si �n muntii Midilor.
7. Si s-a facut aceasta pentru ca au pacatuit fiii lui Israil Domnului
Dumnezeului lor celui ce i-au scos pe ei din pam�ntul Eghipetului, de sub m�na lui
Faraon �mparatul Eghipetului, si au cinstit dumnezei straini.
8. Si au umblat �ntru �ndreptarile neamurilor pe care le-au scos Domnul
de la fata fiilor lui Israil, si �mparatii lui Israil c�te au facut.
9. Si c�te cuvinte nedrepte au facut lui Israil asupra Domnului
Dumnezeului sau, si si-au zidit lorusi �naltimi �n toate cetatile sale, de la
turnul pazitorilor p�na la cetatea cea tare.
10. Si si-au facut lorusi st�lpi si desisuri pe tot dealul �nalt si sub tot
lemnul stufos.
11. Si au tam�iat pe toate �naltimile ca si neamurile pe care le-au mutat
Domnul de la fata lor, si au facut lucruri rele �ntar�t�nd pe Domnul.
12. Si au slujit idolilor, de care le-au zis lor Domnul, sa nu faca
cuv�ntul acesta Domnului.
13. Si au marturisit Domnul �n Israil si �n Iuda, prin m�na tuturor
proorocilor sai, cel ce toate vede, zic�nd: �ntoarceti-va de la caile voastre cele
rele, si paziti poruncile mele si �ndreptarile mele, si toata legea care o am
poruncit parintilor vostri, c�te am trimis lor prin m�na robilor mei proorocilor.
14. Si n-au ascultat, ci si-au �nv�rtosat cerbicea sa mai tare de c�t
cerbicea parintilor lor, care n-au crezut Domnului Dumnezeului lor.
15. Si au lepadat legatura care o a facut cu parintii lor, si marturiile
lui, care le-au marturisit lor, nu le-au pazit, si s-au facut deserti, si au urmat
neamurilor celor de prin prejurul lor, de care le-au poruncit Domnul lor, ca sa nu
faca unele ca acestea.
16. Si au parasit poruncile Domnului Dumnezeului sau, si si-a turnat siesi
doua junici, si au facut desisuri si s-au �nchinat la toata puterea cerului, si au
slujit lui Vaal.
17. Si au trecut pe feciorii lor si pe fetelor lor prin foc, si au ispitit
a face rele �ntru ochii Domnului, ca sa-l �ntar�te pe el.
18. Si s-au m�niat Domnul foarte pe Israil, si i-au lepadat pe ei de la
fata sa, si n-a ramas fara numai semintia lui Iuda singura.
19. �nca si Iuda n-a pazit poruncile Domnului Dumnezeului sau, ci a umblat
�ntru �ndreptarile lui Israil, care le facuse, si a lepadat pe Domnul.
20 Si s-au m�niat Domnul pe toata semintia lui Israil, si i-au necajit pe
ei, si i-au dat �n m�na celor ce-i jefuiesc pe ei, p�na ce i-au lepadat de la fata
sa.
21. Pentru ca Israil �mpotriva casei lui David si-a facut luisi �mparat pe
Ierovoam feciorul lui Navat, si a abatut Ierovoam pe Israil, ca sa nu mearga dupa
Domnul, si i-a facut pe ei ca sa cada �n pacat mare.
22. Si au umblat fiii lui Israil �n tot pacatul lui Ierovoam, care l-a
facut, nu s-a abatut de la el.
23. P�na ce au lepadat Domnul pe Israil de la fata sa, precum au grait
Domnul prin m�na tuturor robilor sai proorocilor, si s-a mutat Israil din pam�ntul
sau la Asirieni, p�na �n ziua aceasta.
24. Si a adus �mparatul Asirienilor din Vavilon si din Hut si de la Aiea si
de la Emat si de la Sipfaroaim, si i-au asezat �n cetatile Samariei �n locul
fiilor lui Israil, si au mostenit Samaria, si au locuit �n cetatile ei.
25. Si a fost la �nceputul sederii lor nu s-au temut de Domnul, si au
trimis Domnul asupra lor lei, si �i omorau pe ei.
26. Si a grait catre �mparatul Asirienilor, zic�nd: neamurile care le-ai
mutat si le-ai asezat �n cetatile Samariei nu stiu judecata Dumnezeului pam�ntului
acestuia, pentru aceea au trimis asupra lor lei, si omoara pe ei, pentru ca nu
stiu judecata Dumnezeului pam�ntului.
27. Si a poruncit �mparatul Asirienilor, zic�nd: duce-ti acolo pe unul din
preotii care ati adus de acolo, si sa mearga sa locuiasca acolo si sa-i �nvete pe
ei judecata Dumnezeului pam�ntului aceluia.
28. Si a adus unul din preotii cei adusi de la Samaria, si a asezat �n
Vefil, si i-a �nvatat preotul pe ei, ca sa se teama de Domnul.
29. Si-si faceau neamurile dumnezei lorusi, si-i puneau �n capistea de pe
�naltimi pe care le-au facut Samarinenii, fiecare neam �n cetatile sale, �n care
locuia.
30. Si oamenii Vavilonului au facut pe Sochot Venit, si oamenii Hutului au
facut pe Erghel si oamenii Ematului au facut pe Asimat.
31. Si Evei au facut pe Evlazer si Tartac si Sipfaroaim, ardeau pe fiii sai
cu foc lui Adrameleh si lui Animeleh dumnezeilor Sipfaroaimilor.
32. Ei se temeau de Domnul, dar asezara si ur�ciunile lor �n capistele de
pe �naltimi pe care le-au facut �n Samaria, fiecare neam �n cetatea care locuia.
33. Se temeau de Domnul, dar si-au facut lor preoti pentru �naltimi, si si-
au facut lorusi �n capistea de pe �naltimi.
34. Si de Domnul se temeau, si idolilor se �nchinau dupa judecata
neamurilor de unde i-au mutat pe ei.
35. P�na �n ziua aceasta ei fac dupa obiceiul lor cel de demult, nu se
�nchina, nici nu fac �ndreptarile lor si judecatile lor, dupa legea si dupa
porunca, care o au poruncit Domnul fiilor lui Iacov caruia i-au pus numele Israil.
36. Si au pus Domnul cu d�nsii legatura si le-au poruncit lor, zic�nd: sa
nu cinstiti dumnezei straini, si sa nu va �nchinati lor si sa nu slujiti lor si sa
nu jertfiti lor,
37. Fara numai Domnului celui ce v-au scos pe voi din pam�ntul Eghipetului
cu putere mare si cu brat �nalt de acesta sa va temeti, si lui sa va �nchinati si
lui sa jertfiti.
38. Si �ndreptarile lui si judecatile lui si legea lui si poruncile lui,
care le-au scris voua sa le faceti, paziti-le �n toate zilele, si sa nu va temeti
de alti dumnezei.
39. Si legatura care au pus cu voi, sa nu o uitati, si sa nu va temeti de
alti dumnezei,
40. Fara numai de Domnul Dumnezeul vostru sa va temeti, si el va scoate pe
noi din m�na tuturor vrajmasilor vostri.
41. Si sa nu ascultati de judecata lor, care fac ei.
42. Si se temeau neamurile acestea de Domnul, si slujeau si idolilor lor,
si fiii lor si fiii fiilor lor precum au facut parintii lor, asa fac si ei p�na �n
ziua aceasta.

CAP. 18.
�mparatia lui Ezechia. Asirienii �nconjura Ierusalimul.

Si a fost �n anul al treilea al lui Osie, feciorul lui Ila �mparatul lui Israil, a
�mparatit Ezechia feciorul lui Ahaz �mparatul Iudei.
2. �n v�rsta de douazeci si cinci de ani a fost c�nd a �nceput a �mparati,
si douazeci si noua de ani a �mparatit �n Ierusalim, si numele mumei lui Av, fata
lui Zaharia.
3. Si a facut ce este drept �ntru ochii Domnului, dupa toate c�te a facut
David tatal lui.
4. Acesta a stricat �naltimile, si a sfar�mat toti st�lpii si a surpat
desisurile si sarpele cel de arama, care l-a facut Moisi, ca p�na �n zilele acelea
tam�iau fiii lui Israil lui, si l-a chemat pe el Neestan.
5. �ntru Domnul Dumnezeul lui Israil a nadajduit, si dupa el n-a fost
asemenea lui �ntru �mparatii Iudei, si �ntru cei ce au fost �naintea lui.
6. Si s-a lipit de Domnul si nu s-a abatut de la d�nsul, si a pazit
poruncile lui, c�te a poruncit Moisi.
7. Si Domnul era cu el, si toate care le facea el, �ntelepteste le facea,
si a dat razboi asupra �mparatului Asirienilor, si nu i-a slujit lui.
8. Acesta a batut pe cei de alt neam p�na la Gaza si p�na la hotarul ei,
de la turnul pazitorilor p�na la cetatea cea tare.
9. Si a fost �n anul patru al �mparatului Ezechia, acesta este anul al
saptelea al lui Osie feciorul lui Ila �mparatul lui Israil, s-a suit Salmanasar
�mparatul Asirienilor asupra Samariei, si o a batut si o a luat pe ea.
10. C�nd se sf�rsea al treilea an �n anul al saselea al lui Ezechia, al
noualea an al lui Osie �mparatul lui Israil, s-a luat Samaria.
11. Si a mutat �mparatul Asirienilor pe Samarineni �n Asiria, si i-a pus pe
ei la Alae si la Avor r�urile Gozanului si muntii Midilor.
12. Pentru ca n-au ascultat cuv�ntul Domnului Dumnezeului lor, si au calcat
asezam�ntul de lege al lui, toate c�te au poruncit Moisi robul Domnului, nici le-
au ascultat, nici le-au facut.
13. Si �n anul patrusprezece al �mparatului Ezechia, s-a suit Senaherim
�mparatul Asirienilor asupra cetatilor celor tari ale Iudei, si le-a luat.
14. Si a trimis Ezechia �mparatul Iudei soli la �mparatul Asirienilor �n
Lahis, zic�nd: gresit-am, �ntoarce-te deasupra mea, orice vei pune peste mine, voi
purta; si a pus �mparatul Asirienilor peste Ezechia �mparatul Iudei trei sute de
talanti de argint si treizeci de talanti de aur.
15. Si a dat Ezechia tot argintul care s-a aflat �n casa Domnului si �n
vistieriile casei �mparatului.
16. �n vremea aceea a despoiat Ezechia �mparatul Iudei portile bisericii
Domnului si rezematorile, care le-a aurit Ezechia �mparatul Iudei si le-a dat
�mparatului Asirienilor.
17. Si a trimis �mparatul Asirienilor pe Tartan si pe Rafis si pe Rapsachis
din Lahis la �mparatul Ezechia cu putere grea foarte asupra Ierusalimului, si s-au
suit aceia si au venit la Ierusalim, si au statut l�nga drumul apei scaldatoarei
cei din sus, care este �n calea tarinii nalbitorului.
18. Si au strigat catre Ezechia, si a iesit la ei Eliachim feciorul lui
Helchie dregatorul casei, si Somna logofatul si Ioas feciorul lui Safat
scriitorul.
19. Si a zis catre ei Rapsachis: spuneti lui Ezechia: acestea zice
�mparatul cel mare, �mparatul Asirienilor.
20. Ce este nadejdea aceasta, care nadajduiesti? Doar ai grait cuvintele
buzelor sfat si putere a face razboi, acum dar �n cine nadajduind ai ridicat
razboi asupra mea?
21. Acum iata te nadajduiesti �n toiagul cel de trestie fr�nta �n Eghipet?
Pe care de se va rezema omul, va intra �n m�na lui si o va gauri, asa este Faraon
�mparatul Eghipetului tuturor celor ce nadajduiesc �ntr-�nsul.
22. Iar de veti zice catre mine: �ntru Domnul Dumnezeul nostru nadajduim,
au nu �nsusi Ezechia acesta a stricat �naltimile lui si jertfelnicele lui? Si a
zis Iudei si Ierusalimului: �naintea jertfelnicului acestuia va �nchinati �n
Ierusalim?
23. Si acum dati razboi cu domnul meu �mparatul Asirienilor si-ti voi da
tie doua mii de cai de vei putea sa-ti dai tu tie calareti pentru ei.
24. Si cum vei cauta tu la un povatuitor de loc din slujitorii cei mai mici
ai domnului meu? Ci ai nadajduit �n Eghipet pentru care si pentru calareti?
25. Si acum au fara de Domnul ne-am suit noi asupra locului acestuia ca sa-
l stricam? Domnul au zis catre mine: mergi asupra pam�ntului acestuia, si-l
strica.
26. Si a zis Eliachim feciorul lui Helchie si Somna si Ioas, catre
Rapsachis: graieste catre slugile tale sirieneste, ca �ntelegem noi si nu grai
catre noi evreeste, ca te aude poporul cel de pe zid.
27. Si a zis catre ei Rapsachis: au dar la Domnul tau si la tine m-a trimis
domnul meu sa graiesc cuvintele acestea? Si nu la oamenii cei ce sed pe zid, ca
sa-si man�nce balega si sa-si bea udul sau �mpreuna cu voi?
28. Si a statut Rapsachis si a strigat cu glas mare evreeste, si a zis:
ascultati cuvintele �mparatului celui mare, ale �mparatului Asirienilor, acestea
zice �mparatul:
29. Nu va semeteasca pe voi Ezechia, ca nu va putea sa va scoata pe voi din
m�na mea.
30. Si nu va face Ezechia pe noi sa nadajduiti spre Domnul, zic�nd:
scot�nd, ne va scoate pe noi Domnul, si nu se va da cetatea aceasta �n m�na
�mparatului Asirienilor.
31. N-ascultati pe Ezechia, ca acestea zice �mparatul Asirienilor: faceti
cu mine cuv�ntare buna, si iesiti la mine, si va bea omul vinul sau, si smochinele
sale va m�nca, si va bea apa din f�nt�na sa.
32. P�na c�nd voi veni si voi muta pe voi la pam�nt, ca pam�ntul vostru,
pam�ntul gr�ului si al vinului si al p�inii si al viilor, pam�ntul maslinilor de
untdelemn si al mierii, si veti trai si nu veti muri; si n-ascultati pe Ezechia ca
va �nseala pe voi, zic�nd: Domnul ne va m�ntui pe noi.
33. Au m�ntuit-au vre o data dumnezeii neamurilor fiecare tara sa din m�na
�mparatului Asirienilor?
34. Unde este Dumnezeul lui Emat si al lui Arfad? Unde este Dumnezeu lui
Sipfaroaim, Anna si Ava? Au doar au scos pe Samaria din m�na mea?
35. Cine este �ntru toti dumnezeii pam�nturilor, care sa fi scos
pam�nturile lor din m�na mea? Cum va scoate Domnul Ierusalimul din m�na mea?
36. Iar poporul a tacut si nu i-a raspuns la cuv�nt, ca era porunca
�mparatului, zic�nd: sa nu-i raspundeti lui.
37. Si a intrat Eliachim feciorul lui Helchie dregatorul casei si Somna
logofatul si Ioas feciorul lui Safat scriitorul la Ezechia cu hainele rupte, si
spusera lui cuvintele lui Rapsachis.

CAP. 19.
Ezechia prin rugaciune �nfr�nge pe Senahirim.

Si a fost daca a auzit �mparatul Ezechia, si-a rupt hainele sale, si s-a �mbracat
cu sac, si a intrat �n casa Domnului.
2. Si a trimis pe Eliachim dregatorul casei si pe Somna logofatul si pe
batr�nii preotilor �mbracati cu saci la Isaia proorocul fiul lui Amos.
3. Si a zis catre el: acestea zice Ezechia: ziua necazului si a certarii
si a m�niei este ziua aceasta, ca a venit vremea sa se nasca fii si ceea ce naste
n-are putere.
4. Doar va auzi Domnul Dumnezeul tau toate cuvintele lui Rapsachis, pe
care l-a trimis �mparatul Asirienilor domnul lui, sa ocarasca pe Dumnezeul cel viu
si sa-l huleasca cu cuvintele, care le-au auzit Domnul Dumnezeul tau, fa rugaciune
pentru ramasita ce mai este.
5. Si au venit slugile �mparatului Ezechia la Isaia.
6. Si le-a zis lor Isaia: acestea sa spuneti domnului vostru: acestea zice
Domnul, sa nu te sperii de cuvintele, care le-ai auzit, cu care m-au hulit pe mine
slugile �mparatului Asirienilor.
7. Iata eu dau �ntru d�nsul duh, si va auzi veste, si se va �ntoarce �n
pam�ntul sau, si-l voi surpa cu sabie �n pam�ntul sau.
8. Si s-a �napoiat Rapsachis, si a aflat pe �mparatul Asirienilor d�nd
razboi asupra Lovnei, ca a auzit cum ca s-a dus din Lahis.
9. Si a auzit din Tarac �mparatul Etiopienilor, zic�nd: iata a iesit sa
dea razboi cu tine, si s-a �ntors si a trimis soli la Ezechia zic�nd:
10. Asa sa spuneti lui Ezechia �mparatul Iudei: sa nu te semeteasca
Dumnezeul tau, �ntru care tu nadajduiesti, zic�nd: nu se va da Ierusalimul �n
m�inile �mparatului Asirienilor.
11. Iata tu ai auzit toate c�te au facut �mparatii Asirienilor tuturor
tarilor, cum le-au batut, si tu vei scapa?
12. Sau izbavitu-i-au pe ei dumnezeii neamurilor, pe care le-au pierdut
parintii mei, Gozan si pe Haran si pe Rafis si pe fiii lui Eden cei din Talasar?
13. Unde este �mparatul Ematului si �mparatul Arfadului si unde este
�mparatul cetatii Sipfaroaim, Anna si Ava?
14. Si a luat Ezechia cartile din m�na solilor, si le-a citit si s-a suit
�n casa Domnului, si le-a deschis Ezechia �naintea Domnului.
15. Si s-a rugat Ezechia catre Domnul, si a zis: Doamne Dumnezeu lui
Israil, cel ce sezi pe Heruvimi, tu esti Dumnezeu singur �n toate �mparatiile
pam�ntului, tu ai facut cerul si pam�ntul.
16. Pleaca Doamne urechea ta, deschide Doamne ochii tai si vezi, si auzi
cuvintele lui Senahirim, care a trimis sa ocarasca pe Dumnezeul cel viu.
17. Ca cu adevarat Doamne �mparatia Asirienilor au pustiit neamurile si tot
pam�ntul lor.
18. Si pe dumnezeii lor i-au bagat �n foc, ca n-au fost dumnezei, ci
lucruri de m�ini omenesti, lemne si pietre, pentru aceea i-au pierdut pe ei.
19. Si acum Doamne Dumnezeul nostru, m�ntuieste-ne pe noi din m�na lui, ca
sa cunoasca toate �mparatiile pam�ntului, ca tu singur esti Domnul Dumnezeu.
20. Si a trimis Isaia fiul lui Amos la Ezechia, zic�nd: acestea zice Domnul
Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israil: auzit-am cele ce te-ai rugat catre mine
pentru Senahirim �mparatul Asirienilor.
21. Acesta este cuv�ntul, care au grait Domnul pentru d�nsul: te defaima si
te batjocureste fecioara fata Sionului, asupra ta capul sau clateste fata
Ierusalimului.
22. Pe cine ai ocar�t si pe cine ai hulit? Si asupra cui ai �naltat glasul
si ai ridicat spre �naltime ochii tai, asupra sf�ntului lui Israil.
23. Prin m�na solilor tai ai defaimat pe Domnul, si a zis: cum multimea
carelor mele eu ma voi sui �ntru �naltimea muntilor �n partea Livanului, si am
taiat chedrii cei mari si chiparosii lui cei alesi, si am intrat p�na la mijlocul
dumbravii Carmilului.
24. Eu sap si beau ape straine, si am pustiit cu urma piciorului meu toate
r�urile �ngradite.
25. Au n-ai auzit ca aceasta de departe o am facut, din zilele cele din
�nceput o am zidit si o am adus pe ea, si am venit la partea sav�rsirii lui,
dumbrava Carmilului o am pazit, si au fost ridicarile nemerniciei razboinici
cetati tari.
26. Si cei ce locuiesc �ntr-�nsele au slabit cu m�na, spaim�ntatu-s-au, si
s-au rusinat si s-au facut ca iarba tarinii si ca iarba ce creste pe acoperisul
casei, calcare �naintea celui ce sta.
27. Si sederea ta si intrarea ta si iesirea ta am cunoscut, si m�nia ta, ca
te-ai m�niat asupra mea.
28. Si trufia ta s-a suit �n urechile mele, si voi pune belciugul meu �n
narile tale si zabale �n buzele tale, si te voi abate �n calea pe care ai venit.
29. Si aceasta va fi tie semn: vei m�nca �ntr-acest an cele str�nse, si �n
al doilea cele ce rasar, si �n anul al treilea sam�nta; si secerati si rasaditi
vii, si m�ncati roada lor.
30. Si va adauga ce va ram�ne din casa Iudei, va slobozi radacini �n jos si
va face roada sus.
31. Ca din Ierusalim va iesi ramasita si m�ntuire din muntele Sionului,
r�vna Domnului puterilor va face aceasta.
32. Pentru aceasta asa zice Domnul catre �mparatul Asirienilor: nu va intra
�n cetatea aceasta, zice Domnul, si nu va arunca �ntr-�nsa sageata, nici va pune
asupra ei pavaza, nici va varsa asupra ei movila.
33. Pe calea pe care a venit, pe aceea se va �ntoarce, si �n cetatea
aceasta nu va intra, zice Domnul.
34. Si voi apara cetatea aceasta ca sa o m�ntuiesc pe d�nsa pentru mine si
pentru David robul meu.
35. Si a fost �n noaptea aceea a iesit �ngerul Domnului, si a ucis �n
tabara Asirienilor o suta optzeci si cinci de mii, si s-a sculat dimineata, si
iata toti erau trupuri moarte.
36. Si s-a ridicat si s-a dus si s-a �ntors Senahirim �mparatul
Asirienilor, si a locuit �n Ninevi.
37. Si a fost c�nd se �nchina el �n casa lui Meserah dumnezeul sau,
Adrameleh si Sarasar fiii lui, l-au ucis cu sabie, si ei au scapat �n pam�ntul
Ararat, si a �mparatit Asordan fiul lui �n locul lui.

CAP. 20.
Boala lui Ezechia; lungirea vietii lui si moartea lui.

�n zilele acelea s-a bolnavit Ezechia de moarte, si a intrat la el Isaia proorocul

feciorul lui Amos, si a grait catre el: acestea zice Domnul, fa r�nduiala casei
tale, ca tu vei muri si nu vei trai.
2. Si a �ntors Ezechia fata sa la perete, si s-a rugat catre Domnul,
zic�nd:
3. Adu-ti aminte Doamne de mine ca am umblat �naintea ta �ntru adevar si
cu inima plina, si am facut ce este bine �ntru ochii tai, si a pl�ns Ezechia cu
pl�ngere mare.
4. Si c�nd era Isaia �n curtea cea din mijloc a fost cuv�ntul Domnului
catre el, zic�nd:
5. �ntoarce-te si zi catre Ezechia povatuitorul poporului meu: acestea
zice Domnul Dumnezeul lui David tatal tau: auzit-am rugaciunea ta, si am vazut
lacrimile tale, iata eu te voi �nsanatosa pe tine, si �n ziua a treia te vei sui
�n casa Domnului.
6. Si voi adauga peste anii tai cincisprezece ani, si din m�na �mparatului
Asirienilor te voi m�ntui pe tine si cetatea aceasta, si te voi scuti pentru
cetatea aceasta, pentru mine si pentru David robul meu.
7. Si a zis Isaia: sa ia o legatura de smochine si sa puna peste rana, si
se va �nsanatosa.
8. Si a zis Ezechia catre Isaia: ce semn este ca ma va �nsanatosa Domnul,
si ma voi sui �n casa Domnului �n ziua a treia.
9. Si a zis Isaia: acest semn va fi tie de la Domnul, ca va face Domnul
cuv�ntul care au grait: vrei sa mearga umbra zece trepte �nainte, au sa se
�ntoarca zece trepte �napoi?
10. Si a zis Ezechia: usor este a bate umbra zece trepte, nu asa, ci sa se
�ntoarca umbra zece trepte �napoi.
11. Si a strigat Isaia proorocul catre Domnul si s-a �ntors umbra de la
semn �napoi zece trepte.
12. �n vremea aceea a trimis Merodah Valadan fiul lui Valadan �mparatul
Vavilonului carte si daruri la Ezechia, ca a auzit ca s-a bolnavit.
13. Si i-a parut bine lui Ezechia de d�nsele, si le-a aratat lor toata casa
vistieriei, argintul si aurul si unsorile si untuldelemn cel bun si casa vaselor
sale si c�te s-a aflat �n vistieriile sale; n-a fost loc �n casa sa si �ntru
toate obladuirea sa care sa nu-l fi aratat Ezechia lor.
14. Si a intrat Isaia proorocul la �mparatul Ezechia, si a zis catre el: ce
au grait oamenii acestia? Si de unde au venit la tine? Si a zis Ezechia: din
pam�nt de departe au venit la mine de la Vavilon.
15. Si a zis: ce au vazut �n casa ta? Si a zis Ezechia: toate c�te sunt �n
casa mea au vazut, nimic n-a fost �n casa mea, ce sa nu fi aratat lor, �nca si
cele ce sunt �n vistieriile mele eu vazut.
16. Si a zis Isaia catre Ezechia: asculta cuv�ntul Domnului.
17. Iata vor veni zile, zice Domnul, si se vor lua �n Vavilon toate c�te
sunt �n casa ta si c�te au c�stigat parintii tai p�na �n ziua aceasta, si nu va
ram�ne cuv�ntul care au zis Domnul.
18. Si fiii tai, care vor iesi din tine, pe care vei naste se vor lua, si
vor fi slujitori �n casa �mparatului Vavilonului.
19. Si a zis Ezechia catre Isaia: bun este cuv�ntul Domnului, care l-au
grait, fie pace �n zilele mele.
20. Iar celelalte �nt�mplari ale lui Ezechia si toata domnia lui si c�te a
facut, f�nt�na si drumul apei, prin care a bagat apa �n cetate, au nu iata acestea
scrise sunt �n cartea cuvintelor anilor �mparatilor Iudei?
21. Si a dormit Ezechia cu parintii sai, si s-a �ngropat �n cetatea lui
David si a �mparatit Manasie fiul lui �n locul lui.

CAP. 21.
Manasie si Amon �mparatii Iudei.

�n v�rsta de doisprezece ani Manasie c�nd a �nceput a �mparati, si cincizeci si

cinci de ani a �mparatit �n Ierusalim, si numele mumei lui Apsiva.
2. Si a facut rele �ntru ochii Domnului, si a mers dupa ur�ciunile
neamurilor, care le-au scos Domnul de la fata fiilor lui Israil.
3. Si s-a �ntors si a zidit �naltimile care le-a stricat Ezechia tatal
lui, si a ridicat jertfelnic lui Vaal, si a facut desisurile, �n ce chip a facut
Ahaav �mparatul lui Israil, si s-a �nchinat la toata puterea cerului, si a slujit
lor.
4. Si a zidit jertfelnic �n casa Domnului, precum au zis Domnul: �n
Ierusalim voi pune numele meu.
5. Si a zidit jertfelnic la toata puterea cerului �ntr-am�ndoua curtile
casei Domnului.
6. Si trecea pe fii sai prin foc, si se desc�nta si se vrajea, si a facut
graitori din p�ntece si ghicitori, si a �nmultit a face ce este rau �ntru ochii
Domnului, ca sa-l �ntar�te pe el.
7. Si a pus idol al desisului �n casa de care au zis Domnul catre David si
catre Solomon fiul lui: �n casa aceasta si �n Ierusalim, care l-am ales din toate
neamurile lui Israil, ca sa fie numele meu acolo �n veac.
8. Si nu voi mai adauga a urni piciorul lui Israil din pam�ntul, care l-am
dat parintilor lor, care vor pazi toate c�te am poruncit dupa toata porunca, care
a poruncit lor robul meu Moisi.
9. Si n-au ascultat, si a �nselat pe ei Manasie a face rele �ntru ochii
Domnului, mai mult dec�t toate neamurile, care le-au pierdut Domnul de la fata
fiilor lui Israil.
10. Si au grait Domnul prin m�na robilor sai proorocilor, zic�nd:
11. Pentru toate c�te a facut Manasie �mparatul Iudei ur�ciunile acestea
mai rele dec�t toate c�te a facut Amoreul cel dinaintea lui, fac�nd pe Iuda sa
pacatuiasca �ntru idolii sai.
12. Pentru acestea asa zice Domnul Dumnezeul lui Israil: iata eu voi aduce
rele peste Ierusalim si peste Iuda, ca tot celui ce va auzi �i voi rasuna am�ndoua
urechile.
13. Si voi �ntinde peste Ierusalim funia de masura a Samariei, si c�ntarul
casei lui Ahaav, si voi sterge Ierusalimul cum se sterge ulciorul cel ce se varsa
si se �ntoarce cu gura �n jos.
14. Si voi goni ramasita mostenirii mele, si voi da pe ei �n m�inile
vrajmasilor lor, si vor fi de jaf si de prada tuturor vrajmasilor lor.
15. Pentru ca ei au facut ce este rau �ntru ochii mei, si m-au �ntar�tat
cu m�nie din ziua �n care am scos pe parintii lor din Eghipet p�na �n ziua
aceasta.
 16. �nca si s�nge nevinovat a varsat Manasie mult foarte, p�na ce a umplut
Ierusalimul din gura p�na �n gura, afara de pacatele sale, cu care a pus pe Iuda,
ca sa faca rele �ntru ochii Domnului.
17. Iar celelalte �nt�mplari ale lui Manasie si toate c�te a facut si
pacatul lui care a sav�rsit, au nu sunt acestea scrise �n cartea cuvintelor anilor
�mparatilor Iudei?
18. Si a adormit Manasie cu parintii sai, si s-a �ngropat �n gradina casei
sale, �n gradina lui Oza, si a �mparatit Amon fiul lui �n locul lui.
19. �n v�rsta de douazeci si doi de ani era Amon, c�nd a �nceput a
�mparati, si doi ani a �mparatit �n Ierusalim, si numele mumei lui Mesolam fata
lui Arus din Ietev.
20. Si a facut rele �ntru ochii Domnului, �n ce chip a facut Manasie tatal
lui, si a mers pe toata calea, pe care a mers tatal lui, si a slujit idolilor,
carora a slujit tatal lui, si s-a �nchinat lor.
21. Si a parasit pe Domnul Dumnezeul parintilor lui, si n-a umblat �n calea
Domnului,
22. Si s-au sculat slugile lui Amon asupra lui, si au omor�t pe �mparatul
�n casa lui.
23. Si a batut poporul locului pe toti cei ce s-au fost sculat asupra
�mparatului Amon, si a facut poporul tarii �mparat pe Iosia fiul lui �n locul lui.
24. Iar celelalte �nt�mplari ale lui Amon c�te a facut, au nu sunt acestea
scrise �n cartea cuvintelor anilor �mparatilor Iudei?
25. Si l-au �ngropat pe el �n morm�ntul lui �n gradina lui Oza, si a
�mparatit Iosia fiul lui �n locul lui.

CAP. 22.
Cartea legii aflata sub Iosia.

�n v�rsta de opt ani era Iosia, c�nd a �nceput a �mparati, si treizeci si unul de
ani a �mparatit �n Ierusalim, si numele mumei lui Iedia fata Edeia din Vasurot.
2. Si a facut ce este drept �ntru ochii Domnului, si a mers pe toata
calea lui David tatal sau nu s-a abatut deapreapta nici de-a st�nga.
3. Si a fost �n anul al optsprezecelea al �mparatului Iosia �n luna a
saptea, a trimis �mparatul pe Sapfan logofatul casei Domnului feciorul lui Ezelia
fiul lui Mesolam, zic�nd:
4. Suie-te la Helchia preotul cel mare, si pecetluieste argintul care s-a
bagat �n casa Domnului, care l-au bagat cei ce pazesc pragul de la popor.
5. Si sa-l dea �n m�inile celor ce fac lucrurile cele ce sunt �n casa
Domnului, si l-a dat celor ce fac lucrurile �n casa Domnului, si ei sa dreaga
stricaciunea casei.
6. Teslarilor si claditorilor si zidarilor, ca sa cumpere lemne si pietre
cioplite, sa dreaga stricaciunea casei.
7. Nu lua de la ei seama de argintul ce-l da lor, caci cu credinta lucrau.
8. Si a zis Helchia preotul cel mare catre Sapfan logofatul: cartea legii
am aflat �n casa Domnului, si a dat Helchia lui Sapfan cartea, si o a citit.
9. Si a intrat �n casa Domnului la �mparatul, si a adus �mparatului
cuv�nt, zic�nd: topit-au robii tai argintul, care s-a aflat �n casa Domnului, si
l-a dat �n m�na celor ce fac lucrurile cele ce sunt �n casa Domnului.
10. Si a spus Sapfan logofatul catre �mparatul, zic�nd: o carte mi-a dat
mie Helchia preotul.
11. Si o a citit Sapfan �naintea �mparatului, si a fost daca a auzit
�mparatul cuvintele cartii legii, si-a rupt hainele sale.
12. Si a poruncit �mparatului Helchia preotul si lui Ahicam feciorul lui
Sapfan si lui Ahovor feciorul lui Miheu si lui Sapfan logofatul si lui Asaia sluga
�mparatului, zic�nd:
13. Mergeti si �ntrebati pe Domnul pentru mine si pentru tot poporul si
pentru tot Iuda si pentru cuvintele cartii acestia, care s-a aflat ca tare s-a
aprins m�nia Domnului asupra noastra, pentru ca n-au ascultat parintii nostri
cuvintele cartii acestia, ca sa faca toate c�te s-au scris noua.
14. Si a mers Helchia preotul si Ahicam si Ahovor si Sapfan si Asaia la
Oldana proorocita femeia lui Selim feciorul lui Tecue fiul lui Aras pazitorul de
haine, si ea locuia �n Ierusalim �n Masena, si a grait catre d�nsa.
15. Iar ea a zis lor: acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil, spuneti
omului celui ce v-a trimis pe voi la mine.
16. Acestea zice Domnul: iata eu voi aduce rele peste locul acesta si peste
cei ce locuiesc �ntr-�nsul �ntru toate cuvintele cartii care o a citit �mparatul
Iudei.
17. Pentru ca m-au parasit pe mine, si au jertfit la dumnezei straini, ca
sa ma m�nie pe mine �ntru toate faptele m�inilor lor, si se va aprinde m�nia mea
�n locul acesta, si nu se va stinge.
18. Si �mparatul Iudei, care v-a trimis pe voi sa �ntrebati pe Domnul,
aceasta sa-i spuneti, acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil:
19. Cuvintele care le-ai auzit, pentru care s-a m�hnit inima ta, si te-ai
smerit �n fata Domnului, auzind c�te am grait asupra locului acestuia si asupra
celor ce locuiesc �ntr-�nsul, ca se vor stinge si se vor os�ndi, si ti-ai rupt
hainele tale, si ai pl�ns �naintea mea, si eu �nca am auzit, zice Domnul.
20. Pentru aceasta iata eu te voi adauga pe tine la parintii tai, si te voi
aduna la morm�ntul tau cu pace, si nu vor vedea ochii tai toate relele, care le
voi aduce eu peste locul acesta si peste cei ce locuiesc pe el, si spusera
�mparatului cuv�ntul.

CAP. 23.
Iosia curata casa Domnului si �mparatia de idoli. Ioas si Ioachim �mparati.

Si a trimis �mparatul, si a adunat la sine pe toti batr�nii Iudei si ai

Ierusalimului.
2. Si s-a suit �mparatul �n casa Domnului, si tot omul Iudei si toti cei
ce locuiesc �n Ierusalim �mpreuna cu el, si preotii si proorocii si tot poporul de
la mic p�na la mare, si a citit �n auzul lor toate cuvintele cartii legii, care s-
a aflat �n casa Domnului.
3. Si a statut �mparatul pe loc �nalt, si a facut legatura �naintea
Domnului, ca vor umbla dupa Domnul, si vor pazi poruncile lui si marturiile lui si
�ndreptarile lui, cu toata inima si cu tot sufletul si vor face cuvintele
legaturii acesteia, care sunt scrise �n cartea aceasta, si a primit tot poporul
legatura aceasta.
4. Si a poruncit �mparatul lui Helchia preotul cel mare si preotilor celor
de al doilea r�nd si celor ce pazesc pragul, sa scoata din biserica Domnului toate
vasele cele facute lui Vaal si desimei si la toata puterea cerului, si le-au ars
afara de Ierusalim �n valea chedrilor, si cenusa lor o au pus �n Vetil.
5. Si au ars pe Homarin, pe care i-au fost pus �mparatii Iudei sa tam�ieze
pe �naltimi si �n cetatile Iudei si �mprejurul Ierusalimului, asisderea si pe cei
ce tam�iau lui Vaal si soarelui si lunii si planetelor si la toata puterea
cerului.
6. Si au scos desisul din casa Domnului afara de Ierusalim, �n valea
chedrilor, si l-au ars si l-au facut cenusa si au aruncat cenusa lui peste
mormintele fiilor poporului.
7. Si au stricat casa desfr�ului celor din casa Domnului, unde teseau
femeile podoabele desisului.
8. Si au adus pe toti preotii din cetatile Iudei, si au spurcat �naltimile
unde au tam�iat preotii de la Gheval si p�na la Versavee, si au stricat si casa
portilor, care era la usa portii lui Isus mai marele cetatii, care era de-a st�nga
cum intra omul pe poarta cetatii.
9. �nsa nu se suiau preotii �naltimilor la jertfelnicul Domnului �n
Ierusalim, ci numai m�ncau azime �ntru fratii lor.
10. Si au spurcat Tofetul cel din valea fiului lui Enom, ca nimeni sa nu-si
treaca pe feciorul sau sau pe fata sa lui Moloh prin foc.
 11. Si au departat caii, care i-au fost dat �mparatii Iudei soarelui, la
intrarea �n casa Domnului, la camara lui Natan Famenul �n Farurim, si carul
soarelui l-a ars cu foc.
12. Si jertfelnicele cele de pe casa cea �nalta a lui Ahaz, care le-au
facut �mparatii Iudei, si jertfelnicele care le-a facut Manasie �ntr-am�ndoua
curtile casei Domnului, �mparatul le-a stricat si le-a rupt de acolo, si a aruncat
cenusa lor �n p�r�ul chedrilor.
13. Si casa cea din fata Ierusalimului de-a dreapta muntelui lui Mostat,
care o a fost zidit Solomon �mparatul lui Israil, Astartei ur�ciunii Sidonenilor
si lui Hamos si desfr�narii lui Moav si lui Moloh ur�ciunii fiilor lui Amon le-a
spurcat �mparatul.
14. Si a sfar�mat st�lpii si a stricat desisurile si a umplut locurile lor
cu oase de oameni.
15. �nca si jertfelnicul cel din Vetil, cel �nalt care l-a facut Ierovoam
feciorul lui Navat, cel ce a facut pe Israil a pacatui, si jertfelnicul cel �nalt
si acela l-a stricat, si a zdrobit pietrele lui si le-a sfar�mat ca tar�na si a
ars desisul.
16. Si s-a abatut Iosia, si a vazut morm�nturile cele ce erau acolo �n
cetate, si a trimis si a luat oasele din morm�nturi, si le-a ars peste jertfelnic
si l-a spurcat pe el, dupa cuv�ntul Domnului, care l-a grait omul lui Dumnezeu,
c�nd sta Ierovoam la sarbatoare l�nga jertfelnic. Si �ntorc�ndu-se Iosia a ridicat
ochii sai spre morm�ntul omului lui Dumnezeu, cel ce a grait cuvintele acestea.
17. Si a zis: ce este morm�ntul acela care-l vad eu? Si au raspuns lui
oamenii cetatii: omul lui Dumnezeu este, cel ce a iesit din Iuda, si mai �nainte a
spus cuvintele acestea, care le-ai facut cu jertfelnicul din Vetil.
18. Si a zis: lasati-l, nimeni sa nu atinga oasele lui, si s-au pastrat
oasele lui cu oasele proorocului, cel ce a venit �n Samaria.
19. �nca si toate casele �naltimilor din cetatile Samariei, care le-au
facut �mparatii lui Israil ca sa m�nie spre Domnul, le-a stricat Iosia, si a facut
lor toate lucrurile care le-a facut �n Vetil.
20. Si a junghiat pe toti preotii �naltimilor, care erau acolo pe
jertfelnice, si a ars oase de oameni peste ele, si s-a �ntors �n Ierusalim.
21. Si a poruncit �mparatul la tot poporul, zic�nd: faceti Pastile Domnului
Dumnezeului vostru, precum este scris �n cartea legii acestia.
22. Ca nu s-au facut Pastile acestea din zilele judecatorilor, care judecau
pe Israil si �n toate zilele �mparatilor lui Israil si a �mparatilor Iudei.
23. Fara numai �n anul al optsprezecelea al lui Iosie �mparatul s-a facut
pastile acestea Domnului �n Ierusalim.
24. �nca si pe graitorii din p�ntece si pe ghicitori si Terafinii si idolii
si toate ur�ciunile cele ce s-au facut �n pam�ntul Iudei si �n Ierusalim, le-a
scos �mparatul Iosia ca sa �ntareasca cuvintele legii cele scrise �n cartea, care
o a aflat Helchia preotul �n casa Domnului.
25. Asemenea lui n-a fost mai �nainte de el �mparat, care sa se fi �ntors
catre Domnul cu toata inima sa si cu tot sufletul sau si cu toata virtutea sa,
dupa toata legea lui Moisi, nici dupa el nu s-a sculat asemenea lui.
26. Ci tot nu s-au �ntors Domnul de catre m�nia iutimei sale celei mari cu
care s-au m�niat pe Iuda, pentru toate �ntar�tarile, cu care l-a �ntar�tat pe el
Manasie.
27. Si au zis Domnul: si pe Iuda �l voi lepada de la fata mea, precum am
lepadat pe Israil, si voi parasi cetatea aceasta, care o am ales Ierusalimul, si
casa de care am zis: fi-va numele meu acolo.
28. Iar celelalte �nt�mplari ale lui Iosia si toate c�te a facut, au nu
sunt acestea scrise �n cartea cuvintelor anilor �mparatilor Iudei?
29. �n zilele lui s-a suit Faraon Nehau �mparatul Eghipetului asupra
�mparatului Asirienilor la r�ul Efratului, si a mers Iosia �mparatul �ntru
�nt�mpinarea lui, si l-a omor�t pe el Nehau �n Maghedo, daca l-a vazut pe el.
30. Si l-au suit pe el slugile lui mort din Maghedo, si l-au adus �n
Ierusalim, si l-au �ngropat �n morm�ntul lui �n cetatea lui David. Si a luat
poporul pam�ntului pe Ioahaz feciorul lui Iosia si l-a uns pe el si l-a facut
�mparat �n locul tatalui sau.
31. �n v�rsta de douazeci si trei de ani era Ioahaz c�nd a �nceput a
�mparati, si trei luni a �mparatit �n Ierusalim, si numele mumei lui era Amital
fata lui Ieremie din Lovna.
32. Si a facut rele �naintea Domnului, dupa toate c�te au facut parintii
lui.
33. Si l-a mutat pe el Faraon Nehao �n Revla �n pam�ntul Ematului, ca sa nu
�mparateasca �n Ierusalim, si a poruncit sa plateasca pam�ntul dajdie o suta de
talanti de argint si o suta de talanti de aur.
34. Si a pus Faraon Nehao peste ei �mparat pe Eliachim feciorul lui Iosie
�mparatul Iudei �n locul lui Iosie tatal lui, si i-a schimbat numele �n Ioachim,
si pe Ioahaz l-a luat si l-a dus �n Eghipet, si a murit acolo.
35. Si argintul si aurul l-a dat Ioachim lui Faraon, �nsa a pus bir
pam�ntului, ca sa dea argintul precum a poruncit Faraon, fiecare dupa puterea sa,
si a str�ns argintul si aurul de la poporul pam�ntului, ca sa-l dea lui Faraon
Nehao.
36. �n v�rsta de douazeci si cinci de ani era Ioachim, c�nd a �nceput a
�mparati, si unsprezece ani a �mparatit �n Ierusalim, si numele mumei lui Ieldaf
fata lui Fadail din Rama.
37. Si a facut rele �ntru ochii Domnului, dupa toate c�te au facut
parintii lui.

CAP. 24.
Ioachim, Ioahin si Sedechia �mparati Iudii.

�n zilele lui s-a suit Navuhodonosor �mparatul Vavilonului, si s-a facut Ioachim
rob lui trei ani, si s-a �ntors si s-a scos de sub el.
2. Si i-au trimis lui Domnul pe t�lharii Haldeilor si pe t�lharii Siriei
si pe t�lharii lui Noav si pe t�lharii fiilor lui Amon, si i-au trimis pe ei �n
pam�ntul Iudei, ca sa-i piarda pe ei, dupa cuv�ntul Domnului, care l-au grait prin
m�na robilor sai proorocilor.
3. �nsa m�nia Domnului era asupra Iudei ca sa-l lepede pe el de la fata
sa, pentru pacatele lui Manasie, dupa toate c�te a facut.
4. Ca si s�nge nevinovat a varsat si a umplut Ierusalimul de s�nge
nevinovat, si n-au voit Domnul sa se milostiveasca spre el.
5. Iar celelalte �nt�mplari ale lui Ioachim si toate c�te a facut, au nu
iata acestea scrise sunt �n cartea cuvintelor anilor �mparatilor Iudei?
6. Si a adormit Ioachim cu parintii sai, si a �mparatit Ioahin feciorul
lui �n locul lui.
7. Si mai mult n-a mai adaugat �mparatul Eghipetului a iesi din pam�ntul
sau, ca a fost luat �mparatul Vavilonului de la r�ul Eghipetului p�na la r�ul
Efratului toate c�te erau ale �mparatului Eghipetului.
8. �n v�rsta de optsprezece ani era Ioahin, c�nd a �nceput a �mparati, si
trei luni a �mparatit �n Ierusalim, si numele mumei lui Nesta fata lui Elanastan
din Ierusalim.
9. Si a facut rele �ntru ochii Domnului, dupa toate c�te a facut tatal
lui.
10. Si �n vremea aceea s-a suit Navuhodonosor �mparatul Vavilonului asupra
Ierusalimului, si a �nconjurat cetatea.
11. Si a venit Navuhodonosor �mparatul Vavilonului la cetate, slugile lui o
bateau pe ea.
12. Si a iesit Ioahin �mparatul Iudei la �mparatul Vavilonului, el si
slugile lui si mama lui si boierii lui si famenii lui, si i-au luat pe ei
�mparatul Vavilonului �n al optulea an al �mparatiei lui.
13. Si a scos toate visteriile de acolo cele din casa Domnului si
visteriile casei �mparatului, si a taiat toate vasele cele de aur, care le-a facut
Solomon �mparatul lui Israil, �n biserica Domnului, dupa cuv�ntul Domnului.
 14. Si a dus Ierusalimul si pe toti boierii si pe cei tari la virtute, zece
mii de robi si pe tot teslarul si fierarul, si n-au ramas fara numai saracii
pam�ntului.
15. Si a dus pe Ioahin �n Vavilon, si pe muma lui si pe femeile lui si pe
famenii lui si pe cei tari ai pam�ntului i-a dus �n strainatate din Ierusalim �n
Vavilon.
16. Si pe toti barbatii oastei sapte mii si pe mesterii cei de lemn si pe
mesterii cei de fier o mie, pe toti cei tari, care faceau razboi, si i-a dus pe ei
�mparatul Vavilonului �n strainatate �n Vavilon.
17. Si a pus �mparatul Vavilonului pe Vatania feciorul lui Ioahin �mparat
�n locul lui si i-a pus numele Sedechia.
18. �n v�rsta de douazeci si unu de ani era Sedechia c�nd a �nceput a
�mparati si unsprezece ani a �mparatit �n Ierusalim, si numele mumei lui Amitala
fata lui Ieremia din Lovna.
19. Si a facut rele �ntru ochii Domnului, dupa toate c�te a facut Ioahin.
20. Ca m�nia Domnului era peste Ierusalim si pe Iuda p�na ce i-au lepadat
pe ei de la fata sa. Si n-a vrut sa asculte Sedechia de �mparatul Vavilonului.

CAP. 25.
Dar�marea Ierusalimului. Robia Vavilonului.

Si a fost �n anul al noualea al �mparatiei lui, �n luna a zecea, �n unsprezece ale

lunii, a venit Navuhodonosor �mparatul Vavilonului, cu toata puterea lui asupra
Ierusalimului.
2. Si a facut zid �mprejurul lui, si a �nconjurat cetatea p�na la al
unsprezecelea an al �mparatului Sedechia.
3. �n ziua a noua a lunii s-a �ntarit foametea �n cetate, si n-avea p�ine
poporul locului.
4. Si s-a rupt cetatea si toti oamenii cei razboinici au iesit noaptea pe
calea portii cei din mijlocul zidurilor, aceasta este a gradinii �mparatului, si
au fugit pe calea Aravei, fiind Haldeii �mprejurul cetatii.
5. Si a alergat ostirea Haldeilor dupa �mparatul, si l-a ajuns �n Aravotul
Ierihonului, si toata puterea lui o a risipit de la el.
6. Si au prins pe �mparatul si l-au adus la �mparatul Vavilonului �n
Reviata, si a facut lui judecata.
7. Si pe fiii lui Sedechia i-a junghiat �naintea ochilor lui, si ochii lui
Sedechia i-a scos si l-au legat pe el cu lanturi, si l-au dus �n Vavilon.
8. Iar �n luna a cincea �n sapte zile ale lunii, acesta este anul al
nouasprezecelea al lui Navuhodonosor �mparatul Vavilonului, a venit Navuzardan cel
mai mare peste bucatari, care sta �naintea �mparatului Vavilonului �n Ierusalim.
9. Si a ars casa Domnului si casa �mparatului si toate casele
Ierusalimului si toata casa mare o a ars cel mai mare peste bucatari.
10. Si zidul Ierusalimului �mprejur l-a stricat puterea haldeilor.
11. Iar pe celalalt popor, care a ramas �n cetate si pe cei fugiti, care au
fugit la �mparatul Vavilonului si ostirea cea ramasa, i-a dus Navuzardan cel mai
mare peste bucatari.
12. Si din saracii pam�ntului a lasat cel mai mare peste bucatari ca sa
grijeasca de vii si de tarini.
13. Si st�lpii cei de arama din casa Domnului si temeliile si marea cea de
arama din casa Domnului le-au sfar�mat haldeii, si arama o au dus la Vavilon.
14. Si caldarile si furculitele si topitorile si catuile si toate vasele de
arama, cu care slujea, le-au luat.
15. Si cadelnitele si paharele cele de aur si de argint le-a luat bucatarul
cel mare.
16. Doi st�lpi si o mare si temeliile, care le-a facut Solomon casei
Domnului nu era masura aramei tuturor vaselor.
17. De optsprezece coti era �naltimea unui st�lp, si deasupra lui era
cununa de arama de trei coti de �nalta, si mreaja si rodiile �mprejurul cununii
toate de arama, asemenea era si la st�lpul celalalt, si rodii o suta peste mreje
�mprejur.
18. Si a luat cel mai mare peste bucatari pe Saraia preotul cel dintai si
pe Sofonia feciorul, care era al doilea si pe cei trei care pazesc pragul.
19. Si din cetate a luat un famen, care era c�rmuitor peste barbatii cei de
oaste, si cinci oameni de cei ce vedeau fata �mparatului, care s-au aflat �n
cetate, si pe logofatul capitanul oastei, care �ntocmea poporul tarii, si sasezeci
de oameni din poporul tarii, care s-au aflat �n cetate.
20. Si i-a luat pe ei Navuzardan cel mai mare peste bucatari, si i-a dus la
�mparatul Vavilonului �n Revlata.
21. Si i-a batut pe ei �mparatul Vavilonului, si i-au omor�t �n Revlata �n
pam�ntul Ematului, si Iuda a fost stramutat din pam�ntul sau.
22. Si poporului, care a ramas �n pam�ntul Iudei, pe care l-a lasat
Navuhodonosor �mparatul Vavilonului, a pus mai mare pe Godolia feciorul lui Ahicam
fiul lui Safan.
23. Si auzind toti mai marii puterii, ei si oamenii lor, cum ca a pus mai
mare �mparatul Vavilonului pe Godolia, au venit la Godolia �n Masifat si Ismail
feciorul lui Natanie si Iona feciorul lui Karit si Saraia feciorul lui Tanamat
Netofatianul si Iezonia feciorul lui Mahati, ei si oamenii lor.
24. Si a jurat Godolia lor si oamenilor lor, si a zis lor: nu va temeti a
sluji haldeilor, sedeti pe pam�ntul acesta, si slujiti �mparatului Vavilonului, si
bine va fi voua.
25. Si a fost �n luna a saptea, venit-a Ismail feciorul lui Natanie fiul
lui Elisama din sam�nta �mparatilor si zece oameni cu el, si au batut pe Godolia
si a murit, si pe Jidovii si pe Haldeii care erau cu el �n Masifat.
26. Si s-a sculat tot poporul de la mic p�na la mare si boierii puterii, si
s-au dus �n Eghipet, ca se temeau de fata Haldeilor.
27. Si a fost �n anul al treizeci si sapte al strainatatii lui Ioahin
�mparatul Iudei �n luna a douasprezece �n ziua a douazeci si sapte a lunii,
Evilmerodah �mparatul Vavilonului �n anul �mparatiei sale, a ridicat fruntea lui
Ioahin �mparatul Iudei, si l-a scos pe el din temnita.
28. Si a grait catre el bune, si a pus scaunul lui mai sus dec�t scaunele
�mparatilor, celor ce erau cu el �n Vavilon.
29. Si i-a schimbat hainele care le-a avut �n temnita, si m�nca p�ine
pururea �naintea lui �n toate zilele vietii sale.
30. Si hrana lui, hrana deapururea s-a dat lui din casa �mparatului, pe
fiecare zi �n toate zilele vietii lui.

CARTEA �NT�I PARALIPOMENE

CAP. 1.
Neamul Patriarhilor p�na la Iacov.

Adam, Sit, Enos.

2. Kainan, Meleleil, Iared.
3. Enoh, Matusala, Lameh.
4. Noe, Sim, Ham, Iafet.
5. Fiii lui Iafet: Gomer, Magog, Madiam, Iovan, Elisa, Tovel, Mosoh si
Tiras.
6. Si fiii lui Gomer: Ashanaz, Rifat si Torgama.
7. Si fiii lui Iovan: Elisa, Tarsis, Kitii si Dodanim.
8. Si fiii lui Ham: Hus, Mesraim, Fud si Hanaan.
9. Si fiii lui Hus: Sava, Evila, Savata, Regma si Sevetaha; si fiii lui
Regma: Sava si Dadan.
10. Iar Hus a nascut pe Nemvrod, acesta a �nceput a fi urias v�nator de
pam�nt.
11. Mestrem a nascut pe Ludiimi, pe Enomiimi, pe Laviimi si pe Netoseimi.
12. Pe Fafteroimi, pe Fetrosoneimi, pe Hasloimi, din care au iesit
Filistiimi si Katorimi.
13. Si Hanaan a nascut pe Sidone cel �nt�i nascut al sau.
14. Si pe Heteu, pe Evuseu, pe Amoreu si pe Ghergheseu.
15. Si pe Eveu, si pe Arucheu si pe Eseneu.
16. Si pe Aruadeu, pe Samareu si pe Amati.
17. Fiii lui Sam: Elam, Asur, Arfaksad, Lod, Araam, Us, Eul, Ghieter si
Mosoh.
18. Si Arfaksad a nascut pe Kainan, si Kainan a nascut pe Sala, si Sala a
nascut pe Ever.
19. Iar lui Ever s-au nascut doi feciori, numele unuia Falec, caci �n
zilele lui s-a �mpartit pam�ntul, si numele fratelui lui Iektam.
20. Si Iektam a nascut pe Elmodad, pe Salef, pe Arsemot si pe Ioader.
21. Si pe Adoram, pe Uzal si pe Dekla.
22. Si pe Gamosal, pe Avemeil si pe Sava.
23. Si pe Ufir, pe Evitel si pe Ioav, toti acestia sunt feciorii lui
Iektan.
24. Feciorii lui Sim: Arfaksad, Kainan, Sala.
25. Ever, Falec, Ragav.
26. Seruh, Nahor, Tara.
27. Avram, care este Avraam.
28. Fiii lui Avraam, Isaac si Ismail.
29. Iata neamurile lor sunt: cel �nt�i nascut Ismail, Naveod, Kidar, Avdeil
si Mossam.
30. Si Masma, Duma, Masii, Hodan, Teman, Ietur, Nafis si Kiedma, acestia
sunt fiii lui Ismail.
31. Iar fiii Heturei tiitoarei lui Avram: ea i-a nascut lui pe Zemvram, pe
Ischsan, pe Madiam, pe Madam, pe Esoc si pe Soe.
32. Si fiii lui Ischsan: Sava si Dadan, si fiii lui Dadan: Raguil, Navdeil,
Assuelim, Lateseim si Lomim.
33. Si fiii lui Madiam: Ghiefaar, Ofer, Enoh, Avida si Eldad, toti acestia
feciorii Heturei.
34. Si a nascut Avraam pe Isaac. Iar fiii lui Isaac sunt: Isav si Israil.
35. Fiii lui Isav: Elifaz, Raguil, Ieul, Ieglom si Kore.
36. Fiii lui Elifaz: Teman, Omar, Sofar, Gootan si Kenez, iar Tamna
tiitoarea lui Elifaz, a nascut lui pe Amalic.
37. Fiii lui Raguil: Nahez, Zare, Some si Maze.
38. Fiii lui Siir: Lotan, Zoval, Sevegon, Ana, Dison, Asar si Disan.
39. Si fiii lui Lotan: Horri, Heman; iar sora lui Lotan, Tamna.
40. Fiii lui Soval: Alon, Mahanat, Tevil, Sofi si Onan. Iar fiii lui
Sevegon: Ait si Sonan.
41. Fiii lui Sonan: Deson; iar fiii lui Deson: Emeron, Asevom, Iefram si
Harran.
42. Fiii lui Asar: Balan, Zukam si Akam; fiii lui Disan: Os si Aran.
43. Acestia sunt �mparatii lor, care au �mparatit �n pam�ntul Edomului, mai
�nainte de ce a �mparatit �mparat �ntru fiii lui Israil, Valac feciorul lui Vero,
si numele cetatii Denava.
4. Si a murit Valac, si �n locul lui a �mparatit Iovav feciorul lui Zara
din Vosora.
45. Si a murit Iovav, si �n locul lui a �mparatit Asom din pam�ntul
Temanion.
46. Si a murit Asom, si �n locul lui a �mparatit Adad feciorul lui Varad,
care a batut pe Madiam �n c�mpul Moav, si numele cetatii lui Ghetem.
47. Si a murit Adad, si �n locul lui a �mparatit Saul din Rovotul cel de
l�nga r�u.
48. Si a murit Saul, si �n locul lui a �mparatit Vallenon feciorul lui
Ahovor.
50. Si a murit Vallenon, si �n locul lui a �mparatit Adad feciorul lui
Varad, si numele cetatii lui Fogor, si numele femeii lui Metavel fata lui Mezaad.
 51. Si a murit Adad, si s-au facut domni �n Edom: domnul Tamna, domnul
Golada, domnul Ieter,
52. Domnul Elivama, domnul Ila, domnul Finon.
53. Domnul Kenez, domnul, Teman, domnul Vavsar.
54. Domnul Maghedeil, domnul Zafoin, acestia sunt domnii Edomului.

CAP. 2.
Fiii lui Iacov si ai lui Iuda.

Si acestia sunt fiii lui Israil: Ruvim, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Zavulon,
2. Dan, Iosif, Veniamin, Neftalim, Gad si Sir.
3. Fiii lui Iuda: Ir, Avnan, Silom. Acestia trei s-au nascut lui din fata
lui Savas Hananiteanca, si a fost Ir cel �nt�i nascut al lui Iuda rau �naintea
Domnului, si l-a omor�t pe el.
4. Si Tamar nora lui a nascut lui pe Farez si pe Zara, toti fiii lui Iuda,
cinci.
5. Si fiii lui Fares: Esrom si Iamuil.
6. Si fiii lui Zara: Zamvri, Etam, Emuan, Kalhal si Darad, toti cinci.
7. Si fiii lui Harmi: Ahar cel ce a tulburat pe Israil, pentru ca a luat
din cele afierosite.
8. Si fiii lui Etam: Azarias.
9. Si fiii lui Esrom, care s-au nascut lui: Ieremeil, Aram si Halev.
10. Si Aram a nascut pe Aminadav, si Aminadav a nascut pe Naason, mai
marele casei Iudii.
11. Si Naason a nascut pe Salom, si Salom a nascut pe Vooz,
12. Si Vooz a nascut pe Ovid, si Ovid a nascut pe Iesse.
13. Si Iesse a nascut pe Eliav cel �nt�i nascut al sau, pe Aminadav cel de
al doilea, pe Samaa cel al treilea,
14. Pe Natanail cel al patrulea, pe Radai cel al cincilea;
15. Pe Asam cel al saselea, pe David cel al saptelea;
16. Si surorile lor: Saruia si Avighea, si feciorii Sauriei: Avisa, Ioav si
Asail, trei.
17. Si Avigail a nascut pe Amesav, si tatal lui Amesav a fost Iotor
Ismaeliteanul.
18. Si Halev feciorul lui Esrom a luat femeie pe Azuva si pe Ieriot, si
acestia sunt fiii ei: Iasar, Suvav si Adron.
19. Si a murit Azuva, si si-a luat Halev femeie pe Efrat, si i-a nascut lui
pe Or.
20. Si Or a nascut pe Uri, si Uri a nascut pe Veseleil.
21. Si dupa aceasta a intrat Esrom la fata lui Mahir tatal lui Galaad, si o
a luat luisi femeie c�nd era de sasezeci de ani, si i-a nascut lui pe Seruh..
22. Si Seruh a nascut pe Iair, si a avut el douazeci si trei de cetati �n
pam�ntul Galaad.
23. Si a luat Ghedsur si Aram satele lui Iair de la ei, Kanatul si satele
lui sasezeci de sate, toate acestea erau ale fiilor lui Mahir tatal lui Galaad.
24. Si dupa ce a murit Esrom a venit Halev �n Efrate si femeia lui �n
Ersom, Avia si i-a nascut lui pe Ashon tatal lui Tecoe.
25. Si fiii lui Ierameil cel �nt�i nascut al lui Esrom, cel �nt�i nascut:
Ram, Vanaa, Aram si Ason fratele lui.
26. Si a avut Ierameil alta femeie, si numele ei era Atara, aceasta este
muma lui Onam.
27. Si fiii lui Ram cel �nt�i nascut al lui, Ierameil: Maa, Iamin si Acor.
28. Si fiii lui Onam: Samae si Iadae, si fiii lui Samae: Nadav si Avisur.
29. Si numele femeii lui Avisur era Avihea, si i-a nascut lui pe Ahavar si
pe Moil.
30. Si fiii lui Nadav: Salod si Apfain, si a murit Salod fara de fii.
31. Si fiii lui Apfain: Iesei, si fiii lui Iesei: Sosan, si fiii lui Sosan:
Ade.
 32. Si fiii lui Ade: Ahisamas, Ieter, Ionatan, si a murit Ieter neav�nd
prunci.
33. Si fiii lui Ionatan: Falet si Zazam, acestia au fost feciori lui
Ierameil.
34. Si Sosan n-avea feciori ci numai fete, si Sosan avea un Eghiptean
sluga, cu numele Iohil.
35. Si a dat Sosan pe fata sa lui Iohil slugii sale sa-i fie femeie, si i-a
nascut lui pe Eti,
36. Si Eti a nascut pe Natan, si Natan a nascut pe Zavad.
37. Si Zavad a nascut pe Afamil, si Afamil a nascut pe Ovid.
38. Si Ovid a nascut pe Iu, si Iu a nascut pe Azaria.
39. Si Azaria a nascut pe Hellis, si Hellis a nascut pe Eliasa.
40. Si Eliasa a nascut pe Sosomai, si Sosomai a nascut pe Salum.
41. Si Salum a nascut pe Iehemia, si Iehemia a nascut pe Elisama.
42. Si fiii lui Halev fratele lui Ierameil Marisa cel �nt�i nascut al lui,
acesta este tatal lui Zif, si fiii lui Marisa tatal lui Hevron.
43. Si fiii lui Hevron: Kore, Tapfus, Recom si Samaa.
44. Si Samaa a nascut pe Raem tatal lui Ieclan, si Ieclan a nascut pe Sama.
45. Si fiul lui Sama, Maon, si Maon tatal lui Vetsur.
46. Si Efa posadnica lui Halev a nascut pe Aram, pe Mosa si pe Ghezue.
47. Si fiii lui Adai: Raghem, Ioatam, Sogar, Falec, Ghefa si Sagae.
48. Si Moha posadnic lui Halev a nascut pe Saver si pe Taram.
49. Si a nascut si pe Sagae tatal lui Madmina si pe Saul tatal lui Mahvina
si pe tatal lui Gheval, si fata lui Halev, Asha.
50. Acestia au fost fiii lui Halev, fiii lui Or cel �nt�i nascut din Efrat,
Soval tatal lui Kariatirim.
51. Salma tatal lui Vetleem si Afir tatal lui Vetghedor.
52. Si Soval tatal lui Kariatirim a avut fii pe Araa, pe Esic si Amanit.
53. Si casele Kariatirimului: Etalim, Mefitim, Isamatim si Imasaraim,
dintr-acestia au fost Sarateii si fiii lui Estaam.
54. Fiii lui Salma: Vitleem, Netofati, cununa casei lui Ioav si jumatate ai
Malatii, Isari.
55. Si semintiile carturarilor, care locuiau �n Iavis, Targatiim, Samatiim
si Sahatim, acestia sunt Kinii, care au iesit din Emat tatal casei lui Rihav.

CAP. 3.
Neamul �mparatilor din Iuda.

Acestia au fost fiii lui David, care s-au nascut lui �n Hevron, cel �nt�i Amnon,
din Ahinaam Israiliteanca, al doilea Daniile din Avigaia Karmileanca.
2. Al treilea, Avesalom feciorul Mohei fetei lui Tolme �mparatului
Ghedsur, al patrulea Adonia feciorul Anghitii.
3. Al cincilea, Safatia din Avitala, al saselea Ietraam din Eglaa femeia
sa.
4. Acestia sase s-au nascut lui �n Hevron, si a �mparatit acolo sapte ani
si sase luni, si treizeci si trei de ani a �mparatit �n Ierusalim.
5. Si acestia s-au nascut lui �n Ierusalim: Samaa, Sovav, Natan si
Solomon, patru din Virsavia fata lui Amiil.
6. Si Evaar, Elisa si Elifalit.
7. Si Naghe, Nafec, si Iafie.
8. Si Elisama, Eliada si Elifala, noua.
9. Toti fiii lui David afara de fiii tiitoarelor, si Tamar sora lor.
10. Fiii lui Solomon: Rovoam, Avia fiul lui, Asa fiul lui, Iosafat fiul
lui.
11. Ioram fiul lui, Ohozia fiul lui, Ioas fiul lui.
12. Amesia fiul lui, Azaria fiul lui, Ionatan fiul lui.
13. Ahaz fiul lui, Ezechie fiul lui, Manasie fiul lui.
14. Amon fiul lui, Iosia fiul lui.
 15. Si fiii lui Iosia cel �nt�i nascut Ioanan, al doilea Ioachim, al
treilea Sedechia, al patrulea Salum.
16. Si fiii lui Ioachim: Ehonia fiul lui, Sedechia fiul lui.
17. Si fiii lui Ehoni: Asir, Salatiil fiul lui.
18. Melhiram, Fadeas, Sanesar, Iechimia, Osamat si Navadia.
19. Si fiii lui Fadais: Zorovavel si Semei, si fiii lui Zorovavel: Mosolam,
Anania si Solometi sora lor.
20. Si Asuve, Ool, Varahia, Asadia si Asoved, cinci.
21. Si fiii lui Anania: Faletia, Iesia fiul lui Sehenia fiul lui.
22. Si fiul lui Sehenia: Samaia, si fiii lui Samaia: Hatus, Ioil, Verri,
Noadia si Safat, sase.
23. Si fiii lui Noadia: Elitenan, Ezechia si Ezricam, trei.
24. Si fiii lui Elitenan: Odolia, Eliasevon, Fadia, Acuv, Ioanan, Dalaaia
si Anan, sapte.

CAP. 4.
Urmasii lui Iuda si ai lui Simeon.

Fiii lui Iuda: Fares, Esrom, Harmi, Or, Suval.

2. Si Reia fiul lui Suval a nascut pe Iet, si Iet a nascut pe Ahemai si pe
Laad si acestea sunt casele lui Arati.
3. Si acestia sunt fiii: Aitam, Israil, Iezman si Ievdas, numele surorii
lor Esilevvon.
4. Si Fanuil tatal lui Ghedor si Iazir tatal lui Osan, acestia sunt fiii
lui Or celui �nt�i nascut al Efrati tatal lui Vitleem.
5. Si Asur tatal lui Tecos a avut doua femei: Hala si Nara.
6. Si Nara i-a nascut pe Ohaia, pe Ifal, pe Leman si pe Aastir, acestia
sunt fiii Narii.
7. Si fiii Halei: Seret, Saar si Estanam.
8. Si Kozu a nascut pe Enov si pe Savata, si casele fratelui lui Rihav
fiul lui Iarin.
9. Si a fost Igavis mai marit de c�t fratii sai, si muma sa a chemat
numele lui Igavis, zic�nd: am nascut cu durere.
10. Si a chemat Igavis pe Dumnezeul lui Israil, zic�nd: binecuv�nt�nd, ma
vei binecuv�nta si vei �nmulti hotarele mele, si va fi m�na ta cu mine, si vei
face cunostinta, ca sa nu ma smeresti; si i-au facut Dumnezeu lui toate c�te a
cerut.
11. Si Halev tatal lui Asha a nascut pe Mahir, acesta este tatal lui
Asaton.
12. Si Asaton a nascut pe Vatrean, pe Vesie si pe Teman tatal cetatii lui
Naas, fratele lui Eselom, al lui Kinez, acestia sunt barbatii lui Rihav.
13. Si fiii lui Kinez: Gotoniil si Saraia, si fiii lui Gotoniil: Atat.
14. Si Manati a nascut pe Gofera, iar Serai a nascut pe Ioav, tatal lui
Agheadair, ca teslari erau.
15. Si fiii lui Halev fiul lui Iefoni: Ir, Ada si Noom, si fiii lui Ada:
Kenez.
16. Si fiii lui Aleil: Ziv, Zefa, Tiria si Eseril.
17. Si fiii lui Esri: Ieter, Morad, Afer si Iamon, si a nascut Ieter pe
Maro, pe Semei si pe Esva tatal lui Estemon.
18. Si femeia lui Adia a nascut pe Iared tatal lui Ghedor, pe Aver tatal
lui Sohon si pe Hetiil tatal lui Samon, acestia sunt fiii Vetiei fetei lui Faraon,
pe care o a luat Morid.
19. Si fiii femeii Iudei surorii lui Nahaim tatal lui Keila: Garmi,
Estemon, si Nohati.
20. Si fiii lui Semon: Amnon si Ana, Belhanan si Inon; si fiii lui Sei:
Zoan si Bel Zoav.
21. Fiii lui Silom fiul lui Iuda: Ir tatal lui Lihav, si Laada tatal lui
Marisa, si neamurile lui Evdadavuz din casa lui Esova.
 22. Si Ioahim si oamenii lui Hoziva, Ioas si Saraf, care au locuit �n Moav,
si i-au �ntors pe ei Avedirin, Atuchiim.
23. Acestia sunt caramidari, care locuiesc �n Ataim si �n Gadira cu
�mparatul, �ntru �mparatia lui s-au �ntarit si au locuit acolo.
24. Fiii lui Simeon: Namuil, Iamin, Iariv, Sares, Saul.
25. Salem fiul lui, Mavasam fiul lui, Masma fiul lui.
26. Amuil fiul lui, Savud fiul lui, Zachur fiul lui, Semei fiul lui.
27. Si Semei a avut saisprezece feciori si sase fete, si fratii lui n-au
avut fii multi, si toate casele lor nu s-au �nmultit ca fiii lui Iuda.
28. Si au facut Virsavee, �n Molada si �n Esersual.
29. �n Valaa, �n Aisem si �n Tolad.
30. Si �n Vatuil, �n Erma si �n Sichelag.
31. Si �n Vetmarimot si �n Imisuseosin, si a casei Varuseorim, acestea sunt
cetatile lor p�na la �mparatul David.
32. Si satele lor: Etan si In, Remnon si Toca si Esar, cetati cinci.
33. Si toate satele lor prin prejurul cetatilor acestora p�na �n Vaal
acesta este tinutul lor si socoteala lor.
34. Si Mosovav, Iemoloh si Iosia fiul Amasia.
35. Si Ioil si Iu fiul lui Asaviasi fiul lui Saraiei si fiul lui Asiil.
36. Si Elione, Iocava, Iasuia, Asaia, Iediil, Ismail si Vaneas.
37. Si Zuza fiul lui Safai al fiului lui Alon, al fiului lui Iedia, al
fiului lui Semri, al fiului lui Sameu.
38. Acestia sunt care s-au numit capetenii �ntru neamurile lor, c�nd
casele lor parintesti s-au �nmultit foarte.
39. Si au mers p�na aproape de Gherara, p�na la rasaritul Gheii, ca sa
cerce pasune dobitoacelor sale.
40. Si au aflat pasune multa si buna si pam�ntul larg �naintea lor, si pace
si liniste, acelora ce locuiau acolo mai dinainte.
41. Si au venit acestia care erau scrisi pe nume �n zilele lui Iezechie
�mparatul Iudei, si au batut locasurile lor si pe Mineii, pe care i-au aflat
acolo, i-au pierdut pe ei p�na �n ziua aceasta, si au locuit �n locul lor, ca
pasune era acolo vitelor lor.
42. Si din fiii lui Simeon au mers la muntele Siir cinci sute de barbati:
Filaetia, Noadia, Rafaia si Oziil, fiii lui Iesi erau povatuitorii lor.
43. Si au batut pe ceilalti, care au ramas lui Amalic, si au locuit acolo
p�na �n ziua aceasta.

CAP. 5.
Urmasii lui Ruvim, Gad, si Manase.

Fiii lui Ruvim celui �nt�i nascut al lui Israil, ca acesta este cel �nt�i nascut.
Iar suindu-se el �n patul tatalui sau, Israil a dat binecuv�ntarea fiului sau lui
Iosif, si nu s-a socotit ca cel �nt�i nascut.
2. Ca Iuda a fost cel mai puternic �ntru fratii sai si povatuitor dintru
el, iar binecuv�ntarea a fost a lui Iosif.
3. Fiii lui Ruvim celui �nt�i nascut al lui Israil: Enoh si Falus, Esron
si Harmi.
4. Fiii lui Ioil: Semei si Vanea feciorul lui, si fiii lui Guga al
feciorului lui Semei.
5. Fiul lui Miha, fiul lui Riha, fiul lui Ioil.
6. Fiul lui Veil, pe care l-a mutat Tegla-falaser �mparatul Asiriei,
acesta a fost capetenie celor din Ruvim.
7. Si fratii lui si rudenia lui c�nd s-au numarat dupa nasterile lor au
avut capetenie pe Ioil si pe Zaharia.
8. Si Valec fiul lui Azuz, fiul lui Sama, fiul lui Ioil, acesta a locuit
�n Aroir si la Navau si Veelmaon.
9. Si catre rasarit a locuit p�na aproape de pustie, l�nga r�ul
Eufratului, ca vitele lor s-au �nmultit �n pam�ntul Galaad.
 10. Si �n zilele lui Saul au facut razboi asupra nemernicilor, si au cazut
aceia �n m�inile lor, si ei au locuit �n corturile lor �n tot locul cel dinspre
rasaritul Galaadului.
11. Fiii lui Gad din preajma lor au locuit �n pam�ntul Vasanului p�na la
Selha.
12. Ioil cel �nt�i nascut si Safam cel al doilea si Ianin si Safat din
Vasan.
13. Si fratii lor dupa casele lor parintesti: Mihail, Mosolam, Savee,
Ioree, Ioahan, Zue si Ovid, sapte.
14. Acestia sunt fiii lui Avihea, fiul lui Uri, fiul lui Idai, fiul lui
Galaad, fiul lui Mihail, fiul lui Iesaae, fiul lui Ieddai, fiul lui Vuz.
15. A fratelui feciorului lui Avdiil, a fiului lui Guni capetenia casei
parintesti.
16. Locuit-au �n Galaad, �n Vasan si �n satele lor, si �n toate
�mprejururile Saronului p�na la margini.
17. Toti acestia s-au numarat �n zilele lui Ioatam �mparatul Iudei si �n
zilele lui Ierovoam �mparatul lui Israil.
18. Fiii lui Ruvim si ai lui Gad si jumatatea neamului lui Manasi barbati
viteji, care purtau pavaza si sabie si �ncordau arcul, si �nvatati la razboi
patruzeci si patru de mii sapte sute si sasezeci, care ieseau la razboi.
19. Si au facut razboi cu Agarenii, cu Eturenii, cu Nafisenii si cu
Nadevenii.
20. Si i-au biruit pe ei, si s-au dat �n m�inile lor Agarenii si toate
locasurile lor, pentru ca au strigat catre Dumnezeu �n razboi, si i-au auzit pe
ei, ca au nadajduit spre d�nsul.
21. Si au pradat averile lor, camile cinci mii si oi doua sute si cincizeci
de mii si asini doua mii, si suflete de oameni o suta de mii au robit.
22. Si multi au cazut raniti, caci de la Dumnezeu era razboi, si au locuit
�n locul lor, p�na c�nd s-au mutat �n robie.
23. Si cei din jumatatea neamului lui Manasi au locuit �n Vasan p�na la
Vaal, Ermonul si Sanirul si p�na la muntele Ermonului, si �n Livan s-au �nmultit
ei.
24. Si acestia sunt mai marii casei lor parintesti: Ofer, Sei, Eliil,
Ieremia, Odonia si Iediil barbati viteji, barbati numiti mai mari caselor lor
parintesti.
25. Si au defaimat pe Dumnezeul parintilor lor, si au curvit merg�nd dupa
dumnezeii neamurilor pam�ntului, pe care le-au ridicat Dumnezeu de la fata lor.
26. Si au ridicat Dumnezeul lui Israil duhul lui Ful �mparatul Asiriei si
duhul lui Tegla-falasar �mparatul Asiriei, si au mutat pe Ruvim, pe Gad si
jumatatea semintiei lui Manasi, si i-a dus pe ei la Haah si la Havor si la r�ul
lui Gozan p�na �n ziua aceasta.

CAP. 6.
Urmasii lui Levi si ai lui Aaron. Cetatile lor.

Fiii lui Levi: Gherson, Kaar si Merari.

2. Si fiii lui Kaat: Amvram, Isaar, Hevron si Oziil.
3. Si fiii lui Amvram: Aaron, Moisi si Mariam, si fiii lui Aaron: Nedav,
Aviud, Eleazar si Itamar.
4. Eleazar a nascut pe Finees, Finees a nascut pe Avis.
5. Avis a nascut pe Vochi, si Vochi a nascut pe Ozi.
6. Ozi a nascut pe Zarea, Zarea a nascut pe Mariil.
7. Mariil a nascut pe Amaria si Amaria a nascut pe Ahitov.
8. Ahitov a nascut pe Sadoc, si Sadoc a nsacut pe Ahimaas.
9. Ahimaas a nascut pe Azaria si Azaria a nascut pe Ioanan.
10. Ioanan a nascut pe Azaria, acesta a preotit �n casa, care o a zidit
Solomon �n Ierusalim.
11. Si a nascut Azaria pe Amaria si Amaria a nascut pe Ahitov.
 12. Si Ahitov a nascut pe Sadoc si Sadoc a nascut pe Salom.
13. Salom a nascut pe Helchia si Helchia a nascut pe Azaria.
14. Azaria a nascut pe Sarea si Sarea a nascut pe Iosadac.
15. Si Iosadac a mers, c�nd au mutat Domnul pe Iuda si Ierusalimul, prin
m�na lui Navuhodonosor.
16. Fiii lui Levi: Gherson, Kaat si Merari.
17. Si acestea sunt numele fiilor lui Gherson: Loveni si Semei.
18. Fiii lui Kaat: Amvram, Isaar, Hevron si Oziil
19. Fiii lui Merari: Mooli si Musi, acestea sunt neamurile lui Levi dupa
casele lor parintesti.
20. Fiul lui Gherson, Loveni fiul lui Iet, fiul lui Zamat.
21. Ioav fiul lui, Adi fiul lui, Zara fiul lui, Ietri fiul lui.
22. Fiii lui Kaat: Aminadav fiul lui, Kore fiul lui, Asir fiul lui.
23. Elcana fiul lui, Avisaf fiul lui, Asir fiul lui, Kaat fiul lui.
24. Uriil fiul lui, Ozia fiul lui, Saul fiul lui.
25. Si fiii lui Elcana: Amessi si Ahimot.
26. Elcana fiul lui, Sufi fiul lui, Kenaat fiul lui.
27. Eliav fiul lui, Ierovoam fiul lui, Elcana fiul lui, Samuil fiul lui.
28. Fiii lui Samuil, cel �nt�i nascut : Sani si Avia.
29. Fiii lui Merari: Mooli, Loveni fiul lui, Semei fiul lui, Oza fiul lui.
30. Samaa fiul lui, Agghia fiul lui, Asea fiul lui.
31. Acesti sunt pe care i-a r�nduit David sa c�nte �n casa Domnului, c�nd
s-a asezat sicriul.
32. Si slujeau �naintea cortului marturiei cu organe, p�na c�nd a zidit
Solomon casa Domnului �n Ierusalim, si au statut dupa r�nduiala lor la slujbele
lor.
33. Si acestia sunt cei ce stau, si fiii lor din fiii lui Kaat, Eman
c�ntaretul fiul lui Ioil, fiul lui Samuil.
34. Fiul lui Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Eliil, fiul lui Tou.
35. Fiul lui Suf, fiul lui Elcana, fiul lui Maat, fiul lui Amati.
36. Fiul lui Elcana, fiul lui Ioil, fiul lui Azaria, fiul lui Safania.
37. Fiul lui Kaat, fiul lui Asir, fiul lui Aviasaf, fiul lui Kore.
38. Fiul lui Isaar, fiul lui Kaat, fiul lui Levi, fiul lui Israil.
39. Si fratele lui Asaf, care sta de-a dreapta lui: Asaf fiul lui Varahia,
fiul lui Samaa.
40. Fiul lui Mihail, fiul lui Vaasia, fiul lui Melhia,
41. Fiul lui Atani, fiul lui Zaarai, fiul lui Adai,
42. Fiul lui Etam, fiul lui Zammam, fiul lui Semei,
43. Fiul lui Ieet, fiul lui Gherson, fiul lui Levi.
44. Si fiii lui Merari fratii lor de-a st�nga: Etam fiu lui Kisa, fiul lui
Avai, fiul lui Maloh,
45. Fiul lui Avesi,
46. Fiul lui Amessia, fiul lui Vani, fiul lui Semir,
47. Fiul lui Mooli, fiul lui Musi, fiul lui Merari, fiul lui Levi.
48. Si fratii lor dupa casele lor parintesti Levitii cei r�nduiti la tot
lucrul slujbei cortului casei Domnului.
49. Si Aaron si fiii lui a tam�ia la jertfelnicul arderilor de tot si la
jertfelnicul tam�ierilor la tot lucrul sf�nt al sfintelor, si a se ruga pentru
Israil, dupa toate c�te a poruncit Moisi robul lui Dumnezeu.
50. Si acestia sunt fiii lui Aaron: Eleazar fiul lui, Finees fiu lui, Avisu
fiul lui.
51. Vochi fiul lui, Ozi fiul lui, Sarea fiul lui.
52. Mariil fiul lui, Amaria fiul lui, Ahitov fiul lui,
53. Sadoc fiul lui, Ahimaas fiul lui.
54. Si acestea sunt cetatile �n care locuiau ei, hotarele fiilor lui Aaron
rudeniei, celor ce sunt ai lui Kaat, ca lor le-au cazut cu sorti.
55. Si le-au dat lor Hevronul �n pam�ntul Iudei, si cele de prin prejurul
lui.
 56. Iar c�mpurile cetatii si satele ei le-au dat lui Halev fiul lui Iefoni.
57. Si fiilor lui Aaron s-a dat cetatea de scapare: Hevronul; Levna cu
�mprejurimile ei si Selna cu �mprejurimile ei si Estamenul cu �mprejurimile lui.
58. Si Ietarul cu �mprejurimile lui si Davriul cu �mprejurimile lui.
59. Si Asanul cu �mprejurimile lui si Vetsamisa cu �mprejurimile ei si
Vetilul cu �mprejurimile lui.
60. Iar din semintia lui Veniamin: Gavaonul cu �mprejurimile lui si
Galemata cu �mprejurimile ei si Lavee cu �mprejurimile ei si Anatotul cu
�mprejurimile lui, toate cetatile lor treisprezece cetati dupa casele lor.
61. Iar celorlalti fii ai lui Kaat dupa casele lor parintesti au dat de la
jumatatea semintiei lui Manasi cu sorti cetati zece.
62. Si fiilor lui Gherson dupa casele lor din semintia lui Isahar, din
semintia lui Asir, din semintia lui Neftalim si din semintia lui Manasi �n Vasan
cetati treisprezece.
63. Si fiilor lui Merari dupa casele lor din semintia lui Ruvim, din
semintia lui Gad si din semintia lui Zavulon, cu sorti douasprezece cetati.
64. Si au dat fiii lui Israil Levitilor cetatile cu �mprejurimile lor.
65. Si le-au dat cu sorti din semintia fiilor lui Iuda, din semintia fiilor
lui Simeon si din semintia fiilor lui Veniamin, cetatile acestea carora ei le-au
dat nume.
66. Si celor din rudenia fiilor lui Kaat le-au cazut cetatile din hotarele
semintiei lui Efraim.
67. Si le-au dat lor cetatile cele de scapare: Sihemul cu �mprejurimile lui
�n muntele lui Efraim, si Gazerul cu �mprejurimile lui,
68. Si Ecmanul cu �mprejurimile lui si Vetoronul cu �mprejurimile lui,
69. Si Aialonul cu �mprejurimile lui si Ghetrimonul cu �mprejurimile lui.
70. Iar de la jumatatea semintiei lui Manasi: Anatul cu �mprejurimile lui,
Iemvalaanul cu �mprejurimile lui, dupa rudenia ramasitii fiilor lui Kaat.
71. Fiilor lui Gherson din casa jumatatii semintiei lui Manasi: Golanul din
Vasan cu �mprejurimile lui si Asirotul cu �mprejurimile lui.
72. Iar din semintia lui Isahar: Ghedesa cu �mprejurimile ei si Devera cu
�mprejurimile ei si Davorul cu �mprejurimile lui.
73. Si Ramotul si Enanul, cu �mprejurimile lor.
74. Iar din semintia lui Asir: Maasal cu �mprejurimile ei si Avdonul cu
�mprejurimile lui,
75. Si Ucoc cu �mprejurimile lui, si Roov cu �mprejurimile lui.
76. Iar din semintia lui Neftalim: Kedesul �n Galilea cu �mprejurimile lui
si Hamonul cu �mprejurimile lui si Kariatirimul cu �mprejurimile lui.
77. Si ramasita fiilor lui Merari de la semintia lui Zavulon: Remonul cu
�mprejurimile lui si Tavorul cu �mprejurimile lui.
78 Si dincolo de Iordan, Ierihonul dinspre apusul Iordanului de la semintia
lui Ruvim: Vosorul �n pustie si �mprejurimile lui si Iasa cu �mprejurimile ei,
79. Si Kadimotul cu �mprejurimile lui si Mefaat cu �mprejurimile lui.
80. Si de la semintia lui Gad: Ramot �n Galaad cu �mprejurimile lui, si
Maanaim cu �mprejurimile lui,
81. Si Esevon cu �mprejurimile lui si Iazirul cu �mprejurimile lui.

CAP. 7.
Urmasii lui Isahar, ai lui Veniamin, ai lui Neftalim, ai lui Manasi, ai lui Efrem,
ai lui Asir.

Fiii lui Isahar erau acestia: Tola, Fua, Isuv si Semeron, patru.
2. Fiii lui Tola: Ozi, Rafea, Ieriil, Iamai, Iemasan si Samuil, care au
fost mai marii caselor semintiilor din rudenia lui Tola, barbati viteji �n
neamurile lor, numarul lor pe vremea lui David douazeci si doua de mii si sase
sute.
3. Fiii lui Ozi: Iezraia, si fiii lui Iezraia: Mihail, Avdiu, Ioil si
Iesia, cinci toti acestia capetenii.
 4. Si �mpreuna cu ei dupa casele parintilor lor, dupa casele semintiilor
lor, barbati viteji la razboi treizeci si sase de mii, ca au avut multe femei si
feciori.
5. Si fratii lor �n toate neamurile lui Isahar barbati viteji, optzeci si
sapte de mii, dupa numarul lor.
6. Fiii lui Veniamin: Vale, Vahir si Iediil, trei.
7. Iar fiii lui Vale: Esevon, Ozi, Oziil, Ierimut si Uri, cinci capetenii
caselor parintesti celor viteji, si numarul lor douazeci si doua de mii si
treizeci si patru.
8. Si fiii lui Vahir: Zemira, Ioas, Eliezer, Elitenan, Amaria, Ierimut,
Aviud, Anatot si Eliemet, toti acestia fiii lui Vahir.
9. Si numarul lor dupa semintiile lor, capetenii ai caselor parintesti,
viteji douazeci de mii si doua sute.
10. Si fiii lui Iediil: Valaan, si fiii lui Valaan: Iaus, Veniamin, Aot,
Hanana, Zetan, Tarsi si Ahisaar.
11. Toti acestia fiii lui Iediil capeteniile caselor parintesti, viteji
saptesprezece mii si doua sute, puternici la razboi.
12. Si Sapfin si Apfin si fiii lui Ior, Asom fiul lui Aor.
13. Si fiii lui Neftalim: Iasiil, Goni si Asir, Selum fiul lui, Valaam fiul
lui.
14. Fiii lui Manasi: Esriil pe care i l-a nascut tiitoarea lui Sira, si i-a
nascut lui pe Mahir tatal lui Galaad.
15. Si Mahir a luat femeie lui Apfin si lui Sapfin, si numele surorii lui
Mooha, si numele ceileilalte Sapfaad, si s-au nascut lui Sapfaad fete.
16. Si a nascut Mooha femeia lui Mahir fiu, si a chemat numele lui Fare, si
numele fratelui lui Suros, fiii lui Ulam si Recom.
17. Si fiii lui Ulam, Vadam, acestia sunt fiii lui Galaad fiul lui Mahir,
fiul lui Manasi.
18. Si sora lui Melehet, a nascut pe Isud, pe Aviezer si pe Maela.
19. Si au fost fiii lui Semira: Aim, Sihem, Lachim si Anian.
20. Si fiii lui Efraim: Sotalat, Varad fiul lui, Taat fiul lui, Elada fiul
lui, Saat fiul lui,
21. Si Zavad fiul lui, Sotele fiul lui, Azer si Elead, si i-au uscis pe ei
oamenii din Ghet, cei nascuti �n pam�ntul acela, pentru ca s-au pogor�t, ca sa le
ia vitele lor.
22. Si i-a pl�ns Efraim tatal lor zile multe, si au venit fratii lui sa-l
m�ng�ie.
23. Si a intrat la femeia sa, si a luat �n p�ntece si a nascut fiu, si a
chemat numele lui Veria, pentru ca �ntru necazuri s-a nascut �n casa sa.
24. Si fata lui Saraa, si �ntru cei ramasi, si a zidit Vetoronul, si cel
de jos si cel de sus, si fiii lui Ozan, Seira.
25. Si Rafi fiul lui Saraf, Talees fiii lui, si Taem fiul lui.
26. Laadan fiul lui, fiul lui Amiud, fiul lui Elisamai.
27. Fiul lui Nun, fiul lui Isue.
28. Si tinutul lor si locasul lor: Vetilul si satele lui, dinspre rasarit
Noaranul, dinspre apus Gazerul cu satele lui si Sihemul cu satele lui, p�na la
Gaza si satele ei.
29. Si p�na la hotarele fiilor lui Manasi: Vetsaanul cu satele lui, Tanahul
cu satele lui, Maghedonul cu satele lui, Dorul cu satele lui, �ntr-acestea locuiau
fiii lui Iosif fiul lui Israil.
30. Fiii lui Asir: Iemna, Suia, Isui, Veria si Sore sora lor.
31. Si fiii lui Veria: Haver si Melhiil, acesta este tatal lui Vertait.
32. Si Haver a nascut pe Iaflit, pe Samir, pe Hotan si pe Sola sora lor.
33. Si fiii lui Iaflit: Fasec, Vamail si Asit. Acestia sunt fiii lui Iflit.
34. Si fiii lui Smir: Ahir, Rooga, Iava si Aram.
35. Si fiii lui Elem fratele sau: Sofa, Imana, Selis si Amal.
36. Fiii lui Sofa: Sue, Arnafar, Suda, Varin si Imran.
37. Si Vasan, Ola, Sama, Salisa, Ietra si Veira.
 38. Si fiii lui Ietir, Iefina, Fasta si Ara.
39. Si fiii lui Ola: Oreh, Aniil si Rasia,
40. Toti acestia sunt fiii lui Asir, toti capeteniile caselor lor, alesi
�ntru vitejie, mai mari povatuitori, numarul lor acestor iscusiti la razboi,
barbati douazeci si sapte de mii.

CAP. 8.
Urmasii lui Veniamin si ai lui Saul.

Veniamin a nascut pe Vale cel �nt�i nascut al sau, pe Asvil cel al doilea si pe
Ara cel al treilea.
2. Pe Noa cel al patrulea si pe Rafa cel al cincilea.
3. Si au fost feciorii lui Vale: Adir, Ghira si Aviud.
4. Avesua, Noama si Ahia.
5. Ghera, Sefufm si Uram.
6. Acestia sunt fiii lui Aod, acestia sunt mai marii caselor celor ce
locuiesc �n Gaveem, si i-au mutat pe ei �n Mahanati:
7. Naama, Ahia si Ghira, acesta este Ieglaam, si a nascut pe Aza si pe
Iahiho.
8. Si pe Saarin l-a nascut �n c�mpul lui Moav, dupa ce a slobozit el pe
Osin si pe Vaada femeile sale.
9. Si a nascut din Ada femeia sa pe Iolav, pe Sevia, pe Misa si pe Melha.
10. Pe Ievus, pe Zavia si pe Marma, acestia au fost mai marii caselor.
11. Si din Osin a nascut pe Avitol si pe Alfaal.
12. Si fiii lui Alfaal, Ovid, Misaal si Semir, acesta a zidit Onanul, Lodul
si satele lui.
13. Si Veria si Sama, acestia sunt mai marii caselor celor ce locuiesc �n
Elam, si acestia au gonit pe cei ce locuiau �n Ghet.
14. Si fratii lui Sosic si Arimot.
15. Si Zavadia, Orih si Eder.
16. Mihail, Iesfa si Ioda, fiii lui Veria.
17. Zavadia, Mosolam, Azachi si Avar.
18. Isamari, Iecslia si Iovav fiii lui Elfaal.
19. Iachim, Zahri si Zavdi.
20. Elionai, Salati si Eliili.
21. Adaia, Varaia si Samarat fiii lui Samait.
22. Iesfan, Ovid si Eleil.
23. Avdon, Zehri si Anan.
24. Anania, Amvri, Elam si Anatot.
25. Iatin, Iefadia si Fanuil, fiii lui Sosic.
26. Samsrai, Saaria si Gotolia.
27. Iarasia, Eria si Zehri fiii lui Iroam.
28. Acestia sunt mai marii caselor dupa neamurile lor; fruntasii acestia au
locuit �n Ierusalim.
29. Si �n Gavaon a locuit tatal lui Gavaon, si numele femeii lui Moaha.
30. Si fiul ei cel �nt�i nascut Avdon, Sur, Chis, Vaal, Nadav si Nir.
31. Si Ghedur, cu fratii lui Zachur si Machelot.
32. Si Machelot a nascut pe Samaa, acestia au locuit �n preajma fratilor
sai �n Ierusalim cu fratii lor.
33. Si Nir a nascut pe Chis, si Chis nascut pe Saul si Saul a nascut pe
Ionatan, pe Melhisue, pe Aminadav si pe Asaval.
34. Si fiul lui Ionatan: Merivaal, Memfivoste; si Merival a nascut pe Miha.
35. Si fiii lui Miha: Fiton, Meloh, Tarah si Ahaz.
36. Ahaz nascut pe Iada si Iada a nascut pe Salemat, pe Asmot si pe Zamvri,
iar Zamvri a nascut pe Mesa.
37. Si Mesa a nascut pe Vaana, Rafea fiul lui, Elesa fiul lui, Esil fiul
lui.
38. Esil a avut sase fiii, si acestea sunt numele lor: Ezricam cel �nt�i
nascut, Ismail, Saria, Avdia, Anan si Asa; toti acestia fiii lui Esil.
39. Si fiii lui Asil fratele lui, Elam cel �nt�i nascut al lui, Ias al
doilea si Elifalet al treilea.
40. Si au fost fiii lui Elam barbati viteji, tragatori cu arcul, si cu
multi fii, si fiii fiilor o suta si cincizeci, toti acestia din fiii lui Veniamin.

CAP. 9.
Locuitorii din Ierusalim si Gavaon.

Tot Israilul s-a numarat dupa semintiile lor, si acestia sunt scrisi �n cartea
�mparatilor lui Israil si a Iudei, cu cei ce s-au mutat �n Vavilon pentru
faradelegile lor.
2. Si cei ce au locuit mai �nt�i �n mosiile sale, �n cetatile sale, din
Israil, preotii si levitii si cei afierositi.
3. Si �n Ierusalim au locuit din fiii lui Iuda si din fiii lui Veniamin si
din fiii lui Efraim si dintr-ai lui Manasi.
4. Si Gnoti si fiul lui Amiud, fiul lui Amvri, fiul lui Amvraim, fiul lui
Vuni, fiul lui Fares, al fiului lui Iuda.
5. Si din Siloni, Asaia cel �nt�i nascut al lui si fiii lui.
6. Din fiii lui Zara, Ieil si fratii lor sase sute si nouazeci.
7. Si din fiii lui Veniamin, Salom fiul lui Mosolam, fiul lui Oduia, fiul
lui Asanua.
8. Si Iemnaa fiul lui Ieroham si Ilo. Acestia sunt fiii lui Ozi, fiul lui
Mahir si Mosolam fiul lui Safatia, fiul lui Raguil, fiul lui Iemnai.
9. Si fratii lor dupa nasterile lor, noua sute cincizeci si sase, toti
barbati mai mari ai caselor, dupa casele lor parintesti.
10. Si dintre preoti Iodae, Ioarim si Iahin.
11. Si Azaria fiul lui Helchia, fiul lui Mosolam, fiul lui Sadoc, fiul lui
Maraiot, fiul lui Ahitov povatuitorul casei lui Dumnezeu.
12. Si Adaia fiul lui Iraam, fiul lui Fahor, fiul lui Melhia si Maasaia
fiul lui Adiil, fiul lui Ezira, fiul lui Mosolam, fiul lui Maselot, fiul lui Emir.
13. Si fratii lor mai marii caselor lor parintesti o mie sapte sute si
sasezeci, vrednici la slujba casei lui Dumnezeu.
14. Si din Leviti: Samaia fiul lui Asov, fiul lui Ezricam, fiul lui As via
din fiii lui Merari.
15. Si Vacvacar, Aris, Galaal si Maitania fiul lui Miha, fiul lui Zehri,
fiul lui Asaf.
16. Si Avdia fiul lui Samia, fiul lui Galaad, fiul lui Iditun si Varahia
fiul Osa, fiul lui Elcana, care locuia �n satele lui Notefali.
17. Si portarii: Salom, Acum, Telman, Diman si fratii lor; Salom capetenie.
18. Si acestia p�na acum �n poarta �mparatului spre rasarituri, acestia
sunt portarii la taberile fiilor lui Levi.
19. Si Selum fiul lui Kore, fiul lui Aviasaf, fiul lui Kore si fratii lui
dupa casa tatalui sau, Koritenii peste lucrurile slujbei, pazind intrarile
cortului, si parintii lor pazind intrarea la casa Domnului.
20. Si Finees fiul lui Eleazar povatuitor era peste d�nsii �naintea
Domnului, iar dupa acesta,
21. Zaharia fiul lui Mosolam portar usii cortului marturiei.
22. Toti portarii cei alesi portari la porti doua sute si doisprezece,
acestia numarati dupa salasele lor, pe acestia i-a r�nduit si i-a pus David si
Samuil vazatorul �ntru credinta lor.
23. Acestia si fiii lor erau la portile casei Domnului si �n casa cortului,
ca sa pazeasca pe r�nd.
24. Spre cele patru v�nturi erau portile: spre rasarit, spre apus, spre
miazazi si spre miazanoapte.
25. Si fratii lor �n salasele lor petreceau, si veneau �n ziua a saptea,
din vreme �n vreme, c�nd le era vremea pe r�nd.
26. Pentru ca paza acestor patru porti era �ncredintata Levitilor, si ei
erau peste camarile si peste vistieriile casei Domnului.
27. Si prin prejurul casei lui Dumnezeu, ca �n seama lor era paza si cheile
ca sa deschida dimineata portile bisericii.
28. Si din ei erau peste uneltele slujbei, caci cu numar le baga si cu
numar le scotea.
29. Si dintru ei erau pusi peste vase si peste toate vesmintele cele sfinte
si peste faina de gr�u si peste vin si peste untuldelemn si peste tam�ie si peste
mirodenii.
30. Si din fiii preotilor erau facatori de mir cu aromate.
31. Mattatia din Leviti, acesta este cel �nt�i nascut al lui Salom
coriteanului, cu credinta peste jertfa ce se facea �n tigaia marelui preot.
32. Si din fiii Katitenilor, dintre fratii lor, erau peste p�inile punerii
�nainte, ca sa se gateasca din s�mbata �n s�mbata.
33. Si acestia sunt c�ntareti mai mari caselor Levitilor celor r�nduiti pe
r�nd la slujba cea de zi si cea de noapte, a lucrurilor.
34. Acestia sunt mai marii caselor Levitilor dupa neamurile lor;
capeteniile acestea au locuit �n Ierusalim.
35. Si �n Gavaon a locuit tatal lui Gavaon Leil, si numele femeii lui
Mooha.
36. Si fiul lui cel �nt�i nascut: Avdon, Sur, Chis, Vaal, Nir, Nadav.
37. Ghedur si fratii lor Aiun, Zakhur si Machelot.
38. Si Machelot a nascut pe Samaa, si acestia cu fratii lor au locuit �n
Ierusalim.
39. Si Nir a nascut pe Chis si Chis a nascut pe Saul si Saul a nascut pe
Ionatan, pe Malhisue, pe Aminadav si pe Asaval.
40. Si fiul lui Ionatan, Merivaal si Merivaal a nascut pe Miha.
41. Si fiii lui Miha: Fiton, Maloh, Tarah si Ahaz.
42. Si Ahaz a nascut pe Iada, si Iada a nascut pe Galemet si pe Gazmot si
pe Zamvri, si Zamvri a nascut pe Massa.
43. Si Massa a nascut pe Vaana, fiul acestuia Rafaia, fiul acestuia Elasa,
fiul acestuia Esil.
44. Si Esil a avut sase fii, si acestea sunt numele lor: Ezricam cel �nt�i
nascut al lui, Ismail, Saraia, Avdia, Anan si Asa; acestia sunt fiii lui Esil.

CAP. 10.
Moartea lui Saul �n lupta cu Filistenii.

Cei de alt neam au facut razboi asupra lui Israil, si au fugit Israilitenii de
catre fata celor de alt neam, si au cazut raniti �n muntele Ghelvue.
2. Si au urmarit cei de alt neam pe Saul si pe fiii lui, si au batut cei
de alt neam pe Ionatan pe Aminadav si pe Melhisue, fiii lui Saul.
3. Si s-a �ngreuiat razboiul asupra lui Saul si l-au aflat pe el
sagetatorii, si l-au ranit cu sageti.
4. Si a zis Saul purtatorului armelor sale: scoate sabia ta, si ma
strapunge cu ea, ca nu cumva sa vie acesti netaiati �mprejur, si ma vor batjocuri;
si n-a vrut purtatorul armelor lui sa faca aceasta, ca se temea foarte, si a luat
Saul sabia, si a cazut peste ea.
5. Si a vazut purtatorul armelor lui ca a murit Saul, si a cazut si el
peste sabia sa, si a murit.
6. A murit Saul si trei feciori ai lui �n ziua aceea si toata casa lui de
odata.
7. Si a vazut tot omul lui Israil, care locuia �n vale, ca a fugit Israil,
si cum ca a murit Saul si fiii lui, si au lasat cetatile lor, si au fugit si au
venit cei de alt neam, si au locuit �n ele.
8. Si a fost a doua zi, au venit cei de alt neam, ca sa prade pe cei
raniti, si au aflat pe Saul si pe fiii lui cazuti �n muntele Ghelvue.
9. Si l-au dezbracat pe el, si i-au luat capul lui si armele lui, si le-au
trimis �n pam�ntul celor de alt neam �mprejur, ca sa binevesteasca �n casa
idolilor lor si poporului.
10. Si au pus armele lui �n casa Dumnezeului lor, si capul lui l-au pus �n
casa lui Dagon.
11. Si au auzit toti cei ce locuiau �n Iavis Galaad, toate c�te au facut
cei de alt neam lui Saul si fiilor lui Israil.
12. Si venind �n Galaad oameni puternici, au luat trupul lui Saul si
trupurile fiilor lui, si le-au adus �n Iavis, si au �ngropat oasele lor sub stejar
�n Iavis, si au postit sapte zile.
13. Si a murit Saul �ntru faradelegile sale, care a facut �naintea lui
Dumnezeu, dupa cuv�ntul Domnului pentru ca nu l-a pazit, ci a �ntrebat pe cea cu
duh pitonicesc, ca sa cerce, si i-a raspuns lui Samuil proorocul, si n-a �ntrebat
pe Domnul, si l-au omor�t pe el, si au mutat �mparatia la David fiul lui Iesse.

CAP. 11.
David �mparat.

Si s-a adunat tot Israilul la David �n Hevron, zic�nd: iata oasele tale si carnea
ta suntem noi.
2. Si ieri si alaltaieri c�nd era Saul �mparat, tu erai care scoteai si
aduceai pe Israil, si au zis Domnul Dumnezeul tau tie, tu vei paste pe poporul meu
Israil, si tu vei fi povatuitor peste poporul meu Israil.
3. Si au venit toti batr�nii lui Israil la �mparatul �n Hevron, si le-a
pus lor �mparatul David legatura �n Hevron �naintea Domnului, si a uns pe David
�mparat peste Israil dupa cuv�ntul Domnului prin m�na lui Samuil.
4. Si s-a dus �mparatul David si tot Israilul �n Ierusalim, acesta era
Ievus, si acolo Ievuseii erau care locuiau pam�ntul.
5. Si au zis locuitorii din Ievus lui David: nu vei intra aici, si a luat
David cetatea Sionului, aceasta este cetatea lui David.
6. Si a zis David: oricine va lovi �nt�i pe Ievuseu, va fi boier si
capetenie, si s-a suit asupra ei �nt�i Ioav fiul Saruiei, si s-a facut capetenie.
7. Si a sezut David �n cetate, pentru aceea s-a chemat cetatea lui David.
8. Si a facut zid �mprejurul cetatii.
9. Si mergea David sporind si marindu-se, si Domnul atottiitorul era cu
el.
10. Si acestia sunt capeteniile vitejilor lui David, ca l-a ajutat sa fie
�mparat peste tot Israilul dupa cuv�ntul Domnului, care l-au grait catre Israil.
11. Si acesta este numarul vitejilor ai lui David: Iesevada feciorul lui
Ahaman capitanul peste treizeci, acesta a scos sabia sa deodata asupra a trei
sute, pe care i-a ranit deodata.
12. Si dupa el Eleazar feciorul lui Dodai al lui Ahohi, care erau �ntru
cei trei viteji.
13. Acesta era cu David �n Fasodamin, c�nd cei de alt neam s-au adunat
acolo la razboi, si era o parte de tarina plina de orz, si poporul a fugit
dinaintea celor de alt neam.
14. Si a statut �n mijlocul tarinii, si a aparat-o si a batut pe cei de alt
neam, si au facut Domnul m�ntuire mare.
15. Si s-au pogor�t cei trei din treizeci, care erau capetenie la piatra
lui David, la pestera lui Odolam, si tabara celor de alt neam tabar�se �n valea
uriasilor.
16. Si David era atunci �n cetate, si tabara celor de alt neam era atunci
�n Vitleem.
17. Si a poftit David, si a zis: cine ma va adapa cu apa din f�nt�na
Vitleemului cea de l�nga poarta?
18. Si rupsera cei trei viteji tabara celor de alt neam, si scoasera apa
din f�nt�na cea din Vitleem de l�nga poarta, si o luara si venira la David, si n-a
vrut David sa o bea, ci o a varsat Domnului.
19. Si a zis: departe sa fie de la mine Domnul a face cuv�ntul acesta, au
s�ngele oamenilor acestora voi bea? Sufletele lor? Caci cu sufletele lor o au
adus, si n-a vrut sa o bea, aceasta au facut cei trei viteji.
20. Si Avesa fratele lui Ioav, acesta era cel mai mare �ntru cei trei,
acesta a scos sabia sa asupra a trei sute, pe care i-a ranit deodata, si acesta
era vestit �ntru cei trei.
21. Si el cel al treilea a fost mai marit dec�t cei doi, si le-a fost lor
capetenie, si p�na la cei trei n-a ajuns.
22. Si Vanaia feciorul lui Iodae fecior de viteaz, multe sunt faptele lui
din Kavasail, acesta a ucis doi foarte tari Moaviteni, si el s-a pogor�t de a ucis
pe leu �n groapa �ntr-o zi cu zapada.
23. Si acesta a ucis pe un barbat Eghiptean chipes, de cinci coti, si �n
m�na Eghipteanului era sulita ca sulul p�nzarului, si s-a pogor�t Vanaia asupra
lui cu toiagul, si a luat din m�na Eghipteanului sulita si l-a omor�t cu sulita
lui.
24. Acestea a facut Vanaia feciorul lui Iodae, si numele lui este �ntru
cei trei viteji.
25. Dec�t cei treizeci era mai marit acesta, si la cei trei n-a ajuns, si
l-a pus pe el David peste casa sa.
26. Acestia sunt vitejii oastei: Asail fratele lui Ioav, Eleanan feciorul
lui Dodoe din Vitleem,
27. Samaot al lui Aroir, Hellis al lui Afelloni,
28. Ora feciorul lui Echis Tecoiteanul, Aviezer Anototineanul,
29. Sovahai Usatineanul, Ili Ahoniteanul,
30. Mari Netofatineanul, Htaod feciorul lui Nooza Netofatineanul,
31. Eri feciorul lui Revee din muntele lui Veniamin, Vanaia Fartoniteanul,
32. Uri din Anhaliglas, Aviil Garavetineanul,
33. Azvon Varomiteanul, Eliava Salavoniteanul,
34. Fiul lui Asam Gazoniteanul, Ionatan fiul lui Sola Arariteanul,
35. Ahim fiul lui Ahar Arariteanul, Elfat fiul lui Tirofat,
36. Afer Mehoratrineanul, Ahia Feloniteanul,
37. Isere Harmadaiteanul, Naare fiul lui Azove,
38. Ioil fratele lui Natan, Mevaal fiul lui Agari,
39. Seli Amoniteanul, Naahor Vironiteanul purtatorul de armele lui Ioav
fiul Saruiei,
40. Ira Ietrineanul, Gariv Ietorineanul,
41. Uria Hemtineanul, Zavet fiul lui Ahia,
42. Adina fiul lui Seza al lui Ruvim capetenie, si cu el treizeci.
43. Anan feciorul lui Mooha si Iosafat Matanineanul,
44. Ozia Astarotineanul, Samata, si Ieiil fiii lui Hotam al lui Arari,
45. Iediil fiul lui Sameri si Iozae fratele lui Tosaiteanul,
46. Eliil Maoiteanul si Iarivi si Iosia fiul lui,
47. Elaam si Ietama Moaviteanul, Daliil, Ovid si Iesiil Mesoviateanul.

CAP. 12.
Vitejii care au urmat pe David.

Acestia sunt care au venit la David �n Sichelag, c�nd �nca fugea de fata lui Saul
feciorii lui Kis, si acestia �mpreuna cu ceilalti viteji i-au ajutat la razboi;
2. Si din arc si cu dreapta si cu st�nga zv�rlind pietre si sageti. Dintre
fratii lui Saul din Veniamin:
3. Mai marele Ahiezer si Ioas fiul lui Asma Gavatineanul, Ioil si Iofatil
fii lui Asmot si Verhia si Iiul din Anatot.
4. Si Samais Gavaoniteanul viteaz dintre cei treizeci, si peste cei
treizeci: Ieremia si Ieziil si Ioanan si Ioazavat Gadaratineanul,
5. Azaai, Arimut, Vaalia, Samaria si Safatia Harefiileanul,
6. Elcana, Isuni, Ozriil, Iozara, Sovocam, Coritenii.
7. Si Ielia si Zavadia fiii lui Ieroam din Ghedor.
8. Iar din Gad au trecut la David �n pustie barbati tari si puternici,
ostasi gata de razboi cu scuturi si cu sulite, si fetele lor ca fata leului, si
sprinteni si iuti ca caprioarele �n munti.
9. Aza capetenia �nt�i, Avdia al doilea, Eliav al treilea,
10. Masmana al patrulea, Ieremia al cincilea,
11. Ieti al saselea, Eliav al saptelea,
12. Ioanan al optulea, Eliazar al noualea.
13 Ieremia al zecelea, Melhavane al unsprezecelea.
14. Acestia au fost din fiii lui Gad capetenie ostirii, peste o suta cel
mai mic, si cel mai mare peste o mie.
15. Acestia au fost care au trecut Iordanul �n luna cea dintai, c�nd era
plin din mal �n mal, si au gonit pe toti cei ce locuiau vaile de la rasarit p�na
la apus.
16. Si au venit din fiii lui Veniamin si ai lui Iuda �n ajutor lui David.
17. Si David a iesit �ntru �nt�mpinarea lor, si le-a zis lor: de ati venit
cu pace la mine ca sa ma ajutati, inima mea uneasca-se cu voi; iar de este sa fiu
dat vrajmasilor mei, nu prin adevarul m�inii, vada Dumnezeul parintilor vostri, si
sa mustre.
18. Si duh a cuprins pe Amase capetenia celor treizeci, si a zis: mergi
Davide fiul lui Iesse si poporul tau cu pace, pace tie si pace celor ce-ti ajuta
tie, ca ti-au ajutat tie Dumnezeul tau; si i-a primit pe ei David, si i-a pus pe
ei capetenie ostirii.
19. Si din Manase au venit la David, c�nd s-au ridicat cei de alt neam
asupra lui Saul la razboi, si nu le-a ajutat lor David ca s-au sfatuit mai marii
celor de alt neam zic�nd: caci capetele barbatilor acestora se va �ntoarce la Saul
domnul sau.
20. Si merg�nd David �n Sichelag s-au lipit de la cei din Manase: Edna,
Iosavat, Rodiil, Mihail, Iosavet, Elimut si Samati capeteniile miilor lui Manasi.
21. Si acestia au ajutat lui David asupra lui Ghedur, ca erau toti
puternici la virtute, si povatuiau ostirea.
22. Ca din zi �n zi veneau �n ajutorul lui David, p�na ce s-a facut ostire
mare, ca ostirea lui Dumnezeu.
23. Si acestea sunt numele capeteniilor ostirii, care au venit la David �n
Hevron, ca sa dea lui �mparatia lui Saul dupa cuv�ntul Domnului.
24. Fiii lui Iuda, care purtau scuturi si sulite, sase mii opt sute,
iscusiti la razboi.
25. Din fiii lui Simeon viteji iscusiti �n razboi, sapte mii o suta.
26. Din fiii lui Levi, patru mii sase sute.
27. Iodae povatuitorul celor din neamul lui Aaron, si cu d�nsul trei mii
sapte sute.
28. Si Sadoc cel t�nar puternic la virtute, si ai casei tatalui sau
capetenii sapte sute.
29. Din fiii lui Veniamin din fratii lui Saul trei mii, ca mai multi din ei
erau �nca pazitorii casei lui Saul.
30. Din fiii lui Efraim douazeci de mii opt sute, puternici la virtute,
oameni numiti dupa casele lor parintesti.
31. Din jumatatea neamului lui Manase optsprezece mii, si acestia s-au
hotar�t anume ca sa vie sa faca pe David �mparat.
32. Din fiii lui Isahar, care pricepeau si cunosteau la vreme ce trebuie sa
faca Israil, capeteniile lor doua sute si toti fratii lor cu d�nsii.
33. De la Zavulon, care au iesit gata la razboi cu toate armele cele de
razboi cincizeci de mii, ca sa ajute lui David nu cu m�inile goale.
34. De la Neftalim capetenii o mie, si cu ei de cei cu scuturi si cu sulite
treizeci si sapte de mii.
35. Si de la Dan gata de razboi douazeci si opt de mii opt sute.
36. De la Asir, care iesise sa ajute la razboi patruzeci de mii.
37. Si de cea parte de Iordan de la Ruvim, de la Gad si de la jumatatea
semintiei lui Manasi cu toate uneltele de lupta la razboi o suta douazeci de mii.
38. Toti acestia oameni razboinici gatiti la r�nduiala ostaseasca cu suflet
de pace, si au venit �n Hevron, ca sa faca pe David �mparat peste tot Israilul, si
ceilalti din Israil cu un suflet ca sa faca �mparat pe David.
39. Si au fost acolo cu David trei zile m�nc�nd si b�nd, ca le-au fost
grait lor fratii lor,
40. Si vecinii lor p�na la Isahar, Zavulon si Neftalim, le aduceau lor cu
camile, cu asini, cu muscoi si cu boi: m�ncari, faina, legatura de smochine,
stafide, vin, untdelemn si multime de vitei si oi, ca bucurie era �ntru Israil.

CAP. 13.
Aducerea si asezarea sicriului marturiei.

Si s-a suit David cu boierii si cu cei mai mari peste mii si peste sute si cu
toate capeteniile.
2. Si a zis David catre toata adunarea lui Israil: de va place voua si de
va voi Domnul Dumnezeul nostru, sa trimitem la fratii nostri cei ramasi �n tot
pam�ntul lui Israil, si �mpreuna cu ei preotii si levitii din cetatile mosiilor
sale sa se adune la noi,
3. Si sa mutam sicriul Dumnezeului nostru la noi, ca nu l-am mai cercetat
din zilele lui Saul.
4. Si a zis toata adunarea sa faca asa ca bun este cuv�ntul acesta
�naintea a tot poporul.
5. Si a adunat David pe tot Israilul de la hotarele Eghipetului si p�na la
intrarea Iamtului, ca sa aduca sicriul lui Dumnezeu din cetatea Iarim.
6. Si l-a adus David, si tot Israilul s-a suit �n cetatea lui David, care
era a Iudei, ca sa duca de acolo sicriul lui Dumnezeu, Domnului cel ce sade pe
Heruvimi unde s-a chemat numele lui.
7. Si a adus sicriul lui Dumnezeu �n car nou din casa lui Aminadav si Oza
si fratii lui aduceau carul.
8. Iar David si tot Israilul de bucurie jucau �naintea lui Dumnezeu din
toata puterea cu alaute, cu cobze, cu timpine, cu chimvale si cu tr�mbite.
9. Si a venit p�na la aria lui Kidon, si a �ntins Oza m�na sa ca sa tie
sicriul, caci c�rmuise vitelul.
10. Si s-a m�niat Domnul cu urgie pe Oza, si l-a lovit pe el acolo, pentru
ca a �ntins m�na sa la sicriu, si a murit acolo �naintea lui Dumnezeu.
11. Si s-a �ntristat David caci au facut Domnul taiere �n Oza, si a numit
locul acela taierea lui Oza, p�na �n ziua aceasta.
12. Si s-a temut David de Dumnezeu �n ziua aceea, zic�nd: cum voi baga la
mine sicriul lui Dumnezeu?
13. Si n-a bagat David la sine sicriul �n cetatea lui David, ci l-a abatut
�n casa lui Avedara Heteul.
14. Si a sezut sicriul lui Dumnezeu �n casa lui Avedara trei luni, si bine
a cuv�ntat Dumnezeu pe Avedara si toate ale lui.

CAP. 14.
Femeile si fiii lui David. Biruinta lui David asupra Filistenilor.

A trimis Hiram �mparatul Tirului la David soli si lemne de chedru si zidari si

teslari de lemne, ca sa-i zideasca lui casa.
2. Si a cunoscut David ca l-au facut pe el Domnul �mparat peste Israil, ca
s-a prea �naltat �mparatia lui pentru poporul lui Israil.
3. Si si-a mai luat David femei �n Ierusalim, si i s-a mai nascut lui fii
si fete.
4. Si acestea sunt numele celor nascuti �n Ierusalim: Samaa, Sovav, Natan
si Solomon,
5. Vaar, Elisa si Elifalit,
6. Naghet, Nafat si Iafie,
7. Elisamae, Valiade si Elifala.
8. Si auzind cei de alt neam ca s-a uns David �mparat peste tot Israilul,
s-au suit toti cei de alt neam sa cerce pe David, si auzind David, a iesit �ntru
�nt�mpinarea lor.
9. Si a �ntrebat David pe Dumnezeu, zic�nd: de ma voi ridica asupra celor
de alt neam, da-i-vei pe ei �n m�inile mele? Si au zis Dumnezeu lui: mergi, si voi
da pe ei �n m�inile tale.
10. Si au venit cei de alt neam, si au tabar�t �n valea uriasilor.
11. Si s-a suit �n Vaal-farasin, si i-a lovit pe ei acolo David, si a zis
David: taiat-au �n doua Dumnezeu pe vrajmasii mei �n m�na mea, cum se taie apa,
pentru aceea a chemat numele locului aceluia taierea lui Vaal-farasin.
12. Si cei de alt neam au lasat acolo pe dumnezeii sai, si au zis David sa-
i arda cu foc.
13. Si au mai adaugat �nca cei de alt neam, si au mai tabar�t �n valea
uriasilor.
14. Si iarasi a �ntrebat David pe Dumnezeu, si i-a zis lui Dumnezeu: nu
merge asupra lor, �ntoarce-te de la ei, si fii �n preajma lor aproape de peri.
15. Si va fi c�nd vei auzi zgomot �n marginea perilor, atunci sa intri la
lupta, ca au iesit Dumnezeu �naintea ta, ca sa bata tabara celor de alt neam.
16. Si a facut David cum i-au poruncit Dumnezeu, si a lovit tabara celor de
alt neam de la Gavaon p�na la Gazira.
17. Si s-a vestit numele lui David �n tot pam�ntul, si Domnul au dat frica
lui �n toate neamurile.

CAP. 15.
Asezarea sicriului �n Ierusalim.

Si si-a facut siesi casa �n cetatea lui David, si a gatit loc sicriului lui
Dumnezeu, si i-a facut lui cort.
2. Atunci a zis David: nu se cade sa ridice sicriul lui Dumnezeu fara
numai Levitii, ca pe ei i-au ales Dumnezeu ca sa ridice sicriul Domnului, si sa
slujeasca lui p�na �n veac.
3. Si a adunat David pe tot Israilul �n Ierusalim, ca sa duca sicriul
Domnului �n locul, care l-a gatit lui.
4. Si a adunat David pe fiii lui Aaron si pe leviti.
5. Din fiii lui Kaat: Uriil capetenia si fratii lui, o suta douazeci.
6. Din fiii lui Merari: Asea capetenia si fratii lui, doua sute douazeci.
7. Din fiii lui Gherson: Ioil capetenia si fratii lui, o suta treizeci.
8. Din fiii lui Elisafat: Semea capetenia si fratii lui, doua sute.
9. Din fiii lui Hevron: Eliil capetenia si fratii lui, optzeci.
10. Din fiii lui Oziil: Aminadav capetenia si fratii lui, o suta
douasprezece.
11. Si a chemat David pe Sadoc si pe Aviatar preotii si Levitii si pe Ioil,
pe Uriil, pe Asea, pe Semea, pe Eliil si pe Aminadav.
12. Si le-a zis lor: voi sunteti capeteniile caselor Levitilor, curatiti-va
voi si fratii vostri, ca sa aduceti sicriul Dumnezeului lui Israil, unde i-am
gatit loc lui.
13. Pentru ca mai �nainte nefind voi gata, ne-au taiat �n doua Domnul
Dumnezeul nostru pentru ca n-am cercat cu judecata.
14. Si s-au curatit preotii si Levitii, ca sa suie sicriul Dumnezeului lui
Israil.
15. Si au luat fiii Levitilor sicriul lui Dumnezeu, cu drugi pe umeri
precum le-a poruncit Moisi, cu cuv�ntul lui Dumnezeu dupa scriptura.
16. Si a zis David capeteniilor Levitilor: puneti pe fratii vostri
c�ntaretii cu organe, cu cobze, cu alauta si cu chimvale, ca sa strige sus cu glas
de bucurie.
17. Si au pus Levitii pe Eman fiul lui Ioil si dintre fratii lui Asaaf
feciorul lui Varahia, si din fiii lui Merari fratii lui, Etan feciorul lui Kiseu.
18. Si cu ei fratii lor cei al doilea: Zaharia, Oziil, Semiramot, Ieil,
Elioil, Eliav, Vanea, Maasia, Matatia, Elifena, Machellia, Avdedom Ieil si Ozia
portarii.
 19. Si c�ntaretii: Eman, Asaf si Etan cu chimvale de arama ca sa faca sa se
auda.
20. Zaharia, Oziil, Semiramot, Ieiil, Oni, Eliav, Maasea, Vanea cu cobze
rasunatoare,
21. Si Mattatia, Elifalul, Machenia, Avdedom, Ieiil si Ozia cu chitare cu
opt coarde ca sa sune tare.
22. Si Honenia mai marele Levitilor, povatuitor c�ntaretilor, ca era
priceput.
23. Si Varahia si Elcana portarii sicriului.
24. Si Somnia, Iosfat, Natanail, Amasai, Zaharia, Vanaia si Eliezer preotii
tr�mbitau cu tr�mbitele �naintea sicriului lui Dumnezeu, si Avdedom si Ieia
portarii sicriului lui Dumnezeu.
25. Si era David si batr�nii lui Israil si capeteniile peste mii, mergeau
sa ridice sicriul legii din casa lui Avedara cu bucurie.
26. Si a fost daca au �ntarit Dumnezeu pe Leviti a ridic sicriul legii
Domnului, au junghiat sapte vitei si sapte berbeci.
27. Si David era �mbracat cu haine de vison, si toti Levitii care ridicau
sicriul legii Domnului, si c�ntaretii si Honenia povatuitorul c�ntaretilor celor
ce c�ntau; iar David avea effod de vison.
28. Si tot Israilul ducea sicriul Domnului cu strigare si cu glas de
bucurie, cu tr�mbite, cu chimvale rasunatoare, cu alaute si cu cobze.
29. Si a fost c�nd a venit sicriul legii Domnului p�na la cetatea lui
David, Melhol fata lui Saul, s-a plecat pe fereastra, si a vazut pe �mparatul
David salt�nd si juc�nd si l-a defaimat pe el �n inima ei.

CAP. 16.
C�ntarea lui David si r�nduiala slujbei Dumnezeesti.

Si au adus sicriul lui Dumnezeu, si l-au asezat �n mijlocul cortului care l-a
�ntins David lui, si a adus arderi de tot si jertfe de m�ntuire �naintea lui
Dumnezeu.
2. Si dupa ce a sf�rsit David a aduce arderi de tot si jertfe de m�ntuire,
a binecuv�ntat pe popor �ntru numele Domnului.
3. Si a �mpartit la tot omul lui Israil de la barbat p�na la femeie
fiecaruia o bucata de p�ine, o bucata de carne si o scovadra.
4. Si a pus �naintea sicriului legii Domnului din Leviti sa slujeasca, sa
strige, sa marturiseasca si sa laude pe Domnul Dumnezeul lui Israil.
5. Asaf a fost �nt�i, si al doilea dupa el: Zaharia, Ieil, Semiramot,
Ieil, Mattatia, Eliav, Vanai, Avdedom Ieil cu organe, cu alaute si cu cobze; iar
Asav cu chimvale rasunatoare.
6. Si Vanea si Oziil, preotii cu tr�mbite purtau �naintea sicriului legii
lui Dumnezeu.
7. �n ziua aceea atunci a r�nduit �nt�i David pe Asaf si fratii sai a
lauda pe Domnul, c�nt�nd:
8. Maturisiti-va Domnului si chemati numele lui, vestiti �ntru nemuri
lucrurile lui.
9. C�ntati lui si-l laudati pe el, spuneti la toti minunile lui, care le-
au facut Domnul.
10. Laudati-va �ntru numele cel sf�nt al lui, veseleasca-se inima celor ce
cauta bunavoia lui.
11. Cautati pe Domnul, si va �ntariti, cautati fata lui pururea.
12. Aduceti-va aminte de minunile lui care au facut, de semnele lui si de
judecatile gurii lui.
13. Sam�nta lui Israil slugile sale, fiii lui Iacov alesii sai.
14. Acesta este Domnul Dumnezeul nostru, �n tot pam�ntul judecatile lui.
15. Aduceti-va aminte �n veac de asezam�ntul de lege al lui, de cuv�ntul
lui, care l-au poruncit �ntru o mie de neamuri,
16. Care l-au asezat lui Avraam, si juram�ntul sau lui Isaac.
 17. Si l-au pus pe el lui Iacov spre porunca, si lui Israil spre legatura
vesnica.
18. Zic�nd: tie voi da pam�ntul lui Hanaan funia mostenirii voastre.
19. C�nd erau ei la numar putini, �mputinati si nemernici �ntr-�nsul.
20. Si au trecut din neam �n neam, si de la o �mparatie la alt popor.
21. N-au lasat om sa le faca lor str�mbatate, si au certat pentru d�nsii
�mparati.
22. Nu va atingeti de unsii mei, si �ntru proorocii mei nu vicleniti.
23. C�ntati Domnului tot pam�ntul, binevestiti din zi �n zi m�ntuirea lui.
24. Vestiti �ntru neamuri slava lui, si toate noroadele minunile lui.
25. Ca mare este Domnul, si laudat foarte, �nfricosat este mai presus dec�t
toti dumnezeii.
26. Ca toti dumnezeii neamurilor sunt idoli, iar Dumnezeul nostru cerurile
au facut.
27. Marirea si lauda este �naintea lui, tarie si frumusete este �n locul
sau.
28. Dati Domnului mostenirea neamurilor, dati Domnului slava si tarie,
29. Dati Domnului slava, numelui lui; luati daruri si aduceti �naintea
fetei lui, si va �nchinati Domnului �n curtile cele sfinte ale lui.
30. Sa se teama de fata lui tot pam�ntul, sa se �ndrepteze pam�ntul si sa
nu se clateasca.
31. Sa se veseleasca cerul, si sa se bucure pam�ntul, si sa spuna �ntru
neamuri: Domnul au �mparatit.
32. Rasuna-va marea cu plinirea ei, si lemnul c�mpului si toate cele ce
sunt �ntr-�nsul.
33. Atunci se vor bucura lemnele dumbravii de la fata Domnului, ca au venit
sa judece pam�ntul.
34. Marturisiti-va Domnului ca este bun, ca �n veac este mila lui.
35. Si ziceti: m�ntuieste-ne pe noi Dumnezeul m�ntuirii noastre, si ne
aduna pe noi si ne scoate din neamuri, ca sa laudam numele tau cel sf�nt, si sa ne
marim �ntru laudele tale.
36. Binecuv�ntat este Domnul Dumnezeul lui Israil din veac si p�na �n veac,
si tot poporul a zis amin, si asa au laudat pe Domnul.
37. Si a lasat acolo �naintea sicriului legii Domnului pe Asaf si pe fratii
lui ca sa slujeasca �naintea sicriului pururea din zi �n zi.
38. Si Avdedom si fratii lui sasezeci si opt, si Avdedom fiul lui Iditun si
Osa r�nduiti portari,
39. Si pe Sadoc preotul si pe fratii lui preotii �naintea cortului
Domnului, pe culmea din Gavaon,
40. Ca sa aduca arderi de tot Domnului peste jertfelnicul arderilor de tot
pururea dimineata si seara, si dupa toate cele scrise �n legea Domnului, c�te au
poruncit fiilor lui Israil prin m�na lui Moisi robul lui Dumnezeu.
41. Si cu d�nsul Eman si Iditun si ceilalti alesi anume, ca sa laude pe
Domnul ca �n veac este mila lui.
42. Si cu d�nsii tr�mbite si chimvale rasunatoare si organe ale c�ntarilor
lui Dumnezeu, iar fiii Iditun portari.
43. Si s-a dus tot poporul fiecare la casa sa, si s-a �ntors David ca sa
binecuvinteze casa sa.

CAP. 17.
Zidirea templului de David se am�na. Proorocie despre Mesia.

A fost c�nd locuia David �n casa sa, a zis David catre Natan proorocul: iata eu
locuiesc �n casa de chedru, si sicriul legii Domnului sub piei.
2. Si a zis Natan catre David: tot ce este �n sufletul tau, fa, ca
Dumnezeu este cu tine.
3. Si a fost �n noaptea aceea, s-a facut cuv�ntul Domnului catre Natan,
zic�nd:
 4. Mergi si zi catre David robul meu: asa zice Domnul, nu vei zidi tu casa
mie, ca sa locuiesc eu �ntr-�nsa.
5. Ca n-am locuit �n casa din ziua �n care am scos pe Israil p�na �n ziua
aceasta, ci eram �n cort si �n popas.
6. Ori pe unde am trecut �n tot Israilul, grait-am eu vreodata vreunei
semintii a lui Israil sau unuia din judecatorii, carora am poruncit sa pasca pe
poporul meu zic�nd: caci nu mi-ati facut casa de chedru?
7. Si acum asa vei zice robului meu David: acestea zice Domnul
atottiitorul: eu te-am luat pe tine de la st�na si de la turme, ca sa fii
povatuitorul poporului meu Israil.
8. Si am fost cu tine ori �ncotro ai mers, si am ucis pe toti vrajmasii
tai de la fata ta, si ti-am facut tie nume, ca numele celor mari, care au fost pe
pam�nt.
9. Si voi pune loc poporului meu Israil, si-l voi rasadi pe d�nsul, si va
locui �nsusi, si nu se va griji mai mult, si nu va mai adauga fiul str�mbatatii a-
l smeri pe d�nsul ca la �nceput.
10. Si din zilele care am pus judecatori peste poporul meu Israil, am
smerit pe toti vrajmasii tai, si te voi creste pe tine si-ti va zidi tie Domnul
casa.
11. Si va fi dupa ce se vor plini zilele tale si vei adormi cu parintii
tai, voi ridica sam�nta ta dupa tine, care va fi unul din fiii tai, si voi gati
�mparatia lui.
12. Acesta va zidi mie casa, si voi �ndrepta scaunul lui p�na �n veac.
13. Eu voi fi lui tata si el va fi mie fiu, si mila mea nu o voi departa de
la el, precum o am departat de la cei ce au fost mai �nainte de tine.
14. Si-l voi �ncredinta pe el �n casa mea si �ntru �mparatia lui p�na �n
veac, si scaunul lui va fi �ndreptat p�na �n veac.
15. Toate cuvintele acestea si toata vederea aceasta �ntocmai asa le-a spus
Natan catre David.
16. Si a venit �mparatul David si a sezut �naintea Domnului, si a zis: cine
sunt eu Doamne Dumnezeule? Si ce este casa mea, ca m-ai iubit pe mine p�na �n
veac?
17. Putine au fost acestea �naintea ta Dumnezeule! Si ai grait de casa
slugii tale de departe, si m-ai socotit ca o vedere a omului, si m-ai �naltat
Doamne Dumnezeule!
18. Ce va mai adauga �nca David catre tine, ca sa-l maresti? Ca tu stii pe
robul tau.
19. Doamne, pentru robul tau ai facut toata marimea aceasta, si dupa inima
ta, ca sa arati toate maririle tale.
20. Doamne, nu este asemenea tie si nu este Dumnezeu afara de tine, dupa
toate c�te am auzit �ntru urechile noastre.
21. Si nu este ca poporul tau Israil neam pe pam�nt, pe care sa-l fi
povatuit tu Dumnezeule ca sa-l rascumperi popor tie, ca sa pui lui nume mare si
stralucit, scot�nd neamuri de la fata poporului tau, pe care l-ai rascumparat din
Eghipet.
22. Si ai dat pe poporul tau Israil popor tie p�na �n veac, si tu Doamne
te-ai facut lor Dumnezeu.
23. Si acum, Doamne, cuv�ntul tau care l-ai grait catre robul tau si peste
casa lui, sa se adevereasca p�na �n veac, si fa precum ai grait.
24. Si sa se adevereasca si sa se mareasca numele tau p�na �n veac, zic�nd:
Doamne! Doamne atottiitorule! Dumnezeu lui Israil, si casa lui David robul tau va
ram�ne �ndreptata �naintea ta.
25. Ca tu Doamne Dumnezeul meu ai deschis urechea robului tau, ca vei zidi
lui casa, pentru aceea a aflat �ndrazneala robul tau a se ruga �naintea fetei
tale.
26. Si acum Doamne, tu esti �nsuti Dumnezeu, si ai grait robului tau
bunatatile acestea.
27. Si acum ai �nceput a binecuv�nta casa robului tau, ca sa fie �n veac
�naintea ta, ca tu Doamne ai binecuv�ntat si binecuvintezi �n veac.

CAP. 18.
Biruintele lui David. Asezarea dregatorilor.

Dupa acestea a batut David pe cei de alt neam, si i-a pus pe fuga, si a luat
Ghetul si satele ei din m�na celor de alt neam
2. Si a batut pe Moav, si au fost Moavitenii slugi lui David aduc�nd
daruri.
3. Si a batut David pe Adraazar �mparatul Suvei din Imat, c�nd mergea sa-
si �ntinda puterea sa peste r�ul Efratului.
4. Si a luat de la el David o mie de care si sapte mii de cai si douazeci
de mii de oameni pedestri, si a stricat David toate carele, si a lasat dintr-
�nsele o suta de care.
5. Si au venit Sirienii din Damasc sa ajute lui Adraazar �mparatul Suvei,
si a batut David douazeci de mii de oameni ai Sirienilor.
6. Si a pus David ostirea �n Siria cea dinspre Damasc, si au fost lui
David slugi aduc�nd daruri, si ajuta Domnul pe David ori �ncotro mergea.
7. Si a luat David lanturile cele de aur care erau peste slugile lui
Adraazar si le-a adus �n Ierusalim.
8. Si din Matavet si din cetatile cele alese ale lui Adraazar a luat David
arama multa foarte, din care a facut Solomon marea cea de arama si st�lpii si
uneltele cele de arama.
9. Si a auzit Toa �mparatul Imatului, ca a batut David toata puterea lui
Adraazar �mparatul Suvei.
10. Si a trimis pe Aduram fiul sau la �mparatul David sa-l �ntrebe de cele
de pace, si sa-l binecuvinteze pe el, pentru ca s-a razboit asupra lui Adraazar,
si l-a batut pe el, ca om �mpotrivnic era Toa lui Adraazar.
11. Si toate uneltele cele de aur, de argint si de arama, le-a afierosit
�mparatul David Domnului �mpreuna cu argintul si cu aurul care l-a luat de la
toate neamurile, de la Idumea, de la Moav, de la fiii lui Amon, de la cei de alt
nem si de la Amalic.
12. Si Avesa fiul Saruiei a batut optsprezece mii de Idumieni �n valea
sarilor.
13 Si a pus �n vale ostire, si au fost toti Idumienii slugi lui David, si
ajuta Domnul pe David ori �ncotro mergea.
14. Si a �mparatit David peste tot Israilul, si facea judecata si dreptate
la tot poporul sau.
15. Si Ioav feciorul Saruiei era peste ostire, si Iosafat feciorul lui
Ahilud scriitor pentru aducere aminte.
16. Si Sadoc fiul lui Ahitov si Avimeleh fiul lui Aviatar preoti, si Susa
scriitor.
17. Si Vaneas feciorul lui Iodae era peste Hereti si peste Feleti si fiii
lui David erau cei dintai ajutatori �mparatului.

CAP. 19.
Razbunarea lui David asupra Amonitilor.

Si a fost dupa acestea a murit Naas �mparatul fiilor lui Amon, si a �mparatit Anan
fiul lui �n locul lui.
2. Si a zis David: face-voi mila lui Anan feciorul lui Naas, precum a
facut tatal lui cu mine mila, si a trimis David soli, ca sa-l m�ng�ie pe el pentru
moartea tatalui sau, si au venit slugile lui David �n pam�ntul fiilor lui Amon la
Anan, ca sa-l m�ng�ie pe el.
3. Si au zis boierii fiilor lui Amon catre Anan: au doar pentru ca
cinsteste David pe tatal tau, a trimis sa te m�ng�ie? Au nu pentru ca sa cerce
cetatea, si sa iscodeasca pam�ntul au venit slugile lui la tine?
4. Si a prins Anan pe slugile lui David, si i-a ras pe d�nsii si a taiat
hainele lor jumatate p�na la br�u, si i-a slobozit pe ei.
5. Si au venit sa spuna lui David de oameni; si a trimis David �naintea
lor, ca erau oamenii batjocuriti foarte, si le-a zis �mparatul: sedeti �n Ierihon
p�na vor creste barbile voastre, si apoi va veti �ntoarce.
6. Si au vazut fiii lui Amon, ca s-a rusinat poporul lui David, si a
trimis Anan, si fiii lui Amon o mie de talanti de argint, ca sa le naimeasca lor
din Siria Mesopotmiei si din Siria Maaha si din Suva care si calareti.
7. Si si-a naimit treizeci si doua de mii de care si pe �mparatul din
Maaha si pe poporul lui, si a venit si a tabar�t �n preajma Medavei; si fiii lui
Amon s-au adunat din cetatile lor, si au venit ca sa se bata.
8. Si a auzit David, si a trimis pe Ioav si toata oastea celor tari.
9. Si au iesit fiii lui Amon, si s-au r�nduit la razboi l�nga poarta
cetatii, si �mparatii care au venit au tabar�t deosebi �n c�mp.
10. Si vaz�nd Ioav, ca sunt �n fata unii cu altii, ca sa dea razboi asupra
sa dinainte si dinapoi, a ales din toti voinicii lui Israil, si s-au r�nduit
�mpotriva Sirienilor.
11. Si celalalt popor l-a dat pe m�na lui Avesa fratele sau, si s-au
r�nduit �mpotriva fiilor lui Amon.
12. Si a zis: de ma vor �nvinge Sirienii, vei fi mie ajutor, iar de te vor
�nvinge pe tine fiii lui Amon, te voi ajuta eu.
13. �mbarbateaza-te si sa ne �ntarim, pentru poporul nostru si pentru
cetatile Dumnezeului nostru, si Domnul cel este bun �ntru ochii lui va face.
14. Si s-a r�nduit Ioav si tot poporul lui �mpotriva Sirienilor la razboi,
si a fugit de catre d�nsii.
15. Si fiii lui Amon vaz�nd ca au fugit Sirienii, au fugit si ei de la fata
lui Avesai si de la fata lui Ioav fratele lui, si au venit �n cetate, si a venit
Ioav �n Ierusalim.
16. Si vaz�nd Sirienii ca i-a biruit pe ei Israil, a trimis soli, si a adus
pe Sirienii cei dincolo de r�u, si Sofat mai marele ostirii lui Adraazar era
povatuitor �naintea lor.
17. Si s-a spus lui David, si a adunat David pe tot Israilul, si a trecut
Iordanul, si a venit asupra lor si s-a r�nduit asupra lor, si a statut David �n
preajma Sirienilor la razboi, si i-a batut pe ei.
18. Si au fugit Sirienii de la fata lui Israil, si a zdrobit David din
Sirieni sapte mii de care si patruzeci de mii de pedestri, si pe Sofat mai marele
puterii l-a ucis.
19. Si vaz�nd slugile lui Adraazar, ca au cazut dinaintea fetei lui Israil,
a facut cu David pace, si i-a slujit lui, si n-au vrut Sirienii sa ajute mai mult
fiilor lui Amon.

CAP. 20.
Razboiul si biruinta lui David asupra Amonitilor si Filistenilor.

A fost �n anul al doilea c�nd iesira �mparatii la razboi, a scos Ioav toata
puterea ostirii, si a stricat tara fiilor lui Amon, si a venit si a �nconjurat
Ravva, si David a sezut �n Ierusalim, si a batut Ioav Ravva, si o a stricat.
2. Si a luat David cununa �mparatului lor de pe capul lui, si s-a aflat ca
trage un talant de aur, si era �ntr-�nsa piatra scumpa, si a fost pusa pe capul
lui David, si prazi din cetate a adus multe foarte.
3. Si pe poporul cel dintr-�nsa l-a scos si l-a taiat cu fierastrau si cu
tesle de fier si cu securi; asa a facut David tuturor fiilor lui Amon, si s-a
�ntors David si tot poporul lui �n Ierusalim.
4. Si a fost dupa acestea, si iar s-a facut razboi �n Gazer cu cei de alt
neam, atunci a batut Sovohe Sosati pe Sefei cel din fiii urmasilor, si l-a smerit
pe el.
5. Si s-a mai facut �nca razboi cu cei de alt neam, si a batut Eleanan
feciorul lui Iaria pe Lahmi fratele lui Goliat Gheteul, si lemnul sulitii lui era
ca sulul p�nzarilor.
 6 Si s-a mai facut �nca razboi �n Ghet si era un om peste seama mare si avea
c�te sase degete, toate degetele lui erau douazeci si patru, si acesta era
stranepot uriasilor.
7. Si a ocar�t pe Israil, si l-a batut pe el Ionatan, feciorul lui Sama
fratele lui David.
8. Acestia s-au nascut lui Rata �n Ghet, toti erau patru uriasi, si au
cazut �n m�na lui David si �n m�na slugilor lui.

CAP. 21.
Ciuma de trei zile pentru numararea poporului.

Si s-a sculat diavol �n Israil, si a �ndemnat pe David, ca sa numere pe Israil.

2. Si a zis �mparatul David catre Ioav si catre mai marii ostirii:
mergeti, numarati pe Israil de la Virsavee si p�na la Dan, si aduceti la mine, ca
sa stiu numarul lor.
3. Si a zis Ioav: sa �nmulteasca Domnul pe poporul sau cu o suta de parti
mai mult dec�t sunt acestia si ochii domnului meu �mparatului sa vada, au nu
doamne al meu, toti suntem slugi domnului meu? Caci cearca domnul meu aceasta? De
ce sa fie spre pacat lui Israil.
4. Ci cuv�ntul �mparatului a biruit pe Ioav, si a iesit Ioav, si a umblat
prin tot Israilul, si a venit �n Ierusalim.
5. Si a dat Ioav numarul cercetarii poporului lui David, si era tot
Israilul o mie de mii si o suta de mii de barbati care purtau sabie si fiii Iudei
patru sute si saptezeci de mii de barbati care purtau sabie.
6 Si pe Levi si pe Veniamin nu i-a numarat �ntru ei, ca nu placea cuv�ntul
�mparatului, lui Ioav.
7. Si rau s-a aratat �naintea lui Dumnezeu lucrul acesta, si a batut pe
Israil.
8. Si a zis David catre Dumnezeu: pacatuit-am foarte, fac�nd acest lucru,
si acum sterge rautatea robului tau, ca nebuneste am lucrat foarte.
9. Si au grait Domnul catre Gad vazatorul, zic�nd:
10. Mergi si graieste lui David, zic�nd: asa zice Domnul, trei voi aduce eu
asupra ta, alege-ti tie una dintru ele, si voi face tie.
11. Si a venit Gad la David, si i-a zis lui:
12. Asa zice Domnul: alege-ti tie sau trei ani foamete sau trei luni sa
fugi tu de fata vrajmasilor tai, si sabia vrajmasilor tai sa te apuce pe tine, sau
trei zile sabia Domnului, si moarte pe pam�nt si �ngerul Domnului sa omoare �ntru
toata mostenirea lui Israil; si acum vezi ce cuv�nt voi raspunde celui ce m-au
trimis pe mine.
13. Si a zis David catre Gad: sunt �n mare st�mtorare de c�tes-trele, ci
mai bine voi cadea �n m�inile Domnului, ca multe sunt �ndurarile lui foarte; iar
�n m�inile oamenilor nu voi cadea.
14. Si au dat Domnul moarte �n Israil, si au cazut din Israil saptezeci de
mii de oameni.
15. Si au trimis Dumnezeu �nger �n Ierusalim, ca sa-l piarda, si c�nd �i
pierdea, au vazut Domnul si i-au parut rau pentru raul acela, si au zis �ngerului
celui ce pierdea: ajuga-ti, trage-ti m�na ta, si �ngerul Domnului sta �n aria lui
Orna Ievuseul.
16. Si a ridicat David ochii sai, si a vazut pe �ngerul Domnului st�nd
�ntru pam�nt si �ntru cer, si sabia lui scoasa �n m�na lui, si �ntinsa asupra
Ierusalimului, si au cazut David si batr�nii lui Israil pe fata lor �mbracati cu
saci.
17. Si a zis David catre Dumnezeu: au nu eu am zis ca sa se numere poporul?
Eu sunt cel ce am pacatuit, si mult rau am facut, dar aceasta turma ce a facut?
Doamne Dumnezeule fie m�na ta peste mine si peste casa tatalui meu, si nu peste
poporul tau, ca sa-l pierzi Doamne.
18. Si �ngerul Domnului a zis lui Gad, sa spuna catre David, ca sa se suie
sa faca jertfelnic Domnului �n aria lui Orna Ievuseul.
 19. Si s-a suit David dupa cuv�ntul lui Gad, care l-a grait �ntru numele
Domnului.
20. Si �ntorc�ndu-se Orna, a vazut pe �nger; si el cu cei patru fii ai lui
s-a ascuns, ca Orna treiera gr�u.
21. Si a venit David la Orna, si Orna a iesit din arie, si s-a �nchinat lui
David cu fata pe pam�nt.
22. Si a zis David catre Orna: da mie locul tau cel de arie, si voi zidi
�ntr-�nsul jertfelnicul Domnului, pe argint c�t pretuieste mi-l da, ca sa �nceteze
bataia din popor.
23. Si a zis Orna catre David: ia-l si faca domnul meu �mparatul ce este
bine �naintea lui; iata am dat vitei pentru ardere de tot si plugul pentru lemne
si gr�ul pentru jertfa, toate le-am dat.
24. Si a zis �mparatul David lui Orna: nu, ci voi sa cumpar cu argint, c�t
pretuieste, ca nu voi lua ale tale Domnului, ca sa aduc ardere de tot �n dar
Domnului.
25. Si a dat David lui Orna pentru locul lui sicli de aur cumpaniti sase
sute.
26. Si a zidit acolo David jertfelnic Domnului, si a adus arderi de tot si
jertfe de m�ntuire, si a strigat catre Domnului, si l-au auzit pe el cu foc din
cer peste jertfelnicul arderii de tot, si a mistuit arderea de tot.
27. Si au zis Domnul catre �nger si a bagat sabia �n teaca ei.
28. �n vremea aceea daca a vazut David ca l-au ascultat Domnul �n aria lui
Orna Ievuseul, a jertfit acolo.
29. Si cortul Domnului care l-a facut Moisi �n pustie, si jertfelnicul
arderilor de tot �n vremea aceea era �n culmea cea din Gavaon.
30. Si n-a putut David sa mearga p�na acolo sa �ntrebe pe Dumnezeu, pentru
ca se grabea la vederea sabiei �ngerului Domnului.

CAP. 22.
Pregatiri pentru zidirea casei Domnului.

Si a zis David: aceasta este casa Domnului Dumnezeu, si acesta este jertfelnicul
spre arderea de tot a lui Israil.
2. Si a zis David: sa adune pe toti veneticii cei din pam�ntul lui Israil,
si a pus cioplitori sa ciopleasca pietre netezite, ca sa zideasca casa lui
Dumnezeu.
3. Si fier mult pentru cuiele usilor si ale portilor, si pentru t�t�ni a
gatit David, si arama multa fara masura.
4. Si lemne de chedru fara de numar, ca aduceau Sidonenii si Tirienii
lemne de chedru multime lui David.
5. Si a zis David: Solomon fiul meu prunc t�nar este, si casa care se va
zidi Domnului trebuie sa fie foarte marita si vestita, si o voi gati lui slavita
�n tot pam�ntul; si a gatit David o multime �nainte de moartea sa.
6. Si a chemat pe Solomon fiul sau, si i-a poruncit lui ca sa zideasca
casa Domnului Dumnezeului lui Israil.
7. Si a zis David lui Solomon: fiule! Eu am avut �n suflet, ca sa zidesc
casa numelui Domnului Dumnezeu.
8. Si a fost catre mine cuv�ntul Domnului zic�nd: s�nge mult ai varsat, si
razboaie mari ai facut, nu vei zidi casa numelui meu, pentru ca s�nge mult ai
varsat pe pam�nt �naintea mea.
9. Iata fiu se naste tie, acesta va fi barbatul odihnei, si-l voi odihni
pe el de toti vrajmasii lui de prin prejur, ca Solomon va fi numele lui, si pace
si liniste voi da peste Israil �n zilele lui.
10. Acesta va zidi casa numelui meu, si el va fi mie fiu, si eu voi fi lui
tata, si voi �ndrepta scaunul �mparatiei lui Israil p�na �n veac.
11. Si acum fiul meu, va fi cu tine Domnul, si te va spori si vei zidi casa
Domnului Dumnezeului tau, precum au grait catre tine.
12. Deci, dea tie Domnul �ntelepciune si �ntelegere, si sa te �ntareasca
peste Israil, si sa pazesti si sa faci legea Domnului Dumnezeului tau.
13. Atunci te vei spori, de vei pazi sa faci poruncile si judecatile, care
le-au poruncit Domnul lui Moisi pentru Israil, �mbarbateaza-te si te �ntareste, si
nu te teme, nici te speria.
14. Si eu din saracia mea am gatit pentru casa Domnului talanti de au o
suta de mii si de argint talanti o mie de mii, si arama si fier fara de masura,
caci cu gramada este, si lemne si pietre am gatit, si la acestea vei adauga.
15. Si cu tine sunt multi lucratori, mesteri si cioplitori de pietre si
teslari de lemne, toti �nvatati la tot lucrul.
16. La aur, la argint, la arama si la fier nu este numar, scoala-te si fa,
si Domnul va fi cu tine.
17. Si a poruncit David tuturor boierilor lui sa ajute lui Solomon fiul
sau.
18. Au nu este Domnul cu voi? Si au dat odihna prin prejur, ca au dat �n
m�inile voastre pe cei ce locuiesc pam�ntul, si s-a supus pam�ntul �naintea
Domnului si �naintea poporului lui.
19. Acum dati inimile voastre si sufletele voastre, ca sa cautati pe Domnul
Dumnezeul vostru, si va sculati si ziditi biserica Domnului Dumnezeului vostru, ca
sa bagati sicriul legii Domnului si uneltele cele sfinte ale lui Dumnezeu �n casa,
care se va zidi �n numele Domnului.

CAP. 23.
Numarul, r�nduiala si slujba Levitilor.

David fiind batr�n si plin de zile, a facut �mparat pe Solomon fiul lui �n locul
sau peste Israil.
2. Si a adunat pe toti boierii lui Israil si pe preoti si pe Leviti.
3. Si s-au numarat Levitii de la treizeci de ani �n sus, si a fost numarul
lor pe cap, barbati treizeci si opt de mii.
4. Dintr-acestia au fost c�rmuitori peste lucrurile casei Domnului
douazeci si patru de mii, si logofeti si judecatori sase mii.
5. Si patru mii portari si patru mii c�ntareti ai Domnului cu uneltele
care le-au facut sa laude pe Domnul.
6. Si i-a �mpartit pe ei David fac�ndu-le r�nd pe zi fiilor lui Levi: lui
Gherson, lui Kaat si lui Merari.
7. Si lui Gherson, lui Edan si lui Semei.
8. Fiii lui Edan, capetenia Ieil, Zitan si Ioil, trei.
9. Si fiii lui Semei: Salomit, Ieil si Aran, trei, acestia sunt
capeteniile familiilor lui Edan.
10. Si fiilor lui Semei: Iet, Ziza, Ioas si Veria, acestia patru sunt fiii
lui Semei.
11. Si era Iet capetenia lui Ziza al doilea, Ioas si Veria n-au �nmultit
fii, pentru aceea s-a numarat �ntr-o casa si �ntr-o rudenie.
12. Fiii lui Kaat: Amvram, Iezaar, Hevron, Oziil, patru.
13. Fiii lui Amvram: Aaron si Moisi si s-a osebit Aaron a sfinti sfintele
sfintelor, el si fiii lui p�na �n veac, ca sa tam�ieze �naintea Domnului, sa
slujeasca lui si sa se roage numelui lui p�na �n veac.
14. Si Moisi omul lui Dumnezeu, fiii lui s-au chemat din neamul lui Levi.
15. Fiii lui Moisi: Ghirsam si Eliezer.
16. Fiii lui Ghirsam: Suvail capetenia.
17. Si erau fiii lui Eliezer: Ravia capetenia, si n-a avut Eliezer alti
fii, si fiii lui Ravia s-au �nmultit foarte.
18. Fiii lui Isaar: Salomot capetenia.
19. Fiii lui Hevron: Ieria capetenia, Amaria al doilea, Ieziil al treilea,
Iechemias al patrulea.
20. Fiii lui Oziil: Miha capetenia si Isia al doilea.
21. Fiii lui Merari: Mooli si Musi; fiii lui Mooli: Eleazar si Kis.
22. Si a murit Eleazar, si n-a avut feciori, fara numai fete, si le-au luat
pe ele fiii lui Kis fratii lor.
23. Fiii lui Musi: Mooli, Eder si Irimot, trei.
24. Acestia sunt fiii lui Levi, dupa casele familiilor lor, capeteniile
familiilor lor, dupa socoteala lor, dupa numarul numelor lor, dupa capul lor, care
fac lucrurile slujbei casei Domnului, de la douazeci de ani �n sus.
25. Ca a zis David: odihnit-au Domnul Dumnezeul lui Israil pe poporul sau,
si va locui �n Ierusalim p�na �n veac.
26. Si Levitii nu mai purtau cortul si toate vasele cele de slujba lui.
27. Ca �ntru poruncile lui David cele mai de pe urma este numarul fiilor
lui Levi de la douazeci de ani �n sus.
28. Ca i-a pus pe ei sub m�na lui Aaron, ca sa slujeasca �n casa Domnului,
�n curti si �n camari si la curatirea tuturor celor sfinte si la lucrurile slujbei
casei lui Dumnezeu,
29. Si la p�inile punerii �nainte si la faina jertfei si la placintele cele
de azime si la tigai si la cele fram�ntate si la toata masura.
30. Si a sta dimineata si seara, a lauda si a se marturisi Domnului.
31. Si peste toate cele ce se aduc spre ardere de tot Domnului �n s�mbete
si la lunile noi si la sarbatori dupa numar si dupa r�nduiala lor, totdeauna
�naintea Domnului.
32. Si sa faca paza lui cortul marturiei, si paza sfintei si paza fiilor
lui Aaron fratilor lor, ca sa slujeasca �n casa Domnului.

CAP. 24.
Cetele preotilor.

Si cetele fiilor lui Aaron, fiii lui Aaron: Nadav, Aviud, Eleazar si Itamar.
2. Si a murit Nadav si Aviud �naintea tatalui lor, si acestia n-au avut
fii, si au preotit Eleazar si Itamar fiii lui Aaron.
3. Si i-a �mpartit pe ei David si Sadoc din fiii lui Eleazar si Ahimeleh
din fiii lui Itamar, dupa r�nduiala lor, dupa slujba lor si dupa casele lor
parintesti.
4. Si s-au aflat din fiii lui Eleazar mai multi �ntru boierii puterilor,
de c�t fiii lui Itamar, si i-au r�nduit din fiii lui Eleazar capetenii peste
casele parintesti, sasesprezece, si fiii lui Itamar dupa casele parintesti, opt.
5. Si i-a �mpartit pe ei cu sorti, pe unii si pe altii dintre fiii lui
Eleazar si dintre fiii lui Itamar, ca erau capetenii celor sfinte si mai marii
Domnului.
6. Si i-a scris pe ei Samea fiul lui Natanail logofatul din Levi �naintea
�mparatului si a boierilor, Sadoc preotul si Ahimeleh fiul lui Aviatar si
capeteniile parintesti a preotilor si a Levitilor ai casei parintesti c�te unul
lui Eleazar si c�te unul lui Itamar.
7. Si a iesit sortul cel dintai lui Ioarim, lui Iedia al doilea,
8. Lui Hariv al treilea, lui Seorim al patrulea,
9. Lui Melhia al cincilea, lui Meiamin al saselea,
10. Lui Kos al saptelea, lui Avia al optulea,
11. Lui Iisu al noualea, lui Sehenia al zecelea,
12. Lui Eleavi al unsprezecelea, lui Iachim al douasprezecelea,
13. Lui Opfa la treisprezecelea, lui Iesvaal al patrusprezecelea,
14. Lui Velga al cincisprezecelea, lui Emir al sasesprezecelea,
15. Lui Hizin al saptesprezecelea, lui Afesi al optsprezecelea,
16. Lui Fetea al nouasprezecelea, lui Ezechil al douazecelea,
17. Lui Ahim al douazeci si unulea, lui Gamul al douazeci si doualea,
18. Lui Adale al douazeci si treilea, lui Maase al douazeci si patrulea.
19. Acesta este numarul lor, dupa slujba lor a intra �n casa Domnului dupa
r�nduiala lor, prin m�na lui Aaron tatal lor, precum au poruncit Domnul Dumnezeul
lui Israil.
20. Si fiilor celorlalti ai lui Levi, fiilor lui Amvram, capetenia Sovail,
fiilor lui Sovail, Iedia.
 21. Si lui Raavia, Iesi,
22. Si lui Isaar, Salomot; fiilor lui Salomot, Iat.
23. Fiii lui Ecdiu: Amadea al doilea, Iaziil al trilea, Iecmoam al
patrulea.
24. Fiilor lui Oziil: Miha, fiii lui Miha: Samir.
25. Fratele lui Miha: Isia si fiul ui Isia: Zaharia.
26. Fiii lui Merari: Mooli si Musi, fiii lui Ozia, fiii lui Voni,
27. Fiii lui Merarii din Ozia, fiii lui Isoam, si Sachur si Avai.
28. Lui Mooli: Eleazar si Tamar, si a murit Eleazar, si n-a avut feciori.
29. Lui Kis, fiii lui Kis: Ierameil.
30. Si fiii lui Musi: Mooli, Eder si Ierimot, acestia sunt fiii Levitilor,
dupa casele lor parintesti.
31. Si au luat si ei sorti ca si fratii lor fiii lui Aaron �naintea
�mparatului, si Sadoc si Ahimeleh si capeteniile parintesti ale preotilor si ale
Levitilor; capetenia de parinti Araav, ca si fratii lui cei mai tineri.

CAP. 25.
Cetele c�ntaretilor.

Si David �mparatul cu capeteniile puterii a pus la slujbe pe fiii lui Asaf, ai lui
Eman si ai lui Iditun, care sa c�nte cu cobze, cu alaute si cu chimvale, si a fost
numarul lor pe cap al celor ce slujesc dupa slujbele lor.
2. Fiii lui Asaf: Sachur, Iosif si Natanias si Erail: fiii lui Asaf care,
erau la �mparatul.
3. Lui Iditun, fiii lui Iditun: Godolia, Suri, Isaia, Asavia si Mattatia
dupa tatal lor Iditun, cu cobze rasun�nd marturisire si lauda Domnului.
4. Lui Eman, fiii lui Eman: Vuchia, Mattania, Oziil, Suvail, Ierimot,
Anania, Anan, Eliata, Godolati, Remeviezer, Iesvasaca, Maliti, Oviri si Meazot.
5. Toti acestia sunt fiii lui Eman celui ce raspunde �mparatului cu
cuvintele lui Dumnezeu a �nalta cornul, si au dat Dumnezeu lui Eman patrusprezece
feciori si trei fete.
6. Toti acestia cu tatal lor laud�nd �n casa lui Dumnezeu �n chimvale si
�n alaute si �n cobze spre slujba casei lui Dumnezeu l�nga �mparatul Asaf, Iditun
si Eman.
7. Si a fost numarul lor cu fratii lor cei �nvatati a c�nta Domnului, trei
cei ce erau iscusiti, doua sute optzeci si opt.
8. Si au luat si ei sorti sa fie �n r�ndul cel mic, si cel mare din cei
desav�rsit si din cei ce �nvata.
9. Si a iesit sortul cel dintai a fiilor si a fratilor lui, din Asaf:
Iosif, al doilea Godolia cu fii lui si fratii lui doisprezece.
10. Al treilea Zachur, fiii lui si fratii lui, doisprezece.
11. Al patrulea Iesri, fiii lui si fratii lui, doisprezece.
12. Al cincilea Natan, fiii lui si fratii lui, doisprezece.
13. Al saselea Vuchia, fiii lui si fratii lui, doisprezece.
14. Al saptelea Iseriil, fiii lui si fratii lui, doisprezece.
15. Al optulea Iosia, fiii lui si fratii lui, doisprezece.
16. Al noualea Mattania, fiii lui si fratii lui, doisprezece.
17. Al zecelea Semeia, fiii lui si fratii lui, doisprezece.
18. Al unsprezecelea Asriil, fiii lui si fratii lui, doisprezece.
19. Al doisprezecelea Asvia, fiii lui si fratii lui, doisprezece.
20. Al treisprezecelea Suvail, fiii lui si fratii lui, doisprezece.
21. Al patrusprezecelea Mattatia, fiii lui si fratii lui, doisprezece.
22. Al cinsprezecelea Ierimot, fiii lui si fratii lui, doisprezece.
23. Al sasesprezecelea Anania, fiii lui si fratii lui, doisprezece.
24. Al saptesprezecelea Iesvasac, fiii lui si fratii lui, doisprezece.
25. Al optsprezecelea Anania, fiii lui si fratii lui, doisprezece.
26. Al nouasprezecelea Malliti, fiii lui si fratii lui, doisprezece.
27. Al douazecilea Eliata, fiii lui si fratii lui, doisprezece.
 28. Al douazeci si unulea Otiri, fiii lui si fratii lui, doisprezece.
29. Al douazeci si doualea Gotolati, fiii lui si fratii lui, doisprezece.
30. Al douazeci si treilea Miazot, fiii lui si fratii lui, doisprezece.
31. Al douazeci si patrulea Romettiezer, fiii lui si fratii lui,
doisprezece.

CAP. 26
Portarii, camarasii si judecatorii

Si cetele portilor, fiii lui Koreim: Moselamia din fiii lui Asaf.
2. Si lui Moselamia fiul cel �nt�i nascut era Zaharia, Iadiil al doilea,
Zavadia al treilea, Ienuil al patrulea, Iolam al cincilea,
3. Ionatan al saselea, Elionat al saptelea, Avdedom al optulea.
4. Si fiii lui Avdedom erau: Samis �nt�i nascut, Iozavat al doilea, Ioat
al treilea, Sahur al patrulea, Natanail al cincilea,
5. Amiil al saselea, Isahar al saptelea, Felati al optulea, ca l-au
binecuv�ntat pe el Dumnezeu.
6. Si lui Samea fiul lui s-a nascut fiu a celui �nt�i nascut al lui Rose
casa cea parinteasca a lui, ca puternici erau.
7. Fiii lui Samei: Otni, Rafail, Ovid, Elzavat, Ahiud, oameni tari, Eliu,
Savahia si Isvacom.
8. Toti din fiii lui Avdedom, ei si fiii lor si fratii lor �ndem�natici la
slujba, toti ai lui Avdedom sasezeci si doi.
9. Si lui Moselamia, fiii si fratii optsprezece voinici.
10. Si lui Osa din fiii lui Merari, capetenia Semri, ca nu era �nt�i
nascut, dar l-a facut pe el tatal lui capetenie cetei a doua.
11. Hechias al doilea, Tavle al treilea, Zaharia al patrulea, toti acestia
fii si frati lui Osa, treisprezece.
12. Acestia sunt cei r�nduiti la porti, din capeteniile celor tari la
slujbe zilnice ca si fratii lui la slujba �n casa Domnului.
13. Si a aruncat sorti pe mic si mare, dupa casele lor parintesti pentru
fiecare poarta.
14. Si a cazut sortul celor dinspre rasarit lui Selemia; iar Zaharia fiul
lui Soaz, al lui Melhia, i-a aruncat sorti si a iesit sortul spre miazanoapte..
15. Lui Avdedom spre miazazi, dinaintea casei lui Esefim.
16. Iar Sefrim al lui Osa spre apus dupa poarta treptelor spre camara,
straje �n preajma strajii.
17. Spre rasarit Levitii sase pe zi, spre miazanoapte patru pe zi, spre
miazazi patru pe zi, si la Esefim c�te doi, cu schimbul.
18. Si lui Osa spre apus dupa poarta camarii trei straji �n preajma strajii
suirii, spre rasarit sase pe zi si spre miazanoapte patru si spre miazazi patru si
la Esefim doi cu schimbul si spre apus patru si la carare doi cu schimbul.
19. Acestea sunt cetele portarilor fiilor lui Kore si fiilor lui Merari.
20. Si Levitii fratii lor erau peste vistieriile casei Domnului si peste
vistieriile celor sfinte.
21. Fiii lui Ladan, acestia, fii lui Ghirson; lui Ladan capetenia caselor
parintesti a lui Ladan, lui Ghirson, Ieil.
22. Fiii lui Ieil: Zeton si Ioil fratii, peste vistieriile casei Domnului.
23. Lui Amvram si Isaar, Hevron si Oziil.
24. Si Suvail al lui Ghirsam al lui Moisi peste vistierii.
25. Si fratelui sau Eliezer: Revia fiu, Iosia, Ioram, Zehri si Salomot.
26. Acest Salomot si fratii lui peste toate vistieriile sfintelor, care le-
a afierosit David �mparatul si capeteniile caselor parintesti cei peste mii si
peste sute si mai marii ostirii,
27. Care le-a luat din cetati si din prazi, si a afierosit dintr-�nsele, ca
sa nu se �nt�rzie zidirea casei lui Dumnezeu.
28. Si peste toate cele sfinte ale lui Dumnezeu, care le-a sfintit Samuil
proorocul si Saul fiul lui Kis si Avenir fiul lui Nir si Ioav fiul lui Saruei, tot
ce s-a sfintit prin m�na lui Salomot si a fratilor lui.
29. Lui Isaar Honenia si fiii lui la lucrul cel dinafara peste Israil a
logofeti si a judeca.
30. Lui Hevron, Asavia si fratii lui, barbati puternici, o mie sapte sute,
spre povatuirea lui Israil dincolo de Iordan dinspre apus la toata slujba Domnului
si lucrul �mparatului.
31. Lui Hevroni, Uria capetenia Hevronenilor dupa nasterile lor, dupa
casele parintesti, �n anul al patruzecilea al �mparatiei lui s-a cautat, si s-a
aflat om tare �ntru ei �n Iasirul Galaaditeni.
32. Si fratii lui feciori tari doua mii si sapte sute capeteniile caselor
parintesti, si i-a pus pe ei David �mparatul peste Ruvim, peste Gadi si peste
jumatatea neamului lui Manasi, spre toata porunca Domnului si cuv�ntul
�mparatului.

CAP. 27.
Alti dregatori ai lui David.

Si fiii lui Israil dupa numarul lor capeteniile caselor parintesti cei peste mii
si peste sute, si logofetii, care slujesc �mparatului si tot cuv�ntul �mparatului
dupa cete, si la toata porunca ce intra si iese din luna �n luna, �n toate lunile
anului, o ceata douazeci si patru de mii.
2. Si peste ceata cea dintai a lunii dintai, Ievoaz al lui Zavdiil peste
ceata sa douazeci si patru de mii.
3. Din fiii lui Fares capetenia a doua era Dodia al lui Hoc, �ntr-a carui
ceata erau douazeci si patru de mii de viteji.
4. Si peste ceata lunii a doua era Dodia al lui Hoc, si povatuitorul cetei
lui Machellot, �ntr-a carui ceata erau douazeci si patru de mii de viteji.
5. A treia capetenie �n luna a treia era Vaneas al lui Iodae preotul �ntr-
a carui ceata erau douazeci si patru de mii
6. Acest Vaneas era mai tare �ntru cei treizeci, si era peste cei
treizeci, si peste ceata lui Zovad fiul lui.
7. Al patrulea �n luna a patra era Asail fratele lui Ioav si Zavadia fiul
lui si fratii, �ntr-a carui ceata erau douazeci si patru de mii.
8. Al cincilea �n luna a cincia era povatuitor Samaot al lui Iesrae, �ntr-
a carui ceata erau douazeci si patru de mii.
9. Al saselea �n luna a sasea era Oduias al lui Echis Techuinul �ntr-a
carui ceata erau douazeci si patru de mii.
10. Al saptelea �n luna a saptea era Hellis cel din Falus din fiii lui
Efraim, �ntr-a carui ceata erau douazeci si patru de mii.
11. Al optulea �n luna a opta Sovohai Usatiteanul al lui Zarai, �ntr-a
carui ceata erau douazeci si patru de mii.
12. Al noualea �n luna a noua Aviazer cel din Anatot din pam�ntul lui
Veniamin �ntr-a carui ceata erau douazeci si patru de mii.
13. Al zecelea �n luna a zecea Meira cel din Netofat al lui Zarai, �ntr-a
carui ceata erau douazeci si patru de mii.
14. Al unsprezecelea �n luna a unsprezecea Vaneas cel din Faraton, din fiii
lui Efraim �ntr-a carui ceata erau douazeci si patru de mii.
15. Al doisprezecelea �n luna a douasprezecea Holdia cel din Netofati al
lui Gotoniil, �ntr-a carui ceata erau douazeci si patru de mii.
16. Preste semintiile lui Israil, peste ale lui Ruvim era povatuitor
Eliezer al lui Zehri, peste ale lui Simeon era Safatia al lui Maaha.
17. Preste ale lui Levi era Asavia al lui Kmuil; peste ale lui Aaron,
Sadoc.
18. Preste ale lui Iuda era Eliav din fratii lui David; peste ale lui
Isahar era Amvri al lui Mihail.
19. Preste ale lui Zavulon era Samaia al lui Avdiu; peste ale lui Neftali
era Ierimot al lui Oziil.
20. Preste ale lui Efraim era Ozi al lui Oziu; peste jumatatea semintiei
lui Manasi era Ioil feciorul lui Fadaia.
21. Preste cealalta jumatate din semintia lui Manasi, care era �n pam�ntul
Galaadului era Iadai al lui Zadeu; peste fiii lui Veniamin era Iasiil al lui
Avenir.
22. Preste ale lui Dan era Azariil al lui Iroav. Acestia sunt capeteniile
parintesti ale semintiilor lui Israil.
23. Si n-a numarat David pe ei de la douazeci de ani �n jos, ca au zis
Domnul ca va �nmulti pe Israil ca stelele cerului.
24. Si Ioav al Saruei a �nceput a numara �n popor, si n-a sav�rsit, si s-a
facut �ntr-aceasta urgie peste Israil, si nu s-a osebit numarul �n cartea
cuvintelor anilor �mparatilor lui David.
25. Si peste vistieriile �mparatului era Asmot al lui Odiil, si peste
vistieriile cele din tarina si cele din sate, cele din salasuri, cele din turnuri
era Ionatan al lui Ozia.
26. Si peste plugari, lucratori de pam�nt era Ezdri al lui Heluv.
27. Si peste vii era Semei cel din Rail, si peste vistieriile cele de vin
era Zavdei al lui Sefni.
28. Si peste maslinii si smochinii cei din c�mp era Valean Ghedorinteanul,
iar peste vistieriile untuluidelemn era Ioas.
29. Si peste boii cei pascatori din Saron era Satrai Saroniteanul, si peste
boii cei din vai era Sofat al lui Adai.
30. Preste camile era Avia Ismailteanul; iar peste asini er Iadia cel din
Meraton.
31. Si peste oi era Iaziz Agariteanul, toti acestia erau c�rmuitori
boierilor lui David �mparatul.
32. Ionatan fratele tatalui lui David era sfetnic om �ntelept si carturar,
si Ieil al lui Ahami cu fii �mparatului.
33. Si Ahitofel era sfetnic �mparatului, si Husi era cel dintai prieten al
�mparatului.
34. Si dupa Ahitofel era Iodae al lui Vaneu, si Aviatar si Ioav mai marele
ostirii �mparatului.

CAP. 28.
Sfatuirea cea din urma a lui David pentru zidirea casei Domnului.

Si a adunat David pe toti boierii lui Israil, pe capeteniile judecatorilor si ale

neamurilor pe fiecare zi, si pe toate capeteniile cetelor celor r�nduite pentru
paza �mparatului, si pe mai marii peste mii si peste sute si pe cei ce pazeau
vistieriile si pe cei ce erau peste averile lui si peste toata agonisita
�mparatului si a fiilor lui, si pe fameni si pe cei puternici si pe razboinicii
ostirii �n Ierusalim.
2. Si a statut David �n mijlocul adunarii, si a zis: ascultati-ma fratii
mei si poporul meu, eu am avut �n inima sa zidesc casa de odihna sicriului legii
Domnului, si razem picioarelor Domnului nostru, si am gatit cele de lipsa la
locas.
3. Si Dumnezeu au zis: nu vei zidi mie casa, ca sa se numeasca numele meu
peste ea, ca om razboinc esti tu si s�nge ai varsat.
4. Si m-au ales Domnul Dumnezeul lui Israil din toata casa tatalui meu sa
fiu �mparat peste Israil �n veac, ca �ntru Iuda au ales �mparatia, si din casa
Iudii casa tatalui meu, si din fiii tatalui meu pe mine m-au voit sa fiu �mparat
peste tot Israilul.
5. Si din toti fiii mei, ca multi fii mi-au dat mie Domnul, au ales pe
Solomon fiul meu sa seada pe scaunul �mparatiei Domnului peste Israil.
6. Si mi-au zis mie Dumnezeu: Solomon fiul tau va zidi casa mea si curtea
mea, ca l-am ales pe el sa-mi fie mie fiu, si eu sa-i fiu lui tata.
7. Si voi �ndrepta �mparatia lui p�na �n veac, de va fi tare �ntru paza
poruncilor mele si a judecatilor mele, ca �n ziua aceasta.
8. Si acum �naintea a toata adunarea Domnului si �n urechile Dumnezeului
nostru, paziti si cautati toate poruncile Domnului Dumnezeului nostru, ca sa
mosteniti pam�ntul cel bun, si sa dati mostenire fiilor vostri dupa voi p�na �n
veac.
9. Si acum Solomoane fiule! Cunoaste pe Dumnezeul parintilor tai, si
slujeste lui din toata inima si cu suflet voitor, ca toate inimile le cearca
Domnul, si tot g�ndul stie; de-l vei cauta pe el, se va afla tie, si de-l vei
parasi pe el, te va parasi p�na �n sf�rsit.
10. Vezi acum, ca Domnul te-au ales pe tine, ca sa zidesti lui casa de
sfintenie, �ntareste-te si sa faci.
11. Si a dat David lui Solomon fiului sau forma bisericii si a caselor si a
chiliilor si a foisoarelor si a camarilor celor dinauntru si a casei �mpacarii.
12. Si forma, care a avut �ntru duhul sau, a curtilor casei Domnului si a
tuturor camarilor celor de prin prejur, cea a camarilor casei Domnului si a
camarilor celor sfinte si a celor de odihna.
13. Si ale preotilor si Levitilor de r�nd la tot lucrul slujbei casei
Domnului, si al camarilor uneltelor celor trebuitoare la slujba casei Domnului.
14. Si masura de greutate, toate uneltele trebuincioase fiecarui lucru si
la toate uneltele cele de argint si de aur, la toate uneltele fiecarei slujbe.
15. Si greutatea sfesnicelor celor de aur si a ramurilor lui, dupa
greutatea fiecarui sfesnic.
16. I-a dat lui asemenea masura meselor punerii �naintea a fiecarei mese de
aur, asijderea si a celor de argint.
17. Si a furculitelor si a causelor si a paharelor celor de aur, greutatea
lor de aur si argint pentru catui si vase dupa greutatea fiecareia.
18. Si i-a aratat lui masura altarului tam�ierilor din aur lamurit si forma
carului Heruvimilor celor cu aripile �ntinse umbrind peste sicriul legii Domnului.
19. Toate le-a dat David lui Solomon scrise cu m�na Domnului spre a pricepe
cum sa le aduca la �ndeplinire forma.
20. Si a zis David lui Solomon fiului sau: �ntareste-te si te �mbarbateaza,
si sa le faci, nu te teme nici te speria, ca Domnul Dumnezeul meu va fi cu tine,
si nu te va lasa si nu te va parasi p�na ce vei sf�rsi tu tot lucrul slujbei casei
Domnului, si iata forma bisericii si a casei si a chiliilor si foisoarele si
camarile cele dinauntru, si casa �mpacarii si forma casei Domnului.
21. Si iata r�nduielile preotilor si ale Levitilor la toata slujba casei
Domnului Dumnezeu, si cu tine sunt mesteri cu �ntelepciune �ntru tot lucrul, dupa
tot mestesugul, si boierii si tot poporul sunt gata la toate cuvintele tale.

CAP. 29.
Dare pentru zidirea casei Domnului. Ungerea lui Solomon si a lui Sadoc. Moartea
lui David.

Si a zis David �mparatul la toata adunarea: Solomon fiul meu este singur pe care
l-au ales Domnul din frageda pruncie, si lucru este mare, ca nu este la om
zidirea, ci la Domnul Dumnezeu.
2. Pe c�t am putut am gatit la casa Domnului meu: aur, argint, arama,
fier, lemne, pietre, onix si pietre scumpe pentru �mpodobire de multe feluri, si
tot felul de piatra scumpa si marmura multa.
3. Si fiindca mare dragoste am eu catre casa Dumnezeului meu, c�t aur si
argint am, iata-l dau la casa Dumnezeului meu spre prisosinta, afara de cel ce l-
am gatit la casa Sfintelor.
4. Trei mii de talanti de aur de la Ofir si sapte mii de talanti de argint
lamurit ca sa se �mbrace cu acesta peretii casei Domnului.
5. La cel de aur cu aur, la cel de argint, cu argint; tot sa fie lucrat
prin m�na mesterilor. Si cine vrea sa vie acum cu m�na plina la Domnul?
6. Si s-au �ndemnat capeteniile caselor parintesti si capeteniile fiilor
lui Israil, si cei peste mii si cei peste sute si c�rmuitorii lucrurilor si
dregatorii casei �mparatului.
7. Si au dat pentru lucrurile casei Domnului cinci mii de talanti de aur
si zece mii de galbeni de aur si zece mii de talanti de argint si optsprezece mii
de talanti de arama si o suta de mii de talanti de fier.
8. Si la care dintre d�nsii s-a aflat pietre, le-a dat la vistieria casei
Domnului prin m�na lui Ieil al lui Gherson.
9. Si s-a bucurat poporul pentru bunavointa, caci cu inima plina bine a
voit a da Domnului, si David �mparatul s-a bucurat foarte.
10. Si a binecuv�ntat �mparatul David pe Domnul �naintea adunarii, zic�nd:
bine esti cuv�ntat Doamne Dumnezeul lui Israil, tatal nostru cel din veac si p�na
�n veac.
11. Tie Doamne marirea si puterea si lauda si biruinta si taria, ca tu
stap�nesti toate cele din cer si cele de pe pam�nt, de fata ta se cutremura tot
�mparatul si tot neamul.
12. De la tine este avutia si marirea, tu pe toti stap�nesti Doamne, ca tu
esti stap�nul a toata stap�nia, si �n m�na ta Atottiitorule este a mari si a
�ntari toate.
13. Si acum Doamne ne marturisim tie, si laudam numele laudei tale.
14. Si cine sunt eu si cine este poporul meu, ca am putut sa ne �nvrednicim
a-ti aduce tie acestea? Ca ale tale sunt toate, si dintr-ale tale am dat tie.
15. Ca nemernici suntem �naintea ta, si straini ca toti parintii nostri, ca
umbra sunt zilele noastre pe pam�nt, si nu este stare.
16. Doamne Dumnezeul nostru! Toata multimea aceasta care o am gatit, ca sa
zidim casa numelui tau celui sf�nt, din m�na ta este, si ale tale sunt toate.
17. Si am cunoscut Doamne ca tu esti cel ce cercetezi inimile si iubesti
dreptatea; cu inima curata am adus toate acestea, si am vazut acum pe poporul tau,
care s-a aflat aici, caci cu bucurie ti-a adus tie.
18. Doamne Dumnezeul lui Avraam si al lui Isaac si al lui Israil parintilor
nostri! Pazeste acestea �ntru cugetul inimii poporului tau �n veac, si
�ndrepteaza inimile lor catre tine.
19. Si lui Solomon fiul meu da-i inima buna, ca sa faca poruncile tale si
marturiile tale si �nvataturile tale, si ca sa sav�rseasca facerea casei tale,
pentru care am facut gatire.
20. Si a zis David catre toata adunarea: binecuv�ntati pe Domnul Dumnezeul
nostru; si bine a cuv�ntat toata adunarea pe Domnul Dumnezeul parintilor sai, si
plec�nd genunchii s-a �nchinat Domnului si �mparatului.
21. Si a jertfit David Domnului jertfa, si a adus arderi de tot lui
Dumnezeu a doua zi, vitei o mie, berbeci o mie, miei o mie, si turnarile lor si
jertfe �ntru multime la tot Israilul.
22. Si a m�ncat si a baut �naintea Domnului �n ziua aceea cu bucurie mare,
si a doua oara au facut �mparat pe Solomon fiul lui David, si l-au uns pe el
Domnul �mparat si pe Sadoc preot.
23. Si a sezut Solomon pe scaunul lui David tatal sau, si bine au voit, si
a ascultat de d�nsul tot Israilul.
24. Si capeteniile si domnii si toti fiii lui David �mparatul tatal sau, s-
au supus lui.
25. Si au marit Domnul pe Solomon �naintea a tot Israilul, si i-au dat lui
marire �mparateasca, care n-a avut nici un �mparat mai �nainte de el �n Israil.
26. Si David fiul lui Iese a �mparatit peste tot Israilul, si zilele �n
care a �mparatit peste Israil au fost patruzeci de ani.
27. �n Hevron sapte ani si �n Ierusalim treizeci si trei de ani.
28. Si a murit �ntru batr�nete bune plin de zile, cu avutie si cu marire,
si a �mparatit Solomon fiul lui �n locul lui.
29. Iar celelalte fapte ale �mparatului David cele dintai si cele de pe
urma, scrise sunt �n cartea lui Samuil vazatorul si �n cartea lui Natan proorocul
si �n cartea lui Gad vazatorul,
30. De toata �mparatia lui si puterea lui, si vremile care au fost peste el
si peste Israil si peste toate �mparatiile lui Israil si peste toate �mparatiile
pam�ntului.
CARTEA A DOUA PARALIPOMENE

CAP. 1.
�ntelepciunea si avutia lui Solomon.

Si s-a �ntarit Solomon fiul lui David �ntru �mparatia sa, si Domnul Dumnezeul lui
era cu el, si l-au marit pe el foarte.
2. Si a zis Solomon catre tot Israilul, catre cei peste mii si peste sute,
si catre judecatori si catre toti boierii �naintea lui Israil, catre capeteniile
caselor parintesti.
3. Si a mers Solomon si toata adunarea pe culmea Gavaonului, unde era
cotul marturiei lui Dumnezeu, care l-a facut Moisi robul lui Dumnezeu �n pustie.
4. Iar sicriul lui Dumnezeu l-a fost adus David �n cetatea Kariatirim �n
locul, care i-a fost grait David, c�nd i-a �ntins cort �n Ierusalim.
5. Si jertfelnicul cel de arama, care l-a facut Veseleil feciorul lui Urie
fiul lui Or era �naintea cortului Domnului, si l-a cercetat Solomon si adunarea.
6. Si a adus Solomon jertfelnicul cel de arama, care era �naintea Domnului
�n cort, a adus pe el arderi de tot o mie.
7. �n noaptea aceea s-au aratat Dumnezeu lui Solomon, si i-au zis: cere ce
sa-ti dau.
8. Si a zis Solomon catre Dumnezeu: tu ai facut cu David tatal meu mila
mare, si m-ai pus pe mine �mparat �n locul lui.
9. Si acum Doamne Dumnezeule! Credincios sa fie numele tau peste David
tatal meu, ca tu m-ai facut �mparat peste popor mult ca tar�na pam�ntului.
10. Acum �ntelepciune si pricepere da mie ca sa ies si sa intru �naintea
poporul acestuia, ca cine va judeca pe acest mare popor al tau?
11. Si au zis Dumnezeu catre Solomon: pentru ca ai facut aceasta �n inima
ta, si n-ai cerut avutie de argint, nici marire, nici sufletul vrajmasilor, si n-
ai cerut zile multe, ci ai cerut �ntelepciune si pricepere, ca sa judeci pe
poporul meu, peste care te-am pus �mparat,
12. �ntelepciunea si priceperea dau tie, si avutie si bani si marire voi da
tie, �n ce chip nu s-a facut �ntru �mparatii cei �nainte de tine precum tie, si
dupa tine nu va fi asa.
13. Si a venit Solomon de pe culmea Gavaonului �n Ierusalim �naintea
cortului marturiei, si a �mparatit peste Israil.
14. Si a adunat Solomon care si calareti, si a avut o mie si patru sute de
care si douasprezece mii de calareti, si le-a lasat acelea �n cetatea carelor; iar
poporul era cu �mparatul �n Ierusalim.
15. Si �mparatul a facut ca argintul si aurul �n Ierusalim sa fie ca
pietrele, si chedrii s-au aflat �n Iudeia ca smochinii salbatici care cresc
multime �n c�mp.
16. Si se aducea lui Solomon cai din Eghipet cu bani, si negutatorii
�mparatului cumparau cu bani.
17. Si aduceau si scoteau din Eghipet un car cu sase sute de arginti si un
cal cu o suta si cincizeci de arginti, si asa prin m�inile lor aduceau tuturor
�mparatilor Heteilor si �mparatilor Siriei.

CAP. 2.
Pregatirea pentru zidirea casei Domnului.

Si a zis Solomon, ca sa zideasca casa numelui Domnului si casa �mparatiei sale.

2. Si a adunat �mparatul Solomon saptezeci de mii de oameni caratori cu
umarul si treizeci de mii taietori �n munte, si priveghetori peste d�nsii trei mii
si sase sute.
3. Si a trimis Solomon la Hiram �mparatul Tirului, zic�nd: precum ai facut
cu David tatal meu, si i-ai trimis lui chedri, ca sa-si zideasca casa, sa
locuiasca �ntr-�nsa,
4. Iata si eu fiul lui zidesc casa numelui Domnului Dumnezeului meu, sa o
sfintesc pe ea lui, ca sa se tam�ieze �naintea lui tam�ie de mirosuri si aduceri
�nainte pururea si aducerea arderei de tot pururea dimineata si seara si s�mbata
si la luni noua si la sarbatorile Domnului Dumnezeului nostru, �n veac aceasta
este peste Israil.
5. Si casa care eu o zidesc este mare, ca mare este Domnul Dumnezeul
nostru peste toti dumnezeii.
6. Si cine va putea sa zideasca lui casa? Ca cerul si cerul cerului nu
cuprind slava lui, si cine sunt eu, ca sa-i zidesc lui casa? Fara numai ca sa
tam�ieze �naintea lui.
7. Si acum trimite mie om �ntelept, si care sa stie a lucra cu aur si cu
argint si cu arama si cu fier si mohor�t si cu rosu si cu v�nat, si care sa stie a
sapa sapatura cu mesterii cei iscusiti, care sunt cu mine �n Iuda si �n Ierusalim,
pe care i-a gatit David tatal meu.
8. Si-mi trimite lemne de chedru si de brad si de pini din Livan, ca stiu
eu ca slugile tale stiu a taia lemne din Livan.
9. Si iata slugile tale cu slugile mele vor merge, ca sa-mi gateasca mie
lemne multe, caci casa care eu o zidesc este mare si marita.
10. Si iata celor ce lucreaza, celor ce taie lemne, de m�ncare le-am dat
gr�u �n dar slugilor tale douazeci de mii de masuri de gr�u si douazeci de mii de
masuri de orz si douazeci de mii de masuri de vin si douazeci de mii de masuri de
untdelemn.
11. Si raspunz�nd Hiram �mparatul Tirului cu scrisoare, a trimis la
Solomon, zic�nd: pentru ca au iubit Domnul pe poporul sau, te-au dat pe tine
�mparat peste d�nsul.
12. Si a zis Hiram: binecuv�ntat este Domnul Dumnezeul lui Israil, cel ce
au facut cerul si pam�ntul, cel ce au dat lui David �mparatul fiu �ntelept,
stiutor si pricepator, care va zidi casa Domnului si casa �mparatiei sale.
13. Si acum am trimis tie om �ntelept, stiutor si pricepator pe Hiram sluga
mea.
14. Si muma lui este din fetele lui Dan, si tatal lui a fost om Tirian,
care a stiut lucra cu aur si cu argint si cu arama si cu fier si cu pietre si cu
lemne, si a tese cu mohor�t si cu v�nat si cu vison si cu rosu, si a ciopli
sapaturi, si a �ntelege tot ce se poate planui, si orice vei da lui cu �nteleptii
tai si cu �nteleptii lui David domnul meu tatal tau.
15. Si acum gr�ul si orzul si vinul si untuldelemn, care a zis domnul meu
trimite-le slugilor sale.
16. Si noi vom taia lemne din Livan spre toata treaba ta, si le vom aduce
pe ele plute pe marea Iopii, si tu le vei duce pe ele �n Ierusalim.
17. Si a adunat Solomon pe toti oamenii venetici cei din pam�ntul lui
Israil dupa numarul, cu care i-a numarat pe ei David tatal lui, si s-au aflat o
suta cincizeci si trei de mii si sase sute.
18. Si a facut dintru d�nsii saptezeci de mii caratori cu umarul si optzeci
de mii cioplitori �n munte si trei mii si sase sute priveghetori peste popor.

CAP. 3.
Zidirea casei Domnului.

Si a �nceput Solomon a zidi casa Domnului �n Ierusalim �n muntele lui Amoria, unde
s-au aratat Domnul lui David tatal sau, �n locul care l-a gatit David �n aria lui
Orna Ievuseul.
2. Si a �nceput a zidi �n luna a doua �n anul a patrulea al �mparatiei
sale.
3. Si asa a �nceput Solomon a zidi casa Domnului: lungimea dupa masura cea
dintai sasezeci coti si largimea douazeci coti.
4. Si pridvorul cel dinaintea casei lung c�t era de lata fata casei, de
douazeci coti, si �naltimea de o suta si douazeci coti, si l-a ferecat pe
dinauntru cu aur curat.
5. Si casa cea mare o a captusit cu lemne de chedru, si o a aurit cu aur
curat, si a cioplit pe d�nsa finici si lanturi.
6. Si a �mpodobit casa cu pietre scumpe spre marire, si o a aurit cu aur
din Faruim.
7. Si a aurit cu aur casa si peretii ei si portile si podurile si usile
ei, si a sapat Heruvimi cu sase sute de talanti.
8. Si a facut casa sfintei Sfintelor lungimea ei dupa latimea casei de
douazeci de coti si largimea ei de douazeci de coti, si o a aurit cu aur curat, cu
Heruvimi cu sase sute de talanti.
9. Si greutatea cuielor, fiecare cui c�ntarea cincizeci de sicli de aur,
si casa de sus o a ferecat cu aur.
10. Si a facut �n casa sfintei Sfintelor doi Heruvimi, lucrati din lemne,
si i-a ferecat pe ei cu aur.
11. Si aripile Heruvimilor erau de douazeci de coti de lungi; o aripa era
de cinci coti si se atingea de peretele casei, si cealalta aripa ce cinci coti, si
se atingea de aripa celuilalt Heruvim.
12. Si aripile Heruvimilor �ntinse erau de douazeci de coti, si acestia
stau pe picioarele lor, si fetele lor catre casa.
13. Si a facut catapeteazma de v�nat si de mohor�t si de rosu si de vison,
si a tesut �n ea Heruvimi.
14. Si a facut �naintea casei doi st�lpi, de treizeci si cinci de coti de
�nalti, si capetele lor de cinci coti.
15. Si a facut lantusoare ca la engolpion si le-a pus peste capetele
st�lpilor si a facut rodioare o suta, si le-a pus peste lantuse.
16. Si a pus st�lpii �naintea bisericii, unul de-a dreapta si altul de-a
st�nga, si a chemat numele celui de-a dreapta: �ntarire si numele celui de-a
st�nga: putere.

CAP. 4.
Sfintele vase.

Si a facut jertfelnic de arama de douazeci de coti de lung si de douazeci de coti

de larg si de zece coti de �nalt.
2. Si a facut mare turnata de zece coti, dintr-o margine p�na la cealalta,
rotunda �mprejur si de cinci coti de �nalta, si �mprejur �nconjurul ei era de
treizeci de coti.
3. Si chipuri de vitel pe dedesuptul ei de jur �mprejur de zece coti
�mprejurul scaldatoarei, doua r�nduri de vitei erau turnati.
4. Doisprezece vitei au facut: trei caut�nd la miazanoapte, trei caut�nd
la apus, trei caut�nd la miazazi si trei caut�nd la rasarit, si marea deasupra
lor, si dosurile lor erau �nauntru.
5. Si grosimea ei era de un pumn, si marginea ei ca o margine de pahar
sapata �n chipul crinului, si �ncapea �ntr-�nsa trei mii de masuri, asa au
sav�rsit-o
6. Si a facut zece scaldatori, si a pus cinci de-a dreapta si cinci de-a
st�nga, ca sa spele �ntr-�nsele lucrurile arderilor de tot, si sa le curateasca
�ntr-�nsele; iar marea, ca sa se spele preotii �ntr-�nsa.
7. Si a facut sfesnice de aur zece dupa forma lor, si le-a pus �n biserica
cinci de-a dreapta si cinci de-a st�nga.
8. Si a facut zece mese, si le-a pus �n biserica, cinci de-a dreapta si
cinci de-a st�nga, si a facut nastrapi de aur o suta.
9. Si a facut curtea preotilor si curtea cea mare, si usi fiecarei curti,
si usile lor captusite cu arama.
10. Si marea o a pus la unghiul casei de-a dreapta spre rasarit catre
miazazi.
11. Si a facut Hiram c�rligele si caldarile si gratia jertfelnicului si
toate uneltele lui, si a sf�rsit Hiram a face tot lucrul, care l-a facut
�mparatului Solomon �n casa lui Dumnezeu.
12. St�lpi doi, si peste ei capat�ni cu cununi peste capetele am�ndorora
st�lpilor, si mreji doua, care acopereau capetele cununilor celor deasupra
st�lpilor.
13. Si clopotei de aur patru sute la am�ndoua mrejele, si doua r�nduri de
rodioare la mreaja, ca sa acopere cele doua capat�ni ale cununilor celor ce sunt
deasupra st�lpilor.
14. Si a facut zece capat�ie, si scaldatoarele le-a pus pe capat�ie.
15. Si marea cu viteii cei doisprezece sub ea, cu podul si tortele ei.
16. Si caldarile si c�rligele si nastrapile si toate uneltele lor de arama
curata, care le-a facut Hiram si le-a adus �mparatului Solomon �n casa Domnului.
17. �n sesul Iordanului le-a turnat �mparatul �n pam�nt cleios �ntru
Sokhot si �ntru Saridata.
18. Si a facut Solomon toate uneltele acestea multe foarte, ca n-a lipsit
greutatea aramei.
19. Si a facut Solomon toate uneltele casei Domnului si altarul tam�ierii
cel de aur, si mesele cu p�inile punerii �nainte pe ele.
20. Si sfesnicele si candelele de aur curat, ca sa arda dupa r�nduiala
�naintea scaunului �mpacarii.
21. Si mucarile si candelele si nastrapile si cadelnitele si catuile de aur
curat.
22. Si usa casei cea mai dinauntru de la sf�nta Sfintelor, si usile casei
bisericii de aur. Asa s-a sav�rsit tot lucrul care l-a facut Solomon �n casa
Domnului.

CAP. 5.
Sfintirea bisericii.

Si a adus Solomon, argintul, aurul si uneltele cele afierosite de David tatal sau,
si le-a dat �n vistieria casei Domnului.
2. Atunci a adunat Solomon �n Ierusalim pe toti batr�nii lui Israil si pe
toti mai marii caselor parintesti ale fiilor lui Israil, ca sa aduca sicriul legii
Domnului din cetatea lui David, care este Sionul.
3. Si s-a adunat la �mparatul tot Israilul la sarbatoare, care este �n
luna a saptea.
4. Si au venit toti batr�nii lui Israil, si au luat toti Levitii sicriul.
5. Si cortul marturiei si toate uneltele cele sfinte, care erau �n cort
le-au adus preotii si Levitii.
6. Iar �mparatul Solomon cu toata adunarea lui Israil, toti cei care
venise la el mergeau �naintea sicriului, jertfind vitei si oi fara de numar, ca nu
se putea socoti multimea lor.
7. Deci au adus preotii sicriul legii Domnului la locul sau, �nauntrul
casei �n sf�nta Sfintelor sub aripile Heruvimilor.
8. Si aripile Heruvimilor erau �ntinse peste locul sicriului, si umbreau
Heruvimii peste sicriu si peste drugii lui deasupra.
9. Si se �ntindeau drugii, c�t se vedeau capetele drugilor din st�nga
�nauntru, iar afara nu se vedea, si a fost acolo p�na �n ziua aceasta.
10. Nu era �n sicriu alt fara numai doua table, care le-a pus Moisi �n
Horiv, c�nd au pus Domnul legatura cu fiii lui Israil, dupa iesirea lor din
pam�ntul Eghipetului.
11. Si a fost dupa ce au iesit preotii din sfanta, ca toti preotii care s-
au aflat s-au sfintit, ca nu s-a tinut r�ndul.
12. Si Levitii si c�ntaretii toti cu fiii lui Asaf, cu Eman, cu Iditun si
cu fiii lui si cu fratii lui �mbracati �n vesminte de vison, cu chimvale si cu
alaute si cu cobze stau �naintea jertfelnicului, si cu d�nsii o suta si douazeci
de preoti sun�nd cu tr�mbitele.
13. Si s-a facut un glas tr�mbit�nd si c�nt�nd si glasuind �ntr-un glas, ca
sa se marturiseasca si sa laude pe Domnul, si daca au �naltat glas de tr�mbite si
�n chimvale si �n organe de c�ntari, au zis:
14. Marturisiti-va Domnului, ca este bun, ca �n veac este mila lui, si casa
s-a umplut de norul slavei Domnului, si nu puteau sta preotii sa slujeasca de nor,
ca umpluse-se slava Domnului casa lui Dumnezeu.

CAP. 6.
Rugaciunea lui Solomon.

Atunci a zis Solomon: Domnul au zis ca locuieste �n negura.

2. Si eu am zidit casa numelui tau sf�nta tie, si gata, ca sa locuiesti
�ntr-�nsa �n veac.
3. Si si-a �ntors �mparatul fata sa, si bine a cuv�ntat toata adunarea lui
Israil, si toata adunarea lui Israil sta �nainte.
4. Si a zis: bine este cuv�ntat Domnul Dumnezeul lui Israil cel ce au
grait cu gura sa catre David tatal meu, si cu m�inile sale au plinit zic�nd:
5. Din ziua care am scos pe poporul meu din pam�ntul Eghipetului, n-am
ales cetate din toate semintiile lui Israil, �ntru care sa se zideasca casa, ca
sa fie numele meu acolo, si n-am ales pe alt om sa fie povatuitor peste poporul
meu Israil;
6. Ci am ales Ierusalimul, ca sa fie numele meu acolo, si am ales pe
David, ca sa fie peste poporul lui Israil.
7. Si a avut �n inima David tatal meu, ca sa zideasca casa numelui
Domnului Dumnezeului lui Israil.
8. Si au zis Domnul catre David tatal meu: pentru ca ai g�ndit �n inima ta
ca sa zidesti casa numelui meu, bine ai facut ca ai g�ndit aceasta �n inima ta.
9. �nsa tu nu-mi vei zidi casa, ci fiul tau, care va iesi din coapsele
tale, acela va zidi casa numelui meu.
10. Si au plinit Domnul cuv�ntul acesta, care l-au grait, si eu m-am sculat
�n locul lui David tatal meu, si am sezut pe scaunul lui Israil, precum au grait
Domnul, si am zidit casa numelui Domnului Dumnezeului lui Israil.
11. Si am pus �ntr-�nsa sicriul, �n care este legea Domnului care o au pus
lui Israil.
12. Si a statut �n preajma jertfelnicului Domnului �naintea a toata
adunarea lui Israil, si a �ntins m�inile sale.
13. Ca facuse Solomon amvon de arama de cinci coti de lung si de cinci coti
de larg si de cinci coti de �nalt, si l-a pus �n mijlocul curtii sfintei, si a
statut peste el si a �ngenuncheat �nainte a toata adunarea lui Israil, si a �ntins
m�inile sale spre cer, si a zis:
14. Doamne Dumnezeul lui Israil! Nu este asemenea tie Dumnezeu �n cer si pe
pam�nt, cel ce pazesti legatura si mila cu slugile tale cele ce umbla �naintea ta
cu toata inima sa.
15. Cel ce ai pazit slugii tale lui David tatalui meu, cuvintele c�te i-ai
grait lui, si ai grait cu rostul tau si cu m�inile tale ai plinit, precum este �n
ziua aceasta.
16. Si acum Doamne Dumnezeul lui Israil! Pazeste slugii tale, lui David
tatalui meu cele ce i-ai grait lui, zic�nd: nu va lipsi din tine barbat �naintea
mea, care sa seada pe scaunul lui Israil, �nsa de vor pazi fiii tai calea sa, si
vor umbla �n legea mea, cum ai umblat tu.
17. Si acum Doamne Dumnezeul lui Israil, credincios sa fie cuv�ntul tau,
care l-ai grait slugii tale lui David.
18. Ca cu adevarat, au locui-va Dumnezeu cu oamenii pe pam�nt? De vreme ce
cerul si cerul cerului, nu sunt destule tie, cum va fi casa aceasta care am zidit?
19. Cauta spre rugaciunea slugii tale si spre cererea mea Doamne
Dumnezeule! Ca sa auzi cererea mea si rugaciunea cu care se roaga sluga ta
�naintea ta astazi.
20. Ca sa fie ochii tai deschisi spre casa aceasta ziua si noaptea si spre
locul acesta, care ai zis sa se cheme numele tau �ntr-�nsul, ca sa asculti
rugaciunea cu care se roaga sluga ta �n locul acesta.
21. Si sa auzi rugaciunea slugii tale si a poporului tau Israil, care se
vor ruga �n locul acesta, si tu sa asculti din locul locasului tau din cer, si sa
auzi, si milostiv sa fii.
22. De va gresi cineva aproapelui sau, si va lua asupra sa juram�nt, ca sa
faca juram�nt, sa vie si sa jure �naintea jertfelnicului �n casa aceasta,
23. Tu sa asculti din cer, si sa faci si sa judeci pe robii tai, ca sa
rasplatesti celui faradelege si sa �ntorci caile lui �n capul lui, si sa
�ndreptezi pe cel drept rasplatind fiecaruia dupa dreptatea lui.
24. De se va fr�nge poporul tau Israil �naintea vrajmasilor, de vor gresi
tie, si se vor �ntoarce si se vor marturisi numelui tau, si se vor ruga si se vor
cuceri �naintea ta �n casa aceasta,
25. Tu sa auzi din cer, si milostiv sa fii pacatelor poporului tau Israil,
si sa-i �ntorci pe ei �n pam�ntul care l-ai dat lor si parintilor lor.
26. C�nd se va �nchide cerul si nu va ploua pentru ca au gresit tie, si se
vor ruga �n locul acesta si vor lauda numele tau, si se vor �ntoarce de la
pacatele lor pentru ca i-ai smerit pe ei,
27. Tu sa asculti din cer, si milostiv sa fii pacatelor robilor si
poporului tau Israil, si sa le arati lor calea cea buna pe care sa umble, si sa
dai ploaie pe pam�ntul tau, care l-ai dat mostenire poporului tau.
28. Foamete de va fi pe pam�nt, moarte de va fi, stricaciune de aer,
palitura, lacuste si omida de va fi, si de-i va necaji vrajmasul �naintea
cetatilor lor, sau orice bataie si necaz,
29. Toata rugaciunea si toata cererea, care se va face de orice om, sau de
tot poporul lui Israil, de-si va cunoaste omul bataia sa si pacatul sau, si va
�ntinde m�inile sale spre casa aceasta,
30. Tu sa-l auzi din cer din locasul tau cel gata, si sa te milostivesti si
sa dai omului dupa caile lui, precum vei cunoaste inima lui, ca tu singur cunosti
inima fiilor oamenilor.
31. Ca sa se teama de tine si sa umble �ntru toate caile tale, �n toate
zilele �n care vor trai pe fata pam�ntului ce l-ai dat parintilor nostri.
32. Si tot strainul care nu este din poporul lui Israil, si va veni din
pam�nt de departe pentru numele tau cel mare si m�na ta cea tare si bratul tau cel
�nalt, de va veni si se va �nchina la locul acesta,
33. Tu sa-l auzi din cer din locasul tau cel gata, si sa faci toate ori
c�te te va ruga cel strain, ca sa cunoasca toate neamurile pam�ntului numele tau,
si sa se teama de tine, ca si poporul tau Israil, si sa cunoasca ca numele tau s-a
chemat peste casa aceasta, care am zidit.
34. Iar c�nd va iesi poporul tau la razboi asupra vrajmasilor sai, �n calea
care vei trimite pe ei, de se vor ruga catre tine pe calea cetatii acestia, care o
ai ales �ntru ea, si a casei care o am zidit numelui tau,
35. Tu sa asculti din cer rugaciunea lor si cererea lor, si sa le faci lor
dreptate.
36. C�nd vor gresi tie, ca nu este om care sa nu greseasca, si vei bate pe
d�nsii si-i vei da pe d�nsii �n m�inile vrajmasilor, si-i vor duce �n robie, cei
ce i-au robit �n pam�ntul vrajmasilor, �n pam�nt departe sau aproape;
37. De-si vor �ntoarce inimile lor �n pam�ntul unde sunt robi, si acolo se
vor �ntoarce si se vor ruga tie �n robia lor, zic�nd: pacatuit-am, facut-am
faradelege si nedreptate;
38. Si se vor �ntoarce catre tine cu toata inima lor si cu tot sufletul lor
�n pam�ntul robiei lor, unde i-au dus pe ei, cei ce i-au robit pe ei, si se vor
ruga �ntorsi catre calea ce duce la pam�ntul lor, care l-ai dat parintilor lor, si
la cetatea care o ai ales si la casa, care o am zidit numelui tau,
39. Sa auzi din cer, din locasul tau cel gata rugaciunea lor si cererea
lor, si sa faci judecata, si milostiv sa fii poporului celui ce a pacatuit tie.
40. Si acum Doamne! Sa fie ochii tai deschisi si urechile tale sa auda
rugaciunea locului acestuia.
41. Si acum scoala-te Doamne Dumnezeule la odihna ta, tu si sicriul puterii
tale; preotii tai Doamne Dumnezeule s-au �mbracat �ntru m�ntuire, si cuviosii tai
sa se bucure cu cele bune.
42. Doamne Dumnezeule! Sa nu �ntorci fata unsului tau, adu-ti aminte de
milele tale care le-ai facut lui David robului tau.

CAP. 7.
Sav�rsirea sfintirii Bisericii.

Dupa ce a �ncetat Solomon a se ruga, s-a pogor�t foc din cer, si a mistuit toate
arderile de tot si jertfele, si s-a umplut casa de slava Domnului.
2. Si nu puteau preotii sa intre �n casa Domnului �n vremea aceea, ca se
umpluse casa de slava Domnului.
3. Si toti fiii lui Israil c�nd au vazut pogor�ndu-se focul si slava lui
Dumnezeu pe casa, au cazut cu fata la pam�nt pe pardoseala pietrii, si s-au
�nchinat si au laudat pe Domnul, ca este bun, ca �n veac este mila lui.
4. Si �mparatul si tot poporul aducea jertfe �naintea Domnului.
5. Si a jertfit �mparatul Solomon, douazeci si doua de mii de vitei si o
suta douazeci de mii de oi, si a sfintit casa lui Dumnezeu �mparatul si tot
poporul.
6. Si preotii stau la pazele lor, si Levitii cu uneltele cele de c�ntari
ale Domnului, care le-a facut David �mparatul, ca sa se marturiseasca �naintea
Domnului, ca �n veac este mila lui, si c�ntau c�ntarile care le-a dat David �n
m�na lor, iar preotii sunau cu tr�mbitele �naintea lor si tot Israilul sta.
7. Si a sfintit Solomon mijlocul curtii cei din casa Domnului, pentru ca a
facut acolo arderile de tot si jertfele cele de m�ntuire, ca jertfelnicul cel de
arama, care l-a facut Solomon nu putea cuprinde arderile de tot si jertfele si
seul.
8. Si a facut Solomon praznic �n vremea aceea sapte zile, si tot Israilul
cu el adunare mare foarte de la intrarea Imatului si p�na la p�r�ul Eghipetului.
9. Si a facut �n ziua a opta sf�rsit, ca sfintirea jertfelnicului a tinut
sapte zile si serbarea sapte zile.
10. Si �n douazeci si trei ale lunii a saptea a slobozit poporul la
locasurile lor veseli si cu inima buna pentru toate bunatatile, care au facut
Domnul lui David si lui Solomon si lui Israil poporului sau.
11. Si a sf�rsit Solomon casa Domnului si casa �mparatului si toate c�te a
voit �ntru inima sa Solomon a face �n casa Domnului si �n casa sa, si a sporit.
12. Si s-a aratat Domnul lui Solomon noaptea, si i-au zis lui: auzit-am
rugaciunea ta, si am ales casa aceasta ca sa fie mie casa de jertfa.
13. De voi �nchide cerul, si nu va fi ploaie, si de voi porunci lacustei sa
man�nce sadurile si de voi trimite moarte �n poporul meu,
14. Si de se va smeri poporul meu peste care se cheama numele meu asupra
lor, si se vor ruga si vor cauta fata mea, si se vor �ntoarece din caile lor cele
rele, eu voi auzi din cer, si milostiv voi fi pacatelor lor, si voi vindeca
pam�ntul lor.
15. Si acum ochii mei vor fi deschisi si urechile mele ascultatoare spre
rugaciunea locului acestuia.
16. Si acum am ales si am sfintit casa aceasta, ca sa fie numele meu �ntr-
�nsa p�na �n veac, si vor fi ochi mei si inima mea acolo �n toate zilele.
17. Si tu de vei umbla �naintea mea, cum a umblat David tatal tau, si vei
face toate c�te am poruncit tie, si poruncile mele si judecatile mele de le vei
pazi,
18. Voiu ridica scaunul �mparatiei tale cum am fagaduit lui David tatalui
tau, zic�nd: nu va lipsi din tine barbat povatuitor �ntru Israil.
19. Iar de va veti abate voi, si veti parasi poruncile mele si r�nduielile
mele, care le-am dat �naintea voastra, si veti merge si veti sluji la alti
dumnezei, si va veti �nchina lor,
20. Voiu muta pe voi din pam�ntul, care l-am dat voua si casa aceasta, care
o am sfintit numelui meu, o voi lepada de la fata mea, si o voi da pe ea de pilda
si de poveste �ntru toate neamurile.
21. Si de casa aceasta, care acum este �nalta, tot cel ce va trece pe l�nga
ea, se va spaim�nta, si va zice, pentru ce au facut Domnul asa pam�ntului acestuia
si casei acestia?
22. Si vor raspunde: pentru ca au parasit pe Domnul Dumnezeul parintilor
sai, care i-au scos pe ei din pam�ntul Eghipetului, si s-au lipit de alti
dumnezei, si s-au �nchinat lor si au slujit lor, si pentru aceea au adus peste ei
toata rautatea aceasta.

CAP. 8.
Zidirile din timpul �mparatiei lui Solomon. Jertfele si corabiile lui.

Si a fost dupa douazeci de ani, �ntru care a zidit Solomon casa Domnului si casa
sa,
2. Si cetatile care le-a dat Hiram lui Solomon, le-a zidit Solomon, si a
facut a locui acolo pe fiii lui Israil.
3. Si a venit Solomon �n Visova, si o a biruit.
4. Si a zidit Toedmorul �n pustie si toate cetatile tari, care le-a zidit
�n Imat.
5. Si a zidit Vetoronul cel de sus si Vetoronul cel de jos, cetati tari,
ziduri, porti si zavoare.
6. Si Valaatul si toate cetatile cele tari, care le avea Solomon, si toate
cetatile carelor si cetatile calaretilor si c�te a poftit Solomon a zidi �n
Ierusalim si �n Livan si �ntru toata �mparatia sa.
7. Tot poporul ramas de la Heteu, de la Amoreu, de la Ferezeu, de la Eveu
si de la Ievuseu, care nu sunt din Israil,
8. Ci erau din fiii lor, cei ramasi cu ei pe pam�nt, pe care nu i-au
pierdut de tot fiii lui Israil, i-a supus pe ei Solomon sub dajdie p�na �n ziua
aceasta.
9. Si din fiii lui Israil n-a pus Solomon slugi �mparatiei sale, pentru ca
acestia erau oameni de razboi, si capetenii si puternici, si mai mari peste care
si peste calareti.
10. Si acestia sunt mai marii c�rmuitorilor �mparatului Solomon, doua sute
si cincizeci, care povatuiau la lucru pe popor.
11. Si pe fata lui Faraon o a adus Solomon din cetatea lui David, �n casa
care i-a zidit ei, ca a zis: nu va locui femeia mea �n cetatea lui David �mparatul
lui Israil, ca este sf�nta, pentru ca a intrat �ntr-�nsa sicriul Domnului.
12 Atunci a adus Solomon arderi de tot Domnului pe jertfelnicul, care l-a
zidit Domnului �naintea bisericii.
13. Ca dupa r�nduiala �n fiecare zi sa se aduca, dupa poruncile lui Moisi,
s�mbata si la luna noua si la sarbatori, la trei vremi ale anului: la sarbatoarea
azimelor, la sarbatoarea saptam�nilor si la sarbatoarea corturilor.
14. Si asezat dupa r�nduiala lui David tatal sau cetele preotilor dupa
slujbele lor si Levitii la pazele sale, ca sa laude si sa slujeasca �naintea
preotilor dupa r�nduiala �n fiecare zi, si portarii dupa cetele lor la fiecare
poarta, ca asa a poruncit David omul lui Dumnezeu.
15. N-a lasat nimic din poruncile �mparatului pentru preoti si pentru
Leviti si pentru vistierie.
16. Si s-a gatit tot lucrul din ziua care s-a pus temelia p�na c�nd a
sf�rsit Solomon casa Domnului.
17. Atunci s-a dus Solomon �n Gasion-Gaver si �n Elatul cel de l�nga mare
�n pam�ntul Idumeii.
18. Si a trimis Hiram prin m�na robilor sai corabii si slugi cunoscatori ai
marii, si au mers cu slugile lui Solomon �n Ofir, si au adus de acolo patru sute
si cincizeci de talanti de aur, si au venit la �mparatul Solomon.

CAP. 9.
�mparateasa Sava cerceteaza pe Solomon.

�mparateasa Sava a auzit de numele lui Solomon, si a venit sa ispiteasca pe

Solomon cu cuvinte �ntunecoase �n Ierusalim, cu mare stralucire si cu camile, care
purtau multime de miresme, si aur si piatra scumpa, si a venit la Solomon si i-a
grait lui toate c�te era �n sufletul ei.
2. Si i-a spus ei Solomon toate cuvintele ei, si n-a ramas nici un cuv�nt
la care sa nu fi raspuns ei Solomon.
3. Si a vazut �mparateasa Sava �ntelepciunea lui Solomon si casa care o a
zidit,
4. Si bucatele meselor lui si sederea slugilor lui si starea slujitorilor
lui si �mbracamintea lor si paharnicii lui si podoaba lor, si arderile de tot,
care le aducea �n casa Domnului, si minun�ndu-se a zis catre �mparatul:
5. Adevarat este cuv�ntul, care l-am auzit �n pam�ntul meu despre faptele
tale si despre �ntelepciunea ta.
6. Si n-am crezut cuvintele lor p�na c�nd am venit, si au vazut ochii mei,
si iata nu mi s-a spus mie jumatate din multimea �ntelepciunii tale, �ntreci auzul
care l-am auzit.
7. Fericiti sunt oamenii tai, si fericite sunt slugile tale acestea, care
stau �naintea ta pururea si aud �ntelepciunea ta.
8. Fie Domnul Dumnezeul tau binecuv�ntat, cel ce bine au voit �ntru tine
ca sa te dea pe scaunul sau �mparat poporului tau, pentru ca au iubit Domnul
Dumnezeul tau pe Israil, ca sa-l �ntareasca �n veac, te-au dat pe tine peste el
�mparat, ca sa faci judecata si dreptate.
9. Si a dat �mparatului o suta si douazeci de talanti de aur, si miresme
multe foarte si piatra scumpa, si nu se afla miresme ca acelea, care le-a dat
�mparateasa Sava �mparatului Solomon.
10. Si slugile lui Solomon si slugile lui Hiram aduceau aur lui Solomon din
Ofir si lemne de pini si piatra scumpa.
11. Si a facut �mparatul lemnele cele de pini trepte la casa Domnului si la
casa �mparatului, si chitare si alaute c�ntaretilor, cum nu s-a vazut mai �nainte
�n pam�ntul Iudei.
12. Si �mparatul Solomon a dat �mparatesei Savei toate c�te a voit si a
cerut, cu mult mai mult dec�t toate care a adus ea �mparatului Solomon, si s-a
�ntors �n pam�ntul sau.
13. Si era greutatea aurului, care se aducea lui Solomon �ntr-un an, sase
sute sasezeci si sase de talanti de aur,
14. Afara de ce aduceau oamenii cei supusi si cei ce negutatoreau, si toti
�mparatii Araviei si domnii pam�ntului, care toti aduceau aur si argint
�mparatului Solomon.
15. Si a facut �mparatul Solomon doua sute de scuturi de aur batute, sase
sute de auri curati erau pe un scut.
16. Si trei sute de paveze de aur batute, trei sute de auri s-au cheltuit
pe fiecare pavaza, si le-a pus �mparatul �n casa dumbravii Livanului.
17. Si a facut �mparatul scaun mare de dinti de elefant si l-a �mbracat cu
placi de aur,
18. Si sase trepte scaunului �mbracate cu aur, si reazem de aur sub
picioare a pus scaunului, si reazemuri unul de o parte, altul de cealalta parte la
scaunul sederii, si doi lei st�nd l�nga reazemuri,
19. Si doisprezece lei st�nd pe cele sase trepte de o parte si de alta, n-a
mai fost asa �ntru toata �mparatia.
20. Si toate vasele casei �mparatului Solomon erau de aur, si toate vasele
casei dumbravii Livanului cu aur erau poleite, nu era argintul socotit �ntru
nimic �n zilele �mparatului Solomon.
21. Ca corabia �mparatului mergea �n Tarsis cu slugile lui Hiram; odata �n
trei ani venea corabia din Tarsis �mparatului, plina de aur, de argint, de dinti
de elefant, de maimute si de pauni.
22. Si s-a marit Solomon mai mult dec�t toti �mparatii, cu avutie si cu
�ntelepciune.
23. Si toti �mparatii pam�ntului cautau fata lui Solomon, ca sa auda
�ntelepciunea lui, care o au dat Dumnezeu �n inima lui.
24. Si ei fiecare aduceau daruri lui: vase de argint, vase de aur, haine,
smirna aleasa, dulceturi, cai si cat�ri �n fiecare an.
25. Si erau la �mparatul Solomon patru mii de iepe la care si douasprezece
mii calareti, si i-a pus pe ei �n cetatile carelor si cu �mparatul �n Ierusalim.
26. Si a fost povatuitor tuturor �mparatilor de la r�u si p�na la pam�ntul
celor de alt neam si p�na la hotarele Eghipetului.
27. Si a facut �mparatul sa fie aur si argint �n Ierusalim ca pietrele, si
chedrii ca duzii de pe ses cu multimea.
28. Si se aducea lui Solomon cai din Eghipet si din tot pam�ntul.
29. Si celelalte fapte ale lui Solomon cele dintai si cele de apoi, iata
acestea scrise sunt �n cartea lui Natan proorocul, si �n cartea lui Ahia
Siloniteanul si �n vedeniile lui Ioil vazatorul asupra lui Rovoam feciorul lui
Natan.
30. Si a �mparatit Solomon peste tot Israilul patruzeci de ani.
31. Si a adormit Solomon cu parintii lui, si l-a �ngropat �n cetatea lui
David tatal sau, si a �mparatit Rovoam feciorul lui �n locul sau.

CAP. 10.
Rovoam si dezbinarea �mparatiei.

Si a venit Rovoam �n Sihem, ca �n Sihem s-a adunat tot Israilul, ca sa-l faca pe
el �mparat.
2. Si s-a facut daca a auzit Ierovoam feciorul lui Navat, care era �n
Eghipet, unde fugise de fata lui Solomon �mparatul, si locuia Ierovoam �n Eghipet;
deci s-a �ntors Ierovoam din Eghipet.
3. Si a trimis si l-a chemat pe d�nsul, si a venit Ierovoam si toata
adunarea la Rovoam zic�nd:
4. Tatal tau a �ngreuiat jugul nostru, si acum usureaza-l de sarcinile
aspre ale tatalui tau si de jugul lui cel greu, care l-a pus peste noi, si vom
sluji tie.
5. Si le-a zis lor: mergeti si asteptati p�na �n trei zile, si veniti la
mine, si s-a dus poporul.
6. Si a adunat �mparatul Rovoam pe batr�nii cei ce stau �naintea lui
Solomon tatal sau, c�nd traia el, zic�nd: cum ma sfatuiti voi, ca sa raspund
norodului acestuia cuv�nt?
7. Si i-au grait lui, zic�nd: de vei face bine astazi poporului acestuia,
si le vei placea si le vei grai lor cuvinte bune, vor fi tie slugi �n toate
zilele.
8. Si a lasat sfatul batr�nilor, care l-au dat ei lui, si s-a sfatuit cu
tinerii, care au crescut �mpreuna cu el, cei ce stau �naintea lui.
9. Si a zis lor: ce sfat �mi dati voi ca sa raspund cuv�nt poporului
acestuia, care a grait catre mine, zic�nd: usureaza jugul care l-a pus tatal tau
peste noi.
10. Si au grait lui tinerii cei ce crescuse cu el, zic�nd: asa sa zici
poporului celui ce a grait catre tine, zic�nd: tatal tau a �ngreuiat jugul nostru,
iar tu usureaza-l de pe noi, asa sa graiesti catre d�nsii: degetul meu cel mic mai
gros este de c�t coapsele tatalui meu.
11. Si acum tatal meu v-a pedepsit pe noi cu jug greu, si au voi adauga
peste jugul vostru; tatal meu v-au batut pe voi cu bice, iar eu va voi bate cu
scorpii.
12. Si a venit Ierovoam si tot poporul la Rovoam �n ziua a treia, precum
le-a grait �mparatul, zic�nd: �ntoarceti-va la mine �n ziua a treia.
13. Si a raspuns �mparatul aspru, si a lasat �mparatul Rovoam sfatul
batr�nilor.
14. Si a grait catre ei dupa sfatul tinerilor, zic�nd: tatal meu a
�ngreuiat jugul vostru, si eu voi adauga peste el; tatal meu v-a batut pe noi cu
bice, si eu va voi bate pe voi cu scorpii.
15. Si n-a ascultat �mparatul de popor, ca asa era or�nduit de la Dumnezeu
ca sa se �ntareasca cuv�ntul Domnului, care l-au grait prin m�na lui Ahia
Siloniteanul de Ierovoam feciorul lui Navat.
16. Si vaz�nd tot Israilul, ca n-a ascultat �mparatul de ei, a raspuns
poporul catre �mparatul, zic�nd: ce parte este noua �ntru David, si ce mostenire
�ntru fiul lui Iesse? Mergi la locasurile tale Israile, acum vezi de casa ta
Davide, si s-a dus tot Israilul la locasurile sale.
17. Si oamenii lui Israil, cei ce locuiau �n cetatile Iudei au facut pe
Rovoam �mparat peste ei.
18. Si a trimis la ei Rovoam �mparatul pe Adoniram, care era mai mare peste
dari, si l-au ucis pe el fiii lui Israil cu pietre, si a murit, si a auzit
�mparatul Rovoam, si a grabit a se sui �n car, si a fugit �n Ierusalim.
19. Si s-a dezbinat Israil de casa lui David p�na �n ziua aceasta.

CAP. 11.
Rovoam se gateste de razboi.

Si a venit Rovoam �n Ierusalim, si adun�nd semintia Iudei si a lui Veniamin, o

suta si optzeci de mii de voinici, care pot face razboi, a pornit razboi asupra
lui Israil, ca sa �ntoarca �mparatia lui Rovoam.
2. Si au fost cuv�ntul Domnului catre Samea omul lui Dumnezeu, zic�nd:
3. Graieste catre Rovoam fiul lui Solomon si catre tot Iuda si Veniamin,
si le spune:
4. Acestea zice Domnul: sa nu va suiti, nici sa dati razboi asupra
fratilor vostri, ci sa se �ntoarca fiecare la casa sa, ca de la mine s-au facut
lucrul acesta, si au ascultat cuv�ntul Domnului, si �ntorc�ndu-se n-au mai mers
asupra lui Ierovoam.
5. Si a locuit Rovoam �n Ierusalim, si a zidit cetati tari �n Iudea.
6. Si a zidit Vitleemul, Etanul si Tecoia,
7. Si Vetsura, Sokhotul si Odolamul,
8. Si Ghetul, Marisanul si Ziful,
9. Si Adorea, Lahisul si Azica,
10. Si Saraa, Elomul si Hevronul. Acestea sunt cetatile tari ale lui Iuda
si ale lui Veniamin.
11. Si le-a �ntarit cu ziduri, si a pus �ntr-�nsele povatuitori si
str�nsuri de bucate, untdelemn si vin.
12. Si prin fiecare cetate scuturi si sulite, �ntarindu-le foarte mult, si
a �mparatit peste Iuda si peste Veniamin.
13. Si preotii si Levitii, care erau �ntru tot Israilul, s-au adunat la el
din toate hotarele.
14. Ca au lasat Levitii locasurile mosiilor lor, si au mers la Iuda �n
Ierusalim, ca i-au scos pe ei Ierovoam si fiii lui, ca sa nu slujeasca Domnului.
15. Si a pus luisi preoti �naltimilor si idolilor si desertaciunilor si
viteilor, pe care le-a facut Ierovoam.
16. Si a scos dintre semintiile lui Israil pe cei carora le da �n cuget a
cauta pe Domnul Dumnezeul lui Israil, si care venira �n Ierusalim, ca sa
jertfeasca Domnului Dumnezeului parintilor lor.
17. Si au �ntarit �mparatia Iudei si au �ntarit pe Rovoam feciorul lui
Solomon �n trei ani, ca a umblat �n caile lui David si ale lui Solomon trei ani.
18. Si a luat luisi Rovoam femeie pe Moolat fata lui Ierimut, fiul lui
David si pe Avighea fata lui Eliav, fiul lui Iesse.
19. Si i-a nascut lui fiu pe Ieus si pe Samoria si pe Zaam.
20. Si dupa aceasta a luat luisi femeie pe Maaha fata lui Avesalom, si a
nascut lui pe Avia, pe Ieti, pe Ziza si pe Salimot.
21. Si a iubit Rovoam pe Maaha fata lui Avesalom mai mult dec�t pe toate
femeile si tiitoarele sale, ca optsprezece femei avea si tiitori sasezeci, si a
nascut douazeci si opt de feciori si sasezeci de fete.
22. Si a pus Rovoam capetenie pe Avia al Maahei ca sa povatuiasca pe fratii
sai, ca cugetau sa-l faca pe el �mparat.
23. Si a crescut mai mult dec�t toti fratii sai, si a �mpartit pe toti fiii
sai �n toate hotarele lui Iuda si ale lui Veniamin si �n toate cetatile cele tari,
si le-a dat lor hrana multa foarte si multe femei.

CAP. 12.
Rovoam �n razboi cu Susachim. Moartea lui.

Si a fost dupa ce s-a gatit �mparatia lui Rovoam, si dupa ce s-a �ntarit el, a
parasit poruncile lui Dumnezeu si tot Israilul cu d�nsul.
2. Si a fost �n anul al cincilea al �mparatiei lui Rovoam, s-a suit
Susachim �mparatul Eghipetului asupra Ierusalimului, pentru ca a gresit �naintea
Domnului,
3. Cu o mie si douasute de care si sasezeci de mii de calareti, si nu era
numar multimei care a venit cu d�nsul de la Eghipet: Livieni, Trogodinteni si
Etiopeni.
4. Si a batut cetatile cele tari, care erau �n Iuda, si a venit �n
Ierusalim.
5. Si Samea proorocul a venit la Rovoam si la boierii lui Iuda, care s-au
adunat �n Ierusalim de catre fata lui Susachim, si le-a zis lor: asa zice Domnul,
voi m-ati lasat pe mine, si eu voi lasa pe noi �n m�na lui Susachim.
6. Si s-au rusinat boierii lui Iuda si �mparatul, si au zis: drept este
Domnul.
7. Si daca au vazut Domnul ca s-au umilit, au fost cuv�ntul Domnului catre
Samea zic�nd: s-a umilit, nu-i voi pierde pe ei, ci peste putin voi m�ntui pe ei,
si nu va veni m�nia mea peste Ierusalim, prin m�na lui Susachim.
8. Ci vor sluji lui, ca sa cunoasca slujba mea si slujba �mparatiei
pam�ntului.
9. Si s-a suit Susachim �mparatul Eghipetului asupra Ierusalimului, si a
luat vistieriile cele din casa Domnului si vistieriile cele din casa �mparatului,
toate le-a luat; luat-a si scuturile cele de aur care le-a facut Solomon.
10. Si a facut �mparatul Rovoam scuturi de arama �n locul lor; iar peste el
a pus Susachim pe mai marii alergatorilor, pazitorii portii �mparatului.
11. Si era c�nd intra �mparatul �n casa Domnului, intrau pazitorii si
alergatorii, si �ntorc�ndu-se �nt�lneau pe arcasi.
12. Deci pentru ca s-a umilit el, s-a �ntors de la el m�nia Domnului, si n-
a pierit desav�rsit, ca se mai gasea ceva bun �n Iuda.
13. Si s-a �ntarit �mparatul Rovoam �n Ierusalim, si a �mparatit, si de
patruzeci si unul de ani era Rovoam c�nd s-a facut �mparat, si saptesprezece ani a
�mparatit �n Ierusalim �n cetatea care o au ales Domnul ca sa se numeasca numele
lui acolo de toate semintiile fiilor lui Israil, si numele mumei lui era Nooma
Amoniteanca.
14. Si a facut rau, ca n-a �ndreptat inima sa ca sa caute pe Domnul.
15. Si �nt�mplarile lui Rovoam cele dintai si cele de apoi au nu sunt
scrise �n cartile lui Semea proorocul si ale lui Addo vazatorul, si s-a razboit
Rovoam asupra lui Ierovoam �n toata viata.
16. Si a murit Rovoam cu parintii sai, si s-a �ngropat �n cetatea lui
David, si a �mparatit Avia feciorul lui �n locul lui.

CAP. 13.
Avia �mparatul Iudeii. Razboiul lui cu Ierovoam, �mparatul lui Israil.

�n anul al optsprezecelea al �mparatiei lui Ierovoam, s-a facut Avia �mparat peste
Iuda.
2. Trei ani a �mparatit �n Ierusalim, si numele mumei lui era Maaha fata
lui Uriil din Gavaon, si razboi era �ntru Avia si �ntru Ierovoam.
3. Si a r�nduit Avia la razboi o ostire puternica, de patru sute de mii de
barbati tari; iar Ierovoam a r�nduit asupra lui la razboi o ostire de opt sute de
mii de razboinici tari.
4. Si s-a sculat Avia de pe culmea Somoron, care este �n muntele lui
Efraim, si a zis: ascultati Ierovoam si tot Israilul.
5. Nu stiti voi, ca Domnul Dumnezeul lui Israil au dat �mparatie peste
Israil �n veac lui David, si fiilor lui asezam�nt vesnic?
6. Si s-a sculat Ierovoam feciorul lui Navat sluga lui Solomon fiul lui
David, si s-a despartit de la Domnul sau.
7. Si s-au adunat la el barbati pierzatori fii faradelege, si au statut
�mpotriva lui Rovoam fiul lui Solomon, si Rovoam era mai t�nar si fricos cu inima,
si n-a statut �mpotriva fetei lui.
8. Si acum voi ziceti, sa stati �mpotriva �mparatiei Domnului cei data
fiilor lui David, pentru ca voi sunteti multime mare, si cu voi sunt vitei de aur,
pe care i-a facut voua Ierovoam dumnezei,
9. Ci ati lepadat preotii Domnului pe fiii lui Aaron si pe Leviti, si v-
ati facut voua preoti din popor de r�nd al pam�ntului; oricine ar veni av�nd
m�inile pline cu vitei din boi si cu sapte berbeci, se face preot celui ce nu este
dumnezeu.
10. Iar noi pe Domnul Dumnezeul nostru nu l-am parasit, si preotii lui
slujesc Domnului, fiii lui Aaron si Levitii.
11. Si dupa r�nduielile lor jertfesc Domnului arderi de tot dimineata si
seara, si miresmele tam�ierii si pun p�ini �nainte peste masa cea curata, si
sfesnicul cel de aur si candele aprinse, ca sa arda seara, ca pazim noi
r�nduielile Domnului Dumnezeului parintilor nostri, iar voi l-ati parasit pe
d�nsul.
12. Si iata cu noi este �n frunte Domnul si preotii lui, si tr�mbitele
sunatoare care ne dau noua semn. Fiii lui Israil nu dati razboi asupra Domnului
Dumnezeului parintilor nostri, ca nu veti spori.
13. Iar Ierovoam a �ntors pe cei ce stau la p�nda ca sa vie dindaratul lui
Iuda, si el a venit dinaintea lui; iar cei ce p�ndeau, dindarat.
14. Si �ntorc�ndu-se Iuda, iata era la razboi dinainte si dinapoi, si a
strigat catre Domnul, si preotii au tr�mbitat cu tr�mbitele.
15. Si au strigat barbatii Iudei, si a fost c�nd strigau barbatii Iudei,
Domnul au batut pe Ierovoam si pe Israil �naintea lui Avia si a Iudei.
16. Si au fugit fiii lui Israil de catre fata Iudei, si i-au dat pe ei
Domnul �n m�inile lor.
17. Si i-au batut pe ei Avia si poporul lui bataie mare, si au cazut raniti
din Israil cinci sute de mii de barbati tari.
18. Si s-au smerit fiii lui Israil �n ziua aceea, si s-au �ntarit fiii
Iudei, pentru ca au nadajduit spre Domnul Dumnezeul parintilor lor.
19. Si a gonit Avia dinapoia lui Ierovoam, si a luat de la el cetatile
acestea: Vetilul si satele lui, Iesina si satele ei si Efronul si satele lui.
20. Si n-a mai putut Ierovoam �nca a se �mpotrivi �n toata viata sa lui
Avia, si l-au lovit pe el Domnul, si a murit.
21. Si s-a �ntarit Avia, si si-a luat luisi paisprezece femei, si a nascut
feciori douazeci si doi si sasesprezece fete.
22. Si celelalte �nt�mplari ale lui Avia si faptele lui si cuvintele lui,
scrise sunt �n cartea proorocului Addo.

CAP. 14.
Asa sfar�ma idolii si biruieste pe Etiopeni.

Si a murit Avia cu parintii sai, si l-a �ngropat pe el �n cetatea lui David, si a

�mparatit Asa fiul sau �n locul lui; �n zilele lui Asa s-a odihnit pam�ntul Iudei
zece ani.
2. Si a facut Asa ce este bun si drept �naintea Domnului Dumnezeului sau.
3. Si a stricat jertfelnicele strainilor si cele de pe �naltimi, si a
sfar�mat st�lpii si a taiat desisurile.
4. Si a zis Iudei ca sa caute pe Domnul Dumnezeul parintilor lor, si sa
pazeasca legea si poruncile lui.
5. Si a stricat din toate cetatile Iudei jertfelnicele si idolii, si a
fost �n pace �mparatia lui.
6. Si a zidit cetati tari �n pam�ntul Iudei, ca a fost �n pace pam�ntul;
si n-a avut el razboi �n anii acestia, ca l-au odihnit pe el Domnul.
7. Si a zis Iudei: sa zidim cetatile acestea, si sa facem ziduri si
turnuri si porti si zavoare �n pam�ntul care �l stap�nim; ca precum noi am
cercetat pe Domnul Dumnezeul nostru, asa ne-au cercetat si el pe noi, si ne-au dat
pace prin prejur, si bine ne-a mers noua.
8. Si a avut Asa ostasi care purtau arme, si ridicau scuturi si suliti �n
pam�ntul Iudei, trei sute de mii, si �n pam�ntul lui Veniamin pavazasi si arcasi
doua sute si otpzeci de mii; toti acestia erau razboinici tari.
9. Si s-a sculat asupra lor Zare Etiopul cu oaste de o mie de mii si cu
trei sute de care, si a venit p�na la Marisa.
10. Si a iesit Asa �naintea lui, si a r�nduit razboi �n valea dinspre
miazanoapte la Marisa.
11. Si a strigat Asa catre Domnul Dumnezeul sau, si a zis: Doamne, nu este
cu neputinta tie a m�ntui cu multi sau cu putini; �ntareste-ne pe noi Doamne
Dumnezeul nostru, ca spre tine nadajduim, si �ntru numele tau am venit asupra
multimei acestia mari; Doamne tu esti Dumnezeul nostru, sa nu se �ntareasca omul
asupra ta.
12. Si au batut Domnul pe Etiopieni �naintea Iudei, si au fugit Etiopenii.
13. Si i-a gonit pe ei Asa si poporul lui p�na la Ghedor, si au cazut
Etiopenii, c�t nu era �ntru ei scapare, ca s-au fr�nt �naintea Domnului si
�naintea puterii lui; si luara prazi multe.
14. Si au taiat satele lor �mprejurul Ghedorului, ca au fost spaima
Domnului peste d�nsii, si au pradat toate cetatile lor, ca multe prazi au adus ei
cu sine.
15. �nca si salasurile agoniselelor lor, si pe Alimazoni au taiat, si au
luat oi multe si camile, si s-au �ntors �n Ierusalim.

CAP. 15.
Asa face alte �ndreptari �n biserica.

Si au fost Duhul Domnului peste Azaria feciorul lui Odid.

2. Si a iesit �naintea lui Asa si �naintea a tot Iuda si a lui Veniamin,
si a zis: ascultati-ma pe mine Asa si tot Iuda si Veniamin, Domnul este cu voi,
pentru ca voi sunteti cu el; si de-l veti cauta pe el, se va arata voua; si de-l
veti parasi pe el, parasi-va pe voi.
3. Si zile multe au trecut lui Israil, fara de Dumnezeul cel adevarat si
fara de preot �nvatator si faradelege.
4. Si c�nd se vor �ntoarce catre Domnul Dumnezeul lui Israil, si-l vor
cauta pe el, �l vor afla.
5. Ci �n vremea aceea nu este pace celui ce iese si celui ce intra, ca
spaima Domnului este peste toti cei ce locuiesc �n tari.
6. Si va da razboi neam asupra neamului, si cetatea asupra cetatii; ca
Dumnezeu i-au spaim�ntat pe ei cu tot necazul.
7. Iar voi �ntariti-va, si sa nu slabeasca m�inile voastre, ca este plata
lucrului vostru.
8. Si daca a auzit Asa cuvintele acestea si proorocia lui Azaria
proorocul, s-a �ntarit si a scos toate ur�ciunile din tot pam�ntul Iudei si al lui
Veniamin si din cetatile care le-a tinut Ierovoam �n muntele lui Efraim, si a
�nnoit jertfelnicul Domnului, care era �naintea bisericii Domnului.
9. Si a adunat pe Iuda si pe Veniamin si pe veneticii care locuiau cu el
de la Efraim si de la Manasi si de la Simeon, ca s-au lipit catre el multi din
Ierusalim daca au vazut ei, ca Domnul Dumnezeul lui este cu el.
10. Si s-au adunat �n Ierusalim �n luna a treia �n anul al cincisprezecelea
al �mparatiei lui Asa.
11. Si au jertfit Domnului �n ziua aceea din prazile care le-au adus, vitei
sapte sute si oi sapte mii.
 12. Si au facut legatura, ca sa caute pe Domnul Dumnezeul parintilor lor,
din toata inima si din tot sufletul lor.
13. Si tot care nu va cauta pe Domnul Dumnezeul lui Israil, cu moarte sa
moara de la t�nar p�na la batr�n si de la barbat p�na la femeie.
14. Si au jurat �ntru Domnul cu glas mare si cu strigare si cu tr�mbita si
cu buciumi, si s-a veselit tot Iuda pentru juram�nt,
15. Ca din tot sufletul au jurat, si cu toata voia l-au cautat pe el, si s-
au aflat lor, si i-au odihnit pe ei Domnul prin prejur.
16. Si pe Maaha muma sa o a mutat, ca sa nu slujeasca Astartei, si a taiat
idolul, si l-a ars �n p�r�ul chedrilor.
17. �nsa cele de pe �naltimi nu le-a stricat, ca �nca erau �n Israil; iar
Asa a fost drept cu inima �n toata viata sa.
18. Si a bagat �n casa Domnului cele sfinte ale lui David tatalui sau, si
cele sfinte ale casei lui Dumnezeu, argint si aur si vase.
19. Si razboi n-a fost p�na la anul al treizeci si cinci al �mparatiei lui
Asa.

CAP. 16.
Pacatul �ntreit al lui Asa.

�n anul al treizeci si opt al �mparatiei lui Asa s-a suit Vaasa �mparatul lui
Israil asupra lui Iuda, si a zidit Rama spre a nu lasa sa iasa nici sa intre la
Asa �mparatul lui Iuda.
2. Si a luat Asa argint si aur din vistieriile casei Domnului si a casei
�mparatului, si a trimis la fiul lui Ader �mparatul Siriei, care locuia �n Damasc,
zic�nd:
3. Pune legatura �ntru mine si �ntru tine, si �ntru tatal meu si �ntru
tatal tau, iata am trimis tie aur si argint, vino si ia deasupra mea pe Vaasa
�mparatul lui Israil, si sa se duca de la mine.
4. Si a ascultat fiul lui Ader de �mparatul Asa, si a trimis pe
capeteniile oastei sale asupra cetatilor lui Israil, si a batut Aionul si Danul si
Avelmainul si toate tinuturile lui Neftalim.
5. Si a fost daca a auzit Vaasa, a parasit a zidi Rama, si a �ncetat
lucrul lui.
6. Si Asa �mparatul a luat pe tot Iuda, si a luat pietrele Ramei si
lemnele ei, care le-a zidit Vaasa, si a zidit cu ele Gavae si Masfa.
7. Si �n vremea aceea a venit Anania proorocul la �mparatul Iudei, si i-a
zis lui: pentru ca ai nadajduit �n �mparatul Siriei, si n-ai nadajduit spre Domnul
Dumnezeul tau, pentru aceea s-a luat puterea Siriei din m�na ta.
8. Au nu erau Etiopenii si Livienii, putere multa viteaza, si calareti
multi foarte, si pentru ca ai nadajduit spre Domnul i-au dat �n m�inile tale.
9. Ca ochii Domnului privesc peste tot pam�ntul, ca sa �ntareasca pe cei
ce cu toata inima deplin sunt catre d�nsul, n-ai stiut aceasta? De acum vei avea
razboi.
10. Si s-a m�niat Asa pe prooroc, si l-a pus �n temnita, ca se m�niase, si
a pierdut Asa pe unii din popor �n vremea aceea.
11. Si iata faptele lui Asa cele dintai si cele de apoi scrise sunt �n
cartea �mparatilor lui Iuda si a lui Israil.
12. Si s-a bolnavit Asa �n anul al treizeci si noua al �mparatiei sale de
picioare foarte tare, si �n boala sa n-a cautat pe Domnul, ci pe doftori.
13. Si a adormit Asa cu parintii sai, si a murit �n anul al patruzeci si
unul al �mparatiei sale.
14. Si l-au �ngropat pe d�nsul �n morm�ntul care l-au sapat �n cetatea lui
David.
15. Si l-au pus pe el pe pat, si l-au umplut de mirosituri si cu feluri de
miruri, a facatorilor de miruri, si i-au facut lui �ngropaciune mare foarte.

CAP. 17.
Iosafat este fericit pentru evlavia lui.

Si a �mparatit Iosafat fiul sau �n locul lui, si s-a �ntarit Iosafat peste Israil.
2. Si a pus oaste �n toate cetatile �ntarite ale Iudei, si a r�nduit
capetenii �n toate cetatile Iudei si �n cetatile lui Efraim, care le-a fost luat
Asa tatal sau.
3. Si au fost Domnul cu Iosafat, pentru ca a umblat �n caile cele dintai
ale lui David tatal sau, si n-a cautat idolii,
4. Ci pe Domnul Dumnezeul tatalui sau a cautat, si �ntru poruncile
tatalui sau a umblat, si nu dupa faptele lui Israil.
5. Si au �ndreptat Domnul �mparatia �n m�na lui, si a dat tot Iuda daruri
lui Iosafat, si a dob�ndit avutie si slava multa.
6. Si s-a �naltat inima lui �n calea Domnului, �nca a stricat si cele de
pe �naltimi si desisurile din pam�ntul Iudei.
7. Si �n anul al treilea al �mparatiei lui a trimis pe capeteniile sale pe
cei mai viteji: pe Avdia, pe Zaharia, pe Natanail, si pe Mihea ca sa �nvete �n
cetatile Iudei.
8. Si �mpreuna cu ei pe Levitii: Semea, Natania, Zavdia, Asiil, Semeramot,
Ionatan, Adonia, Tovia, Tovadonia, si �mpreuna cu acesti Leviti pe Elisama si
Ioram preotii.
9. Si �nvatau �n Iuda, si aveau cu d�nsii cartea legii Domnului, si umblau
prin cetatile Iudei, si �nvatau poporul.
10. Si frica Domnului a cuprins toate �mparatiile pam�ntului cele de prin
prejurul Iudei, si nu dau razboi asupra lui Iosafat.
11. Si cei de alt neam aduceau lui Iosafat daruri, argint si dari, si
Aravii aduceau lui berbeci de oi sapte mii si sapte sute, si tapi sapte mii si
sapte sute.
12. Si Iosafat a sporit si s-a �naltat mult, si a zidit �n Iudeia locasuri
si cetati tari.
13. Si lucruri multe a facut el �n Iudeia, si ostasi viteji si puternici
erau �n Ierusalim.
14. Si acesta este numarul lor dupa casele lor parintesti; �n Iuda mai mari
peste mii: Edna cel dintai, care avea trei sute de mii de ostasi viteji.
15. Si dupa el Ioanan povatuitorul, care avea doua sute si optzeci de mii.
16. Apoi Amasia al lui Zari, care de buna voie s-a afierosit Domnului, si
avea doua sute de mii ostasi viteji.
17. Si din Veniamin viteazul Eliada, care avea sagetari si pavazasi doua
sute de mii.
18. Si dupa el Iozavad, care avea o sta si optzeci de mii de razboinici
viteji.
19. Acestia sunt slujitorii �mparatului, afara de cei ce i-a pus �mparatul
�n cetatile cele tari �n toata Iudeia.

CAP. 18.
Iosafat si Ahaav �n razboi cu Sirienii.

Si a dob�ndit Iosafat avutie si marire multa, si s-a facut ginere lui Ahaav.
2. Si s-a pogor�t dupa c�tiva ani la Ahaav �n Samaria, si a junghiat Ahaav
lui oi si vitei multi, si poporului celui cu d�nsul, ca-l iubea pe el, si s-a suit
cu el �n Ramot Galaad.
3. Si a zis Ahaav �mparatul lui Israil catre Iosafat �mparatul Iudei:
merge-vei cu mine la Ramot Galaad? Si i-a raspuns lui: cum sunt eu, asa si tu, cum
este poporul tau, asa si poporul meu, cu tine la razboi.
4. Si a zis Iosafat catre �mparatul lui Israil: �ntreaba astazi pe Domnul.
5. Si a adunat �mparatul lui Israil pe prooroci patru sute de barbati, si
le-a zis lor: merge-voi �n Ramot Galaad sa dau razboi, au lasa-ma-voi? Iar ei au
zis: suie-te si-l va da Dumnezeu �n m�inile �mparatului.
6. Iar Iosafat a zis: nu mai este aici vreun prooroc al Domnului, ca sa-l
�ntrebam pe el?
7. Si a raspuns �mparatul lui Israil catre Iosafat: este �nca un barbat,
prin care putem �ntreba pe Domnul, ci eu l-am ur�t, pentru ca nu prooroceste bune
pentru mine, ci �n toate zilele sale rele, acesta este Mihea feciorul lui Iemvla,
si a zis Iosafat: sa nu graiasca �mparatul asa.
8. Si a chemat �mparatul lui Israil pe un famen, si i-a zis: degraba
cheama pe Mihea feciorul lui Iemvla.
9. Si �mparatul lui Israil si Iosafat �mparatul Iudei sedeau fiecare pe
scaunul sau, si �mbracati cu vesminte, sedeau �naintea portii Samariei, si toti
proorocii prooroceau �naintea lor.
10. Si Sedechia feciorul lui Hanaan, si-a facut luisi coarne de fier, si a
zis: acestea zice Domnul: cu aceste coarne voi �mpunge Siria p�na se va sav�rsi.
11. Si toti proorocii prooroceau asa zic�nd: suie-te la Ramot Galaad, si
vei fi norocos, si-l va da Domnul �n m�inile �mparatului.
12. Iar solul care a mers sa cheme pe Mihea, i-a grait lui zic�nd: iata au
grait proorocii cu o gura bune pentru �mparatul, sa fie dar si cuvintele tale, ca
ale lor, si sa graiesti bune.
13. Si a zis Mihea: viu este Domnul, ca orice va zice Dumnezeu catre mine,
acestea voi grai.
14. Si a venit la �mparatul, si i-a zis lui �mparatul: Mihee, merge-voi la
Ramot Galaad sa dau razboi, au nu? Si a raspuns: mergi si vei fi norocos, si se
vor da �n m�inile voastre.
15. Si a zis catre el �mparatul: de c�te ori te jur ca sa nu graiesti catre
mine, fara numai adevarul �n numele Domnului.
16. Si a raspuns: vazut-am pe Israil risipiti �n munti ca oile, care nu au
pastor, si au zis Domnul: n-au povatuitor acestia, sa se �ntoarca fiecare la casa
sa cu pace.
17. Si a zis �mparatul lui Israil catre Iosafat: nu ti-am spus, ca nu
prooroceste pentru mine bune, ci rele.
18. Si a zis Mihea, nu asa, ascultati cuv�ntul Domnului: vazut-am pe Domnul
sez�nd pe scaunul sau, si toata oastea cerului sta �mprejur deadrapta si de-a
st�nga lui.
19. Si au zis Domnul: cine va �nsela pe Ahaav �mparatul lui Israil ca sa se
suie si sa cada �n Ramot Galaad? Si zicea unul asa, si unul asa.
20. Deci a iesit un duh, si a statut �naintea Domnului, si a zis: eu voi
�nsela pe el, si au zis Domnul: cu ce?
21. Iar el a zis: voi iesi, si voi fi duh mincinos �n gura tuturor
proorocilor lui, si au zis: �nsela-l-vei, si-l vei birui, iesi si fa asa.
22. Si acum iata au dat Domnul Duh mincinos �n gura tuturor proorocilor tai
acestora, iar Domnul au grait asupra ta rele.
23. Si s-a apropiat Sedechia feciorul lui Hanaan, si a lovit pe Mihea peste
falca, zic�ndu-i lui: pe care cale au trecut Duhul Domnului de la mine, ca sa
graiasca catre tine.
24. Si a zis Mihea: iata vei vedea �n ziua aceea c�nd vei intra din camara
�n camara, ca sa te ascunzi.
25. Si a zis �mparatul lui Israil: luati pe Mihea, si-l duceti la Emir mai
marele cetatii si la Ioas mai marele fiu al �mparatului.
26. Si veti zice, asa a zis �mparatul: puneti pe acesta �n temnita, si sa
man�nce p�ine de necaz si sa bea apa de necaz, p�na ma voi �ntoarce cu pace.
27. Si a zis Mihea: daca te vei �ntoarce cu pace, n-au grait Domnul �ntru
mine, si a zis: auziti noroadele toate.
28. Si s-a suit �mparatul lui Israil si Iosafat �mparatul Iudei la Ramot
Galaad.
29. Si a zis �mparatul lui Israil catre Iosafat: ma voi acoperi si voi
intra �n razboi, iar tu �mbraca haina ta; si s-a acoperit �mparatul lui Israil, si
a intrat la razboi.
30. Si �mparatul Siriei a poruncit celor mai mari peste care, care erau cu
d�nsul, zic�nd: nu bateti pe cel mic sau pe cel mare, fara numai pe �mparatul lui
Israil singur.
31. Si a fost daca au vazut mai marii carelor pe Iosafat, au zis: �mparatul
lui Israil este, si l-au �nconjurat sa-l bata, si a strigat Iosafat, si Domnul l-
au m�ntuit, si i-au �ntors pe ei Dumnezeu de la el.
32. Si a fost daca au vazut mai marii carelor, ca nu era �mparatul lui
Israil, s-au �ntors de la d�nsul.
33. Si un barbat �ntinz�nd arcul, bine chibzuind, a lovit pe �mparatul lui
Israil �ntru plam�ni si �ntru piept, si a zis carausului sau: �ntoarce m�na ta,
si ma scoate din razboi ca sunt ranit.
34. Si a �ncetat razboiul �n ziua aceea, si �mparatul lui Israil a statut
�n car �n preajma Siriei p�na seara, si a murit c�nd apunea soarele.

CAP. 19.
Iosafat mustrat de Iu. R�nduieste povatuitori pentru lucrurile bisericesti si
politicesti.

Si s-a �ntors Iosafat �mparatul Iudei cu pace la casa sa �n Ierusalim.

2. Si a iesit �ntru �nt�mpinarea lui Iu al lui Anan proorocul, si i-a zis
lui: �mparate Iosafat, cum ajuti pacatosului si iubesti pe cel ur�t de Domnul?
Pentru aceea s-au m�niat asupra ta Domnul.
3. Dar ai si fapte bune, ca ai stricat desisurile �n pam�ntul Iudei si ai
�ndreptat inima ta ca sa caute pe Domnul.
4. Si a locuit Iosafat �n Ierusalim, si iarasi a iesit la poporul cel din
Vitsavee, p�na la muntele lui Efraim, si i-a �ntors pe ei catre Domnul Dumnezeul
parintilor lor.
5. Si a pus judecatori �n toate cetatile tari ale Iudei, �n fiecare
cetate.
6. Si a zis judecatorilor: vedeti ce faceti voi, ca nu omului judecati, ci
Domnului, si cu voi cuvintele judecatii.
7. Si acum sa fie frica Domnului peste voi, si paziti si faceti, ca nu
este la Domnul Dumnezeul nostru nedreptate, nici cauta la fata, nici ia daruri.
8. Si �n Ierusalim a pus Iosafat din preoti si din Leviti si din
capeteniile parintesti ale lui Israil la judecata Domnului, ca sa judece pe cei ce
locuiau �n Ierusalim.
9. Si le-a poruncit lor zic�nd: asa sa faceti, cu frica Domnului, si cu
adevar si cu inima dreapta.
10. Ca oricine va veni sa se judece la voi dintre fratii vostri, care
locuiesc �n cetati, fie pentru s�nge, fie pentru porunca, fie pentru r�nduiala,
fie pentru �ndreptari si judecati, povatuiti-i ca sa nu greseasca Domnului, si sa
nu vie urgie peste voi si peste fratii vostri, asa sa faceti, si nu veti gresi.
11. Si iata Amaria preotul va fi povatuitor peste voi �ntru tot lucrul
Domnului, si Zavdia fiul lui Ismail va fi povatuitor �n casa Iudei �ntru tot
lucrul �mparatului, si carturarii si Levitii sunt �naintea fetei voastre,
�ntariti-va si faceti, si va fi Domnul cu cel bun.

CAP. 20.
Iosafat biruieste pe Amoniteni si pe Moaviteni.

Dupa aceasta au venit fiii lui Moav si fiii lui Amon, si �mpreuna cu ei din
Amaniteni asupra lui Iosafat ca sa dea razboi.
2. Si au venit si au spus lui Iosafat zic�nd: venit-au asupra ta multime
multa de peste mare, de la Siria, si iata sunt �n Asasan-Tamar, care este Engadi.
3. Si s-a speriat Iosafat si si-a �ndreptat fata sa, ca sa caute pe
Domnul, si a hotar�t post �n tot Iuda.
4. Si s-a adunat Iuda ca sa cheme pe Domnul, si au venit de la toate
cetatile Iudei sa cheme pe Domnul.
5. Si s-a sculat Iosafat �ntru adunarea Iudei �n Ierusalim �n casa
Domnului �naintea curtii cei noua.
 6. Si a zis: Doamne Dumnezeul parintilor mei, au nu esti tu Dumnezeu �n
cer sus si domnesti peste toate �mparatiile neamurilor, si �n m�na ta este taria
si puterea? Si nu este cine sa stea �mpotriva ta.
7. Au nu esti tu Domnul cel ce ai pierdut pe cei ce locuiau pam�ntul
acesta dinaintea norodului tau Israil, si l-ai dat pe el semintiei lui Avraam
celui iubit al tau �n veac?
8. Si au locuit �ntr-�nsul si au zidit �ntru el casa sf�nta numelui tau,
zic�nd:
9. De vor venit asupra noastra rele, sabie, judecata, moarte, foamete, sa
stam �naintea casei acestia si �naintea ta, ca numele tau este peste casa aceasta,
si sa strigam catre tine din necazul nostru, si ne vei auzi, si ne vei m�ntui.
10. Si acum iata fiii lui Amon si ai lui Moav si cei din muntele Siir,
printre care n-ai lasat pe Israil, ca sa treaca c�nd a iesti din pam�ntul
Eghipetului, ci s-a abatut de la ei, si nu i-a pierdut pe ei.
11. Si acum iata ei s-au pornit a venit asupra noastra, sa ne scoata pe noi
din mostenirea noastra care ne-ai dat noua.
12. Doamne Dumnezeul nostru, au nu vei judeca pe d�nsii? Ca nu putem noi
sta �mpotriva acestei multime multa, care a venit asupra noastra.
13. Si nu stim ce vom face lor, ci numai catre tine sunt ochii nostri.
14. Si tot Iuda sta �naintea Domnului, si pruncii lor si femeile lor.
15. Si peste Oziil al lui Zaharia, al lui Vaneu, al lui Eleiil, al lui
Maattania levitul cel din fiii lui Asaf peste el s-a facut Duhul Domnului �ntru
adunare.
16. Si a zis: ascultati tot Iuda si cei ce locuiti �n Ierusalim si
�mparatul Iosafat, acestea zice Domnul voua �nsiva: sa nu va speriati, nici sa va
temeti de fata acestei gloate multa, ca nu este al vostru razboiul, ci al lui
Dumnezeu.
17. M�ine sa va pogor�ti asupra lor, ca iata se vor sui spre culmea Asis,
si veti afla pe ei la ob�rsia r�ului din pustia Ieriil.
18. Nu voi va veti razboi, acestea �ntelegeti si veti vedea m�ntuirea
Domnului cu voi, Iuda si Ierusalimul, sa nu va temeti, nici sa va spaim�ntati a
iesi m�ine �ntru �nt�mpinarea lor, ca Domnul va fi cu voi.
19. Si plec�ndu-se Iosafat pe fata sa, si tot Iuda si locuitorii
Ierusalimului au cazut �naintea Domnului, ca sa se �nchine lui.
20. Si s-au sculat Levitii din fiii lui Kaat si din fiii lui Kore, sa laude
pe Domnul Dumnezeul lui Israil cu glas mare foarte.
21. Si m�nec�nd dimineata au iesit la pustia Tecoe, si c�nd iesau ei a
statut Iosafat, si a strigat si a zis: ascultati-ma Iuda si cei ce locuiti �n
Ierusalim, credeti Domnului Dumnezeului nostru, si va veti �ntari, credeti
proorocului lui, si veti avea noroc.
22. Si sfatuindu-se cu poporul, a pus pe psalti si pe c�ntareti, sa
marturiseasca si sa laude sfintenia sa, merg�nd �naintea oastei si zic�nd:
marturisiti-va Domnului ca �n veac este mila lui.
23. Si c�nd au �nceput ei a lauda si a marturisi, au dat Domnul razboi
�ntru fiii lui Amon si ai lui Moav si ai celor din muntele Siir, care iesise
asupra Iudei, si au fost batuti.
24. Ca s-au sculat fiii lui Amon si Moav asupra celor ce locuiesc �n
muntele Siir, ca sa-i piarda si sa-i sfarame pe ei, si dupa ce au sf�rsit pe cei
ce locuiesc �n Siir, s-au sculat unii pe altii sa se piarda.
25. Si cei din Iuda au venit la culmea pustiei, si au privit si au vazut
multimea, si iata erau toti morti cazuti pe pam�nt, nici unul nu era scapat.
26. Si a iesit Iosafat si poporul lui, ca sa ia prazile lor, si au aflat
dobitoace multe si unelte si vestminte si vase de pret, si i-au pradat pe ei, si
�n trei zile au luat ei prazile, ca erau multe.
27. Si a fost �n ziua a patra s-au adunat �n valea binecuv�ntarii, ca acolo
au binecuv�ntat pe Domnul, pentru aceea au chemat numele locului aceluia: valea
binecuv�ntarii p�na �n ziua aceasta.
28. Si s-a �ntors tot barbatul Iudei �n Ierusalim si Iosafat povatuitorul
lor cu bucurie mare, ca i-au bucurat pe ei Domnul pentru vrajmasii lor.
29. Si au intrat �n Ierusalim cu laute si cu cobze si cu tr�mbite �n casa
Domnului.
30. Si a cuprins frica Domnului pe toate �mparatiile pam�ntului, auzind ca
Domnul au dat razboi asupra vrajmasilor lui Israil.
31. Si a fost �n pace �mparatia lui Iosafat, si l-au odihnit pe el
Dumnezeul lui despre cei din prejur.
32. Si a �mparatit Iosafat peste Iuda, si a fost de treizeci si cinci de
ani c�nd a �nceput a �mparati, si douazeci si cinci de ani a �mparatit �n
Ierusalim, si numele mumei lui era Azuva fata lui Sali.
33. Si a umblat �n caile tatalui sau Asa, si nu s-a abatut de la ele ci a
facut ce este drept �naintea Domnului.
34. �nsa cele de pe �naltimi mai erau, si poporul �nca nu-si �ndreptase
inima sa catre Domnul Dumnezeul parintilor sai.
35. Iar celelalte fapte ale lui Iosafat, cel dintai si cele de apoi, iata
scrise sunt �n cartile lui Iu al lui Anani, care a scris cartea �mparatilor lui
Israil.
36. Si dupa aceasta s-a unit Iosafat �mparatul Iudei cu Ohozia �mparatul
lui Israil care nu �nceta a sav�rsi faradelege.
37. S-a �nteles cu el ca sa faca corabii sa mearga �n Tarsis, si au facut
corabii �n Gasion-Gaver.
38. Si a proorocit Eliezer al lui Dodia din Marisis asupra lui Iosafat,
zic�nd: pentru ca te-ai �nsotit cu Ohozia, au rupt Domnul lucrul tau si au
sfar�mat corabiile tale, si n-a putut merge �n Tarsis.

CAP. 21.
Ioram ucigas al fratilor sai. �nchinator de idoli. Pedeapsa si moartea lui.

Si a adormit Iosafat cu parintii sai, si s-a �ngropat l�nga ei �n cetatea lui

David, si a �mparatit Ioram fiul sau �n locul lui.
2. Si a avut el sase frati, fii ai lui Iosafat: Azaria, Ieil, Zaharia,
Azaria, Mihail si Zafatia, toti acestia erau fiii lui Iosafat �mparatul Iudei.
3. Si le-a dat tatal lor daruri multe, argint si aur si arme cu cetatile
cele �ntarite �n pam�ntul Iudei, iar �mparatia o a dat lui Ioram, ca acesta era
cel dintai nascut.
4. Si lu�nd Ioram �mparatia tatalui sau, s-a �ntarit, si a ucis pe toti
fratii sai cu sabia si dintre boierii lui Israil.
5. De treizeci si doi de ani era Ioram, c�nd a �nceput a �mparati si opt
ani a �mparatit �n Ierusalim.
6. Si a umblat �n calea �mparatilor lui Israil, precum a facut Ahaav, ca
fata lui Ahaav era femeie lui, si a facut rele �naintea Domnului.
7. Ci n-au vrut Domnul sa piarda de tot casa lui David pentru legatura,
care au facut cu David, si precum au zis lui, ca-i va da lui si fiilor lui
luminator �ntotdeauna.
8. �n zilele acelea s-a despartit Edom de Iuda, si si-a pus luisi �mparat.
9. Si a mers Ioram cu boierii sai si cu toata calarimea, si scul�ndu-se
noaptea au batut pe Edom, care �l �nconjurase pe el si capetenia carelor, si a
fugit poporul la locasurile sale.
10. Si s-a despartit Edom de Iuda p�na �n ziua aceasta, si s-a despartit
Lovna �n vremea aceea de m�na lui pentru ca au parasit pe Domnul Dumnezeul
parintilor sai.
11. Si pentru ca si el a facut �naltimi �n cetatile Iudei, si pe cei ce
locuiau �n Ierusalim i-a facut sa curveasca, si a amagit pe Iuda.
12. Si a venit la el scrisoare de la Ilie proorocul, zic�nd: acestea zice
Domnul Dumnezeul lui David tatalui tau, pentru ca n-ai umblat pe calea lui Iosafat
tatal tau si pe caile lui Asa �mparatul lui Iuda,
13. Ci ai umblat pe caile �mparatilor lui Israil, si ai facut pe Iuda sa
curveasca si pe cei ce locuiesc �n Ierusalim, precum a curvit casa lui Ahaav, si
ai ucis pe fratii tai, fiii tatalui tau cei mai buni dec�t tine,
14. Iata Domnul te va bate pe tine cu rana mare, �ntru poporul tau si
�ntru fiii tai si �ntru femeile tale si �ntru toata casa ta.
15. Si tu vei cadea �n boala grea, �n boala p�ntecelui, p�na c�nd �ti vor
iesi maruntaiele tale cu boala din zi �n zi.
16. Si au ridicat Domnul asupra lui Ioram pe cei de alt neam si pe Arapi,
cei ce sunt �n hotar cu Etiopii.
17. Si s-au suit asupra lui Iuda, si l-au asuprit, si au luat toata averea,
care au aflat �n casa �mparatului, si pe fiii lui si pe fetele lui, si nu i-a
ramas lui fecior, fara numai Ohozia cel mai mic dintre fiii sai.
18. Si dupa acestea toate, l-au lovit pe el Domnul cu o boala de p�ntece
fara leac.
19. Si a fost din zi �n zi, si c�nd s-au �mplinit doi ani de zile, i-a
iesit maruntaiele de boala, si a murit de boala rea, si nu ia facut lui poporul
�ngropaciune, ca �ngropaciunea parintilor lui.
20. De treizeci si doi de ani era c�nd a �nceput a �mparati, si opt ani a
�mparatit �n Ierusalim, si s-a dus fara lauda, si s-a �ngropat �n cetatea lui
David, dar nu ;n morm�nturile �mparatilor.

CAP. 22.
Peirea lui Ohozia.

Cei ce locuiau �n Ierusalim, au facut �mparat �n locul lui pe Ohozia fiul lui cel
mic, pentru ca pe toti cei mai mari i-au ucis t�lharii Araviei si Alimazonii, ce
venise asupra lor, si a �mparatit Ohozia fiul lui Ioram �mparatul Iudei.
2. De douazeci de ani era Ohozia, c�nd a �nceput a �mparati, si un an a
�mparatit �n Ierusalim, si numele mumei lui Gotolia fata lui Amvri.
3. Si acesta a umblat pe calea casei lui Ahaav, ca muma sa era lui sfetnic
la pacat.
4. Si a facut rele �naintea Domnului, ca si casa lui Ahaav, care erau la
sfetnici, dupa ce a murit tatal sau, ca sa-l piarda pe el.
5. Si �n sfaturile lor a umblat si a mers cu Ioram feciorul lui Ahaav
�mparatul lui Israil la razboi asupra lui Azail �mparatul Siriei la Ramot-Galaad,
si au lovit sagetatorii pe Ioram.
6. Si s-a �ntors Ioram �n Israil sa se vindece de rane, dupa ce l-au lovit
pe el Sirienii la Ramot c�nd da el razboi asupra lui Azail �mparatul Siriei, si
Ohozia fiul lui Ioram �mparatul Iudei s-a pogor�t sa vada pe Ioram fiul lui Ahaav
�n Israil, pentru ca era bolnav.
7. Si de la Dumnezeu a fost perirea lui Ohozia venind la Ioram, ca dupa ce
a venit el, a iesit �mpreuna cu el Ioram la Iu feciorul lui Namesi unsul Domnului
asupra casei lui Ahaav.
8. Si a fost dupa ce a facut Iu izb�nda asupra casei lui Ahaav, a aflat pe
boierii Iudei si pe rudeniile lui Ohozia, slujind lui Ohozia, si i-a ucis pe ei.
9. Si a zis Iu: sa caute pe Ohozia, care era ascuns �n Samaria, si l-au
prins si l-au adus la Iu, si l-au ucis pe el, si l-au �ngropat pe el, ca a zis:
feciorul lui Iosafat este, care a cautat pe Domnul cu toata inima sa, si nu era �n
casa lui Ohozia cine sa poata �mparati.
10. Iar Gotolia muma lui Ohozia vaz�nd ca a murit fiul ei, s-a sculat si a
pierdut toata sam�nta �mparatului �n casa Iudei.
11. Si a luat Iosaveet, fata �mparatului, pe Ioas feciorul lui Ohozia, si
l-a furat pe el dintre fiii �mparatului, pe c�nd �i ucideau, si l-a dat pe el si
hranitoarea lui �n camara de dormit, si l-a ascuns pe el Iosaveet fata �mparatului
Ioram, sora lui Ohozia, femeia lui Iodae preotul, si l-a ascuns pe el de la fata
Gotoliei, si nu l-a omor�t pe el.
12. Si a fost cu ei �n casa lui Dumnezeu ascuns sase ani, si Gotolia a
�mparatit �n tara.

CAP. 23.
Iodae unge pe Ioas �mparat. Gotolia ucisa. Vaal dar�mat.

Iar �n anul al saptelea s-a �mbarbatat Iodae, si a luat pe cei mai mari peste
sute: pe Azaria fiul lui Ioram, pe Ismail fiul lui Ionan, pe Azaria fiul lui Ovid,
pe Maasia fiul lui Adia si pe Elisafan fiul lui Zaharia, �mpreuna cu sine �n casa
Domnului.
2. Si a cutreierat prin Iuda, si a adunat pe Leviti din toate cetatile
Iudei si pe mai marii caselor parintesti din Israil, si a venit �n Ierusalim.
3. Si a facut toata adunarea Iudei legatura �n casa lui Dumnezeu cu
�mparatul, si le-a aratat lor pe fiul �mparatului, si le-a zis lor: iata fiul
�mparatului, sa �mparateasca precum au grait Domnul de casa lui David.
4. Si acum iata ce aveti sa faceti: a treia parte dintre voi, sa intre
s�mbata dintre preoti si dintre Leviti la portile intrarilor,
5. Si a treia parte �n casa �mparatului, si a treia parte �n poarta cea
din mijloc, si tot poporul �n curtile casei Domnului.
6. Si sa nu intre �n casa Domnului, fara numai preotii si Levitii si care
slujesc din Leviti, ei sa intre ca sfinti sunt, si tot poporul sa pazeasca
r�nduielile Domnului.
7. Si Levitii vor �nconjura pe �mparatul fiecare cu arma �n m�na, si sa
ucida pe oricine va intra �n casa si vor fi cu �mparatul cand iese si c�nd intra.
8. Si au facut Levitii si tot Iuda, precum le-a poruncit lor Iodae
preotul, si a luat fiecare pe barbatii sai care intrau �n saptam�na si pe cei ce
ieseau din saptam�na, ca n-a slobozit Iodae preotul pe cei r�nduiti.
9. Si a dat Iodae preotul la cei peste sute r�nduiti sabiile si scuturile
si armele, care erau ale �mparatului David �n casa Domnului.
10. Si a pus pe tot poporul pe fiecare cu armele sale de la coltul cel
drept al casei, p�na la coltul cel st�ng al casei, �naintea jertfelnicului si
�naintea casei �mprejurul �mparatului.
11. Si au scos pe fiul �mparatului, si i-au pus lui cununa �mparateasca si
marturia, si l-au facut pe el �mparat, si l-au uns pe el Iodae preotul si fiii
lui, si a zis: sa traiasca �mparatul!
12. Si a auzit Gotolia glasul preotului celui ce alerga, si al celui ce
marturisea si lauda pe �mparatul, si a intrat la �mparatul �n casa Domnului.
13. Si caut�nd, iata �mparatul sta pe scaunul sau, si la intrare boierii si
tr�mbitasii si boierii �n jurul �mparatului, si tot poporul pam�ntului se veselea
si sunau cu tr�mbitele, si c�ntaretii c�ntau �n organe c�ntari de lauda, si si-a
rupt Gotolia haina sa, si a strigat si a zis: sfat viclean!
14. Si a iesit Iodae preotul, si a poruncit sutasilor si mai marilor
oastei, si le-a zis lor: scoateti-o afara din casa, si iesiti dupa ea si o omor�ti
cu sabia, ca a zis preotul: sa nu moara �n casa Domnului.
15. Si au pus m�inele pe ea si scot�ndu-o pe poarta calaretilor casei
�mparatului, a omor�t-o pe ea acolo.
16. Si a pus Iodae legatura �ntru sine si �ntru popor si �ntru
�mparatul, ca sa fie popor Domnului.
17. Si a intrat tot poporul pam�ntului �n casa lui Vaal, si o a stricat pe
ea, si altarele ei si idolii lui i-au sfar�mat si pe Mattan preotul lui Vaal l-au
omor�t �naintea jertfelnicelor lui.
18. Si a asezat Iodae preotul r�nduielile casei Domnului prin m�na
preotilor si a Levitilor cum le-a hotar�t David �n casa Domnului, si a adus arderi
de tot Domnului, precum este scris �n legea lui Moisi, cu veselie si cu c�ntari
cum r�nduise David.
19. Si a pus portari la portile casei Domnului, ca sa nu intre cel ce este
necurat la tot lucrul.
20. Si a luat pe capetenii si pe ostasi si pe boierii poporului si pe tot
poporul pamantului, si a suit pe �mparatul �n casa Domnului, si a intrat prin
poarta cea mai dinauntru �n casa �mparatului, si a pus pe �mparatul sa seada pe
scaunul �mparatiei.
21. Si s-a bucurat tot poporul pam�ntului, si cetatea s-a odihnit, si pe
Gotolia o a omor�t cu sabia.

CAP. 24.
Domnia lui Ioas. �nchinarea de idoli. Pedeapsa si moartea lui.

De sapte ani era Ioas c�nd a �nceput a �mparati, si patruzeci de ani a �mparatit
�n Ierusalim, si numele mumei lui era Savia din Virsavee.
2. Si a facut Ioas cele bune �naintea Domnului, c�t a vietuit Iodae
preotul.
3. Si si-a luat Iodae doua femei, si i-au nascut lui fii si fete.
4. Si a fost dupa acestea, si-a pus �n g�nd Ioas, ca sa dreaga casa
Domnului.
5. Si a adunat pe preoti si pe Leviti, si le-a zis lor: iesiti prin
cetatile Iudei, si adunati de la tot Israilul argint ca sa �ntarim casa Domnului
din an �n an, si grabiti la lucru, si n-au grabit Levitii.
6. Si a chemat �mparatul Ioas pe Iodae capetenia, si i-a zis lui: pentru
ce n-ati avut grija? Sa silesti pe Leviti ca sa aduca de la Iuda si de la
Ierusalim darea care o a r�nduit Moisi robul lui Dumnezeu, ca sa aduca Israil la
cortul marturiei.
7. Ca Gotolia era faradelege, si fiii ei au jefuit casa lui Dumnezeu,
pentru ca si cele sfinte ale casei Domnului le-a harazit Vaalimilor.
8. Si a zis �mparatul: sa se faca o lada, si sa se puna la poarta casei
Domnului afara.
9. Si sa strige �n Iuda si �n Ierusalim, ca sa aduca Domnului, precum a
zis Moisi robul lui Dumnezeu lui Israil �n pustie.
10. Si au dat toti boierii si tot poporul, si aduceau si bagau �n ladita
p�na se umplea.
11. Si a fost dupa ce se aducea lada la c�rmuitorii �mparatului prin m�na
Levitilor, si daca vedeau ca este mult argint, venea logofatul �mparatului si
c�rmuitorul preotului cel mare, si deserta lada, si o ridica si o punea la locul
ei; asa facea �n toate zilele, si aduna argint mult.
12. Si l-a dat pe el �mparatul si Iodae preotul celor ce lucrau la lucrul
casei Domnului, si naimea pietrari si teslari, ca sa dreaga casa Domnului, si
fauri de fier si de arama ca sa dreaga casa Domnului.
13. Si s-au apucat lucratorii de lucru, si au sf�rsit a drege lucrurile cu
m�inile lor, si au adus casa Domnului �n starea ei, si o a dres.
14. Si daca o au sf�rsit au adus la �mparatul si la Iodae ramasita
argintului, si au facut vase �n casa Domnului, vase de slujba la arderile de tot,
si cadelnite de aur si de argint, si a adus arderi de tot �n casa Domnului
totdeauna, �n toate zilele lui Iodae.
15. Si a �mbatr�nit Iodae si era plin de zile, si a murit fiind de o suta
si treizeci de ani.
16. Si l-au �ngropat pe el �n cetatea lui David cu �mparatii, pentru ca a
facut bine cu Israil, cu Dumnezeu si cu casa lui.
17. Si a fost dupa moartea lui Iodae au intrat boierii Iudei, si s-au
�nchinat �mparatului, atunci a ascultat de ei �mparatul.
18. Si au lasat calea Domnului Dumnezeului parintilor lor, si au slujit
astartelor si idolilor, si s-a facut urgie peste Iuda si peste Ierusalim �n ziua
aceasta.
19. Si a trimis la ei prooroci ca sa-i �ntoarca pe ei catre Domnul si n-au
ascultat si le-au marturisit lor si n-au ascultat.
20. Si Duhul Domnului au umplut pe Azaria al lui Iodae preotul, si s-a
sculat asupra poporului, si a zis: acestea zice Domnul, pentru ce va abateti voi
de la poruncile Domnului? Nu veti spori, ca ati parasit pe Domnul, si el va va
parasi pe voi.
21. Si s-au sculat asupra lui, si l-au ucis cu pietre din porunca lui Ioas
�mparatul �n curtea casei Domnului.
22. Si nu si-a adus aminte Ioas de mila, care a facut Iodae tatal lui cu
d�nsul, si a omor�t pe fiul lui, si c�nd murea a zis: vada Domnul si sa judece.
23. Si a fost dupa sf�rsitul anului, s-a sculat asupra lui puterea Siriei,
si a venit asupra lui Iuda si asupra Ierusalimului, si a pierdut pe toti boierii
din popor, si toate prazile lor le-a trimis la �mparatul Damascului.
24. Ca cu putini oameni a venit puterea Siriei, si Dumnezeu au dat �n
m�inile lor putere multa foarte, pentru ca au lasat ei pe Domnul Dumnezeul
parintilor sai, si cu Ioas au facut judecati.
25. Si dupa ce s-au dus ei de la d�nsul las�ndu-l �n boale mari, s-au
ridicat asupra lui slugile lui, pentru s�ngele fiului lui Iodae preotul, si l-au
omor�t pe el pe patul lui, si a murit; si l-au �ngropat �n cetatea lui David, �nsa
nu l-au �ngropat �n morm�ntul �mparatilor.
26. Si cei ce s-au ridicat asupra lui, au fost Zaved al lui Samaai
Amaniteanul si Iozaved al lui Samarit Moaviteanul,
27. Si fiii lui toti, si au venit la el toti cinci, si l-au omor�t pe el;
si celelalte fapte ale lui, iata scrise sunt �n cartea �mparatilor, si a �mparatit
Amasia fiul sau �n locul lui.

CAP. 25.
�mparatia lui Amasia �mparatul Iudii.

De douazeci si cinci de ani era Amasia, c�nd a �nceput a �mparati, si douazeci si

noua de ani a �mparatit �n Ierusalim, si numele mumei lui era Ioadim din
Ierusalim.
2. Si a facut ce este placut �naintea Domnului, �nsa nu cu toata inima.
3. Si a fost dupa ce a �ntemeiat �mparatia �n m�na sa, a omor�t pe slugile
sale, care omor�se pe �mparatul tatal sau.
4. Iar pe fiii lor nu i-au omor�t dupa porunca legii Domnului, cum este
scris �n lege �n cartea lui Moisi, precum au poruncit Domnul, zic�nd: sa nu moara
parintii pentru fii, nici fiii sa nu moara pentru parinti, ci fiecare pentru
pacatul sau sa moara.
5. Si a adunat Amasia casa Iudei, si a pus pe ei dupa casele lor
parintesti peste mii si peste sute �ntru tot Iuda si �n Ierusalim, si i-a numarat
pe ei de la douazeci de ani �n sus, si a aflat trei sute de mii alesi, care puteau
iesi la razboi tin�nd sulita si pavaza.
6. Si au naimit de la Israil o suta de mii puternici la virtute pentru o
suta de talanti de argint.
7. Si a venit un om al lui Dumnezeu la el, zic�nd: �mparate, sa nu mearga
cu tine oastea lui Israil, ca nu este Domnul cu Israil si cu toti fiii lui Efraim.
8. Ca de g�ndesti ca vei birui cu acestia, te va �nfr�nge Domnul �naintea
vrajmasilor, ca de la Domnul este sa te �ntaresti si sa biruiesti.
9. Si a zis Amasia catre omul lui Dumnezeu: ce voi face cu suta cea de
talanti, care o am dat oastii lui Israil? si a zis omul lui Dumnezeu: poate Domnul
sa dea tie mai mult dec�t acestia.
10. Si a despartit Amasia oastea care a venit la d�nsul de la Efraim, ca sa
se duca la locul lor, iar ei s-au m�niat foarte pe Iuda, si s-au �ntors �n locul
lor cu urgie si m�nie.
11. Si Amasia s-a �ntarit, si a luat pe poporul sau, si s-a dus �n valea
sarei, si a batut acolo pe fiii lui Siir, zece mii.
12. Si zece mii au prins vii fiii Iudei, si i-au adus pe ei �n v�rful
st�ncii, si i-au aruncat pe ei din v�rful st�ncii, si toti au crapat.
13. Iar ostasii pe care i-a �ntors Amasia, sa nu mearga cu el la razboi, au
navalit asupra cetatilor Iudei, de la Samaria p�na la Vetoron, si au batut �ntr-
�nsele trei mii, si au luat prazi multe.
14. Si a fost dupa ce a venit Amasia de la bataia Idumeii, si a adus la el
pe dumnezeii fiilor lui Siir, i-au pus pe ei lorusi dumnezei, si s-au �nchinat
�naintea lor si le-au jertfit lor.
15. Si s-au m�niat Domnul pe Amasia, si au trimis la el un prooroc, si au
zis lui: pentru ce ai cautat pe dumnezeii poporului care n-au scos pe poporul sau
din m�na ta.
16. Si a fost dupa ce au grait catre d�nsul i-au zis lui: au doar sfetnic
�mparatului te-am pus pe tine? Ia seama sa nu fii batut, si a tacut proorocul,
zic�nd: cunosc ca vrea Domnul sa te piarda, pentru ca ai facut aceasta, si n-ai
ascultat de sfatul meu.
17. Si s-a sfatuit Amasia �mparatul Iudei, si a trimis la Ioas fiul lui
Ioahas, fiul lui Iu, �mparatul lui Israil, zic�nd: vino si sa ne vedem de fata.
18. Si a trimis Ioas �mparatul lui Israil la Amasia �mparatul Iudei,
zic�nd: spinul cel din Livan a trimis la chedrul cel din Livan, zic�nd: da fata ta
feciorului meu de femeie, si iata vor veni hiarele tarinii cele din Livan; si au
venit hiarele, si au calcat pe spin.
19. Ai zis, iata am batut Idumeia, si te semeteste inima ta cea grea, acum
sezi �n casa ta, pentru ce �ntar�ti rautate asupra ta? Ca vei cadea tu si Iuda cu
tine.
20. Si n-a ascultat Amasia, ca de la Domnul s-au facut ca sa-l dea pe el �n
m�na lui Ioas, pentru ca a cautat pe dumnezeii Idumeenilor.
21. Si s-a suit Ioas �mparatul lui Israil, si s-a vazut unul cu altul, el
si Amasia �mparatul Iudei �n Vetsamis, care este a Iudei.
22. Si Iuda fiind batut de catre Israil, a fugit fiecare la locasul sau.
23. Si pe Amasia �mparatul Iudei, fiul lui Ioas, fiul lui Ioahaz, l-a prins
Ioas �mparatul lui Israil �n Vetsamis, si l-a dus la Ierusalim, si a surpat din
zidul Ierusalimului de la poarta lui Efraim, p�na la poarta unghiului, patru sute
de coti.
24. Si a luat tot aurul si argintul si toate uneltele, care s-au aflat �n
casa Domnului, la Avdedom, si vistieriile casei �mparatului, si pe fiii celor
luati zalog, si s-a �ntors �n Samaria.
25. Si a trait Amasia fiul lui Ioas �mparatul Iudei dupa ce a murit Ioas
feciorul lui Ioahaz �mparatul lui Israil, cincisprezece ani.
26. Si celelalte fapte ale lui Amasia, cele dintai si cele de pe urma,
scrise sunt �n cartea �mparatilor Iudei si ai lui Israil.
27. �n vremea �n care s-a departat Amasia de la Domnul s-a facut asupra lui
sfat viclean, si el a fugit din Ierusalim �n Lahis, si a trimis dupa d�nsul �n
Lahis, si l-a omor�t pe d�nsul acolo.
28. Si l-au luat pe el pe cai, si l-au �ngropat pe el cu parintii lui �n
cetatea lui David.

CAP. 26.
Ozia tam�iaza si se umple de lepra.

Si a luat tot poporul pam�ntului pe Ozia, care era �n v�rsta de sasesprezece ani,
si l-a facut pe el �mparat �n locul lui Amasia tatal sau.
2. Acesta a zidit Elatul, pe care l-a �ntors Iudei dupa ce a adormit
�mparatul cu parintii sai.
3. De saptesprezece ani era Ozia, c�nd a �nceput a �mparati, si cincizeci
de ani a �mparatit �n Ierusalim, si numele mumei lui era Iehelia din Ierusalim.
4. Si a facut ce este placut �naintea Domnului precum a facut Amasia tatal
sau.
5. Si el a cautat pe Domnul c�t a trait Zaharia cel ce �nvata frica
Domnului, si c�t timp a cautat pe Domnul, i-au ajutat lui Domnul.
6. Si a iesit si a dat razboi asupra celor de alt neam, si a stricat
zidurile Ghetii, zidurile Iavnirei si zidurile Azotului, si a zidit cetati �n Azot
si �ntru cei de alt neam.
7. Si l-au �ntarit pe el Domnul asupra celor de alt neam si asupra
Aravilor, care locuiesc �n pietre si asupra Mineilor.
8. Si au dat Mineii daruri lui Ozia, si a iesit vestea lui p�na la
hotarele Eghieptului, ca se �ntarise foarte.
9. Si a zidit Ozia turnuri �n Ierusalim, la poarta unghiului, la poarta
vaii si la unghiuri, si le-a �ntarit.
 10. Si a zidit turnuri �n pustie, si a sapat puturi multe, ca avea vite
multe la Sefila �n vale si la ses, plugari si vieri �n munti si �n Carmil, ca era
iubitor de plugarie.
11. Si avea Ozia ostire a face razboi, si a iesi cu r�nduiala la razboi si
a intra cu r�nduiala la numar, si era numarul lor prin m�na lui Ieil logofatul, si
prin m�na lui Anania ajutatorul �mparatului.
12. Numarul capeteniilor �ntru razboinicii cei viteji era doua mii si sase
sute.
13. Si cu d�nsii oaste de razboi trei sute sapte mii si cinci sute, acestia
erau care faceau razboi, cu putere multa si ajutau �mparatului asupra vrajmasilor.
14. Si a facut Ozia la toata oastea scuturi, sulite, coifuri, platose, arce
si prastii de pietre.
15. Si a facut �n Ierusalim unelte cu mestesug nascocite, ca sa fie �n
turnuri si �n unghiuri a azv�rli cu sageti si cu pietre mari, si s-a auzit
mestesugul lor p�na departe, ca el se ajuta minunat cu d�nsele p�na ce s-a
�ntarit.
16. Si dupa ce s-a �ntarit, s-a �naltat inima lui c�t s-a stricat pe sine,
si a pacatuit �mpotriva Domnului Dumnezeului sau, si a intrat �n biserica lui
Dumnezeu ca sa tam�ieze peste jertfelnicul tam�ierilor.
17. Si a intrat dupa el Azaria preotul si cu el preotii Domnului optzeci de
oameni v�rtosi, si au statut �mpotriva lui Ozia �mparatul, si i-au zis lui:
18. Nu se cuvine tie Ozie a tam�ia Domnului, ci preotilor fiilor lui Aaron,
celor sfintiti sa tam�ieze; iesi din acest loc sf�nt, ca te-ai departat de la
Domnul, si nu va fi tie aceasta spre marire de la Domnul Dumnezeu.
19. Si s-a m�niat Ozia, si avea �n m�na sa cadelnita, ca sa tam�ieze �n
biserica, si c�nd s-a m�niat el pe preoti, s-a ivit lepra pe fruntea lui �naintea
preotilor �n casa Domnului l�nga jertfelnicul tam�ierilor.
20. Si s-a �ntors catre d�nsul Azaria preotul cel mare si preotii, si iata
el era lepros �n frunte, si l-a scos pe el de acolo, ca si el grabia sa iasa, ca
l-au mustrat pe el Domnul.
21. Si Ozia �mparatul a fost lepros p�na �n ziua mortii sale, si �n casa
osebit sedea lepros, ca a fost scos din casa Domnului, iar Ioatam fiul lui c�rmuia
�mparatia, judec�nd poporul pam�ntului.
22. Si celelalte fapte ale lui Ozia cele dintai si cele de pe urma, sunt
scrise de Isaia proorocul fiul lui Amos.
23. Si a adormit Ozia cu parintii sai, si l-au �ngropat pe el cu parintii
lui �n c�mpul mormintelor �mparatilor, ca a zis: lepros este, si a �mparatit
Ioatam fiul sau �n locul lui.

CAP. 27.
Ioatam supune pe Amoniti la bir.

De douazeci si cinci de ani era Ioatam, c�nd a �nceput a �mparati, si

saptesprezece ani a �mparatit �n Ierusalim, si numele mumei lui era Ierusa fata
lui Sadoc.
2. Si a facut ce este placut �naintea Domnului, precum a facut Ozia tatal
lui, dar n-a intrat �n biserica Domnului si poporul �nca pacatuia.
3. Acesta a zidit poarta casei Domnului cea �nalta, si la zidul Opel a
zidit multe.
4. Si a zidit cetati �n muntele Iudei, si �n dumbravi locasuri si turnuri.
5. Acesta a facut razboi asupra �mparatului fiilor lui Amon, si l-a biruit
pe el, si-i dau lui fiii lui Amon pe an o suta de talanti de argint si zece mii de
masuri de gr�u, si de orz zece mii, acestea i-a dat lui �mparatul fiilor lui Amon
pe an, �n anul dintai si �n anul al doilea si al treilea.
6. Si s-a �ntarit Ioatam pentru ca si-a �ndreptat caile �naintea Domnului
Dumnezeului sau.
7. Si celelalte �nt�mplari ale lui Ioatam, si razboiul si faptele lui,
iata scrise sunt �n cartea �mparatilor lui Iuda si ai lui Israil.
 8. �n v�rsta de douazeci si cinci de ani era, c�nd a �nceput a �mparati,
si saisprezece ani a ;mparatit �n Ierusalim.
9. Si a adormit Ioatam cu parintii sai, si s-a �ngropat �n cetatea lui
David, si a �mpartit Ahaz fiul sau �n locul lui.

CAP. 28.
Ahaz �mparatul Iudei si nelegiuirile lui.

De douazeci de ani de Ahaz, c�nd a �nceput a �mparati, si sasesprezece ani a

�mparatit �n Ierusalim, si n-a facut ce este drept �naintea Domnului ca David
tatal lui.
2. Ci a umblat pe caile �mparatilor lui Israil, ca si cioplite a facut.
3. Si idolilor a jertfit �n valea Vennenom, si a trecut pe fiii sai prin
foc dupa ur�ciunile neamurilor, pe care le-au scos Domnul de la fata fiilor lui
Israil.
4. Si tam�ia peste cele �nalte si pe dealuri si sub tot desisul.
5. Si l-au dat pe el Domnul Dumnezeu �n m�na �mparatului Siriei, si l-au
batut pe el, si a robit din �mparatia lui robime multa, si o a dus �n Damasc, si
l-au dat pe el �n m�inile �mparatului lui Israil, si l-a batut pe el cu rana mare.
6. Si a ucis Fachee fiul lui Romelie �mparatul lui Israil din Iuda �ntr-o
zi o suta si douazeci de mii de barbati puternici la virtute, pentru ca au parasit
ei pe Domnul Dumnezeul parintilor lor.
7. Si a ucis Zehri viteazul lui Efraim pe Maasia fiul �mparatului si pe
Ezrica povatuitorul casei lui si pe Elcana ajutatorul �mparatului.
8. Si au robit fiii lui Israil din fratii lor trei sute de mii, femei si
fii si fete, si prazi multe au luat de la ei, si au dus prazile �n Samaria.
9. Si era acolo prooroc al Domnului, Oded numele lui, si a iesit �ntru
�nt�mpinarea ostii celor ce veneau la Samaria, si le-a zis lor: iata m�nia
Domnului Dumnezeului parintilor vostri peste Iuda, si i-au dat pe ei �n m�inile
voastre, si ati ucis dintre ei cu at�ta cruzime ca a ajuns p�na la ceruri.
10. Si acum pe fiii lui Iuda si Ierusalimul voi ziceti sa-i supuneti sa va
fie robi si roabe, au nu iata eu sunt cu voi, sa marturisesc Domnului Dumnezeului
vostru?
11. Si acum ascultati-ma pe mine, si �ntoarceti robimea care ati robit din
fratii vostri, ca urgia m�niei Domnului este peste voi.
12. Si s-au sculat cei mai mari din fiii lui Efraim, Udia al lui Ioan,
Varahia al lui Mosolamot, Ezechia al lui Sellim si Amasia al lui Eldan, asupra
celor ce veneau de la razboi.
13. Si au zis lor: nu bagati la noi robimea aceasta, ca sa nu pacatuim
Domnului, pentru ce vreti sa adaugati peste pacatele noastre si peste necunostinta
noastra? Ca mult este pacatul nostru si m�nia Domnului peste Israil.
14. Si au lasat razboinicii robimea si prazile �naintea boierilor si
�naintea a toata adunarea.
15. Si s-au sculat barbatii care chemau numele Domnului, si au luat
robimea, si pe toti cei goi i-au �mbracat din prazi, i-au �mbracat si i-au
�ncaltat, si le-au dat lor sa man�nce si sa bea, si i-au uns pe ei, si au ajutorat
cu vite pe tot cel neputincios, si i-au dus pe ei �n Ierihon cetatea Finichilor la
fratii lor, si s-au �ntors �n Samaria.
16. �n vremea aceea a trimis �mparatul Ahaz la �mparatul Asur, sa-i ajute
lui si �ntru aceasta.
17. Ca se ridicase Idumeenii, si au lovit �n Iuda, si au robit robime.
18. Si cei de alt neam s-au ridicat, si robeau cetatile sesului dinspre
miazazi a Iudei, si au luat Vetsamisul si cele din casa Domnului si cele din casa
�mparatului si dintr-ale boierilor, si a dat �mparatul lui, Ailonul si Galironul,
Sohonul si satele lui, Tamna si satele ei, Gamza si satele ei, si a locuit acolo.
19. Ca au smerit Domnul pe Iuda pentru Ahaz �mparatul Iudei, pentru ca
foarte s-a departat de la Domnul.
20. Si a venit la el Talga-Felasar �mparatul lui Asur, si l-a batut pe el.
 21. Si a luat Ahaz cele din casa Domnului si cele din casa �mparatului si
dintr-ale boierilor, si le-a dat �mparatului lui Asur, macar ca acela nu i-a fost
lui �ntr-ajutor.
22. Ci numai ca sa-l necajeasca pe el, si a adaugat a se deparat de la
Domnul, si a zis �mparatul Ahaz:
23. Cauta-voi pe dumnezeii Damascului, care ma bat pe mine, si a zis: ca
dumnezeii �mparatului Siriei ajuta lor, pentru aceea voi jertfi lor, si-mi vor
ajuta mie, iar ei au fost spre piedica lui si la tot Israilul.
24. Si a departat Ahaz vasele casei Domnului, si le-a stricat, si a �nchis
usile casei Domnului, si si-a facut luisi jertfelnice �n tot unghiul �n Ierusalim.
25. Si �n fiecare cetate din Iuda a facut �naltimi, ca sa tam�ieze
dumnezeilor straini, si au m�niat pe Domnul Dumnezeul parintilor lor.
26. Si celelalte �nt�mplari ale lui, si faptele lui cele dintai si cele de
apoi, iata scrise sunt �n cartea �mparatilor lui Iuda si ai lui Israil.
27. Si a adormit Ahaz cu parintii sai, si s-a �ngropat �n cetatea lui
David, si nu l-au pus pe el �n mormintele �mparatilor lui Israil, si a �mparatit
Ezechia fiul sau �n locul lui.

CAP. 29.
Ezechia �nnoieste slujba cea adevarata.

Ezechia a �nceput a �mparati, c�nd era de douazeci si cinci de ani, si douazeci si

noua de ani a �mparatit �n Ierusalim, si numele mumei lui era Avia fata lui
Zaharia.
2. Si a facut ce este drept �naintea Domnului precum a facut David tatal
lui.
3. Si a fost dupa ce a statut �mparat �n luna dintai, a deschis usile
casei Domnului, si le-a grijit.
4. Si a bagat pe preoti si pe Leviti, si i-a pus la latura cea de catre
rasarit.
5. Si le-a zis lor: ascultati-ma Leviti, acum va curatiti si curatiti casa
Domnului Dumnezeului parintilor vostri, si scoateti necuratia dintru cele sfinte.
6. Ca s-au departat parintii nostri si au facut ce este rau �naintea
Domnului Dumnezeului nostru, si l-au parasit pe el si si-au �ntors fata sa de
catre locasul Domnului, si au dat dosul.
7. Si au �nchis usile bisericii si au stins luminile, si tam�ie n-au
tam�iat si arderi de tot n-au adus �n biserica Dumnezeului lui Israil.
8. Si s-au m�niat cu m�nie Domnul pe Iuda si pe Ierusalim, si i-au dat pe
ei �ntru spaima, �ntru stingere si �ntru suierare, cum vedeti voi cu ochii
vostri.
9. Si iata s-au ranit parintii nostri cu sabie, fiii nostri, fetele
noastre si femeile noastre s-au robit �n pam�nt strain pentru acestea.
10. Acum dat puneti �n inima voastra, ca sa faceti legatura cu Domnul
Dumnezeul lui Israil, si el va �ntoarce iutimea m�niei sale de catre noi.
11. Si acum nu lasati, ca pe voi v-au ales Domnul sa stati �naintea lui, sa
slujiti lui si sa-i fiti lui slujitori, si sa-i tam�iati.
12. Si s-au sculat Levitii Maat al lui Amasi si Ioil al lui Azaria, din
fiii lui Kat si din fiii lui Merari Kis al lui Avdi, si Azaria al lui Ilaelil, si
din fiii lui Gherson Iodaad al lui Zemat si Ioadam, acestia sunt fiii lui Ioaha.
13. Si din fiii lui Elisafan: Zamvri si Ieil. Si din fiii lui Asaf: Zaharia
si Mattania.
14. Si din fiii lui Eman: Ieil si Semei, si din fiii lui Iditun: Samea si
Oziil.
15. Si au adunat ei pe fratii sai, si s-au curatit din porunca �mparatului
dupa porunca Domnului, ca sa curateasca casa Domnului.
16. Si au intrat preotii �nauntru �n casa Domnului, ca sa curateasca, si au
scos toata necuratia, care s-a aflat �n casa si �n curtea casei Domnului, si o au
luat Levitii, si o au pus �n p�r�ul chedrilor afara.
 17. Si au �nceput �n ziua dintai a lunii noua cei dintai a se curati, si �n
ziua a opta a lunii au intrat �n biserica Domnului si au curatit casa Domnului �n
opt zile, si �n ziua a sasesprezece a lunii cei dintai au sav�rsit.
18. Si au intrat �nauntru la Ezechia �mparatul si au zis: curatit-am toate
cele din casa Domnului, jertfelnicul arderii de tot si vasele lui, masa punerii
�nainte si vasele ei.
19. Si toate vasele, care le-a p�ngarit �mparatul Ahaz �ntru �mparatia sa,
dupa ce s-a departat de la Domnul, le-am gatit si le-am curatit, iata sunt
�naintea jertfelnicului Domnului.
20. Si a m�necat Ezechia �mparatul, si a adunat pe mai marii cetatii, si s-
a suit �n casa Domnului.
21. Si a adus vitei sapte, berbeci sapte, miei sapte, iezi de capre sapte,
jertfa pentru pacat, pentru �mparatie, pentru cele sfinte si pentru Israil, si a
zis fiilor lui Aaron preotilor sa se suie pe jertfelnicul Domnului.
22. Si au jertfit vitei, si au luat preotii s�ngele, si l-au turnat peste
jertfelnic, si au junghiat berbecii, si au turnat s�ngele peste jertfelnic, si au
junghiat mieii si au varsat s�ngele peste jertfelnic.
23. Si au adus iezii cei pentru pacat �naintea �mparatului si a adunarii,
si au pus m�inile lor peste ei.
24. Si i-au junghiat pe ei preotii si au stropit cu s�ngele lor peste
jertfelnic, ca sa faca curatire pentru tot Israilul, ca a zis �mparatul: pentru
tot Israilul sa fie arderea de tot, si cele pentru pacat.
25. Si a pus pe Leviti �n casa Domnului, cu chimvale si cu alaute si cu
cobze dupa porunca lui David �mparatul si a lui Gad vazatorul �mparatului si a lui
Natan proorocul, ca din porunca Domnului era r�nduiala aceea data prin prooroci,
26. Si au statut Levitii cu organele lui David si preotii cu tr�mbitele.
27. Si a zis Ezechia: sa aduca arderea de tot peste jertfelnic, si c�nd a
�nceput a aduce arderea de tot, au �nceput a c�nta Domnului, si tr�mbitele si
organele lui David �mparatul lui Israil.
28. Si toata adunarea se �nchina, si c�ntaretii c�ntau, si tr�mbitele
rasunau p�na ce s-a sav�rsit arderea de tot.
29. Si dupa ce au sav�rsit aducerea, s-a plecat �mparatul si toti c�ti erau
cu d�nsul, si s-au �nchinat Domnului.
30. Si a zis Ezechia �mparatul si mai marii Levitilor, sa laude pe Domnul
cu cuvintele lui David si ale lui Asaf proorocul, si laudau cu veselie, si cazura
si se �nchinara Domnului.
31. Si a raspuns Ezechia, si a zis: acum ati umplut m�inile voastre
Domnului, apropiati-va si aduceti jertfe de lauda �n casa Domnului, si a adus
adunarea jertfe si laude �n casa Domnului, si tot cel ce-l lasa inima a adus
arderi de tot.
32. Si a fost numarul arderii de tot care a adus adunarea: vitei saptezeci,
berbeci o suta, miei doua sute, toate acestea spre ardere de tot Domnului.
33. Si se afierosira vitei sase sute, oi trei mii.
34. Iar preotii erau putini, si nu puteau sa jupoaie arderea de tot, si le
ajuta lor fratii lor Levitii p�na ce s-a sav�rsit lucrul si p�na ce s-au curatit
preotii, ca Levitii mai lesne se curatesc dec�t preotii.
35. Si arderi de tot erau multe, cu seul jertfei cei de �mpacare si cu
turnarile arderii de tot, si s-a ispravit lucrul �n casa Domnului.
36. Si s-a bucurat Ezechia si tot poporul, pentru ca a �mbl�nzit poporul pe
Dumnezeu, caci fara de veste s-a facut slujba.

CAP. 30.
Vestirea si serbarea Pastelui.

A trimis Ezechia la tot Israilul si la Iuda, si a scris carti la Efraim si la

Manasi sa vie la casa Domnului �n Ierusalim, sa faca Pastile Domnului Dumnezeului
lui Israil.
2. Si s-au sfatuit �mparatul si boierii si toata adunarea din Ierusalim ca
sa faca Pastile �n luna a doua.
3. Ca n-au putut sa-l faca �n vremea aceea, ca preotii nu se curatise de
ajuns, si poporul nu se adunase �n Ierusalim.
4. Si a placut cuv�ntul �naintea �mparatului si �naintea adunarii.
5. Si a dat porunca sa se faca vestire �n tot Israilul, de la Viersavee
p�na la Dan, ca sa vie sa faca Pastile Domnului Dumnezeului lui Israil �n
Ierusalim, ca de multa vreme nu se facuse precum era scris.
6. Si au mers vestitorii cu scrisorile de la �mparatul si de la boieri �n
tot Israilul si Iuda, dupa porunca �mparatului zic�nd: fiii lui Israil!
�ntoarceti-va la Domnul Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac si al lui Israil, si
veti �ntoarce pe cei scapati, cei ramasi din m�na �mparatului din Asur.
7. Si nu fiti ca parintii vostri si ca fratii vostri, care s-au departat
de la Domnul Dumnezeul parintilor sai, si i-au dat pe ei �n pustiire precum vedeti
voi.
8. Si nu va �nv�rtosati cerbicele voastre ca parintii vostri; dati slava
Domnului Dumnezeu, si intrati �n sf�nta casa lui, care o au sfinti �n veac, si
slujiti Domnului Dumnezeului vostru, si el va �ntoarce de la voi iutimea m�niei
sale.
9. Ca de va veti �ntoarce voi la Domnul, fratii vostri si fiii vostri vor
avea mila �naintea tuturor celor ce i-au robit pe ei, si el va �ntoarce pe voi �n
pam�ntul vostru, ca milostiv si �ndurat este Domnul Dumnezeul nostru, si nu va
�ntoarce fata sa de catre voi, de ne vom �ntoarce la d�nsul.
10. Si vestitorii mergeau din cetate �n cetate �n muntele lui Efraim, p�na
la Manasi si la Zavulon, dar erau batjocuriti si luati �n r�s.
11. Numai oamenii de la Assir si de la Manasi si de la Zavulon, s-au
umilit, si au venit �n Ierusalim si �n Iuda.
12. Si au fost m�na Domnului, si le-au dat lor o inima, ca sa vie sa faca
dupa porunca �mparatului si a boierilor cu cuv�ntul Domnului.
13. Si s-a adunat �n Ierusalim popor mult, ca sa faca sarbatoare a azimelor
�n luna a doua, adunarea multa foarte.
14. Si s-a sculat si a stricat jertfelnicele cele din Ierusalim, si toate
�ntru care tam�ia minciunilor, le-au surpat si le-au aruncat �n p�r�ul chedrilor.
15. Si a junghiat mielul Pascal �n a patrusprezece a lunii a doua, si
preotii si Levitii s-au marturisit si s-au curatit, si au adus ardere de tot �n
casa Domnului.
16. Si au statut la locul lor dupa r�nduiala lor, dupa porunca lui Moisi
omul lui Dumnezeu, si preotii luau s�ngele din m�na Levitilor.
17. Multi din adunare nefiind curatiti, Levitii junghiau mielul pascal �n
locul celor ce nu s-au putut curata Domnului.
18. Ca mai multi din norod de la Efraim si de la Manasi si de la Isahar si
de la Zavulon nu se curatise, ci m�ncase Pastile �mpotriva scripturii, deci s-a
rugat Ezechia pentru ei zic�nd:
19. Domnul este bun sa se milostiveasca spre toata inima, care se
�ndrepteaza sa caute pe Domnul Dumnezeul parintilor sai, si nu dupa curatenia
celor sfinte.
20. Si au ascultat Domnul pe Ezechia, si au iertat poporul.
21. Si au facut fiii lui Israil cei ce s-au aflat �n Ierusalim sarbatoarea
azimelor sapte zile cu bucurie mare, laud�nd pe Domnul din zi �n zi, si Preotii si
Levitii cu organe Domnului.
22. Si a grait Ezechia la inima tuturor Levitilor care �ntelegeau mai bine
ale Domnului, si au sav�rsit sarbatoarea azimelor sapte zile jertfind jertfe de
m�ntuire, si marturisindu-se Domnului Dumnezeului parintilor lor.
23. Si s-a sfatuit adunarea �mpreuna, sa faca alte sapte zile, si a facut
alte sapte zile cu bucurie.
24. Ca Ezechia a dat adunarii o mie de vitei si sapte mii de oi, si boierii
au dat poporului o mie de vitei si zece mii de oi, si multime din cele afierosite
Preotilor.
25. Ca s-a veselit toata adunarea, si Preotii si Levitii, si toata adunarea
Iudei, si cei ce s-au aflat din Ierusalim, si nemernicii care au venit din
pam�ntul lui Israil, si cei ce locuiesc �n Iuda.
26. Si s-a facut veselie mare �n Ierusalim, ca din zilele lui Solomon fiul
lui David �mparatul lui Israil, nu s-a facut praznic ca acesta �n Ierusalim.
27. Si s-au sculat Preotii si Levitii, si au binecuv�ntat pe Dumnezeu, si
s-au auzit glasul lor si rugaciunea lor �n locasul cel sf�nt al lui �n cer.

CAP. 31.
St�rpirea �nchinarii de Idoli. �ngrijirea de Preoti si Leviti.

Dupa ce au sfatuit toate acestea, a iesit tot Israilul, cei ce s-au aflat �n
cetatile Iudei, si au zdrobit st�lpii si au taiat desisurile si au stricat cele
�nalte si capistele din toata Iudeia si din Veniamin si din Efraim si din Manasi
p�na �n sf�rsit, si s-a �ntors tot Israilul, fiecare la mosia sa si la cetatile
sale.
2. Si a asezat Ezechia r�nduielile Preotilor si ale Levitilor, si
r�nduielile fiecaruia, dupa slujba lui, Preotilor si Levitilor, la arderea de tot
si la jertfa m�ntuirii, si a lauda si a marturisi si a sluji �n portile curtii
casei Domnului.
3. Precum si partea �mparatului din averile lui la arderea de tot cea de
dimineata si cea de seara, si arderile de tot cele de s�mbata si de luna noua, si
la sarbatori scrise �n legea Domnului.
4. Si a zis poporului si celor ce locuiesc �n Ierusalim: sa dea partea
Preotilor si a Levitilor, ca sa se �ntareasca �ntru slujba casei Domnului.
5. Si dupa ce a dat porunca, au adus fiii lui Israil p�rga gr�ului si a
vinului si a untuluidelemn si a mierii si a toata roada tarinii; zeciuiala toata
au adus o multime.
6. Si fiii lui Israil si ai lui Iuda si cei ce locuiau �n cetatile Iudei,
au adus si ei zeciuiala din vitei si din oi si zeciuiala din capre, afierosindu-le
Domnului Dumnezeului lor, le-au adus si le-au pus gramezi, gramezi.
7. �n luna a treia a �nceput gramezile a se face, si �n luna a saptea s-au
sav�rsit.
8. Si au venit Ezechia si boierii si au vazut gramezile, si au
binecuv�ntat pe Domnul si pe poporul lui Israil.
9. Si a �ntrebat Ezechia pe Preoti si pe Leviti despre gramezi.
10. Si a raspuns catre el Azaria preotul mai marele casei lui Sadoc zic�nd:
de c�nd a �nceput a se aduce p�rga aceasta �n casa Domnului am m�ncat si am baut,
si a mai ramas foarte mult, ca Domnul au binecuv�ntat pe poporul sau, si multimea
ramasitelor este aceasta.
11. Si a zis Ezechia: sa gateasca camari �n casa Domnului, si au gatit.
12. Si a bagat acolo p�rga si zeciuielele cu credinta si a pus peste ele
c�rmuitor pe Honenia Levitul si pe Semea fratele lui, al doilea dupa d�nsul.
13. Si Ieil, Ozia, Naet, Asail, Ierimot, Iozavad, Eliil, Samahia, Maat,
Vanaia si fiii lui erau pusi prin Honenia si prin Semei fratele lui precum a
poruncit Ezechia �mparatul si Azaria povatuitorul casei Domnului.
14. Si Core al lui Iemna levitul, portarul dinspre rasarit, era peste
daruri, ca sa dea p�rga Domnului si cele prea sfinte.
15. Si prin m�na lui Odom, a lui Veniamin, a lui Isus, a lui Semei, a lui
Amaria si a lui Sehonia prin m�na preotilor cu credinta, sa dea fratilor sai pe
r�nd celui mare si celui mic.
16. Afara de partea barbateasca cea de trei ani si mai sus, la tot cel ce
intra �n casa Domnului la lucrul cel de toate zilele, la slujba r�nduielei
r�ndului lor.
17. Aceasta este socoteala preotilor dupa casele lor parintesti: Levitii
�ntru r�nduielile lor de la douazeci de ani si mai sus la r�nd.
18. Pun�ndu-se �n socoteala la fiecare nastere: fiii si fetele lor, la
toata multimea, pentru ca cu credinta curatau locul cel sf�nt.
19. Si pentru fiii lui Aaron cei ce preotesc si cei din cetati, �n fiecare
cetate s-au numit barbati anume, care sa dea parte la toata partea barbateasca
dintre preoti, si la tot cel numarat dintre Leviti.
20. Asa a facut Ezechia �n tot Iuda, si a facut ce este bun si ce este
drept �naintea Domnului Dumnezeului sau.
21. Si �ntru tot lucrul, care a �nceput a lucra �n casa Domnului, si �n
lege si �n porunci a cautat pe Dumnezeul sau din tot sufletul sau si a facut si a
sporit.

CAP. 32.
Ezechia scapa prin minune de Senaherim.

Si dupa cuvintele acestea, si adevarul lor, s-a sculat Senaherim �mparatul

Asirienilor, si a venit asupra Iudei, si a tabar�t asupra cetatilor celor cu
ziduri, si a zis ca sa le ia.
2. Si vaz�nd Ezechia ca a venit Senaherim, si hotar�rea lui, ca sa dea
razboi asupra Ierusalimului,
3. S-a sfatuit cu batr�nii sai si cu vitejii sa astupe apele izvoarelor,
care erau afara de cetate, si l-au ajutat pe el.
4. Si a adunat popor mult, si a astupat apele izvoarelor si r�ul care
curge prin cetate zic�nd: sa nu vie �mparatul lui Asur, si sa afle apa multa, si
sa biruiasca.
5. Si s-a �ntarit Ezechia, si a zidit tot zidul cel surpat si turnuri, si
afara �nainte alt zid, si a �ntarit turnul cetatii lui David, si a gatit arme
multe.
6. Si a pus pe mai marii razboiului peste popor, si s-au str�ns la d�nsul
�n ulita portii vaii, si le-a grait lor zic�nd:
7. �ntariti-va si va �mbarbatati, si nu va temeti, nici va speriati de
fata �mparatului lui Asur, si de fata tuturor neamurilor celor ce sunt cu el, ca
mai multi sunt cu noi dec�t cu el.
8. Cu el sunt brate trupesti, iar cu noi Domnul Dumnezeul nostru, ca sa ne
m�ntuiasca si sa bata razboiul nostru; si s-a �ntarit poporul cu cuvintele acestea
ale lui Ezechia �mparatul Iudei.
9. Si dupa aceasta a trimis Senaherim �mparatul Asirienilor pe slugile
sale asupra Ierusalimului, si el era la Lahis, si toata ostirea lui cu el, si a
trimis la Ezechia �mparatul Iudei si la tot Iuda cel din Ierusalim zic�nd:
10. Asa graieste Senaherim �mparatul Asirienilor: spre cine nadajduiti voi
de sedeti �n cetate �n Ierusalim?
11. Au nu Ezechia va �nseala pe voi ca sa va dea pe voi la moarte, la
foamete si la sete, zic�nd: Domnul Dumnezeul nostru ne va m�ntui pe noi din m�na
�mparatului lui Asur?
12. Au nu acesta este Ezechia, care a stricat jertfelnicele lui, si cele
�nalte ale lui, si a zis Iudeilor si celor ce locuiesc �n Ierusalim: �naintea
jertfelnicului acestuia sa va �nchinati, si peste el sa tam�iati?
13. Au nu stiti ce-am facut eu si parintii mei tuturor noroadelor tarilor
lor? Putut-au dumnezeii neamurilor a tot pam�ntul, sa m�ntuiasca pe poporul sau
din m�na mea?
14. Cine �ntru toti dumnezeii neamurilor acestora, pe care le-au pierdut
parintii mei a putut sa m�ntuiasca pe poporul sau din m�na mea, cum dar va putea
Dumnezeul vostru sa va m�ntuiasca din m�na mea?
15. Acum dar sa nu va amageasca pe noi Ezechia, si sa nu va faca sa
nadajduiti dupa acestea, si sa nu-i credeti lui ca nu va putea Dumnezeul a tot
neamul si al �mparatiei sa m�ntuiasca pe poporul sau din m�na mea, precum din m�na
parintilor mei, ca Dumnezeul vostru nu va va scapa pe voi din m�na mea.
16. Si mai multe au grait slugile lui asupra Domnului Dumnezeu, si asupra
lui Ezechia slugii lui.
17. Si carte a scris cu care defaima pe Domnul Dumnezeul lui Israil, si a
grait catre d�nsul zic�nd: precum dumnezeii neamurilor pam�ntului n-au scos pe
popoarele sale din m�na mea, asa nu va scoate Dumnezeul lui Ezechia pe poporul sau
din m�na mea.
18. Si au strigat cu glas mare evreeste catre poporul Ierusalimului cel de
peste zid, ca sa le ajute lor, si sa surpe ca sa ia cetatea.
19. Si au grait de Dumnezeul Ierusalimului, ca si de dumnezeii popoarelor
pamantului, lucruri omnenesti.
20. Si s-a rugat Ezechia �mparatul si Isaia proorocul fiul lui Amos pentru
acestea, si a strigat la cer.
21. Si au trimis Domnul �nger, si a sfar�mat pe tot cel tare si razboinic
si pe cei mai mari, si pe capetenii �n tabara �mparatului Asur, si si-a �ntors
fata sa cu rusine �n pam�ntul sau, si a intrat �n casa Dumnezeului sau, si fiii
lui cei ce au iesit din coapsele lui l-au omor�t pe el cu sabie.
22. Si au m�ntuit Domnul pe Ezechia si pe cei ce locuiau �n Ierusalim din
m�na lui Senaherim �mparatul lui Asur, si din m�na tuturor, si i-au odihnit pe ei
prin prejur.
23. Si multi aduceau daruri Domnului �n Ierusalim, si daruri lui Ezechia
�mparatul Iudei, si foarte s-au �naltat �ntru ochii tuturor neamurilor dupa
acestea.
24. �n zilele acela s-a bolnavit Ezechia �mparatul de moarte, si s-a rugat
catre Domnul, si l-au ascultat pe el, si semn i-au dat lui.
25. Si nu dupa darul ce i-au facut lui a rasplatit Ezechia, ca s-a �naltat
inima lui, si a fost asupra lui m�nie si asupra Iudei si asupra Ierusalimului.
26. Si s-a smerit Ezechia din semetia inimii sale, el si cei ce locuiau �n
Ierusalim, si n-a venit peste ei m�nia Domnului �n zilele lui Ezechia.
27. Si a avut Ezechia avutie si marire multa foarte, si si-a facut luisi
vistierii de argint, de aur, de piatra scumpa, de mirodenii, de arme si de vase de
mult pret.
28. Si jitnite de roadele gr�ului, ale vinului si ale untuluidelemn, si
sate si ocoale de tot felul de vite, si st�ni la munte.
29. Si cetatile si-a zidit luisi si agoniseala de oi si de boi multi, ca i-
au dat lui Domnul avere multa foarte.
30. Ezechia acesta a astupat iesirea apei cea de sus, si o a �ndreptat �n
jos catre miazazi a cetatii lui David, si a sporit Ezechia �ntru toate lucrurile
sale.
31. Si c�nd batr�nii boierilor din Vavilon au fost trimisi la d�nsul, ca sa
�ntrebe de semnul ce s-a facut �n tara, au �ngaduit Dumnezeu sa-l ispiteasca pe
d�nsul, ca sa stie cele din inima lui.
32. Si celelalte fapte ale lui Ezechia, si mila lui, iata scrise sunt �n
proorocia lui Isaia proorocul fiul lui Amos, si �n cartea �mparatilor lui Iuda si
ai lui Israil.
33. Si a adormit Ezechia cu parintii sai, si l-au �ngropat pe d�nsul �n
partea cea de sus a mormintelor fiilor lui David, si marire si cinste i-a dat lui
la moartea lui tot Iuda, si cei ce locuiesc �n Ierusalim, si a �mparatit Manasi
fiul sau �n locul lui.

CAP. 33.
�mparatia lui Manasi si Amon.

De doisprezece ani era Manasi, c�nd a �nceput a �mparati, si cincizeci si cinci de

ani a �mparatit �n Ierusalim.
2. Si a facut rele �naintea Domnului, dupa toate ur�ciunile neamurilor, pe
care le-au pierdut Domnul de la fata fiilor lui Israil.
3. Si s-a �ntors, si a zidit cele �nalte, care le-a stricat Ezechia tatal
lui, si a pus st�lpii vaalimilor, si a facut desisuri, si s-a �nchinat la toata
oastea cerului, si a slujit lor.
4. Si a zidit jertfelnic �n casa Domnului, de care au zis Domnul: �n
Ierusalim va fi numele meu �n veac.
5. Si a zidit jertfelnice �n toata oastea cerului �ntr-am�ndoua curtile
casei Domnului.
 6. Si trecea pe fiii sai prin foc �n valea Venennom, si se desc�nta si se
vrajea si se fermeca, si a facut graitori din p�ntece si vrajitori si multe rele a
facut �naintea Domnului, ca sa-l �ntar�te pe el.
7. Si a pus idolul si chipul cel cioplit, care l-a facut, �n casa lui
Dumnezeu, de care a zis Dumnezeu catre David si catre Solomon fiul lui: �n casa
aceasta si �n Ierusalim care l-am ales din toate neamurile lui Israil, ca sa pun
numele meu �n veac.
8. Si mai mult nu voi misca piciorul lui Israil din pam�ntul care l-am dat
parintilor lor, �nsa de vor pazi a face toate, c�te am poruncit lor, dupa toata
legea si poruncile si judecatile cele prin m�na lui Moisi.
9. Si a �nselat Manasi pe Iuda si pe cei ce locuiau �n Ierusalim, ca sa
faca ce este rau mai mult dec�t toate neamurile, care le-au pierdut Domnul de la
fata fiilor lui Israil.
10. Si au grait Domnul catre Manasi si catre poporul lui, si n-au ascultat.
11. Si au adus Domnul asupra lor capeteniile ostirii �mparatului lui Asur,
si au prins pe Manasi �n legaturi, si l-au legat cu obezi, si l-au dus �n Vavilon.
12. Si fiind �n necaz a cautat fata Domnului Dumnezeului sau, si s-a smerit
foarte �naintea fetei Dumnezeului parintilor sai.
13. Si s-a rugat catre d�nsul, si l-au auzit pe el, si au ascultat
strigarea lui, si l-au �ntors pe el �n Ierusalim, la �mparatia lui, si a cunoscu
Manasi, ca Domnul �nsusi este Dumnezeu.
14. Si dupa acestea a zidit zid afara de cetatea lui David, de la amiazazi
catre rasaritul lui Ghion p�na �n p�r�u, si catre intrarea cea prin poarta
pestelui, si a �nconjurat Ofla spre poarta cea de prin prejur, si a pus �n ea
arme, si o a �naltat foarte, si a pus capetenii de ostire peste toate cetatile
cele tari ele Iudei.
15. Si a stricat pe dumnezeii cei straini, si cel cioplit din casa
Domnului, si toate oltarele care le-a zidit �n muntele casei Domnului �n Ierusalim
si afara de cetate.
16. Si a dres jertfelnicul Domnului si a adus pe el jertfe de m�ntuire si
de lauda, si a zis Iudei, ca sa slujeasca Domnului Dumnezeului lui Israil.
17. �nsa poporul tam�ia si pe �naltimi, nu numai Domnului Dumnezeului lor.
18. Si celelalte fapte ale lui Manasi, si rugaciunea lui cea catre
Dumnezeu, si cuvintele vazatorilor care le graia catre d�nsul cu numele
Dumnezeului lui Israil, iata sunt �n cartile �mparatilor lui Israil.
19. Si rugaciunea lui, si cum l-au ascultat pe el Dumnezeu, toate pacatele
lui si faradelegile lui, si locurile �n care a zidit cele �nalte, si a pus
desisuri si idoli mai �nainte de a se �ntoarce el, iata s-au scris �n cartile
vazatorilor.
20. Si a adormit Manasi cu parintii sai, si l-au �ngropat pe el �n gradina
casei lui, si a �mparatit Amon fiul sau �n locul lui.
21. De douazeci si doi de ani era Amon, c�nd a �nceput a �mparati, si doi
ani a �mparatit �n Ierusalim.
22. Si a facut rele �naintea Domnului, cum a facut Manasi tatal lui, si
tuturor idolilor, care i-a facut Manasi tatal lui, jertfia Amon si slujea lor.
23. Si nu s-a smerit �naintea Domnului, cum s-a smerit Manasi tatal sau, ca
fiul sau Amon a �nmultit pacatul.
24. Si s-a sculat asupra lui slugile lui, si l-au ucis pe el �n casa lui.
25. Si au batut poporul pam�ntului pe cei ce s-au sculat asupra �mparatului
Amon, si au facut �mparat pe Iosia fiul lui �n locul lui.

CAP. 34.
�mparatia lui Iosia.

De opt ani era Iosia, c�nd a �nceput a �mparati, si treizeci si unu de ani a
�mparatit �n Ierusalim.
2. Si a facut ce este placut �naintea Domnului, si a umblat �ntru toate
caile lui David tatal sau, si nu s-a abatut de-a dreapta sau de-a st�nga.
 3. �n anul al optulea al �mparatiei sale fiind �nca prunc a �nceput a
cauta pe Domnul Dumnezeul lui David tatal sau; iar �n anul al doisprezecelea al
�mparatiei sale, a �nceput a curata pe Iuda si Ierusalimul de cele �nalte, de
desisuri, de capisti si de idoli.
4. Si a stricat �naintea lui jertfelnicele Vaalimilor si cele �nalte de pe
ele, si a taiat desisurile si cele cioplite, si cele varsate le-a sfar�mat si le-a
maruntit si le-a topit, si le-a aruncat peste mormintele celor ce au jertfit lor.
5. Si oase de Preoti au ars pe jertfelnicele lor, si a curatit pe Iuda si
Ierusalimul.
6. Si �n cetatile lui Manasi si ale lui Efraim si ale lui Simeon si ale
lui Neftalim, si �n locurile lor prin prejur.
7. Si a stricat jertfelnicele lor si desisurile lor, si idolii i-a
sfar�mat marunt, si toate cele �nalte le-a taiat din tot pam�ntul lui Israil, si
s-a �ntors �n Ierusalim.
8. Si �n anul al optsprezecelea al �mparatiei sale, dupa ce a curatit
pam�ntul si casa, a trimis pe Safan fiul lui Eselia si pe Maasa mai marele cetatii
si pe Iuah fiul lui Iohaz scriitorul, sa �ntareasca casa Domnului Dumnezeului sau.
9. Si a venit la Helchia preotul cel mare, si a dat argintul sa-l puna �n
casa lui Dumnezeu, care l-au adunat Levitii cei ce pazesc poarta din m�na lui
Manasi si a lui Efraim si de la boieri si de la toti ceilalti din Israil si de la
fiii Iudei si ai lui Veniamin si de la cei ce locuiau �n Ierusalim.
10. Si l-au dat �n m�na lucratorilor, care sunt r�nduiti �n casa Domnului,
si l-au dat celor ce fac lucrurile �n casa Domnului, ca sa tocmeasca si sa
�ntareasca casa.
11. Si au dat teslarilor si zidarilor sa cumpere pietre �n patru muchii si
lemne de grinzi, sa captuseasca casele, care le-au surpat �mparatii Iudei.
12. Si oamenii aceia erau cu credinta peste lucruri, si peste ei erau
priveghetori Iez si Avdia Levitii din fiii lui Merari si Zaharia si Mosolam din
fiii lui Kaat, si tot Levitul si tot cel ce stia sa c�nt cu organe.
13. Si peste purtatorii cu umarul si peste lucratorii de felurite lucruri,
din Leviti erau logofeti si judecatori si portari.
14. Si c�nd scoteau ei argintul, care se punea �n casa Domnului, a aflat
Helchia preotul cartea legii Domnului data prin m�na lui Moisi.
15. Si a raspuns Helchia, si a zis catre Safan logofatul: cartea legii am
aflat �n casa Domnului, si a dat Helchia cartea lui Safan.
16. Si a adus Safan cartea la �mparatul, si a dat �mparatului seama,
zic�nd: tot argintul s-a dat �n m�na slugilor tale celor ce fac lucrurile.
17. Si a topit argintul care s-a aflat �n casa Domnului, si l-a dat �n m�na
priveghetorilor si �n m�na celor ce fac lucrul.
18. Si a dat de stire Safan logofatul �mparatului, zic�nd: o carte mi-a dat
mie Helchia preotul, si o a citit Safan �naintea �mparatului.
19. Si a fost daca a auzit �mparatul cuvintele legii, si-a rupt hainele
sale.
20. Si a poruncit �mparatul lui Helchia si lui Ahicam feciorul lui Safan,
si lui Avdom feciorul lui Mihea si lui Safan logofatul si lui Asaia slugii
�mparatului, zic�nd:
21. Mergeti si �ntrebati pe Domnul pentru mine si pentru tot ce a ramas �n
Israil si �n Iuda, pentru cuvintele cartii ce s-a aflat, ca mare este m�nia
Domnului, care s-a at�tat asupra noastra, pentru ca n-au ascultat parintii nostri
cuvintele Domnului, ca sa faca dupa toate cele scrise �n cartea aceasta.
22. Si a mers Helchia, si cei ce le-a zis �mparatul lui Olda proorocita
femeia lui Selim, feciorul lui Tecoe, fiul lui Aras, care pazea vestmintele, acela
locuia �n Ierusalim �n Masana, si i-au grait ei acestea.
23. Iar ea le-a zis lor: asa zice Domnul Dumnezeul lui Israil: spuneti
omului celui ce v-a trimis pe voi la mine.
24. Acestea zice Domnul: iata eu voi aduce peste locul acesta rele, si
peste cei ce locuiesc �ntr-�nsul toate cuvintele cele scrise �n cartea cea citita
�naintea �mparatului Iudei.
 25. Pentru ca m-au parasit pe mine, si au tam�iat la dumnezei straini, ca
sa ma m�nie pe mine �ntru toate faptele m�inilor sale, si se va aprinde m�nia mea
�n locul acesta, si nu se va stinge.
26. Si catre �mparatul Iudei, care v-a trimis pe voi sa �ntrebati pe
Domnul, asa sa-i ziceti lui: acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil:
27. Cuvintele care le-ai auzit, si s-a �nfr�nt inima ta, si te-ai smerit de
fata mea, daca ai auzit cuvintele mele asupra locului acestuia si asupra celor ce
locuiesc �ntr-�nsul, si te-ai umilit �naintea mea, si ti-ai rupt hainele tale si
ai pl�ns �naintea mea, si eu am auzit, zice Domnul.
28. Iata te adaog pe tine la parintii tai, si te vei salaslui �n mormintele
tale cu pace, si nu vor vedea ochii tai toate rautatile, care le voi aduce eu
peste cei ce locuiesc pe d�nsul, si au dus �mparatului cuv�ntul.
29. Si a trimis �mparatul, si a adunat pe batr�nii Iudei si ai
Ierusalimului.
30. Si s-a suit �mparatul �n casa Domnului, si tot Iuda, si cei ce locuiesc
�n Ierusalim si Preotii si Levitii si tot poporul de la mic p�na la mare, si a
citit la auzul lor toate cuvintele cartii legii, care s-a aflat �n casa Domnului.
31. Si a stat �mparatul la locul sau, si a pus legatura �naintea Domnului,
ca vor umbla dupa Domnul, si vor pazi poruncile si marturiile lui si �ndreptarile
lui cu toata inima si cu tot sufletul, si vor face cuvintele legii cele scrise �n
cartea aceasta.
32. Si a pus pe toti cei ce se aflau �n Ierusalim si �n Iuda si �n
Veniamin, si au facut locuitorii Ierusalimului legatura �n casa Domnului
Dumnezeului parintilor lor.
33. Si a scos Iosia, toate ur�ciunile din tot pam�ntul fiilor lui Israil,
si a facut pe toti cei ce s-au aflat �n Ierusalim si �n Israil, ca sa slujeasca
Domnului Dumnezeului lor, �n toate zilele lui, nu s-au abatut de la Domnul
Dumnezeul parintilor lor.

CAP. 35.
Iosia serbeaza Pastele. Moartea sa.

Si a facut Iosia Pastele Domnului Dumnezeului sau �n Ierusalim si a jertfit mielul

pascal �n ziua a patrusprezecea a lunii cei dintai.
2. Si a pus pe preoti la r�nduiala lor, si i-a �ntarit pe ei la lucrurile
casei Domnului.
3. Si a zis Levitilor celor tari �n tot Israilul ca sa se sfinteasca pe
sine Domnului, si a pus sicriul cel sf�nt �n casa care o a zidit Solomon fiul lui
David �mparatul lui Israil, si a zis �mparatul: n-aveti a ridica pe umar nimic,
acum dar slujiti Domnului Dumnezeului vostru si poporului sau Israil.
4. Si va gatiti dupa casele voastre parintesti si dupa r�ndul vostru dupa
scrisoarea lui David �mparatul lui Israil, si prin m�na lui Solomon fiul lui.
5. Si stati �n Biserica dupa cetele caselor voastre parintesti, �ntru
fratii vostri fiii poporului, si r�nduiala casei parintesti �ntru Leviti.
6. Si jertfiti Pastile si gatiti fratilor vostri, ca sa faceti dupa
cuv�ntul Domnului prin m�na lui Moisi.
7. Si Iosia a dat p�rga fiilor poporului oi si miei si iezi din capre,
toate pentru Pasti, si numarul tuturor a fost treizeci de mii, si vitei trei mii.
Acestea din averea �mparatiei.
8. Si boierii au dat p�rga poporului si Preotilor si Levitilor; iar
Helchia si Zaharia si Ieil, mai marii casei lui Dumnezeu, au dat si ei Preotilor
pentru Pasti, oi si miei si iezi, doua mii si sase sute, si vitei trei sute.
9. Si Honenia, Vanea, Samea si Natanail fratele lui, si Asavia, Ieil si
Iozavad mari marii Levitilor, au dat p�rga si ei Levitilor pentru Pasti, oi cinci
mii si vitei cinci sute.
10. Asa s-a �ntocmit slujba, si au statut Preotii la locul lor si Levitii
la cetele lor, dupa porunca �mparatului.
11. Si au jertfit Pastile si au turnat Preotii s�ngele din m�na lor, si
Levitii au jupuit.
12. Si a �ntocmit arderea de tot ca sa le dea lor dupa �mpartire, dupa
casele lor parintesti fiilor poporului, ca sa aduca Domnului precum este scris �n
cartea lui Moisi, asa si dimineata.
13. Si au fript mielul pascal la foc dupa r�nduiala; iar jertfele cele
sfinte le-au fiert �n caldari si �n oale, si bine s-au ispravit, si �n graba le-au
�mpartit la toti fiii poporului.
14. Si dupa aceea a gatit luisi si Preotilor, ca Preotii fiii lui Aaron
avusese de lucru cu arderile de tot si cu seurile p�na �n noapte, pentru aceea
Levitii au gatit lorusi si fratilor sai fiilor lui Aaron.
15. Si c�ntaretii fiii lui Asaf la locul lor dupa poruncile lui David si
Asaf si Eman si Iditom proorocii �mparatului, si capeteniile si portarii fiecarei
porti, nu era lor slobod sa se miste de la slujba Sfintelor, ca fratii lor Levitii
le gateau lor.
16. Asa s-a r�nduit si s-a �ntocmit toata slujba Domnului �n ziua aceea a
sav�rsi Pastele, si au adus arderi de tot pe jertfelnicul Domnului dupa porunca
�mparatului Iosia.
17. Si fiii lui Israil care erau fata au facut Pastele �n vremea aceea si
sarbatoarea azimelor, sapte zile.
18. Si n-au fost Pasti asemenea acestuia �ntru Israil din zilele lui
Samuil proorocul, si nici un �mparat din Israil n-a facut Pasti Domnului precum a
facut Iosia, si Preotii si Levitii si tot Iuda si Israilul afl�ndu-se de fata si
cei ce locuiau �n Ierusalim.
19. �n anul al optsprezecelea al �mparatiei lui Iosia s-a facut Pastele
acesta.
20. Dupa ce Iosia a facut toate acestea �n Biserica, a ars �mparatul Iosia
si pe cei ce graiau din p�ntece si pe ghicitori si pe Terafini, si idolii si
carusim, care erau �n pam�ntul Iudei si �n Ierusalim, ca sa �ntareasca cuvintele
legii cele scrise, �n cartea care o a aflat Helchia preotul �n casa Domnului.
Asemenea lui n-a fost mai �nainte de el, care sa se fi �ntors catre Domnul cu
toata inima sa si cu tot sufletul sau si cu toata virtutea sa, dupa toata legea
lui Moisi, si dupa el n-a fost altul asemenea lui. Ci tot nu s-a �ntors Domnul de
catre iutimea m�niei sale cei mari, ca s-au m�niat cu iutime Domnul pe Iuda,
pentru toate �ntar�tarile cu care l-a �ntar�tat pe el Manasi. Si au zis Domnul: si
pe Iuda voi lepada de la fata mea, precum am lepadat pe Israil, si voi parasi
cetatea care o am ales Ierusalimul si casa de care am zis, va fi numele meu acolo.
Si s-a suit Faraon Nehao �mparatul Eghipetului asupra �mparatului Asirienilor la
r�ul Efratului ca sa-i dea razboi �n Harmis, si a mers �mparatul Iosia �ntru
�nt�mpinarea lui.
21. Si a trimis la el soli, zic�nd: ce este mie si tie �mparatul Iudei? Nu
asupra ta viu astazi sa fac razboi, ci asupra altuia care �mi face razboi, si
Dumnezeu au zis ca foarte sa grabesc, pazeste-te de Dumnezeul cel ce este cu mine,
ca sa nu te piarda.
22. Si n-a �ntors Iosia fata sa de catre d�nsul, ci s-a gatit sa dea asupra
lui razboi, si n-a ascultat de cuvintele lui Nehao, cele din partea lui Dumnezeu,
si a venit sa se razboiasca �n c�mpul lui Maghedo.
23. Si au sagetat arcasii asupra �mparatului Iosia, si a zis �mparatul
slugilor sale: luati-ma ca sunt greu ranit.
24. Si l-au luat pe el slugile lui din car, si l-au pus �n carul al doilea
care avea, si l-au adus �n Ierusalim, si a murit si s-a �ngropat cu parintii sai,
si tot Iuda si Ierusalimul au pl�ns pentru Iosia.
25. Si a facut Ieremia pl�ngere pentru Iosia, si toti boierii si jup�nesele
au rostit pl�ngere pentru Iosia p�na astazi, si s-a dat porunca pentru ea �ntru
Israil, si iata s-a scris la pl�ngeri.
26. Iar celelalte fapte ale lui Iosia si mila lui dupa cele scrise �n legea
Domnului si �nt�mplarile lui cele dintai si cele de apoi, iata scrise sunt �n
cartea �mparatilor lui Israil si ai lui Iuda.
CAP. 36.
Urmasii lui Iosia. Robia Vavilonului.

Si a luat poporul pam�ntului pe Ioahaz feciorul lui Iosia, si l-a uns pe el, si l-
a facut �mparat �n locul tatalui sau �n Ierusalim.
2. �n v�rsta de douazeci si trei de ani era Ioahaz, c�nd a �nceput a
�mparati, si trei luni a �mparatit �n Ierusalim, si numele mumei lui Amital fata
lui Ieremia din Lovna, si a facut rele �naintea Domnului, precum au facut parintii
lui; si l-a legat pe el Faraon Nehao �n Delvata �n pam�ntul Ematului ca sa nu
�mparateasca �n Ierusalim.
3. Si l-a mutat �mparatul la Eghipet, si a pus bir pe tara o suta de
talanti de argint si un talant de aur.
4. Si a pus Faraon Nehao pe Eliakim fiul lui Iosia, �mparat peste Iuda �n
locul lui Iosia tatal lui, si i-a schimbat numele lui Ioakim, si pe Ioahaz fratele
lui l-a luat Faraon Nehao, si l-a dus �n Eghipet, si a murit acolo. Si argintul si
aurul l-a dat lui Faraon; atunci a �nceput tara a da bir dupa socoteala, ca sa dea
argintul precum a poruncit Faraon, si fiecine dupa putere cere argintul si aurul
de la poporul tarii, ca sa-l dea lui Faraon Nehao.
5. De douazeci si cinci de ani era Ioakim, c�nd a �nceput a �mparati, si
unsprezece ani a �mparatit �n Ierusalim, si numele mumei lui Zehora, fata lui
Nirim din Rama. Si a facut rele �naintea Domnului precum au facut parintii lui. �n
zilele acelea a venit Navuhodonosor �mparatul Vavilonului la pam�ntul acesta, si i
s-a supus lui trei ani, apoi s-a despartit de la el. Si a trimis Domnul asupra lor
pe Haldei si pe t�lharii Sirienilor si pe t�lharii Moavitenilor si ai fiilor lui
Amon si ai Samariei, si s-au despartit dupa cuv�ntul acesta, dupa cuv�ntul
Domnului, care l-au grait prin m�na robilor sai prooroci. �nsa m�nia Domnului era
peste Iuda, ca sa-l lepede pe el de la fata sa pentru toate pacatele pe care le-a
sav�rsit Manasi, si pentru s�ngele cel nevinovat care l-a varsat Ioachim, si a
umplut Ierusalimul cu s�nge nevinovat, ci n-au vrut Domnul sa-i piarda de tot pe
ei.
6. Si s-a sculat Navuhodonosor �mparatul Vavilonului asupra lui, si l-a
legat pe el cu lanturi de arama, si l-a dus �n Vavilon.
7. Si o parte din vasele casei Domnului le-a dus �n Vavilon, si le-a pus
�n capistea sa �n Vavilon.
8. Si celelalte �nt�mplari ale lui Ioakim si toate c�te a facut iata
acestea scrise sunt �n cartea �nt�mplarilor anilor �mparatilor Iudei, si a adormit
Ioakim cu parintii sai, si s-a �ngropat �n Ganozai cu parintii sai, si a �mparatit
Iehonia fiul sau �n locul lui.
9. �n v�rsta de optsprezece ani era Iehonia, c�nd a �nceput a �mparati, si
trei luni si zece zile a �mparatit �n Ierusalim, si a facut rele �naintea
Domnului.
10. Si trec�nd anul a trimis �mparatul Navuhodonosor, si l-a adus pe el �n
Vavilon cu vasele cele scumpe ale casei Domnului, si a facut �mparat pe Sedechia
fratele tatalui sau, peste Iuda si peste Ierusalim.
11. �n v�rsta de douazeci si unul de ani era Sedechia, c�nd a �nceput a
�mparati, si unsprezece ani a �mparatit �n Ierusalim.
12. Si a facut rele �naintea Domnului Dumnezeului sau, si nu s-a rusinat de
fata lui Ieremia proorocul si de cuvintele graite de Domnul.
13. Si a viclenit asupra lui Navuhodonosor �mparatul �mpotriva juram�ntului
ce-i facuse pe Dumnezeu, si si-a �nv�rtosat cerbicea sa, si inima sa o a �mpetrit
ca sa nu se �ntoarca catre Domnul Dumnezeul lui Israil.
14. Si toti fruntasii lui Iuda si Preotii si poporul pam�ntului au �nmultit
a face faradelege, dupa toate ur�ciunile neamurilor, si au p�ngarit casa Domnului
cea din Ierusalim.
15. Si au trimis Domnul Dumnezeul parintilor lor la ei prin m�na
proorocilor sai, degraba si trimit�nd solii sai, ca nu se �ndura de poporul sau si
de locasul cel sf�nt al lui.
16. Iar ei batjocureau pe solii lui si defaimau cuvintele lui si r�deau de
proorocii lui, p�na ce s-a suit m�nia Domnului asupra poporului sau c�t nu era
leac.
17. Si a adus asupra lor pe �mparatul Haldeilor, si a ucis pe tinerii lor
cu sabie �n casa cea sf�nta a lui, si nu i s-au facut mila de Sedechia, si spre
fecioarele lor nu s-au milostivit, si pe batr�nii lor i-au dus, si toate le-au dat
�n m�inile lor.
18. Si toate uneltele casei lui Dumnezeu, cele mari si cele mici si
vistieriile casei Domnului si toate vistieriile �mparatului si ale boierilor,
toate le-au dus �n Vavilon.
19. Si au ars casa Domnului si au surpat zidul Ierusalimului, si turnurile
lui le-au ars cu foc si toate vasele scumpe s-au pierdut.
20. Si au mutat pe cei ramasi �n Vavilon, si i-au fost lui si fiii lui
robi, p�na la �mparatia Midilor.
21. Ctr�mbitea sa se plineasca cuv�ntul Domnului prin gura lui Ieremia,
p�na c�nd pam�ntul s-a �ndestulat a serba s�mbetele sale, odihnindu-se tot timpul
pustiirii sale, p�na s-au �mplinit saptezeci de ani.
22. �n anul dintai al lui Kir �mparatul Persilor, dupa ce s-a plinit
cuv�ntul Domnului prin gura lui Ieremia, au desteptat Domnul duhul lui Kir
�mparatul Persilor, si a poruncit sa vesteasca toata �mparatia sa cu scrisoare,
zic�nd:
23. Acestea zice Kir �mparatul Persilor: toate �mparatiile pam�ntului le-au
dat mie Domnul Dumnezeul cerului, si el au poruncit mie sa-i zidesc lui casa �n
Ierusalimul cel din Iudeia; oricare din voi este din poporul lui, fie Dumnezeul
lui cu d�nsul, si sa plece.

CARTEA LUI ESDRA SI A LUI NEEMIA

CAP. 1.
Kir slobozeste pe Iudei din robie.

�n anul dintai al lui Kir �mparatul Persilor, dupa ce s-a plinit cuv�ntul Domnului
prin gura lui Ieremia, au desteptat Domnul duhul lui Kir �mparatul Persilor, si a
poruncit sa vesteasca �n toata �mparatia sa, �nca si cu scrisoare, zic�nd:
2. Asa zice Kir �mparatul Persilor: toate �mparatiile pam�ntul le-au dat
mie Domnul Dumnezeul cerului, si el mi-au poruncit mie, ca sa-i zidesc lui casa �n
Ierusalimul cel din Iudeia.
3. Oricare dintre voi este din poporul Domnului, fie Dumnezeul lui cu
d�nsul si sa se duca �n Ierusalimul cel din Iudeia si sa zideasca casa Dumnezeului
lui Israil, caci el este Dumnezeul cel din Ierusalim.
4. Si tot cel ramas din toate locurile unde locuieste, sa-l ajute pe el
oamenii locului aceluia cu argint, cu aur, cu avere, cu vite si cu ce va voi la
casa lui Dumnezeu cea din Ierusalim.
5. Si s-au sculat capeteniile parintesti ale Iudei si ale lui Veniamin si
toti Preotii si Levitii, la c�ti le-au desteptat Dumnezeu duhul lor, ca sa se suie
sa zideasca casa Domnului cea din Ierusalim.
6. Si toti cei de prin prejur au ajutat cu m�inile lor, cu vase de argint,
cu aur, cu avere, cu vite si cu lucruri scumpe, afara de cele ce de buna voie au
dat.
7. Si �mparatul Kir a scos vasele casei Domnului, care le-a luat
Navuhodonosor din Ierusalim, si le pusese �n capistea Dumnezeului sau.
8. Si le-a scos Kir �mparatul Persilor prin m�na lui Mitridat Gazvareanul,
si le-a dat pe seama lui Sasavasar capetenia Iudei.
9. Si acesta este numarul lor: nastrapi de aur treizeci, nastrapi de
argint o mie, cadelnite douazeci si noua,
10. Si catui de aur treizeci si de argint de al doilea r�nd patru sute si
zece si alte vase o mie.
11. Toate vasele de aur si de argint cinci mii patru sute, toate s-au suit
cu Sasavasar din robie din Vavilon �n Ierusalim.
CAP. 2.
Numarul si catagrafia jidovilor �ntorsi din robie. Dajdia lor.

Acestia sunt fiii tarii, care s-au suit din robia strainatatii, cu care �i
�nstreinase Navuhodonosor �mparatul Vavilonului �n Vavilon, si s-au �ntors �n
Ierusalim si �n Iudeia fiecare �n cetatea sa.
2. Cei ce au venit cu Zorovavel: Isus, Neemia, Saria, Reelia, Mardoheu,
Valasan, Masfar, Vagus, Reum, Vaana, numarul barbatilor poporului lui Israil:
3. Fiii lui Fares, doua mii o suta saptezeci si doi.
4. Fiii lui Safatie, trei sute saptezeci si doi.
5. Fiii lui Ares, sapte sute saptezeci si cinci.
6. Fii lui Faat Moav cu fiii din Iisuie, Ioav, doua mii opt sute
doisprezece.
7. Fiii din Elam, o mie doua sute cincizeci si patru.
8. Fiii lui Zattua, noua sute patruzeci si cinci.
9. Fiii Zachu, sapte sute sasezeci.
10. Fiii din Vanui, sase sute patruzeci si doi.
11. Fiii din Vavai, sase sute douazeci si trei.
12. Fiii din Asgad, o mie doua sute douazeci si doi.
13. Fiii din Adonicam, sase sute sasezeci si sase.
14. Fiii din Vague, doua mii cincizeci si sase.
15. Fiii din Addin, patru sute cincizeci si patru.
16. Fiii din Atir, din Ezechia, nouazeci si opt.
17. Fiii din Vassu, trei sute douazeci si trei.
18. Fiii din Iora, o suta doisprezece.
19. Fiii din Asum, doua sute douazeci si trei.
20. Fiii din Gaver, nouazeci si cinci.
21. Fiii din Vetleem, o suta douazeci si trei.
22. Fiii din Netofa, cincizeci si sase.
23. Fiii din Anatot, o suta douazeci si opt.
24. Fiii din Azmot, patruzeci si trei.
25. Fiii din Kariatirim, Hafira si Virot, sapte sute patru zeci si trei.
26. Fiii din Rama si Gavaa, sase sute douazeci si unu.
27. Oameni din Mahmas, o suta douazeci si doi.
28. Oameni din Vetil si din Aia, patru sute douazeci si trei.
29. Fiii din Navu, cincizeci si doi.
30. Fiii din Maghevis, o suta cincizeci si sase.
31. Fiii din Ilamar, o mie doua sute cincizeci si patru.
32. Fiii din Ilam, trei sute douazeci.
33. Fiii din Lodadi si Ono, sapte sute douazeci si cinci.
34. Fiii din Ierihon, trei sute patruzeci si cinci.
35. Fiii din Senaa, trei mii sase sute si treizeci.
36. Si Preotii, fiii lui Iedua din casa lui Iisi, noua sute saptezeci si
trei.
37. Fiii din Emir, o mie cincizeci si doi.
38. Fiii din Fasur, o mie doua sute patruzeci si sapte.
39. Fiii din Irem, o mie saptesprezece.
40. Si Levitii fiii lui Iisu si ai lui Kadmiil din fiii lui Oduia,
saptezeci si patru.
41. C�ntareti fiii lui Asaf, o suta douazeci si opt.
42. Fiii portarilor, fiii lui Sellum, fiii lui Atir, fiii lui Telmon, fiii
lui Acuv, fiii lui Atita, fiii lui Sovai, toti o suta treizeci si noua.
43. Natinei, fiii lui Sutia, fiii lui Asufa, fiii lui Tavaot.
44. Fiii lui Kadis, fiii lui Siaa, fiii lui Fadon.
45. Fiii lui Lavano, fiii lui Agava, fiii lui Acuv.
46. Fiii lui Agav, fiii lui Selami, fiii lui Anan.
47. Fiii lui Gheddil, fiii lui Gaar, fiii lui Raia.
 48. Fiii lui Rason, fiii lui Necoda, fiii lui Gazem.
49. Fiii lui Azao, fiii lui Fasi, fiii lui Vasi.
50. Fiii lui Asena, fiii lui Mounim, fiii lui Nefusim.
51. Fiii lui Vaivuc, fiii lui Acufa, fiii lui Arur.
52. Fiii lui Vasalot, fiii lui Mida, fiii lui Asra.
53. Fiii lui Varcos, fiii lui Sisara, fiii lui Tema.
54. Fiii lui Natie, fiii lui Atufa.
55. Fiii robilor lui Solomon, fiii lui Sote, fiii lui Sefira, fiii lui
Fadura.
56. Fiii lui Ieila, fiii lui Darcon, fiii lui Ghedil.
57. Fiii lui Safatie, fiii lui Atil, fiii lui Faherat, fiii lui Asevoim,
fiii lui Imei.
58. Toti Natinei si fiii lui Avdiselma, trei sute nouazeci si doi.
59. Si cei care s-au suit de la Telmeleh, Telarisa, Heruv, Idan, Emir, si
n-au putut sa spuna casa lor parinteasca si neamul lor, si daca sunt din Israil.
60. Fiii din Dalaia, fiii lui Vua, fiii lui Tovie, fiii lui Necoda, sase
sute cincizeci si doi.
61. Si din fiii Preotilor, fiii lui Lavia, fiii lui Accus, fiii lui
Verzelai, care si-au luat din fetele lui Verzelai Galaaditeanului femeie, si s-au
chemat pe numele lor.
62. Acestia au cautat scrisoarea neamului lor, si nu s-a aflat, si s-au
scos de la preotie.
63. Si a zis lor Atirsata, sa nu man�nce din sfintele Sfintelor, p�na ce se
va scula Preot luminat si desav�rsit.
64. Deci toata adunarea, �mpreuna ca la patruzeci si doua de mii trei sute
si sasezeci.
65. Afara de slugile lor si de slujnicele lor, acestia sapte mii trei sute
treizeci si sapte, si �ntru acestia erau c�ntareti si c�ntarete doua sute.
66. Caii lor sapte sute treizeci si sase, cat�rii lor doua sute patruzeci
si cinci.
67. Camilele lor patru sute treizeci si cinci, asinii lor sase mii satpe
sute si douazeci.
68. Si din capeteniile parintesti, daca au venit ei la casa Domnului cea
din Ierusalim, au voit ca sa zideasca casa lui Dumnezeu �n locul sau.
69. Dupa puterea lor au dat la vistieria lucrului drahme de aur, sasezeci
si una de mii, si talanti de argint cinci mii si �mbracaminti Preotilor o suta.
70. Si au sezut Preotii si Levitii si cei din popor si c�ntaretii si
portarii si Natineii �n cetatile lor si tot Israilul �n cetatile sale.

CAP. 3.
Jertfelnicul arderii de tot. Sarbatoarea corturilor. Punerea temeliei Bisericii.

Si a sosit luna a saptea, si fiii lui Israil erau �n cetatile lor, si s-a adunat
poporul ca un om �n Ierusalim.
2. Si s-a sculat Isus al lui Iosedec si fratii lui Preotii si Zorovavel al
lui Salatiil si fratii lui, si au zidit jertfelnicul Dumnezeului lui Israil, ca sa
aduca peste el arderea de tot, dupa cum este scris �n legea lui Moisi omul lui
Dumnezeu.
3. Si au asezat jertfelnicul �n locul sau, macar ca-i speriau pe ei
popoarele pam�ntului, si au adus pe el ardere de tot Domnului, dimineata si seara.
4. Si au facut sarbatoarea corturilor, dupa cum este scris, si ardere de
tot au adus �n fiecare zi, dupa numarul ce este r�nduit �n fiecare zi.
5. Si dupa aceasta arderi de tot zilnic, si la luna noua si la toate
sarbatorile Domnului cele sfintite, si toate care de buna voie le aducea fiecare
Domnului.
6. �n ziua �nt�i a lunii a saptea a �nceput a aduce ardere de tot
Domnului, iar casa Domnului �nca nu se �ntemeiase.
7. Si au dat argint pietrarilor si teslarilor, si bucate si bauturi, si
untdelemn Sidonenilor si Tirienilor, ca sa scoata lemne de chedru din Livan la
marea Iopiei, dupa cum le-a poruncit Kir �mparatul Persilor.
8. Iar �n anul al doilea dupa ce au venit ei la casa lui Dumnezeu cea din
Ierusalim, �n ziua a doua a �nceput Zorovavel al lui Salatiil si Isus al lui
Iosedec si ceilalti din fratii lor, Preotii si Levitii si toti cei ce venise din
robie �n Ierusalim, si au pus pe Levitii care erau de douazeci de ani si mai mari,
ca sa fie priveghetori peste cei ce faceau lucrurile �n casa Domnului.
9. Si au statut Isus cu fiii lui si fratii lui Kadmiil, cu fiii lui, fiii
lui Iuda, toti �mpreuna ca sa �ndemne pe cei ce faceau lucrurile �n casa lui
Dumnezeu; fiii lui Inadad, fiii lui si fratii lor Leviti.
10. Si c�nd a pus temelie, ca sa zideasca casa Domnului, au statut Preotii
�n odajdii cu tr�mbite si Levitii fiii lui Asaf cu chimvale sa laude pe Domnul
dupa poruncile lui David �mparatul lui Israil.
11. Si au raspuns cu lauda si cu marturisire Domnului ca este bun, ca �n
veac este mila lui peste Israil, si tot poporul striga cu glas mare laud�nd pe
Domnul pentru �ntemeierea casei Domnului.
12. Si multi din Preoti si din Leviti si din capeteniile caselor
parintesti, cei batr�ni care vazuse casa cea dintai, si acum vedeau cu ochii lor
ca se pune temelia acestei case, pl�ngeau cu glas mare, si gloata cu strigare si
cu veselie �nalta c�ntarea.
13. Asa c�t poporul nu putea cunoaste glasul cel ce �nsemna veselie de
glasul pl�nsorii poporului, ca striga poporul cu glas mare, si glasul se auzea de
departe.

CAP. 4.
Vrajmasii Iudeilor �mpiedica zidirea Bisericii.

Si au auzit cei ce necajeau pe Iuda si pe Veniamin, ca fiii robiei zidesc casa

Domnului Dumnezeului lui Israil.
2. Si au venit la Zorovavel si la capeteniile caselor parintesti si le-au
zis lor: sa zidim �mpreuna cu voi, caci ca si voi cautam pe Dumnezeul vostru si
jertfim lui, din zilele lui Asaradan �mparatul lui Asur, care ne-a adus pe noi
aici.
3. Si au zis catre ei Zorovavel si Isus si ceilalti mai mari ai caselor
parintesti a lui Israil: nu se cuvine sa zidim noi �mpreuna cu voi casa
Dumnezeului nostru, ci noi singuri ca un om vom zidi Domnului Dumnezeului nostru,
precum ne-au poruncit Kir �mparatul Persilor.
4. Iar poporul pam�ntului acestuia oprea m�inile Iudei, si �mpedica
zidirea.
5. Si da mita ca sa strice sfatul lor �n toate zilele lui Kir �mparatul
Persilor p�na la �mparatia lui Darie �mparatul Persilor.
6. Iar �n �mparatia lui Asuir la �nceputul �mparatiei lui a scris carte
�mpotriva celor ce locuiesc �n Iudeia si �n Ierusalim.
7. Si �n zilele lui Artacsasta a scris ;n pace Mitridat, Teveil si
ceilalti dimpreuna cu ei robi la Artacsasta �mparatul Persilor, scris-au si cel
mai mare peste dari carte sirieneasca si talmacita.
8. Reum-Valtaam si Sampsa logofatul scris-au o carte asupra Ierusalimului,
lui Artacsasta �mparatul.
9. Acestea a socotit Reum-Valtaam si Sampsa logofatul si cei dimpreuna cu
noi robi: Dinei, Afarsatahei, Tarfalei, Afarsei, Arhiei, Vavilonei, Susanahei,
Daniei, Elamitei.
10. Si ceilalti din neamurile, care le-a mutat Asenafar cel mare si
cinstit, si i-a pus sa locuiasca �n cetatile Samoronului, si ramasita cea dincolo
de r�u.
11. Aceasta este cuprinderea cartii, care o a trimis la el, la Artacsasta
�mparatul, slugile tale oamenii cei dincolo de r�u:
12. �n stire sa fie �mparatului, ca jidovii, care s-au suit de la tine la
noi, au venit �n Ierusalim cetatea cea vicleana si rea, care o zidesc, si zidurile
ei le-au �ntemeiat, si temeliile ei le-au �naltat.
13. Acum sa stie �mparatul ca de se va zidi iarasi cetatea aceea, si
zidurile ei se vor �ntari, biruri nu vor fi tie, nici vor da, si aceasta
�mparatilor face rau.
14. Si acum rusinarea �mparatului a o vedea noua nu ne este slobod, pentru
aceea am trimis si am dat de stire �mparatului.
15. Ca sa cauti �n cartea pomenirii parintilor tai, si vei afla si vei
cunoaste, ca cetatea aceea este cetate vicleana si rau facatoare �mparatilor si
tarilor, si fugiri de robi s-au facut �n mijlocul ei din vechime, pentru aceea
cetatea aceasta s-a pustiit.
16. Facem dar noi stire �mparatului, ca de se va zidi cetatea aceea si
zidurile ei se vor sav�rsi, nu va fi tie pace.
17. Si a trimis �mparatul la Reum-Valtaam si la Sampsa logofatul si la
robii cei dimpreuna cu ei, care locuiau �n Samaria si la cei dincolo de r�u, pace,
zic�nd:
18. Mai marele peste dari pe care l-ati trimis la noi s-a chemat �naintea
mea.
19. Si am poruncit, si a cautat si a aflat, ca tot acea cetate din vechime
s-a ridicat asupra �mparatilor, si a viclenit, si pribegiri s-au facut �ntr-�nsa.
20. Si �mparati tari au fost �n Ierusalim, care au stap�nit tot tinutul cel
dincolo de r�u, si biruri grele si partea lui se da lor.
21. Si acum aveti porunca sa opriti pe oamenii aceia, ca sa nu se mai
zideasca cetatea aceea p�na ce de la mine va fi porunca.
22. Luati aminte sa nu fiti lenesi �ntr-aceasta, ca nu cumva sa se
�nmulteasca nebagarea de seama spre paguba �mparatilor.
23. Atunci mai marele darilor �mparatului Artacsasta a citit �naintea lui
Reum-Valtaam si a lui Sampsa logofatul si a celor dimpreuna cu ei robi, si �ndata
au mers la Ierusalim si la Iuda, si i-au oprit pe ei cu cai si cu ostire.
24. Atunci a �ncetat lucrul casei lui Dumnezeu cel din Ierusalim, si a
ramas asa p�na la al doilea an al �mparatiei lui Darie �mparatul Persilor.

CAP. 5.
Iarasi �ncepe zidirea Bisericii.

Si a zis Agheu proorocul si Zaharia al lui Adda jidovilor celor din Iuda si din
Ierusalim cu numele Dumnezeului lui Israil.
2. Atunci s-a sculat Zorovavel al lui Salatiil si Isus fiu lui Iosedec, si
a �nceput a zidi casa lui Dumnezeu cea din Ierusalim, si �mpreuna cu d�nsii erau
proorocii lui Dumnezeu ajut�ndu-le lor.
3. Intr-acea vreme a venit asupra lor Tantanai domnul cel dincolo de r�u
si Satarvuzanai si cei �mpreuna cu d�nsii robi, si acestea a zis lor: cine v-a dat
voua sfat sa ziditi casa aceasta si sa faceti cheltuiala aceasta?
4. Atunci acestia au zis lor: care sunt numele oamenilor, celor ce zidesc
cetatea aceasta?
5. Si ochii lui Dumnezeu au fost peste robii Iudei, si nu i-a oprit pe ei,
p�na ce a facut stire lui Darie �mparatul, si atunci a trimis mai marelui darilor
pentru aceasta.
6. T�lcuirea cartii, care o a trimis Tantanai domnul cel dincolo de r�u si
Satarvuzanai si cei ;mpreuna cu ei robi, Afarsahii cei dincolo de r�u, lui Darie
�mparatul.
7. �n scrisoarea cea trimisa lui erau aceste cuvinte: lui Darie �mparatul
pacea toata.
8. Stire sa fie �mparatului, ca am mers �n tara jidoveasca, la casa
Dumnezeului celui mare, si aceea se zideste cu pietre alese, si lemne se pun �n
pereti, si lucrul acela aratat se face si sporeste �n m�inile lor.
9. Atunci am �ntrebat pe batr�nii aceia, si asa am zis lor: cine v-a dat
voua sfat sa ziditi casa aceasta si sa faceti cheltuiala aceasta?
10. Si de numele lor i-am �ntrebat pe d�nsii ca sa te �nstiintam pe tine,
ca sa scriem tie numele oamenilor celor mari ai lor.
11. Si cuv�nt ca acesta, au raspuns noua zic�nd: noi suntem robi
Dumnezeului cerului si al pam�ntului, si zidim casa, care era zidita mai �nainte
de aceasta cu multi ani, si un �mparat mare al lui Israil o a zidit si o a fost
ispravit.
12. �nsa de c�nd au m�niat parintii nostri pe Dumnezeul cerului, si i-au
dat pe ei �n m�inile lui Navuhodonosor �mparatul Vavilonului Haldeului, si casa
aceasta o a stricat si poporul l-a mutat �n Vavilon.
13. Iar �n anul cel dintai al lui Kir �mparatul Vavilonenilor, acest
�mparat a pus g�nd sa zideasca casa lui Dumnezeu aceasta.
14. Si vasele casei lui Dumnezeu cele de aur si de argint, care le-a adus
Navuhodonosor din casa cea de la Ierusalim, si le-a bagat �n capistea �mparatului,
le-a scos �mparatul Kir de acolo, si le-a dat lui Savanasar pazitorul vistieriei,
care era peste vistierie.
15. Si i-a zis lui: Ia toate vasele, si mergi si le pune �n casa cea din
Ierusalim la locul lor.
16. Atunci Savanasar acela a venit si a pus temeliile casei lui Dumnezeu �n
Ierusalim, si de atunci p�na acum se zideste, si nu s-a sav�rsit.
17. Si acum de este bine �naintea �mparatului, sa se cerceteze �n casa
camarii �mparatului Vavilonului, ca sa stie ca de la �mparatul Kir a fost porunca
a se zidi casa lui Dumnezeu cea din Ierusalim, si dupa ce va sti �mparatul despre
aceasta, sa trimita la noi.

CAP. 6.
Sav�rsirea si sfintirea Bisericii.

Atunci Darie �mparatul a poruncit si a cautat �n lazile scrisorilor care erau �n

vistieriile din Vavilon.
2. Si s-a aflat �n cetatea Amata, care este capetenia tinutului Mitiei, o
scrisoare �n care era scris spre aducerea aminte:
3. �n anul dintai al lui Kir �mparatul, Kir �mparatul a poruncit pentru
casa lui Dumnezeu cea din Ierusalim, sa se zideasca casa si loc unde sa jertfeasca
jertfele, si a pus sa fie �naltimea ei de sasezeci de coti si largimea de sasezeci
de coti.
4. Si sa fie trei r�nduri de camari de pietre tari si un r�nd de lemn, si
cheltuiala, din casa �mparatului se va da.
5. Si vasele casei lui Dumnezeu cele de argint si cele de aur, care le-a
luat Navuhodonosor din casa cea din Ierusalim si le-a adus �n Vavilon, sa se dea
si sa le duca �n biserica cea din Ierusalim, la locul unde au fost �n casa lui
Dumnezeu.
6. Acum dar voi domnii cei dincolo de r�u Satarvuzanai, si cei �mpreuna cu
d�nsii robii Afarsahei cei dincolo de r�u, departati-va de acolo.
7. Si lasati sa se faca lucrul casei lui Dumnezeu, si mai marii si
batr�nii jidovilor casa aceea a lui Dumnezeu sa o zideasca �n locul sau.
8. Si de la mine porunca s-a dat, ca nu cumva sa faceti ceva cu batr�nii
jidovilor, ca sa nu se zideasca casa aceea a lui Dumnezeu, si din averea
�mparatului si din birurile cele dincolo de r�u cu deadinsul cheltuiala sa fie, sa
se dea oamenilor acelora, ca sa nu �nceteze.
9. Si orice le va trebui, vitei, berbeci si miei la arderi de tot Domnului
cerului; gr�u, sare, vin, untdelemn, dupa cuv�ntul Preotilor celor din Ierusalim,
sa se dea lor �n toate zilele, c�nd vor cere.
10. Pentru ca sa aduca miresme bune Dumnezeului cerului, si sa se roage
pentru viata �mparatului si a fiilor lui.
11. Si de la mine s-a dat porunca, ca tot omul care va schimba cuv�ntul
acesta, se va lua lemn din casa lui, si ridic�ndu-l se va �nfige �ntr-�nsul, si
casa lui va fi de jaf.
12. Si Dumnezeu al carui nume locuieste acolo sa surpe pe tot �mparatul si
poporul, care va tinde m�na sa sa schimbe sau sa piarda casa lui Dumnezeu cea din
Ierusalim, eu Darie poruncesc, degrab sa fie.
13. Atunci Tantanai domnul cel dincolo de r�u si Satarvuzanai si cei
dimpreuna cu ei robi, cel ce le-au trimis la ei �mparatul Darie, foarte cu grab
le-au plinit.
14. Si batr�nii jidovilor zideau, si Levitii dupa proorocia lui Agheu
proorocul si a lui Zaharia fiul lui Ada, din nou zideau si sporeau, si au sav�rsit
zidirea din porunca Dumnezeului lui Israil si din porunca lui Kir, a lui Darie si
a lui Artacsasta �mparatii Persilor.
15. Si au sav�rsit casa aceasta p�na �n ziua a treia a lunii Adar c�nd era
al saselea an al �mparatiei lui Darie �mparatul.
16. Si au facut fiii lui Israil, Preotii si Levitii si ceilalti din fiii
mutarii, sfintirea casei lui Dumnezeu cu bucurie.
17. Si au adus la sfintirea casei lui Dumnezeu vitei o suta, berbeci doua
sute, miei patru sute, iezi de capre pentru pacatul a tot Israilul doisprezece
dupa numarul semintiilor lui Israil.
18. Si au pus spre Preoti �ntru cetele lor si pe Leviti �ntru r�nduielile
lor spre slujba casei lui Dumnezeu �n Ierusalim, dupa cum este scris �n cartea lui
Moisi.
19. Si au facut fiii mutarii Pastele, �n a patrusprezecea zi a lunii
dintai.
20. Ca s-au curatit Preotii si Levitii p�na la unul toti curati, si au
junghiat Pastile pentru toti fiii mutarii, si pentru fratii sai Preotii si pentru
sine.
21. Si au m�ncat fiii lui Israil Pastile, toti cei ce s-au �ntors din robie
si tot cel ce s-a osebit de necuratia neamurilor pam�ntului, s-au lipit de ei ca
sa caute pe Domnul Dumnezeul lui Israil.
22. Si au facut sarbatoare azimelor sapte zile cu veselie, ca i-au veselit
pe ei Domnul, si au �ntors inima �mparatului lui Assur spre d�nsii, ca sa
�ntareasca m�inile lor la lucrurile casei Dumnezeului lui Israil.

CAP. 7.
Esdra �ntocmeste slujba Dumnezeiasca.

Dupa cuvintele acestea �ntru �mparatia lui Artacsasta �mparatul Persilor, s-a
suit Esdra fiul lui Saraiu, fiul lui Azaria, fiul lui Helchia.
2. Fiul lui Selum, fiul lui Sadoc, fiul lui Ahitov.
3. Fiul lui Samaria, fiul lui Esria, fiul lui Mareot.
4. Fiul lui Zaraia, fiul lui Ozie, fiul lui Vokki.
5. Fiul lui Avisue, fiul lui Finees, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron
preotul cel dintai.
6. Esdra acesta a venit din Vavilon, si era el carturar iscusit �n legea
lui Moisi, care o au dat Domnul Dumnezeul lui Israil, si i-a dat lui �mparatul, ca
m�na Domnului Dumnezeul lui era cu d�nsul �ntru toate cele ce a cerut de la
d�nsul.
7. Si s-au suit din fiii lui Israil si din Preoti si din Leviti si
c�ntareti si portari si Natinimi �n Ierusalim, �n anul al saptelea al �mparatului
Artacsasta.
8. Si au venit �n Ierusalim �n luna a cincea, acesta este al saptelea an
al �mparatului.
9. Ca �n ziua dintai a lunii dintai el a facut de a �nceput a pleca din
Vavilon; iar �n ziua dintai a lunii a cincea a sosit �n Ierusalim, ca m�na
Dumnezeului lui cea buna era cu d�nsul.
10. Ca Esdra a pus �n inima sa a cauta legea, si a o face si a o �nvata �n
Ierusalim, poruncile si judecatile.
11. Si acesta este �ntelesul poruncii, care o a dat Artacsasta lui Esdra
preotul scriitorul cartii cuvintelor poruncite de la Domnul, si r�nduielilor lui
�ntru Israil.
12. Artacsasta �mparatul �mparatilor, lui Esdra Preotul stiutorul legii
Domnului Dumnezeului cerului, sf�rsitu-s-a cuv�ntul si raspunsul.
13. Eu am pus g�nd ca tot cel ce de buna voie va vrea �ntru �mparatia mea
din poporul lui Israil, si din Preoti si din Leviti sa mearga �n Ierusalim, cu
tine sa mearga.
14. De la fata �mparatului si acelor sapte sfetnici ai lui te trimit ca sa
vezi �n Iudeia si �n Ierusalim de legea Dumnezeului lor, care este �n m�na ta.
15. Si sa duca la casa Domnului argintul si aurul, care �mparatul si
sfetnicii lui bine au voit a da Dumnezeului lui Israil, celui ce �n Ierusalim
locuieste.
16. Si tot argintul si aurul, care vei afla �n toata tara Vavilonului, cu
darurile cele de buna voie ale poporului si ale Preotilor, care de buna voie le
dau la casa lui Dumnezeu cea din Ierusalim.
17. Si pe tot cel ce va merge, pe acesta �ndata �l pune �n cartea aceasta,
vitei, berbeci, miei si jertfele lor si turnarile lor, le vei aduce acestea pe
jertfelnicul casei cei din Ierusalim a Dumnezeului vostru.
18. Si ce se va parea bine tie si fratilor tai, cu celalalt argint si aur
sa faceti cum place Dumnezeului vostru, faceti.
19. Si vasele cele date tie spre slujba casei lui Dumnezeu, da-le �naintea
lui Dumnezeu �n Ierusalim.
20. Si ce va mai fi de lipsa la casa Dumnezeului tau, care vei socoti tu sa
dai, vei da din casa vistieriei �mparatesti si de la mine.
21. Eu Artacsasta �mparatul poruncesc la toate vistieriile cele dincolo de
r�u, ca tot ce va cere de la voi Esdra Preotul si stiutorul legii Dumnezeului
cerului, �ndata sa-i dati.
22. P�na la o suta de talanti de argint si p�na la o suta de care de gr�u
si p�na la o suta de masuri de vin si p�na la o suta de masuri de untdelemn, iar
sare fara de masura.
23. Tot ce este din porunca Dumnezeului cerului, sa se faca; luati aminte,
ca nu cumva nescine sa se atinga de casa Dumnezeului cerului, ca sa nu se m�nie
asupra �mparatului si a fiilor lui.
24. Si voua va facem stire, ca asupra Preotilor, Levitilor, c�ntaretilor,
portarilor, Netinimilor si slujitorilor casei acestia a lui Dumnezeu bir sa nu
puneti, sa nu fie solbod a-i robi pe ei.
25. Si tu Esdra dupa �ntelepciunea lui Dumnezeu cea din m�na ta, pune
logofeti si judecatori, ca sa judece pe tot poporul cel dincolo de r�u, pe toti
cei ce stiu legea Dumnezeului tau, si pe cel ce nu va sti, sa-l �nvatati.
26. Si tot care nu va plini legea lui Dumnezeu si legea �mparatului, �ndata
sa judecati pe acela ori la moarte, ori la pedeapsa, ori la globire de averi, ori
la legaturi.
27. Bine este cuv�ntat Domnul Dumnezeul parintilor nostri, cel ce au dat �n
inima �mparatului asa a mari casa Domnului cea din Ierusalim.
28. Si mie mi-au dat har, ca sa aflu mila �n ochii �mparatului si a
sfetnicilor lui, si a tuturor boierilor �mparatului celor tari, si eu m-am �ntarit
precum au fost peste mine m�na cea buna a lui Dumnezeu, si am adunat din Israil
mai mari, care sa se suie cu mine.

CAP. 8.
Calatoria lui Eliazar la Ierusalim.

Acestia sunt capeteniile caselor parintesti povatuitori, care au plecat cu mine

�ntru �mparatia lui Artacsasta �mparatul Vavilonului.
2. Din fiii lui Finees: Gherson, din fiii lui Itamar: Daniil, din fiii lui
David: Attus.
3. Din fiii lui Sahania si din fiii lui Foros: Zaharia si cu d�nsul o suta
si cincizeci de barbati.
4. Din fiii lui Faat: Moav, Eliana, fiii lui Saraia si cu d�nsul doua sute
de barbati.
5. Din fiii lui Zatois: Zehenia, fiii lui Aziil si cu d�nsul trei sute de
barbati.
6. Din fiii lui Adin: Ovid fiul lui Ionatan si cu d�nsul cincizeci de
barbati.
7. Din fiii lui Ilam: Isaiea fiul lui Atelia si cu d�nsul saptezeci de
barbati.
8. Din fiii lui Safatia: Zavadias fiul lui Mihail si cu d�nsul optzeci de
barbati.
9. Din fiii lui Ioav: Avdia fiul lui Ieil si cu d�nsul doua sute si
optsprezece barbati.
10. Din fiii lui Vaanii: Selimut fiul lui Iosefia si cu d�nsul o suta si
sasezeci de barbati.
11. Din fiii lui Vavi: Zaharia fiul lui Vavi, cu d�nsul douazeci si opt de
barbati.
12. Din fiii lui Asgad: Ioanan fiul lui Accatan si cu d�nsul o suta si zece
barbati.
13. Din fiii lui Adonicam cei de pe urma, ale caror si nume sunt: Elifalat,
Ieil si Samaia si cu d�nsul sasezeci de barbati.
14. Si din fiii lui Vague: Utai si Zavud si cu d�nsul saptezeci de barbati.
15. Si i-am adunat pe ei la r�ul, care curgea catre Evi, si am tabar�t
acolo trei zile, si am cercat �n popor si �n Preoti, si din fiii lui Levi n-am
aflat acolo.
16. Si am trimis la Eleazar, la Ariil, la Semeia, la Alonam, la Iariv, la
Eliatam, la Natan, la Zaharia si la Mesolam fruntatii si la Ioarim si la Eliatan
�nteleptii.
17. Si i-am trimis pe ei la capetenii �n tinutul Casfia, si am pus �n gura
lor cuvinte, care sa le graiasca catre Adai si catre fratii lui Netinimii din
tinutul Casfia, ca sa ne aduca noua c�ntareti �n casa Dumnezeului nostru.
18. Si ne-au adus noua, ca m�na Dumnezeului nostru buna era cu noi, barbat
�nvatat din fiii lui Moli, fiul lui Levi, fiul lui Israil si �nt�i au venit fiii
lui si fratii lui optsprezece.
19. Si pe Asevil si Isaia din fiii lui Merari fratii lui si fiii lui
douazeci.
20. Si din fiii Netinimilor, pe care i-a dat David si boierii spre slujba
Levitilor, Netinimii doua sute si douazeci, toti s-au adunat anume.
21. Si am vestit acolo post la r�ul Aue, ca sa ne smerim �naintea
Dumnezeului nostru, sa cerem de la d�nsul cale dreapta noua si pruncilor nostri si
la toata agonisita noastra.
22. Ca mi-a fost rusine a cere de la �mparatul oaste si calareti, sa ne
m�ntuiasca de vrajmasi pe cale, ca am grait �mparatului zic�nd: m�na Dumnezeului
nostru este spre bine cu toti cei ce �l cauta pe el si puterea lui, si m�nia este
asupra tuturor, celor ce-l parasesc pe el.
23. Si am postit, si am cerut de la Dumnezeul nostru aceasta, si ne-au
ascultat pe noi.
24. Si am osebit din capeteniile Preotilor doisprezece, pe Saraia, pe
Asavia si cu ei din fratii lor zece.
25. Si am dat lor argintul si aurul si vasele ca dar casei Dumnezeului
nostru, care le-au daruit �mparatul si sfetnicii lui si boierii lui si tot
Israilul cel de fata.
26. Si am pus �n m�inile lor sase sute si cincizeci de talanti de argint,
si vase de argint o suta si talanti de aur o suta,
27. Si vase de aur douazeci de o mie de drahme, si vase de arama buna
stralucind �n multe feluri frumoase ca aurul.
28. Si am zis catre ei: voi sfinti sunteti Domnului Dumnezeu, si vasele
sfinte si argintul si aurul, darul cel de buna voie Domnului Dumnezeului
parintilor nostri.
29. Privegheati si le paziti, p�na ce le veti pune �naintea mai marilor
Preotilor si Levitilor si a capeteniilor caselor parintesti ale lui Israil �n
Ierusalim �n corturile casei Domnului.
 30. Si au luat preotii si Levitii masura de argint si de aur si vasele, sa
le duca �n Ierusalim la casa Dumnezeului nostru.
31. Si am purces de la r�ul lui Aue, �n douasprezece zile ale lunii dintai,
ca sa venim �n Ierusalim, si m�na Dumnezeului nostru a fost cu noi, si ne-au
m�ntuit de m�na vrajmasului si a potrivnicului pe cale.
32. Si am sosit �n Ierusalim, si am sezut acolo trei zile.
33. Si a fost �n ziua a patra am pus argintul si aurul si vasele �n casa
Dumnezeului nostru �n m�na lui Marimot fiul lui Uria preotul si lui Eleazar fiul
lui Finees, cu care erau Iozavad fiul lui Isus si Noadia fiul lui Vania Levitii.
34. Cu numar si cu masura toate, si s-a scris toata masura.
35. �n vremea aceea, cei ce au venit din robie fiii mutarii, au adus ardere
de tot Dumnezeului lui Israil vitei doisprezece pentru tot Israilul, berbeci
nouazeci si sase, miei saptezeci si sase, iezi pentru pacat doisprezece, toate
arderi de tot Domnului.
36. Si a dat poruncile �mparatului dregatorilor �mparatului si domnilor
celor dincolo de r�u, si a marit pe popor si casa lui Dumnezeu.

CAP. 9.
Pocainta si rugaciunea lui Esdra.

Dupa ce s-au sav�rsit acestea, au venit la mine capeteniile zic�nd: nu s-a osebit
poporul lui Israil, si Preotii si Levitii de noroadele pam�nturilor si de
necuratiile Hananeilor, ale Eteilor, ale Ferezeilor, ale Ievuseilor, ale
Amonitenilor, ale Moavitenilor, ale Moserinilor si ale Amoreilor.
2. Ca au luat din fetele lor pentru ei si feciorii lor, si au amestecat
sam�nta cea sf�nta cu noroadele pam�ntului, si m�na boierilor si a capeteniilor a
fost mai �nt�i �ntru faradelegea aceasta.
3. Si dupa ce am auzit cuv�ntul acesta, mi-am rupt hainele mele si
vesm�ntul, si am rupt din perii capului meu si din barba mea, si am sezut m�hnit.
4. Si s-a adunat la mine tot cel ce se temea de cuv�ntul Dumnezeului lui
Israil pentru faradelegile robiei, si eu am sezut m�hnit p�na la jertfa cea de
seara.
5. Si la jertfa cea de seara, m-am sculat din smerenia mea, si dupa ce am
rupt hainele mele si vesm�ntul, am plecat genunchele mele si am ;ntins m�inele
mele catre Domnul Dumnezeul meu, si am zis:
6. Doamne Dumnezeul meu, rusine-mi este, si nu �ndraznesc Dumnezeul meu, a
ridica fata mea catre tine, ca faradelegile noastre s-au �nmultit mai mult dec�t
perii capului nostru, si pacatele noastre s-au marit p�na la cer.
7. Din zilele parintilor nostri suntem �n pacat mare p�na �n ziua aceasta,
si pentru faradelegile noastre ne-am dat noi si �mparatii nostri si fiii nostri �n
m�na �mparatilor neamurilor �n sabie si �n robie si �n prada, si �ntru rusinea
fetei noastre, precum suntem �n ziua de astazi.
8. Si acum putin s-au milostivit spre noi Dumnezeul nostru, ca sa ni se
lase noua m�ntuire, si sa ni se dea noua �ntemeiere �n locul sfinteniei lui, ca sa
lumineze ochii nostri, si sa ne dea noua putina rasuflare �n robia noastra.
9. Ca robi suntem, si �n robia noastra nu ne-au parasit pe noi Domnul
Dumnezeul nostru, si au plecat spre noi mila �naintea �mparatilor Persilor, ca sa
ne dea noua �ngaduire, ca sa �naltam casa Dumnezeului nostru si sa ridicam
pustiirile ei, si sa ne facem noua �ngradire �n Iuda si �n Ierusalim.
10. Si acum ce vom zice Dumnezeul nostru dupa aceasta? Ca am parasit
poruncile tale.
11. Care ne-ai dat noua prin m�na robilor tai Proorocilor, zic�nd: pam�ntul
�ntru care intrati sa-l mosteniti, este pam�nt necurat de necuratia neamurilor
acestor tari, pentru spurcaciunile si necuratiile lor, cu care l-au umplut pe el
de la o margine la alta.
12. Si acum fetele voastre sa nu le dati fiilor lor, si din fetele lor nu
luati fiilor vostri, si nu cautati pace lor si binele lor p�na �n veac, ca sa va
�ntariti si sa m�ncati bunatatile pam�ntului, si sa-l dati mostenire fiilor vostri
p�na �n veac.
13. Si dupa toate c�te au venit asupra noastra, pentru faptele noastre cele
rele si pentru pacatul nostru cel mare, ca nu este ca Dumnezeul nostru, ca ne-au
usurat de faradelegile noastre si ne-au dat noua m�ntuire,
14. Ca ne-am �ntors a strica poruncile si a ne �ncuscri cu noroadele
pam�nturilor acestora, sa nu te m�nii pe noi p�na �n sf�rsit, �n c�t sa nu fie
ramasita si m�ntuit.
15. Doamne Dumnezeul lui Israil, drept esti tu, ca am ramas m�ntuiti,
precum �n ziua aceasta; iata noi suntem �naintea ta �n pacatele noastre, ca nu
putem sta �naintea ta pentru acestea.

CAP. 10.
Femeile straine sunt despartite de Israil.

Dupa ce s-a rugat Esdra si s-a marturisit pl�ng�nd si rug�ndu-se �naintea casei
lui Dumnezeu, s-a adunat la el din Israil adunare multa foarte, barbati, femei si
prunci, ca a pl�ns poporul, pl�ngere mare.
2. Si a raspuns Sehenia fiul lui Ieil din fiii lui Ilam, si a zis lui
Esdra: noi am pacatuit Dumnezeului nostru, lu�nd muieri de alt neam din noroadele
pam�ntului, si acum Israil se pocaieste pentru aceasta.
3. Deci acum sa facem legatura cu Dumnezeul nostru, lepad�nd toate femeile
si pe cei nascuti din ele, precum vrei, scoala-te si-i �nfricoseaza pe ei cu
poruncile Dumnezeului nostru, si cum este legea, sa se faca.
4. Scoala-te ca �ntru tine sta cuv�ntul, si noi cu tine vom fi,
�ntareste-te si fa.
5. Si s-a sculat Esdra, si a jurat pe capetenii, pe Preoti, pe Leviti si
pe tot Israilul, ca sa faca dupa cuv�ntul acesta, si au jurat.
6. Si s-a sculat Esdra dinaintea fetei casei lui Dumnezeu, si s-a dus �n
camara lui Ioanan fiul lui Elisuv, si p�ine n-a m�ncat si apa n-a baut, ca pl�ngea
pentru pacatul celor stramutati.
7. Si s-a vestit glas �n Iuda si �n Ierusalim si la toti fiii robiei, ca
sa se adune �n Ierusalim.
8. Tot care nu va veni p�na a treia zi, precum este sfatul capeteniilor si
al batr�nilor, anatema va fi toata averea lui, si el se va lepada din adunarea
celor �napoiati.
9. Si s-au adunat toti barbatii lui Iuda si ai lui Veniamin la Ierusalim
�ntr-acele trei zile. �n a douazecia zi a lunii a noua, a sezut tot poporul �n
fata casei lui Dumnezeu din pricina tulburarii lor pentru cuv�ntul acela si din
pricina iernii.
10. Si s-a sculat Esdra preotul, si a zis catre ei: voi n-ati bagat seama,
si ati tinut femei de alt neam, ca sa adaugati peste pacatul lui Israil.
11. Si acum dati lauda Domnului Dumnezeului parintilor nostri, si faceti ce
este placut �naintea lui, si va osebiti de noroadele pam�ntului si de femeile cele
de alt neam.
12. Si a raspuns toata adunarea si a zis cu glas mare: mare este cuv�ntul
acesta peste noi, ca sa facem.
13. Ci poporul este mult si vremea este de iarna, si nu este cu putinta a
sta afara, si lucrul nu este de o zi sau de doua, ca foarte multi am pacatuit �n
lucrul acesta.
14. Ci sa stea capeteniile noastre a toata adunarea aceasta, si toti cei ce
sunt �n cetatile noastre, care au luat muieri de alt neam, sa vina la vremi
hotar�te, si cu d�nsii batr�nii fiecarei cetati si judecatorii, ca sa �ntoarca
urgia m�niei Dumnezeului nostru de la noi cea pentru lucrul acesta.
15. Deci numai Ionatan fiul lui Asail si Iazia fiul lui Tecoe au statut la
lucrul acesta, si Mesolam si Savatai levitul le-au ajutat lor.
16. Si au facut asa fiii robiei, si s-a osebit Esdra preotul si barbatii
fruntasi ai casei parintilor lor si toti anume, si au sezut �n ziua dintai a lunii
a zecea, ca sa cerce lucrul.
17. Si au sf�rsit cu toti barbatii, care si-au fost luat femei de alt neam,
p�na �n ziua dintai a lunii dintai.
18. Si s-au aflat din fiii preotilor, care au luat muieri de al neam, din
fiii lui Isus feciorul lui Iosedec si fratii lui Maasia, Eliezer, Iariv si
Gadalia.
19. Si au dat m�na lor ca-si vor lepada muierile lor, si jertfa pentru
pacat un berbec din oi vor aduce, pentru pacatul lor.
20. Din fiii lui Emir: Anini si Zavdia.
21. Din fiii lui Iram: Masail, Elia, Samaia, Ieil si Ozia.
22. Din fiii lui Fasur: Elionai, Maasia, Iemaia, Natanail, Iosavad si
Ilasa.
23. Din Leviti: Iosavad, Samu si Kolia, acesta este Kolitas, Feteia, Iuda
si Eliezer.
24. Din c�ntareti, Elisav, si din portari: Solmin, Telmin si Odut.
25. De la Israil din fiii lui Foros: Ramia, Azia, Melhia, Meamin, Eleazar,
Asavia si Vanea.
26. Din fiii lui Ilam: Matania, Zaharia, Iail, Avdia, Iarimot si Ilia.
27. Din fiii lui Zatul: Elionail, Elisuv, Mattanai, Armot, Zovad si Oziza.
28. Din fiii lui Vavei: Ioanan, Anania, Zavu si Tali.
29. Din fiii lui Vanui: Mosolam, Maluh, Adaia, Iasuv, Saal si Rimot.
30. Din fiii lui Faat: Moav, Edne, Halil, Vanea, Maasia, Mattania,
Veseleil, Vanui si Manasi.
31. Din fiii lui Iram: Eliezer, Iosia, Melhia, Sameas, Semein,
32. Veniamin, Meluh, Samarie.
33. Din fiii lui Asim: Mettanie, Mattata, Zavad, Elifalet, Ierami, Manasi
si Semei.
34. Din fiii lui Vani: Moodia, Amram, Uil,
35. Vanea, Vadea, Hechia,
36. Uania, Marimot, Eliasid,
37. Mattania, Mattanal si Easan.
38. Fiii lui Vanui si fiii lui Semei:
39. Selemia, Natan si Adaia,
40. Mahadnavu, Sesei, Sariu,
41. Ezriil, Selemia, si Samaria.
42. Selum, Amaria si Iosif.
43. Din fiii lui Navu: Iail, Mattania, Zavat, Zevena, Iadai, Ioail si
Vanea.
44. Toti acestia au fost luat femei de alt neam, si au nascut din ele fii.

CARTEA LUI NEEMIA

CAP. l .
Rugaciunea lui Neemia.

Cuvintele lui Neemia fiul lui Helchia. Fost-a �n luna lui Haseliv �n anul al
douazecelea, si eu eram �n Susan-Avira.
2. Si a venit Anani unul dintre fratii mei, el si niste barbati din Iuda,
si i-am �ntrebat pe ei de cei ramasi, ce scapasera de robie si despre Ierusalim.
3. Si au zis catre mine: cei ramasi, care au scapat de robie, acolo �n
tara aceea sunt �n rautate mare si �n batjocura, si zidurile Ierusalimului s-au
risipit si portile lui s-au ars cu foc.
4. Si a fost dupa ce am auzit eu cuvintele acestea, am sezut si am pl�ns
si am jelit zile multe si am postit si m-am rugat �naintea Dumnezeului cerului, si
am zis:
5. Doamne Dumnezeul cerului cel tare si mare si �nfricosat, cel ce pazesti
legatura si mila ta, celor ce te iubesc pe tine si celor ce pazesc poruncile tale.
6. Fie urechea ta lu�nd aminte si ochii tai deschisi, ca sa auzi
rugaciunea robului tau, cu care eu ma rog �naintea ta astazi ziua si noaptea
pentru fiii lui Israil robii tai, si voi marturisi pacatele fiilor lui Israil, cu
care am pacatuit tie, eu si casa tatalui meu.
7. Departatu-ne-am de tine, si n-am pazit poruncile si �ndreptarile si
judecatile, care le-ai poruncit lui Moisi robului tau.
8. Adu-ti aminte de cuv�ntul, care ai poruncit lui Moisi robului tau,
zic�nd: de va veti razvrati, eu va voi �mprastia pe voi �n noroade
9. Iar de va veti �ntoarce la mine, si veti pazi poruncile mele si le veti
face pe ele, de veti fi �mprastiati p�na la marginea cerului, de acolo voi aduna
pe voi si va voi duce �n locul pe care am ales, ca sa locuiasca numele meu acolo.
10. Si acestea sunt slugile tale si poporul tau, pe care i-ai m�ntuit cu
puterea ta cea mare si cu m�na ta cea tare.
11. Fie dar Doamne urechile tale lu�nd aminte spre rugaciunea robului tau
si spre rugaciunea slugilor tale, celor ce voiesc a se teme de numele tau, si
�ndrepteaza pe robul tau astazi, si-i da sa dob�ndeasca mila �naintea barbatului
acestuia, si eu eram paharnic �mparatului.

CAP. 2.
Neemia �mputernicit a zidi Ierusalimul.

Si a fost �n luna Nisan �n anul al douazecelea al lui Artacsasta �mparatul, si era

vinul �naintea mea, si am luat vinul si l-am dat �mparatului, si nu era altul
�naintea lui.
2. Si mi-a zis �mparatul: pentru ce este fata ta trista si nu esti mai cu
fire? Si nu este aceasta, fara numai rautatea inimii, si m-am temut mult foarte.
3. Si am zis �mparatului: �mparatul �n veac sa traiasca: cum sa nu fie
trista fata mea, ca cetatea, casa morm�nturilor parintilor mei s-a pustiit si
portile ei s-au ars cu foc.
4. Si a zis mie �mparatul: pentru cine ceri tu aceasta? Si m-am rugat
catre Domnul Dumnezeul cerului.
5. Si am zis �mparatului: de este bine �naintea �mparatului, si de place
sluga ta �naintea ta, sa-l trimiti �n Iudeia la cetatea morm�nturilor parintilor
mei, si o voi zidi pe ea.
6. Si mi-a zis �mparatul si tiitoarea, care sedea l�nga el, p�na c�nd va
fi calatoria ta, si c�nd te vei �napoia? si a placut �naintea �mparatului si m-a
trimis si i-am pus lui soroc.
7. Si am zis �mparatului: de se pare �mparatului bine sa-mi dea carti la
domnii cei dincolo de rau, ca sa ma treaca p�na voi sosi la Iuda.
8. Si carte la Asaf pazitorul padurii, care este a �mparatului, sa-mi dea
lemne, sa acopar portile turnului casei si la zidul cetatii si la casa �n care voi
intra. Si mi-a dat mie �mparatul, ca m�na lui Dumnezeu cea buna era cu mine.
9. Si am venit la domnii cei dincolo de rau, si le-am dat lor cartile
�mparatului, si a trimis cu mine �mparatul capitani de oaste si calareti.
10. Si a auzit Sanavalat al lui Aroni si Tovia sluga lui Amoni, si le-au
parut rau si s-au �ntristat, caci a venit om sa caute binele fiilor lui Israil.
11. Si am venit �n Ierusalim si am fost acolo trei zile.
12. Si m-am sculat noaptea eu si putini oameni cu mine, si n-am spus nici
unui om, ce au dat Dumnezeu �n inima mea sa fac cu Israil, si alta vita n-a fost
cu mine, fara numai dobitocul pe care eu am �ncalecat.
13. Si am iesit pe poarta vaii catre gura izvorului smochinilor si la
poarta gunoiului, si socoteam zidul Ierusalimului cel stricat si portile lui cele
arse cu foc.
14. Si am trecut la poarta f�nt�nii si la scaldatoarea �mparatului, si nu
avea loc dobitocul meu pe unde sa ma treaca.
15. Si m-am suit pe zidul p�raului noaptea, si am socotit zidul si iar am
venit la poarta vaii si m-am �nnapoiat.
16. Iar pazitorii n-au stiut unde am mers si ce fac, si Jidovilor si
Preotilor si celor cinstiti si capeteniilor si celorlalti, care faceau lucrurile,
p�na atunci n-am spus.
17. Si am zis catre ei: voi vedeti raul acesta �ntru care suntem, cum s-a
pustiit Ierusalimul, si portile lui s-au dat focului, veniti si sa zidim zidul
Ierusalimului si sa nu mai fim de ocara.
18. Si le-am spus lor m�na lui Dumnezeu cea buna, care este cu mine si
cuvintele �mparatului, care mi-a grait mie, si am zis: sa ne sculam si sa zidim,
si s-au �ntarit m�inile lor spre bine.
19. Si auzind Sanavalat al lui Aroni si Tovia sluga lui Amoni si Ghisam al
lui Aravi, ne-au batjocurit si au venit la noi, si au zis: ce este lucrul acesta,
care �l faceti, au asupra �mparatului vreti voi sa va sculati?
20. Si le-am raspuns lor cuv�nt, si le-am zis: Dumnezeul cerului, acela ne
va ajuta noua, si noi slugile lui curati, deci vom zidi iar voua nu este parte,
dreptate si pomenire �n Ierusalim.

CAP. 3.
Zidirea Ierusalimului.

Si s-a sculat Eliasuv Preotul cel mare si fratii lui Preotii, si zidira poarta
oilor si o sfintira p�na la turnul Mea, si pusera porti la d�nsa si o sfintira
p�na la turnul lui Anameil.
2. Si alaturea cu d�nsul a zidit oamenii, fiii Ierihonului si l�nga
acestia fiii lui Zachur, fiul lui Amari.
3. Iar poarta pestilor o au zidit fiii lui Asana, acestia o au acoperit pe
ea, si au asezat portile ei si �ncuietorile ei si zavoarele ei.
4. Si alaturea cu d�nsii au zidit Ramot fiul lui Uria, fiul lui Acos, si
langa acestia au zidit Mosolan fiul lui Varahie, fiul lui Mazevil, si l�nga d�nsii
a zidit Sadoc fiul lui Vaana.
5. Si alaturea cu acestia au zidit Tecoimii, iar mai marii lor nu si-au
plecat grumazul lor la lucrul Domnului sau.
6. Si poarta cea veche o a zidit Ioida fiul lui Fasec si Mesulam fiul lui
Vasodia, ei o au acoperit si au pus portile ei si �ncuietorile si zavoarele ei.
7. Si l�nga d�nsii au zidit Maltia Gavaonitul si Evaron Mironotitul,
oamenii Gavaonului si ai Masfei pana la scaunul dregatorului de acea parte de r�u.
8. Si alaturea cu el a zidit Ezeil fiul lui Arahie Zlatarul, si l�nga el a
zidit Anania fiul lui Rochim, si au lasat Ierusalimul p�na la zidul cel lat.
9. Si alaturi cu ei a zidit Rafaia fiul lui Sur, care era mai mare peste
jumatate din �mprejurimile Ierusalimului.
10. Si l�nga d�nsii a zidit Iedaia fiul lui Eromaf, �naintea casei sale, si
alaturi cu el a zidit Atut fiul lui Asavania.
11. Si cealalta partea au zidit-o Melhia fiul lui Iram si Asuv fiul lui
Faat Moav, p�na la turnul Tanarim.
12. Si l�nga d�nsul a zidit Salum fiul lui Allois, care era mai mare peste
jumatatea �mprejurimilor Ierusalimului, el si fetele lui.
13. Poarta vaii o au zidit Anun si cei ce locuiau �n Zano, ei o au zidit si
au pus portile ei si lacatele ei si zavoarele ei si o mie de coti �n zid p�na la
poarta gunoiului.
14. Si poarta gunoiului o a zidit Melhia fiul lui Rihav, care era mai mare
peste tinutul Vitacran, el cu fiii lui, si o au acoperit pe ea, si au pus portile
ei si �ncuietorile ei si zavoarele ei.
15. Iar poarta izvorului o a zidit Salomon fiul lui Holeze care era mai
mare peste o parte din Masfa; acesta o a zidit si o a acoperit si a pus portile ei
si zavoarele ei si zidul scaldatoarei Siloam spre gradina �mparatului p�na la
treptele cele ce se pogorau de la ceatea lui David
16. Dupa el a zidit Neemia fiul lui Azavuh, care era mai mare peste
jumatate din tinutul Vitsur p�na la gradina morm�ntului lui David si p�na la
scaldatoarea ce s-a facut si p;na la Vitaggarim.
17. Dupa el au zidit Levitii, Rau fiul lui Vanea; l�nga el a zidit Asavia,
care era mai mare peste jumatate din tinutul Keila, cu �mprejurimea ei.
 18. Si dupa el au zidit fratii lor Venei, fiul lui Inadad, care era mai
mare peste jumatate din tinutul Keila.
19. Si a zidit l�nga el Azur fiul lui Isus, care era mai mare peste Masfe,
o jumatate din dreptul suisului la turnul unghiului.
20. Dupa el a zidit Varuh fiul lui Zavu, cealalta jumatate de la unghi
p�na la usa lui Viteliasuv preotul cel mare.
21. Dupa el a zidit Meramot fiul lui Uria fiul lui Accos, partea a doua de
la usa lui Viteliasuv p�na la hotarul lui Viteliasuv.
22. Si dupa ei au zidit Preotii locuitori �n Ekhehar.
23. Si dupa el au zidit Veniamin si Asuv �n preajma casei lor, si dupa el a
zidit Azaria fiul lui Maasie, fiul lui Amnia aproape de casa sa.
24. Dupa el a zidit Vaani fiul lui Adad partea de la Vitazaria, p�na la
unghiu si p�na la cotitura.
25. Falah feciorul lui Uze din preajma unghiului si turnul care iese din
casa �mparatului, mai sus de cuprinsul �nchisoarei, si dupa acesta Fadaia,
feciorul lui Foros.
26. Si Natinimii locuia �n Ofla p�na �n preajma gradinii portii apei spre
rasarit si p�na la turnul cel �nalt.
27. Si dupa el a zidit Tecoimii, alta bucata din preajma turnului celui
mare si �nalt, p�na la zidul lui Ofla.
28. Din sus de poarta cailor au zidit Preotii fiecare �n preajma casei
sale.
29. Si dupa ei a zidit Saduc fiul lui Emir, �n preajma casei sale, si dupa
el a zidit Samaia fiul lui Sehenia pazitorul portii despre rasarit.
30. Dupa acesta a zidit Anania fiul lui Selemia si Anom fiul lui Selef cei
al saselea, alta parte, dupa el a zidit Mesolam fiul lui Varahia �n preajma
camarei sale.
31. Dupa acesta a zidit Melhia fiul lui Sarefi p�na la casa Natinimilor si
a v�nzatorilor de unelte, �n preajma portii lui Mafecud si p�na la suisul
cotiturei.
32. Si �ntru poarta oilor au zidit caldararii si negustorii.

CAP. 4.
Zidirea �nainteaza cu toate piedicile.

Si a fost daca a auzit Sanavalat, ca noi zidim zidul, i-a parut rau, si s-a m�niat
foarte si a batjocurit pe Jidovi.
2. Si a zis �naintea fratilor sai: Razboinicii din Somoria, Jidovii
acestia zidesc cetatea lor? Oare jertfesc? Oare putea-vor? Si astazi �nchegate-vor
pietrile din cenusa pam�ntului celui ce a fost ars?
3. Si Tovia Amoniteanul alaturi cu el a venit, si a zis catre d�nsii: Au
jertfesc? Sau vor m�nca �n locul lor? Au nu se va sui o vulpe si va surpa zidul
pietrilor lor?
4. Auzi Dumnezeul nostru, ca ne-am facut batjocura, �ntoarce ocara lor �n
capul lor, si-i da pe ei batjocura �n pam�ntul robiei.
5. Si sa nu acoperi faradelegea lor, si pacatul lor de la fata ta sa nu se
stearga, ca au batjocurit pe cei ce zideau.
6. Si am zidit zidul si s-a �ncheiat tot zidul p�na la jumatatea lui, si
s-a facut inima poporului ca sa zideasca.
7. Si a fost daca au auzit Sanavalat si Tovia si Aravii si Amonitenii si
Azutenii, ca s-au �naltat zidurile Ierusalimului, si au �nceput a se astupa
sparturile le-au parut lor rau foarte.
8. Si s-au adunat ei toti �mpreuna sa vina si sa tabarasca �n Ierusalim,
ca sa-i piarza.
9. Si ne-am rugat catre Dumnezeul nostru, si am pus streji �mprotiva lor,
ziua si noaptea.
10. Si a zis Iuda: zdrobeasca-se taria vrajmasilor, ca pam�nt este mult si
noi nu putem zidi.
 11. Si au zis cei ce ne necajeau pe noi: nu vor sti si nu vor vedea p�na
c�nd vom veni �n mijlocul lor, si �i vom ucide pe ei si �i vom face a �nceta din
lucru.
12. Si a fost daca venira Jidovii, cei ce locuiau aproape de ei, ne-au zis
noua: se suie din toate locurile asupra noastra.
13. Si am pus la cele mai de jos ale locului de dupa zid spre aparare, si
am pus poporul dupa neamuri cu sabiile sale si cu lancile sale si cu arcele sale.
14. Si am vazut, si m-am sculat, si am zis catre cei cinstiti si catre mai
marii ostirii si catre celalant popor: nu va temeti de fata lor, aduceti-va aminte
de Dumnezeul nostru cel mare si �nfricosat, si va ostiti pentru fratii vostri,
pentru fiii vostri, pentru fetele voastre, pentru femeile voastre si pentru casele
voastre.
15. Si a fost daca au auzit vrajmasii nostri ca am prins de veste, au
risipit Dumnezeu sfatul lor, si ne-am �ntors toti la zid, fiecare la lucrul sau.
16. Si a fost din ziua aceea jumatate din cei r�nduiti faceau lucrul, si
jumatate dintr-�nsii stau gata de bataie, cu fusti, cu pavaze, cu arce si cu
platose, si dinapoi erau capeteniile a toata casa Iudei.
17. Si cei ce carau erau �ntrarmati, cu o m�na faceau lucrul lor si cu alta
tineau arma.
18. Si zidarii fiecare era �ncins cu sabia sa peste coapsa sa c�nd zidea,
si cel ce tr�mbita avea buciumul l�nga el.
19. Si am zis catre cei cinstiti si catre boieri si catre celalt popor:
lucrul este larg si mult, si noi ne �mprastiem pe zid fiecare departe de fratele
sau.
20. Ori �n ce loc veti auzi glasul buciumului, acolo sa va adunati la noi,
si Dumnezeul nostru se va razboi pentru noi.
21. Iar noi sa facem lucrul, si jumatate dintr-�nsii sa tina lancile din
ravarsatul zorilor p�na la iesirea stelelor.
22. Si �n vremea aceea am zis poporului: fiecare cu sluga sa ram�neti peste
noapte �n Ierusalim, si sa fiti voi noaptea streaje si ziua la lucru.
22. Si eram eu si fratii mei si slugile si oamenii, care strajuiau dupa
mine, nici unul dintre noi nu se desbraca de hainele sale, si la apa cu arma.

CAP. 5.
Neemia opreste camata.

Si strigarea poporului si femeilor lor era mare catre fratii lor Jidovi.
2. Si erau unii care ziceau: suntem multi cu fiii nostri si cu fetele
noastre, sa luam gr�u si sa m�ncam si sa traim.
3. Iar altii erau care ziceau: tarinile noastre si viile noastre si casele
noastre sa le zalogim, ca sa luam gr�u si sa m�ncam.
4. Si altii ziceau: sa luam �mprumut bani pentru birurile �mparatului, ca
sa dam tarinile noastre si viile noastre si casele noastre.
5. Si acum ca trupul fratilor nostri trupul nostru, ca fiii lor fiii
nostri, si iata noi silim pe fii nostri si pe fetele noastre la robie, si sunt din
fetele noastre supuse, si nu este �n puterea m�inilor noastre, ca tarinile noastre
si viile noastre sunt la cei cinstiti.
6. Si m-am m�hnit foarte, daca am auzit strigarea lor si cuvintele
acestea.
7. Si am cugetat �ntru inima mea, si m-am certat cu cei cinstiti si cu
boierii, zic�ndu-le lor: au cere-va fiecare de la fratele sau, ceea ce voi cereti?
Si am facut pentru d�nsii adunare mare.
8. Si le-am zis lor: noi am rascumparat pe fratii nostri pe Jidovii cei
v�nduti neamurilor, dupa putinta noastra, si voi vindeti pe fratii vostri, si se
dau noua, si au tacut si n-au avut ce sa raspunda.
9. Si am zis: nu este bun lucrul care faceti voi, pentru ce nu umblati
�ntru frica Dumnezeului nostru, mai bine dec�t �n ocara neamurilor vrajmasilor
nostri?
 10. Si fratii mei si cunoscutii mei si eu le-am dat lor argint si gr�u, si
n-am mai cerut sa-mi plateasca aceasta.
11. �ntoarceti dar lor astazi tarinile lor si viile lor si maslinii lor si
casele lor si din argint, gr�ul si vinul si untuldelemn, care scoateti voua.
12. Si au zis: le vom �ntoarce, si de la ei nu vom cere, asa vom face
precum zici, si am chemat pe Preoti si i-am jurat pe ei, sa faca dupa cuv�ntul
acesta.
13. Si �mbracamintea mea am scuturat, si am zis: asa scutura Dumnezeu pe
tot omul, care nu va �ntari cuv�ntul acesta din casa lui si din osteneala lui, si
sa fie asa scuturat, si desert. si a zis toata adunarea: amin, si a laudat pe
Domnul, si a facut poporul cuv�ntul acesta.
14. Din ziua �n care mi-au poruncit mie sa fiu mai marele lor �n pam�ntul
Iudei, din anul al douazecelea p�na �n anul al treizeci si doi al �mparatului
Artacsasta, doisprezece ani eu si fratii mei averile lor n-am m�ncat.
15. Ca cei mai mari, care au fost �nainte de mine, i-au �ngreuiat pe ei,
lu�nd de la ei p�ine si vin, mai pe urma patruzeci de drahme de argint, �nca si
slugile lor stap�neau peste pogor, iar eu n-am facut asa de frica fetii lui
Dumnezeu.
16. Si la lucrul zidului acestuia am zidit, si tarina n-am cumparat, si
toti slujbasii mei erau adunati acolo la lucru.
17. Si Jidovii si boierii o suta si cincizeci de barbati, care veneau la
noi din neamurile cele de prin prejurul nostru, la masa mea.
18. Si se gatea zilnic un vitel si sase oi alese si un ied, se gatea la
mine din zece �n zece zile felurite vinuri cu �mbelsugare, si cu toate acestea
p�inea domniei mele nu o am cerut, ca foarte se �ngreuiase slujba poporului
acestuia.
19. Adu-ti aminte de mine Dumnezeule spre bine pentru toate c�te am facut
poporului acestuia.

CAP. 6.
Neemia sav�rseste zidirea Ierusalimului.

Si a fost dupa ce a auzit Sanavalat si Tovia si Ghisam Aravul si ceilalti vrajmasi

ai nostri, ca am zidit zidul, si nici o spartura n-a ramas �ntr-�nsul, si cum ca
eu p�na �n vremea aceea n-am pus portile,
2. A trimis Sanavalat si Ghisam la mine, zic�nd: vino si sa ne adunam
�ntr-un loc �n sate �n c�mpul lui Ono, si ei socoteau sa faca asupra mea viclesug.
3. Si am trimis la d�nsii soli, zic�nd: lucru mare fac eu, si nu ma pot
pogor�, ca sa nu �nceteze lucrul, iar dupa ce-l voi sf�rsi, ma voi pogor� la voi.
4. Si au trimis la mine cu cuv�ntul acesta de patru ori, si le-am raspuns
lor aceleasi.
5. Si a trimis la mine Sanavalat cu cuv�ntul acesta a cincea oara pe sluga
sa, si carte deschisa �n m�na lui, si era �ntr-�nsa scris:
6. �ntru neamuri s-a auzit, si Ghisam a zis, ca tu si Jidovii socotiti sa
vicleniti, pentru aceea zidesti tu zidul, ca vrei tu sa fii lor �mparat.
7. �nca si proroci ti-ai pus tie ca vrei sa sezi �n Ierusalim �mparat
peste Iuda, si acum se vor spune �mparatului cuvintele acestea, deci acum vino sa
ne sf�tuim �mpreuna.
8. Si am trimis al el, zic�nd: nu sunt adevarate cuvintele acestea, care
tu zici, ci din inima ta tu le nascocesti,
9. Ca toti ne sperie pe noi zic�nd: ca vor �nceta m�inile lor de la lucrul
acesta, si nu se va face, si acum am �ntarit m�inile mele.
10. Si eu am intrat �n casa lui Semei feciorul lui Dalaia, feciorul lui
Metaveil, ca el sta �nchis, si a zis sa ne adunam �n casa lui Dumnezeu �n mijlocul
ei, si sa �nchidem usile ei, ca vor veni sa te ucida pe tine noaptea.
11. Si am zis: cine este om ca mine, si va fugi? Sau cine este ca mine, ca
sa intre �n casa si va trai? Nu voi intra.
12. Si am cunoscut ca Dumnezeu nu l-au trimis pe el, ca proorocea cuv�nt
asupra mea.
13. Si Tovia si Sanavalat au naimit asuprea mea gloata, ca sa ma
spaim�ntez, si sa fac asa si sa pacatuiesc si sa-mi fac la ei nume rau, ca sa ma
batjocureasca pe mine.
14. . Adu-ti aminte Dumnezeul meu de Tovia si de Sanavalat, ca faptele lor
sunt acestea, si de Noadia proorocul si de ceilalti prooroci, care ma spaim�ntau.
15. Si s-a sf�rsit zidul �n douazeci si cinci de zile ale lunii lui Elul,
�n cincizeci si doua de zile.
16. Si a fost daca au auzit toti vrajmasii nostri, s-au spaim�ntat toate
neamurile de prin prejurul nostru, si a cazut frica mare foarte �ntru ochii lor,
si au cunoscut ca de la Dumnezeul nostru s-au f�cut, ca sa se sav�rseasca lucrul
acesta.
17. Si �n zilele acelea de la multi fruntasi ai Iudei mergeau carti la
Tovia, si de la Tovia, veneau la d�nsii.
18. Ca multi din Iuda erau jurati lui, ca era ginere lui Sehenia feciorul
lui Irae, ca Ionan feciorul lui a luat pe fata lui Mesulam, fiul lui Varahia
femeie luis.
19. Si cuvintele lui le graia catre mine, si cuvintele mele le spunea lui,
si carti a trimis Tovia sa ma spaim�nteze.

CAP. 7.
Pazitorii cetatii.

Si a fost dupa ce s-a zidit zidul, si am pus portile, s-a numarat portarii si
c�ntaretii si Levitii.
2. Si am poruncit lui Anania fratele meu si lui Amnia mai marele casei
celei din Ierusalim, ca era om adevarat si temator de Dumnezeu mai mult dec�t
altii.
3. Si le-am zis lor: sa nu se deschida portile Ierusalimului iar numai
c�nd rasare soarele, si �nca fiind voi destepti sa �nchida portile si sa le
zavoreasca si sa r�nduiasca streji din cei ce locuiesc �n Ierusalim, fiecare sa
strejuiasca �naintea casei sale.
4. Si cetatea era larga si mare, si popor putin �ntr-�nsa, si nu era casa
zidita.
5. Si au dat Dumnezeu �n inima mea, si am adunat pe cei fruntasi si pe
capetenii si pe popor �n adunari, si am aflat cartea adunarii, care venise �nt�i,
si am aflat scris �ntr-�nsa:
6. Acestia sunt fiii tarii, care s-au suit din robia �nstrainarii, pe care
i-a mutat Navuhodonosor �mparatul Vavilonului si s-au �ntors �n Ierusalim si �n
Iudeia fiecare la cetatea sa.
7. Cei ce au venit cu Zorovavel: Isus, Neemia, Azaria, Reelma, Naemani,
Mardoheu, Valsan, Masfarat, Esdra, Voguia, Inaum, Vaana, Masfar barbatii poporului
lui Israil.
8. Fiii lui Foros, doua mii o suta saptezeci si doi.
9. Fiii lui Safatia, trei sute saptezeci si doi.
10. Fiii lui Ira, sase sute cincizeci si doi.
11. Fiii lui Faat: Moav, din fiii lui Isus si ai lui Ioav, doua mii sase
sute si optsprezece.
12. Fiii lui Elam, o mie doua sute cincizeci si patru.
13. Fiii lui Zatuia, opt sute patruzeci si cinci.
14. Fiii lui Zachu, sapte sute sasezeci.
15. Fiii lui Vanui, sase sute patruzeci si opt.
16. Fiii lui Vivi, sase sute douazeci si opt.
17. Fiii lui Asgad, doua mii trei sute douazeci si doi.
18. Fiii lui Adonicam, sase sute sasezeci si sapte.
19. Fiii lui Vagoi, doua mii sasezeci si sapte.
20. Fiii lui Idin, sase sute cincizeci si cinci.
21. Fiii lui Atir din Ezechia, cincizeci si opt.
 22. Fiii lui Isam, trei sute douazeci si opt.
23. Fiii lui Vesei, trei sute douazeci si patru.
24. Fiii lui Arif, o suta si doisprezece. Fiii lui Asen, doua sute douazeci
si trei.
25. Fiii din Gavaon, nouazeci si cinci.
26. Fiii din Vetalem, o suta douazeci si trei. Fiii lui Atofa, cincizeci si
sase.
27. Fiii din Anatot, o suta douazeci si opt.
28. Barbatii din Vitasmot, patruzeci si doi.
29. Barbatii din Kariatiarim, Kafira si Virot, sapte sute patruzeci si
trei.
30. Barbatii din Arama si din Gavaa, sase sute douazeci si unu.
31. Barbatii din Mahemas, o suta douazeci si doi.
32. Barbatii din Vetil si din Ai, o suta douazeci si trei.
33. Barbatii lui Navia, o suta cincizeci si doi.
34. Barbatii lui Ilamaar, o mie doua sute cincizeci si doi.
35. Fiii lui Iram, trei sute douazeci.
36. Fiii din Ieriho, trei sute patruzeci si cinci.
37. Fiii din Lodadi si din Ono, sapte sute douazeci si unu.
38. Fiii din Sanana, trei mii noua sute treizeci.
39. Preotii fiii lui Iodae, din casa lui Isus, noua sute saptezeci si trei.

40. Fiii lui Emir, o mie cincizeci si doi.

41. Fiii lui Faseur, o mie doua sute patruzeci si sapte.
42. Fiii lui Iram, o mie saptesprezece.
43. Levitii fiii lui Isus al lui Kadmiil din fiii lui Uduia, saptezeci si
patru.
44. C�ntaretii fiii lui Asaf, o suta patruzeci si opt.
45. Portarii fiii lui Salum, fiii lui Atir, fiii lui Telmon, fiii lui Acuv,
fiii lui Atita, fiii lui Savi, o suta treizeci si opt.
46. Natinimii fiii lui Sia, fiii lui Asfa, fiii lui Tavaot,
47. Fiii lui Kira, fiii lui Asuia, fiii lui Fadon,
48. Fiii lui Lavana, fiii lui Asava, fiii lui Selmai,
49. Fiii lui Anan, fiii lui Gadil, fiii lui Gaar,
50. Fiii lui Raaia, fiii lui Rasson, fiii lui Necoda,
51. Fiii lui Ghizam, fiii lui Ozi, fiii lui Fesi,
52. Fiii lui Visi, fiii lui Meinon, fiii lui Nefosasi,
53. Fiii lui Vacvuc, fiii lui Ahifa, fiii lui Arur,
54. Fiii lui Vasalot, fiii lui Mida, fiii lui Adasan,
55. Fiii lui Varcue, fiii lui Sisarat, fiii lui Tima,
56. Fiii lui Nisia, fiii lui Atifa,
57. Fiii slugilor lui Solomon, fiii lui Suti, fiii lui Safaram, fiii lui
Ferida.
58. Fiii lui Ieil, fiii lui Dorcon, fiii lui Gadail,
59. Fiii lui Safatia, fiii lui Ettil, fiii lui Facarat, fiii lui Savaia,
fiii lui Imim.
60. Toti Natinimii si fiii slugilor lui Solomon, trei sute nouazeci si doi.
61. Acestia s-au suit de la Telmelet, Telasar, Heruv, Iron, Iemir, si n-au
putut sa spuna casele lor parintesti si sam�nta lor, care din Israil sunt.
62. Fiii lui Dalia, fiii lui Tovia, fiii lui Necoda, sase sute patruzeci si
doi.
63. Si din Preoti fiii lui Evia, fiii lui Acos, fiii lui Verzelli, ca au
luat din fetele lui Verzelli Galaaditul femei, si s-au chemat pe numele lor.
64. Acestia au cautat scrisoarea lor de calatorie, cea �mpreuna, si nu s-a
aflat, si s-au scos de la preotie.
65. Si a zis Artacsita lor: sa nu man�nce din sfintele sfintelor p�na c�nd
se va scula preot luminat.
66. Si a fost toata adunarea ca la patruzeci si doua de mii trei sute
sasezeci.
67. Afara de slugile lor si de slujnicile lor, acestea sapte mii trei sute
treizeci si sapte, si c�ntareti si c�ntarete, doua sute patruzeci si cinci.
68. Cai sapte sute treizeci, cat�ri doua sute patruzeci si cinci.
69. Camile patru sute treizeci si cinci, asini sase mii sapte sute
douazeci.
70. Si din partea capeteniilor caselor parintesti au dat pentru lucrul lui
Neemia la vistierie auri o mie, blide cincizeci si vesminte preotilor treizeci.
71. Iar altii din capeteniile caselor parintesti, au dat la vistierii
pentru lucrul bani de aur - douazeci de mii si de argint doua mii trei sute.
72. Si a dat celalant popor drahme de aur douazeci de mii si bani de argint
doua mii doua sute si haine preotilor sasezeci si sapte.

CAP. 8.
Neernia si Esdra �ntocmesc slujba Dumnezeiasca.

Si au sezut Preotii si Levitii si portarii si c�ntaretii si unii din popor si

Natinimii si tot Israelul �n cetatile sale.
2. Si a sosit luna a saptea, c�nd erau fiii lui Israil �n cetatile lor.
3. Si s-a adunat tot poporul ca un om la piata cea dinaintea portii apei
si am zis lui Esdm carturarul, sa aduca cartea legii lui Moisi, care o au poruncit
Domnul lui Israil.
4. Si a adus Esdm preotul legea �naintea adunarii si a barbatilor si a
femeilor si a tuturor, care pricepeau ca sa o asculte �n ziua dint�i a lunii a
saptea.
5. Si a citit �ntr-�nsa �n locul cel dinaintea portii apelor, de cum a
rasarit soarele p�na la amiaza, �naintea barbatilor si a femeilor si a celor ce
�ntelegeau, si tot poporul asculta cu luare aminte cartea legii.
6. Si a statut Esdm carturarul pe un pod de lemn, pe care-l facuse pentru
cuv�ntare, si a statut alaturi cu el: Matatia, Samaia, Anania, Uria, Helchia si
Maasia de-a dreapta lui, si de-a st�nga: Fadaia, Misail, Melhia, Asom, Asavadma,
Zaharia si Mesolam.
7. Si a deschis Esdm cartea �naintea poporului, ca el era mai sus dec�t
tot poporul, si a fost dupa ce o a deschis, si a stat tot poporul.
8. Si a binecuv�ntat Esdra pe Domnul Dumnezeul cel mare, si a raspuns tot
poporul, si a zis Amin, ridic�nd m�inile sale si plec�ndu-se s-a �nchinat Domnului
cu fata la pam�nt.
9. Si Isus si Vaneas si Saravia si Acuv si Savateos si Kamptas si Azaria
si Iozavad si Anifanes, si asa Levitii �nvatau pe popor legea si poporul sta la
locul sau
10. Si a citit �n cartea legii lui Dumnezeu, si �nvata Esdra si le t�lcuia
�nvatatura Domnului, si �ntelegea poporul cele ce se citea.
11. Si a zis Neemia, care era c�rmuitor si Esdra preotul si carturarul si
Levitii si cei ce �nvatau poporul, si au zis catre tot poporul: zi sf�nta Domnului
Dumnezeului nostru nu jeliti, nici pl�ngeti, ca pl�ngea tot poporul c�nd a auzit
cuvintele legii.
12. Si le-au zis lor: mergeti si m�ncati grasimi si beti dulceturi si
trimiteti parti celor ce n-au, ca ziua aceasta sf�nta este Domnului Dumnezeului
nostru, sa nu va m�hniti, ca bucuria Domnului este taria voastra.
13. Si Levitii linistea pe tot poporul, zic�nd: taceti si nu va m�hniti, ca
zi sf�nta este aceasta.
14. Si s-a dus poporul sa man�nce si sa bea si sa trimita parti celor ce n-
au si sa faca veselie mare, pentru ca au �nteles cuvintele, care le-a aratat lor.
15. Iar a doua zi s-au adunat mai marii caselor parintesti cu tot poporul,
Preotii si Levitii la Esdra carturarul, sa le t�lcuiasca toate cuvintele legii.
16. Si au aflat scris �n legea, care o au poruncit Domnul lui Moisi, ca sa
locuiasca fiii lui Israil �n colibi �n sarbatoarea cea din luna a saptea.
17. Si sa tr�mbiteze cu tr�mbita �n toate cetatile lor si �n Ierusalim, si
a zis Esdras iesiti la munte si aduceti frunza de maslin, frunza de lemne de
chiparis, frunza de mirsina, frunza de finic si frunza de lemn tufos, sa facem
colibi, dupa cum este scris.
18. Si a iesit poporul, si a adus si si-a facut colibi fiecare peste podul
casei sale si �n curtile sale si �n curtile casei lui Dumnezeu si �n ulitile
cetatii, p�na la poarta Efraim.
19. Si a f�cut colibi toata adunarea, care s-a �ntors din robie, si a sezut
�n colibi, ca din zilele lui Isus fiul lui Navi nu facuse asa fiii lui Israil p�na
�n ziua aceea, si s-a facut veselie mare foarte.
20. Si a citit �n cartea legii lui Dumnezeu �n toate zilele, din ziua cea
dint�i, p�na �n ziua cea mai de pe urma, si au praznuit sapte zile, si �n ziua a
opta se sf�rsi dupa r�nduiala.

CAP. 9.
Pocainta de obste a poporului.

�n ziua a douazeci si patru a lunii acestia s-au adunat fiii lui Israil cu post si
cu saci si cu cenusa pe capul lor.
2. Si s-au osebit fiii lui Israil de catre tot fiul cel de alt neam, si au
statut si au marturisit pacatele lor si faradelegile parintilor lor.
3. Si au stat la locul lor si au citit �n cartea legii Domnului
Dumnezeului lor, si s-au marturisit Domnului si s-au �nchinat Domnului Dumnezeului
lor.
4. Si au statut la treptele Levitilor Isus si fiii lui Kadmiil, Sehenia
fiul lui Saravia, fiul lui Hanani, si au strigat cu glas mare catre Domnul
Dumnezeul sau.
5. Si au zis Levitii Isus si Kadmiil, Vunea, Saravia, Savania, Oduia,
Sehenia, Fezia, sculati-va binecuv�ntati pe Domnul Dumnezeul nostru din veac si
p�na �n veac, si vor binecuv�nta numele slavei tale si-l vor �nalta mai presus de
c�t toata binecuv�ntarea si lauda.
6. Si a zis Esdra: tu �nsusi esti Domnul singur cel ce ai facut cerul si
cerul cerului si toata starea lor, pam�ntul si toate c�te sunt �ntr-�nsul, marile
si toate c�te sunt �ntr-�nsele, si tu �nviezi toate, si tie ti se �nchina ostile
cerurilor.
7. Tu esti Domnul Dumnezeu, tu ai ales pe Avram, si l-ai scos din tara
Haldeilor, si i-ai pus numele lui Avraam.
8. Si ai aflat inima lui credincioasa �naintea ta, si ai facut cu el
legatura, ca sa-i dai lui si semintiei lui, pam�ntul Hananeilor, al Heteilor, al
Amoreilor, al Ferezeilor, al Ievuseilor si al Ghergheseilor, si ai �ntarit
cuvintele tale, ca drept esti tu.
9. Si ai vazut necazul parintilor nostri ;n Eghipet, si ai auzit strigarea
lor la marea Rosie.
10. Si ai facut semne si minuni, �n Eghipet si �n Faraon si �n toate
slugile lui si �ntru tot poporul pam�ntului lui, ca ai cunoscut, ca s-a semetit
asupra lor, si ti-ai facut tie nume ca �n ziua aceasta.
11. Si ai despartit marea �naintea lor, si au trecut prin mijlocul marii ca
pe uscat, si pe cei ce �i goneau pe d�nsii, i-ai aruncat �n ad�ncime, ca o piatra
�n apa mare.
12. Si cu st�lp de nor i-ai povatuit pe ei ziua si cu st�lp de foc noaptea,
ca sa le, lumineze lor calea pe care mergeau.
13. Si pe muntele Sinaii te-ai pogorat si ai grait catre d�nsii din cer si
le-ai dat lor judecati drepte si legile adevarului, porunci si �ndreptari bune.
14. Si s�mbata ta cea sf�nta le-ai aratat lor, porunci si �ndreptari si
lege le-ai dat lor, prin m�na lui Moisi robul tau.
15. Si p�ine din cer le-ai dat spre hrana lor, si apa din piatra le-ai scos
�ntru setea lor, si le-au zis lor: sa intre sa mosteneasca pam�ntul, la care ai
�ntins m�na ta sa-l dai lor.
16. Si aceia si parintii nostri s-au semetit si si-au �ntarit cerbicea lor,
si n-au ascultat de poruncile tale.
17. Si n-au luat aminte sa asculte, si nu si-au adus aminte de minunile,
care ai facut �ntru ei, si si-au �ntarit cerbicea lor si si-au facut lorusi
capetenie sa se �ntoarca la robia lor �n Eghipet, iar tu cel ce esti �ndelung
rabdator Dumnezeul milelor si al �ndurarilor si mult milostiv, nu i-ai parasit pe
ei.
18. Si iarasi si-au facut lorusi vitel turnat, si au zis: acestia sunt
dumnezeii cei ce ne-au scos pe noi din Eghipet, si au facut hule mari.
19. Ci tu cu �ndurarile tale cele multe nu i-ai parasit pe ei �n pustie,
st�lpul cel de nor nu l-ai abatut de la ei ziua, ca sa-i povatuiasca pe cale, si
st�lpul cel de foc noaptea, ca sa lumineze calea lor pe care mergeau.
20. Si duhul tau cel bun le-ai dat, ca sa-i �nteleptesti pe ei, si mana ta
n-a lipsit din gura lor, si apa le-ai dat �ntru setea lor.
21. Si patruzeci de ani i-ai hranit pe ei �n pustie, nu le-a lipsit lor
nimica, hainele lor nu s-au �nvechit si �ncaltamintele lor nu s-au spart.
22. Si le-ai dat lor �mparatie, si noroade le-ai �mpartit lor, si au
mostenit pam�ntul Sion �mparatul Esevonului si pam�ntul lui Og �mparatul
Vasanului.
23. Si pe fiii lor i-ai �nmultit ca stelele cerului, si i-ai bagat pe ei �n
pam�ntul care l-ai fagaduit parintilor lor, si l-au mostenit pe el.
24. Si au intrat fiii lor, si au mostenit pam�ntul, si ai pierdut dinaintea
lor pe cei ce locuiau pam�ntul Hananeilor, si i-ai dat pe ei �n m�inile lor, si pe
�mparatii lor si pe noroadele pam�ntului, sa le faca lor dupa cum va placea
�naintea lor.
25. Si au luat cetati �nalte si pam�nt gras, si au mostenit case pline de
toate bunatatile, puturi sapate, vii si maslineturi si tot lemnul de m�ncat �n
multime, si au m�ncat si s-au saturat si s-au �ngrasat si s-au desfatat cu
bunatatea ta cea mare.
26. Si s-au schimbat si s-au departat de la tine, si au lepadat legea ta la
spatele lor, si pe proorocii tai i-au ucis, care le marturiseau lor, ca sa-i
�ntoarca pe ei la tine, si au facut hule mari.
27. Si i-ai dat pe ei �n m�na celor ce-i necajesc pe d�nsii, si i-au
necajit pe d�nsii si au strigat catre tine ;n vremea necazului lor, si tu din
cerul tau i-ai auzit, si cu �ndurarile tale cele mari le-ai dat lor m�ntuire, si
i-ai scos pe ei din m�na celor ce-i necajeau pe ei.
28. Si daca s-au odihnit, iarasi s-au �ntors a face ce este rau �naintea
ta, si i-ai lasat pe ei �n m�inile vrajmasilor lor, si i-au stap�nit pe ei, si
iarasi au strigat catre tine, si tu din cer i-ai auzit si i-ai izbavit pe ei cu
�ndurarile tale cele multe.
29. Si le-ai marturisit lor, ca sa-i �ntorci pe ei la legea ta iar ei s-au
semetit si n-au ascultat, ci �mpotriva poruncilor tale si a judecatilor tale au
pacatuit, care de le va face omul, viu va fi �ntr-�nsele, si si-au tras umarul
�napoi si cerbicea lor si-au �nv�rtosat si n-au ascultat.
30. Si i-ai �ngaduit pe ei ani multi, si le-ai marturisit lor cu duhul tau
prin proorocii tai, si n-au ascultat si i-ai dat pe ei �n m�na poporului
pam�ntului.
31. Ci tu pentru �ndurarile tale cele multe, nu i-ai facut pe ei sa se
sf�rseasca si nu i-ai parasit pe ei, ca puternic esti si milostiv si �ndurat.
32. Si acum Dumnezeul nostru cel tare, cel mare, cel puternic si
�nfricosat, cel ce pazesti legatura ta si mila ta, sa nu fie putin �naintea ta tot
necazul, care ne-a aflat pe noi si pe �mparatii nostri si pe capeteniile noastre
si pe preotii nostri si pe proorocii nostri si pe parintii nostri si pe tot
poporul tau, din zilele �mparatilor lui Asur si p�na �n ziua aceasta.
33. Si tu drept esti �ntru toate cele ce vin asupra noastra, ca tu ai
facut adevarul si noi am pacatuit.
34. Si �mparatii nostri si capeteniile noastre si preotii nostri si
parintii nostri n-au plinit legea ta si n-au bagat �n seama poruncile tale si
marturiile tale, care le-ai marturisit lor.
 35. Si ei �ntru �mparatia ta si �ntru bunatatea ta cea multa, care le-ai
dat lor, si �n pam�ntul cel larg, si gras, care l-ai dat �naintea lor, n-au slujit
tie si nu s-au �ntors de la naravurile lor cele rele.
36. Iata astazi suntem robi, si pam�ntul care l-ai dat parintilor nostri ca
sa man�nce rodul lui si bunatatile lui, iata suntem robi pe el.
37. Si rodurile lui cele multe se aduc �mparatilor, pe care i-ai pus peste
noi pentru pacatele noastre, si peste trupurile noastre stap�nesc si peste vitele
noastre, precum le place, si suntem �n necaz mare.
38. Si toate acestea la adeverim si le scrim si le pecetluiesc capeteniile
noastre, Levitii nostri si Preotii nostri.

CAP. 10.
Pecetluirea legaturii celei noi.

Si cei ce au pecetluit erau: Neemia c�rmuitorul fiul lui Ahalia,

2. Si Sedechia fiul lui Araia si Azaria si Ierimia si Fasur.
3. Amaria, Melhia,
4. Attus, Sevani, Maluh,
5. Iram, Meromot, Avdia,
6. Daniil, Ganaton, Varuh,
7. Mesulam, Avia, Miamin,
8. Maazia, Velgai, Samaia, acestia sunt Preotii
9. Iar Levitii sunt: Isus fiul lui Azania fiul lui Vaneu, �ntru fiii lui
Inadad, Kadmiil,
10. Si fratii lor Savonia, Oduia Kalitan, Felia, Anan,
11. Miha, Roov, Asevia,
12. Zakhor, Saravia, Savania,
13. Odua, fiii lui Vanuia.
14. Capeteniile poporului lui Foros, Faat, Moav, Ilam, Zatuia.
15. Fiii luiVani: Asgad, Vivai,
16. Adania, Vaoi, Idin,
17. Atir, Ezechia, Azur,
18. Oduia, Isam, Visi,
19. Arif, Anatot, Navai,
20. Megafis, Mesulam, Izir,
21. Mesozevil, Saduc, Iedua,
22. Faltia, Anan, Anea,
23. Osie, Anania, Asuv,
24. Alois, Falai, Sovic,
25. Reun, Savana, Maasia,
26. Aia, Ainan, Irarn,
27. Maluh, Irarn, Vaana.
28. Si celalant popor Preotii, Levitii si portarii, si c�ntaretii si
Natinimii si tot cel ce mergea de la poporul pam�ntului, la legea lui Dumnezeu,
femeile lor, fiii lor si fetele lor.
29. Tot cel ce stia si pricepea, se �ntarea asupra fratilor sai, si i-a
jurat pe ei, si s-au legat cu blestem si juram�nt, ca sa umble �n legea lui
Dumnezeu, care s-a dat prin m�na lui Moisi robul lui Dumnezeu, ca sa pazeasca si
sa faca toate poruncile Domnului Dumnezeului nostru, si judecatile lui, si
;ndreptarile lui.
30. Si ca sa nu dam fetele noastre neamurilor pam�ntului, si fetele lor nu
le vom lua fiilor nostri.
31. Si de la noroadele pam�ntului care aduc negoturi si orice marfa �n ziua
s�mbetei ca sa v�nda, sa nu cumparam de la d�nsii s�mbata si �n zi sf�nta, si vom
lasa anul al saptelea, si cererea a toata datoria.
32. Si sa punem asupra noastra �ndatoriri, ca sa dam a treia parte de
drahma pe an la slujba casei Dumnezeului nostru.
33. Pentru p�inele punerii �nainte si pentru jertfa cea necurmata si pentru
toata arderea cea de-a pururea a s�mbetelor si a lunilor noua la sarbatori, si
pentru cele sfinte si la cele pentru pacate, ca sa se curete Israil, si pentru
lucrurile casei Dumnezeului nostru.
34. Si am aruncat sorti cine sa aduca lemne pentru jertfa; Preotii si
Levitii si poporul sa aduca �n casa Dumnezeului nostru fiecare din casele noastre
parintesti la vremi peste an sa arda pe jertfelnicul Domnului Dumnezeului nostru
precum este scris �n lege.
35. Si sa aducem p�rga roadelor pam�ntului nostru si p�rga rodului a tot
pomul pe fiecare an �n casa Domnului.
36. Si pe cei �nt�i nascuti din fiii nostri si din vitele noastre, precum
este scris �n lege, si pe cei �nt�i nascuti din boii nostri si din turmele
noastre, sa aducem �n casa Dumnezeului nostru Preotilor si celor ce slujesc �n
casa Dumnezeului nostru.
37. P�rga gr�nelor noastre si cele dint�i roduri ale noastre din tot pomul,
din vin si din untuldelemn sa le aducem Preotilor la camara casei Dumnezeului
nostru, si zeciuielile pam�ntului nostru Levitilor, care le vor zeciui Levitii �n
toate cetatile robiei noastre.
38. Si va fi preotul fiul lui Aaron cu levitul �ntru zeciuiala levitului,
si Levitii vor aduce zeciuiala din zeciuiala �n casa Dumnezeului nostru �n
vistierie �n casa lui Dumnezeu.
39. Ca �n camari vor baga fiii lui Israil si fiii lui Levi p�rga gr�ului si
a vinului si a untuluidelemn, unde sunt vasele cele sfinte, si Preotii si
slujitorii si portarii si c�ntaretii, si nu vom parasi casa Dumnezeului nostru.

CAP. 11.
Scrierea locuitorilor din Ierusalim si din celelalte cetati.

Si au sezut capeteniile poporului �n Ierusalim, si celalt popor a aruncat sorti sa

aduca unul din zece, sa sada �n Ierusalim cetatea cea sf�nta, iar celelalte noua
parti �ntr-alte cetatii.
2. Si bine a cuv�ntat poporul pe toti oamenii, care au voit a sedea �n
Ierusalim.
3. Si acestea sunt capeteniile tarii care au sezut �n Ierusalim, iar �n
celelalte cetati ale Iudei au sezut fiecare �n mosia sa, �n cetatile sale Israil,
Preotii, Levitii si Natinimii si fiii slugilor lui Solomon.
4. Si �n Ierusalim au sezut din fiii lui Iuda si din fiii lui Veniamin.
Din fiii lui Iuda, Ataia fiul lui Azia, fiul lui Zaharia, fiul lui Samaria, fiul
lui Safatia, fiul lui Maleleil.
5. Si din fiii lui Fares: Maasia fiul lui Varuh, fiul lui Halaza, fiul lui
Ozia, fiul lui Adaia, fiul lui Ioariv, fiul lui Zaharia, fiul lui Siloni.
6. Toti fiii lui Fares, care sed �n Ierusalim, patru sute sasezeci si opt
barbati de oaste.
7. Si acestia sunt fiii lui Veniamin: Silo fiul lui Mesulam, fiul lui
Ioad, fiul lui Fadaia, fiul lui Koleia, fiul lui Maasiu, fiul lui Etiil, fiul lui
Iesia.
8. Si dupa el Ghive, Sili, noua sute douazeci si opt.
9. Si Ioil fiul lui Zehri priveghetor peste d�nsii, si Iuda fiul lui
Asana, al doilea peste cetate.
10. Din Preotii: Iadia fiul lui Ioariv, Iahin.
11. Sarea fiul lui Elhia, fiul lui Mesulam, fiul lui Saduc, fiul lui
Mariot, fiul lui Aitov �n preajma casei lui Dumnezeu.
12. Si fratii lor, care fac lucrul casei, opt sute douazeci si doi, si
Adaia fiul lui Ieroam, fiul lui Falalia, fiul lui Amasi, fiul lui Zaharia, fiul
lui Fassur, fiul lui Melhia.
13. Si fratii lui capeteniile caselor parintesti, doua sute patruzeci si
doi, si Amaria fiul lui Esdriil, fiul lui Zahiu, fiul lui Mesarimit, fiul lui
Emir.
14. Si fratii lui ostasi viteji o suta douazeci si opt, si priveghetori
peste d�nsii Vadiil, fiul lui Ghedolim.
15. Si din Levtiii Samaia fiul lui Asuv, fiul lui Esri, fiul lui Asavie,
fiul lui Vuni.
16. Si Savateos si Ioazavat din capeteniile Levitilor peste lucrurile case
lui Dumnezeu cele din afara.
17. Si Mattania feciorul lui Miha, fiul lui Zavdi, fiul lui Asaf, mai mare
peste c�ntareti si Iuda peste rugaciuni si Vacvuchia al doilea dintre fratii lui,
si Avda fiul lui Samuia, fiul lui Galel, fiul lui Iedudun.
18. Toti Levitii �n cetatea cea sf�nta, doua sute optzeci si patru.
19. Si portari: Acuv, Telamin si fratii lor, care pazesc la porti, o suta
saptezeci si doi
20. Iar ceilalti Israilteni si Preotii si Levitii �n toate cetatile Iudei
fiecare la mosia sa.
21. Si Natinimii care au locuit �n Ofla si Sia si Gusfa peste Natinimi.
22. Si priveghetori Levitilor �n Ierusalim Ozi fiul lui Vani, feciorul lui
Asavia, feciorul lui Matania, Miha din fiii lui Asaf, cel ce c�nta la slujba casei
lui Dumnezeu,
23. Ca era porunca de la �mparatul pentru d�nsii, ca sa ram�na statornica
pentru c�ntaretii ce se cuvenea sa c�nte �n fiecare zi.
24. Si Fataia feciorul lui Vasiza din fiii lui Azara, fiul lui Iuda, era
dregatorul �mparatului �ntru tot ce era de trebuinta poporului.
25. Si din fiii lui Iuda care aveau salasele �n sate �n tarina lui au
locuit �n Kariatarve si �n satele lui si �n satele lui si ;n Kavziil si ;n satele
lui.
26. Si �n Iisu si �n Moloda si �n Vitfalat,
27. Si �n Asarsual si �n Virsavee si �n satele ei,
28. Si �n Sichelag si �n Mainime si �n satele ei,
29. Si �n Ieremon si �n Saraa si �n Ierimut.
30. Si �n Zarua si �n Odolam si �n satele lor si �n Lahis si �n tarinele
lui, �n Azeca si �n satele ei, si au tabar�t �n Virsavee p�na la r�pa Enom.
31. Si fiii lui Veniamin de la Gavaa, �n Mahmas, �n Ghea, �n Vetil si �n
satele lui, 32. Si �n Anatot, �n Nov, �n Ania.
33. �n Asor, �n Rama, �n Ghetaim.
34. �n Adod, �n Sevoim, �n Navalat, �n Lida,
35. Si �n Ono si �n Ghiorasim.
36. Si din Leviti �n partile lui Iuda si ale lui Veniamin.

CAP. 12.
Numele Preotilor si Levitilor. Sfintirea cetatii. R�ndul �ngrijitorilor de cele
sfinte.

Acestia sunt Preotii si Levitii, care s-au suit cu Zorovavel fiul lui Salatiil si
cu Isus: Saraia, Ieremia, Esdra,
2. Amaria, Maluh, Attus,
3. Sehenia, Reum, Marimot,
4. Addaia, Ghiniton, Avia,
5. Miamin, Maadia, Velga,
6. Samaia, Ioiariv, Iedea,
7. Salau, Ammoc, Helchia, Oduia, acestia sunt capeteniile Preotilor si
fratilor lor �n zilele lui Isus.
8. Si Levitii: Isus, Vanui, Kadmiil, Saravia, Iodae, Mattania, peste
c�ntareti el si fratii lui.
9. Si Vacvut, Kias si Umni si fratii lor, fiecare �n slujba sa.
10. Si Isus a nascut pe Ioachim, si Ioachim a nascut pe Eliasav, si Eliasav
a nascut pe Iodae,
11. Si Iodae a nascut pe Ionatan, si Ionatan a nascut pe Adu.
12. Si �n zilele lui Ioachim erau fratii lui Preotii si capeteniile caselor
parintesti: a lui Saraia, Amaria; a lui Eremia, Anania,
 13. A lui Esdra, Mesolam; a lui Amaria, Ioanan;
14. A lui Amaluh, Ionatan; a lui Sehenia, Iosif;
15. A lui Are, Manas; a lui Mariot, Elcan;
16. A lui Adadai, Zaharia; a lui Ganatot, Mesolam;
17. A lui Avia, Zehri; a lui Miamin, Moadai, Feleti;
18. A lui Valgas, Samue; a lui Semia, Ioanatan;
19. A lui Ioariv, Mettanai; a lui Edio, Ozi;
20. A lui Salai, Calai; a lui Ameh, Aved;
21. A lui Elchia, Asavia; a lui Oduia, Natanail.
22. Levitii: �n toate zilele lui Eliasiv, Ioada si Ioa si Ioanan si Idua,
scrisi capetenii ale caselor parintesti si Preotii �ntru �mparatia lui Darie
Persul.
23. Fiii lui Levi capetenii caselor parintesti scrisi �n cartea faptelor
anilor si p�na �n zilele lui Ioanan fiul lui Elisue.
24. Si capeteniile Levitilor: Asauia, Sarauia si Isus; iar �n preajma lor
fiii lui Kadmiil si fratii lor r�nduiti fiecare a c�nta si a lauda dupa porunca
lui David omul lui Dumnezeu.
25. Mattania si Vacvuchia Avdia, Mesolam, Telmon.
26. Accuv pazitorii portilor c�nd am adunat eu pe portarii acestia era �n
zilele lui Ioachim feciorul lui Isus, feciorul lui Iosedec, �n zilele lui Neemia
mai marele si a lui Esdra preotul si carturarul.
27. Si la sfintirea zidului Ierusalimului au cautat pe Leviti �n locurile
lor, ca sa-i aduca �n Ierusalim sa faca sfintire si veselie, cu multumita, cu
c�ntari, cu chimvale cu psaltire si cu alaute.
28. Si s-au adunat fiii c�ntaretilor cei din prejurul Ierusalimului, si cei
de la salasurile lui Netofati.
29. Si de la Vetgalgal si din tarinile lui Gava si Azmot, ca salasuri au
fost zidit lorusi c�ntaretii �n Ierusalim.
30. Si s-au curatit Preotii si Levitii, si au curatit pe popor si pe
portari si zidul.
31. Si adusera pe boierii Iudei pe zid, si au asezat doua cete mari spre
lauda, si trecura de-a dreapta pe zidul portii gunoiului.
32. Si au mers dinapoia lor Osaia si jumatate din boierii Iudei.
33. Si Amaria, Esdra si Mesolam.
34. Si Iuda, Veniamin, Samaia si Ieremia.
35. Si din fiii Preotilor cu tr�mbite Zaharia fiul lui Ionatan, fiul lui
Samaia, fiul lui Mattania, fiul lui Mihea, fiul lui Zachur, fiul lui Asaf.
36. Si fratii lui Samaia si Oziil, Ghelol, Iama, Natanail, Iuda si Anani
c�nt�nd cu uneltele c�ntarilor lui David omul lui Dumnezeu si Esdra carturarul,
�naintea lor pe poarta c�nt�nd �n preajma lor.
37. Si s-au suit pe scarile cetatii lui David pe suisul zidului deasupra
casei lui David, si p�na la poarta apei dinspre rasarit.
38. Si a doua ceata de c�ntareti se ducea �nt�mpin�ndu-i, si eu dupa d�nsa
si jumatate din popor deasupra zidului pe deasupra turnului Tanurimi, si p�na la
zidul cel lat.
39. Si deasupra portii lui Efraim si pe la poarta cea veche si pe la poarta
pestilor si pe la turnul lui Anameil, si de la turnul Mia p�na la poarta oii, si
au statut la poarta �nchisorii.
40. Si au statut am�ndoua cetele c�ntaretilor �n casa lui Dumnezeu si eu si
jumatate din capetenii cu mine,
41. Si Preotii: Eliachim, Maasia, Miamin, Mihea, Elion, Zaharia, Anania cu
tr�mbita.
42. Si Maasia, Simias, Eleazar, Ozi, Ioanan, Melhia, Eliamia si Ezur, si s-
au auzit c�ntaretii si Ezria c�rmuitorul lor c�nt�nd si laud�nd.
43. Si au junghiat �n ziua aceea jertfe multe, si s-au veselit, ca Dumnezeu
i-au veselit pe d�nsii tare, si femeile lor si fiii lor s-au veselit, si s-a auzit
de departe veselia din Ierusalim.
44. Si au r�nduit �n ziua aceea barbati peste camarile vistieriei peste
p�rga si peste zeciuiala, ca sa adune �ntr-�nsele din tarinile cetatilor, partile
Preotilor si Levitilor, ca veselie era �n Iuda, pentru Preoti si pentru Levitii
cei ce stau.
45. Si au pazit r�nduielele casei Dumnezeului lor si r�nduielele curatirii,
si pe c�ntareti si pe portari, precum a poruncit David si Solomon fiul lui.
46. Ca �n zilele lui David, Asaf din �nceput a fost r�nduit capetenie
c�ntaretilor spre c�ntarea si lauda lui Dumnezeu.
47. Si tot Israilul �n zilele lui Zorovavel si �n zilele lui Neemia, da
parti c�ntaretilor si portarilor ce se cuvenea pe fiecare zi si �mpartea Levitilor
si Levitii, �mparteau fiilor lui Aaron.

CAP. 13.
R�vna lui Neemia pentru �ndreptarea naravurilor.

�n ziua aceea s-a citit �n cartea lui Moisi la auzul poporului, si s-a aflat scris
�ntr-�nsa, ca sa nu intre Amonitenii si Moavitenii �n adunarea lui Dumnezeu p�na
�n veac.
2. Pentru ca n-au iesit �naintea fiilor lui Israil cu p�ine si cu apa, si
au naimit asupra lor pe Valaam ca sa-i blesteme, si au �ntors Dumnezeul nostru
blestemul �ntru binecuv�ntare.
3. Si a fost dupa ce au auzit legea, s-a osebit toata amestecatura lui
Israil.
4. Si mai-nainte de aceasta Eliasiv preotul care locuia �n vistieria casei
Dumnezeului nostru de aproape fiind lui Tovia,
5. I-a f�cut lui camara mare, si punea acolo mai-nainte p�inea si tam�ia
si vasele si zeciuiala gr�ului si a vinului si a untuluidelemn, care erau hotarate
pentru Leviti si pentru c�ntareti si pentru portari, si p�rga Preotilor.
6. Ci la toate acestea n-am fost �n Ierusalim, ca �n anul al treizeci si
doi al lui Artacsasta �mparatul Vavilonului, am venit la �mparatul, si dupa putina
vreme m-am cerut la �mparatul.
7. Si am venit �n Ierusalim si am �nteles de rautatea, care o a facut
Eliasiv, fac�nd lui Tovia camara �n curtea casei lui Dumnezeu.
8. Si rau mi-a parut foarte, si am aruncat toate uneltele casei lui Tovia
afara din vistierie.
9. Si am zis sa curete vistieriile, si am �ntors acolo vasele casei lui
Dumnezeu, p�inea si tam�ia.
10. Si am cunoscut ca portile Levitilor nu s-au dat, si s-a dus fiecare la
tarina sa, Levitii si c�ntaretii, care faceau slujba.
11. Si m-am certat cu mai marii ostirii, si am zis: pentru ce s-a parasit
casa lui Dumnezeu? si i-am adunat pe ei, si i-am pus pe ei la starea lor.
12. Si tot Iuda a adus zeciuiala r�ului si vinului si a untuluidelemn la
vistierie.
13. Si am pus peste vistierii pe Selemia preotul si pe Sadoc carturarul, si
dintru Leviti, pe Fadeia si supt m�na lor pe Anan fiul lui Zachur, fiul lui
Mattanie, ca credinciosi s-au socotit av�nd sarcina sa �mparta fratilor lor.
14. Adu-ti aminte Dumnezeule de mine ;ntru aceasta, si sa nu se stearga
mila mea, care am facut cu casa Domnului Dumnezeului meu si cu r�nduielele ei.
15. Si �n zilele acelea am vazut �n Iuda calc�nd teascuri s�mbata, si
aduc�nd snopi si �ncarc�nd pe magari, vin, struguri si smochine si alte sarcini
aduc�nd �n Ierusalim �n ziua s�mbetei, si i-am mustrat ca vindeau �n acea zi cele
de m�ncare.
16. Si Tirienii, care sedeau �n Ierusalim, aduceau peste si alte lucruri de
v�nzare, vindeau s�mbata fiilor Iudei si �n Ierusalim.
17. Si m-am certat cu cei mai de frunte ai fiilor lui Iuda, si le-am zis
lor: ce este acest lucru rau, care faceti voi de spurcati ziua s�mbetei?
18. Au nu asa au facut parintii nostri, si au adus peste d�nsii Dumnezeul
nostru si peste noi si peste cetatea aceasta, toate relele acestea? Si voi
adaugati m�nie peste Israil, spurc�nd s�mbata.
 19. Si a fost c�nd se pusera porti �n Ierusalim, mai-nainte de s�mbata, si
am zis de s-au �nchis portile; si am zis: sa nu le deschida p�na dupa s�mbata, si
din slugile mele am pus la porti, ca sa nu aduca sarcini �n ziua S�mbetei.
20. Si au ramas peste noapte toti schimbatorii si cei ce vindeau afara de
Ierusalim de c�teva ori.
21. Si i-am mustrat pe ei, si am zis catre ei: pentru ce voi ram�neti �n
preajma zidului? De veti mai face aceasta, voi �ntinde m�nia mea asupra voastra.
Din vremea aceea n-au mai venit S�mbata.
22. Si am zis Levitilor care se curateau, sa vina sa pazeasca portile si sa
sfinteasca ziua s�mbetei. Pentru aceasta adu-ti aminte de mine Dumnezeul meu,
iarta-ma dupa multimea milei tale.
23. �n zilele acela am vazut Jidovi, care si-au luat femei Azotinence,
Amonitence si Moavitence.
24. Si fiii lor jumatate graiau azotineste, si nu stiau grai jidoveste, ci
dupa limba fiecarui norod.
25. Si m-am certat cu d�nsii si i-am blestemat pe d�nsii, si am batut
dintru ei barbati si le-am smuls parul si i-am jurat pe Dumnezeu, sa nu dati
fetele voastre feciorilor lor, si sa nu luati din fetele lor feciorilor vostri si
voua.
26. Au nu asa a pacatuit Solomon �mparatul lui Israil? :n neamuri multe nu
era �mparat asemenea lui, si iubit lui Dumnezeu era, si l-a fost pus pe el
Dumnezeu �mparat peste tot Israilul, si pe acesta l-au abatut muierile cele de alt
neam.
27. Inca de voi sa nu auzim ca faceti toata rautatea aceasta, ca sa
pacatuiti �mpotriva Dumnezeului nostru tinand muieri de alt neam.
28. Si unul din fiii lui Ioada a lui Elisuv preotul cel mare era ginere lui
Sanavalat Uraniteanul, si l-am gonit pe el de la mine.
29. Adu-ti aminte de ei Dumnezeul meu pentru ca au spurcat preotia si
asezam�ntul preotiei si pe Leviti.
30. Si i-am curatit pe ei de tot cel de alt neam, si am pus r�nduiala
Preotilor si Levitilor, fiecaruia dupa slujba lui.
31. Si pentru lemnele ce se aduc la jertfe �n vremi hotarate si pentru cele
de p�rga: adu-ti aminte de mine Dumnezeul nostru spre bine.

CARTEA ESTIREI

Visul lui Mardoheu.

�n anul al doilea al �mparatiei lui Artaxercs cel mare, �n ziua dintai a lunii lui
Nisan, vis a vazut Mardoheu fiul lui Iair, al lui Semei, al lui Kiseu din neamul
lui Veniamin, un jidov, care locuia �n cetatea Susis, om mare slujitor �n curtea
�mparatului, si era din robii pe care i-a dus �n robie Navuhodonosor �mparatul
Vavilonului din Ierusalim, �mpreuna cu Iehonia �mparatul Iudei, si acesta era
visul lui: "iata glasuri si g�lceava, traznete si cutremur si tulburare pe pam�nt,
si iata doi balauri mari gata au venit �nainte am�ndoi sa se lupte, si a fost
glasul lor mare, si la glasul lor s-au gatit toate neamurile de razboi, ca sa bata
neamul celor drepti, si iata a fost ziua aceea zi de �ntuneric, de necaz, de
nevoie si de chin, si tulburare mare a fost pe pam�nt, si s-a tulburat tot neamul
cel drept tem�ndu-se de relele lor, si s-a gatit de pierire si a strigat catre
Dumnezeu, si de strigarea lor, parea ca s-a facut dintr-un izvor mic, r�u mare,
apa multa si lumina, si soarele a rasarit, si cei smeriti s-au �naltat si au
m�ncat pe cei m�ndri". Si s-a desteptat Mardoheu dupa ce a vazut acest vis, si
g�ndea ce vrea Dumnezeu sa faca, si avea visul acesta �n inima, si vrea sa-l
cunoasca cu deamanuntul p�na �n noapte, si s-a asezat Mardoheu �n curte cu Gavata
si cu Tara, am�ndoi fameni ai �mparatului, care pazeau curtea, si a auzit
g�ndurile lor, si grijile lor a cercat si a �nteles ca ei se gateau sa puna
m�inile pe �mparatul Artaxercsu, si a spus �mparatului, si a ;ntrebat ;mparatul pe
am�ndoi famenii sai, si ei marturisind, i-a sp�nzurat; si a scris �mparatul
cuvintele acestea spre pomenire, si Mardoheu ;nca a scris cuvintele acestea, si a
poruncit �mparatul lui Mardoheu sa slujeasca, si i-a dat lui daruri pentru
aceasta. Si era Aman al lui Aminadat Vugheul, marit �naintea �mparatului, si cerca
sa faca rau lui Mardoheu si poporului lui, pentru cei doi fameni ai �mparatului.

CAP. 1.
Astina lepadata de Artaxercs.

Si a fost dupa cuvintele acestea �n zilele lui Artaxercsu: acest Artaxercs

stap�nea de la India o suta douazeci si sapte de tari.
2. Intr-acele zile c�nd a sezut �n scaun �mparatul Artaxercs �n cetatea
Susis,
3. �n anul al treilea al �mparatiei sale, facut-a ospat mare prietenilor
sai si celorlalte neamuri si celor mariti ai Persilor si ai Midilor, boierilor si
domnilor.
4. Si dupa aceasta le-a aratat lor avutia �mparatiei sale si marirea
desfatarii bogatiei sale, �ntr-o suta si optzeci de zile.
5. Iar c�nd s-au plinit zilele nuntii, a facut �mparatul ospat neamurilor,
celor ce s-au aflat �n cetate sase zile, �n curtea casei �mparatului.
6. �mpodobita cu perdele de vison si cu verzi �ntinse pe funu de in si de
mohor�te, pe belciuge de aur si de argint, pe st�lpi de marmura si de piatra.
7. Paturi de aur si de argint pe pardoseala de piatra de smaragd si de
pinin si de piatra de parin, si asternuturi stralucite cu �mpestrituri �nflorite
�n prejur trandafiri revarsati.
8. Pahar de aur si de argint si de antracs pahar pus �nainte de treizeci
de mii de talanti, vin mult si dulce care bea �nsusi �mparatul, iar bautura
aceasta nu dupa legea cea obisnuita se facea, ci asa a vrut �mparatul, si a
poruncit dregatorilor casei, ca sa faca voia lui si a oamenilor.
9. Si Astina �mparateasa a facut ospat femeilor �n curtile �mparatesti
unde era �mparatul Artaxercsu.
10. Iar �n ziua a saptea vesel fiind �mparatul a zis lui Aman, Vazan,
Tarra, Varazi, Zatolta, Avataza, Tarava, celor sapte fameni slujitori ai sai.
11. Sa aduca pe �mparateasa la d�nsul sa o faca pe ea ;mparateasa, si sa-i
puna ei diadema, si sa arate boierilor si neamurilor frumusetile ei, ca era
frumoasa.
12. Si n-a ascultat de el �mparateasa ca sa vie cu famenii, si s-a m�nit
�mparatul si s-a m�niat.
13. Si a zis prietenilor sai, ca acestea a grait Astina: faceti dar pentru
aceasta lege si judecata.
14. Si au venit la el Archezes si Sarsates si Malesear capeteniile Persilor
si ai Midilor, cei de aproape ai �mparatului, care �nt�i sedeau l�nga �mparatul.
15. Si au spus lui dupa legi, cum se cade a face Astinei �mparatesei,
pentru ca n-a facut cele ce i-a poruncit �mparatul prin fameni.
16. Si a zis Muheu catre �mparatul si catre capetenii: nu numai �mparatului
a facut str�mbatate Astina �mparateasa, ci si tuturor boierilor si povatuitorilor
�mparatului.
17. Ca a spus lor cuvintele �mparatesei si cum a grait �mpotriva
�mparatului, deci daca au grait �mpotriva �mparatului Artaxercsu,
18. Asa astazi doamnele celelalte ale boierilor Persilor si ale Midilor
auzind cele ce a grait ea �mparatului, vor cuteza asemenea a necinsti pe barbatii
lor.
19. Deci de i se pare buna �mparatului porunca �mparateasca, sa scrie dupa
legile Midilor si ale Persilor, si �ntr-alt chip sa nu faca, nici sa mai intre
�mparateasa la d�nsul, si �mparatia ei sa o dea �mparatul la o femeie mai buna
dec�t d�nsa.
20. Si sa se auda legea cea de la �mparatul care se face �ntru �mparatia
sa, si asa toate femeile vor da cinste barbatilor lor de la sarac p�na la bogat.
 21. Si a placut cuv�ntul acesta �mparatului si boierilor, si a facut
�mparatul dupa cum a grait Muheu.
22. Si a trimis �n toata �mparatia prin fiecare tara dupa graiul lor, ca sa
le fie lor frica �n casele lor.

CAP. 2.
Estir �n casa �mparatului.

Dupa cuvintele acestea a �ncetat m�nia �mparatului, si n-a mai pomenit de Astina,
aduc�ndu-si aminte ce a grait si cum o a judecat pe ea.
2. Si au zis slugile �mparatului:
3. Sa se caute �mparatului fetisoare curate, frumoase la chip si sa puna
�mparatul dregatori �n toate tarile �mparatiei sale, si sa aleaga fetisoare
frumoase la chip, �n cetatea Susan la casa femeilor, si sa le dea famenului
�mparatului pazitorul femeilor, si sa le dea sapun si celelalte care sunt de
lipsa.
4. Si femeia care va placea �mparatului, va fi �mparateasa �n locul
Astinei, si a placut �mparatului lucrul, si a facut asa.
5. Si era un jidov �n cetatea Susis, si numele lui Mardoheu al lui Iair,
al lui Semia, al lui Kiseu, din neamul lui Veniamin.
6. El era din robii cei din Ierusalim, pe care i-a fost robit
Navuhodonosor �mparatul Vavilonului.
7. Si era la el o copila crescuta, fata lui Aminadav fratele tatalui sau,
si numele ei Estir, si dupa ce au murit parintii ei, o a �nvatat pe ea sa-i fie
lui femeie, si era fetisoara frumoasa la chip.
8. Si c�nd s-a auzit porunca �mparatului s-au adunat multe fetisoare la
Susa cetatea cea de sub m�na lui Gai, si s-a dus Estir la Gai pazitorul femeilor.
9. Si i-a placut lui fetisoara, si a aflat har �naintea lui, si a grabit a
da ei sapunul si partea, si pe cele sapte fete alese ei de la �mparatie, si o a
�mpodobit pe ea bine si pe roabele ei �n casa femeilor.
10. Si n-a aratat Estir neamul sau, nici mosia sa, ca Mardoheu poruncise ei
sa nu spuna.
11. Si �n toate zilele umbla Mardoheu prin curtea femeilor, ca sa vada ce
se va �nt�mpla Estirei.
12. Iar vremea fetei a intra la �mparatul era, dupa ce treceau douasprezece
luni, ca asa se plinesc zilele socotintei, �n sase luni se ungea cu uleiu de
mirsin, si �n sase luni cu alte mirodenii si cu sapunurile femeilor.
13. Si atunci intra la �mparatul, si de-i zicea sa o dea pe ea sa mearga cu
el de la casa femeilor p�na la casa �mparatului.
14. Seara intra si dimineata se ducea la casa femeilor cea a doua, unde era
Gai famenul �mparatului pazitorul femeilor, si mai mult nu intra la �mparatul fara
numai c�nd o chema anume.
15. Si c�nd s-a plinit vremea Estirei, fetei lui Aminadav fratele tatalui
lui Mardoheu, ca sa intre la �mparatul, n-a lepadat nimic de cele ce i-a poruncit
ei Famenul pazitorul femeilor, ca Estir aflase har la toti cei ce o vedeau.
16. Si a intrat Estir la �mparatul Artaxercsu �n luna a douasprezecea, care
este Adar �n anul al saptelea al �mparatiei lui.
17. Si a iubit �mparatul pe Estir, si a aflat har mai mult dec�t toate
fecioarele, si i-a pus ei diadema cea femeiasca.
18. Si a facut �mparatul ospat tuturor prietenilor sai si capeteniilor �n
sapte zile, �nalt�nd nunta Estirei, si a usurat darile la toti cei de sub
�mparatia lui.
19. Si Mardoheu slujea �n curte.
20. Iar Estir n-a spus mosia sa, ca asa i-a poruncit ei Mardoheu, sa se
teama de Dumnezeu si sa pazeasca poruncile lui precum facea c�nd era la el, si
Estir n-a schimbat viata sa.
21. Si s-au m�niat cei doi fameni ai �mparatului, care erau mai mari
pazitorilor lui, ca a pus �nainte pe Mardoheu, si cerca sa omoare pe �mparatul
Artaxercsu.
22. Afl�nd Mardoheu lucrul acela, l-a spus Estirei, si ea a spus
�mparatului sfatul lor.
23. Iar �mparatul a cercetat pe cei doi fameni, si i-a sp�nzurat si a
poruncit �mparatul sa �nsemne �n cartea cea de pomenire, care era �n biblioteca
�mparateasca, acest lucrul bun al lui Mardoheu spre lauda.

CAP. 3.
Uneltirile lui Aman.

Dupa acestea a marit �mparatul Artaxercsu pe Aman al lui Amadat Vugheul, si l-a
�naltat pe el, si sedea mai sus dec�t toti prietenii lui.
2. Si toti cei din curte se �nchinau lui, ca asa a poruncit �mparatul sa
faca, iar Mardoheu nu se �nchina lui.
3. Si au zis cei din curtea �mparatului lui Mardoheu: pentru ce n-asculti
de cele ce zice �mparatul?
4. �n toate zilele ziceau lui, si n-asculta, si a spus lui Aman, ca
Mardoheu se �mpotriveste cuvintelor �mparatului, si le-a spus lor Mardoheu ca este
jidov.
5. Si �nteleg�nd Aman, cum ca Mardoheu nu se �nchina lui, s-a m�niat
foarte.
6. Si a vrut sa piarda pe toti jidovii, c�ti erau sub �mparatia lui
Artaxercsu.
7. Si a facut sfat �n anul al doisprezecelea al �mparatiei lui Artaxercsu,
si a aruncat sorti pe zile si pe luni, ca �ntr-o zi sa piarda neamul lui Mardoheu,
si a cazut sortul pe ziua a patrusprezecea a lunii lui Adar.
8. Si a grait catre �mparatul Artaxercsu, zic�nd: este un neam risipit �n
neamuri �n toata �mparatia ta, si legile lor sunt straine de ale tuturor
neamurilor, si de legile �mparatului n-asculta, si nu foloseste �mparatului a-i
lasa pe ei.
9. De se pare �mparatului porunceasca sa-i piarda pe ei, si eu voi da la
vistieria �mparatului zece mii de talanti de argint.
10. Si scot�nd �mparatul inelul l-a dat �n m�na lui Aman sa pecetluiasca
cele ce s-au scris asupra Jidovilor.
11. Si a zis �mparatul lui Aman: argintul tine-ti-l, iar cu neamul Jidovesc
fa cum vrei.
12. Si s-au chemat scriitorii �mparatului �n luna �nt�i a treisprezecea zi,
si au scris cum a poruncit Aman mai marilor ostirilor si capeteniilor �n toate
tarile de la India p�na la Etiopia la cele o suta si douazeci si sapte de tari,
capeteniilor neamurilor �n limbile lor, cu numele lui Artaxercsu �mparatul.
13. Si s-au trimis prin purtatorii de carti �n toata �mparatia lui
Artaxercsu, sa piarda neamul Jidovilor �n ziua dintai a lunii a douasprezecea,
care este Adar, si sa jefuiasca averile lor.
Iar izvodul cartii este acesta: "Marele �mparat Artaxercsu celor de la India p�na
la Etiopia, a o suta douazeci si sapte de tari, domnilor si capeteniilor celor
supusi �mparatiei lui acestea scrie: peste multe neamuri stap�nind si toata lumea
biruind, am vrut nu cu semetia maririi sa ma �nalt, ci mai v�rtos cu liniste si cu
bl�ndete pururea petrec�nd pe cei supusi �n viata cu liniste totdeauna a-i aseza,
si �mparatia am vrut sa o fac pasnica, si �n ea sa poata umbla p�na la margini, si
sa �nnoiesc pacea cea dorita tuturor oamenilor. Am �ntrebat pe sfetnicii mei, cum
s-ar putea duce aceasta la �ndeplinire? Cel ce la noi �ntrece pe ceilalti cu
�ntelepciunea si cu neschimbata bunavointa si cu adeverita credinta s-a dovedit si
al doilea dupa �mparatia mea cinstit, anume Aman, ne-a spus noua cum ca �ntru
toate neamurile din lume este amestecat un neam cu legile �mpotrivitor tuturor
neamurilor, si poruncile �mparatilor pururea nesocotindu-le, asa c�t �mparatia
noastra, care fara de ponos ne nevoim sa o c�rmuim, nu se poate aseza. Socotind
dar acest neam singuratic si osebit si celorlalti oameni ;mpotrivnic, si dupa legi
straine petrec�nd, �mpotrivindu-se lucrurilor noastre, si foarte rele rautati
rav�rsind, �n c�t �mparatia noastra pace si statornicie sa nu poata avea, am
poruncit ca ori care se vor �nsemna voua �n cartile cele scrise de Aman, care este
pus mai mare peste lucruri, si al doilea al nostru parinte, toti cu femei si cu
prunci sa piara cu toata sam�nta de sabiile vrajmasilor fara nici o mila si
�ngaduinta, �n ziua a patrusprezecea a lunii a douasprezecea Adar anul acesta.
Ca cei ce si mai �nainte au fost, si acum sunt vrajmasi �ntr-o zi cu sila
pogor�ndu-se la iad; de aci �nainte neclatit si desav�rsit sa ni se aseze
lucrurile".
14. Iar izvoadele cartilor s-au dat �n fiecare tara, si s-a poruncit la
toate neamurile sa fie gata �n ziua aceasta.
15. Si se grabea lucrul la Susa, iar �mparatul si Aman se desfatau, si
cetatea se tulbura.

CAP. 4.
Jalea si postul Jidovilor.

Mardoheu �nteleg�nd ce s-a facut, si-a rupt hainele sale si s-a �mbracat cu sac si
s-a presarat cu cenusa, si iesind pe ulitile cetatii, striga cu glas mare: piere
neamul care nici o str�mbatate n-a facut.
2. Si a venit p�na la poarta �mparatului, si a statut, ca nu era lui
slobod sa intre �n curte, av�nd sac si cenusa.
3. Si �n toata tara unde se vestise cartile, strigare si t�nguire si
pl�ngere mare era Jidovilor, sac si cenusa au asternut lorusi.
4. Si au intrat slujnicele si famenii �mparatesei, si �i spusera ei, iar
ea s-a �ntristat daca a auzit ce s-a facut, si a trimis sa �mbrace pe Mardoheu, si
sa ia de la el sacul, dar el n-a crezut.
5. Deci Estir a chemat pe Ahrateu famenul sau, care sta la ea, si l-a
trimis, ca sa �nteleaga de la Mardoheu adevarul.
6. Iar Mardoheu i-a spus lui ce s-a facut, si fagaduinta ce a facut Aman
�mparatul sa dea la vistierie zece mii de talanti, ca sa piarda pe Jidovi.
7. Si izvodul poruncii data �n Susa ca sa-i piarda pe ei, l-a dat lui ca
sa-l arate Estirei, si a zis lui: sa-i porunceasca ei sa intre sa se roage
�mparatului, si sa-l roage pentru popor aduc�ndu-ti aminte de zilele smereniei
tale, cum te-ai hranit cu m�inile mele, ca Aman cel ce este al doilea dupa
�mparatul a grait asupra noastra moarte, roaga pe Domnul, si graieste �mparatului
pentru noi, si ne izbaveste de moarte.
8. Si intr�nd Ahrateu, i-a grait ei toate cuvintele acestea.
9. Si a zis Estir catre Ahrateu: mergi la Mardoheu, si zi:
10. Ca toate neamurile �mparatiei stiu, cum ca tot omul, sau femeia, care
va intra la �mparatul �n curtea cea mai dinauntru nechemat, nu este lui m�ntuire,
afara de acela, caruia va �ntinde �mparatul toiagul cel de aur, acela se va
m�ntui, si eu nu sunt chemata sa intru la �mparatul de sunt treizeci de zile.
11. Si a spus Ahrateu lui Mardoheu, toate cuvintele Estirei.
12. Si a zis Mardoheu catre Ahrateu, mergi si zi ei: Estir, sa nu zici
�ntru sineti, ca te vei m�ntui singura �ntru �mparatie afara din toti Evreii,
13. Ca de nu vei asculta �ntr-aceasta vreme, din alta parte ajutor si
sprijineala va fi Evreilor, iar tu si casa tatalui tau veti pieri, ca cine stie ca
tu te-ai facut �mparateasa �n vremea aceasta.
14. Si a trimis Estir pe cel ce a venit la ea sa spuna lui Mardoheu:
15. Mergi si aduna pe Evreii cei din Susa, si postiti pentru mine, si sa nu
m�ncati nici sa beti �n trei zile, noaptea si ziua, si eu si roabele mele nu vom
m�nca, si atunci voi intra la �mparatul �mpotriva legii fac�nd, macar de va trebui
sa pier.
16. Si duc�ndu-se Mardoheu, a facut cum i-a poruncit Estir.
Si s-a rugat Domnului, Mardoheu, pomenind toate lucrurile Domnului, si a zis:
"Doamne, Doamne �mparate atottiitorule, toate sunt sub stap�nirea ta, si nu este
cine sa stea �mpotriva ta de vei vrea sa m�ntuiesti pe Israil. Ca tu ai facut
cerul si pam�ntul si tot ce este minunat sub cer, si esti Domn tuturor, si nu este
cine sa stea �mpotriva tie Doamne. Tu toate le cunosti. Tu Doamne stii ca nu din
semetie, nici din trufie, nici din iubire de marire am facut aceasta, ca sa nu ma
�nchin trufasului Aman. Ca as fi voit a saruta si talpele picioarele lor pentru
m�ntuirea lui Israil. Ci am facut aceasta, ca sa nu pun marirea omului mai presus
de marirea lui Dumnezeu, si ca sa nu ma �nchin nimanui, fara numai tie Domnul meu,
nefac�nd eu acestea din trufie. Si acum Doamne Dumnezeule �mparatul si Dumnezeul
lui Avraam, fie-ti mila de poporul tau, ca cauta sa ne strice pe noi, si poftesc
sa piarda mostenirea ta cea dintai, nu trece cu vederea partea ta, care o ai
rascumparat tie din Eghipet. Asculta rugaciunea mea, si te �mbl�nzeste spre
mostenirea ta, �ntoarce pl�nsul nostru �ntru buna petrecere, ca fiind vii, sa
laudam numele tau Doamne, si sa n-astupi gura celor ce te lauda pe tine. Si tot
Israilul a strigat cu putere, ca moartea lor este dinaintea ochilor lor". Si Estir
�mparateasa a alergat la Domnul fiind cuprinsa de frica mortii, si lepad�ndu-si
hainele maririi sale, s-a �mbracat cu haine de pl�ns si de jale, si �n locul
unsorilor celor frumoase, cu cenusa si cu gunoi si-a umplut capul sau, si trupul
sau l-a smerit foarte, si tot locul desfatarii sale l-a umplut de parul sau cel
smuls, si rug�ndu-se Domnului Dumnezeului lui Israil, a zis: "Domnul meu si
�mparatul nostru tu esti singur, ajuta-mi mie cei singure, care n-am alt ajutor,
fara numai pe tine, ca peirea mea este �naintea mea. Eu am auzit de la tatal meu
�n neamul parintilor mei, ca tu Doamne ai luat pe Israil din toate neamurile si pe
parintii nostri din toti stramosii lor �ntru mostenire vesnica, si le-ai facut
lor c�te ai grait.
Si acum am pacatuit �naintea ta, si ne-ai dat pe noi �n m�inile vrajmasilor
nostri. Pentru ca am marit pe dumnezeii lor, drept esti Doamne. Si acum nu s-au
�ndestulat cu amaraciunea robiei noastre, ci tu ai pus m�inile lor peste m�inile
idolilor lor. Sa strice fagaduinta gurii tale, si sa piarda pomenirea ta si sa
astupe gura celor ce te lauda pe tine si sa stinga marirea casei tale si a
jertfelnicului tau. Si sa deschida gura neamurilor spre bunatatile celor desarte,
si sa laude pe �mparatul cel trupesc �n veac. Nu da Doamne schiptul tau celor ce
nu sunt, ca sa nu r�za de caderea noastra ci ;ntoarce sfatul lor asupra lor, si pe
cel ce a �nceput asupra noastra, pune-l spre pilda. Adu-ti aminte Doamne, si te
arata noua �n vremea necazului nostru, si-mi da mie �ndrazneala �mparate al
dumnezeilor si a toata domnia Stap�ne. Da cuv�nt bine �ntocmit �n gura mea
�naintea leului, si schimba inima lui spre ura celui ce se lupta asupra noastra,
si spre pierderea lui si a celor ce sunt �ntr-un g�nd cu el. Iar pe noi ne
m�ntuieste cu m�na ta, si-mi ajuta mie cei singure, care n-am pe altul afara de
tine Doamne cel ce pe toti cunosti si stii ca am ur�t marirea celor faradelege, si
urasc patul celor netaiati �mprejur si al tuturor celor de alt neam. Tu stii
nevoia mea, ca urasc semnul trufiei mele care este pe capul meu �n zilele vederii
mele, urascu-l ca pe o c�rpa a unei femei, care are cele de peste luna, si nu-l
port �n zilele linistii mele. Si n-am m�ncat roaba ta la masa lui Aman, si n-am
marit ospatul �mparatului, nici am baut vin din turnari. Si nu s-a veselit roaba
ta din ziua �n care m-am mutat aici p�na acum, fara numai �ntru tine Doamne
Dumnezeul lui Avraam. Dumnezeule cel puternic peste toti, asculta glasul celor
fara de nadejde, si ne m�ntuieste pe noi din m�na celor ce cauta sa ne faca rau,
si ma m�ntuieste de frica mea".

CAP. 5.
Estir la �mparatul. Aman unelteste moartea lui Mardoheu.

Si a fost �n ziua a treia dupa ce a fost �n liniste rug�ndu-se, s-a dezbracat de

hainele cele de �ntristare si s-a �mbracat �n cele de marire.
2. Si fac�ndu-se stralucita, chem�nd pe vazatorul tuturor si m�ntuitorul
Dumnezeu, a luat pe cele doua slujnice, si pe una se rezema, ca si cum s-ar
gingasi, iar cealalta mergea dupa d�nsa ridic�nd hainele ei.
3. Si ea rumenindu-se ca �n floarea frumusetii sale, si fata ei bl�nda si
foarte iubita, iar inima ei �ncremenita de frica.
4. Si intr�nd prin toate usile, a statut �naintea �mparatului, si el sedea
pe scaunul �mparatiei sale, cu toate hainele �mparatesti �mbracat tot cu aur si cu
pietre scumpe, si era ;nspaim�ntator foarte.
5. Si ridic�nd el fata sa aprinsa de m�nie, foarte m�nios s-a uitat, si a
cazut �mparateasa si s-a schimbat fata ei, ;ncat a lesinat si s-a plecat pe capul
slujnicii, care mergea cu ea.
6. Si au mutat Dumnezeu duhul �mparatului �ntru bl�ndete, si speriindu-se
a sarit din scaunul sau, si o a luat pe ea �n bratele sale p�na ce si-a venit �n
fire, si o m�ng�ia pe ea cu cuvinte de pace, si a zis catre ea: ce-ti este Estir?
Eu sunt fratele tau, �ndrazneste, nu vei muri, ca de obste este porunca noastra
apropie-te.
7. Si ridic�nd toiagul cel de aur, l-a pus peste grumazii ei, si o a
�mbunat pe ea, si i-a zis: graieste-mi.
8. Si ea a zis lui: vazutu-te-am doamne, ca pe �ngerul lui Dumnezeu, si s-
a tulbutat inima mea de groaza marirei tale, ca minunat esti doamne, si fata ta
este plina de daruri.
9. Si graind ea, iar a cazut lesinata, iar �mparatul s-a tulburat, si
toata curtea lui o m�ng�ia pe ea.
10. Si a zis �mparatul: ce vrei Estir, si ce ceri? P�na la jumatate de
�mparatia mea, voi da tie.
11. Zis-a Estir: zi �nsemnata este mie astazi, deci de se pare �mparatului
sa vie si �mparatul si Aman la ospatul, care voi face eu astazi.
12. Si a zis �mparatul: grabiti de chemati pe Aman, ca sa facem cuv�ntul
Estirei, si au mers am�ndoi la ospatul, care a zis Estir.
13. Iar la bautura a zis �mparatul catre Estir: ce vrei �mparateasa Estiro?
Si voi face tie ca unor vrednici.
14. Iar ea a zis: cererea mea si rugaciunea mea este, ca de am aflat har
�naintea �mparatului, sa vie �mparatul si Aman si m�ine la ospatul, care voi face
lor, si m�ine voi spune acestea.
15. Si a iesit Aman de la �mparatul foarte vesel si voios, �nsa vaz�nd Aman
pe Mardoheu jidovul �n curte, s-a m�niat foarte.
16. Si merg�nd la ale sale, a chemat pe prieteni si pe Zosara femeia sa.
17. Si le-a aratat lor avutia sa si marirea, care �mparatul o a dat lui, si
cum l-a facut pe el mai mare si povatuitor �mparatiei.
18. Si a zis Aman: n-a chemat �mparateasa cu �mparatul pe nimeni al ospat,
fara numai pe mine, �nca si m�ine m-a chemat.
19. Ci aceasta mie nu-mi place, c�nd vad pe Mardoheu jidovul �n curte.
20. Si a zis catre el Zosara femeia lui si prietenii: porunceste sa taie un
lemn de cincizeci de coti, si m�ine zi �mparatului, si sa se sp�nzure Mardoheu pe
lemn, iar tu intra la ospat cu �mparatul si te veseleste.
21. Si a placut lui Aman cuv�ntul, si a gatit lemnul.

CAP. 6.
Mardoheu �n mare cinste.

Iar Domnul au departat somnul de la �mparatul �n noaptea aceea, si a zis

slujitorului sau, sa aduca scrisorile cele de pomenire ale zilelor, sa-i citeasca
lui.
2. Si a aflat scrisorile cele ce s-au scris pentru Mardoheu, cum a spus
�mparatului pe cei doi fameni ai �mparatului, c�nd pazeau ei si cautau sa-si puna
m�inile lor pe Artaxercsu.
3. Si a zis �mparatul: ce cinste sau dar am facut lui Mardoheu? Si a zis
slujitorii �mparatului: nu i-ai facut lui nimic.
4. Iar c�nd �ntreba �mparatul pentru bunavoirea lui Mardoheu, iata Aman
era �n curte, si a zis �mparatul: cine este �n curte? Ca venise Aman �n curte, ca
sa zica �mparatului, sa sp�nzure pe Mardoheu pe lemnul care l-a gatit.
5. Si au zis slujitorii �mparatului: iata Aman sta �n curte, si a zis
�mparatul: chemati-l pe el.
6. Si a zis �mparatul lui Aman: ce voi face omului, pe care vreau eu sa-l
cinstesc?
7. Si a zis Aman �ntru sine: pe cine vrea �mparatul sa cinsteasca fara
numai pe mine?
8. Si a zis catre �mparatul: omul pe care vrea �mparatul sa-l cinsteasca,
sa aduca slugile �mparatului vesm�nt de vison, cu care se �mbraca �mparatul, si
cal pe care �ncaleca �mparatul.
9. Si sa-i dea unuia din prietenii cei cinstiti ai �mparatului, si sa
�mbrace pe omul pe care iubeste �mparatul, si sa-l puna calare pe cal, si sa
strige pe unitele cetati, zic�nd: asa va fi la tot omul pe care �mparatul voieste
a-l mari.
10. Si a zis �mparatul lui Aman: bine ai grait, asa fa lui Mardoheu
jidovul, cel ce slujeste �n curte, si sa nu lasi sa treaca nici un cuv�nt din cele
ce ai grait.
11. Si a luat Aman vesm�ntul si calul, si a �mbracat pe Mardoheu, si l-a
suit pe el pe cal, si a trecut pe ulitile cetatii, si a strigat zic�nd: asa va fi
la tot omul, pe care �mparatul vrea sa-l mareasca.
12. Si s-a �napoiat Mardoheu la curte, iar Aman s-a �ntors �ntru ale sale
suparat asupra capului sau.
13. Si a povestit Aman Zosarei femeii sale si prietenilor, cele ce s-au
�nt�mplat, si au zis catre el prietenii si femeia: de este din neamul Jidovilor
Mardoheu, si ai �nceput a te smeri �naintea lui, vei cadea cu adevarat, si nu vei
putea sa-ti izb�ndesti asupra lui, ca Dumnezeul cel viu este cu d�nsul.
14. �nca graind ei, au venit famenii si au grabit pe Aman sa mearga la
ospatul, care l-a gatit Estir.

CAP. 7.
Aman sp�nzurat.

Si au intrat �mparatul si Aman sa ospateze �mpreuna cu �mparateasa.

2. Si a zis �mparatul Estirei a doua zi c�nd ospata, ce este Estir
�mparateasa? Si ce este cererea ta? Si ce este rugaciunea ta? Eu voi da tie p�na
la jumatate de �mparatia mea.
3. Si raspunz�nd Estir, a zis: de am aflat har �naintea �mparatului,
daruiasca-mi mie si poporului meu iertarea pentru care ma rog.
4. Ca v�nduti suntem, eu si poporul meu spre pierire, spre jefuire si spre
robie, noi si pruncii nostri sa fim robi si roabe, si am cunoscut, ca nu este
vrednic vrajmasul de curtea �mparatului.
5. Si a zis �mparatul: cine este acesta, care a �ndraznit a face lucrul
acesta?
6. Si a zis Estir: omul vrajmas Aman cel rau acesta este, iar Aman s-a
cutremurat de �mparatul si de �mparateasa.
7. Deci �mparatul scul�ndu-se de la masa a mers �n gradina, iar Aman se
ruga de �mparateasa si cerea mila, pentru ca se vedea pe sine �n primejdie.
8. Si s-a �ntors �mparatul din gradina, iar Aman cazuse jos rug�nd pe
�mparateasa, si a zis �mparatul: �nca si pe femeia mea o sileste �n casa mea? Iar
Aman auzind s-a tulburat.
9. Si a zis Vugatan unul din fameni, fiindca acesta stia lemnul cel de
sp�nzurat, ca l-a fost vazut �n casa lui Aman, c�nd l-a chemat la cina
�mparatului, si �ntreb�nd de acela, a �nteles de la unul din slugi ce se gateste.
Deci a zis catre �mparatul: iata si lemn a gatit Aman lui Mardoheu, celui ce a
grait pentru �mparatul, si este ridicat de Aman lemnul de cincizeci de coti, si a
zis �mparatul: sa fie sp�nzurat el pe d�nsul.
10. Si a fost sp�nzurat Aman de lemnul care l-a fost gatit lui Mardoheu, si
atunci a �ncetat m�nia �mparatului.

CAP. 8.
Razbunarea Jidovilor.

�n ziua aceea �mparatul Artaxercsu a daruit Estirei tot ce avea Aman vrajmasul, si
a chemat �mparatul pe Mardoheu, ca a spus Estir, ca este rudenie cu el.
2. Si a luat �mparatul inelul, care l-a luat de la Aman si l-a dat lui
Mardoheu.
3. Si a pus Estir pe Mardoheu peste toate ale lui Aman, si adaug�nd a
grait catre �mparatul si a cazut la picioarele lui, si s-a rugat ca sa strice
rautatea lui Aman si c�te a facut el Jidovilor.
4. Si a �ntins �mparatul Estirei toiagul cel de aur, si scul�ndu-se Estir
a stat �naintea �mparatului.
5. Si a zis Estir: de ti se pare tie, si de am aflat har, sa se trimita si
sa se �ntoarca cartile cele trimise de Aman, care le-a scris sa piarda pe Evreii
cei din �mparatia ta.
6. Caci, cum voi putea vedea eu chinuirea poporului meu, si cum voi putea
sa ma m�ntuiesc, c�nd piere neamul meu?
7. Si a zis �mparatul catre Estir: daca toate c�te are Aman ti-am dat tie
si ti-am daruit tie, si pe el l-am sp�nzurat pe lemn, pentru ca a ridicat m�inile
asupra Jidovilor, ce �nca mai ceri?
8. Scrieti si voi cu numele meu, cum va place, si pecetluiti cu inelul
meu, ca, c�te se scriu din porunca �mparatului si se pecetluiesc cu inelul meu,
nimeni nu se poate �mpotrivi acelora.
9. Si s-a chemat scriitorii �n luna dintai, care este Nisan �n douazeci si
trei a anului acestuia, si s-a scris Evreilor, c�te a poruncit dregatorilor casei
si capeteniilor domnilor de la India p�na la Etiopia, la o suta si douazeci si
sapte de domni �n fiecare tara �n limba lor.
10. Si s-a scris �n numele �mparatului si s-a pecetluit cu inelul lui, si a
trimis scrisorile prin purtatorii de carti.
11. Si le-a poruncit lor, ca sa traiasca dupa legile lor �n toata cetatea,
si sa-si izb�ndeasca, si vrajmasilor sai sa le faca ce vreau, sa-i piarda, sa-i
omoare cum vor socoti, sa le jefuiasca lucrurile si sa pustiasca tarile
vrajmasilor sai si sa �mparteasca prazile lor.
12. Pe care i-au ucis �ntr-o zi �n toata �mparatia lui Artaxercsu, �n ziua
a treisprezecea a lunii a douasprezecea care este Adar.
13. Acesta este izvodul cartilor celor scrise: marele �mparat Artaxercsu
celor ce sunt pusi capetenii peste o suta si douazeci si sapte de tari, de la
India p�na la Etiopia, si celor ce ale noastre cugeta, bucurie:
"Multi cu prea multa facatorilor de bine bunatate mai adesea cinstindu-se mai mult
se trufesc. Si nu numai celor supusi noua cauta a le face rau, ei neput�nd suferi,
ci si asupra facatorilor sai de bine se silesc a mestesugi. Si multumirea nu numai
dintre oameni stric�ndu-o, ci si cu bunatatile, care le au semetindu-se si
�nalt�ndu-se, de certarea cea ur�toare de rele a lui Dumnezeu, celui ce toate
pururea le vede socotesc a fugi. Si de multe ori se �nt�mpla, ca pe care
stap�nitorul mai prieteni si mai credinciosi i-a facut, carora c�rma �mparatiei o
a �ncredintat, pe domnii sai �n foarte mari primejdii i-au bagat, fiindca ar vrea
a se folosi cu ei, pentru ca sa-si izb�ndeasca str�mbatatile sale, cele deosebi,
varsa s�ngele nevinovatilor. Si �nseala mintea stap�nitorilor lor, care nu stie de
�nselaciune, si �ntelepciunea cu viclenie si cu minciuni o amagesc. Care lucru si
din istoriile cele vechi, precum am aratat, si din cele ce sunt �naintea ochilor
nostri se dovedeste, cum caci cu rele �ndemnari ale unora bunavointa a �mparatilor
se �ntoarce spre rau. Pentru aceea purt�nd grija, ca, cu toti oamenii din
�mparatia noastra sa se tie pacea, nebag�nd seama de p�rele, cu care se nevoiesc
sa ne �nsele pe noi, osebind cele ce se pun �naintea ochilor nostri, socotindu-le
cu bl�nda cercetare. Pentru aceea nu trebuie sa g�nditi, ca din usurarea mintii
noastre vine, de dam porunci osebite, ci cum ca dupa �nt�mplarea si lipsa
vremilor, precum pofteste folosul deobste, judecam. Si ca mai bine sa �ntelegem ce
zicem, Aman fiul lui Amadat, si cu mintea si cu neamul machedonian, si strain de
s�ngele Persilor, si bunatatea noastra cu tirania �ntin�nd-o ca pe un nemernic l-
am fost primit. Si fac�ndu-se prieten noua, a cunoscut iubirea noastra de oameni,
care aveam spre tot neamul at�ta, c�t tatal nostru s-a chemat, si de toti s-a
cinstit al doilea dupa noi. Si �ntr-at�ta s-a �naltat cu semetia, �n c�t a vrut sa
ne lipseasca si de �mparatie si de viata. Si pe Mardoheu m�ntuitorul, si foarte
marele facator de bine al nostru, si pe cea fara de prihana sotia �mparatiei
noastre Estir cu tot neamul lor cu multe minciuni si mestesugiri de �nselaciune i-
a cerut spre pierzare. G�ndind ca daca �i va omor� pe ei, ne va afla pe noi
singuri, si �mparatia Persilor o va muta la Machidoneni. Iar noi pe Jidovii, pe
care cel de trei ori spurcat i-a dat spre moarte, i-am aflat nu facatori de rele,
si prea cu drepte legi vietuind si fiind fiii prea �naltului si prea marelui
Dumnezeu celui viu, celui ce cu buna vrerea sa ne-au dat noua si stramosilor
nostri �mparatia. Nu veti asculta de cartile cele trimise de Aman al lui Amadat,
pentru care rautate a lui �naintea portilor cetatii Susilor s-a sp�nzurat cu toata
casa, Dumnezeu atottiitorul degrab d�nd lui judecata, de ce a fost vrednic. Iar
scrisoarea cartii acestia sa o vestiti �n tot locul cu �ndrazneala, sa lasati pe
Jidovi sa traiasca dupa legile lor.
Si sa le ajutati lor, ca pe cei ce din vremea primejdiei s-au sculat asupra lor,
sa-si izb�ndeasca �n treisprezece zile ale lunii a douasprezecea, care este Adar,
pentru ca aceasta zi, care era sa fie de pierirea neamului celui ales
atotputernicului Dumnezeu, o au facut lor de bucurie. Pentru aceea dar si voi
�ntru sarbatorile voastre cele numite sa o tineti si sa o serbati cu toata
desfatarea, ca si acum si dupa aceasta m�ntuire sa fie voua si celor ce binevoiesc
Persilor, iar celor ce ne viclenesc noua, pomenire de pierire. Iar toata cetatea
sau tara, care nu se va face asa, cu sabie si cu foc sa piara cu urgie, ca nu
numai oamenilor necalcata, ci si hiarelor si paserilor �n toata vremea ur�ta sa
fie. Iar izvoadele sa se puna la vederea ochilor �n toata �mparatia, si gata sa
fie toti Evreii �ntr-aceasta zi, sa bata pe vrajmasii lor".
14. Si au iesit calaretii grabind sa faca cele zise de ;mparatul, si au
vestit porunca si ;n cetatea Susa.
15. Si Mardoheu a iesit ;mbracat cu vesmant ;mparatesc, si avand cununa de
aur si diadema de vison mohorata, si vazand cei din Susa s-au veselit.
16. Iar jidovilor s-a facut lumina si veselie.
17. Prin cetati si prin tari ori unde s-a dat porunca bucuriei si veseliei
jidovilor, desfatare si veselie, si multi din neamuri se taiau ;mprejur si se
faceau jidovi pentru frica jidovilor.

CAP. 9.
Jidovii r�nduiesc sarbatoare.

Iar �n luna a douasprezecea �n treisprezece zile ale lunii care este Adar, au
venit cartile cele scrise de la �mparatul.
2. Si �n ziua aceea au pierit cei ce erau �mpotriva Jidovilor, ca nimeni
n-a statut �mpotriva-le, tem�ndu-se de d�nsii.
3. Ca boierii domnilor si tiranii si scriitorii cei �mparatesti cinsteau
pe Jidovi.
4. Ca frica lui Mardoheu era peste ei.
5. Si Mardoheu din zi �n zi se marea, ca poruncise �mparatul, ca numele
lui �n toata �mparatia sa se vesteasca.
6. Si �n cetatea Susis au ucis Jidovii cinci sute de oameni.
7. Pe Farsanes, pe Delfon si pe Fasga,
8. Pe Faradata, pe Varea si pe Sarvaca,
9. Pe Marmasima, pe Rufeon, pe Aseon si pe Zavuteon.
10. Cei zece feciori ai lui Aman, fiul lui Amadat Vugheul vrajmasul
Jidovilor, si i-a jefuit �n ziua aceea.
11. Si s-a dat �mparatului numarul celor pieriti �n Susa.
12. Si a zis �mparatul catre Estir: omor�t-au Jidovii �n cetatea Susa cinci
sute de oameni, dar �mprejur ce socotesti ca vor fi facut? Ce te mai rogi �nca, si
va fi tie?
 13. Si a zis Estir �mparatului: sa se dea Evreilor, sa se faca asa si
m�ine, ca sa sp�nzure pe cei zece feciori ai lui Aman.
14. Si a poruncit �mparatul asa sa fie, si a dat Jidovilor cetatii
trupurile fiilor lui Aman sa le sp�nzure.
15. Si s-au adunat Jidovii �n Susa �n paisprezece zile ale lunii lui Adar,
si au ucis trei sute de oameni, si nimic n-au jefuit.
16. Si ceilalti Jidovi dintru �mparatie s-au adunat si le-au ajutat lor, si
au �ncetat de la razboi, ca au omor�t dintr-�nsii cincisprezece mii, �n
treisprezece zile ale lui Adar, si nimic n-au jefuit.
17. Si �n ziua a patrusprezecea a acestei luni au odihnit, si o au tinut zi
de odihna cu bucurie si cu veselie.
18. Iar Jidovii cei din cetatea Susis s-au aduant, si �n a patrusprezecea
zi s-au odihnit, si �n a cincisprezecea asijderea petreceau cu bucurie si cu
veselie.
19. Pentru aceea Jidovii cei risipiti prin tara afara de cetati, petrec
ziua a patrusprezecea a lunii lui Adar, zi buna cu veselie, trimit�nd daruri
fiecare aproapelui sau; iar cei ce locuiesc la scaunele cetatilor, la
cincisprezece zile ale lunii lui Adar fac veselie, trimit�nd daruri celor de
aproape.
20. Si a scris Mardoheu cuvintele acestea �n carte, si le-a trimis
Jidovilor celor din �mparatia lui Artaxercsu, celor de aproape si celor de
departe,
21. Sa statorniceasca aceste zile bune, si sa tie sarbatoare ziua �ntr-a
patrusprezecea si a cincisprezecea a lunii lui Adar.
22. Pentru ca �ntr-aceste zile s-au odihnit Evreii de vrajmasii lor, si
luna lui Adar, �ntru care s-a �ntors lor pl�nsul �ntru bucurie si �ntristarea �n
zi buna sa o petreaca ca niste zile bune de nunta si de veselie, trimit�nd daruri
prietenilor si saracilor.
23. Si au facut Evreii precum le-au scris lor Mardoheu;
24. Cum Aman a lui Amadat Vugheul le vrajmasa lor, cum a planuit si a
aruncat sorti ca sa-i piarda pe ei.
25. Si cum a intrat la �mparatul zic�nd sa sp�nzure pe Mardoheu, si c�te
rele a ispitit sa aduca asupra Jidovilor, care apoi s-au �ntors asupra lui, si fu
sp�nzurat el si feciorii lui.
26. Pentru aceea s-au chemat zilele acestea purim, adica sorti, ca �n limba
lor sortii se chemau purim pentru cuvintele cartii acestia, si c�te au patit
pentru aceasta si c�te li s-au facut lor si li s-au �mpartit.
27. Si au primit Jidovii asupra lor si asupra semintiei lor si asupra
tuturor celor ce tin legea jidoveasca, ca nicidecum �ntr-alt chip sa nu petreaca
zilele acestea, pomenire fac�nd din neam �n neam, si �n cetatea si �n mostenire si
�n tara.
28. Iar zilele acestea ce se zic purim, se vor tinea �n toata vremea, si
pomenirea lor nu va lipsi din neam.
29. Si a scris Estir �mparateasa fata lui Aminadav si Mardoheu jidovul c�te
a facut atunci, �ntarind cartea despre cele ce se zic purim;
30. Cum Mardoheu si Estir �mparateasa hotar�se asupra lor.
31. Si atunci s-a r�nduit post, dupa sfatul lor.
32. Si Estir a poruncit sa se �ntareasca �n veci si sa scrie acestea spre
pomenire.

CAP. 10.
Lauda lui Mardoheu.

Si a scris �mparatul peste toata �mparatia pam�ntului si a marii.

2. Si taria si barbatia, avutia si marirea �mparatiei lui, iata s-a scris
spre pomenire �n cartea �mparatilor Persilor si a Midilor.
3. Ca Mardoheu era al doilea dupa �mparatul Artaxercsu, si mare era �ntru
�mparatie, si marit de Jidovi si iubit, si povestea petrecerea la tot neamul sau.
 4. Si a zis Mardoheu: de la Dumnezeu s-au facut acestea,
5. Ca mi-am adus aminte de visul care l-am vazut despre cuvintele acestea,
ca n-a trecut dintr-�nsele nimic.
6. Izvorul cel mic, care s-a facut r�u, si era lumina si soare, si era apa
multa, Estir este r�ul pe care o a luat �mparatul si o a facut �mparateasa.
7. Iar cei doi balauri, eu sunt si Aman.
8. Iar neamurile cele ce s-au adunat, sunt cei ce au vrut sa piarda numele
Jidovilor.
9. Iar neamul meu, acesta este Israil, cel ce a strigat catre Dumnezeu, si
s-a m�ntuit, si au m�ntuit Domnul pe poporul sau, si ne-au izbavit Domnul pe noi
din toate relele acestea.
10. Si au facut Dumnezeu semne si minuni mari, care nu s-au facut la nici
un neam.
11. Pentru aceia au facut doi sorti, unul pentru poporul lui Dumnezeu, si
altul pentru toate neamurile.
12. Si au venit am�ndoi sortii acestia la ceas si la vreme si la zi de
judecata �naintea lui Dumnezeu �ntru toate neamurile.
13. Si si-au adus aminte Dumnezeu de poporul sau, si au �ndreptat
mostenirea sa.
14. Si vor fi lor zilele acestea �n luna lui Adar, �n paisprezece si
cincisprezece zile ale lunii acestia cu adunare si cu bucurie si cu veselie
�naintea lui Dumnezeu �n neamuri �n veac �ntru poporul sau Israil.
15. �n anul al patrulea �mparatind Ptolomeiu si Cleopatra, a adus Dosoteiu,
care a zis ca este Preot si Levit, si Ptolomeiu feciorul lui, cartea cea �nainte
pusa acelor ce se zic purim, care a zis ca este, si o a talmacit Lisimah Ptolomeiu
cel din Ierusalim.

CARTEA LUI IOV

CAP. 1.
Relele �nt�mplari ale lui Iov.

Un om oarecare era din tara Avsitidii, caruia era numele Iov, si era omul acela
fara de prihana, drept, adevarat, cinstitor de Dumnezeu, si se ferea de tot lucrul
rau.
2. Si s-a nascut lui sapte feciori si trei fete.
3. Si erau vitele lui oi sapte mii, camile trei mii, perechi de boi cinci
sute, si cinci sute de asine ce se pasteau, si slugi multe foarte, si lucruri mari
erau lui pe pam�nt, si era omul acela de bun neam dinspre rasaritul soarelui.
4. Si adun�ndu-se feciorii lui unul la altul, faceau ospete �n toate
zilele, lu�nd �mpreuna cu sine si pe cele trei surori ale lor, sa man�nce si sa
bea cu d�nsii.
5. Si dupa ce se sf�rseau zilele ospatului, trimetea Iov, si-i curatea
scul�ndu-se de dimineata, si aducea pentru d�nsii jertfe, dupa numarul lor, si un
vitel pentru pacat, pentru sufletele lor, ca zicea Iov: ca nu cumva sa fi g�ndit
feciorii rele spre Dumnezeu �ntru inimile lor, asa facea Iov �n toate zilele.
6. Si a fost �n ziua aceea, si iata au venit �ngerii lui Dumnezeu, sa stea
�nainta Domnului, si au venit �mpreuna cu d�nsii si diavolul.
7. Si au zis Domnul diavolului: de unde ai venit? Si raspunz�nd diavolul,
a zis catre Domnul: �nconjur�nd pam�ntul si strabat�nd cele de sub cer, iata de
fata sunt.
8. Si au zis Domnul: socotit-ai �n cugetul tau de robul meu Iov? Ca nu
este asemenea lui din cei de pe pam�nt, om nevinovat, drept, adevarat, temator de
Dumnezeu, ferindu-se de tot lucrul rau.
9. Iar diavolul a raspuns, si a zis �naintea Domnului: au doar �n zadar se
teme Iov de Dumnezeu?
10. Au nu ai ocrotit tu toate cele dinafara si cele dinauntru ale casei
lui? Si toate cele ce sunt prin prejurul lui? Lucrurile m�inilor lui le-ai
binecuv�ntat si dobitoacele lui le-ai �nmultit pe pam�nt,
11. Ci trimite m�na ta si te atinge de toate c�te are; nici �n fata te va
binecuv�nta.
12. Atunci zise Domnul diavolului: iata toate c�te are el le dau �n m�na
ta, dar de el sa nu te atingi, si a iesit diavolul de la Domnul.
13. Si au fost �ntr-o zi feciorii lui Iov, si fetele lui beau vin �n casa
fratelui lor celui mai mare.
14. Si iata vestitor a venit la Iov, si a zis: perechile de boi arau, si
asinele pasteau aproape de d�nsii.
15. Si venind pradatorii le-au luat, si pe slugi i-au ucis cu sabia, si
scap�nd eu singur, am venit sa-ti spun tie.
16. �nca graind acestea, venit-a alt vestitor la Iov, si i-a zis lui: foc a
cazut din cer, si a mistuit oile si pe pastori asijderea i-a ars, si scap�nd eu
singur, am venit sa-ti spun tie.
17. �nca graind acesta, a venit alt vestitor la Iov, si i-a zis lui:
Haldeii au facut asupra noastra trei cete, si au �nconjurat camilele si le-au
luat, si pe slugi i-au ucis cu sabia, si am scapat eu singur, si am venit sa-ti
spun tie.
18. �nca acesta graind, alt vestitor a venit, zic�nd lui Iov: feciorii tai
si fetele tale m�nc�nd si b�nd la feciorul tau fratele lor cel mare,
19. Fara de veste a venit un v�nt mare dinspre pustie, si a zguduit cele
patru unghiuri ale casei, si a cazut casa peste feciorii tai, si au murit, si am
scapat eu singur, si am venit sa-ti spun tie.
20. Atunci Iov scul�ndu-se si-a rupt hainele sale, si-a tuns parul capului
sau, si a presarat tar�na peste capul sau, si caz�nd jos s-a �nchinat Domnului, si
a zis:
21. Gol am iesit din p�ntecele maicii mele, gol ma voi si �ntoarce acolo,
Domnul au dat, Domnul au luat, cum au placut Domnului, asa s-au si facut, fie
numele Domnului binecuv�ntat.
22. �ntru toate acestea ce s-a �nt�mplat lui, n-a pacatuit Iov �naintea
Domnului, nici n-a socotit ne�nteleptie la Dumnezeu.

CAP. 2.
Rabdarea lui Iov.

Si a fost �ntr-o zi, venind �ngerii lui Dumnezeu sa stea �nainta Domnului, venit-a
si diavolul �n mijlocul lor, ca sa stea �naintea Domnului.
2. Si au zis Domnul catre diavolul: de unde vii tu? Atuncea zise diavolul
�naintea Domnului: strabat�nd cele de sub cer si �nconjur�nd tot pam�ntul am
venit.
3. Si au zis Domnul catre diavolul: luat-ai aminte spre robul meu Iov, ca
nu este ca d�nsul din cei de pe pam�nt, om fara de prihana, drept, adevarat,
nevinovat, temator de Dumnezeu, ferindu-se de tot raul, si �nca staruieste �n
cuviosie, iar tu ai zis sa piezi �n zadar averile lui.
4. Si raspunz�nd diavolul, a zis catre Domnul: piele pentru piele, si
toate c�te are omul le va da pentru sufletul sau.
5. Dar nu asa, ci trimite m�na ta, si te atinge de oasele si de carnea
lui, si nici �n fata te va binecuv�nta.
6. Si au zis Domnul diavolului: iata ti-l dau tie, numai de sufletul lui
sa te feresti.
7. Si a iesit diavolul de la fata Domnului, si a lovit pe Iov cu buba rea
de la picioare p�na la cap.
8. Si a luat Iov un h�rb de si-a ras puroile sale, si a sezut �n gunoi
afara de cetate.
9. Si trec�nd vreme multa, zis-a catre Iov femeia lui: p�na c�nd vei
rabda, zic�nd iata voi astepta �nca putina vreme nadejdea m�ntuirii mele? Ca iata
a pierit pomenirea ta de pe pam�nt, feciorii tai si fetele tale, durerile si
chinurile p�ntecelui meu, cu care �n zadar m-am ostenit cu nevointa, ca vai de ei
au pierit, si tu �nsuti �n putreziciunea viermilor sezi, ram�nand afara sub
vazduh, si eu ratacesc ca o slujnica umbl�nd din loc �n loc si din casa �n casa,
astept�nd p�na va apune soarele, ca sa ma odihnesc de ostenelele, de trudele si de
durerile mele, care acum ma cuprind, ci zi vreun cuv�nt catre Domnul, si mori.
10. Iar el caut�nd la d�nsa, a zis: pentru ce ca o femeie fara de mine ai
grait? Daca am luat cele bune din m�na Domnului, sa nu rabdam si cele rele? �ntru
toate acestea ce s-au �nt�mplat lui, n-a gresit Iov cu buzele sale �naintea lui
Dumnezeu.
11. Si auzind trei prieteni ai lui toate relele ce au dat peste el, a venit
fiecare din tara sa la el, Elifaz �mparatul Temanilor, Valdad domnul Safheilor si
Sofar �mparatul Mineilor, si au venit la el toti odata, ca sa-l m�ng�ie si sa-l
cerceteze pe el.
12. Si vaz�ndu-l pe el de departe nu l-au cunoscut, si strig�nd cu glas
mare, au pl�ns si si-a rupt fiecare haina sa, si au aruncat pam�nt peste capetele
lor.
13. Au sezut l�nga el sapte zile si sapte nopti, si nici unul dintre ei nu
i-a grait cuv�nt, pentru ca vedea ca era rana groaznica si mare foarte.

CAP. 3.
Pl�ngerea lui Iov.

Dupa aceasta a deschis Iov gura sa.

2. Si a blestemat ziua sa, zic�nd:
3. Piara ziua �n care m-am nascut si noaptea aceea, �n care s-a zis iata
barbat.
4. Noaptea aceea sa fie �ntuneric, si sa nu o cerce pe ea Domnul de sus,
si sa nu vie peste ea lumina.
5. Si sa o cuprinda pe ea �ntunericul si umbra mortii, sa vie peste ea
negura, blestemata sa fie ziua aceea.
6. Si noaptea aceea sa o cuprinda �ntunericul, sa nu fie �n zilele anului,
nici sa se numere �n zilele lunilor.
7. Ci noaptea aceea sa fie cu dureri, si sa nu vie peste d�nsa veselie,
nici bucurie.
8. Ci sa o blesteme pe ea, cel ce blesteama ziua aceea, cel ce va sa
prinda chitul cel mare.
9. �ntunece-se stelele noptii aceea, sa astepte, si la lumina sa nu vie si
sa nu vada luceafarul rasarind.
10. Pentru ca n-a �nchis portile p�ntecelui maicei mele, ca ar fi departat
durerea de la ochii mei.
11. Pentru ce n-am murit �n p�ntece? Si dupa ce am iesit din p�ntece, caci
n-am murit �ndata?
12. Si pentru ce m-am pus pe genunchi? Si pentru ce am sub tatele?
13. Acum dormind as tacea, si zac�nd m-as odihni,
14. Cu �mparatii sfetnicii pam�ntului, care se semeteau �n arme,
15. Sau cu boierii care au mult aur, care au umplut casele lor de argint,
16. Sau ca o lepadatura, care iese din mitrasul mumei sale, sau ca pruncii
care n-au vazut lumina.
17. Acolo necredinciosii au ars iutimea m�niei, acolo au odihnit cei
osteniti cu trupul.
18. Si �mpreuna cei vesnici n-au auzit glasul celui ce cere birul.
19. Mic si mare acolo este, si sluga nu se teme de Domnul sau.
20. Pentru ce au dat celor din amaraciune lumina, si viata sufletelor celor
ce sunt �n dureri?
21. Care poftesc moartea, si nu o nimeresc scurm�ndu-o ca niste comori.
22. Si se bucura de o nimeresc.
23. Moartea este odihna omului, ca l-au acoperit pe el Dumnezeu.
24. Ca mai �nainte de a m�nca �mi vine suspin, si lacrimez cuprins fiind de
frica.
 25. Ca frica de care m-am temut, a venit asupra mea, si de ce m-am speriat,
aceea m-a �nt�mpinat.
26. Nici am avut pace, nici mi-a ticnit, nici m-am odihnit, si mi-a venit
mie m�nie.

CAP. 4.
Elifaz mustra pe Iov.

Si raspunz�nd Elifaz Temaniteanul a zis:

2. Au doar de multe ori ti s-a grait tie cu necaz? Dar greutatea
cuvintelor tale cine o va suferi?
3. Ca de vreme ce tu pe multi ai �nvatat, si m�ini slabe ai ajutat.
4. Si pe cei neputinciosi i-ai �mbarbatat cu cuv�ntul, si genunchele cele
slabe le-ai �ntarit.
5. Acum a venit asupra ta durere, si s-a atins de tine, si te-ai tulburat.
6. Oare evlavia ta este �n nebunie, si nadejdea ta, �n rautatea caii tale?
7. Adu-ti aminte dar, cine a pierit fiind nevinovat, sau care drepti cu
tot neamul s-au stins?
8. Ba �nca am vazut ca cei ce ara cele fara de cale, si cei ce le seamana,
dureri �si secera lorusi.
9. Din porunca Domnului vor pieri, si de Duhul m�niei lui se vor stinge.
10. Taria leului si glasul leoaicei si semetia balaurilor s-a stins.
11. Leul a pierit neav�nd m�ncare, si puii leilor s-au parasit unul pe
altul.
12. Ca de ar fi fost vreun cuv�nt adevarat �ntru cuvintele tale, nimic
dintr-aceste rautati nu te-ar fi �nt�mpinat, deci cum nu va primi urechea mea cele
minunate de la d�nsul?
13. De frica si de rasunarea de noapte a cazut frica peste oameni.
14. Frica m-a �nt�mpinat si cutremur, si oasele mele tare le-au clatinat.
15. Si duh peste fata mea a venit, si mi s-au �ncretit perii si carnea.
16. Sculatu-m-am si n-am cunoscut, vazut-am si nu era chip �naintea ochilor
mei, ci numai v�nt si glas lin auzeam.
17. Au doar mai curat va fi omul dec�t Domnul? Au doar faptura va fi mai
dreapta dec�t Facatorul?
18. Slugilor sale nu crede; asupra �ngerilor sai au g�ndit str�mbatate.
19. Cu c�t mai v�rtos cei ce locuiesc �n casa de lut, dintre care si noi
dintru acelasi lut suntem, se vor sf�rsi ca viermii.
20. Nici de dimineata p�na seara nu sunt, ca pier neput�nd sa-si ajute
lorusi.
21. Suflat-au asupra lor, si s-au uscat, pierit-au pentru ca n-au avut ei
�ntelepciune.

CAP. 5.
Urmare.

Striga acum de te va auzi cineva, sau de vei vedea vreun �nger din cei sfinti,
2. Ca pe cel fara de minte �l ucide m�nia, iar pe cel ratacit �l omoara
r�vna.
3. Iar eu am vazut pe cei fara de minte prinz�nd radacina, ci �ndata a
pierit petrecerea lor.
4. Departe de m�ntuire vor fi fiii lor, si se vor smeri pe la usile celor
mai mici, si nu va fi cel ce izbaveste,
5. Ca cele ce au adunat ei, dreptii vor m�nca, si ei din rautati nu vor fi
scosi, risipeasca-se taria lor.
6. Ca nu va iesi din pam�nt osteneala, nici din munti va odrasli durere.
7. Omul se naste spre osteneala, precum puii vulturului zboara la
�naltime.
8. �nsa eu ma voi ruga Domnului, si pe Dumnezeul atottiitorul viou chema.
 9. Pe cel ce face mari si necuprinse, marite si minunate, carora nu este
numar.
10. Pe cel ce da ploaie pe pam�nt, si trimite apa peste cele de sub cer.
11. Pe cel ce �nalta pe cei smeriti si ridica la m�ntuire pe cei pieriti.
12. Pe cel ce schimba sfaturile celor vicleni, si nu le vor plini m�inile
lor.
13. Cel ce prinde pe �ntelepti �ntru viclesug, si rastoarna sfatul celor
stricati.
14. Ziua va fi pentru ei �ntuneric, si �n amiaza vor pipai ca noaptea.
15. Sa piara ei �n razboi; iar cel neputincios sa scape din m�na celui
puternic.
16. Si sa fie celui neputincios nadejdea, iar gura celui napastuitor sa se
astupe.
17. Iar fericit este omul, pe care-l cearta Domnul, si dojenirea celui
Atottiitor n-o leapada,
18. Ca el raneste si vindeca, bate, si m�inile lui tamaduiesc.
19. De sase ori din nevoi te va scoate, iar a saptea oara nu se va atinge
de tine raul.
20. �n foamete te va izbavi de moarte, iar �n razboi te va scoate din m�na
fierului.
21. De bicul limbii te va ascunde, si de rautatile viitoare nu te vei teme.
22. De cei nedrepti si faradelege vei r�de, si de hiarele salbatice nu te
vei teme.
23. Iar hiarele tarinii vor avea pace cu tine.
24. Dupa aceea vei cunoaste, ca va fi casa ta �n pace, si petrecerea
cortului tau nu va pacatui.
25. Si vei cunoaste ca multa este sam�nta ta, si fiii tai ca iarba tarinii.
26. Si vei merge la groapa ca gr�ul cel copt, care �n vreme s-a secerat sau
ca un stog la arie �n vreme buna de adunat.
27. Iata acestea asa le-am cercat, acestea sunt care le-am auzit, iar tu
cunoaste ce ai facut.

CAP. 6.
Iov raspunde lui Elifaz.

Si raspunz�nd Iov a zis:

2. De ar sti cineva sa-mi opreasca m�nia mea, si durerile mele sa le
ridice cu jugul �mpreuna.
3. Dec�t nisipul marii mai greu va fi, ci precum se pare, cuvintele mele
sunt rele.
4. Ca sagetile Domnului �n trupul meu sunt, a carora iutime bea s�ngele
meu, si ma �mpung c�nd �ncep a grai,
5. Au doar �n zadar va striga asinul salbatic, si nu c�nd cauta m�ncare?
Sau mugeste boul la iesle, c�nd are de m�ncat?
6. Au m�nca-se-va vor p�inea fara de sare? Sau este gust �n cuvinte
desarte?
7. Ca nu poate �nceta m�nia mea, ca vad ca bucatele mele, au miros ca
mirosul leului.
8. Dea Domnul sa asculte cererea mea, si nadejdea mea sa o plineasca.
9. Daca au �nceput Domnul, raneasca-ma, iar p�na �n sf�rsit sa nu ma
omoare.
10. Si sa-mi fie mie morm�nt cetatea peste a careea ziduri saream, nu ma
voi �nalta, ca n-am mintit cuvintele cele sfinte ale Dumnezeului meu.
11. Ca ce putere am eu ca sa rabd? Sau c�te zile ca sa �ngaduie sufletul
meu?
12. Au tarie de piatra este taria mea? Au de arama este trupul meu?
13. Au nu �ntru d�nsul nadajduim? Iar ajutorul s-a departat de la mine.
14. Mila s-a departat de la mine, si cercetarea Domnului m-a trecut cu
vederea.
15. Cei de aproape ai mei n-au cautat spre mine, ca pe un p�r�u sec m-au
parasit, sau ca pe un val m-au trecut.
16. Cei ce se temeau de mine, acum au navalit asupra mea ca niste zapada,
sau ca niste bulgar de ghiata,
17. Care se topeste, c�nd se face caldura, si nu se cunoaste unde a fost.
18. Asa si eu de toti sunt parasit, si ma pierd si m-am �nstrainat din casa
mea.
19. Vedeti caile celor din Tema, uitati-va la cararile celor din Savo.
20. Si rusine vor plati cei ce nadajduiesc �n cetati si �n bani.
21. Voi m-ati asuprit pe mine fara de mila, ci vaz�nd rana mea temeti-va.
22. Ca ce? Au doar am cerut ceva de la voi?
23. Au de taria voastra �mi este lipsa, ca sa ma m�ntuiti de vrajmasi? Sau
de m�inile puternicilor sa ma izbaviti pe mine?
24. �nvatati-ma si eu voi amuti, de m-am �nselat �ntru ceva spuneti-mi.
25. Ci cum vad, rele sunt cuvintele celui drept.
26. Ca nu cer taria voastra, nici mustrarea voastra ma va face sa �ncetez a
grai, ca nu voi suferi vorba graiului vostru.
27. Ci cadeti numai asupra celui sarman, si va bateti joc de prietenul
vostru.
28. Si acum caut�nd �n fata voastra nu vei minti.
29. Sedeti dar, si nu fiti nedrepti, si iarasi ascultati �ndreptarea mea,
30. Ca nu este �n gura mea str�mbatate, si g�tlejul meu au nu va cugeta
�ntelepciune?

CAP. 7.
Iov se t�nguieste de ticalosia omului.

Au nu este lupta viata omului pe pam�nt? Si ca a muncitorului cu ziua viata lui?

2. Sau ca o sluga, care se teme de Domnul sau, si cauta umbra, sau ca un
naimit, care asteapta plata sa?
3. Asa si eu am ajuns luni desarte, si nopti de dureri s-au dat mie.
4. De ma culc zic: c�nd va fi ziua, si daca ma scol, iarasi c�nd va fi
seara, si ma umplu de dureri de seara p�na dimineata.
5. Si se fram�nta trupul meu de putreziciunea viermilor, si moiu grunzii
pam�ntului raz�ndu-mi puroiul.
6. Vieata mea este mai scurta de c�t graiul, si a pierit �ntru nadejde
desarta.
7. Adu-ti aminte dar ca viata mea este duh, si nu se va mai �ntoarce
ochiul meu, ca sa vada bune.
8. Nu ma va mai vedea ochiul celui ce ma privea, ochii tai spre mine, si
eu nu mai sunt.
9. Ca un nor ce trece pe cer, asa se va pogor� omul �n iad, si nu se va
mai sui.
10. Nici nu se va �ntoarce la casa sa, nici �l va mai cunoaste pe el �n
locul lui.
11. Nici eu dar voi cruta gura mea, ci voi grai fiind �n necaz, deschide-o-
voi de amaraciunea sufletului meu fiind cuprins.
12. Au doar marea sunt eu, au balaur? Ca m-ai �ngradit?
13. Ca am zis: m�ng�ia-ma-va pe mine patul meu, si voi grai deosebi �n
asternutul meu.
14. Ma �nfricosezi cu visuri, si cu vedenii ma �ngrozesti.
15. Dezlega-vei de duhul meu sufletul meu, si de moarte oasele mele.
16. Ca nu voi grai �n veac, ca sa rabd, departeaza-te de la mine, ca
desarta este viata mea.
17. Ca ce este omul, ca l-ai marit pe el? Sau ca iei aminte spre el?
18. Ca-l cercetezi pe el p�na dimineata? Si la odihna �l judeci pe el?
19. P�na c�nd nu ma slobozi, nici ma lasi? P�na c�nd voi �nghiti scuipatul
meu cu durere?
20. De am pacatuit eu, ce voi putea face, cel ce stii g�ndul oamenilor?
Pentru ce m-ai pus �mpotrivnic tie? Si sunt tie sarcina?
21. Pentru ce n-ai uitat faradelegea mea, si n-ai curatit pacatul meu? Si
acum �n pam�nt voi merge, si m�ine dimineata nu voi mai fi.

CAP. 8.
Valdad mustra pe Iov.

Si raspunz�nd Valdad Savhitul a zis:

2. P�na c�nd vei grai acestea, cu gura ta duh mult graitor?
3. Au face Domnul str�mbatate, c�nd judeca? Sau cel ce au facut toate,
tulbura ce este drept?
4. De au pacatuit fiii tai �naintea lui, i-au dat �n m�na nelegiuirii lor.
5. Iar tu m�neca catre Domnul atottiitorul, rug�ndu-te.
6. De vei fi curat si adevarat, va asculta rugaciunea ta, si-ti va
�ntoarce tie petrecerea dreptatii.
7. Si vor fi cele dintai ale tale putine, iar cele de pe urma ale tale
nepovestite.
8. Ca �ntreaba pe neamul cel dintai, si cearca dupa neamul parintilor.
9. Ca noi suntem de ieri si nu stim, ca umbra este pam�ntul viata noastra.
10. Au nu acestea te vor �nvata pe tine, si vor spune tie si din inima vor
scoate cuvinte?
11. Au odrasleste papura fara de apa, au �nalta-se-va trestia fara de
umezeala?
12. �nca fiind �n radacina, si mai �nainte a se taia, nu se usuca iarba
neav�nd umezeala?
13. Asa vor fi cele de apoi ale tuturor celor ce uita pe Domnul, ca
nadejdea celui necurat va pieri.
14. Ca nelocuita va fi casa lui, si painjin va fi cortul lui.
15. De va propti casa sa, nu va sta, si c�nd o va �ntari, nu va ram�ne.
16. Ca este verde sub soare, si din putrejunea lui va iesi ramura lui.
17. Pe gramada de pietre va sta, si �n mijlocul pietricelelor va trai.
18. Si de se va �nghiti, locul nu i se va cunoaste.
19. N-ai vazut ca aceasta, ca surparea necredinciosului, ca aceasta este,
si din pam�nt alta va odrasli.
20. Ca Domnul nu va lepada pe cel fara de rautate, si tot darul
necredinciosului nu va primi.
21. Iar gura celor adevarati se va umplea de r�s, si buzele lor de veselie.
22. Iar vrajmasii lor se vor �mbraca cu rusine, si locasul celui
necredincios nu va sta.

CAP. 9.
Apararea lui Iov.

Si raspunz�nd Iov, a zis:

2. Adevarat stiu ca asa este, cum va fi drept muritorul la Domnul?
3. Ca de va vrea sa se judece cu el, nu-l va asculta pe el, ca sa nu
graiasca �mpotriva la nici un cuv�nt al lui din o mie.
4. Ca este �ntelept cu inima, puternic si mare; cine s-a �mpotrivit lui si
a izbutit?
5. Cel ce �nvecheste muntii, si ei nu stiu, cel ce surpa pe ei cu m�nie.
6. Cel ce cladeste cele de sub cer din temelii si st�lpii lui se vor
clatina.
7. Cel ce zice soarelui, si nu rasare, si stelele le pecetluieste.
8. Cel ce a �ntins cerul singur, si umbla pe mare ca pe pam�nt.
9. Cel ce face gainusa si luceafarul de seara si ralita de miazanoapte si
luceafarul diminetii.
 10. Cel ce face mari si neurmate, slavite si minunate, carora nu este
numar.
11. De va veni spre mine, nu-l voi vedea, si de va trece, nici asa n-am
stiut.
12. De va da mortii, cine va opri sau cine va zice lui, ce ai facut?
13. Nimeni nu se poate �mpotrivi m�niei lui si toti cei semeti se pleaca
sub d�nsul.
14. De m-ar asculta sau ar lua aminte cuvintele mele.
15. Chiar de as fi drept, nu ma va asculta, ci voi cere mila judecatii lui.
16. Si de-l voi chema si va raspunde, nu cred ca am auzit glasul meu.
17. Ca m-au sfar�mat �n v�rtej si sfar�marile mele cele multe s-au facut �n
zadar.
18. Ca nu ma lasa sa rasuflu, ci ma umplu de amaraciune.
19. El poate ca un puternic, cine se va �mpotrivi judecatii lui?
20. Ca de voi fi si drept, gura mea ma va os�ndi, si de voi fi fara
prihana, nedrept voi fi socotit.
21. Ca de am facut faradelege, nu stiu cu sufletul, fara numai ca mi se ia
viata.
22. Pentru aceea au zis: pe cel mare si puternic �l prinde m�nia.
23. Ca cei rai �n moarte cuvioasa vor fi, iar dreptii sunt batjocuriti.
24. Ca s-a dat �n m�inile celui nelegiuit, ochii judecatorilor leaga, de nu
este el, cine este?
25. Iar viata mea mai repede este dec�t un alergator, fuge si nu se vede.
26. Au ram�ne dupa corabii urme de cale, sau dupa vulturul ce zboara,
caut�nd m�ncare?
27. Ca de as zice, voi uita graind, plec�ndu-ma cu fata voi suspina.
28. Clatescu-ma din toate madularile, ca stiu ca nevinovat nu ma vei lasa.
29. Si fiindca sunt necuvios, pentru ce n-am murit?
30. Ca de ma voi spala cu zapada, si de ma voi curati cu m�ini curate,
31. Tot m-ai muiat cu gunoi, si mi-ai facut ur�t vesm�ntul de pe mine.
32. Ca nu esti om ca mine, caruia voi sta �mpotriva, ca deodata sa venim la
judecata.
33. O! de ar fi �ntru noi mijlocitor, si care sa mustre si sa auda �ntru
am�ndoi.
34. Sa departeze de la mine toiagul, si frica lui sa nu ma �ngrozeasca.
35. Si nu ma voi teme, ci voi grai, ca asa nu �ndraznesc.

CAP. 10.
Iov se t�nguieste de necazul sau.

Slabeste sufletul meu, suspin�nd voi slobozi catre el cuvintele mele, de

amaraciunea sufletului meu fiind cuprins, voi grai.
2. Si voi zice catre Domnul: nu ma �nvata a fi necredincios, si pentru ce
m-ai judecat asa?
3. Au bine este de voi face str�mbatate? Ca nu bagi seama de lucrul
m�inilor mele, si la sfatul celor necurati ai luat amine.
4. Au cum vede muritorul, vezi? Au cum vede omul, vei vedea?
5. Au omeneasca este viata ta? Au anii tai, ca ai omului?
6. Ca ai cercetat faradelegea mea, si pacatele mele le-ai cercat.
7. Ca stii ca nimic faradelege n-am facut, dar cine este, care din m�inile
tale sa scoata?
8. M�inile tale m-au zidit si m-au facut, dupa aceasta schimb�ndu-ma m-ai
batut.
9. Adu-ti aminte ca din lut m-ai facut, si iarasi �n pam�nt ma vei
�ntoarce.
10. Au nu ca laptele m-ai muls? Si m-ai �nchegat ca casul.
11. Cu piele si cu carne m-ai �mbracat, si cu oase si cu vine m-ai tesut.
12. Si viata si mila mi-ai dat mie, si cercetarea ta mi-a pazit duhul meu.
 13. Acestea av�ndu-le �ntru tine, stiu ca toate le poti, si nimic nu este
tie cu neputinta.
14. Ca de voi pacatui, ma vei pazi, si de faradelegea mea nu m-ai facut
nevinovat.
15. Si de voi lucra faradelege, vai de mine, si de voi fi drept nu-mi pot
ridica capul, ca sunt plin de faradelege.
16. Ca sunt prins ca un leu spre junghiere, si iarasi schimb�ndu-ma greu ma
pierzi.
17. �nnoind asupra mea cercetarea mea, si cu m�nie mare te-ai m�niat asupra
mea, si ai adus peste mine ispita.
18. Pentru ce dar m-ai scos din p�ntece, si n-am murit? Si ochi pe mine sa
nu ma fi vazut.
19. Si as fi ca si cum n-asi fi fost, pentru ce dar din p�ntece nu m-ai
mutat �n morm�nt?
20. Au nu este putina vreme a vietii mele? Lasa-ma sa ma odihnesc putin.
21. Mai �nainte de ce voi merge, de unde nu ma voi mai �ntoarce.
22. �n pam�nt �ntunecos si �nneguros, �n pam�ntul �ntunericului celui
vesnic, unde nu este lumina, nici se vede viata muritorilor.

CAP. 11.
Iov �nvinovatit de fatarnicie.

Si raspunz�nd Sofar Mineul a zis:

2. Cel ce graieste multe, va auzi si raspuns, si cel bine vorbitor au se
va parea ca drept este?
3. Bine este cuv�ntat nascutul din femeie cel cu viata scurta, nu fii mult
�n cuvinte, ca nu este cine sa se priceasca cu tine.
4. Sa nu zici, ca curat sunt cu faptele, si fara de prihana �naintea lui.
5. Ci cum va grai Domnul catre tine, si va deschide buzele sale tie?
6. Si dupa aceea va povesti tie puterea �ntelepciunii, caci cu mult este
mai presus de priceperea ta, si atunci vei cunoaste, ca vrednice de cele ce ai
pacatuit s-au �nt�mplat tie de la Domnul.
7. Au urma Domnului vei afla, au la marginile care au facut Atottiitorul
ai ajuns?
8. �nalt este cerul, si ce vei face? Si mai ad�nci dec�t cele din iad, ce
stii?
9. Sau mai departe dec�t masura pam�ntului, s-au largimea marii?
10. Si de le va strica toate, cine va zice lui, ce ai facut?
11. Ca el stie lucrurile celor faradelege, si vaz�nd cele faradecale, nu le
va trece cu vederea.
12. Omul �n desert lungeste cuv�ntul, si muritorul cel nascut din femeie
este ca un asin salbatic �n pustie.
13. Ca de ai curatit tu inima ta, si �ntinzi m�inile tale catre el.
14. De este ceva faradelege �n m�inile tale, departeaza-o de la tine, si
str�mbatate �n casa ta sa nu ram�na.
15. Ca asa va straluci fata ta, ca apa cea limpede, si te vei dezbraca de
�ntinaciune, si nu te vei teme.
16. Si osteneala o vei uita ca un val ce a trecut, si nu te vei �ngrozi.
17. Si rugaciunea ta ca luceafarul va fi, si ca amiazazi va rasari tie
viata.
18. Si vei fi nadajduind, ca este tie nadejde, si din griji si din purtare
de grija va rasari tie pace.
19. Ca vei avea liniste, si nu va fi cine sa se razboiasca cu tine, si
schimb�ndu-se multi se vor ruga tie.
20. Si m�ntuirea va parasi pe ei, ca nadejdea lor este pierzare, si ochii
necredinciosilor se vor topi.

CAP. 12.
Iov se apara �naintea lui Sofar si a prietenilor sai.

Si raspunz�nd Iov a zis:

2. Apoi voi oameni sunteti, au cu voi se va sf�rsi ;ntelepciunea?
3. Ca si eu am inima ca si voi.
4. Ca barbatul cel drept si fara de prihana s-a facut de batjocura.
5. Ca �n vremea norocita a fost gatit sa cada sub altii, si casele lui sa
se prade de cei faradelege.
6. Dar cu adevarat nici unul rau fiind, sa nu nadajduiasca, nevinovat a
fi, c�t parasesc pe Domnul, ca si cum n-ar fi certare lor.
7. Ci �ntreaba pe cele cu patru picioare, de-ti vor spune, si pe pasarile
cerului, de-ti vor povesti.
8. Graieste pam�ntului de-ti va spune tie si-ti vor t�lcui tie.
9. Cine dar n-a cunoscut �ntru toate acestea, ca m�na Domnului au facut
acestea?
10. Si cum ca �n m�na lui este sufletul tuturor celor ce vietuiesc si duhul
a tot omul.
11. Urechea deosebeste cuvintele, iar g�tlejul gusta bucatele.
12. �n multa vreme este �ntelepciunea, iar �n multa viata este stiinta.
13. La el este �ntelepciunea si puterea, la el este sfatul si priceperea.
14. De va surpa, cine va zidi?
15. De va �nchide pe oameni, cine le va deschide?
16. De va opri apa, va usca pam�ntul, iar de o va slobozi, �l va pierde
surp�ndu-l.
17. La el este puterea si taria, la el este stiinta si priceperea, cel ce
robeste pe sfetnici si pe judecatorii pam�ntului �ngrozeste.
18. Cel ce pune pe �mparati pe scaune, si �ncinge cu br�u mijlocul lor.
19. Cel ce trimite pe preoti �n robie si surpa pe puternicii pam�ntului.
20. Cel ce schimba buzele credinciosilor si cunoaste priceperea batr�nilor.
21. Cel ce varsa necinste peste boieri, si �nalta pe cei smeriti.
22. Cel ce descopere ad�ncurile �ntunericului si preface �n lumina umbra
mortii.
23. Cel ce mareste neamuri si le pierde, cel ce �mprastie neamuri si le
aduna.
24. Cel ce schimba inimile boierilor noroadelor pam�ntului, si i-au facut
pe ei sa rataceasca �n cale, care n-au stiut.
25. Sa pipaie �ntuneric, si nu lumina, si sa rataceasca ca cel beat.

CAP. 13.
Urmare.

Iata acestea toate a vazut ochiul meu, si a auzit urechea mea.

2. Stiu c�te si voi stiti, si nu sunt mai ne�ntelept dec�t voi.
3. �nsa nu, ci voi grai catre Domnul, si ma voi �ndrepta �naintea lui de
va vrea.
4. Ca voi sunteti doftori str�mbi, si toti tamaduitori railor.
5. Si o! de ati amuti, ca sa va socotiti a fi �ntelepti.
6. Si ascultati �ndreptarea gurii mele, si la judecata buzelor mele luati
aminte.
7. Au doar nu �naintea Domnului graiti, si �naintea lui ziceti
�nselaciune.
8. Au doar nu �ndoiti? Si voi �nsiva judecatori va faceti?
9. Ca binele va urma pe voi, ca de le veti face toate, va veti lipi de
d�nsul.
10. Si tot va va mustra pe voi, iar daca va ascunde fata lui, va veti mira.
11. Au nu m�nia lui va va �ngrozi pe voi, si frica lui va cadea peste voi?
12. Si se va face trufia voastra ca cenusa, si trupul lut.
13. Taceti ca sa graiesc, si sa-mi potolesc m�nia.
 14. Apuc�nd carnurile mele cu dintii, iar sufletul meu voi pune �n m�na
mea.
15. Macar de ma va asupri cel Puternic, cum au si �nceput, tot voi grai, si
�naintea lui ma voi �ndrepta.
16. Si aceasta se va socoti mie spre m�ntuire, ca �naintea lui viclesug nu
va intra.
17. Ascultati, ascultati cuvintele mele, ca de veti asculta, voi spune
voua.
18. Iata eu aproape sunt de judecata mea, stiu eu ca drept ma voi arata.
19. Cine este cel ce se judeca cu mine? Ca eu tac si �ncetez.
20. Doua sa-mi faci si atunci de catre fata ta nu ma voi ascunde.
21. M�na ta o departeaza de la mine, si frica ta sa nu ma �ngrozeasca.
22. Apoi ma vei chema, si eu voi auzi, sau vei grai, si eu �ti voi
raspunde.
23. C�te sunt pacatele mele si faradelegile mele? �nvata-ma, care sunt?
24. Pentru ce ascunzi de catre mine, si ma socotesti �mpotrivnic tie?
25. Sau ca de o frunza ce se clateste de v�nt te vei speria? Sau ca unei
buruiene, ce se poarta de v�nt stai �mpotriva mea?
26. Ca ai scris asupra mea rele, si mi-ai pus mie pacatele tineretilor.
27. Si ai pus �n opreala piciorul meu, si mi-ai pazit toate faptele mele,
si ai luat aminte la urma picioarelor mele.
28. Cel ce ma �nvechesc ca un foale, sau ca o haina m�ncata de molii.

CAP. 14.
Nimicnicia vietii omenesti.

Pam�nteanul nascut din femeie este cu viata scurta si plin de necaz.

2. Si ca o floare �nflorind, cade, si ca umbra fuge si nu sta.
3. Au nu si acestuia i-ai facut certare, si l-ai facut sa vie la judecata
�naintea ta?
4. Ca cine va fi curat de �ntinaciune?
5. Nimeni, macar si o zi de va fi viata lui pe pam�nt, ca numarate sunt de
tine lunile lui, hotar�t-ai vreme, si nu �ntrece.
6. Departeaza-te de la d�nsul, ca sa se odihneasca si va placea lui viata,
ca si naimitului.
7. Ca copacul de se va taia, este nadejde ca iar va �nflori, si odrasla
lui nu va lipsi.
8. Ca de va �mbatr�ni �n pam�nt radacina lui, si �n piatra se va sav�rsi
buciumul lui.
9. De umezeala apei va odrasli, si va da ramuri ca un rasad t�nar.
10. Iar omul murind s-a dus, si caz�nd muritorul, mai mult nu mai este.
11. Ca cu vreme scade marea, si r�ul pustiindu-se a secat.
12. Omul adormind nu se va mai scula si nici se va trezi, p�na c�nd cerul
se va trece, nici se vor destepta din somnul lor.
13. Si macar de m-ai fi pazit �n iad si m-ai fi ascuns pe mine, p�na ti s-
ar fi potolit m�nia ta, si sa-mi fi r�nduit vreme, �n care sa-ti aduci aminte de
mine.
14. Ca de va muri omul, va trai dupa ce-si va sf�rsi zilele vietii sale,
astepta-voi p�na ce iarasi voi fi.
15. Apoi ma vei chema, si eu te voi auzi, si lucrurile m�nilor tale nu le
departa.
16. Si ai numarat deprinderile mele, si nu-ti va scapa nimic din pacatele
mele.
17. Pecetluit-ai �n saculet faradelegile mele, si ai �nsemnat, tot ce fara
de voie am gresit.
18. Si muntele caz�nd se prabuseste, si piatra se �nvecheste �n locul sau.
19. Apele au dumicat pietre, si apele cele �ntinse au �nchegat lutul
pam�ntului, iar rabdarea omului o ai pierdut.
20. �ntinsu-l-ai p�na la sf�rsit, si s-a dus, mutat-ai fata lui, si l-ai
trimis.
21. Si de au fost multi fiii lui, nu stie, si de au fost putini nu stie.
22. Ci numai trupul lui l-a durut, si sufletul lui a pl�ns.

CAP. 15.
Elifaz vrea sa faca pe Iov fatarnic.

Si raspunz�nd Elifaz Temaniteanul, a zis:

2. Oare �nteleptul va vorbi cuvinte semete, si p�ntecele sau se va umplea
de vorbe goale.
3. Mustr�nd cu cuvinte, care nu se cuvin, si cu cuvinte de care nici un
folos nu este.
4. Au nu si tu ai departat frica, si cuvinte ca acestea ai rostit �naintea
Domnului?
5. Vinovat esti cu cuvintele gurii tale, si n-ai ales cuvintele celor
puternici.
6. Mustra-te-va gura ta, si nu eu, buzele tale vor marturisi asupra ta.
7. Ca ce este, au esti cel �nt�i nascut �ntru oameni? Au mai �nainte
dec�t dealurile te-ai alcatuit?
8. Au r�nduiala Domnului ai auzit? Au trebuinta av�nd Dumnezeu te-au luat
pe tine sfetnic al lui? Si numai tu ai �ntelepciunea?
9. Ca ce stii tu, ce noi nu stim? Si ce pricepi tu, si noi nu pricepem?
10. Ci si batr�n si vechi este �ntru noi, mai �ncarcat de zile dec�t tatal
tau.
11. Putine batai ai luat pentru cele ce ai pacatuit, peste seama mult ai
gresit.
12. Ce a �ndraznit inima ta? Sau ce au asteptat ochii tai?
13. Ca ai izbucnit m�nia ta �naintea Domnului, si ai scos din gura cuvinte
ca acestea?
14. Ca cine fiind muritor va fi fara de prihana, sau cum va fi drept cel
nascut din femeie?
15. Daca sfintilor nu crede, si cerul nu este curat �naintea lui.
16. Cu c�t mai v�rtos ur�t si necurat este omul care bea nedreptatea ca
apa.
17. Voiu spune tie, asculta-ma; cele ce am vazut, voi povesti tie.
18. Cele ce au zis �nteleptii, si n-au ascuns de catre parintii lor.
19. Lor singuri s-au dat pam�ntul, si nimenea de alt neam n-a venit peste
ei.
20. Toata viata celui necredincios �n grija este, iar celui puternic ani
numarati i s-au dat.
21. Si frica lui �n urechile lui, c�nd va g�ndi ca este �n pace, va veni
lui pieire.
22. Nu crede, ca se poate �ntoarce din �ntuneric, ca s-au dat �n m�inile
sabiei.
23. Si s-a r�nduit spre hrana vulturilor, si a vazut �ntru sine, ca ram�ne
spre cadere, si ziua cea �ntunecoasa pe el �l va acoperi.
24. Si nevoie si necaz �l va tine pe el, ca un povatuitor de ostire care
sta �n fruntea taberei, va cadea.
25. Ca a ridicat m�inile �naintea Domnului si �naintea lui Dumnezeu
atottiitorul a statut �mpotriva.
26. Si a alergat �nainta lui cu ocara, cu cerbicea cea groasa a scutului
sau.
27. Ca a acoperit fata sa cu seul sau, si a facut razor peste coapse si
lauda lui sudalma.
28. Sa ram�na �n cetati pustii si sa intre �n case nelocuite, iar cele ce
au gatit ei, altii le vor cara.
 29. Nu se va �mbogati, nici vor ram�ne averile lui, nici va face umbra
pam�ntului.
30. Nici va scapa de �ntuneric, ci st�lparea lui o va usca v�ntul, si
floarea ei va cadea.
31. Nu creada ca va ram�ne, ca desertaciuni vor veni lui.
32. Trunchiul lui mai �nainte de vreme se va strica, si ramul lui nu se va
�ntari.
33. Se va culege ca si strugurul cel acru mai �nainte de vreme, si va cadea
ca floarea maslinului.
34. Ca marturia celui necredincios este moartea, si foc va arde casa celor
ce iau daruri.
35. Si �n p�ntece va zamisli dureri, si se vor naste lui desarte, si
p�ntecele lui va gati viclesug.

CAP. 16.
Iov dovedeste nevinovatia sa.

Si raspunz�nd Iov, a zis:

2. Multe de acestea am auzit, m�ng�itori de rele sunteti toti.
3. Ca ce este? Oare au vreo r�nduiala aceste vorbe �n v�nt? Sau ce te
�mpinge a raspunde?
4. Si eu ca si voi as grai, de ar fi pus sufletul vostru �n locul
sufletului meu, si eu v-as grai voua cuvinte, as clati capul ca si voi.
5. Si sa fie tarie �n gura mea, si nu voi �nt�rzia a deschide buzele mele.
6. Ca de voi grai, nu ma va durea rana, si de voi tacea, au mai putin ma
voi rani?
7. Iar acum trudit, m-ai facut nebun, si istovit, te-ai pornit asupra mea.
8. �ntru marturie m-am facut si m-am ridicat �mpotriva celui ce minteste
de mine, �mpotriva celui ce-mi raspunde �n fata.
9. Ca m�nia pornindu-se m-au obor�t, scr�snit-au asupra mea cu dintii,
sagetile tiranilor peste mine au cazut.
10. Cu cautarea ochilor au navalit, cu ascutitul m-au lovit �n genunche, si
odata au alergat asupra mea.
11. Ca m-au dat Domnul �n m�inile celor nedrepti, si la cei nelegiuti m-au
aruncat.
12. �n pace fiind m-au risipit, si apuc�ndu-ma de par, m-au smuls, pusu-m-
au ca un semn.
13. Inconjuratu-m-au cu lanci, care le-au aruncat �n rarunchii mei, fara de
mila au varsat pe pam�nt fierea mea.
14. Obor�tu-m-a durere peste durere, alergat-au aspra mea cei puternici.
15. Sac au cusut peste pielea mea, si taria mea �n pam�nt s-a stins.
16. P�ntecele meu s-a oparit de pl�ns, si peste genele mele a venit umbra
mortii.
17. Ca str�mb nimic nu era �n m�inile mele, si rugaciunea mea era curata.
18. Pam�ntule sa nu acoperi s�ngele trupului meu, si sa nu fie loc
strigarii mele.
19. Si acum iata �n ceruri este martorul meu, si stiutorul meu �ntru cei
de sus.
20. Sosit-a rugaciunea mea la Domnul, si �naintea lui cauta ochiul meu.
21. Si sa fie mustrare omului �naintea Domnului, si fiului omului cu
aproapele sau.
22. Si anii ce-mi mai sunt numarati trec, si voi merge pe calea, pe care nu
ma voi mai �ntoarce.

CAP. 17.
Iov povesteste mai departe ticalosia sa.

Ma pierd de duh purt�ndu-ma, ma rog sa ma �ngroape, si nu dob�ndesc.

 2. Ma ostenesc rug�ndu-ma, ce voi face? Strainii mi-au furat averile.
3. Cine este acesta? Cu m�na mea sa fie legat.
4. Ca ai ascuns inima lor de �ntelepciune, pentru aceea nu-i vei �nalta pe
ei.
5. Unei parti se vor vesti rele, si ochii se scurg pentru fii.
6. Si m-ai pus de poveste �n neamuri, si de r�s m-am facut lor.
7. Ca s-au �ntunecat de m�nie ochii mei, �nconjurat sunt tare de catre
toti.
8. S-au mirat de aceasta dreptii, si cel drept peste cel faradelege sa se
ridice.
9. Si sa tie cel credincios calea sa, si cel curat cu m�inile sa ia
�ndrazneala.
10. �nsa nu, ci toti va �ntariti si veniti, dar nu voi afla �ntru voi
adevar.
11. Zilele mele degrab au trecut, si s-au rupt �ncheieturile inimii mele.
12. Noaptea mi-a fost �n loc de zi, lumina s-a apropiat de fata
�ntunericului.
13. De voi mai astepta, iar casa mea va fi, si �n ceata s-a asternut mie
asternutul.
14. Moartea o am chemat sa-mi fie tata, si putreziciunea sa-mi fie muma si
sora.
15. Unde dar �nca mai este mie nadejde? Au bunatatile mele le voi vedea?
16. Au se vor pogor� cu mine �n iad? Au cu toate odata �n tar�na ne vom
pogor�?

CAP. 18.
Valdat socoteste pe Iov �ntru cei faradelege.

Si raspunz�nd Valdat Savhiteanul, a zis:

2. P�na c�nd nu vei �nceta? Taci ca sa graim si noi.
3. Pentru ce am tacut ca niste vite �naintea ta?
4. M�nia ti-a facut tie acestea, ca de vei muri, tu, fi-va nelocuit cel de
sub cer? Au surpa-se-vor muntii din temelia lor?
5. Si lumina celor necredinciosi se va stinge, si nu le va straluci lor
flacara.
6. Lumina lui �ntuneric sa fie �n locasul lui, si faclia cea de pe el se
va stinge.
7. V�neze cei mai mici averile lui si sa rataceasca sfatul lui.
8. Puie-se piciorul lui �n lat, si �n mreaja sa se �ncurce.
9. Si sa vie peste d�nsul lanturi, sa se �ntareasca peste ei cei �nsetati.
10. Si sa ascunda �n pam�nt funia lui si cursa lui pe carari.
11. Dureri sa-l piarda pe el �mprejur, si multi de pe l�nga d�nsul sa vie
�n str�mtoare mare.
12. Si caderea lui s-a grait minunata.
13. Sa man�nce razimurile picioarelor lui.
14. Si cele frumoase ale lui sa le man�nce moartea.
15. Sa se rumpa din locasul lui sanatatea, si sa vina peste el nevoie de
vina �mparateasca.
16. Locui-vor �n locasul sau �n lipsa lui, risipi-se-vor cele frumoase ale
lui cu pucioasa.
17. Radacinile lui se vor usca dedesupt, si deasupra va cadea secerisul
lui.
18. Pomenirea lui sa piara de pe pam�nt, si numele lui sa nu fie �n uliti.
19. �mpinga-l pe el din lumina �ntru �ntuneric, si din lume sa-l mute pe
el.
20. Si nu va fi cunoscut �ntru poporul sau, nici se va m�ntui sub cer casa
lui, ci �ntru ale lui vor vietui altii.
21. Preste el au suspinat cei de pe urma, iar cei dintai s-au mirat.
 22. Acestea sunt casele nedreptatilor, si acesta este locul celor ce nu
stiu pe Domnul.

CAP. 19.
Iov �n ticalosia sa se m�ng�ie cu nadejdea �nvierii.

Si raspunz�nd Iov, a zis:

2. P�na c�nd necajiti sufletul meu, si ma m�hniti cu cuvinte? Si stiti
numai, ca Domnul m-au facut pe mine asa.
3. Graiti �mpotriva mea, si fara de rusine ma asupriti.
4. Daca cu adevarat am gresit, a mea este greseala; de am grait cuvinte
care nu se cuvenea, m-am �nselat graind si nici la vreme.
5. Deci acum asupra mea va mariti, si ma �nfruntati cu ocari.
6. Sa stiti ca Domnul este, cel ce m-au tulburat, si taria sa peste mine o
au �naltat.
7. Iata �mi r�d de ocara, si nu voi grai, striga-voi si nicaieri judecata
nu este.
8. �mprejur sunt zidit, si nu voi trece, peste fata mea a pus �ntuneric.
9. Si m-au dezbracat de marire, si au luat cununa din capul meu.
10. Ruptu-m-au �mprejur, si m-am dus, si au taiat ca un copac nadejdea mea.
11. Cu urgie s-au pornit asupra mea, si m-au socotit pe mine ca pe un
vrajmas.
12. Si tot odata au venit cetele lui spre mine, si caile mele le-au
�nconjurat p�nditorii.
13. Fratii mei s-au departat de la mine, si au voit mai mult a cunoaste pe
cei straini dec�t pe mine.
14. Si prietenii mei nemilostivi s-au facut, nu s-au apropiat de mine cei
de aproape ai mei.
15. Si m-au uitat cei ce stiau numele meu, vecinii casei si slujnicele;
strain eram �naintea lor.
16. Pe sluga mea o am chemat, si n-a ascultat, si gura mea se ruga.
17. Si rugam pe femeia mea, si chemam cu bl�ndete pe fiii tiitoarelor mele.
18. Iar ei cu totul m-au parasit, c�nd eu ma scol, asupra mea graiesc.
19. Cei ce ma stiau m-au ur�t, si pe care i-am iubit, aceia s-au sculat
asupra mea.
20. �n pielea mea s-au topit carnurile mele, si oasele mele �n �ncheeturi
se tin.
21. Fie-va mila de mine! Fie-va mila de mine o prieteni! Ca m�na Domnului
este care s-a atins de mine.
22. Pentru ce ma goniti ca si Domnul? Si de trupul meu nu va saturati?
23. Ca cine va da sa se scrie graiurile mele, si sa se puna �n carte �n
veac?
24. Cu condeiul de fier si de plumb, sau �n pietre sa se sape?
25. Ca stiu ca vrednic este cel ce ma va risipi, si care va scula pe pam�nt
pielea mea, ce sufere acestea.
26. Ca de la Domnul mi s-au sav�rsit acestea, care eu mi le stiu.
27. Pe care ochiul meu le-a vazut, si nu altul, si toate s-au sav�rsit �n
s�nul meu.
28. Iar de veti zice, ce vom grai �mpotriva lui, ca radacina cuv�ntului vom
afla �ntr-�nsul?
29. Temeti-va dar si voi de asupreala, ca m�nie va veni peste cei
faradelege, si atunci vor cunoaste unde le este averea lor.

CAP. 20.
Cuv�ntul lui Sofar ca fericirea necredinciosilor este nestatornica.

Si raspunz�nd Sofar Mineul a zis:

2. Nu g�ndeam eu ca tu asa vei raspunde �mpotriva, si nu �ntelegi mai mult
dec�t mine.
3. �nvatatura de mustrare am auzit si duhul din priceperea mea raspunde.
4. Au doar acestea le stii �nca de c�nd s-a ivit om pe pam�nt?
5. Ca veselia celor necredinciosi este cadere minunata, si bucuria celor
faradelege, pierzare.
6. De se vor sui �n cer darurile lui, si de se va atinge de nori jertfa
lui.
7. C�nd i se va parea, ca este �ntemeiat, atunci de tot va pieri, si cei
ce l-au stiut pe el, vor zice: unde este?
8. Ca un vis ce a zburat, nu se va afla, si a pierit ca o naluca de
noapte.
9. Ochiul care a vazut, nu va mai vedea si nu-l va cunoaste pe el locul
sau.
10. Pe fiii lui �i va pierde cei mai de jos, si m�inile lui se vor aprinde
de dureri.
11. Oasele lui pline de tinerete vor dormi cu d�nsul �n tar�na.
12. De s-ar �ndulci �n gura lui rautatea, ascunde-o-vor pe ea sub limba sa.
13. Nu se va �ndura ea, si nu o va parasi pe ea, si o va aduna pe ea �n
mijlocul grumazului sau.
14. Si nu va putea sa-si ajute luis, fiere de aspida este �n p�ntecele lui.
15. Avutia cu nedreptul adunata se va scoate din casa lui, scoate-o-va pe
ea �ngerul.
16. Venin de balauri va suge, si sa-l omoare pe el limba sarpelui.
17. Sa nu vada mulgerea vitelor, nici str�nsura mierii si a untului.
18. �n zadar si �n desert s-a ostenit spre avutie, din care nu va gusta, ca
ceva v�rtos ce nu se poate mesteca, nici �nghiti.
19. Caci casele multor puternici le-a stricat, si locasul l-a jefuit si nu
l-a �ntarit.
20. Nu este m�ntuirea lui �n avutii, si �n pofta lui nu se va m�ntui.
21. Nu va fi ramasita din bucatele lui, pentru acea nu vor �nflori
bunatatile lui.
22. Si c�nd i se va parea ca este plin, se va necaji si toata nevoia va
veni peste el.
23. De-si va umplea cumva p�ntecele sau, trimite-va peste el iutimea
m�niei, sa verse peste d�nsul dureri.
24. Si sa nu scape din catusa fierului, sa-l raneasca pe el sageata de
arama.
25. Sageata sa treaca prin trupul lui, si stele sa umple �n locasurile lui,
si frica vie peste el.
26. Si tot �ntunericul sa-l acopere pe el, m�nca-l-va pe el foc nestins, si
sa sparga nemernicul casa lui.
27. Sa descopere cerul faradelegile lui, si pam�ntul sa se scoale asupra
lui.
28. Pierzarea sa cuprinda casa lui p�na �n sf�rsit, ziua maniei sa vina
peste el.
29. Aceasta este partea omului necredincios de la Domnul, si agonisita
averilor lui de la cercetator.

CAP. 21.
Iov raspunde �mpotriva lui Sofar despre fericirea si pedeapsa necredinciosilor.

Si raspunz�nd Iov, a zis:

2. Ascultati, ascultati cuvintele mele, ca sa nu fie mie de la voi asa
m�ng�iere.
3. Suferiti-ma si voi grai, si apoi nu ma veti r�de.
4. Ca ce este? Au de la om este mustrarea mea? Sau pentru ce sa nu ma
m�ntui?
5. Caut�nd la mine va mirati, pun�nd m�na pe obraz.
 6. Ca daca-mi aduc aminte, ma tulbur, si ma dor carnurile mele.
7. Pentru ce necredinciosii traiesc, �mbatr�nesc �n avutie.
8. Sam�nta lor dupa suflet, si fiii lor �naintea ochilor.
9. Casele lor sporesc, si frica nicaieri, si bici de la Domnul nu este
peste ei.
10. Vaca lor n-a nascut crud �nainte de vreme, n-a lepadat ce a avut �n
p�ntece, si nu e stearpa.
11. Ei traiesc vesnic ca niste oi, si pruncii lor pe aproape salta.
12. Lu�nd alauta si chitara, se veselesc cu glas de c�ntari.
13. Si a sf�rsit �ntru bunatati viata lor, si �n odihna iadului au dormit.
14. Si au zis Domnului, departeaza-te de la mine, ca nu voiesc sa stiu
caile tale.
15. Au doar destul este ca sa slujim lui? Si ce folos ca vom iesi �naintea
lui?
16. Ca �n m�inile lor nu erau cele bune, iar lucrurile necredinciosilor nu
le vedeau.
17. �nca si lumina necredinciosilor se va stinge, si surparea de tot va
veni peste ei, si dureri din m�nie va apuca pe ei.
18. Si vor fi ca niste pleve �naintea v�ntului, sau ca niste praf pe care
�l spulbera viforul.
19. Lipsi-va pe fii de averile lui, izb�ndi-va asupra lui, si va cunoaste.
20. Vaza ochii lui caderea sa, si de la Domnul sa nu se m�ntuiasca.
21. Ca ce-i este lui aminte de casa lui dupa d�nsul, c�nd numarul lunilor
lui s-a �njumatatit?
22. Au nu este Domnul cel ce �nvata �ntelegerea si stiinta? El judeca pe
cei puternici.
23. Acesta va muri �ntru taria puterii sale, si de tot �mbelsugat si
odihnit.
24. Si cele dinauntru ale lui pline de seu, si maduva lui se va varsa.
25. Si acela moare de amaraciunea sufletului negust�nd nici un bine.
26. Si toti asemenea pe pam�nt vor dormi, si putreziciunea va acoperi pe
ei.
27. Deci va stiu pe voi, caci cu �ndrazneala stati �mpotriva mea.
28. Ca ziceti: unde este casa boierului? Si unde este acoperam�ntul
locasurilor celor necredinciosi?
29. �ntrebati pe cei ce merg pe cale, si semnele lor nu le �nstrainati.
30. Ca pentru ziua pieririi se tine cel rau, si la ziua urgiei se va aduce.
31. Cine va spune �naintea fetei lui calea lui, si pentru faptele lui cine-
i va rasplati?
32. Si el �n groapa s-a dus, si �n morm�nt a dainuit.
33. �ndulcitu-s-au lui pietrele p�r�ului, si tot omul va merge dupa d�nsul,
si �naintea lui nenumarati.
34. Cum dar ma m�ng�iati �ndesert? Si cum voi tacea eu �naintea voastra
ceva?

CAP. 22.
Elifaz se �ndoieste iarasi de evlavia lui Iov.

Si raspunz�nd Elifaz Temaniteanul a zis:

2. Au nu Domnul este cel ce �nvata �ntelegerea si stiinta?
3. Ca ce foloseste Domnului de ai fost tu �ntru lucruri fara de prihana?
Sau ce c�stig de vei fi drept �n calea ta?
4. Sau bag�ndu-te �n seama mustra-te-va, si va veni cu tine la judecata?
5. Au nu este multa rautatea ta? Si nenumarate sunt pacatele tale?
6. Ca ai zalogit pe fratii tai pe nedrept, si ai luat �mbracamintea celor
goi.
7. Si cu apa n-ai adapat pe cei setosi, si pe cei flam�nzi i-ai lipsit de
p�ine.
 8. Si ai cautat �n fetele unora, si ai culcat pe cei saraci la pam�nt.
9. Si pe vaduve le-ai scos afara desarte, si pe sarmani i-ai necajit.
10. Pentru aceea te-au �nconjurat curse, si degrab te-a apucat razboi
groaznic.
11. Lumina ti s-a �ntors �ntru �ntuneric, si dormind tu, te-a acoperit
apa.
12. Au cel ce locuieste �ntru cele �nalte, nu priveste? Pe cei ce se
purtau cu semetie i-au smerit.
13. Si ai zis: ce au cunoscut cel tare? Au prin negura judecata?
14. Nor este ascunderea lui, si nu se va vedea, si �mprejurul cerului
umbla.
15. Au pazi-vei calea cea veche pe care au calcat barbatii cei nedrepti?
16. Care au fost luati �nainte de vreme, r�u curgator temeliile lor.
17. Care zic: ce va face noua Domnul? Sau ce va aduce noua Atottiitorul?
18. El a umplut casele lor de bunatati, si sfatul celor necredinciosi
departe este de la d�nsul.
19. Vaz�nd dreptii au r�s, si cel fara de prihana i-au batjocurit pe ei.
20. Au n-a pierit starea lor? Si ramasita lor o va m�nca focul.
21. Fii v�rtos, de vei rabda si dupa aceea, roada ta va fi �ntru bunatati.
22. Primeste din gura lui porunca, si pune graiurile lui �n inima ta.
23. Iar de te vei �ntoarce, si te vei smeri �naintea Domnului, si vei
departa din locasul tau ce nu este drept,
24. Va pune piatra scumpa ca pulberea si ofirul ca piatra p�r�ului.
25. Fi-va tie cel Atottiitor ajutor de catre vrajmasi, si te va face curat
ca argintul cel lamurit cu foc.
26. Dupa aceea vei �ndrazni �naintea Domnului, caut�nd la cer vesel.
27. Si c�nd te vei ruga, te va asculta, si va da tie ca sa-ti plineste
fagaduintele tale.
28. Si va r�ndui tie iarasi locuinta dreptatii, si �n caile tale va fi
lumina.
29. Ca te-ai smerit pe tine, si va zice: semetitu-s-au, dar pe cel cu ochii
plecati va m�ntui.
30. Izbavi-va pe cel nevinovat, si tu te m�ntuieste �ntru curatia m�inilor
tale.

CAP. 23.
Iov marturiseste curatenia cugetului sau si lasa la judecata lui Dumnezeu.

Si raspunz�nd Iov, a zis:

2. Stiu ca din m�na mea mustrarea mea este, si m�na lui s-a �ngreuiat spre
suspinul meu.
3. Oare cine m-ar �nvata, ca sa aflu pe el, si sa viu la sf�rsit?
4. Zice-voi mie judecata, si gura mea voi umplea de mustrari.
5. Si voi cunoaste cuvintele, care mi le va grai, si voi simti ce-mi va
spune.
6. Si de va veni asupra mea cu virtute multa, apoi cu putine nu ma va
�nfricosa.
7. Ca la el este adevarul, si va scoate la sf�rsit judecata mea.
8. Ca de voi merge �nt�i, nu mai sunt; iar de cele de pe urma, ce stiu?
9. La st�nga de va apuca, nu-l voi prinde, de se va �ntoarce la dreapta,
nu-l voi vedea.
10. Ca stie acum calea mea, alesu-m-au ca aurul.
11. Si voi merge �ntru poruncile lui, ca am pazit caile lui, si nu ma voi
abate.
12. De la poruncile lui nu ma voi departa si �n s�nul meu am ascuns
graiurile lui.
13. Iar de a judecat el asa, cine este care va sta lui �mpotriva? Ca ce a
vrut el, au si facut.
 14. Pentru aceea am nazuit la el, si dojenit fiind, m-am �ngrijit de el.
15. Pentru aceasta de la fata lui voi grabi, voi socoti, si ma voi
�nfricosa de el.
16. Si Domnul au muiat inima mea, si Atottiitorul au s�rguit spre mine.
17. Ca n-am stiut, ca va veni mie �ntuneric, si fata mea o a acoperit
negura.

CAP. 24.
Despre r�nduiala lui Dumnezeu cea ascunsa, dar dreapta, pentru nefericirea celor
drepti si fericirea celor pacatosi.

Pentruce vremile nu sunt ascunse de Domnul ca cei necredinciosi sa nu vada zilele

Lui.
2. Hotarul au mutat, turma cu pastorul au jefuit.
3. Asinul saracului au luat, si vaca vaduvei o au zalogit.
4. Abatut-au pe cei neputinciosi de la calea cea dreapta, si cei bl�nzi ai
pam�ntului �mpreuna s-au ascuns.
5. Si au navalit ca niste asini �n tarina asupra mea, iesind dupa obiceiul
lor, lu�nd fiecare p�ine pentru fiii sai.
6. Mai �nainte de vreme au secerat tarina, nu a sa, cei neputinciosi au
lucrat viile celor necredinciosi fara plata si fara m�ncare.
7. Si pe multi goi i-au facut sa doarma fara haine, si �mbracamintea
sufletului lor o au luat.
8. De roua muntilor se umezesc; neav�nd acoperam�nt, cu piatra s-au
�nvelit.
9. Rapit-au de la t�ta pe cel sarman, si pe cel cazut l-au smerit.
10. Si pe cei goi i-au adormit cu str�mbatate, si p�inea celor flam�nzi au
luat.
11. �n str�mtori cu str�mbatate au p�ndit, si calea dreptilor n-au stiut,
12. Care din cetate si din casele sale au fost scosi, si sufletul pruncilor
au suspinat tare, si el pentru ce nu i-au cercetat pe acestia c�t au fost ei pe
pam�nt?
13. Pe pam�nt fiind ei, n-au cunoscut, nici au stiut calea dreptatii, nici
pe cararile lor n-au umblat.
14. Si cunosc�nd lucrurile lor, datu-i-au pe ei �ntru �ntuneric, si
noaptea va fi ca un fur.
15. Si ochiul preacurvarului pazeste �ntunericul, zic�nd: nu ma va lua
aminte ochii, si-si ascunde fata.
16. Sapat-a �ntru �ntuneric casa, ziua s-a ascuns pe sine, n-a cunoscut
lumina.
17. Ca dimineata lor umbra de moarte, ca va cunoaste tulburarile umbrei
mortii.
18. Mai usor este dec�t fata apei, blesteme-se partea lor pe pam�nt, si sa
se vada oasele lor pe pam�nt uscate.
19. Ca din s�nul saracilor au rapit.
20. Dupa aceea s-a pomenit pacatul lor, si ca o ceata de roua nevazut s-a
facut, sa se dea lui dupa cum a lucrat, si sa se zdrobeasca tot cel nedrept ca
lemnul cel fara de vindecare.
21. Ca cei sterpe nu i-au facut bine, si pe femeia saracului n-au miluit.
22. Si cu m�nie au surpat pe cei neputinciosi si, sculatu-s-au, dar nu va
crede asupra vietii sale.
23. C�nd se va bolnavi, sa nu nadajduiasca sanatate, ci va cadea �n boala.
24. Ca la multi rau a facut �naltarea lui, si s-a vestejit ca si nalba la
arsita, sau ca un spic uscat, care de sinesi cade.
25. Iar de nu este asa, cine este cel ce zice, ca minciuni graiesc eu? Si
va socoti �ntru nimic cuvintele mele.

CAP. 25.
�naintea lui Dumnezeu, toti oamenii sunt pacatosi.

Si raspunz�nd Valdat Savhiteanul, a zis:

2. Ce este dar? �ncepatoria sau frica este de la cel ce face totul �ntru
cele �nalte.
3. Ca au socoteste cineva, ca va fi �ngaduire t�lharilor? Si asupra cui nu
vor veni p�ndiri de la el?
4. Ca cum va fi drept muritorul �naintea Domnului, sau cum se va curata
cel nascut din femeie?
5. De va porunci lunii, nu va lumina, si stelele nu sunt curate �naintea
lui.
6. Cu c�t mai mult omul, ca este putreziciune si fiul omului vierme.

CAP. 26.
Iov lauda puterea lui Dumnezeu mai presus dec�t Valdat.

Si raspunz�nd Iov, a zis:

2. De cine te apropii, sau pe cine vrei sa ajuti? Au doar pe cel ce are
tarie multa, si pe cel ce are brat puternic?
3. Cui ai dat sfat? Au nu celui ce are toata �ntelepciunea?
4. Pe care urmezi? Au nu pe cel ce are virtute foarte mare? Cui ai spus
cuvinte? Si suflarea, care iese din tine, a cui este?
5. Au doar uriasii se vor chinui sub ape, si cei ce locuiesc cu ei acolo?
6. Gol este iadul �naintea lui, si nu este �nvalitura pierzarii.
7. Cel ce �ntinde miazanoapte pe nimic, si sp�nzura pam�ntul pe nimic.
8. Cel ce leaga apa si norii sai, si n-a rourat norul dedesuptul sau.
9. Cel ce acopera fata scaunului, si �ntinde peste el norul sau.
10. Hotar a pus peste fata apei, p�na unde se margineste lumina cu
�ntunericul.
11. St�lpii cerului s-au cutremurat si s-au spaim�ntat de certarea lui.
12. Cu virtutea a potolit marea, si cu stiinta a linistit valurile.
13. Si �ncuietorile cerului se tem de el, si cu porunca au omor�t pe
sarpele cel viclean.
14. Iar acestea sunt partile caii lui, si putin vom auzi din cuv�ntul lui,
si puterea traznetului, cine stie c�nd o va face?

CAP. 27.
Iov apar�nd nevinovatia sa, pune fata �n fata pe cei cuviosi cu fatarnicii.

Si adaug�nd Iov, a grait �n pilda zic�nd:

2. Viu este Dumnezeu, care asa m-au judecat, si Atottiitorul cel ce au
amar�t sufletul meu.
3. Ca p�na va fi �n mine suflet si duh Dumnezeesc �n narile mele,
4. Nu vor grai buzele mele faradelege, nici sufletul meu va cugeta
nedreptati.
5. Sa nu fie, ca sa va zic eu pe voi drepti, p�na c�nd voi muri, ca nu voi
departa de la mine nerautatea mea.
6. Si la dreptate lu�nd aminte nu voi �nceta, ca nu stiu sa fi facut ceva
fara de cuviinta.
7. Ci sa nu fie vrajmasii ca surparea celor necredinciosi, si cei ce se
ridica asupra mea cu pierirea celor faradelege.
8. Si ce nadejde este celui necredincios? Ca asteapta si nadajduieste spre
Domnul, au doar m�ntuise-va?
9. Au asculta-va Dumnezeu rugaciunea lui? Sau nevoie va veni lui?
10. Au are vreo �ndrazneala �naintea lui? Sau c�nd �l va chema el, �l va
asculta?
11. Deci voi spune voua ce este �n m�na Domnului, cele ce sunt la
Atottiitorul nu voi minti.
 12. Iata toti stiti, ca desarte spre desarte adaugati.
13. Aceasta este partea omului necredincios de la Domnul, si agoniseala
celor puternici va veni de la Atottiitorul peste ei.
14. Si de vor fi multi fiii lor, spre junghiere vor fi, si de vor ajunge sa
se faca barbati, vor cersi.
15. Si cei ce sunt pe l�nga el, cu moarte vor muri, si vaduvele lor nimeni
nu le va milui.
16. Si de va aduna ca pam�nt argintul, si ca lut va gati aurul,
17. Acestea toate dreptii le vor mosteni, cei adevarati vor tinea banii
lui.
18. Si va fi casa lui ca moliile si ca paianjenul.
19. Bogatul va adormi, si nu va mai adauga, ochii sai a deschis, si nu
este.
20. Inconjura-l-vor pe el ca apa durerile, si noaptea �l va rapi pe el
ceata.
21. Si-l va lua pe el arsura, si se va duce, si-l va v�ntura pe el din
locul lui.
22. Si va arunca peste el, si nu-i va fi mila, din m�na lui cu fuga va
scapa.
23. Plesni-vor peste el m�inile sale, si-l va sufla pe el din locul lui.

CAP. 28.
Izvorul �ntelepciunii.

Ca este loc argintului unde se face, si este loc aurului unde se lamureste.
2. Ca fierul din pam�nt se face, si arama ca piatra se ciopleste.
3. R�nduiala a pus �ntunericului, si socoteste sf�rsitul a toate, chiar
piatra din �ntuneric si din umbra mortii.
4. Ruperea p�r�ului este din nisip, iar cei ce uita calea cea dreapta au
slabit, si din oameni s-au abatut.
5. Pam�ntul din care a iesit p�ine, s-a stramutat dedesupt ca focul.
6. �n pietrele lui locul Sapfirului, si lutul lui aurul.
7. Cararea aceasta nu o a cunoscut pasarea, si nu o a vazut ochiul
vulturului,
8. Si nu o au calcat fiii m�ndrilor, nici o a trecut leul.
9. �n piatra colturoasa a �ntins m�na sa, si a sfar�mat-o dezradacin�nd
muntii.
10. V�rtejurile r�urilor au rupt, si tot ce este scump a vazut ochiul meu.
11. Si ad�ncurile r�urilor au descoperit, si au aratat puterea sa la
lumina.
12. Si �ntelepciunea unde s-a aflat? Si care este locul stiintei?
13. N-a vazut om calea ei, nici s-a gasit �ntru oameni.
14. Ad�ncul a zis: nu este �ntru mine, si marea a zis: nu este cu mine.
15. Nu se va da aurul �nchis pentru ea, si nu va sta argint de schimbarea
ei.
16. Nu va fi mai pe jos dec�t aurul ofir, unixul scump si Sapfirul.
17. Nu se va potrivi cu ea aurul si cristalul, nici se schimba pe vase de
aur.
18. Ramot si Gavis, nu se vor pomeni; ca trage �ntelepciunea mai mult dec�t
margaritarul.
19. Nu se va potrivi cu ea piatra topazion din Etiopia, nu va fi mai pe jos
dec�t aurul cel curat.
20. Si �ntelepciunea de unde s-a aflat? Si care este locul priceperii?
21. Ascunsa este de tot omul, si de pasarile cerului este ascunsa.
22. Pierzarea si moartea au zis: am auzit marirea ei.
23. Dumnezeu bine au �ntarit calea ei, si stie locul ei.
24. Ca el vede pe tot cel de sub cer, si stie toate cele de pe pam�nt c�te
au facut.
 25. El au pus cumpana v�nturilor si masurile apei.
26. El au pus lege ploii si calea fulgerului si a traznetului.
27. Atunci o a vazut pe ea si o a spus pe ea, gatitu-au si o a cercetat.
28. Si a zis omului: iata frica lui Dumnezeu este �ntelepciunea, iar a se
feri de rele, este stiinta.

CAP. 29.
Iov aminteste de fericirea sa.

Si Iov a adaugat a grai �n pilde zic�nd:

2. Cine ma va pune �n lunile zilelor celor mai dinainte, �n care ma pazea
Dumnezeu?
3. C�nd stralucea lumina lui peste capul meu, si cu lumina lui umblam
�ntru �ntuneric.
4. Cum eram �n caile tineretii mele, c�nd Dumnezeu cerceta casa mea.
5. C�nd eram bogat foarte, si �mprejurul meu slugile mele.
6. C�nd curgea pe caile mele unt, si muntii mei izvorau lapte.
7. C�nd iesam dimineata �n cetate si �n ulita, si se punea mie scaun.
8. C�nd ma vedeau cei tineri, se ascundeau, iar cei batr�ni toti se
sculau.
9. Si boierii �ncetau a grai pun�nd degetul la gura.
10. Si cei ce auzeau ma fericeau, si limba lor se lipea de g�tlejul lor.
11. Cu urechea auzeau si ma fericeau, si ochiul vaz�ndu-ma se �ntorcea.
12. Ca am m�ntuit pe cel sarac din m�na celui puternic, si sarmanului care
nu avea ajutor, am ajutat.
13. Binecuv�ntarea celui ce era sa piara, peste mine venea, si gura vaduvii
m-a binecuv�ntat.
14. Si cu dreptate ma �mbracam, si ma �nveleam cu judecata, ca si cu o
haina.
15. Ochiu eram orbilor si picior schiopilor.
16. Eu eram tata celor neputinciosi, si judecata care n-o am stiut, o am
cercat.
17. Si am zdrobit maselele celor nedrepti, din dintii lor am scos prada.
18. Si am zis: voi �nainta �n v�rsta ca tulpina de finic, multa vreme voi
trai.
19. Radacina mea s-a �ntins pe apa, si roua va ram�ne �n secerisul meu.
20. Marirea se �nnoia �n mine si arcul meu �n m�na mea se �ntarea.
21. Pe mine auzindu-ma luau aminte, si la sfatul meu taceau.
22. La cuvintele mele nu adaugau, ci se bucurau, c�nd le graiam lor.
23. Precum pam�ntul cel �nsetosat astepta ploaia, asa acestia asteptau
graiul meu.
24. De r�deam catre ei, nu credeau, si lumina fetei mele nu slabea.
25. Daca voiam a merge cu ei, sedeam �n frunte, si locuiam ca un �mparat
�nconjurat de voinici, ca cel ce m�ng�iam pe cei suparati.

CAP. 30.
Iov pl�nge nenorocirea lui.

Iar acum ma batjocuresc cei mai tineri, acum ma dojenesc acei pe ai carora parinti
nu-i bagam �n seama si nu-i socoteam vrednici sa-i pun cu c�inii vitelor mele.
2. Si taria m�inilor mele era ca o nimic �naintea mea, pentru ei au pierit
sf�rsitul.
3. Cei ce se luptau cu lipsa si cu foametea, cei ce fugeau �n locuri fara
de apa, ieri necajiti si chinuiti,
4. Cei ce rodeau coaja copacilor, si radacina buruienilor era hrana lor.
5. Cei necinstiti si lepadati si lipsiti de tot binele, care si radacinile
lemnelor le rodeau de foamete mare, s-au sculat asupra mea furi.
6. A carora casele erau pesteri de pietre.
 7. �n mijlocul locurilor celor ce rasunau strigau, si sub uscaturi
salbatece petreceau.
8. Fiii celor fara de minte si necinstiti, a carora numele si marirea au
pierit de pe pam�nt.
9. Iar acum eu sunt batjocura lor, si ma tin de poveste.
10. Si m-au ur�t depart�ndu-se departe, si asupra fetei mele au scuipat.
11. Ca deschiz�nd tulba sa m-au chinuit, si au lasat fr�ul �naintea mea.
12. Odrasle s-au sculat de-a dreapta mea, �ntins-au picioarele lor, si au
facut peste mine cale de pierzare.
13. Batutu-s-au cararile mele, ca m-au dezbracat de vesm�ntul meu.
14. Cu sagetile lui m-au sagetat, si face cu mine cum �i este voia, �ntru
dureri m-am fram�ntat.
15. �ntorcu-mi-se durerile, dusu-s-a ca un v�nt nadejdea mea, si ca un nor
m�ntuirea mea.
16. Si acum �mi iese sufletul, si ma tin pe mine zilele durerilor.
17. Noaptea oasele mi se sfar�ma si vinele mi se desfac.
18. Cu multa tarie se apuca de haina mea, ca gulerul camasii ma cuprind pe
mine.
19. Socotitu-m-ai pe mine ca pe pam�nt, si �n tar�na partea mea.
20. Strigat-am catre tine, si nu ma asculti, statut-am si nu m-ai socotit.
21. Si s-a suit peste mine fara de mila, cu m�na tare m-ai batut.
22. Si m-ai �nconjurat cu dureri si m-ai lepadat de la m�ntuirea mea.
23. Ca stiu ca moartea ma v-a surpa, caci casa atotmuritorul este pam�ntul.
24. Si o! de asi putea pe mine sa ma omor, sau sa rog pe altul, ca sa faca
mie aceasta.
25. Iar eu peste tot neputinciosul am pl�ns, suspinat-am c�nd am vazut om
�n nevoie.
26. Si c�nd asteptam eu bunatati, iata m-au ajuns mai multe zile de
rautati.
27. Inima mea s-a �nfierb�ntat, si nu va tacea, apucatu-m-au zilele
saraciei.
28. Suspin�nd am mers fara de fr�u, si am statut �ntru adunare strig�nd.
29. Si m-am facut frate sirinilor si prieten strutilor.
30. Pielea mea si oasele mele s-au negrit foarte, de arsura.
31. Si s-a �ntors �n jale chitara mea, si c�ntarea mea �n pl�ns.

CAP. 31.
Vieata cea curata a lui Iov.

Legatura am facut cu ochii mei, si nu voi cauta spre feciora.

2. Si ce mi-au �mpartit Dumnezeu de sus? Si ce am mostenit din cele
�nalte?
3. Vai! Pierire este celui nedrept, si �nstrainarea celor ce fac
faradelege.
4. Au de va vedea el calea mea si toate cararile mele va numara?
5. Si de am umblat cu batjocuritorii, sau de s-a grabit piciorul meu spre
viclesug.
6. Ca am stat �n cumpara dreptatea, si au vazut Domnul nerautatea mea.
7. De s-a abatut piciorul meu din cale, si a urmat ochiul lui inima mea,
si de m-am atins cu m�inile mele de daruri,
8. Sa seaman, si altii sa man�nce, si fara de radacina sa fiu pe pam�nt!
9. Sau de s-a plecat inima mea la femeia altui barbat sau de am p�ndit la
usile ei,
10. Sa placa si femeia mea altuia, si fiii mei sa se smereasca.
11. Ca iutimea m�niei este ne�nfr�nata si a p�ngari femeia altuia.
12. Ca foc ardator este �n toate zilele, si la care vine, din radacina �l
pierde.
13. Sau de n-am bagat �n seama judecata slugii sau a slujnicii mele, c�nd
s-au judecat la mine.
14. Ca ce voi face c�nd ma va cerceta Domnul? Si c�nd va fi �ntrebare, ce
voi raspunde?
15. Ce este? Au nu precum eu am fost �n p�ntece, si ei au fost? Si asemenea
am fost �n p�ntece.
16. Pe cei neputinciosi, care aveau lipsa, nu i-am �nselat si ochiul
vaduvii n-am topit.
17. De am m�ncat p�inea mea singur si n-am dat si celui sarac dintr-�nsa.
18. Ca din tineretile mele am hranit ca un parinte, si din p�ntecele maicii
mele am povatuit.
19. Sau de am trecut pe cel gol, care pierea, si nu l-am �mbracat.
20. Si cei neputinciosi de nu m-au binecuv�ntat, si din tunderea mieilor
mei s-au �ncalzit umerii lor.
21. De am ridicat asupra saracului m�na cu nadejde, ca mult ajutor �mi este
mie.
22. Sa se desparta umarul meu din �ncheietura, si bratul meu din cot sa se
zdrobeasca.
23. Ca frica Domnului m-a stap�nit, si povara lui nu voi suferi.
24. De am socotit aurul puterea mea, sau de am nadajduit �n piatra scumpa,
25. Sau de m-am bucurat c�nd mi s-a facut avutie multa si c�nd am pus m�na
pe cele fara de numar.
26. Au doar nu vedeam eu cum soarele, stralucitor lipseste, si luna scade,
ca nu este �ntr-�nsele lumina,
27. Si de s-a �nselat pe ascuns inima mea, ca sa pun m�na mea pe gura mea,
si sa o sarut.
28. Si aceasta sa mi se socoteasca, cea mai mare faradelege, ca am mintit
�naintea Domnului celui �nalt.
29. De m-am bucurat de caderea neprietenilor mei, si de a zis inima mea
bine, bine.
30. Sa auda urechea mea blestemul meu, si sa fiu de ocara �n poporul meu,
defaimat.
31. Si de au zis de multe ori slujincile mele, cine ne-ar da noua din
carnurile lui sa ne saturam, fiind eu foarte bun.
32. Si afara nu ram�nea strain, si usa mea la tot cel ce venea, se
deschidea.
33. Si de am pacatuit fara de voie si am ascuns pacatul meu.
34. Ca nu m-am rusinat de multa multimea gloatei, ca sa nu marturisesc
�naintea lor.
35. Si de am lasat pe cel neputincios sa iasa din usa mea cu s�nul desert
de nu ma temeam.
36. Cine-mi va da auzitor? Si de nu m-am temut de m�na Domnului, si
scrisoarea care aveam asupra cuiva, pe umere pun�nd-o ca o cununa, o citeam.
37. Si o rupeam sau o dam �napoi, nimic lu�nd de la datornic.
38. De a suspinat pam�ntul vre odinioara asupra mea, sau de au pl�ns
razoarele lui �mpreuna.
39. Sau de am m�ncat vlaga lui singur fara de pret, si de am �nselat
sufletul Domnului pam�ntului �ntrist�ndu-l.
40. �n loc de gr�u sa-mi rasara urzica, si �n loc de orz spini, si a
�ncetat Iov a grai.

CAP. 32.
Eliu se m�ine pentru tacerea prietenilor lui Iov.

Si au �ncetat si cei trei prieteni a mai grai �mpotriva lui Iov, ca era Iov drept
�naintea lor.
2. Si s-a m�niat Eliu al lui Varahiil Vuziteanul din neamul lui Ram din
tara Avsitidii, si s-a m�niat pe Iov foarte, caci se adeverea pe sine drept
�naintea Domnului.
 3. Si asupra celor trei prieteni s-a m�niat foarte, pentru ca n-au putut
sa raspunda �mpotriva lui Iov, si tot l-a socotit a fi necredincios.
4. Si Eliu astepta sa raspunda ei lui Iov, pentru ca erau mai batr�ni de
zile dec�t el.
5. Si a vazut Eliu ca nu este raspuns �n gura celor trei barbati, si s-a
m�niat foarte.
6. Si raspunz�nd Eliu al lui Varahiil Vuziteanul, a zis: fiindca eu sunt
mai t�nar cu anii, iar voi sunteti mai batr�ni, pentru aceea am tacut tem�ndu-ma a
va spune voua stiinta mea.
7. Si am zis, nu este vremea, ceea ce graieste, cei de multi ani stiu
�ntelepciunea.
8. Ci duh este �n oameni, si suflarea Atottiitorului este ceea ce �nvata.
9. Nu cei cu ani multi sunt �ntelepti, nici cei batr�ni stiu judecata.
10. Pentru aceea am zis: ascultati-ma, si voi spune voua cele ce stiu.
11. Bagati �n urechi graiurile mele, ca voi grai de veti asculta; p�na c�nd
va prici cu cuvintele?
12. Si p�na g�ndeam ca veti zice ceva, socoteam; dar iata nu este cine din
voi sa poata mustra pe Iov, si sa raspunda cuvintelor lui.
13. Ca sa nu ziceti aflat-am �ntelepciunea, alatur�ndu-ne Domnului.
14. Si v-ati �ntors la omul asta a grai cuvinte ca acestea.
15. S-au spaim�ntat, n-au raspuns mai mult, le lipsesc cuvintele.
16. Am asteptat si n-am grait, ca au �ncetat, si n-au raspuns; voi sa
raspund si eu �n parte.
17. Si raspunz�nd Eliu, a zis: iarasi voi grai.
18. Ca plin sunt de cuvinte, ca ma �mboldeste duhul inimii mele.
19. Si inima mea este ca un foale legat plin de must ce fierbe, sau ca un
foale de arama ce sufla.
20. Grai-voi ca sa ma odihnesc, deschiz�nd buzele.
21. Ca de om nu ma voi rusina, si de muritori nu ma sfiesc.
22. Ca nu stiu a cauta �n fata, iar de nu, si pe mine viermii sa ma
man�nce.

CAP. 33.
Eliu apara dreptatea lui Dumnezeu.

Asculta o Iov cuvintele mele, si baga �n urechi graiul meu.

2. Ca iata am deschis gura mea, si a grait limba mea.
3. Curata este inima mea �ntru cuvinte, si priceperea buzelor mele curate
va g�ndi.
4. Duhul cel dumnezeesc este, cel ce m-au facut pe mine, si suflarea
Atottiitorului este ceea ce ma �nvata pe mine.
5. De poti da-mi raspuns la acestea, asteapta, cauta la mine si eu la
tine.
6. Din lut esti tu facut ca si mine, dintr-acelasi am�ndoi suntem facuti.
7. Sa nu te �ngrozeasca frica mea, nici m�na mea grea sa fie peste tine.
8. Ca ai grait �ntru urechile mele, glasul cuvintelor tale am auzit ca ai
zis:
9. Curat sunt eu, si n-am pacatuit, fara de prihana sunt, n-am facut
faradelege.
10. Si a aflat asupra mea ponos, si ma socoteste ca pe un vrajmas.
11. Si a pus �n lemn piciorul meu, si au pazit toate caile mele.
12. Cum dar zici, drept sunt, si nu m-au ascultat? Ca vesnic este cel
deasupra pam�ntenilor.
13. Si zici, pentru ce n-am ascultat tot cuv�ntul dreptatii mele.
14. Ca odata va grai Domnul, si a doua oara;
15. Prin vis sau prin vedere de noapte, sau ca si c�nd cade groaznica frica
peste oameni, c�nd sunt adormiti pe pat.
16. Atunci descopere mintea oamenilor, cu chipuri de frica ca acestea �i
�nfricoseaza pe ei.
17. Ca sa �ntoarca pe om de la str�mbatate, si trupul lui sa-l m�ntuiasca
de cadere.
18. Si sufletul lui sa-l scoata de la moarte, si sa nu cada el �n razboi.
19. Si iar �l va certa pe el cu boala pe pat, si amorteste multimea oaselor
lui.
20. Si toata m�ncarea de gr�u nu o va primi, iar sufletul lui m�ncare
pofteste.
21. P�na ce vor putrezi carnurile lui, si se vor vedea oasele lui goale.
22. Si se apropie de moarte sufletul lui, si viata lui de iad.
23. De vor fi o mie de �ngeri, aducatori de moarte, nici unul dintre ei nu-
l va rani pe el, de va cugeta cu inima sa se �ntoarca catre Domnul, si va spune
omului pacatul lui, si faradelegea lui o va arata,
24. Va sprijini sa nu cada �n moarte, si va �ntineri trupul lui ca spoiala
pe perete, si oasele lui le va umplea de maduva.
25. Si va muia carnea lui ca a unui prunc, si-l va tamadui pe el, si-l va
face barbat �ntru oameni.
26. Si se va ruga catre Domnul, si-l va asculta, si va intra cu fata lina
cu marturisire, si va da oamenilor dreptate.
27. Si apoi atunci se va vinovati omul pe sine, zic�nd ca acestea am facut
si nu m-au pedepsit cu batai vrednice de pacatele, care le-am facut.
28. M�ntuieste sufletul meu, ca sa nu vie �ntru stricaciune, si viata mea
sa vada lumina.
29. Iata acestea toate trei cai le lucreaza cel puternic cu omul.
30. Si au izbavit sufletul meu de moarte, ca viata mea �ntru lumina va
lauda pe el.
31. Baga �n urechi Iov si ma asculta, amuteste si eu voi grai.
32. De ai cuvinte, raspunde mie, graieste, ca-mi este voia sa te �ndreptezi
tu.
33. Iar de nu, asculta-ma tu, taci, si te voi �nvata pe tine �ntelepciunea.

CAP. 34.
Eliu �nfrunta pe Iov.

Si raspunz�nd Eliu, a zis:

2. Ascultati-ma �nteleptilor, cei ce aveti stiinta bagati �n urechi.
3. Ca urechea ispiteste cuvintele, si g�tlejul gusta bucatele.
4. Sa ne judecam noi �nsine, ca sa cunoaste �ntru noi ce este bun.
5. Ca a zis Iov: drept sunt, Domnul au schimbat judecata mea.
6. Domnul au mintit �n judecata, silnica este sageata mea fara de
str�mbatate.
7. Cine este om ca Iov? Care bea batjocura ca apa.
8. Care nici a pacatuit, nici a facut faradelege, nici s-a �nsotit cu cei
ce lucreaza faradelege, ca sa umble cu cei necredinciosi.
9. Sa nu zici: ca nu va fi certarea omului, si cercetarea lui de la
Domnului.
10. Pentru aceea cei cu inima �ntelegatoare ascultati-ma, sa nu-mi fie mie
�naintea Domnului a face pag�natate si �naintea Atottiitorului a tulbura
dreptatea.
11. Ca rasplateste omului dupa cum face fiecare dintre ei, si �n cararea
omului afla-va pe el.
12. Au socotesti ca Domnul fara de cale face? Sau cum ca Atottiitorul cel
ce au facut pam�ntul va �ncurca judecata?
13. Si cine este cel ce au facut pam�ntul, si toate cele ce sunt �ntr-
�nsul?
14. Ca de va vrea sa opreasca, si Duhul sa-l tie la sine.
15. Tot trupul va muri deodata, ca tot pam�nteanul �n pam�nt va merge, de
unde s-a si zidit.
 16. Iar de nu pricepi, asculta acestea, baga �n urechi glasul cuvintelor.
17. Vezi tu pe cel ce uraste faradelegea, si pierde pe cei rai, ca este
vesnic drept.
18. Necredincios este cel ce zice �mparatului, faradelege faci, prea
necredincios boierilor.
19. Care nu se rusineaza de fata celui cinstit, nici stie a da cinste
bogatilor sa se laude fetele lor.
20. Si desarte se vor �nt�mpla lor strig�nd si rug�ndu-se omului, ca s-au
purtat faradelege, scot�nd afara pe cei neputinciosi.
21. Ca el vede faptele oamenilor, si nici una din c�te fac nu trec nevazute
de el.
22. Nu este loc unde sa se ascunda, cei ce fac faradelge.
23. Ca nu va mai �nsela pe om, ca Domnul peste toti priveste.
24. Cel ce cunoaste cele necunoscute, slavite si minunate, carora nu este
numar.
25. Cel ce stie lucrurile lor, si va �ntoarce noaptea, si se vor smeri.
26. Si au stins pe cei necredinciosi, si vazuti sunt �naintea lui.
27. Ca s-au abatut de la legea lui Dumnezeu, si dreptatile lui nu le-au
cunoscut.
28. Ca sa aduca peste el strigarea saracilor si suspinul miseilor va auzi.
29. El va da liniste, cine va os�ndi? Va ascunde fata, si cine-l va vedea?
Pentru neam si pentru om deopotriva.
30. El face sa �mparateasca om fatarnic, pentru �ndaratnicia poporului.
31. Oare cine zice catre Dumnezeu: luat-am, nu zalogesc.
32. Acestea �ntrece vederea mea, arata-mi tu daca am facut str�mbatate, si
nu voi adauga.
33. Nu de la tine asteapta raspuns, ca tu ai nesocotit acestea; tu ai
�nceput si nu eu, de stii ceva graieste.
34. Pentru aceea cei �ntelepti cu inima vor grai acestea, si barbatul
�ntelept va asculta cuvintele mele.
35. Iar Iov cu ne�ntelepciune a grait, si cuvintele lui nu sunt cu stiinta.
36. �nsa �nvata o Iov! Ca mai mult sa nu raspunzi, ca cei ne�ntelepti.
37. Ca sa nu adugam peste pacatele noastre, ca faradelege se va socoti
noua, graind multe cuvinte �naintea Domnului.

CAP. 35.
Eliu urmeaza a grai despre dreptatea lui Dumnezeu.

Si Eliu urm�nd, a zis:

2. Ce ai adus aceasta �n judecata? Tu cine esti, de ai zis: drept sunt
�naintea Domnului.
3. Sau de zici: ce-ti foloseste tie? Ce voi face pacatuind?
4. Eu voi raspunde tie si la c�te trei prietenii tai.
5. Cauta la cer, si vezi si socoteste norii, c�te sunt de sus de tine.
6. De ai gresit, ce vei face, si de ai facut si multe faradelegi, ce poti
face?
7. De vreme dar ce esti drept, ce vei da lui? Sau ce va lua din m�na ta?
8. Omului celui asemenea tie necredinta ta si fiului omului dreptatea ta.
9. De multime asuprindu-se vor striga si vor racni din bratul a multora.
10. Si n-a zis unde este Dumnezeu, cel ce m-au facut pe mine, si au
�mpartit strajile noptii.
11. Cel ce ma osebeste de vitele pamantului si de pasarile cerului.
12. Acolo vor striga, si nu se va auzi de ocara celor rai.
13. Ca cele faradecale nu voieste a le vedea Domnul, ca �nsusi cel
Atottiitor vede pe cei ce fac faradelege, si ma va m�ntui.
14. Si te judeca �naintea lui, de poti pe el sa-l lauzi, precum este si
acum.
 15. Ca nu cerceteaza m�nia sa, si n-au cunoscut greselile foarte.
16. Si Iov �ndesert a deschis gura sa, �ntru nestiinta �nmulteste
cuvintele.

CAP. 36.
Urmarea vorbirii lui Eliu.

Si adaug�nd �nca Eliu a zis:

2. �ngaduieste-ma �nca putin, sa te �nvat, ca mai am ceva de grait.
3. Lu�nd stiinta mea cea de departe si cu faptele mele cele ce sunt drepte
voi grai cu adevarat.
4. Si de nu sunt drepte graiurile, nedrept le vei �ntelege.
5. Sa stii ca Domnul nu va lepada pe cel fara de rautate, pe cel tare cu
virtutea inimii.
6. Nu va �nvia pe cel necredincios si judecata saracilor o va da.
7. Nu va lua de la cel drept ochii sai, si pe scaunul �mparatilor va pune
pe ei �ntru biruinta si se vor �nalta.
8. Si cei legati cu catusi se vor prinde cu funia saraciei.
9. Si se vor povesti lor faptele lor si greselile lor, c�nd se vor �ntari.
10. Si pe cel drept va auzi, si au zis ca se vor �ntoarce de la nedreptate.
11. De vor asculta si vor sluji, vor plini zilele sale �ntru bunatati si
anii sai �ntru buna cuviinta.
12. Iar pe cei necredinciosi nu-i va m�ntui, pentru ca ei n-au vrut sa stie
pe Domnul, si c�nd s-au dojenit n-au ascultat.
13. Si cei fatarnici cu inima vor r�ndui m�nie, nu vor striga ca i-au legat
pe ei.
14. Sa moara dar �n tinerete sufletul lor, si viata lor sa se raneasca de
�ngeri.
15. Ca au necajit pe cel slab si neputincios, si judecata celor bl�nzi va
r�ndui.
16. Si te-au scos pe tine din gura vrajmasului, ad�nc sa se verse sub ea,
si sa se pogoare masa ta plina de grasime.
17. Nu va lipsi de la cei drepti judecata.
18. Si peste cei necredinciosi m�nia va fi pentru necuratia darurilor, care
le-au luat cu str�mbatate.
19. Sa nu se abata de buna voie mintea ta de la rugaciunea celor
neputinciosi, c�nd sunt �n nevoie.
20. Si pe toti cei ce au putere, sa nu-i scoti noaptea, ca sa se suie
noroadele �n locul lor.
21. Ci pazeste sa nu lucrezi faradecale, caci cu acestea vei iesi din
saracie.
22. Iata cel Tare va �ntari cu puterea sa, ca cine este puternic ca el?
23. Si cine este cel ce ispiteste lucrurile lui? Sau cine este care sa
zica: facut-am str�mbatate.
24. Adu-ti aminte ca mari sunt lucrurile lui, care le-au laudat oamenii.
25. Tot omul a vazut �ntru sine, c�ti pam�nteni sunt raniti.
26. Iata cel Tare este peste tot, si nu vom cunoaste, si numarul anilor lui
este nesf�rsit.
27. Si la el sunt numarate picaturile ploii, care pica din nor.
28. Cadea-vor puhoaie, si norii vor umbri peste nespusa multime de oameni,
vreme a pus dobitoacelor, si stiu r�nduiala culcusului, de toate acestea nu se
uimeste cugetul tau? Nici se bate inima ta �n trup?
29. Si de vei pricepe �ntinderea norodului si �ntocmirea cortului lui.
30. Iata �ntinde peste el raza, si au acoperit marginile marii.
31. Ca �ntr-acestea va judeca noroade, si va da hrana celui puternic.
32. Cu m�inile au ascuns lumina.
33. Si i-a poruncit sa se arate iarasi, sa spuna sotul ei, faptura Domnului
pentru d�nsa si pentru nedreptate.
CAP. 37.
Slava lui Dumnezeu se cunoaste din cartea firii.

Si de aceasta s-a spaim�ntat inima mea si s-a miscat din locul sau.
2. Asculta, auzi �ntru iutimea m�niei Domnului, si cercetarea din rostul
lui va iesi.
3. Supt tot cerul �nceputul lui si lumina lui peste aripile pam�ntului.
4. Dinapoia lui va striga cu glas, turna-va cu glasul maririi sale, si nu
va �nt�rzia a se auzi glasul lui.
5. Tuna-va cel Tare cu glasul sau minunat, ca au facut lucruri mari, care
nu le-am stiut.
6. El porunceste zapezii sa fie pe pam�nt, si iarna sa ploua, si sa fie
ploi mari iarna.
7. Cu m�na sa pecetluieste pe tot omul, ca sa-si cunoasca fiecare
slabiciunea sa.
8. Si au intrat hiarele sub acoperam�nt si s-au odihnit �n culcus.
9. Din locuri ascunse ies vijelii si din �naltimi frig.
10. Si din suflarea celui Tare gheata, si c�rmuieste apa cum �i este voia.
11. El sparge norii prin scurgere, si lumina sa �mprastie negura.
12. Si le �ntoarce �mprejur cum voieste la lucrurile lor, ori c�te le-ar
porunci, toate acestea se r�nduiesc de el pe pam�nt.
13. Ori spre certare, ori pentru pam�nt, ori cum va afla mila lui.
14. Baga �n urechi acestea o Iov, stai, �nvata-te puterea Domnului.
15. Stii tu cum au pus Domnul lucrurile sale, c�nd au facut lumina din
�ntuneric.
16. Stii tu cum se �mprastie norii si caderea minunata a celor rai?
17. Cum vesm�ntul tau �ncalzeste si se potoleste pe pam�nt v�ntul de
amiazazi?
18. Intari-vei cu el cerurile ca o oglinda turnata.
19. �nvata-ma, ce voi grai lui? Si voi �nceta de a grai multe.
20. Au carte sau scriitor sta l�nga mine, ca sa fac pe om sa stea si sa
taca?
21. Si nu toti vad lumina, care straluceste �n ceruri, ca si cea care iese
de la el �n nor.
22. De la miazanoapte norii cu fata de aur, �ntr-acestia este marimea,
slava si cinstea Atottiitorului.
23. Si nu aflam pe altul asemenea puterii lui, cel ce judeca cele drepte,
nu g�ndesti sa-l asculti pe el?
24. Pentru aceea se vor teme de el oamenii, si se vor teme de el cei
�ntelepti cu inima.

CAP. 38.
Dumnezeu �nsusi lauda atotputernicia si �ntelepciunea sa.

Dupa ce a �ncetat Eliu a vorbi, zis-au Domnul lui Iov prin vifor si prin nor.
2. Cine este cel ce ascunde de mine sfatul si tine cuvintele mele �n
inima, si socoteste sa le ascunda de mine?
3. �ncinge ca un barbat mijlocul tau, si te voi �ntreba, iar tu sa-mi
raspunzi.
4. Unde ai fost c�nd am �ntemeiat pam�ntul? Spune-mi de ai cunostinta?
5. Cine au pus masurile lui, de stii? Sau cine este cel ce au �ntins funie
peste d�nsul?
6. Pe ce s-au �ntarit st�lpii lui, si cine este acela ce au pus peste
d�nsul piatra cea din marginea unghiului?
7. C�nd s-au facut stelele, laudatu-m-au cu glas mare toti �ngerii mei.
8. Si am ocolit marea cu �ngradiri, c�nd se varsa afara si iesia din
p�ntecele maicii sale.
 9. Si am pus �mbracamintea ei nor, o am �nfasurat pe ea cu negura.
10. Si i-am pus ei hotar �nconjur�ndu-o cu �ncuietori si cu porti.
11. Si i-am zis ei: p�na aici sa vii si sa nu treci, ci �ntru tine sa se
sfar�me valurile tale.
12. Au doar �n zilele tale am tocmit lumina cea de dimineata, si luceafarul
si-a vazut r�ndul sau?
13. Apucatu-te-ai de aripile pam�ntului, ca sa scuturi pe cei necredinciosi
de pe d�nsul?
14. Au tu ai luat din pam�nt lut, si ai facut vietuitor, si l-ai pus pe el
ca sa poata cuv�nta pe pam�nt?
15. Au tu ai luat de la cei necredinciosi lumina, si bratul m�ndrilor le-ai
sfar�mat?
16. Au venit-ai la izvoarele marii si urmele ad�ncului umblatu-le-ai?
17. Deschisu-ti-s-au tie de frica portile mortii, si portarii iadului
vaz�ndu-te pe tine s-au spaim�ntat?
18. Au aflat-ai latimea cea de sub cer, spune-mi dar cum este si c�ta este?
19. Si �n ce pam�nt locuieste lumina, si �ntunericul ce loc are?
20. De ma vei duce la hotarele lor? De stii cararile lor?
21. Stii c�nd aveai sa te nasti si c�t de mult este numarul anilor tai?
22. Au doar ai venit la vistieriile zapezii, si vistieriile grindinii
vazutu-le-ai?
23. Au doar tu porti grija de ceasul vrajmasilor? Sau de ziua razboiului si
a bataii?
24. De unde iese bruma? Si de unde se risipeste austrul sub cer?
25. Si cine au gatit ploii iuti curgeri si calea fulgerului si a tunetului?
26. Ca sa ploua pe pam�nt unde nu este barbat si �n pustie unde nu este om.
27. Ca sa sature pam�ntul necalcat si nelocuit, si sa faca sa rasara iarba
de pasune.
28. Cine este tatal ploii? Si cine este cel ce au nascut picaturi de roua.
29. Dintr-al cui p�ntece iese ghiata, si bruma �n cer cine o au nascut?
30. Au pogoara-se ca o apa curg�nd? Fata ad�ncului cine o au r�nduit?
31. Cunoscut-ai legatura gainusii? Si �ngradirea orionului deschis-ai?
32. Au deschide-vei zodiile �n vremea sa, si luceafarul de seara de par
aduce-l-vei?
33. Stii schimbarile cerului si cele de sub cer, care �mpreuna se fac?
34. Chema-vei norul cu glas, si cu varsare de apa iute asculta-te-va?
35. Trimite-vei traznete si vor merge? Grai-vor tie ce este?
36. Cine au dat femeilor �nvatatura tesaturei? Sau stiinta alesaturii?
37. Cine este cel ce numara norii cu �ntelepciunea? Si cerul l-au plecat
catre pam�nt?
38. Si este ravrasat ca pam�ntul cu pulberea, si l-am lipit pe el ca pe o
piatra cu patru muchii.
39. V�na-vei leilor m�ncare? Si sufletele balaurilor satura-le-vei?
40. C�nd stau �n culcusurile lor p�ndind, si sed �n paduri �ntr-ascuns?
41. Si cine au gatit corbului m�ncare? Ca puii lui catre Domnul striga
ratacind si m�ncare caut�nd.

CAP. 39.
Urmare. Iov �si cunoaste greseala.

Cunoscut-ai vremea nasterii cerbilor? Care vietuiesc �n munti pietrosi? Si pazit-

ai nasterile cerboaicelor?
2. Numarat-ai lunile �n care se plinesc nasterile lor, si durerile lor
dezlegatu-le-ai?
3. Hranit-ai puii lor fara de frica? Si chinurile lor vei alina?
4. Lepada-vor fiii lor, �nmulti-se-vor �ntru nastere, iesi-vor si nu se
vor mai �ntoarce la ele.
5. Cine este cel ce au lasat slobod asinul salbatic? Si legaturile lui
cine le-au dezlegat?
6. Pus-au petrecerea lui pustia si locasurile lui saratura.
7. Cel ce r�de de multimea gloatei cetatii, si strigarea str�ngatorului de
bir n-aude.
8. Cauta �n munti pasunea sa, si dupa toata verdeata umbla.
9. Vrea-va sa slujeasca tie inorogul? Sau sa doarma la ieslea ta?
10. Lega-vei cu curele jugul lui, sau trage-va brazda �n c�mp?
11. Nadajduiesti �ntru el, pentru ca multa este puterea lui? Si lasa-vei
lui faptele tale?
12. Crede-vei ca-ti va da tie sam�nta, si o va aduce �n aria ta?
13. Aripele strutilor se �ntind; c�t de frumoase sunt aripile strutului.
14. Ca el lasa �n pam�nt ouale sale, si �n tar�na se clocesc.
15. Si a uitat ca piciorul le va risipi si hiarele c�mpului le vor calca.
16. Nu i se face mila de fiii sai, ca si cum n-ar fi ai sai, ;n desert sau
ostenit fara de frica.
17. Ca nu i-au dat Dumnezeu �ntelepciune, si nu i-a �mpartasit pricepere.
18. C�nd vine vremea �ntru �naltime se �nalta, si batjocureste pe cal si
pe calaretul lui.
19. Au tu ai dat calului putere? Si ai pus �n grumazul lui frica?
20. C�nd pui peste el armele toate, marirea pieptului lui �ndraznire.
21. Bat�nd �n pam�nt se trufeste; si iese la c�mp cu virtute.
22. De sagetile ce-i vin asupra nu baga seama si nu se fereste de arma.
23. Pe el luceste arcul si sabia.
24. M�nios loveste pam�ntul si nu-si afla loc p�na ce nu va suna tr�mbita.
25. Iar c�nd suna tr�mbita, zice bine, de departe simte razboiul, cu
chiotul si strigare.
26. Sau dintru a ta stiinta a statut soimul cu aripile �ntinse nemiscat
caut�nd spre austu?
27. Si din porunca ta se �nalta vulturul?
28. Si pe cuibul sau sez�nd griptorul ram�ne pe colti de piatra, si ascuns.
29. Acolo fiind cauta de m�ncare, ochii lui de departe strajuiesc.
30. Si puii lui se tavalesc �n s�nge, si ori unde vor fi st�rvuri, acolo se
afla.
31. Si iarasi au zis Domnul Dumnezeu lui Iov, graind:
32. Au vei scapa de judecata din destul mustr�nd pe Dumnezeu? Se va da
raspuns lui.
33. Si raspunz�nd Iov, a zis Domnului.
34. De ce ma judec eu dojenindu-ma si mustr�ndu-ma de Domnul, auzind de
aceasta de vreme ce sunt nimic? Si ce voi raspunde la acestea? M�na voi pune peste
gura mea.
35. Odata am grait a doua oara nu voi adauga.

CAP. 40.
Aratarea a tot Puterniciei lui Dumnezeu la balaur.

Si raspunz�nd Domnul, au zis lui Iov �n vifor:

2. Nu, ci �ncinge ca un barbat mijlocul tau, si te voi �ntreba pe tine,
iar tu sa-mi raspunzi.
3. Au strici judecata mea, si ma faci pe mine vinovat, ca sa te arati pe
tine drept?
4. Au bratul tau este ca al Domnului? Au cu glas ca el tuni?
5. �mpodobeste-te acum cu �naltime, cu tarie si marire si cu cinste te
�mbraca.
6. Trimite vestitori �ntru m�nia ta, si smereste pe tot cel semet.
7. Si pe cel m�ndru stinge-l, si strica pe cei necredinciosi �ndata.
8. Si ascunde-i de odata �n pam�nt, si fetele lor le umple de ocara.
9. Si eu voi marturisi, ca poate dreapta ta sa marturiseasca.
10. Ci iata este hiara la tine, care man�nca iarba ca boii.
 11. Iata taria ei �n coapsele ei este, si puterea ei pe buricul p�ntecelui.
12. Pus-a coada ca un chiparos, si vinele ei s-au �mpleticit.
13. Coastele ei placi de arama si spinarea ei fier varsat.
14. Aceasta este �ncepatura zidirii Domnului, facuta ca sa se batjocureasca
de �ngerii lui.
15. Si venind la munte �ncolturat, a facut veselie celor cu patru picioare
�n tartar.
16. Supt tot felul de copaci doarme l�nga papura, l�nga trestie si l�nga
rogoz.
17. Si o umbresc pe d�nsa copaci mari cu st�lpari si ramuri din tarina.
18. De se va face necatura, nu va simti, nadajduieste ca va curge Iordanul
�n gura ei.
19. �n ochiul sau va prinde pe el, �ntorc�ndu-se, gauri-va nasul.
20. Aduce-vei balaurul cu undita, vei pune capastru �mprejurul nasului lui?
21. Sau lega-vei belciug �n narea lui, si cu bratare vei gauri buza lui?
22. Grai-va tie cu rugaciune si cu cuvinte de umilinta?
23. Pune-va cu tine legatura? Si lua-vei pe el sluga vesnica?
24. Juca-te-vei cu el ca si cu o pasare? Sau lega-l-vei ca pe o vrabie unui
copil?
25. Si se vor hrani dintr-�nsul neamuri, si-l vor �mparti pe el neamurile
finichilor.
26. Si tot cel ce corabieste adun�ndu-se nu va aduce o piele a coadei lui,
nici �n luntrele pescarilor capul lui.
27. Si pune peste el m�inile, si-ti adu aminte de razboiul, care faci �n
gura lui, si mai mult sa nu se faca.
28. Nu l-ai vazut pe el, si de cele ce se zic au nu te-ai mirat? Nu te temi
ca acestea s-au gatit mie? Ca cine este cel ce mi-a statut mie �mpotriva?

CAP. 41.
Puterea balaurului.

Sau cine va sta mie �mpotriva si va suferi? Au nu tot ce este sub cer este al meu?
2. Nu voi tacea pentru el, si cu cuv�ntul puterii voi milui pe cel
�ntocmai cu el.
3. Cine va descoperi fata �mbracamintei lui, si la �ncheerea zalei lui
cine va intra?
4. Portile fetei lui cine le va deschide? �mprejurul dintilor lui este
frica.
5. Ficatii lui paveze de arama, iar legaturile lui ca piatra Smiritului.
6. Unul de altul se lipesc, si v�nt nu trece printr-�nsul, cum se lipeste
un om de fratele sau.
7. �mpreuna-se-vor si nu se vor desparti.
8. �ntru stranutarea lui va straluci lumina, si ochii lui chip de
luceafar.
9. Din gura lui iese ca niste faclii aprinse si scapara ca niste gratii de
foc.
10. Din narile lui iese ca niste fum de cuptor arz�nd cu foc de carbuni.
11. Sufletul lui ca carbunii si ca para focului din gura lui iese.
12. Si �n cerbicea lui sta putere, �naintea lui varsa pierzare.
13. Si carnurile trupului lui sunt lipite, toarna peste el, nu se va clati.
14. Inima lui este �nfipta ca o piatra, si sta ca o nicovala neclatita.
15. Si c�nd se �ntoarce el, se �nfricoseaza hiarele cele cu patru picioare,
care sar pe pam�nt.
16. De-l vor �nt�mpina pe el lanci, nimic nu-l vor �nfricosa, sulita
ridicata si zaua.
17. Ca socoteste fierul ca paiele si arama ca lemnul putred.
18. Nu-l va vatama pe el arc de arama, si lovitura de piatra o socoteste ca
iarba.
 19. Ca trestia a socotit ciocanele, si r�de de frica purtatorului de foc.
20. Asternutul lui tepusi ascutite si tot aurul marii sub el, ca niste tina
nespusa.
21. Fierbe ad�ncul ca o caldare, si marea o socoteste ca un vas de unsoare.
22. Si pe portarul ad�ncului ca pe un rob, socotit-au ad�ncul ca un loc de
plimblare.
23. Nimic nu este pe pam�nt asemenea lui facut, sa se batjocureasca de
�ngerii mei.
24. Pe tot cel �nalt vede, si pe el �mparatul tuturor celor din ape.

CAP. 42.
Umilirea si �ndreptarea lui Iov.

Si raspunz�nd Iov, a zis catre Domnul:

2. Stiu ca toate le poti si nu este tie nimic cu neputinta.
3. Ca cine este, care ascunde de tine sfatul, si-si tainuieste cuvintele
si socoteste sa le ascunda de tine, cine-mi va spune mie cele ce n-am stiut
lucruri mari si minunate, care n-am cunoscut.
4. Asculta-ma Doamne! Ca sa graiesc si eu, si te voi �ntreba, iar tu ma
�nvata.
5. Cu auzul urechii te-am auzit mai �nainte, iar acum te-a vazut ochiul
meu.
6. Pentru aceea m-am smerit pe mine si m-am topit si m-am socotit pe mine
pam�nt si tar�na.
7. Si a fost dupa ce a grait Domnul toate cuvintele acestea lui Iov, zis-
au Domnul catre Elifaz Temaniteanul: gresit-ai tu si cei doi prieteni ai tai, ca
n-ati grait �naintea mea nimic adevarat, precum robul meu Iov.
8. Si acum luati sapte vitei si sapte berbeci, si mergeti la robul meu
Iov, si va face jertfa pentru voi si Iov robul meu se va ruga pentru voi, ca de n-
asi primi eu fata lui, si de n-ar fi pentru el, v-asi fi pierdut pe voi, pentru ca
n-ati grait adevarat asupra robului meu Iov.
9. Si au mers Elifaz Temaniteanul si Valdad Savhitul si Sofar Mineul, si
au facut precum le-au poruncit lor Domnul, si au iertat pacatul lor pentru Iov.
10. Iar Domnul au adaugat pe Iov, si rug�ndu-se si el pentru prietenii sai
le-au iertat lor pacatul, si au dat Domnul �ndoite c�te erau mai �nainte lui Iov,
de doua ori at�tea c�te avusese mai �nainte.
11. Si au auzit toti fratii lui si surorile lui toate c�te s-au �nt�mplat
lui, si au venit la el si toti c�ti stiau pe el mai �nainte, si m�nc�nd si b�nd la
el, l-au m�ng�iat pe el, si s-au mirat de toate c�te au adus peste el Domnul, si
i-a dat lui fiecare c�te o mielusita si c�te un aur de patru drahme si
nepecetluit.
12. Si au binecuv�ntat Domnul cele de apoi ale lui Iov, mai mult dec�t cele
dintai, si erau dobitoacele lui: oi paisprezece mii, camile sase mii, perechi de
boi o mie, asine de cireada o mie.
13. Si s-a nascut lui sapte feciori si trei fete.
14. Si a chemat pe cea dintai Zio, si pe cea de a doua Kassia, iar pe cea
de a treia Kornul-Amaltiei.
15. Si nu s-a aflat asemenea cu frumusetea fetelor lui Iov supt cer, si le-
a dat lor tatal lor mostenire �ntru frati.
16. Si a trait Iov dupa bataia aceea ani o suta saptezeci, iar peste tot a
trait ani doua sute patruzeci si opt, si a vazut Iov pe fiii sai si pe fiii fiilor
sai p�na la al patrulea neam.
17. Si a murit Iov batr�n si plin de zile, si este scris, ca iar se va
scula el �mpreuna cu care Domnul �i va �nvia.
Aceasta s-a t�lcuit din cartea Sirieneasca, c�nd a locuit Iov �n pam�ntul
Avsitidei �n hotarele Idumeii si ale Araviei, si mai �nainte era numele lui Iovav,
si lu�nd femeie din Aravia a nascut fiu, al caruia numele Enon, si pe tatal sau l-
a chemat Zare, fecior din feciorii lui Isav. Iar pe muma sa Vosorra, si a fost el
al cincilea de la Avraam, si acestia sunt �mparatii, care au �mparatit �n Edom,
unde a �mparatit Iov: Cel dintai Valac, feciorul lui Veor, si numele cetatii
Dennava; si dupa Valac, Iovav, care s-a chemat Iov, si dupa el Asom, acesta era
domn din tara Tamanitidii, si dupa acesta Adad feciorul lui Varad, care a taiat pe
Madiam �n c�mpul lui Moav, si numele cetatii lui Ghetem; iar prietenii, care au
venit al el: Elifaz din fiii lui Isav �mparatul Temanilor, Valdad �mparatul
Savheilor si Sofar �mparatul Mineilor.

PSALTIREA
PROOROCULUI SI �MPARTULUI DAVID

PSALMUL 1, AL LUI DAVID

Nescris deasupra la Evrei

Fericit barbatul, care n-a umblat �n sfatul necredinciosilor si �n calea

pacatosilor n-a statut si pe scaunul pierzatorilor n-a sezut,
2. Ci �n legea Domnului voia lui, si �n legea lui va cugeta ziua si
noaptea.
3. Si va fi ca un pom rasadit l�nga izvoarele apelor, care rodul sau va da
�n vremea sa, si frunza lui nu va cadea, si toate, ori c�te va face, vor spori.
4. Nu asa necredinciosii, nu asa; ci ca praful ce-l spulbera v�ntul de pe
fata pam�ntului.
5. Pentru aceasta nu vor �nvia necredinciosii la judecata, nici pacatosii
�n sfatul dreptilor;
� Ca stie Domnul calea dreptilor si calea necredinciosilor va pieri.

PSALMUL 2, AL LUI DAVID

Pentru ce s-au �ntar�tat neamurile si noroadele au cugetat cele desarte? Statut-au

de fata �mparatii pam�ntului si boierii s-au adunat �ntr-una asupra Domnului si
asupra Unsului lui.
2. Sa rupem legaturile lor si sa lepadam de la noi jugul lor.
3. Cel ce locuieste �n ceruri va r�de de d�nsii, si Domnul va batjocuri pe
ei.
4. Atunci va grai catre d�nsii, �ntru iutimea sa, si �ntru m�nia sa va
tulbura pe ei.
5. Iar eu sunt pus �mparat de d�nsul peste Sion, muntele cel sf�nt al lui,
vestind porunca Domnului. Domnul a zis catre mine: Fiul meu esti tu, eu astazi te-
am nascut;
6. Cere de la mine si voi da tie neamurile mostenirea ta, si biruinta ta
marginile pam�ntului.
7. Paste-vei pe d�nsii cu toiag de fier; ca vasele olarului vei zdrobi pe
d�nsii.
8. Si acum, �mparati, �ntelegeti; �nvatati-va toti care judecati pam�ntul.
� 9. Slujiti Domnului cu frica, si va bucurati lui cu cutremur.
10. Luati �nvatatura, ca nu c�ndva sa se m�nie Domnul si sa pieriti din
calea cea dreapta,
11. C�nd se va aprinde degrab m�nia lui;
� fericiti toti care nadajduiesc spre d�nsul.

PSALMUL 3, AL LUI DAVID

C�nd a fugit de catre fata lui Avesalom, fiul sau, �n pustie.

Doamne, caci s-au �nmultit cei ce ma necajesc!? Multi se scoala asupra mea!
2. Multi zic sufletului meu: nu este m�ntuire lui �ntru Dumnezeul lui.
3. Iar tu, Doamne, sprijinitorul meu esti, slava mea si cela ce �nalti
capul meu.
4. Cu glasul meu catre Domnul am strigat, si m-a auzit din muntele cel
sf�nt al lui.
5. Si eu am adormit si am dormit; sculatu-m-am, ca Domnul ma va sprijini.
6. Nu ma voi teme de mii de noroade, care �mprejur ma �mpresoara.
� Scoala, Doamne; m�ntuieste-ma, Dumnezeul meu;
7. Ca tu ai batut pe toti cei ce-mi vrajmasesc mie �n desert; dintii
pacatosilor ai zdrobit.
� A Domnului este m�ntuirea, si peste norodul tau blagoslovenia ta.

Slava ...,

�ntru sf�rsit, �n laude.

PSALMUL 4, AL LUI DAVID

C�nd am strigat eu, auzitu-m-ai Dumnezeul dreptatii mele; �ntru necaz m-ai
desfatat, milostiveste-te spre mine si asculta rugaciunea mea.
2. Fiii oamenilor, p�na c�nd grei la inima? Pentru ce iubiti desertaciunea
si cautati minciuna?
3. Si sa stiti, ca minunat a facut Domnul pe cel cuvios al sau. Domnul ma
va auzi c�nd voi striga catre d�nsul.
4. M�niati-va, si nu gresiti; cele ce ziceti �n inimile voastre, �ntru
asternuturile voastre, va umiliti.
5. Jertfiti jertfa dreptatii si nadajduiti spre Domnul.
6. Multi zic: cine va arata noua cele bune? �nsemnatu-s-a peste noi lumina
fetei tale, Doamne.
7. Dat-ai veselie �n inima mea, din rodul gr�ului, al vinului si al
untuluidelemn, al lor s-au �nmultit.
8. Cu pace, �mpreuna ma voi culca si voi adormi, ca tu Doamne deosebi
�ntru nadejde m-ai asezat.

�ntru sf�rsit, pentru cea mostenitoare,

PSALMUL 5, AL LUI DAVID

Graiurile mele asculta-le, Doamne; �ntelege strigarea mea.

2. Ia aminte glasul rugaciunii mele, �mparatul meu si Dumnezeul meu; caci
catre tine ma voi ruga, Doamne.
3. Dimineata vei auzi glasul meu, dimineata voi sta �naintea ta si ma vei
vedea.
4. Ca Dumnezeu, cel ce nu voiesti faradelege, tu esti. Nu va locui l�nga
tine cel ce vicleneste,
5. Nici vor petrece calcatorii de lege �n preajma ochilor tai; ur�t-ai pe
toti cei ce lucreaza faradelege.
6. Pierde-vei pe toti cei ce graiesc minciuna. Pe barbatul s�ngiurilor si
vicleanul, uraste Domnul.
7. Iar eu �ntru multimea milei tale voi intra �n casa ta, �nchina-ma-voi
spre sf�nta Biserica ta, �ntru frica ta.
8. Doamne, povatuieste-ma �ntru dreptatea ta; pentru vrajmasii mei,
�ndrepteaza �naintea ta calea mea;
9. Ca nu este �n gura lor adevar; inima lor este desarta; groapa deschisa
grumazul lor, cu limbile sale vicleneau.
10. Judeca-i pe ei, Dumnezeule; cada din cugetele sale; dupa multimea
pag�natatilor lor, leapada-i pe d�nsii, ca te-au amar�t, Doamne.
11. Si sa se veseleasca toti cei ce nadajduiesc �ntru tine; �n veac se vor
bucura, si te vei salaslui �ntru d�nsii, si se vor lauda �ntru tine cei ce
iubesc numele tau.
12. Caci tu vei blagoslovi pe cel drept, Doamne; caci cu arma bunei voiri
ne-ai �ncununat pe noi.
�ntru sf�rsit, �n laude, pentru a opta,
PSALMUL 6, AL LUI DAVID

Doamne, nu cu m�nia ta sa ma mustri pe mine, nici cu iutimea ta sa ma certi.

2. Miluieste-ma, Doamne, ca neputincios sunt; vindeca-ma, Doamne, ca s-au
tulburat oasele mele,
3. Si sufletul meu s-a tulburat foarte; si tu, Doamne, p�na c�nd?
4. �ntoarce-te, Doamne, izbaveste sufletul meu; m�ntuieste-ma, pentru mila
ta.
5. Ca nu este �ntru moarte, cel ce te pomeneste pe tine; si �n iad cine
se va marturisi tie?
6. Ostenit-am �ntru suspinul meu, spala-voi �n toate noptile patul meu;
cu lacrimile mele asternutul meu voi uda.
7. Tulburatu-s-a de m�nie ochiul meu; �nvechitu-m-am �ntru toti vrajmasii
mei.
8. Departati-va de la mine toti cei ce lucrati faradelege, ca a auzit
Domnul glasul pl�ngerii mele.
9. Auzit-a Domnul cererea mea, Domnul rugaciunea mea a primit.
10. Sa se rusineze si sa se tulbure toti vrajmasii mei; sa se �ntoarca si
sa se rusineze foarte degrab.

Slava ...

PSALMUL 7, AL LUI DAVID

Care l-a c�ntat Domnului pentru cuvintele lui Husi, feciorul lui Iemeni.

Doamne Dumnezeul meu, spre tine am nadajduit; m�ntuieste-ma de toti cei ce ma

gonesc, si ma izbaveste.
2. Ca nu c�ndva sa rapeasca, ca un leu, sufletul meu, nefiind cel ce
izbaveste, nici cel ce m�ntuieste.
3. Doamne Dumnezeul meu, de am facut aceasta, de este nedreptate �ntru
m�inile mele,
4. De am rasplatit celor ce-mi rasplatesc mie, rele,
5. Sa cad adica de la vrajmasii mei desert; sa goneasca dar vrajmasul
sufletul meu si sa-l prinda; si sa calce �n pam�nt viata mea si slava mea �n
tar�na sa o aseze.
6. Scoala-te, Doamne, �ntru m�nia ta; �nalta-te �ntru hotarele
vrajmasilor tai.
7. Si te scoala Doamne Dumnezeul meu, cu porunca care ai poruncit.
8. Si adunare de noroade te va �nconjura.
9. Si pentru aceasta la �naltime te �ntoarce. Domnul va judeca pe noroade.
Judeca mie Doamne dupa dreptatea mea si dupa nerautatea mea asupra mea.
10. Sf�rseasca-se rautatea pacatosilor, si vei �ndrepta pe cel drept, cel
ce cerci inimile si rarunchii, Dumnezeule, cu dreptul.
11. Ajutorul meu de la Dumnezeu, cel ce m�ntuieste pe cei drepti la inima.
12. Dumnezeu e judecator drept si tare si �ndelung rabdator, si neaduc�nd
m�nie �n toate zilele.
13. De nu va veti �ntoarce, sabia sa o va luci; arcul sau au �ncordat si l-
au gatit pe el.
14. Si �ntr-�nsul au gatit vasele mortii; sagetile sale celor ce se ard le-
au lucrat.
15. Iata a chinuit nedreptate, zamislit-a durere si a nascut faradelege.
16. Groapa a sapat si o a deschis pe ea, si va cadea �n groapa care o a
facut.
17. �ntoarce-se-va durerea lui la capul lui, si pe crestetul lui
nedreptatea lui se va pogor�.
18. Marturisi-ma-voi Domnului, dupa dreptatea lui, si voi c�nta numele
Domnului celui ;nalt.

�ntru sf�rsit, pentru teascuri

PSALMUL 8, AL LUI DAVID

Doamne Domnul nostru, c�t este de minunat numele tau �n tot pam�ntul!
2. Ca s-a �naltat mare cuviinta ta mai presus de ceruri.
3. Din gura pruncilor si a celor ce sug ai sav�rsit lauda, pentru
vrajmasii tai, ca sa sfar�mi pe vrajmasul si izb�nditorul.
4. Ca voi vedea cerurile, lucrul degetelor tale, luna si stelele, care tu
le-ai �ntemeiat.
5. Ce este omul, ca-l pomenesti pe el? Sau fiul omului ca-l cercetezi pe
el?
6. Micsoratu-l-ai pe d�nsul putin oare ce dec�t �ngerii, cu slava si cu
cinste l-ai �ncununat pe el si l-ai pus pe d�nsul peste lucrurile m�inilor tale.
7. Toate le-ai supus sub picioarele lui: oile si boii, toate, �nca si
dobitoacele c�mpului,
8. Pasarile cerului si pestii marii, cele ce strabat cararile marilor.
9. Doamne Domnul nostru, c�t este de minunat numele tau �n tot pam�ntul!

Slava ...

CATISMA A DOUA

�ntru sf�rsit, pentru cele ascunse ale fiului,

PSALMUL 9, AL LUI DAVID

Marturisi-ma-voi tie, Doamne, cu toata inima mea, spune-voi toate minunile tale.
2. Veseli-ma-voi si ma voi bucura �ntru tine, c�nta-voi numele tau
�nalte.
3. C�nd se va �ntoarce vrajmasul meu �napoi, slabi-vor si vor pieri de
catre fata ta;
4. Ca ai facut judecata mea si �ndreptarea mea; sezut-ai pe scaun, cela ce
judeci dreptatea.
5. Certat-ai neamurile si a pierit necredinciosul; numele lui l-ai stins
�n veac si �n veacul veacului.
6. Vrajmasului i-au lipsit sabiile �ntru sf�rsit, si cetatile i-ai
sfar�mat; pierit-a pomenirea lui cu sunet.
7. Si Domnul �n veac ram�ne; gatit-au la judecata scaunul sau.
8. Si el va judeca lumea �ntru dreptate; judeca-va norodul cu �ndreptare.
9. Si s-a facut Domnul scapare saracului, ajutor �n vremi cuvioase �ntru
necazuri.
10. Si sa nadajduiasca spre tine cei ce cunosc numele tau: ca nu ai parasit
pe cei ce te cauta pe tine, Doamne.
11. C�ntati Domnului celui ce locuieste �n Sion, vestiti �ntru neamuri
ispravile lui.
12. Ca cel ce cauta s�ngiurile lor, si-a adus aminte, nu a uitat strigarea
saracilor.
13. Miluieste-ma, Doamne, vezi smerenia mea de catre vrajmasii mei, cela ce
ma �nalti pe mine din portile mortii;
14. Ca sa vestesc toate laudele tale, �n portile fetei Sionului, veseli-ne-
vom de m�ntuirea ta.
15. Afundatu-s-au neamurile �ntru strica-ciunea care o au facut, �n cursa
aceasta care o au ascuns s-a prins piciorul lor.
16. Cunoaste-se Domnul, judecati fac�nd; �ntru faptele m�inilor sale, s-a
prins pacatosul.
17. �ntoarca-se pacatosii la iad, toate neamurile cele ce uita pe Dumnezeu.
18. Ca nu p�na �n sf�rsit va fi uitat saracul: rabdarea saracilor nu va
pieri p�na �n sf�rsit.
19. Scoala-te, Doamne, sa nu se �ntareasca omul; sa se judece neamurile
�naintea ta.
20. Pune, Doamne, datator de lege peste ei, sa cunoasca neamurile, ca
oameni sunt.
21. Pentru ce, Doamne, stai departe? Treci cu vederea �n vremi cuvioase
�ntru necazuri?
22. C�nd se m�ndreste necredinciosul, se aprinde saracul; prindu-se �ntru
sfaturile care g�ndesc.
23. Ca se lauda pacatosul �ntru poftele sufletului sau, si cel ce face
str�mbatate bine se cuvinteaza, �ntar�tat-a pe Domnul.
24. Cel pacatos, dupa multimea m�niei lui nu va cauta, nu este Dumnezeu
�naintea lui.
25. Spurca-se caile lui �n toata vremea; leapada-se judecatile tale de
catre fata lui; peste toti vrajmasii sai va stap�ni.
26. Ca a zis �ntru inima sa: nu ma voi clati din neam �n neam, fara de
rau.
27. A caruia de blestem gura lui este plina, si de amaraciune si de
viclesug.
28. Sub limba lui osteneala si durere; sade �ntru pitulare cu cei bogati
�ntru ascunsuri, ca sa ucida pe cel nevinovat; ochii lui spre cel sarac se uita.
29. P�ndeste �ntru ascuns, ca leul �n culcusul sau; p�ndeste ca sa apuce
pe saracul; sa apuce pe saracul, c�nd �l va trage pe el.
30. �n latul sau �l va smeri pe el; pleca-se-va si va cadea, c�nd va
stap�ni el pe cei saraci.
31. Ca a zis �ntru inima sa: uitat-a Dumnezeu, �ntors-a fata sa, ca sa nu
vada p�na �n sf�rsit.
32. Scoala-te, Doamne Dumnezeul meu, �nalta-se m�na ta, nu uita pe saracii
tai p�na �n sf�rsit.
33. Pentru ce a m�niat necredinciosul pe Dumnezeu? Ca a zis �ntru inima
sa: nu va �ntreba.
34. Vezi, ca tu la durere si la m�nie privesti, ca sa-l dai pe el �n
m�inile tale; tie s-a lasat saracul: sirimanului tau fii ajutator.
35. Zdrobeste bratul celui pacatos si rau; cauta-se-va pacatul lui si nu se
va afla.
36. Domnul este �mparat �n veac si �n veacul veacului; pieriti neamuri din
pam�ntul lui.
37. Pofta saracilor o ai auzit, Doamne; la gatirea inimii lor a luat aminte
urechea ta.
38. Judeca saracului si smeritului, ca sa nu adauge �nca a se mari omul pe
pam�nt.

�ntru sf�rsit
PSALMUL 10, AL LUI DAVID

Spre Domnul am nadajduit, cum veti zice sufletului meu: muta-te �n munti ca o
pasare?
2. Ca iata pacatosii au �ncordat arcul, gatitu-au sageti �n tolba, ca sa
sageteze �ntru �ntuneric pe cei drepti la inima.
3. Ca cele ce tu ai sav�rsit, ei le-au stricat; dar dreptul ce a facut?
4. Domnul �n Biserica cea sf�nta a sa, Domnul �n cer scaunul lui, ochii
lui spre cel sarac privesc, genele lui �ntreaba pe fiii omenesti.
5. Domnul �ntreaba pe cel drept si pe cel necredincios; iar cel ce iubeste
nedreptatea uraste sufletul sau.
6. Ploua-va peste cei pacatosi laturi, foc si iarba pucioasa, si duh de
vifor partea paharului lor.
7. Ca drept este Domnul, si dreptati a iubit, ;ndreptari a vazut fata lui.
Slava ...

�ntru sf�rsit, pentru a opta.

PSALMUL 11, AL LUI DAVID

M�ntuieste-ma Doamne, ca a lipsit cel cuvios, ca s-au �mputinat adevarurile de

catre fiii omenesti.
2. Desarte a grait fiecare catre vecinul sau, buze viclene �n inima, si �n
inima a grait rele.
3. Pierde-va Domnul toate buzele cele viclene, limba cea mare graitoare.
4. Pe cei ce au zis: limba noastra o vom mari, buzele noastre la noi sunt;
cine este noua Domn?
5. Pentru necazul saracilor si suspinul miseilor, acum ma voi scula, zice
Domnul, pune-ma-voi �ntru m�ntuire, �ndrazni-voi �ntru el.
6. Cuvintele Domnului, cuvinte curate, argint cu foc lamurit, ispitit
pam�ntului, curatit de sapte ori.
7. Tu, Doamne, ne vei pazi pe noi si ne vei feri de neamul acesta si �n
veac.
8. �mprejur necredinciosii umbla; dupa �naltimea ta ai �nmultit pe fiii
omenesti.

�ntru sf�rsit
PSALMUL 12, AL LUI DAVID

P�na c�nd, Doamne, ma vei uita p�na �n sf�rsit? P�na c�nd �ntorci fata ta de catre
mine?
2. P�na c�nd voi pune sfaturi �n sufletul meu, dureri �n inima mea, ziua
si noaptea?
3. P�na c�nd se va �nalta vrajmasul meu asupra mea?
4. Cauta auzi-ma Doamne Dumnezeul meu; lumineaza ochii mei, ca nu c�ndva
sa adorm �ntru moarte.
5. Ca nu c�ndva sa zica vrajmasul meu: �ntaritu-m-am asupra lui. Cei ce ma
necajesc se vor bucura daca ma voi clati.
6. Iar eu spre mila ta am nadajduit, bucura-se-va inima mea de m�ntuirea
ta, c�nta-voi Domnului celui ce a facut bine mie si voi c�nta numele Domnului
celui ;nalt.

�ntru sf�rsit
PSALMUL 13, AL LUI DAVID

Zis-a cel nebun �ntru inima sa: nu este Dumnezeu. Stricatu-s-au si ur�ti s-au
facut �ntru mestesuguri; nu este cel ce face bunatate, nu este p�na la unul.
2. Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, ca sa vada de este cel ce
�ntelege sau cel ce cauta pe Dumnezeu.
3. Toti s-au abatut, �mpreuna netrebnici s-au facut; nu este cel ce face
bunatate, nu este p�na la unul.
4. Au nu vor cunoaste toti cei ce lucreaza faradelege? Cei ce man�nca pe
norodul meu �ntru m�ncare de p�ine, pe Domnul nu l-au chemat.
5. Acolo s-au temut de frica, unde nu era frica, ca Domnul este �n neamul
dreptilor.
6. Sfatul saracului l-ati rusinat, iar Domnul nadejdea lui este.
7. Cine va da din Sion m�ntuirea lui Israil? C�nd va �ntoarce Domnul robia
norodului sau, bucura-se-va Iacov si se va veseli Israil.

Slava ...

�ntru sf�rsit
PSALMUL 14, AL LUI DAVID
Doamne, cine va locui �n locasul tau? Sau cine se va salaslui �n muntele cel sf�nt
al tau?
2. Cel ce umbla fara prihana si face dreptate, cel ce graieste adevar �n
inima sa,
3. Care nu a viclenit �n inima sa si nu a facut vecinului sau rau si ocara
nu a luat spre cei de aproape ai sai.
4. Defaimeaza-se �naintea lui cel ce vicleneste; iar pe cei ce se tem de
Domnul �i slaveste, cel ce se jura vecinului sau si nu se leapada.
5. Argintul sau nu l-a dat �n camata, si daruri asupra celor nevinovati nu
a luat.
6. Cel ce face acestea nu se va clati �n veac.

Scrisoarea st�lpului lui David

PSALMUL 15, AL LUI DAVID

Pazeste-ma Doamne, ca spre tine am nadajduit.

2. Zis-am Domnului: Domnul meu esti tu, ca bunatatile mele nu-ti
trebuiesc.
3. Sfintilor celor de pe pam�ntul lui, minunate a facut Domnul toate voile
sale �ntr-�nsii.
4. �nmultitu-s-au slabiciunile lor; dupa aceea au s�rguit. Nu voi aduna
adunarile lor din s�ngiuri, nici voi pomeni numele lor prin buzele mele.
5. Domnul este partea mostenirii mele si a paharului meu. Tu esti cela ce
iarasi asezi mostenirea mea mie.
6. Funii au cazut mie �ntru cei puternici ai mei, ca mostenirea mea sub
puterea mea este.
7. Bine voi cuv�nta pe Domnul cel ce m-a �nteleptit pe mine, si �nca si
p�na �n noapte m-au pedepsit rarunchii mei.
8. Mai �nainte am vazut pe Domnul �naintea mea pururea, ca de-a dreapta
mea este, ca sa nu ma clatesc.
9. Pentru aceasta s-a veselit inima mea, si s-a bucurat limba mea; si �nca
si trupul meu se va salaslui spre nadejde.
10. Ca nu vei lasa sufletul meu �n iad, nici vei da pe cel cuvios al tau sa
vada stricaciune.
11. Cunoscute ai facut mie caile vietii; umplea-ma-vei de veselie cu fata
ta; frumusete �n dreapta ta �ntru sf�rsit.

Rugaciunea lui David

PSALMUL 16, AL LUI DAVID

Auzi, Doamne, dreptatea mea, ia aminte cererea mea, asculta rugaciunea mea, nu
�ntru buze viclene.
2. De la fata ta judecata mea sa iasa. Ochii mei vada dreptati.
3. Cercat-ai inima mea, cercetatu-o-ai noaptea; cu foc m-ai lamurit, si nu
s-a aflat �ntru mine nedreptate;
4. Ca sa nu graiasca gura mea lucruri omenesti; pentru cuvintele buzelor
tale, eu am pazit cai nasilnice.
5. Sav�rseste pasii mei �ntru cararile tale, ca sa nu se clateasca pasii
mei.
6. Eu am strigat, ca m-ai auzit, Dumnezeule; pleaca urechea ta mie si auzi
cuvintele mele.
7. Minunate fa milele tale, cel ce m�ntuiesti pe cei ce nadajduiesc spre
tine, de cei ce stau �mpotriva dreptei tale.
8. Pazeste-ma, Doamne, ca lumina ochiului; �ntru acoperam�ntul aripilor
tale ma vei acoperi.
9. De catre fata necredinciosilor care m-au necajit pe mine, vrajmasii mei
sufletul meu au cuprins.
 10. Grasimea sa o au �ncuiat, gura lor a grait m�ndrie.
11. Izgonindu-ma acum m-au �nconjurat, ochii sai si-au pus ca sa-i plece la
pam�nt.
12. Apucatu-m-au ca un leu gata la v�nat, si ca un pui de leu ce locuieste
�ntru ascunsuri.
13. Scoala-te, Doamne, �nt�mpina-i pe ei si-i �mpiedica; izbaveste sufletul
meu de cel necurat, sabia ta de la vrajmasii m�inii tale.
14. Doamne, din putin de pe pam�nt �mparti-i pe ei �n viata lor, si de cele
ascunse ale tale s-au umplut p�ntecele lor; saturatu-s-au de fii si au lasat
ramasite pruncilor lor.
15. Iar eu �ntru dreptate ma voi arata fetei tale, satura-ma-voi c�nd mi
se va arata slava ta.

Slava ...

CATISMA A TREIA

�ntru sf�rsit, slugii Domnului lui David, care a grait Domnului cuvintele
c�ntarii acesteia, �n ziua �n care l-au izbavit pe el Domnul din m�na tuturor
vrajmasilor lui, si din m�na lui Saul, si a zis
PSALMUL 17, AL LUI DAVID

Iubi-te-voi, Doamne, virtutea mea. Domnul este �ntarirea mea, si scaparea mea, si
izbavitorul meu.
2. Dumnezeul meu, ajutorul meu, si voi nadajdui spre d�nsul;
3. Aparatorul meu si cornul m�ntuirii mele si sprijinitorul meu.
4. Laud�nd, voi chema pe Domnul, si de vrajmasii mei ma voi m�ntui.
5. Cuprinsu-m-au durerile mortii si r�urile faradelegii m-au tulburat.
6. Durerile iadului m-au �nconjurat, �nt�mpinatu-m-au lanturile mortii.
7. Si c�nd ma necajeam, am chemat pe Domnul si catre Dumnezeul meu am
strigat.
8. Auzit-a din Biserica cea sf�nta a sa glasul meu, si strigarea mea
�naintea lui va intra �n urechile lui.
9. Si s-a clatit si s-a cutremurat pam�ntul, si temeliile muntilor s-au
tulburat si s-au clatit; ca s-au m�niat pe d�nsele Dumnezeu.
10. Suitu-s-a fum �ntru m�nia lui, si foc de la fata lui se va aprinde;
carbuni s-au at�tat de la d�nsul.
11. Si au plecat cerurile si s-au pogor�t, si negura sub picioarele lui.
12. Si s-au suit peste Heruvimi si au zburat, zburat-au pe aripile
v�nturilor.
13. Si au pus �ntuneric ascunderea lui, �mprejurul lui cortul lui;
�ntunecoasa apa �n norii vazduhurilor.
14. Dintru stralucire �naintea lui nori au trecut, grindina si carbuni de
foc.
15. Si au tunat din cer Domnul, si cel �nalt si-a dat glasul sau.
16. Trimi-s-a sageti, si i-au risipit pe ei; si fulgere a �nmultit si i-a
tulburat pe ei.
17. Si s-au aratat izvoarele apelor, si s-au descoperit temeliile lumii.
18. De certarea ta, Doamne, de suflarea duhului m�niei tale.
19. Trimis-au dintru �naltime si m-au luat; ridicatu-m-au din ape multe.
20. M�ntui-ma-va de vrajmasii mei cei tari si de cei ce ma urasc pe mine;
ca s-au mai �ntarit dec�t mine.
21. �nt�mpinatu-m-au ei �n ziua rautatii mele; si a fost Domnul �ntarirea
mea.
22. Si m-a scos �ntru largime; izbavi-ma-va ca m-a voit.
23. Si �mi va rasplati mie Domnul, dupa dreptatea mea; si dupa curatia
m�inilor mele va rasplati mie.
24. Ca am pazit caile Domnului si nu am facut pag�natate despre Dumnezeul
meu.
25. Ca toate judecatile lui �naintea mea, si �ndreptarile lui nu s-au
departat de la mine.
26. Si voi fi fara prihana cu d�nsul, si ma voi pazi de faradelegea mea.
27. Si �mi va rasplati mie Domnul dupa dreptatea mea; si dupa curatia
m�inilor mele �naintea ochilor lui.
28. Cu cel cuvios, cuvios vei fi; si cu omul nevinovat, nevinovat vei fi;
29. Si cu cel ales, ales vei fi; si cu cel �ndaratnic te vei �ndaratnici.
30. Ca tu pe norodul cel smerit vei m�ntui, si ochii m�ndrilor vei smeri.
31. Ca tu vei lumina luminatorul meu, Doamne; Dumnezeul meu, lumina-vei
�ntunericul meu.
32. Ca �ntru tine ma voi izbavi de ispita si �ntru Dumnezeul meu voi
trece zidul.
33. Dumnezeul meu, fara prihana este calea lui. Cuvintele Domnului cu foc
lamurite. Scutitor este tuturor celor ce nadajduiesc spre d�nsul.
34. Ca cine este Dumnezeu afara de Domnul? Sau cine este Dumnezeu fara
numai Dumnezeul nostru?
35. Dumnezeul cel ce ma �ncinge cu putere si au pus fara prihana calea mea.
36. Cel ce sav�rsesti picioarele mele ca ale cerbului, si peste cele �nalte
ma pui.
37. Care �nveti m�inile mele la razboi, si ai pus arc de arama bratele
mele.
38. Si ai dat mie scuteala de m�ntuire si dreapta ta m-a sprijinit.
39. Si certarea ta m-a �ndreptat �ntru sf�rsit, si certarea ta aceasta ma
va �nvata.
40. Largit-ai pasii mei sub mine, si nu au slabit urmele mele.
41. Goni-voi pe vrajmasii mei, si-i voi prinde pe d�nsii si nu ma voi
�ntoarce p�na ce se vor sf�rsi.
42. Necaji-voi pe d�nsii, si nu vor putea sa stea; cadea-vor sub picioarele
mele.
43. Si m-ai �ncins cu putere spre razboi; �mpiedecat-ai pe toti cei ce se
sculau asupra mea, sub mine.
44. Si al vrajmasilor mei mi-ai dat mie dosul, si pe cei ce ma urasc pe
mine i-ai pierdut.
45. Strigat-au, si nu era cel ce m�ntuieste, catre Domnul, si nu i-a auzit
pe ei.
46. Si-i voi zdrumica pe ei ca praful �n fata v�ntului, ca tina ulitelor
voi sterge pe d�nsii.
47. Izbavi-ma-vei de pricirea norodului; pune-ma-vei cap neamurilor.
48. Norodul pe care nu l-am cunoscut, mi-a slujit mie; �ntru auzul urechii
m-a auzit.
49. Fiii straini au mintit mie; fiii straini s-au �nvechit si au schiopat
din cararile lor.
50. Viu este Domnul si bine este cuv�ntat Dumnezeu; si sa se �nalte
Dumnezeul m�ntuirii mele.
51. Dumnezeule, cel ce dai izb�ndire mie si ai supus noroade sub mine,
izbavitorul meu de vrajmasii mei cei m�niosi.
52. De la cei ce se scoala asupra mea ma vei �nalta; de omul nedrept, ma
vei izbavi.
53. Pentru aceasta ma voi marturisi tie �ntru neamuri Doamne, si numelui
tau voi c�nta,
54. Cel ce maresti m�ntuirile �mparatului si faci mila unsului tau lui
David, si semintiei lui p�na �n veac.

Slava ...

�ntru sf�rsit
PSALMUL 18, AL LUI DAVID
Cerurile spun slava lui Dumnezeu si facerea m�inilor lui o vesteste taria.
2. Ziua zilei spune cuv�nt, si noaptea noptii vesteste stiinta.
3. Nu sunt graiuri, nici cuvinte, ale carora sa nu se auda glasurile lor.
4. �n tot pam�ntul a iesit vestirea lor, si la marginile lumii cuvintele
lor.
5. �n soare au pus locasul sau, si el ca un mire ce iese din camara sa.
6. Bucura-se-va, ca un urias sa alerge cale, din marginea cerului iesirea
lui,
7. Si �nt�mpinarea lui p�na la marginea cerului; si nu este cine sa se
ascunda de caldura lui.
8. Legea Domnului fara prihana, care �ntoarce sufletele; marturia Domnului
credincioasa, care �ntelepteste pruncii.
9. Dreptatile Domnului drepte, cele ce veselesc inima; porunca Domnului
stralucita, care lumineaza ochii.
10. Frica Domnului curata, care ram�ne �n veacul veacului; judecatile
Domnului adevarate, �ndreptate �mpreuna.
11. Dorite-s mai v�rtos dec�t aurul si dec�t piatra scumpa mult, si mai
dulci dec�t mierea si fagurul.
12. Pentru ca robul tau pazeste acestea; si c�nd pazeste acestea,
rasplatire este multa.
13. Gresalele cine le va pricepe? De cele ascunse ale mele, curateste-ma;
si de cele straine, iarta pe robul tau.
14. De nu ma vor stap�ni, atunci fara prihana voi fi, si ma voi curati de
pacat mare.
15. Si vor fi �ntru buna placere cuvintele gurii mele, si cugetul inimii
mele �naintea ta pururea, Doamne, ajutorul meu si izbavitorul meu.

�ntru sf�rsit
PSALMUL 19, AL LUI DAVID

Auza-te Domnul �n ziua necazului, scuteasca-te numele Dumnezeului lui Iacov.

2. Trimita tie ajutor dintru cel sf�nt, si din Sion sprijineasca-te pe
tine.
3. Pomeneasca toata jertfa ta, si arderea cea de tot a ta sa se �ngrase.
4. Dea tie Domnul dupa inima ta, si tot sfatul tau sa-l plinesca.
5. Bucura-ne-vom de m�ntuirea ta, si �ntru numele Domnului Dumnezeului
nostru ne vom mari.
6. Plineasca Domnul toate cererile tale; acum am cunoscut ca a m�ntuit
Domnul pe unsul sau.
7. Auzi-l-va pe d�nsul din cerul cel sf�nt al sau; �ntru puteri este
m�ntuirea dreptei lui.
8. Acestia �n carute si acestia pe cai; iar noi �n numele Domnului
Dumnezeului nostru vom chema.
9. Acestia s-au �mpiedicat si au cazut, iar noi ne-am sculat si ne-am
�ndreptat.
10. Doamne, m�ntuieste pe �mparatul, si ne auzi pe noi, ori �n ce zi te vom
chema.

PSALMUL 20, AL LUI DAVID

Doamne, �ntru puterea ta se va veseli �mparatul, si de m�ntuirea ta se va bucura

foarte.
2. Pofta inimii lui i-ai dat lui, si de voia buzelor lui nu l-ai lipsit pe
d�nsul;
3. Ca l-ai �nt�mpinat pe el cu blagoslo-veniile bunatatii; pus-ai pe capul
lui cununa de piatra scumpa.
4. Viata a cerut de la tine, si i-ai dat lui lungime de zile �n veacul
veacului.
5. Mare este slava lui �ntru m�ntuirea ta; slava si mare cuviinta vei
pune peste el.
6. Ca-i vei da lui blagoslovenie �n veacul veacului; veseli-l-vei pe
d�nsul, �ntru bucurie, cu fata ta;
7. Ca �mparatul nadajduieste spre Dom-nul, si �ntru mila celui ;nalt nu
se va clati.
8. Afle-se m�na ta tuturor vrajmasilor tai; dreapta ta sa afle pe toti cei
ce te urasc pe tine;
9. Ca-i vei pune pe ei ca un cuptor de foc �n vremea fetei tale.
10. Domnul, �ntru m�nia sa, va tulbura pe ei, si-i va m�nca pe ei focul.
11. Rodul lor de pe pam�nt �l vei pierde, si sam�nta lor din fiii
oamenilor;
12. Ca au plecat asupra ta rele; cugetat-au sfaturi, care nu vor putea sa
stea;
13. Ca-i vei pune pe d�nsii dos; �ntru cei ramasi ai tai vei gati fata
lor.
14. �nalta-te, Doamne, �ntru puterea ta; c�nta-vom si vom lauda puterile
tale.

Slava ...

�ntru sf�rsit, pentru sprijineala cea de dimineata

PSALMUL 21, AL LUI DAVID

Dumnezeule, Dumnezeul meu, ia aminte spre mine, pentru ce m-ai lasat? Departe de
m�ntuirea mea, cuvintele gresalelor mele.
2. Dumnezeul meu, striga-voi ziua, si nu vei auzi, si noaptea, si nu spre
nepricepere mie.
3. Iar tu �n cel sf�nt locuiesti, lauda lui Israil.
4. Spre tine au nadajduit parintii nostri, nadajduit-au si i-ai izbavit pe
d�nsii.
5. Catre tine au strigat si s-au m�ntuit, spre tine au nadajduit si nu s-
au rusinat.
6. Iar eu sunt vierme, si nu om; ocara oamenilor si defaimarea norodului.
7. Toti cei ce m-au vazut m-au batjocurit; grait-au cu buzele, clatit-au
cu capul.
8. Nadajduit-a spre Domnul, izbaveasca-l pe d�nsul, m�ntuiasca-l, ca-l
voieste pe el.
9. Ca tu esti cel ce m-ai tras din p�ntece, nadejdea mea de la sanul
maicii mele, spre tine m-am aruncat din mitras.
10. Din p�ntecele maicii mele, Dumnezeul meu esti tu, nu te departa de la
mine;
11. Ca necazul este aproape; ca nu este cine sa-mi ajute mie.
12. �nconjuratu-m-au vitei multi, tauri grasi m-au cuprins.
13. Deschis-au asupra mea gura lor, ca un leu ce rapeste si racneste.
14. Ca apa m-am varsat, si s-au risipit toate oasele mele.
15. Facutu-s-a inima mea ca ceara, ce se topeste, �n mijlocul p�ntecelui
meu.
16. Uscatu-s-au ca un vas de lut virtutea mea, si limba mea s-a lipit de
grumazul meu, si �n tar�na mortii m-ai pogor�t.
17. Ca m-au �nconjurat c�ini multi; adunarea celor vicleni m-a cuprins.
18. Sapat-au m�inile mele si picioarele mele.
19. Numarat-au toate oasele mele; ci aceia priveau si se uitau la mine.
20. �mpartit-au hainele mele lorusi, si pentru camasa mea au aruncat sorti.
21. Iar tu, Doamne, nu departa ajutorul tau de la mine; spre sprijineala
mea ia aminte.
22. Izbaveste de sabie sufletul meu, si din m�na c�inelui, pe cea una
nascuta a mea.
23. M�ntuieste-ma din gura leului, si din coarnele inorogilor smerirea mea.
24. Spune-voi numele tau fratilor mei; �n mijlocul adunarii te voi lauda.
25. Cei ce va temeti de Domnul, laudati-l pe el; toata sam�nta lui Iacov
slaviti-l pe d�nsul.
26. Temeti-va de d�nsul toata sam�nta lui Israil.
27. Ca n-au defaimat, nici au lepadat ruga saracului,
28. Nici au �ntors fata sa de la mine; si c�nd am strigat catre d�nsul, m-
au auzit.
29. De la tine este lauda mea; �ntru adunare mare ma voi marturisi tie;
rugaciunile mele voi da �naintea celor ce se tem de d�nsul.
30. M�nca-vor saracii si se vor satura; si vor lauda pe Domnul cei ce-l
cauta pe d�nsul, vii vor fi inimile lor �n veacul veacului.
31. Aduce-si-vor aminte si se vor �ntoarce la Domnul toate marginile
pam�ntului,
32. Si se vor �nchina �naintea lui toate mostenirile neamurilor;
33. Ca a Domnului este �mparatia si el stap�neste pe neamuri.
34. M�ncat-au si s-au �nchinat toti grasii pam�ntului; �naintea lui vor
cadea toti cei ce se pogoara �n pam�nt.
35. Si sufletul meu lui viaza, si semintia mea va sluji lui.
36. Vesti-se-va Domnului neamul cel ce vine; si vor vesti dreptatea lui
norodului ce se va naste, pe care l-au facut Domnul.

PSALMUL 22, AL LUI DAVID

Domnul ma paste, si nimic nu-mi va lipsi.

2. �n locul pasunii, acolo m-au salasluit; la apa odihnei m-au hranit,
sufletul meu l-au �ntors.
3. Povatuitu-m-au pe cararile dreptatii, pentru numele lui.
4. Ca de voi si umbla �n mijlocul umbrei mortii, nu ma voi teme de rele,
ca tu cu mine esti.
5. Toiagul tau si varga ta, acestea m-au m�ng�iat.
6. Gatit-ai �naintea mea masa �mpotriva celor ce ma necajesc.
7. Uns-ai cu untdelemn capul meu si paharul tau este adap�ndu-ma ca un
puternic.
8. Si mila ta ma va urma �n toate zilele vietii mele; si ca sa locuiesc eu
�n casa Domnului �ntru �ndelungare de zile.

PSALMUL 23, AL LUI DAVID

Al Domnului este pam�ntul si plinirea lui, lumea si toti cei ce locuiesc �ntr-
�nsa.
2. Acesta pe mari l-au �ntemeiat pe el, si pe r�uri l-au gatit pe el.
3. Cine se va sui �n muntele Domnului? Sau cine va sta �n locul cel sf�nt
al lui?
4. Cel nevinovat cu m�inile, si curat cu inima, care nu si-a luat �n
desert sufletul sau, si nu s-a jurat �ntru viclesug vecinului sau.
5. Acesta va lua blagoslovenie de la Domnul, si milostenie de la Dumnezeu
M�ntuitorul sau.
6. Acesta este neamul celor ce cauta pe Domnul, al celor ce cauta fata
Dumnezeului lui Iacov.
7. Ridicati boieri portile voastre si va ridicati portile cele vesnice, si
va intra �mparatul slavei.
8. Cine este acesta �mparatul slavei? Domnul cel tare si puternic, Domnul
cel tare �n razboi.
9. Ridicati boieri portile voastre, si va ridicati portile cele vesnice,
si va intra �mparatul slavei.
10. Cine este acesta �mparatul slavei? Domnul puterilor, acesta este
�mparatul slavei.

Slava ...

CATISMA A PATRA

�ntru sf�rsit
PSALMUL 24, AL LUI DAVID

Catre tine, Doamne, am ridicat sufletul meu; Dumnezeul meu spre tine am nadajduit,
sa nu ma rusinez �n veac,
2. Nici sa-si r�da de mine vrajmasii mei, pentru ca toti cei ce te rabda
pe tine nu se vor rusina.
3. Sa se rusineze cei ce fac faradelege �n desert.
4. Caile tale, Doamne, arata-mi, si cararile tale ma �nvata.
5. �ndrepteaza-ma spre adevarul tau si ma �nvata, ca tu esti Dumnezeu,
M�ntuitorul meu, si pe tine te-am asteptat toata ziua.
6. Adu-ti aminte de �ndurarile tale, Doamne, si de milele tale, ca din
veac sunt.
7. Pacatele tineretilor mele si ale nestiintei mele nu le pomeni.
8. Dupa mila ta pomeneste-ma tu, pentru bunatatea ta, Doamne.
9. Bun si drept este Domnul; pentru aceasta lege va pune celor ce gresesc
�n cale.
10. �ndrepta-va pe cei bl�nzi la judecata, �nvata-va pe cei bl�nzi caile
sale.
11. Toate caile Domnului, mila si adevarul, celor ce cauta asezam�ntul lui
si marturiile lui.
12. Pentru numele tau, Doamne, si curateste pacatul meu, ca mult este.
13. Cine este omul cel ce se teme de Domnul? lege va pune lui �n calea care
a ales.
14. Sufletul lui �ntru bunatati se va salaslui, si sam�nta lui va mosteni
pam�ntul.
15. �ntarire este Domnul celor ce se tem de d�nsul, si fagaduinta lui va
arata lor.
16. Ochii mei pururea spre Domnul, ca el va scoate din lat picioarele mele.
17. Cauta spre mine si ma miluieste, ca unul nascut si sarac sunt eu.
18. Necazurile inimii mele s-au �nmultit; din nevoile mele scoate-ma.
19. Vezi smerirea mea si osteneala mea, si lasa toate pacatele mele.
20. Vezi pe vrajmasii mei ca s-au �nmultit si cu ur�ciune nedreapta m-au
ur�t.
21. Pazeste sufletul meu si ma izbaveste, ca sa nu ma rusinez ca am
nadajduit spre tine.
22. Cei fara de rautate si cei drepti s-au lipit de mine, ca te-am
asteptat, Doamne.
23. Izbaveste, Dumnezeule, pe Israil din toate necazurile lui.

PSALMUL 25, AL LUI DAVID

Judeca-ma Doamne, ca eu �ntru nerautatea mea am umblat, si spre Domnul

nadajduind, nu voi slabi.
2. Ispiteste-ma Doamne si ma cearca, aprinde rarunchii mei si inima mea;
3. Ca mila ta �naintea ochilor mei este, si bine am placut �ntru adevarul
tau.
4. Nu am sezut cu adunarea desertaciu-nii, si cu calcatorii de lege nu voi
intra.
5. Ur�t-am adunarea celor ce viclenesc, si cu cei necredinciosi nu voi
sedea.
6. Spala-voi �ntru cei nevinovati m�inile mele, si voi �nconjura
jertfelnicul tau, Doamne.
7. Ca sa aud glasul laudei tale si sa povestesc toate minunile tale.
8. Doamne, iubit-am bunacuviinta casei tale si locul locasului slavei
tale.
9. Sa nu pierzi cu cei necredinciosi sufletul meu, si cu barbatii
s�ngiurilor viata mea.
10. �ntru ale caror m�ini sunt farade-legile, dreapta lor s-a umplut de
daruri;
11. Iar eu �ntru nerautatea mea am umblat; izbaveste-ma, Doamne, si ma
miluieste.
12. Piciorul meu a statut �ntru �ndreptare; �ntru adunari bine te voi
cuv�nta Doamne.

PSALMUL 26, AL LUI DAVID

Mai �nainte de a se unge.

Domnul este luminarea mea si M�ntuitorul meu, de cine ma voi teme?

2. Domnul este scutitorul vietii mele, de cine ma voi �nfricosa?
3. C�nd se vor apropia asupra mea cei ce-mi fac rau, ca sa man�nce
carnurile mele.
4. Cei ce ma necajesc, si vrajmasii mei, aceia au slabit si au cazut.
5. De s-ar r�ndui asupra mea tabara, nu se va �nfricosa inima mea.
6. De s-ar scula asupra mea razboi, �ntru aceasta eu nadajduiesc.
7. Una am cerut de la Domnul, aceasta voi cauta: ca sa locuiesc �n casa
Domnului, �n toate zilele vietii mele;
8. Ca sa vad frumusetea Domnului si sa cercetez Biserica cea sf�nta a lui.
9. Ca m-au ascuns �n cortul sau, �n ziua rautatilor mele; acoperitu-m-au
�ntru ascunsul cortului sau.
10. Pe piatra m-au �naltat; si acum iata au �naltat capul meu peste
vrajmasii mei.
11. �nconjurat-am si am jertfit �n cortul lui, jertfa de lauda si de
strigare; glasui-voi si voi c�nta Domnului.
12. Auzi, Doamne, glasul meu, cu care am strigat; miluieste-ma si ma
asculta.
13. Tie a zis inima mea: pe Domnul voi cauta; cautat-a pe tine fata mea;
fata ta Doamne, voi cauta.
14. Sa nu-ti �ntorci fata ta de catre mine, si sa nu te abati �ntru m�nie
de la robul tau.
15. Ajutorul meu fii, sa nu ma lepezi pe mine si sa nu ma lasi Dumnezeule,
M�ntuitorul meu;
16. Ca tatal meu si maica mea m-au parasit pe mine, iar Domnul m-a luat.
17. Lege pune-mi mie, Doamne �n calea ta, si ma �ndrepteaza �n carare
dreapta, pentru vrajmasii mei.
18. Nu ma da pe mine �n sufletele celor ce ma necajesc, ca s-au sculat
asupra mea marturii nedrepte, si a mintit str�mbatatea eisi.
19. Cred ca voi vedea bunatatile Domnului �n pam�ntul celor vii.
20. Asteapta pe Domnul, �mbarbateaza-te, si sa se �ntareasca inima ta, si
asteapta pe Domnul.

Slava ...

PSALMUL 27, AL LUI DAVID

Catre tine, Doamne, voi striga: Dumnezeul meu, sa nu taci de catre mine, ca nu
c�ndva sa taci de catre mine, si ma voi asemana celor ce se pogoara �n groapa.
2. Auzi, Doamne, glasul rugaciunii mele, c�nd ma rog catre tine, c�nd
ridic m�inile mele catre Biserica cea sf�nta a ta,
3. Sa nu ma tragi pe mine cu cei pacatosi, si cu cei ce lucreaza
str�mbatate sa nu ma pierzi,
4. Cu cei ce graiesc pace catre vecinii sai, iar cele rele �n inimile lor.
5. Da-le lor, Doamne, dupa lucrurile lor si dupa viclesugul izvodirilor
lor.
6. Dupa faptele m�inilor lor da-le lor, rasplateste-le lor rasplatirea
lor.
7. Ca nu au �nteles spre lucrurile Domnului si spre lucrurile m�inilor
lui; surpa-vei pe d�nsii si nu-i vei zidi.
8. Bine este cuv�ntat Domnul, ca a auzit glasul rugaciunii mele.
9. Domnul este ajutorul meu si scutitorul meu; spre d�nsul a nadajduit
inima mea si m-a ajutorat,
10. Si a �nflorit trupul meu, si din voia mea ma voi marturisi lui.
11. Domnul este �ntarirea norodului sau, si scutitor m�ntuirilor unsului
sau este.
12. M�ntuieste pe norodul tau, si blagosloveste mostenirea ta, si-i paste
pe ei, si-i ridica pe ei p�na �n veac.

PSALMUL 28, AL LUI DAVID

Pentru scoaterea Cortului.

Aduceti Domnului fiii lui Dumnezeu; aduceti Domnului pe fiii berbecilor.

2. Aduceti Domnului slava si cinste; aduceti Domnului slava numelui lui;
�nchinati-va Domnului �n curtea cea sf�nta a lui.
3. Glasul Domnului peste ape, Dumneze-ul slavei a tunat; Domnul peste ape
multe.
4. Glasul Domnului �ntru tarie; glasul Domnului �ntru mare cuviinta.
5. Glasul Domnului cel ce sfar�ma chedri; si va zdrobi Domnul chedrii
Livanului.
6. Si-i va zdrumica pe d�nsii ca pe vitelul Livanului, si cel iubit ca
fiul inorogilor.
7. Glasul Domnului celui ce taie para focului.
8. Glasul Domnului celui ce clateste pustiul; si va clati Domnul pustiul
Cadisului.
9. Glasul Domnului celui ce sav�rseste cerbii, si va descoperi dumbravile,
si �n Biserica lui tot care graieste marire.
10. Domnul potopul va locui; si va sedea Domnul �mparat �n veac.
11. Domnul tarie norodului sau va da; Domnul va blagoslovi pe norodul sau
cu pace.

�ntru sf�rsit
PSALMUL 29, AL LUI DAVID
C�ntarea �nnoirii Casei lui David

:nalta-te-voi Doamne, ca m-ai ridicat pe mine, si nu ai veselit pe vrajmasii mei

asupra mea.
2. Doamne Dumnezeul meu, strigat-am catre tine si m-ai vindecat.
3. Doamne, scos-ai din iad sufletul meu; m�ntuitu-m-ai de cei ce se
pogoara �n groapa.
4. C�ntati Domnului cei cuviosi ai lui, si va marturisiti pomenirii
sfinteniei lui.
5. Ca iutime este �ntru m�nia lui, si viata �n voia lui; seara se va
salaslui pl�ngere, si dimineata bucurie.
6. Iar eu am zis, �ntru prisosinta mea: nu ma voi clati �n veac.
7. Doamne, �ntru voia ta da frumusetii mele putere; si ti-ai �ntors fata
ta si m-am facut tulburat.
8. Catre tine, Doamne, voi striga, si catre Dumnezeul meu ma voi ruga.
 9. Ce folos este �ntru s�ngele meu, c�nd ma pogor eu �ntru stricaciune?
Au doara se va marturisi tie tar�na? Sau va vesti adevarul tau?
10. Auzit-a Domnul si m-a miluit; Domnul a fost ajutorul meu.
11. �ntors-ai pl�ngerea mea spre bucurie mie; rupt-ai sacul meu si m-ai
�ncins cu veselie.
12. Ca sa-ti c�nte tie marirea mea, si nu ma voi m�hni, Doamne Dumnezeul
meu, �n veac ma voi marturisi tie.

Slava ...

�ntru sf�rsit
PSALMUL 30, AL LUI DAVID
Pentru uimire.

Spre tine, Doamne, am nadajduit, sa nu ma rusinezi �n veac; �ntru dreptatea ta

izbaveste-ma si ma scoate.
2. Pleaca catre mine urechea ta, grabeste de ma scoate; fii mie Dumnezeu
scutitor, si spre casa de scapare, ca sa ma m�ntuiesti;
3. Ca puterea mea si scaparea mea esti tu, si pentru numele tau ma vei
povatui si ma vei hrani.
4. Scoate-ma-vei din cursa aceasta, pe care au ascuns-o mie, ca tu esti
scutitorul meu, Doamne.
5. �n m�inile tale voi pune duhul meu; izbavitu-m-ai Doamne Dumnezeul
adevaru-lui.
6. Ur�t-ai pe cei ce pazesc desertaciunile �n zadar; iar eu spre Domnul am
nadajduit.
7. Bucura-ma-voi si ma voi veseli de mila ta, ca ai cautat spre smerenia
mea; m�ntuit-ai din nevoi sufletul meu,
8. Si nu m-ai �nchis �n m�inile vrajmasilor; pus-ai �n loc desfatat
picioarele mele.
9. Miluieste-ma, Doamne, ca ma necajesc; tulburatu-s-a �ntru m�nie ochiul
meu, sufletul meu si p�ntecele meu.
10. Ca s-a stins �ntru dureri viata mea, si anii mei �n suspinuri; slabit-
a �ntru saracie virtutea mea, si oasele mele s-au tulburat.
11. La toti vrajmasii mei m-am facut ocara si vecinilor mei foarte, si
frica cunoscutilor mei.
12. Cei ce ma vedeau afara, au fugit de la mine; uitat am fost ca un mort
de la inima, facutu-m-am ca un vas pierdut.
13. Ca am auzit ocara a multora din cei ce locuiesc �mprejur, c�nd se
adunau ei �mpreuna asupra mea, ca sa ia sufletul meu s-au sfatuit.
14. Iar eu spre tine, Doamne, am nadajduit, zis-am: Tu esti Dumnezeul meu.
15. �n m�inile tale sortii mei; izbaveste-ma din m�na vrajmasilor mei si de
cei ce ma gonesc.
16. Arata fata ta peste robul tau; m�ntuieste-ma cu mila ta; Doamne, sa nu
ma rusinez, ca te-am chemat pe tine.
17. Sa se rusineze necredinciosii si sa se pogoare �n iad.
18. Mute sa se faca buzele cele viclene, care graiesc asupra dreptului
faradelege, cu m�ndrie si cu defaimare.
19. C�t e de multa multimea bunatatii tale, Doamne, pe care o ai ascuns
celor ce se tem de tine, facut-ai celor ce se nadajduiesc spre tine �naintea
fiilor omenesti.
20. Ascunde-vei pe d�nsii, �ntru ascunsul fetei tale, de tulburarea
oamenilor.
21. Acoperi-vei pe ei �n cort de grairea �mpotriva a limbilor.
22. Bine este cuv�ntat Domnul, ca minunata a facut mila sa �n cetatea
�ngradirii.
23. Iar eu am zis �ntru uimirea mea: lepadat sunt de catre fata ochilor
tai.
 24. Pentru aceasta ai auzit glasul rugaciunii mele, c�nd am strigat catre
tine.
25. Iubiti pe Domnul toti cuviosii lui, ca adevarurile cauta Domnul si
rasplateste celor ce de prisosit fac m�ndrie.
26. �mbarbatati-va si sa se �ntareasca inima voastra, toti cei ce
nadajduiti spre Domnul.

PSALMUL 31, AL LUI DAVID

Al �ntelegerii.

Fericiti carora s-au iertat faradelegile si carora s-au acoperit pacatele.

2. Fericit barbatul caruia nu-i va socoti Domnul pacatul, nici este �n
gura lui viclesug.
3. Ca am tacut, �nvechitu-s-au oasele mele, c�nd strigam eu toata ziua.
4. Ca ziua si noptea s-au �ngreuiat peste mine m�na ta; �ntorsu-m-am spre
chinuire c�nd s-a �nfipt mie ghimpul.
5. Faradelegea mea am cunoscut, si pacatul meu nu l-am acoperit.
6. Zis-am: marturisi-voi asupra mea faradelegea mea Domnului; si tu ai
lasat pag�natatea inimii mele.
7. Pentru aceasta se va ruga catre tine tot cuviosul, �n vreme bine
cuvioasa, �nsa �n potop de ape multe, catre d�nsul nu se vor apropia.
8. Tu esti scaparea mea de necazul ce ma cuprinde; bucuria mea, izbaveste-
ma de cei ce m-au �nconjurat.
9. �ntelepti-te-voi si te voi �ndrepta �n calea aceasta �n care vei merge;
�ntari-voi spre tine ochii mei.
10. Nu fiti precum calul si muscoiul, la care nu este pricepere; cu zabala
si cu fr�u falcile lor vei str�nge, ale celor ce nu se apropie catre tine.
11. Multe sunt bataile pacatosului; iar pe cel ce nadajduieste spre Domnul
mila �l va �nconjura.
12. Veseliti-va �ntru Domnul si va bucurati dreptilor, si va laudati toti
cei drepti la inima.

Slava ...

CATISMA A CINCEA

PSALMUL 32, AL LUI DAVID

Nescris deasupra la Evrei

Bucurati-va, dreptii, �ntru Domnul; celor drepti se cuvine lauda.

2. Marturisiti-va Domnului �n alauta, �n psaltire cu zece strune c�ntati-i
lui.
3. C�ntati-i lui c�ntare noua, bine c�ntati-i lui �ntru strigare;
4. Ca drept este cuv�ntul Domnului si toate lucrurile lui �ntru credinta.
5. Iubeste milostenia si judecata Domnul; de mila Domnului este plin
pam�ntul.
6. Cu cuv�ntul Domnului cerurile s-au �ntarit, si cu Duhul gurii lui toata
puterea lor.
7. Adun�nd ca un foale apele marii, pun�nd �n visterii ad�ncurile.
8. Sa se teama de Domnul tot pam�ntul, si de d�nsul sa se cutremure toti
cei ce locuiesc �n lume;
9. Ca el �nsusi a zis si s-a facut; el a poruncit, si s-a zidit.
10. Domnul risipeste sfaturile neamurilor, si defaima g�ndurile noroadelor,
si leapada sfaturile boierilor;
11. Iar sfatul Domnului �n veac ram�ne, g�ndurile inimii lui, �n neam si �n
neam.
12. Fericit este neamul, caruia este Domnul Dumnezeul lui, norodul pe care
l-a ales spre mostenire luis.
13. Din cer a privit Domnul, vazut-a pe toti fiii oamenilor.
14. Din locasul sau cel gata, privit-a spre toti cei ce locuiesc pam�ntul.
15. Cel ce a zidit deosebi inimile lor, cel ce cunoaste toate lucrurile
lor.
16. Nu se m�ntuieste �mparatul prin multa putere, si uriasul nu se va
m�ntui �ntru multimea virtutii sale.
17. Mincinos este calul spre m�ntuire, si �ntru multimea puterii sale nu
se va m�ntui.
18. Iata ochii Domnului spre cei ce se tem de d�nsul, spre cei ce
nadajduiesc �ntru mila lui.
19. Ca sa izbaveasca din moarte sufletele lor si sa-i hraneasca pe d�nsii
�n foamete.
20. Si sufletul nostru asteapta pe Domnul, ca ajutorul si scutitorul nostru
este;
21. Ca �ntru d�nsul se va veseli inima noastra, si �ntru numele cel sf�nt
al lui am nadajduit.
22. Fie, Doamne, mila ta spre noi, precum am nadajduit �ntru tine.

PSALMUL 33, AL LUI DAVID

C�nd si-a schimbat fata sa �naintea lui Avimeleh, si l-a slobozit pe d�nsul si s-a
dus.

Bine voi cuv�nta pe Domnul �n toata vremea, pururea lauda lui �n gura mea.
2. �ntru Domnul se va lauda sufletul meu; auda cei bl�nzi si sa se
veseleasca.
3. Mariti pe Domnul cu mine, si sa �naltam numele lui �mpreuna.
4. Cautat-am pe Domnul si m-a auzit, si din toate necazurile mele m-a
izbavit.
5. Apropiati-va catre d�nsul si va lumi-nati, si fetele voastre nu se vor
rusina.
6. Saracul acesta a strigat, si Domnul l-a auzit pe d�nsul, si din toate
necazurile lui l-a m�ntuit.
7. Tabar�-va �ngerul Domnului �mpreju-rul celor ce se tem de d�nsul, si-i
va izbavi pe ei.
8. Gustati si vedeti, ca bun este Domnul; fericit barbatul care
nadajduieste spre d�nsul,
9. Temeti-va de Domnul toti sfintii lui, ca nu este lipsa celor ce se tem
de d�nsul.
10. Bogatii au saracit si au flam�nzit, iar cei ce cauta pe Domnul, nu se
vor lipsi de tot binele.
11. Veniti, fiilor, ascultati-ma pe mine, frica Domnului voi �nvata pe voi.
12. Cine este omul cel ce voieste viata? Care iubeste sa vada zile bune?
13. Opreste-ti limba ta de la rau, si buzele tale ca sa nu graiasca
viclesug.
14. Fereste-te de rau si fa bine, cauta pacea si o urmeaza pe ea.
15. Ochii Domnului spre cei drepti, si urechile lui spre rugaciunea lor.
16. Iar fata Domnului asupra celor ce fac rele, ca sa piarda de pe pam�nt
pomenirea lor.
17. Strigat-au dreptii, si Domnul i-a auzit pe ei si din toate necazurile
lor i-a izbavit.
18. Aproape este Domnul de cei umiliti la inima, si pe cei smeriti cu duhul
�i va m�ntui.
19. Multe sunt necazurile dreptilor, si din toate acelea va izbavi pe ei
Domnul.
20. Pazeste Domnul toate oaselor lor, nici unul dintr-�nsele nu se va
zdrobi.
 21. Moartea pacatosului este cumplita, si cei ce urasc pe dreptul vor
gresi.
22. M�ntui-va Domnul sufletele robilor sai, si nu vor gresi toti cei ce
nadajduiesc spre d�nsul.

Slava ...

PSALMUL 34, AL LUI DAVID

Judeca, Doamne, pe cei ce-mi fac mie str�mbatate; da razboi cu cei ce se ostesc
asupra mea.
2. Apuca arma si pavaza, si te scoala �ntru ajutorul meu.
3. Varsa sabie si �nchide �mpotriva celor ce ma gonesc; zi sufletului meu:
m�ntuirea ta sunt eu.
4. Sa se rusineze si sa se �nfrunteze cei ce cauta sufletul meu; �ntoarca-
se �napoi si sa se rusineze cei ce-mi g�ndesc mie rele.
5. Sa fie ca praful �naintea fetei v�ntului, si �ngerul Domnului
necajindu-i pe ei; faca-se calea lor �ntuneric si lunecare, si �ngerul Domnului
gonindu-i pe d�nsii;
6. Ca �n zadar a ascuns mie stricaciunea latului sau, �n desert a ocar�t
sufletul meu.
7. Sa-i vie lui cursa, pe care nu o stie, si prinzatoarea pe care o a
ascuns, sa-l prinda pe el, si �n lat sa cada �ntr-�nsul.
8. Iar sufletul meu se va bucura de Domnul, veseli-se-va de m�ntuirea lui.
9. Toate oasele mele vor zice: Doamne, Doamne, cine este asemenea tie? Cel
ce izbaveste pe saracul, din m�na celor mai tari decat el, si pe saracul, si pe
miselul de la cei ce-l rapesc pe d�nsul.
10. Scul�ndu-se asupra mea marturii nedrepte, de cele ce nu stiam m-au
�ntrebat.
11. Rasplatit-au mie rele pentru bune, si nerodire sufletului meu.
12. Iar eu c�nd ma suparau aceia, m-am �mbracat cu sac, si am smerit cu
post sufletul meu, si rugaciunea mea �n s�nul meu se va �ntoarce.
13. Ca unui vecin, ca unui frate al nostru, asa bine am facut spre placere;
ca si cum m-as jeli si m-as m�hni, asa m-am smerit.
14. Si asupra mea s-au veselit si s-au adunat; adunatu-s-au peste mine
batai si nu am stiut.
15. Despartitu-s-au, si nu s-au umilit; ispititu-m-au, batjocuritu-m-au cu
batjocura, scr�snit-au asupra mea cu dintii lor.
16. Doamne, c�nd vei vedea? �ntoarce sufletul meu de la fapta lor cea rea,
de la lei, pe cea una nascuta a mea.
17. Marturisi-ma-voi tie �ntru adunare multa; �ntru norod greu te voi
lauda.
18. Sa nu se bucure de mine cei ce-mi vrajmasesc mie cu nedreptate, cei ce
ma urasc �n zadar si fac semn cu ochii;
19. Ca mie adica cele de pace �mi graiau, si spre m�nie viclesuguri
g�ndeau.
20. Largit-au asupra mea gura lor, zis-au: bine, bine! Vazut-au ochii
nostri.
21. Vazut-ai Doamne; sa nu taci! Doamne, nu te departa de la mine.
22. Scoala-te, Doamne, ia aminte spre judecata mea, Dumnezeul meu si Domnul
meu spre �ndreptarea mea.
23. Judeca-ma, Doamne, dupa dreptatea ta, Doamne Dumnezeul meu, si sa nu se
bucure de mine.
24. Sa nu zica �ntru inimile lor: bine este, bine este sufletului nostru;
nici sa zica: �nghititu-l-am pe d�nsul.
25. Sa se rusineze si sa se �nfrunteze �mpreuna cei ce se bucura de relele
mele; �mbraca-se cu rusine si cu �nfruntare cei ce graiesc mari asupra mea.
26. Sa se bucure si sa se veseleasca cei ce voiesc dreptatea mea, si sa
zica pururea: mareasca-se Domnul, cei ce voiesc pacea robului lui.
27. Si limba mea se va �nvata dreptatea ta, toata ziua lauda ta.

�ntru sf�rsit, slugii Domnului lui David

PSALMUL 35, AL LUI DAVID

Zis-a calcatorul de lege, ca sa greseasca �ntru sine: nu este frica lui Dumnezeu
�naintea ochilor lui.
2. Ca a viclenit �naintea lui, ca sa afle faradelegea lui, si sa urasca.
3. Graiurile gurii lui, faradelege si viclesug; nu au vrut sa priceapa ca
sa faca bine.
4. Faradelege a g�ndit �ntru asternutul sau; statut-a l�nga toata calea
nu buna, si rautatea nu a ur�t.
5. Doamne, �n cer este mila ta si adevarul tau p�na la nori.
6. Dreptatea ta ca muntii lui Dumnezeu; judecatile tale ad�nc mult;
oamenii si dobitoacele vei m�ntui, Doamne.
7. Ca ai �nmultit mila ta, Dumnezeule, si fiii oamenilor �n umbra aripilor
tale vor nadajdui.
8. �mbata-se-vor din grasimea casei tale, si cu izvorul desfataciunii tale
vei adapa pe d�nsii.
9. Ca la tine este izvorul vietii, �ntru lumina ta vom vedea lumina.
10. Tinde mila ta celor ce te cunosc pe tine, si dreptatea ta celor drepti
la inima.
11. Sa nu-mi vie mie piciorul m�ndriei, si m�na pacatosului sa nu ma
clateasca.
12. Acolo au cazut toti cei ce lucreaza faradelegea; scosu-s-au afara si nu
vor putea sa stea.

Slava ...

PSALMUL 36, AL LUI DAVID

Nu r�vni celor ce viclenesc, nici urma pe cei ce fac faradelege;

2. Caci ca iarba cur�nd se vor usca si ca verdeata buruienii degrab vor
cadea.
3. Nadajduieste spre Domnul, si fa bunatate, si locuieste pam�ntul, si te
vei paste �ntru bogatia lui.
4. Desfateaza-te �n Domnul si-ti va da tie cererile inimii tale.
5. Descopere spre Domnul calea ta, si nadajduieste �ntru d�nsul, si el va
face.
6. Si va scoate ca lumina dreptatea ta, si judecata ta ca amiazazi.
7. Supune-te Domnului, si-l roaga pe d�nsul; nu r�vni celui ce sporeste �n
calea sa, omului ce face calcare de lege.
8. Paraseste-te de iutime si lasa m�nia; nu r�vni ca sa viclenesti.
9. Ca cei ce viclenesc, de tot vor pieri; iar cei ce asteapta pe Domnul,
aceia vor mosteni pam�ntul.
10. Si �nca putin, si nu va fi pacatosul; si vei cauta locul lui, si nu-l
vei afla.
11. Iar cei bl�nzi vor mosteni pam�ntul si se vor desfata �ntru multimea
pacii.
12. P�ndi-va pacatosul pe cel drept, si va scr�sni asupra lui cu dintii
sai.
13. Iar Domnul va batjocuri pe el; ca mai �nainte vede, ca va veni ziua
lui.
14. Sabie au smuls pacatosii, �ntins-au arcul sau ca sa surpe pe saracul si
pe scapa-tatul, ca sa junghie pe cei drepti la inima.
15. Sabia lor sa intre �n inimile lor, si arcele lor sa se zdrobeasca.
16. Mai bun este putin celui drept, dec�t bogatia multa a pacatosilor.
 17. Ca bratele pacatosilor se vor zdrobi, si �ntareste pe cei drepti
Domnul.
18. Cunoaste Domnul caile celor fara prihana, si mostenirea lor �n veac va
fi.
19. Nu se vor rusina �n vremea cea rea, si �n zilele foametei se vor
satura, ca pacatosii vor pieri.
20. Iar vrajmasii Domnului, �ndata ce s-au marit ei si s-au �naltat,
sting�ndu-se ca fumul s-au stins.
21. �mprumuteaza-se pacatosul, si nu va plati, iar dreptul se �ndura si da.
22. Ca cei ce bine-l cuvinteaza pe el, vor mosteni pam�ntul; iar cei ce-l
blesteama, vor pieri.
23. De la Domnul pasii omului se �ndrepteaza, si calea lui o va voi foarte.
24. C�nd va cadea nu se va zdruncina, ca Domnul �ntareste m�na lui.
25. Mai t�nar am fost, si am si �mbatr�nit, si nu am vazut pe dreptul
parasit, nici sam�nta lui cer�nd p�ine.
26. Toata ziua miluieste si �mprumuteaza dreptul, si sam�nta lui �ntru
blagoslovenie va fi.
27. Fereste-te de rau si fa bine, si locuieste �n veacul veacului.
28. Ca Domnul iubeste judecata, si nu va parasi pe cei cuviosi ai sai, �n
veac se vor pazi; iar cei faradelege se vor goni, si sam�nta celor necredinciosi,
de tot se va pierde.
29. Iar dreptii vor mosteni pam�ntul, si se vor salaslui �n veacul veacului
peste d�nsul.
30. Gura dreptului va deprinde �ntelep-ciunea, si limba lui va grai
judecata.
31. Legea Dumnezeului lui �n inima lui, si nu se vor poticni pasii lui.
32. P�ndeste pacatosul pe cel drept si cauta sa-l omoare pe el;
33. Iar Domnul nu-l va lasa pe el �n m�ini-le lui, nici �l va os�ndi, c�nd
se va judeca lui.
34. Asteapta pe Domnul si pazeste calea lui, si te va �nalta, ca sa
mostenesti pam�n-tul; c�nd vor pieri pacatosii vei vedea.
35. Vazut-am pe cel necurat prea �nalt�ndu-se, si ridic�ndu-se precum
chedrii Livanului.
36. Si am trecut, si iata nu era; si l-am cautat pe el, si nu s-a aflat
locul lui.
37. Pazeste nerautatea si vezi dreptatea, ca este ramasita omului facator
de pace.
38. Iar cei faradelege vor pieri deodata; ramasitele celor necurati vor
pieri.
39. Iar m�ntuirea dreptilor de la Domnul, si scutitorul lor este �n vremea
necazului.
40. Si le va ajuta lor Domnul, si-i va izbavi pe d�nsii, si-i va scoate pe
ei de la cei pacatosi; si-i va m�ntui pe ei, ca au nadajduit spre d�nsul.

Slava ...

CATISMA A SASEA

PSALMUL 37, AL LUI DAVID

Spre aducere aminte pentru S�mbata.

Doamne, nu cu m�nia ta sa ma mustri pe mine, nici cu iutimea ta sa ma certi;

2. Ca sagetile tale s-au �nfipt �n mine, si ai �ntarit peste mine m�na ta.
3. Nu este vindecare �n trupul meu de catre fata m�niei tale, nu este pace
�ntru oasele mele de catre fata pacatelor mele;
4. Ca faradelegile mele au cov�rsit capul meu, ca o sarcina grea s-au
�ngreuiat peste mine.
 5. �mputitu-s-au si au putrezit ranele mele de catre fata nebuniei mele.
6. Chinuitu-m-am si m-am g�rbovit p�na �n sf�rsit, toata ziua m�hnindu-ma
umblam.
7. Ca salele mele s-au umplut de ocari, si nu este vindecare �n trupul
meu.
8. Necajitu-m-am si m-am smerit foarte, racnit-am din suspinarea inimii
mele.
9. Doamne, �naintea ta este toata dorirea mea; si suspinul meu de la tine
nu s-a ascuns.
10. Inima mea s-a tulburat, parasitu-m-a virtutea mea si lumina ochilor
mei, si aceasta nu este cu mine.
11. Prietenii mei si vecinii mei, �n preajma mea s-au apropiat si au
statut.
12. Si cei mai de aproape ai mei, departe de mine au statut, si se sileau
cei ce cautau sufletul meu.
13. Si cei ce cautau cele rele mie, graiau desertaciuni, si viclesuguri
toata ziua cugetau; iar eu ca un surd nu auzeam, si ca un mut ce nu-si deschide
gura sa.
14. Si m-am facut ca un om ce nu aude, si nu are �n gura lui mustrari;
15. Ca spre tine, Doamne, am nadajduit, tu vei auzi, Doamne Dumnezeul meu;
16. Ca am zis, ca nu c�ndva sa se bucure de mine vrajmasii mei; si c�nd s-
au clatit picioarele mele, asupra mea mari au grait.
17. Ca eu spre batai gata sunt, si durerea mea �naintea mea este pururea.
18. Ca faradelegea mea eu voi vesti, si ma voi griji pentru pacatul meu.
19. Iar vrajmasii mei traiesc, si s-au mai �ntarit dec�t mine, si s-au
�nmultit cei ce ma urasc fara dreptate.
20. Cei ce-mi rasplatesc mie rele pentru bune, ma cleveteau, caci urmam
bunatatea.
21. Nu ma lasa, Doamne; Dumnezeul meu, nu te departa de la mine!
22. Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al m�ntuirii mele!

�ntru sf�rsit, lui Iditum

PSALMUL 38, AL LUI DAVID

Zis-am: pazi-voi caile mele, ca sa nu gresesc eu cu limba mea.

2. Pus-am gurii mele paza, c�nd a statut pacatosul �mpotriva mea.
3. Amutit-am si m-am smerit, si am tacut din bunatati, si durerea mea s-a
�nnoit.
4. �nfierb�ntatu-s-a inima mea �nauntrul meu, si �n cugetul meu se va
aprinde foc.
5. Grait-am cu limba mea: spune-mi, Doamne, sf�rsitul meu.
6. Si numarul zilelor mele care este ca sa stiu de ce ma lipsesc eu.
7. Iata cu palme masurate ai pus zilele mele, si statul meu ca un nimica
�naintea ta.
8. �nsa toate sunt desertaciune, tot omul ce viaza.
9. Macar ca �n chip trece omul, dar �n zadar se tulbura.
10. Str�nge comori, si nu stie cui le aduna pe ele.
11. Si acum cine este rabdarea mea? Au nu este Domnul? Si statul meu de la
tine este.
12. De toate faradelegile mele izbaveste-ma. Ocara celui fara de minte m-ai
dat.
13. Amutit-am, si nu am deschis gura mea, ca tu ai facut.
14. Departeaza de la mine bataile tale ca de la taria m�inii tale eu ma
sf�rsesc.
15. �ntru mustrari, pentru faradelege, ai pedepsit pe om si ai suptiat ca
un paianjen sufletul lui; �nsa �n desert se tulbura tot omul.
16. Auzi ruga mea, Doamne, si rugaciunea mea asculta; lacrimile mele sa nu
le treci;
 17. Ca nemernic sunt eu la tine, si strain, ca si toti parintii mei.
18. Slabeste-ma, ca sa ma odihnesc, mai �nainte de a ma duce si mai mult nu
voi fi.

�ntru sf�rsit
PSALMUL 39, AL LUI DAVID

Astept�nd am asteptat pe Domnul, si a cautat spre mine.

2. Si a auzit rugaciunea mea, si m-a scos din groapa ticalosiei si din
tina noroiului.
3. Si a pus pe piatra picioarele mele, si a �ndreptat pasii mei.
4. Si a bagat �n gura mea c�ntare noua; c�ntarea Dumnezeului nostru!
5. Vedea-vor multi si se vor teme, si vor nadajdui spre Domnul.
6. Fericit barbatul al caruia numele Domnului este nadejdea lui, si nu a
privit la desertaciuni si la nebunii mincinoase.
7. Multe ai facut tu, Doamne Dumnezeul meu, minunile tale, si la g�ndurile
tale, nu este cine sa se asemene tie.
8. Vestit-am si am grait: �nmultitu-s-a peste numar.
9. Jertfa si prinosul nu ai voit, iar trupul mi-ai sav�rsit.
10. Arderile de tot si pentru pacat nu ai cautat. Atuncea am zis: iata viu.
11. �n capul cartii scris este pentru mine, ca sa fac voia ta, Dumnezeul
meu, am voit, si legea ta �n mijlocul p�ntecelui meu.
12. Bine am vestit dreptatea, �ntru adunare mare; iata, buzele mele nu le
voi opri, Doamne tu ai cunoscut.
13. Dreptatea ta nu am ascuns �n inima mea, adevarul tau si m�ntuirea ta am
spus.
14. Nu am ascuns mila ta si adevarul tau de catre adunare multa.
15. Iar tu, Doamne, sa nu departezi �ndurarile tale de la mine; mila ta si
adevarul tau pururea sa ma sprijineasca;
16. Ca m-au cuprins rele, carora nu este numar; apucatu-m-au faradelegile
mele, si nu am putut sa vad;
17. �nmultitu-s-au mai mult dec�t perii capului meu, si inima mea m-a
parasit.
18. Binevoieste, Doamne, ca sa ma izba-vesti; Doamne, ca sa-mi ajuti mie,
ia aminte.
19. Sa se rusineze si sa se �nfrunteze �mpreuna cei ce cauta sufletul meu
ca sa-l ia pe d�nsul.
20. Sa se �ntoarca �napoi si sa se rusineze cei ce-mi voiesc mie rele.
21. Sa-si poarte �ndatasi rusinea lor cei ce-mi zic mie: bine, bine!
22. Sa se bucure si sa se veselesca de tine toti cei ce te cauta, Doamne,
si sa zica pururea: mareasca-se Domnul, cei ce iubesc m�ntuirea ta.
23. Iar eu sarac sunt si misel; Domnul se �ngrijeste de mine.
24. Ajutorul meu si scutitorul meu esti tu, Dumnezeul meu, nu zabovi.

Slava ...

�ntru sf�rsit
PSALMUL 40, AL LUI DAVID

Fericit este cel ce se uita spre saracul si miselul; �n ziua cea rea, va izbavi pe
el Domnul.
2. Domnul sa-l pazeasca pe el, si sa-l vieze pe el, si sa-l fericeasca pe
pam�nt, si sa nu-l dea �n m�inile vrajmasilor lui.
3. Domnul �i va ajuta lui pe patul durerii lui; tot asternutul lui l-ai
�ntors, �ntru boala lui.
4. Eu am zis: Doamne miluieste-ma, vindeca sufletul meu ca am gresit tie.
5. Vrajmasii mei au zis rele mie: c�nd va muri si va pieri numele lui?
6. Si intra sa vada, �n desert graia inima lui, adunat-a faradelege luis,
iesea afara si graia �mpreuna.
7. Asupra mea sopteau toti vrajmasii mei, asupra mea g�ndeau rele mie.
8. Cuv�nt faradelege au pus asupra mea: au doara, cel ce doarme, nu va
adauge a se scula?
9. Pentru ca omul pacii mele spre care am nadajduit, cel ce man�nca
p�inile mele, a marit asupra mea viclesug.
10. Iar tu, Doamne, miluieste-ma, si ma scoala, si voi rasplati lor.
11. �ntru aceasta am cunoscut ca m-ai voit, ca nu se va bucura vrajmasul
meu de mine.
12. Si pe mine, pentru nerautate m-ai sprijinit si m-ai �ntarit �naintea ta
�n veac.
13. Bine este cuv�ntat Domnul Dumnezeul lui Israil, din veac si p�na �n
veac; fie, fie.

�ntru sf�rsit
PSALMUL 41, AL LUI DAVID

Spre �ntelegerea fiilor lui Core.

:n ce chip doreste cerbul spre izvoarele apelor, asa doreste sufletul meu spre
tine, Dumnezeule.
2. �nsetat-a sufletul meu spre Dumnezeul cel tare, cel viu. C�nd voi veni
si ma voi arata fetei lui Dumnezeu?
3. Facutu-s-au lacrimile mele mie p�ine, ziua si noptea, c�nd mi se zicea
mie, �n toate zilele: unde este Dumnezeul tau?
4. Acestea mi-am adus aminte si am varsat spre mine sufletul meu, ca voi
trece �n locul cortului celui minunat, p�na la casa lui Dumnezeu.
5. �n glasul bucuriei si al marturisirii sunetului ce praznuieste.
6. Pentru ce esti m�hnit, sufletul meu? Si pentru ce ma tulburi?
7. Nadajduieste spre Dumnezeu, ca ma voi marturisi lui, m�ntuirea fetei
mele, si Dumnezeul meu.
8. Spre mine �nsumi sufletul meu s-a tulburat: pentru aceasta �mi voi
aduce aminte de tine din pam�ntul Iordanului si al Ermonului, din munte mic.
9. Ad�nc pe ad�nc cheama, �ntru glasul jghiaburilor tale.
10. Toate �naltarile tale si valurile tale peste mine au trecut.
11. Ziua va porunci Domnul mila sa, si noaptea c�ntarea lui de la mine,
rugaciunea Dumnezeului vietii mele.
12. Zice-voi lui Dumnezeu: sprijinitorul meu esti,
13. Pentru ce m-ai uitat? Si pentru ce m�hnindu-ma umblu, c�nd ma necajeste
vrajmasul?
14. C�nd se sfar�mau oasele mele, ma ocarau vrajmasii mei.
15. C�nd ziceau ei mie, �n toate zilele: unde este Dumnezeul tau?
16. Pentru ce esti m�hnit, sufletul meu? Si pentru ce ma tulburi?
17. Nadajduieste spre Dumnezeu, ca ma voi marturisi lui, m�ntuirea fetei
mele si Dumnezeul meu.

PSALMUL 42, AL LUI DAVID

Nescris deasupra la Evrei

Judeca mie Dumnezeule, si alege judecata mea, de la neamul necuvios, si de la omul

nedrept si viclean izbaveste-ma;
2. Ca tu esti, Dumnezeule, �ntarirea mea, pentru ce m-ai lepadat si pentru
ce m�hnin-du-ma umblu, c�nd ma necajeste vrajmasul meu?
3. Trimite lumina ta si adevarul tau; acestea m-au povatuit si m-au adus
la muntele cel sf�nt al tau si la locasurile tale.
4. Si voi intra la jertfelnicul lui Dumnezeu, la Dumnezeul cel ce
veseleste tineretile mele.
5. Marturisi-ma-voi tie �ntru alauta, Dumnezeule, Dumnezeul meu.
 6. Pentru ce esti m�hnit, sufletul meu? Si pentru ce ma tulburi?
7. Nadajduieste spre Dumnezeu, ca ma voi marturisi lui, m�ntuirea fetei
mele si Dumnezeul meu.

Slava ...

�ntru sf�rsit
PSALMUL 43, AL LUI DAVID
Fiilor lui Core, spre �ntelegere.

Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit, si parintii nostri ne-au spus noua.

2. Lucruri care ai lucrat �n zilele lor, �n zilele cele de demult.
3. M�na ta neamuri a pierdut si i-ai sadit pe d�nsii; chinuit-ai noroade
si le-ai gonit pe ele.
4. Ca nu cu sabia lor au mostenit pam�ntul, si bratul lor nu i-a m�ntuit
pe ei,
5. Ci dreapta ta si bratul tau si luminarea fetei tale, ca bine ai voit
�ntru d�nsii.
6. Tu esti �nsuti �mparatul meu si Dumnezeul meu, cel ce poruncesti
m�ntuiri-le lui Iacov.
7. �ntru tine, pe vrajmasii nostri cu cornul vom �mpunge, si �ntru
numele tau, de nimic vom face pe cei ce se scoala asupra noastra,
8. Pentru ca nu spre arcul meu voi nadajdui, si sabia mea nu ma va m�ntui.
9. Ca ne-ai m�ntuit pe noi de cei ce ne necajesc pe noi, si pe cei ce ne
urasc i-ai rusinat.
10. �ntru Dumnezeu ne vom lauda toata ziua, si �ntru numele tau ne vom
marturisi �n veac.
11. Iar acum ne-ai lepadat si ne-ai rusinat pe noi si nu vei iesi,
Dumnezeule, �ntru puterile noastre.
12. �ntorsu-ne-ai pe noi �napoi �naintea vrajmasilor nostri, si cei ce ne
urau pe noi ne-au jefuit lorusi.
13. Datu-ne-ai pe noi ca oile de m�ncare, si �ntru neamuri ne-ai risipit
pe noi.
14. V�ndut-ai pe norodul tau, fara de pret, si nu era multime �ntru
strigarile noastre.
15. Pusu-ne-ai pe noi ocara vecinilor nostri, batjocura si r�s celor
dimprejurul nostru.
16. Pusu-ne-ai pe noi spre pilda �ntru neamuri, clatire de cap �ntru
noroade.
17. Toata ziua �nfruntarea mea �naintea mea este, si rusinea obrazului meu
m-a acoperit,
18. De catre glasul celui ce ocaraste si cleveteste, de catre fata
vrajmasului si a celui ce goneste.
19. Acestea toate au venit peste noi, si nu te-am uitat pe tine si nu am
facut nedreptate �ntru asezam�ntul de lege al tau.
20. Si nu s-au departat �napoi inimile noastre, si ai abatut cararile
noastre de la calea ta,
21. Ca ne-ai smerit pe noi �n locul dosadi-rii, si ne-a acoperit pe noi
umbra mortii.
22. De am uitat numele Dumnezeului nostru, si de am �ntins m�inile noastre
catre dumnezeu strain,
23. Au nu Dumnezeu va cauta acestea? Ca el stie ascunsurile inimii.
24. Ca pentru tine ne omor�m toata ziua, socotitu-ne-am ca niste oi de
junghiere.
25. Desteapta-te, pentru ce dormi, Doamne? Scoala-te, si sa nu ne lepezi
p�na �n sf�rsit.
26. Pentru ce fata ta �ntorci? Uiti saracia noastra si necazul nostru?
27. Ca s-a plecat �n tar�na sufletul nostru, lipitu-s-a de pam�nt p�ntecele
nostru.
28. Scoala-te Doamne, ajuta noua si ne izbaveste pe noi, pentru numele tau.

�ntru sf�rsit, pentru cei ce se vor schimba; fiilor lui Core, spre �ntelegere.
C�ntare pentru cel iubit.

PSALMUL 44, AL LUI DAVID

Raspuns-a inima mea cuv�nt bun, graiesc eu lucrurile mele �mparatului.

2. Limba mea este trestie a scriitorului ce scrie degrab.
3. �mpodobit cu frumusetea mai mult dec�t fiii oamenilor; varsatu-s-au
darul �n buzele tale, pentru aceasta te-au blagoslovit pe tine Dumnezeu �n veac.
4. �ncinge sabia ta, peste coapsa ta, Puternice,
5. Cu podoaba ta si cu frumusetea ta; si �ncordeaza, si bine sporeste, si
�mparateste,
6. Pentru adevarul si bl�ndetea si dreptatea; si te va povatui minunat
drepta-tea ta.
7. Sagetile tale ascutite-s, Puternice, noroadele sub tine vor cadea, �n
inima vrajmasilor �mparatului.
8. Scaunul tau, Dumnezeule, �n veacul veacului, toiagul dreptatii, toiagul
�mpara-tiei tale.
9. Iubit-ai dreptatea si ai ur�t faradele-gea; pentru aceasta te-a uns pe
tine, Dum-nezeule, Dumnezeul tau, cu untuldelemn al bucuriei mai mult dec�t pe
partasii tai.
10. Smirna si stacti si casia din hainele tale, din palaturi de piluri, din
care te-au veselit. Fetele �mparatilor �ntru cinstea ta.
11. �nainte a statut �mparateasa, de-a dreapta ta, �n haina aurita
�mbracata, �mpodobita.
12. Asculta, fiica, si vezi, si pleaca urechea ta, si uita pe norodul tau
si casa parintelui tau.
13. Si va pofti �mparatul frumusetea ta, ca acesta este Domnul tau, si te
vei �nchina lui.
14. Si fata Tirului cu daruri; fetei tale se vor ruga bogatii norodului.
15. Toata marirea fiicei �mparatului dinauntru, cu lanturi de aur
�nfasurata, �mpodobita.
16. Aduce-se-vor �mparatului, fecioare, �n urma ei; cele de aproape ale ei
se vor aduce tie;
17. Aduce-se-vor �ntru veselie si bucurie.
18. Aduce-se-vor �n Biserica �mparatului.
19. �n locul parintilor tai s-au nascut fiii tai; pune-vei pe d�nsii boieri
preste tot pam�ntul.
20. Pomeni-voi numele tau �ntru tot neamul si neamul;
21. Pentru aceasta noroadele se vor marturisi tie �n veacul veacului.

�ntru sf�rsit, fiilor lui Core, pentru cele de taina.

PSALMUL 45, AL LUI DAVID

Dumnezeu este scaparea noastra si puterea, ajutor �ntru necazurile cele ce ne-au
aflat pe noi foarte.
2. Pentru aceasta nu ne vom teme c�nd se va tulbura pam�ntul si se vor
muta muntii �n inimile marilor.
3. Sunat-au si s-au tulburat apele lor, tulburatu-s-au muntii �ntru taria
lui.
4. Pornirile r�urilor veselesc cetatea lui Dumnezeu; sfintit-au locasul
sau cel prea ;nalt.
5. Dumnezeu �n mijlocul ei si nu se va clati, ajuta-i-va ei Dumnezeu
dimineata de dimineata.
 6. Tulburatu-s-au neamurile, plecatu-s-au ;mparatiile, dat-a glasul sau
cel Prea ;nalt, clatitu-s-a pam�ntul.
7. Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacov.
8. Veniti si vedeti lucrurile lui Dumnezeu, minunile care a pus pe pam�nt;
stric�nd razboaie p�na la marginile pam�ntului,
9. Arcul va sfar�ma si va fr�nge arma, si pavezele le va arde cu foc.
10. �ndeletniciti-va si cunoasteti, ca eu sunt Dumnezeu; �nalta-ma-voi
�ntru neamuri, �nalta-ma-voi pe pam�nt.
11. Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacov.

Slava ...

CATISMA A SAPTEA

�ntru sf�rsit, fiilor lui Core.

PSALMUL 46, AL LUI DAVID

Toate neamurile plesniti cu m�inile, strigati lui Dumnezeu cu glas de bucurie.

2. Ca Domnul este prea ;nalt, �nfricosat, �mparat mare preste tot
pam�ntul.
3. Supus-a noroadele noua, si neamurile sub picioarele noastre.
4. Ales-a noua mostenirea sa frumusetea lui Iacov, pe care o a iubit.
5. Suitu-s-a Dumnezeu �ntru strigare, Domnul �n glas de tr�mbita.
6. C�ntati Dumnezeului nostru, c�ntati; c�ntati �mparatului nostru,
c�ntati,
7. Ca este �mparat a tot pam�ntul Dumnezeu: c�ntati cu �ntelegere.
8. �mparatit-a Dumnezeu peste neamuri, Dumnezeu sade pe scaunul cel sf�nt
al sau.
9. Boierii noroadelor s-au adunat cu Dumnezeul lui Avraam, ca ai lui
Dumnezeu cei puternici ai pam�ntului foarte s-au �naltat.

PSALMUL 47, AL LUI DAVID

C�ntarii fiilor lui Core, la a doua a S�mbetei.

Mare este Domnul si laudat foarte, �n cetatea Dumnezeului nostru, �n muntele cel
sf�nt al lui.
2. Cu bucurie bine �nradacinata a tot pam�ntul, muntii Sionului, coastele
crivatu-lui, cetatea �mparatului celui mare.
3. Dumnezeu, �n palaturile ei se cunoaste, c�nd o sprijineste pe ea.
4. Ca iata �mparatii pam�ntului s-au adunat, str�nsu-s-au �mpreuna.
5. Acestia vaz�nd asa, s-au mirat, s-au tulburat, s-au clatit, cutremur i-
a cuprins pe ei.
6. Acolo sunt dureri ca ale celeia ce naste; cu duh silnic va sfar�ma
corabiile Tarsisului.
7. Precum am auzit, asa am si vazut, �n cetatea Domnului puterilor, �n
cetatea Dumnezeului nostru;
8. Dumnezeu o au �ntemeiat pe ea �n veac. Luat-am, Dumnezeule, mila ta, �n
mijlocul norodului tau.
9. Dupa numele tau, Dumnezeule, asa si lauda ta preste marginile
pam�ntului; de dreptate plina este dreapta ta.
10. Veseleasca-se muntele Sionului si sa se bucure fetele Iudeii, pentru
judecatile tale, Doamne.
11. �nconjurati Sionul, si-l cuprindeti pe d�nsul, povestiti �n turnurile
lui.
12. Puneti inimile voastre �ntru puterea lui, si �mpartiti casele lui, ca
sa povestiti la alt neam.
13. Ca acesta este Dumnezeul nostru �n veac si �n veacul veacului, acesta
ne va paste pe noi �n veci.
PSALMUL 48, AL LUI DAVID

Auziti acestea toate neamurile, ascultati toti cei ce locuiti �n lume.

2. Pam�ntenii si fiii oamenilor, �mpreuna bogatul si saracul.
3. Gura mea va grai �ntelepciune, si cugetul inimii mele pricepere.
4. Pleca-voi �n pilda urechea mea, deschide-voi �n psaltire g�ndul meu.
5. Pentru ce ma tem �n ziua cea rea? Fara-delegea calc�iului meu ma va
�nconjura.
6. Cei ce nadajduiesc spre puterea lor, si �ntru multimea bogatiei lor se
falesc.
7. Fratele nu izbaveste; au izbavi-va omul? Nu va da lui Dumnezeu
�mbl�nzire pentru sine.
8. Si pretul rascumpararii sufletului sau; si s-a ostenit �n veac, si va
fi viu p�na �n sf�rsit.
9. Nu va vedea stricaciune c�nd va vedea pe cei �ntelepti murind; �mpreuna
cel nebun si cel nepriceput vor pieri.
10. Si vor lasa strainilor bogatia lor si morm�nturile lor, casele lor �n
veac.
11. Locasurile lor, �n neam si �n neam, numitu-si-au numele lor pe
pam�nturi.
12. Si omul �n cinste fiind, nu a priceput, alaturatu-s-a cu dobitoacele
cele fara de minte, si s-a asemanat lor.
13. Aceasta cale a lor sminteala este lor, si dupa acestea �n gurile lor
bine vor voi.
14. Ca niste oi �n iad s-au pus, moartea �i va paste pe d�nsii.
15. Si-i vor stap�ni pe ei cei drepti dimineata, si ajutorul lor se va
�nvechi �n iad, din slava sa s-au scos.
16. �nsa Dumnezeu va izbavi sufletul meu din m�na iadului, c�nd ma va
apuca.
17. Sa nu te temi c�nd se va �mbogati omul, sau c�nd se va �nmulti slava
casei lui;
18. Caci, c�nd va muri el, nu va lua toate, nici se va pogor� cu d�nsul
slava lui.
19. Ca sufletul lui �n viata lui se va blagoslovi, marturisi-se-va tie c�nd
vei face bine lui.
20. Intra-va p�na la neamul parintilor sai, p�na �n veac nu va vedea
lumina.
21. Si omul �n cinste fiind, nu a priceput, alaturatu-s-a cu dobitoacele
cele fara de minte, si s-a asemanat lor.

Slava ...

PSALMUL 49, AL LUI ASAF

Dumnezeul Dumnezeilor, Domnul a grait si a chemat pam�ntul,

2. De la rasariturile soarelui p�na la apusuri. Din Sion este buna
cuviinta a frumusetii lui.
3. Dumnezeu aratat va veni, Dumnezeul nostru, si nu va tacea.
4. Foc �naintea lui va arde, si �mprejurul lui vifor foarte.
5. Chema-va cerul de sus si pam�ntul, ca sa aleaga pe norodul sau.
6. Adunati-i lui pe cuviosii lui, pe cei ce aseaza asezam�ntul de lege al
lui pentru jertfe.
7. Si vor vesti cerurile dreptatea lui, ca Dumnezeu judecator este.
8. Asculta norodul meu, si voi grai tie Israile, si voi marturisi tie:
Dumnezeu, Dumnezeul tau sunt eu.
9. Nu pentru jertfele tale te voi mustra; si arderile cele de tot ale tale
�naintea mea sunt pururea.
 10. Nu voi primi din casa ta vitei, nici din turmele tale tapi,
11. Ca ale mele sunt toate hiarele tarinii, dobitoacele �n munti si boii.
12. Cunoscut-am toate pasarile cerului, si frumusetea tarinii cu mine este.
13. De voi flam�nzi, nu voi zice tie, ca a mea este lumea si plinirea ei.
14. Au doara voi m�nca carne de tauri? Sau s�nge de tapi voi bea?
15. Jertfeste lui Dumnezeu jertfa de lauda, si da celui prea ;nalt rugile
tale.
16. Si ma chiama pe mine �n ziua necazului tau, si te voi scoate si ma vei
proslavi.
17. Iar pacatosului i-a zis Dumnezeu: pentru ce tu povestesti dreptatile
mele si iei asezam�ntul meu de lege prin gura ta?
18. Iar tu ai ur�t �nvatatura si ai lepadat cuvintele mele �napoi.
19. De vedeai furul, alergai cu el, si cu cel preacurvar partea ta puneai.
20. Gura ta a �nmultit rautate, si limba ta a �mpletit viclesuguri.
21. Sez�nd, �mpotriva fratelui tau ai clevetit, si �mpotriva fiului maicii
tale ai pus sminteala. Acestea ai facut si am tacut.
22. Ai socotit faradelege, ca voi fi tie asemenea. Mustra-te-voi si voi
pune �naintea fetei tale pacatele tale.
23. �ntelegeti, dar, acestea, cei ce uitati pe Dumnezeu, ca nu cumva sa
rapeasca, si nu va fi cel ce izbaveste.
24. Jertfa laudei ma va slavi, si acolo este calea �n care voi arata lui
m�ntuirea mea.

�ntru sf�rsit
PSALMUL 50, AL LUI DAVID
C�nd a intrat catre d�nsul Natan Proorocul, dupa ce �ntrase el la Virsavia,
muierea lui Urie.

Miluieste-ma Dumnezeule dupa mare mila ta,

2. Si, dupa multimea �ndurarilor tale, sterge faradelegea mea.
3. Mai v�rtos ma spala de faradelegea mea, si de pacatul meu ma curateste;
4. Ca faradelegea mea eu o cunosc, si pacatul meu �naintea mea este
pururea.
5. Tie unuia am gresit, si rau �naintea ta am facut, ca sa te �ndreptezi
�ntru cuvintele tale si sa biruiesti c�nd vei judeca tu.
6. Ca iata �ntru faradelegi m-am zamislit, si �n pacate m-a nascut maica
mea.
7. Ca iata adevarul ai iubit, cele nearatate si cele ascunse ale
�ntelepciunii tale mi-ai aratat mie.
8. Stropi-ma-vei cu isop, si ma voi curati; spala-ma-vei, si mai v�rtos
dec�t zapada ma voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie si veselie, bucura-se-vor oasele cele
smerite.
10. �ntoarce fata ta de catre pacatele mele, si toate faradelegile mele
sterge-le.
11. Inima curata zideste �ntru mine, Dumnezeule, si duh drept �nnoieste
�ntru cele dinauntru ale mele.
12. Nu ma lepada de la fata ta, si Duhul tau cel Sf�nt nu-l lua de la mine.
13. Da-mi mie bucuria m�ntuirii tale, si cu duh stap�nitor ma �ntareste.
14. �nvata-voi pe cei faradelege caile tale, si cei necredinciosi la tine
se vor �ntoarce.
15. Izbaveste-ma de s�ngiuri Dumnezeule, Dumnezeul m�ntuirii mele; bucura-
se-va limba mea de dreptatea ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide, si gura mea va vesti lauda ta.
17. Ca de ai fi voit jertfa, ti-as fi dat; arderile de tot nu le vei
binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit; inima �nfr�nta si smerita Dumnezeu
nu o va urgisi.
 19. Fa bine, Doamne, �ntru bunavoirea ta, Sionului, si sa se zideasca
zidurile Ierusali-mului.
20. Atuncea bine vei voi jertfa dreptatii, prinosul si arderile de tot;
atunci vor pune pe altarul tau vitei.

Slava ...

�ntru sf�rsit, al priceperii lui David, c�nd a venit Doic Iudumeul si a vestit
lui Saul si i-a zis lui: a venit David �n casa lui Avimeleh.
PSALMUL 51, AL LUI DAVID

Ce te lauzi �ntru rautate, puternice? faradelege toata ziua.

2. Nedreptate a g�ndit limba ta, ca un brici ascutit ai facut viclesug.
3. Iubit-ai rautatea, mai mult dec�t bunatatea; nedreptatea mai v�rtos
dec�t a grai dreptate.
4. Iubit-ai toate cuvintele cufundarii, limba cea vicleana.
5. Pentru aceasta Dumnezeu te va sfar�ma p�na �n sf�rsit; smulge-te-va si
te va muta din locasul tau, si radacina ta din pam�ntul celor vii.
6. Vedea-vor dreptii si se vor teme, si de d�nsul vor r�de si vor zice:
iata omul, care nu a pus pe Dumnezeu ajutor luis.
7. Ci a nadajduit spre multimea bogatiei sale, si s-a �ntarit �ntru
desertaciunea sa.
8. Iar eu ca un maslin roditor �n casa lui Dumnezeu, nadajduit-am spre
mila lui Dumnezeu �n veac si �n veacul veacului.
9. Marturisi-ma-voi tie �n veac, ca ai facut, si voi astepta numele tau,
ca este bun �naintea cuviosilor tai.

�ntru sf�rsit, pentru Maelet, al �ntelegerii lui David

PSALMUL 52, AL LUI DAVID

Zis-a cel nebun �ntru inima sa: nu este Dumnezeu.

2. Stricatu-s-au si ur�ti s-au facut �ntru faradelegi, nu este cel ce
face bine,
3. Dumnezeu din cer s-a uitat peste fiii oamenilor, ca sa vada de este cel
ce �ntelege sau cel ce cauta pe Dumnezeu.
4. Toti s-au abatut, �mpreuna netrebnici s-au facut; nu este cel ce face
bine, nu este p�na la unul.
5. Au nu vor cunoaste toti cei ce lucreaza faradelegea? Cei ce man�nca pe
norodul meu �ntru m�ncare de p�ine.
6. Pe Domnul nu l-au chemat. Acolo s-au temut de frica, unde nu era frica,
7. Ca Dumnezeu a risipit oasele celor ce plac oamenilor; rusinatu-s-au ca
Dumnezeu i-a urgisit pe d�nsii.
8. Cine va da din Sion m�ntuire lui Israil? C�nd va �ntoarce Dumnezeu
robia norodului sau, bucura-se-va Iacov si se va veseli Israil.

�ntru sf�rsit, �ntru c�ntarile �ntelegerii lui David, c�nd au venit Zifeii si au
zis lui Saul: au nu iata David s-a ascuns la noi?

PSALMUL 53, AL LUI DAVID

Dumnezeule, �ntru numele tau m�ntuieste-ma, si �ntru puterea ta ma judeca.

2. Dumnezeule, asculta rugaciunea mea, auzi graiurile gurii mele.
3. Ca strainii s-au sculat asupra mea, si cei tari au cautat sufletul meu,
si nu au pus pe Dumnezeu �naintea lor.
4. Ca iata, Dumnezeu ajuta mie, si Domnul este sprijinitorul sufletului
meu.
5. �ntoarce-va cele rele vrajmasilor mei; �ntru adevarul tau, pierde-i pe
d�nsii.
6. De buna voie voi jertfi tie; marturisi-ma-voi numelui tau, Doamne, ca
este bun;
7. Ca din tot necazul m-ai izbavit; si spre vrajmasii mei a privit ochiul
meu.

�ntru sf�rsit, �ntru c�ntari, al �ntelegerii lui David

PSALMUL 54, AL LUI DAVID

Auzi, Dumnezeule, rugaciunea mea, si nu trece cu vederea ruga mea.

2. Ia aminte spre mine si ma asculta; m�hnitu-m-am �ntru �ngrijarea mea,
si m-am tulburat de catre glasul vrajmasului si de necazul pacatosului,
3. Ca a abatut asupra mea faradelege, si �ntru m�nie a vrajmasuit mie.
4. Inima mea s-a tulburat �ntru mine, si frica mortii a cazut asupra mea.
5. Temere si cutremur a venit asupra mea, si m-a acoperit �ntunericul.
6. Si am zis: cine-mi va da mie aripi ca de porumb; si voi zbura si ma voi
odihni?
7. Iata, m-am �ndelungat fugind, si m-am salasluit �n pustie.
8. Asteptat-am pe Dumnezeu, cel ce ma m�ntuieste de �mputinarea sufletului
si de vifor.
9. Potopeste-i, Doamne, si �mparti limbile lor, ca am vazut faradelege si
pricire �n cetate.
10. Ziua si noaptea o va �ncunjura pe ea peste zidurile ei, si faradelege
si osteneala, �n mijlocul ei, si nedreptatea.
11. Si nu a lipsit din ulitele ei camata si viclesugul.
12. Ca de m-ar fi ocar�t vrajmasul, as fi rabdat.
13. Si cel ce ma uraste, de ar fi grait mari asupra mea, m-as fi ascuns de
d�nsul.
14. Iar tu omule, cel �ntocmai la suflet, dregatorul meu si cunoscutul meu,
15. Care �mpreuna cu mine te-ai �ndulcit �n m�ncari, �n casa lui Dumnezeu
am umblat cu un g�nd.
16. Sa vie, dar, moartea peste ei, si sa se pogoare la iad de vii.
17. Ca viclesug este �n locasurile lor, �n mijlocul lor.
18. Eu catre Dumnezeu am strigat, si Domnul m-a auzit pe mine.
19. Seara si dimineata si amiazazi spune-voi si voi vesti, si va auzi
glasul meu.
20. Izbavi-va cu pace sufletul meu, de cei ce se apropie de mine, ca �ntru
multi era cu mine.
21. Auzi-va Dumnezeu si-i va smeri pe d�nsii, cel ce este mai �nainte de
veci,
22. Ca nu este lor schimbare, ca nu s-au temut de Dumnezeu, �ntins-au m�na
sa spre rasplatire,
23. Spurcat-au asezam�ntul lui, �mparti-tu-s-au de m�nia fetei lui, si s-au
apropiat inimile lor.
24. Muiatu-s-au cuvintele lor mai mult dec�t untuldelemn, si acelea sunt
sageti.
25. Arunca spre Domnul grija ta, si el te va hrani; nu va da �n veac
clatire dreptului.
26. Iar tu Dumnezeule, pogor�-vei pe d�nsii �n putul stricaciunii.
27. Barbatii s�ngiurilor si ai viclesugului, nu-si vor �njumatati zilele
lor; iar eu, Doamne, voi nadajdui spre tine.

Slava ...

CATISMA A OPTA
�ntru sf�rsit,
Pentru norodul cel ce se departase de la cele sfinte; lui David, spre scrisoarea
st�lpului, c�nd l-au prins pe el cei de alt neam, �n Ghet.
PSALMUL 55, AL LUI DAVID

Miluieste-ma, Dumnezeule, ca m-a calcat omul, toata ziua d�nd razboi m-a necajit.
2. Calcatu-m-au vrajmasii mei toata ziua, ca multi sunt cei ce se lupta cu
mine de la �naltime.
3. Ziua nu ma voi teme, si eu, voi nadajdui spre tine.
4. �ntru Dumnezeu voi lauda cuvintele mele, �ntru Dumnezeu am nadajduit,
nu ma voi teme; ce-mi va face mie trupul?
5. Toata ziua cuvintele mele au ur�t, �mpotriva mea toate g�ndurile lor
spre rau.
6. Locui-vor, si se vor ascunde, aceia calc�iul meu vor pazi; �n ce chip
au asteptat ei sufletul meu!
7. Pentru nimica vei m�ntui pe d�nsii? �ntru m�nie noroadele vei sfar�ma.
8. Dumnezeule, viata mea am spus tie; pus-ai lacrimile mele �naintea ta,
ca si �n fagaduinta ta.
9. �ntoarce-se-vor vrajmasii mei �napoi, ori �n ce zi te voi chema. Iata,
am cunoscut ca Dumnezeul meu esti tu.
10. �ntru Dumnezeu voi lauda graiul, �ntru Dumnezeu voi lauda cuv�ntul.
11. Spre Dumnezeu am nadajduit, nu ma voi teme, ce-mi va face mie omul.
12. �ntru mine sunt, Dumnezeule, rugaciunile care voi rasplati laudei
tale.
13. Ca ai izbavit sufletul meu din moarte, ochii mei de lacrimi si
picioarele mele din alunecare; bine voi placea �naintea Domnului �n lumina celor
vii.

�ntru sf�rsit,
Sa nu strici, �ntru scrisoarea st�lpului, c�nd a fugit de catre fata lui Saul, �n
pestera.
PSALMUL 56, AL LUI DAVID

Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma, ca spre tine a nadajduit sufletul meu.

2. Si �n umbra aripilor tale voi nadajdui, p�na ce va trece faradelegea.
3. Striga-voi catre Dumnezeul cel prea ;nalt, Dumnezeu cel ce a facut bine
mie.
4. Trimis-au din cer si m-au m�ntuit, dat-au spre ocara pe cei ce ma calca
pe mine.
5. Trimis-au Dumnezeu mila sa si adevarul sau; si au izbavit sufletul meu
din mijlocul puilor de lei. Adormit-am tulburat;
6. Fiii oamenilor, dintii lor arme si sageti, si limba lor sabie ascutita.
7. �nalta-te peste ceruri, Dumnezeule, si peste tot pam�ntul slava ta.
8. Cursa au gatit picioarelor mele, si au �mpilat sufletul meu.
9. Sapat-au �naintea fetei mele groapa, si au cazut �ntr-�nsa.
10. Gata este inima mea Dumnezeule, gata este inima mea; c�nta-voi si voi
lauda �ntru slava mea.
11. Desteapta-te slava mea, desteapta-te psaltire si alauta, destepta-ma-
voi dimineata.
12. Marturisi-ma-voi tie �ntru noroade Doamne, c�nta-voi tie �ntru
neamuri.
13. Ca s-a marit p�na la ceruri mila ta, si p�na la nori adevarul tau.
14. �nalta-te peste ceruri Dumnezeule, si peste tot pam�ntul slava ta.

�ntru sf�rsit,
Sa nu strici, �ntru scrisoarea st�lpului.
PSALMUL 57, AL LUI DAVID
De graiti adica dupa adevar dreptate, cele drepte judecati, fiii oamenilor;
2. Pentru ca �n inima faradelege lucrati pe pam�nt, nedreptate m�inile
voastre �mpletesc.
3. �nstreinatu-s-au pacatosii din mitras, ratacit-au din p�ntece, grait-au
minciuni.
4. M�nia lor este dupa asemanarea sarpelui, ca a unei aspide surde, ce-si
astupa urechile sale,
5. Care nu va auzi glasul v�natorilor; v�n�ndu-se se v�neaza de la cel
�ntelept.
6. Dumnezeu va zdrobi dintii lor �n gura lor; maselele leilor le-au
sfar�mat Domnul.
7. De nimica se vor face ca apa ce trece; �ntinde-va arcul sau p�na unde
vor slabi.
8. Ca ceara ce se topeste vor lipsi, cazut-a foc peste d�nsii si n-au
vazut soarele.
9. Mai-nainte p�na ce vor cunoaste spinii vostri ramul, ca pe niste vii ca
�ntru m�nie va �nghiti pe d�nsii.
10. Veseli-se-va dreptul c�nd va vedea izb�nda; m�inile sale �si va spala
�n s�ngele pacatosului.
11. Si va zice omul: daca este adica roada dreptului, este dar Dumnezeu
judec�ndu-i pe d�nsii pe pam�nt.

Slava ...

�ntru sf�rsit,
Sa nu strici, �ntru scrisoarea st�lpului, c�nd a trimis Saul si a pazit casa lui,
ca sa-l omoare pe el.

PSALMUL 58, AL LUI DAVID

Scoate-ma de la vrajmasii mei, Dumnezeule, si de cei ce se scoala asupra mea,

m�ntuieste-ma.
2. Izbaveste-ma de cei ce lucreaza faradelegea, si de barbatii s�ngiurilor
ma m�ntuieste;
3. Ca iata au v�nat sufletul meu, pusu-s-au asupra mea cei tari.
4. Nici faradelegea mea, nici pacatul meu, Doamne; fara de nelegiuire am
alergat si am �ndreptat.
5. Scoala-te �ntru �nt�mpinarea mea si vezi. Si tu Doamne, Dumnezeul
puterilor, Dumnezeul lui Israil,
6. Ia aminte a cerceta toate neamurile; sa nu te milostivesti spre toti
cei ce lucreaza faradelegea.
7. �ntoarce-se-vor catre seara, si vor flam�nzi ca un c�ine, si vor
�nconjura cetatea.
8. Iata, aceia vor raspunde cu gura lor, si sabie �n buzele lor, ca cine a
auzit?
9. Si tu, Doamne, �ti vei r�de de d�nsii, urgisi-vei toate neamurile.
10. Puterea mea spre tine voi pazi; ca tu Dumnezeule sprijinitorul meu
esti, Dumnezeul meu; mila lui ma va �nt�mpina,
11. Dumnezeul meu va arata mie �ntru vrajmasii mei.
12. Sa nu-i omori pe d�nsii, ca nu c�ndva sa uite legea ta.
13. Risipeste-i pe ei �ntru puterea ta, si-i pogoara pe d�nsii, scutitorul
meu, Doamne.
14. Pacatul gurii lor, cuv�ntul buzelor lor, si sa se prinda �ntru m�ndria
lor.
15. Si din blestem si minciuna se vor vesti; �ntru sf�rsit, �ntru m�nia
sf�rsitului, si nu vor fi,
16. Si vor cunoaste ca Dumnezeu stap�neste pe Iacov si marginile
pam�ntului.
 17. �ntoarce-se-vor catre seara, si vor flam�nzi ca un c�ine, si vor
�nconjura cetatea.
18. Aceia se vor risipi sa man�nce, iar de nu se vor satura, vor si rapsti.
19. Iar eu voi lauda puterea ta, si ma voi bucura dimineata de mila ta.
20. Ca te-ai facut sprijinitorul meu, si scaparea mea �n ziua necazului
meu.
21. Ajutorul meu esti, tie voi c�nta; ca tu Dumnezeul meu, sprijinitorul
meu esti, Dumnezeul meu, mila mea.

�ntru sf�rsit,
Celor ce se vor schimba, �ntru scrisoarea st�lpului, lui David, spre �nvatatura,
c�nd a ars Mesopotamia Siriei si pe Siria Soval, si s-a �ntors Ioav si a batut pe
Edom �n Valea sarilor, douasprezece mii.

PSALMUL 59, AL LUI DAVID

Dumnezeule, lepadatu-ne-ai pe noi si ne-ai surpat, m�niatu-te-ai si te-ai

milostivit spre noi.
2. Cutremurat-ai pam�ntul si l-ai tulburat pe d�nsul, vindeca sfar�marile
lui, ca s-a clatit.
3. Aratat-ai norodului tau cele nas�lnice, adapatu-ne-ai pe noi cu vinul
umilintei.
4. Dat-ai celor ce se tem de tine semn, ca sa fuga de la fata arcului.
5. Pentru ca sa se izbaveasca cei iubiti ai tai, m�ntuieste-ma cu dreapta
ta si ma auzi.
6. Dumnezeu au grait �ntru cel sf�nt al sau: bucura-ma-voi si voi �mparti
Sichima, si Valea locasurilor voi masura.
7. Al meu este Galaad si al meu este Manasi, si Efrem taria capului meu,
8. Iuda �mparatul meu, Moav caldarea nadejdii mele.
9. Spre Idumeea voi �ntinde �ncaltamin-tea mea, mie cei de alt neam s-au
supus.
10. Cine ma va duce la cetatea �ngradirii? Sau cine ma va povatui p�na la
Idumeea?
11. Au nu tu, Dumnezeule, cel ce ne-ai lepadat pe noi? Si au nu vei iesi,
Dumnezeule, �ntru puterile noastre?
12. Da-ne noua ajutor din necaz, si desarta este m�ntuirea omului.
13. �ntru Dumnezeu vom face putere, si el va urgisi pe cei ce ne necajesc
pe noi.

�ntru sf�rsit, �ntru c�ntari

PSALMUL 60, AL LUI DAVID

Auzi, Dumnezeule, cererea mea; ia aminte rugaciunea mea.

2. De la marginile pam�ntului catre tine am strigat c�nd s-a m�hnit inima
mea; pe piatra m-ai �naltat.
3. Povatuitu-m-ai, ca te-ai facut nadejdea mea, turn de tarie de catre
fata vrajmasului.
4. Locui-voi �ntru locasul tau �n veci, acoperi-ma-voi �ntru
acoperam�ntul aripi-lor tale;
5. Ca tu Dumnezeule, ai auzit rugaciuni-le mele; dat-ai mostenire celor ce
se tem de numele tau.
6. Zile peste zile �mparatului vei adauga; anii lui p�na la ziua neamului
si a neamului.
7. Ram�nea-va �n veac �naintea lui Dumnezeu; mila si adevarul lui cine �l
va cauta?
8. Asa voi c�nta numelui tau �n veci, ca sa dau eu rugaciunile mele din zi
�n zi.

Slava ...

�ntru sf�rsit, pentru Iditum.

PSALMUL 61, AL LUI DAVID

Au nu lui Dumnezeu se va supune sufletul meu? Ca de la d�nsul este m�ntuirea mea;

2. Pentru ca el este Dumnezeul meu si M�ntuitorul meu, sprijinitorul meu;
nu ma voi clati mai mult.
3. P�na c�nd va puneti asupra omului? Ucideti toti voi, ca pe un parete
pov�rnit si gard surpat.
4. �nsa pretul meu s-au sfatuit sa-l lepede; alergat-au cu sete; cu gura
lor binecuv�ntau, si cu inima lor blestemau.
5. �nsa lui Dumnezeu te supune, sufletul meu, ca de la d�nsul este
rabdarea mea.
6. Ca el este Dumnezeul meu si M�ntuitorul meu, sprijinitorul meu, nu ma
voi muta.
7. �ntru Dumnezeu este m�ntuirea mea si slava mea, Dumnezeul ajutorul
meu, si nadejdea mea este spre Dumnezeu.
8. Nadajduiti spre d�nsul toata adunarea noroadelor, varsati �naintea lui
inimile voastre, ca Dumnezeu este ajutorul nostru.
9. �nsa deserti sunt fiii oamenilor, mincinosi fiii oamenilor �n cumpene,
a face str�mbatate ei, din desertaciune �mpreuna.
10. Nu nadajduiti spre nedreptate, si spre jefuire nu poftiti; bogatia de
ar curge, nu va lipiti inima.
11. O data a grait Dumnezeu, doua acestea am auzit, ca puterea este a lui
Dumnezeu, si a ta este Doamne mila, ca tu vei rasplati fiecaruia dupa faptele lui.

PSALMUL 62, AL LUI DAVID

C�nd era el �n pustia Iudeii.

Dumnezeule, Dumnezeul meu, catre tine m�nec.

2. �nsetat-a de tine sufletul meu, de c�te ori trupul meu tie.
3. �n pam�nt pustiu si neumblat si fara de apa. Asa �ntru cel sf�nt m-am
aratat tie, ca sa vad puterea ta si slava ta.
4. Ca mai buna este mila ta dec�t vietile. Buzele mele te vor lauda.
5. Asa bine te voi cuv�nta �n viata mea, si �n numele tau voi ridica
m�inile mele.
6. Ca din seu si din grasime sa se umple sufletul meu, si cu buze de
bucurie te va lauda gura mea.
7. De mi-am adus aminte de tine �n asternutul meu, �n dimineti am cugetat
spre tine, ca ai fost ajutorul meu.
8. Si �ntru acoperam�ntul aripilor tale ma voi bucura. Lipitu-s-a
sufletul meu dupa tine, si pe mine m-a sprijinit dreapta ta.
9. Iar ei �n desert au cautat sufletul meu; intra-vor �n cele mai de jos
ale pam�ntului, da-se-vor �n m�inile sabiei, parti vulpilor vor fi.
10. Iar �mparatul se va veseli de Dumnezeu; lauda-se-va tot cel ce se jura
�ntru el, ca s-a astupat gura celor ce graiesc nedreptati.

�ntru sf�rsit
PSALMUL 63, AL LUI DAVID

Auzi Dumnezeule glasul meu, c�nd ma rog catre tine; de la frica vrajmasului scoate
sufletul meu.
2. Acopera-ma de adunarea celor ce viclenesc, de multimea celor ce
lucreaza nedreptate,
 3. Care si-au ascutit ca o sabie limbile lor, �ntins-au arcul lor lucru
amar, ca sa sagete �ntru ascunsuri pe cel nevinovat.
4. Fara de veste �l vor sageta pe el, si nu se vor teme; �ntarit-au lorusi
cuv�nt viclean.
5. Vorbit-au ca sa ascunda cursa; zis-au: cine �i va vedea pe d�nsii?
6. Iscodit-au faradelege, stinsu-s-au iscodind iscodiri.
7. Apropia-se-va omul si inima ad�nca; si se va �nalta Dumnezeu.
8. Sageata pruncilor s-au facut ranele lor; si au slabit asupra lor
limbile lor.
9. Tulburatu-s-au toti care i-au vazut pe d�nsii; si s-a temut tot omul,
10. Si au povestit lucrurile lui Dumnezeu, si faptele lui le-a �nteles.
11. Veseli-se-va cel drept �ntru Domnul, si va nadajdui spre d�nsul, si se
vor lauda toti cei drepti la inima.

Slava ...

CATISMA A NOUA

�ntru sf�rsit,
PSALMUL 64, AL LUI DAVID

C�ntarea Ieremiei si a lui Iezechiil si a nemerniciei norodului, c�nd vrea sa iasa

din robia Vavilonului.

Tie se cuvine c�ntare, Dumnezeule, �n Sion, si tie se va da rugaciune �n

Ierusalim.
2. Auzi rugaciunea mea; catre tine tot trupul va veni.
3. Cuvintele celor faradelege ne-au biruit pe noi, si pag�natatile noastre
tu le vei curati.
4. Fericit este pe care l-ai ales si l-ai primit, locui-va �n curtile
tale.
5. Umplea-ne-vom de bunatatile casei tale; sf�nta este Biserica ta,
minunata �ntru dreptate.
6. Auzi-ne pe noi Dumnezeule, M�ntui-torul nostru, nadejdea tuturor
marginilor pam�ntului si a celor de pe mare departe;
7. Cela ce gatesti muntii �ntru taria ta, �ncins fiind cu putere; cela ce
tulburi ad�ncul marii; sunetele valurilor ei cine le va suferi?
8. Tulbura-se-vor neamurile, si se vor spaim�nta cei ce locuiesc pe
margini, de semnele tale; iesirile diminetii si ale serii le vei veseli.
9. Cercetat-ai pam�ntul si l-ai �mbatat pe d�nsul, �nmultit-ai a-l
�mbogati pe el.
10. R�ul lui Dumnezeu s-a umplut de ape; gatit-ai hrana lor, ca asa este
gatirea.
11. Brazdele lui �mbata-le, �nmulteste rodurile lui, �ntru picaturile lui
veselise-va rasarind.
12. Blagoslovi-vei cununa anului bunata-tii tale, si c�mpii tai se vor
umplea de grasime.
13. �ngrasa-se-vor cele frumoase ale pustiei, si cu bucurie dealurile se
vor �ncinge.
14. �mbracatu-s-au berbecii oilor, si vaile vor �nmulti gr�ul; striga-vor
pentru ca vor c�nta.

�ntru sf�rsit, C�ntarea �nvierii.

PSALMUL 65, AL LUI DAVID

Strigati Domnului tot pam�ntul, c�ntati numelui lui, dati slava laudei lui.
2. Ziceti lui Dumnezeu; c�t sunt de �nfricosate lucrurile tale; �ntru
multimea puterii tale, minti-vor tie vrajmasii tai.
3. Tot pam�ntul sa se �nchine tie si sa c�nte tie, sa c�nte adica numelui
tau, Prea �nalte.
4. Veniti si vedeti lucrurile lui Dumne-zeu, c�t este de �nfricosat �n
sfaturi, mai mult dec�t fiii oamenilor,
5. Cel ce �ntoarce marea �n uscat, prin r�u vor trece cu piciorul; acolo
ne vom veseli de d�nsul.
6. De cel ce stap�neste �ntru puterea sa veacul, ochii lui spre neamuri
privesc; cei ce amarasc sa nu se �nalte �ntru sinesi.
7. Binecuv�ntati neamuri pe Dumnezeul nostru, si auzit faceti glasul
laudei lui,
8. A celui ce a pus sufletul meu �ntru viata, si nu a dat spre clatire
picioarele mele.
9. Ca ne-ai cercat pe noi, Dumnezeule, cu foc ne-ai lamurit pe noi, precum
se lamure-ste argintul.
10. Bagatu-ne-ai pe noi �n cursa, pus-ai necazuri pe umarul nostru,
ridicat-ai oameni pe capetele noastre;
11. Trecut-am prin foc si prin apa, si ne-ai scos pe noi �ntru repaus.
12. Intra-voi �n casa ta cu arderi de tot, da-voi tie rugaciunile mele,
care le-au osebit buzele mele.
13. Si a grait gura mea �ntru necazul meu.
14. Arderi de tot cu maduha voi aduce tie, cu tam�ie si cu berbeci, aduce-
ti-voi boi cu tapi.
15. Veniti de auziti, si voi povesti voua, toti cei ce va temeti de
Dumnezeu, c�te a facut sufletului meu.
16. Catre d�nsul cu gura mea am strigat, si l-am �naltat sub limba mea.
17. Nedreptate de am vazut �n inima mea, sa nu ma auda Domnul.
18. Pentru aceasta m-a auzit Dumnezeu, luat-au aminte la glasul rugaciunii
mele.
19. Bine este cuv�ntat Dumnezeu care n-au departat rugaciunea mea si mila
sa de la mine.

�ntru sf�rsit, �ntru laude

PSALMUL 66, AL LUI DAVID

Dumnezeule, milostiveste-te spre noi si ne blagosloveste, lumineza fata ta spre

noi, si ne miluieste,
2. Ca sa cunoastem pe pam�nt calea ta, �n toate neamurile m�ntuirea ta.
3. Marturiseasca-se tie noroadele, Dumnezeule, marturiseasca tie noroadele
toate.
4. Veseleasca-se si sa se bucure neamurile, ca vei judeca noroadele �ntru
dreptate, si neamurile pe pam�nt vei povatui.
5. Marturiseasca-se tie noroadele, Dumnezeule, marturiseasca-se tie
noroadele toate. Pam�ntul si-a dat rodul sau,
6. Blagosloveste-ne pe noi Dumnezeule, Dumnezeul nostru. Blagosloveste-ne
pe noi Dumnezeule, si sa se teama de d�nsul toate marginile pam�ntului.

Slava ...

�ntru sf�rsit,
PSALMUL 67, AL LUI DAVID

Sa se scoale Dumnezeu, si sa se risipeasca vrajmasii lui, si sa fuga de la fata

lui cei ce-l urasc pe d�nsul.
2. Precum se stinge fumul, sa se stinga; cum se topeste ceara de fata
focului, asa sa piara pacatosii de la fata lui Dumnezeu,
3. Si dreptii sa se veseleasca si sa se bucure �naintea lui Dumnezeu, sa
se desfateze �ntru veselie.
 4. C�ntati lui Dumnezeu, c�ntati numele lui, cale faceti celui ce s-au
suit peste apusuri, Domnul este numele lui.
5. Si va bucurati �naintea lui. Sa se tulbure de fata lui, a Parintelui
celor saraci si a Judecatorului vaduvelor.
6. Dumnezeu este �n locul cel sf�nt al sau. Dumnezeu face a locui pe cei
ce sunt �ntr-un fel �n casa.
7. Scot�nd pe cei din obezi cu vitejie, asisderea pe cei ce amarasc, pe
cei ce locuiesc �n morm�nturi.
8. Dumnezeule, c�nd ieseai tu �naintea norodului tau, c�nd treceai tu �n
pustie,
9. Pam�ntul s-a cutremurat, ca cerurile au picat de catre fata Dumnezeului
Sinaii, de catre fata Dumnezeului lui Israil.
10. Ploaie de buna voie vei osebi, Dumnezeule, mostenirii tale; si a
slabit, iar tu o ai sav�rsit pe d�nsa.
11. Dobitoacele tale locuiesc �ntr-�nsa, gatit-ai �ntru bunatatea ta
saracului, Dumnezeule.
12. Domnul va da cuv�nt celor ce binevestesc cu putere multa.
13. �mparatul puterilor, al celui iubit cu �nfrumusetarea casei sa �mparta
prazi.
14. De ati dormi �n mijlocul hotarelor, aripile porumbitei sunt cu argint
poleite, �ntru umerile ei cu stralucire de aur.
15. C�nd osebeste cel ceresc �mparati peste d�nsa, ca zapada se vor albi �n
Selmon.
16. Muntele lui Dumnezeu, munte gras; munte �nchegat, munte gras; pentru ce
g�nditi de muntii cei �nchegati?
17. Muntele care bine a voit Dumnezeu a locui �ntr-�nsul, pentru ca Domnul
va locui p�na �n sf�rsit.
18. Carul lui Dumnezeu cu miile �nmultit, mii de cei ce prisosesc; Domnul
�ntru ei, �n Sinai, �n cel sf�nt.
19. Suitu-te-ai la �naltime, robit-ai robime; luat-ai daruri �ntru oameni,
pentru ca pe cei ce nu se plecau a se salaslui.
20. Domnul, Dumnezeu bine este cuv�n-tat, bine este cuv�ntat Domnul din zi,
�n zi; sa sporeasca noua, Dumnezeul m�ntuirilor noastre.
21. Dumnezeul nostru, Dumnezeu a m�ntui, si ale Domnului, ale Domnului sunt
iesirile mortii.
22. �nsa Dumnezeu va sfar�ma capetele vrajmasilor sai, crestetul parului
celor ce umbla �ntru gresalele lor.
23. Zis-a Domnul: Din Vasan ma voi �ntoarce, �ntoarce-ma-voi �ntru
ad�ncurile marii.
24. Pentru ca sa se �ntinga piciorul tau �n s�nge; limba c�inilor tai din
vrajmasi de la d�nsul.
25. Vazutu-s-au umbletele tale Dumne-zeule, umbletele Dumnezeului meu, ale
�mparatului celui din cel sf�nt.
26. Mai-nainte au apucat boierii, tinandu-se de cei ce c�ntau, �n mijlocul
fecioarelor celor ce ziceau �n timpine.
27. �ntru adunari binecuv�ntati pe Dum-nezeu, pe Domnul din izvoarele lui
Israil.
28. Acolo Veniamin cel mai t�nar �ntru uimire, boierii Iudei, povatuitorii
lor, boierii Zavulonului, boierii Neftalimului.
29. Porunceste, Dumnezeule, puterii tale; �ntareste Dumnezeule aceasta,
care o ai facut �ntru noi.
30. De la Biserica ta, �n Ierusalim, tie vor aduce �mparatii daruri.
31. Cearta hiarele trestiei, adunarea taurilor �ntru junicile noroadelor,
ca sa se �ncuie cei ispititi cu argint.
32. Risipeste neamurile cele ce voiesc razboaie; veni-vor soli de la Egipt,
Etiopia mai �nainte va apuca m�na ei la Dumnezeu.
33. �mparatiile pam�ntului, c�ntati lui Dumnezeu, c�ntati Domnului!
34. Celui ce s-a suit peste cerul cerului, spre rasarituri,
 35. Iata va da glasul sau, glas de putere. Dati slava lui Dumnezeu! Peste
Israil mare este cuviinta lui, si puterea lui �n nori.
36. Minunat este Dumnezeu �ntru sfintii sai, Dumnezeul lui Israil; �nsusi
va da putere si �ntarire norodului sau. Bine este cuv�ntat Dumnezeu.

Slava ...

�ntru sf�rsit, pentru cei ce se vor schimba.

PSALMUL 68, AL LUI DAVID

M�ntuieste-ma, Dumnezeule, ca au intrat ape p�na la sufletul meu.

2. Afundatu-m-am �n noroiul ad�ncului, si nu este stare.
3. Venit-am �ntru ad�ncurile marii, si viforul m-a potopit.
4. Ostenit-am strig�nd, amortit-a gru-mazul meu, slabit-au ochii mei,
nadajduind eu spre Dumnezeul meu.
5. �nmultitu-s-au mai presus dec�t perii capului meu cei ce ma urasc �n
zadar.
6. �ntaritu-s-au vrajmasii mei, cei ce ma goneau pe mine cu nedreptate;
cele ce nu am jefuit, atuncea am platit.
7. Dumnezeule, tu ai cunoscut neprice-perea mea, si gresalele mele de la
tine nu s-au ascuns.
8. Sa nu se rusineze pentru mine cei ce te asteapta pe tine, Doamne,
Doamne al puterilor, nici sa se �nfrunteze pentru mine cei ce te cauta pe tine,
Dumnezeul lui Israil.
9. Ca pentru tine am suferit ocara, acoperit-a rusinea obrazul meu.
10. �nstreinat am fost fratilor mei, si nemernic fiilor maicii mele;
11. Ca r�vna casei tale m-a m�ncat, si ocarile celor ce te ocarasc pe tine
au cazut asupra mea.
12. Si am acoperit cu post sufletul meu, si s-a facut spre ocara mie.
13. Si am pus �mbracamintea mea sac, si m-am facut lor spre pilda.
14. �mpotriva mea limbutiau cei ce sedeau �n porti, si �mpotriva mea c�ntau
cei ce beau vin.
15. Iar eu cu rugaciunea mea catre tine Doamne, vremea este de buna vointa.
16. Dumnezeule, �ntru multimea milei tale auzi-ma, �ntru adevarul
m�ntuirii tale.
17. M�ntuieste-ma de tina, ca sa nu ma afund; izbaveste-ma de cei ce ma
urasc si de ad�ncurile apelor.
18. Ca sa nu ma �nnece pe mine viforul apei, nici sa-si �nghita ad�ncul,
nici sa-si �nchida peste mine putul gura sa.
19. Auzi-ma, Doamne, ca buna este mila ta; dupa multimea �ndurarilor tale
cauta spre mine.
20. Sa nu �ntorci fata ta de la sluga ta, ca ma necajesc, degrab ma auzi.
21. Ia aminte spre sufletul meu, si-l m�ntuieste pe el, pentru vrajmasii
mei izbaveste-ma.
22. Ca tu cunosti ocara mea si rusinea mea si �nfruntarea mea,
23. �naintea ta sunt toti cei ce ma necajesc. Ocara a asteptat sufletul
meu, si ticalosie,
24. Si am asteptat pe cel ce s-ar m�hni cu mine, si nu era, si pe cel ce m-
ar m�ng�ia, si nu am aflat.
25. Si au dat spre m�ncarea mea fiere, si spre setea mea m-au adapat cu
otet.
26. Faca-se masa lor �naintea lor, spre cursa si spre rasplatire si spre
sminteala.
27. �ntunece-se ochii lor ca sa nu vada, si spinarea lor pururea o
g�rboveste.
28. Varsa peste d�nsii iutimea ta, si m�nia iutimii tale sa-i cuprinda pe
ei.
29. Faca-se curtea lor pustie, si �n locasurile lor sa nu fie locuitori.
 30. Ca pe care tu l-ai batut, ei l-au gonit, si spre durerea ranilor mele
au adaus.
31. Adauge faradelege spre faradelegea lor, si sa nu intre �ntru dreptatea
ta.
32. Stearga-se din cartea celor vii si cu cei drepti sa nu se scrie.
33. Sarac si cu durere sunt eu; m�ntuirea ta Dumnezeule sa ma sprijineasca.
34. Lauda-voi numele Dumnezeului meu cu c�ntare, mari-l-voi pe el �ntru
lauda.
35. Si va placea lui Dumnezeu mai mult dec�t vitelul t�nar, ce-i rasar
coarne si unghii.
36. Vada saracii, si sa se veseleasca; cautati pe Dumnezeu, si va fi viu
sufletul vostru.
37. Ca a auzit pe cei saraci Domnul, si pe cei �n obezi ferecati ai sai nu
i-a urgisit.
38. Laude-l pe d�nsul cerurile si pam�n-tul, marea si toate c�te se t�rasc
�ntr-�nsa.
39. Ca Dumnezeu va m�ntui Sionul, si se vor zidi cetatile Iudeii,
40. Si vor locui acolo, si-l vor mosteni pe d�nsul. Si semintia robilor tai
vor stap�ni pe el, si cei ce iubesc numele tau vor locui �ntr-�nsul.

PSALMUL 69, AL LUI DAVID

�ntru sf�rsit, lui David, spre aducerea aminte, ca sa ma m�ntuiasca pe mine
Domnul.

Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte; Doamne, ca sa-mi ajuti mie grabeste.
2. Sa se rusineze si sa se �nfrunteze cei ce cauta sufletul meu.
3. Sa se �ntoarca �napoi, si sa se rusineze cei ce-mi voiesc mie rele.
4. �ntoarca-se �ndata rusin�ndu-se, cei ce-mi graiesc mie: bine, bine!
5. Sa se bucure si sa se veseleasca de tine toti cei ce te cauta pe tine
Dumnezeule, si sa zica pururea: @mareasca-se Domnul�, cei ce iubesc m�ntuirea ta.
6. Iar eu sarac sunt si misel; Dumneze-ule, ajuta-mi.
7. Ajutorul meu si izbavitorul meu esti tu; Doamne nu zabovi.

Slava ...

CATISMA A ZECEA

PSALMUL 70, AL LUI DAVID

Fiilor lui Ionadov si a celor ce s-au robit mai �nt�i.
Nescris deasupra la Evrei.

Spre tine Doamne am nadajduit, sa nu ma rusinez �n veac. �ntru dreptatea ta

izbaveste-ma si ma scoate,
2. Pleaca catre mine urechea ta si ma m�ntuieste.
3. Fii mie Dumnezeu scutitor si spre loc tare, ca sa ma m�ntuiesti,
4. Ca �ntarirea mea si scaparea mea esti tu.
5. Dumnezeul meu, izbaveste-ma din m�na pacatosului, din m�na calcatorului
de lege, si a celui ce face str�mbatate.
6. Ca tu esti asteptarea mea, Doamne, Doamne nadejdea mea din tineretile
mele.
7. �ntru tine m-am �ntarit din p�ntece, din mitrasul maicii mele tu esti
acoperitorul meu.
8. �ntru tine este lauda mea pururea. Ca o minune m-am facut multora, si
tu esti ajutorul meu cel tare.
9. Sa se umple gura mea de lauda, ca sa laud slava ta, toata ziua mare
cuviinta ta.
10. Sa nu ma lepezi �n vremea batr�neti-lor, c�nd va lipsi virtutea mea, sa
nu ma lasi pe mine;
11. Ca au zis vrajmasii mei mie, si cei ce pazesc sufletul meu s-au sfatuit
�mpreuna.
12. Zic�nd: Dumnezeu l-a parasit pe d�nsul, goniti-l si-l prindeti pe el,
ca nu este cel ce izbaveste.
13. Dumnezeul meu, sa nu te departezi de la mine; Dumnezeul meu, spre
ajutorul meu ia aminte.
14. Sa se rusineze si sa se lipseasca cei ce clevetesc sufletul meu; sa se
�mbrace cu rusine si cu �nfruntare cei ce cauta cele rele mie.
15. Iar eu pururea voi nadajdui spre tine, si voi adauga spre toata lauda
ta.
16. Gura mea va vesti dreptatea ta, toata ziua m�ntuirea ta,
17. Ca nu am cunoscut cele din carti. Intra-voi �ntru puterea Domnului,
Doamne, aduce-mi-voi aminte de dreptatea ta numai.
18. Dumnezeul meu, cel ce m-ai �nvatat din tineretile mele si p�na acum,
voi vesti minunile tale.
19. Si p�na la batr�nete si caruntete; Dumnezeul meu, sa nu ma parasesti,
20. P�na voi vesti bratul tau la tot neamul cel viitor.
21. Puterea ta, si dreptatea ta, Dumnezeu-le, p�na la cele �nalte, care ai
facut mie mariri; Dumnezeule, cine este asemenea tie?
22. C�te ai aratat mie necazuri multe si rele, si �ntorc�ndu-te m-ai
�nviat, si din ad�ncurile pam�ntului m-ai scos.
23. �nmultit-ai spre mine marirea ta, si �ntorc�ndu-te m-ai m�ng�iat, si
din ad�ncurile pam�ntului iarasi m-ai scos.
24. Ca eu ma voi marturisi tie �ntru noroade, Doamne, �ntru unelte de
c�ntare, adevarul tau Dumnezeule, c�nta-voi tie �ntru alauta, sf�ntul lui Israil.
25. Bucura-se-vor buzele mele c�nd voi c�nta tie, si sufletul meu pe care
l-ai m�ntuit.
26. Si �nca si limba mea toata ziua va cugeta dreptatea ta, c�nd se vor
rusina si se vor �nfrunta cei ce cauta rele mie.

Spre Solomon.
PSALMUL 71, AL LUI DAVID

Dumnezeule, judecata ta da-o �mpara-tului, si dreptatea, ta fiului �mparatului.

2. Sa judece pe norodul tau �ntru dreptate, si pe saracii tai �ntru
judecata.
3. Sa ia muntii pacea norodului, si dealurile dreptate.
4. Judeca-va pe saracii norodului, si va m�ntui pe fiii saracilor, si va
smeri pe cel clevetitor.
5. Si va ram�nea cu soarele, si mai �nainte de luna neamului neamurilor.
6. Pogor�-se-va ca ploaia pe l�na, si ca o picatura ce pica pe pam�nt.
7. Rasari-va �n zilele lui dreptatea, si multimea pacii, p�na ce se va lua
luna.
8. Si va domni de la mare p�na la mare, si de la r�uri p�na la marginile
lumii.
9. �naintea lui vor cadea Etiopenii, si vrajmasii lui tar�na vor linge,
10. �mparatii Tarsisului si Ostroavele daruri vor aduce; �mparatii Aravilor
si Sava daruri vor aduce.
11. Si se vor �nchina lui toate �mparatiile pam�ntului, toate neamurile vor
sluji lui.
12. Ca a izbavit pe saracul de la cel puternic, si pe miselul, caruia nu-i
era ajutor.
13. Nu se va �ndura de cel sarac si misel, si sufletele saracilor va
m�ntui.
14. De camata si de str�mbatate va izbavi sufletele lor, si cinstit numele
lui �naintea lor.
15. Si va fi viu si se va da lui din aurul Araviei, si se vor ruga
�mprejurul lui pururea, toata ziua bine �l vor cuv�nta pe d�nsul.
16. Fi-va �ntarire pe pam�nt peste v�rfurile muntilor, prea se va �nalta
mai presus dec�t Livanul rodul lui,
17. Si vor �nflori din cetate ca iarba pam�ntului.
18. Fi-va numele lui binecuv�ntat �n veci, mai �nainte de soare ram�ne
numele lui,
19. Si se vor blagoslovi �ntru el toate semintiile pam�ntului, toate
neamurile �l vor ferici pe el.
20. Bine este cuv�ntat Domnul Dumnezeul lui Israil, cel ce face minuni
�nsusi.
21. Si bine este cuv�ntat numele slavei lui �n veac si �n veacul veacului.
22. Si se va umplea de slava lui tot pam�n-tul; fie, fie!

Slava ...

Sf�rsitu-s-au c�ntarile lui David, fiului lui Iesei; acest psalm l-a facut David
mai pe urma de toti psalmii, si l-a dat lui Asaf sa c�nte �mpotriva Asirienilor
PSALMUL 72, AL LUI ASAF

C�t este de bun Dumnezeul lui Israil celor drepti la inima!

2. Iar mie putin de nu mi s-au alunecat picioarele, putin de nu s-au
varsat pasii mei.
3. Ca am r�vnit asupra celor faradelege, pacea pacatosilor vaz�nd.
4. Ca nu este privirea spre moartea lor, si �ntarire �ntru bataia lor.
5. �ntru ostenelile oamenilor nu sunt, si cu oamenii nu vor lua batai.
6. Pentru aceasta i-au cuprins pe ei m�ndria lor p�na �n sf�rsit,
�mbracatu-s-au cu nedreptatea si cu pag�natatea lor.
7. Iesi-va ca din seu nedreptatea lor, trecut-au �ntru dragostea inimii.
8. G�ndit-au si au grait �ntru viclesug, nedreptate spre �naltime au
grait.
9. Pus-au asupra cerului gura lor, si limba lor a trecut pe pam�nt.
10. Pentru aceasta se va �ntoarce norodul meu aicea, si zilele pline se vor
afla �ntru d�nsii.
11. Si au zis: cum a cunoscut Dumnezeu? Si de este cunostinta �ntru cel
;nalt?
12. Iata, acestia, pacatosii si care se �ndestuleaza �n veac, au cuprins
avutie.
13. Si am zis: Au doara �n desert am �ndreptat inima mea? Si am spalat
�ntru cei nevinovati m�inile mele?
14. Si am fost batut toata ziua, si mustrarea mea �n dimineti.
15. De am grait, voi spune asa, iata neamul fiilor tai am fagaduit,
16. Si am socotit ca va cunoaste; aceasta osteneala este �naintea mea.
17. P�na ce voi intra la sfintitorul lui Dumnezeu, si voi �ntelege spre
cele de apoi ale lor.
18. �nsa pentru viclesugurile lor le-ai pus lor rele; dobor�tu-i-ai pe ei
c�nd s-au �naltat.
19. Cum s-au facut �ntru pustiire, �ndata s-au stins, pierit-au pentru
faradelegea lor!
20. Ca visul celui ce se desteapta; Doamne, �n cetatea ta chipul lor de
nimica �l vei face.
21. Ca s-a aprins inima mea, si rarunchii mei s-au schimbat.
22. Si eu defaimat, si nu am cunoscut; dobitoc m-am facut la tine; si eu
pururea cu tine.
23. Tinutu-m-ai de m�na dreptei mele, si �n sfatul tau m-ai povatuit, si cu
slava m-ai primit.
24. Ca ce-mi este mie �n cer? Si de la tine ce am voit pe pam�nt?
25. Stinsu-s-au inima mea si trupul meu; Dumnezeul inimii mele si partea
mea, Dumnezeule, �n veac.
 26. Ca iata cei ce se departeaza pe sinesi de la tine vor pieri, pierdut-ai
de la tine pe tot cel ce curveste.
27. Iar mie a ma lipi de Dumnezeu bine este, a pune �ntru Domnul nadejdea
mea, ca sa vestesc eu toate laudele tale �n portile fetei Sionului.

Al priceperii
PSALMUL 73, AL LUI ASAF

Pentru ce, Dumnezeule, ne-ai lepadat p�na �n sf�rsit? Iutitu-s-a m�nia ta peste
oile pasunii tale?
2. Adu-ti aminte de adunarea ta, care o ai c�stigat din �nceput.
3. M�ntuit-ai toiagul mostenirii tale, muntele Sionului acesta, �ntru
care ai locuit �ntr-�nsul.
4. Ridica-ti m�inile tale peste m�ndriile lor ;ntru sf�rsit, c�te au
viclenit vrajmasul �ntru cel sf�nt al tau,
5. Si s-au falit cei ce te urasc pe tine �n mijlocul praznicului tau.
6. Pus-au semnele sale semne, si n-au cunoscut; ca �ntru o iesire mai
presus.
7. Ca �ntru o dumbrava de lemne, cu topoare au taiat usile lui deodata,
cu secure si cu barda l-au surpat pe el.
8. Ars-au cu foc sfintitorul tau, �n pam�nt au spurcat locasul numelui
tau.
9. Zis-au �ntru inima lor, rudeniile lor dimpreuna: veniti si sa stingem
toate praznicile lui Dumnezeu de pe pam�nt.
10. Semnele lor nu am vazut, nu este �nca prooroc, si pe noi nu ne va mai
cunoaste.
11. P�na c�nd, Dumnezeule, va ocar� vrajmasul, va �ntar�ta cel potrivnic
numele tau p�na �n sf�rsit?
12. Pentru ce �ntorci m�na ta si dreapta ta din mijlocul s�nului tau p�na
�n sf�rsit?
13. Iar Dumnezeu �mparatul nostru, mai �nainte de veac au facut m�ntuire �n
mijlocul pam�ntului.
14. Tu ai �ntarit �ntru puterea ta marea, tu ai zdrobit capetele
balaurilor �n apa,
15. Tu ai sfar�mat capul balaurului, datu-l-ai pe el m�ncare noroadelor
Arapilor.
16. Tu ai rupt izvoare si p�raie, tu ai uscat r�urile Itamului.
17. A ta este ziua si a ta este noaptea, tu ai sav�rsit zorile si soarele.
18. Tu ai facut toate cele frumoase ale pam�ntului, vara si primavara tu
le-ai zidit pe ele.
19. Adu-ti aminte de aceasta, vrajmasul a ocar�t pe Domnul, si norodul cel
fara de minte a �ntar�tat numele tau.
20. Sa nu dai hiarelor sufletul ce se marturiseste tie; sufletele saracilor
tai sa nu le uiti p�na �n sf�rsit.
21. Cauta spre asezam�ntul tau, ca s-au umplut cei �ntunecati ai pam�ntului
de casele faradelegilor.
22. Sa nu se �ntoarca smerit si �nfruntat; saracul si miselul vor lauda
numele tau.
23. Scoala-te, Dumnezeule, alege judecata ta; adu-ti aminte de ocara ta,
cea de catre cel nepriceput toata ziua.
24. Nu uita glasul slugilor tale; m�ndria celor ce te urasc pe tine, s-a
�naltat pururea.

Slava ...

�ntru sf�rsit, sa nu strici.

PSALMUL 74, AL LUI ASAF
Marturisi-ne-vom tie, Dumnezeule, marturisi-ne-vom tie si vom chema numele tau,
povesti-voi toate minunile tale.
2. C�nd voi lua vreme, eu dreptatea voi judeca.
3. Topitu-s-a pam�ntul si toti cei ce locuiesc pe d�nsul; eu am �ntarit
st�lpii lui.
4. Zis-am celor faradelege: nu faceti faradelege, si celor ce gresesc: nu
va �naltati cornul.
5. Nu va ridicati asupra �naltimii cornul vostru, si nu graiti �mpotriva
lui Dumnezeu nedreptate.
6. Ca nici de la rasarituri, nici de la apusuri, nici de la munti pustii.
7. Ca Dumnezeu judecator este; pe acesta smereste, si pe acesta �nalta.
8. Ca paharul este �n m�na Domnului, cu vin neamestecat, plin de
amestecatura,
9. Si au turnat din cesta �n cela, �nsa drojdiile lui nu s-au desertat,
bea-vor toti pacatosii pam�ntului.
10. Iar eu ma voi bucura �n veac, c�nta-voi Dumnezeului lui Iacov.
11. Si toate coarnele pacatosilor voi zdrobi, si se va �nalta cornul
dreptului.

�ntru sf�rsit, �ntru c�ntari. C�ntare asupra Asirienilor.

PSALMUL 75, AL LUI ASAF

Cunoscut este �n Iudeea Dumnezeu, �n Israil mare este numele lui;

2. Si s-a facut �n pace locul lui, si locasul lui �n Sion.
3. Acolo au zdrobit tariile arcelor, arma si sabia si razboiul.
4. Luminezi tu minunat din muntii cei vesnici.
5. Tulburatu-s-au toti cei nepriceputi la inima,
6. Adormit-au cu somnul lor, si n-au aflat nimica, toti barbatii bogatiei
�n m�inile sale.
7. De certarea ta, Dumnezeul lui Iacov, adormit-au cei ce �ncalecase pe
cai.
8. Tu �nfricosat esti, si cine va sta �mprotriva tie? De atuncea este
m�nia ta.
9. Din cer auzita ai facut judecata, pam�ntul s-a cutremurat si au alinat.
10. C�nd se va scula la judecata Dumnezeu, ca sa m�ntuiasca pe toti bl�nzii
pam�ntului.
11. Ca g�ndirea omului se va marturisi tie, si ramasita g�ndului va praznui
tie.
12. Rugati-va si rasplatiti Domnului Dumnezeului nostru; toti cei
dimprejurul lui vor aduce daruri.
13. Celui �nfricosat si celui ce ia duhurile boierilor, celui groaznic mai
v�rtos dec�t �mparatii pam�ntului.

�ntru sf�rsit, pentru Iditum.

PSALMUL 76, AL LUI ASAF

Cu glasul meu catre Domnul am strigat, cu glasul meu catre Dumnezeu, si a cautat
spre mine.
2. �n ziua necazului meu pe Dumnezeu am cautat, cu m�inile mele noaptea
�naintea lui si nu m-am amagit; lepadatu-s-a a se m�ng�ia sufletul meu.
3. Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu, si m-am veselit; g�ndit-am, si a slabit
duhul meu.
4. Apucat-au �nainte streji ochii mei, tulburatu-m-am si n-am grait.
5. G�ndit-am la zilele cele de demult, si de anii cei vesnici mi-am adus
aminte.
6. Si cugetam noaptea cu inima mea, chiteam, si se m�hnea duhul meu.
7. Au doara �n veci va lepada Domnul, si nu va adauge bine a voi �nca?
8. Au �n sf�rsit mila sa o va taia? Sf�rsit-au cuv�nt din neam �n neam.
 9. Au doara va uita a se milostivi Dumnezeu? Sau va tinea �ntru m�nia sa
�ndurarile sale?
10. Si am zis: acum am �nceput, aceasta este schimbarea dreptei celui Prea
�nalt.
11. Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului, ca-mi voi aduce aminte din
�nceput de minunile tale,
12. Si voi cugeta �ntru toate lucrurile tale, si �ntru ispravile tale ma
voi deprinde.
13. Dumnezeule, �ntru cel sf�nt este calea ta. Cine este Dumnezeu mare ca
Dumnezeul nostru? Tu esti Dumnezeu care faci minuni.
14. Cunoscuta ai facut �ntru noroade puterea ta; m�ntuit-ai cu bratul tau
pe norodul tau, pe fiii lui Iacov si ai lui Iosif.
15. Vazutu-te-au apele Dumnezeule, vazutu-te-au apele, si s-au spaim�ntat,
tulburatu-s-au ad�ncurile.
16. Multimea sunetului apelor, glas au dat norii, ca sagetile tale trec,
glasul tunetului tau �n roata,
17. Luminat-au fulgerile tale lumea, clatitu-s-au si s-a cutremurat
pam�ntul.
18. �n mare caile tale, si cararile tale �n ape multe, si urmele tale nu se
vor cunoaste.
19. Povatuit-ai ca pe niste oi pe norodul tau, cu m�na lui Moisi si a lui
Aaron.

Slava ...

CATISMA A UNSPREZECEA

Al �ntelegerii lui Asaf,

PSALMUL 77, AL LUI ASAF

Luati aminte norodul meu la legea mea, plecati urechea voastra spre graiul gurii
mele.
2. Deschide-voi �n pilde gura mea, spune-voi vorbele cele din �nceput.
3. C�te am auzit si le-am cunoscut pe ele, si parintii nostri ne-au
povestit noua.
4. Nu s-au ascuns de la fiii lor, �ntru alt neam
5. Vestind laudele Domnului si puterile lui si minunile lui, care a facut.
6. Si au ridicat marturie �ntru Iacov si lege a pus �ntru Israil,
7. C�te a poruncit parintilor nostri, ca sa le arate pe ele fiilor sai,
8. Ca sa cunoasca alt neam, fiii cei ce se vor naste si se vor scula, si
le vor spune fiilor sai,
9. Ca sa-si puna �ntru Dumnezeu nadejdea lor, si sa nu uite lucrurile lui
Dumnezeu, si poruncile lui sa le caute
10. Ca sa nu fie ca parintii lor, ruda �ntoarta si amar�toare,
11. Ruda care nu si-a �ndreptat inima sa, si nu s-a �ncredintat cu Dumnezeu
duhul sau.
12. Fiii lui Efrem �ncord�nd si saget�nd cu arcele, �ntorsu-s-au �n ziua de
razboi.
13. Nu au pazit asezam�ntul lui Dumnezeu, si �n legea lui n-au vrut sa
umble.
14. Si au uitat facerile de bine ale lui si minunile lui, care a aratat
lor.
15. �naintea parintilor lor, care au facut minuni �n pam�ntul Egiptului, �n
c�mpul Taneos.
16. Desfacut-au marea si i-a trecut pe ei, pus-au apele ca un foale.
17. Si i-au povatuit pe d�nsii �n nor ziua, si toata noaptea �ntru lumina
de foc.
18. Desfacut-au piatra �n pustie, si i-a adapat pe ei, ca �ntr-un ad�nc
mult.
19. Si le-au scos lor apa din piatra si au cobor�t ca niste r�uri ape.
20. Si au adaus �nca a gresi lui, amar�t-au pe cel Prea �nalt �n loc fara
de apa.
21. Si au ispitit pe Dumnezeu �ntru inimile lor, a cere bucate sufletelor
lor.
22. Si au grait �mprotiva lui Dumnezeu, si au zis: Au doara va putea
Dumnezeu sa gateasca masa �n pustie?
23. Pentru ca au lovit piatra si au curs ape, si p�raiele s-au umplut de
apa.
24. Au doara si p�ine poate sa dea? Sau sa gateasca masa norodului sau?
25. Pentru aceasta a auzit Domnul si au mai rabdat, si foc s-a aprins �ntru
Iacov, si m�nia s-a suit peste Israil,
26. Caci nu au crezut �ntru Dumnezeu, nici au nadajduit spre m�ntuirea
lui.
27. Si a poruncit norilor deasupra, si usile cerului a deschis.
28. Si le-a plouat lor mana sa man�nce, si p�ine cereasca le-a dat lor.
29. P�inea �ngereasca a m�ncat omul, bucate le-a trimis lor din destul.
30. Ridicat-au austrul din cer, si au adus �ntru puterea sa v�ntul Liviei.
31. Si au plouat peste d�nsii ca pulberea carnuri, si ca nisipul marii
pasari zburatoa-re,
32. Si au cazut �n mijlocul taberii lor, �mprejurul locasurilor lor.
33. Si au m�ncat si s-au saturat foarte, si pofta lor le-au adus lor. Nu s-
au lipsit de pofta lor,
34. �nca m�ncarea fiind �n gura lor, si m�nia lui Dumnezeu s-a suit peste
d�nsii,
35. Si au ucis pe cei mai multi ai lor, si pe cei alesi ai lui Israil i-au
�mpiedicat.
36. �ntru toate acestea au mai gresit �nca si nu au crezut �ntru minunile
lui.
37. Si s-au stins �ntru desertaciune zilele lor, si anii lor cu degrab.
38. C�nd �i ucidea pe d�nsii, atuncea �l cautau pe el, si se �ntorceau si
m�necau la Dumnezeu.
39. Si si-au adus aminte, ca Dumnezeu ajutorul lor este, si Dumnezeul cel
prea ;nalt izbavitorul lor este.
40. Si l-au iubit pe d�nsul �n gura lor, si cu limba lor au mintit lui.
41. Si inima lor nu era dreapta cu d�nsul, nici s-au �ncredintat �ntru
asezam�ntul de lege al lui.
42. Iar el este �ndurat, si curateste pacatele lor, si nu va strica,
43. Si va �nmulti a �ntoarce m�nia sa, si nu va aprinde toata iutimea sa;
44. Si si-a adus aminte ca trup sunt, duh ce trece si nu se �ntoarce.
45. De c�te ori l-au amar�t pe d�nsul �n pustie, m�niatu-l-au pe d�nsul �n
pam�nt fara de apa.
46. Si s-au �ntors si au ispitit pe Dumnezeu, si pe cel sf�nt al lui Israil
l-au �ntar�tat.
47. Si nu si-au adus aminte de m�na lui, �n ziua �n care i-au izbavit pe ei
din m�na celui ce-i necajea.
48. Cum a pus �n Egipt semnele sale, si minunile sale �n c�mpul Taneos.
49. Si au �ntors �n s�nge r�urile lor si f�nt�nile lor, ca sa nu bea.
50. Trimis-au asupra lor muste c�inesti, si i-au m�ncat pe ei, si broaste,
si i-au stricat pe d�nsii.
51. Si au dat paliciunii rodurile lor, si ostenelele lor lacustelor.
52. Batut-au cu grindina viile lor, si duzii lor cu bruma.
53. Si au dat la grindina dobitoacele lor, si averea lor focului.
54. Trimis-au asupra lor iutimea m�niei sale, m�nie si iutime si necaz,
trimitere prin �ngeri rai.
55. Cale au facut cararii m�niei sale, si nu a crutat de moarte sufletele
lor, si dobitoacele lor �n moarte le-a �nchis.
 56. Si au batut pe tot cel �nt�i nascut �n pam�ntul Egiptului, �ncepatura a
toata osteneala lor �n locasurile lui Ham.
57. Si au ridicat ca pe niste oi pe norodul sau, si i-au dus pe ei ca pe o
turma �n pustie.
58. Si i-au povatuit spre nadejde si nu s-au �nfricosat, si pe vrajmasii
lor i-a acoperit marea.
59. Si i-au bagat pe d�nsii �n muntele sfinteniei sale, �n muntele acesta
pe care l-a c�stigat dreapta lui.
60. Si au gonit de la fata lor neamuri si le-a dat cu sorti lor pam�ntul,
cu funii de �mpartire,
61. Si au asezat �ntru locasurile lor pe semintiile lui Israil.
62. Si au ispitit si au amar�t pe Dumneze-ul cel prea �nalt, si marturiile
lui nu le-au pazit.
63. Si s-au �ntors si s-au lepadat, ca si parintii lor, �ntorsu-s-au �ntru
arc str�mb.
64. Si l-au m�niat pe d�nsul �n dealurile lor, si �ntru cele cioplite ale
lor l-au �ntar�tat pe d�nsul.
65. Auzit-a Dumnezeu si au trecut cu vederea, si au urgisit foarte pe
Israil.
66. Si au lepadat cortul Silomului, locasul �n care au locuit �ntru
oameni.
67. Si au dat �n robie taria lor, si frumusetea lor �n m�inile vrajmasilor.
68. Si au �nchis �n sabie pe norodul sau, si mostenirea sa o au trecut cu
vederea.
69. Pe tinerii lor i-au m�ncat focul, si fecioarele lor nu s-au jelit.
70. Preotii lor �n sabie au cazut, si vaduvile lor nu vor pl�nge.
71. Si s-au desteptat ca cel ce doarme, Domnul, ca un tare si ametit de
vin,
72. Si au lovit pe vrajmasii sai dinapoi, ocara vesnica le-au dat lor.
73. Si au lepadat locasul lui Iosif, si semintia lui Efrem n-au ales.
74. Si au ales semintia Iudei, muntele Sionului pe care l-au iubit.
75. Si au zidit ca a inorogului sfintenia sa pe pam�nt, �ntemeiatu-o-au pe
d�nsa �n veac.
76. Si au ales pe David sluga sa, si l-au luat pe el de la turmele oilor,
de la cele fatatoare l-au luat pe d�nsul
77. Ca sa pasca pe Iacov sluga sa, si pe Israil mostenirea sa.
78. Si i-a pascut pe d�nsii �ntru nerautatea inimii sale, si �ntru
priceperile m�inilor sale i-a povatuit pe d�nsii.

Slava ...

PSALMUL 78, AL LUI ASAF

Dumnezeule, venit-au neamurile �n mostenirea ta, spurcat-au sf�nta biserica ta.

2. Pus-au Ierusalimul ca o pazitoare de poame; pus-au st�rvurile robilor
tai m�ncari pasarilor cerului; trupurile celor cuviosi ai tai hiarelor pam�ntului.
3. Varsat-au s�ngele lor ca apa �mprejurul Ierusalimului, si nu era cine
sa-i �ngroape.
4. Facutu-ne-am ocara vecinilor nostri, batjocura si r�s celor dimprejurul
nostru.
5. P�na c�nd, Doamne, te vei m�nia, p�na �n sf�rsit se va aprinde ca focul
r�vna ta?
6. Varsa m�nia ta peste neamurile care nu te cunosc, si peste �mparatiile
care numele tau nu l-au chemat,
7. Ca au m�ncat pe Iacov, si locul lui l-au pustiit.
8. Sa nu pomenesti faradelegile noastre cele de demult; degrab sa ne
�nt�mpine pe noi �ndurarile tale, Doamne, ca am saracit foarte.
9. Ajuta-ne noua Dumnezeule m�ntui-torul nostru, pentru slava numelui tau;
Doamne, izbaveste-ne pe noi si curateste pacatele noastre, pentru numele tau,
10. Ca nu c�ndva sa zica neamurile: unde este Dumnezeul lor? Si sa cunoasca
�ntru neamuri, �naintea ochilor nostri, izb�nda s�ngelui robilor tai celui
varsat.
11. Sa intre �naintea ta suspinul celor ferecati; dupa slava bratului tau,
pazeste pe fiii celor omor�ti.
12. Rasplateste vecinilor nostri de sapte ori �n s�nul lor ocara lor, cu
care te-au ocar�t pe tine Doamne.
13. Iar noi, norodul tau, si oile pasunii tale, marturisi-ne-vom tie,
Dumnezeule, �n veac; �n neam si �n neam vom vesti lauda ta.

�ntru sf�rsit, �ntru c�ntari, pentru cei ce se vor schimba. Pentru Asirieni.
PSALMUL 79, AL LUI ASAF

Cela ce pasti pe Israil, ia aminte; cela ce povatuiesti ca pe o oaie pe Iosif.

2. Cela ce sezi pe Heruvimi, arata-te �naintea lui Efrem si Veniamin si
Manasi,
3. Desteapta puterea ta, si vino ca sa ne m�ntuiesti pe noi.
4. Dumnezeule, �ntoarce-ne pe noi si arata fata ta, si ne vom m�ntui.
5. Doamne, Dumnezeul puterilor, p�na c�nd te vei m�nia spre ruga robilor
tai?
6. Hrani-vei pe noi cu p�ine de lacrimi, si ne vei adapa cu lacrimi �ntru
masura.
7. Pusu-ne-ai pe noi �ntru prigonire vecinilor nostri, si vrajmasii
nostri ne-au batjocurit pe noi.
8. Doamne, Dumnezeul puterilor, �n-toarce-ne pe noi, si arata-ti fata ta
si ne vom m�ntui.
9. Via din Egipt o ai mutat, gonit-ai neamurile si o ai rasadit pe ea.
10. Cale ai facut �naintea ei si ai sadit radacinile ei, si a umplut
pam�ntul.
11. Acoperit-a muntii umbra ei, si mladitele ei chedrii lui Dumnezeu.
12. �ntinsu-si-a vitele sale p�na la mare, si p�na la r�uri odraslele sale.
13. Pentru ce ai surpat gardul ei, si o culeg pe ea toti cei ce trec pe
cale?
14. O a stricat pe ea vierul din padure, si porcul salbatic o a pascut pe
ea.
15. Dumnezeul puterilor, �ntoarce-te dar, si cauta din cer si vezi, si
cerceteaza via aceasta,
16. Si o sav�rseste pe ea, pe care o a sadit dreapta ta, si peste fiul
omenesc, pe care l-ai �ntarit tie.
17. Arsa fiind cu foc si sapata afara, de catre certarea fetei tale vor
pieri.
18. Sa fie m�na ta peste barbatul dreptei tale si peste fiul omenesc, pe
care l-ai �ntarit tie.
19. Si nu ne vom departa de la tine: via-ne-vei pe noi, si numele tau vom
chema.
20. Doamne, Dumnezeul puterilor, �ntoarce-ne pe noi, si arata-ti fata ta si
ne vom m�ntui.

�ntru sf�rsit, pentru teascuri.

PSALMUL 80, AL LUI ASAF

Bucurati-va lui Dumnezeu, ajutorului nostru; strigati Dumnezeului lui Iacov.

2. Luati psalmi si dati timpina, psaltire �nfrumusetata cu alauta.
3. Tr�mbitati �n luna noua cu tr�mbita, �n ziua cea binevestita a
sarbatorii voastre,
4. Ca porunca lui Israil este, si judecata Dumnezeului lui Iacov.
5. Marturie �n Iosif au pus lui, c�nd a iesit el din pam�ntul Egiptului;
limba pe care n-a stiut o a auzit.
6. Scos-au de sub sarcina spinarea lui, m�inile lui �n cosnita au slujit.
7. �ntru necaz m-ai chemat si te-am izbavit; auzitu-te-am �ntru
ascundere de vifor; cercatu-te-am la apa prigonirii.
8. Asculta norodul meu, si voi marturisi tie; Israile, de ma vei asculta
pe mine,
9. Nu va fi �ntru tine dumnezeu nou, nici te vei �nchina la dumnezeu
strain;
10. Ca eu sunt Domnul Dumnezeul tau, cel ce te-am scos din pam�ntul
Egiptului; largeste gura ta si o voi umplea pe ea.
11. Si nu a ascultat norodul meu glasul meu, si Israil nu s-a uitat la
mine.
12. Si i-am slobozit pe d�nsii dupa mestesugurile inimilor lor, merge-vor
�ntru mestesugurile lor.
13. De m-ar fi ascultat norodul meu, Israil de ar fi umblat �n caile mele.
14. �ntru nimic as fi smerit pe vrajmasii lor, si asupra celor ce-i
necajesc pe d�nsii, as fi pus m�na mea.
15. Vrajmasii Domnului au mintit lui, si va fi vremea lor �n veac.
16. Si i-au hranit pe ei din grasimea gr�ului, si cu miere din piatra i-au
saturat pe d�nsii.

Slava ...

PSALMUL 81, AL LUI ASAF

Dumnezeu au statut �ntru adunarea dumnezeilor, si �n mijloc pe dumnezei va

judeca.
2. P�na c�nd judecati nedreptate, si fetele pacatosilor le luati �nainte?
3. Judecati sirimanului si saracului, pe cel smerit si pe cel sarac
�ndreptati-l.
4. Scoateti pe cel sarac si pe cel misel, din m�na pacatosului izbaviti-l
pe d�nsul.
5. Nu au cunoscut, nici au priceput, �ntru �ntuneric umbla, clateasca-se
toate temeliile pam�ntului.
6. Eu am zis: dumnezei sunteti, si fii ai celui Prea �nalt toti.
7. Iar voi ca niste oameni muriti, si ca unul din boieri cadeti.
8. Scoala-te Dumnezeule, judeca pam�n-tul, ca tu vei mosteni �ntru toate
neamurile.

PSALMUL 82, C�NTAREA LUI ASAF

Dumnezeule, cine se va asemana tie? Sa nu taci, nici sa te �mbl�nzesti, Dum-

nezeule;
2. Ca iata vrajmasii tai s-au �ntar�tat, si cei ce te urasc pe tine au
ridicat capul.
3. Asupra norodului tau au mestesugit g�nd, si s-au sfatuit �mpotriva
sfintilor tai.
4. Zis-au: veniti si sa-i pierdem pe d�nsii din neam, si sa nu se mai
pomeneasca numele lui Israil �nca.
5. Ca s-au sfatuit �ntr-o unire dimpreuna �mpotriva ta, asezam�nt au pus.
6. Locasurile Idumeilor si Ismailtenii, Moav si Agarenii,
7. Gheval, si Amon, si Amalic, cei de alt neam cu cei ce locuiesc �n Tir,
8. Ca si Assur a venit �mpreuna cu d�nsii, facutu-s-au spre ajutor fiilor
lui Lot.
9. Fa-le lor ca lui Madiam, si Sisarii, ca lui Iavim la r�ul Chisson.
10. Perit-au �n Aendor, facutu-s-au ca gunoiul pam�ntului.
11. Pune pe boierii lor ca pe Oriv, si Ziv, si Zevee, si Salmanan,
 12. Pe toti boierii lor, care au zis: sa mostenim noua jertfelnicul lui
Dumnezeu.
13. Dumnezeul meu, pune-i pe ei ca o roata, ca trestia �naintea fetei
v�ntului,
14. Ca focul care arde padurea, ca vapaia care arde muntii.
15. Asa vei goni pe d�nsii �ntru viforul tau, si �ntru m�nia ta vei
tulbura pe ei.
16. Umple fetele lor de ocara, si vor cauta numele tau, Doamne.
17. Sa se rusineze si sa se tulbure �n veacul veacului, si sa se �nfrunteze
si sa piara,
18. Si sa cunoasca ca numele �ti este Domnul, tu �nsuti cel prea �nalt
peste tot pam�ntul.

�ntru sf�rsit, pentru teascuri, fiilor lui Core.

PSALMUL 83, AL LUI ASAF

C�t sunt de iubite locasurile tale, Doamne al puterilor! Doreste si se sf�rseste

sufletul meu spre curtile Domnului,
2. Inima mea si trupul meu s-au bucurat de Dumnezeul cel viu.
3. Ca pasarea si-a aflat ei casa, si turtureaua cuib ei, unde �si va pune
puii sai,
4. Altarele tale, Doamne al puterilor, �mparatul meu si Dumnezeul meu.
5. Fericiti care locuiesc �n casa ta, �n vecii vecilor te vor lauda.
6. Fericit este barbatul caruia este ajutorul lui de la tine; suisuri �n
inima sa a pus, �n valea pl�ngerii, �n locul care a pus; ca blagoslovenie va da
cel ce pune lege.
7. Merge-vor din putere �n putere, arata-se-va Dumnezeul dumnezeilor �n
Sion.
8. Doamne, Dumnezeul puterilor, auzi rugaciunea mea, asculta, Dumnezeul
lui Iacov.
9. Scutitorul nostru, vezi Dumnezeule, si cauta la fata unsului tau.
10. Ca mai buna este o zi �n curtile tale dec�t mii.
11. Ales-am a fi lepadat �n casa Dumnezeului meu, mai v�rtos dec�t a locui
�n locasurile pacatosilor.
12. Ca mila si adevarul iubeste Domnul, Dumnezeu dar si slava va da,
13. Domnul nu va face lipsiti de bunatati pe cei ce umbla �ntru nerautate.
Doamne, Dumnezeul puterilor, fericit este omul cel ce nadajduieste �ntru tine.

�ntru sf�rsit, fiilor lui Core.

PSALMUL 84, AL LUI DAVID

Bine ai voit Doamne pam�ntului tau, �ntors-ai robimea ta lui Iacov.

2. Lasat-ai faradelegile norodului tau, acoperit-ai toate pacatele lor.
3. Potolit-ai toata m�nia ta, �ntorsu-te-ai de catre iutimea m�niei tale.
4. �ntoarce-ne pe noi Dumnezeul m�ntuirilor noastre, si-ti �ntoarce m�nia
ta de la noi.
5. Au doara �n veci te vei m�nia spre noi? Sau vei tinde m�nia ta din neam
�n neam?
6. Dumnezeule, tu �ntorc�ndu-te ne vei �nvia pe noi, si norodul tau se va
veseli de tine.
7. Arata noua Doamne mila ta, si m�ntuirea ta o da noua.
8. Auzi-voi ce va grai �ntru mine Domnul Dumnezeu, ca va grai pace peste
norodul sau,
9. Si peste cei cuviosi ai sai, si peste cei ce �si �ntorc inima spre
d�nsul.
10. �nsa aproape este de cei ce se tem de d�nsul m�ntuirea lui, ca sa se
salasluiasca slava �n pam�ntul nostru.
11. Mila si adevarul s-au �nt�mpinat, dreptatea si pacea s-au sarutat.
 12. Adevarul din pam�nt a rasarit, si dreptatea din cer a privit.
13. Ca Domnul va da bunatate, si pam�ntul nostru �si va da rodul sau.
14. Dreptatea �naintea lui va merge, si va pune �n cale pasii sai.

Slava ...

CATISMA A DOISPREZECEA

Rugaciunea lui David

PSALMUL 85, AL LUI DAVID

Pleaca Doamne urechea ta, si ma auzi, ca sarac si lipsit sunt eu.

2. Pazeste sufletul meu, caci cuvios sunt; m�ntuieste pe robul tau,
Dumnezeul meu, pe cel ce nadajduieste spre tine.
3. Miluieste-ma, Doamne, caci catre tine voi striga toata ziua.
4. Veseleste sufletul robului tau, caci catre tine am ridicat sufletul
meu.
5. Ca tu, Doamne, esti bun si bl�nd si mult milostiv, tuturor celor ce te
cheama pe tine.
6. Asculta, Doamne, rugaciunea mea, si ia aminte glasul rugaciunii mele.
7. �n ziua necazului meu am strigat catre tine, ca m-ai auzit.
8. Nu este asemenea tie �ntru dumnezei, Doamne, si nu este dupa faptele
tale.
9. Toate neamurile c�te ai facut vor veni si se vor �nchina �naintea ta,
Doamne, si vor slavi numele tau.
10. Ca mare esti tu si cel ce faci minuni, tu esti Dumnezeu �nsuti.
11. Povatuieste-ma, Doamne, �n calea ta, si voi merge �ntru adevarul tau;
veseleasca-se inima mea ca sa se teama de numele tau.
12. Marturisi-ma-voi tie, Doamne Dum-nezeul meu cu toata inima mea, si voi
slavi numele tau �n veac.
13. Ca mila ta mare este spre mine, si ai izbavit sufletul meu din iadul
cel mai de jos.
14. Dumnezeule, calcatorii de lege s-au sculat asupra mea, si adunarea
celor tari a cautat sufletul meu, si nu te-au pus pe tine �naintea lor.
15. Si tu Doamne Dumnezeul meu, esti �ndurat si milostiv, �ndelung rabdator
si mult milostiv, si adevarat.
16. Cauta spre mine si ma miluieste, da taria ta slugii tale, si m�ntuieste
pe fiul slujnicii tale.
17. Fa cu mine semn spre bine, si sa vada cei ce ma urasc, si sa se
rusineze, ca tu, Doamne, mi-ai ajutat mie si m-ai m�ng�iat.

Dat spre c�ntare fiilor lui Core.

PSALMUL 86, AL LUI DAVID

Temeliile lui �n muntii cei sfinti.

2. Iubeste Domnul portile Sionului, mai mult dec�t toate salasele lui
Iacov.
3. Prea slavite s-au grait pentru tine, cetatea lui Dumnezeu.
4. Aduce-mi-voi aminte de Raav si de Vavilon, de cei ce ma cunosc pe mine,
si iata cei de alta semintie, si Tirul si norodul Arapilor, acestia s-au nascut
acolo.
5. Maica Sionul va zice omul, si om s-a nascut �ntr-�nsul, si �nsusi cel
Prea �nalt l-au �ntemeiat pe d�nsul.
6. Domnul va povesti �n scriptura noroadelor si a boierilor acestora ce s-
au nascut �ntr-�nsul.
7. Precum al celor ce se veselesc, tuturor le este locasul la tine.
C�ntarea psalmului fiilor lui Core, �ntru sf�rsit, pentru Maelet, ca sa raspunda,
al priceperii lui Etam Israieliteanului

PSALMUL 87, AL LUI DAVID

Doamne, Dumnezeul m�ntuirii mele, ziua am strigat, si noaptea �naintea ta.

2. Sa intre �naintea ta rugaciunea mea, pleaca urechea ta spre ruga mea;
3. Ca s-a umplut de rele sufletul meu, si viata mea de iad s-a apropiat.
4. Socotit am fost cu cei ce se pogoara �n groapa, facutu-m-am ca un om
neajutorit, �ntru cei morti slobod.
5. Ca niste raniti, ce dorm �n morm�nt, de care nu ti-ai mai adus aminte,
si ei de la m�na ta s-au lepadat.
6. Pusu-m-au �n groapa cea mai de desupt, �ntru cele �ntunecate si �n
umbra mortii.
7. Asupra mea s-a �ntarit m�nia ta, si toate valurile tale le-ai adus
peste mine.
8. Departat-ai pe cunoscutii mei de la mine, pusu-m-au ur�ciune lorusi,
9. Datu-m-am si n-am iesit; ochii mei au slabit de saracie.
10. Strigat-am catre tine Doamne toata ziua, �ntins-am catre tine m�inile
mele.
11. Au doara mortilor vei face minuni? Sau doftorii vor scula si se vor
marturisi tie?
12. Au doara va spune cineva �n morm�nt mila ta, si adevarul tau �ntru
pierzare?
13. Au cunoaste-se-vor �ntru �ntuneric minunile tale si dreptatea ta �n
pam�nt uitat?
14. Si eu catre tine, Doamne, am strigat, si dimineata rugaciunea mea te va
�nt�mpina.
15. Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu, �ntorci fata ta de la mine?
16. Sarac sunt eu si �ntru osteneli din tineretile mele, si �nalt�ndu-ma
m-am smerit si m-am m�hnit.
17. Peste mine au venit m�niile tale, �nfricosarile tale m-au tulburat.
18. �nconjuratu-m-au ca apa, toata ziua m-au cuprins �mpreuna.
19. Departat-ai de la mine pe prietenul si pe vecinul si pe cunoscutii mei
din ticalosie.

Slava ...

Al �ntelegerii lui Etam Israiliteanului.

PSALMUL 88, AL LUI DAVID

Milele tale Doamne �n veac voi lauda, �n neam si �n neam voi vesti adevarul tau �n
gura mea.
2. Ca ai zis: �n veac mila se va zidi, �n ceruri se va gati adevarul tau.
3. Pus-am asezam�nt de lege celor alesi ai mei, juratu-m-am lui David
slugii mele.
4. P�na �n veac voi gati sam�nta ta, si voi zidi �n neam si �n neam
scaunul tau.
5. Marturisi-vor cerurile minunile tale, Doamne, pentru ca adevarul tau
�ntru adunarea sfintilor.
6. Ca cine �n nori se va potrivi cu Domnul? Se va asemana Domnului �ntru
fiii lui Dumnezeu?
7. Dumnezeu, cel ce se proslaveste �n sfatul sfintilor, mare si �nfricosat
este peste toti cei dimprejurul lui.
8. Doamne, Dumnezeul puterilor, cine este asemenea tie? Tare esti Doamne
si adevarul tau �mprejurul tau.
9. Tu stap�nesti puterea marii, si pornirea valurilor ei tu o potolesti.
 10. Tu ai smerit ca pe un ranit pe cel m�ndru, �ntru bratul puterii tale
ai risipit pe vrajmasii tai.
11. Ale tale sunt cerurile si al tau este pam�ntul, lumea si plinirea ei tu
o ai �ntemeiat.
12. Miazanoapte si marea tu o ai zidit, Tavorul si Ermonul �ntru numele
tau se vor bucura.
13. Bratul tau este cu putere, sa se �ntareasca m�na ta, �nalta-se dreapta
ta.
14. Dreptatea si judecata este gatirea scaunului tau, mila si adevarul vor
merge �naintea fetei tale.
15. Fericit este norodul, care stie strigarea, Doamne, �ntru lumina fetei
tale vor merge,
16. Si �ntru numele tau se vor bucura toata ziua, si �ntru dreptatea ta
se vor �nalta.
17. Ca lauda puterii lor tu esti, si �ntru bunavrerea ta se va �nalta
cornul nostru.
18. Ca a Domnului este sprijineala; si a Sf�ntului lui Israil �mparatului
nostru.
19. Atuncea ai grait �n vedenii fiilor tai si ai zis: pus-am ajutor spre
cel tare, �naltat-am pe cel ales din norodul meu.
20. Aflat-am pe David sluga mea, cu untdelemn sf�nt al meu l-am uns pe el,
21. Pentru ca m�na mea va ajuta lui, si bratul meu �l va �ntari pe d�nsul.
22. Nu se va folosi vrajmasul �ntru el, si fiul faradelegii nu va adauge
a-i face lui rau.
23. Si voi taia de la fata lui pe vrajmasii lui, si pe cei ce-l urasc pe el
�i voi �nfr�nge.
24. Si adevarul meu si mila mea cu d�nsul, si �ntru numele meu se va
�nalta cornul lui.
25. Si voi pune �n mare m�na lui, si �n r�uri dreapta lui.
26. Acela ma va chema pe mine: Tatal meu esti tu, Dumnezeul meu si
sprijinitorul m�ntuirii mele.
27. Si eu �nt�i nascut voi pune pe d�nsul, �nalt mai mult dec�t �mparatii
pam�ntului.
28. �n veac voi pazi lui mila mea, si asezam�ntul de lege al meu credincios
lui.
29. Si voi pune �n veacul veacului sam�nta lui, si scaunul lui ca zilele
cerului.
30. De vor lasa fiii lui legea mea, si dupa judecatile mele nu vor umbla,
31. De vor spurca dreptatile mele, si poruncile mele de nu le vor pazi,
32. Cerceta-voi cu toiag faradelegile lor, si cu batai str�mbatatile lor.
33. Iar mila mea nu o voi risipi de la d�nsii, nici voi face str�mbatate
�ntru adevarul meu.
34. Nici voi spurca asezam�ntul meu, si cele ce ies prin buzele mele nu le
voi defaima.
35. Odata m-am jurat �ntru cel sf�nt al meu, au minti-voi lui David?
36. Sam�nta lui �n veac va ram�nea, si scaunul lui ca soarele �naintea mea,
37. Si ca luna sav�rsita �n veac, si martor �n cer, credincios.
38. Iar tu ai lepadat si ai urgisit, zabovit-ai pe unsul tau.
39. Surpat-ai asezam�ntul robului tau, spurcat-ai �n pam�nt sfintenia lui.
40. Stricat-ai toate gardurile lui, pus-ai tariile lui frica.
41. Jefuitu-l-au pe el toti cei ce calatoreau �n cale, facutu-s-au ocara
vecinilor sai.
42. �naltat-ai dreapta celor ce-l necajesc pe d�nsul, veselit-ai pe toti
vrajmasii lui.
43. �ntors-ai ajutorul sabiei lui, si nu l-ai aparat pe el �n razboi.
44. Stricatu-l-ai pe el din curatenia lui, scaunul lui �n pam�nt l-ai
surpat.
45. Micsorat-ai zilele vremii lui, varsat-ai peste d�nsul rusine.
 46. P�na c�nd, Doamne, te �ntorci p�na �n sf�rsit, se va aprinde ca focul
m�nia ta?
47. Adu-ti aminte ce este statul meu; ca au doara �n desert ai zidit pe
toti fiii oamenilor?
48. Cine este omul care va fi viu, si sa nu vada moartea? Sa-si izbaveasca
sufletul sau din m�na iadului?
49. Unde sunt milele tale cele din �nceput, Doamne, care te-ai jurat lui
David �ntru adevarul tau?
50. Adu-ti aminte, Doamne, de ocara robilor tai, pe care am tinut �n s�nul
meu, a multe neamuri,
51. Cu care au ocar�t vrajmasii tai, Doamne, cu care au ocar�t schimbarea
Unsului tau.
52. Bine este cuv�ntat Domnul �n veac; fie, fie!

Slava ...

Rugaciunea lui Moisi, Omul lui Dumnezeu.

PSALMUL 89, AL LUI DAVID

Doamne, scapare te-ai facut noua �n neam si �n neam.

2. Mai �nainte de ce s-au facut muntii si s-au zidit pam�ntul si lumea,
din veac si p�na �n veac tu esti.
3. Nu �ntoarce pe om �ntru smerenie, si ai zis: �ntoarceti-va fiii
oamenilor.
4. Ca o mie de ani �naintea ochilor tai, Doamne, ca ziua de ieri care a
trecut.
5. Si streaja noptii. Urgisire anii lor vor fi, dimineata ca iarba va
trece;
6. Dimineata va �nflori si va trece, decuseara va cadea, �nv�rtosa-se-va
si se va usca.
7. Ca ne-am sf�rsit �ntru iutimea ta, si �ntru m�nia ta ne-am tulburat.
8. Pus-ai faradelegile noastre �naintea ta, veacul nostru �ntru luminarea
fetei tale.
9. Ca toate zilele noastre s-au �mputinat, si �ntru m�nia ta ne-am stins.
10. Anii nostri ca un paianjen s-au socotit; zilele anilor nostri �ntru
d�nsii saptezeci de ani,
11. Iar de vor fi �n puteri, optzeci de ani, si ce este mai mult dec�t
acestia, osteneala si durere,
12. Ca au venit bl�ndete peste noi si ne vom pedepsi.
13. Cine stie puterea iutimii tale, si de frica ta m�nia ta sa o numere?
14. Dreapta ta asa cunoscuta o fa mie, si pe cei ferecati cu inima �ntru
�ntelepciune.
15. �ntoarce-te Doamne! P�na c�nd? Si te umileste spre robii tai.
16. Umplutu-ne-am dimineata de mila ta, Doamne, si ne-am bucurat si ne-am
veselit �n toate zilele noastre.
17. Veselitu-ne-am pentru zilele �n care ne-ai smerit pe noi, anii �ntru
care am vazut rele.
18. Si cauta spre robii tai si spre lucrurile tale, si �ndrepteaza pe fiii
lor.
19. Si fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi, si lucrurile
m�inilor noastre le �ndrepteaza spre noi, si lucrul m�inilor noastre �ndrepteaza-
l.

PSALMUL 90, AL LUI DAVID

Nescris deasupra la Evrei.

Cel ce locuieste �ntru ajutorul celui Prea �nalt, �ntru acoperam�ntul Dumne-
zeului cerului se va salaslui.
 2. Zice-va Domnului: sprijinitorul meu esti si scaparea mea, Dumnezeul
meu, si voi nadajdui spre d�nsul;
3. Ca el te va izbavi din cursa v�natorilor si de cuv�ntul tulburator.
4. Cu spatele sale va umbri tie, si sub aripile lui vei nadajdui.
5. Cu arma te va �nconjura adevarul lui; nu te vei teme de frica de
noapte,
6. De sageata ce zboara ziua, de lucrul ce umbla �ntru �ntuneric, de
�nt�mplare si de dracul cel de amiazazi.
7. Cadea-va despre latura ta o mie, si zece mii de-a dreapta ta, si spre
tine nu se vor apropia.
8. �nsa cu ochii tai vei privi, si rasplatirea pacatosilor vei vedea.
9. Ca tu Doamne nadejdea mea, pe cel Prea ;nalt ai pus scapare tie.
10. Nu vor veni catre tine rele, si bataie nu se va apropia �ntru locasul
tau.
11. Ca �ngerilor sai va porunci pentru tine, ca sa te pazeasca �ntru toate
caile tale.
12. Pe m�ini te vor ridica, ca nu c�ndva sa �mpiedici de piatra piciorul
tau.
13. Peste aspida si vasilisc vei �ncaleca, si vei calca peste leu si peste
balaur.
14. Ca spre mine a nadajduit, si-l voi izbavi pe el, acoperi-l-voi pe el,
ca a cunoscut numele meu.
15. Striga-va catre mine, si-l voi auzi pe el, cu d�nsul sunt �n necaz,
scoate-l-voi pe d�nsul si-l voi slavi,
16. Cu lungime de zile �l voi umplea pe el si-i voi arata lui m�ntuirea
mea.

Slava ...

CATISMA A TREISPREZECEA

PSALMUL 91, AL LUI DAVID

C�ntare la ziua S�mbetei.

Bine este a se marturisi Domnului si a c�nta numelui tau Prea �nalte.

2. A vesti dimineata mila ta, si adevarul tau �n toata noaptea,
3. �n psaltire cu zece strune, cu c�ntare �n alauta.
4. Ca m-ai veselit, Doamne, �ntru faptura ta, si �ntru lucrurile
m�inilor tale ma voi bucura.
5. C�t s-au marit lucrurile tale, Doamne, foarte s-au ad�ncit g�ndurile
tale.
6. Barbatul cel nepriceput nu va cunoaste, si cel ne�ntelegator nu va
�ntelege acestea,
7. C�nd au rasarit pacatosii ca iarba, si s-au ivit toti cei ce fac
faradelegea, ca sa piara �n veacul veacului.
8. Iar tu Prea �nalt esti �n veac, Doamne.
9. Ca iata vrajmasii tai, Doamne, ca iata vrajmasii tai vor pieri si se
vor risipi toti cei ce lucreaza faradelegea.
10. Si se va �nalta ca al inorogului cornul meu, si batr�netele mele �n
untdelemn gras.
11. Si a privit ochiul meu �ntru vrajmasii mei, si �ntru cei vicleni, ce
se scoala asupra mea, va auzi urechea mea.
12. Dreptul ca finicul va �nflori, si ca chedrul cel din Livan se va
�nmulti.
13. Rasaditi fiind �n casa Domnului, �n curtile Dumnezeului nostru vor
�nflori.
14. �nca se vor �nmulti �ntru batr�nete unse, si bine patimind vor fi. Ca
sa vesteasca,
 15. Ca drept este Domnul Dumnezeul nostru, si nu este nedreptate �ntru
d�nsul.

�n ziua cea mai �nainte de S�mbata,

c�nd s-a locuit pam�ntul.
PSALMUL 92, AL LUI DAVID

Domnul s-au �mparatit, �ntru podoaba s-au �mbracat, �mbracatu-s-au Domnul �ntru
putere si s-au �ncins,
2. Pentru ca au �ntarit lumea care nu se va clati.
3. Gata este scaunul tau de atuncea, din veac esti tu.
4. Ridicat-au r�urile, Doamne, ridicat-au r�urile glasurile lor,
5. Ridica-vor r�urile valurile lor. De glasuri de ape multe,
6. Minunate sunt �naltarile marii, minunat este �ntru cele �nalte Domnul.
7. Marturiile tale s-au �ncredintat foarte, casei tale se cuvine
sfintenie, Doamne, �ntru lungime de zile.

PSALMUL 93, AL LUI DAVID

�ntru a patra a S�mbetei.

Dumnezeul izb�ndirilor, Domnul, Dumnezeul izb�ndirilor cu �ndrazneala a statut.

2. �nalta-te, cela ce judeci pam�ntul, rasplateste rasplatirea celor
m�ndri.
3. P�na c�nd pacatosii, Doamne? P�na c�nd pacatosii se vor fali?
4. Vor spune si vor grai nedreptate, vor grai toti cei ce lucreaza
faradelege.
5. Pe norodul tau Doamne l-au �mpilat, si mostenirea ta au dosadit.
6. Pe vaduva si pe sarac au omor�t, si pe nemernic au ucis,
7. Si au zis: nu va vedea Domnul, nici va pricepe Dumnezeul lui Iacov.
8. �ntelegeti, dar, cei ne�ntelepti �ntru norod, si cei nebuni
�nteleptiti-va odata.
9. Cel ce a sadit urechea, au nu aude? Sau cel ce a zidit ochiul, au nu
priveste?
10. Cel ce pedepseste neamurile, au nu va certa? Cel ce �nvata pe om minte.
11. Domnul cunoaste g�ndurile oamenilor, ca sunt desarte.
12. Fericit este omul pe care �l vei certa, Doamne, si din legea ta �l vei
�nvata pe el;
13. Ca sa-l �mbl�nzesti pe el din zilele cele rele, p�na ce se va sapa
pacatosului groapa.
14. Ca nu va lepada Domnul pe norodul sau, si mostenirea sa nu o va parasi.
15. P�na ce dreptatea se va �ntoarce la judecata, si cei ce se tin de
d�nsa, toti cei drepti la inima.
16. Cine se va scula cu mine asupra celor ce viclenesc? Sau cine va sta
�mpreuna cu mine asupra celor ce lucreaza faradelege?
17. De nu mi-ar fi ajutat mie Domnul, putin nu s-ar fi salasluit �n iad
sufletul meu.
18. De am zis: s-a clatit piciorul meu, mila ta Doamne mi-a ajutat mie.
19. Dupa multimea durerilor mele �n inima mea, m�ng�ierile tale au veselit
sufletul meu.
20. Sa nu fie �mpreuna cu tine scaunul faradelegii, cel ce zideste
osteneala peste porunca.
21. V�na-vor asupra sufletului dreptului, si s�nge nevinovat vor os�ndi.
22. Si s-au facut mie Domnul spre scapare, si Dumnezeul meu spre ajutorul
nadejdii mele.
23. Si va rasplati lor Domnul faradelegea lor, si dupa rautatea lor �i va
pierde pe d�nsii Domnul Dumnezeu.

Slava ...
PSALMUL 94, AL LUI DAVID
Lauda c�ntarii lui David. Nescris deasupra la Evrei.

Veniti sa ne bucuram Domnului si sa strigam lui Dumnezeu M�ntuitorului nostru,

2. Sa �nt�mpinam fata lui �ntru marturisire, si �n psalmi sa strigam lui.
3. Ca Dumnezeu mare este Domnul, si �mparat mare peste tot pam�ntul;
4. Ca �n m�na lui sunt marginile pam�ntului, si �naltarile muntilor ale
lui sunt.
5. Ca a lui este marea, si el o a facut pe ea, si uscatul m�inile lui l-a
zidit.
6. Veniti sa ne �nchinam si sa cadem lui si sa pl�ngem �naintea Domnului
celui ce ne-au facut pe noi,
7. Ca el este Dumnezeul nostru, si noi norodul pasunii lui si oile m�inii
lui.
8. Astazi de veti auzi glasul lui, sa nu va �nv�rtosati inimile voastre,
ca �ntru �ntar�tare, precum �n ziua ispitirii �n pustie.
9. Unde m-au ispitit parintii vostri, ispititu-m-au si au vazut lucrurile
mele.
10. Patruzeci de ani am ur�t pe neamul acesta, si am zis: pururea ratacesc
cu inima;
11. Si ei n-au cunoscut caile mele, ca m-am jurat �ntru m�nia mea, de vor
intra �ntru odihna mea.

PSALMUL 95, AL LUI DAVID

C�nd s-a zidit casa, dupa robie.
Nescris deasupra la Evrei.

C�ntati Domnului c�ntare noua, c�ntati Domnului tot pam�ntul.

2. C�ntati Domnului, binecuv�ntati numele lui, binevestiti din zi �n zi
m�ntuirea lui.
3. Vestiti �ntru neamuri slava lui, �n toate noroadele minunile lui;
4. Ca mare este Domnul si laudat foarte, �nfricosat este mai presus dec�t
toti Dumnezeii;
5. Ca toti dumnezeii pag�nilor sunt draci; iar Domnul, cerurile au facut.
6. Marturisire si frumusete este �naintea lui, sfintenie si mare cuviinta
�ntru sfintirea lui.
7. Aduceti Domnului mostenirile nea-murilor, aduceti Domnului slava si
cinste,
8. Aduceti Domnului slava numelui lui ridicati jertfe si intrati �n
curtile lui.
9. �nchinati-va Domnului �n curtea cea sf�nta a lui, sa se clateasca de
fata lui tot pam�ntul.
10. Spuneti �ntru neamuri, ca Domnul s-au �mparatit, pentru ca au �ntarit
lumea care nu se va clati; judeca-va noroadele �ntru dreptate.
11. Sa se veseleasca cerurile si sa se bucure pam�ntul, clateasca-se marea
si plinirea ei.
12. Bucura-se-vor c�mpii si toate cele ce sunt �ntru d�nsii, atuncea se
vor bucura toate lemnele padurii,
13. De fata Domnului, ca vine, ca vine sa judece pam�ntul; judeca-va lumea
�ntru dreptate si noroadele �ntru adevarul sau.

PSALMUL 96, AL LUI DAVID

C�nd pam�ntul lui i s-a asezat.
Nescris deasupra la Evrei.

Domnul s-a �mparatit, sa se bucure pam�ntul, veseleasca-se ostroave multe.

2. Nor si negura �mprejurul lui, drepta-tea si judecata este �ndreptarea
scaunului lui.
3. Foc �naintea lui va merge si va arde �mprejur pe vrajmasii lui.
4. Stralucit-au fulgerile lui lumii, vazut-au si s-a clatit pam�ntul.
5. Muntii ca ceara s-au topit de fata Domnului, de fata Domnului a tot
pam�ntul.
6. Vestit-au cerurile dreptatea lui, si au vazut toate noroadele slava
lui.
7. Sa se rusineze toti cei ce se �nchina celor ciopliti, cei ce se lauda
�n idolii lor; �nchinati-va lui toti �ngerii lui.
8. Auzit-a si s-a veselit Sionul, si s-au bucurat fetele jidovimii, pentru
judecatile tale Doamne.
9. Ca tu, Domnul cel Prea �nalt peste tot pam�ntul, foarte te-ai prea
�naltat mai presus dec�t toti dumnezeii.
10. Cei ce iubiti pe Domnul, ur�ti cele rele. Pazeste Domnul sufletele
cuviosilor sai, din m�na pacatosului va izbavi pe d�nsii.
11. Lumina au rasarit dreptului, si celor drepti cu inima, veselie.
12. Veseliti-va dreptii �ntru Domnul si va marturisiti pomenirii
sfinteniei lui.

Slava ...

PSALMUL 97, AL LUI DAVID

C�ntati Domnului c�ntare noua, ca lucruri minunate au facut Domnul.

2. M�ntuitu-l-au pe el dreapta lui si bratul cel sf�nt al lui.
3. Cunoscuta au facut Domnul m�ntui-rea sa, �naintea neamurilor au
descoperit dreptatea sa.
4. Pomenit-au mila sa lui Iacov, si adevarul sau casei lui Israil.
5. Vazut-au toate marginile pam�ntului m�ntuirea Dumnezeului nostru.
6. Strigati lui Dumnezeu tot pam�ntul, c�ntati si va bucurati si c�ntati.
7. C�ntati Domnului cu alauta, cu alauta si glas de psalm,
8. Cu tr�mbite ferecate si cu glas de tr�mbita de corn, strigati �naintea
�mpara-tului Domnului.
9. Clateasca-se marea si plinirea ei, lumea si toti cei ce locuiesc �ntr-
�nsa.
10. R�urile vor bate cu m�na deodata, muntii se vor bucura de fata
Domnului, ca vine, ca vine sa judece pam�ntul.
11. Judeca-va lumea �ntru dreptate si noroadelor cu �ndreptare.

PSALMUL 98, AL LUI DAVID

Domnul s-au �mparatit, sa se m�nie noroadele; cela ce sade pe Heruvimi, clateasca-

se pam�ntul.
2. Domnul �n Sion este mare, si �nalt este peste toate noroadele.
3. Marturiseasca-se numelui tau celui mare, ca �nfricosat si sf�nt este;
si cinstea �mparatului judecata iubeste.
4. Tu ai gatit �ndreptarile, judecata si dreptatea �ntru Iacov tu o ai
facut.
5. �naltati pe Domnul Dumnezeul nostru si va �nchinati la asternutul
picioarelor lui, ca sf�nt este.
6. Moisi si Aaron �ntru preotii lui, si Samuil �ntru cei ce cheama
numele lui,
7. Chemat-au pe Domnul, si el i-a auzit pe ei, �n st�lp de nor au grait
catre d�nsii,
8. Ca pazeau marturiile lui, si poruncile lui care le-au dat lor.
9. Doamne, Dumnezeul nostru, tu i-ai auzit pe ei; Dumnezeule, tu milostiv
te-ai facut lor, si izb�ndind spre toate izvodirile lor.
10. �naltati pe Domnul Dumnezeul nostru, si va �nchinati �n muntele cel
sf�nt al lui ca sf�nt este Domnul Dumnezeul nostru.

PSALMUL 99, AL LUI DAVID

Spre marturisire.

Strigati lui Dumnezeu tot pam�ntul, slujiti Domnului �ntru veselie, intrati
�naintea lui �ntru bucurie.
2. Cunoasteti ca Domnul acesta este Dumnezeul nostru, el ne-au facut pe
noi, si nu noi, iar noi norodul lui si oile pasunii lui.
3. Intrati �n portile lui �ntru marturisire, �n curtile lui �ntru laude,
marturisiti-va lui, laudati numele lui,
4. Ca este bun Domnul, �n veac este mila lui, si p�na �n neam si �n neam
adevarul lui.

PSALMUL 100, AL LUI DAVID

Mila si judecata voi c�nta tie, Doamne.

2. C�nta-voi si voi �ntelege �n cale fara prihana, c�nd vei veni la mine.
3. Umblat-am �ntru nerautatea inimii mele, �n mijlocul casei mele.
4. N-am pus �naintea ochilor mei lucru faradelege; pe cei ce faceau
calcari de lege i-am ur�t.
5. Nu s-a lipit de mine inima �ndaratnica. Pe cel ce se abate de la mine,
pe cel rau nu l-am cunoscut.
6. Pe cel ce clevetea �ntru ascuns pe vecinul sau, pe acela l-am gonit.
7. Cu cel m�ndru cu ochiul si cu cel nesatios la inima, cu acesta nu am
m�ncat.
8. Ochii mei peste credinciosii pam�ntu-lui, ca sa saza ei �mpreuna cu
mine; cel ce umbla �n cale fara prihana, acela �mi slujea.
9. Nu va locui �n mijlocul casei mele cel ce face m�ndrie, cel ce graieste
nedreptati, nu s-a �ndreptat �naintea ochilor mei.
10. �n dimineti am ucis pe toti pacatosii pam�ntului, ca sa pierd din
cetatea Domnului pe toti cei ce lucreaza faradelegea.

Slava ...

CATISMA A PAISPREZECEA

PSALMUL 101, AL LUI DAVID

Rugaciunea saracului c�nd se m�hneste si �naintea Domnului varsa rugaciunea sa.

Doamne, auzi rugaciunea mea, si strigarea mea la tine sa vina.

2. Sa nu �ntorci fata ta de la mine ori �n ce zi ma necajesc, pleaca catre
mine urechea ta.
3. Ori �n ce zi te voi chema, degrab ma auzi;
4. Ca s-au stins ca fumul zilele mele, si oasele ca o uscaciune s-au
uscat.
5. Ranit am fost ca iarba si s-a uscat inima mea, ca mi-am uitat a m�nca
p�inea mea.
6. De glasul suspinului meu, s-a lipit osul meu de carnea mea.
7. Asemanatu-m-am cu pelicanul de pustie, facutu-m-am ca si corbul de
noapte �n loc nelocuit.
8. Privegheat-am si m-am facut ca o pasare ce este osebita pe casa.
9. Toata ziua m-au ocar�t vrajmasii mei, si cei ce ma laudau, asupra mea
se jurau.
10. Ca cenuse ca p�inea am m�ncat, si bautura mea cu pl�ngere am amestecat,
11. De catre fata iutimii tale si a m�niei tale, ca �nalt�ndu-ma m-ai
surpat.
12. Zilele mele ca umbra s-au plecat, si eu ca iarba m-am uscat.
 13. Iar tu Doamne, �n veac ram�i, si pomenirea ta �n neam si �n neam.
14. Tu scul�ndu-te vei milui Sionul, ca vremea este a te milostivi spre el,
ca a venit vremea.
15. Ca bine au voit robii tai, pietrele lui, si de tar�na lui le va fi
mila.
16. Si se vor teme neamurile de numele Domnului, si toti �mparatii
pam�ntului de slava ta; ca va zidi Domnul Sionul si se va arata �ntru slava sa.
17. Cautat-au spre rugaciunea celor smeriti si nu au defaimat cererea lor.
18. Sa se scrie aceasta �ntru alt neam, si norodul ce se zideste va lauda
pe Domnul.
19. Ca au privit dintru �naltimea cea sf�nta a lui, Domnul din cer pe
pam�nt s-au uitat,
20. Ca sa auda suspinul celor ferecati, sa dezlege pe fiii celor omor�ti;
21. Ca sa vesteasca �n Sion numele Domnului, si lauda lui �n Ierusalim,
22. C�nd se vor aduna noroadele dimpre-una, si �mparatii ca sa slujeasca
Domnului.
23. Raspuns-au lui �n calea tariei lui; �mputinarea zilelor mele spune-mi.
24. Nu ma duce pe mine �ntru �njumatatirea zilelor mele; �n neamul
neamurilor anii tai.
25. �ntru �nceput tu Doamne, pam�ntul ai �ntemeiat si lucrurile m�inilor
tale sunt cerurile.
26. Acelea vor pieri, iar tu vei ram�nea; si toti ca o haina se vor
�nvechi, si ca un vesm�nt vei �nveli pe ei si se vor schimba,
27. Iar tu acelasi esti; si anii tai nu vor lipsi.
28. Fiii robilor tai vor locui, si sam�nta lor �n veac se va �ndrepta.

PSALMUL 102, AL LUI DAVID

Binecuvinteaza suflete al meu pe Domnul, si toate cele dinauntru meu numele cel
sf�nt al lui.
2. Binecuvinteaza suflete al meu pe Domnul, si nu uita toate rasplatirile
lui.
3. Pe cel ce curateste toate faradelegile tale, pe cel ce vindeca toate
boalele tale.
4. Pe cel ce izbaveste din stricaciune viata ta, pe cel ce te �ncununeaza
cu mila si cu �ndurari.
5. Pe cel ce umple de bunatati pofta ta; �nnoi-se-vor ca ale vulturului
tineretile tale.
6. Cel ce face milostenie Domnul, si judecata tuturor celor ce li se face
str�mbatate.
7. Cunoscute au facut caile sale lui Moisi, fiilor lui Israil voile sale.
8. �ndurat si milostiv este Domnul, �ndelung rabdator si mult milostiv.
9. Nu p�na �n sf�rsit se va iuti, nici �n veac se va m�nia.
10. Nu dupa faradelegile noastre a facut noua, nici dupa pacatele noastre
ne-a rasplatit noua.
11. Ca dupa �naltimea cerului de la pam�nt, au �ntarit Domnul mila sa spre
cei ce se tem de d�nsul.
12. Pe c�t sunt departe rasariturile de la apusuri, departat-au de la noi
faradelegile noastre.
13. �n ce chip miluieste tatal pe fii, au miluit Domnul pe cei ce se tem de
d�nsul.
14. Ca el au cunoscut zidirea noastra, adusu-si-au aminte ca tar�na suntem.
15. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea c�mpului, asa va �nflori,
16. Ca duh a trecut �ntr-�nsul si nu va fi, si nu-si va mai cunoaste �nca
locul sau.
17. Iar mila Domnului din veac si p�na �n veac spre cei ce se tem de
d�nsul,
18. Si dreptatea lui spre fiii fiilor, spre cei ce pazesc asezam�ntul de
lege al lui, si-si aduc aminte de poruncile lui, ca sa le faca pe ele.
19. Domnul �n cer au gatit scaunul sau, si �mparatia lui pe toti
stap�neste.
20. Binecuv�ntati pe Domnul toti �ngerii lui, cei puternici la virtute,
care faceti cuv�ntul lui, a auzi glasul cuvintelor lui.
21. Binecuv�ntati pe Domnul toate puterile lui, slugile lui care faceti
voia lui.
22. Binecuv�ntati pe Domnul toate lucrurile lui, �n tot locul stap�nirii
lui, binecuvinteaza suflete al meu pe Domnul!

Slava ...

PSALMUL 103, AL LUI DAVID

Pentru facerea lumii.

Binecuvinteaza suflete al meu pe Domnul! Doamne Dumnezeul meu, maritu-te-ai

foarte, �ntru marturisire si �n mare podoaba te-ai �mbracat.
2. Cel ce te �mbraci cu lumina ca si cu o haina, cel ce �ntinzi cerul ca o
piele.
3. Cel ce acoperi cu ape cele mai pe deasupra ale lui, cel ce pui norii
suirea ta, cel ce umbli peste aripile v�nturilor.
4. Cel ce faci pe �ngerii tai duhuri, si slugile tale para de foc.
5. Cel ce �ntemeiezi pam�ntul peste �ntarirea lui; nu se va pleca �n
veacul veacului.
6. Ad�ncul ca o haina este �mbracamintea lui, peste munti vor sta ape.
7. De certarea ta vor fugi, de glasul tunetului tau se vor �nfricosa.
8. Se suie munti si se pogoara c�mpi, �n locul �n care le-ai �ntemeiat pe
ele.
9. Hotar ai pus care nu-l vor trece, nici se vor �ntoarce sa acopere
pam�ntul.
10. Cel ce trimiti izvoare �n vai; prin mijlocul muntilor vor trece ape.
11. Adapa-vor toate hiarele c�mpului, astepta-vor colunii �ntru setea lor.
12. Peste acelea pasarile cerului vor locui, din mijlocul pietrelor vor da
glas.
13. Cel ce adapi muntii din cele mai pe deasupra ale lui; din rodul
lucrurilor tale se va satura pam�ntul.
14. Cel ce rasari iarba dobitoacelor si pasune spre slujba oamenilor, ca sa
scoata p�ine din pam�nt.
15. Si vinul veseleste inima omului, ca sa veseleasca fata cu untdelemn, si
p�inea inima omului �ntareste.
16. Satura-se-vor lemnele c�mpului, chedrii Livanului, care ai rasadit.
17. Acolo pasarile se vor �ncuiba, locasul Erodiului povatuieste pe ele.
18. Muntii cei �nalti cerbilor, piatra scaparea iepurilor.
19. Facut-au luna spre vremi, soarele si-a cunoscut apusul sau.
20. Pus-ai �ntuneric si s-a facut noapte, �ntru aceea vor trece toate
hiarele padurii,
21. Puii leilor racnind ca sa apuce si sa ceara de la Dumnezeu m�ncare lor;
22. Rasarit-au soarele si s-au adunat si �n culcusurile lor vor zacea.
23. Iesi-va omul la lucrul sau si la lucrarea sa p�na seara.
24. C�t s-au marit lucrurile tale, Doamne, toate �ntru �ntelepciune le-ai
facut; umplutu-s-a pam�ntul de zidirea ta!
25. Marea aceasta este mare si larga, acolo sunt jiganii carora nu este
numar, jivini mici cu mari;
26. Acolo corabiile umbla, balaurul acesta pe care l-ai zidit a-l batjocuri
pe el.
27. Toate catre tine asteapta sa le dai lor hrana la buna vreme.
28. D�ndu-le tu lor vor aduna; deschiz�nd tu m�na ta toate se vor umplea de
bunatate;
 29. Iar �ntorc�ndu-ti tu fata ta se vor tulbura; lua-vei duhul lor si se
vor sf�rsi, si �n tar�na sa se vor �ntoarce.
30. Trimite-vei Duhul tau si se vor zidi, si vei �nnoi fata pam�ntului.
31. Fie slava Domnului �n veci, veseli-se-va Domnul de lucrurile sale,
32. Cel ce cauta spre pam�nt si-l face pe el de se cutremura, cel ce se
atinge de munti si fumega.
33. C�nta-voi Domnului �n viata mea, c�nta-voi Dumnezeului meu p�na ce voi
fi.
34. �ndulceasca-se lui vorba mea, si eu ma voi veseli de Domnul.
35. Lipseasca pacatosii de pe pam�nt, si cei faradelege ca sa nu fie ei.
Binecuvinteaza suflete al meu pe Domnul!

Slava ...

PSALMUL 104, AL LUI DAVID

Aliluia

Marturisiti-va Domnului si chemati numele lui, vestiti �ntru neamuri lucrurile

lui.
2. C�ntati-i lui si-l laudati pe el, spuneti toate minunile lui.
3. Laudati-va �ntru numele cel sf�nt al lui; veseleasca-se inima celor ce
cauta pe Domnul.
4. Cautati pe Domnul si va �ntariti, cautati fata lui pururea.
5. Aduceti-va aminte de minunile lui care au facut, de minunile lui si de
judecatile gurii lui,
6. Sam�nta lui Avraam slugii lui; fiii lui Iacov, alesii lui.
7. Acesta este Domnul Dumnezeul nostru, �n tot pam�ntul judecatile lui.
8. Adusu-si-au aminte �n veac de asezam�ntul legii lui, de cuv�ntul care
au poruncit �ntr-o mie de neamuri.
9. Care au asezat lui Avraam, si juram�ntul sau lui Isaac.
10. Si l-au pus pe el lui Iacov spre porunca, si lui Israil spre legatura
vesnica,
11. Zic�nd: tie voi da pam�ntul lui Hanaan funia mostenirii voastre,
12. C�nd erau ei la numar putini, �mputinati si nemernici �ntr-�nsul.
13. Si au trecut din neam �n neam, si de la o �mparatie la alt norod.
14. Nu au lasat om sa le faca lor str�m-batate, si au certat pentru d�nsii
�mparati.
15. Nu va atingeti de unsii mei, si �ntru proorocii mei nu vicleniti.
16. Si au chemat foamete pe pam�nt; toata �ntarirea p�inii o au sfar�mat.
17. Trimis-au �naintea lor om, rob s-a v�ndut Iosif.
18. Smerit-au �n obezi picioarele lui, prin fier a trecut sufletul lui,
19. P�na ce a venit cuv�ntul lui, cuv�ntul Domnului l-au aprins pe el.
20. Trimis-a �mparatul si l-a slobozit pe el, boierul norodului, si l-au
lasat pe el.
21. Pusu-l-au pe el domn casei lui, si boier a toata avutia lui.
22. Ca sa �nvete pe boierii lui ca �nsusi pe sine, si pe cei batr�ni ai lui
sa-i �ntelepteasca.
23. Si a intrat Israil �n Egipt, si Iacov a nemernicit �n pam�ntul lui Ham.
24. Si au �nmultit pe norodul sau foarte, si l-au �ntarit pe el mai mult
dec�t pe vrajmasii lui.
25. �ntors-au inima lor, ca sa urasca pe norodul lui, ca sa vicleneasca
�ntru slugile lui.
26. Trimis-au pe Moisi sluga sa, si pe Aaron pe care l-au ales luis.
27. Pus-au �ntru d�nsii cuvintele semnelor sale, si ale minunilor sale �n
pam�ntul lui Ham.
28. Trimis-au �ntuneric si i-au �ntunecat, caci au amar�t cuvintele lui.
29. �ntors-au apele lor �n s�nge, si au omor�t pestii lor.
30. Scos-a pam�ntul lor broaste �n camarile �mparatilor lor.
 31. Zis-au si au venit musca c�ineasca, si musita �n toate hotarele lor.
32. Pus-au ploile lor grindina, foc arz�nd �n pam�ntul lor.
33. Si au batut viile lor si smochinii lor, si au sfar�mat tot lemnul
hotarului lor.
34. Zis-au si au venit lacusta si omida, carora nu era numar,
35. Si au m�ncat toata iarba �n pam�ntul lor; si au m�ncat tot rodul
pam�ntului lor.
36. Si au batut pe tot nascutul �nt�i �n pam�ntul lor, p�rga a toata
osteneala lor.
37. Si i-au scos pe ei cu argint si cu aur, si nu era �ntru semintiile lor
bolnav.
38. Veselitu-s-a Egiptul �ntru iesirea lor, caci cazuse frica lor peste
d�nsii.
39. �ntins-au nor spre acoperirea lor, si foc ca sa lumineze lor noaptea.
40. Cersit-au si au venit c�rstei, si cu p�ine cereasca i-au saturat pe ei.
41. Desfacut-au piatra si au curs ape; curs-au �ntru cele fara de apa
r�uri.
42. Ca si-au adus aminte de cuv�ntul cel sf�nt al sau, cel catre Avraam
sluga sa.
43. Si au scos pe norodul sau �ntru bucurie, si pe cei alesi ai sai �ntru
veselie.
44. Si le-au dat lor tarile pag�nilor, si ostenelele noroadelor au
mostenit,
45. Ca sa pazeasca dreptatile lui, si legea lui sa o caute.

Slava ...

CATISMA A CINCISPREZECEA

PSALMUL 105, AL LUI DAVID

Marturisiti-va Domnului ca este bun, ca �n veac este mila lui.

2. Cine va grai puterile Domnului, auzite va face toate laudele lui?
3. Fericiti cei ce pazesc judecata si fac dreptate �n toata vremea.
4. Adu-ti aminte de noi Doamne �ntru bunavrerea norodului tau,
cerceteaza-ne pe noi �ntru m�ntuirea ta,
5. Ca sa vedem bunatatea alesilor tai, sa ne veselim �ntru veselia
neamului tau, sa ne laudam cu mostenirea ta.
6. Gresit-am cu parintii nostri, nelegiuit-am, facut-am str�mbatate.
7. Parintii nostri �n Egipt n-au �nteles minunile tale, nu si-au adus
aminte de multimea milei tale, si te-au amar�t suindu-se la Marea Rosie.
8. Si i-au m�ntuit pe d�nsii pentru numele sau, ca sa cunoasca puterea
lui.
9. Si au certat Marea Rosie si a secat, si i-au povatuit pe d�nsii �ntru
ad�nc ca �n pustie.
10. Si i-au m�ntuit pe ei din m�na celui ce �i ura, si i-au izbavit pe ei
din m�nia vrajmasilor.
11. Acoperit-a apa pe cei ce �i necajeau pe ei, nici unul dintr-�nsii n-a
ramas.
12. Si au crezut cuv�ntului lui, si au c�ntat laudei lui.
13. S�rguit-au, uitat-au lucrurile lui, n-au suferit sfatul lui.
14. Si au poftit pofta �n pustie; si au ispitit pe Dumnezeu �n loc fara de
apa.
15. Si le-au dat lor cererea lor; trimis-au satiu �n sufletele lor.
16. Si au m�niat pe Moisi �n tabara, si pe Aaron sf�ntul Domnului.
17. S-a deschis pam�ntul si a �nghitit pe Datan; si a acoperit �ntru
adunare pe Aviron.
 18. Si s-a aprins foc �ntru adunarea lor, vapaie a ars pe pacatosi.
19. Si au facut vitel �n Horiv, si s-au �nchinat celui cioplit.
20. Si au schimbat slava lui �ntru asemanare de vitel ce man�nca iarba.
21. Si au uitat pe Dumnezeu cel ce i-a m�ntuit pe d�nsii, pe cel ce a facut
lucruri mari �n Egipt,
22. Minunate �n pam�ntul lui Ham, �nfricosate �n Marea Rosie.
23. Si au zis sa-i piarda pe d�nsii, de nu ar fi statut Moisi cel ales al
lui �ntru zdrobire �naintea lui, ca sa �ntoarca m�nia lui, ca sa nu-i piarda pe
d�nsii.
24. Si au defaimat pam�ntul cel dorit, n-au crezut cuv�ntului lui.
25. Si au c�rtit �n salasele lor, n-au ascultat glasul Domnului.
26. Si au ridicat m�na sa asupra lor, ca sa-i surpe pe ei �n pustie,
27. Si ca sa surpe sam�nta lor �ntru neamuri, si sa-i risipeasca prin
tari.
28. Si au jertfit lui Velfegor, si au m�ncat jertfele mortilor.
29. Si l-au �ntar�tat pe el �ntru izvodirile lor si s-a �nmultit �ntru
d�nsii caderea.
30. Si au statut Finees si l-au �mbl�nzit, si a �ncetat bataia.
31. Si i s-a socotit lui �ntru dreptate, �n neam si �n neam p�na �n veac.
32. Si l-au m�niat pe el la apa prigonirii, si s-a dosadit Moisi pentru
d�nsii.
33. Ca au amar�t Duhul lui, si au osebit �ntru buzele lor.
34. N-au pierdut neamurile, care au zis Domnul lor.
35. Si s-au amestecat �ntru pag�ni, si au deprins lucrurile lor.
36. Si au slujit celor ciopliti ai lor, si li s-au facut lor spre
sminteala.
37. Si au jertfit pe fiii sai si pe fetele sale dracilor.
38. Si au varsat s�nge nevinovat, s�ngele fiilor sai si al fetelor, pe care
i-au jertfit celor ciopliti ai lui Hanaan, si s-a omor�t pam�ntul lor �ntru
s�ngiuri.
39. Si s-au spurcat �n faptele lor, si au curvit �ntru izvodirile lor.
40. Si s-au m�niat cu iutime Domnul asu-pra norodului sau, si au ur�t
mostenirea sa.
41. Si i-au dat pe d�nsii �n m�inile vrajmasilor, si i-au stap�nit pe ei
cei ce �i urau pe ei.
42. Si i-au necajit pe ei vrajmasii lor, si s-au �mpilat sub m�inile lor.
43. De multe ori i-au izbavit pe d�nsii, iar ei l-au amar�t pe el �ntru
sfatul lor, si s-au �mpilat �ntru faradelegile lor.
44. Si au vazut Domnul c�nd se necajeau ei, c�nd au auzit el rugaciunea
lor.
45. Si si-au adus aminte de asezam�ntul de lege al sau, si s-au cait dupa
multimea milei sale.
46. Si i-au dat pe ei spre milostivire �nain-tea tuturor celor ce i-au
robit pe d�nsii.
47. M�ntuieste-ne pe noi Doamne, Dum-nezeul nostru, si ne aduna din
neamuri, ca sa ne marturisim numelui tau celui sf�nt, ca sa ne falim �ntru lauda
ta.
48. Bine este cuv�ntat Domnul Dumneze-ul lui Israil din veac si p�na �n
veac; si va zice tot norodul: fie, fie!

Slava ...

PSALMUL 106, AL LUI DAVID

Aliluia

Marturisiti-va Domnului ca este bun, ca �n veac este mila lui.

2. Sa zica cei m�ntuiti de la Domnul, pe care i-au izbavit din m�na
vrajmasului, si din tari i-au adunat pe d�nsii,
 3. De la rasarituri si de la apusuri, si de la miazanoapte si de la mare.
4. Ratacit-au �n pustie fara apa; calea cetatii celei de locuit n-au
aflat.
5. Flam�nzind si �nset�nd sufletul lor �ntr-�nsii se sf�rsia.
6. Si au strigat catre Domnul c�nd se necajeau ei, si din nevoile lor i-au
izbavit pe ei.
7. Si i-au povatuit pe ei la cale dreapta, ca sa mearga �n cetatea cea de
locuit.
8. Marturiseasca-se Domnului milele lui, si minunile lui fiilor oamenilor.
9. Ca au saturat suflet desert, si suflet flam�nd au umplut de bunatati,
10. Pe cei ce sedeau �ntru �ntuneric si �n umbra mortii, pe cei ferecati
cu saracia si cu fier.
11. Ca au amar�t cuvintele lui Dumnezeu, si sfatul celui Prea �nalt l-au
�ntar�tat.
12. Si s-au �mpilat �ntru osteneli inimile lor, slabit-au si nu era cine
sa le ajute.
13. Si au strigat catre Domnul c�nd se necajeau ei, si din nevoile lor i-au
m�ntuit pe d�nsii.
14. Si i-au scos pe ei dintru �ntuneric si din umbra mortii, si legaturile
lor le-au rupt.
15. Marturiseasca-se Domnului milele lui, si minunile lui fiilor oamenilor.
16. Ca au sfar�mat porti de arama, si zavoare de fier au fr�nt.
17. Sprijinitu-i-au pe ei din calea faradele-gii lor, ca pentru
faradelegile lor s-au �mpilat.
18. Toata m�ncarea o a ur�t sufletul lor; si s-au apropiat p�na la portile
mortii.
19. Si au strigat catre Domnul c�nd se necajeau ei, si din nevoile lor i-au
m�ntuit pe ei.
20. Trimis-au cuv�ntul sau, si i-au vindecat pe ei, si i-au scos din
stricaciunile lor.
21. Marturiseasca-se Domnului milele lui, si minunile lui fiilor oamenilor.
22. Si sa jertfeasca lui jertfa de lauda, si sa vesteasca lucrurile lui
�ntru bucurie.
23. Cei ce se pogoara la mare �n vase, cei ce fac lucrare �n ape multe,
24. Aceia au vazut lucrurile Domnului si minunile lui �ntru ad�nc.
25. Zis-au, si a statut duhul viforului, si s-au �naltat valurile ei.
26. Se suie p�na la ceruri si se pogoara p�na la ad�ncuri, sufletul lor
�ntru rautati se topea.
27. Tulburatu-s-au, clatitu-s-au ca cel ce se �mbata, si toata
�ntelepciunea lor s-a �nghitit.
28. Si au strigat catre Domnul c�nd se necajeau ei, si din nevoile lor i-au
scos pe d�nsii.
29. Si au poruncit viforului si a statut �ntru liniste, si au �ncetat
valurile ei.
30. Si s-au veselit caci s-au alinat, si i-au povatuit pe d�nsii la limanul
voiei lui.
31. Marturiseasca-se Domnului milele lui, si minunile lui fiilor oamenilor.
32. Sa-l �nalte pe d�nsul �ntru adunare norodului, si �n scaunul
batr�nilor sa-l laude pe el.
33. Pus-au r�urile �ntru pustie, si curgerile apelor �ntru sete,
34. Pam�ntul cel roditor �ntru saratura de rautatea celor ce locuiesc pe
d�nsul.
35. Pus-au pustiul �ntru iazere de ape, si pam�ntul cel fara de apa �ntru
curgeri de ape.
36. Si au salasluit acolo pe cei flam�nzi, si au asezat cetati de locuit.
37. Si au semanat tarine si au sadit vii, si au facut rod de sam�nta.
38. Si i-au blagoslovit pe ei si s-au �nmultit foarte, si dobitoacele nu
le-au �mputinat.
 39. Si s-au �mputinat, si s-au dosadit de necazul relelor si de durere.
40. Varsatu-s-a urgisire peste boierii lor, si i-au facut pe ei sa
rataceasca �ntru neumblata si nu �n cale.
41. Si au ajutat saracului din saracie, si i-au pus pe ei ca pe niste oi de
mostenire.
42. Vedea-vor dreptii si se vor veseli, si toata faradelegea �si va astupa
gura sa.
43. Cine este �ntelept si va pazi acestea si va pricepe milele Domnului?

Slava ...

PSALMUL 107, AL LUI DAVID

Gata este inima mea Dumnezeule, gata este inima mea, c�nta-voi si voi lauda �ntru
slava mea.
2. Desteapta-te slava mea, desteapta-te psaltire si alauta; destepta-ma-
voi dimineata.
3. Marturisi-ma-voi tie �ntru noroade Doamne, c�nta-voi tie �ntru
neamuri;
4. Ca mare este deasupra cerurilor mila ta, si p�na la nori adevarul tau.
5. �nalta-te peste ceruri Dumnezeule, si peste tot pam�ntul slava ta.
6. Pentru ca sa se izbaveasca cei iubiti ai tai, m�tuieste-ma cu dreapta
ta si ma auzi.
7. Dumnezeu a grait �ntru sf�ntul sau, �nalta-ma-voi si voi �mparti
Sichima, si valea locasurilor voi masura.
8. Al meu este Galaad, si al meu este Manasi, si Efrem sprijinirea capului
meu, Iuda �mparatul meu,
9. Moav caldarea nadejdii mele, spre Idumeea voi pune �ncaltamintea mea,
mie cei de alt neam s-au supus.
10. Cine ma va duce la cetatea �ngradirii? Sau cine ma va povatui p�na la
Idumeea?
11. Au nu tu Dumnezeule, cel ce ne-ai lepadat pe noi? Si au nu vei iesi
Dumnezeule, �ntru puterile noastre?
12. Da-ne noua ajutor din necaz, si desarta este m�ntuirea omului.
13. �ntru Dumnezeu vom face putere, si el va urgisi pe vrajmasii nostrii.

PSALMUL 108, AL LUI DAVID

Dumnezeule, lauda mea sa nu o taci; ca gura pacatosului si gura vicleanului asupra

mea s-au deschis,
2. Grait-au �mpotriva mea cu limba vicleana, si cu cuvinte de ur�ciune m-
au �nconjurat, si s-au luptat cu mine �n zadar.
3. �n loc ca sa ma iubeasca ma cleveteau, iar eu ma rugam.
4. Si au pus �mpotriva mea rele �n loc de bune, si ur�ciune �n locul
iubirii mele.
5. Pune peste d�nsul pe cel pacatos, si diavolul sa stea de-a dreapta lui.
6. C�nd se va judeca el sa iasa os�ndit, si rugaciunea lui sa se faca
�ntru pacat.
7. Fie zilele lui putine, si episcopia lui sa o ia altul.
8. Sa-i fie feciorii lui saraci, si muierea lui vaduva.
9. Misc�ndu-se sa se mute fiii lui si sa ceara; sa se scoata din curtile
casei lor.
10. Sa scurme datornicul toate c�te sunt ale lui, si sa jefuiasca strainii
ostenelele lui.
11. Sa nu-i fie lui sprijinitor; nici sa fie milostivitor spre saracii lui.
12. Sa fie feciorii lui �ntru pierzare; �ntr-un neam sa se stinga numele
lui.
13. Pomeneasca-se faradelegea parintilor lui �naintea Domnului, si pacatul
maicii lui sa nu se stearga.
14. Sa fie �naintea Domnului pururea, si sa piara din pam�nt pomenirea lor;
pentru ca nu si-au adus aminte a face mila,
15. Si au gonit pe omul cel sarac si misel si umilit la inima ca sa-l
omoare.
16. Si a iubit blestemul, si-i va veni lui; si nu a voit blagoslovenia, si
se va departa de la d�nsul.
17. Si s-a �mbracat cu blestemul ca si cu o haina, si a intrat ca apa �n
matele lui, si ca untuldelemn �n oasele lui.
18. Sa-i fie lui ca o haina cu care se �mbraca, si ca un br�u cu care
pururea se �ncinge.
19. Acesta este lucrul al celor ce ma clevetesc pe mine la Domnul, si al
celor ce graiesc rele asupra sufletului meu.
20. Si tu Doamne, Doamne, fa cu mine pentru numele tau, ca buna este mila
ta.
21. Izbaveste-ma ca sarac si misel sunt eu, si inima mea s-a tulburat
�nauntru meu.
22. Ca umbra c�nd se abate ea m-am luat �n laturi, scuturatu-m-am ca
lacustele.
23. Genunchii mei au slabit de post, si carnea mea s-a schimbat pentru
untulde-lemn.
24. Si eu m-am facut ocara lor, vazutu-m-au, clatit-au cu capetele lor.
25. Ajuta-mi mie Doamne, Dumnezeul meu, si ma m�ntuieste dupa mila ta.
26. Si sa cunoasca ca m�na ta este aceasta; si tu Doamne o ai facut pe
d�nsa.
27. Blestema-vor ei, si tu vei blagoslovi; cei ce se scoala asupra mea sa
se rusineze; iar sluga ta se va veseli.
28. �mbrace-se cei ce ma clevetesc pe mine �n ocara, si sa se �nveleasca ca
si cu un vesm�nt cu rusinea sa.
29. Marturisi-ma-voi Domnului foarte cu gura mea; si �n mijlocul multora
voi lauda pe el;
30. Ca au statut de-a dreapta saracului, ca sa m�ntuiasca de cei ce gonesc
sufletul meu.

Slava ...

CATISMA A SAISPREZECEA

PSALMUL 109, AL LUI DAVID

Zis-au Domnul, Domnului meu; sezi de-a dreapta mea p�na ce voi pune pe vrajmasii
tai asternut picioarelor tale.
2. Toiagul puterii va trimite tie Domnul din Sion, si vei birui �n
mijlocul vrajmasilor tai.
3. Cu tine este �ncepatura �n ziua puterii tale �ntru stralucirile
sfintilor tai; din p�ntece mai �nainte de luceafar te-am nascut.
4. Juratu-s-au Domnul, si nu-i va parea rau; tu esti preot �n veac, dupa
r�nduiala lui Melchisedec.
5. Domnul este de-a dreapta ta; sfar�mat-au �n ziua m�niei sale �mparati.
6. Judeca-va �ntru neamuri, plini-va caderile, zdrobi-va capete pe pam�nt
ale multora.
7. Din p�r�u �n cale va bea; pentru aceasta va �nalta capul.

PSALMUL 110, AL LUI DAVID

Marturisi-ma-voi tie Doamne cu toata inima mea, �n sfatul celor drepti si �ntru
adunare.
 2. Mari sunt lucrurile Domnului, dovedite �ntru toate voile lui.
3. Marturisire si mare cuviinta este lucrul lui; si dreptatea lui ram�ne
�n veacul veacului.
4. Pomenire au facut minunilor sale, milostivul si �nduratul Domnul.
5. Hrana au dat celor ce se tem de d�nsul, aduce-si-va aminte �n veac de
asezam�ntul de lege al sau.
6. Taria lucrurilor sale o au vestit norodului sau, ca sa le dea lor
mostenirea neamurilor.
7. Lucrurile m�inilor lui: adevarul si judecata.
8. Credincioase sunt toate poruncile lui �ntarite �n veacul veacului,
facute �ntru adevar si �ntru �ndreptare.
9. Izbavire au trimis norodului sau; poruncit-au �n veac asezam�ntul de
lege al sau, sf�nt si �nfricosat este numele lui.
10. �ncepatura �ntelepciunii este frica Domnului, si �ntelegere buna este
tuturor celor ce o fac pe d�nsa; lauda lui ram�ne �n veacul veacului.

PSALMUL 111, AL LUI DAVID

�ntelegerea lui Agheu si a Zahariei.

Fericit barbatul care se teme de Domnul; �ntru poruncile lui va fi foarte.

2. Puternica pe pam�nt va fi sam�nta lui, neamul dreptilor se va
blagoslovi.
3. Slava si bogatie �n casa lui, si dreptatea lui va ram�ne �n veacul
veacului.
4. Rasarit-au �ntru �ntuneric lumina dreptilor, cel milostiv si �ndurat
si drept.
5. Bun este barbatul care se �ndura si �mprumuteaza; tocmi-si-va cuvintele
sale la judecata,
6. Ca �n veac nu se va clati; �ntru pomenire vesnica va fi dreptul.
7. De auzul rau nu se va teme, gata este inima lui a nadajdui �ntru
Domnul.
8. �ntaritu-s-a inima lui, nu se va teme, p�na ce va privi asupra
vrajmasilor sai.
9. Risipit-au, dat-au saracilor; dreptatea lui ram�ne �n veacul veacului,
cornul lui se va �nalta �ntru slava.
10. Pacatosul va vedea si se va m�nia, cu dintii sai va scr�sni si se va
topi, pofta pacatosului va pieri.

Slava ...

PSALMUL 112, AL LUI DAVID

Pentru norodul cel nou.

Laudati tineri pe Domnul, laudati numele Domnului.

2. Fie numele Domnului binecuv�ntat de acum si p�na �n veac.
3. De la rasariturile soarelui p�na la apusuri laudat este numele
Domnului.
4. �nalt este peste toate neamurile Domnul, peste ceruri este slava lui.
5. Cine este ca Domnul Dumnezeul nostru? Cel ce locuieste �ntru cele
�nalte,
6. Si spre cele smerite priveste �n cer si pe pam�nt; cel ce scoala de la
pam�nt pe cel sarac, si din gunoi ridica pe cel misel,
7. Ca sa-l aseze pe el cu boierii, cu boierii norodului sau;
8. Cel ce face a locui cea stearpa �n casa, maica ce se veseleste de
feciori.

PSALMUL 113, AL LUI DAVID

:ntru iesirea lui Israil din Egipt, a casei lui Iacov din norod varvar.
2. Facutu-s-a Iudeea sfintirea lui, Israil stap�nirea lui.
3. Marea a vazut si a fugit; Iordanul s-a �ntors �napoi.
4. Muntii au saltat ca berbecii, si dealurile ca mieii oilor.
5. Ce-ti este tie mare ca ai fugit, si tu Iordane ca te-ai �ntors �napoi?
6. Munti ca ati saltat ca berbecii, si dealurile ca mieii oilor?
7. De fata Domnului s-a clatit pam�ntul, de fata Dumnezeului lui Iacov,
8. A celui ce au �ntors piatra �n iazere de apa, si cea v�rtoasa �n
izvoare de ape.
9. Nu noua Doamne, nu noua, ci numelui tau da slava, pentru mila ta si
adevarul tau,
10. Ca nu c�ndva sa zica neamurile: unde este Dumnezeul lor?
11. Iar Dumnezeul nostru �n cer si pe pam�nt, toate c�te au vrut au facut.
12. Idolii pag�nilor: argint si aur, lucruri de m�ini omenesti.
13. Gura au si nu vor grai, ochi au si nu vor vedea.
14. Urechi au si nu vor auzi, nari au si nu vor mirosi.
15. M�ini au si nu vor pipai, picioare au si nu vor umbla; nu vor glasui cu
g�tlejul lor.
16. Asemenea lor sa fie cei ce-i fac pe ei, si toti cei ce nadajduiesc spre
d�nsii.
17. Casa lui Israil a nadajduit spre Domnul; ajutorul si scutitorul lor
este.
18. Casa lui Aaron a nadajduit spre Domnul; ajutorul si scutitorul lor
este.
19. Cei ce se tem de Domnul au nadajduit spre Domnul; ajutorul si
scutitorul lor este.
20. Domnul pomenindu-ne pe noi ne-au blagoslovit, blagoslovit-au casa lui
Israil, blagoslovit-au casa lui Aaron.
21. Blagoslovit-au pe cei ce se tem de Domnul, pe cei mici cu cei mari.
22. Adauga Domnul spre voi, spre voi si spre fiii vostri.
23. Blagosloviti sunteti voi Domnului celui ce au facut cerul si pam�ntul.
24. Cerul cerului Domnului, iar pam�ntul l-au dat fiilor oamenilor.
25. Nu cei morti te vor lauda Doamne, nici toti cei ce se pogoara �n iad,
26. Ci noi cei vii bine vom cuv�nta pe Domnul de acum si p�na �n veac.

PSALMUL 114, AL LUI DAVID

Iubit-am ca va auzi Domnul glasul rugaciunii mele,

2. Ca au plecat urechea sa mie, si �n zilele mele �l voi chema.
3. Cuprinsu-m-au durerile mortii, primejdiile iadului m-au aflat, necaz si
durere am aflat.
4. Si numele Domnului am chemat. O, Doamne! Izbaveste sufletul meu.
5. Milostiv este Domnul si drept, si Dumnezeul nostru miluieste.
6. Cel ce pazeste pe prunci, Domnul; smeritu-m-am si m-au m�ntuit.
7. �ntoarce-te suflete al meu la odihna ta, ca Domnul bine au facut tie.
8. Ca au scos sufletul meu din moarte, ochii mei din lacrimi si picioarele
mele din alunecare.
9. Bine voi placea �naintea Domnului, �n laturea celor vii.

Slava ...

PSALMUL 115, AL LUI DAVID

Aliluia

Crezut-am, pentru aceea am grait; si eu m-am smerit foarte.

2. Si am zis �ntru spaima mea: tot omul este mincinos.
3. Ce voi rasplati Domnului pentru toate care mi-au dat mie?
4. Paharul m�ntuirii voi lua, si numele Domnului voi chema.
 5. Rugaciunile mele Domnului voi da �naintea a tot norodului lui.
6. Scumpa este �naintea Domnului moartea cuviosilor lui.
7. O, Doamne, eu sluga ta, eu sluga ta si fiul slujnicii tale, rupt-ai
legaturile mele.
8. Tie voi jertfi jertfa de lauda, si �ntru numele Domnului voi chema.
9. Rugaciunile mele Domnului voi da, �naintea a tot norodului lui,
10. �n curtile casei Domnului �n mijlocul tau Ierusalime.

PSALMUL 116, AL LUI DAVID

Aliluia

Laudati pe Domnul toate neamurile, laudati pe el toate noroadele.

2. Ca s-a �ntarit mila lui peste noi, si adevarul Domnului ram�ne �n veac.

PSALMUL 117, AL LUI DAVID

Aliluia

Marturisiti-va Domnului ca este bun, ca �n veac este mila lui.

2. Zica dar casa lui Israil ca este bun, ca �n veac este mila lui.
3. Zica casa lui Aaron ca este bun, ca �n veac este mila lui.
4. Zica toti cei ce se tem de Domnul ca este bun, ca �n veac este mila
lui.
5. Din necaz am chemat pe Domnul, si m-au auzit �ntru desfatare.
6. Domnul este mie ajutor, si nu ma voi teme ce-mi va face mie omul.
7. Domnul este mie ajutor, si eu voi privi asupra vrajmasilor mei.
8. Bine este a nadajdui spre Domnul, dec�t a nadajdui spre om.
9. Bine este a nadajdui spre Domnul, dec�t a nadajdui spre boieri.
10. Toate neamurile m-au �nconjurat, si �ntru numele Domnului i-am �nfr�nt
pe ei.
11. �nconjur�nd m-am �nconjurat, si �ntru numele Domnului i-am �nfr�nt pe
ei.
12. �nconjuratu-m-au ca albinele fagurul, si s-au aprins ca focul �n spini,
si �ntru numele Domnului i-am biruit pe ei.
13. �mpins fiind m-am pov�rnit sa cad, si Domnul m-au sprijinit.
14. Taria mea si lauda mea este Domnul, si s-au facut mie spre m�ntuire.
15. Glas de bucurie si de m�ntuire �n corturile dreptilor,
16. Dreapta Domnului a facut putere, dreapta Domnului m-a �naltat, dreapta
Domnului a facut putere.
17. Nu voi muri ci voi fi viu si voi povesti lucrurile Domnului.
18. Cert�nd m-au certat Domnul, si mortii nu m-au dat.
19. Deschideti mie portile dreptatii, si intr�nd �ntr-�nsele ma voi
marturisi Domnu-lui.
20. Aceasta este poarta Domnului, dreptii vor intra �ntr-�nsa.
21. Marturisi-ma-voi tie ca m-ai auzit, si te-ai facut mie spre m�ntuire.
22. Piatra care nu o au socotit ziditorii, aceasta s-a facut �n capul
unghiului.
23. De la Domnul s-au facut aceasta, si este minunata �ntru ochii nostri.
24. Aceasta este ziua care o au facut Domnul, sa ne bucuram si sa ne
veselim �ntr-�nsa. O, Doamne, m�ntuieste! O, Doamne, sporeste!
25. Bine este cuv�ntat cel ce vine �ntru numele Domnului. Blagoslovit-am
pe voi din casa Domnului.
26. Dumnezeu este Domnul si s-au aratat noua.
27. Tocmiti sarbatoare �ntru cele frumoase, p�na la cornurile Altarului.
28. Dumnezeul meu esti tu, si ma voi marturisi tie; Dumnezeul meu esti tu,
si te voi �nalta. Marturisi-ma-voi tie ca m-ai auzit si te-ai facut mie spre
m�ntuire.
29. Marturisiti-va Domnului ca este bun, ca �n veac este mila lui.
Slava ...

CATISMA A SAPTESPEZECEA

PSALMUL 118, AL LUI DAVID

Aliluia

Fericiti cei fara prihana �n cale, care umbla �n legea Domnului.

2. Fericiti cei ce cearca marturiile lui, cu toata inima vor cauta pe
d�nsul,
3. Ca nu cei ce lucreaza faradelegea, �n caile lui au umblat.
4. Tu ai poruncit poruncile tale, ca sa le pazeasca foarte.
5. O, de s-ar �ndrepta caile mele, sa pazeasca �ndreptarile tale!
6. Atunci nu ma voi rusina, c�nd voi cauta spre toate poruncile tale.
7. Marturisi-ma-voi tie �ntru �ndrepta-rea inimii, ca sa ma �nvat
judecatile dreptatii tale.
8. �ndreptarile tale voi pazi, nu ma parasi p�na �n sf�rsit.
9. �ntru ce-si va �ndrepta t�narul calea sa; c�nd va pazi cuvintele tale.
10. Cu toata inima mea te-am cautat pe tine, sa nu ma lepezi de la
poruncile tale.
11. �ntru inima mea am ascuns cuvintele tale, ca sa nu gresesc tie.
12. Bine esti cuv�ntat Doamne, �nvata-ma �ndreptarile tale.
13. Cu buzele mele am vestit toate judeca-tile gurii tale.
14. �n calea marturiilor tale m-am desfatat ca �ntru toata bogatia.
15. �ntru poruncile tale ma voi deprinde, si voi cunoaste caile tale.
16. �ntru �ndreptarile tale voi cugeta, nu voi uita cuvintele tale.
17. Rasplateste robului tau, viaza-ma si voi pazi cuvintele tale.
18. Descopera ochii mei si voi cunoaste minunile din legea ta.
19. Nemernic sunt eu pe pam�nt, sa nu ascunzi de la mine poruncile tale.
20. Iubit-a sufletul meu ca sa doreasca de judecatile tale �n toata vremea.
21. Certat-ai pe cei m�ndri; blestemati cei ce se abat de la poruncile
tale.
22. Ia de la mine ocara si defaimarea, ca marturiile tale am cautat.
23. Pentru ca au sezut boierii si asupra mea cleveteau, iar robul tau se
�nvata �ntru �ndreptarile tale.
24. Ca marturiile tale cugetarea mea este, si sfaturile mele �ndreptarile
tale.
25. Lipitu-s-a de pam�nt sufletul meu, viaza-ma dupa cuv�ntul tau.
26. Caile mele le-am marturisit si m-ai auzit, �nvata-ma �ndreptarile tale.
27. Calea �ndreptarilor tale fa sa o �nteleg, si ma voi deprinde �ntru
minunile tale.
28. Dormitat-a sufletul meu de tr�ndavie, �ntareste-ma �ntru cuvintele
tale.
29. Calea nedreptatii departeaza-o de la mine, si cu legea ta ma miluieste.
30. Calea adevarului am ales, si judecatile tale n-am uitat.
31. Lipitu-m-am de marturiile tale Doamne, nu ma rusina.
32. Pe calea poruncilor tale am alergat, c�nd ai desfatat inima mea.
33. Lege pune-mi mie Doamne, �n calea �ndreptarilor tale, si o voi cauta pe
d�nsa totdeauna.
34. �ntelepteste-ma si voi cauta legea ta, si o voi pazi pe ea cu toata
inima mea.
35. Povatuieste-ma �n cararea poruncilor tale, ca aceea am voit.
36. Pleaca inima mea la marturiile tale, si nu la lacomie.
37. �ntoarce ochii mei sa nu vada deserta-ciunea, �n calea ta ma viaza.
38. Pune robului tau cuv�ntul tau �ntru frica ta.
39. Sterge ocara mea de care �mi pare rau, ca judecatile tale sunt bune.
40. Iata am dorit poruncile tale, �ntru dreptatea ta ma viaza.
41. Si sa vina peste mine mila ta Doamne, m�ntuirea ta dupa cuv�ntul tau.
 42. Si voi raspunde cuv�nt celor ce ma ocarasc, ca am nadajduit �ntru
cuvintele tale.
43. Si sa nu iei din gura mea cuv�ntul adevarului p�na �n sf�rsit, ca �ntru
judecatile tale am nadajduit.
44. Si voi pazi legea ta pururea, �n veac si �n veacul veacului.
45. Si am umblat �ntru largime, ca poruncile tale am cautat.
46. Si am grait �ntru marturiile tale �naintea �mparatilor si nu m-am
rusinat.
47. Si am cugetat la poruncile tale care le-am iubit foarte.
48. Si am ridicat m�inile mele spre poruncile tale care le-am iubit, si m-
am deprins �ntru �ndreptarile tale.
49. Pomeneste cuvintele tale robului tau, de care mi-ai dat nadejde.
50. Aceasta m-a m�ng�iat �ntru smerenia mea, caci cuv�ntul tau m-a viat.
51. Cei m�ndri au facut calcare de lege foarte, iar eu de la legea ta nu m-
am abatut.
52. Adusu-mi-am aminte de judecatile tale cele din veac Doamne, si m-am
m�ng�iat.
53. M�hnire m-a cuprins despre cei pacatosi, care parasesc legea ta.
54. Laudate erau de mine �ndreptarile tale, �n locul nemerniciei mele.
55. Adusu-mi-am aminte noaptea de numele tau Doamne, si am pazit legea ta.
56. Aceasta s-a facut mie, ca �ndreptarile tale am cautat.
57. Partea mea esti Doamne, zis-am sa pazesc legea ta.
58. Rugatu-m-am fetei tale cu toata inima mea, miluieste-ma dupa cuv�ntul
tau.
59. Cugetat-am la caile tale, si am �ntors picioarele mele la marturiile
tale.
60. Gatitu-m-am si nu m-am tulburat a pazi poruncile tale.
61. Funiile pacatosilor s-au �nfasurat �mprejurul meu, si legea ta n-am
uitat.
62. �n miezul noptii m-am sculat sa ma marturisesc tie, spre judecatile
dreptatii tale.
63. Partas sunt eu tuturor celor ce se tem de tine, si celor ce pazesc
poruncile tale.
64. De mila ta Doamne este plin pam�ntul, �ndreptarile tale ma �nvata.
65. Bunatate ai facut tu cu robul tau Doamne, dupa cuv�ntul tau.
66. Bunatate si �nvatatura si cunostinta ma �nvata, ca poruncile tale am
crezut.
67. Mai �nainte de ce m-am smerit eu am gresit, pentru aceasta cuv�ntul tau
am pazit.
68. Bun esti tu Doamne, si �ntru bunatatea ta ma �nvata �ndreptarile tale.
69. �nmultitu-s-au asupra mea nedrepta-tea m�ndrilor, iar eu cu toata inima
voi cerca poruncile tale.
70. �nchegatu-s-a ca laptele inima lor, iar eu la legea ta am cugetat.
71. Bine este mie ca m-ai smerit, ca sa ma �nvat �ndreptarile tale.
72. Buna este mie legea gurii tale, mai v�rtos dec�t mii de aur si de
argint.

Slava ...

STAREA �NT�I

M�inile tale m-au facut si m-au zidit, �ntelepteste-ma si ma voi �nvata poruncile
tale.
74. Cei ce se tem de tine ma vor vedea si se vor veseli, ca �ntru
cuvintele tale am nadajduit.
75. Cunoscut-am Doamne, ca drepte sunt judecatile tale, si �ntru adevar m-
ai smerit.
76. Faca-se dar mila ta ca sa ma m�ng�ie, dupa cuv�ntul tau robului tau.
 77. Sa-mi vie mie �ndurarile tale si voi fi viu, ca legea ta cugetarea mea
este.
78. Sa se rusineze cei m�ndri, caci cu nedreptate au facut faradelege
asupra mea, iar eu ma voi �nvata �ntru poruncile tale.
79. Sa ma �ntoarca pe mine cei ce se tem de tine, si cei ce cunosc
marturiile tale.
80. Fie inima mea fara prihana �ntru �ndreptarile tale, ca sa nu ma
rusinez.
81. Stinge-se spre m�ntuirea ta sufletul meu, �ntru cuvintele tale am
nadajduit.
82. Sf�rsitu-s-au ochii mei �ntru cuv�ntul tau, zic�nd: c�nd ma vei
m�ng�ia?
83. Ca m-am facut ca un foale �n bruma, �ndreptarile tale nu le-am uitat.
84. C�te sunt zilele robului tau, c�nd vei face mie judecata de catre cei
ce ma gonesc?
85. Spusu-mi-au mie calcatorii de lege b�rfele, dar nu sunt ca legea ta
Doamne.
86. Toate poruncile tale sunt adevarul; fara dreptate m-au gonit, ajuta-mi.
87. Putin de nu m-au sf�rsit pe mine pe pam�nt, iar eu n-am parasit
poruncile tale.
88. Dupa mila ta viaza-ma, si voi pazi marturiile gurii tale.
89. �n veac Doamne, cuv�ntul tau ram�ne �n cer.
90. �n neam si �n neam adevarul tau, �ntemeiat-ai pam�ntul si ram�ne.
91. Cu r�nduiala ta ram�ne ziua, ca toate sunt slujitoare tie.
92. Ca de nu ar fi fost legea ta g�ndirea mea, atunci as fi pierit �ntru
smerenia mea.
93. �n veac nu voi uita �ndreptarile tale, ca �ntr-�nsele m-ai viat.

STAREA A DOUA

Al tau sunt eu, m�ntuieste-ma ca �ndreptarile tale am cautat.

95. Pe mine m-au asteptat pacatosii sa ma piarda, marturiile tale am
cunoscut.
96. A tot sf�rsitul am vazut sf�rsit, desfatata este porunca ta foarte.
97. C�t am iubit legea ta Doamne, toata ziua g�ndirea mea este.
98. Mai mult dec�t pe vrajmasii mei m-ai �nteleptit cu porunca ta, ca �n
veac a mea este.
99. Mai mult dec�t toti cei ce ma �nvata am �nteles, ca marturiile tale
g�ndirea mea este.
100. Mai mult dec�t cei batr�ni am priceput, ca poruncile tale am cautat.
101. Despre toata calea rea am oprit picioarele mele, ca sa pazesc cuvintele
tale.
102. De la judecatile tale nu m-am abatut, ca tu ai pus lege mie.
103. C�t sunt de dulci g�tlejului meu cuvintele tale, mai mult dec�t mierea
gurii mele.
104. Din poruncile tale am cunoscut, pentru aceasta am ur�t toata calea
nedreptatii.
105. Faclie picioarelor mele este legea ta, si lumina cararilor mele.
106. Juratu-m-am si am pus ca sa pazesc judecatile dreptatii tale.
107. Smeritu-m-am p�na �n sf�rsit, Doamne, viaza-ma dupa cuv�ntul tau.
108. Cele de buna voie ale gurii mele bine le voieste Doamne, si judecatile
tale ma �nvata.
109. Sufletul meu �n m�inile tale este pururea, si legea ta n-am uitat.
110. Pus-au pacatosii cursa mie, si de la poruncile tale n-am ratacit.
111. Mostenit-am marturiile tale �n veac, ca bucurie inimii mele sunt.
112. Plecat-am inima mea ca sa faca �ndreptarile tale �n veac, pentru
rasplatire.
113. Pe calcatorii de lege i-am ur�t, si legea ta am iubit.
 114. Ajutorul meu si sprijinitorul meu esti tu, �ntru cuvintele tale am
nadajduit.
115. Departati-va de la mine cei ce vicleniti, si voi cerceta poruncile
Dumnezeului meu.
116. Apara-ma dupa cuv�ntul tau si ma viaza, si nu ma rusina pe mine de la
asteptarea mea.
117. Ajuta-mi si ma voi m�ntui, si voi cugeta �ntru �ndreptarile tale
pururea.
118. Defaimat-ai pe toti cei ce se departea-za de la �ndreptarile tale, ca
nedrept este g�ndul lor.
119. Calcatori de lege am socotit pe toti pacatosii pam�ntului, pentru
aceasta am iubit marturiile tale.
120. Patrunde cu frica ta carnurile mele, ca de judecatile tale m-am temut.
121. Facut-am judecata si dreptate, nu ma da pe mine celor ce-mi fac
str�mbatate.
122. Primeste pe robul tau �ntru bunatate, ca sa nu ma cleveteasca cei
m�ndri.
123. Ochii mei s-au stins spre m�ntuirea ta, si spre cuv�ntul dreptatii
tale.
124. Fa cu robul tau dupa mila ta, si �ntru �ndreptarile tale ma �nvata.
125. Robul tau sunt eu, �ntelepteste-ma, si voi cunoaste marturiile tale.
126. Vremea este a face Domnului, stricat-au legea ta.
127. Pentru aceasta am iubit poruncile tale, mai mult dec�t aurul si
topazia.
128. Pentru aceasta spre toate poruncile tale m-am �ndreptat, toata calea
nedreapta am ur�t.
129. Minunate sunt marturiile tale, pentru acesta le-a cercat pe ele
sufletul meu.
130. Aratarea cuvintelor tale lumineaza si �ntelepteste pe prunci.
131. Gura mea am deschis si am tras duh, ca de poruncile tale am dorit.

Slava ...

STAREA A TREIA

Cauta spre mine si ma miluieste, dupa judecata celor ce iubesc numele tau.
133. Pasii mei �ndrepteaza-i dupa cuv�ntul tau, si sa nu ma stap�neasca
toata faradelegea.
134. Izbaveste-ma de clevetirea oamenilor, si voi pazi poruncile tale.
135. Fata ta arat-o peste robul tau, si ma �nvata �ndreptarile tale.
136. Izvoare de ape au izvor�t ochii mei, pentru ca n-am pazit legea ta.
137. Drept esti Doamne, si drepte sunt judecatile tale.
138. Poruncit-ai dreptate a fi marturiile tale, si adevarul foarte.
139. Topitu-m-a r�vnirea ta, ca au uitat cuvintele tale vrajmasii mei.
140. Cu foc lamurit este cuv�ntul tau foarte, si robul tau l-a iubit pe el.
141. Mai t�nar sunt eu si defaimat, �ndreptarile tale nu le-am uitat.
142. Dreptatea ta este drepate �n veac, si legea ta adevarul.
143. Necazuri si nevoi m-au aflat, poruncile tale sunt g�ndirea mea.
144. Dreptate sunt marturiile tale �n veac, �ntelepteste-ma si voi fi viu.
145. Strigat-am cu toata inima mea, auzi-ma Doamne, �ndreptarile tale voi
cauta.
146. Strigat-am catre tine, m�ntuieste-ma si voi pazi marturiile tale.
147. Apucat-am �nainte fara de vreme si am strigat, �ntru cuvintele tale am
nadajduit.
148. �nt�mpinat-au ochii mei catre dimineata, ca sa cuget la cuvintele tale.
149. Glasul meu auzi-l Doamne, dupa mila ta, dupa judecata ta ma viaza.
150. Apropiatu-s-au cei ce ma goneau faradelege, si de la legea ta s-au
departat.
 151. Aproape esti tu Doamne, si toate caile tale sunt adevarul.
152. Din �nceput am cunoscut dintru mar-turiile tale, ca �n veac le-ai
�ntemeiat pe ele.
153. Vezi smerenia mea si ma scoate, ca legea ta n-am uitat.
154. Judeca judecata mea, si ma izbaveste, pentru cuv�ntul tau ma viaza.
155. Departe este de la pacatosi m�ntuirea, ca �ndreptarile tale n-au
cautat.
156. �ndurarile tale multe sunt Doamne, dupa judecata ta ma viaza.
157. Multi sunt cei ce ma gonesc si ma necajesc, de la marturiile tale nu m-
am abatut.
158. Vazut-am pe cei ne�ntelegatori si ma topeam, caci cuvintele tale nu le-
au pazit.
159. Vezi ca poruncile tale am iubit Doamne, �ntru mila ta ma viaza.
160. �ncepatura cuvintelor tale este adeva-rul, si �n veac toate judecatile
dreptatii tale.
161. Boierii m-au gonit �n zadar, si de cuvintele tale s-a �nfricosat inima
mea.
162. Bucura-ma-voi eu de cuvintele tale, ca cel ce afla dob�nzi multe.
163. Nedreptatea am ur�t si m-am sc�rbit, iar legea ta am iubit.
164. De sapte ori �n zi te-am laudat, pentru judecatile dreptatii tale.
165. Pace este multa celor ce iubesc legea ta, si nu este lor sminteala.
166. Asteptat-am m�ntuirea ta Doamne, si poruncile tale am iubit.
167. Pazit-a sufletul meu marturiile tale, si le-am iubit foarte.
168. Pazit-am poruncile tale si marturiile tale, ca toate caile mele
�naintea ta sunt Doamne.
169. Sa se apropie rugaciunea mea �naintea ta Doamne, dupa cuv�ntul tau ma
�ntelepteste.
170. Sa intre cererea mea �naintea ta Doamne, dupa cuv�ntul tau ma
izbaveste.
171. Raspunde-vor buzele mele lauda, c�nd ma vei �nvata �ndreptarile tale.
172. Spune-va limba mea cuvintele tale, ca toate poruncile tale sunt
dreptate.
173. Fie m�na ta sa ma m�ntuiasca, ca poruncile tale am voit.
174. Dorit-am de m�ntuirea ta Doamne, si legea ta cugetarea mea este.
175. Viu va fi sufletul meu si te va lauda, si judecatile tale vor ajuta
mie.
176. Ratacit-am ca o oaie pierduta, cauta pe robul tau, ca poruncile tale nu
le-am uitat.
Slava ...

CATISMA A OPTSPREZECEA

C�ntarea treptelor
PSALMUL 119, AL LUI DAVID

Catre Domnul c�nd m-am necajit am strigat si m-au auzit.

2. Doamne izbaveste sufletul meu de buzele nedrepte si de limba vicleana!
3. Ce se va da tie si ce se va adauga tie spre limba vicleana?
4. Sagetile celui puternic sunt ascutite cu carbuni pustnicesti.
5. Vai mie ca nemernicia mea s-a �ndelungat, salasluitu-m-am cu salasele
lui Chidar.
6. Mult a nemernicit sufletul meu; cu cei ce urau pacea, eram facator de
pace;
7. C�nd graiam lor, se luptau cu mine �n zadar.

PSALMUL 120, AL LUI DAVID

Ridicat-am ochii mei la munti, de unde va veni ajutorul meu.
2. Ajutorul meu de la Domnul, cel ce a facut cerul si pam�ntul.
3. Sa nu dai �ntru clatire piciorul tau, nici sa dormiteze cel ce te
pazeste.
4. Iata nu va dormita, nici va adormi cel ce pazeste pe Israil, Domnul te
va pazi.
5. Domnul este acoperam�nt tie peste m�na ta cea dreapta.
6. Ziua soarele nu te va arde, nici luna noaptea.
7. Domnul te va pazi pe tine de tot raul, pazi-va sufletul tau Domnul.
8. Domnul va pazi intrarea ta si iesirea ta, de acum si p�na �n veac.

PSALMUL 121, AL LUI DAVID

Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis mie: �n casa Domnului vom merge.

2. St�nd erau picioarele noastre �n curtile tale Ierusalime, Ierusalimul
cel ce se zideste ca o cetate; a caruia �mpartasirea lui este dimpreuna.
3. Ca acolo s-au suit semintiile, semintiile Domnului marturia lui Israil.
4. Ca sa se marturiseasca numelui Domnului.
5. Ca acolo au sezut scaunele la judecata, scaunele asupra casei lui
David.
6. �ntrebati dar cele ce sunt spre pacea Ierusalimului, si �ndestulare
celor ce te iubesc pe tine.
7. Fie pace �ntru puterea ta, si �ndestulare �ntru zidurile turnului
tau.
8. Pentru fratii mei, si pentru vecinii mei am grait adica pace de tine.
9. Pentru casa Domnului Dumnezeului nostru am cautat cele bune tie.

PSALMUL 122, AL LUI DAVID

Catre tine am ridicat ochii mei, cela ce locuiesti �n cer.

2. Iata, precum sunt ochii slugilor �n m�inile stap�nilor sai, precum sunt
ochii slujnicei �n m�inile stap�nei sale, asa ochii nostri catre Domnul Dumnezeul
nostru, p�na ce se va milostivi spre noi.
3. Miluieste-ne pe noi Doamne, miluieste-ne, ca prea mult ne-am umplut de
hula.
4. Prea mult s-a umplut sufletul nostru; ocara celor ce sunt �ntru
�ndestulare si hula celor m�ndri.

PSALMUL 123, AL LUI DAVID

De n-ar fi ca Domnul era �ntru noi, zica adica Israil.

2. De n-ar fi ca Domnul era �ntru noi; c�nd s-au ridicat oamenii asupra
noastra,
3. Iata de vii ne-ar fi �nghitit pe noi, c�nd s-a iutit m�nia lui peste
noi.
4. Iata apa ne-ar fi �necat pe noi, p�r�u a trecut sufletul nostru.
5. Iata a trecut sufletul nostru apa cea fara stare.
6. Bine este cuv�ntat Domnul, care nu ne-a dat pe noi spre v�nare dintilor
lor.
7. Sufletul nostru ca o pasare s-a izbavit din cursa v�natorilor; cursa s-
a sfar�mat si noi ne-am izbavit.
8. Ajutorul nostru este �ntru numele Domnului, celui ce a facut cerul si
pam�ntul.

Slava ...

PSALMUL 124, AL LUI DAVID

Cei ce se nadajduiesc �ntru Domnul ca muntele Sionului; nu se va clati �n veac
cel ce locuieste �n Ierusalim.
2. Muntii �mprejurul lui si Domnul �mprejurul norodului sau, de acum si
p�na �n veac.
3. Ca nu va lasa Domnul toiagul pacatosilor peste soarta dreptilor, ca sa
nu-si tinda dreptii �ntru faradelegi m�inile lor.
4. Fa bine Doamne, celor buni si celor drepti cu inima;
5. Iar pe cei ce se abat la �ndaratnicii, duce-i-va Domnul cu cei ce
lucreaza farade-legea, pace peste Israil.

PSALMUL 125, AL LUI DAVID

C�nd a �ntors Domnul robia Sionului, facutu-ne-am ca niste m�ng�iati.

2. Atunci s-a umplut de bucurie gura noastra, si limba noatra de veselie;
atunci vor grai �ntru neamuri, marit-au Domnul a face cu d�nsii.
3. Marit-au Domnul a face cu noi, fost-am veselindu-ne.
4. �ntoarce, Doamne, robia noastra ca p�raiele �n austru.
5. Cei ce seamana cu lacrimi, cu bucurie vor secera.
6. Merg�nd, mergeau si pl�ngeau arunc�nd semintele sale, si venind vor
veni cu bucurie, lu�ndu-si manunchile sale.

PSALMUL 126, AL LUI DAVID

De n-ar zidi Domnul casa, �n desert s-ar osteni cei ce zidesc, de n-ar pazi Domnul
cetatea, �n desert ar priveghea cel ce o pazeste.
2. �n desert este voua a m�neca; sculati-va dupa ce ati sezut cei ce
m�ncati p�inea durerii; c�nd va da iubitilor sai somn.
3. Iata, mostenirea Domnului fiii, plata, rodului p�ntecelui.
4. Ca niste sageti �n urma celui tare, asa fiii celor scuturati.
5. Fericit este care �si va plini pofta sa dintr-�nsii; nu se vor rusina
c�nd vor grai vrajmasilor sai �n porti.

PSALMUL 127, AL LUI DAVID

Fericiti toti cei ce se tem de Domnul, care umbla �n caile lui.

2. Ostenelile rodurilor tale vei m�nca, fericit esti si bine va fi tie.
3. Muierea ta ca o vie rodita �n laturile casei tale, fiii tai ca niste
tinere odrasle de maslin �mprejurul mesei tale.
4. Iata asa se va blagoslovi omul cel ce se teme de Domnul.
5. Blagoslovi-te-va Domnul din Sion, si vei vedea bunatatile Ierusalimului
�n toate zilele vietii tale.
6. Si vei vedea pe fiii fiilor tai, pace peste Israil.

PSALMUL 128, AL LUI DAVID

De multe ori s-au luptat cu mine din tineretile mele, zica adica Israil.
2. De multe ori s-au luptat cu mine din tineretile mele, si nu m-au
biruit.
3. Peste spatele mele au lucrat pacatosii, �ndelungat-au faradelegea sa.
4. Domnul cel drept au taiat grumajii pacatosilor.
5. Sa se rusineze si sa se �ntoarca �napoi toti cei ce urasc Sionul.
6. Faca-se ca iarba pe casa, care mai �nainte de smulgere s-a uscat,
7. De care nu si-a umplut m�na sa cel ce secera, si s�nul sau, cel ce
aduna manunchile.
8. Si n-au zis cei ce treceau: blagoslovenia Domnului peste voi,
blagoslovit-am pe voi �ntru numele Domnului.

Slava ...
PSALMUL 129, AL LUI DAVID

Dintru ad�ncuri am strigat catre tine Doamne, Doamne, auzi glasul meu.
2. Fie urechile tale lu�nd aminte spre glasul rugaciunii mele!
3. De te vei uita la faradelegi Doamne, Doamne cine va suferi? Ca la tine
este milostivirea.
4. Pentru numele tau te-am rabdat Doamne, asteptat-a sufletul meu spre
cuv�ntul tau, nadajduit-a sufletul meu spre Domnul.
5. Din streaja diminetii p�na �n noapte, din streaja diminetii sa
nadajduiasca Israil spre Domnul;
6. Ca la Domnul este mila si multa m�ntuire la el, si el va izbavi pe
Israil de toate faradelegile lui.

PSALMUL 130, AL LUI DAVID

Doamne, nu s-a �naltat inima mea, nici s-au �naltat ochii mei, nici am umblat
�ntru cele mari, nici �ntru cele mai minunate dec�t mine.
2. De nu m-am smerit cu g�ndul, ci am �naltat sufletul meu; precum este
cel �ntarcat spre maica lui, asa vei rasplati spre sufletul meu.
3. Nadajduiasca Israil spre Domnul, de acum si p�na �n veac.

PSALMUL 131, AL LUI DAVID

Adu-ti aminte Doamne de David, si de toate bl�ndetile lui.

2. Ca s-a jurat Domnului, s-a fagaduit Dumnezeului lui Iacov.
3. De voi intra �n locasurile casei mele, de ma voi sui pe patul
asternutului meu.
4. De voi da somn ochilor mei, si genelor mele dormitare.
5. Si odihna t�mplelor mele, p�na ce voi afla locul Domnului, locasul
Dumnezeului lui Iacov.
6. Iata o am auzit pe ea �n Efrata, aflatu-o-am pe ea �n c�mpii dumbravii.
7. Intra-vom �n locasurile lui, �nchina-ne-vom la locul unde au statut
picioarele lui.
8. Scoala-te Doamne �ntru odihna ta, tu si sicriul sfintirii tale.
9. Preotii tai se vor �mbraca cu dreptate, si cuviosii tai se vor bucura.
10. Pentru David sluga ta, sa nu �ntorci fata unsului tau.
11. Juratu-s-au Domnul lui David cu adeverinta, si nu se va lepada de
d�nsa; din rodul p�ntecelui tau voi pune pe scaunul tau.
12. De vor pazi fiii tai asezam�ntul de lege al meu, si marturiile mele
acestea, care voi �nvata pe ei, si fiii lor p�na �n veac vor sedea pe scaunul tau.
13. Ca au ales Domnul Sionul, osebitu-l-au pe el spre locas luis.
14. Aceasta este odihna mea �n veacul veacului; aici voi locui ca l-am ales
pe el.
15. V�natul lui blagoslovind �l voi blagoslovi, pe saracii lui voi satura
de p�ine.
16. Preotii lui voi �mbraca cu m�ntuire, si cuviosii lui cu bucurie se vor
bucura.
17. Acolo voi rasari cornul lui David, gatit-am luminatori unsului meu.
18. Pe vrajmasii lui voi �mbraca cu rusine, si peste d�nsul va �nflori
sfintenia mea.

PSALMUL 132, AL LUI DAVID

Iata acum ce este bun sau ce este frumos, fara numai a locui fratii �mpreuna.
2. Ca mirul pe cap, cel ce se pogoara pe barba, pe barba lui Aaron, care
se pogoara pe marginea �mbracamintei lui.
 3. Ca roua Ermonului ce se pogoara pe muntii Sionului, ca acolo au
poruncit Domnul blagoslovenia, si viata p�na �n veac.

PSALMUL 133, AL LUI DAVID

Iata acum binecuv�ntati pe Domnul toate slugile Domnului, care stati �n casa
Domnului, �n curtile casei Dumnezeului nostru.
2. �n nopti ridicati m�inile voastre la cele sfinte, si binecuv�ntati pe
Domnul.
3. Blagoslovi-te-va Domnul din Sion, cel ce au facut cerul si pam�ntul.

Slava ...

CATISMA A NOUASPREZECEA

PSALMUL 134, AL LUI DAVID

Aliluia

Laudati numele Domnului, laudati slugi pe Domnul,

2. Cei ce stati �n casa Domnului, �n curtile casei Dumnezeului nostru.
3. Laudati pe Domnul, ca este bun Domnul,
4. C�ntati numelui lui ca este bun.
5. Ca pe Iacov a ales luisi Domnul.
6. Pe Israil spre mostenire luis.
7. Ca eu am cunoscut ca este mare Domnul.
8. Si Domnul nostru peste toti dumnezeii.
9. Toate c�te au vrut Domnul au facut, �n cer si pe pam�nt,
10. �n mari si �ntru toate ad�ncurile.
11. Ridic�nd nori de la marginea pam�ntului,
12. Fulgerele spre ploaie le-au facut,
13. Cel ce scoate v�nturile din vistieriile sale.
14. Care au batut cele �nt�i nascute ale Egiptului,
15. De la om p�na la dobitoc.
16. Trimis-au semne si minuni �n mijlocul tau Egipte,
17. �ntru Faraon si �ntru toate slugile lui.
18. Care au batut neamuri multe,
19. Si au ucis �mparati tari:
20. Pe Sion �mparatul Amoreilor,
21. Si pe Og �mparatul Vasanului,
22. Si toate �mparatiile lui Hanaan.
23. Si au dat pam�ntul lor mostenire,
24. Mostenire lui Israil norodului sau.
25. Doamne, numele tau este �n veac.
26. Si pomenirea ta �n neam si �n neam.
27. Ca va judeca Domnul pe norodul sau, 28. Si spre slugile sale se va
umili.
29. Idolii paganilor, argint si aur; lucruri de m�ini omenesti.
30. Gura au si nu vor grai,
31. Ochi au si nu vor vedea.
32. Urechi au si nu vor auzi,
33. Ca nu este duh �n gura lor.
34. Asemenea lor sa fie cei ce fac pe acestia, 35. Si toti cei ce se
nadajduiesc �ntr-�nsii.
36. Casa lui Israil binecuv�ntati pe Domnul!
37. Casa lui Aaron binecuv�ntati pe Domnul!
38. Casa lui Levi binecuv�ntati pe Domnul!
39. Cei ce va temeti de Domnul binecuv�ntati pe Domnul!
40. Bine este cuv�ntat Domnul din Sion! Cel ce locuieste �n Ierusalim.
PSALMUL 135, AL LUI DAVID
Aliluia

Marturisiti-va Domnului ca este bun; ca �n veac este mila lui.

2. Marturisiti-va Dumnezeului dumne-zeilor; ca �n veac este mila lui.
3. Marturisiti-va Domnului domnilor; ca �n veac este mila lui.
4. Celui ce face minuni mari unuia; ca �n veac este mila lui.
5. Celui ce au facut cerurile cu �ntelegere; ca �n veac este mila lui.
6. Celui ce au �ntarit pam�ntul peste ape; ca �n veac este mila lui.
7. Celui ce au facut luminatori mari, unuia; ca �n veac este mila lui.
8. Soarele spre stap�nirea zilei; ca �n veac este mila lui.
9. Luna si stelele spre stap�nirea noptii; ca �n veac este mila lui.
10. Celui ce au batut Egiptul cu cei �nt�i nascuti ai lor; ca �n veac este
mila lui.
11. Si au scos pe Israil din mijlocul lor; ca �n veac este mila lui.
12. Cu m�na tare si cu brat �nalt; ca �n veac este mila lui.
13. Celui ce au �mpartit Marea Rosie ;ntru despartituri; ca �n veac este
mila lui.
14. Si au trecut pe Israil prin mijlocul ei; ca �n veac este mila lui.
15. Si au scuturat pe Faraon si puterea lui �n Marea Rosie; ca �n veac este
mila lui.
16. Celui ce au trecut norodul sau �n pustie; ca �n veac este mila lui.
17. Celui ce au batut �mparati mari; ca �n veac este mila lui.
18. Si au omor�t �mparati tari; ca �n veac este mila lui.
19. Pe Sion �mparatul Amoreilor; ca �n veac este mila lui.
20. Si pe Og �mparatul Vasanului; ca �n veac este mila lui.
21. Si le-au dat pam�ntul lor mostenire; ca �n veac este mila lui.
22. Mostenire lui Israil slugii sale; ca �n veac este mila lui.
23. Ca �ntru smerenia noastra ne-au pomenit pe noi Domnul; ca �n veac este
mila lui.
24. Si ne-au izbavit pe noi de vrajmasii nostrii; ca �n veac este mila lui.
25. Cel ce da hrana la tot trupul; ca �n veac este mila lui.
26. Marturisiti-va Dumnezeului ceresc; ca �n veac este mila lui.

PSALMUL 136, AL LUI DAVID

Prin Ieremia.

La r�ul Vavilonului, acolo am sezut si am pl�ns, c�nd ne-am adus noi aminte de
Sion.
2. �n salcii, �n mijlocul lui, am sp�nzurat organele noastre.
3. Ca acolo ne-au �ntrebat pe noi, cei ce ne-au robit pe noi cuvinte de
c�ntari, si cei ce ne-au dus pe noi, c�ntare c�ntati noua din c�ntarile Sionului.
4. Cum vom c�nta c�ntarea Domnului �n pam�nt strain?
5. De te voi uita Ierusalime, uitata sa fie dreapta mea.
6. Sa se lipeasca limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de
tine, de nu voi pune �nainte Ierusalimul ca �ntru �nceputul veseliei mele.
7. Adu-ti aminte, Doamne, de fiii lui Edom, �n ziua Ierusalimului, care
ziceau:
8. Stricati-l, stricati-l p�na la temeliile lui!
9. Fata Vavilonului ticaloasa, fericit este cel ce va rasplati tie
rasplatirea ta, care ai rasplatit noua.
10. Fericit este care va apuca si va lovi pruncii tai de piatra!

Slava ...

PSALMUL 137, AL LUI DAVID

Al lui Agheu si al Zahariei

Marturisi-ma-voi tie Doamne cu toata inima mea, si �naintea �ngerilor voi c�nta
tie, ca ai auzit toate graiurile gurii mele.
2. �nchina-ma-voi la Biserica ta cea sf�nta, si ma voi marturisi numelui
tau, �ntru mila ta si adevarul tau; ca ai marit peste tot numele cel sf�nt al
tau.
3. Ori �n ce zi te voi chema degrab ma auzi, �nmulti-ma-vei �n sufletul
meu, cu puterea ta.
4. Marturiseasca-se tie, Doamne, toti �mparatii pam�ntului, ca au auzit
toate graiurile gurii tale.
5. Si sa c�nte �ntru caile Domnului, ca mare este slava Domnului.
6. Ca �nalt este Domnul, si la cele smerite priveste, si cele �nalte de
departe le cunoaste.
7. De voi merge �n mijlocul necazului ma vei via; peste m�nia vrajmasilor
mei, �ntins-ai m�inile tale, si m-a m�ntuit dreapta ta.
8. Domnul va rasplati pentru mine; Doamne, mila ta este �n veac, lucrurile
m�inilor tale nu le trece cu vederea;

PSALMUL 138, AL LUI DAVID

Al Zahariei �ntru risipire.

Doamne, cercatu-m-ai si m-ai cunoscut, tu ai cunoscut sederea mea si scularea mea.

2. Tu ai priceput g�ndurile mele de departe.
3. Cararea mea si funia mea tu o ai iscodit, si toate caile mele mai
�nainte le-ai vazut, ca nu este viclesug �n limba mea.
4. Iata, Doamne, tu ai cunoscut toate cele de pe urma si cele de demult.
5. Tu m-ai zidit si ai pus peste mine m�na ta.
6. Minunata s-a facut stiinta ta de catre mine, �ntaritu-s-a, nu voi putea
spre d�nsa.
7. Unde ma voi duce de la Duhul tau? Si de la fata ta unde voi fugi?
8. De ma voi sui �n cer, tu acolo esti; de ma voi pogor� ;n iad, de fata
esti.
9. De voi lua aripile mele de dimineata, si ma voi salaslui la marginile
marii,
10. Ca si acolo m�na ta ma va povatui, si ma va tinea dreapta ta.
11. Si am zis: au doara �ntunericul ma va calca? Si noaptea este luminare
�ntru desfataciunea mea.
12. Ca �ntunericul nu se va �ntuneca de la tine; si noaptea ca ziua se va
lumina; precum este �ntunericul ei, asa si lumina ei.
13. Ca tu ai zidit rarunchii mei, sprijinitu-m-ai din p�ntecele maicii
mele.
14. Marturisi-ma-voi tie caci cu �nfricosa-re te-ai minunat; minunate-s
lucrurile tale si sufletul meu le cunoaste foarte.
15. Nu s-a ascuns osul meu de la tine care l-ai facut �ntru ascuns; si
statul meu �ntru cele mai de jos ale pam�ntului.
16. Cel nelucrat al meu l-au vazut ochii tai, si �n cartea ta toti se vor
scrie; �n zile se vor zidi si nimenea �ntru d�nsii.
17. Iar mie foarte �mi sunt cinstiti prietenii tai Dumnezeule, foarte s-au
�ntarit stap�niile lor.
18. Numara-voi pe d�nsii, si mai mult dec�t nisipul se vor �nmulti;
sculatu-m-am si �nca sunt cu tine.
19. De vrei sa omori pe pacatosi Dumnezeule; barbatii s�ngiurilor
departati-va de la mine.
20. Ca pricinuitori sunteti �ntru g�nduri, lua-voi �ntru desertaciuni
cetatile tale.
21. Au nu pe cei ce te urasc pe tine Doamne, am ur�t, si asupra vrajmasilor
tai m-am topit?
22. Cu ur�ciune desav�rsit i-am ur�t pe ei, neprieteni mi s-au facut mie.
23. Ispiteste-ma Dumnezeule si cunoaste inima mea, cearca-ma si cunoaste
cararile mele,
24. Si vezi, de este calea faradelegii �ntru mine, si ma �ndrepteaza �n
calea cea vesnica.

PSALMUL 139, AL LUI DAVID

Scoate-ma Doamne de la omul viclean; de la barbatul nedrept ma izbaveste.

2. Care g�ndeau nedreptate �n inima, toata ziua r�nduiau razboaie.
3. Ascutit-a limba sa ca de sarpe; otrava de aspida sub buzele lor.
4. Pazeste-ma Doamne de m�na pacatosului, de la oamenii nedrepti ma
scoate, care au g�ndit sa �mpiedice pasii mei.
5. Ascuns-au m�ndrii cursa mie, si cu funii au �ntins cursa picioarelor
mele, pe l�nga carare smintele mi-au pus mie.
6. Zis-am Domnului: Dumnezeul meu esti tu, asculta Doamne glasul
rugaciunii mele.
7. Doamne, Doamne, puterea m�ntuirii mele, umbrit-ai peste capul meu �n
ziua de razboi.
8. Sa nu ma dai Doamne, de la dorirea mea, celui pacatos, g�ndit-a
�mpotriva mea, sa nu ma parasesti ca nu c�ndva sa se �nalte.
9. Capul �nconjurarii lor; osteneala buzelor lor va acoperi pe d�nsii.
10. Cadea-vor peste d�nsii carbuni cu foc, surpa-vei pe ei �n ticalosii, si
nu vor putea rabda.
11. Barbatul limbut nu se va �ndrepta pe pam�nt; pe barbatul nedrept relele
�l vor v�na spre stricaciune.
12. Cunoscut-am ca va face Domnul judecata saracilor, si izb�nda
lipsitilor.
13. �nsa dreptii se vor marturisi numelui tau, si vor locui dreptii cu fata
ta.

Slava ...

PSALMUL 140, AL LUI DAVID

Doamne, strigat-am catre tine auzi-ma, ia aminte glasul rugaciunii mele, c�nd
strig catre tine.
2. Sa se �ndrepteze rugaciunea mea ca tam�ia �naintea ta; ridicarea
m�inilor mele, jertfa de seara.
3. Pune Doamne straja gurii mele, si usa de �ngradire �mprejurul buzelor
mele.
4. Sa nu abati inima mea spre cuvinte de viclesug, ca sa tagaduiesc
raspunsurile cele din pacate,
5. Cu oamenii cei ce lucreaza faradelege; si nu ma voi �nsoti cu alesii
lor.
6. Certa-ma-va dreptul cu mila si ma va mustra, iar untuldelemn al
pacatosului sa nu unga capul meu.
7. Ca �nca si rugaciunea mea este �ntru bune vrerile lor, �nghititu-s-au
l�nga piatra judecatorii lor.
8. Auzi-se-vor graiurile mele ca s-au �ndulcit. Ca o brazda de pam�nt s-au
rupt pe pam�nt, risipitu-s-au oasele lor l�nga iad.
9. Caci catre tine Doamne, Doamne, ochii mei, spre tine am nadajduit, sa
nu iei sufletul meu.
10. Pazeste-ma de cursa care mi-au pus mie, si de smintelele celor ce fac
faradelege.
11. Cadea-vor �n mreaja sa pacatosii, deosebi sunt eu p�na ce voi trece.
PSALMUL 141, AL LUI DAVID
C�nd a fost el �n pestera rug�ndu-se.

Cu glasul meu catre Domnul am strigat, cu glasul meu catre Domnul m-am rugat.
2. Varsa-voi �naintea lui rugaciunea mea, necazul meu �naintea lui voi
spune.
3. C�nd lipsea dintru mine duhul meu, si tu ai cunoscut cararile mele.
4. �n calea aceasta �n care am umblat ascuns-au cursa mie.
5. Luat-am seama de-a dreapta si am privit, si nu era cine sa ma cunoasca.
6. Pierit-a fuga de la mine, si nu este cel ce cauta sufletul meu.
7. Strigat-am catre tine Doamne, zis-am: tu esti nadejdea mea, partea mea
esti �n pam�ntul celor vii.
8. Ia aminte spre rugaciunea mea, ca m-am smerit foarte.
9. Izbaveste-ma de cei ce ma gonesc, ca s-au �ntarit mai v�rtos dec�t
mine.
10. Scoate din temnita sufletul meu, ca sa se marturiseasca numelui tau.
11. Pe mine ma asteapta dreptii, p�na ce vei rasplati mie.

PSALMUL 142, AL LUI DAVID

C�nd �l gonea pe el Avesalon fiul sau.

Doamne, auzi rugaciunea mea, asculta cererea mea �ntru adevarul tau, auzi-ma
�ntru dreptatea ta.
2. Si sa nu intri la judecata cu robul tau, ca nu se va �ndrepta �naintea
ta tot cel viu.
3. Ca a gonit vrajmasul sufletul meu, �mpilat-a la pam�nt viata mea.
4. Asezatu-m-a �ntru �ntuneric ca pe mortii veacului, si s-a m�hnit �ntru
mine duhul meu.
5. �ntru mine s-a tulburat inima mea, adusu-mi-am aminte de zilele cele
din �nceput, cugetat-am la toate lucrurile tale; la faptele m�inilor tale am
g�ndit.
6. Tins-am catre tine m�inile mele, sufletul meu ca niste pam�nt fara de
apa tie.
7. Degrab auzi-ma, Doamne, slabit-a duhul meu, sa nu �ntorci fata ta de la
mine, si ma voi asemana celor ce se pogoara �n groapa.
8. Auzita fa mie dimineata mila ta, ca spre tine am nadajduit. Arata-mi
mie Doamne calea �n care voi merge, ca la tine am ridicat sufletul meu.
9. Scoate-ma de la vrajmasii mei, Doamne! La tine am scapat.
10. �nvata-ma ca sa fac voia ta, ca tu esti Dumnezeul meu, duhul tau cel
bun ma va povatui la pam�ntul cel drept.
11. Pentru numele tau, Doamne, ma vei via, �ntru dreptatea ta vei scoate
din necaz sufletul meu,
12. Si �ntru mila ta vei sf�rsi pe vrajmasii mei, si vei pierde pe toti
cei ce necajesc sufletul meu ca eu sunt robul tau.

Slava ...

CATISMA A DOUAZECEA

PSALMUL 143,AL LUI DAVID

�mpotriva lui Goliat.

Bine este cuv�ntat Domnul Dumnezeul meu, cel ce �nvata m�inile mele spre ostire,
degetele mele la razboi.
2. Mila mea si scaparea mea, sprijini-torul meu si izbavitorul meu,
scutitorul meu, si �ntru el am nadajduit, cel ce supune norodul meu sub mine.
3. Doamne, ce este omul ca te-ai facut cunoscut lui! Sau fiul omului ca �l
socotesti pe el?
 4. Omul desertaciunii s-a asemanat; zilele lui ca umbra trec.
5. Doamne, pleaca cerurile si te pogoara, atinge-te de munti si se vor
fumega.
6. Fulgera fulger si-i vei risipi pe d�nsii; trimite sagetile tale si-i
vei tulbura pe ei.
7. Trimite m�na ta din �naltime; scoate-ma si ma izbaveste din ape multe,
din m�na fiilor celor straini,
8. A carora gura a grait desertaciune, si dreapta lor este dreapta
str�mbatatii.
9. Dumnezeule, c�ntare noua voi c�nta tie, �n psaltire cu zece strune voi
c�nta tie.
10. Celui ce dai m�ntuire �mparatilor, celui ce izbavesti pe David robul
tau de sabie cumplita.
11. Izbaveste-ma si ma scoate din m�na fiilor celor straini, a carora gura
a grait desertaciune, si dreapta lor este dreapta str�mbatatii.
12. Ai carora fiii lor ca niste tinere odrasle, �nfipte �ntru tineretile
lor. Fetele lor �nfrumusetate, �mpodobite ca asema-narea Bisericii.
13. Camarile lor pline, vars�ndu-se din ceasta �n ceea. Oile lor mult
fatatoare, �nmultindu-se �ntru iesirile lor.
14. Boii lor grasi; nu este cadere de gard, nici trecatoare, nici strigare
�n ulitile lor.
15. Fericit-au pe norodul caruia sunt acestea; fericit este norodul caruia
Domnul este Dumnezeul lui.

PSALMUL 144, AL LUI DAVID

:nalta-te-voi Dumnezeul meu, �mpara-tul meu, si bine voi cuv�nta numele tau �n
veac si �n veacul veacului.
2. �n toate zilele bine te voi cuv�nta, si voi lauda numele tau �n veac si
�n veacul veacului.
3. Mare este Domnul si laudat foarte; si slavei lui nu este sf�rsit.
4. Neamul si neamul vor lauda lucrurile tale, si puterea ta vor vesti.
5. Mare cuviinta slavei sfintirii tale vor grai, si minunile tale vor
povesti.
6. Si puterea celor �nfricosate ale tale vor spune, si slava ta vor
povesti.
7. Pomenirea multimii bunatatii tale vor vesti, si de dreptatea ta se vor
bucura.
8. �ndurat si milostiv este Domnul, �ndelung rabdator si mult milostiv.
9. Bun este Domnul tuturor, si �ndurarile lui peste toate lucrurile lui.
10. Marturiseasca-se tie, Doamne, toate lucrurile tale, si cuviosii tai
bine sa te cuvinteze.
11. Slava �mparatiei tale vor spune, si puterea ta o vor grai.
12. Ca sa faca cunoscuta fiilor omenesti puterea ta, si slava marii
cuviintei �mparatiei tale.
13. �mparatia ta este �mparatia tuturor veacurilor, si stap�nia ta �ntru
tot neamul si neamul.
14. Credincios este Domnul �ntru toate cuvintele sale, si cuvios �ntru
toate lucrurile sale.
15. Sprijineste Domnul pe toti cei ce cad, si �ndrepteaza pe toti cei
surpati.
16. Ochii tuturor spre tine nadajduiesc, si tu le dai lor hrana �n vreme
buna.
17. Deschizi tu m�na ta, si saturi pe tot cel viu de bunavointa.
18. Drept este Domnul �ntru toate caile sale, si cuvios �ntru toate
lucrurile sale.
19. Aproape este Domnul de toti cei ce-l cheama pe el, de toti cei ce-l
cheama pe el �ntru adevar.
 20. Voia celor ce se tem de el va face, si rugaciunea lor va auzi si-i va
m�ntui pe d�nsii.
21. Pazeste Domnul pe toti cei ce-l iubesc pe el, si pe toti pacatosii va
pierde.
22. Lauda Domnului va grai gura mea, si bine sa cuvinteze tot trupul numele
cel sf�nt al lui, �n veac si �n veacul veacului.

Slava ...

PSALMUL 145, AL LUI DAVID

Aliluia. Al lui Agheu si al Zahariei.

Lauda, suflete al meu, pe Domnul! Lauda-voi pe Domnul �n viata mea, c�nta-voi

Dumnezeului meu p�na ce voi fi.
2. Nu va nadajduiti spre boieri, spre fiii oamenilor, �ntru care nu este
m�ntuire.
3. Iesi-va duhul lui, si se va �ntoarce �n pam�ntul sau,
4. �n ziua aceea vor pieri toate g�ndurile lui.
5. Fericit este caruia Dumnezeul lui Iacov este ajutorul lui, nadejdea lui
spre Domnul Dumnezeul lui,
6. Spre cel ce au facut cerul si pam�ntul, marea si toate cele ce sunt
�ntr-�nsele.
7. Spre cel ce pazeste adevarul �n veac; spre cel ce face judecata celor
napastuiti, spre cel ce da hrana celor flam�nzi.
8. Domnul dezleaga pe cei ferecati �n obezi, Domnul �ntelepteste orbii,
Domnul ridica pe cei surpati, Domnul iubeste pe cei drepti, Domnul pazeste pe cei
nemernici.
9. Pe saracul si pe vaduva va primi, si calea pacatosilor va pierde.
10. �mparati-va Domnul �n veac, Dumnezeul tau, Sioane, �n neam si �n neam.

PSALMUL 146, AL LUI DAVID

Aliluia. Al lui Agheu si al Zahariei

Laudati pe Domnul, ca este bun psalmul; Dumnezeului nostru sa se �ndulceasca

lauda.
2. Zidind Ierusalimul Domnul, risipirile lui Israil va aduna.
3. Cel ce vindeca pe cei zdrobiti la inima, si leaga zdruncinaturile lor.
4. Cel ce numara multimea stelelor, si lor tuturor numele le cheama.
5. Mare este Domnul nostru si mare este taria lui, si priceperii lui nu
este numar.
6. Cel ce primeste pe cei bl�nzi Domnul, si smereste pe cei pacatosi p�na
la pam�nt.
7. �ncepeti a c�nta Domnului �ntru marturisire; c�ntati Dumnezeului
nostru �ntru alauta.
8. Celui ce �mbraca cerul cu nori, celui ce gateste pam�ntului ploaie,
celui ce rasare �n munti iarba, si pajiste spre slujba oamenilor.
9. Celui ce da dobitoacelor hrana lor si puilor corbilor, celor ce-l
chiama pe el.
10. Nu �ntru puterea calului va voi, nici �n pulpele barbatului bine-i va
placea.
11. Bine va voi Domnul �ntru cei ce se tem de d�nsul, si �ntru cei ce
nadajduiesc spre mila lui.

PSALMUL 147, AL LUI DAVID

Aliluia. Al lui Agheu si al Zahariei.

Lauda, Ierusalime, pe Domnul, lauda pe Dumnezeul tau, Sioane;

2. Ca au �ntarit �ncuietorile portilor tale, blagoslovit-au pe fiii tai
�ntru tine.
3. Cel ce pune hotarele tale pace, si cu grasime de gr�u te-au saturat.
4. Cel ce trimite cuv�ntul sau pam�ntu-lui, degrab alearga cuv�ntul lui.
5. Al celui ce da zapada sa ca l�na, al celui ce presara negura ca cenusa,
6. Al celui ce pune ghiata sa ca p�inile, �mpotriva fetei gerului lui,
cine va suferi?
7. Trimite-va cuv�ntul sau si le va topi pe ele, sufla-va Duhul lui si vor
curge ape.
8. Cel ce vesteste cuv�ntul sau lui Iacov, �ndreptarile si judecatile sale
lui Israil.
9. Nu au facut asa la tot neamul, si judecatile sale nu le-au aratat lor.

Slava ...

PSALMUL 148, AL LUI DAVID

Aliluia. Al lui Agheu si Zaharia.

Laudati pe Domnul din ceruri, laudati pe el �ntru cele �nalte.

2. Laudati pe el toti �ngerii lui, laudati pe el toate puterile lui.
3. Laudati pe el soarele si luna, laudati pe el toate stelele si lumina.
4. Laudati pe el cerurile cerurilor, si apa cea mai presus de ceruri sa
laude numele Domnului.
5. Ca el au zis si s-au facut; el au poruncit si s-au zidit.
6. Pusu-le-au pe ele �n veac si �n veacul veacului, porunca au pus si nu
va trece.
7. Laudati pe Domnul de pe pam�nt, balaurii si toate ad�ncurile,
8. Focul, grindina, zapada, ghiata, duhul cel de vifor, cele ce fac
cuv�ntul lui,
9. Muntii si toate dealurile, lemnele cele roditoare si toti chedrii,
10. Hiarele si toate dobitoacele, cele ce se t�rasc, si pasarile cele
zburatoare,
11. �mparatii pam�ntului si toate noroadele, domnii si toti judecatorii
pam�n-tului,
12. Tinerii si fecioarele, batr�nii cu cei mai tineri sa laude numele
Domnului, ca s-a �naltat numele lui al unuia,
13. Marturisirea lui pe pam�nt si �n cer. Si va �nalta cornul norodului
sau,
14. C�ntarea tuturor cuviosilor lui, fiilor lui Israil, norodului ce se
apropie de d�nsul.

PSALMUL 149, AL LUI DAVID

Aliluia

C�ntati Domnului c�ntare noua, lauda lui �n Biserica cuviosilor.

2. Veseleasca-se Israil de cei ce l-au facut pe el, si fiii Sionului sa se
bucure de �mparatul lor.
3. Sa laude numele lui �n hora, �n timpina si �n psaltire sa-i c�nte lui.
4. Ca binevoieste Domnul �ntru norodul sau, si va �nalta pe cei bl�nzi
�ntru m�ntuire.
5. Lauda-se-vor cuviosii �ntru slava, si se vor bucura �ntru
asternuturile sale.
6. �naltarile lui Dumnezeu �n g�tlejul lor, si sabii de am�ndoua partile
ascutite �n m�inile lor.
7. Ca sa faca izb�nda �ntru neamuri, mustrari �ntru noroade.
8. Ca sa lege pe �mparatii lor cu obezi, si pe slavitii lor cu catusi de
fier.
9. Ca sa faca �ntru d�nsii judecata scrisa, slava aceasta este a tuturor
cuviosilor lui.
PSALMUL 150, AL LUI DAVID
Aliluia

Laudati pe Dumnezeu �ntru sfintii lui, laudati pe el �ntru taria puterii lui.
2. Laudati pe el �ntru puterile lui, laudati pe el dupa multimea slavei
lui.
3. Laudati pe el �n glas de tr�mbita, laudati pe el �n psaltire si �n
alauta.
4. Laudati pe el �n timpina si �n hora, laudati pe el �n strune si �n
organe.
5. Laudati pe el �n chimvale bine rasunatoare, laudati pe el �n chimvale
de strigare. Toata suflarea sa laude pe Domnul.

Slava ...

PILDELE LUI SOLOMON

CAP. 1.
Cum se dob�ndeste si se pierde �ntelepciunea.

Pildele lui Solomon fiul lui David care a �mparatit �n Israil.

2. A cunoaste �ntelepciunea, �nvatatura, a �ntelege cuvintele maiestriei.
3. A pricepe �nvaluielile vorbelor si dezlegarea cuvintelor celor
�ntunecoase, si a socoti dreptatea si adevarul, si judecata a face.
4. A da celor fara de rautate istetime, si pruncului t�nar simtire si
�ntelegere.
5. Acestea auzindu-le �nteleptul, mai �ntelept va fi, si cel �ntelegator
c�rmuire va dob�ndi.
6. Si va cunoaste pilda si cuv�ntul �ntunecos, si vorbele �nteleptilor si
�ntrebarile cele ascunse.
7. �nceperea �ntelepciunii este frica Domnului si cunostinta buna este
tuturor celor ce o fac pe ea, credinta �ntru Dumnezeu este �nceperea priceperii,
iar cei necredinciosi defaimeaza �ntelepciunea si �nvatatura.
8. Asculta fiule �nvatatura tatalui tau, si nu lepada legile maicii tale.
9. Ca cununa darurilor vei lua pe crestetul tau, si lant de aur �mprejurul
grumazului tau.
10. Fiule! Sa nu te �nsele pe tine oamenii cei necredinciosi, nici sa
voiesti lor.
11. De te vor ruga zic�nd: vino cu noi �nsoteste-te la s�nge, si cu
str�mbatate sa ascundem �n pam�nt pe omul cel drept;
12. Sa-l �nghiti pe el ca iadul de viu, si sa stingem pomenirea lui de pe
pam�nt;
13. Agoniseala lui cea de mult pret sa o apucam, si vom umplea casele
noastre de prazi;
14. Puneti soarta ta cu noi, si o punga de obste sa avem toti, si un sac sa
fie noua:
15. Sa nu mergi �n cale cu d�nsii, ci sa-ti abati piciorul tau de la
cararile lor.
16. Ca picioarele lor la rautate alearga, si grabnic sunt a varsa s�nge.
17. Ca nu fara de dreptate se �ntind mrejele pasarilor.
18. Ca cei ce se �nsotesc s�ngiurilor, ;si agonisesc lorusi rele, si
sfar�marea oamenilor celor fara de lege este rea.
19. Acestea sunt caile tuturor celor ce fac faradelegi, ca, cu necredinta
�si rapesc sufletul lor.
20. �ntelepciunea �n rasp�ntie se lauda, si prin ulite �ndrazneala aduce.
21. Pe v�rfurile zidurilor se veseleste, la portile celor puternici sade,
si la portile cetatii cutez�nd graieste.
22. C�ta vreme cei nevinovati se vor tinea de dreptate, nu se vor rusina;
iar cei nebuni, fiind poftitori de batjocura, necredinciosi fac�ndu-se, au ur�t
stiinta.
23. Si vinovati s-au facut mustrarilor, iata va spun �nainte graiul
suflarii mele, si voi �nvata pe voi cuv�ntul meu.
24. Ca am strigat si nu m-ati ascultat, si am �ntins cuvinte, si n-ati luat
aminte.
25. Ci ati defaimat sfaturile mele, si n-ati luat aminte certarile mele.
26. Pentru aceea si eu voi r�de de peirea voastra, si ma voi bucura c�nd va
veni voua pierderea.
27. Si c�nd va navali asupra voastra fara de veste nevoie, si va veni
suparare asemenea viforului, si c�nd va veni voua necazuri si �nconjurarea cetatii
sau c�nd va veni voua peirea.
28. Ca va fi, c�nd ma veti chema, si eu nu voi auzi pe voi, cauta-ma-vor
cei rai, si nu ma vor afla.
29. Ca au ur�t �ntelepciunea si cuv�ntul Domnului n-au ales.
30. Nici au voit sa ia aminte sfaturilor mele, si au batjocurit mustrarile
mele.
31. Pentru aceea vor m�nca roadele caii sale, si se vor satura de necuratia
sa.
32. Caci, ca facea str�mbatate pruncilor, se vor omor�, si cercetarea
pierde pe cei necurati.
33. Iar cel ce ma va asculta pe mine, va locui spre nadejde, si se va
odihni fara frica de tot rau.

CAP. 2.
�nvatatura �ntelepciunii.

Fiule! De vei primi graiurile mele, si de vei ascunde poruncile mele la tine,
2. Va auzi urechea ta �ntelepciunea, si vei lipi inima ta de cunostinta,
si o vei pune fiului tau spre �nvatatura.
3. Ca de vei chema �ntelepciunea, si de vei da glasul tau cunostintei,
4. Si de o vei cauta pe d�nsa ca argintul, si de o vei cerca ca comorile,
5. Atunci vei cunoaste frica Domnului, si cunostinta lui Dumnezeu vei
afla.
6. Ca Domnul da �ntelepciune, si de la fata lui iese cunostinta si
stiinta.
7. Si aduna vistierie celor ce lucreaza m�ntuire, si apara mergerea lor.
8. Ca sa pazeasca caile dreptatilor, si calea celor ce se tem de d�nsul o
va pazi.
9. Atunci vei cunoaste dreptatea si judecata, si vei face toate caile
bune.
10. Ca de va veni �ntelepciunea �n cugetul tau, si simtirea sufletului tau
buna a fi ti se va parea.
11. Sfatul bun te va pazi, si cugetul drept te va apara.
12. Ca sa te izbaveasca de calea rea, si de omul ce nu graieste nimic de
crezut.
13. O! Cei ce au lasat caile cele drepte, si umbla �n caile �ntunericului.
14. Cei ce se veselesc de rele, si se bucura de razvratirea rea.
15. Ale carora carari sunt �ntoarse, si str�mbe umbletele lor.
16. Aceia te vor departa de la calea dreapta, si te vor �nstraina de la
g�ndul bun.
17. Fiule! Sa nu te apuce pe tine sfatul rau, care lasa �nvatatura
tineretilor si uita legea lui Dumnezeu.
18. Ca si-a pus l�nga moarte casa sa, si l�nga iad cu pam�ntenii cararile
sale.
19. Toti cei ce umbla pe d�nsa nu se vor �ntoarce, nici vor ajunge la
carari drepte, ca nu-i vor apuca pe ei anii vietii.
20. Ca de ar fi umblat pe cai bune, ar fi aflat cararile dreptatii netede.
21. Ca cei buni vor locui pam�ntul, si cei cuviosi vor ram�ne pe el.
22. Iar caile celor necredinciosi vor pieri de pe pam�nt, si cei faradelege
vor pieri de pe d�nsul.

CAP. 3.
�ndemnare la fapte bune. Lauda �ntelepciunii.

Fiule! Nu uita legile mele, si cuvintele mele sa le pazeasca inima ta.

2. Ca lungimea vietii si anii zilelor, si pace vor adauga tie.
3. Milostenia si credinta sa nu-ti lipseasca, �nfasura-le pe ele
�mprejurul grumazilor tai, si le scrie pe lespezile inimii tale, si vei afla har.
4. Si sa g�ndesti bune �naintea Domnului si a oamenilor.
5. Fii nadajduind cu toata inima spre Dumnezeu, iar cu �ntelepciunea ta nu
te mari.
6. �ntru toate caile tale sa o cunosti pe d�nsa, ca sa �ndrepteze caile
tale.
7. Nu fii �ntelept �ntru tine singur, ci te teme de Dumnezeu si te
fereste de tot raul.
8. Atunci va fi vindecare trupului tau si odihna oaselor tale.
9. Cinsteste pe Domnul din ostenelele tale cele drepte, si-i da lui p�rga
din toate rodurile tale cele drepte.
10. Ca sa se umple jitnitele tale de multime de gr�u, si sa se verse
teascurile tale de vin.
11. Fiule! Nu defaima �nvataturile Domnului, nici slabi fiind certat de
d�nsul.
12. Ca pe care iubeste Domnul, �l cearta si bate pe tot fiul pe care
primeste.
13. Fericit este omul, care a aflat �ntelepciunea si muritorul, care a
cunoscut stiinta.
14. Ca mai buna este negutatoria acestia, dec�t vistieriile aurului si ale
argintului.
15. Ca mai scumpa este dec�t pietrele cele de mult pret, nu sta ei nimic
�mpotriva ce este rau, cunoscuta este tuturor celor ce se apropie de ea, si tot ce
este scump nu este ei vrednic.
16. Lungimea zilelor si anii vietii sunt �n dreapta ei, si �n st�nga ei
bogatie si marire, si din gura ei iese dreptatea; legea si mila pe limba le
poarta.
17. Caile ei sunt cai bune, si toate cararile ei cu pace.
18. Pom de viata este tuturor celor ce se lipesc de dansa, si celor ce se
reazema de ea.
19. Dumnezeu cu �ntelepciunea a �ntemeiat pam�ntul, si au gatit cerurile cu
priceperea.
20. �ntru cunostinta lui ad�ncurile s-au deschis, si norii au izvor�t apa.
21. Fiule! Sa nu treci, ci pazeste sfatul meu si g�ndul.
22. Ca sa fie viu sufletul tau, si sa fie har �mprejurul grumazului tau, si
va fi vindecare trupului tau, si purtare de grija de oasele tale.
23. Ca sa umble �n pace av�nd nadejde �n toate caile tale, si ca sa nu se
poticneasca piciorul tau.
24. Ca de vei sedea, fara de frica vei fi, si de vei dormi, dulce vei
dormi.
25. Si nu te vei teme de frica, ce va veni asupra-ti, nici de navalirile
necredinciosilor cele �mpresuratoare.
26. Ca Domnul va fi �ntru toate caile tale, si va �ntari piciorul tau, ca
sa nu te clatesti.
 27. Nu te lepada a face bine celui lipsit, c�nd poate a ajuta m�na ta.
28. Nu zice: du-te si sa te �ntorci si m�ine �ti voi da, put�nd tu face
bine, ca nu stii ce va aduce ziua ce vine.
29. Nu mestesugi rele asupra prietenului tau, care vine de aiurea si
nadajduieste spre tine.
30. Nu fii iubitor de vrajba �mpotriva omului �n zadar, ca sa nu-ti faca
tie rau.
31. Nu-ti agonisi ocarile oamenilor rai, nici urma cailor lor.
32. Ca necurat este �naintea Domnului tot calcatorul de lege, si cu cei
drepti nu se �mpreuna.
33. Blestemul Domnului �n casele celor necredinciosi, iar curtile dreptilor
bine se cuvinteaza.
34. Domnul m�ndrilor le sta �mpotriva, iar celor smeriti le da dar.
35. Cei �ntelepti vor mosteni marire, iar cei necredinciosi au �naltat
ocara.

CAP. 4.
�nlaturarea prilejului spre pacat.

Ascultati fii �nvatatura parintelui, si luati aminte sa cunoasteti stiinta.

2. Ca dar bun daruiesc voua, legea mea sa nu o parasiti.
3. Ca si eu am fost ascultator tatalui meu, si iubit �naintea fetei maicei
mele.
4. Care ma �nvatau si ziceau: sa se �ntareasca cuv�ntul nostru �n inima
ta, pazeste poruncile, si nu le uita.
5. Agoniseste-ti �ntelepciune c�stiga-ti stiinta, nu uita, nici trece cu
vederea cuvintele gurii mele, nici te abate de la graiurile gurii mele.
6. Nu o parasi pe d�nsa, si te va tinea pe tine, iubeste-o, si te va pazi.
7. �nceperea �ntelepciunii este a c�stiga �ntelepciune, si �ntru toata
agoniseala ta, agoniseste-ti stiinta.
8. Primeste-o, si o cuprinde pe ea, si te va �nalta, cinsteste-o ca sa te
cuprinda.
9. Ca sa dea capului tau cununa de daruri, si sa te acopere cununa
m�ng�ierii.
10. Auzi fiule si primeste cuvintele mele, si se vor �nmulti anii vietii
tale, ca sa fie multe caile vietii tale.
11. Ca te �nvat caile �ntelepciunii si te �ndreptez pe carari drepte.
12. Ca de vei umbla, nu se vor �mpiedeca pasii tai, si de vei alerga nu te
vei osteni.
13. Tine-te de �nvatatura mea, si nu o lasa, ci pazeste-o pe ea tie spre
viata ta.
14. �n caile necredinciosilor nu merge, nici sa r�vnesti caile celor
faradelege.
15. Ori �n care loc se aduna tabara, sa nu mergi acolo, fugi de la d�nsii
si te departeaza.
16. Ca nu dorm p�na nu fac rau si se ia somnul de la d�nsii, si n-adorm.
17. Ca aceia se hranesc cu bucatele necuratiei, si se �mbata cu vinul
calcarii de lege.
18. Iar caile dreptilor, ca lumina lumineaza, merg si lumineaza p�na c�nd
se plineste ziua.
19. Iar caile necredinciosilor sunt �ntunecate, ca nu stiu cum se
�mpiedeca.
20. Fiule! Ia aminte graiurile mele si de cuvintele mele alatura-ti urechea
ta.
21. Ca sa nu scada izvoarele tale, pazeste-le �n inima ta.
22. Ca viata sunt tuturor celor ce le afla pe ele, si vindecare a tot
trupul.
23. Cu toata paza pazeste inima ta, ca dintr-acestea sunt iesirile vietii.
 24. Leapada de la tine gura cea �ndaratnica, si buzele cele nedrepte le
departeaza de la tine.
25. Ochii tai drept sa caute, si genele tale drepte sa clipeasca.
26. Drepte umblari fa cu picioarele tale, si caile tale le �ndrepteaza.
27. Sa nu te abati �n dreapta, nici �n st�nga, si-ti abate piciorul tau de
la calea cea rea.
28. Caci caile cele de-a dreapta le stie Domnul, iar cele de-a st�nga sunt
razvratite.
29. Si el drepte va face umbletele tale, si calatoriile tale �n pace le va
povatui.

CAP. 5.
Ferirea de desfr�nare. �ndemnarea spre curatie.

Fiule! Ia aminte la �ntelepciunea mea, si la cuvintele mele pleaca urechea ta.

2. Ca sa pazesti cugetul bun si stiinta buzelor mele poruncesc tie.
3. Nu te uita la muierea rea, ca miere pica din buzele muierii curve, care
p�na la o vreme �ndulceste g�tlejul tau.
4. Iar mai pe urma mai amara dec�t fierea o vei afla si mai taioasa decat
sabia cea de am�ndoua partile ascutita.
5. Ca picioarele nebuniei pogoara pe cei ce se lipesc de d�nsa cu moarte
la iad.
6. Si urmele ei nu sunt statatoare, ca pe caile vietii nu umbla, si
rataciti sunt pasii ei, si nu bine cunoscuti.
7. Deci fiule asculta-ma pe mine, si sa nu faci netrebnice cuvintele mele.
8. Departeaza-ti calea ta de la d�nsa, si nu te apropia de usile casei ei.
9. Ca sa nu dai altora viata ta, si zilele tale celor nemilostivi.
10. Ca sa nu se sature strainii de averea ta, si sa nu intre ostenelele
tale �n casa straina.
11. Si-ti va parea rau pe urma, c�nd se va topi carnea trupului tau.
12. Si vei zice: cum am ur�t �nvatatura, si de la mustrari s-a departat
inima mea.
13. N-am ascultat glasul celui ce ma certa, si la cel ce ma �nvata nu mi-am
plecat urechea mea.
14. �n putina vreme m-am facut �ntru tot raul, �n mijlocul adunarii si al
soborului.
15. Fiule! Bea apa din vasele tale, si din izvorul f�nt�nilor tale.
16. Sa se verse tie ape din izvorul tau, prin ulitile tale sa treaca apele
tale.
17. Sa-ti fie averea numai tie singur, si nimeni strain sa nu se
�mpartaseasca cu tine.
18. Izvorul apei tale, sa fie al tau, si te veseleste cu femeia cea din
tineretile tale.
19. Cerbul dragostei si pui de cerb al darurilor tale sa vorbeasca cu tine,
si a ta sa-ti urmeze tie, si sa fie cu tine �n toata vremea.
20. Ca petrec�nd �mpreuna �ntru dragostea ei te vei �nmulti, nu fii mult
cu cea straina, nici sa te cuprinzi cu bratele celeia ce nu este a ta.
21. Ca �naintea ochilor lui Dumnezeu sunt caile omului, si toate urmele lui
le socoteste.
22. Faradelegile v�neaza pe om, si se str�nge fiecare cu lanturile
pacatelor sale.
23. Acesta se sf�rseste cu cei ne�nvatati, si din multimea averii sale s-a
lepadat si a pierit pentru nebunie.

CAP. 6.
�ndemnare la munca si la viata curata.

Fiule! De vei lua �n chezasie pe prietenul tau, vei da vrajmasului m�na ta.
 2. Ca cursa tare sunt omului buzele lui, si se prinde cu cuvintele gurii
sale.
3. Fa fiule cele ce-ti poruncesc eu si te vei m�ntui, ca vei merge �n
m�inile celor rai pentru prietenul tau, nu slabi, ci lasa sa se m�nie prietenul
tau, pe care l-ai luat �n chezasie.
4. Sa nu dai somn ochilor tai, nici sa dormitezi cu genele tale.
5. Ca sa te m�ntuiesti ca o caprioara din cursa, si ca o pasare din lat.
6. Mergi la furnica, o lenesule! Si urmeaza vaz�nd caile ei, si fii mai
�ntelept dec�t d�nsa.
7. Ca aceea nefiind lucratoare de pam�nt, nici av�nd pe cineva sa o
�ndemne, nici sub stap�n fiind,
8. �si gateste vara hrana, si multa str�nsoare face �n vremea secerisului.
Sau mergi la albina, si vei cunoaste c�t este de lucratoare si c�t de curat lucru
face, ale careea ostenele �mparatii si prostii le �ntrebuinteaza spre sanatate, si
de toti este iubita si marita, macar de este si slaba de putere, ci pentru
�ntelepciune cinstindu-o, o au adus �nainte.
9. P�na c�nd o lenesule zaci? Si c�nd te vei scula din somn?
10. Putin sa dormi si putin sa sezi si putin dormitezi si putin sa-ti
�mbratisezi pieptul cu m�inile.
11. Ca apoi �ti va veni tie ca un calcator rau saracia, si lipsa ca un bun
alergator.
12. Iar de nu vei fi lenes, veni-va ca un izvor secerisul tau, si saracia
ca un calcator rau va fugi de la tine.
13. Omul cel fara de minte si faradelege umbla �n cai rele, si acela face
semn cu ochiul, si bate cu piciorul, si �nvata amenint�nd cu degetul.
14. Si inima �ndaratnica mestesugeste rele; �n toata vremea unul ca acela
tulburari face cetatii.
15. Pentru aceea fara de veste va veni la pierire, la taiere si la
sfar�mare nevindecata.
16. Ca se bucura de toate cele ce uraste Dumnezeu, si se va sfar�ma pentru
necuratia sufletului.
17. Ochiul semetului, limba nedreapta, m�inile cele ce varsa s�nge
nevinovat.
18. Si inima ceea ce mestesugeste g�nduri rele, si picioarele cele grabnice
a face rau, se vor pierde.
19. At�ta minciuna marturia nedreapta, si scorneste judecati �ntru frati.
20. Fiule! Pazeste legile tatalui tau, si nu lepada �nvataturile maicii
tale.
21. Si le lipeste de sufletul tau pururea, si le �nfasura �mprejurul
grumazului tau.
22. C�nd umbli le poarta, si cu tine sa fie, ca sa te pazeasca c�nd vei
dormi si c�nd te vei scula sa vorbeasca cu tine.
23. Ca porunca legii este sfesnic si lumina si calea vietii si mustrare si
�nvatatura.
24. Ca sa te pazeasca de femeia cu barbat, si de p�ra limbii straine.
25. Fiule! Sa nu te biruiasca pofta frumusetii, nici sa te v�nezi cu ochii
tai, nici sa te �nsele genele ei.
26. Ca pretul curvei este c�t al unei p�ini, si muierea v�neaza sufletele
barbatilor celor de cinste.
27. Au doar va ascunde cineva foc �n s�n, si nu-si va arde hainele?
28. Au calca-va cineva pe carbuni de foc aprinsi, si nu-si va arde
picioarele?
29. Asa cel ce intra la femeie cu barbat nu va fi fara de vina, nici tot
cel ce se atinge de d�nsa.
30. Nu este minune de se va prinde cineva fur�nd, ca fura ca sa sature
suflet flam�nd.
31. Si de se va prinde, va plati de sapte ori, si toate averile sale d�ndu-
le se va rascumpara pe sine.
 32. Iar preacurvarul pentru lipsa mintii pierire sufletului sau c�stiga.
33. Dureri si ocara patimeste, si batjocura lui �n veac nu se va sterge.
34. Ca plina este de r�vna m�nia barbatului ei, si nu-i va fi mila de el �n
ziua judecatii.
35. Nu va lasa vrajba pentru nici o plata, nici se va �mbl�nzi pentru multe
daruri.

CAP. 7.
Ferirea de preacurvie.

Fiule! Pazeste cuvintele mele, si ascunde la tine poruncile mele.

2. Fiule! Cinsteste pe Domnul, si te vei �ntari, si afara de d�nsul nu te
teme de altul.
3. Pazeste poruncile mele, si vei trai, si cuvintele mele ca lumina
ochilor �nfasura-le la degetele tale, si le scrie pe latimea inimii tale.
4. Zi sa fie �ntelepciunea sora ta, si minte �ntelegatoare �ti c�stiga
tie.
5. Ca sa te pazeasca de femeia straina si vicleana, care te amageste cu
cuvinte dulci.
6. Ca privind pe fereastra din casa ei la ulita,
7. Ori pe care t�nar dintre fiii cei ne�ntelepti va vedea lipsit de minte,
8. Trec�nd pe l�nga unghiul casei ei, si graind.
9. Seara �ntru �ntuneric, c�nd este liniste de noapte si negura.
10. Iese �naintea lui muierea av�nd chip de curva, care face sa sara inima
tinerilor.
11. Si este rasfatata si neast�mparata, si �n casa nu se aseaza picioarele
ei.
12. Ca �n c�tava vreme afara se dezmiarda, si c�tava vreme �n ulita prin
tot unghiul p�ndeste.
13. Dupa aceea se apuca si-l saruta pe el, si cu fata fara de rusine zice
catre el:
14. Jertfa de pace este mie, astazi dau fagaduintele mele.
15. Pentru aceea am iesit �naintea ta, poftind fata ta, si te-am aflat.
16. P�nzeturi am �ntins pe patul meu, cu asternuturi de cele din Eghipet am
asternut.
17. Am stropit asternutul meu cu sofran, si casa mea cu scortisoare.
18. Vino sa ne desfatam cu iubire p�na dimineata, vino, si cu dragoste sa
ne �mbratisam.
19. Ca nu este barbatul meu acasa, s-a dus cale departe.
20. Legatura de argint lu�nd �n m�inile sale, dupa multe zile se va
�ntoarce la casa sa.
21. Si l-a abatut pe el cu multa vorba, si cu lanturile buzelor ei, l-a
tras pe el.
22. Si el a mers dupa ea degrab, si ca un bou la junghiere se aduce, si ca
un c�ine la legatura.
23. Sau ca un cerb ranit cu sageata la ficat, si s�rguieste ca pasarea la
lat, nestiind ca pentru suflet alearga.
24. Acum dar fiule asculta-ma! Si ia aminte cuvintele gurii mele.
25. Sa nu se abata la caile ei inima ta, si sa nu te ratacesti �n cararile
ei, ca pe multi ranindu-i i-a pierdut, si nenumarati sunt pe care i-a omor�t.
26. Caile iadului este casa ei, care duc la cararile mortii.

CAP. 8.
Despre adevarata �ntelepciune, Fiul lui Dumnezeu.

Pentru aceea tu marturiseste �ntelepciunea, ca �ntelepciunea sa te asculte pe

tine.
2. Ca pe v�rfurile cele �nalte este, si sta �n mijlocul cararilor.
 3. Si la portile celor puternici sade, si �ntru �ntariri se lauda.
4. Pe voi o oamenilor va rog, si dau glasul meu fiilor omenesti.
5. �ntelegeti cei fara de rautate maiestria, si cei ne�nvatati puneti la
inima.
6. Ascultati-ma pe mine, ca lucruri de cinste voi grai, si voi scoate din
buze cele drepte.
7. Ca adevarul va �nvata g�tlejul meu, si ur�te sunt �naintea mea buzele
mincinoase.
8. Cu dreptate sunt toate graiurile gurii mele, nimic nu este �ntru
d�nsele str�mb, nici �nc�lcit.
9. Toate sunt netede celor ce cunosc, si drepte celor ce afla stiinta.
10. Luati �nvatatura, si nu argint, si stiinta mai v�rtos dec�t aurul
lamurit, si agonisiti cunostinta mai mult dec�t aurul curat.
11. Ca mai buna este �ntelepciunea dec�t pietrele cele de mult pret, si tot
ce este scump nu este vrednic ei.
12. Eu �ntelepciunea am salasluit sfatul si cunostinta, si g�ndul eu l-am
chemat.
13. Frica Domnului uraste nedreptatea si semetia si m�ndria si caile
viclenilor si gura ce necredincioasa o am ur�t eu, si caile cele razvratite ale
celor rai.
14. Al meu este sfatul si �ndreptarea, a mea este �ntelepciunea si a mea
este taria.
15. Prin mine �mparatii �mparatesc, si cei puternici scriu dreptatea.
16. Prin mine cei mari se maresc, si stap�nii prin mine stap�nesc pam�ntul.
17. Eu iubesc pe cei ce ma iubesc pe mine, si cei ce ma cauta vor afla dar.
18. Bogatia si marirea a mea este, si agoniseala a multora si dreptatea.
19. Mai bine este a ma �nmulti pe mine, dec�t aurul si piatra scumpa, ca
rodurile mele mai bune sunt dec�t argintul cel ales.
20. �n caile dreptatii umblu, si �n mijlocul cararilor adevarului petrec.
21. Ca sa �mpart avutia celor ce ma iubesc, si sa umplu vistieriile lor de
bunatati; de voi spune voua cele ce se fac �n toate zilele; voi pomeni cele din
veac sa le numar.
22. Domnul m-au zidit pe mine �nceput cailor sale spre lucrurile sale.
23. Mai �nainte de veci m-au �ntemeiat pe mine, �ntru �nceput mai �nainte
de a face pam�ntul.
24. Mai �nainte de a face ad�ncurile, mai �nainte de a iesi izvoarele
apelor.
25. Mai �nainte de ce s-au �nfipt muntii, mai �nainte dec�t toate dealurile
m-au nascut pe mine.
26. Domnul au facut laturile si pustiile si marginile lumii sub cer.
27. C�nd gatea cerul cu d�nsul eram, si c�nd si-au asezat scaunul sau peste
v�nturi.
28. Si c�nd au �ntarit norii cei de sus, si ca niste tarii au pus izvoarele
cele de sub cer.
29. C�nd au pus marii hotar si apelor, ca sa nu treaca tarmurile sale, si
tari au facut temeliile pam�ntului.
30. Eram la d�nsul tocmind, eu eram de care se bucura, si �n toate zilele
ma veseleam �naintea fetei lui �n toata vremea.
31. C�nd se veselea lumea sav�rsind, si se veselea �ntru fiii oamenilor.
32. Acum dar fiule asculta-ma pe mine! Si fericiti sunt, care pazesc caile
mele.
33. Ascultati �ntelepciunea, si va �nteleptiti, si nu va departati de la
d�nsa.
34. Fericit barbatul cel ce ma asculta, si omul, care va pazi caile mele,
si privegheaza la usile mele pururea, si pazeste pragurile usilor mele.
35. Ca iesirile mele sunt iesiri de viata, si se gateste vrerea de la
Domnul.
36. Iar cei ce gresesc asupra mea, fac pag�natate �n sufletele lor, si cei
ce ma urasc pe mine, iubesc moartea.

CAP. 9.
Chemarea parinteasca a �ntelepciunii.

�ntelepciunea si-a zidit eisi casa, si a �ntarit sapte st�lpi.

2. Junghiat-a jertfele sale, si a dres �n paharul sau vin, si a gatit ei
masa.
3. Trimis-a pe slugile sale sa cheme cu �nalta strigare la pahar, graind:
4. Cel ce este ne�ntelept sa se abata la mine, si celor lipsiti de
�ntelepciune le-a zis:
5. Veniti de m�ncati p�inea mea si beti vinul, care l-am dres voua.
6. Lasati ne�ntelepciunea si veti fi vii, ca �n veac sa �mparatiti, si
cautati �ntelepciunea ca sa traiti, si va �ndreptati mintea �ntru cunostinta.
7. Cel ce �nvata pe cei rai ia luisi ocara, si cel ce cearta pe cel
necurat se ocaraste pe sine, ca certarile la cel necurat sunt rane lui.
8. Nu mustra pe cei rai, ca sa nu te urasca, mustra pe cel �ntelept, si te
va iubi pe tine.
9. Da pricina �nteleptului, si mai �ntelept va fi, arata dreptului, si va
adauga a primi.
10. �nceputul �ntelepciunii este frica Domnului, si sfatul sfintilor
priceperea; iar a cunoaste legea, este a cugetului bun.
11. Ca �ntr-acest chip multa vreme vei trai, si se vor adauga tie anii
vietii tale.
12. Fiule! De vei fi �ntelept, tie vei fi �ntelept, si vecinilor tai; iar
de vei fi rau, numai tu singur vei lua cele rele. Fiul �nvatat �ntelept va fi, si
pe cel ne�nvatat sluga �l va avea. Cel ce se reazema de minciuni, acela paste
v�nturile si goneste pasari zburatoare, ca si-a parasit caile viei sale, si a
ratacit din cararile agonisirii sale, si umbla prin pustie fara de apa, si prin
pam�nt desfatat �ntru sete, si aduna cu m�inile nerodire.
13. Femeia nebuna si fara de omenie, care nu stie de rusine, se va lipsi de
p�ine.
14. Sade �n usile casei sale pe scaun afara �n ulita.
15. Chem�nd pe cei ce trec pe cale, si-si fac caile lor; cel ce este �ntru
voi fara de minte, abate-se la mine.
16. Si celor lipsiti de minte, le porunceste zic�nd:
17. Atingeti-va cu dulceata de p�ine ascunsa, si beti apa dulce de
furtisag.
18. Si el nu stie, ca pam�ntenii la d�nsa pier, si �i duce �n fundul
iadului.
19. Ci fugi, nu te zabovi la locul ei, nici �ntoarce ochiul tau spre d�nsa,
ca asa o vei trece ca o apa straina.
20. Si treci izvorul strain, si te departeaza de apa altora, si nu bea din
f�nt�na straina, ca sa traiesti multa vreme, si sa se adauge tie anii vietii.

CAP. 10.
Dreptatea.

Fiul �ntelept veseleste pe tatal sau, iar fiul nebun �ntristeaza pe mama sa.
2. Nu vor folosi avutiile celor faradelege; iar dreptatea �i va izbavi din
moarte.
3. Nu va omor� Domnul cu foame sufletul dreptului; iar viata
necredinciosilor o va surpa.
4. Saracia smereste pe om; iar m�inile celor vrednici se �mbogatesc.
5. Fiul certat �ntelept va fi, si pe cel ne�nvatat sluga-l va avea.
6. Scapa de zaduf fiul �ntelept; iar fiul cel calcator de lege se strica
de v�nt �n vremea secerisului.
7. Binecuv�ntarea Domnului pe capul dreptului; iar gura necredinciosilor o
acopere pl�ngere fara de vreme.
8. Pomenirea dreptilor cu laude; iar numele necredinciosilor se stinge.
9. Cel �ntelept cu inima primeste poruncile; iar cel neascultator
�mpiedec�ndu-se cu buzele aluneca.
10. Cel ce umbla drept, umbla cu nadejde; iar cel ce str�mbeaza caile sale,
se va cunoaste.
11. Cel ce face cu ochiul cu �nselaciune, aduna �ntristarea oamenilor; iar
cel ce mustra cu �ndrazneala, face pace.
12. Izvor de viata este �n m�na dreptului; iar gurile necredinciosilor le
va acoperi pierirea.
13. Ura scorneste sfada; iar dragostea acopere pe toti cei ce nu iubesc
sfazile.
14. Cel ce scoate din buze �ntelepciune, bate cu toiagul pe omul cel fara
de inima.
15. �nteleptii tainuiesc �n sine stiinta; iar gura celui fara de socoteala
se apropie de sfar�mare.
16. Agoniseala bogatilor, este cetate tare; iar sfar�marea necredinciosilor
este saracia.
17. Faptele dreptilor viata fac; iar roadele necredinciosilor pacate.
18. Caile vietii le pazeste �nvatatura; iar �nvatatura nemustrata
rataceste.
19. Buzele cele drepte acopere vrajba; iar cei ce graiesc ocari, prea fara
de minte sunt.
20. Din vorba multa nu vei scapa de pacat; iar cel ce-si tine buzele
�ntelept va fi.
21. Argint lamurit este limba dreptului; iar inima necredinciosului se va
stinge.
22. Buzele dreptilor stiu lucruri �nalte; iar cei fara de minte �ntru
lipsa se vor sf�rsi.
23. Binecuv�ntarea Domnului pe capul dreptului, aceasta �l �mbogateste, si
nu se va adauga lui �ntristarea �n inima.
24. Cu r�s nebunul face rele; iar �nvatatura la om naste �ntelepciune.
25. Cel necredincios cu pierirea se poarta; iar pofta dreptului este
primita.
26. Merg�nd viforul piere cel necredincios; iar dreptul abat�ndu-se se
m�ntuieste �n veac.
27. �n ce chip este agurida la dinti stricatoare si fumul la ochi, asa este
faradelegea celor ce o fac pe ea.
28. Frica Domnului adauga zile; iar anii necredinciosilor se vor �mputina.
29. Petrece cu dreptii veselia, iar nadejdea necredinciosilor va pieri.
30. �ntarirea cuviosului este frica Domnului; iar celor ce fac rele
sfar�mare.
31. Dreptul �n veac nu se va clati; iar necredinciosii nu vor locui
pam�ntul.
32. Din gura dreptului pica �ntelepciune; iar limba nedreptului va pieri.
33. Din buzele oamenilor drepti pica daruri; iar gura celor necredinciosi
se razvrateste.

CAP. 11.
Folosul si piedicile dreptatii.

Cumpenele viclene ur�ciune sunt �naintea Domnului; iar cumpana dreapta primit
aeste lui.
2. Ori unde intra sudalma, acolo si ocara; iar gura smeritilor cugeta
�ntelepciune.
3. Sav�rsirea dreptilor va �ndeparta pe d�nsii; iar �mpiedicarea
calcatorilor de lege, �i va prada pe ei.
4. Nu vor folosi averile �n ziua m�niei, iar dreptatea va izbavi din
moarte; murind dreptul lasa grija, iar pierirea necredinciosilor este ur�ta si de
r�s.
5. Dreptatea nevinovatului �ndrepteaza caile; iar necredinta cade �ntru
nedreptate.
6. Dreptatea oamenilor drepti va izbavi pe ei; iar cei faradelege se
v�neaza de pag�natatea lor.
7. Sf�rsindu-se omul drept nu-i piere nadejdea; iar lauda necredinciosilor
va pieri.
8. Dreptul din cursa va scapa, si �n locul lui se va da cel necredincios.
9. �n gura celor necredinciosi lantul cetatenilor; iar chibzuirea
dreptilor cu buna sporire.
10. �ntru bunatatile dreptilor se �ndrepta cetatea, si �ntru pierirea
necredinciosilor bucurie.
11. �ntru binecuv�ntarea dreptilor se va �nalta cetatea; iar cu gura
necredinciosilor se va sapa.
12. Batjocureste pe cetateni cel lipsit de minte; iar barbatul �ntelept
liniste aduce.
13. Omul cel cu doua limbi descopere sfaturi �ntru adunare; iar cel
credincios cu duhul ascunde lucrurile.
14. Cei ce n-au c�rmuire cad ca frunzele; iar m�ntuirea este �ntru mult
sfat.
15. Cel rau, rau face c�nd se �mpreuna cu dreptul, si uraste sunetul
adeverintii.
16. Femeia cinstita face barbatului marire; iar femeia care uraste cele
drepte este scaun de ocara; cei lenesi sunt nevrednici de avutii, iar cei harnici
se reazema de bogatii.
17. Omul milostiv bine face sufletului sau; iar cel nemilostiv pierde
trupul sau.
18. Cel necredincios face lucruri nedrepte; iar sam�nta dreptilor plata
adevarului.
19. Fiul drept se naste spre viata; iar urmarea celui necredincios spre
moarte.
20. Ur�ciune sunt �naintea Domnului caile str�mbe; iar primiti sunt toti
cei nevinovati �n cale.
21. Cel ce-si pune m�inile �n m�na cu str�mbatate, nu va fi necertat; iar
cel ce seamana dreptate, va lua plata dreptilor.
22. Precum este cercelul de aur �n narile porcului, asa este frumusetea
femeii cei cu narav rau.
23. Pofta dreptilor toata este buna; iar nadejdea necredinciosilor va
pieri.
24. Sunt care seman�nd ale sale mai multe fac; sunt si care adun�nd cele
straine saracesc.
25. Tot sufletul drept este binecuv�ntat; iar omul m�nios nu este cu buna
cuviinta.
26. Cel ce str�nge gr�ul �l tine neamurilor, si pe cel ce vinde gr�ul scump
�l blesteama poporul; iar binecuv�ntarea este peste capul celui darnic.
27. Cel ce face bine, cauta dar bun; iar cel ce cauta rele, relele �l vor
ajunge pe el.
28. Cel ce nadajduieste �ntru avutia sa, acela va cadea; iar cel ce
sprijineste pe cei drepti, acela va rasari.
29. Cel ce nu poarta grija de casa sa, va mosteni v�nturi, si va sluji cel
ne�ntelept celui �ntelept.
30. Din rodul dreptatii, creste pomul vietii; iar sufletele calcatorilor de
lege se vor lua fara de vreme.
31. Ca de vreme ce dreptul abea se m�ntuieste, dar necredinciosul si
pacatosul unde se va afla?
CAP. 12.
Sfaturi folositoare pentru viata.

Cel ce iubeste �nvatatura, iubeste stiinta; iar cel ce uraste certarea, este fara
de minte.
2. Cel bun afla mila de la Domnul Dumnezeu; iar omul cel faradelege, uitat
va fi.
3. Nu se va ferici omul din faradelege; iar radacinile dreptilor nu se vor
smulge.
4. Femeia harnica cununa este barbatului sau; ca precum este viermele �n
lemn, asa femeia cea facatoare de rau �si pierde barbatul.
5. G�ndurile dreptilor sunt adevaruri; iar necredinciosii ispravesc
�nselaciuni.
6. Cuvintele necredinciosilor sunt cu viclesug spre s�nge; iar gura
dreptilor va izbavi pe d�nsii.
7. Ori unde se va �ntoarce cel necredincios, se va stinge; iar casele
dreptilor vor ram�ne.
8. Gura �nteleptului o lauda omul; iar pe cel �mpietrit la inima �l
batjocureste.
9. Mai bun este omul fara de boierie, care slujeste luis, dec�t cel cu
boieria si lipsit de p�ine.
10. Dreptul are mila de viata dobitoacelor sale; iar rarunchii
necredinciosilor sunt nemilostivi.
11. Cel ce lucreaza pam�ntul sau, se va satura de p�ine; iar cei ce umbla
dupa desertaciuni sunt lipsiti de minte.
12. Celui ce-i place a-si petrece cu vinul, �n curtile sale lasa ocara.
13. Poftele necredinciosilor sunt rele; iar radacina credinciosilor �ntru
tarii.
14. Pentru pacatul buzelor cade �n lat pacatosul, iar dreptul scapa de el;
cel ce se uita lin se va m�ntui, iar cel ce �nt�mpina �n porti, necajeste
sufletele.
15. Din rodurile gurii, sufletul omului se va satura de bunatati, si plata
buzelor lui se va da lui.
16. Caile nebunilor drepte sunt �naintea lor; iar cel �ntelept asculta
sfaturile.
17. Nebunul numai dec�t �si arata m�nia sa; iar cel iscusit �si ascunde
ocara sa.
18. Credinta adevarata o spune dreptul; iar marturia nedreptilor este
�nselatoare.
19. Sunt care graiesc si ranesc ca si cu sabia; iar limbile �nteleptilor
vindeca.
20. Buzele adevarate �ndrepteaza marturisirea; iar martorul grabnic are
limba nedreapta.
21. Viclesug este �n inima celui ce mestesugeste rele; iar cei ce voiesc
pace, se vor veseli.
22. Nu place dreptului nimic ce este str�mb; iar cei necredinciosi se vor
umplea de rele.
23. Ur�ciune sunt Domnului buzele mincinoase; iar cel ce face credinta
primit este la d�nsul.
24. Omul priceput este omul stiintei; iar inima nebunilor va �ntimpina
blestemuri,
25. M�na celor alesi lesne stap�neste; iar cei vicleni vor fi de prada.
26. Cuv�ntul cel �nfricosat tulbura inima omului drept; iar vestea buna �l
veseleste pe d�nsul.
27. Cunoscatorul drept lui �nsusi va fi prieten; iar g�ndurile
necredinciosilor fara bl�ndete; pe cei ce pacatuiesc �i vor ajunge relele, si
calea necredinciosilor �i va �nsela pe d�nsii.
28. Nu va dob�ndi vicleanul v�nat; iar omul curat agoniseala scumpa.
 29. �n caile dreptatii este viata; iar caile celor ce tin minte raul, sunt
spre moarte.

CAP. 13.
Alte sfaturi.

Fiul �ntelept asculta pe tatal sau; iar cel neascultator �ntru pierzare.
2. Din rodurile dreptatii va m�nca cel bun; iar sufletele calcatorilor de
lege vor pieri fara de vreme.
3. Cel ce-si pazeste gura sa, �si pazeste sufletul sau; iar cel ce nu-si
opreste buzele, frica-si va face luis.
4. �ntru pofte este tot cel lenes; iar m�inile celor harnici sunt �ntru
nevointa.
5. Uraste dreptul cuv�ntul nedrept; iar necredinciosul se rusineaza, si nu
are �ndrazneala.
6. Dreptatea pazeste pe cei fara de rautate; iar pe cei necredinciosi �i
face rai pacatul.
7. Sunt care se �mbogatesc singuri pe sine nimic av�nd; si sunt care se
smeresc pe sine cu multa bogatie.
8. Rascumpararea sufletului omului este bogatia lui; iar saracul nu sufere
certarea.
9. Lumina dreptilor este pururea; iar lumina necredinciosilor se va
stinge. Sufletele viclene ratacesc �ntru pacate; iar dreptii se �ndura si
miluiesc.
10. Cel rau cu sudalma face rele; iar cei ce se cunosc pe sine sunt
�ntelepti.
11. Averea adunata cu faradelege se va �mputina; iar a celui ce str�nge cu
credinta, se va �nmulti.
12. Dreptul se �ndura si �mprumuteaza; mai bun este cel ce �ncepe a ajuta
cu inima, dec�t cel ce fagaduieste, si la nadejde aduce; ca pomul vietii este
pofta buna.
13. Cel ce nu baga �n seama lucrul, nebaga-se-va �n seama de el; iar cel ce
se teme de porunca, acela este sanatos.
14. Fiului viclean nimic nu este bun; iar lucrurile slugii �ntelepte vor
spori, si se va �ndrepta calea lui.
15. Legea �nteleptului este izvorul vietii; iar cel fara de minte �n lat va
muri.
16. �ntelegerea buna da dar; iar a cunoaste legea este a cugetului bun; si
caile celor nebagatori de seama �ntru pierire.
17. Tot cel istet lucreaza cu cunostinta; iar cel fara de minte �si �ntinde
luisi rele.
18. �mparatul �ndraznet va cadea �n rele, iar sluga �nteleapta va izbavi pe
el.
19. Saracia si ocara o strica �nvatatura; iar cel ce pazeste mustrarile se
va mari.
20. Poftele credinciosilor �ndulcesc sufletul; iar lucrurile
necredinciosilor departe sunt de cunostinta.
21. Cel ce umbla �mpreuna cu cei �ntelepti, �ntelept va fi; iar cel ce
umbla cu cei fara de minte, se va cunoaste.
22. Pe cei ce pacatuiesc �i vor ajunge relele; iar pe cei drepti �i va
ajunge binele.
23. Omul bun va lasa mosteni pe fiii fiilor; iar bogatia necredinciosilor
se str�nge dreptilor.
24. Dreptii vor petrece multi ani �ntru bogatie; iar nedrepti vor pieri
degrab.
25. Cel ce cruta toiagul uraste pe fiul sau; iar acela ce-l iubeste, �l
cearta cu deadinsul.
26. Dreptul m�nc�nd va satura sufletul sau; iar sufletele necredinciosilor
vor fi lipsite.

CAP. 14.
Lauda iscusintei �n viata.

Femeile cele �ntelepte au zidit case; iar cea fara de minte le-a surpat cu m�inile
sale.
2. Cel ce umbla drept, se teme de Domnul; iar cel ce umbla str�mb pe caile
sale, se va defaima.
3. Din gura nebunilor toiag de ocara; iar buzele �nteleptilor �i pazesc pe
ei.
4. Unde nu sunt boi ieslea este desarta; iar unde sunt holde multe,
aratata este taria boului.
5. Marturia credincioasa nu minte, iar marturia str�mba at�ta minciuni.
6. Cauta-vei �ntelepciunea la cei rai, si nu o vei afla; iar la cei
�ntelepti lesne este simtirea.
7. Toate sunt �mpotriva omului fara de minte; iar armele simtirii sunt
buzele cele �ntelepte.
8. �ntelepciunea celor �nvatati este a-si cunoaste caile sale; iar g�ndul
celor fara de minte este �n ratacire.
9. Caselor celor faradelege le trebuieste curatenia; iar casele dreptilor
sunt placute.
10. Inima simtitoare a omului, m�hneste sufletul sau, iar c�nd se
veseleste, nu se amesteca cu ocara.
11. Casele celor necurati se vor stinge; iar locasurile celor drepti se vor
�ntari.
12. Este cale, care se pare oamenilor dreapta; iar sf�rsitul ei duce �n
fundul iadului.
13. �n veselii nu se amesteca �ntristarea; iar mai pe urma bucuria se
�ntoarce �n pl�ns.
14. De caile sale se va satura cel �ndraznet cu inima; iar din cugetele
sale este omul bun.
15. Omul cel fara de rautate crede tot cuv�ntul; iar cel �ntelept vine la
pocainta.
16. �nteleptul tem�ndu-se, se fereste de rau; iar cel fara de minte
nadajduindu-se �n sine, se amesteca cu cel faradelege.
17. Cel grabnic la m�nie lucreaza fara de socoteala; iar omul �ntelept
multe rabda.
18. Nebunii �mpart rautatea; iar cei cu minte se tin de stiinta.
19. Luneca-vor cei rai �naintea celor buni; si cei necredinciosi vor sluji
la usile celor drepti.
20. Prietenii vor ur� pe prietenii cei saraci; iar prietenii celor bogati
sunt multi.
21. Cel ce nu cinsteste pe cel misel, pacatuieste; iar cel ce miluieste pe
saraci fericit este.
22. Fiind rataciti cei nedrepti, lucreaza rele; iar cei buni fac mila si
adevar.
23. Nu stiu mila si credinta facatorilor de rele; iar mila si credinta este
la cei ce lucreaza cele bune.
24. Tot cel ce poarta grija, are de prisosit; iar cel dezmierdat si
nepurtator de grija �n lipsa va fi.
25. Cununa �nteleptilor este bogatia lor; iar viata nebunilor este rea.
26. M�ntuieste din rele sufletul marturia credincioasa; iar cel viclean
at�ta minciuna.
27. �ntru frica Domnului este nadejdea celui tare, si fiilor sai va lasa
reazem de pace.
28. Frica Domnului este izvor de viata, si pe cel ce o are �l face a se
feri de latul mortii.
 29. Marirea �mparatului este �n popor mult; iar �n poporul putin, este
pierderea celui puternic.
30. Omul cel mult rabdator este cu mare �ntelepciune, iar cel foarte fricos
este ne�ntelept.
31. Omul bl�nd este doftor inimii; iar cariul oaselor este inima
simtitoare.
32. Cel ce graieste de rau pe saracul, m�nie pe cel ce l-au facut pe el;
iar cel ce miluieste pe sarac, cinsteste pe cel ce l-au facut pe el.
33. �ntru rautatea sa va pieri necredinciosul; iar cel ce nadajduieste
spre Domnul, drept este �ntru bunatatea sa.
34. Inima cea buna a barbatului odihneste �ntelepciunea; iar inima
nebunilor nu se cunoaste.
35. Dreptatea �nalta neamul; iar pacatele �mputineaza semintiile.
36. Primita este �mparatului sluga �nteleapta; si cu pastrarea sa leapada
de la sine ocara.

CAP. 15.
Roadele iscusintei. Mijloace �mpotriva pacatelor.

M�nia pierde pe cei �ntelepti; iar raspunsul cucernic �ntoarce m�nia si cuv�ntul
aspru aprinde m�nia.
2. Limba �nteleptilor stie cele bune; iar gura celor ne�ntelepti spune
rele.
3. �n tot locul ochii Domnului vad pe cei rai si pe cei buni.
4. Vindecarea limbii este pom de viata, si cel ce o pazeste acesta se va
umplea de duh.
5. Cel fara de minte batjocureste �nvatatura tatalui sau; iar cel ce tine
porunca este mai �ntelept. �n prisosirea dreptatii putere multa este; iar cei
necredinciosi cu toata radacina vor pieri de pe pam�nt.
6. Iar casele dreptilor tarie este multa, iar rodurile necredinciosilor
vor pieri.
7. Buzele dreptilor se leaga cu pricepre; iar inima celor ne�ntelepti nu
este �ntarita.
8. Jertfele necredinciosilor ur�ciune sunt Domnului; iar rugaciunile celor
ce se �ndrepteaza sunt primite de d�nsul.
9. Ur�ciune sunt Domnului caile necredinciosilor; iar pe cei ce umbla dupa
dreptate �i iubeste.
10. �nvatatura celui fara de rautate se cunoaste de la cei ce trec; iar cei
ce urasc certarea se sf�rsesc grozav.
11. Iadul si pierzarea de fata sunt la Domnul, cum dar nu si inimile
oamenilor?
12. Cel ne�nvatat nu va iubi pe cei ce-l cearta pe el; si cu cei �ntelepti
nu va vorbi.
13. Inima veselindu-se �nfloreste fata; iar fiind �ntru sc�rba se
m�hneste.
14. Inima dreapta cauta stiinta; iar gura celor ne�nvatati cauta cele rele.
15. �n toata vremea ochii celor rau primesc cele rele, iar cei buni sunt �n
liniste pururea.
16. Mai buna este o particica mica cu frica Domnului, dec�t vistierii mari
fara de frica.
17. Mai bun este ospatul cu legumi spre dragoste si spre prietesug, dec�t
vitelul de la iesle cu vrajba.
18. Omul m�nios at�ta g�lcevi; iar cel ce rabda mult, potoleste si ceea ce
va sa fie.
19. Omul cel �ndelung rabdator �mpaca vrajbile; iar cel necredincios mai
v�rtos le �ntar�ta.
20. Caile celor lenesi sunt asternute cu spini; iar ale celor harnici sunt
netede.
 21. Fiul �ntelept veseleste pe tatal sau; iar fiul ne�ntelept batjocureste
pe muma sa.
22. Cararile celui nebun sunt lipsite de �ntelepciune; iar omul cel
�ntelept drept umbla.
24. Ca nu-l asculta pe el cel rau, nici va zice ceva de folos, si bun
adunarii de obste.
25. Caile vietii sunt cugetele celui �ntelegator, ca sa se fereasca de iad,
si sa se m�ntuiasca.
26. Casele defaimatorilor le surpa Domnul, si �ntareste hotarul vaduvei.
27. Ur�ciune este Domnului g�ndul nedrept; iar cuvintele celor curati sunt
cuvioase.
28.Pierde-se pe sine cel ce ia daruri, iar cel ce uraste luarea de daruri
viu va fi.
29. Cu milosteniile si cu credinta se curatesc pacatele, si cu frica
Domnului se fereste fiecare de rau.
30. Inimile dreptilor se �nvata credinta; iar gura necredinciosilor
raspunde rele.
31. Primite sunt la Domnul caile oamenilor drepti, ca prin acelea si
vrajmasii prieteni se fac.
32. Departe sta Dumnezeu de cei necredinciosi; iar rugaciunile dreptilor le
asculta.
33. Mai buna este putina luare cu dreptate; dec�t roduri multe cu
nedreptate.

CAP. 16.
�ndemnari pentru smerenie, dreptate si �nfr�nare.

Inima omului sa g�ndeasca lucruri drepte; ca sa se �ndrepteze de Dumnezeu caile

lui.
2. Ochiul vaz�nd bune veseleste inima; si vestea cea buna �ngrasa oasele;
cel ce asculta mustrarile vietii, va petrece �ntru cei �ntelepti.
3. Cel ce leapada �nvatatura, se uraste pe sine; iar cel ce pazeste
�nvataturile �si iubeste sufletul sau.
4. Frica Domnului este �nvatatura si �ntelepciune si �nceputul maririi
raspunde ei; si merge marirea �naintea celor smeriti. La om este voirea inimii,
iar de la Domnul raspunsul limbii.
5. Toate lucrurile celui smerit aratate sunt �naintea lui Dumnezeu; iar
cei necurati �n ziua cea rea vor pieri. C�t esti de mare at�ta te smereste si vei
afla mila �naintea Domnului Dumnezeu.
6. Necurat este �naintea lui Dumnezeu tot cel cu inima �nalta, si cel ce-
si pune m�na �n m�na cu nedreptate, nu se va �ndrepta.
7. �nceputul caii celei bune este a face dreptate, ca primita este la
Dumnezeu mai mult dec�t aducerea de jertfe.
8. Cel ce cauta pe Domnul va afla minte cu dreptate, si cei ce-l cauta pe
el, cu dreptate vor afla pace.
9. Toate lucrurile Domnului sunt cu dreptate, si se tine cel necredincios
la ziua cea rea.
10. Ghicire este �n buzele �mparatului, si la judecata nu va rataci gura
lui.
11. Pornirea cumpenii drepte este la Domnul, si lucrurile lui cumpene
drepte.
12. Ur�t este �mparatului acela ce face rele, ca, cu dreptate se gateste
scaunul domniei.
13. Primite sunt �mparatului buzele drepte, si cuvintele drepte le iubeste.
14. M�nia �mparatului este solul mortii; iar omul �ntelept �l va �mbl�nzi
pe el.
15. �ntru lumina vietii fiul �mparatului; iar cei primiti lui ca norul
t�rziu.
 16. Cuiburile �ntelepciunii mai alese sunt dec�t aurul, si cuiburile
�ntelegerii mai alese sunt dec�t argintul.
17. Cararile vietii abat de la rele; iar lungimea vietii sunt caile
dreptatii.
18. Cel ce primeste �nvatatura, �ntru bunatati va fi; si cel ce pazeste
certarile, se va �ntelepti.
19. Cel ce �si pazeste caile sale, pazeste sufletul sau; si cel ce-si
iubeste viata sa, opreste gura sa.
20. Mai �nainte de sfar�mare merge ocara; si mai �nainte de cadere g�ndul
cel rau.
21. Mai bun este cel bl�nd cu smerenie, dec�t cel ce �mparte prazi cu cei
ce fac str�mbatate.
22. Cel �ntelept �n lucruri este aflator de bunatati, si cel ce
nadajduieste �ntru Dumnezeu, fericit este.
23. Pe cei �ntelepti si pe cei pricepatori �i cheama rai; iar cei cu
cuvinte dulci mai mult se vor auzi.
24. Izvor de viata este priceperea celor ce o agonisesc; iar �nvatatura
nebunilor este rea.
25. Inima �nteleptului cunoaste cele din gura sa, si �n buze poarta
pricepere.
26. Fagure de miere sunt cuvintele bune; si dulceata lor tamaduire
sufletului.
27. Sunt cai, care se par omului a fi drepte; iar cele mai de pe urma ale
lor cauta �n fundul iadului.
28. Omul �ntru ostenele se osteneste luis, si abate de la sine pierirea
sa; iar cel �ndaratnic �n gura sa �si poarta pierirea.
29. Omul fara de minte �si sapa luisi rele, si �n buzele sale aduna foc.
30. Omul �ndaratnic �mparte rele; si celor rai aprinde faclia �nselaciunii,
si desparte pe prieteni.
31. Omul fara de lege amageste pe prieteni, si �i duce pe ei la cai nu
bune.
32. Cel ce-si �ntareste ochii sai, g�ndeste �ndaratnicii, si cel ce-si
musca buzele sale alege toate relele, acesta este cuptorul rautatii.
33. Cununa de lauda sunt batr�netele, si �n caile dreptatii se alfa.
34. Mai bun este omul cel mult rabdator, dec�t cel tare, si omul cel ce are
minte, dec�t lucratorul cel mare de pam�nt; si cel ce-si stap�neste m�nia mai bun
este dec�t cel ce ia cetate tare.
35. �n s�nul celor nedrepti intra toate cele nedrepte; iar cele drepte
toate sunt de la Domnul.

CAP. 17.
Cearta si vrajba.

Mai buna este o bucata de p�ine cu dulceata �n pace, dec�t casa plina de multe
bunatati, si dec�t jertfe nedrepte cu vrajba.
2. Sluga cu minte stap�neste pe stap�nii cei ne�ntelepti, si �mparte parti
�ntru frati.
3. Precum se lamureste �n cuptor aurul si argintul; asa inimile cele alese
de la Domnul.
4. Cel rau asculta de limba calcatorilor de lege; iar dreptul nu se uita
la buzele mincinoase.
5. Cel ce r�de de sarac, m�nie pe cel ce l-au facut pe el; iar cel ce-l
miluieste se va milui; cel ce-i pare bine de cel ce piere, nu va fi fara de vina,
6. Cununa batr�nilor sunt fiii fiilor, si lauda fiilor sunt parintii lor.
Celui credincios toata lumea �i este c�stigare; iar celui necredincios nici un
ban.
7. Nu sunt cuvioase celui nebun buzele drepte, nici celui drept buzele
mincinoase.
 8. Plata darurilor este �nvatatura la cei ce se tin cu d�nsa, si ori
�ncotro se �ntorc �i �ndrepteaza pe ei.
9. Cel ce acopera str�mbatatile cauta prietesug; iar cel ce uraste ale
acoperi desparte prietenii si casnicii.
10. Groaza umileste inima �nteleptului; iar cel ne�ntelept batut fiind nu
simte.
11. Pricini scorneste tot cel rau; iar Domnul �nger nemilostiv va trimite
lui.
12. Cade purtarea de grija pe omul cel �ntelept; iar cei nepriceputi cugeta
rele.
13. Cel ce rasplateste rele pentru bune, nu se va muta raul din casa lui.
14. Putere da cuvintelor �nceperea dreptatii; iar �mperecherea si razboiul
merge �naintea scumpetei.
15. Cel ce judeca pe cel drept a fi str�mb, si pe cel str�mb a fi drept,
necurat este si ur�t �naintea lui Dumnezeu.
16. Pentru ce sunt avutii celui ne�ntelept? Ca a dob�ndi �ntelepciune cel
rau la inima, nu va putea.
17. Cel ce-si face casa �nalta, cauta sfar�mare. Si cel ce se leneveste a
�nvata va cadea �n rele.
18. �n toata vremea sa aibi tu prieten, fratii �n nevoi de treaba sa fie,
ca pentru aceea se fac.
19. Omul fara de minte bate �n palme si se veseleste luis, ca si chezasul
cei ia �n chezasie pe prietenul sau.
20. Cel iubitor de pacate se bucura de vrajbi si cei ce-si �nalta usile
sale, cauta surpare.
21. Cel cu inima v�rtoasa nu va afla bunatati, si omul cel ce lesne �si
schimba limba va cadea �n rele; si inima de nebun durere este celui ce o are.
22. Nu se veseleste tatal de fiul cel ne�nvatat; iar fiul �ntelept
veseleste pe muma sa.
23. Inima vesela buna viata face; iar omului trist i se usuca oasele.
24. Caile celui ce ia daruri cu nedreptate �n s�nuri, nu sporesc, si cel
necurat se abate din caile dreptatii.
25. Fata �ntelegatoare este a omului �ntelept; iar ochii nebunului la
marginile pam�ntului.
26. M�nie tatalui este fiul nebun, si durere celui ce l-a nascut pe el.
27. A pagubi pe omul drept nu este bine, nici este cu cuviinta a sfatui rau
asupra puternicilor drepti.
28. Cel ce opreste a grai cuv�nt greu, cu minte este; si omul cel ce rabda
mult, este �ntelept.
29. Cel ce nu stie, de va �ntreba de �ntelepciune, �ntelepciune i se va
socoti; si cel ce se face pe sine mut, �ntelept se va socoti a fi.

CAP. 18.
Prietenie si �nfr�narea limbii.

Pricini cauta omul cel ce va sa se desparta de prieteni, si �n toata vremea ocar�t

va fi.
2. Nu trebuieste �ntelepciune omului lipsit de minte, ca mai v�rtos se
tine cu nebunia.
3. C�nd vine necredinciosul �ntru ad�ncul rautatilor, nu baga seama; si
�i vine lui necinste si ocara.
4. Apa ad�nca este cuv�ntul �n inima omului; si izvor ce se varsa si
f�nt�na de viata.
5. A te mira de fata necredinciosului nu este bine; nici este cu cuviinta
a fugi de dreptate la judecata.
6. Buzele celui fara de minte �i aduc pe el la rele, si gura lui cea
�ndrazneata cheama moartea.
7. Gura nebunului pierirea lui este; iar buzele lui sunt lat sufletului
lui.
8. Pe cei lenesi �i biruieste frica, si sufletele oamenilor muieratici vor
flam�nzi.
9. Cel ce nu se vindeca pe sine �ntru faptele sale, frate este celui ce
se raneste pe sine.
10. Din marirea tariei, numele Domnului; si alerg�nd la el dreptii, se
�nalta.
11. Averea omului bogat este cetate tare, si marirea ei mult umbreste.
12. Mai �nainte de surpare se �nalta inima omului, si mai �nainte de marire
se smereste.
13. Cel ce raspunde cuv�nt mai �nainte de ce aude, nebun si de ocara se
face pe sine.
14. M�nia omului o potoleste sluga �nteleapta; iar pe cel nerabdator cine
�l va suferi?
15. Inima celui cu minte, c�stiga stiinta; iar urechile �nteleptilor cearca
g�ndurile.
16. Darul omului �l veseleste pe el, si cu cei puternici �l aseaza pe el.
17. Dreptul singur este p�r�sul sau de la cel �nt�i cuv�nt, si daca �l va
asupri p�r�sul, se mustra.
18. Pricinile le potoleste soarta, si �ntru domni hotaraste.
19. Frate de frate ajutat, ca o cetate tare si �nalta, si are putere ca o
�mparatie �ntemeiata.
20. Din rodurile gurii umple omul p�ntecele sau, si din roadele buzelor
sale se va satura.
21. Moartea si viata sunt �n m�na limbii; iar cei ce-si stap�nesc limba vor
m�nca roadele ei.
22. Cel ce a aflat femeie buna, aflat-a daruri, si a luat de la Dumnezeu
desfatare.
23. Cel ce leapada femeia buna, leapada bunatatile, si cel ce tine pe cea
prea curva, este nebun si necredincios.
24. Rugaciuni raspunde saracul; iar cel bogat raspunde aspru.
25. Omul dragastos �n adunare mai prieten este dec�t fratele.

CAP. 19.
Saracii cinstiti si fiii bine crescuti.

Mai bun este saracul, care umbla �ntru prostia sa, dec�t cel viclean cu buzele
sale, si este fara de minte.
2. Unde nu este stiinta sufletului, acolo nu este binele; si cel ce
grabeste cu picioarele, se va �mpiedica.
3. Nebunia omului str�mba caile lui, si pe Dumnezeu vinuieste cu inima
lui.
4. Avutia adauge prieteni multi, iar cel sarac, si de prietenul care �l
are se lipseste.
5. Marturia mincinoasa nu va fi fara de pedeapsa; si cel ce p�raste cu
str�mbatate, nu va scapa.
6. Multi cinstesc fetele �mparatilor; iar tot cel rau se va face de ocara
omului.
7. Tot cel ce uraste pe fratele sarac, departe va fi si de prietesug,
g�ndul bun se va apropia de cei ce �i cunoscu prietesugul, si omul �ntelept �l va
afla pe el, cel ce face multe rele ispraveste rautatea; iar cel ce se sfadeste cu
cuvinte, nu se va m�ntui.
8. Cel ce c�stiga �ntelepciune, se iubeste pe sine, si care pazeste
�ntelegerea, afla-va cele bune.
9. Marturia mincinoasa nu va fi necertata, si cel ce at�ta rautatea,
pieri-va de ea.
10. Mici de un folos nu este celui fara de minte desfatarea, si de va
�ncepe sluga cu semintie a stap�ni.
 11. Omul milostiv mult �ngaduieste, si lauda lui va veni asupra celor fara
de lege.
12. �nfricosarea �mparatului asemenea este racnirii leului, si ca roua pe
iarba asa este �mbl�nzirea lui.
13. Rusinea tatalui este fiul fara de minte, si nu sunt curate darurile din
simbria curvei.
14. Casa si avere �mpart parintii fiilor; iar femeia barbatului de la
Domnul de r�nduieste.
15. Frica opreste pe barbatul muieratic; iar sufletul celui lenes va
flam�nzi.
16. Cel ce pazeste porunca, �si pazeste sufletul sau; iar cel ce nu-si
pazeste caile sale va pieri.
17. Cel ce miluieste pe sarac, da �mprumut lui Dumnezeu, si dupa darea lui
se va rasplati lui.
18. Cearta pe fiul tau, ca asa va fi de buna nadejde; iar la m�ndrie nu
�nalta sufletul tau.
19. Omul cel g�nditor de rau mult va pagubi; iar de va fi si lacom, si
sufletul �si va adauge a-l pierde.
20. Asculta fiule �nvatatura tatalui tau, ca sa fii �ntelept �ntru cele
mai de apoi ale tale.
21. Multe g�nduri sunt �n inima omului; iar sfatul Domnului �n veac ram�ne.
22. Rod omului este milostenia, si mai bun este saracul drept de c�t
bogatul mincinos.
23. Frica Domnului este spre viata omului; iar cel fara de frica se va
zabovi �n locuri unde nu se afla stiinta.
24. Cel ce ascunde m�inile sale �n s�n cu nedreptate, nici la gura sa nu le
va duce pe ele.
25. Bat�nd pe facatorul de rau, cel nepriceput mai �ntelept se va face, si
de vei certa pe omul �ntelept, va cunoaste �nvatatura.
26. Cel ce nu cinsteste pe tatal sau, si se leapada de muma sa, rusina-se-
va si ocar�t va fi.
27. Fiul care paraseste a pazi �nvatatura tatalui sau, va deprinde graiuri
rele.
28. Cel ce chezasuieste copilul fara de minte, rusina-va dreptatea, si gura
celor necredinciosi �nghiti-va judecata.
29. Se gatesc celor neast�mparati bice si cazne, asemenea si celor fara de
minte.

CAP. 20.
�mparatul �ntelept.

Neast�mparat lucru este vinul, si de ocara betia, si tot cel stricat de el, nu va
fi �ntelept.
2. Nu se osebeste �nfricosarea �mparatului de m�nia leului; iar cel ce-l
�ntar�ta pe el greseste asupra sufletului sau.
3. Marire este omului a ur� ne�ntelegerile; iar tot cel fara de minte cu
unele ca acestea se �mpleticeste.
4. Ocar�ndu-se lenesul nu se va rusina; asa este si cel ce �mprumuteaza
gr�u la secere.
5. Apa ad�nca este sfatul �n inima omului; iar omul �ntelept �l va scoate.
6. Mare si cinstit lucru este omul milostiv; iar cu anevoie este a afla om
credincios.
7. Cel ce petrece nevinovat �ntru dreptate, fericiti va lasa pe fiii sai.
8. C�nd va sedea �mparat drept pe scaun, nu va sta �naintea ochilor lui
tot raul.
9. Cine se poate lauda, ca are inima curata? Sau cine va cuteza a zice, ca
este curat de pacate?
10. Lumina celui ce graieste de rau pe tata sau pe muma, stinge-se-va, si
luminile ochilor lui vedea-vor �ntuneric.
11. Partea ce grabeste �ntru cele dintai, �ntru cele mai de pe urma nu se
va binecuv�nta.
12. Sa nu zici; Plati-voi neprietenului, ci asteapta pe Domnul, ca sa-ti
ajute.
13. C�ntarul mare si mic, si masurile �ndoite, necurate sunt �naintea
Domnului am�ndoua, si cel ce face acestea, �ntru tocmelele sale se �mpiedica.
14. T�narul cu cel cuvios si drept calea lui.
15. Urechea aude si ochiul vede, lucrurile Domnului sunt am�ndoua.
16. Nu iubi a cleveti, ca sa nu piei, ci deschide ochii tai, si te satura
de p�ine.
17. Rau este, rau este, zice cel ce cumpara, si daca se va duce atunci se
va fali.
18. Aur si multime de pietre scumpe si vase cinstite sunt buzele
�ntelepciunii.
19. Ia haina celui ce s-a pus chezas pentru cel necunoscut, si ia de la el
zalog pentru cei straini.
20. Dulce este omului p�inea minciunii; iar dupa aceea se va umplea gura
lui de alice.
21. G�ndurile cu sfatul se �ntemeiaza; si cu c�rmuiri se face razboiul.
22. Cel ce descopere sfaturi �ntru adunarea umbla cu doua limbi, si cu cel
ce largeste buzele sale nu te amesteca.
23. Ur�ciune este Domnului c�ntarul �ndoit, si cumpana vicleana nu este bun
�naintea lui.
24. De la Domnul se �ndrepteaza pasii omului; iar pam�nteanul, cum ar putea
pricepe caile sale?
25. Lat este omului cur�nd a afierosi ceva dintru ale sale, si dupa ce s-a
fagaduit sa-i para rau.
26. V�nturatorul celor necredinciosi este �mparatul �ntelept, si-i va
�nv�rti pe ei roata.
27. Lumina Domnului, suflarea oamenilor, care cerceteaza ad�ncurile inimii.
28. Milostenia si adevarul, paza sunt �mparatului, si vor �nconjura cu
dreptate scaunul lui.
29. Podoaba tinerilor este �ntelepciunea si marirea batr�nilor caruntetele,
zdruncinaturi si sfar�maturi �nt�mpina �n rele, iar rane �ntru camarile
p�ntecelui.

CAP. 21.
Pronia lui Dumnezeu.

Precum pornirea apei asa inima �mparatului este �n m�na lui Dumnezeu, ori �ncotro
va vrea sa o plece acolo o pleaca.
2. Tot omul se pare luisi ca este drept, iar Domnul �ndrepteaza inimile.
3. A face dreptatea si a grai adevarul, mai mult place lui Dumnezeu dec�t
s�ngele jertfelor.
4. Omul cel maret este cu inima �ndrazneata spre ocara, si faclia
necredinciosilor este pacatul.
5. G�ndurile celui barbat pururea �ntru prisosinta, iar cel lenes
totdeauna �n lipsa este.
6. Cel ce face vistierii cu limba mincinoasa dupa desertaciuni umbla, si
merge �n laturile mortii.
7. Porni-se-va toata pierirea asupra celor necredinciosi, ca nu vor sa
faca cele drepte.
8. La cei �ndaratnici cai �ndaratnice trimite Dumnezeu, ca curate si
drepte sunt lucrurile lui.
9. Mai bine este a locui �ntr-un ungher descoperit dec�t �n cele vadite si
�n casa de obste cu nedreptate.
10. Sufletul necredinciosului pofteste rele, si nu-l va milui nici un om.
 11. Pagubindu-se camatarnicul, mai �ntelept se va face cel fara de rautate
si �nteleptul cel ce pricepe va primi cunostinta.
12. Cunoaste dreptul inimile necredinciosilor, si defaima pe cei
necredinciosi pentru rele.
13. Cel ce-si astupa urechile sale ca sa nu auda pe cel neputincios, si
acela va striga si nu va fi cine sa-l auda.
14. Darul pe ascuns �ntoarce m�inile, iar cel ce nu da dar, ridica m�nie
mare.
15. Veselia dreptilor este a face judecata; iar cel cuvios necurat este la
facatorii de rau.
16. Omul cel ce rataceste din calea dreptatii, se va odihni �ntru adunarea
uriasilor.
17. Omul cui este drag �n ospete, �n lipsa va fi; si cel ce iubeste vinul
si untuldelemn, nu se va �mbogati.
18. Curatire dreptului este cel faradelege; �n locul celui drept se va da
cel vinovat.
19. Mai bine este a locui �n pustie, dec�t cu femeia sfadnica si m�nioasa
si limbuta.
20. Comoara dorita odihneste �n gura �nteleptului; iar oamenii cei fara de
minte o �nghit pe ea.
21. Calea dreptatii si a milosteniei afla-va viata si marire.
22. Cetati tari calca �nteleptul, si surpa taria spre care nadajduia
necredinciosii.
23. Cel ce-si pazeste gura si limba, �si pazeste sufletul sau de necazuri.
24. Cel �ndraznet, cel semet si cel m�ndru pierzator se cheama, iar cel ce
tine minte raul, faradelege este.
25. Poftele omoara pe cel lenes, ca nu voiesc m�inile lui sa faca ceva.
26. Necredinciosul �n toate zilele pofteste pofte rele, iar dreptul
miluieste si se �ndura fara de scumpete.
27. Jertfele necredinciosilor ur�ciune sunt Domnului, pentru ca le aduc cu
faradelege.
28. Marturia mincinoasa va pieri; iar omul ascultator ia seama ce graieste.
29. Omul necredincios sta cu fata fara de rusine; iar cel drept �nsusi �si
cunoaste caile sale.
30. Nu este �ntelepciune, nu este barbatie, nu este sfat la omul cel
necredincios.
31. Calul se gateste la ziua de razboi; iar de la Domnul este ajutorul.

CAP. 22.
Deosebite sfaturi.

Mai ales este numele bun dec�t bogatia multa; si darul bun dec�t argintul si
aurul.
2. Bogatul si saracul s-a �nt�mpinat unul cu altul, iar pe am�ndoi i-au
facut Domnul.
3. Cel iscusit vaz�nd pe cel rau muncindu-se tare, �nsusi se �nvata; iar
cei nepriceputi trec�nd nu se folosesc.
4. Neamul �ntelepciunii este frica Domnului, si bogatie si marire si
viata.
5. Ciulini si laturi �n caile cele str�mbe; iar cel ce-si pazeste sufletul
sau, se va feri de ele.
6. �nvata pruncul pe calea sa, ca si dupa ce va �mbatr�ni nu se va departa
de la aceea.
7. Bogatii vor stap�ni pe cei saraci, si slugile de la stap�nii sai se vor
�mprumuta.
8. Cel ce seamana rele, rele va si secera, si rana faptelor sale �l va
sf�rsi; pe omul bl�nd si datator, �l binecuvinteaza Dumnezeu, si desertarea
lucrurilor �l va pierde.
 9. Cel ce miluieste pe saracul, hrani-se-va, pentru ca din p�inea sa a dat
saracului; biruinta si cinste c�stiga cel ce da daruri, �nsa ia sufletul celor ce
le au.
10. Scoate din adunare pe cel pierzator, si va iesi cu d�nsul pricirea, ca
sez�nd �n adunare, pe toti necinsteste.
11. Iubeste Domnul inimile cuvioase, si primiti sunt toti cei fara de
prihana �n caile lor; cu buzele va c�rmui �mparatul.
12. Ochii Domnului pazesc simtirea si defaima cuvintele cele faradelege.
13. Pune pricini si zice lenesul: leul este �n cale si ucigasul �n ulita.
14. Groapa ad�nca este gura celui faradelege, si pe care l-au ur�t Domnul,
acela va cadea �ntr-�nsa; sunt cai rele �naintea omului, si nu iubeste a se
�ntoarce de la ele, si trebuie a se abate din calea str�mba si rea.
15. Nepriceperea face sa zboare inima t�narului, si toiagul �nvataturii
departe este de la d�nsul.
16. Cel ce napastuieste pe sarac, �nmulteste relele sale, si da bogatului
pe mai putin.
17. La cuvintele �nteleptilor apropie urechea ta, si asculta cuvintele
mele, si aseaza inima ta, ca sa cunosti, ca bune sunt.
18. Si de le vei pune pe ele la inima ta, veseli-te-vor �mpreuna cu buzele
tale.
19. Ca sa fie �ntru Domnul nadejdea ta, si va arata tie calea ta.
20. Si tu ti le scrie �ntreit, �n sfat si �n g�nd si �n cunostinta si pe
latimea inimii tale.
21. �nvata-le dar cuvinte adevarate, si minte buna ca sa auzi si sa
raspunzi tu cuvinte adevarate celor ce te �ntreaba.
22. Nu sili pe misel, ca sarac este si sa nu necinstesti pe cel slab �n
porti.
23. Ca Domnul va judeca lui judecata, si vei m�ntui sufletul tau nevinovat.
24. Nu fi prieten cu omul m�nios, si cu prieten m�nios nu te amesteca.
25. Ca sa nu te abati din caile lui, si vei lua laturi la sufletul tau.
26. Nu te da chezas rusin�ndu-te de fata.
27. Ca de nu vei avea de unde sa platesti, lua-vor asternutul cel de sub
coastele tale.
28. Nu trece hotarele vechi, care le-au pus parintii tai.
29. Omul vederos si iute la lucrurile lui, la �mparati trebuie a sta; iar
sa nu stea la oameni lenesi.

CAP. 23.
Sfaturi pentru m�ncare si bautura.

De vei sedea la masa celui puternic, �ntelepteste man�nca din cele ti se pun
�nainte.
2. Si pune m�na ta stiind ca tu ca acestea trebuie sa gatesti.
3. Iar de esti mai nesatios, nu pofti bucatele lui, ca acestea se tin de
viata mincinoasa.
4. Nu te asemana, fiind sarac cu cel bogat; ci te str�nge pe tine cu
g�ndul tau.
5. De vei cauta cu ochiul tau spre el, nicidecum nu se va vedea, ca s-a
facut lui aripi ca unui vultur, si se �ntoarce spre casa celui ce sta �naintea
lui.
6. Nu cina cu omul pizmataret, nici pofti din bucatele lui.
7. Ca precum �nghite cineva par, asa man�nca si bea; nici �l baga la tine
pe el, ca sa man�nci p�inea ta cu el.
8. Ca o va varsa pe ea, si va strica cuvintele tale cele bune.
9. La urechea celui fara de minte nimic nu zice, ca nu cumva sa r�da de
cuvintele tale cele �ntelepte.
10. Sa nu muti hotarele cele vechi, si �n agonisita saracilor sa nu intri.
11. Ca cel ce-i apara pe ei este Domnul, tare este, si va judeca judecata
lor cu tine.
12. Da la �nvatatura inima ta, si urechele tale le gateste spre cuvintele
�ntelegerii.
13. Nu �nceta a certa pruncul, pentru ca de-l vei lovi pe el cu nuia, nu va
muri. Ca tu �l vei bate pe el cu nuia; iar sufletul lui de la moarte se va m�ntui.
14. Fiule! De va fi �nteleapta inima ta, vei veseli si inima mea.
15. Si se vor �nvata buzele tale din cuvintele buzelor mele, de vor fi
drepte.
16. Nu r�vneasca inima ta la pacatosi; ci fii toata ziua �n frica Domnului.
17. Ca de vei pazi acestea, vei avea nepoti, si nadejdea ta nu se va
departa.
18. Asculta fiule, si fii �ntelept si-ti �ndrepteaza g�ndurile inimii tale.
19. Nu fii betiv, nici te �ntinde la sfaturi si la cumparaturi de carnuri.
20. Ca tot curvarul si betivul va saraci, si tot somnorosul se va �mbraca
�n haine rele si rupte.
21. Asculta fiule pe tatal tau cel ce te-a nascut, si nu nebaga �n seama pe
muma ta, pentru ca a �mbatr�nit.
22. C�stiga-ti adevarul si nu lepada �ntelepciunea, �nvatatura si stiinta.
23. Bine hraneste tatal drept, si de fiul ce �ntelept se veseleste sufletul
lui.
24. Veseleasca-se tatal tau si muma ta de tine, si sa se bucure ceea ce te-
a nascut.
25. Da-mi fiule inima ta, si ochii tai sa pazeasca caile mele.
26. Ca vas gaurit este casa straina, si str�mta f�nt�na straina.
27. Ca acesta degrab va pieri, si tot calcatorul de lege se va stinge.
28. Cui este vai? Cui este g�lcevuri? Cui judecati? Cui necazuri si sfezi?
Cui zdrobirea �n zadar? Cui sunt ochii urdurosi?
29. Au nu celor ce se zabovesc la vin, si celor ce pazesc unde se fac
ospete? Nu va �mbatati de vin, ci umblati cu oameni drepti, si vorbiti la
preumblari.
30. Ca de vei da ochii tai spre ulcioare si spre pahare, la urma vei umbla
mai gol dec�t pilugu.
31. Si apoi te vei tavali ca cel muscat de sarpe, si precum se varsa de la
Cherast veninul lui.
32. C�nd ochii tai vor vedea straina, atunci gura ta va grai �ndaratnicii.
33. Si vei zacea ca �n inima marii, si ca un c�rmaciu �n multa volbura.
34. Si vei zice: batutu-m-a si nu m-a durut, ocar�tu-m-a si eu n-am stiut
c�nd se va face ziua, ca sa viu sa �ntreb cu care sa ma �mpreun.

CAP. 24.
Sfatuire a izbavi pe cei �n primejdie de moarte si ferire de ne�ntelptie si
usuratate de minte.

Fiule! Nu urma oamenilor rai, nici pofti a fi cu d�nsii.

2. Ca minciuna cugeta inima lor, si dureri graiesc buzele lor.
3. Cu �ntelepciune se zideste casa si cu pricepere se ispraveste.
4. Cu stiinta se umplu camarile de toata bogatia scumpa si buna.
5. Mai bun este �nteleptul dec�t cel tare, si omul cel �ntelept, dec�t un
lucrator mare de pam�nt.
6. Cu c�rmuirea se face razboiul, iar ajutorul cu inima cea cu sfat.
7. �ntelepciunea si g�ndul bun �n portile �nteleptilor, �nteleptii nu se
abat de la legea Domnului;
8. Ci g�ndesc �ntru adunari; pe cei ne�nvatati �i �nt�mpina moartea.
9. Si moarte cel fara de minte �ntru pacate, iar necuratia este la omul
pierzator.
10. P�ngari-se-va �n ziua cea rea, si �n ziua necazului p�na ce se va
sf�rsi.
11. A izbavi pe cei dusi la moarte si a rascumpara pe cei prinsi, nu te
scumpi.
12. Iar de vei zice: nu-l stiu pe acesta, afla ca Domnul cunoaste inimile
tuturor, si cel ce au dat suflare la toti, acela stie toate; el va rasplati
fiecaruia dupa faptele lui.
13. Man�nca miere fiule, ca este bun fagurul, ca sa se �ndulceasca g�tlejul
tau.
14. Ca asa vei simti �ntelepciunea �n sufletul tau, care de o vei afla,
buna va fi sav�rsirea ta, si nadejdea nu te va parasi.
15. Ca nu apropii de cel necredincios partea dreptilor, nici sa te amagesti
cu satiul p�ntecelui.
16. Ca de sapte ori va cadea dreptul, si se va scula; iar cei necredinciosi
se vor sf�rsi �n rele.
17. De va cadea vrajmasul tau, sa nu te bucuri de el, si pentru
�mpiedecarea lui nu te �ntalta.
18. Ca va vedea Domnul, si nu-i va placea lui, si va �ntoarce m�nia sa de
la d�nsul,
19. Nu te bucura de cei ce fac rau; nici r�vni celor pacatosi.
20. Ca cei rai nu vor avea nepoti si lumina celor necredinciosi se va
stinge.
21. Teme-te de Dumnezeu fiule si de �mparatul, si de nici unul sa nu fii
neascultator.
22. Ca fara de veste vor rasplati celor necredinciosi, si casnile
amandorora, cine le stie?
23. Si iar acestea zic voua �nteleptilor: a cunoaste fata la judecata, nu
este bine.
24. Cel ce zice celui necredincios ca este drept, blestemat va fi
popoarelor, si ur�t neamurilor.
25. Iar cei ce mustra, mai buni se vor arata, si peste ei binecuv�ntare va
veni.
26. Si buzele vor iubi a raspunde cuvinte bune.
27. Gateste spre iesire lucrurile tale, si te gateste la tarina ta, si vino
dupa mine, si din nou vei zidi casa ta.
28. Nu fii marturie mincinoasa �mpotriva cetateanului tau, nici te largi cu
buzele tale.
29. Sa nu zici: cum mi-a facut el mie, face-voi si eu lui, si voi rasplati
lui cu cele ce m-a napastuit.
30. Ca o aratura este barbatul ne�ntelept si ca via este omul cel lipsit de
minte.
31. De o vei lasa se va telini, si se va �mburuiena toata, si va fi
parasita, si pietrele cu care este �ngradita se vor sapa.
32. Apoi mie mi-a parut rau, si am cautat, ca sa aleg �nvatatura.
33. Putin sa dormitezi, si putin sa dormi, si putin sa �mbratisezi cu
m�inile tale pieptul.
34. Ca de vei face aceasta, veni-va �nainte merg�nd saracia ta, si lipsa,
ca un bun alergator.

CAP. 25.
Cuviinta �n adunari si masura �n vorba si �n m�ncari.

Acestea sunt pildele lui Solomon, pe care fara alegere le-au scris prietenii lui
Ezechia �mparatul Iudei.
2. Slava lui Dumnezeu ascunde cuv�ntul, iar marirea �mparatului cinsteste
porunca.
3. �nalt este cerul si ad�nc este pam�ntul; iar inima �mparatului este
nestiuta.
4. Bate argintul nelamurit si se va curata tot curat.
5. Ucide pe cel necredincios dinaintea �mparatului, si va �ndrepta �ntru
dreptate scaunul lui.
 6. Nu te m�ndri �naintea �mparatului, si nu sta �n locurile celor
puternici.
7. Ca mai bine este sa ti se zica, sui l�nga mine; dec�t sa te smeresti
�naintea celui puternic, cele ce au vazut ochii tai graieste.
8. Nu �ncepe cur�nd la sfada, ca sa nu te caiesti mai pe urma, c�nd te va
�nfrunta prietenul tau.
9. Te trage �napoi nu grai de rau, ca sa nu te ocarasca prietenul tau.
10. Si sfada ta si vrajba ta nu se va departa, ci va fi tie �ntocmai cu
moartea. Harul si prietesugul m�ntuieste, pe care tine-le tare la tine, ca sa nu
fii de ocara, ci pazeste caile tale �n buna prietenie.
11. Mar de aur �n fir de sardion, asa este a zice cuv�ntul la cel ce se
cuvine lui.
12. La cercel de aur sardoin de mult pret este legat, si cuv�ntul �ntelept
la urechea ascultatoare.
13. Precum racoreala la secere c�nd este zaduf foloseste omului, asa solul
credincios la cei ce l-au trimis pe el foloseste sufletelor celor ce traiesc cu
el.
14. Cum se arata v�nturile si norii si ploile, asa sunt cei ce se falesc cu
dare mincinoasa.
15. �ntru delungarea m�niei sporul �mparatului; iar limba moale zdrobeste
oase.
16. Miere afl�nd man�nca cu masura, ca nu cumva satur�ndu-te sa o versi.
17. Rar sa mergi la prietenul tau, ca nu cumva satur�ndu-se de tine sa te
urasca.
18. Maciuca si sabie si sageata ascutita, asa este si omul, cel ce
marturiseste asupra prietenului sau marturie mincinoasa.
19. Calea celui rau si piciorul celui faradelege, peri-va �n ziua cea rea.
20. Precum otetul la rana si fumul la ochi nu foloseste, asa boala caz�nd
�n trup, m�hneste inima.
21. Precum molia �n haina si care �n lemn, asa voia omului cea rea strica
inima.
22. De este flam�nd vrajmasul tau, da-i sa man�nce, de-i este sete adapa-l.
23. Ca fac�nd aceasta, carbuni de foc gramadesti pe capul lui, iar Domnul
va rasplati tie bune.
24. V�ntul de la miazanoapte ridica nori, iar fata fara de rusine �ntar�ta
limba.
25. Mai bine este a locui �ntr-un unghi �n pod, dec�t cu femeie sfadnica �n
casa de obste.
26. Precum apa rece sufletului setos este dulce, asa este vremea buna din
pam�nt de departe.
27. Precum de va astupa cineva izvorul, si curgerea apei o va strica, asa
nu este cu cuviinta a cadea dreptul �naintea necredinciosului.
28. A m�nca miere multa nu este bine, si cuvintele cele marite trebuie a le
cinsti.
29. Precum este cetatea cea cu ziduri surpate si nezidita, asa este
barbatul care le face ceva fara de sfat.

CAP. 26.
Sfaturi �mpotriva lenevirii si a vicleniei.

Precum �n vremea secerisului nu este roua, si precum vara nu este ploaie, asa si
la cel fara de minte nu se afla cinste.
2. Precum pasarile zboara si vrabiile, asa blestemul �ndesert nu va veni
asupra nimanui.
3. Precum biciul la cal si boldul la asin, asa este toiagul la poporul cel
faradelege.
4. Nu raspunde nebunului dupa nebunia lui, ca sa nu fii asemenea lui.
5. Ci raspunde nebunului la nebunia lui, ca sa nu aiba parere �n sine ca
el este �ntelept.
6. Din caile sale ocara face, cel ce a trimis cuv�nt prin sol nebun.
7. Opreste mergerea vinelor si faradelegea din rosul celor fara de minte.
8. Cel ce leaga piatra �n prastie, asemenea este celui ce da celui fara de
minte marire.
9. Spini cresc �n m�na betivului; iar robie �n m�na celor fara de minte.
10. Mult se bate de valuri tot trupul celor fara de minte, ca se zdrobeste
uimirea lor.
11. Ca c�inele care se �ntoarce la varsatura sa, si se face ur�t, asa si
cel fara de minte �n rautatea sa se �ntoarce la pacatul sau; este rusine care
aduce pacat, si este rusine, care aduce marire si dar.
12. Vazut-am om, caruia i s-a parut �ntru sine a fi �ntelept, �nsa mai
multa nadejde a avut cel nebun de c�t acesta.
13. Zice cel lenes c�nd se trimite �n cale: leu este �n cai, si �n ulita
ucigas.
14. Cum se �ntoarce usa �n tatana, asa lenesul pe patul sau.
15. Lenesul care ascunde m�na �n s�nul sau, nu poate sa o duca la gura.
16. Mai �ntelept se pare luisi lenesul, dec�t cel ce �n saturare duce
veste.
17. Ca si cel ce tine c�inele de coada, asa si cel ce sade mai �nt�i �n
judecata straina.
18. �n ce chip cei ce ispitesc pun �nainte cuvinte la oameni; iar cel ce va
�nt�mpina �nt�i cuv�ntul se va �mpiedica;
19. Asa toti cei ce p�ndesc �ntr-ascuns pe prietenii sai; si c�nd se vad,
zic: ca glumind am facut.
20. �n multe lemne s-aprinde focul; iar unde nu este om iute la m�nie, se
potoleste sfada.
21. Gratar pe carbuni, si lemne �n foc; asa omul g�lcevitor spre at�tarea
sfadei.
22. Cuvintele magulitorilor sunt moi, ele patrund �n ad�ncurile ficatilor.
23. Argintul dat cu �ntelepciune, ca un h�rb sa se socoteasca; buzele
bl�nde ascund inima trista.
24. Cu buzele toate le primeste jelindu-se vrajmasul; iar �n inima
mestesugeste viclesuguri.
25. De te-ar ruga vrajmasul cu glas mare, sa nu-l asculti, ca sapte
viclesuguri sunt �n sufletul lui.
26. Cel ce ascunde vrajba, �nchiaga viclesugul, si cel ce-si acopera
pacatele sale, bine cunoscut se face �ntru adunari.
27. Cel ce sapa groapa aproapelui sau, va cadea �nsusi �ntr-�nsa, si cel ce
pravaleste piatra, pe el se va pravali.
28. Limba mincinoasa uraste adevarul, si gura neacoperita face neasezari.

CAP. 27.
Sfaturi pentru m�nie, adevarata prietenie si �ngrijirea turmelor.

Nu te lauda pentru cele de m�nie, ca nu stii ce va naste cea viitoare.

2. Sa te laude aproapele, si nu gura ta, strainul, si nu buzele tale.
3. Grea este piatra, si cu anevoie de purtat nisipul; iar m�nia celui fara
de minte mai grea este dec�t am�ndoua.
4. Cumplita este m�nia, si iute urgia; iar pizma nimic nu rabda.
5. Mai bune sunt mustrarile fatise, dec�t prietenia ascunsa.
6. Mai vrednice de credinta sunt ranele prietenului, dec�t sarutarile cele
de buna voie ale vrajmasului.
7. Sufletul satul batjocureste fagurii; iar sufletului celui flam�nd si
cele amari dulci i se par.
8. Precum pasarea c�nd zboara din cuibul sau; asa se face omul sluga, c�nd
se �nstraineaza de la locurile sale.
9. Cu miruri si cu vinuri si cu mirosuri se desfateaza inima; iar cu
nevoile se m�hneste sufletul.
10. Pe prietenul tau sau pe prietenul parintesc sa nu-l parasesti, si �n
casa fratelui tau sa nu intri �n ziua necazului tau, mai bun este prietenul cel de
aproape dec�t fratele care locuieste departe.
11. �ntelept fii fiule, ca sa veseleasca inima ta, si �ntoarce de la tine
cuvintele cele de ocara.
12. Istetul c�nd �i vin rele se ascunde; iar cei fara de minte umbl�nd se
pagubesc.
13. Ia haina lui, ca a trecut semetul, care strica cele straine.
14. Cel ce binecuvinteaza pe prieten dimineata cu glas mare, nimic nu se
vede a se osebi de cel ce blesteama.
15. Picaturile scot pe om �n zi de iarna din casa lui; asa si femeia
sfadnica din casa sa.
16. V�ntul cel de catre miazanoapte aspru este; iar pe nume iscusit se
chiama.
17. Fier pe fier ascute, si omul �ntar�ta fata prietenului.
18. Cine sadeste smochin, va m�nca roadele lui, si cine pazeste pe Domnul
sau se va cinsti.
19. Precum nu seamana fata cu fata, asa nici inimile oamenilor nu sunt tot
una.
20. Iadul si pierirea nu se satura, asa si ochii oamenilor sunt nesatiosi;
ur�ciune este �naintea Domnului, cel ce se uita poncis cu ochii, si cei ne�nvatati
care nu-si contenesc limba.
21. Cercarea argintului si a aurului este lamurirea, iar omul se cearca
prin gura celor ce-l lauda pe el. Inima celui faradelege cauta rele; iar inima cea
dreapta cauta cunostinta.
22. De vei bate pe cel fara de minte �n mijlocul adunarii necinstindu-l, nu
vei lua nebunia lui.
23. Cu cunostinta sa cunosti sufletele turmei tale, si sa �ntaresti inima
cirezilor tale.
24. Ca nu este �n veac la om puterea si taria, nici se da din neam �n neam.
25. Poarta grija de f�netele cele din c�mp, si vei tunde buruiana si aduna
iarba de munte.
26. Ca sa aibi oi de �mbracaminte; grijeste-ti c�mpul, ca sa fie tie miei.
27. Fiule! De la mine ai cuvinte tari spre viata ta si spre viata slugilor
tale.

CAP. 28.
Iubirea de lege si lauda binefacerii.

Fuge necredinciosul negonindu-l nimeni; iar dreptul ca un leu �ndrazneste.

2. Pentru pacatele necredinciosilor judecati se scornesc; iar omul istet
le va potoli.
3. Cel tare �ntru cei necredinciosi napastuieste pe saraci, ca o ploaie
mare si nefolositoare.
4. Asa cei ce au parasit legea, lauda necuratia; iar cei ce iubesc legea,
se �ngradesc cu zid.
5. Oamenii cei rai nu g�ndesc judecata; iar cei ce cauta pe Domnul, la
toate iau aminte.
6. Mai bun este saracul care umbla cu adevar, dec�t bogatul mincinos.
7. Fiul �ntelegator pazeste legea; iar cel ce paste necuratia, necinsteste
pe tatal sau.
8. Cel ce �nmulteste avutia sa cu camata si cu lacomie, o aduna pe ea
celui ce miluieste pe saraci.
9. Cel ce-si �ntoarce urechea sa, ca sa nu auda legea, el �nsusi �si
defaima rugaciunea sa.
10. Cel ce face pe cei drepti sa rataceasca pe cale rea, el �nsusi va cadea
�n pierire; iar cei faradelege vor trece cele bune, si nu vor intra la ele.
 11. Omul bogat se pare luisi ca este �ntelept, iar saracul cel �ntelept �l
va defaima pe d�nsul.
12. Pentru ajutorul dreptilor multa lauda se face; iar �n locurile
necredinciosilor se prind oamenii.
13. Cel ce acopera necuratia sa, nu se va �ndrepta; iar cel ce spune
mustrarile, iubi-se-va.
14. Fericit este omul care se teme de toate pentru evlavie; iar cel v�rtos
la inima cadea-va �n rele.
15. Leu flam�nd si lup setos este cel ce te raneste, sarac fiind de neam
sarac.
16. �mparatul cel lipsit de venituri, mare asupritor este; iar cel ce
uraste nedreptatea, multa vreme va trai.
17. Cel ce ia �n chezasie pe omul cel ce este �n vina de moarte, fugar va
fi, si nu �n liniste. Cearta pe fiul tau, si te va iubi, si va da podoaba
sufletului tau, si nu va asculta de neamul cel faradelege.
18. Cel ce umbla drept, se va ajuta; iar cel ce umbla �n cai str�mbe, se va
�ncurca.
19. Cel ce lucreaza pam�ntul sau, se va satura de p�ine; iar cel lenes, se
va umplea de saracie.
20. Omul cel vrednic de credinta, cu multe se va binecuv�nta; iar cel rau
nu va fi nepedepsit.
21. Cel ce nu se rusineaza de fetele dreptilor, nu este bun, unul ca acesta
pentru o bucata de p�ine va vinde pe om.
22. Grabeste a se �mbogati omul cel pizmataret, si nu stie, ca cel milostiv
�l va stap�ni pe el.
23. Cel ce mustra caile omului, har va avea mai mult dec�t cel ce se
�mbuneaza cu limba.
24. Cine leapada pe tata sau pe muma, si i se pare ca nu pacatuieste,
acesta este partas omului necredincios.
25. Omul nesatios, va judeca �ndesert; iar cel ce nadajduieste spre Domnul,
cu grija va fi.
26. Cel ce nadajduieste cu inima �ndrazneata, unul ca acesta este nebun;
iar cel ce umbla cu �ntelepciune, m�ntui-se-va.
27. Cel ce da saracilor, nu se va lipsi; iar cel ce �ntoarce ochiul sau, �n
multa lipsa va fi.
28. �n locurile necredinciosilor suspina dreptii; iar �ntru pierirea
acelora se vor �nmulti dreptii.

CAP. 29.
Lauda dreptei judecati.

Mai bun este omul cel ce mustra, dec�t omul cel tare �n cerbice, ca fara de veste
arz�ndu-se el nu este vindecare.
2. C�nd se lauda dreptii, se veselesc popoarele; iar de boierii cei
necredinciosi suspina barbatii.
3. De omul cel ce iubeste �nvatatura se veseleste tatal lui; iar cel ce
paste curve, pierde-va avutia.
4. �mparatul drept ridica tara; iar barbatul faradelege o strica.
5. Cel ce gateste �naintea fetei prietenului sau mreaja, �n picioarele
sale o pune pe ea.
6. Omului celui ce pacatuieste, mare este latul; iar dreptul �ntru
bucurie si desfatare va fi.
7. Stie dreptul a face judecata saracilor; iar cel necredincios nu va
pricepe judecata, si cel sarac n-are pricepere a se cunoaste pe sine.
8. Oamenii cei faradelege au aprins cetatea; iar cei �ntelepti au �ntors
mania.
9. Barbatul �ntelept judeca pe neamuri; iar omul rau m�niindu-se se face
de batjocura, si nu se �ngrozeste.
 10. Barbatii cei partasi la s�ngiuri vor ur� pe cel cuvios; iar cei drepti
vor cauta sufletul lui.
11. Toata m�nia sa si-o arata cel ne�ntelept; iar cel �ntelept si-o tine pe
r�nd.
12. �mparatul care asculta cuv�ntul nedrept, toti cei supusi lui sunt
faradelege.
13. �mprumutatorul si datornicul unul cu altul s-au �nt�lnit; iar Domnul pe
am�ndoi �i va cerceta.
14. �mparatul cel ce cu adevar judeca pe saraci, scaunul lui �ntru
marturie se va pune.
15. Bataile si mustrarile dau �ntelepciune; iar pruncul cel ce umbla dupa
voia sa, rusineaza pe parintii sai.
16. Unde sunt multi necredinciosi, multe pacate se fac; iar c�nd cad aceia,
dreptii se umplu de frica.
17. Cearta pe fiul tau, si te va odihni, si va da podoaba sufleului tau.
18. Sa nu fii t�lcuitor neamului celui faradelege; iar cel ce pazeste
legea, fericit este.
19. Cu cuvintele nu se va �nalta sluga �ndaratnica, ca de va si �ntelege,
tot nu va asculta.
20. De vei vedea pe vreun om grabnic la cuvinte, sa stii ca mai multa
nadejde are cel fara de minte dec�t el.
21. Cel desfr�nat din pruncie sluga va fi si mai t�rziu �i va parea rau de
aceasta.
22. Omul m�nios ridica pricini; iar barbatul cel greu la m�nie, ocaraste
pacatul.
23. Semetia pe om smereste; iar pe cei ce g�ndesc cu smerenie, �i �ntareste
cu marire Domnul.
24. Cel ce se �mpartaseste cu furul, uraste sufletul sau, si de se va pune
juram�nt, auzind nu vor spune.
25. Cel ce se teme si se rusineaza de oameni, se �mpiedica; iar cel ce
nadajduieste spre Domnul, veselise-va.
26. Necuratia la om da greseala; iar cel ce nadajduieste spre Domnul, se va
m�ntui.
27. Multi slujesc fetelor povatuitorilor; iar de la Domnul se face dreptate
omului.
28. Ur�t este �naintea dreptului omul nedrept, si ur�ta este celui
faradelege calea cea dreapta.

CAP. 30.
Alte pilde.

Acestea a zis barbatul celor ce cred �n Dumnezeu, si �nceteaza:

2. Ca mai ne�ntelept sunt dec�t toti oamenii, si �ntelepciune de om nu
este �ntru mine.
3. Iar Dumnezeu m-au �nvatat �ntelepciune, si am cunoscut stiinta
sfintilor.
4. Cine s-a suit �n cer si s-a pogor�t? Cine a adunat v�nturile �n s�n?
Cine a �ntors toata apa �ntru o haina? Cine a tinut toate marginile pam�ntului?
Care este numele lui? Sau care este numele fiilor lui? ca sa cunoasca.
5. Ca toate cuvintele lui Dumnezeu sunt cu foc lamurite, si ajuta el celor
ce se cuceresc lui.
6. Nu adauga la cuvintele lui, ca sa nu te mustre, si sa fii mincinos.
7. Doua cer de la tine: sa nu iei harul meu mai �nainte de ce voi muri eu.
8. Cuv�ntul desert si mincinos departeaza-l de la mine, bogatie si saracie
nu-mi da.
9. Ci-mi r�nduieste cele de lipsa si cele de ajuns.
10. Ca nu satur�ndu-ma, sa ma fac mincinos si sa zic: Cine ma vede? Sau
fiind sarac, sa fur, si sa jur pe numele lui Dumnezeu.
 11. Sa nu dai pe sluga �n m�inile stap�nului, ca nu cumva sa te blesteme si
sa piei.
12. Fiul rau blesteama pe tatal sau, si pe muma sa nu o binecuvinteaza.
13. Fiul rau pe sine se judeca a fi drept, si iesirea sa nu o a spalat.
14. Fiul rau trufasi ochi are si cu genele lui se �nalta; fiul rau dintii
are sabie si maselele barda, ca sa mistuiasca si sa man�nce de tot pe cei slabi de
pe pam�nt si pe saracii lor dintre oameni.
15. Lipitoarea trei fete avea foarte iubite, si acestea trei n-o satura, si
a patra nu ajungea a zice: destul este.
16. Iadul si dragostea muierii, si pam�ntul neumplut de apa, si apa si
focul nu vor zice: destul este.
17. Ochiul cel ce batjocureste pe tata, si nu cinsteste batr�netele maicii,
sa-l scobeasca pe el corbii din vai, si sa-l man�nce puii vulturilor.
18. Trei sunt mie cu neputinta a le pricepe, si a patra n-o stiu:
19. Urmele vulturului c�nd zboara, caile sarpelui de piatra si calea
corabiei c�nd merge pe mare, si caile omului �n tineretile lui.
20. Tot asa este calea muierii prea curve, care daca face, se spala zic�nd:
ca nimic n-a facut fara de cale.
21. Pentru trei lucruri se clateste pam�ntul si al patrulea nu-l poate
suferi:
22. De va �mparati sluga, si nebunul de se va satura de bucate,
23. Si slujnica de va scoate pe stap�na sa, si femeia ur�cioasa de va
nimeri barbat bun.
24. Si patru sunt pe pam�nt mai mici, acestea sunt mai �ntelepte dec�t cele
�ntelepte:
25. Furnicile, care n-au putere, si-si gatesc vara hrana;
26. Si aricii neam slab, care �si fac �n pietre casele lor;
27. Lacusta �mparat n-are, si dintr-o porunca merge la tabara cu buna
r�nduiala;
28. Si nevastuica care se reazema pe m�ini si lesne se poate prinde, si
locuieste �n polatiile �mparatilor.
29. Si trei sunt care fericit umbla, si a patra care bine merge:
30. Puiul de leu cel ce este mai tare �ntru dobitoace, care nu se �ntoarce
nici se teme de dobitoc;
31. Si cocosul care umbla �ntru gaini cu sfat bun; si tapul care
povatuieste turma; si �mparatul care graieste �n neamuri.
32. De te vei da pe tine la veselie si vei �ntinde m�na ta cu sfada, te vei
necinsti.
33. Mulge lapte si va fi unt, si de vei stoarce narile va iesi s�nge; iar
de vei trage afara cuvinte, vor iesi vrajbi si sfazi.

CAP. 31.
Lauda femeii harnice.

Cuvintele mele sunt graite de la Dumnezeu, �nvatatura �mparatului, care l-a

�nvatat pe el muma lui.
2. Ce vei pazi fiule? Ce? Graiurile lui Dumnezeu; tie zic fiule cel �nt�i
nascut, ce, fiul p�ntecelui meu? Ce, fiul rugaciunilor mele?
3. Nu da muierilor avutia ta si mintea ta si viata, ca mai pe urma �ti vei
muta sfatul.
4. Toate le fa cu socoteala, cu masura bea vin, cei puternici sunt
m�niosi; deci vin sa nu bea.
5. Ca nu b�nd sa-si uite de �ntelepciune, si nu vor putea judeca drept pe
cei slabi.
6. Dati bautura, care �mbata, celor ce sunt �n suparari si vin sa bea
celor ce sunt �n dureri.
7. Ca sa-si uite de saracie, si de ostenele sa nu-si mai aduca aminte.
8. Fiule! Deschide gura ta cu cuv�ntul lui Dumnezeu, si judeca pe toti cum
se cade.
9. Deschide gura ta, si judeca drept, si fa dreptate saracului si
miselului.
10. Femeie vrednica cine va afla, mai scumpa este una ca aceasta dec�t
pietrele cele de mult pret.
11. Nadajduieste spre d�nsa inima barbatului ei, una ca aceasta nu va lipsi
de bune agonisele.
12. Ca lucreaza barbatului sau lucruri bune �n toata viata.
13. Agonisind l�na si in, face cu m�inile sale lucru de treaba.
14. Este ca o corabie, ce face negutatorie, de departe aduna avutia sa.
15. Si se scoala de noapte, si gateste bucate casei, si da de lucru
slujnicilor.
16. Vaz�nd mosie o cumpara si din rodurile m�inilor sale sadeste vie.
17. �ncing�ndu-si mijlocul sau cu tarie, �si �ntareste bratul sau la lucru.
18. A prins gust ca bine este a lucra, si nu se stinge lum�narea ei toata
noaptea.
19. M�inile sale �ntinde spre cele de folos, si coatele sale le �ntareste
la fus.
20. M�inile sale le deschide saracului, si hrana da celui lipsit.
21. Nu poarta grija de cele din casa barbatul ei, c�nd se zaboveste undeva,
ca toti ai ei sunt �mbracati.
22. C�te doua haine a facut barbatului sau, si eisi �mbracaminte de vison
si de porfira.
23. Cinstit este �n porti barbatul ei, ori c�nd merge �ntru adunare cu cei
batr�ni si cu locuitorii pam�ntului.
24. P�nzeturi a facut, si le-a v�ndut Finicienilor si cingatori Hananeilor.
25. �ntru tarie si �ntru buna podoaba s-a �mbracat, si s-a veselit �n
zilele de apoi.
26. Gura sa deschide cu socoteala si dupa lege; si r�nduiala pune limbii
sale.
27. StraCARTEA LUI NEEMIA
CAP. l .
Rugaciunea lui Neemia.
Cuvintele lui Neemia fiul lui Helchia. Fost-a �n luna lui Haseliv �n anul al
douazecelea, si eu eram �n Susan-Avira.
2. Si a venit Anani unul dintre fratii mei, el si niste barbati din Iuda,
si i-am �ntrebat pe ei de cei ramasi, ce scapasera de robie si despre Ierusalim.
3. Si au zis catre mine: cei ramasi, care au scapat de robie, acolo �n
tara aceea sunt �n rautate mare si �n batjocura, si zidurile Ierusalimului s-au
risipit si portile lui s-au ars cu foc.
4. Si a fost dupa ce am auzit eu cuvintele acestea, am sezut si am pl�ns
si am jelit zile multe si am postit si m-am rugat �naintea Dumnezeului cerului, si
am zis:
5. Doamne Dumnezeul cerului cel tare si mare si �nfricosat, cel ce pazesti
legatura si mila ta, celor ce te iubesc pe tine si celor ce pazesc poruncile tale.
6. Fie urechea ta lu�nd aminte si ochii tai deschisi, ca sa auzi
rugaciunea robului tau, cu care eu ma rog �naintea ta astazi ziua si noaptea
pentru fiii lui Israil robii tai, si voi marturisi pacatele fiilor lui Israil, cu
care am pacatuit tie, eu si casa tatalui meu.
7. Departatu-ne-am de tine, si n-am pazit poruncile si �ndreptarile si
judecatile, care le-ai poruncit lui Moisi robului tau.
8. Adu-ti aminte de cuv�ntul, care ai poruncit lui Moisi robului tau,
zic�nd: de va veti razvrati, eu va voi �mprastia pe voi �n noroade
9. Iar de va veti �ntoarce la mine, si veti pazi poruncile mele si le veti
face pe ele, de veti fi �mprastiati p�na la marginea cerului, de acolo voi aduna
pe voi si va voi duce �n locul pe care am ales, ca sa locuiasca numele meu acolo.
10. Si acestea sunt slugile tale si poporul tau, pe care i-ai m�ntuit cu
puterea ta cea mare si cu m�na ta cea tare.
 11. Fie dar Doamne urechile tale lu�nd aminte spre rugaciunea robului tau
si spre rugaciunea slugilor tale, celor ce voiesc a se teme de numele tau, si
�ndrepteaza pe robul tau astazi, si-i da sa dob�ndeasca mila �naintea barbatului
acestuia, si eu eram paharnic �mparatului.

CAP. 2.
Neemia �mputernicit a zidi Ierusalimul.

Si a fost �n luna Nisan �n anul al douazecelea al lui Artacsasta �mparatul, si era

vinul �naintea mea, si am luat vinul si l-am dat �mparatului, si nu era altul
�naintea lui.
2. Si mi-a zis �mparatul: pentru ce este fata ta trista si nu esti mai cu
fire? Si nu este aceasta, fara numai rautatea inimii, si m-am temut mult foarte.
3. Si am zis �mparatului: �mparatul �n veac sa traiasca: cum sa nu fie
trista fata mea, ca cetatea, casa morm�nturilor parintilor mei s-a pustiit si
portile ei s-au ars cu foc.
4. Si a zis mie �mparatul: pentru cine ceri tu aceasta? Si m-am rugat
catre Domnul Dumnezeul cerului.
5. Si am zis �mparatului: de este bine �naintea �mparatului, si de place
sluga ta �naintea ta, sa-l trimiti �n Iudeia la cetatea morm�nturilor parintilor
mei, si o voi zidi pe ea.
6. Si mi-a zis �mparatul si tiitoarea, care sedea l�nga el, p�na c�nd va
fi calatoria ta, si c�nd te vei �napoia? si a placut �naintea �mparatului si m-a
trimis si i-am pus lui soroc.
7. Si am zis �mparatului: de se pare �mparatului bine sa-mi dea carti la
domnii cei dincolo de rau, ca sa ma treaca p�na voi sosi la Iuda.
8. Si carte la Asaf pazitorul padurii, care este a �mparatului, sa-mi dea
lemne, sa acopar portile turnului casei si la zidul cetatii si la casa �n care voi
intra. Si mi-a dat mie �mparatul, ca m�na lui Dumnezeu cea buna era cu mine.
9. Si am venit la domnii cei dincolo de rau, si le-am dat lor cartile
�mparatului, si a trimis cu mine �mparatul capitani de oaste si calareti.
10. Si a auzit Sanavalat al lui Aroni si Tovia sluga lui Amoni, si le-au
parut rau si s-au �ntristat, caci a venit om sa caute binele fiilor lui Israil.
11. Si am venit �n Ierusalim si am fost acolo trei zile.
12. Si m-am sculat noaptea eu si putini oameni cu mine, si n-am spus nici
unui om, ce au dat Dumnezeu �n inima mea sa fac cu Israil, si alta vita n-a fost
cu mine, fara numai dobitocul pe care eu am �ncalecat.
13. Si am iesit pe poarta vaii catre gura izvorului smochinilor si la
poarta gunoiului, si socoteam zidul Ierusalimului cel stricat si portile lui cele
arse cu foc.
14. Si am trecut la poarta f�nt�nii si la scaldatoarea �mparatului, si nu
avea loc dobitocul meu pe unde sa ma treaca.
15. Si m-am suit pe zidul p�raului noaptea, si am socotit zidul si iar am
venit la poarta vaii si m-am �nnapoiat.
16. Iar pazitorii n-au stiut unde am mers si ce fac, si Jidovilor si
Preotilor si celor cinstiti si capeteniilor si celorlalti, care faceau lucrurile,
p�na atunci n-am spus.
17. Si am zis catre ei: voi vedeti raul acesta �ntru care suntem, cum s-a
pustiit Ierusalimul, si portile lui s-au dat focului, veniti si sa zidim zidul
Ierusalimului si sa nu mai fim de ocara.
18. Si le-am spus lor m�na lui Dumnezeu cea buna, care este cu mine si
cuvintele �mparatului, care mi-a grait mie, si am zis: sa ne sculam si sa zidim,
si s-au �ntarit m�inile lor spre bine.
19. Si auzind Sanavalat al lui Aroni si Tovia sluga lui Amoni si Ghisam al
lui Aravi, ne-au batjocurit si au venit la noi, si au zis: ce este lucrul acesta,
care �l faceti, au asupra �mparatului vreti voi sa va sculati?
20. Si le-am raspuns lor cuv�nt, si le-am zis: Dumnezeul cerului, acela ne
va ajuta noua, si noi slugile lui curati, deci vom zidi iar voua nu este parte,
dreptate si pomenire �n Ierusalim.

CAP. 3.
Zidirea Ierusalimului.

Si s-a sculat Eliasuv Preotul cel mare si fratii lui Preotii, si zidira poarta
oilor si o sfintira p�na la turnul Mea, si pusera porti la d�nsa si o sfintira
p�na la turnul lui Anameil.
2. Si alaturea cu d�nsul a zidit oamenii, fiii Ierihonului si l�nga
acestia fiii lui Zachur, fiul lui Amari.
3. Iar poarta pestilor o au zidit fiii lui Asana, acestia o au acoperit pe
ea, si au asezat portile ei si �ncuietorile ei si zavoarele ei.
4. Si alaturea cu d�nsii au zidit Ramot fiul lui Uria, fiul lui Acos, si
langa acestia au zidit Mosolan fiul lui Varahie, fiul lui Mazevil, si l�nga d�nsii
a zidit Sadoc fiul lui Vaana.
5. Si alaturea cu acestia au zidit Tecoimii, iar mai marii lor nu si-au
plecat grumazul lor la lucrul Domnului sau.
6. Si poarta cea veche o a zidit Ioida fiul lui Fasec si Mesulam fiul lui
Vasodia, ei o au acoperit si au pus portile ei si �ncuietorile si zavoarele ei.
7. Si l�nga d�nsii au zidit Maltia Gavaonitul si Evaron Mironotitul,
oamenii Gavaonului si ai Masfei pana la scaunul dregatorului de acea parte de r�u.
8. Si alaturea cu el a zidit Ezeil fiul lui Arahie Zlatarul, si l�nga el a
zidit Anania fiul lui Rochim, si au lasat Ierusalimul p�na la zidul cel lat.
9. Si alaturi cu ei a zidit Rafaia fiul lui Sur, care era mai mare peste
jumatate din �mprejurimile Ierusalimului.
10. Si l�nga d�nsii a zidit Iedaia fiul lui Eromaf, �naintea casei sale, si
alaturi cu el a zidit Atut fiul lui Asavania.
11. Si cealalta partea au zidit-o Melhia fiul lui Iram si Asuv fiul lui
Faat Moav, p�na la turnul Tanarim.
12. Si l�nga d�nsul a zidit Salum fiul lui Allois, care era mai mare peste
jumatatea �mprejurimilor Ierusalimului, el si fetele lui.
13. Poarta vaii o au zidit Anun si cei ce locuiau �n Zano, ei o au zidit si
au pus portile ei si lacatele ei si zavoarele ei si o mie de coti �n zid p�na la
poarta gunoiului.
14. Si poarta gunoiului o a zidit Melhia fiul lui Rihav, care era mai mare
peste tinutul Vitacran, el cu fiii lui, si o au acoperit pe ea, si au pus portile
ei si �ncuietorile ei si zavoarele ei.
15. Iar poarta izvorului o a zidit Salomon fiul lui Holeze care era mai
mare peste o parte din Masfa; acesta o a zidit si o a acoperit si a pus portile ei
si zavoarele ei si zidul scaldatoarei Siloam spre gradina �mparatului p�na la
treptele cele ce se pogorau de la ceatea lui David
16. Dupa el a zidit Neemia fiul lui Azavuh, care era mai mare peste
jumatate din tinutul Vitsur p�na la gradina morm�ntului lui David si p�na la
scaldatoarea ce s-a facut si p;na la Vitaggarim.
17. Dupa el au zidit Levitii, Rau fiul lui Vanea; l�nga el a zidit Asavia,
care era mai mare peste jumatate din tinutul Keila, cu �mprejurimea ei.
18. Si dupa el au zidit fratii lor Venei, fiul lui Inadad, care era mai
mare peste jumatate din tinutul Keila.
19. Si a zidit l�nga el Azur fiul lui Isus, care era mai mare peste Masfe,
o jumatate din dreptul suisului la turnul unghiului.
20. Dupa el a zidit Varuh fiul lui Zavu, cealalta jumatate de la unghi
p�na la usa lui Viteliasuv preotul cel mare.
21. Dupa el a zidit Meramot fiul lui Uria fiul lui Accos, partea a doua de
la usa lui Viteliasuv p�na la hotarul lui Viteliasuv.
22. Si dupa ei au zidit Preotii locuitori �n Ekhehar.
23. Si dupa el au zidit Veniamin si Asuv �n preajma casei lor, si dupa el a
zidit Azaria fiul lui Maasie, fiul lui Amnia aproape de casa sa.
24. Dupa el a zidit Vaani fiul lui Adad partea de la Vitazaria, p�na la
unghiu si p�na la cotitura.
25. Falah feciorul lui Uze din preajma unghiului si turnul care iese din
casa �mparatului, mai sus de cuprinsul �nchisoarei, si dupa acesta Fadaia,
feciorul lui Foros.
26. Si Natinimii locuia �n Ofla p�na �n preajma gradinii portii apei spre
rasarit si p�na la turnul cel �nalt.
27. Si dupa el a zidit Tecoimii, alta bucata din preajma turnului celui
mare si �nalt, p�na la zidul lui Ofla.
28. Din sus de poarta cailor au zidit Preotii fiecare �n preajma casei
sale.
29. Si dupa ei a zidit Saduc fiul lui Emir, �n preajma casei sale, si dupa
el a zidit Samaia fiul lui Sehenia pazitorul portii despre rasarit.
30. Dupa acesta a zidit Anania fiul lui Selemia si Anom fiul lui Selef cei
al saselea, alta parte, dupa el a zidit Mesolam fiul lui Varahia �n preajma
camarei sale.
31. Dupa acesta a zidit Melhia fiul lui Sarefi p�na la casa Natinimilor si
a v�nzatorilor de unelte, �n preajma portii lui Mafecud si p�na la suisul
cotiturei.
32. Si �ntru poarta oilor au zidit caldararii si negustorii.

CAP. 4.
Zidirea �nainteaza cu toate piedicile.

Si a fost daca a auzit Sanavalat, ca noi zidim zidul, i-a parut rau, si s-a m�niat
foarte si a batjocurit pe Jidovi.
2. Si a zis �naintea fratilor sai: Razboinicii din Somoria, Jidovii
acestia zidesc cetatea lor? Oare jertfesc? Oare putea-vor? Si astazi �nchegate-vor
pietrile din cenusa pam�ntului celui ce a fost ars?
3. Si Tovia Amoniteanul alaturi cu el a venit, si a zis catre d�nsii: Au
jertfesc? Sau vor m�nca �n locul lor? Au nu se va sui o vulpe si va surpa zidul
pietrilor lor?
4. Auzi Dumnezeul nostru, ca ne-am facut batjocura, �ntoarce ocara lor �n
capul lor, si-i da pe ei batjocura �n pam�ntul robiei.
5. Si sa nu acoperi faradelegea lor, si pacatul lor de la fata ta sa nu se
stearga, ca au batjocurit pe cei ce zideau.
6. Si am zidit zidul si s-a �ncheiat tot zidul p�na la jumatatea lui, si
s-a facut inima poporului ca sa zideasca.
7. Si a fost daca au auzit Sanavalat si Tovia si Aravii si Amonitenii si
Azutenii, ca s-au �naltat zidurile Ierusalimului, si au �nceput a se astupa
sparturile le-au parut lor rau foarte.
8. Si s-au adunat ei toti �mpreuna sa vina si sa tabarasca �n Ierusalim,
ca sa-i piarza.
9. Si ne-am rugat catre Dumnezeul nostru, si am pus streji �mprotiva lor,
ziua si noaptea.
10. Si a zis Iuda: zdrobeasca-se taria vrajmasilor, ca pam�nt este mult si
noi nu putem zidi.
11. Si au zis cei ce ne necajeau pe noi: nu vor sti si nu vor vedea p�na
c�nd vom veni �n mijlocul lor, si �i vom ucide pe ei si �i vom face a �nceta din
lucru.
12. Si a fost daca venira Jidovii, cei ce locuiau aproape de ei, ne-au zis
noua: se suie din toate locurile asupra noastra.
13. Si am pus la cele mai de jos ale locului de dupa zid spre aparare, si
am pus poporul dupa neamuri cu sabiile sale si cu lancile sale si cu arcele sale.
14. Si am vazut, si m-am sculat, si am zis catre cei cinstiti si catre mai
marii ostirii si catre celalant popor: nu va temeti de fata lor, aduceti-va aminte
de Dumnezeul nostru cel mare si �nfricosat, si va ostiti pentru fratii vostri,
pentru fiii vostri, pentru fetele voastre, pentru femeile voastre si pentru casele
voastre.
 15. Si a fost daca au auzit vrajmasii nostri ca am prins de veste, au
risipit Dumnezeu sfatul lor, si ne-am �ntors toti la zid, fiecare la lucrul sau.
16. Si a fost din ziua aceea jumatate din cei r�nduiti faceau lucrul, si
jumatate dintr-�nsii stau gata de bataie, cu fusti, cu pavaze, cu arce si cu
platose, si dinapoi erau capeteniile a toata casa Iudei.
17. Si cei ce carau erau �ntrarmati, cu o m�na faceau lucrul lor si cu alta
tineau arma.
18. Si zidarii fiecare era �ncins cu sabia sa peste coapsa sa c�nd zidea,
si cel ce tr�mbita avea buciumul l�nga el.
19. Si am zis catre cei cinstiti si catre boieri si catre celalt popor:
lucrul este larg si mult, si noi ne �mprastiem pe zid fiecare departe de fratele
sau.
20. Ori �n ce loc veti auzi glasul buciumului, acolo sa va adunati la noi,
si Dumnezeul nostru se va razboi pentru noi.
21. Iar noi sa facem lucrul, si jumatate dintr-�nsii sa tina lancile din
ravarsatul zorilor p�na la iesirea stelelor.
22. Si �n vremea aceea am zis poporului: fiecare cu sluga sa ram�neti peste
noapte �n Ierusalim, si sa fiti voi noaptea streaje si ziua la lucru.
22. Si eram eu si fratii mei si slugile si oamenii, care strajuiau dupa
mine, nici unul dintre noi nu se desbraca de hainele sale, si la apa cu arma.

CAP. 5.
Neemia opreste camata.

Si strigarea poporului si femeilor lor era mare catre fratii lor Jidovi.
2. Si erau unii care ziceau: suntem multi cu fiii nostri si cu fetele
noastre, sa luam gr�u si sa m�ncam si sa traim.
3. Iar altii erau care ziceau: tarinile noastre si viile noastre si casele
noastre sa le zalogim, ca sa luam gr�u si sa m�ncam.
4. Si altii ziceau: sa luam �mprumut bani pentru birurile �mparatului, ca
sa dam tarinile noastre si viile noastre si casele noastre.
5. Si acum ca trupul fratilor nostri trupul nostru, ca fiii lor fiii
nostri, si iata noi silim pe fii nostri si pe fetele noastre la robie, si sunt din
fetele noastre supuse, si nu este �n puterea m�inilor noastre, ca tarinile noastre
si viile noastre sunt la cei cinstiti.
6. Si m-am m�hnit foarte, daca am auzit strigarea lor si cuvintele
acestea.
7. Si am cugetat �ntru inima mea, si m-am certat cu cei cinstiti si cu
boierii, zic�ndu-le lor: au cere-va fiecare de la fratele sau, ceea ce voi cereti?
Si am facut pentru d�nsii adunare mare.
8. Si le-am zis lor: noi am rascumparat pe fratii nostri pe Jidovii cei
v�nduti neamurilor, dupa putinta noastra, si voi vindeti pe fratii vostri, si se
dau noua, si au tacut si n-au avut ce sa raspunda.
9. Si am zis: nu este bun lucrul care faceti voi, pentru ce nu umblati
�ntru frica Dumnezeului nostru, mai bine dec�t �n ocara neamurilor vrajmasilor
nostri?
10. Si fratii mei si cunoscutii mei si eu le-am dat lor argint si gr�u, si
n-am mai cerut sa-mi plateasca aceasta.
11. �ntoarceti dar lor astazi tarinile lor si viile lor si maslinii lor si
casele lor si din argint, gr�ul si vinul si untuldelemn, care scoateti voua.
12. Si au zis: le vom �ntoarce, si de la ei nu vom cere, asa vom face
precum zici, si am chemat pe Preoti si i-am jurat pe ei, sa faca dupa cuv�ntul
acesta.
13. Si �mbracamintea mea am scuturat, si am zis: asa scutura Dumnezeu pe
tot omul, care nu va �ntari cuv�ntul acesta din casa lui si din osteneala lui, si
sa fie asa scuturat, si desert. si a zis toata adunarea: amin, si a laudat pe
Domnul, si a facut poporul cuv�ntul acesta.
14. Din ziua �n care mi-au poruncit mie sa fiu mai marele lor �n pam�ntul
Iudei, din anul al douazecelea p�na �n anul al treizeci si doi al �mparatului
Artacsasta, doisprezece ani eu si fratii mei averile lor n-am m�ncat.
15. Ca cei mai mari, care au fost �nainte de mine, i-au �ngreuiat pe ei,
lu�nd de la ei p�ine si vin, mai pe urma patruzeci de drahme de argint, �nca si
slugile lor stap�neau peste pogor, iar eu n-am facut asa de frica fetii lui
Dumnezeu.
16. Si la lucrul zidului acestuia am zidit, si tarina n-am cumparat, si
toti slujbasii mei erau adunati acolo la lucru.
17. Si Jidovii si boierii o suta si cincizeci de barbati, care veneau la
noi din neamurile cele de prin prejurul nostru, la masa mea.
18. Si se gatea zilnic un vitel si sase oi alese si un ied, se gatea la
mine din zece �n zece zile felurite vinuri cu �mbelsugare, si cu toate acestea
p�inea domniei mele nu o am cerut, ca foarte se �ngreuiase slujba poporului
acestuia.
19. Adu-ti aminte de mine Dumnezeule spre bine pentru toate c�te am facut
poporului acestuia.

CAP. 6.
Neemia sav�rseste zidirea Ierusalimului.

Si a fost dupa ce a auzit Sanavalat si Tovia si Ghisam Aravul si ceilalti vrajmasi

ai nostri, ca am zidit zidul, si nici o spartura n-a ramas �ntr-�nsul, si cum ca
eu p�na �n vremea aceea n-am pus portile,
2. A trimis Sanavalat si Ghisam la mine, zic�nd: vino si sa ne adunam
�ntr-un loc �n sate �n c�mpul lui Ono, si ei socoteau sa faca asupra mea viclesug.
3. Si am trimis la d�nsii soli, zic�nd: lucru mare fac eu, si nu ma pot
pogor�, ca sa nu �nceteze lucrul, iar dupa ce-l voi sf�rsi, ma voi pogor� la voi.
4. Si au trimis la mine cu cuv�ntul acesta de patru ori, si le-am raspuns
lor aceleasi.
5. Si a trimis la mine Sanavalat cu cuv�ntul acesta a cincea oara pe sluga
sa, si carte deschisa �n m�na lui, si era �ntr-�nsa scris:
6. �ntru neamuri s-a auzit, si Ghisam a zis, ca tu si Jidovii socotiti sa
vicleniti, pentru aceea zidesti tu zidul, ca vrei tu sa fii lor �mparat.
7. �nca si proroci ti-ai pus tie ca vrei sa sezi �n Ierusalim �mparat
peste Iuda, si acum se vor spune �mparatului cuvintele acestea, deci acum vino sa
ne sf�tuim �mpreuna.
8. Si am trimis al el, zic�nd: nu sunt adevarate cuvintele acestea, care
tu zici, ci din inima ta tu le nascocesti,
9. Ca toti ne sperie pe noi zic�nd: ca vor �nceta m�inile lor de la lucrul
acesta, si nu se va face, si acum am �ntarit m�inile mele.
10. Si eu am intrat �n casa lui Semei feciorul lui Dalaia, feciorul lui
Metaveil, ca el sta �nchis, si a zis sa ne adunam �n casa lui Dumnezeu �n mijlocul
ei, si sa �nchidem usile ei, ca vor veni sa te ucida pe tine noaptea.
11. Si am zis: cine este om ca mine, si va fugi? Sau cine este ca mine, ca
sa intre �n casa si va trai? Nu voi intra.
12. Si am cunoscut ca Dumnezeu nu l-au trimis pe el, ca proorocea cuv�nt
asupra mea.
13. Si Tovia si Sanavalat au naimit asuprea mea gloata, ca sa ma
spaim�ntez, si sa fac asa si sa pacatuiesc si sa-mi fac la ei nume rau, ca sa ma
batjocureasca pe mine.
14. . Adu-ti aminte Dumnezeul meu de Tovia si de Sanavalat, ca faptele lor
sunt acestea, si de Noadia proorocul si de ceilalti prooroci, care ma spaim�ntau.
15. Si s-a sf�rsit zidul �n douazeci si cinci de zile ale lunii lui Elul,
�n cincizeci si doua de zile.
16. Si a fost daca au auzit toti vrajmasii nostri, s-au spaim�ntat toate
neamurile de prin prejurul nostru, si a cazut frica mare foarte �ntru ochii lor,
si au cunoscut ca de la Dumnezeul nostru s-au f�cut, ca sa se sav�rseasca lucrul
acesta.
 17. Si �n zilele acelea de la multi fruntasi ai Iudei mergeau carti la
Tovia, si de la Tovia, veneau la d�nsii.
18. Ca multi din Iuda erau jurati lui, ca era ginere lui Sehenia feciorul
lui Irae, ca Ionan feciorul lui a luat pe fata lui Mesulam, fiul lui Varahia
femeie luis.
19. Si cuvintele lui le graia catre mine, si cuvintele mele le spunea lui,
si carti a trimis Tovia sa ma spaim�nteze.

CAP. 7.
Pazitorii cetatii.

Si a fost dupa ce s-a zidit zidul, si am pus portile, s-a numarat portarii si
c�ntaretii si Levitii.
2. Si am poruncit lui Anania fratele meu si lui Amnia mai marele casei
celei din Ierusalim, ca era om adevarat si temator de Dumnezeu mai mult dec�t
altii.
3. Si le-am zis lor: sa nu se deschida portile Ierusalimului iar numai
c�nd rasare soarele, si �nca fiind voi destepti sa �nchida portile si sa le
zavoreasca si sa r�nduiasca streji din cei ce locuiesc �n Ierusalim, fiecare sa
strejuiasca �naintea casei sale.
4. Si cetatea era larga si mare, si popor putin �ntr-�nsa, si nu era casa
zidita.
5. Si au dat Dumnezeu �n inima mea, si am adunat pe cei fruntasi si pe
capetenii si pe popor �n adunari, si am aflat cartea adunarii, care venise �nt�i,
si am aflat scris �ntr-�nsa:
6. Acestia sunt fiii tarii, care s-au suit din robia �nstrainarii, pe care
i-a mutat Navuhodonosor �mparatul Vavilonului si s-au �ntors �n Ierusalim si �n
Iudeia fiecare la cetatea sa.
7. Cei ce au venit cu Zorovavel: Isus, Neemia, Azaria, Reelma, Naemani,
Mardoheu, Valsan, Masfarat, Esdra, Voguia, Inaum, Vaana, Masfar barbatii poporului
lui Israil.
8. Fiii lui Foros, doua mii o suta saptezeci si doi.
9. Fiii lui Safatia, trei sute saptezeci si doi.
10. Fiii lui Ira, sase sute cincizeci si doi.
11. Fiii lui Faat: Moav, din fiii lui Isus si ai lui Ioav, doua mii sase
sute si optsprezece.
12. Fiii lui Elam, o mie doua sute cincizeci si patru.
13. Fiii lui Zatuia, opt sute patruzeci si cinci.
14. Fiii lui Zachu, sapte sute sasezeci.
15. Fiii lui Vanui, sase sute patruzeci si opt.
16. Fiii lui Vivi, sase sute douazeci si opt.
17. Fiii lui Asgad, doua mii trei sute douazeci si doi.
18. Fiii lui Adonicam, sase sute sasezeci si sapte.
19. Fiii lui Vagoi, doua mii sasezeci si sapte.
20. Fiii lui Idin, sase sute cincizeci si cinci.
21. Fiii lui Atir din Ezechia, cincizeci si opt.
22. Fiii lui Isam, trei sute douazeci si opt.
23. Fiii lui Vesei, trei sute douazeci si patru.
24. Fiii lui Arif, o suta si doisprezece. Fiii lui Asen, doua sute douazeci
si trei.
25. Fiii din Gavaon, nouazeci si cinci.
26. Fiii din Vetalem, o suta douazeci si trei. Fiii lui Atofa, cincizeci si
sase.
27. Fiii din Anatot, o suta douazeci si opt.
28. Barbatii din Vitasmot, patruzeci si doi.
29. Barbatii din Kariatiarim, Kafira si Virot, sapte sute patruzeci si
trei.
30. Barbatii din Arama si din Gavaa, sase sute douazeci si unu.
 31. Barbatii din Mahemas, o suta douazeci si doi.
32. Barbatii din Vetil si din Ai, o suta douazeci si trei.
33. Barbatii lui Navia, o suta cincizeci si doi.
34. Barbatii lui Ilamaar, o mie doua sute cincizeci si doi.
35. Fiii lui Iram, trei sute douazeci.
36. Fiii din Ieriho, trei sute patruzeci si cinci.
37. Fiii din Lodadi si din Ono, sapte sute douazeci si unu.
38. Fiii din Sanana, trei mii noua sute treizeci.
39. Preotii fiii lui Iodae, din casa lui Isus, noua sute saptezeci si trei.

40. Fiii lui Emir, o mie cincizeci si doi.

41. Fiii lui Faseur, o mie doua sute patruzeci si sapte.
42. Fiii lui Iram, o mie saptesprezece.
43. Levitii fiii lui Isus al lui Kadmiil din fiii lui Uduia, saptezeci si
patru.
44. C�ntaretii fiii lui Asaf, o suta patruzeci si opt.
45. Portarii fiii lui Salum, fiii lui Atir, fiii lui Telmon, fiii lui Acuv,
fiii lui Atita, fiii lui Savi, o suta treizeci si opt.
46. Natinimii fiii lui Sia, fiii lui Asfa, fiii lui Tavaot,
47. Fiii lui Kira, fiii lui Asuia, fiii lui Fadon,
48. Fiii lui Lavana, fiii lui Asava, fiii lui Selmai,
49. Fiii lui Anan, fiii lui Gadil, fiii lui Gaar,
50. Fiii lui Raaia, fiii lui Rasson, fiii lui Necoda,
51. Fiii lui Ghizam, fiii lui Ozi, fiii lui Fesi,
52. Fiii lui Visi, fiii lui Meinon, fiii lui Nefosasi,
53. Fiii lui Vacvuc, fiii lui Ahifa, fiii lui Arur,
54. Fiii lui Vasalot, fiii lui Mida, fiii lui Adasan,
55. Fiii lui Varcue, fiii lui Sisarat, fiii lui Tima,
56. Fiii lui Nisia, fiii lui Atifa,
57. Fiii slugilor lui Solomon, fiii lui Suti, fiii lui Safaram, fiii lui
Ferida.
58. Fiii lui Ieil, fiii lui Dorcon, fiii lui Gadail,
59. Fiii lui Safatia, fiii lui Ettil, fiii lui Facarat, fiii lui Savaia,
fiii lui Imim.
60. Toti Natinimii si fiii slugilor lui Solomon, trei sute nouazeci si doi.
61. Acestia s-au suit de la Telmelet, Telasar, Heruv, Iron, Iemir, si n-au
putut sa spuna casele lor parintesti si sam�nta lor, care din Israil sunt.
62. Fiii lui Dalia, fiii lui Tovia, fiii lui Necoda, sase sute patruzeci si
doi.
63. Si din Preoti fiii lui Evia, fiii lui Acos, fiii lui Verzelli, ca au
luat din fetele lui Verzelli Galaaditul femei, si s-au chemat pe numele lor.
64. Acestia au cautat scrisoarea lor de calatorie, cea �mpreuna, si nu s-a
aflat, si s-au scos de la preotie.
65. Si a zis Artacsita lor: sa nu man�nce din sfintele sfintelor p�na c�nd
se va scula preot luminat.
66. Si a fost toata adunarea ca la patruzeci si doua de mii trei sute
sasezeci.
67. Afara de slugile lor si de slujnicile lor, acestea sapte mii trei sute
treizeci si sapte, si c�ntareti si c�ntarete, doua sute patruzeci si cinci.
68. Cai sapte sute treizeci, cat�ri doua sute patruzeci si cinci.
69. Camile patru sute treizeci si cinci, asini sase mii sapte sute
douazeci.
70. Si din partea capeteniilor caselor parintesti au dat pentru lucrul lui
Neemia la vistierie auri o mie, blide cincizeci si vesminte preotilor treizeci.
71. Iar altii din capeteniile caselor parintesti, au dat la vistierii
pentru lucrul bani de aur - douazeci de mii si de argint doua mii trei sute.
72. Si a dat celalant popor drahme de aur douazeci de mii si bani de argint
doua mii doua sute si haine preotilor sasezeci si sapte.
CAP. 8.
Neernia si Esdra �ntocmesc slujba Dumnezeiasca.

Si au sezut Preotii si Levitii si portarii si c�ntaretii si unii din popor si

Natinimii si tot Israelul �n cetatile sale.
2. Si a sosit luna a saptea, c�nd erau fiii lui Israil �n cetatile lor.
3. Si s-a adunat tot poporul ca un om la piata cea dinaintea portii apei
si am zis lui Esdm carturarul, sa aduca cartea legii lui Moisi, care o au poruncit
Domnul lui Israil.
4. Si a adus Esdm preotul legea �naintea adunarii si a barbatilor si a
femeilor si a tuturor, care pricepeau ca sa o asculte �n ziua dint�i a lunii a
saptea.
5. Si a citit �ntr-�nsa �n locul cel dinaintea portii apelor, de cum a
rasarit soarele p�na la amiaza, �naintea barbatilor si a femeilor si a celor ce
�ntelegeau, si tot poporul asculta cu luare aminte cartea legii.
6. Si a statut Esdm carturarul pe un pod de lemn, pe care-l facuse pentru
cuv�ntare, si a statut alaturi cu el: Matatia, Samaia, Anania, Uria, Helchia si
Maasia de-a dreapta lui, si de-a st�nga: Fadaia, Misail, Melhia, Asom, Asavadma,
Zaharia si Mesolam.
7. Si a deschis Esdm cartea �naintea poporului, ca el era mai sus dec�t
tot poporul, si a fost dupa ce o a deschis, si a stat tot poporul.
8. Si a binecuv�ntat Esdra pe Domnul Dumnezeul cel mare, si a raspuns tot
poporul, si a zis Amin, ridic�nd m�inile sale si plec�ndu-se s-a �nchinat Domnului
cu fata la pam�nt.
9. Si Isus si Vaneas si Saravia si Acuv si Savateos si Kamptas si Azaria
si Iozavad si Anifanes, si asa Levitii �nvatau pe popor legea si poporul sta la
locul sau
10. Si a citit �n cartea legii lui Dumnezeu, si �nvata Esdra si le t�lcuia
�nvatatura Domnului, si �ntelegea poporul cele ce se citea.
11. Si a zis Neemia, care era c�rmuitor si Esdra preotul si carturarul si
Levitii si cei ce �nvatau poporul, si au zis catre tot poporul: zi sf�nta Domnului
Dumnezeului nostru nu jeliti, nici pl�ngeti, ca pl�ngea tot poporul c�nd a auzit
cuvintele legii.
12. Si le-au zis lor: mergeti si m�ncati grasimi si beti dulceturi si
trimiteti parti celor ce n-au, ca ziua aceasta sf�nta este Domnului Dumnezeului
nostru, sa nu va m�hniti, ca bucuria Domnului este taria voastra.
13. Si Levitii linistea pe tot poporul, zic�nd: taceti si nu va m�hniti, ca
zi sf�nta este aceasta.
14. Si s-a dus poporul sa man�nce si sa bea si sa trimita parti celor ce n-
au si sa faca veselie mare, pentru ca au �nteles cuvintele, care le-a aratat lor.
15. Iar a doua zi s-au adunat mai marii caselor parintesti cu tot poporul,
Preotii si Levitii la Esdra carturarul, sa le t�lcuiasca toate cuvintele legii.
16. Si au aflat scris �n legea, care o au poruncit Domnul lui Moisi, ca sa
locuiasca fiii lui Israil �n colibi �n sarbatoarea cea din luna a saptea.
17. Si sa tr�mbiteze cu tr�mbita �n toate cetatile lor si �n Ierusalim, si
a zis Esdras iesiti la munte si aduceti frunza de maslin, frunza de lemne de
chiparis, frunza de mirsina, frunza de finic si frunza de lemn tufos, sa facem
colibi, dupa cum este scris.
18. Si a iesit poporul, si a adus si si-a facut colibi fiecare peste podul
casei sale si �n curtile sale si �n curtile casei lui Dumnezeu si �n ulitile
cetatii, p�na la poarta Efraim.
19. Si a f�cut colibi toata adunarea, care s-a �ntors din robie, si a sezut
�n colibi, ca din zilele lui Isus fiul lui Navi nu facuse asa fiii lui Israil p�na
�n ziua aceea, si s-a facut veselie mare foarte.
20. Si a citit �n cartea legii lui Dumnezeu �n toate zilele, din ziua cea
dint�i, p�na �n ziua cea mai de pe urma, si au praznuit sapte zile, si �n ziua a
opta se sf�rsi dupa r�nduiala.
CAP. 9.
Pocainta de obste a poporului.

�n ziua a douazeci si patru a lunii acestia s-au adunat fiii lui Israil cu post si
cu saci si cu cenusa pe capul lor.
2. Si s-au osebit fiii lui Israil de catre tot fiul cel de alt neam, si au
statut si au marturisit pacatele lor si faradelegile parintilor lor.
3. Si au stat la locul lor si au citit �n cartea legii Domnului
Dumnezeului lor, si s-au marturisit Domnului si s-au �nchinat Domnului Dumnezeului
lor.
4. Si au statut la treptele Levitilor Isus si fiii lui Kadmiil, Sehenia
fiul lui Saravia, fiul lui Hanani, si au strigat cu glas mare catre Domnul
Dumnezeul sau.
5. Si au zis Levitii Isus si Kadmiil, Vunea, Saravia, Savania, Oduia,
Sehenia, Fezia, sculati-va binecuv�ntati pe Domnul Dumnezeul nostru din veac si
p�na �n veac, si vor binecuv�nta numele slavei tale si-l vor �nalta mai presus de
c�t toata binecuv�ntarea si lauda.
6. Si a zis Esdra: tu �nsusi esti Domnul singur cel ce ai facut cerul si
cerul cerului si toata starea lor, pam�ntul si toate c�te sunt �ntr-�nsul, marile
si toate c�te sunt �ntr-�nsele, si tu �nviezi toate, si tie ti se �nchina ostile
cerurilor.
7. Tu esti Domnul Dumnezeu, tu ai ales pe Avram, si l-ai scos din tara
Haldeilor, si i-ai pus numele lui Avraam.
8. Si ai aflat inima lui credincioasa �naintea ta, si ai facut cu el
legatura, ca sa-i dai lui si semintiei lui, pam�ntul Hananeilor, al Heteilor, al
Amoreilor, al Ferezeilor, al Ievuseilor si al Ghergheseilor, si ai �ntarit
cuvintele tale, ca drept esti tu.
9. Si ai vazut necazul parintilor nostri ;n Eghipet, si ai auzit strigarea
lor la marea Rosie.
10. Si ai facut semne si minuni, �n Eghipet si �n Faraon si �n toate
slugile lui si �ntru tot poporul pam�ntului lui, ca ai cunoscut, ca s-a semetit
asupra lor, si ti-ai facut tie nume ca �n ziua aceasta.
11. Si ai despartit marea �naintea lor, si au trecut prin mijlocul marii ca
pe uscat, si pe cei ce �i goneau pe d�nsii, i-ai aruncat �n ad�ncime, ca o piatra
�n apa mare.
12. Si cu st�lp de nor i-ai povatuit pe ei ziua si cu st�lp de foc noaptea,
ca sa le, lumineze lor calea pe care mergeau.
13. Si pe muntele Sinaii te-ai pogorat si ai grait catre d�nsii din cer si
le-ai dat lor judecati drepte si legile adevarului, porunci si �ndreptari bune.
14. Si s�mbata ta cea sf�nta le-ai aratat lor, porunci si �ndreptari si
lege le-ai dat lor, prin m�na lui Moisi robul tau.
15. Si p�ine din cer le-ai dat spre hrana lor, si apa din piatra le-ai scos
�ntru setea lor, si le-au zis lor: sa intre sa mosteneasca pam�ntul, la care ai
�ntins m�na ta sa-l dai lor.
16. Si aceia si parintii nostri s-au semetit si si-au �ntarit cerbicea lor,
si n-au ascultat de poruncile tale.
17. Si n-au luat aminte sa asculte, si nu si-au adus aminte de minunile,
care ai facut �ntru ei, si si-au �ntarit cerbicea lor si si-au facut lorusi
capetenie sa se �ntoarca la robia lor �n Eghipet, iar tu cel ce esti �ndelung
rabdator Dumnezeul milelor si al �ndurarilor si mult milostiv, nu i-ai parasit pe
ei.
18. Si iarasi si-au facut lorusi vitel turnat, si au zis: acestia sunt
dumnezeii cei ce ne-au scos pe noi din Eghipet, si au facut hule mari.
19. Ci tu cu �ndurarile tale cele multe nu i-ai parasit pe ei �n pustie,
st�lpul cel de nor nu l-ai abatut de la ei ziua, ca sa-i povatuiasca pe cale, si
st�lpul cel de foc noaptea, ca sa lumineze calea lor pe care mergeau.
20. Si duhul tau cel bun le-ai dat, ca sa-i �nteleptesti pe ei, si mana ta
n-a lipsit din gura lor, si apa le-ai dat �ntru setea lor.
21. Si patruzeci de ani i-ai hranit pe ei �n pustie, nu le-a lipsit lor
nimica, hainele lor nu s-au �nvechit si �ncaltamintele lor nu s-au spart.
22. Si le-ai dat lor �mparatie, si noroade le-ai �mpartit lor, si au
mostenit pam�ntul Sion �mparatul Esevonului si pam�ntul lui Og �mparatul
Vasanului.
23. Si pe fiii lor i-ai �nmultit ca stelele cerului, si i-ai bagat pe ei �n
pam�ntul care l-ai fagaduit parintilor lor, si l-au mostenit pe el.
24. Si au intrat fiii lor, si au mostenit pam�ntul, si ai pierdut dinaintea
lor pe cei ce locuiau pam�ntul Hananeilor, si i-ai dat pe ei �n m�inile lor, si pe
�mparatii lor si pe noroadele pam�ntului, sa le faca lor dupa cum va placea
�naintea lor.
25. Si au luat cetati �nalte si pam�nt gras, si au mostenit case pline de
toate bunatatile, puturi sapate, vii si maslineturi si tot lemnul de m�ncat �n
multime, si au m�ncat si s-au saturat si s-au �ngrasat si s-au desfatat cu
bunatatea ta cea mare.
26. Si s-au schimbat si s-au departat de la tine, si au lepadat legea ta la
spatele lor, si pe proorocii tai i-au ucis, care le marturiseau lor, ca sa-i
�ntoarca pe ei la tine, si au facut hule mari.
27. Si i-ai dat pe ei �n m�na celor ce-i necajesc pe d�nsii, si i-au
necajit pe d�nsii si au strigat catre tine ;n vremea necazului lor, si tu din
cerul tau i-ai auzit, si cu �ndurarile tale cele mari le-ai dat lor m�ntuire, si
i-ai scos pe ei din m�na celor ce-i necajeau pe ei.
28. Si daca s-au odihnit, iarasi s-au �ntors a face ce este rau �naintea
ta, si i-ai lasat pe ei �n m�inile vrajmasilor lor, si i-au stap�nit pe ei, si
iarasi au strigat catre tine, si tu din cer i-ai auzit si i-ai izbavit pe ei cu
�ndurarile tale cele multe.
29. Si le-ai marturisit lor, ca sa-i �ntorci pe ei la legea ta iar ei s-au
semetit si n-au ascultat, ci �mpotriva poruncilor tale si a judecatilor tale au
pacatuit, care de le va face omul, viu va fi �ntr-�nsele, si si-au tras umarul
�napoi si cerbicea lor si-au �nv�rtosat si n-au ascultat.
30. Si i-ai �ngaduit pe ei ani multi, si le-ai marturisit lor cu duhul tau
prin proorocii tai, si n-au ascultat si i-ai dat pe ei �n m�na poporului
pam�ntului.
31. Ci tu pentru �ndurarile tale cele multe, nu i-ai facut pe ei sa se
sf�rseasca si nu i-ai parasit pe ei, ca puternic esti si milostiv si �ndurat.
32. Si acum Dumnezeul nostru cel tare, cel mare, cel puternic si
�nfricosat, cel ce pazesti legatura ta si mila ta, sa nu fie putin �naintea ta tot
necazul, care ne-a aflat pe noi si pe �mparatii nostri si pe capeteniile noastre
si pe preotii nostri si pe proorocii nostri si pe parintii nostri si pe tot
poporul tau, din zilele �mparatilor lui Asur si p�na �n ziua aceasta.
33. Si tu drept esti �ntru toate cele ce vin asupra noastra, ca tu ai
facut adevarul si noi am pacatuit.
34. Si �mparatii nostri si capeteniile noastre si preotii nostri si
parintii nostri n-au plinit legea ta si n-au bagat �n seama poruncile tale si
marturiile tale, care le-ai marturisit lor.
35. Si ei �ntru �mparatia ta si �ntru bunatatea ta cea multa, care le-ai
dat lor, si �n pam�ntul cel larg, si gras, care l-ai dat �naintea lor, n-au slujit
tie si nu s-au �ntors de la naravurile lor cele rele.
36. Iata astazi suntem robi, si pam�ntul care l-ai dat parintilor nostri ca
sa man�nce rodul lui si bunatatile lui, iata suntem robi pe el.
37. Si rodurile lui cele multe se aduc �mparatilor, pe care i-ai pus peste
noi pentru pacatele noastre, si peste trupurile noastre stap�nesc si peste vitele
noastre, precum le place, si suntem �n necaz mare.
38. Si toate acestea la adeverim si le scrim si le pecetluiesc capeteniile
noastre, Levitii nostri si Preotii nostri.

CAP. 10.
Pecetluirea legaturii celei noi.

Si cei ce au pecetluit erau: Neemia c�rmuitorul fiul lui Ahalia,

2. Si Sedechia fiul lui Araia si Azaria si Ierimia si Fasur.
3. Amaria, Melhia,
4. Attus, Sevani, Maluh,
5. Iram, Meromot, Avdia,
6. Daniil, Ganaton, Varuh,
7. Mesulam, Avia, Miamin,
8. Maazia, Velgai, Samaia, acestia sunt Preotii
9. Iar Levitii sunt: Isus fiul lui Azania fiul lui Vaneu, �ntru fiii lui
Inadad, Kadmiil,
10. Si fratii lor Savonia, Oduia Kalitan, Felia, Anan,
11. Miha, Roov, Asevia,
12. Zakhor, Saravia, Savania,
13. Odua, fiii lui Vanuia.
14. Capeteniile poporului lui Foros, Faat, Moav, Ilam, Zatuia.
15. Fiii luiVani: Asgad, Vivai,
16. Adania, Vaoi, Idin,
17. Atir, Ezechia, Azur,
18. Oduia, Isam, Visi,
19. Arif, Anatot, Navai,
20. Megafis, Mesulam, Izir,
21. Mesozevil, Saduc, Iedua,
22. Faltia, Anan, Anea,
23. Osie, Anania, Asuv,
24. Alois, Falai, Sovic,
25. Reun, Savana, Maasia,
26. Aia, Ainan, Irarn,
27. Maluh, Irarn, Vaana.
28. Si celalant popor Preotii, Levitii si portarii, si c�ntaretii si
Natinimii si tot cel ce mergea de la poporul pam�ntului, la legea lui Dumnezeu,
femeile lor, fiii lor si fetele lor.
29. Tot cel ce stia si pricepea, se �ntarea asupra fratilor sai, si i-a
jurat pe ei, si s-au legat cu blestem si juram�nt, ca sa umble �n legea lui
Dumnezeu, care s-a dat prin m�na lui Moisi robul lui Dumnezeu, ca sa pazeasca si
sa faca toate poruncile Domnului Dumnezeului nostru, si judecatile lui, si
;ndreptarile lui.
30. Si ca sa nu dam fetele noastre neamurilor pam�ntului, si fetele lor nu
le vom lua fiilor nostri.
31. Si de la noroadele pam�ntului care aduc negoturi si orice marfa �n ziua
s�mbetei ca sa v�nda, sa nu cumparam de la d�nsii s�mbata si �n zi sf�nta, si vom
lasa anul al saptelea, si cererea a toata datoria.
32. Si sa punem asupra noastra �ndatoriri, ca sa dam a treia parte de
drahma pe an la slujba casei Dumnezeului nostru.
33. Pentru p�inele punerii �nainte si pentru jertfa cea necurmata si pentru
toata arderea cea de-a pururea a s�mbetelor si a lunilor noua la sarbatori, si
pentru cele sfinte si la cele pentru pacate, ca sa se curete Israil, si pentru
lucrurile casei Dumnezeului nostru.
34. Si am aruncat sorti cine sa aduca lemne pentru jertfa; Preotii si
Levitii si poporul sa aduca �n casa Dumnezeului nostru fiecare din casele noastre
parintesti la vremi peste an sa arda pe jertfelnicul Domnului Dumnezeului nostru
precum este scris �n lege.
35. Si sa aducem p�rga roadelor pam�ntului nostru si p�rga rodului a tot
pomul pe fiecare an �n casa Domnului.
36. Si pe cei �nt�i nascuti din fiii nostri si din vitele noastre, precum
este scris �n lege, si pe cei �nt�i nascuti din boii nostri si din turmele
noastre, sa aducem �n casa Dumnezeului nostru Preotilor si celor ce slujesc �n
casa Dumnezeului nostru.
37. P�rga gr�nelor noastre si cele dint�i roduri ale noastre din tot pomul,
din vin si din untuldelemn sa le aducem Preotilor la camara casei Dumnezeului
nostru, si zeciuielile pam�ntului nostru Levitilor, care le vor zeciui Levitii �n
toate cetatile robiei noastre.
38. Si va fi preotul fiul lui Aaron cu levitul �ntru zeciuiala levitului,
si Levitii vor aduce zeciuiala din zeciuiala �n casa Dumnezeului nostru �n
vistierie �n casa lui Dumnezeu.
39. Ca �n camari vor baga fiii lui Israil si fiii lui Levi p�rga gr�ului si
a vinului si a untuluidelemn, unde sunt vasele cele sfinte, si Preotii si
slujitorii si portarii si c�ntaretii, si nu vom parasi casa Dumnezeului nostru.

CAP. 11.
Scrierea locuitorilor din Ierusalim si din celelalte cetati.

Si au sezut capeteniile poporului �n Ierusalim, si celalt popor a aruncat sorti sa

aduca unul din zece, sa sada �n Ierusalim cetatea cea sf�nta, iar celelalte noua
parti �ntr-alte cetatii.
2. Si bine a cuv�ntat poporul pe toti oamenii, care au voit a sedea �n
Ierusalim.
3. Si acestea sunt capeteniile tarii care au sezut �n Ierusalim, iar �n
celelalte cetati ale Iudei au sezut fiecare �n mosia sa, �n cetatile sale Israil,
Preotii, Levitii si Natinimii si fiii slugilor lui Solomon.
4. Si �n Ierusalim au sezut din fiii lui Iuda si din fiii lui Veniamin.
Din fiii lui Iuda, Ataia fiul lui Azia, fiul lui Zaharia, fiul lui Samaria, fiul
lui Safatia, fiul lui Maleleil.
5. Si din fiii lui Fares: Maasia fiul lui Varuh, fiul lui Halaza, fiul lui
Ozia, fiul lui Adaia, fiul lui Ioariv, fiul lui Zaharia, fiul lui Siloni.
6. Toti fiii lui Fares, care sed �n Ierusalim, patru sute sasezeci si opt
barbati de oaste.
7. Si acestia sunt fiii lui Veniamin: Silo fiul lui Mesulam, fiul lui
Ioad, fiul lui Fadaia, fiul lui Koleia, fiul lui Maasiu, fiul lui Etiil, fiul lui
Iesia.
8. Si dupa el Ghive, Sili, noua sute douazeci si opt.
9. Si Ioil fiul lui Zehri priveghetor peste d�nsii, si Iuda fiul lui
Asana, al doilea peste cetate.
10. Din Preotii: Iadia fiul lui Ioariv, Iahin.
11. Sarea fiul lui Elhia, fiul lui Mesulam, fiul lui Saduc, fiul lui
Mariot, fiul lui Aitov �n preajma casei lui Dumnezeu.
12. Si fratii lor, care fac lucrul casei, opt sute douazeci si doi, si
Adaia fiul lui Ieroam, fiul lui Falalia, fiul lui Amasi, fiul lui Zaharia, fiul
lui Fassur, fiul lui Melhia.
13. Si fratii lui capeteniile caselor parintesti, doua sute patruzeci si
doi, si Amaria fiul lui Esdriil, fiul lui Zahiu, fiul lui Mesarimit, fiul lui
Emir.
14. Si fratii lui ostasi viteji o suta douazeci si opt, si priveghetori
peste d�nsii Vadiil, fiul lui Ghedolim.
15. Si din Levtiii Samaia fiul lui Asuv, fiul lui Esri, fiul lui Asavie,
fiul lui Vuni.
16. Si Savateos si Ioazavat din capeteniile Levitilor peste lucrurile case
lui Dumnezeu cele din afara.
17. Si Mattania feciorul lui Miha, fiul lui Zavdi, fiul lui Asaf, mai mare
peste c�ntareti si Iuda peste rugaciuni si Vacvuchia al doilea dintre fratii lui,
si Avda fiul lui Samuia, fiul lui Galel, fiul lui Iedudun.
18. Toti Levitii �n cetatea cea sf�nta, doua sute optzeci si patru.
19. Si portari: Acuv, Telamin si fratii lor, care pazesc la porti, o suta
saptezeci si doi
20. Iar ceilalti Israilteni si Preotii si Levitii �n toate cetatile Iudei
fiecare la mosia sa.
21. Si Natinimii care au locuit �n Ofla si Sia si Gusfa peste Natinimi.
22. Si priveghetori Levitilor �n Ierusalim Ozi fiul lui Vani, feciorul lui
Asavia, feciorul lui Matania, Miha din fiii lui Asaf, cel ce c�nta la slujba casei
lui Dumnezeu,
23. Ca era porunca de la �mparatul pentru d�nsii, ca sa ram�na statornica
pentru c�ntaretii ce se cuvenea sa c�nte �n fiecare zi.
24. Si Fataia feciorul lui Vasiza din fiii lui Azara, fiul lui Iuda, era
dregatorul �mparatului �ntru tot ce era de trebuinta poporului.
25. Si din fiii lui Iuda care aveau salasele �n sate �n tarina lui au
locuit �n Kariatarve si �n satele lui si �n satele lui si ;n Kavziil si ;n satele
lui.
26. Si �n Iisu si �n Moloda si �n Vitfalat,
27. Si �n Asarsual si �n Virsavee si �n satele ei,
28. Si �n Sichelag si �n Mainime si �n satele ei,
29. Si �n Ieremon si �n Saraa si �n Ierimut.
30. Si �n Zarua si �n Odolam si �n satele lor si �n Lahis si �n tarinele
lui, �n Azeca si �n satele ei, si au tabar�t �n Virsavee p�na la r�pa Enom.
31. Si fiii lui Veniamin de la Gavaa, �n Mahmas, �n Ghea, �n Vetil si �n
satele lui, 32. Si �n Anatot, �n Nov, �n Ania.
33. �n Asor, �n Rama, �n Ghetaim.
34. �n Adod, �n Sevoim, �n Navalat, �n Lida,
35. Si �n Ono si �n Ghiorasim.
36. Si din Leviti �n partile lui Iuda si ale lui Veniamin.

CAP. 12.
Numele Preotilor si Levitilor. Sfintirea cetatii. R�ndul �ngrijitorilor de cele
sfinte.

Acestia sunt Preotii si Levitii, care s-au suit cu Zorovavel fiul lui Salatiil si
cu Isus: Saraia, Ieremia, Esdra,
2. Amaria, Maluh, Attus,
3. Sehenia, Reum, Marimot,
4. Addaia, Ghiniton, Avia,
5. Miamin, Maadia, Velga,
6. Samaia, Ioiariv, Iedea,
7. Salau, Ammoc, Helchia, Oduia, acestia sunt capeteniile Preotilor si
fratilor lor �n zilele lui Isus.
8. Si Levitii: Isus, Vanui, Kadmiil, Saravia, Iodae, Mattania, peste
c�ntareti el si fratii lui.
9. Si Vacvut, Kias si Umni si fratii lor, fiecare �n slujba sa.
10. Si Isus a nascut pe Ioachim, si Ioachim a nascut pe Eliasav, si Eliasav
a nascut pe Iodae,
11. Si Iodae a nascut pe Ionatan, si Ionatan a nascut pe Adu.
12. Si �n zilele lui Ioachim erau fratii lui Preotii si capeteniile caselor
parintesti: a lui Saraia, Amaria; a lui Eremia, Anania,
13. A lui Esdra, Mesolam; a lui Amaria, Ioanan;
14. A lui Amaluh, Ionatan; a lui Sehenia, Iosif;
15. A lui Are, Manas; a lui Mariot, Elcan;
16. A lui Adadai, Zaharia; a lui Ganatot, Mesolam;
17. A lui Avia, Zehri; a lui Miamin, Moadai, Feleti;
18. A lui Valgas, Samue; a lui Semia, Ioanatan;
19. A lui Ioariv, Mettanai; a lui Edio, Ozi;
20. A lui Salai, Calai; a lui Ameh, Aved;
21. A lui Elchia, Asavia; a lui Oduia, Natanail.
22. Levitii: �n toate zilele lui Eliasiv, Ioada si Ioa si Ioanan si Idua,
scrisi capetenii ale caselor parintesti si Preotii �ntru �mparatia lui Darie
Persul.
 23. Fiii lui Levi capetenii caselor parintesti scrisi �n cartea faptelor
anilor si p�na �n zilele lui Ioanan fiul lui Elisue.
24. Si capeteniile Levitilor: Asauia, Sarauia si Isus; iar �n preajma lor
fiii lui Kadmiil si fratii lor r�nduiti fiecare a c�nta si a lauda dupa porunca
lui David omul lui Dumnezeu.
25. Mattania si Vacvuchia Avdia, Mesolam, Telmon.
26. Accuv pazitorii portilor c�nd am adunat eu pe portarii acestia era �n
zilele lui Ioachim feciorul lui Isus, feciorul lui Iosedec, �n zilele lui Neemia
mai marele si a lui Esdra preotul si carturarul.
27. Si la sfintirea zidului Ierusalimului au cautat pe Leviti �n locurile
lor, ca sa-i aduca �n Ierusalim sa faca sfintire si veselie, cu multumita, cu
c�ntari, cu chimvale cu psaltire si cu alaute.
28. Si s-au adunat fiii c�ntaretilor cei din prejurul Ierusalimului, si cei
de la salasurile lui Netofati.
29. Si de la Vetgalgal si din tarinile lui Gava si Azmot, ca salasuri au
fost zidit lorusi c�ntaretii �n Ierusalim.
30. Si s-au curatit Preotii si Levitii, si au curatit pe popor si pe
portari si zidul.
31. Si adusera pe boierii Iudei pe zid, si au asezat doua cete mari spre
lauda, si trecura de-a dreapta pe zidul portii gunoiului.
32. Si au mers dinapoia lor Osaia si jumatate din boierii Iudei.
33. Si Amaria, Esdra si Mesolam.
34. Si Iuda, Veniamin, Samaia si Ieremia.
35. Si din fiii Preotilor cu tr�mbite Zaharia fiul lui Ionatan, fiul lui
Samaia, fiul lui Mattania, fiul lui Mihea, fiul lui Zachur, fiul lui Asaf.
36. Si fratii lui Samaia si Oziil, Ghelol, Iama, Natanail, Iuda si Anani
c�nt�nd cu uneltele c�ntarilor lui David omul lui Dumnezeu si Esdra carturarul,
�naintea lor pe poarta c�nt�nd �n preajma lor.
37. Si s-au suit pe scarile cetatii lui David pe suisul zidului deasupra
casei lui David, si p�na la poarta apei dinspre rasarit.
38. Si a doua ceata de c�ntareti se ducea �nt�mpin�ndu-i, si eu dupa d�nsa
si jumatate din popor deasupra zidului pe deasupra turnului Tanurimi, si p�na la
zidul cel lat.
39. Si deasupra portii lui Efraim si pe la poarta cea veche si pe la poarta
pestilor si pe la turnul lui Anameil, si de la turnul Mia p�na la poarta oii, si
au statut la poarta �nchisorii.
40. Si au statut am�ndoua cetele c�ntaretilor �n casa lui Dumnezeu si eu si
jumatate din capetenii cu mine,
41. Si Preotii: Eliachim, Maasia, Miamin, Mihea, Elion, Zaharia, Anania cu
tr�mbita.
42. Si Maasia, Simias, Eleazar, Ozi, Ioanan, Melhia, Eliamia si Ezur, si s-
au auzit c�ntaretii si Ezria c�rmuitorul lor c�nt�nd si laud�nd.
43. Si au junghiat �n ziua aceea jertfe multe, si s-au veselit, ca Dumnezeu
i-au veselit pe d�nsii tare, si femeile lor si fiii lor s-au veselit, si s-a auzit
de departe veselia din Ierusalim.
44. Si au r�nduit �n ziua aceea barbati peste camarile vistieriei peste
p�rga si peste zeciuiala, ca sa adune �ntr-�nsele din tarinile cetatilor, partile
Preotilor si Levitilor, ca veselie era �n Iuda, pentru Preoti si pentru Levitii
cei ce stau.
45. Si au pazit r�nduielele casei Dumnezeului lor si r�nduielele curatirii,
si pe c�ntareti si pe portari, precum a poruncit David si Solomon fiul lui.
46. Ca �n zilele lui David, Asaf din �nceput a fost r�nduit capetenie
c�ntaretilor spre c�ntarea si lauda lui Dumnezeu.
47. Si tot Israilul �n zilele lui Zorovavel si �n zilele lui Neemia, da
parti c�ntaretilor si portarilor ce se cuvenea pe fiecare zi si �mpartea Levitilor
si Levitii, �mparteau fiilor lui Aaron.

CAP. 13.
R�vna lui Neemia pentru �ndreptarea naravurilor.

�n ziua aceea s-a citit �n cartea lui Moisi la auzul poporului, si s-a aflat scris
�ntr-�nsa, ca sa nu intre Amonitenii si Moavitenii �n adunarea lui Dumnezeu p�na
�n veac.
2. Pentru ca n-au iesit �naintea fiilor lui Israil cu p�ine si cu apa, si
au naimit asupra lor pe Valaam ca sa-i blesteme, si au �ntors Dumnezeul nostru
blestemul �ntru binecuv�ntare.
3. Si a fost dupa ce au auzit legea, s-a osebit toata amestecatura lui
Israil.
4. Si mai-nainte de aceasta Eliasiv preotul care locuia �n vistieria casei
Dumnezeului nostru de aproape fiind lui Tovia,
5. I-a f�cut lui camara mare, si punea acolo mai-nainte p�inea si tam�ia
si vasele si zeciuiala gr�ului si a vinului si a untuluidelemn, care erau hotarate
pentru Leviti si pentru c�ntareti si pentru portari, si p�rga Preotilor.
6. Ci la toate acestea n-am fost �n Ierusalim, ca �n anul al treizeci si
doi al lui Artacsasta �mparatul Vavilonului, am venit la �mparatul, si dupa putina
vreme m-am cerut la �mparatul.
7. Si am venit �n Ierusalim si am �nteles de rautatea, care o a facut
Eliasiv, fac�nd lui Tovia camara �n curtea casei lui Dumnezeu.
8. Si rau mi-a parut foarte, si am aruncat toate uneltele casei lui Tovia
afara din vistierie.
9. Si am zis sa curete vistieriile, si am �ntors acolo vasele casei lui
Dumnezeu, p�inea si tam�ia.
10. Si am cunoscut ca portile Levitilor nu s-au dat, si s-a dus fiecare la
tarina sa, Levitii si c�ntaretii, care faceau slujba.
11. Si m-am certat cu mai marii ostirii, si am zis: pentru ce s-a parasit
casa lui Dumnezeu? si i-am adunat pe ei, si i-am pus pe ei la starea lor.
12. Si tot Iuda a adus zeciuiala r�ului si vinului si a untuluidelemn la
vistierie.
13. Si am pus peste vistierii pe Selemia preotul si pe Sadoc carturarul, si
dintru Leviti, pe Fadeia si supt m�na lor pe Anan fiul lui Zachur, fiul lui
Mattanie, ca credinciosi s-au socotit av�nd sarcina sa �mparta fratilor lor.
14. Adu-ti aminte Dumnezeule de mine ;ntru aceasta, si sa nu se stearga
mila mea, care am facut cu casa Domnului Dumnezeului meu si cu r�nduielele ei.
15. Si �n zilele acelea am vazut �n Iuda calc�nd teascuri s�mbata, si
aduc�nd snopi si �ncarc�nd pe magari, vin, struguri si smochine si alte sarcini
aduc�nd �n Ierusalim �n ziua s�mbetei, si i-am mustrat ca vindeau �n acea zi cele
de m�ncare.
16. Si Tirienii, care sedeau �n Ierusalim, aduceau peste si alte lucruri de
v�nzare, vindeau s�mbata fiilor Iudei si �n Ierusalim.
17. Si m-am certat cu cei mai de frunte ai fiilor lui Iuda, si le-am zis
lor: ce este acest lucru rau, care faceti voi de spurcati ziua s�mbetei?
18. Au nu asa au facut parintii nostri, si au adus peste d�nsii Dumnezeul
nostru si peste noi si peste cetatea aceasta, toate relele acestea? Si voi
adaugati m�nie peste Israil, spurc�nd s�mbata.
19. Si a fost c�nd se pusera porti �n Ierusalim, mai-nainte de s�mbata, si
am zis de s-au �nchis portile; si am zis: sa nu le deschida p�na dupa s�mbata, si
din slugile mele am pus la porti, ca sa nu aduca sarcini �n ziua S�mbetei.
20. Si au ramas peste noapte toti schimbatorii si cei ce vindeau afara de
Ierusalim de c�teva ori.
21. Si i-am mustrat pe ei, si am zis catre ei: pentru ce voi ram�neti �n
preajma zidului? De veti mai face aceasta, voi �ntinde m�nia mea asupra voastra.
Din vremea aceea n-au mai venit S�mbata.
22. Si am zis Levitilor care se curateau, sa vina sa pazeasca portile si sa
sfinteasca ziua s�mbetei. Pentru aceasta adu-ti aminte de mine Dumnezeul meu,
iarta-ma dupa multimea milei tale.
23. �n zilele acela am vazut Jidovi, care si-au luat femei Azotinence,
Amonitence si Moavitence.
24. Si fiii lor jumatate graiau azotineste, si nu stiau grai jidoveste, ci
dupa limba fiecarui norod.
25. Si m-am certat cu d�nsii si i-am blestemat pe d�nsii, si am batut
dintru ei barbati si le-am smuls parul si i-am jurat pe Dumnezeu, sa nu dati
fetele voastre feciorilor lor, si sa nu luati din fetele lor feciorilor vostri si
voua.
26. Au nu asa a pacatuit Solomon �mparatul lui Israil? :n neamuri multe nu
era �mparat asemenea lui, si iubit lui Dumnezeu era, si l-a fost pus pe el
Dumnezeu �mparat peste tot Israilul, si pe acesta l-au abatut muierile cele de alt
neam.
27. Inca de voi sa nu auzim ca faceti toata rautatea aceasta, ca sa
pacatuiti �mpotriva Dumnezeului nostru tinand muieri de alt neam.
28. Si unul din fiii lui Ioada a lui Elisuv preotul cel mare era ginere lui
Sanavalat Uraniteanul, si l-am gonit pe el de la mine.
29. Adu-ti aminte de ei Dumnezeul meu pentru ca au spurcat preotia si
asezam�ntul preotiei si pe Leviti.
30. Si i-am curatit pe ei de tot cel de alt neam, si am pus r�nduiala
Preotilor si Levitilor, fiecaruia dupa slujba lui.
31. Si pentru lemnele ce se aduc la jertfe �n vremi hotarate si pentru cele
de p�rga: adu-ti aminte de mine Dumnezeul nostru spre bine.
mte sunt cararile casei sale si bucatele nu le man�nca cu lene.
28. Crescutu-si-a fiii sai, si s-au �mbogatit, si barbatul ei o a laudat pe
ea.
29. Multe fete au agonisit bogatie, multe fete au facut putere; iar tu le-
ai �ntrecut si le-ai cov�rsit pe toate.
30. Placeri mincinoase si frumuseti desarte femeiesti nu sunt �ntru tine,
femeia cu minte se va binecuv�nta; iar ea sa laude frica Domnului.
31. Dati ei din rodurile m�inilor sale, si sa se laude �n porti barbatul
ei.

ECLESIASTUL

CAP. 1.
Nimicnicia lucrurilor omenesti.

Cuvintele Eclisiastului fiul lui David �mparatul lui Israil ;n Ierusalim.

2. Desertaciunea desertaciunilor a zis Eclisiastul, desertaciunea
desertaciunilor, toate sunt desertaciuni.
3. Ce prisoseste omului din toata osteneala sa, care se trudeste sub
soare?
4. Neam trece si neam vine, si pam�ntul �n veac sta.
5. Rasare soarele si apune, si la locul sau se trage, el acolo rasarind,
merge catre miazazi, si �nconjura catre miazanoapte.
6. �nconjur�nd �nconjura, merge duhul, si �ntru �nconjurarile sale se
�ntoarce duhul.
7. Toate p�raiele intra �n mare, si marea nu se umple, la locul de unde
iese r�urile, acolo se �ntorc, ca iar sa iasa.
8. Toate cuvintele sunt cu anevoie, nu le va putea omul grai, si nu se va
satura ochiul a vedea nici urechea a auzi.
9. Ce este ce a fost? Ceea ce va sa fie, si ce este ce s-a facut? Aceea ce
se va face; si nimic nu este nou sub soare.
10. Nici va grai si va zice: iata acesta este nou, ca a fost �n veacurile
care au fost �naintea noastra.
11. Nu este pomenire de cei dintai, si �nca nici de cei ce dupa aceea au
fost, nu-si vor aduce aminte, cei ce vor fi pe urma.
12. Eu Eclesiastul am fost �mparat peste Israil �n Ierusalim.
13. Si am pus �n inima mea a cerca si a socoti cu �ntelepciune despre toate
c�te se fac sub soare, ca �ndeletnicire anevoioasa au dat Dumnezeu fiilor
oamenilor, ca sa migaleasca cu d�nsa.
14. Vazut-am toate lucrurile, care se fac sub soare, si iata toate sunt
desertaciune si v�nare de v�nt.
15. Ce este str�mb nu se va putea �ndrepta, si ce lipseste nu se va putea
numara.
16. Grait-am eu �ntru inima mea, zic�nd: iata m-am marit, si am �ntrecut
cu �ntelepciunea pe toti, care au fost mai �nainte de mine �n Ierusalim si inima
mea a vazut multa �ntelepciune si stiinta.
17. Si am pus inima mea, sa cunoasca �ntelepciunea si cunostinta, pilde si
stiinta. Si am cunoscut eu, ca si aceasta este v�nare de v�nt.
18. Caci �ntru multimea �ntelepciunii, multimea cunostintei este; si cel
ce adauge stiinta, adauge durere.

CAP. 2.
Zadarnicia lucrurilor lumesti.

Zis-am eu �ntru inima mea: vino acum sa te ispitesc �n veselie si vezi binele, si
iata si aceasta este desertaciune.
2. R�sului i-am zis nebunie, si bucuriei, caci faci aceasta?
3. Si am socotit: oare inima mea trage-va ca vinul trupul meu, si inima
mea m-a povatuit �ntru �ntelepciune, ca sa stap�nesc peste desfatare p�na voi
vedea, care este binele fiilor oamenilor, care sa-l faca sub soare �n numarul
zilelor vietii lor.
4. Marit-am lucrurile mele, ziditu-mi-am case, saditu-mi-am vii.
5. Facutu-mi-am gradini si livezi, si am sadit �ntr-�nsele tot felul de
pom roditor.
6. Facutu-mi-am lacuri de ape ca sa ud dintr-�nsele dumbrava de lemne
odraslitoare.
7. Avut-am slugi si slujnice, si robi am avut, si cirezi si turme multe am
avut, mai multe dec�t toti cei ce au fost mai �nainte de mine �n Ierusalim.
8. Adunatu-mi-am argint si aur, si avutiile �mparatilor si ale tarilor.
Facutu-mi-am c�ntareti si c�ntarete, si desfatarile fiilor omenesti, amestecatori
si amestecatoare de vin.
9. Si m-am marit, si am sporit mai mult dec�t toti, cei ce au fost mai
�nainte de mine �n Ierusalim, ci si �ntelepciunea mea a fost cu mine.
10. Si tot ce au poftit ochii mei n-am departat de la dansii, si n-am oprit
inima mea de la nici o desfatare, ca s-a desfatat inima mea cu toata osteneala
mea, si aceasta mi-a fost partea mea din toata osteneala mea.
11. Si am cautat eu spre toate lucrurile mele, care le-au facut m�inile
mele, si spre truda, care m-am ostenit a o face, si iata toate sunt desertaciune
si v�nare de v�nt, si nimic nu este prisosire sub soare.
12. Si am cautat sa vad �ntelepciunea si ratacirea si nebunia, ca cine este
omul, care va urma sfatuirea? Ori c�te a facut aceasta.
13. Si am vazut eu, ca cov�rseste �ntelepciunea pe nebunie, precum
cov�rseste lumina pe �ntuneric.
14. Ochii �nteleptului �n capul lui, iar cel fara de minte �ntru �ntuneric
umbla, si am cunoscut eu, ca o �nt�mplare va �nt�mpina pe toti acestia.
15. Si am zis eu �ntru inima mea, ca precum se �nt�mpla celui nebun, si
mie mi se va �nt�mpla, si pentru ce mai mult m-am straduit eu? Si am grait �ntru
inima mea, ca cel nebun din prisosinta graieste, ci si aceasta este desertaciune.
16. Ca nu este pomenirea celui �ntelept cu cel nebun �n veac, pentru ca �n
zilele cele viitoare pe toate le va acoperi uitarea, si cum va muri cel �ntelept
cu cel nebun?
17. Si am ur�t viata, ca vicleana este asupra mea fapta cea facuta sub
soare, ca toate sunt desertaciune si v�nare de v�nt.
18. Si am ur�t eu toata osteneala mea, care am ostenit sub soare, pentru ca
o las pe ea omului, care s-a nascut dupa mine.
 19. Si cine stie, oare �ntelept va fi au nebun? Si oare stap�ni-va toata
osteneala mea, care m-am ostenit si m-am straduit sub soare? Ci si aceasta este
desertaciune.
20. Si m-am �ntors eu, ca sa �ncetez cu inima mea de la toata osteneala,
care m-am ostenit sub soare.
21. Ca este om, care se osteneste cu �ntelepciune si cu stiinta si cu
barbatie, si va da partea sa omului, care nu s-a ostenit �ntru aceea, ci si
aceasta este desertaciune si rautate mare.
22. Ca ce are omul din toata osteneala sa, si din alegerea inimii sale, cu
care s-a ostenit el sub soare?
23. Ca toate zilele lui sunt ale durerilor, si a m�niei migaiala lui, c�t
nici noaptea nu doarme inima lui, si aceasta desertaciune este.
24. Nu este bine omului, fara numai ce man�nca si ce bea, si arata
sufletului sau din osteneala sa; ci si aceasta am vazut eu ca din m�na lui
Dumnezeu este.
25. Ca cine va m�nca si va bea, afara de d�nsul?
26. Ca omului celui bun �naintea fetei lui i-au dat �ntelepciune si minte
si veselie; iar celui pacatos i-au dat grija sa umble si sa adune, ca sa dea celui
bun �naintea fetei lui Dumnezeu; ci si aceasta este desertaciune si v�nare de
v�nt.

CAP. 3.
Vremea tuturor lucrurilor. Deosebirea omului de dobitoc.

De toate este vreme, si tot lucrul sub soare are vreme.

2. Vreme este a naste, si vreme este a muri, vreme este a sadi, si vreme
este a smulge ce este sadit.
3. Vreme este a ucide, si vreme este a vindeca, vreme este a surpa, si
vreme este a zidi.
4. Vreme este a pl�nge, si vreme este a r�de, vreme este a t�ngui, si
vreme este a juca.
5. Vreme este a zv�rli pietre, si vreme este a str�nge pietre; vreme este
a �mbratisa si vreme este a se departa de �mbratisare.
6. Vreme este a cauta si vreme este a pierde, vreme este a tinea si vreme
este a lepada.
7. Vreme este a rupe si vreme este a coase, vreme este a tacea si vreme
este a vorbi.
8. Vreme este a iubi si vreme este a ur�. Vreme este de razboi si vreme
este de pace.
9. Ce are mai mult cel ce lucreaza din osteneala sa?
10. Vazut-am toata migaiala, care o au dat Dumnezeu fiilor oamenilor, ca sa
migaiasca �ntr-�nsa.
11. Toate c�te le-au facut, bune sunt �n vremea sa, si tot veacul l-au dat
�n inimile lor, ca sa nu afle omul faptura, care au facut Dumnezeu din �nceput
p�na �n sf�rsit.
12. Cunoscut-am ca nu este bine, fara numai a se veseli si a face bine �n
viata sa.
13. Si tot omul, care man�nca si bea, si vede binele �ntru toata osteneala
sa, darul lui Dumnezeu este.
14. Cunoscut-am ca toate c�te au facut Dumnezeu, acestea vor fi �n veac, la
acelea nu se poate adauga, si de la ele nu se poate lua, si Dumnezeu au facut ca
sa se teama de fata lui.
15. Ce s-a facut, iata este, si toate c�te vor sa fie, iata au fost, si
Dumnezeu va cauta pe cel ce se goneste.
16. Si am vazut �nca sub soare locul judecatii si acolo este cel
faradelege, si locul dreptului, acolo este cel credincios.
17. Si am zis eu �ntru inima mea: pe cel drept �mpreuna cu cel faradelege
va judeca Dumnezeu; ca de tot lucrul si de toata fapta va fi acolo vreme.
 18. Zis-am eu �ntru inima mea de vorba fiilor omenesti: ca-i va osebit pe
ei Dumnezeu, ca sa arate ca dobitoace sunt.
19. Si cum ca �nt�mplarea fiilor omenesti, si �nt�mplarea dobitocului, o
�nt�mplare este; precum este moartea acestuia, asa si moartea aceluia, si un duh
este �n toate, si cu ce cov�rseste omul pe dobitoc?
20. Toate merg la un loc, toate s-au facut din tar�na, si toate se vor
�ntoarce �n tar�na.
21. Si cine stie; oare duhul fiilor oamenilor se suie �n sus? Si duhul
dobitocului oare se pogoara �n jos �n pam�nt?
22. Si am vazut, ca nu este bine, fara numai a se veseli omul �ntru locul
sau, ca acesta este partea lui; ca cine-l va duce pe el, ca sa vada ceea ce va fi
dupa el?

CAP. 4.
Zadarnicia avutiei.

Si m-am �ntors eu, si am vazut toate napastile, cele ce se fac sub soare, si iata
lacrimile celor ce se napastuiesc, si nu este cine sa-i m�ng�ie pe ei, si din m�na
celor ce-i necajesc pe ei, putere, si nu este lor m�ng�itori.
2. Si am fericit eu pe toti cei morti, care au murit, mai mult de c�t pe
cei vii, care traiesc p�na acum.
3. Si dec�t am�ndoi acestia mai bun este, cel ce �nca nu s-a nascut, care
�nca n-a vazut lucrul cel rau, care s-a facut sub soare.
4. Si am vazut eu toata osteneala, si �mpreuna toata barbatia lucrului, ca
aceasta este r�vna omului de la prietenul sau; si aceasta �nca este desertaciune
si v�nare de v�nt.
5. Cel fara de minte tine m�inile �n s�n, si-si man�nca carnurile sale.
6. Mai bun este un pumn plin cu odihna, dec�t doi pumni cu osteneala si cu
v�nare de v�nt.
7. Si m-am �ntors eu, si am vazut desertaciune sub soare.
8. Este unul, si nu este al doilea, si nici fiu, nici frate n-are si tot
nu �nceteaza de la toata osteneala sa, si ochiul lui nu se satura de avutii; si
pentru cine ma ostenesc eu, si-mi lipsesc sufletul meu de bunatate? Ci si aceasta
este desertaciune si migaiala rea este.
9. Mai buni sunt doi dec�t unul, care au plata buna pentru osteneala lor;
ca de va cadea unul, celalalt va ridica pe sotul sau.
10. Si vai celui ce este singur c�nd va cadea, ca nu este altul care sa-l
ridice.
11. Si de vor dormi doi, le va fi si cald lor; iar unul cum se va �ncalzi?
12. Si de se va scula asupra lui unul, cei doi vor sta asupra aceluia, si
funia cea �ntreita nu cur�nd se rupe.
13. Mai bun este pruncul sarac si �ntelept, dec�t �mparatul batr�n si fara
de minte, care mai mult nu stie purta grija.
14. Ca din temnita iese sa �mparateasca, iar �ntru �mparatia sa s-a facut
sarac.
15. Vazut-am pe toti cei vii, care umbla sub soare cu t�narul cel al
doilea, care va fi �n locul lui.
16. Nu este sf�rsit la tot poporul lui, la toti c�ti au fost �naintea lor,
si cei de pe urma nu se vor veseli de d�nsul, ci si aceasta este desertaciune si
v�nare de v�nt.
17. Pazeste piciorul tau, c�nd mergi �n casa lui Dumnezeu si te apropie, ca
sa auzi ca mai buna este jertfa ta, dec�t darul celor fara de minte, ca ei nu
cunoscu raul care-l fac.

CAP. 5.
Folosul avutiei.

Nu te grabi cu gura ta, si inima ta sa nu grabeasca a grai cuv�nt �naintea lui

Dumnezeu, ca Dumnezeu este �n cer sus, si tu pe pam�nt jos; pentru aceasta fie
cuvintele tale putine.
2. Ca vine visul, c�nd esti mult �ngrijat si glasul nebunului �n cuvinte
multe.
3. C�nd vei fagadui fagaduinta lui Dumnezeu, nu zabovi a o da pe ea, ca nu
este voie �ntru cei nebuni; tu dar ori c�te vei fagadui da.
4. Mai bine este a nu fagadui, de c�t a fagadui si a nu da.
5. Nu da gura ta, ca sa faci sa pacatuiasca trupul tau, si sa nu zici
�naintea fetei lui Dumnezeu, ca este nestiinta, ca sa nu se m�nie Dumnezeu pentru
cuv�ntul tau, si sa strice lucrul m�inilor tale.
6. Ca �ntru multimea visurilor si a desertaciunilor si a cuvintelor celor
multe; tu te teme de Dumnezeu.
7. De vei vedea �n tara napasta saracului si jefuirea judecatii, si a
dreptatii, nu te mira de lucrul acesta, ca cel �nalt peste cel �nalt ia aminte, si
este mai �nalt dec�t ei.
8. Si prisosinta pam�ntului �ntru toate este �mparat tarinii lucrate.
9. Cel ce iubeste argintul, nu se va saruta de argint, si cel ce iubeste
rodurile �ntru multimea lor nu se va desfata cu ele; si aceasta este
desertaciune.
10. Unde este multime de bunatati, multi sunt, care o man�nca pe ea, si ce
este barbatia celui ce o are pe ea? Fara numai sa vada cu ochii sai.
11. Dulce este somnul slugii, ori putintel, ori mult man�nce, iar pe cel
satul de se va �mbogati nu-l lasa sa doarma.
12. Este boala care o am vazut sub soare, a se pazi avutie spre raul celui
ce o are.
13. Si piere avutia aceea �ntru migaiala rea, si a nascut fiu, si nimic nu
este �n m�na lui.
14. Precum a iesit din p�ntecele mumei sale gol, se va �ntoarce, ca sa
mearga precum a venit, si nimic nu va lua din osteneala sa, ca sa duca �n m�na sa.
15. Ci si aceasta este boala rea, ca precum a venit, asa se va si duce si
ce are el mai mult? Pentru ca s-a ostenit �n v�nt.
16. Si �n toate zilele sale �ntru �ntuneric si �n jale, si �n m�nie multa
si �n boala si �n necaz.
17. Iata binele, care l-am vazut eu ca este bun: a m�nca si a bea, si a
vedea bunatate �ntru toata osteneala sa, care s-a trudit sub soare �n numarul
zilelor vietii sale, care le-au dat Dumnezeu lui, ca aceasta este partea lui.
18. Ci tot omul, caruia i-au dat Dumnezeu bogatie si avere, si i-a dat lui
voinicie, ca sa man�nce dintr-�nsele, si sa-si ia partea sa, si sa se veseleasca
dintru osteneala sa, acesta darul lui Dumnezeu este.
19. Ca nu mult �si va aduce aminte de zilele vietii sale, ca Dumnezeu �l
cuprinde pe el �ntru veselia inimii lui.

CAP. 6.
Desertaciunea iubirii de avutie.

Este rautate, care o am vazut sub soare, si multa este la oameni.

2. Om, caruia �i da Dumnezeu bogatie si avere si marire, si nimic nu este
ce sa lipseasca sufletului lui din toate c�te pofteste, si nu-l va �nvrednici
Dumnezeu ca sa man�nce dintru aceea, ca om strain man�nca aceea; aceasta
desertaciune si boala rea este.
3. De ar naste cineva o suta de fii si multi ani ar trai, si c�t de multe
ar fi zilele anilor lui, sufletul lui nu se va satura de bunatate, si �nca nici
�ngropaciunea nu va avea si am zis: mai bine este a fi o st�rpitura, dec�t acela.
4. Ca �ntru desertaciune a venit, si �ntru �ntuneric se duce, si �ntru
�ntuneric numele lui se va acoperi.
5. Si �nca soarele nu l-a vazut, nici l-a cunoscut, odihna acestuia mai
multa este dec�t a aceluia.
6. Si de ar trai de doua ori o mie de ani, si bunatate n-a vazut, au nu
toate la un loc vor merge?
7. Toata osteneala omului de ar veni �n gura lui si �nca sufletul lui nu
se va satura.
8. Ca ce are �nteleptul mai mult dec�t nebunul? Ca saracul stie a umbla �n
preajma vietii.
9. Mai buna este vederea ochilor, dec�t ceea ce ai �n g�nd; ci si aceasta
este desertaciune si v�nare de v�nt.
10. Ori si cei fie, iata s-a chemat numele lui, si s-a cunoscut, ca el este
om, si nu se va putea judeca cu cel mai tare dec�t el.
11. Ca sunt cuvinte multe, care �nmultesc desertaciunea.

CAP. 7.
Folosul �ntelepciunii. Viclenia femeii.

Ce foloseste omului? Ca cine stie care este binele omului �n viata, �n numarul
zilelor vietii desertaciunii lui, si le-a facut pe ele ca umbra? Ca cine va spune
omului ce va fi dupa el sub soare?
2. Mai bun este numele bun, dec�t untuldelemn bun, si ziua mortii dec�t
ziua nasterii.
3. Mai bine este a merge la casa pl�ngerii, dec�t la casa ospatului;
pentru ca acesta este sf�rsitul a tot omul, si cel viu va pune ce este bun �ntru
inima sa.
4. Mai buna este m�hnirea de c�t r�sul, ca prin �ntristarea fetei se
�ndrepteaza inima.
5. Inima �nteleptilor �n casa pl�ngerii; iar inima nebunilor �n casa
veseliei.
6. Mai bine este a auzit certarea �nteleptului, dec�t omul care aude
c�ntecele nebunilor.
7. Ca precum este troznetul spinilor sub caldare, asa este r�sul
nebunilor; ci si aceasta este desertaciune.
8. Napasta �mpresura pe cel �ntelept, si strica inima celui de bun neam.
9. Mai bun este sf�rsitul cuv�ntului, dec�t �nceputul lui; mai bun este
cel rabdator, dec�t cel trufas cu inima.
10. Sa nu grabesti cu duhul tau a te m�nia, ca m�nia �n s�nul nebunilor se
odihneste.
11. Sa nu zici: ce este ca zilele cele mai dinainte, erau mai bune de c�t
acestea? Ca nu �ntelepteste ai �ntreba aceasta.
12. Buna este �ntelepciunea cu avutie, si mai mult foloseste celor ce vad
soarele.
13. Ca �n umbra ei �ntelepciunea ca umbra argintului, si prisosinta
cunoasterii �ntelepciunii ;nviaza pe cel ce o are pe ea.
14. Vezi lucrurile lui Dumnezeu, ca cine va putea �nfrumuseta, pe care
Dumnezeu �l va strica?
15. �n ziua bunatatii traieste �n bine, si vezi �n ziua rautatii, vezi �nca
si tu cu aceasta tocmirea acestora, care au facut Dumnezeu pentru grai, ca sa nu
afle omul dupa d�nsul nimic.
16. Toate le-am vazut �n zilele desertaciuniei mele; este drept, care piere
�ntru dreptatea sa, si este nedrept, care multa vreme traieste �ntr-un rautatea
sa.
17. Nu fi drept prea mult, nici �ntelept de prisosit, ca nu cumva sa-ti
iesi din fire.
18. Si sa nu fii mult fara de lege, si nu fii aspru, ca sa nu mori fara de
vreme.
19. Bine este a se tinea pe sine �ntru aceasta, iar cu aceasta sa nu-ti
p�ngaresti m�na ta, ca celor ce se tem de Dumnezeu vor iesi toate.
20. �ntelepciunea va ajuta �nteleptului mai mult de�ct zece puternici, care
sunt �n cetate.
21. Ca nu este om drept pe pam�nt, care sa faca bine si sa nu greseasca.
 22. Si la toate cuvintele, care vor grai cei fara de lege, sa nu pui inima
ta, ca sa nu auzi si tu pe sluga ta blestem�ndu-te.
23. Ca de multe ori te va vicleni pe tine, si �n multe chipuri va necaji
inima ta, pentru ca si tu ai blestemat pe altii multi
24. Toate acestea le-am ispitit cu �ntelepciunea, si am zis:
25. �ntelepti-ma-voi, si s-a departat de la mine mai departe dec�t era, ca
este ad�nca ad�ncime, si cine o va afla pe ea?
26. �nconjurat-am eu cu inima mea, ca sa stiu, si sa socotesc, si sa caut
�ntelepciunea si pricina, si sa cunosc fara de legea nebunului, si greseala si
ratacirea.
27. Si o aflu eu pe ea mai amara dec�t moartea, cu muierea care este lat
v�nator, si inima ei mreje, legatura sunt m�inile ei, cel bun �naintea fetei lui
Dumnezeu se va izbavi de ea; iar cel pacatos se va prinde �ntru ea.
28. Vezi, aceasta am aflat, zis-a Eclesiastul, odata, si mai multe ori am
cercat, ca sa aflu pricina.
29. Care a cercat sufletul meu, si nu o aflat, un om dintru o mie am aflat,
iar muiere din toate acestea n-am aflat.
30. �nsa vezi, aceasta am aflat, ca au facut Dumnezeu pe om drept; iar
oamenii ei au cautat multe cugetari, cine stie �ntelepciunea? Si cine stie
dezlegarea cuv�ntului?

CAP. 8.
Nestatornicia vietii.

�ntelepciunea omului va lumina fata lui; iar cel fara de obraz, va fi ur�t.
2. Gura �mparatului pazeste si cuv�ntul juram�ntului lui Dumnezeu.
3. Nu te grabi a merge de la fata lui, si sa nu stai �n cuv�nt rau, ca tot
ce va vrea va face.
4. Precum va zice �mparatul, putere are, si cine va zice lui, ce faci?
5. Cel ce pazeste porunca nu va cunoaste cuv�ntul rau, si vremea judecatii
o cunoaste inima �nteleptului.
6. Ca tot lucrul are vreme si judecata, ca stiinta multa a omului este mai
presus de el.
7. Ca nu este cine sa stie ceea ce va fi, ca �n ce chip va fi, cine va
spune lui?
8. Nu este om, care sa aiba putere peste duh, ca sa opreasca duhul; si nu
este putere �n ziua mortii, si nu este ragaz �n ziua razboiului, si faradelegea nu
va m�ntui pe cel ce o are pe ea.
9. Si toate acestea le-am vazut, si am dat inima mea spre tot lucrul, care
s-a facut sub soare, ca sa vad toate, c�te cu putere a facut omul �mpotriva
omului, ca sa-l necajiasca pe el.
10. Si atunci am vazut pe cei faradelege �ngropati, �nca si din locul cel
sf�nt, si au mers, si au fost laudati �n cetate, pentru ca asa au facut, ci si
aceasta este desertaciune.
11. Ca de vreme ce nu se face cur�nd judecata celor ce fac rau, pentru
aceea s-a umplut inima fiilor omenesti, ca sa faca rau.
12. Cel ce a pacatuit, a facut rau de atunci, si din tineretile sale, ca
stiu si eu, ca va fi bine celor ce se tem de Dumnezeu, precum se tem de fata lui.
13. Si bine nu va fi celui faradelege, si nu va petrece multe zile la
umbra, cel ce nu se teme de fata lui Dumnezeu.
14. Este desertaciune, care se face pe pam�nt; ca sunt drepti, peste care
vin rele, ca si cum ar fi facut faptele nedreptilor, si sunt nedrepti, carora le
vin bune, ca si cum ar fi facut faptele dreptilor. Zis-am: ca si aceasta este
desertaciune.
15. Si am laudat veselia, ca nu este bine omului sub soare, fara numai a
m�nca si a bea si a se veseli, si numai aceasta va avea din osteneala sa cea din
toate zilele vietii sale, care i le-au dat Dumnezeu lui sub soare.
16. Pentru care am dat inima mea, ca sa cunosc �ntelepciunea, si sa vad
migaiala, care s-a facut pe pam�nt, ca este om, care ziua si noaptea nu vede somn
�n ochii sai.
17. Si am vazut toate lucrurile lui Dumnezeu, ca nu va putea omul afla
lucrul cel facut sub soare, ori c�t se va osteni omul a cauta, nu va afla si ori
c�te va zice �nteleptul, ca le cunoaste, tot nu le va putea afla.

CAP. 9.
Cei buni si cei rai au aceeasi soarta. �nteleptii dispretuiti.

Toate acestea le-am cugetat cu inima mea, si inima mea toate acestea le-a vazut,
cum sunt dreptii si �nteleptii, si faptele lor �n m�na lui Dumnezeu, si iubirea si
ura, nu este om care sa le stie, toate sunt �naintea fetei lor.
2. Desertaciune este �ntru toate. O �nt�mplare a dreptului, si
necredinciosul, celui bun si celui rau, celui curat si celui necurat, celui ce
jertfeste si celui ce nu jertfeste, precum este cel bun, asa este si cel pacatos,
precum este cel ce jura, asa este si cel ce se teme de juram�nt.
3. Aceasta este rau �ntru toate cele ce se fac sub soare, ca o �nt�mplare
a tuturor, �nca si inima fiilor oamenilor s-a umplut de rautate, si ratacire �n
inima lor p�na traiesc, si mai pe urma la cei morti.
4. Ca cine este, care sa se �mpartaseasca cu toti cei vii? Este nadejde,
ca mai bun este c�inele cel viu, dec�t leul cel mort.
5. Ca cei vii stiu ca vor sa moara; iar cei morti nu stiu nimic, si mai
multa plata lor nu este, ca s-a stins pomenirea lor.
6. �nca si iubirea lor si ura lor si r�vna lor acum au pierit, si numai au
ei parte �n veac de toate cele ce se fac sub soare.
7. Vino man�nca cu veselie p�inea ta, si bea cu inima buna vinul tau, ca
au placut lui Dumnezeu faptele tale.
8. �n toata vremea sa fie hainele tale albe, si untuldelemn de pe capul
tau sa nu lipseasca.
9. Si-ti petrece viata cu femeia, pe care o iubesti �n toate zilele vietii
desertaciunii tale, care s-a dat tie sub soare, ca aceasta este partea ta, �n
viata ta si �ntru osteneala ta, care te ostenesti tu sub soare.
10. Toate, oric�te �ti da m�na ta a face, c�t poti, fa, pentru ca �n iad
unde mergi tu, nici lucru, nici g�nd, nici stiinta, nici �ntelepciune nu este.
11. �ntorsu-m-am, si am vazut sub soare, ca nu este alergatura celor
sprinteni, nici razboiul acelor tari, nici p�inea acelor �ntelepti, nici avutiile
acelor cu minte, nici harul acelor stiutori, ca vremea si �nt�mplarea va �nt�mpina
pe toti acestia.
12. Si n-a cunoscut omul, vremea sa, ca pestii ce se v�neaza �n mreaja rea,
si ca pasarile, care se prind �n lat; asa se prind fiii oamenilor �n vremea rea,
c�nd cade peste ei fara de veste.
13. Ci si aceasta �ntelepciune am vazut sub soare, care mare este �naintea
mea.
14. Cetate mica, si oameni putini �ntr-;nsa, si vine asupra ei �mparat
mare, si o �nconjura, si face �mprejurul ei santuri mari.
15. Si se afla �ntr-�nsa un om sarac �ntelept, si acesta m�ntuieste cetatea
cu �ntelepciunea sa, si dupa aceea nimeni nu-si mai aduce aminte de omul acela
sarac.
16. Si am zis eu: mai buna este �ntelepciunea dec�t puterea, si
�ntelepciunea saracului cea nebagata �n seama, si cuvintele lui, care nu se
asculta.
17. Cuvintele �nteleptilor �n liniste se aud, mai mult dec�t strigarea
celui ce stap�neste peste nebuni.
18. Mai buna este �ntelepciunea dec�t uneltele razboiului, si unul, care
greseste, va pierde bunatate multa.

CAP. 10.
Urmarile nedreptatii omenesti si ale tr�ndaviei.
Mustele murind strica dulceata cea tocmita a untuluidelemn, mai scumpa este putina
�ntelepciunea, dec�t slava mare a nebuniei.
2. Inima �nteleptului la dreapta lui este; iar inima celui nebun la st�nga
lui este.
3. �nca si c�nd umbla nebunul pe cale, inima lui fara de minte este, si
toate c�te g�ndeste nebunie sunt.
4. De se va suit peste tine duhul celui puternic, sa nu lasi locul tau, ca
tamaduire este ce face sa �nceteze pacate mari.
5. Este rau, care l-am vazut sub soare, ca si cum fara de voie ar fi iesit
de la fata celui puternic.
6. Pe cel nebun pus �ntru �naltimi mari, si pe cei bogati sez�nd �n
smerenie.
7. Vazut-am pe slugi calari, si pe Domni umbl�nd ca niste slugi pe jos.
8. Cel ce sapa groapa el va cadea �ntr-�nsa, si cel ce curateste gardul,
musca-l-va pe el sarpele.
9. Cel ce scoate pietre osteni-se-va cu ele, si cel ce despica lemne,
primejdui-se-va cu ele.
10. De se toceste fierul, si n-are taisul ascultit, trebuie �ndoita putere;
asa omul sa-si �ndoiasca osteneala spre �ntelepciune.
11. De va musca sarpele nu �ntr-ascuns, si nu este folos celui ce desc�nta.
12. Cuvintele gurii �ntelepte sunt har, si buzele celui fara de minte �l
vor prapadi pe d�nsul.
13. �nceputul cuvintelor gurii lui este nebunie, si sf�rsitul gurii lui
ratacire rea.
14. Si cel nebun �nmultteste cuvinte; nu stie omul ce este si ce va fi dupa
el, cine �i va spune lui?
15. Osteneala nebunilor �i necajeste pe ei, ca cei ce nu stiu a merge �n
cetate.
16. Vai tie cetate, a careia �mparat este t�nar, si boierii tai man�nca de
dimineata.
17. Fericit esti tu pam�ntule, al careia �mparat este fecior de bun neam,
si boierii tai man�nca �n vremea sa, ca sa se �ntareasca, si nu se vor rusina.
18. �ntru lene se vor pov�rni grinzile, si �ntru �nt�rzierea m�inilor, va
picura �n casa.
19. Pentru r�s fac p�inea, si vinul veseleste pe cei vii; si de argint
asculta toate.
20. �n cugetul tau sa nu blestemi pe �mparat, si �ntru ascunsul camarii
tale sa nu blestemi pe cel bogat, ca pasarea cerului va duce glasul tau, si care
are aripi, va spune cuv�ntul tau.

CAP. 11.
Aducerea aminte de moarte si de judecata.

Arunca p�inea ta pe fata apei, ca �ntru multimea zilelor o vei afla.

2. Fa parte la sapte si la opt, ca nu stii ce rau va fi pe pam�nt.
3. De se vor umplea norii de ploaie, pe pam�nt o vor varsa; si de va cadea
lemnul catre amiazazi sau catre miazanoapte, �n care loc va cadea lemnul, acolo va
fi.
4. Cel ce pazeste v�ntul nu va semana, si cel ce se uita la nori nu va
secera.
5. Precum nu este, care sa stie, care este calea duhului, nici �n ce chip
se �ncheaga oasele �n p�ntecele femeii �ncregata, asa nu stii lucrurile lui
Dumnezeu, ori c�te va face.
6. Dimineata seamana sam�nta ta, si seara sa nu �nceteze m�na ta, ca nu
stii ce va rodi mai v�rtos, aceasta sau aceea, si de vor rodi am�ndoua mai bine va
fi.
7. Si dulce este lumina, si bine ochilor a vedea soarele.
 8. Ca de va trai ani multi omul, si �ntru toti acesti se va veseli; �nsa
sa-si aduca aminte de zilele �ntunericului, ca foarte multe vor fi, tot ce vine
desertaciune este.
9. Veseleste-te t�narule �n tineretile tale, si cu cele bune sa se
desfateze inima ta �n zilele tineretilor tale, si umbla �n caile inimii tale fara
de prihana, si nu dupa vederea ochilor tai, si sa stii, ca pentru toate acestea te
va aduce Dumnezeu la judecata.
10. Si departeaza m�nia de la inima ta si goneste raul de la trupul tau, ca
tineretile si nebunia desertaciune sunt.

CAP. 12.
V�rsta batr�netii si sf�rsitul vietii.

Adu-ti aminte de facatorul tau �n zilele tineretilor tale, mai �nainte de ce vor
veni zilele rautatii, si se vor apropia anii, �ntru care vei zice: nu este mie
�ntru acestia voie.
2. Mai �nainte de ce se va �ntuneca soarele si lumina si luna si stelele,
si se vor �ntoarce norii dupa ploaie.
3. �n ziua �n care se vor clati pazitorii casei, si se vor cutremura
barbatii puterii, si vor �nceta cele ce macina, ca s-au �mputinat si se vor
�ntuneca cele ce vad �n gaura.
4. Si vor �nchide usile �n ulita �ntru slabiciunea glasului cei ce
macina, si se vor scula la glasul pasarii, si vor smeri toate fetele c�ntarii.
5. �nca si din �naltime vor vedea, si va fi spaim�ntare �n cale, si va
�nflori migdalul, si se va �ngrasa lacusta, si se va risipi chiparisul, ca va
merge omul �n casa veacului sau, si vor �nconjura pe ulita cei ce pl�ng.
6. Mai �nainte de ce se va rupe funia argintului, si se va zdrobi floarea
aurului si se va sparge vadra la izvor si se va �nv�rti roata la groapa.
7. Si mai �nainte de ce se va �ntoarce tar�na �n pam�nt, precum a fost, si
duhul se va �ntoarce la Dumnezeu, la cel ce l-au dat pe el.
8. Desertaciunea desertaciunilor, zis-a Eclesiastul, toate sunt
desertaciune.
9. Si fiindca de prisosit s-a facut Eclesiastul �ntelept, si a �nvatat pe
om stiinta, si urechea a cercat mult frumusetea pildelor.
10. A cercat Eclesiastul ca sa afle cuvintele voiei, si sa scrie drept
cuvintele adevarului.
11. Cuvintele �nteleptilor, ca stramurarile si ca cuiele �nfocate care din
tocmele s-a dat de la un pastor.
12. Si mai mult dec�t aceasta fiul meu, ia aminte; ca a face carti multe nu
este sf�rsit, si cugetarea cea multa este osteneala trupului.
13. Sf�rsitul cuv�ntului tot, auzi-l; teme-te de Dumnezeu, si poruncile lui
le pazeste, ca aceasta este tot omul.
14. Ca toata fapta o va aduce Dumnezeu la judecata, cu tot lucrul trecut cu
vederea, ori bun ori rau fie.

C�NTAREA C�NTARILOR LUI SOLOMON

CAP. 1.
Iubirea �ntru mire si mireasa.

Saruta-ma cu sarutarea gurii sale; mai bune sunt t�tele tale dec�t vinul.
2. Si mirosul mirurilor tale mai mult dec�t toate mirosurile. Mir varsat
este numele tau, pentru aceea te-au iubit pe tine fecioarele, trasu-te-au dinapoi.
3. La mirosul mirurilor tale vom alerga. Bagatu-m-a �mparatul �n camara
sa, bucura-ne-vom, si ne vom veseli de tine, iubi-vom t�tele tale mai mult dec�t
vinul, dreptatea te-a iubit pe tine.
4. Neagra sunt si frumoasa, o, fetele Ierusalimului! ca salasele lui
Chidar, ca corturile lui Solomon.
 5. Nu va uitati la mine, ca m-am �nnegrit, ca m-a ars soarele, fiii maicei
mele s-au razboit asupra mea, pusu-m-au pazitoare �n vii, via mea nu o am pazit.
6. Spune mie o, tu, pe care iubeste sufletul meu, unde pasti? Unde ti-ai
pus locasul �ntru amiaza zi, ca sa nu fiu ca aceea ce rataceste dupa turmele
prietenilor tai?
7. De nu te cunosti pe tine, cea frumoasa �ntru femei, iesi tu pe urma
turmelor, si paste iedele tale l�nga salasele pastorilor.
8. Cu calarimea �n carele lui Faraon te-am asemanat pe tine iubita mea.
9. C�t de frumoase sunt falcile tale, ca ale turturelei, grumazul tau ca
margelele scumpe.
10. Asemanari de aur vom face tie, cu flori de argint.
11. P�na este �mparatul �n culcusul sau, nardul meu dat-a mirosul sau.
12. Manunchi de stactie, fratiorul meu mie, �ntru t�tele mele va petrece.
13. Strugur din chipru este fratiorul meu mie, din viile Engadi.
14. Iata frumoasa esti iubita mea, iata frumoasa esti, ochii tai porumbi.
15. Iata bun esti fratiorul meu, si frumos.
16. Patul nostru este umbros, si grinzile noastre de chedru, podurile
caselor noastre de chiparos.

CAP. 2.
Mirele lauda frumusetea miresei.

Eu floarea c�mpului, crinul vailor.

2. Ca crinul �ntru spini, asa este iubita mea �ntru fete.
3. Ca marul �ntru lemnele padurei, asa este fratiorul meu �ntru feciori,
sub umbra lui am dorit si am sezut, si dulce este rodul lui �n g�tlejul meu.
4. Duceti-ma �n casa vinului, gramaditi peste mine dragoste.
5. �ntariti-ma cu miruri, racoriti-ma cu mere, ca sunt aprinsa de
dragoste.
6. St�nga lui sub capul meu, si dreapta lui ma va �mbratisa.
7. Juratu-v-am pe voi fetele Ierusalimului pe puteri si pe tariile
c�mpului tarinii, sa nu desteptati, nici sa sculati pe iubita, p�na c�nd va vrea
ea.
8. Glasul fratiorului meu, iar el vine sarind peste munti, salt�nd peste
dealuri.
9. Asemenea este fratiorul meu caprioarei, sau puiului de cerb pe muntii
Vetel; iata el sta dupa peretele nostru privind pe ferestre, uit�ndu-se prin
mreji.
10. Raspunde fratiorul meu si zice mie: Scoala-te vino iubita mea, frumoasa
mea, porumbita mea.
11. Ca iata iarna a trecut, ploaia s-a dus, a �ncetat.
12. Florile s-au ivit pe pam�nt, vremea plivelii a sosit, glasul turturelii
s-a auzit �n pam�ntul nostru.
13. Smochinul a scos mugurii sai, viile �nfloresc si dau miros, scoala,
vino iubita mea, frumoasa mea, porumbita mea si vino.
14. Tu porumbita mea �n despicatura pietrii, st�nd pe zidul dinainte,
arata-mi fata ta, si ma fa sa aud glasul tau, ca dulce este glasul tau, si fata ta
frumoasa.
15. Prindeti-ne noua vulpile cele mici, care strica viile, ca viile noastre
�nfloresc.
16. Fratiorul meu mie si eu lui, cel ce paste �ntru crini.
17. P�na ce va �nceta ziua, si se vor pleca umbrele, �ntoarce-te fratiorul
meu si te aseamana capriorului sau puiului de cerb �n vaile muntilor.

CAP. 3.
Mireasa arata iubirea sa catre mire.

�n patul meu noaptea am cautat, pe cel ce iubeste sufletul meu, cautatu-l-am, si

nu l-am aflat, strigatu-l-am si nu m-a auzit.
2. Scula-ma-voi dar si voi �nconjura cetatea, �n t�rguri si pe ulite voi
cauta, pe cel ce iubeste sufletul meu, cautatu-l-am pe el, si nu l-am aflat,
strigatu-l-am si nu m-a auzit.
3. Aflatu-m-au strajile, care �nconjura prin cetate; n-ati vazut cumva pe
cel ce iubeste sufletul meu?
4. Putin trec�nd de la ei, am aflat pe cel ce-l iubeste sufletul meu.
Tinutu-l-am si nu l-am lasat, p�na nu l-am dus �n casa maicei mele, si �n camara
celui ce m-a zamislit.
5. Juratu-v-am pe voi fetele Ierusalimului pe puteri, si pe tariile
tarinii, sa nu desteptati, nici sa sculati pe iubita, p�na c�nd va vrea ea.
6. Cine este acesta, care se suie din pustie, ca st�lpul de fum ce-l face
smirna si tam�ia din toate prafurile facatorului de mir?
7. Iata patul lui Solomon: sasezeci ostasi �mprejurul lui din viteji ai
lui Israil.
8. Toti tin�nd sabie, �nvatati la razboi, fiecare cu sabia la coapsa sa
pentru frica mortii.
9. Pat si-a facut luisi �mparatul Solomon din lemnele Livanului.
10. St�lpii lui i-a facut de argint si capat�iul lui de aur, suisul lui de
porfira, �nauntrul lui tesatura aleasa din dragostea fetelor Ierusalimului.
11. Iesiti fetele Sionului si vedeti pe �mparatul Solomon cu cununa, cu
care l-a �ncununat pe el muma lui, �n ziua nuntii lui si �n ziua veseliei inimii
lui.

CAP. 4.
Frumusetea Miresei.

Iata frumoasa esti iubita mea, iata frumoasa esti; ochii tai de porumbita, sub
valul tau, parul tau ca turmele caprelor ce se urca pe Galaad.
2. Dintii tai ca turmele tunse, ce ies din scaldatoare, toate gemeni au si
stearpa nu este �ntru ele.
3. Ca tortul cel rosiu buzele tale si graiul tau frumos, ca coaja rodiii
obrazul tau, sub valul tau.
4. Grumazul tau, ca turnul lui David cel zidit spre �ntarire; mii de
scuturi at�rna pe el, toate arme de viteji.
5. Am�ndoua t�tele tale, ca doi pui gemeni de caprioara care pasc �n
crini,
6. P�na va lumina ziua si vor trece umbrele, duce-ma-voi la muntele
smirnei, si la piscul Livanului.
7. Toata frumoasa esti, iubita mea si �ntinaciune nu este �ntru tine.
8. Vino din livan mireasa, vino din livan, veni-vei si vei trece de pe
culmea Amona, de pe capul Sanir si Ermon, de la pesterile leilor, de la muntii
pardosilor.
9. Mi-ai robit inima, sora mea, mireasa mea, mi-ai robit inima cu o
privire a ochilor tai, si c-un sirag de la grumazul tau.
10. C�t de frumoase s-au facut t�tele tale, sora mea mireasa! Mai frumoase
sunt t�tele tale dec�t vinul, si mirosul hainele tale �ntrece toate miresmele.
11. Fagur ce pica sunt buzele tale mireasa, miere si lapte este sub limba
ta, si mirosul hainelor tale, ca mirosul Livanului.
12. Gradina �nchisa este sora mea mireasa, gradina �nchisa, izvor
pecetluit.
13. Odraslele tale gradina cu rodii, cu rod din maguri, chipri cu narduri.
14. Nard si sofran, trestie si scortisoara cu toate lemnele Livanului,
smirna si aloi cu toate mirosurile cele de frunte.
15. Izvor de gradina si f�nt�na de apa vie, ce curge zgomotos din Livan.
16. Scoala-te v�ntule cel de la miazanoapte, si vino boare de la amiazazi,
si sufla prin gradina mea, si sa curga mirosurile.
CAP. 5.
Frumusetea mirelui.

Pogoara-se fratiorul meu �n gradina sa, si sa man�nce din rodul poamelor sale.
2. Intrat-am �n gradina mea, sora mea mireasa cules-am smirna mea cu
mirosurile mele, m�ncat-am p�inea mea cu mierea mea, baut-am vinul meu cu laptele
meu; m�ncati prieteni si beti, si va �mbatati fratilor.
3. Eu dorm si inima mea privegheaza, glasul fratiorului meu bate la usa.
Deschide-mi sora mea, iubita mea, porumbita mea, desav�rsita mea, ca s-a umplut
capul meu de roua si parul meu de picaturi de noapte.
4. Dezbracatu-m-am de haina mea, cum ma voi �mbraca cu ea? Spalat-am
picioarele mele, cum le voi �ntina?
5. Fratiorul meu �ntins-a m�na sa prin fereastra si cele dinauntru ale
mele s-au miscat spre el.
6. Sculatu-m-am eu sa deschid fratiorului meu, din m�inile mele a picat
smirna, degetele mele pline sunt de smirna.
7. Pus-am m�inile mele pe �ncuietoare, si am deschis fratiorului meu, iar
fratiorul meu se dusese; sufletul meu s-a topit de cuv�ntul lui, cautatu-l-am pe
el si nu l-am aflat, strigatu-l-am si nu m-a auzit.
8. Aflatu-m-au pazitorii cei ce �nconjura cetatea, batutu-m-au si m-au
ranit, luatu-mi-au brobodelnicul meu de la mine pazitorii zidurilor.
9. Juratu-v-am pe voi fetele Ierusalimului, pe puterile si pe tariile
tarinii, de veti afla pe fratiorul meu, spuneti lui, ca ranita de dragoste sunt
eu.
10. Ce osebire are fratiorul tau de altul? Cea frumoasa �ntru femei? Ce
osebire are fratiorul tau de altul, ca ne-ai jurat asa?
11. Fratiorul meu este alb si rumen, ales din zeci de mii.
12. Capul lui aur lamurit, pletele lui valuri, negre ca corbul.
13. Ochii lui ca porumbetele pe malul apelor, spala-te cu lapte, sez�nd la
marginea apelor.
14. Obrajii lui ca nastrapile cele de miros, care dau mirosuri, buzele lui
crini, din care pica smirna aleasa.
15. M�inile lui verigi de aur �mpodobite cu pietre de Tarsis, p�ntecele lui
tabla de fildes cu piatra de Safir.
16. Pulpele lui st�lpi de marmura �n temeiuri de aur.
17. Fata lui ca livanul, aleasa ca chedrii, grumazii lui dulceata, si cu
totul placut. Acesta este fratiorul meu, acesta este iubitul meu, o fetele
Ierusalimului.
18. Unde s-a dus fratiorul tau, cea frumoasa �ntru femei, �ncotro a cautat
fratiorul tau, si-l vom cauta pe el �mpreuna cu tine.

CAP. 6.
Iarasi se lauda frumusetea miresei.

Fratiorul meu s-a pogor�t �n gradina sa la nastrapile cu miresme, sa pasca �n

gradini si sa culeaga crini.
2. Eu fratiorului meu si fratiorul meu mie, cel ce paste �ntru crini.
3. Frumoasa esti iubita mea, ca un loc desfatat, m�ndra ca Ierusalimul,
�ngrozitoare ca ostile r�nduite la razboi.
4. �ntoarce-ti ochii tai de la mine, ca ei mi-au dat aripi, parul tau ca
turmele caprelor, care se urca pe Galaad.
5. Dintii tai ca turmele celor tunse, ce ies din scaldatoare, si toate au
gemeni, si stearpa nici una nu este �ntru ele.
6. Ca tortul rosu buzele tale, si graiul tau frumos, ca coaja rodiei
obrazul tau, sub valul tau.
7. Sunt sasezeci �mparatese, optzeci tiitoare si fete fara de numar.
8. Una este porumbita mea, desav�rsita mea, este una a maicii sale, aleasa
celei ce o a nascut pe ea, vazutu-o-au pe ea fetele si o au fericit; �mparatesele
si tiitoarele o vor lauda pe ea.
9. Cine este aceasta, care se iveste ca zorile, frumoasa ca luna, aleasa
ca soarele, �ngrozitoare ca ostile r�nduite la razboi.
10. �n gradina nucului m-am pogor�t sa vad izvorul p�r�ului, sa vad de a
dat via, de au �nflorit rodiile, acolo voi da t�tele mele tie.
11. N-a cunoscut sufletul meu, facutu-m-am asemenea carelor lui Aminadav.
12. �ntoarce-te, �ntoarce-te, Sunamiteanca, �ntoarce-te, si sa te vedem.

CAP. 7.
Urmare.

Ce veti vedea la Sunamiteanca, care vine ca jocul unor cete? C�t de frumosi sunt
pasii tai cu �ncaltamintele tale fiica lui Nadav! Rotunzimea coapselor tale este
asemenea lanturilor de aur, lucru de mester.
2. Buricul tau este ca o cupa rotunda din care nu lipseste vinul dres,
p�ntecele tau stog de gr�u �ngradita cu crini.
3. Am�ndoua t�tele tale, ca doi pui gemeni de caprioara.
4. Grumazul tau ca un turn de fildes, ochii tai ca lacrimile din Esevon,
la portile multimei de fete, nasul tau ca turnul Livanului, ce cauta spre Damasc.
5. Capul tau sus ca si carmilul, si costitele capului tau ca purpura
�mparatului ce cade �n foi.
6. C�t de frumoasa esti, si c�t de dulce, iubita, �n desfatarile tale.
7. Statul tau se aseamana cu finicul, si t�tele tale cu strugurii.
8. Zis-am: sui-ma-voi �n finic, tinea-ma-voi de ramurile lui, si fi-vor
t�tele tale ca strugurii viei, si suflarea narilor tale ca mirosul merelor.
9. Si g�tlejul tau ca vinul cel bun, ce curge lin pentru iubitul meu si
�ndestuleaza buzele mele si dintii.
10. Eu fratiorului meu, si spre mine �ntoarcerea lui.
11. Vino fratiorul meu sa iesim la tarina, sa ram�nem �n sate.
12. Sa m�necam la vii, sa vedem de a �nflorit via, florile fac rod?
�nflorit-au rodiile? Acolo voi da t�tele mele tie.
13. Mandragorile au dat miros si la usile noastre tot felul de poame, noua
si vechi fratiorul meu, le-am pastrat pentru tine.

CAP. 8.
Dragostea cea desav�rsita.

Cine te va da mie pe tine fratiorul meu, cel ce sugi t�tele maicii mele, ca sa te
aflu afara, si sa te sarut, si mai mult nimeni sa nu ma defaime?
2. Apuca-te-voi si te viou baga �n casa maici mele, si �n camara celei ce
m-a zamislit, acolo ma vei �nvata, si te voi adapa cu vin mirositor de la curgerea
rodiilor mele.
3. St�nga lui sub capul meu, si dreapta lui ma va �mbratisa pe mine.
4. Juratu-v-am pe voi fetele Ierusalimului pe puterile si pe tariile
tarinii, sa nu desteptati si sa nu sculati pe iubita mea, p�na ce va vrea ea.
5. Cine este aceasta care se suie albita, �nflorita, rezem�ndu-se pe
fratiorul sau? Supt mar te-am desteptat pe tine, acolo cu dureri te-a nascut maica
ta, acolo au cuprins durerile nasterii pe ceea ce te-a nascut pe tine.
6. Pune-ma ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe bratul tau, ca tare
este ca moartea dragostea, grea ca iadul r�vna, aripile ei ca aripile focului,
carbuni �nfocati flacarile ei.
7. Apa multa nu va putea stinge dragostea, si r�urile nu o vor �neca pe
ea, de va da omul toata avutia casei sale pentru dragoste, cu defaimare se va
defaima.
8. Sora noastra mica este, si t�te n-are, ce vom face surorii noastre �n
ziua �n care se va grai pentru ea.
9. De este zid, sa zidim peste el camari de argint, si de este usa sa o
astupam cu sc�nduri de chedru.
 10. Eu sunt zid, si t�tele mele ca turnurile, eu eram �naintea ochilor lui
afl�nd pace.
11. Vie a avut Solomon �n Veelamon, dat-a via sa pazitorilor, omul va aduce
pentru roada ei o mie de arginti.
12. Viea mea este �naintea mea, o mie lui Solomon, si doua sute celor ce
pazesc rodurile ei.
13. Cel ce sezi �n gradini, c�nd prietenii asculta glasul tau, fa ca sa-l
aud si eu.
14. Fugi fratiorul meu, si te aseamana cu caprioara sau cu puiul cerbului
pe muntii cei mirositori.

ISAIA

CAP. 1.
Proorocia lui Isaia despre adevaratele jertfe.

Vedenia, care o a vazut Isaia feciorul lui Amos, care o a vazut asupra Iudei si
asupra Ierusalimului �ntru �mparatia lui Oziea, lui Ioatan, a lui Ahaz si a lui
Ezechia, care au �mparatit �n Iudeia.
2. Auzi cerule si asculta pam�ntule, ca Domnul au grait: fii am nascut si
am crescut; iar aceia s-au lepadat de mine.
3. Cunoscut-a boul pe stap�nul si asinul ieslea domnului sau, iar Israil
nu m-a cunoscut pe mine si poporul meu nu m-a �nteles.
4. Vai! Neam pacatos, popor plin de pacate, sam�nta rea, fii faradelege;
parasit-ati pe Domnul si ati m�niat pe sf�ntul lui Israil, �nstrainatu-v-ati
�napoi.
5. Caci va raniti iarasi, adaug�nd faradelege? Tot capul spre durere si
toata inima spre �ntristare.
6. De la picioare p�na la cap nu este �ntr-�nsul �ntregime, nici buba,
nici vineteala, nici rana cu puroi, nu este a pune leacuri, nici untdelemn, nici
legaturi.
7. Pam�ntul vostru pustiu, cetatile voastre arse cu foc, tara voastra
�naintea voastra strainii o man�nca, si s-a pustiit, stricata fiind de popoare
straine.
8. Parasi-se-va fata Sionului ca o coliba �n vie, ca un patul �n gradina
si ca o cetate �nconjurata.
9. Si de nu ne-ar fi lasat noua Domnul Savaot sam�nta, am fi fost ca
Sodoma si ne-am fi asemanat Gomorei.
10. Ascultati cuv�ntul Domnului domnii Sodomei, si luati aminte la legea
lui Dumnezeu poporul Gomorei.
11. Ce-mi este mie de multimea jertfelor voastre? Zice Domnul: satul sunt
de arderile de tot ale berbecilor si seul mieilor, si s�ngele juncilor si al
tapilor nu voiesc.
12. Nici sa veniti sa va aratati mie, ca cine a cerut acestea din m�inile
voastre? Nu veti mai adauga a calca curtea mea.
13. De veti aduce mie faina de gr�u, tam�ie �n desert, ur�ciune este mie.
14. Lunile cele noua ale voastre, si s�mbetele, si ziua cea mare nu le voi
suferi; postul si sarbatorile si praznicele voastre le-a ur�t sufletul meu,
facutu-v-ati mie spre satiu, nu voi mai suferi pacatele voastre.
15. C�nd veti tinde m�inile voastre catre mine, �ntoarce-voi ochii mei de
catre voi, si de veti �nmulti rugaciunea voastra, nu voi asculta pe voi, ca
m�inile voastre sunt pline de s�nge.
16. Spalati-va, curatiti-va, stergeti rautatile din sufletele voastre,
dinaintea ochilor mei, parasiti-va de rautatile voastre.
17. �nvatati-va a face bine; cautati judecata, m�ntuiti pe cel napastuit,
judecati saracului si faceti dreptate vaduvei.
18. Si veniti sa ne �ntrebam, zice Domnul: si de vor fi pacatele voastre ca
mohor�ciunea, ca zapada le voi albi; iar de vor fi ca roseala, ca l�na le voi
albi.
19. Si de veti vrea si ma veti asculta, bunatatile pam�ntului veti m�nca.
20. Iar de nu veti vrea si de nu ma veti asculta, sabia va va m�nca pe voi,
ca gura Domnului a grait acestea.
21. Cum s-a facut curva cetatea cea credincioasa Sionul, cea plina de
judecata, �ntru care a adormit dreptatea, si acum sunt ucigasi.
22. Argintul vostru nu este lamurit; c�rciumarii tai amesteca vinul cu apa.
23. Domnii tai sunt neascultatori partasi furilor, iubitorilor de daruri si
umbla dupa mita, saracilor nu fac judecata, si judecata vaduvelor nu o au socotit.
24. Pentru aceasta asa zice stap�nul Domnul Savaot, vai! Cei puternici ai
lui Israil, ca nu va �nceta m�nia mea asupra celor potrivnici, si judecata din
vrajmasii mei voi face.
25. Si voi aduce m�na mea peste tine, si te voi lamuri spre curatenie; iar
pe cei neascultatori voi pierde si voi lepada pe toti cei fara de lege de la tine,
si pe toti semetii voi smeri.
26. Si voi pune judecatorii tai ca mai �nainte, si sfetnicii tai ca din
�nceput, si dupa acestea te vei chema cetatea dreptatii, Mitropolie credincioasa
Sion.
27. Ca cu judecata si cu milostenie se va m�ntui robia lui.
28. Si se vor sfar�ma cei fara de lege si pacatosii �mpreuna, si cei ce au
parasit pe Domnul se vor sf�rsi.
29. Ca se vor rusina pentru idolii sai, pe care i-au voit, si se vor rusina
pentru gradinile sale, care le-au poftit.
30. Ca vor fi ca un Terevint, caruia i-a cazut frunzele, si ca o gradina
fara de apa.
31. Si va fi taria lor ca puzderiile c�ltilor, si lucrurile lor ca
sc�nteile focului; si vor arde cei faradelege, si pacatosii �mpreuna, si nu va fi
cine sa-i stinga.

CAP. 2.
Proorocie despre Iuda si Ierusalim.

Cuv�ntul care s-a facut catre Isaia feciorul lui Amos pentru Iudeia si pentru
Ierusalim.
2. Ca va fi �n zilele cele de apoi aratat muntele Domnului, si casa lui
Dumnezeu pe v�rfurile muntilor, si se va �nalta mai presus de dealuri, si vor veni
la d�nsul toate neamurile.
3. Si vor merge neamuri multe, si vor zice: veniti sa ne suim �n muntele
Domnului, si �n casa Dumnezeului lui Iacov, si ne va spune noua calea sa, si vom
merge pe d�nsa, ca din Sion va iesi legea si cuv�ntul Domnului din Ierusalim.
4. Si va judeca �ntru neamuri, si va mustra popor mult, si-si vor face
sabiile sale fiare de plug, si sulitele seceri, si nu va ridica neam �mpotriva
altui neam sabie, si nu se vor mai �nvata a se bate.
5. Si acum, casa lui Iacov, veniti sa umblam �ntru lumina Domnului.
6. Ca au lepadat pe poporul sau, pe casa lui Iacov, pentru ca s-a umplut
tara lor de vraji ca si mai �nainte, ca si a celor de alt neam, si fii multi de
alt neam s-au facut lor.
7. Pentru ca s-a umplut tara lor de argint si de aur, si nu era numar
vistieriei lor.
8. Si s-a umplut pam�ntul lor de cai, si n-au numarat carutele lor, si s-a
umplut pam�ntul de ur�ciunile lucrurilor m�inilor lor, si s-au �nchinat celor
facute de degetele lor.
9. Si s-a plecat omul, si s-a smerit barbatul, si nu voi ierta lor.
10. Si acum intrati �n pietre si va ascundeti �n pam�nt de fata fricii
Domnului si de marirea tariei lui, c�nd se va scula sa piarda pam�ntul.
11. Ca ochii Domnului sunt �nalti, iar omul este smerit, si se va smeri
semetia oamenilor, si se va �nalta Domnul �nsusi �n ziua aceea.
12. Ca ziua Domnului Savaot peste tot semetul si trufasul, si peste tot cel
�nalt si maret, si se vor smeri.
13. Si peste tot chedrul livanului cel �nalt si ridicat, si peste tot
stejarul Vasanului.
14. Si peste tot muntele �nalt, si peste tot dealul �nalt.
15. Si peste tot turnul �nalt, si peste tot zidul �nalt.
16. Si peste toata corabia marii, si peste toata vederea frumusetii
corabiilor.
17. Si se va smeri tot omul si va cadea �naltimea oamenilor, si se va
�nalta Domnul singur �n ziua aceea.
18. Si vor ascunde toate cele facut de m�na ale sale.
19. Bag�ndu-le �n pesteri si �n crapaturile pietrilor, si �n gaurile
pam�ntului de fata �nfricosarii Domnului si de slava tariei lui, c�nd se va scula
sa piarda pam�ntul.
20. Ca �n ziua aceea va lepada omul ur�ciunile sale cele de argint si de
aur, care si-a facut, ca sa se �nchine celor desarte si liliecilor.
21. Ca sa intre �n gauri de piatra v�rtoasa si �n crapaturile pietrelor de
fata fricei Domnului si de slava puterii lui, c�nd se va scula sa piarda pam�ntul.
22. �ncetati dar de la om, al carui duh este �n narile lui, pentru ca �n ce
s-a socotit el?

CAP. 3.
Pedeapsa m�ndriei si podoabelor desarte.

Iata stap�nul domnul Savaot va lepada din Iudeia si din Ierusalim pe cel tare si
pe cea tare, si puterea p�inii si puterea apei.
2. Pe urias si pe cel puternic si pe omul ostas si pe judecator si pe
prooroc si pe vrajitor si pe batr�n si pe capetenia peste cincizeci si pe
sfetnicul cel minunat si pe mai marele mester de lemn cel �ntelept si pe
ascultatorul cel stiutor.
3. Si voi pune lor domni tineri, si cei batjocuritori �i vor stap�ni pe
ei.
4. Si va navali popor, om asupra omului, si om asupra vecinului sau, si se
va scula cu sfada pruncul asupra celui batr�n, si cel necinstit asupra celui de
cinste.
5. Ca se va apuca omul de fratele sau sau de casnicul tatalui sau, zic�nd:
haina ai, fii capetenie noua, si bucatele mele sa fie sub tine.
6. Si raspunz�nd acela �n ziua aceea va zice: nu voi fi tie capetenie, ca
�n casa mea nu este p�ine, nici haina, nu voi fi capetenie poporului acestuia.
7. Ca s-a pustiit Ierusalimul, si Iudeia a cazut, si limbile lor sunt cu
faradelege, neascult�nd de Domnul, pentru ca acum s-a smerit marirea lor.
8. Si rusinea fetei lor a statut �mpotriva lor, si pacatul sau ca al
Sodomei l-a vestit si l-a aratat. Vai sufletului lor! Ca au sfatuit sfat rau ei
asupra sa,
9. Zic�nd: sa legam pe cel drept, ca nu ne este noua de nici o treaba;
drept aceea, rodurile m�inilor sale vor m�nca.
10. Vai celui faradelege! Ca rele �i vor veni dupa lucrul m�inilor lui.
11. Poporul meu! C�rmuitorii vostri va jefuiesc pe voi, si cei ce va silesc
va stap�nesc pe voi; poporul meu! Cei ce va fericesc va �nseala pe voi, si cararea
picioarelor voastre o strica.
12. Ci acum va sta Domnul la judecata, si va pune la judecata pe poporul
sau.
13. �nsusi Domnul va veni sa se judece cu batr�nii poporului si cu domnii
lui; iar voi pentru ce ati ars via mea, si prada saracului �n casele voastre?
14. Pentru ce faceti str�mbatate poporului meu, si rusinati fata saracilor?
Zice Domnul ostilor.
15. Aceasta zice Domnul: pentru ca s-au �naltat fetele Sionului, si au
umblat cu grumajii ridicati, si clipind cu ochii si cu pasitul picioarele �mpreuna
t�rasc hainele si �mpreuna joaca cu picioarele.
 16. Va smeri Dumnezeu pe doamnele fetele Sionului, si Domnul va dezveli
chipul lor �n ziua aceea.
17. Si va lua Domnul marirea �mbracamintei lor si podoabele lor si gatelele
parului lor.
18. Si podoaba grumazilor lor si tintele lor si podoaba fetei lor si
tocmirea podoabei cei de marire.
19. Si gherdanele si bratarile si �mpletiturile parului si verigile m�inii
drepte si inelele si cerceii.
20. Si podoabele de porfira si asternuturile cele de casa.
21. Si oglinzile cele stralucitoare si p�nzeturile cele subtiri si
turbanele cele usoare.
22. Si hainele rosii si visonul cel cu aur si cu v�nat tesut, si paturile
cu asternuturile lor.
23. Si �n locul mirosului celui frumos va fi praf, si �n loc de br�u te vei
�ncinge cu funie, si �n locul podoabei celei de aur a capului, vei avea plesuvire
pentru faptele tale, si �n locul hainei cei de porfira te vei �mbraca cu sac.
24. Si fiul tau cel prea frumos, pe care iubesti, de sabie va cadea, si cei
mai puternici ai vostri, de sabie vor cadea si se vor smeri.
25. Si vor pl�nge sicriele podoabelor voastre, si vei ram�ne singura si te
vei lovi de pam�nt.

CAP. 4.
Urmare.

Si se vor apuca sapte femei de un om, �n ziua aceea zic�nd: p�inea noastra vom
m�nca si cu hainele noastre ne vom �mbraca, numai numele tau sa se cheme peste
noi, ia ocara noastra.
2. �n ziua aceea va lumina Dumnezeu �ntru sfat cu marire pe pam�nt, ca sa
�nalte si sa mareasca ramasita lui Israil.
3. Si va fi cel ramas �n Sion, si cel ramas �n Ierusalim, sfinti se vor
chema toti, cei ce s-au scris spre viata �n Ierusalim.
4. Ca va spala Domnul spurcaciunea fiilor si a fetelor Sionului, si
s�ngele Ierusalimului va curati din mijlocul lor cu duhul judecatii si cu duhul
caldurii.
5. Si va veni, si va fi tot locul muntelui Sionului, si toate cele din
prejurul lui le va umbri nor ziua, si, ca fumul si ca lumina focului ce arde
noaptea.
6. Cu toata marirea se va acoperi, si va fi umbra ziua asupra caldurii, si
acoperam�nt si ascundere de vifor si de ploaie.

CAP. 5.
Via neroditoare.

C�nta-voi acum celui iubit c�ntarea iubitului meu, viei mele; vie s-a facut
iubitului �n corn, de lor gras.
2. Si o am �ngradit si am facut �mprejur sant, si am sadit vita aleasa, si
am zidit turn �n mijlocul ei, si teasc am sapat �ntr-�nsa; si am asteptat sa faca
struguri si a facut spini.
3. Si acum omule cel din Iuda si cei ce locuiti �n Ierusalim, judecati
�ntru mine si �ntru via mea.
4. Ce voi face �nca viei mele, si nu i-am facut ei? Ca am asteptat sa faca
struguri si a facut spini.
5. Si acum voi spune voua, ce voi face viei mele; lua-voi gardul ei si va
fi de jaf, si voi surpa santul ei si va fi spre calcare.
6. Si voi parasi via mea si nu se va taia, nici se va sapa, si vor creste
�ntr-�nsa spini ca �ntru o telena, si voi porunci norilor sa nu ploua peste d�nsa
ploaie.
7. Ca via Domnului Savaot casa lui Israil este, si omul din Iuda odrasla
t�nara si iubita.
8. Asteptat-am ca sa faca judecata si au facut faradelege, si nu dreptate,
si tipet.
9. Vai! Celor ce lipesc casa l�nga casa si �mpreuna tarina l�nga tarina,
ca sa ia ceva de la vecin; au doar veti locui voi singuri pe pam�nt?
10. Ca s-au auzit acestea �n urechile Domnului Savaot; ca de se vor si face
case multe, mari si frumoase, spre pustiire vor fi si nu vor fi locuitori �ntr-
�nsele.
11. Ca unde lucreaza zece perechi de boi, vor face un ulcior si cel ce
seamana sase obroace, va face trei masuri.
12. Vai! Celor ce se scoala dimineata si umbla dupa bautura betiva,
astept�nd p�na seara, ca vinul �i va arde pe ei.
13. Ca cu chitare, cu alaute, cu timpane si cu fluiere beau vinul; iar spre
lucrurile Domnului nu cauta, si lucrurile m�inilor lui nu le socotesc.
14. Pentru aceasta s-a luat �n robie poporul meu, ca n-a cunoscut pe Domnul
si multi au murit de foame si de sete de apa.
15. Si si-a largit iadul sufletul sau, si si-a deschis gura sa fara de
�ncetare, si se vor pogor� �n ea cei mariti si cei mari si cei avuti si cei ce se
bucura, si se va smeri omul, si se va defaima barbatul, si se vor smeri ochii cei
semeti.
16. Si se va �nalta Domnul Savaot �ntru judecata, si Dumnezeul cel sf�nt
se va slavi �ntru dreptate.
17. Si vor paste cei risipiti ca taurii, si pustiile celor robiti le vor
m�nca mieii.
18. Vai de cei ce-si trag pacatele sale ca si cu o funie lunga, si ca si cu
o curea a unui jug de boi faradelegile lor.
19. Cei ce zic: degrab sa se apropie cele ce va face, ca sa le vedem si sa
vie sfatul sf�ntului lui Israil, ca sa-l cunoastem.
20. Vai celor ce zic raului ca este bun si bunului ca este rau, celor ce
pun lumina �ntuneric si �ntunericul lumina, celor ce pun amarul dulce si dulcele
amar.
21. Vai celor �ntelepti �ntru sine singuri si �naintea lor stiuti.
22. Vai celor puternici ai vostri, celor ce beau vinul si celor tari care
amesteca bautura betiva.
23. Cei ce �ndeparteaza pe cel nedrept pentru daruri, lepad�nd dreptatea
dreptului.
24. Pentru aceasta �n ce chip arde trestia de carbunii focului, si se
aprinde de flacare; asa radacina lor ca tar�na va fi si floarea lor ca pulberea se
va �nalta; ca n-au voit sa faca legea Domnului Savaot, ci cuv�ntul sf�ntului lui
Israil l-a �ntar�tat.
25. Si s-a m�niat Domnul Savaot cu iutime asupra poporului sau, si si-au
pus m�na sa peste d�nsii, si i-au batut si s-au �ntar�tat muntii, si s-au facut
mortii lor ca gunoiul �n mijlocul drumului, si �ntru toate acestea nu s-a �ntors
m�nia lui, ci �nca m�na lui este �nalta.
26. Pentru aceea va ridica semn �ntru neamurile cele de departe, si le va
chema pe ele de la marginea pam�ntului si iata degrab usor vor veni.
27. Nu vor flam�nzi, nici se vor osteni, nici vor dormita, nici vor dormi,
nici vor dezlega br�iele sale de la mijloacele sale, nici se vor rupe curelele
�ncaltamintelor lor.
28. Ale caror sageti sunt ascutite si arcele lor �ncordate si picioarele
cailor lor ca o piatra tare s-a socotit, rotile carelor lor ca un vifor.
29. Navalesc ca leii si au statut ca puii leului.
30. Si va apuca si va striga ca o fiara, si se va arunca, si nu va fi cine
sa-i m�ntuiasca pe ei; si va striga pentru ei �n ziua acea, ca glasul marii ce se
�nvaluieste, si vor cauta la cer sus si jos, si iata �ntuneric tare �ntru lipsa
lor.

CAP. 6.
Isaia vede slava Domnului.

Si a fost �n anul, �n care a murit �mparatul Ozia, vazut-am pe Domnul sez�nd pe

scaun �nalt si prea �naltat, si plina casa de slava lui.
2. Si Serafimi stau �mprejurul lui, sase aripi la unul si sase aripi la
altul si cu doua �si acopereau fata, si cu doua �si acopereau picioarele, si cu
doua zburau.
3. Si striga unul catre altul si zicea: Sf�nt, sf�nt, sf�nt, Domnul
Savaot, plin este tot pam�ntul de slava lui.
4. Si s-a ridicat pragul cel de sus al usii de glasul cu care striga si
casa s-a umplut de fum.
5. Si am zis: O ticalosul de mine! Ca m-am umilit, fiindca sunt om; si
buze necurate av�nd si locuiesc �ntru popor, care are buze necurate, si pe
�mparatul Domnul Savaot l-am vazut cu ochii mei.
6. Si s-a trimis la mine unul din Serafimi, si �n m�na avea un carbune de
foc, care �l luase cu clestele din altar.
7. Si l-a atins de gura mea si a zis: Iata s-a atins acesta de buzele
tale, si va sterge faradelegile tale, si pacatele tale va curati.
8. Si am auzit glasul Domnului zic�nd: Pe cine voi trimite? Si cine va
merge la poporul acesta? Si am zis: iata eu sunt, trimite-ma.
9. Si au zis: Mergi si zii poporului acestuia: Cu auzul veti auzi si nu
veti �ntelege, si uit�ndu-va va veti uita si nu veti vedea.
10. Ca s-a �ngrosat inima poporului acestuia si cu urechile sale greu au
auzit si ochii sai i-ai �nchis, ca nu cumva sa vada cu ochii si cu urechile sa
auda, si cu inima sa �nteleaga si sa se �ntoarca, si sa-i vindec pe ei.
11. Si am zis: P�na c�nd Doamne? Si au zis: P�na c�nd se vor pustii
cetatile, ca sa nu fie cine sa locuiasca �ntr-�nsele, si casele ca sa nu fie cu
oameni, si pam�ntul va ram�ne pustiu.
12. Si dupa aceasta va �ndelunga Dumnezeu oamenii si se vor �nmulti cei ce
au ramas pe pam�nt.
13. Si mai este �nca �ntru el zeciuire si iarasi va fi de prada, ca
terevintul si ca ghinda c�nd cade din ghioacea sa, sam�nta sf�nta starea ei.

CAP. 7.
Profetia despre nasterea M�ntuitorului din Fecioara.

Si au fost �n zilele lui Ahaz feciorul lui Ioatam, feciorul lui Ozie �mparatul
Iudei, sculatu-s-au Rasin, �mparatul Aramului, si Fachee feciorul lui Romelie,
�mparatul lui Israil, asupra Ierusalimului ca sa-l bata, si n-a putut sa-l
biruiasca.
2. Si a vestit �n casa lui David zic�nd: Sfatuitu-s-a Aram cu Efraim si s-
a spaim�ntat sufletul lui si sufletul poporului lui, cum se clateste �n padure
copacul de v�nt.
3. Si au zis Domnul catre Isaia: Iesi �naintea lui Ahaz, tu si feciorul
tau cel ramas Iasuv, la f�nt�na drumului celui de sus a tarinii nalbitorului.
4. Si sa-i zici: Ia aminte sa faci si nu te teme, nici sa slabeasca
sufletul tau pentru acesti doi taciuni de lemne, ce fumega, caci c�nd va fi
�ntar�tarea m�niei mele, iar voi tamadui.
5. Si feciorul lui Aram si feciorul lui Romelie, pentru ca au sfatuit sfat
rau �mpotriva ta Efraim si fiul lui Romelie, zic�nd:
6. Sa ne sculam asupra Iudei si vorbind cu ei, sa-i �ntoarcem pe ei la
noi, si vom pune �mparat peste d�nsa pe feciorul lui Taveil.
7. Asa zice Domnul Savaot: Nu va ram�ne sfatul acesta nici va fi.
8. Ci capul Aramului Damascul si capul Damascului Rasin; si �nca sasezeci
si cinci de ani si va lipsi �mparatia lui Efraim din popor.
9. Si capul lui Efraim Somoron, si capul Somoronului feciorul lui Romelie
si de nu veti crede, nici nu veti �ntelege.
10. Si a adaugat Domnul a grai catre Ahaz, zic�nd: cere tie semn de la
Domnul Dumnezeul tau �ntru ad�nc sau �ntru �naltime.
11. Si a zis Ahaz: Nu voi cere, nici voi ispiti pe Domnul.
12. Si a zis Isaia: Ascultati dar casa lui David, au doar putin este voua a
da �mpotrivire oamenilor? Si caci Domnului dati �mpotrivire?
13. Pentru aceasta �nsusi Domnul va da voua semn: iata fecioara �n p�ntece
va lua si va naste fiu, si vei chema numele lui Emanuil.
14. Unt si miere va m�nca, mai �nainte de ce va sti a osebi cele rele, va
alege binele.
15. Ca mai �nainte de ce va cunoaste pruncul binele si raul, lepada-va raul
ca sa aleaga binele, si va ram�ne pam�ntul, de care tu te temi, de la fata celor
doi �mparati.
16. Ci va aduce Dumnezeu peste tine si peste poporul tau si peste casa
tatalui tau, zile ce fel n-au venit �n ziua, �n care a luat Efraim de la Iuda pe
�mparatul Asirienilor.
17. Si va fi �n ziua aceea, suiera-va Domnul mustelor, care domnesc o parte
a r�ului Eghipetului, si albinei, care este �n tara Asirienilor.
18. Si vor veni toate si se vor aseza �n vaile tarii si �n gaurile
pietrelor si �n pesteri, si �n toata surpatura si �n tot lemnul.
19. Si �n ziua aceea rade-va Domnul cu briciul cel �nchiriat de dincolo de
r�ul �mparatului Asirienilor, capul si perii picioarelor, �nca si barba o va lua.
20. Si va fi �n ziua aceea hrani-va omul o junica si doua oi.
21. Si va face mult lapte, si va m�nca unt si miere tot cel ramas pe
pam�nt.
22. Si va fi �n ziua aceea tot locul, �n care sunt o mie de vite de o mie
de sicli, telina va fi si spini.
23. Cu sageata si cu arce vor intra acolo, ca telina si spini va fi tot
pam�ntul.
24. Si tot muntele de arat se va ara, si nu va veni acolo frica, ca va fi
din telina si din spini pasune oii si calcatura boului.

CAP. 8.
Surparea �mparatiei Siriei si a lui Israil. Vremea lui Mesia.

Si au zis Domnul catre mine: ia tie o h�rtie noua mare si scrie �ntr-�nsa cu
condei omenesc: degrab la prada sa faci dob�nzi, ca a sosit.
2. Si-mi fa mie marturii oameni credinciosi, pe Urie preotul si pe Zaharia
fiul lui Varahei.
3. Si m-am apropiat de proorocita si a luat �n p�ntece, si a nascut fiu,
si mi-au zis Domnul mie, cheama numele lui; degrab prada, cur�nd jefuieste.
4. Pentru ca mai �nainte de a sti pruncul sa zica: tata sau mama, va lua
puterea Damascului si prazile Samariei, �naintea �mparatului Asirienilor.
5. Si au adaugat Domnul a grai �nca mie, zic�nd:
6. Ca nu vrea poporul acesta apa Siloamului care curge lin, ci vrea sa
aiba pe Rasin si pe fiul lui Romelie �mparat peste voi.
7. Pentru aceea iata Domnul va aduce peste voi apa r�ului cea tare si
multa, pe �mparatul Asirienilor si marirea lui, si se va sui �n toata valea
noastra si va umbla peste tot zidul vostru.
8. Si va lua din Iudeia pe omul, care va putea sa ridice capul, sau va
putea sa sav�rseasca ceva, si va fi tabara lui, ca sa umple tarile tale.
9. Cu noi este Dumnezeu, �ntelegeti neamuri si va plecati. Auziti p�na la
marginile pam�ntului, cei puternici plecati-va, ca de va veti �ntari iarasi,
iarasi veti fi biruiti.
10. Si orice sfat vei sfatui, risipi-l-va Domnul, si cuv�ntul, care veti
grai, nu va ram�ne �ntru voi; caci cu noi este Dumnezeu.
11. Asa zice Domnul: Cu m�na tare sa nu asculte a merge pe calea poporului
acestuia, zic�nd:
12. Ca nu c�ndva sa zica: greu, pentru ca tot ce zice poporul acesta, greu
este, ci de frica lui sa nu va temeti, nici sa va tulburati.
 13. Pe Domnul puterilor �nsusi, pe acela sfintiti, si de acela va temeti,
si de vei nadajdui �ntr-�nsul, acela va fi tie spre sfintenie.
14. Si nu va veti apropia de el, ca de piatra cea de sminteala, nici ca de
piatra cea de cadere; iar casa lui Iacov, cei ce sed �n Ierusalim �n lat si �n
surpatura.
15. Pentru aceasta vor slabi multi dintr-�nsii, si vor cadea si se vor
sfar�ma si se vor �ncurca, si se vor prinde oamenii, cei ce sunt �ntru �ntarire.
16. Atunci se vor vadi cei ce pecetluiesc legea, ca sa nu �nvete.
17. Si va zice: astepta-voi pe Dumnezeu, cel ce si-au �ntors fata sa de la
casa lui Iacov, si voi nadajdui �ntru d�nsul.
18. Iata, eu si pruncii, care mi-au dat Dumnezeu, si vor fi semne si minuni
�n casa lui Israil de la Domnul Savaot, cel ce locuieste �n muntele Sionului.
19. Si de vor zice catre voi: �ntrebati pe vrajitori si pe cei ce striga
din pam�nt, pe cei ce graiesc desertaciuni, care glasuiesc din p�ntece. Au doar nu
�ntreaba un popor pe Dumnezeul sau? Pentru ce sa �ntrebi pe cei morti despre cei
vii?
20. Ca legea o au dat spre ajutor, ca sa nu zica, precum este cuv�ntul
acesta, ca atunci nu vor mai fi daruri pentru el.
21. Si va veni asupra voastra foamete grea si va fi daca veti flam�nzi, va
veti m�hni si veti blestema pe boieri si pe cele parintesti, si vor cauta la cer
sus si pe pam�nt jos vor privi.
22. Si iata necaz, �mbulzeala, sc�rba, nevoie si �ntuneric, ca sa nu vada
si nu va lipsi cel ce este �n necaz p�na la o vreme.

CAP. 9.
Nasterea, numele si �mparatia lui Mesia.

Aceasta �nt�i bea, degrab fara tara Zavulonului, pam�ntul Neftalimului si

ceilalti, care locuiesc pe l�nga mare si de cea parte de Iordan Galileea
neamurilor.
2. Poporul cel ce umbla �ntru �ntuneric a vazut lumina mare, cei ce
locuiti �n latura si �n umbra mortii, lumina va straluci peste voi.
3. Multimea poporului o ai scos �ntru veselia ta, si se vor veseli
�naintea ta, ca cei ce se veselesc la seceris si ca cei ce �mpart dob�nzi.
4. Ca se va lua jugul cel pus peste d�nsii si toiagul cel pus peste
grumazii lor; ca toiagul celor silnici l-au sfar�mat Domnul, ca si �n zilele lui
Madiam.
5. Ca toata haina luata cu viclesug si �mbracamintea jefuita, o vor da
�napoi, si ar fi dorit sa fi fost arse cu foc.
6. Caci prunc s-a nascut noua, fiul, si s-a dat noua, a carui stap�nire s-
a facut peste umarul lui, si se cheama numele lui �nger de mare sfat, sfetnic
minunat, Dumnezeu tare biruitor, Domn pacii, parinte veacului ce va sa fie, ca voi
aduce pace peste domni si sanatate lui.
7. Si mare va fi stap�nirea lui, si pacii lui nu va fi hotar, pe scaunul
lui David si �ntru �mparatia lui va sedea, ca sa o �ndrepteze si sa apere cu
judecata si cu dreptate, de acum si p�na �n veac, r�vna Domnului Savaot va face
acestea.
8. Moarte au trimis Domnul peste Iacov, si va veni peste Israil.
9. Si va cunoaste tot poporul lui Efraim si cei ce locuiesc �n Samaria cu
semetie si cu inima �nalta, zic�nd:
10. Caramizile au cazut, ci veniti sa cioplim pietre, si sa taiem duzi si
chedri, si sa ne zidim noua turnuri.
11. Si va sfar�ma Dumnezeu pe cei ce se scoala asupra muntelui Sionului si
pe vrajmasii lui va risipi.
12. Pe Siria cea dinspre rasaritul soarelui si pe Elinii cei dinspre apusul
soarelui, cei ce man�nca pe Israil cu toata gura, �ntru toate acestea nu s-a
�ntors m�nia, ci �nca m�na este �nalta.
13. Si poporul �nca nu s-a �ntors p�na c�nd s-a ranit si pe Domnul nu l-a
cautat.
14. Si va lua Domnul de la Israil capul si coada, si pe cel mare si pe cel
mic �ntr-o zi.
15. Pe cel batr�n si pe cei ce se minuneaza de fete, acesta este capul, si
pe proorocul, care �nvata faradelegi, acesta este coada.
16. Si vor fi cei ce fericesc pe poporul acesta, amagindu-l �l vor amagi
p�na-l vor �nghiti pe el.
17. Pentru aceea de tinerii lor nu se va veseli Domnul, si pe saracii lor
si pe vaduvele lor nu va milui, ca toti sunt faradelege si rai, si toata gura
graieste nedreptate. �ntru toate acestea nu s-a �ntors m�nia, ci �nca m�na este
�nalta.
18. Si va arde cu focul faradelegea, si ca niste buruieni uscate se va
mistui de foc, si va arde �ntru desisurile padurii, si va m�nca toate cele de
prin prejurul dealurilor.
19. De iutimea m�niei Domnului a ars tot pam�ntul, si va fi poporul ca de
foc ars; omului de fratele sau nu-i va fi mila.
20. Ci se va pleca spre dreapta, ca va flam�nzi si va m�nca din cele de-a
st�nga, si nu se va satura omul m�nc�nd carnea bratului sau.
21. Ca va m�nca Manasi a lui Efraim si Efraim a lui Manasi; ca �mpreuna se
vor razboi asupra lui Iuda. Si �ntru toate acestea nu s-a �ntors m�nia, ci �nca
m�na este �nalta.

CAP. 10.
Pedeapsa nedreptatii. Pierirea Asirienilor.

Vai celor ce rostesc porunci nedrepte si celor ce scriu hotar�ri viclene.

2. Abat�nd judecata miseilor si rapind dreptatea saracilor poporului meu;
ca sa le fie lor vaduva de jaf si saracul de prada.
3. Si ce vor face �n ziua cercetarii? Ca necaz voua de departe va veni, si
catre cine veti fugi sa va ajute? Si veti lasa marirea voastra, ca sa nu cadeti �n
robie?
4. Si sub cei ucisi vor cadea. Si �ntru toate acestea nu s-a �ntors m�nia
lui, ci �nca m�na este �nalta.
5. Vai Asirienilor! Toiagul iutimii mele, si m�nie este �n m�inile lor.
6. Urgia mea o voi trimite asupra neamului celui faradelege, si poporului
meu voi porunci sa faca prazi si jefuire, si sa calce cetatile si sa le faca
pulbere.
7. Iar el n-a g�ndit asa, si cu sufletul n-a socotit asa; ci a mutat
g�ndul sau, ca sa piarda neamuri nu putine.
8. Si de vor zice lui: tu singur esti domn?
9. Va raspunde: n-am luat tara cea deasupra Vavilonului si a Halaanului,
unde s-a zidit turnul? Si am luat Aravia si Damascul si Samaria.
10. �n ce chip am luat acestea, voi lua si toate domniile. Vaitati-va cele
cioplite din Ierusalim si din Samaria.
11. Ca precum am facut Samariei si celor facute de m�inile ei, asa voi face
si Ierusalimului si idolilor lui.
12. Si va fi daca va plini Domnul a face toate �n muntele Sionului si �n
Ierusalim, va cauta spre mintea cea mare spre �mparatul Asirienilor si spre
�naltimea maririi ochilor lui.
13. Ca au zis: cu taria voi face, si cu �ntelepciunea mintii voi lua
hotarele neamurilor, si puterea lor voi prada si voi clati cetatile �n care
locuiesc.
14. Si toata lumea cu m�na o voi lua ca un cuib, si ca niste oua parasite
voi ridica, si nu va fi cine sa scape de mine sau sa-mi graiasca �mpotriva si sa-
si deschida gura si sa graiasca.
15. Au mari-se-va securea fara de cel ce taie cu ea? Au �nalta-se-va
hierastraul fara de cel ce-l trage pe el? Asijderea de ar lua cineva toiag de
lemn, �nalta-se-va lemnul? Si nu asa.
 16. Ci va trimite Domnul Savaot spre cinstea ta ocara, si spre marirea ta,
foc ardator se va aprinde.
17. Si va fi lumina lui Israil ca focul, si-l va sfinti pe el cu foc
ardator, si va m�nca padurea ca f�nul.
18. �n ziua aceea se vor stinge muntii si dealurile si padurile, si va
m�nca de la suflet p�na la trup, si va fi cel ce va fugi, ca cel ce fuge de para
arzatoare.
19. Si cei ce vor ram�ne dintr-�nsii, �n numar putin vor fi, si nu prunc �i
va scrie pe ei.
20. Si va fi �n ziua aceea, nu se va mai adauga ramasita lui Israil, si cei
m�ntuiti ai lui Iacov nu vor mai nadajdui spre cei ce le faceau str�mbatate; ci
vor nadajdui spre Dumnezeul cel sf�nt al lui Israil �ntru adevar.
21. Si va fi ramasita lui Iacov spre Dumnezeul cel puternic.
22. Si de va fi poporul lui Israil ca nisipul marii, ramasita lui se va
m�ntui, cuv�nt ce sf�rseste si scurteaza �ntru dreptate.
23. Ca cuv�nt scurt va face Domnul �n toata lumea.
24. Pentru aceea acestea zice Domnul Savaot: nu te teme poporul meu, cel ce
locuiesti �n Sion, de Asirieni, pentru ca cu toiagul te va bate, ca rama voi aduce
peste tine, ca sa vezi calea Eghipetului.
25. Ca �nca putin, si va �nceta urgia, iar m�nia mea peste sfatul lor.
26. Si va ridica Domnul Dumnezeul puterilor peste ei ca ranele lui Madiam,
�n locul necazului, si m�nia lui �n calea cea dinspre mare, �n calea Eghipetului.
27. Si va fi �n ziua aceea, lua-se-va jugul lui dupa umarul tau si frica
lui de la tine, si se va strica jugul de la umerii vostri.
28. Ca va veni la cetatea Anghe, si va trece la Maghedo, si �n Mahmas va
pune vasele sale.
29. Si va trece valea si va veni la Anghe, frica va apuca pe Rama cetatea
lui Saul, va fugi.
30. �nalta-ti glasul tau fata lui Gallim, auzi �n Laisa, auzi-se-va �n
Anatot.
31. Si s-a spaim�ntat Madevina si cei ce locuiesc �n Ghevim.
32. M�ng�iati astazi �n cale, ca sa ram�na; cu m�na m�ng�iati muntele, pe
fata Sionului si dealurile cele din Ierusalim.
33. Iata stap�nitorul Domnul Savaot va tulbura pe cei mariti cu tarie, si
cei �nalti cu semetie sfar�ma-se-vor, si cei trufasi se vor smeri.
34. Si vor cadea cei �nalti de sabie si livanul �mpreuna cu cei �nalti va
cadea.

CAP. 11.
Puterea lui Mesia.

Si va iesi toiag din radacina lui Iesse si floare din radacina lui se va �nalta.
2. Si va odihni peste d�nsul Duhul lui Dumnezeu, Duhul �ntelepciunii si al
�ntelegerii, Duhul sfatului si al puterii, Duhul cunostintei si al bunei credinte.
3. Duhul temerii de Dumnezeu �l va umplea pe d�nsul, nu dupa marire va
judeca, nici dupa grai va mustra.
4. Ci va judeca smeritului judecata si va mustra pe smeritii pam�ntului,
si va bate pam�ntul cu cuv�ntul gurii sale si cu Duhul buzelor sale va omor� pe
cel necurat.
5. Si va fi cu dreptate �ncins mijlocul lui, si cu adevar �nvelite
coastele lui.
6. Si va paste �mpreuna lupul cu mielul si pardosul va odihni �mpreuna cu
iedul, si vitelul si leul si taurul �mpreuna vor paste si un prunc mic �i va paste
pe ei.
7. Si boul si ursul �mpreuna se vor paste, si fiii lor �mpreuna vor fi, si
leul ca boul va m�nca paie.
8. Si un prunc mic peste vizunia aspidelor, si �n culcusul puilor
aspidelor m�na �si va pune.
 9. Si nu-i vor face rau, nici vor putea sa piarda pe nici unul �n muntele
cel sf�nt al meu, pentru ca s-a umplut tot pam�ntul a cunoaste pe Domnul, ca apa
multa, care acopera marile.
10. Si va fi �n ziua aceea radacina lui Iesse, si cel ce se va scula sa
stap�neasca neamurile; spre d�nsul neamurile vor nadajdui si va fi odihna lui,
cinstea.
11. Si va fi �n ziua aceea, adauga-va Domnul a-si arata m�na sa, ca sa
r�vneasca ramasita poporului sau, care va ram�ne de la Asirieni, de la Eghipet, de
la Vavilon, de la Etiopia, de la Elamiteni, de la rasariturile soarelui si de la
Aravia.
12. Si va ridica semn �ntru neamuri si va aduna pe cei pierduti ai lui
Israil; si pe cei risipiti ai lui Iuda �i va str�nge din patru laturi ale
pam�ntului.
13. Si se va sterge pizma de la Efraim si vrajmasii lui Iuda vor pieri.
Efraim nu va mai pizmui asupra lui Iuda si Iuda nu va mai necaji pe Efraim.
14. Si vor zbura �n corabiile celor de alt neam. Marea �mpreuna vor prada
si pe cei de la rasaritul soarelui si Idumea, si �nt�i pe Moav �si vor pune
m�inile, fiii lui Amon �nt�i se vor supune.
15. Si va pustii Domnul marea Eghipetului, si-si va pune m�na sa peste r�u
cu v�nt iute, si va lovi sapte vai, c�t va trece el �ncaltat.
16. Si va fi trecere poporului meu celui ramas �n Eghipet, si va fi lui
Israil, ca �n ziua c�nd a iesit din pam�ntul Eghipetului.

CAP. 12.
C�ntare de multumire.

Si vei zice �n ziua aceea: bine te voi cuv�nta Doamne; ca te-ai m�niat pe mine si
ti-ai �ntors m�nia ta, si m-ai miluit pe mine.
2. Iata Dumnezeul meu, m�ntuitorul meu, nadajdui-voi spre d�nsul si ma voi
m�ntui si nu ma voi teme, pentru ca marirea mea si lauda mea este Domnul si s-a
facut mie spre m�ntuire.
3. Scoateti apa cu veselie din izvoarele m�ntuitorului.
4. Si vei zice �n ziua aceea: laudati pe Domnul; strigati numele lui;
vestiti �ntru neamuri maririle lui, aduceti-va aminte, ca s-a �naltat numele lui.
5. Laudati numele Domnului, ca �nalte au facut, vestiti acestea �n tot
pam�ntul.
6. Bucurati-va si va veseliti cei ce locuiti �n Sion, ca s-a �naltat
sf�ntul lui Israil �n mijlocul lui.

CAP. 13.
Vedenia lui Isaia.

Vedenia, care o a vazut Isaia fiul lui Amos asupra Vavilonului.

2. Ridicati semn pe v�rful muntelui, �naltati glas lor, nu va temeti,
chemati cu m�na, deschideti boieri.
3. Eu voi r�ndui si voi povatui pe d�nsii, uriasi vor veni sa plineasca
m�nia mea, bucur�ndu-se si semetindu-se.
4. Glas de neamuri multe pe multi asemenea cu neamuri multe, glas de
�mparati si de neamuri adunate.
5. Domnul Savaot au poruncit neamului �ntrarmat, ca sa vie din pam�nt de
departe, de la marginea temeliei cerului, Domnul si �ntrarmatii lui sa strice
toata lumea.
6. Pl�ngeti, ca aproape este ziua Domnului si sfar�mare de la Dumnezeu va
veni.
7. Pentru aceea toata m�na va slabi si tot sufletul omului se va
spaim�nta.
8. Turbura-se-vor solii, si-i vor cuprinde dureri, ca pe femeia ceea ce
naste, si se vor pl�nge unul catre altul si se vor spaim�nta, si-si vor schimba
fata sa �n chipul focului.
9. Ca iata ziua Domnului vine nevindecata de m�nie si de iutime, ca sa
faca lumea pustie si sa piarda pe pacatosi dintr-�nsa.
10. Ca stelele cerului si Orionul si toata podoaba cerului nu-si vor da
lumina, si se va �ntuneca soarele rasarind si luna nu-si va da lumina sa.
11. Si voi porunci la toata lumea rautati si celor necurati pacatele lor,
si voi pierde semetia celor faradelege si trufia m�ndrilor o voi smeri.
12. Si vor fi cei ramasi mai scumpi dec�t aurul nelamurit si omul mai scump
va fi dec�t piatra Sapfirului.
13. Ca cerul se va tulbura si pam�ntul se va clati din temeliile sale
pentru aprinderea m�niei Domnului Savaot, �n ziua �n care va veni m�nia lui.
14. Si vor fi cei ramasi ca o caprioara ce fuge si ca o oaie ce rataceste,
si nu este cine sa o adune, ca omul la poporul sau sa se �ntoarca si omul �n tara
sa sa fuga.
15. Ca cine se va prinde, birui-se-va si cei adunati vor cadea de sabie.
16. Si pe fiii lor �naintea lor �i vor ucide, si casele lor se vor prada si
pe femeile lor le vor lua.
17. Iata eu voi ridica asupra voastra pe Midieni, care de argint nu baga
seama, nici de aur n-au lipsa.
18. Arcele tinerilor vor sfar�ma si de fiii vostri nu le va fi mila, nici
fiilor tai vor partini ochii lor.
19. Si va fi Vavilonul, care se cheama marii pentru �mparatul Haldeilor, �n
ce chip au prapadit Dumnezeu Sodoma si Gomora.
20. Nu se va locui �n veci, nici vor intra �ntr-�nsul p�na ce vor trece
multe neamuri, nici vor trece printr-�nsul Aravii, nici pastorii nu se vor odihni
�ntr-�nsul.
21. Si vor odihni acolo fiare, si se vor umplea casele de sunet, acolo se
vor odihni Sirene si demoni acolo vor juca.
22. Si Onochentaori acolo vor locui si se vor �ncuiba arici �n casele lor.

CAP. 14.
Proorocia �mpotriva Vavilonului.

Cur�nd vine si nu zaboveste si zilele lor nu se vor �ndelunga, si va milui Domnul

pe Iacov, si va alege �nca pe Israil, si se vor odihni �n pam�ntul sau si cel
nemernic se va lipi de ei si se va lipi de casa lui Iacov.
2. Si-i vor lua pe ei neamurile, si-i vor baga la locul lor, si-i vor
mosteni, si se vor �nmulti pe pam�ntul lui Dumnezeu cu slugi si cu slujnice, si le
vor fi robi cei ce i-au robit pe ei, si se vor stap�ni cei ce i-au stap�nit pe ei.
3. Si va fi �n ziua aceea odihnite-va Dumnezeu de durerea si de m�nia ta,
si de robia ta cea grea, care ai robit lor.
4. Si vei lua pl�ngerea aceasta asupra �mparatului Vavilonului, si vei
zice �n ziua aceea: cum a �ncetat cel ce cere, si s-a odihnit cel s�rguitor?
5. Sfar�mat-au Domnul jugul pacatosilor si jugul domnilor, bat�nd neamul
cu m�nie, cu rana nevindecata.
6. Bat�nd neamul cu rana m�niei, n-a partinit, odihnit-a cel ce a
nadajduit.
7. Tot pam�ntul striga cu veselie.
8. Si lemnele livanului s-au bucurat de tine, si chedrul livanului, de
c�nd tu ai adormit, nu s-a suit cel ce ne taie pe noi.
9. Iadul jos s-a amar�t �nt�mpin�ndu-te pe tine, sculatu-s-au �mpreuna cu
tine, toti uriasii cei ce au stap�nit pam�ntul, care au scos din scaunele sale pe
toti �mparatii neamurilor.
10. Toti vor raspunde si vor zice tie: si tu te-ai robit ca si noi, si te-
ai socotit �ntru noi.
11. Pogor�tu-s-a la iad marirea ta si multa veselia ta; sub tine vor
asterne putrejune si ramasita ta vierme.
12. Cum a cazut din cer luceafarul cel ce rasarea dimineata, zdrobitu-s-a
pe pam�nt, cel ce trimitea la toate neamurile.
13. Si tu ai zis �ntru cugetul tau: �n cer ma voi sui, deasupra stelelor
cerului voi pune scaunul meu, sedea-voi pe muntele cel �nalt, peste muntii cei
�nalti, care sunt spre miazanoapte.
14. Sui-ma-voi deasupra norilor, fi-voi asemenea celui �nalt.
15. Iar acum �n iad te vei pogor�, si �n temeliile pam�ntului.
16. Cei ce te vor vedea, se vor mira de tine si vor zice: acesta este omul,
cel ce tulbura pam�ntul si zguduia �mparatii.
17. Cel ce a pustiit lumea toata, si cetatile ei le-a surpat, si pe cei ce
i-a dus �n robie nu i-a slobozit.
18. Toti �mparatii neamurilor au adormit cu cinste, fiecare �n casa sa;
19. Iar tu te vei lepada �n munti ca un mort ur�t cu multi morti taiati de
sabie care se pogoara �n iad.
20. Precum haina �n s�nge �ncruntata nu este curata; asa nici tu nu esti
curat, pentru ca pam�ntul meu l-ai pierdut si pe poporul meu l-ai omor�t, nu vei
ram�ne �n vreme vesnica, sam�nta rea.
21. Gateste-ti fiii tai, ca sa fie omor�ti pentru pacatele tatalui sau, ca
sa nu se scoale, si sa mosteneasca pam�ntul, si sa umple pam�ntul de razboaie.
22. Si ma voi scula asupra lor, zice Domnul Savaot si voi pierde numele
lor, si ramasita si sam�nta, acestea zice Domnul.
23. Si voi pustii Vavilonia, ca sa locuiasca �ntr-�nsa arici si va fi de
nimic, si o voi face pe ea groapa de tina spre pierzare.
24. Acestea zice Domnul Savaot, precum am zis, asa va fi si �n ce chip am
sfatuit, asa va ram�ne.
25. Ca sa pierd pe Asirieni din pam�ntul meu, si din muntii mei, si vor fi
spre calcare, si se va lua de la ei jugul lor, si se va lua sarcina lor de pe
umerii lor.
26. Acesta este sfatul, care l-au sfatuit Domnul asupra a toata lumea, si
aceasta este m�na cea �nalta asupra tuturor neamurilor.
27. Ca cele ce au sfatuit Dumnezeu cel sf�nt, cine le va strica? Si m�na
lui cea �nalta, cine o va �ntoarce?
28. �n anul, �n care a murit �mparatul Ahaz, s-a facut cuv�ntul acesta.
29. Nu va veseliti toti cei de alt neam, ca s-a sfar�mat jugul celui ce va
batea pe voi; ca din sam�nta sarpelui vor iesi pui de aspida, si puii lor vor iesi
serpi zburatori.
30. Si se vor paste cei saraci printr-�nsul, si oamenii cei saraci �n pace
se vor odihni, si va omor� cu foamea sam�nta ta si ramasita ta o va pierde.
31. Vaitati-va portile cetatilor, sa strige cetatile cele tulburate, cei de
alt neam toti, ca fum vine de la miazanoapte si nu este scapare.
32. Si ce vor raspunde �mparatii neamurilor? Pentru ca Domnul au �ntemeiat
Sionul si printr-�nsul se vor m�ntui cei smeriti ai poporului.

CAP. 15.
Proorocia �mpotriva lui Moav.

Cuv�ntul cel asupra Moavului: noaptea va pieri Moavul, ca noaptea va pieri zidul
Moavului.
2. M�hniti-va �ntru voi �nsiva, ca va pieri si Divon, unde este capistea
voastra, acolo va veti sui sa pl�ngeti pentru Navaul Moavului, vaitati-va pentru
tot capul plesuv, toate bratele taiate.
3. �n ulitile ei �mbracati-va cu saci si pl�ngeti peste acoperisurile ei,
�n rasp�ntiile ei toti va vaitati cu pl�ngere.
4. Ca a strigat Esevon si Eleali, p�na la Iassa s-a auzit glasul lor,
pentru aceea salele Moavului striga, sufletul ei va cunoaste.
5. Inima Moavului striga �ntru sine p�na la Sigor, ca o junica de trei
ani este. La suirea Luitului catre tine pl�ng�nd se vor sui pe calea Aroniimului;
striga zdrobire si cutremur.
6. Apa Nemirim pustiu va fi si iarba va lipsi, pentru ca iarba verde nu va
fi.
7. Au doar si asa se va m�ntui? Ca voi aduce pe vale Aravi, si o vor lua
pe ea.
8. Ca a ajuns strigarea la hotarul Moavului, pl�ngerea ei p�na la Agaliim
si vaietul ei p�na la f�nt�na Elim.
9. Si apa Dimonului se va umplea de s�nge, ca voi aduce asupra Dimonului
Aravi, si voi pierde sam�nta lui Moav, si a lui Ariil, si ramasita Adamei.

CAP. 16.
Urmare.

Voiu trimite ca jivinile pe pam�nt. Au piatra pustie este muntele fetei Sionului?
2. Ca vei fi, ca puiul cel luat de pasare ce zboara, fata lui Moav.
3. Si dupa aceea Arnoule mai multe sfatuieste, si fa lui acoperam�nt
pl�nsului pururea, �ntru �ntuneric la amiazazi vor fugi, spaim�ntatu-s-a; sa nu
te arati.
4. Locui-vor l�nga tine pribegii lui Moav, fi-vor acoperam�nt voua de
catre fata celui ce goneste, pentru ca s-a luat ajutorul tau, si a pierit boierul,
cel ce calca pam�ntul.
5. Si se va gati cu mila scaunul si va sedea pe el cu adevarat �n cortul
lui David judec�nd si caut�nd judecata, si cur�nd fac�nd dreptate.
6. Auzit-am semetia lui Moav, semet este foarte, trufia si semetia lui si
pizma lui; nu este asa vraja ta.
7. Vaieta-se-va Moav, ca �n Moavita toti se vor vaieta; iar pe cei ce
locuiesc �n Deset vei cerceta, si nu te vei rusina.
8. C�mpii Esevonului vor pl�nge, via din Sevama, cei ce �nghititi
neamurile, calcati viile ei, p�na la Iazir, sa nu va �mpreunati, rataciti-va prin
pustie, cei trimisi de la ea s-a parasit, ca au trecut marea.
9. Pentru aceea voi pl�nge, ca pl�ngerea Iazirului via din Sevama. Copacii
tai i-a obor�t Esevon si Eleali, pentru ca secerea si culesul tau voi calca si
toate vor cadea.
10. Si se va lua bucuria si veselia din vii si viile tale nu se vor veseli,
si nu vor calca vinuri �n teascuri, ca a �ncetat.
11. Pentru aceea p�ntecele meu asupra lui Moav, ca o alauta va suna si cele
dinauntrul meu ca un zid le-ai �nnoit.
12. Si va fi tie spre rusinare, pentru ca s-a ostenit Moav �n capisti, si
va intra la cele facute de m�na sa, ca sa se roage, si nu-l vor putea m�ntui pe
el.
13. Acesta este cuv�ntul, care l-au grait Domnul asupra lui Moav, c�nd au
grait.
14. Si acum au grait Domnul zic�nd: �n trei ani ai anilor naimitului, se va
necinsti marirea lui Moav cu toata avutia cea multa si va ram�ne foarte mic si
necinstit.

CAP. 17.
Proorocia pentru Damasc.

Cuv�ntul cel asupra Damascului. Iata Damascul se va lua dintre cetati, si va fi

spre cadere.
2. Parasit �n veac, spre zacere si odihna turmelor, ca nu va fi cine sa le
alunge.
3. Si nu va fi mai �ntarit, ca sa scape acolo Efraim, si mai mult
�mparatie nu va fi �n Damasc, si ramasita Sirienilor, ca nu esti tu mai bun dec�t
fiii lui Israil si dec�t marirea lor, acestea zice Domnul Savaot.
4. Fi-va �n ziua aceea scadere maririi lui Iacov, si cele grase ale
maririi lui se vor cutremura.
5. Si va fi ca si cum ar aduna cineva seceratura st�nd, si sam�nta
spicelor ar secera, si va fi �n ce chip ar aduna cineva spic �n vale seaca.
 6. Si vor ram�ne �ntr-�nsa paie, sau ca doua, sau trei boabe de maslin pe
v�rf �nalt, sau patru sau cinci, care ram�n pe st�lparile sale, acestea zice
Domnul Dumnezeul lui Israil.
7. �n ziua aceea va nadajdui omul spre cel ce l-au facut pe el, si ochii
lui spre sf�ntul lui Israil vor cauta.
8. Si nu vor nadajdui spre capisti, nici spre lucrurile m�inilor sale,
care le-au facut degetele lor, si nu vor cauta la copaci, nici la ur�ciunile sale.
9. �n ziua aceea fi-vor cetatile tale parasite, precum au parasit Amoreii
si Eveii de fata fiilor lui Israil si vor fi pustii.
10. Pentru ca ai lasat pe Dumnezeu m�ntuitorul tau, si nu ti-ai adus aminte
de Domnul ajutorul tau, pentru acea vei sadi rasad necredincios si sam�nta
necredincioasa.
11. Si �n ziua �n care vei sadi, vei �ngradi, si dimineata de vei semana,
�nflori-va spre secere, �n care zi vei mosteni, si ca un tata vei �mparti fiilor
tai mosie.
12. Vai multimii neamurilor celor multe! Ca marea ce se �nvaluie, asa va
veti tulbura, si spatele neamurilor celor multe ca apa va rasuna.
13. Ca apa multa neamurile multe, ca apa multa, care se porneste cu sila,
si-l va scoate pe el, si departe-l va goni, ca praful din plevi, c�nd se v�ntura
asupra v�ntului, si ca pulberea roatei, ce se �nv�rteste de volbura.
14. Seara va fi pl�ngere si p�na a nu se face dimineata, nu va fi, aceasta
va fi partea celor ce v-au jefuit pe voi, si mostenirea celor ce v-au mostenit pe
voi.

CAP. 18.
Urmare.

Vai de pam�ntul caruia sunt aripile corabiilor dincolo de r�urile Etiopiei.

2. Cel ce trimite pe mare zaloage si carti de h�rtie deasupra apei, ca vor
merge soli usori de neam �nalt si la popor strain si nesilnic, ce este dincolo de
el? neam deznadajduit si calcat acum.
3. Pe care neam toate r�urile pam�ntului l-au pustiit, ca o tara locuita
se va locui; tara lor, ca un semn de la munte se va ridica, ca glasul tr�mbitei se
va auzi.
4. Ca asa mi-au zis mie Domnul: nu va fi frica �n cetatea mea, ca lumina
soarelui la amiaza zi, si ca norul cel de roua �n ziua secerii va fi.
5. �nainte de secere, c�nd se va sf�rsi floarea, si strugurul cel necopt
va �nflori, floarea odraslind, si va taia strugurasii cei mici cu cosoarele, si
ramurile le va lua si le va taia.
6. Si le va lasa �mpreuna pasarilor cerului si hiarelor pam�ntului si se
vor aduna la ele pasarile cerului si hiarele pam�ntului vor veni acolo peste
d�nsa.
7. �n vremea aceea se vor aduce daruri Domnului Savaot de la poporul cel
necajit si smult, si de la popor mare, de acum si �n veacul vremii neam
nadajduitor si calcat de tot, care este �n partea r�ului tarii lui, �n locul unde
este numele Domnului Savaot, muntele cel sf�nt.

CAP. 19.
Proorocie pentru Eghipet.

Vedenia Eghipetului. Iata Domnul sade pe nor usor, si va veni �n Eghipet, si cele
facute de m�na ale Eghipetului se vor clati de fata lui, si inima lor se va sf�rsi
�ntr-�nsii.
2. Si se vor scula Eghiptenii asupra Eghiptenilor, si se va razboi asupra
fratelui sau, si fiecare asupra vecinului sau, si se va scula cetate asupra
cetatii, si tinut asupra tinutului.
3. Si se vor tulbura duhul Eghiptenilor �ntr-�nsii, si sfatul lor voi
risipi, si vor �ntreba pe dumnezeii lor si pe chipurile lor, si pe cei ce din
pam�nt glasuiesc, si pe cei ce din p�ntece graiesc si pe ghicitori.
4. Si voi da Eghipetul �n m�ini de oameni, care vor fi domni s�lnici. Si
�mparati grei �i vor stap�ni pe ei, acestea zice Domnul Savaot.
5. Si vor bea Eghiptenii apa cea de la mare, si r�ul va seca si se va
usca.
6. Si vor seca r�urile si izvoarele r�ului, si va seca toata adunarea
apei, si tot lacul cel cu trestie si cu papura.
7. Si toata iarba verde �mprejurul r�ului, si tot ce se seamana l�nga r�u
se va usca, palit de v�nt.
8. Si vor suspina pescarii si vor suspina toti cei ce arunca undita �n
r�u, si cei ce umbla a pescui cu navoade si cu mreji, vor jeli.
9. Si rusinea va cuprinde pe cei ce lucreaza inul periat, si pe cei ce
lucreaza visonul.
10. Si vor fi cei ce lucreaza acestea �ntru durere, si toti cei ce fac
bere se vor supara si li se vor m�hni sufletele.
11. Si vor fi nebuni domnii Taneosului, sfetnicii cei �ntelepti ai
�mparatului, si sfatul lor va nebuni, cum veti grai �mparatului, fii �nteleptilor,
noi fiii �mparatilor celor din �nceput?
12. Unde sunt acum �nteleptii tai? si sa spuna tie si sa-ti zica: ce au
sfatuit Domnul Savaot asupra Eghipetului?
13. Sf�rsitu-s-au domnii Taneosului, si s-au �naltat domnii Memfisului, si
vor �nsela Eghipetul si neamurile.
14. Ca Domnul au turnat lor duh de �nselaciune, si au facut sa rataceasca
Eghipetul �ntru toate lucrurile lui, precum rataceste cel beat, care totdeodata
varsa.
15. Si nici un lucru nu va fi la Eghipteni, care sa faca cap si coada,
�nceput si sf�rsit.
16. Si �n ziua aceea fi-vor Eghiptenii ca femeile �n frica si �n cutremur
de catre fata m�inii Domnului Savaot, care o va pune peste ei.
17. Si va fi tara Iudeilor �nfricosare Eghiptenilor, si c�nd va pomeni
cineva despre ea �naintea lor, se vor �nfricosa pentru sfatul, care l-au sfatuit
Domnul Savaot asupra ei.
18. �n ziua aceea vor fi cinci cetati din Eghipet graind cu limba
Hananianca, si jur�ndu-se pe numele Domnului Savaot; cetatea Asedec se va chema o
cetate.
19. �n ziua aceea fi-va jertfelnic Domnului �n tara Eghipetului si st�lp la
hotarul ei Domnului.
20. Si va fi spre semn �n veac Domnului �n tara Eghipetului, ca vor striga
catre Domnul pentru cei ce �i necajesc pe ei, si va trimite lor om, care va m�ntui
pe ei, judec�nd �i va m�ntui pe ei.
21. Si cunoscut va fi Domnul Eghiptenilor, si vor cunoaste Eghiptenii pe
Domnul �n ziua aceea, si vor aduce jertfe si dar, si vor face fagaduinte Domnului
si le vor �mplini.
22. Si va bate Domnul cu rana pe Eghipteni, si �i va vindeca pe ei, si se
vor �ntoarce catre Domnul, si-i va asculta pe ei, si-i va vindeca pe ei cu
vindecare.
23. �n ziua aceea fi-va calea Eghipetului catre Asirieni si vor intra
Asirienii �n Eghipet, si Eghiptenii vor merge la Asirieni, si vor sluji Eghiptenii
Asirienilor.
24. �n ziua aceea fi-va Israil al treilea �ntru Eghipteni si �ntru
Asirieni, binecuv�ntat pe pam�ntul, pe care l-au binecuv�ntat Domnul Savaot,
zic�nd:
25. Bine este cuv�ntat poporul meu cel din Eghipet, lucrul m�inii mele din
Asiria si mostenirea mea Israil.

CAP. 20.
Robia Eghiptenilor si Etiopilor.
�n anul, �n care a intrat Tanatan �n Azot, c�nd a fost trimis de Arna �mparatul
Asirienilor, si a batut Azotul si l-a luat.
2. Atunci au grait Domnul catre Isaia fiul lui Amos, zic�nd: mergi si
dezbraca sacul de la salele tale si scoate �ncaltamintele tale de la picioarele
tale, si a facut asa, umbl�nd gol si descult.
3. Si au zis Domnul: Precum umbla robul meu Isaia gol si descult, trei ani
vor fi semne si minuni Eghiptenilor si Etiopilor.
4. Ca asa va duce �mparatul Asirienilor robimea Eghipetului si a
Etiopenilor, pe tineri si pe batr�ni goi si desculti, descoperind rusinea
Eghipetului.
5. Si se vor rusina Eghiptenii fiind biruiti �mpreuna cu Etiopenii, spre
care nadajduiau Eghiptenii, pentru ca le era lor marire.
6. Si vor zice locuitorii ostrovului acestuia �n ziua aceea: iata noi am
nadajduit, ca sa alergam la ei spre ajutor, care n-au putut sa se m�ntuiasca de
�mparatul Asirienilor, si cum ne vom m�ntui noi?

CAP. 21.
Proorocie pentru Vavilon.

Vedenia pustiului. Ca un v�rtej prin pustie trece, din pustie vine, din pam�nt.
2. Vedenie groaznica si grea s-a vestit mie, cel defaimator defaima, si
cel faradelege face faradelege. Asupra mea Elamitenii si solii Persilor asupra mea
vin, acum voi suspina, si ma voi m�ng�ia pe mine �nsumi.
3. Pentru aceea s-au umplut salele mele de slabiciune, si dureri m-au
cuprins pe mine, ca pe ceea ce naste; nedreptate am facut, ca sa nu aud, s�rguit-
am, ca sa nu vad.
4. Inima mea rataceste, si faradelegea mea ma afunda, sufletul meu este
cuprins de frica.
5. Gatiti masa, m�ncati, beti, sculati-va boierilor, gatiti scuturi.
6. Ca asa au zis catre mine Domnul: merg�nd stai de straja, si ce vei
vedea, spune.
7. Si am vazut doi calareti, unul calare pe asin, si altul calare pe
camila.
8. Asculta cu multa luare aminte si cheama pe Urie la straja Domnului si a
zis: statut-am toata ziua si �n tabara am statut toata noaptea,
9. Si iata el vine suit pe doi si raspunz�nd a zis: cazut-a, cazut-a
Vavilonului si toti idolii lui, si cele facut ede m�na ale lui s-au zdrobit pe
pam�nt.
10. Ascultati cei ramasi si cei necajiti, ascultati cele ce am auzit de la
Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israil ne-au spus noua.
11. Vedenia Idumeii. Catre mine striga din Seri, paziti �ntariturile,
pazesc dimineata si noaptea.
12. De vrei sa cauti, cauta si l�nga mine sezi.
13. Vedenia Araviei. �n dumbrava seara vei dormi, sau �n cetatea Dedan.
14. �ntru �nt�mpinarea celui setos de apa aduceti cei ce locuiti �n tara
Temanului, cu p�ine �nt�mpinati pe cei ce fug.
15. Pentru multimea celor omor�ti si pentru multimea celor ce ratacesc,
pentru multimea sabiilor si pentru multimea arcelor sagetatoare si pentru multimea
celor cazuti �n razboi.
16. Ca asa mi-au zis mie Domnul; �nca un an, ca anul celui naimit, lipsi-va
marirea lui Kidar, si ramasita sagetatorilor celor tari ai fiilor lui Kidar se va
�mputina, ca Domnul Dumnezeul lui Israil au grait.

CAP. 22.
Proorocie pentru Ierusalim.

Vedenia vaii Sionului. Ce-ti este tie, ca acum v-ati suit toti �n poduri �n
desert?
 2. Este plina cetatea de cei ce striga, ranitii tai nu sunt raniti de
sabie, nici mortii tai morti de razboi.
3. Toti boierii tai au fugit si cei prinsi cumplit sunt legati si cei tari
de tine departe au fugit.
4. Pentru aceea am zis: lasati-ma, amar voi pl�nge, nu ma veti putea
m�ng�ia de supararea fetei neamului meu.
5. Ca ziua tulburarii si a pierzarii si a calcarii este si ratacire de la
Domnul Savaot, �n valea Sionului ratacesc de la cel mic p�na la cel mare prin
munti.
6. Iar Elamitenii au luat tulbe, si s-au suit oameni pe cai, si s-au
adunat la bataie.
7. Si vor fi vaile tale cele alese se vor umplea de care, si calaretii vor
�mpresura portile tale.
8. Si vor deschide portile lui Iuda, si vor privi �n ziua aceea la casele
cele alese ale cetatii.
9. Si vor descoperi ascunsele caselor margiiei lui David. Si au vazut ca
mai multi sunt, si cum ca au abatut apa scaldatoarei celei vechi �n cetate.
10. Si cum ca au stricat casele Ierusalimului, ca sa �ntareasca zidurile
cetatii.
11. Si v-ati facut voua apa �ntru doua ziduri mai �nauntru de scaldatoarea
cea veche, si n-ati cautat la cel ce de la �nceput o au facut, si pe cel ce o au
zidit pe ea nu l-ati vazut.
12. Si au chemat Domnul Savaot �n ziua aceea pl�ngere si t�nguire si radere
si �ncingere de saci.
13. Iar ei au facut veselie si bucurie junghiind vitei si jertfind oi, ca
sa man�nce carnuri si sa bea vin, zic�nd: sa m�ncam si sa bem ca m�ine vom muri.
14. Si descoperite sunt acestea �n urechile Domnului Savaot, ca nu se a
ierta voua pacatul acesta, p�na c�nd veti muri, zice Domnul puterilor.
15. Acestea zice Domnul Savaot: mergi �n camara la Somna camarasul, si zi
lui:
16. De ce esti tu aici si ce-ti este tie aici? Ca ti-ai cioplit aici
mormant, si ti-ai facut �n loc �nalt morm�nt, si ti-ai sapat �n piatra lacas?
17. Iata Domnul Savaot va lepada si va sfar�ma pe asa om, si va lua
�mbracamintea ta si cununa ta cea marita.
18. Si te va lepada �n tara mare si nemasurata, si acolo vei muri si va
pune carul tau cel frumos spre necinste, si casa boierului tau spre calcare.
19. Si te vei lepada din dregatoria casei si din starea ta.
20. Si va fi �n ziua aceea chema-voi pe sluga mea Eliachim al lui Helchie.
21. Si-l voi �mbraca pe el cu �mbracamintea ta, si cununa ta o voi da lui,
si puterea si dregatoria ta o voi da �n m�inile lui si va fi ca un parinte celor
ce locuiesc �n Ierusalim, si celor ce locuiesc �n Iuda.
22. Si voi da lui cheia casei lui David peste umarul lui, si a deschide si
nu va fi cine sa �nchida, si a �nchide si nu va fi cine sa deschida; si voi da lui
marirea lui David, si va stap�ni, si nu va fi cine sa-i graiasca �mpotriva.
23. Si-l voi pune pe el stap�nitor �n loc credincios, si va sedea pe
scaunul maririi casei tatalui sau.
24. Si va nadajdui spre el tot cel marit �n casa tatalui sau de la cel mic
p�na la cel mare, tot vasul cel mic, de la vasul Aganotilor, si vor fi supusi lui
�n ziua aceea.
25. Acestea zice Domnul Savaot: Misca-se-va omul cel �ntemeiat �n loc
credincios, si se va lua, si va cadea si se va pierde marirea lui, ca Domnul au
grait.

CAP. 23.
Proorocie pentru Tir.

Vedenia Tirului. Vaitati-va corabiile Carhidonului, ca au pierit, si mai mult nu

vor veni din pam�ntul Chiteilor, dusu-s-au robi.
 2. Cui s-au facut asemenea cei ce locuiesc �n ostrov, negutatorii
Finichiei, cei ce trec marea prin apa multa,
3. Sam�nta negutatorilor? Ca seceratura cea adunata negutatorilor
neamurilor.
4. Rusineaza-te Sidoane, zis-a marea, iar taria marii a zis: nu m-au
cuprins durerile nasterii, nici am nascut, nici am hranit tineri, nici am crescut
fecioare.
5. Si c�nd se va auzi �n Eghipet cuprinde-i-va pe ei durere pentru Tir.
6. Mergeti la Carhidon, vaitati-va cei ce locuiti �n ostrovul acesta.
7. Au doar aceasta a fost semetia voastra din �nceput, mai �nainte de ce
s-a dat el?
8. Cine a sfatuit acestea asupra Tirului? Au mai slab este? Au nu poate?
Negutatorii ei cei mariti boierii pam�ntului.
9. Domnul Savaot au sfatuit sa strice toata semetia celor mariti, si sa
faca de necinste pe tot cel marit pe pam�nt.
10. Lucreaza pam�ntul tau, ca mai mult nu vor veni corabii de la Carhidon.
11. Si m�na ta, care �ntar�ta pe �mparati, mai mult nu va putea pe mare,
Domnul Savaot au poruncit pentru Hanaan, ca sa piarda taria lui.
12. Si vor zice: sa nu adaugati mai mult a va semeti, si a face str�mbatate
fetei Sionului, si de vei merge la Chiteni, nici acolo nu te vei odihni.
13. Si �n pam�ntul Haldeilor si acestea s-a pustiit de Asirieni, si nici
acolo te vei odihni, ca zidul lui a cazut.
14. Vaitati-va corabiile Carhidonului, ca a pierit taria voastra.
15. Si va fi �n ziua aceea, parasi-se-va Tirul saptezeci de ani, ca vremea
unui �mparat, ca vremea unui om, si va fi dupa saptezeci de ani, va fi Tirul ca un
c�ntec de curva.
16. Ia alauta, �nconjura cetate curva uitata, zi bine cu alauta, zi mult,
ca sa-ti ram�na pomenirea ta.
17. Si va fi dupa acei saptezeci de ani, va cerceta Dumnezeu Tirul, si
iarasi va fi loc cum a fost �ntai; si va fi loc de negutatorie tuturor
�mparatiilor lumii pe fata pam�ntului.
18. Si va fi negutatoria si plata lui sf�nta Domnului, nu lor se va aduna
toata negutatoria lui; ci celor ce locuiesc �naintea Domnului, ca sa man�nce si sa
bea, si sa se sature, si sa fie semn de aducere aminte �naintea Domnului.

CAP. 24.
Pustiirea Iudeei.

Iata Domnul va strica toata lumea si o va pustii pe ea, si va descoperi fata ei,
si va risipi pe cei ce locuiesc �ntr-�nsa.
2. Si va fi poporul ca preotul si sluga ca domnul si slujnica ca doamna;
fi-va cel ce cumpara ca cel ce vinde si cel ce da �mprumut ca cel ce ia �mprumut,
si cel dator ca acela cui este dator.
3. Cu stricare se va strica pam�ntul si cu pierdere se va pierde pam�ntul;
ca gura Domnului a grait acestea.
4. Pl�ns-a pam�ntul si s-a stricat lumea, pl�ns-au cei �nalti ai
pam�ntului.
5. Si pam�ntul a facut faradelege pentru cei ce locuiesc pe d�nsul, pentru
ca legea Domnului o au calcat si o au risipit, si au schimbat poruncile si au
stricat legatura cea vesnica.
6. Pentru aceea blestem va m�nca pam�ntul, ca au pacatuit cei ce locuiesc
pe d�nsul; pentru aceea saraci vor fi cei ce locuiesc pe pam�nt, si vor ram�ne
oameni putini.
7. Pl�nge-va vinul, pl�nge-va via, suspina-vor toti cei ce-si veseleau
sufeltul.
8. �ncetat-a veselia timpinelor, �ncetat-a �ndrazneala si avutia
necuratilor, �ncetat-a glasul alautei.
9. Rusinatu-s-au, n-au baut vin, arama s-a facut bautura celor ce beau.
 10. Pustiitu-s-a toata cetatea, �nchide-va casa, ca sa nu intre.
11. Vaitati-va pentru vin pretutindeni, �ncetat-a veselia, trecut-a toata
bucuria pam�ntului.
12. Si vor ram�ne cetati pustii si case parasite vor pieri.
13. Acestea toate vor fi pe pam�nt �n mijlocul neamurilor, precum oarecine
culege maslinul, asa �i vor culege pe ei; si de va �nceta culesul.
14. Acestia cu glas vor striga, iar cei ce vor fi ramasi pe pam�nt se vor
veseli �mpreuna cu marirea Domnului, tulbura-se-va apa marii.
15. Pentru aceea marirea Domnului va fi �n ostroavele marii si numele
Domnului va fi marit.
16. Doamne Dumnezeul lui Israil de la marginile pam�ntului minuni am auzit,
nadejdea celui bine credincios.
17. Si vor grai: vai neascultatorilor celor ce calca legea. Frica si groapa
si lat peste voi cei ce locuiti pe pam�nt.
18. Si va fi cel ce va fugi de frica, va cadea �n groapa, si cel ce va
scapa de groapa, prinde-se-va de lat, ca ferestrele cerului s-au deschis si se vor
clati temeliile pam�ntului.
19. Cu tulburare se va tulbura pam�ntul, si cu lipsa se va lipsi pam�ntul.
20. Plecatu-s-a si se va cutremura ca o coliba pam�ntul, ca cel beat si
ametit si va cadea si nu va putea sa se scoale, pentru ca l-a biruit pe el
faradelegea.
21. Si va fi �n ziua aceea, va pune Dumnezeu m�na peste podoaba cerului, si
peste �mparatii pam�ntului.
22. Si adunarea lui vor str�nge, si o vor �nchide �n groapa si �n temnita;
dupa multe neamuri cercetare va fi lor, si se va topi caramida, si va cadea zidul.
23. Si se va �nfrunta luna si se va rusina soarele ca va �mparati Domnul �n
Sion si �n Ierusalim si �naintea celor batr�ni se va mari.

CAP. 25.
C�ntare de multumire.

Doamne Dumnezeul meu, mati-te-voi si voi lauda numele tau, ca ai facut lucruri
minunate; sfatul cel din �nceput adevarat, fie Doamne.
2. Ca ai prefacut cetati �n tar�na, cetati tari, ca sa nu stea pe
temeliile lor; cetatea necredinciosilor �n veac nu se va zidi.
3. Pentru aceasta bine te va cuv�nta poporul cel sarac si cetatile
oamenilor celor napastuiti te vor binecuv�nta.
4. Ca te-ai facut ajutor la toata cetatea smerita, si acoperam�nt celor
slabiti de lipsa, izbavi-vei pe ei de oameni rai, racoreala celor �nsetati si
duhul oamenilor celor necajiti, bine te va cuv�nta.
5. Ca niste oameni putin la suflet, �nsetati �n Sion, ca-i vei m�ntui pe
ei de oamenii cei faradelege carora ne-ai dat pe noi.
6. Si va face Domnul Savaot tuturor neamurilor �n muntele acesta ospata-va
�ntru veselie, bea-vor vin.
7. Unge-se-vor cu mir �n muntele acesta; da acestea toate neamurilor ca
sfatul acesta este peste toate neamurile.
8. �nghitit-a moartea biruind, si iarasi au luat Dumnezeu toata lacrima de
la toata fata, ocara poporului o au luat de peste tot pam�ntul, ca gura Domnului a
grait acestea.
9. Si vor zice �n ziua aceea: iata Dumnezeul nostru �ntru care am
nadajduit, si ne va m�ntui pe noi, acesta este Domnul, asteptatu-l-am pe el, si ne
vom bucura, si ne vom veseli de m�ntuirea noastra.
10. Odihna va da Dumnezeu �n muntele acesta, si se va calca Moavul, precum
calca aria cu care.
11. Si-si va �ntinde m�inile sale, �n ce chip si el a smerit spre a pierde
si va smeri semetia lui, peste cele ce a pus m�na sa.
12. Si �naltimea zidului celui de scapare va smeri, si se va pogor� p�na la
pam�nt.
CAP. 26.
C�ntarea celor rascumparati.

�n ziua aceea c�nta-voi c�ntarea aceasta �n pam�ntul Iudei, zic�nd: iata cetate
tare si m�ntuire va pune noua zidul si �mprejurul zidului.
2. Deschideti portile sa intre poporul, cel ce pazeste dreptatea si cel ce
pazeste adevarul.
3. Cel ce apara adevarul si pazeste pacea, ca spre tine Doamne am
nadajduit p�na �n veac.
4. Dumnezeule cel mare, cel vesnic
5. Cel ce smerind ai pogor�t pe cei ce locuiesc �ntru cele �nalte, cetati
tari vei strica si le vei surpa p�na la fata pam�ntului.
6. Si le vor calca pe ele picioarele celor bl�nzi si pasii celor smeriti.
7. Calea celor bine credinciosi neteda s-a facut si gata este calea celor
bine credinciosi.
8. Caci calea Domnului este judecata, nadajduit-am �ntru numele tau, si
�ntru pomenirea, de care doreste sufletul nostru.
9. De noapte m�neca duhul meu catre tine Dumnezeule, pentru ca lumina sunt
poruncile tale pe pam�nt, dreptate va �nvatati, cei ce locuiti pe pam�nt.
10. Ca a �ncetat cel necurat, tot cel ce nu va �nvata dreptate pe pam�nt,
adevar nu va face, ridice-se cel necurat, ca sa nu vada slava Domnului.
11. Doamne, �nalt este bratul tau, si n-a stiut, iar cunosc�nd se vor
rusina, pizmuire va lua pe poporul cel ne�nvatat, si acum focul pe cei potrivnici
�i va m�nca.
12. Doamne Dumnezeul nostru, pace da noua, ca toate ne-ai dat noua.
13. Doamne Dumnezeul nostru, mosteneste-ne pe noi; Doamne pe altul afara de
tine nu stim, numele tau numim.
14. Iar mortii viata nu vor vedea, nici doctorii nu vor �nvia, pentru
aceasta le-ai adus asupra si ai pierdut, si ai ridicat toata partea barbateasca a
lor.
15. Adauga lor rele Doamne, adauga rele celor mariti ai pam�ntului.
16. Doamne, �ntru necaz ne-am adus aminte de tine, �ntru necaz mic
pedepsirea ta este noua.
17. Si precum ceea ce se chinuieste c�nd se apropie sa nasca, si striga
�ntru durerea sa, asa ne-am facut celui iubit al tau.
18. Pentru frica ta Doamne, �n p�ntece am luat, si am chinuit si am nascut
duhul m�ntuirii tale, care am facut pe pam�nt, nu vom cadea; ci vor cadea cei ce
locuiesc pe pam�nt.
19. �nvia-vor mortii si se vor scula cei din morm�nturi si se vor veseli
cei de pe pam�nt, ca roua cea de la tine vindecarea lor este, si pam�ntul
necredinciosilor va cadea.
20. Mergi poporul meu, intra �n camara ta, �nchide usa ta, ascunde-te putin
c�t de c�t, p�na va trece m�nia Domnului.
21. Ca iata Domnul din cel sf�nt va aduce m�nia sa peste cei ce locuiesc pe
pam�nt, si va descoperi pam�ntul s�ngele sau, si nu va mai ascunde pe cei ucisi.

CAP. 27.
�nainte vestire pentru asezarea poporului lui Dumnezeu.

�n ziua aceea duce-va Dumnezeu sabia cea sf�nta si mare si tare asupra balaurului,
sarpele ce fuge, si asupra balaurului celui �ncolacit si va ucide pe balaurul cel
din mare.
2. �n ziua aceea via cea buna, dorirea lui, ca sa o stap�neasca pe ea.
3. Eu cetate tare, cetate �nconjurata de ostire, �n zadar o voi adapa pe
ea, ca se va lua noaptea si ziua va cadea zidul ei.
4. Ca nu este care sa nu se fi apucat de ea; cine ma va pune sa pazesc
paiele �n tarina? Pentru bataia aceasta o am lepadat pe ea.
 5. Pentru aceasta facut-au Domnul toate, c�te au r�nduit, arsu-m-am,
striga-vor toti, cei ce locuiesc �ntr-�nsa, sa facem pace cu d�nsul, sa facem
pace.
6. Fiii lui Iacov, cei ce vin, vor odrasli si va �nflori Israil, si se va
umplea lumea de rodul lui.
7. Au nu precum el a batut, si el �nsusi asa se va rani? Sau precum el a
ucis, asa si el se va omor�?
8. Cert�ndu-i si ocar�ndu-i va slobozi pe ei. Nu erai tu, cel ce cugetai
cu duh aspru sa-l ucizi pe el cu duh de m�nie?
9. Pentru aceea se va lua faradelegea lui Iacov, si aceasta este
binecuv�ntarea lui, c�nd voi lua pacatul lui, c�nd vor zdrobi toate pietrele
capistelor ca praful marunt, si nu vor ram�ne copacii lor, si idolii lor taiati ca
o dumbrava departe.
10. Turma cea locuita se va lasa ca o turma parasita, si va fi multa vreme
la pasune, si acolo vor odihni turme.
11. Si dupa c�tava vreme nu va fi �ntr-�nsa nimic verde, pentru ca se va
usca. Femei cele ce veniti de la vedere veniti. Ca nu este popor, care are
�ntelegere, pentru aceea nu se va �ndura spre ei cel ce i-au facut pe ei, nici cel
ce i-au plazmuit pe ei nu-i va milui.
12. Si va fi �n ziua aceea, astupa-va Domnul de la iezerul r�ului p�na la
Rinocuron, iar voi adunati pe fiii lui Israil unul c�te unul.
13. Si va fi �n ziua aceea vor tr�mbita cu tr�mbita cea mare, si vor veni
cei pieriti �n tara Asirienilor si cei pierduti �n Eghipet, si se vor �nchina
Domnului �n muntele cel sf�nt �n Ierusalim.

CAP. 28.
Proorocie �mpotriva lui Efraim. Amenintari si m�ng�ieri.

Vai cununii semetiei, naimitii lui Efraim, floarea, care a cazut din marire pe
v�rful muntelui celui gras cei ce se �mbata fara de vin.
2. Iata tare si grea este m�nia Domnului, ca grindina ce cade jos, care n-
are acoperam�nt, silnic cade, ca multime de apa multa, care t�raste tara pe
pam�nt, va face odihna cu m�inile.
3. Si cu picioarele se va calca cununa semetiei, naimitii lui Efraim.
4. Si va fi floarea, care a cazut din nadejdea maririi pe v�rful muntelui
celui �nalt, ca cel ce alearga �nainte la smochin, care vaz�ndu-o, mai �nainte de
a o lua �n m�na, pofteste sa o �nghita.
5. �n ziua aceea fi-va Domnul Savaot cununa nadejdii, cea �mpletita cu
marire, a poporului meu celui ramas.
6. Si va ram�ne �ntru duh de judecata la judecata, si tarie celor ce
opresc a omor�.
7. Ca acestia ca vinul au ratacit, pentru bautura betiva au ratacit,
preotul si proorocul si-au iesit din minte pentru betie; �nghititu-s-au pentru
vin, cutremuratu-s-au de betie de sichera, ratacit-au; aceasta este aratarea.
8. Blestemul va m�nca sfatul acesta, ca sfatul acesta este pentru lacomie.
9. Cui am vestit rele? Si cui am adus veste? Cei �ntarcati de lapte, cei
smulsi de la tate.
10. Necaz peste necaz asteapta, nadejde peste nadejde, �nca putin, �nca
putin.
11. Pentru defaimarea buzelor printr-alta limba, ca vor grai poporului
acestuia zic�nd:
12. Aceasta este odihna celui flam�nd, si aceasta este sfar�marea, si n-a
vrut sa asculte.
13. Si va fi lor cuv�ntarea lui Dumnezeu necaz peste necaz, nadejde peste
nadejde, �nca putin, �nca putin ca sa mearga si sa cada �napoi, si sa se
primejduiasca si sa se zdrobeasca si sa se prinda.
14. Pentru aceea ascultati cuv�ntul Domnului barbati necajiti, si boierii
poporului celui din Ierusalim.
 15. Ca ati zis: facut-am legatura cu iadul, si asezam�nt cu moartea; vifor
uite de va trece, nu va veni peste noi, pus-am minciuna nadejdea noastra, si cu
minciuna nu vom acoperi.
16. Pentru aceasta asa zice Domnul: Iata eu voi pune �n temeliile Sionului
piatra de mult pret, aleasa �n capul unghiului, cinstita �ntru temeliile ei, si
cel ce va crede �ntr-�nsa nu se va rusina.
17. Si voi pune judecata �ntru nadejde; iar mila mea �n cumpene, si cei ce
nadajduiti �n zadar spre minciuna, ca nu va trece peste voi vifor.
18. Si nu va strica legatura voastra cea cu iadul nu va ram�ne, vifor
�nvaluindu-se de va veni, veti fi lui spre calcare.
19. C�nd va trece, va ridica pe voi; dimineata de dimineata va trece ziua,
si noaptea va fi nadejde rea; �nvatati-va a auzi cei din necaz.
20. Nu putem sa ne batem, si �nsine am slabit a ne aduna.
21. Ca un munte al necuratilor scula-se-va Domnul, si va fi �n valea
Gavaonului, cu m�nie va face lucrurile sale, lucruri de amaraciune si m�nia lui
strain va lucra, si amaraciunea lui straina.
22. Si voi nu va veseliti, nici sa se �ntareasca legaturile voastre, pentru
ca lucruri sav�rsite si r�nduite am auzit de la Domnul Dumnezeul Savaot, care va
face peste tot pam�nt.
23. Bagati �n urechi si auziti glasul meu, luati aminte si ascultati
cuvintele mele.
24. Au doar toata ziua va ara cel ce ara? Sau nu va gati sam�nta sa mai
�nainte de ce lucreaza pam�ntul?
25. Au nu c�nd va netezi fata lui, atunci va semana putin mac au chimin? Si
apoi va semana gr�u si orz si meiu si hrisca, �n hotarele tale?
26. Si te vei certa cu judecata Dumnezeului tau si te vei veseli.
27. Ca nu cu greutate se curata macul, nici cu roata de car se calca
chiminul, ci cu toiag se scutura macul, iar chiminul cu p�ine se man�nca.
28. Ca nu �n veac ma voi m�nia eu pe voi, nici glasul amaraciunii mele va
calca pe voi.
29. Si minunile acestea de la Domnul Savaot au iesit, sfatuiti-va si
�naltati desarta m�ng�iere.

CAP. 29.
Proorocie �mpotriva Ierusalimului.

Vai cetatea Ariil, care o a batut David! Adunati roduri din an �n an, pentru ca
veti m�nca cu Moav.
2. Ca voi necaji pe Ariil, si va fi taria si avutia lui a mea.
3. Si te voi �nconjura ca David si te voi �ncinge cu sant, si voi zidi, si
voi pune �mprejurul tau turnuri.
4. Si se vor smeri la pam�nt cuvintele tale, si �n pam�nt cuvintele tale
se vor afunda, si glasul tau va fi ca al celor ce graiesc din pam�nt si la fata
pam�ntului glasul tau va slabi.
5. Si va fi ca pulberea rotii, avutia celor faradelege, si ca tar�na ce se
spulbera, multimea celor ce te sustin pe tine; si va fi ca o �mpunsatura repede de
la Domnul Savaot.
6. Ca va fi cercetarea cu tunet si cu cutremur si cu glas mare, volbura
�nvaluindu-se iute, si para de foc mistuind.
7. Si va fi ca a celui ce viseaza �n somn avutia tuturor neamurilor, care
au dat razboi asupra Ariilului si toti c�ti s-au razboit asupra Ierusalimului si
toti c�ti s-au adunat asupra lui, si c�t l-au necajit.
8. Si vor fi ca si cei ce beau si man�nca �n vis, si dupa ce se desteapta,
desert le este visul; si �n ce chip viseaza cel setos sa bea, si dupa ce se
desteapta tot �i este sete si sufletul lui �ndesert a nadajduit, asa va fi avutia
tuturor neamurilor, care s-au razboit asupra muntelui Sionului.
9. Slabiti si va spaim�ntati, si va �mbatati nu de sichera, nici de vin.
10. Ca v-au adapat pe voi Domnul cu duhul umilintei, si va �nchide ochii
lor si ai proorocilor lor si ai boierilor lor, care vad cele ascunse.
11. Si vor fi voua toate cuvintele acestea, ca cuvintele cartii celei
pecetluite, care o vor da omului, ce stie carte, zic�nd: citeste acestea, iar el
va zice: nu pot sa citesc ca este pecetluita.
12. Si se va da cartea aceasta �n m�na omului, ce nu stie carte, si vor
zice lui, citeste cartea aceasta si el va zice: nu stiu carte.
13. Si au zis Domnul: apropie-se de mine poporul acesta cu gura sa, si cu
buzele sale ma cinsteste, iar inima lor departe este de la mine; iar �n zadar ma
cinsteste �nvat�nd porunci omenesti si �nvataturi.
14. Pentru aceasta iata eu voi adauga a muta pe poporul acesta si �i voi
muta pe ei, si voi pierde �ntelepciunea �nteleptilor, si mintea celor priceputi o
voi ascunde.
15. Vai celor ce fac sfat ad�nc! Si nu prin Domnul, vai celor ce fac sfat
�ntr-ascuns! Si vor fi �ntru �ntuneric lucrurile lor, si vor zice: cine ne-a
vazut pe noi? Si cine ne va cunoaste pe noi? Sau cele ce le facem noi?
16. Au doar nu va veti socoti ca lutul olarului? Au doar va zice zidirea
celui ce o au zidit pe ea: nu m-ai zidit tu? Sau faptura celui ce o au facut: nu
�ntelepteste m-ai facut?
17. Au nu �nca putin, si se va muta Livanul ca muntele Hermel si Hermelul
ca o dumbrava se va socoti?
18. Si vor auzi �n ziua aceea surzii cuvintele cartii, si cei dintru
�ntuneric si cei din negura: ochii orbilor vor vedea.
19. Si se vor bucura saracii pentru Domnul cu veselie, si cei fara de
nadejde dintru oameni se vor umplea de bucurie.
20. Lipsit-a cel faradelege, si s-a sf�rsit cel trufas, si au pierit cei ce
fac faradelege �ntru rautate.
21. Si cei ce fac de pacatuiesc oamenii cu cuv�ntul, si pe toti cei ce
mustra �n porti piedeca le vor pune, pentru ca au abatut pe cel drept la cei
nedrepti.
22. Pentru aceasta asa zice Domnul asupra casei lui Iacov, care o au ales
din Avraam: nu acum se va rusina Iacov, nici �si va schimba acum fata Israil.
23. Ci c�nd vor vedea fiii lor, lucrurile mele, pentru mine vor sfinti
numele meu, si vor sfinti pe sf�ntul lui Iacov, si de Dumnezeul lui Israil se vor
teme.
24. Si cei ce ratacesc cu duhul vor cunoaste �ntelegerea, si cei ce c�rtesc
vor �nvata a asculta si limbile cele g�ngave vor �nvata a grai pace.

CAP. 30.
Amenintari asupra Iudeei.

Vai fii razvratiti zice Domnul: facut-ati sfat nu prin mine, si tocmeala nu prin
duhul meu, ca sa adaugati pacate peste pacate.
2. Cei ce merg ca sa se pogoare �n Eghipet, si pe mine nu m-au �ntrebat,
ca sa capete ajutor de la Faraon, si sa se acopere de la Eghipteni.
3. Ca va fi voua ocrotirea lui Faraon spre rusine, si celor ce nadajduiesc
spre Eghipet, ocara.
4. Ca sunt �n Tani capetenii vestitori rai.
5. �n desert vor osteni catre popor, care nu le va folosi lor spre ajutor,
ci spre rusine si ocara. Vedenia hiarelor celor cu patru picioare din pustie.
6. �ntru necaz si �ntru str�mtorare leul si puiul de lup, de acolo si
aspide si pui de aspida zburatoare, care aduceau pe asini si pe camile avutia sa
la neam, care nu le va folosi lor spre ajutor, ci spre rusine si ocara.
7. Eghiptenii nimic, si �n zadar vor folosi voua, vesteste-le lor, ca
desarta este m�ng�ierea voastra aceasta.
8. Acum dar sez�nd scrie acestea pe lespede si �n carte, ca vor fi acestea
lazilele vremii si p�na �n veac.
9. Ca popor neascultator este, fii mincinosi, care nu vreau sa asculte
legea lui Dumnezeu.
 10. Cei ce zic Proorocilor: nu vestiti noua si celor ce vad vedenii; nu ne
graiti noua, ci ne graiti noua si ne vestiti alta ratacire.
11. Si ne �ntoarceti pe noi din calea aceasta, si luati de la noi
cuv�ntatorul lui Israil.
12. Pentru aceea, acestea zice Domnul sf�ntul lui Israil: pentru ca n-ati
ascultat de cuvintele acestea, ci ati nadajduit �ntru minciuna, si pentru ca ai
c�rtit, si te-ai �ncrezut cuv�ntului acestuia,
13. Pentru aceea fi-va voua pacatul acesta ca un zid, care cade �ndata, a
unei cetati tari ce s-a luat, si careea �ndata de fata este caderea.
14. Si caderea ei va fi ca sfar�marea unui vas de lut, din caramida
subtire, c�t sa nu se afle �ntru ele h�rb, cu care sa aduci foc, si cu care sa
iei putin apa.
15. Asa zice Domnul, Domnul sf�ntul lui Israil, c�nd te vei �ntoarce, si
vei suspina, atunci te vei m�ntui, si vei cunoaste unde ai fost, c�nd nadajduiai
�ntru cele desarte. Desarta s-a facut taria voastra, si n-ati vrut sa auziti, ci
ati zis:
16. Pe cai vom fugi, pentru aceea veti fugi, si ati zis: pe cai iuti vom
�ncaleca, pentru aceea iuti vor fi cei ce va vor goni pe voi.
17. O mie vor fugi de glasul unuia, si de glasul a cinci vor fugi multi,
p�na ce veti ram�ne ca un catarg de corabie pe munte, si ca un steag, ce se poarta
pe deal.
18. Si iarasi va astepta Dumnezeu, ca sa se �ndure spre voi, si pentru
aceea se va �nalta, ca sa va miluiasca pe voi, ca judecator este Domnul Dumnezeul
vostru, unde ati lasat slava voastra? Fericiti toti cei ce ram�neti �ntr-�nsul.
19. Pentru ca popor sf�nt va locui �n Sion, si �n Ierusalim cu pl�ngere a
pl�ns, miluieste-ma, milui-te-va, glasul strigarii tale c�nd l-au vazut, te-au
ascultat.
20. Si va da voua Domnul p�inea necazului si apa nevoii, si mai mult nu se
vor apropia de tine cei ce te �nseala pe tine, ca ochii tai vor vedea pe cei ce te
�nseala.
21. Si urechile tale vor auzi cuvintele celor ce te-au �nselat, care zic:
aceasta este calea, sa mergem pe ea ori de-a dreapta ori de-a st�nga.
22. Si vei p�ngari idolii cei ferecati cu argint, si cei ferecati cu aur
si-i vei zdrobi marunt, si-i vei arunca ca o c�rpa lepadata, si ca niste gunoi �i
vei lepada.
23. Atunci va fi ploaie samintei c�mpului tau, si p�inea rodului pam�ntului
tau va fi multa si grasa, si se vor paste vitele tale �n ziua aceea �n loc gras si
larg.
24. Taurii vostri si boii, cei ce lucreaza pam�ntul, vor m�nca paie
mestecate cu orz v�nturat.
25. Si va fi �n tot muntele �nalt, si �n tot dealul �nalt va curge apa �n
ziua aceea, c�nd vor pieri multi si c�nd vor cadea turnuri.
26. Si va fi lumina lunii ca lumina soarelui, si lumina soarelui va fi de
sapte ori mai mare �n ziua aceea, c�nd va vindeca Domnul zdrobirea poporului sau,
si durerea ranii tale va vindeca.
27. Iata numele Domnului vine dupa multa vreme, arzatoare m�nie, cu marire
cuv�ntarea buzelor lui, cuv�ntare plina de m�nie, si iutimea m�niei lui ca focul
va m�nca.
28. Si duhul lui, ca apa �n vale curg�nd, va veni p�na la grumaz, si se va
�mparti, ca sa tulbure neamurile pentru ratacirea lor cea desarta, si-i va goni pe
ei ratacirea, si-i va prinde �naintea fetei lor.
29. Au totdeauna se cade sa va veseliti voi, si sa intrati �ntru cele
sfinte ale mele totdeauna, ca si c�nd ati praznui, si ca si c�nd v-ati veseli, sa
intrati cu fluier �n muntele Domnului, la Dumnezeul lui Israil?
30. Si auzita va face Domnul marirea glasului sau, cu m�nia bratului sau, o
va arata cu m�nie si cu urgie, si cu flacara mistuitoare, tuna-va tare, si ca apa
si ca grindina care cu sila se pogoara.
31. Ca prin glasul Domnului se vor birui Asirienii, cu rana, cu care va
bate pe ei.
32. Si va fi prin prejurul lui, de unde avea nadejdea de ajutor, �ntru
care au nadajduit, aceea cu t�mpine si cu alaute vor da razboi asupra lui din
schimbare.
33. Ca tu mai �nainte de zile te vei pedepsi, au doar si tie s-a gatit sa
�mparatesti? Vale ad�nca, lemne zac�nd, foc si lemne multe m�nia Domnului, ca o
vale de iarba pucioasa aprinsa.

CAP. 31.
Blestem �ntreit asupra legaturii cu Eghipetul si Asiria. Dumnezeu �nsusi va izbavi
Israilul.

Vai celor ce se pogoara �n Eghipet pentru ajutor! Celor ce nadajduiesc �n cai si

�n care, pentru ca sunt multe, si de calareti multime multa, si n-au nadajduit
�ntru sf�ntul lui Israil, nici au cautat pe Dumnezeu.
2. Iar el �ntelepteste au adus asupra lor rele, si cuv�ntul lui nu va fi
�ndesert, si se va scula asupra caselor oamenilor rai, si asupra nadejdii lor
celei desarte.
3. Spre Eghiptean om si nu Dumnezeu, spre trupuri de cai, si nu este
ajutor, iar Domnul va pune m�na sa peste ei, si vor osteni cei ce ajuta, si toti
�mpreuna vor pieri de sabie.
4. Ca asa mi-au zis mie Domnul: precum c�nd striga leul, sau puiul de lup
pentru v�natul, care l-a prins, si striga pentru el p�na se umplu muntii de glasul
lui, si se biruiesc, si de multimea m�niei lui se sperie; asa se va pogor� Domnul
Savaot, ca sa dea razboi pe muntele Sionului, pe muntii lui.
5. Ca pasarile ce zboara, asa va acoperi Domnul Savaot Ierusalimul, si-l
va scuti, si-l va scoate, si-l va ocroti, si-l va m�ntui.
6. �ntoarceti-va cei ce sfatuiti sfat ad�nc si faradelege, fii lui Israil.
7. Pentru ca �n ziua aceea vor lepada oamenii cele facute de m�ini, din
argint, si cele facute de m�ini, din aur, care le-au facut m�inile lor.
8. Si va cadea Asur nu de sabie de barbat, nici de sabie de om �l va m�nca
pe el, si va fugi nu de fata sabiei, si tinerii lui vor fi biruiti.
9. Ca cu piatra se vor �nconjura ca si cu sant, si se vor birui, iar cel
ce va fugi se va pierde. Acestea zice Domnul: fericit este cel ce are �n Sion
sam�nta, si casnici �n Ierusalim.

CAP. 32.
Fagaduinta despre timpuri fericite.

Ca iata �mparat drept va �mparati si boierii cu judecata vor stap�ni.

2. Si va fi omul ascunz�nd cuvintele sale, si se va ascunde, ca apa ce
curge, si se va arata �n Sion ca un r�u curgator marit �n pam�nt setos.
3. Si mai mult nu vor fi nadajduind spre oameni, ci vor da urechile sale
spre auzire.
4. Si inima celor slabi va lua aminte, ca sa auda, si limbile celor
g�ngavi, cur�nd vor �nvata a grai pace.
5. Si mai mult nu vor zice celui nebun sa stap�neasca, si nu vor mai zice
slugile tale, taci.
6. Ca cel nebun, nebune va grai, si inima lui desarte va g�ndi ca sa
sav�rseasca faradelege, si sa graiasca catre Domnul �nselaciune, ca sa risipeasca
sufletele cele flam�nd si sufletele cele setoase sa le faca desarte,
7. Ca sfatul celor rai faradelege va sfatui, ca sa strice pe cei smeriti
cu cuvinte nedrepte, si sa risipeasca cuvintele celor smeriti la judecata.
8. Iar cei credinciosi �ntelepte au sfatuit si sfatul acesta va ram�ne.
9. Femei bogate sculati-va si auziti glasul meu, fete �ntru nadejde
auziti cuvintele mele.
10. Zilei anului pomenire faceti �ntru durere cu nadejde. Sf�rsitu-s-a
culesul, �ncetat-a semanatura, mai mult nu va veni.
 11. Spaim�ntati-va si va �ntristati cele ce n-aveti grija, dezbracati-va
fiti goale, �ncingeti-va cu saci mijloacele voastre.
12. Si bateti-va pieptul, de dorul tarinii si pentru rodul vitei.
13. �n pam�ntul poporului meu spini si buruiana va rasari, si din toata
casa se va lua veselia.
14. Cetate bogata, case parasite bogatia cetatii vor lasa, case poftite, si
vor fi satele pestera p�na �n veac, veselia colunilor si pasune turmelor.
15. P�na c�nd va veni peste noi duh din �naltime. Si va fi pustiu Hermelul,
si Hermelul ca o dumbrava se va socoti.
16. Si se va odihni �n pustie judecata, si dreptatea �n Carmil va locui.
17. Si vor fi faptele dreptatii pace si va avea dreapta odihna, si vor fi
nadajduind p�na �n veac.
18. Si va locui poporul lui �n cetatea pacii, si va locui nadajduind si se
va odihni cu avutie.
19. Si grindina de va cadea, nu va veni peste voi, si vor fi cei ce
locuiesc �n paduri nadajduind, ca si cei de la c�mpie.
20. Fericiti cei ce seamana tot pe l�nga apa, unde boul si asinul calca.

CAP. 33.
Izbavirea fagaduita poporului lui Dumnezeu.

Vai celor ce va chinuiesc pe voi! Ca pe voi nimeni nu va va chinui, si cei ce va

defaima pe voi, nu pe voi va defaima, prinde-se-vor defaimatorii, si se vor da, si
ca molia �n haina, asa se vor birui.
2. Doamne miluieste-ne, ca �ntru tine am nadajduit, facutu-s-a sam�nta
celor neascultatori spre pierzare; iar m�ntuirea noastra �n vremea necazului.
3. Pentru glasul fricii tale s-au spaim�ntat popoarele si s-au risipit
neamurile de frica ta.
4. Iar acum se vor aduna prazile voastre de la mic si de la mare, precum
aduna cineva lacuste, asa va vor batjocuri pe voi.
5. Sf�nt este Dumnezeu cel ce locuieste �n ceruri �nalte, umplutu-s-a
Sionul de judecata si de dreptate.
6. �n lege se vor da, �n vistierii m�ntuirea noastra, acolo este
�ntelepciune si stiinta, si cucernicie catre Domnul, acestea sunt vistieriile
dreptatii.
7. Iata de frica voastra se vor teme aceia, de care voi v-ati temut,
ajutor vor avea de la voi; soli vor trimite, amar pl�ng�nd si cer�nd pace.
8. Ca se vor pustii caile lor, �ncetat-a frica neamurilor, si asezam�ntul
cel facut cu ei s-a stricat, si nu-i vei socoti pe ei oameni.
9. Pl�ns-a pam�ntul, rusinatu-s-a Livanul, pustiu s-a facut Saronul,
aratata va fi Galileia si Carmilul.
10. Acum ma voi scula zice Domnul, acum ma voi mari, si ma voi �nalta.
11. Acum veti vedea, acum veti simti, desarta va fi taria duhului vostru,
foc va va m�nca pe voi.
12. Si vor fi neamurile arse, ca spinul cel aruncat �n tarina si ars.
13. Auzi-vor cei de departe, cele ce am facut, si cei de aproape vor
cunoaste puterea mea.
14. Departatu-s-au din Sion cei faradelege, apuca-va cutremur pe cei
necurati, cine va spune voua, ca foc are? Cine va spune voua locul cel vesnic?
15. Cel ce umbla �ntru dreptate, cel ce gateste cale dreapta, cel ce
uraste faradelegea si nedreptatea, cel ce-si fereste m�inile de daruri, cel ce-si
astupa urechile, ca sa nu auda judecata s�ngelui, cel ce-si �nchide ochii, ca sa
nu vada nedreptate.
16. Acesta va locui �n pestera �nalta de piatra tare, p�ine se va da lui,
si apa lui de baut.
17. �mparat cu marire veti vedea si ochii vostri vor vedea pam�nt departe.
18. Sufletul vostru va cugeta frica Domnului; unde sunt carturarii? Unde
sunt sfetnicii? Unde este cel ce numara pe cei ce hranesc popor mic si mare?
 19. Cui n-ai dat sfat, nici a stiut glas ad�nc graitor, ca sa nu auda;
popor defaimat si cel ce aude nu are pricepere.
20. Iata Sionul cetatea, m�ntuirea noastra, ochii tai vor vedea
Ierusalimul, cetatea cea bogata, corturile care nu se vor clati, nici se vor clati
parii cortului lui �n vreme vesnica, nici sforile lui nu se vor rupe.
21. Ca numele Domnului mare este voua, �n locul vostru va fi r�uri si vai
late si largi, nu vei umbla pe calea aceasta, nici va umbla corabie v�slind, ca
Dumnezeul meu mare este, nu ma va trece.
22. Domnul este judecatorul nostru, Domnul este stap�nul nostru, Domnul
este �mparatul nostru, Domnul �nsusi ne va m�ntui pe noi.
23. Ruptu-s-au funiile tale, ca n-au biruit, catargul tau s-a plecat, nu va
slobozi vetrele, nu va ridica semn, p�na ce se va da spre prada; pentru aceea
multi schiopi prada vor face.
24. Si nu va zice: ostenesc poporul cel ce locuieste �ntr-�nsele, ca s-a
iertat lor pacatul.

CAP. 34.
Proorocie �mpotriva Idumeii.

Apropiati-va neamuri, si auziti boieri, auda pam�ntul, si cei ce locuiesc pe

d�nsul, lumea si poporul cel dintru d�nsa.
2. Ca m�nia Domnului este peste toate neamurile si urgia lui peste numarul
lor, ca sa-i prinda pe ei, si sa-i dea pe ei la junghiere.
3. Si ranitii lor si mortii se vor lepada, si se va sui putoarea lor, si
se vor uda muntii cu s�ngele lor.
4. Si se vor cutremura toate puterile cerului, si se va �nvalui cerul ca o
h�rtie, si toate stelele vor cadea ca frunzele de pe vita, si cum cad frunzele de
smochin.
5. �mbatatu-s-a sabia mea �n cer, iata peste Idumeea se va pogor�, si
peste poporul pierzarii cu judecata.
6. Sabia Domnului s-a umplut de s�nge, �ngrasatu-s-a din grasimea de s�nge
de tapi si de miei, si de seu de tauri si de berbeci, ca jertfa este lui Dumnezeu
�n Vosor, si junghiere mare �n Idumeea.
7. Si vor cadea cei grasi �mpreuna cu ei, si berbecii si taurii, si se va
�mbata pam�ntul de s�nge, si lutul lui, si se va umplea de grasimea lor.
8. Ca ziua judecatii Domnului este si anul izb�ndirii judecatii Sionului.
9. Si se vor preface vaile ei �n smoala, si pam�ntul ei �n pucioasa si va
fi pam�ntul ei arz�nd ca rasina,
10. Noaptea si ziua, si nu se va stinge �n vreme vesnica, si se va sui
fumul ei �n sus, �ntru neamuri si �n vreme multa se va pustii.
11. Si vor locui �ntr-�nsa pasari, si arici si st�rci si corbi, si se va
arunca peste ea funia de masura a pustiei, si Onochentauri vor locui �ntr-�nsa.
12. Domnii ei nu vor fi, ca �mparatii ei si cei mai mari ai ei vor pieri.
13. Si vor rasari �n cetatile ei lemne spinoase, si �n santurile ei, si vor
fi salasuri Sirinilor si cuib strutilor.
14. Si se vor �nt�mpina Dimonii cu Onochentauri, si vor striga unul catre
altul, acolo se vor odihni Onochentauri, ca si-au aflat lor odihna.
15. Acolo si-a facut cuib ariciul, si a m�ntuit pam�ntul pe fiii lui cu
temei. Acolo s-au �nt�mpinat cerbii, si si-au vazut fetele lor.
16. Cu numar au trecut, si nici unul dintre ei n-a pierit, unul pe altul nu
cauta, ca Domnul au poruncit lor, si duhul lui i-a adunat pe ei.
17. Si el va arunca lor sorti si m�na lui a �mpartit lor ca sa se pasca, �n
vreme vesnica veti mosteni, �n neamurile neamurilor se vor odihni �ntr-�nsul.

CAP. 35.
Starea de fericire a Bisericii.

Veseleste-te pustia cea �nsetata, si sa se bucure pustia si sa �nfloreasca ca

crinul.
2. Si vor �nflori si se vor bucura pustiile Iordanului. Marirea Livanului
s-a dat ei si cinstea Carmilului, si poporul meu va vedea slava Domnului, si
�naltimea lui Dumnezeu.
3. �ntariti-va m�ini slabe, si genunchi slabanoage, m�ng�iati-va.
4. Cei slabi de inima cu cugetul �ntariti-va si nu va temeti; iata
Dumnezeul nostru cu judecata rasplateste si va rasplati, acela va veni si ne va
m�ntui pe noi.
5. Atunci se vor deschide ochii orbilor, si urechile surzilor vor auzi.
6. Atuncea va sari schiopul ca cerbul, si limpede va fi limba g�ngavilor,
ca s-a varsat �n pustie apa, si vale �n pam�nt �nsetat.
7. Si vor fi cele fara de apa balti, si �n pam�ntul cel �nsetat izvor de
apa va fi, acolo va fi veselia pasarilor si locasuri de turme, de trestie si
balti.
8. Acolo va fi cale curata, si cale sf�nta se va chema, si nu va trece
acolo necurat, nici va fi acolo cale spurcata, cei risipiti vor merge pe d�nsa si
nu vor rataci.
9. Si nu va fi acolo leu, nici hiara cumplita nu se va sui pe d�nsa, nici
se va afla acolo; ci vor merge pe d�nsa cei m�ntuiti si alesi de Domnul.
10. Si se vor �ntoarce si vor veni �n Sion cu veselie si cu bucurie si
desfatare vesnica peste capul lor, lauda si bucuria si veselia �i va ajunge pe
d�nsii, si va fugi durerea si �ntristarea si suspinul.

CAP. 36.
Navalirea lui Senaherim �n Iudeea. Amenintarile lui Rapsachi.

Si a fost �n anul al patrusprezecelea al �mparatiei lui Ezechia, suitu-s-a

Senaherim �mparatul Asirienilor asupra cetatilor celor tari ale Iudeei si le-a
luat.
2. Si a trimis �mparatul Asirienilor pe Rapsachi din Laxis �n Ierusalim la
�mparatul Ezechia cu putere multa, si a statut la ducerea apei lacului celui din
sus �n calea tarinii nalbitorului.
3. Si a iesit la el Eliachim al lui Helchie dregatorul casei, Somna
scriitorul si Ioah al lui Asaf hronograful.
4. Si le-a zis lor Rapsachi: spuneti lui Ezechia: acestea zice �mparatul
cel mare, �mparatul Asirienilor.
5. �n ce nadajduiesti? Au doar cu sfatul, sau cu cuvintele buzelor se face
razboiul? Si acum �ntru cine nadajduiesti, si nu asculti de mine?
6. Iata nadajduiesti �n toiagul cel de trestie cel fr�nt, �n Eghipet, pe
care de se va rezema omul, va intra prin m�na lui si o va gauri; asa este Faraon
�mparatul Eghipetului, si toti cei ce nadajduiesc �ntr-�nsul.
7. Iar de ziceti: �ntru Domnul Dumnezeul nostru nadajduim, au nu acela
este, caruia a luat Ezechia cele �nalte ale lui si jertfelnicele lui? Si a zis
Iudei si Ierusalimului: �naintea jertfelnicului acestuia sa va �nchinati.
8. Acum alipiti-va de Domnul meu �mparatul Asirienilor si voi da voua doua
mii de cai, de veti putea sa dati calareti pe ei.
9. Si cum veti putea sa va aratati �naintea fetei biruitorilor locurilor?
Robi sunt cei ce nadajduiesc �n Eghipteni si �n cal si �n calaret.
10. Si acum au fara de Domnul ne-am suit asupra tarii acesteia, ca sa o
batem pe ea? Domnul au zis catre mine: suie-te asupra pam�ntului acestuia, si-l
strica pe el.
11. Si a zis Eliachim si Somna scriitorul lui Ioah catre Rapsachi: graieste
slugilor tale Sirienesti, ca �ntelegem noi, si nu ne grai noua Jidoveste, si
pentru ce graiesti de aud oamenii cei de pe zid?
12. Iar Rapsachi a zis catre ei: au doar la Domnul vostru, sau la voi m-a
trimis pe mine Domnul meu, sa graiesc cuvintele acestea? Au nu la oamenii cei ce
sed pe zid, ca sa man�nce balega si sa bea pisat �mpreuna cu voi?
13. Si a statut Rapsachi, si a strigat cu glas mare Jidoveste, si a zis:
auziti cuvintele �mparatului celui mare, ale �mparatului Asirienilor.
14. Acestea zice �mparatul: sa nu va �nsele pe voi Ezechia cu cuvinte, nu
va putea sa va m�ntuiasca pe voi.
15. Si sa nu zica voua Ezechia, ca va va m�ntui pe voi Dumnezeu, si nu se
va da cetatea aceasta �n m�inile �mparatului Asirienilor.
16. Sa nu ascultati de Ezechia, acestea zice �mparatul Asirienilor: de
vreti sa fiti fericiti, iesiti la mine si m�ncati fiecare via sa si smochinii sai,
si beti apa din f�nt�nile voastre.
17. P�na ce voi veni si va voi muta pe voi �n pam�nt, care este ca si
pam�ntul vostru, pam�nt de gr�u si de vin, si de p�ine si de vii.
18. Sa nu va �nsele pe voi Ezechia, zic�nd: Dumnezeu va va izbavi pe voi,
au doar a izbavit vreunul din dumnezeii neamurilor tara sa din m�na �mparatului
Asirienilor?
19. Unde este Dumnezeul lui Emat? Si al lui Arfat? Si unde este Dumnezeul
cetatii Sepfarimului? Au putut-a m�ntui Samaria din m�na mea?
20. Cine din dumnezeii tuturor neamurilor acestora au m�ntuit pam�ntul sau
din m�na mea? Cum va m�ntui Dumnezeu Ierusalimul din m�na mea?
21. Si au tacut, si nimeni nu i-au raspuns lui cuv�nt, ca a fost poruncit
�mparatul, ca nimic sa nu-i raspunda.
22. Si a intrat Eliachim al lui Helchie dregatorul casei, si Somna
scriitorul ostirii, si Ioah al lui Asaf hronograful la Ezechia, cu hainele rupte
si spusera lui cuvintele lui Rapsachi.

CAP. 37.
Rugaciunea lui Ezechia. Izbavirea Ierusalimului.

Si a fost daca a auzit �mparatul Ezechia, si-a rupt hainele si s-a �mbracat cu
sac, si s-a suit �n casa Domnului.
2. Si a trimis pe Eliachim dregatorul casei, si pe Somna scriitorul, si pe
cei mai batr�ni dintre preoti �mbracati cu saci la Isaia proorocul fiul lui Amos
si zisera lui:
3. Acestea zice Ezechia: ziua necazului si a ocarii si a mustrarii si a
m�niei este ziua de astazi; ca a sosit durerea celei ce va sa nasca si nu poate
naste.
4. Doar va auzi Domnul Dumnezeul tau cuvintele lui Rapsachi, care le-a
trimis �mparatul Asirienilor, ca sa ocarasca pe Dumnezeul cel viu si sa ocarasca
cuvintele, care le-au auzit Domnul Dumnezeul tau, si te roaga catre Domnul
Dumnezeul tau pentru ramasii acestia.
5. Si au venit slugile �mparatului Ezechia la Isaia.
6. Si le-a zis lor Isaia: asa sa ziceti catre domnul vostru: acestea zice
Domnul: sa nu te temi de cuvintele, care ai auzit, cu care m-au ocar�t solii
�mparatului Asirienilor.
7. Iata eu trimit �ntr-�nsul duh, si auzind veste, se va �ntoarce �n tara
sa, si va cadea de sabie �n pam�ntul sau.
8. Si s-a �ntors Rapsachi, si a aflat pe �mparatul Asirienilor d�nd razboi
asupra Lovnii.
9. Si a auzit ca a purces de la Lahis, si a iesit Taraca �mparatul
Etiopilor, ca sa-l �nconjure pe el, si auzind acestea s-a �ntors si a trimis soli
la Ezechia zic�nd:
10. Asa veti grai lui Ezechia �mparatul Iudeei: sa nu te �nsele pe tine
Dumnezeul tau, �ntru care nadajduiesti zic�nd: nu se va da Ierusalimul �n m�na
�mparatului Asirienilor.
11. Au nu ai auzit tu, cele ce au facut �mparatii Asirienilor, cum tot
pam�ntul l-au stricat? Si tu doar vei scapa?
12. Au doar m�ntuitu-i-au pe ei dumnezeii neamurilor, pe care i-au pierdut
parintii mei, pe Gozan si pe Haran si pe Rasem, care sunt �n tara Teemat.
13. Unde sunt �mparatii Ematului si ai Arfatului si ai cetatii Epfarimului,
Anna si Ave.
 14. Si a luat Ezechia cartea de la soli, si o a citit, si s-a suit �n casa
Domnului, si o a deschis �naintea Domnului.
15. Si s-a rugat Ezechia catre Domnul zic�nd:
16. Doamne Savaot Dumnezeul lui Israil, cel ce sezi pe Heruvimi, tu singur
esti Dumnezeu a toata �mparatia lumii, tu ai facut cerul si pam�ntul.
17. Pleaca Doamne urechea ta, asculta Doamne, deschide Doamne ochi tai,
cauta Doamne si vezi, si auzi toate cuvintele lui Senahirim, care le-a trimis, ca
sa ocarasca pe Dumnezeul cel viu.
18. Ca cu adevarat, Doamne, au pustiit toata lumea �mparatii Asirienilor si
tara lor.
19. Si au aruncat idolii lor �n foc, pentru ca nu erau dumnezei, ci lucru
de m�ini omenesti, lemne si pietre, i-au pierdut pe ei.
20. Si acum Doamne Dumnezeul nostru, m�ntuieste-ne de m�na lor, ca sa
cunoasca toata �mparatia pam�ntului, ca tu singur esti Dumnezeu.
21. Si trimis au fost Isaia fiul lui Amos la Ezechia, si i-a zis lui:
acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil: auzit-am cele ce te-ai rugat catre mine
pentru Senahirim �mparatul Asirienilor.
22. Acesta este cuv�ntul, care l-au grait despre el Dumnezeu: defaimatu-te-
a si te-a batjocurit fecioara fata Sionului, asupra ta a clatit capul fiica
Ierusalimului.
23. Pe cine ai ocar�t si ai �ntar�tat? Sau asupra cui ai �naltat glasul
tau? Si n-ai ridicat spre �naltime ochii tai, catre sf�ntul lui Israil?
24. Ca prin soli ai ocar�t pe Domnul, ca ai zis: cu multimea carelor eu m-
am suit la �naltimea muntilor, si la cele de pe urma ale Livanului, si am taiat
�naltimea chedrului lui, si frumusetea chiparosului si am intrat �n partea cea
�nalta a padurii.
25. Si am pus pod, si am pustiit ape si toata adunarea apei.
26. Au n-ai auzit demult cele ce am facut eu? Din zilele cele de demult am
r�nduit, si acum am aratat, ca sa pustiesc neamurile �ntru tarii, si pe cei ce
locuiesc �n cetati tari.
27. Slobozit-am m�inile si s-au uscat, si s-au facut ca iarba uscata de pe
acoperis si ca troscotul.
28. Si acum odihna ta si iesirea ta si intrarea ta eu o stiu.
29. Si m�nia ta, cu care te-ai m�niat, si amaraciunea ta s-au suit la mine,
si voi pune capastru �n nasul tau si zabale �n buzele tale, si te voi �ntoarce
�napoi pe calea, pe care ai venit.
30. Si acesta va fi tie semn, man�nca �n anul acesta cele ce ai semanat, si
�n anul al doilea ramasitele, iar �n anul al treilea seman�nd, secerati, si saditi
vii si m�ncati roada lor.
31. Si vor fi cei ramasi �n Iudeea, vor slobozi radacini �n jos, si vor
face sam�nta �n sus.
32. Ca din Ierusalim vor fi cei ramasi, si cei m�ntuiti din muntele
Sionului, r�vna Domnului Savaot va face acestea.
33. Pentru aceea asa zice Domnul asupra �mparatului Asirienilor: nu va
intra �n cetatea aceasta, nici va slobozi asupra ei sageata, nici va pune asupra
ei pavaza, nici o va �nconjura cu sant.
34. Ci pe cale, pe care a venit, pe aceea se va �napoia, si �n cetatea
aceasta nu va intra.
35. Acesta zice Domnul: apara-voi cetatea aceasta, ca sa o m�ntuiesc pentru
mine si pentru David sluga mea.
36. Si a iesit �ngerul Domnului, si a ucis din ostirea Asirienilor o suta
si opt zeci si cinci de mii, si scul�ndu-se dimineata a aflat toate trupurile
moarte.
37. Si �napoindu-se s-a dus Senahirim �mparatul Asirienilor si a locuit �n
Ninevi.
38. Si c�nd s-a �nchinat ei �n casa lui Asarah dumnezeul lui, domn al
parintilor lui, Adrameleh si Sarasar feciorii lui l-au omor�t cu sabiile si ei au
fugit �n Armenia, si a �mparatit Asordan feciorul lui �n locul lui.
CAP. 38.
Boala si vindecarea lui Ezechia. Rugaciunea lui.

Si a fost �n vremea aceea bolnavitu-s-a Ezechia de moarte, si a venit la d�nsul

proorocul Isaia feciorul lui Amos, si i-a zis lui, asa zice Domnul: r�nduieste-ti
casa ta, ca vei muri tu si nu vei trai.
2. Si s-a �ntors Ezechia cu fata la perete, si s-a rugat catre Domnul
zic�nd:
3. Adu-ti aminte Doamne, cum am umblat �naintea ta cu dreptate si cu inima
curata, si cele placute �naintea ta am facut; si a pl�ns Ezechia cu pl�ngere mare.
4. Si a fost cuv�ntul Domnului catre Isaia, zic�nd:
5. Mergi si zii lui Ezechia: acestea zice Domnul Dumnezeul tatalui tau
David: auzit-am rugaciunea ta, si am vazut lacrimile tale, si iata adaug vietii
tale cincisprezece ani.
6. Si din m�na �mparatului Asirienilor te voi izbavi pe tine si cetatea
aceasta, si te voi scuti pentru cetatea aceasta.
7. Si acesta va fi tie semn de la Domnul, ca va face Dumnezeu cuv�ntul
acesta, precum au grait.
8. Iata eu voi �ntoarce umbra treptelor pe care s-a pogor�t soarele cu
zece trepte �n casa tatalui tau, �ntoarce-voi soarele cu zece trepte, pe care s-a
pogor�t umbra, si s-a suit soarele cele zece trepte, pe care s-a pogor�t umbra.
9. Rugaciunea lui Ezechia �mparatul Iudei, c�nd s-a bolnavit si s-a sculat
din boala sa.
10. Eu am zis �ntru �naltimea zilelor mele: merge-voi la portile iadului,
parasi-voi anii cei ramasi.
11. Zis-am: nu voi mai vedea m�ntuirea lui Dumnezeu pe pam�ntul celor vii,
mai mult nu voi vedea m�ntuirea lui Israil pe pam�nt, nu voi mai vedea om cu cei
ce locuiesc.
12. Lipsitu-m-am de rudenia mea, parasit-am ramasita vietii mele, iesit-a
si s-a dus de la mine, precum strica cornul cel ce l-a �ntins, duhul meu s-a facut
la mine ca p�nza p�nzarului, care este aproape de taiat.
13. �n ziua aceea datu-m-am p�na dimineata, ca un leu asa a zdrobit toate
oasele mele, ca de dimineata p�na �n noapte m-am dat.
14. Ca o r�ndunea, asa voi glasui, si ca o porumbita asa voi geme.
15. Ca s-a sf�rsit ochii mei, caut�nd la �naltimea cerului catre Domnul,
cel ce m-au m�ntuit pe mine, si au luat de la mine durerea sufleului meu.
16. Doamne, despre d�nsul s-a spus tie, si ai desteptat duhul meu, si
m�ng�indu-ma m-ai �nviat.
17. Iata �n pace este amaraciunea mea, ca ai scos sufletul meu ca sa nu
piara, si ai lepadat dinapoia mea toate pacatele mele.
18. Ca nu cei din iad te vor lauda pe tine, nici cei morti te vor
binecuv�nta, nici vor nadajdui cei din iad mila ta.
19. Ci cei vii bine te vor cuv�nta, precum si eu, pentru ca din ziua de
astazi, voi face pe prunci spre a vesti dreptatea ta.
20. Doamne al m�ntuirii mele, si nu voi �nceta a te binecuv�nta cu c�ntare
�n toate zilele vietii mele �naintea lui Dumnezeu.
21. Si a zis Isaia catre Ezechia: ia o legatura de smochine, si le
zdrobeste, si fa aluat, si-l pune deasupra, si te vei �nsanatosi.
22. Si a zis Ezechia: acesta va fi semn lui Ezechia, ca ma voi sui �n casa
lui Dumnezeu.

CAP. 39.
Ezechia arata vistieriile sale solilor din Vavilon. Pedeapsa lui.

�n vremea acea trimis-a Merodah Valadan feciorul lui Valadan �mparatul Vaviloniei
carti si soli si daruri la Ezechia.
2. Ca auzise: cum ca a fost bolnav de moarte, si cum ca s-a �nsanatosit,
si s-a bucurat de ei Ezechia bucurie mare, si le-a aratat lor casa vistieriilor
lui, si a argintului si a aurului si a smirnei cei alese, si a aromatelor si a
mirului si toate camarile vaselor vistieriei, si toate c�te erau �n vistieriile
lui, si nimic n-a fost, care sa nu fi aratat lor Ezechia �n casa sa, si �n toata
stap�nirea sa.
3. Si a venit Isaia proorocul la �mparatul Ezechia si a zis catre el: ce
zic oamenii acestia? Si de unde au venit la tine? Si au zis Ezechia: din pam�nt
departe au venit la mine din Vavilon.
4. Si a zis Isaia: ce au vazut �n casa ta? Si a zis Ezechia: toate cele
din casa mea au vazut, si nimic nu este �n casa mea, ce sa nu fi vazut, �nca si
cele din vistieriile mele le-au vazut.
5. Si a zis Isaia lui: asculta cuv�ntul Domnului Savaot.
6. Iata vor veni zile zice Domnul, si vor lua toate din casa ta, si c�te
au str�ns parintii tai p�na �n ziua aceasta �n Vavilon vor veni, si nimic nu vor
lasa.
7. Si au zis Dumnezeu, ca si din fiii tai, care vei naste tu, vor lua si
vor face fameni �n casa �mparatului Vavilonenilor.
8. Si a zis Ezechia catre Isaia: bun este cuv�ntul Domnului, care l-au
grait, dar sa fie pace si dreptate �n zilele mele.

CAP. 40.
Proorocia despre Mergatorul �nainte.

M�ngaiati, m�ng�iati pe poporul meu, zice Dumnezeul vostru.

2. Preoti graiti la inima Ierusalimului, m�ng�iati-l pe d�nsul, ca s-a
plinit smerenia lui, dezlegatu-s-a pacatul lui, ca a luat din m�na Domnului
�ndoite pacatele sale.
3. Glasul celui ce striga �n pustie: gatiti calea Domnului, drepte faceti
cararile Dumnezeului nostru.
4. Toata valea se va umplea, si tot muntele si dealul se va pleca si vor
fi cele str�mbe drepte si cele colturoase cai netede.
5. Si se va arata slava Domnului si va vedea tot trupul m�ntuirea lui
Dumnezeu, ca Domnul au grait.
6. Glasul celui ce zice: striga, si am zis: ce voi striga?
7. Tot trupul iarba, si toata marirea omului ca floarea ierbii.
8. Uscatu-s-a iarba si floarea a cazut, iar cuv�ntul Dumnezeului nostru
ram�ne �n veac.
9. �n munte �nalt te suie, cel ce bine vestesti Sionului, �nalta �ntru
tarie glasul tau, cel ce bine vestesti Ierusalimului, �naltati-va nu va temeti, zi
cetatilor Iudei:
10. Iata Dumnezeul vostru, iata Domnul, Domnul cu tarie vine, si bratul lui
cu stap�nire, iata plata lui cu el si lucrul �naintea lui.
11. Ca pastorul va paste turma sa, si cu bratul sau va aduna mieii, si a
m�ng�ia pe cele ce au �n p�ntece.
12. Cine a masurat cu m�na apa si cerul cu palma, si tot pam�ntul cu
pumnul? Cine a pus muntii cu c�ntarul si dealurile cu cumpana.
13. Cine a cunoscut g�ndul Domnului, si cine a fost sfetnicul lui care sa-l
�nvete pe el?
14. Sau cu cine s-a sfatuit si l-a �nvatat pe el? Sau cine i-a aratat lui
judecata, sau cine i-a aratat lui calea �ntelegerii? Sau cine i-a dat lui mai
�nainte lui si se va rasplati?
15. De vreme ce toate neamurile ca o picatura din cada, si ca o plecare de
cumpana s-au socotit si ca scuipatul se vor socoti.
16. Iar Livanul nu este destul spre ardere, toate vitele nu sunt de ajuns
pe ardere de tot.
17. Toate neamurile ca o nimic sunt si �ntru nimic s-au socotit.
18. Cu cine ati asemanat pe Domnul? Si cu ce asemanare l-ati asemanat pe
el? Au doar teslarul a facut chipul?
 19. Au doar argintarul topind aurul l-a poleit pe el, si asemanare l-a
facut pe d�nsul?
20. Ca teslarul alege lemnul neputregaios, si �ntelepteste chibzuieste cum
va tocmi chipul lui ca sa nu se clateasca.
21. N-ati stiut? N-ati auzit? Nu s-a vestit voua din �nceput? N-ati
cunoscut temeliile pam�ntului?
22. Cel ce tine �nconjurarea pam�ntului, si au pus pe cei ce locuiesc pe
d�nsul ca niste lacuste; cel ce au pus cerul ca o bolta, si l-a �ntins ca un cort
spre locuinta.
23. Cel ce au dat pe Domnul, ca si cum nimic n-ar stap�ni, si pam�ntul l-a
facut ca o nimic.
24. Ca nu vor semana, nici vor sadi, nici se vor radacina �n pam�nt
radacina lor; suflat-au asupra lor si s-au uscat, si viforul ca niste pleve �i va
ridica pe d�nsii.
25. Si acum dar cu cine m-ati asemanat, si ma voi �nalta? Zis-au cel sf�nt.
26. Cautati �n sus cu ochii vostri, si vedeti cine au facut acestea toate?
Cel ce scoate dupa numar podoaba sa, si toate pe nume le cheama dintru multa
marire, si cu puterea tariei sale nimic n-au ascuns de tine.
27. Ca au doar zice-vei Iacove, si ce, grait-ai Israile? Ascunsu-s-a calea
mea de la Dumnezeu, si Dumnezeul meu au luat judecata mea, si s-au departat?
28. Si acum au n-ai cunoscut, sau n-ai auzit? Dumnezeu cel vesnic, Dumnezeu
cel ce au asezat marginile pam�ntului, nu va flam�nzi, nici se va osteni, nici
este aflare �ntelepciunii lui.
29. Cel ce da flam�nzilor �ntarire, si celor fara de durere, �ntristare.
30. Ca vor flam�nzi pruncii, si vor osteni tinerii si cei alesi vor slabi.
31. Iar cei ce asteapta pe Dumnezeu vor muta taria, si vor lua aripi ca
vulturii, alerga-vor si nu vor osteni, umbla-vor si nu vor flam�nzi.

CAP. 41.
Puterea lui Dumnezeu si desertaciunea slujirii de idoli.

�nnoiti-va catre mine ostroave, ca boierii si-au �ntarit virtutea, apropie-se, si

sa graiasca �mpreuna, atunci judecata vor vesti.
2. Cine au sculat de la rasarituri dreptate, chematu-o-au pe ea la
picioarele sale, si va merge; da-va �naintea neamurilor, si pe �mparati va
spaim�nta, si va da la pam�nt sabiile lor, si ca niste puzderii lepadate arcelor
lor.
3. Si va goni pe ei, trece-va cu pace calea picioarelor lui.
4. Cine a lucrat si au facut acestea? Chematu-o-au pe ea cel ce o cheama
pe ea de la �nceputul neamurilor, eu sunt Dumnezeul ce dintai, si la cele viitoare
eu sunt.
5. Vazut-au neamurile si s-au temut si marginile pam�ntului s-au
spaim�ntat si s-au apropiat, si au venit �mpreuna.
6. Judec�nd fiecare sa ajute vecinului sau si fratelui, si va zice:
7. �ntaritu-s-a omul mester, si fierarul ce bate cu ciocanul, �mpreuna
lucr�nd, ca atunci va zice: �ncheietura buna este, �ntaritu-o-a pe ea cu cuie,
pune-vor acestea, si nu se vor clati.
8. Iar tu Israile sluga mea, Iacove pe care te-am ales, sam�nta lui
Avraam, care am iubit.
9. Pe care l-am luat de la marginile pam�ntului, si de la locurile
departate ale lui te-am chemat, si ti-am zis tie: sluga mea esti tu, alesu-te-am
si nu te-am parasit.
10. Nu te teme, ca, cu tine sunt nu te �nsela, ca eu sunt Dumnezeul tau,
cel ce te-am �ntarit pe tine, si ti-am ajutat tie, si te-am �ntemeiat cu dreapta
mea cea cu dreptate.
11. Iata se vor rusina si se vor �nfrunta toti vrajmasii tai, ca vor fi, ca
si cum n-ar fi, si vor pieri toti �mpotrivnicii tai.
12. Cauta-vei pe ei si nu vei afla oameni, care sa te batjocureasca pe
tine, ca vor fi, ca si cum n-ar fi, si nu vor fi cine sa se lupte cu tine.
13. Ca eu sunt Dumnezeul tau, cel ce tin dreapta ta, care zic tie: nu te
teme.
14. Nu te teme vierme Iacove, Israile cel putin la suflet, eu ti-am ajutat,
zice Dumnezeul tau, cel ce te izbavesc pe tine, sf�ntul lui Israil.
15. Iata te-am facut pe tine, ca pe niste roate noua de car, care treiera
muntii, si vei marunti dealurile si le vei face ca tar�na.
16. Si-i vei v�ntura, si-i va lua pe ei v�ntul si volbura va risipi pe ei;
iar tu te vei veseli �ntru sfintii lui Israil, si se vor bucura saracii si
lipsitii.
17. Ca vor cauta apa si nu va fi si limba lor de sete s-a uscat; eu sunt
Domnul Dumnezeu, eu �i voi auzi pe ei Dumnezeul lui Israil, si nu-i voi lasa pe
ei.
18. Ci voi deschide din munti r�uri, si �n mijlocul c�mpiilor f�nt�ni, si
voi face pustia balti de ape si pam�ntul cel �nsetat izvoare de ape.
19. Pune-voi �n pam�ntul cel fara de apa chedru si tisa si mirsina, si
chiparos si plop.
20. Ca sa vada si sa cunoasca, si sa g�ndeasca si sa stie �mpreuna ca m�na
Domnului au facut toate acestea, si sf�ntul lui Israil le-au aratat.
21. Apropie-se judecata voastra, zice Domnul Dumnezeu, apropiatu-s-au
sfaturile voastre, zice �mparatul lui Iacov.
22. Apropie-se si sa va spuna voua, cele ce vor sa fie, sau cele ce au fost
mai �nainte spuneti, si vom lua aminte si vom cunoaste cele de pe urma si cele ce
vor sa fie.
23. Spune-ti noua, vestiti-ne cele ce vor fi mai pe urma si vom cunoaste ca
dumnezei sunteti, faceti bine si faceti rau, si ne vom mira si �mpreuna vom vedea.
24. De unde sunteti voi? Si de unde sunt lucrurile voastre? Din pam�nt
ur�ciune v-au ales pe voi.
25. Iar eu am ridicat pe cel de la miazanoapte, si pe cel de la rasaritul
soarelui; chema-se-vor cu numele meu, vie domnii si ca lutul olarului si ca
olarul, cel ce calca lutul, asa va veti calca.
26. Ca cine va spune cele ce au fost din �nceput? Ca sa cunoastem si cele
ce vor sa fie si vom zice: Ca adevarate sunt? Nimeni nu este, care mai �nainte sa
spuna, nici care sa auda cuvintele voastre.
27. �ncepatura Sionului voi da, si Ierusalimul �l voi m�ng�ia �n cale.
28. Ca dintru neamuri iata nimeni nu este, si din idolii lor nu era cine sa
spuna, si de voi �ntreba pe ei de unde sunteti? Nu vor raspunde mie.
29. Ca cei ce va fac pe voi, si cei ce va �nseala pe voi sunt desertaciune.

CAP. 42.
Proorocie despre Mesia.

Iacov sluga mea sprjini-l-voi pe el, Israil alesul eu, primitu-l-a pe el sufletul
meu, dat-am duhul meu peste el, judecata neamurilor va face.
2. Nu va striga, nici va lasa, nici se va auzi afara glasul lui.
3. Trestia fr�nta nu o va zdrobi, si inul ce fumega nu-l va stinge, ci
�ntru adevar va face judecata.
4. Straluci-va si nu se va fr�nge, p�na ce va pune pe pam�nt judecata si
�ntru numele lui neamurile vor nadajdui.
5. Asa zice Domnul Dumnezeu, cel ce au facut cerul si l-au asezat, cel ce
au �ntarit pam�ntul si cele de pe el, si da suflare poporului, ce este pe d�nsul
si duh celor ce umbla pe d�nsul.
6. Eu Domnul Dumnezeu chematu-te-am �ntru dreptate, si te voi tinea de
m�na ta, si te voi �ntari, si te-am dat spre legatura neamului meu, spre luminare
pag�nilor.
7. Ca sa deschizi ochii orbilor, sa scoti din legaturi pe cei legati, si
din casa temnitii pe cei ce sed �ntru �ntuneric.
8. Eu sunt Domnul Dumnezeu, acesta �mi este numele; slava mea altuia nu o
voi da, nici bunatatile mele celor ciopliti.
9. Cele din �nceput iata au venit, si cele noua, care au le vestesc si mai
�nainte p�na a se vesti, s-au aratat voua.
10. C�ntati Domnului c�ntare nou; stap�nirea lui, slaviti numele lui de la
marginile pam�ntului, cei ce va pogor�ti �n mare si umblati cu corabii printr-
�nsa, ostroavele si cei ce locuiti �ntr-�nsele.
11. Veseleste-te pustie si satele ei, salasurile si cei ce locuiesc �n
Chidar, veseli-se-vor cei ce locuiesc �n pietre, din v�rful muntilor vor striga.
12. Da-vor lui Dumnezeu slava, bunatatile lui �n ostroave le vor vesti.
13. Domnul Dumnezeul parintilor va iesi si va sfar�ma razboiul, destepta-va
r�vna si va striga asupra vrajmasilor sai cu tarie.
14. Tacut-am ;n veci, au doar si pururea voi tacea si voi rabda? Rabdat-am
ca ceea ce naste, dezradacina-voi si voi usca ;mpreuna.
15. Pustii-voi muntii si dealurile, si toata iarba lor voi usca si voi pune
r�urile ostroave, si baltile le voi usca.
16. Si voi scoate orbii la calea care n-au stiut, si voi face pe ei sa
umble pe cararile care nu le-au cunoscut; face-voi lor �ntunericul lumina, si cele
colturoase netede, acestea sunt cele ce le voi face lor si nu-i voi parasi pe ei.
17. Si ei s-au �ntors �napoi. Rusinati-va cu rusine, cei ce nadajduiti spre
cele cioplite, cei ce ziceti celor turnate: voi sunteti dumnezeii nostri.
18. Cei surzi auziti si cei orbi priviti sa vedeti.
19. Si cine este orb, fara numai slugile mele, si surzi, fara numai cei ce
stap�nesc pe ei? Cine este orb ca cel departat? Si s-au orbit slugile lui
Dumnezeu.
20. Vazut-ati de multe ori si n-ati pazit, deschisu-vi-s-au urechile si n-
ati auzit.
21. Domnul Dumnezeu au voit ca sa fie drept si sa mareasca lauda.
22. Si am vazut, si poporul a fost pradat si jefuit, ca lat �n camari
pretutindeni si �n case �mpreuna, unde i-au ascuns pe ei, facutu-s-au prada, si nu
era cel ce sa scoata prada, si nu era cel ce sa zica: �ntoarce.
23. Cine este �ntru voi, care va baga �n urechi acestea? Ascultati cele
viitoare.
24. Cine a dat spre jaf pe Iacov si pe Israil la cei ce-l prada pe el? Au
nu Dumnezeu, caruia a pacatuit si n-a vrut sa umble �n caile lui, nici sa asculte
de legea lui?
25. Si au adus peste ei iutimea m�niei sale, si i-a razbit pe ei razboiul,
si nu cei ce �i ardeau pe ei prin prejur, si nici unul dintr-�nsii n-a cunoscut,
nici a pus �n inima.

CAP. 43.
M�ng�ierea Bisericii lui Hristos si �n patimile lui.

Si acum asa zice Domnul Dumnezeu, cel ce te-au facut pe tine Iacove, cel ce te-au
plasmuit pe tine Israile; nu te teme, ca te-am m�ntuit pe tine, chematu-te-am pe
numele tau, al meu esti tu.
2. Si de vei trece prin apa, cu tine sunt, si r�urile nu te vor acoperi;
si de vei trece prin foc, nu te vei arde, flacara nu te va arde pe tine.
3. Ca eu sunt Domnul Dumnezeul tau, sf�ntul lui Israil, cel ce te
m�ntuiesc pe tine, facut-am schimbarea ta Eghipetul si Etiopia si Sonia �n locul
tau.
4. De c�nd te-ai facut cinstit �naintea mea, maritu-te-ai, si au te-am
iubit si voi da oameni pentru tine, si boieri pentru capul tau.
5. Nu te teme, ca eu cu tine sunt, de la rasarit voi aduce sam�nta ta, si
de la apus te voi aduna
6. Zice-voi Crivatului: adu, si Austrului: nu opri, adu pe fiii mei din
pam�nt departe, si pe fetele mele de la marginile pam�ntului.
7. Pe toti, c�ti se cheama cu numele meu, pentru ca cu marirea mea l-am
zidit pe el, si l-am plasmuit si l-am facut pe el.
 8. Si am scos popor orb, si ochii lor asijderea sunt orbi, si au urechi
surde.
9. Toate neamurile s-au adunat �mpreuna, si se vor aduna boierii dintru
ele. Cine va vesti acestea, sau cine va spune voua cele ce sunt din �nceput? Aduca
marturiile sale si sa se �ndrepteze, si sa asculte, si sa zica adevarul.
10. Fiti mie marturii, si eu sunt martor, zice Domnul Dumnezeu, si pruncul
meu, pe care l-am ales, ca sa stiti si sa credeti si ca cunoasteti ca eu sunt, mai
�nainte de mine n-a fost alt Dumnezeu, si dupa mine nu va fi.
11. Eu sunt Dumnezeu si afara de minte nu este m�ntuitor.
12. Eu sunt vestit si am m�ntuit; defaimat-am, si n-a fost �ntru voi
strain, voi mie marturii si eu Domnul Dumnezeu.
13. �nca din �nceput eu sunt si nu este cine sa scoata din m�inile mele,
face-voi, si cine va �ntoarce acestea?
14. Asa zice Domnul Dumnezeu, rascumparatorul vostru, sf�ntul lui Israil:
pentru voi voi trimite �n Vavilon, si voi scula pe toti cei ce au fugit, si
Haldeii �n corabii se vor lega.
15. Eu sunt Domnul Dumnezeu sf�ntul vostru, cel ce am aratat pe Israil
�mparat voua.
16. Asa zice Domnul cel ce da cale �n mare, si carare �n apa tare.
17. Cel ce au scos care si calarime si multime tare, ci au dormit, si nu se
vor scula, stinsu-s-au ca inul stins.
18. Sa nu va aduceti aminte de cele dintai, si de cele de demult sa nu
g�nditi.
19. Iata eu fac noua, care acum vor rasari, si le veti cunoaste pe ele, si
voi face �n pustie cale, si cele fara de apa r�uri.
20. Binecuv�nta-ma-vor hiarele tarinii si sirenele si puii strutilor, ca am
dat �n pustie apa, si �n cele fara de apa r�uri, ca sa adap pe neamul meu cel
ales.
21. Pe poporul meu, pe care l-am agonisit, ca sa povesteasca bunatatile
mele.
22. Nu acum te-am chemat pe tine Iacove, nici te-am facut sa ostenesti
Israile.
23. N-ai adus mie oile tale arderi de tot, nici cu jertfele tale m-ai
slavit, nici ai slujit cu aducerile tale, nici te-ai ostenit �n Livan.
24. Nici mi-ai cumparat mie cu argint tam�iere, nici grasimea jertfelor
tale am poftit; ci �n pacatele tale ai statut �naintea mea, si �ntru nedreptatile
tale.
25. Eu sunt, eu sunt, cel ce sterg faradelegile tale pentru mine, si
pacatele tale, si nu le voi pomeni.
26. Iar tu adu-ti aminte si sa nu judecam �mpreuna, spune tu faradelegile
tale �nt�i, ca sa te �ndreptezi.
27. Parintii vostri cei dintai au pacatuit, si boierii, faradelege, au
facut asupra mea.
28. Si au p�ngarit boierii sfintele mele, si am dat sa pierd pe Iacov si pe
Israil spre ocara.

CAP. 44.
Slava lui Dumnezeu si desertaciunea idolilor. Fagaduinta de m�ntuire.

Iar acum asculta Iacove sluga mea si Israile, pe care te-am ales.
2. Asa zice Domnul Dumnezeu, cel ce te-au facut pe tine, si te-au urzit
din p�ntece, �nca vei avea ajutor: nu te teme sluga mea Iacove! Si iubite Israile!
Pre care am ales.
3. Ca eu voi da apa, c�nd va fi sete celor ce umbla �n loc fara de apa,
pune-voi Duhul meu peste sam�nta ta si binecuv�ntarile mele peste fiii tai.
4. Si vor rasari ca iarba �n mijlocul apei, si ca salcia l�nga apa
curgatoare.
5. Acesta va zice: al lui Dumnezeu sunt, si acesta va striga spre numele
lui Iacov si altul va scrie cu m�na sa, al lui Dumnezeu sunt si pe numele lui
Israil va striga.
6. Asa zice Dumnezeu �mparatul lui Israil, si cel ce l-au m�ntuit pe el
Dumnezeu Savaot: eu sunt �nt�i si dupa acestea, afara de mine nu este Dumnezeu.
7. Cine este cum sunt eu? Sa stea si sa cheme si sa spuna si sa gateasca
mie de c�nd am facut pe om �n veac, si cele viitoare mai �nainte de ce vor fi, sa
va spuna voua.
8. Nu va ascundeti, nici rataciti, au nu din �nceput ati bagat �n urechi
si am vestit voua? Martori voi sunteti, de este Dumnezeu afara de mine.
9. Cei ce fac idoli si cei ce cioplesc, toti deserti sunt, cei ce fac cele
ce le plac lor, care nu vor folosi lor; martorii lor nu vor vedea si nu vor
cunoaste, ci ca sa se rusineze.
10. Cine zideste pe cel tare, si varsa pe cel cioplit spre nefolosinta.
11. Iata toti cei ce se �mpreuna cu el, se vor rusina, cei ce-si fac
Dumnezeu si cioplesc cele nefolositoare, si toti de c�nd s-au facut, s-au uscat si
surzi de la oameni, aduna-se toti si sa stea �mpreuna, si sa se rusineze si sa se
�nfrunteze �mpreuna.
12. Ca a ascutit mesterul securea si cu barda l-a cioplit, si cu sfredelul
l-a gaurit, si l-a lucrat pe el cu taria bratului sau, si va flam�nzi si va slabi,
si nu va bea apa.
13. Dupa ce mesterul a ales lemnul, l-a masurat, l-a �nsemnat cu condeiul,
si l-a facut pe el �n unghiuri, si l-a cleit cu clei, si l-a facut �n chip de om,
si ca o frumusete de om, ca sa-l puna �n casa.
14. Taiat-a luisi chedrii, si si-a luat grinda salbatica si stejar si si-a
ales lemn din padure, care l-au sadit Domnul, prin pe care ploaia l-a crescut,
15. Ca sa fie oamenilor de ars �n foc, si lu�nd dintr-�nsul s-a �ncalzit si
arz�nd au copt p�ine cu el; iar ramasita o au facut dumnezei, si s-au �nchinat
lor, facutu-si-au din el chip cioplit si s-au �nchinat lui.
16. Din care jumatate au ars �n foc si au copt pe carbunii lui p�ine, si cu
jumatate au fript carne si au m�ncat si s-au saturat, si �ncalzindu-se, au zis:
place-mi, ca ma �ncalzii si vazui foc.
17. Iar ce a ramas l-au facut dumnezeu cioplit, �ngenunche �naintea lui, si
se �nchina lui si se roaga zic�nd: miluieste-ma, ca dumnezeul meu esti tu.
18. N-au cunoscut, ca sa �nteleaga, ca s-au �ntunecat, ca sa nu vada cu
ochii sai, si sa nu priceapa cu inima sa.
19. Si n-au socotit cu sufletul sau nici au cunoscut cu �ntelepciunea, ca
jumatate dintr-�nsul a ars �n foc si au copt pe carbunii lui p�ine, si au fript
carne de m�ncare; iar din ramasita lui au facut ur�ciune, si i s-au �nchinat.
20. Cunoasteti, ca cenusa este inima lor, si se �nseala si nimeni nu poate
sa-si m�ntuiasca sufletul sau; vedeti sa nu ziceti: ca minciuna este �n dreapta
mea.
21. Adu-ti aminte de aceasta Iacove si Israile, ca sluga mea esti tu,
facutu-te-am pe tine sluga mea, si tu Israile nu ma uita.
22. Ca iata am sters ca un nor faradelegile tale, si ca o ceata pacatele
tale; �ntoarce-te la mine si te voi m�ntui pe tine.
23. Veseliti-va ceruri, ca au miluit Dumnezeu pe Israil, tr�mbitati
temeliile pam�ntului, strigati munti veselie, dealurile si toate lemnele cele
dintr-�nsele, ca au izbavit Dumnezeu pe Iacov, si Israil se va mari.
24. Asa zice Domnul cel ce te-au izbavit pe tine, si te-au plasmuit din
p�ntece: eu Domnul cel ce sav�rsesc toate, �ntins-am cerul singur, si am �ntarit
pam�ntul.
25. Cine altul va risipi semnele celor graitori din p�ntece? Si vrajile de
la inima? Cel ce �ntoarce pe cei �ntelepti la cele dinapoi, si �nebuneste sfatul
lor?
26. Si �ntareste cuv�ntul slugii sale, si adevereaza sfatul �ngerilor sai.
Cel ce zice Ierusalimului: locui-te-vei si cetatilor Iudei: zidi-va-veti si
pustiile lui vor odrasli.
27. Cel ce zice ad�ncului: pustii-te-vei si r�urile tale le voi usca.
 28. Cel ce zice lui Kir sa �nteleaga si toate voile mele va face, cel ce
zice Ierusalimului: zidi-te-vei si casa mea cea sf�nta o voi �ntemeia.

CAP. 45.
mai �nainte vestire despre Kir. M�ntuirea cea de la Dumnezeu vestita poporului
sau.

Asa zice Domnul Dumnezeu unsului meu Kir, pe care l-am tinut de-a dreapta ca sa
supun �naintea lui neamuri, si puterea �mparatilor voi rupe, deschide-voi �naintea
lui porti, si cetati nu se vor �nchide.
2. Eu �naintea ta voi merge si muntii voi face ses, usile cele de arama
voi zdrobi si zavoarele cele de fier voi sfar�ma.
3. Si voi da tie vistierii �ntunecate, ascunse, nevazut voi deschide tie,
ca sa cunosti, ca eu sunt Domnul Dumnezeul tau, cel ce chem numele tau, Dumnezeul
lui Israil.
4. Pentru sluga mea Iacov si pentru Israil alesul meu, eu te voi chema pe
numele tau si te voi primi; iar tu nu m-ai cunoscut.
5. Ca eu sunt Domnul Dumnezeu si afara de mine nu este Dumnezeu, �ntaritu-
te-am, si nu m-ai cunoscut pe mine.
6. Ca sa cunoasca cei de la rasaritul soarelui si cei de la apus, ca nu
este Dumnezeu afara de mine.
7. Eu sunt Domnul Dumnezeu si nu este �nca, eu sunt cel ce am facut lumina
si am zidit �ntunericul, cel ce fac pace si zidesc rele, eu sunt Domnul Dumnezeu,
cel ce fac toate acestea.
8. Veseleasca-se cerul deasupra, si norii sa roureze dreptate; sa rasara
pam�ntul si sa odrasleasca mila, si dreptate sa rasara �mpreuna, eu sunt Dumnezeu,
cel ce te-am zidit pe tine.
9. Pe care mai bine te-am gatit, dec�t lutul olarului. Au doar cel ce ara,
ara-va pam�ntul toata ziua? Au doar va zice lutul olarului: ce faci de nu lucrezi?
Au n-ai m�ini? Au raspunde-va zidirea catre cel ce o au plasmuit pe ea?
10. Vai celui ce zice tatalui: ce vei prasi? Si mumei: ce chinuiesti?
11. Ca asa zice Domnul Dumnezeu sf�ntul lui Israil, cel ce au facut cele
viitoare, ma �ntrebati pe mine de fiii mei, si-mi porunciti mie de lucrul m�inilor
mele.
12. Eu am facut pam�ntul si pe om pe d�nsul, eu cu m�na mea am �ntarit
cerul, eu tuturor stelelor am poruncit.
13. Eu l-am ridicat pe el cu dreptate �mparat, si toate caile lui drepte,
acesta va zidi cetatea mea, si va �ntoarce robia poporului meu; nu cu pret, nici
cu daruri, zice Domnul Savaot.
14. Asa zice Domnul Savaot: ostenit-a Eghipetul si negutatoria Etiopilor,
si oamenii cei �nalti din Savaim la tine vor trece si tie vor fi robi, si dupa
tine vor umbla legati de m�ini cu catusi, si vor veni si se vor �nchina tie, si
catre tine se vor ruga, ca �ntru tine este Dumnezeu, si nu este Dumnezeu afara de
tine.
15. Ca tu esti Dumnezeu si n-am stiut, Dumnezeul lui Israil m�ntuitorul.
16. �nfrunta-se-vor si se vor rusina toti �mpotrivnicii lui, si se vor
umplea de rusine. �nnoiti-va catre mine ostroave.
17. Israil se m�ntuieste de la Domnul cu m�ntuire vesnica, nu se vor
�nfrunta, nici se vor rusina mai mult p�na �n veac.
18. Asa zice Domnul cel ce au facut cerul: acesta este Dumnezeu cel ce au
aratat pam�ntul, si l-au facut pe el, si l-au tocmit pe el, nu �ndesert l-au
facut, ci ca sa fie locuit l-au facut. Eu sunt Domnul si nu este altul.
19. Nu �ntr-ascuns am grait, nici �n loc �ntunecos al pam�ntului, n-am zis
semintiei lui Iacov, desert cercetati, eu sunt Domnul cel ce graiesc dreptate si
spun adevarul.
20. Adunati-va si veniti, sfatuiti-va �mpreuna cei ce va m�ntuiti din
neamuri; n-au cunoscut cei ce ridica lemnul cioplitura sa, si cei ce se roaga
catre dumnezei, care nu m�ntuiesc.
 21. Cei ce vestesc, sa se apropie, ca sa stie �mpreuna cine au facut
acestea auzite din �nceput; atunci s-a spus voua: eu sunt Dumnezeu, si nu este
altul afara de mine, drept si m�ntuitor nu este afara de mine.
22. �ntorceti-va catre mine si va veti m�ntui, cei de la marginile
pam�ntului; eu sunt Dumnezeu si nu este altul.
23. Pe mine �nsumi ma jur, de nu va iesi din gura mea dreptate, cuvintele
mele nu se vor �ntoarce, ca mie se va pleca tot genunchiul.
24. Si va jura toata limba pe Dumnezeu, zic�nd: dreptate si slava catre el
vor veni, si se vor rusina toti cei ce se despartesc pe sine, de la Domnul se vor
�ndrepta,
25. Si �ntru Dumnezeu se vor mari toata sam�nta fiilor lui Israil.

CAP. 46.
Vavilonul dar�mat si Israil m�ntuit de Domnul.

Cazut-a Vil, zdrobitu-s-a Dagon, facutu-s-au cele cioplite ale lor ca niste hiare
si dobitoace.
2. Le purtati legate, ca sarcina la cel ostenit si flam�nd si slab si
neputincios, care nu vor putea sa scape de la razboi, iar ei s-au dus robi.
3. Ascultati-ma casa lui Iacov si toata ramasita lui Israil, cei ce
sunteti purtati din p�ntece, si cei ce sunteti povatuiti din pruncie p�na la
batr�nete.
4. Eu sunt, si p�na ce veti �mbatr�ni eu sunt, si va sufar pe voi, eu am
facut, si eu voi lasa pe voi, si eu voi sprijini si voi m�ntui pe voi.
5. Cu cine m-ati asemanat? Vedeti si mestesugiti-va cei ce rataciti.
6. Si cei ce scoateti aurul din saculet si argintul �n cumpana �l
masurati, si naimind mester de aur au facut faptura de m�na si plec�ndu-se, s-au
�nchinat lui.
7. Pe umere �i ridica, si se duc; si de-l pun jos, �ntr-acelasi loc
ram�ne; nu se misca, si pe cel ce striga catre el nu-l aude, si de rele nu-l va
m�ntui.
8. Aduceti-va aminte de acestea si suspinati, pocaiti-va cei ce ati
ratacit, �ntoarceti-va din inima.
9. Si va aduceti aminte de cele mai dinainte din veac, ca eu sunt Dumnezeu
si nu este altul afara de mine.
10. Care spui cele ce vor fi mai pe urma, mai �nainte de ce se fac si de ce
se sav�rsesc, si am zis: tot sfatul meu va sta, si toate c�te am sfatuit, voi
face.
11. Care chem de la rasarit pasare si din pam�nt de departe, pentru care am
sfatuit si am grait si am adus, zidit-am si am facut, povatuitu-l-am pe el si am
�ndreptat calea lui.
12. Auziti-ma cei ce ati pierdut inima, cei ce sunteti departe de dreptate.
13. Apropiat-am dreptatea mea, si nu este departe, si m�ntuirea celor de
l�nga mine nu o voi �nt�rzia, dat-am �n Sion m�ntuire lui Israil spre marire.

CAP. 47.
Proorocie pentru caderea Vavilonului.

Pogoara-te, sezi pe pam�nt fecioara fata Vavilonului, sezi pe pam�nt, nu este

scaun fata Haldeilor, ca mai mult nu te vei chema moale si gingase.
2. Ia moara, macina faina, dezveleste acoperam�ntul tau, descopera-ti
caruntetile, goleste-ti pulpele, treci r�urile.
3. Descoperi-se-va rusinea ta, vedea-se-vor cele de rusine ale tale, ce
este drept voi lua de pe tine, mai mult nu te voi da oamenilor.
4. Zice cel ce te-au m�ntuit pe tine, Domnul Savaot, numele lui, sf�ntul
lui Israil.
5. Sezi umilita, intra �ntru �ntuneric fata Haldeilor, mai mult nu te vei
chema puterea �mparatiei.
 6. M�niatu-m-am asupra poporului meu, spurcat-am mostenirea mea, eu i-am
dat pe ei �n m�na ta, iar tu nu le-ai dat lor mila, jugul celui batr�n foarte l-ai
�ngreuiat.
7. Si ai zis: �n veac voi fi stap�na, n-ai g�ndit acestea �n inima ta?
Nici ti-ai adus aminte de cele dupa urma?
8. Acum dar asculta acestea gingase, ceea ce sezi si nadajduiesti, si zici
�ntru inima ta: eu sunt, si nu este alta, nu voi sedea vaduva, nici voi cunoaste
saracia.
9. Iar acum fara de veste vor veni peste tine aceste doua �ntr-o zi, si
vaduvia si saracia fara de veste vor veni asupra ta, pentru fermecatoria ta si
pentru vrajitoriile tale cele multe foarte.
10. Pentru nadejdea, care ai avut �ntru rautatea ta, ca tu ai zis: eu sunt
si nu este alta, sa stii, ca �ntelepciunea si curvia acestora va fi tie spre
rusine, si ai zis �ntru inima ta: eu sunt, si nu este alta.
11. Si va veni asupra ta pieire, si nu vei sti; groapa, si vei cadea �ntr-
�nsa; si va veni asupra ta ticalosie, si nu te vei putea curati; si fara de veste
va veni asupra ta pieire, si nu vei sti.
12. Stai acum cu vrajile tale si cu fermecatoriile tale cele multe, care
le-ai �nvatat din tineretile tale, de-ti vor putea tie folosi, sau de te vei mai
putea �ntari.
13. Ostenit-ai �ntru sfaturile tale; sa stea dar si se te m�ntuiasca pe
tine cuv�ntatorii de stelele cerului, care semuiesc stelele, spuna tie ce va sa
vie asupra ta.
14. Iata toti ca niste puzderii se vor arde �n foc, si nu vor m�ntui
sufletul lor din para focului, pentru ca ai carbuni de foc, sedea-vei pe ei.
15. Acestia vor fi tie ajutor, ostenit-ai �ntru schimbare din tinerete,
omul �ntru sine a ratacit si tie nu va fi m�ntuire.

CAP. 48.
Darul lui Dumnezeu asupra lui Israil.

Auziti acestea casa lui Iacov, cei ce va chemati cu numele lui Israil si din Iuda
ati iesit, cei ce va jurati cu numele Domnului Dumnezeului lui Israil, cei ce va
aduceti aminte nu cu adevar, nici cu dreptate.
2. Si cei ce va sprijiniti cu numele cetatii cei sfinte si pe Dumnezeul
lui Israil sunteti �ntemeiati, Domnul Savaot este numele lui.
3. Cele mai dinainte iata le-am spus, si din gura mea au iesit, si s-au
auzit, degrab am facut si au venit.
4. Stiu ca vartos esti, si vana de fier este grumazul tau, si fruntea ta
de arama.
5. Si am spus tie de demult, mai �nainte de ce au venit peste tine, auzite
tie le-am facut, ca sa nu zici: ca idolii mi-au facut mie, si sa nu zici: ca cele
cioplite si cele varsate mi-au poruncit mie.
6. Auzit-ati toate si voi n-ati cunoscut, �nca si acum auzite tie ti-am
facut cele noi, care de acum �nainte vor sa fie, si n-ai zis:
7. Acum sa fac si nu mai de demult, si nu �n zilele cele mai dinainte ai
auzit acelea, sa nu zici, stiu-le pe ele.
8. Nici ai cunoscut, nici ai stiut, nici din �nceput am deschis urechile
tale, ca am cunoscut, ca defaim�nd vei defaima, si �nca din p�ntece te vei chema
faradelege.
9. Pentru numele meu voi arata tie m�nia mea, si cele marite ale mele le
voi aduce peste tine, ca sa nu te pierd de tot.
10. Iata te-am v�ndut pe tine, nu pentru argint, si te-am scos din cuptorul
saraciei.
11. Pentru mine face-voi tie, ca numele meu se necinsteste si slava mea
altuia nu o voi da.
12. Asculta-ma Iacove si Israile, pe care eu te chem, eu sunt cel dintai si
eu sunt �n veac.
 13. Si m�na mea a �ntemeiat pam�ntul, si dreapta mea a �ntarit cerul;
chema-voi pe ei si vor sta �mpreuna,
14. Si se vor aduna toti si vor auzi: cine le-a spus lor acestea? Cel ce te
iubeste pe tine am facut voia ta asupra Vavilonului, ca sa pierd sam�nta
Haldeilor.
15. Eu am grait, eu am chemat, adusu-l-am pe el si am �ndreptat calea lui.
16. Apropiati-va catre mine si ascultati acestea: nu de la �nceput �ntru
ascuns am grait, c�nd s-a facut acolo eram, si acum Domnul m-au trimis pe mine si
Duhul lui.
17. Asa zice Domnul, cel ce te-au izbavit pe tine, sf�ntul lui Israil: eu
sunt Domnul Dumnezeul tau, cel ce ti-am aratat tie, ca sa afli tu calea, pe care
sa umbli.
18. Si de ai fi ascultat poruncile mele, s-ar fi facut tie ca un r�u pacea
ta, si dreptatea ta ca valul marii.
19. Si ca nisipul s-ar fi �nmultit sam�nta ta, si fiii p�ntecelui tau ca
tar�na pam�ntului; ci nici acum nu te vei stinge; nici va pieri numele tau
�naintea mea.
20. Iesi din Vavilon, fugi de la Haldei, glas de veselie sa vestiti si sa
se auda aceasta; vestiti p�na la marginile pam�ntului, si ziceti: izbavit-au
Domnul pe robul sau Iacov.
21. Si de vor �nseta, �n pustie �i va duce pe ei, apa din piatra le va
scoate lor, despica-va piatra si va curge apa, si va bea poporul meu.
22. Nu este bucurie nedreptilor zice Domnul.

CAP. 49.
Slujitorul Domnului lumina neamurilor.

Ascultati-va ostroave, si luati aminte neamuri, dupa multa vreme va sta, zice
Domnul: din p�ntecele maicii mele au numit numele meu.
2. Si a pus gura mea ca o sabie ascutita, si sub acoperam�ntul m�inii sale
m-au acoperit, pusu-m-au ca o sageata aleasa si �n tolba sa m-au ascuns.
3. Si mi-am zis mie: sluga mea esti tu Israile, si �ntru tine ma voi
mari.
4. Si eu am zis: �ndesert m-am ostenit, �n zadar si �ntru nimic am dat
taria mea, pentru aceasta judecata mea la Domnul este, si osteneala mea �naintea
Dumnezeului meu.
5. Si acum asa zice Domnul: cel ce din p�ntece m-a plasmuit sluga luis, ca
sa adune pe Iacov la Domnul si pe Israil. Aduna-ma-voi si ma voi mari �naintea
Domnului, si Dumnezeul meu va fi mie tarie.
6. Si au zis mie: mare lucru este sa te chemi sluga mea, ca sa scoli
semintiile lui Iacov si sa �ntorci pe cei risipiti ai lui Israil; iata te-am pus
pe tine spre �mpacare poporului, spre lumina neamurilor, ca sa fii tu m�ntuire
p�na la marginile pam�ntului.
7. Asa zice Domnul cel ce te-au izbavit pe tine, Dumnezeul lui Israil:
sfintiti pe cel ce nu baga seama de sufletul sau, pe cel ce este ur�t neamurilor,
pe cel ce este rob domnilor; �mparatii �l vor vedea pe el, si se vor scula
capiteniile si se vor �nchina lui pentru Domnul, ca credincios este sf�ntul lui
Israil, si te-am ales pe tine.
8. Asa zice Domnul: �n vreme placuta te-am ascultat pe tine, si �n ziua
m�ntuirii ti-am ajutat si te-am facut, si te-am dat spre �mpacate neamurilor, ca
sa asezi pam�ntul, si sa mostenesti mostenirea pustiei.
9. Si sa zici celor din legaturi: iesiti si celor dintru �ntuneric:
luminati-va, �n toate caile se vor paste, si �n toate cararile pasunea lor.
10. Nu vor flam�nzi, nici vor �nseta, nici �i va bate pe ei caldura, nici
soarele, ci cel ce miluieste pe ei, va m�ng�ia pe ei, ci prin izvoare de ape duce-
i-va pe ei.
11. Si voi face, ca tot muntele sa fie cale, si toata cararea pasunea lor.
12. Iata acestia de departe vor veni, acestia de la miazanoapte si de la
mare, altii din pam�ntul Persilor.
13. Veseliti-va ceruri si sa se bucure pam�ntul, sa strige muntii veselie
si dealurile dreptate, ca au miluit Dumnezeu pe poporul sau si pe cei smeriti ai
poporului sau i-au m�ng�iat.
14. Ca a zis Sionul: parasitu-m-au Domnul si Domnul m-au uitat pe mine,
15. Au doar va uita femeia pe pruncul sau? Sau nu-i va fi mila de fiii
p�ntecelui sau? Ca de va si uita femeia pe acestia; dar eu nu te voi uita pe tine,
zice Domnul.
16. Iata pe m�inile mele am zugravit zidurile tale, si �naintea mea esti
pururea.
17. Si cur�nd te vei zidi de la cei ce te-au surpat, si cei ce te-au
pustiit pe tine, vor iesi din tine.
18. Ridica �mprejur ochii tai, si vezi pe toti; iata s-au adunat si au
venit la tine. Viu sunt eu, zice Domnul, caci cu toti cu acestia, ca si cu o
podoaba te vei �mbraca si vei pune pe ei �mprejurul tau, ca o mireasa podoaba.
19. Ca cele pustii ale tale si cele risipite si cele cazute, acum se vor
str�mta de cei ce locuiesc, si se vor departa de tine cei ce te man�nca pe tine.
20. Ca vor zice la urechile tale fiii tai, pe care i-ai pierdut: str�mt
este mie locul, fa-mi loc ca sa locuiesc,
21. Si vei zice �ntru inima ta: cine a nascut pe acestia mie, ca eu fara
de fii am fost si vaduva, nemernica si �nchisa, si pe acestia cine i-a hranit mie?
Eu am ramas singura; dar acestia unde au fost?
22. Asa zice Domnul Domnul: iata ridic spre neamuri m�na mea si spre
ostroave voi �nalta semnul meu si vor aduce pe fiii tai �n s�n si pe fetele tale
pe umere le vor purta.
23. Si te vor hrani pe tine �mparati, si �mparatesele lor te vor apleca; pe
fata pam�ntului se vor �nchina tie, si praful picioarelor tale vor linge si vei
cunoaste, ca eu sunt Domnul Dumnezeu, si nu se vor rusina cei ce ma asteapta pe
mine.
24. Au lua-va cineva de la urias prazi? Si cel ce va robi pe altul cu
nedreptate, m�ntui-se-va?
25. Ca asa zice Domnul: de va prinde cineva pe urias, va lua prazi, si
lu�nd de la cel tare, va scapa; iar eu judecata ta voi judeca, si eu voi izbavi pe
fiii mei.
26. Si cei ce te-au necajit pe tine, vor m�nca carnurile sale, si ca vinul
cel nou vor bea s�ngele sau si se vor �mbata si va cunoaste tot trupul, ca eu sunt
Domnul cel ce te-am izbavit pe tine si am ajutat taria lui Iacov.

CAP. 50.
Mesia nesocotit si biruitor.

Asa zice Domnul: care este cartea cea de slobozenie a maicii voastre cu care o am
lasat pe ea? Sau carui datornic a celor ce ma v�nd pe mine v-am v�ndut pe voi?
Iata pentru pacatele voastre v-ati v�ndut si pentru faradelegile voastre am lasat
pe muma voastra.
2. Ce este? Ca am venit si nu era om, am strigat si nu era cine sa auda.
Au nu poate m�na mea sa m�ntuiasca? Sau nu poate sa scoata? Iata cu m�nia mea voi
pustii marea si voi deserta r�urile si se vor usca pestii lor nefiind apa, si vor
muri de sete.
3. �mbraca-voi cerul cu �ntuneric, si ca un sac voi pune acoperam�ntul
lui.
4. Domnul, Domnul mi-au dat mie limba de �nvatatura, ca sa cunosc c�nd se
cade a grai cuv�ntul.
5. Pusu-m-au dimineata, dimineata mi-au pus mie ureche, ca sa aud.
6. Si �nvatatura Domnului Domnului �mi deschide mie urechile; iar eu nu
stau �mpotriva, nici ma pricesc.
7. Spatele mele le-am dat spre batai si falcile mele spre palmuiri, si
fata mea nu o am �ntors de catre rusinea scuiparilor,
 8. Si Domnul, Domnul ajutor s-au facut mie, pentru aceea nu m-am rusinat,
ci am pus fata mea ca o piatra v�rtoasa, si am cunoscut, ca nu ma voi rusina.
9. Pentru ca aproape este cel ce m-au �ndreptat pe mine, cine este cel ce
se judeca cu mine? Sa stea cu mine �mpreuna, si cine este cel ce se judeca cu
mine? Sa se apropie de mine; iata Domnul, Domnul va ajuta mie; cine �mi va face
mie rau? Iata voi toti ca o haina va veti �nvechi si ca molima va m�nca pe voi,
10. Cine este �ntru voi, care se teme de Domnul? Sa auda glasul slugii
lui; cei ce umbla �ntru �ntuneric, si nu este lor lumina, nadajduiti �ntru
numele Domnului, si va �ntariti �ntru Dumnezeu.
11. Iata voi toti aprindeti foc si �ntariti flacara, umblati ;ntru lumina
focului vostru, si �ntru flacara care ati aprins, si pentru mine, s-a facut
acestea voua, �ntru durere veti adormi.

CAP. 51.
Fagaduinti celor credinciosi.

Auziti-ma cei ce urmati dreptatea si cei ce cautati pe Domnul, cautati la piatra

cea tare, care o ati cioplit si la gura gropii, care o ati sapat.
2. Cautati la Avraam tatal vostru si la Sarra, care v-au nascut pe voi; ca
unul era si l-am chemat pe el, si l-am binecuv�ntat pe el, si l-am iubit pe el si
l-am �nmultit pe el.
3. Si pe tine acum te voi m�ng�ia Sioane, si am m�ng�iat toate pustiile
lui si voi pune pustiile lui ca raiul si cele de la apusurile lui ca raiul
Domnului, veselie si bucurie va afla �ntr-�nsul, marturisire si glas de lauda.
4. Ascultati-ma, ascultati-ma poporul meu, si �mparati la mine luati
aminte, ca lege va iesi de la mine, si judecata mea spre luminarea neamurilor.
5. Apropie-se cur�nd dreptatea mea si va iesi ca o lumina m�ntuirea mea,
si �ntru bratul meu neamurile vor nadajdui, pe mine ma vor astepta ostroavele si
�ntru bratul meu vor nadajdui.
6. Ridicati la cer ochii vostri, si priviti la pam�nt jos, ca cerul, ca
fumul se va stinge, si pam�ntul ca o haina se va �nvechi, si cei ce locuiesc ca
acestia vor muri; iar m�ntuirea mea �n veac va fi, si dreptatea mea nu va lipsi.
7. Ascultati-ma cei ce stiti judecata, poporul meu, la care legea mea este
�n inima voastra, nu va temeti de mustrarea oamenilor si cu hulirea lor sa nu va
biruiti.
8. Ca vor fi ca o haina, care cu vreme se strica, si ca l�na, care se
man�nca de molii; iar dreptatea mea �n veac va fi si m�ntuirea mea �n neamurile
neamurilor.
9. Scoala-te, scoala-te Ierusalime si te �mbraca cu taria bratului tau,
scoala-te, ca �ntru �nceputul zilei, ca neamul veacului, au nu esti tu cel ce ai
cioplit latimea? Au nu esti tu cel ce ai rupt pe balaur?
10. Au nu esti tu cel ce ai pustiit marea, apa cea multa a ad�ncului, cel
ce ai pus ad�ncul marii cale de trecut celor ce s-au izbavit si s-au m�ntuit?
11. Ca Domnul va �ntoarce pe ei, si vor veni �n Sion cu veselei si cu
bucurie vesnica, ca pe capul lor lauda, si veselie va apuca pe ei, fugit-au
durerea, �ntristarea si suspinarea.
12. Eu sunt, eu sunt cel ce te m�ng�i pe tine, cunoaste cine ai fost tu, ca
te-ai temut de omul muritor si de fiul omului, care ca iarba s-au uscat.
13. Si ai uitat pe Dumnezeu cel ce te-au facut pe tine, pe cel ce au facut
cerul si au �ntemeiat pam�ntul, si te-ai temut pururea �n toate zilele de fata
m�niei celui ce te necajea pe tine; ca �n ce chip a g�ndit ca sa te piarda pe
tine, si acum unde este m�nia celui ce te necajia pe tine?
14. Pentru ca m�ntuindu-te tu, nu va sta, nici va zabovi, si nu va omor�
spre stricare, si nu va lipsi p�inea lui.
15. Ca eu sunt Dumnezeul tau, cel ce tulbur marea si fac de suna valurile
ei. Domnul Savaot numele meu.
16. Pune-voi cuvintele mele �n gura ta, si te voi acoperi sub umbra m�inii
mele, cu care am �ntarit cerul si am �ntemeiat pam�ntul, si va zice Sionul:
poporul meu esti tu.
17. Desteapta-te, desteapta-te, scoala-te Ierusalime, cel ce ai baut din
m�na Domnului paharul m�niei lui, ca paharul caderei si paharul m�niei l-ai baut
si l-ai desertat.
18. Si nu era cine sa te m�ng�ie din toti fiii tai, care ai nascut, si nu
era cine sa te tie de m�na dintre totii fiii tai, pe care ai crescut.
19. Doua acestea sunt �mpotriva tie, cine se va m�hni �mpreuna cu tine?
Cadere si zdrobire, foamete si sabie, cine te va m�ng�ia?
20. Fiii tai cei lipsiti, care dorm la marginea a toata iesirea, ca o hiara
�n cursa, plini de m�nia Domnului, slabiti prin Domnul Dumnezeu.
21. Pentru aceea asculta smerita si �mbatata, nu de vin.
22. Asa zice Domnul Dumnezeu, cel ce judeca pe poporul sau: iata am luat
din m�na ta paharul caderii, paharul m�niei mele si nu vei mai adauga �nca a-l
bea.
23. Si �l voi da pe el �n m�inile celor ce cu nedreptul te-au asuprit si
te-au smerit, care au zis sufletului tau: pleaca-te, ca sa trecem, si ai pus
asemenea cu pam�ntul salele tale, celor ce treceau afara.

CAP. 52.
Fagaduinti de m�ntuire si de �ntemeierea Ierusalimului.

Scoala-te, scoala-te Sioane, �mbraca taria ta Sioane, si tu Ierusalime cetate

sf�nta �mbraca marirea ta, nu va trece mai mult prin tine cel netaiat �mprejur si
cel necurat.
2. Scutura praful si te scoala, si sezi Ierusalime, dezleaga legatura
grumazului tau, ceea ce esti roaba fata Sionului.
3. Ca acestea zice Domnul: �n zadar v-ati v�ndut, si nu cu argint va veti
rascumpara.
4. Asa zice Domnul Dumnezeu: �n Eghipet s-a pogor�t poporul meu mai
�nainte ca sa locuiasca acolo, si la Asirieni cu sila a fost dus.
5. Si acum va fi aici? Acestea zice Domnul: ca s-a luat poporul meu �n
zadar, mirati-va si va vaitati, acestea zice Domnul: pentru voi numele meu pururea
se huleste �ntru neamuri.
6. Pentru aceea va cunoaste poporul meu numele meu �n ziua aceea, ca eu
�nsumi sunt cel ce graiam, de fata sunt.
7. Ca frumusetea �n munti, ca picioarele celui ce bine vesteste auzirea
pacii, ca cel ce bine vesteste cele bune, ca auzita voi face m�ntuirea ta, zic�nd:
Sioane! �mparati-va Dumnezeul tau.
8. Ca glasul celor ce te pazesc pe tine s-a �naltat, si cu glasul �mpreuna
se vor veseli, ca ochi la ochi vor vedea, c�nd va milui Domnul Sionul.
9. Strige veselie �mpreuna pustiile Ierusalimului, ca l-au miluit Domnul
pe el si au m�ntuit Ierusalimul.
10. Si va descoperi Domnul bratul sau cel sf�nt �naintea tuturor
neamurilor, si vor vedea toate marginile pam�ntului m�ntuirea cea de la Dumnezeul
nostru.
11. Departati-va, departati-va, iesiti de acolo, si de necurat sa nu va
atingeti, iesiti din mijlocul lui, osebiti-va cei ce purtati vasele Domnului.
12. Ca nu veti iesi cu g�lceava, nici cu fuga veti merge, ca va merge
�naintea voastra Domnul, cel ce va aduna pe voi Domnul Dumnezeul lui Israil.
13. Iata va cunoaste fiul meu si se va �nalta, se va mari si se va ridica
foarte.
14. �n ce chip se vor mira de tine multi, asa se va necinsti de oameni
chipul tau, si marirea ta de fiii oamenilor.
15. Asa se vor mira de d�nsul neamuri multe, si �mparatii vor astupa gura
sa, ca celor ce nu s-au vestit despre d�nsul, aceia vor vedea, si care n-au auzit,
vor cunoaste.

CAP. 53.
Patimile, moartea si proslavirea lui Mesia.

Doamne! Cine a crezut auzului nostru, si bratul Domnului, cui s-a descoperit?
2. Vestit-am ca un prunc �naintea lui, si ca o radacina �n pam�nt �nsetat;
n-are chip el, nici marire, si l-am vazut pe el, si n-avea chip, nici frumusete.
3. Ci chipul ui necinstit, si mai sf�rsit dec�t al fiilor omenesti, om ce
era �ntru bataie, si stiind rabda durere, ca s-a schimbat fata lui, defaimat a
fost si nesocotit.
4. Acesta pacatele noastre le poarta, si pentru noi rabda durere, si noi
am g�ndit, ca de la Dumnezeu este el �ntru durere, �n chin si �n necaz.
5. Iar el s-a ranit pentru pacatele noastre, si a patimit pentru
faradelegile noastre, certarea �mpacarii noastre pe d�nsul, si cu rana lui noi
toti ne-am vindecat.
6. Toti ca niste oi am ratacit, fiecare din calea sa s-a abatut, si Domnul
l-au dat pe el pentru pacatele noastre.
7. Si el, pentru ce s-a chinuit, nu si-a deschis gura sa; ca o oaie la
junghiere s-a adus, si ca un miel fara de glas �naintea celui ce-l tunde, asa nu-
si deschide gura sa.
8. �ntru smerenie judecata lui s-a ridicat, si neamul lui cine-l va
spune? Ca s-a luat de pe pam�nt viata lui, pentru faradelegile poporului meu s-au
adus la moarte.
9. Si voi da pe cei rai �n locul �ngroparii lui, si pe cei bogati �n locul
mortii lui; ca faradelege n-au facut, nici s-au aflat viclesug �n gura lui.
10. Si Domnul va sa-l curete pe el de rane, de se va da pentru pacat;
sufletul vostru va vedea sam�nta �ndelungata.
11. Si va Domnul cu m�na sa sa scoata din durere sufletul lui, si sa-i
arate lui lumina, si sa-l faca cu stiinta, si sa �ndrepteze pe cel drept, care
bine slujeste multora, si pacatele lor el le va purta.
12. Pentru aceasta el va mosteni pe multi, si va �mparti dob�nzile celor
tari, pentru ca s-a dat la moarte sufletul lui, si cu cei faradelege s-a socotit,
si el pacatele multora au purtat, si pentru faradelegile lor s-au dat.

CAP. 54.
Slava noului Ierusalim.

Veseleste-te cea stearpa, care nu nasti, da glas si striga, ceea ce nu aveai

dureri de nastere, ca mai multi sunt fiii celei pustie, dec�t acelei ce are
barbat.
2. Ca au zis Domnul: largeste locul cortului tau si pieile corturilor tale
le �ntinde, nu te scumpi, lungeste funiile tale, si tarusii tai �mputerniceste-i.
3. �nca si de-a dreapta si de-a st�nga lateste, si sam�nta ta va mosteni
neamuri, si cetati pustii vei locui.
4. Nu te teme, pentru ca te-ai rusinat, nici sa-ti fie rusine, pentru ca
te-ai ocar�t, ca de rusinea cea vesnica vei uita, si de ocara vaduviei tale mai
mult nu-ti vei aduce aminte.
5. Ca Domnul cel ce te-au facut pe tine, Domnul Savaot este numele lui, si
cel ce te izbaveste pe tine, el este Dumnezeul lui Israil, Dumnezeu atot pam�ntul
se va chema.
6. Nu ca pe o femeie parasita si slaba la inima te-au chemat pe tine
Domnul, nici ca pe o femeie din tinerete ur�ta, zis-au Dumnezeul tau.
7. Putina vreme te-am parasit, si cu mila mare te voi milui.
8. �ntru m�nie putina am �ntors fata mea de catre tine, si cu mila
vesnica te voi milui, zis-au cel ce te-au izbavit pe tine Domnul.
9. De la apa care a fost pe vremea lui Noe, aceasta este mie, precum m-am
jurat lui �n vremea aceea, ca mai mult nu ma voi m�nia asupra pam�ntului pentru
tine.
10. Nici cu �nfricosarea ta voi muta muntii, si dealurile nu se vor clati;
asa nici mila mea nu va lipsi de la tine, nici legatura pacii mele nu se va lua,
ca au zis Domnul cel milostiv tie:
11. Smerita si neasezata ai fost, n-ai avut m�ng�iere, iata eu gatesc tie
piatra ta, rubinul si temeliile tale sapfir.
12. Si voi pune zabrelele tale iaspis, si portile tale pietre de cristal,
si zidul tau pietre alese.
13. Si pe toti fiii tai �nvatati lui Dumnezeu, si �ntru multa pace vor fi
fiii tai.
14. Si cu dreptate te vei zidi, departeaza-te de nedreptate, si nu te vei
teme, si cutremur nu se va apropia la tine.
15. Iata nemernicii vor veni pentru mine la tine, si vor locui la tine, si
vor scapa la tine.
16. Iata eu te-am zidit pe tine, nu ca fierarul sufl�nd carbuni, si scot�nd
unelte la lucru, si eu te-am zidit, nu ca sa te stric cu pierzare.
17. Tot lucrul facut �mpotriva ta, nu va spori, si tot glasul se va scula
asupra ta la judecata, pe toti aceia vei birui, si cei supusi ai tai vor fi �ntr-
�nsul; este mostenire celor ce slujesc Domnului, si voi veti fi mie drepti, zice
Domnul.

CAP. 55.
Sfatuire pentru primirea m�ntuirii.

Cei �nsetati mergeti la apa, si c�ti nu aveti argint merg�nd cumparati, si

m�ncati, si mergeti si cumparati fara de argint si fara de pret, vin si grasime.
2. Pentru ce cheltuiti argintul, nu spre hrana, si osteneala voastra nu
spre satiu.
3. Ascultati-ma pe mine si veti m�nca cele bune, si se va desfata �ntru
bunatati sufletul vostru; luati aminte cu urechile voastre si urmati cailor mele.
Ascultati-ma pe mine si va fi viu �ntru bunatati sufletul vostru, si voi pune
voua lege vesnica, sfintele lui David cele credincioase.
4. Iata marturie �ntru neamuri l-am dat pe d�nsul Domn si poruncitor
neamurilor.
5. Neamurile, care nu te stiau pe tine, te vor chema si popoarele care nu
te cunosteau, la tine vor alerga pentru Domnul Dumnezeul tau sf�ntul lui Israil,
ca te-au marit pe tine.
6. Cautati pe Domnul, si daca-l veti afla, sa-l chemati pe el, c�nd se va
apropia de voi.
7. Sa-si lase cel necredincios caile sale si omul cel faradelege sfaturile
sale, si sa se �ntoarca la Domnul si-l va milui, si la Dumnezeul vostru, ca mult
va ierta pacatele voastre.
8. Ca nu sunt sfaturile mele ca sfaturile voastre, nici caile mele, ca
caile voastre, zice Domnul.
9. Ci c�t este cerul departe de pam�nt, asa sunt departe caile mele de
caile voastre, si cugetele mele de cugetele voastre.
10. Ca precum se pogoara ploaia sau zapada din cer si nu se �ntoarce p�na
c�nd adapa pam�ntul, si-l face de rasare si rodeste si da sam�nta samanatorului si
p�ine de m�ncare,
11. Asa va fi cuv�ntul meu, care va iesi din gura mea, nu se va �ntoarce
catre mine desert, p�na c�nd va plini toate c�te am voit, si voi spori caile tale
si poruncile mele.
12. Ca, cu veselie veti iesi si cu bucurie va veti povatui, ca muntii si
dealurile vor salta astept�ndu-va pe voi cu bucurie, si toate lemnele tarinii vor
bate cu ramurile.
13. Si �n locul scaiului se va �nalta chiparos, si �n locul urzicii va
creste mirsina, si va fi Domnul numit si �ntru semn vesnic, si nu va lipsi.

CAP. 56.
Chemarea neamurilor la m�ntuire.
Acestea zice Domnul, paziti judecata si faceti dreptate, ca s-a apropiat m�ntuirea
mea, ca sa vie, si mila mea ca sa se descopere.
2. Fericit barbatul, care face acestea si omul, care tine acestea si
pazeste s�mbetele, ca sa nu le spurce pe ele, si-si fereste m�inile sale, ca sa nu
faca nedreptate.
3. Sa nu zica cel de alt neam, care s-a adaugat Domnului zic�nd: doar cu
osebire ma va osebi Domnul de la poporul sau, si sa nu zica famenul: ca lemn sec
sunt eu.
4. Acestea zice Domnul famenilor: ori c�ti vor pazi s�mbetele mele si vor
alege cele ce vreau eu, si vor tinea legea mea,
5. Da-voi lor �n casa mea si �n zidul meu loc numit, mai bun dec�t fii si
dec�t fete. Nume vesnic voi da lor si nu va lipsi.
6. Si celor de alt neam, care s-au adaugat la Domnul, ca sa slujeasca lui
si sa iubeasca numele Domnului, ca sa fie lui slugi si slujnice; si pe toti cei ce
pazesc s�mbetele mele, sa nu le spurce; si pe cei ce tin legea mea,
7. Voiu baga pe ei �n muntele cel sf�nt al meu, si �i voi desfata pe ei �n
casa mea de rugaciune, arderi de tot ale lor si jertfele lor vor fi primite pe
jertfelnicul meu, caci casa mea, casa de rugaciune se va chema la toate neamurile.
8. Zis-au Domnul, cel ce aduna pe cei risipiti ai lui Israil, ca voi
adauge la el adunare.
9. Toate hiarele salbatice veniti, m�ncati toate hiarele padurei.
10. Vedeti, ca au orbit toti, n-au cunoscut, toti c�ini muti sunt, care nu
pot latra, care viseaza �n culcus si iubesc a dormita.
11. Si ca niste c�ini fara de rusine, cu sufletul, care nu stiu satiul si
sunt rai, nestiind �ntelegerea, toti au urmat caile sale, fiecare dupa pofta
averilor p�na la cei din urma.
12. Veniti sa bem vin si sa ne �mbatam, si sa facem asa m�ine �nca si mai
mult foarte.

CAP. 57.
Mustrare necredintei lui Israil.

Vedeti cum a pierit dreptul si nimeni nu ia aminte, si barbatii drepti pier si

nimeni nu socoteste ca de catre fata nedreptatii a pierit dreptul.
2. Fi-va �n pace �ngroparea lui, luatu-s-a din mijloc.
3. Iar voi apropieti-va aici fii faradelege, neam de preacurvari si de
curva.
4. �ntru cine v-ati desfatat? Si asupra cui ati deschis gura voastra, si
asupra cui ati scos limba voastra? Au nu voi sunteti fii pierzatori, sam�nta
faradelege?
5. Cei ce va rugati la idoli sub copaci desi, cei ce junghiati pe fiii
vostri �n vai, �n mijlocul pietrelor.
6. Aceasta este partea ta, aceasta este soarta ta si acelora ai varsat
turnari, si acestora ai adus jertfe, pentru acestea, au nu ma voi m�nia?
7. �n munte �nalt si sus, acolo este asternutul meu, si acolo ai suit
jertfele tale.
8. Si dupa st�lpii usii tale pus-ai pomenirea ta, g�ndeai, ca de te vei
departa de la mine, mai mult ceva vei avea, iubit-ai pe cei ce dorm cu tine.
9. Si ai �nmultit curvia ta cu ei, si pe multi ai departat de la mine; si
ai trimis soli peste hotarele tale si te-ai �ntors, si te-ai smerit p�na la iad.
10. De caile tale cele multe te-ai ostenit si n-ai zis: �nceta-voi,
�ntaritu-te-ai, pentru ca ai facut acestea, pentru aceea nu m-ai rugat pe mine.
11. De care tem�ndu-te te-ai �nfricosat si ai mintit mie si nu ti-ai adus
aminte de mine, si nu m-ai luat pe mine �ntru cugetul tau, nici �ntru inima ta,
si eu vaz�ndu-te pe tine te trec cu vederea, si de mine nu te-ai temut.
12. Si eu voi vesti dreptatea ta si relele tale, care nu vor folosi tie.
13. C�nd vei strica, scoata-te din necazul tau, ca pe toti acestia �i va
lua v�ntul, si-i va duce volbura; iar cei ce se tin de mine, vor agonisi pam�ntul
si vor mosteni muntele cel sf�nt al meu.
14. Si vor zice: curatiti de catre fata lui caile, si luati �mpiedecarile
din calea poporului meu.
15. Acestea zice cel Prea�nalt, cel ce locuieste �ntru cele de sus �n
veac, cel sf�nt �ntru sfinti, numele lui Domnul cel Prea�nalt, care �ntru sfinti
odihneste, si cel ce da celor slabi de suflet rabdare si celor cu inima zdrobita
le da viata.
16. Nu �n veci voi face izb�nda spre voi, nici pururea ma voi m�nia pe voi,
ca de la mine iese duh, si toata suflarea eu o am facut.
17. Pentru pacat putin l-am �ntristat pe el si l-am batut, si am �ntors
fata mea de la ei, si s-a �ntristat, si a umblat suparat pe caile sale.
18. Caile lui le-am vazut si l-am tamaduit pe el, si l-am m�ng�iat pe el,
si m�ng�iere adevarat i-am dat lui.
19. Pace peste pace celor departe si celor de aproape, si au zis Domnul:
vindeca-voi pe ei.
20. Iar cei nedrepti se vor �nvalui si nu vor putea odihni.
21. Nu este bucurie celor necurati, zis-au Domnul Dumnezeu.

CAP. 58.
Postul cel adevarat.

Striga cu tarie si nu �nceta, ca o tr�mbita �nalta glasul tau si spune poporului

meu pacatele lor, si casei lui Iacov faradelegile lor.
2. Pe mine din zi �n zi ma cauta si doresc sa stie caile mele, ca un
popor, care a facut dreptate si n-a parasit judecata Dumnezeului sau; cer acum de
la mine judecata dreapta si doresc sa se apropie de Dumnezeu,
3. Zic�nd: ce este, ca am postit si n-ai vazut; smerit-am sufletele
noastre si n-ai stiut? Pentru ca �n zilele posturilor voastre faceti voile voastre
si necajiti pe toti supusii vostri.
4. Spre judecati si sfezi postiti si bateti cu pumni pe cel smerit; pentru
ce postiti mie ca sa se auda astazi cu strigare glasul vostru?
5. Nu acest post am ales eu, si ziua care sa-si smereasca omul sufletul
sau, de ti-ai str�mba ca un cerc grumazul tau si de ai asterne sub tine sac si
cenusa, nici asa nu veti chema post primit.
6. Nu de acest fel de post am ales eu, zice Domnul: ci dezleaga toata
legatura nedreptatii, dezleaga legaturile cele cu sila facute, lasa pe cei prinsi
�ntru slobozenie si rupe toata scrisoarea cea cu nedreptate.
7. Fr�nge celui flam�nd p�inea ta si pe saracii cei fara de casa, adu-i �n
casa ta; de vezi pe cel gol, �mbraca-l, si nu trece cu vederea pe cei ce sunt din
sam�nta neamului tau.
8. Atunci va iesi de dimineata lumina ta, si sanatatea ta cur�nd va
rasari, si va merge �naintea ta dreptatea ta, si slava lui Dumnezeu te va
�nconjura.
9. Atunci vei striga si Dumnezeu te va auzi, si �nca graind tu, va zice:
aici sunt; si vei lepada de la tine legatura si �ntinderea m�inii si cuv�ntul cel
de c�rtire.
10. Si de vei da flam�ndului p�ine din sufletul tau, si de vei satura
sufletul cel necajit, atunci va straluci �ntru �ntuneric lumina ta si �ntunericul
tau ca amiazazi.
11. Si va fi Dumnezeul tau cu tine pururea, si te vei satura �n ce chip
pofteste sufletul tau, si oasele tale se vor �ngrasa si vor fi ca o gradina
adapata si ca un izvor, caruia nu-i scade apa, si oasele tale ca iarba vor rasari
si se vor �ngrasa, si vor mosteni neamurile neamurilor.
12. Si se vor zidi dar�maturile tale cele vechi, si vor fi temeliile tale
vesnice �n neamurile neamurilor, si te vei chema tocmitor de cele stricate, si
cararile tale cele de prin mijloc le vei face umblate.
13. De vei �ntoarce piciorul tau de la s�mbete, ca sa nu faci voile tale �n
ziua cea sf�nta, si vei chema s�mbetele desfatare, sfinte Dumnezeului tau, si nu
vei misca piciorul tau la lucru, nici vei grai cuv�nt cu m�nie din gura ta,
14. Si vei fi nadajduind spre Domnul, si te va sui la bunatatile
pam�ntului, si te va hrani cu mostenirea lui Iacov tatalui tau. Ca gura Domnului
au grait acestea.

CAP. 59.
Nelegiuirile poporului Israil. Fagaduinta M�ntuitorului.

Au nu poate m�na Domnului m�ntui? Au �ngreuiatu-s-a urechea lui, ca sa n-auda?

2. Ci pacatele voastre fac osebire �ntru voi si �ntru Dumnezeu, si
pentru pacatele voastre au �ntors Domnul fata de catre voi, ca sa nu va miluiasca.
3. Ca m�inile voastre sunt spurcate cu s�nge si degetele voastre cu
pacate, si buzele voastre au grait faradelege, si limba voastra cugeta
str�mbatate.
4. Nimenea nu graieste dreptate, nici este judecata adevarata, nadajuiesc
�ntru cele desarte si graiesc desertaciuni, ca zamislesc durere si nasc
faradelege.
5. Oua de aspida au spart si p�nza de paianjen tes, si cel ce vrea sa
man�nce din ouale lor sparg�ndu-le, afla clocitura si �ntr-�nsele vasilisc.
6. P�nza lor nu se face haina, nici se vor �mbraca din lucrurile sale,
pentru ca lucrurile lor sunt lucrurile faradelegii.
7. Iar picioarele lor spre rautate alearga, grabnice sunt a varsa s�nge,
si g�ndurile lor sunt g�nduri de ucideri, sfar�mare si ticalosie �n caile lor.
8. Si calea pacii nu o au cunoscut, nu este judecata �ntru caile lor;
caci cararile lor pe care trec, sunt �ntortochiate si nu stiu pacea.
9. Pentru aceea s-a departat judecata de la ei, si nu-i va apuca pe ei
dreptatea, c�nd asteptau ei lumina, s-a facut lor �ntuneric, astept�nd zorile, �n
ceata au umblat.
10. Pipai-vor ca orbii peretele, si ca si cei fara de ochi vor pipai, si la
amiaza vor cadea ca �n miezul noptii, ca cei ce mor vor suspina.
11. Ca ursul si ca porumbita �mpreuna vor umbla, asteptat-am judecata si nu
este, m�ntuirea s-a departat de la noi.
12. Ca multa este faradelegea noastra �naintea ta, si pacatele noastre s-au
�mpotrivit noua, ca faradelegile noastre sunt �ntru noi, si nedreptatile noastre
le-am cunoscut.
13. Pag�neste am lucrat si am mintit, si ne-am departat de la Dumnezeu
nostru; grait-am str�mbatati si am fost neascultatori, zamislit-am si am cugetat
din inima noastra cuvinte nedrepte.
14. Si am fost �napoi judecata, si dreptatea departe a statut, ca s-a
sf�rsit �ntru caile lor adevarul, si pe cale dreapta n-au putut sa umble.
15. Si adevarul s-a ridicat si si-a mutat cugetul, ca sa nu �nteleaga; si
au vazut Domnul si nu i-au placut, ca nu era judecata.
16. Si au vazut si nu era barbat, si au socotit, si nu era cine sa apere,
si i-au aparat pe ei cu bratul sau, si cu mila sa i-au �ntarit.
17. Si s-au �mbracat cu dreptatea ca si cu o platosa, si coiful m�ntuirii
au pus pe capul sau, si s-au �mbracat cu haina de izb�nda si cu vesm�ntul sau.
18. Ca rasplatind sa rasplateasca ocara potrivnicilor.
19. Si se vor teme cei de la apus de numele Domnului, si cei de la
rasaritul soarelui de numele cel slavit, ca va veni ca un r�u silnic m�ntuirea
Domnului, veni-va cu iutime.
20. Si va veni pentru Sion izbavitorul, si va �ntoarce pag�natatile de la
Iacov.
21. Si aceasta este legatura lor de la mine, zice Domnul: Duhul meu, care
este �ntru tine, si graiurile mele, care le-am dat �n gura ta, nu vor lipsi din
gura ta si din gura semintiei tale, ca au zis Domnul de acum si p�na �n veac.

CAP. 60.
Slava poporului lui Dumnezeu.
Lumineaza-te, lumineaza-te Ierusalime, ca vine lumina ta, si slava Domnului peste
tine a rasarit.
2. Ca iata �ntuneric va acoperi pam�ntul, si negura peste neamuri; iar
peste tine se va arata Domnul, si marirea lui �ntru tine se va vedea.
3. Si vor umbla �mparatii �ntru lumina ta, si neamurile �ntru
stralucirea ta.
4. Ridica �mprejur ochii tai, si vezi adunati pe toti fiii tai �ntru
tine; venit-au toti fiii tai de departe, si fetele tale pe umeri se vor ridica.
5. Atunci vei vedea si te vei bucura, te vei teme si te vei spaim�nta cu
inima, ca se va muta la tine bogatia marii, a neamurilor si a popoarelor.
6. Si vor veni la tine cirezi de camile, si te vor acoperi camilele
Madiamului si ale Ghefarului; toti din Sava vor veni aduc�nd aur, tam�ie vor aduce
si piatra scumpa, si bine vor vesti m�ntuirea Domnului.
7. Si toate oile Chidarului se vor aduna la tine, si berbecii Navaotului
vor veni, si se vor aduce primite pe jertfelnicul meu, si casa rugaciunii mele se
va mari.
8. Cine sunt acestia? Care ca norii zboara, si ca porumbii cu puii?
9. Pe mine ostroavele m-au asteptat, si corabiile de la Tarsis �nt�i, ca
sa aduca pe fiii tai de departe si argintul si aurul lor cu d�nsii, pentru numele
Domnului cel sf�nt, si pentru ca sa se mareasca sf�ntul lui Israil.
10. Si cei de alt neam vor zidi zidurile tale si �mparatii lor vor sta
�naintea ta, ca pentru mila mea te-am iubit.
11. Si se vor deschide portile tale pururea, ziua si noaptea nu se vor
�nchide, ca sa vie �ntru tine puterea neamurilor si �mparatii lor sa se aduca.
12. Ca neamurile si �mparatii, care nu vor sluji tie, vor pieri, si
neamurile cu pustiire se vor pustii.
13. Si marirea Livanului la tine va veni, cu chiparos si cu pevg si cu
chedru �mpreuna, ca sa se mareasca locul cel sf�nt al meu si locul picioarelor
mele voi mari.
14. Si vor merge la tine tem�ndu-se fiii celor ce te-au smerit pe tine, si
se vor �nchina la urmele picioarelor tale toti cei ce te-au �ntar�tat, si te vei
chema cetatea Domnului, Sionul sf�ntului lui Israil.
15. Pentru ca ai fost tu parasita si ur�ta si nu era cine sa-ti ajute tie,
si te voi pune pe tine bucurie vesnica, veselie neamului neamurilor.
16. Si vei suge laptele neamurilor, si bogatia �mparatilor vei m�nca, si
vei cunoaste, ca eu sunt Domnul cel ce te m�ntuiesc pe tine si cel ce te rascumpar
Dumnezeul lui Israil.
17. Si pentru arama aduce-voi aur, si pentru fier aduce-voi argint si
pentru lemne aduce-voi arama, si pentru pietre fier; si voi pune pe domnii tai �n
pace, si pe episcopii tai �ntru dreptate.
18. Si mai mult nu se va auzi nedreptatea �n pam�ntul tau, nici zdrobire,
nici ticalosie �n hotarele tale; ci se vor chema m�ntuire zidurile tale si portile
tale cu sapaturi.
19. Si mai mult nu va fi tie soarele spre luminarea zilei, nici rasaritul
lunii va lumina noaptea ta; ci va fi tie Domnul lumina vesnica si Dumnezeu marirea
ta.
20. Ca nu va apune soarele tie, si luna nu va scadea; ca va fi tie Domnul
lumina vesnica, si se vor sf�rsi zilele pl�ngerei tale.
21. Si poporul tau tot drept, si �n veac va mosteni pam�ntul, pazind
sadirea lucrurilor m�inilor sale spre marire.
22. Cel putin la numar va fi cu miile si cel mai mic va fi neam mare. Eu
Domnul la vreme voi aduna pe ei.

CAP. 61.
Vestirea m�ntuirii prin Mesia.

Duhul Domnului peste mine, pentru aceea m-au uns pe mine bine a vesti saracilor,
m-au trimis a vindeca pe cei zdrobiti la inima, a propovadui robilor iertare si
orbilor vedere.
2. A chema anul Domnului primit si ziua rasplatirii, a m�ng�ia pe toti cei
ce pl�ng.
3. Ca sa se dea celor ce pl�ng Sionul marire �n loc de cenusa, ungere de
veselie celor �ntristati, podoaba maririi �n locul duhului m�hnirii, si se vor
chema neamul dreptatii, sadirea Domnului �ntru marire.
4. Si vor zidi cele pustiite din vechime, cele mai dinainte pustiite se
vor ridica, si vor �nnoi cetatile cele pustii, care s-au pustiit din neam �n neam.
5. Si vor veni cei de alte neamuri, care vor paste oile tale, si cei de
alta semintie vor fi plugari si vieri.
6. Iar voi preoti Domnului va veti chema, slujitori Dumnezeului vostru se
va zice voua, taria neamurilor veti m�nca si �ntru bogatia lor minunati veti fi.
7. Pentru �nfruntarea voastra cea �ndoita si pentru rusine se va bucura
partea lor, si asa a doua oara vor mosteni pam�ntul si bucurie vesnica va fi peste
capul lor.
8. Ca eu sunt Domnul cel ce iubesc dreptatea si urasc jefuirile cele din
nedreptate, si voi da osteneala lor dreptilor si legatura vesnica voi lega cu
d�nsii.
9. Si se va cunoaste �ntru neamuri sam�nta lor si a fiilor lor �n
mijlocul popoarelor, tot cel ce se va vedea pe ei �i va cunoaste, ca acestia sunt
sam�nta binecuv�ntata de Dumnezeu.
10. Si cu veselie se vor veseli �ntru Domnul. Sa se bucure sufletul meu
;ntru Domnul ca m-au �mbracat pe mine �n haina m�ntuirii, si cu vesm�ntul veseliei
m-au acoperit, ca unui mire mi-au pus mie cununa si ca pe o mireasa m-au �mpodobit
cu podoaba.
11. Si ca pam�ntul ce-i creste floarea lui si ca o gradina ce-i rasare
sam�nta ei, asa va rasari Domnul dreptatea si bucura �naintea tuturor neamurilor.

CAP. 62.
Asteptarea m�ntuirii.

Pentru Sion nu voi tacea si pentru Ierusalim nu voi �nceta, p�na c�nd va iesi ca o
lumina dreptatea mea si m�ntuirea mea ca o faclie va arde.
2. Si vor vedea neamurile dreptatea ta, si toti �mparatii slava ta, si te
va chema pe tine cu nume nou, pe care-l va da Domnul.
3. Si vei fi cununa frumusetii �n m�na Domnului, si stema �mparatiei �n
m�na Dumnezeului tau.
4. Si mai mult nu te vei chema parasita; si pam�ntul tau nu se va mai numi
pustiu, ca te vei chema bunavoirea mea si pam�ntul tau locuit, ca bine au voit
Domnul �ntru tine si pam�ntul tau se va locui.
5. Si �n ce chip locuieste t�lharul cu fata, asa vor locui fiii tai cu
tine; si �n ce chip se veseleste mirele de mireasa, asa se va veseli de tine
Domnul.
6. Si peste zidurile tale Ierusalime pus-am pazitori toata ziua si toata
noaptea, care nu vor tacea p�na la sf�rsit aduc�ndu-si aminte de Domnul.
7. Ca nu este voua asemenea, de se va �ndrepta, si va face Ierusalimul
semetie pe pam�nt.
8. Jurat-au Domnul pe dreapta sa si pe taria bratului sau; de voi da mai
mult gr�ul tau si bucatele tale vrajmasilor tai, si de vor bea mai mult fiii cei
straini vinul tau, pentru care te-ai ostenit,
9. Ci numai cei ce le-au adunat, aceia le vor m�nca si vor lauda pe
Domnul, si cel ce le-au cules, acela le vor bea �n curtile mele cele sfinte.
10. Mergeti prin portile mele si faceti cale poporului meu, si pietrele de
pe cale le dati �n laturi, ridicati semn spre neamuri.
11. Ca iata Domnul au facut de s-a auzit p�na la marginile pam�ntului;
ziceti fetei Sionului: iata m�ntuitorul tau vine av�nd plata sa cu sine, si lucrul
sau �naintea fetei sale.
 12. Si-l va numi pe el popor sf�nt rascumparat de Domnul, iar tu te vei
numi cetate cautata si neparasita.

CAP. 63.
Ziua izb�ndirii.

Cine este acesta care a venit din Edom? Rosala hainelor lui din Vosor? Acesta este
�mpodobit �n haina sa, striga cu tarie: eu graiesc dreptate si judecata de
m�ntuire.
2. Pentru ce sunt hainele tale rosii, si �mbracamintele tale ca ale unui
ce calca �n teasc? Fiind plin l-am calcat de tot.
3. Si din neamuri nu este barbat cu mine, si i-am calcat pe ei �ntru
m�nia mea, si i-am zdrobit pe ei ca pam�ntul, si am varsat s�ngele lor pe pam�nt
si toate hainele mele le-am stropit.
4. Ca ziua rasplatirii a venit lor si anul rascumpararii este de fata.
5. Si am cautat, si nu era ajutator, si am privit, si nimeni n-ajuta, si
i-a m�ntuit pe ei bratul meu si m�nia mea a sosit.
6. Si i-am calcat pe ei �ntru m�nia mea, si am varsat s�ngele lor pe
pam�nt.
7. De mila Domnului mi-am adus aminte, de bunatatile Domnului �ntru
toate, care ne-au rasplatit noua. Domnul este judecator bun casei lui Israil,
rasplati-ne-va noua dupa mila sa si dupa multimea dreptatii sale.
8. Si au zis: acesta este poporul meu, fiii nu se vor lepada; si le-au
fost lor spre m�ntuire din tot necazul lor.
9. Nu sol, nici �nger, ci �nsusi Domnul i-au m�ntuit pe ei, pentru ca i-au
iubit pe ei, si i s-au facut mila de ei, �nsusi i-au rascumparat pe ei, si i-au
primit, si i-au �naltat �n toate zilele veacului.
10. Iar ei au ascultat, si au �ntar�tat pe Duhul cel sf�nt al lui, si s-au
�ntors Domnul spre vrajba, �nsusi au dat razboi asupra lor.
11. Si si-au adus aminte de zilele cele de demult, unde este cel ce au scos
din pam�nt pe pastorul oilor? Unde este cel ce au pus �ntr-�nsii Duhul cel sf�nt?
12. Cel ce au scos cu dreapta pe Moisi, bratul slavei sale; care au
�nchegat apa de la fata lui, ca sa-si faca luisi nume slavit �n veci.
13. Dusu-i-au pe ei prin ad�nc, ca pe un cal prin pustie, si nu s-au
ostenit.
14. Si ca pe niste dobitoace pe c�mp, pogor�tu-s-au Duh de la Domnul, si i-
au povatuit pe ei, asa ai povatuit pe poporul tau, ca sa-ti faci tie nume slavit.
15. Cauta din cer si vezi din casa cea sf�nta a ta si a slavei tale; unde
este r�vna ta si taria ta? Unde este multimea milei tale si a �ndurarilor tale, ca
ne-ai rabdat pe noi?
16. Pentru ca tu esti Parintele nostru, ca Avraam nu ne-a stiut pe noi, si
Israil nu ne-a cunoscut; ci tu Doamne Parintele nostru m�ntuieste-ne pe noi, din
�nceput numele tau peste noi este.
17. Pentru ce ne-ai facut pe noi Doamne de am ratacit de la calea ta?
�nv�rtosat-ai inimile noastre, ca sa nu ne temem de tine? �ntaorce-te pentru robii
tai, pentru neamurile mostenirii tale.
18. Ca sa mostenim c�t de putin numele tau cel sf�nt, potrivnicii nostri
calcat-au sfintitorul tau.
19. Facut-ne-am ca din �nceput c�nd nu ne-ai stap�nit pe noi, nici s-a
chemat numele tau peste noi.

CAP. 64.
Rugaciunea poporului.

De vei deschide cerul, se vor cutremura de tine muntii si se vor topi, cum se
topeste ceara de fata focului.
2. Si va arde focul pe potrivnici, si se va arata numele tau
potrivnicilor, de fata ta neamurile se vor tulbura.
 3. C�nd vei face cele marite, se vor cutremura de tine muntii.
4. Din veac n-am auzit, nici ochii nostri n-au vazut Dumnezeu afara de
tine, si lucrurile tale care vei face, celor ce asteapta mila.
5. Ca va �nt�mpina mila pe cei ce fac dreptate, si-si aduc aminte de caile
tale. Iata tu te-ai m�niat, si noi am pacatuit, pentru aceea am ratacit.
6. Si ne-am facut ca niste necurati toti, si ca o c�rpa lepadata toata
dreptatea noastra, si am cazut ca frunzele pentru faradelegile noastre, asa ne va
lua pe noi v�ntul.
7. Si nu este cel ce sa cheme numele tau, si cel ce sa-si aduca aminte, ca
sa se tie de tine, ca ai �ntors fata ta de catre noi, si ne-ai dat pe noi pentru
faradelegile noastre.
8. Si acum Doamne Tatal nostru tu esti; iar noi tina, lucrul m�inilor tale
toti.
9. Nu te m�nia pe noi foarte, si �n vreme sa nu pomenesti pacatele
noastre; si acum cauta Doamne, ca poporul tau suntem noi toti.
10. Cetatea ta cea sf�nta s-a facut pustie, Sionul ca o pustie s-a facut,
Ierusalimul spre blestem.
11. Casa noastra cea sf�nta, si slava pe care o au binecuv�ntat parintii
nostri, s-a ars cu foc, si toate cele marite ale noastre au cazut.
12. Si peste toate acestea, suferit-ai Doamne, si ai tacut, si ne-ai smerit
pe noi foarte.

CAP. 65.
Rasplatirile Domnului.

Aratatu-m-am celor ce nu ma cautau, aflatu-m-am celor ce nu �ntrebau de mine, zis-

am: iata sunt la neamul, care n-a chemat numele meu.
2. �ntins-am m�inile mele toata ziua catre poporul cel neascultator si
�mpotriva graitor, care n-a umblat pe calea cea buna, ci dupa pacatele sale.
3. Poporul acesta, care ma �ntar�ta pe mine �naintea mea pururea, acestia
jertfesc �n gradini, si pe lespezi tam�iaza demonilor celor ce nu sunt.
4. Si �n morm�nturi si �n pesteri dorm pentru visuri, care man�nca carne
de porc si zeama jertfelor; spurcate sunt toate vasele lor.
5. Care zic: departe de la mine, nu te apropia de mine, ca, curat sunt;
acesta este fumul m�niei mele, foc arde �ntru el �n toate zilele.
6. Iar scris este �naintea mea, nu voi tacea p�na ce voi rasplati, si voi
�ntoarce �n s�nul lor pacatele lor si al parintilor lor, zice Domnul. Cei ce au
tam�iat �n munti si �n dealuri m-au ocar�t pe mine, �ntoarce-voi faptele lor �n
s�nul lor.
7. Asa zice Domnul: �n ce chip se va afla broboana �n strugur, si vor
zice: sa nu o strici pe ea, ca binecuv�ntare este �ntr-�nsa; asa voi face pentru
cel ce slujeste mie, pentru acesta nu voi pierde pe toti.
8. Si voi scoate sam�nta din Iacov si din Iuda, si va mosteni muntele cel
sf�nt al meu, si vor mosteni alesii mei si slugile mele, si vor locui acolo.
9. Si �n padure vor fi st�ne de oi, si valea Ahornului spre odihna
cirezilor poporului meu, care m-a cautat pe mine.
10. Iar voi cei ce m-ati parasit pe mine, si ati uitat muntele meu cel
sf�nt, si cei ce gatiti masa diavolului si faceti turnari norocului,
11. Eu va voi da pe voi sabiei, toti junghiati veti cadea, pentru ca v-am
strigat pe voi si n-ati auzit, grait-am si n-ati ascultat, si ati facut rau
�naintea mea, si ati ales cele ce n-am voit.
12. Pentru aceea acestea zice Domnul: iata cei ce slujesc mie vor m�nca,
iar voi veti flam�nzi; iata cei ce slujesc mie vor bea, iar voi veti �nsetosa;
13. Iar cei ce slujesc mie cu bucurie se vor bucura, iar voi veti striga
pentru durerea inimii voastre, si va veti vaieta pentru zdrobirea duhului vostru.
14. Iata cei ce slujesc mie cu bucurie se vor bucura, iar voi veti striga
pentru durerea inimii voastre, si va veti vaieta pentru zdrobirea duhului vostru.
15. Ca veti lasa numele vostru spre satiu alesilor mei, iar pe voi va va
pierde Domnul; iar celor ce slujesc mie se va pune nume nou.
16. Care se vor binecuv�nta pe pam�nt, se vor binecuv�nta de Dumnezeul cel
adevarat, si cei ce jura pe pam�nt, vor jura pe Dumnezeul cel adevarat, ca vor
uita necazul lor cel dintai, si nu va intra �n inima lor.
17. Ca va fi cerul nou si pam�ntul nou, si nu-si vor aduce aminte de cele
dintai, nici vor veni �n inima lor.
18. Ci veselie si bucurie vor afla �ntr-�nsul, ca iata eu fac Ierusalimul
bucurie, si poporul meu veselie.
19. Si ma voi bucura de Ierusalim, si ma voi veseli de poporul meu, si mai
mult nu se va auzi �ntru d�nsul glas de pl�ngere, nici glas de strigare.
20. Nici va fi acolo t�nar si batr�n, care sa nu-si plineasca vremea sa, ca
va fi cel t�nar de o suta de ani, iar pacatosul de va fi si de o suta de ani, c�nd
va muri blestemat va fi.
21. Si vor zidi case, si ei vor locui �ntr-�nsele, si vor sadi vii, si ei
vor m�nca rodurile lor si vinul lor vor bea.
22. Nu vor zidi ei, si altii sa locuiasca, nici vor sadi ei, si alti sa
man�nce; caci ca zilele lemnului vietii vor fi zilele poporului meu, ca lucrurile
ostenelelor lor se vor �nvechi.
23. Iar alesii mei nu vor osteni �ndesert, nici vor naste fii spre blestem;
ca sam�nta binecuv�ntata de Dumnezeu este, si fiii lor cu ei �mpreuna vor fi.
24. Si va fi mai �nainte de ce vor striga ei, eu voi auzi pe ei, �nca
graind ei, voi zice: ce este?
25. Atunci lupii si mieii se vor paste �mpreuna, si leul ca boul va m�nca
paie si sarpele pam�nt ca p�inea; nu vor face nedreptate, nici stricaciune �n
muntele cel sf�nt al meu, zice Domnul.

CAP. 66.
Lepadarea jertfelor. Judecata si �mparatia Domnului.

Asa zice Domnul: cerul este mie scaun si pam�ntul razem picioarelor mele, ce casa
veti zidi mie? Si care este locul odihnei mele?
2. Ca toate acestea le-a facut m�na mea si ale mele sunt toate acestea,
zice Domnul; si spre cine voi cauta, fara numai spre cel smerit si bl�nd, si care
tremura de cuvintele mele.
3. Iar cel faradelege, care jertfeste mie vitel, ca cel ce bate om; si cel
ce jertfeste din turma, ca cel ce ucide c�ine; iar cel ce aduna faina de gr�u, ca
s�ngele de porc; cel ce face tam�iere spre pomenire, ca cel ce blestema; si ei au
ales caile lor si ur�ciunile lor care sufletul lor le-a voit.
4. Si eu voi alege batjocurile lor, si pacatele lor voi rasplati lor, ca
i-am chemat pe ei, si nu m-au ascultat, grait-am si n-au auzit, si au facut ce
este rau �naintea mea, si cele ce n-am voit au ales.
5. Auziti cuv�ntul Domnului, cei ce tremurati de graiul lui, ziceti frati
ai nostri, celor ce va urasc pe voi si se sc�rbesc de voi, ca numele Domnului sa
se mareasca si sa se arate �ntru veselia lor, si ei se vor rusina.
6. Glasul strigarii din cetate, glas din Biserica, glasul Domnului cel ce
rasplateste rasplatire celor �mpotrivitori.
7. Mai �nainte de a naste ceea ce s-a apropiat sa nasca, mai �nainte de a
veni durerea nasterei a fugit si a nascut fecior.
8. Cine a auzit ca aceasta? Si cine a vazut asemenea? Au nascut-au
pam�ntul �ntr-o zi? Sau nascutu-s-a un neam deodata? Ca s-a chinuit si a nascut
Sionul pruncii sai?
9. Iar eu am dat asteptarea aceasta, si nu ti-ai adus aminte de mine zis-
au Domnul: au n-am facut eu si pe ceea ce naste si pe cea stearpa? Zis-au
Dumnezeul tau.
10. Veseleste-te Ierusalime si praznuiti �ntr-�nsul toti cei ce-l iubiti pe
el, si cei ce locuiti �n el bucurati-va cu bucurie �mpreuna cu d�nsul toti, c�ti
pl�ngeti pentru d�nsul.
11. Ca sa sugeti si sa va saturati din t�tele m�ng�ierii lui, si dupa ce
veti suge sa va desfatati de intrarea slavei lui.
12. Ca acestea zice Domnul: iata eu voi abate spre d�nsii ca un r�u de pace
si ca un p�r�u ce se varsa marirea neamurilor; pruncii lor pe umere se vor ridica
si pe genunchi se vor m�ng�ia.
13. �n ce chip m�ng�ie pe cineva muma lui, asa si eu va voi m�ng�ia pe voi,
si �n Ierusalim va veti m�ng�ia.
14. Si veti vedea, si se va veseli inima voastra si oasele voastre ca iarba
vor odrasli si se va cunoaste m�na Domnului, celor ce se tem de el, si va
�nfricosa pe cei neascultatori.
15. Ca iata Domnul ca focul va veni, si ca viforul carele lui, sa dea
rasplatire �ntru m�nie, si �ntru despartirea sa cu vapaie de foc.
16. Ca, cu foc Domnului se va judeca tot pam�ntul si cu sabia lui tot
trupul, multi raniti vor fi de la Domnul.
17. Cei ce se curatesc si se sfintesc �n gradini si �naintea usilor, care
man�nca carne de porc si ur�ciuni si soareci, �mpreuna vor pieri, zice Domnul.
18. Si eu faptele lor si g�ndurile lor le stiu, iata vin sa adun toate
neamurile si limbile, si vor veni si vor vedea slava mea.
19. Si vor lasa peste d�nsele semn si voi trimite pe cei m�ntuiti dintr-
�nsii la neamuri �n Tarsis si �n Fud si �n Lud si �n Masoh si �n Tovel si �n
Elada, si �n ostroavele cele de departe, care n-au auzit numele meu, si n-au vazut
slava mea.
20. Si vor spune slava mea �ntru neamuri, si vor aduce pe fratii vostri
din toate neamurile dar Domnului, cu cai si cu carute, si cu paturile cele de
purtat ale muscoilor, cu umbraruri �n sf�nta cetate a Ierusalimului, zis-au
Domnul; ca si cum ar aduce fiii lui Israil jertfele sale mie cu veselie si cu
c�ntari �n casa Domnului.
21. Si dintr-�nsii voi lua preoti si leviti, zice Domnul.
22. Ca precum cerul nou si pam�ntul nou, care eu le fac, ram�n �naintea
mea, zice Domnul, asa va sta sam�nta voastra si numele voastre.
23. Si va fi din luna �n luna, si din s�mbata �n s�mbata, veni-va tot
trupul de se va �nchina �naintea mea �n Ierusalim, zice Domnul.
24. Si vor iesi, si vor vedea st�rvurile oamenilor, care au calcat
poruncile mele, ca viermele lor nu va muri, si focul lor nu se va stinge, si vor
fi priveala la tot trupul.

IEREMIA

CAP. 1.
Chemarea Proorocului.

Cuv�ntul lui Dumnezeu, care s-a facut catre Ieremia fiul lui Helchia din preoti,
care locuia �n Anatot �n pam�ntul lui Veniamin.
2. Cum s-a facut cuv�ntul lui Dumnezeu catre d�nsul �n zilele lui Iosia
fiul lui Amos �mparatul Iudei, �n anul al treisprezecelea al �mparatiei lui.
3. Si a fost �n zilele lui Ioachim fiul lui Iosie �mparatul Iudei, p�na la
al unsprezecelea an al lui Sedechia fiul lui Iosia �mparatul Iudei, p�na la robia
Ierusalimului ;n luna a cincea.
4. Si a fost cuv�ntul Domnului catre mine, zic�nd:
5. Mai �nainte de a te zamisli tu �n p�ntece te stiu, si mai �nainte de ce
ai iesit tu din mitras te-am sfintit, Prooroc spre neamuri te-am pus.
6. Si am zis: o Doamne! Cel ce esti Stap�n, iata nu stiu grai, ca t�nar
sunt eu.
7. Si au zis Domnul catre mine: nu zice, ca t�nar sunt eu, caci catre
toti, care te voi trimite, vei merge, si toate c�te voi porunci tie vei grai.
8. Sa nu te temi de fata lor, ca eu cu tine sunt, ca sa te scot pe tine,
zice Domnul.
9. Si au �ntins Domnul m�na sa catre mine, si s-au atins de gura mea si au
zis Domnul catre mine:
 10. Iata am dat cuvintele mele �n gura ta, iata te-am pus astazi peste
neamuri si peste �mparatii, ca sa smulgi si sa strici si sa risipesti, si iar sa
zidesti si sa rasadesti.
11. Si a fost cuv�ntul Domnului catre mine, zic�nd: ce vezi tu Ieremia? Si
am raspuns: toiag de nuc.
12. Si au zis Domnul catre mine: bine ai vazut, pentru ca am privegheat eu
peste cuvintele mele, ca sa le fac pe ele.
13. Si a fost cuv�ntul Domnului a doua oara catre mine, zic�nd: ce vezi tu?
Si am raspuns: caldare dedesupt arz�nd vad eu si fata ei dinspre miazanoapte.
14. Si au zis Domnul catre mine: dinspre miazanoapte se vor atata relele
peste toti cei ce locuiesc pe pam�nt.
15. Pentru ca iata eu chem toate �mparatiile pam�ntului de la miazanoapte,
zice Domnul; si vor veni, si vor pune fiecare scaunul sau �naintea usilor portilor
Ierusalimului, si peste toate zidurile cele dimprejurul lui, si peste toate
cetatile Iudei.
16. Si voi grai catre ei cu judecata pentru toata rautatea lor, caci m-au
parasit pe mine, si au jertfit dumnezeilor straini si s-au �nchinat lucrurilor
m�inilor sale.
17. Si tu �ncinge mijlocul tau si te scoala, si graieste catre ei toate
c�te voi porunci tie, nu te teme de fata lor, nici te �nfricosa �naintea lor, caci
cu tine sunt eu, ca sa te scot pe tine, zice Domnul.
18. Iata te-am pus pe tine astazi ca o cetate tare si ca un zid de arama,
tare la toti �mparatii Iudei si la boierii lui, si la poporul pam�ntului.
19. Si vor da razboi asupra ta, si nu te vor putea birui, pentru ca cu tine
sunt eu, ca sa te scot pe tine, zice Domnul.

CAP. 2.
Mustrari poporului Israil.

Si s-a facut cuv�ntul Domnului catre mine zic�nd: mergi si striga �n urechile
Ierusalimului graind: acestea zice Domnul:
2. Adusu-mi-am aminte de mila tineretilor tale si de dragostea sav�rsirii
tale, pentru ca urmai tu sf�ntului lui Israil, zice Domnul.
3. Sf�nt este Israil Domnului, p�rga rodurilor lui, toti cei ce-l man�nca
pe el vor gresi, rele vor veni asupra lor, zice Domnul.
4. Auziti cuv�ntul Domnului casa lui Iacov, si toata semintia casei lui
Israil.
5. Acestea zice Domnul: ce greseala au aflat parintii vostri �ntru mine,
ca s-au departat de la mine si au umblat dupa desertaciuni, si s-au facut
netrebnici?
6. Si n-au zis: unde este Domnul cel ce ne-au scos pe noi din pam�ntul
Eghipetului, cel ce ne-au povatuit �n pustie prin pam�nt uscat si neumblat si prin
pam�nt fara de apa si fara de roada, prin pam�nt, �ntru care n-a umblat c�ndva
barbat, nici a locuit om acolo?
7. Si v-am dus pe voi �n Carmil ca sa m�ncati roadele lui si bunatatile
lui, si ati intrat si ati p�ngarit pam�ntul meu, si mostenirea mea o ati pus �ntru
ur�ciune.
8. Preotii n-au zis: unde este Domnul? Si cei ce se tineau de lege nu m-au
stiut; si pastorii au facut faradelege �mpotriva mea, si proorocii au proorocit �n
Vaal si au umblat dupa cele netrebnice.
9. Pentru aceasta �nca ma voi judeca cu voi, zice Domnul; si cu fiii
fiilor vostri ma voi judeca.
10. Treceti �n ostroavele Hetimului si vedeti, si �n Chidar trimiteti, si
socotiti foarte, si vedeti, de s-au facut unele ca acestea.
11. De si-au schimbat pag�nii dumnezeii sai, si aceia nu sunt dumnezei, iar
poporul meu, a schimbat marirea sa �ntru aceia de la care nu se vor folosi.
12. Spaim�ntatu-s-a cerul de aceasta si s-a �nfricosat mult foarte, zice
Domnul.
 13. Ca doua si rele a facut poporul meu: m-au parasit pe mine izvorul apei
vietii, si si-a sapat luisi f�nt�ni surpate, care nu vor putea tine apa.
14. Au rob este Israil? Au �n casa nascut? Pentru ce s-a facut de prada?
15. Asupra lui au racnit leii, si au dat glasul lor, cei ce au r�nduit
pam�ntul lui spre pustiire si cetatile lui le-au sapat, ca sa nu locuiasca �ntr-
�nsele.
16. Si fiii Memfiei si ai Tafnei te-au cunoscut pe tine, si te-au
batjocurit.
17. Au n-au facut acestea tie pentru ca tu m-ai parasit pe mine? Zice
Domnul Dumnezeul tau.
18. Si acum ce este tie si caii Eghipetului, ca sa bei apa Ghionului? Si ce
este tie si caii Asirienilor, ca sa bei apa r�urilor?
19. Certa-te-va viclenia ta si rautatea ta te va mustra, si cunoaste si
vezi, ca amar tie a ma parasi tu pe mine, zice Domnul Dumnezeul tau; si n-am
binevoit �ntru tine, zice Domnul Dumnezeul tau.
20. Ca din veac ai zdrobit jugul tau si ai rupt legaturile tale, si ai zis:
nu voi sluji tie, ci voi merge pe tot dealul �nalt si sub tot copacul umbros,
acolo ma voi rasfata �ntru curvia mea.
21. Si eu te-am sadit vita roditoare toata adevarata, cum te-ai �ntors
�ntru amaraciune, vita straina?
22. De te vei spala cu salitru, si-ti vei �nmulti iarba, spurcata esti cu
nedreptatile tale �naintea mea, zice Domnul.
23. Cum vei grai: nu m-am spurcat si pe urma lui Vaal n-am mers? Vezi caile
tale �ntru multime de barbati, si cunoaste ce ai facut, catre seara glasul ei s-a
vaitat.
24. Caile sale le-au latit spre apa pustiei, �ntru pofta sufletului sau se
purta de v�nt, datu-s-a, cine o va �ntoarce pe ea? Toti cei ce o cauta pe ea nu
vor osteni, �ntru smerenia ei o vor afla pe ea.
25. �ntoarce piciorul tau de la calea colturoasa si g�tlejul tau de la
sete, iar ea a zis: �mbarbata-ma-voi, ca am iubit straini si dupa ei am umblat.
26. Cum se rusineaza furul, c�nd se prinde, asa se vor rusina fiii lui
Israil, ei si �mparatii lor si boierii lor si preotii lor si proorocii lor.
27. Lemnului a zis: ca tatal meu esti tu, si pietrei: tu m-ai nascut pe
mine; si au �ntors catre mine spatele, si nu fetele lor; si �n vremea rautatilor
lor vor zice: scoala-te si ne m�ntuieste pe noi.
28. Si unde sunt dumnezeii tai? pe care ti-ai facut tie? Au scula-se-vor si
te vor m�ntui �n vremea rautatii tale? Ca dupa numarul cetatilor tale erau
dumnezeii tai o Iudo, si dupa numarul despartirii cailor Ierusalimului jertfeau
lui Vaal.
29. Pentru ce graiti catre mine? Toti voi ati lucrat pag�neste si toti voi
ati facut faradelege asupra mea, zice Domnul.
30. �ndesert am batut pe fiii vostri, �nvatatura n-ati primit, sabie a
m�ncat pe proorocii vostri, ca leul cel pierzator, si nu v-ati �nfricosat.
31. Auziti cuv�ntul Domnului, acestea zice Domnul: au doar pustietate m-am
facut lui Israil? Au pam�nt telinit? Pentru ca a zis poporul meu: nu ne vei
stap�ni, si mai mult nu vom veni catre tine?
32. Au uita-va mireasa podoaba sa si fecioara legatura pieptului ei? Iar
poporul meu m-a uitat �n zile nenumarate.
33. Ce bine vei mai ispravi �nca �ntru caile tale, ca sa cerci iubire? Nu
asa, ci si tu ai viclenit, ca sa spurci caile tale.
34. Si �n m�inile tale s-au aflat s�ngiuri de suflete nevinovate, nu �n
scorburi i-am aflat pe ei, ci �n tot stejarul.
35. Si ai zis: nevinovat sunt, ci sa se �ntoarca m�nia lui de la mine.
36. Iata eu ma judec cu tine, pentru ca zici tu: n-am pacatuit, ca ai
defaimat foarte a �ndoi caile tale, si de la Eghipet te vei rusina, precum te-ai
rusinat de la Asur.
37. Ca si de aici vei iesi, si m�inile tale peste capul tau, ca au departat
Domnul nadejdea ta, si nu vei spori �ntr-�nsa.
CAP. 3.
Mustrari si �ndemnari la pocainta.

De va slobozi barbatul pe femeia sa, si se va duce de la el, si se va marita dupa

alt barbat, au �ntorc�ndu-se, va mai veni la el? Si nu p�ngarindu-se va fi
p�ngarita femeia aceea? Si tu ai curvit cu pastori multi, dar �ntoarce-te catre
mine, zice Domnul.
2. Ridica ochii tai spre �naltime, si vezi unde nu te-ai p�ngarit, �n cai
ai sezut la ei, ca o cioara �n pustie, si ai spurcat pam�ntul cu curviile tale si
cu rautatile tale.
3. Si ai avut pastori multi spre piedica tie, fata de curva s-a facut fata
ta, fara de rusine ai fost catre toti.
4. Nu ca pe un casnic m-ai chemat, tata, si povatuitor tineretii tale?
5. Au ram�ne-va �n veac? Au pazi-se-va spre izb�ndire? Asa ai grait, dar
ai facut relele acestea c�t ai putut.
6. Si au zis Domnul catre mine �n zilele lui Iosie �mparatul: vazut-ai
cele ce a facut mie casa lui Israil? S-a dus �ntru tot muntele �nalt, si sub tot
lemnul frunzos, si a curvit acolo.
7. Si am zis dupa ce a facut ea toate aceste nelegiuiri: �ntoarce-te la
mine, dar nu s-a �ntors si a vazut netocmeala ei Iuda sora sa cea necredincioasa.
8. Si am vazut, ca desi am lepadat casa lui Israil cea razvratita si o am
departat pe ea din pricina tuturor nelegiuirilor sale, si i-am dat carte de
despartire la m�inile ei, sora sa Iuda cea necredincioasa nu s-a temut, si a mers,
sa se p�ngareasca si ea.
9. Si s-a nimicnicit �ntru curvia ei, nelegiuind cu lemn si piatra.
10. Si �n toate acestea casa cea razvratita a Iudei nu s-a �ntors din toata
inima sa la mine, ci la minciuni.
11. Si au zis Domnul catre mine: �ndreptat-a sufletul sau Israil fata de
razvratirea casei lui Iuda.
12. Mergi si citeste cuvintele acestea catre miazanoapte, si vei zice:
�ntoarce-te catre mine locasul lui Israil, zice Domnul; si nu voi cauta cu asprime
spre voi, ca milostiv sunt eu zice Domnul; si �n veci nu voi tinea m�nie asupra
voastra.
13. �nsa cunoaste str�mbatatea ta, ca asupra Domnului Dumnezeului tau ai
facut pag�natate, si ti-ai �ndreptat pasii tai spre straini, sub tot lemnul
frunzos, si n-ai auzit glasul meu, zice Domnul.
14. �ntoarceti-va fii departati, zice Domnul; ca eu voi stap�ni pe voi si
voi lua pe voi, pe unul din o cetate si pe doi din o rudenie, si voi aduce pe voi
�n Sion.
15. Si voi da voua pastori dupa inima mea, si va vor pastori pe voi
povatuindu-va cu stiinta.
16. Si va fi de va veti �nmulti si veti creste pe pam�nt, zice Domnul; �n
zilele acelea nu vor mai vorbi despre chivotul legii Domnului, nu se va mai sui la
inima, nu se va numi, nici se va socoti, si nu se va face altul.
17. �n zilele acelea si �n vremea aceea numi-vor Ierusalimul scaunul
Domnului, si se vor aduna toate neamurile la d�nsul, si mai mult nu vor merge dupa
poftele cele rele ale inimii lor.
18. �n zilele acelea veni-va casa lui Israil la casa lui Iuda, si �mpreuna
vor veni din pam�ntul de miazanoapte si din toate tarile la pam�ntul, care l-am
dat mostenire parintilor lor.
19. Si eu am zis: fie Doamne, �nca r�ndui-te-voi spre fii, si voi da tie
pam�nt ales, mostenirea lui Dumnezeu Atottiitorul neamurilor si am zis: Parinte ma
chemati pe mine si de la mine sa nu va �ntoarceti.
20. �nsa precum nu este credincioasa femeia iubitului sau, asa nu m-a bagat
pe mine �n seama casa lui Israil, zice Domnul.
21. Glas mare s-a auzit de pl�ngere si de rugaciune al fiilor lui Israil,
caci au facut str�mbatate �ntru caile lor, uitat-au pe Dumnezeul sau cel sf�nt.
 22. �ntoarceti-va fii �napoi si voi vindeca zdrobiturile voastre; iata noi
robi vom fi tie, ca tu esti Domnul Dumnezeul nostru, cu adevarat o minciuna erau
muntii si puterea magurilor; �nsa prin Domnul Dumnezeul nostru m�ntuirea lui
Israil.
23. Si rusinea a m�ncat ostenelile parintilor nostri din tineretile lor,
oile lor si viteii lor, si pe fiii lor si pe fetele lor.
24. Dormit-am �ntru rusinea noastra, si ne-a acoperit pe noi necinstea
noastra, pentru ca �naintea Dumnezeului nostru am pacatuit noi si parintii nostri
din tineretile noastre p�na �n ziua aceasta, si n-am ascultat glasul Domnului
Dumnezeului nostru.

CAP. 4.
Sfatuiri si amenintari.

De se va �ntoarce Israil catre mine, zice Domnul, sa se �ntoarca, si de va lua

dimprejurul sau ur�ciunile lui din gura lui, si de catre fata mea se va smeri.
2. Si va jura: viu este Domnul cu adevarat, cu judecata si cu dreptate, si
vor binecuv�nta �ntru el limbi si �ntru el vor lauda pe Dumnezeu �n Ierusalim.
3. Ca acestea zice Domnul barbatilor Iudei si celor ce locuiesc
Ierusalimul:
4. Arati pam�nt nou, si sa nu semanati �n spini, taiati-va �mprejur
Dumnezeului vostru, si taiati �mprejur �nv�rtosarea inimii voastre barbatii Iudei
si cei de locuiti �n Ierusalim; sa nu iasa ca focul m�nia mea, si sa se aprinda,
si nu va fi cel ce sa o stinga pentru viclesugul tocmelelor voastre.
5. Vestiti �n Iuda, si sa se auda �n Ierusalim, ziceti: dati semn cu
tr�mbita pe pam�nt si strigati tare, ziceti: adunati-va, sa intram la cetatile
cele �ntarite, lu�nd semn, fugiti �n Sion.
6. Grabiti-va, nu stati, ca rele aduc eu de la miazanoapte si surpare
mare.
7. Se suie leul din culcusul sau, si cel ce pierde limbile se ridica si a
iesit din locul sau, ca sa pustiasca pam�ntul tau, si cetatile tale se vor surpa
ram�n�nd pustii.
8. Pentru aceasta �ncingeti saci si va t�nguiti si va vaitati, pentru ca
nu s-a �ntors iutimea m�niei Domnului de la voi.
9. Si va fi �n ziua aceea zice Domnul: pierde-se-va inima �mparatului si
inima boierilor, si preotii se vor spaim�nta si proorocii se vor mira.
10. Si am zis: o Stap�ne Doamne! Oare �nsel�nd, ai �nselat pe poporul
acesta si Ierusalimul, zic�nd pace va fi voua? Si iata sabia a ajuns p�na la
sufletul lor.
11. �n vremea aceea zice-vor poporului acestuia si Ierusalimului: duhul
ratacirii �n pustie, calea fetei poporului meu nu spre curatire, nici spre
sfintire.
12. Duh de plinire �mi va veni, si acum eu voi grai judecatile mele catre
ei.
13. Iata ca norul se vor sui, si ca viforul carele lor, mai sprinteni dec�t
vulturii caii lor, vai noua, ca pierim.
14. Spala de rautate inima ta Ierusalime, ca sa te m�ntuiesti; p�na c�nd
sunt �ntru tine g�ndurile rautatii tale?
15. Pentru ca glasul celui ce se suie de la Dan va veni mie, si se va auzi
durerea din muntele lui Efraim.
16. Pomeniti limbi, iata au venit, vestiti �n Ierusalim, v�rtejuri vin din
pam�nt de departe, si au dat spre cetatile lui Iuda glasul lor.
17. Ca cei ce pazesc tarina au �nconjurat-o pe ea, pentru ca te-ai lenevit
spre mine, zice Domnul.
18. Caile tale si tocmelele tale au facut tie acestea, aceasta este
rautatea ta, caci este amara, pentru ca au ajuns p�na la inima ta.
19. P�ntecele meu ma doare, si simtirile inimii mele tulbura sufletul meu,
slabeste inima mea, nu voi tacea, ca glas de tr�mbita a auzit sufletul meu,
strigare de razboi.
20. Si vesteste zdrobire peste zdrobire, ca tot pam�ntul s-a pustiit, fara
de veste s-a stricat cortul, ruptu-s-au pieile mele.
21. P�na c�nd voi vedea fugind? Auziti glasul tr�mbitelor.
22. Pentru ca povatuitorii poporului meu pe mine nu m-au stiut, fii fara de
minte sunt si nepriceputi, maiestri sunt a face rau; iar a face bine n-au
cunoscut.
23. Cautat-am spre pam�nt, si iata nimic, si la cer, si nu erau luminile
lui.
24. Vazut-am muntii si erau tremur�nd, si toate dealurile clatin�ndu-se.
25. Cautat-am si iata nu era om si toate pasarile cerului se spaim�ntase.
26. Vazut-am, si iata Carmilul pustiu si toate cetatile arse cu foc de fata
Domnului, si de fata iutimii m�niei lui s-a stins.
27. Acestea zice Domnul: pustiu va fi tot pam�ntul si contenire nu voi
face.
28. Si peste acestea pl�nga pam�ntul si sa se �ntunece cerul de sus, pentru
ca am grait si nu ma voi cai, pornitu-m-am si nu m-am �ntors de la el.
29. De glas de calareti si arc �ntins s-a ferit toata tara, intrat-a �n
pesteri si �n desisuri s-a ascuns si pe pietre s-a suit, toate cetatile s-au
parasit, nu locuieste �n ele om.
30. Si tu ce vei face de te vei �mbraca cu rosu? Si de te vei �mpodobi cu
podoaba de aur, de vei unge cu rastic ochii tai, �ndesert este frumusetea ta,
lepadatu-te-au ibovnicii tai, sufletul tau cauta.
31. Ca glas ca al celei ce se chinuieste, am auzit suspinul tau, ca al
celei ce dintai naste, glasul fetei Sionului se va slabi, si va slobozi m�inile
sale, vai mei, ca mi se sf�rseste sufletul pentru ce omor�ti.

CAP. 5.
Plinirea masurii faradelegilor Ierusalimului.

Alergati prin prejur �n caile Ierusalimului, si vedeti si cunoasteti si cercetati

�n ulitile lui, de veti afla barbat, care sa faca judecata, si sa cerce credinta,
si bl�nd voi fi lor, zice Domnul.
2. Viu este Domnul, zic: pentru aceea nu �ntru minciuni se jura.
3. Doamne ochii tai spre credinta batutu-i-ai pe ei, si nu i-au durut,
istovitu-i-ai pe ei, si n-au vrut sa primeasca �nvatatura, �ntaritu-si-au fetele
lor mai mult dec�t piatra, si n-au vrut sa se �ntoarca.
4. Si eu am zis: poate ca saraci sunt, pentru ca n-au putut, nici au
cunoscut calea Domnului si judecata lui Dumnezeu.
5. Merge-voi catre cei mai alesi si voi grai lor, pentru ca ei au cunoscut
calea Domnului si judecata lui Dumnezeu, si iata cu toti dimpreuna stricat-au
jugul, rupt-au legaturile.
6. Pentru aceea i-a lovit pe ei leul din dumbrava, si lupul, p�na la case
i-a pierdut pe ei, si pardosul p�ndea spre cetatile lor, toti cei ce ies de la ei
vor fi sf�siati, pentru ca au �nmultit necuratiile lor, �ntaritu-s-au urechile
lor.
7. Pentru care dintr-acestea voi fi tie milostiv? Fiii tai m-au parasit pe
mine, si se jurau �ntru cei ce nu sunt dumnezei, si i-am saturat pe ei, si prea
curveau, si �n casele curvelor se abateau.
8. Cai nebuni spre partea femeiasca s-au facut, fiecare spre femeia
aproapelui sau r�ncheza.
9. Au pentru acestea nu voi cerceta? Zice Domnul; au �ntru limba ca
aceasta nu va izb�ndi sufleul meu?
10. Suiti-va pe �ntariturile ei, si surpati de tot, si contenire sa nu
faceti, lasati proptelele ei, ca ale Domnului sunt.
11. Ca defaim�nd, au defaimat spre mine zice Domnul, casa lui Israil si
casa lui Iuda.
12. Mintit-au Domnului lor, si au zis: n-au sa fie acestea, nu vor veni
peste noi rele, sabie si foamete nu vor vedea.
13. Proorocii nostri erau �n v�nt, si cuv�ntul Domnului nu era �n ei, asa
va fi cu ei.
14. Drept aceea acestea zice Domnul Atottiitorul: pentru care lucru ati
grait cuv�ntul acesta? Iata eu am dat cuvintele mele foc �n gura ta, si pe norodul
acesta lemne, si-i va mistui pe ei.
15. Iata eu aduc un neam de departe peste voi, casa lui Israil, zice
Domnul; un neam a carui limba nu o vei �ntelege.
16. Tolba lui ca un morm�nt deschis. Toti puternici.
17. Si vor m�nca seceratura voastra si p�inile voastre, si vor m�nca de tot
pe fiii vostri si pe fetele voastre, si vor m�nca de tot oile voastre si viteii
vostri, si vor m�nca viile voastre si smochinii vostri si maslinii vostri, si vor
treiera cu sabie cetatile cele tari ale voastre spre care voi ati nadajduit �n
ele.
18. Si va fi �n zilele acelea, zice Domnul Dumnezeul tau: nu voi face pe
voi spre sf�rsire.
19. Si va fi, c�nd veti zice: pentru ce ne-au facut Domnul Dumnezeul nostru
toate acestea? Le vei raspunde: pentru ca m-ati parasit pe mine, si ati slujit la
dumnezei straini �n pam�ntul vostru, asa veti sluji la straini �n pam�ntul, care
nu va fi al vostru.
20. Vestiti acestea la casa lui Iacov, si sa se auda �n casa lui Iuda.
21. Ascultati dar acestea norod nebun si fara de inima, ochi au ei si nu
vad, urechi si n-aud.
22. Au de mine nu va veti teme, zice Domnul? Au de fata mea nu va veti
sfii? De cel ce au pus nisipul hotar marii, porunca vesnica, si nu va trece peste
ea, si se va tulbura, si nu va putea, si vor suna valurile ei, si nu va trece
peste ei.
23. Si la norodul acesta s-a facut inima neascultatoare si nebagatoare �n
seama, si s-a abatut si s-a dus.
24. Si n-au zis �ntru inima lor: sa ne temem dar de Domnul Dumnezeul
nostru, cel ce ne da noua ploaie timpurie si t�rzie dupa plinirea vremii hotar�te
pentru seceris, si au pazit noua acestea.
25. Faradelegile voastre au adus acestea, si pacatele voastre au departat
bunatatile de catre voi.
26. Ca s-au aflat �n poporul meu necredinciosi, care laturi au �ntins, ca
sa strice oameni si prindeau.
27. Ca latul �ntins plin de pasari, asa casele lor pline de viclesug,
pentru aceea s-au marit si s-au �mbogatit.
28. S-au �ngrasat si au calcat judecata, n-au facut judecata saracului, si
judecata vaduvei au nesocotit-o.
29. Au nu voi cauta spre acestea, zice Domnul? Au asupra unui neam ca
acesta nu va izb�ndi sufletul meu?
30. Spaim�ntare si �nfricosare s-a facut pe pam�nt.
31. Proorocii proorocesc minciuni, si preotii au batut �n palmele lor, si
poporul meu a iubit asa, si ce veti face la cele dupa acestea?

CAP. 6.
Vestirea navalirii unui neam strain.

�ntariti-va fiii lui Veniamin din mijlocul Ierusalimului, si �n Tecue tr�mbitati

cu tr�mbita, si peste Vitaharma ridicati semn, ca rele s-au ivit de la miazanoapte
si zdrobire mare se face.
2. Si se va lua �naltimea ta fata Sionului.
3. La ea vor veni pastori si turmele lor, si vor face l�nga ea colibi
�mprejur, si vor paste fiecare partea lui.
4. R�nduiti-va asupra ei, la razboi sculati-va, si sa ne suim asupra ei �n
amiazazi, vai noua, ca s-a plecat ziua, ca se sf�rsesc umbrele zilei.
5. Sculati-va si sa ne suim asupra ei noaptea si sa stricam temeliile ei.
 6. Ca acestea zice Domnul puterilor: taiati lemnele ei, faceti �ntarire
�mpotriva Ierusalimului. O cetate mincinoasa! Toata silnicia este �ntru d�nsa.
7. �n ce chip izvoraste apa �n f�nt�na, asa izbucneste rautatea ei,
necuratie si ticalosie se va auzi �ntru ea peste fata ei pururea, cu durere si cu
bataie.
8. Certa-te-vei Ierusalime, sa nu se departeze sufletul meu de la tine, sa
nu te faca pam�nt neumblat, care nu se va locui.
9. Ca acestea zice Domnul puterilor: culegeti, culegeti, ca o vie
ramasitele lui Israil, �ntoarceti-va, ca cel ce culege cu cosnita sa.
10. Catre cine voi grai si ma voi marturisi, si va auzi? Iata netaiate,
�mprejur sunt urechile lor, si nu pot sa auda; iata cuv�ntul Domnului s-a facut
lor spre ocara, nu vor voi sa-l asculte pe el.
11. Si m�nia mea o am plinit, si o am oprit, si nu i-am pierdut pe ei, o
vom varsa peste prunci de afara si peste adunarea tinerilor �mpreuna, ca barbat si
femeie vor fi prinsi, batr�n cu cel plin de zile.
12. Si se vor �nturna casele lor la altii, tarinile si femeile lor deodata,
pentru ca voi �ntinde m�na mea peste cei ce locuiesc pe pam�ntul acesta, zice
Domnul.
13. Pentru ca de la cel mic al lor p�na la cel mare, toti au facut
faradelege, de la preot si p�na la proorocul cel mincinos, toti au lucrat cele
mincinoase.
14. Si vindeca cu nepasare sfar�marea poporului meu, si zic�nd pace, pace;
si unde este pace?
15. Rusina-se-vor caci au sav�rsit faradelege, si nu s-au rusinat ca cei ce
se rusineaza, si necinstea sa nu o a cunoscut, pentru aceea vom cadea �n caderea
lor, si �n vremea cercetarii lor vor pieri, zice Domnul.
16. Acestea zice Domnul: stati la drumuri si vedeti, si �ntrebati cararile
Domnului cele vesnice, si vedeti care este calea cea buna, si mergeti pe ea, si
veti afla odihna sufletelor voastre, si au zis: nu ne vom duce.
17. Pus-am peste voi strajeri, ascultati glasul tr�mbitei si au zis: nu vom
asculta.
18. Petru aceea auzit-au neamurile si cei ce pasc turmele lor.
19. Asculta pam�ntule, iata eu aduc peste poporul acesta rele, roada
razvratirii lor, pentru ca la cuvintele mele n-au luat aminte, si legea mea o au
lepadat.
20. Pentru ce-mi aduceti tam�ie de la Sava, si scortisoara din tara
departata? Ca arderile cele de tot ale voastre nu sunt primite si jertfele voastre
nu m-au �ndulcit pe mine.
21. Pentru aceea acestea zice Domnul: iata eu aduc peste poporul acesta
boala, si vor boli parintii si fiii �mpreuna, vecinul si cei de aproape al lui vor
pieri.
22. Acestea zice Domnul: iata vine popor de la miazanoapte, si se vor
ridica neamuri de la marginile pam�ntului.
23. Arc si fusti vor tinea, nas�lnic este, si nu-i va fi mila, glasul lui
ca marea, ce aduce valuri, cu cai si cu care se va r�ndui, ca focul spre razboi,
catre tine fata Sionului.
24. Auzit-am auzul lor, slabit-au m�inile noastre, necaz ne-a cuprins pe
noi, chinuri ca ale celei ce naste.
25. Sa nu iesiti afara la tarina si �n cai sa nu umblati, ca sabia
vrajmasilor este prin prejur.
26. Fata poporului meu �ncinge-te cu sac, si presara cenusa; jeleste-ti
iubitul, t�nguieste-te cu mila, ca fara de veste va veni chinul peste voi.
27. Socotitor te-am pus pe tine �ntru popoare de cercetat, si vei cunoaste
c�nd voi ispiti eu calea lor, toti neascultatori merg�nd str�mb, arama si fier.
28. Toti stricati sunt.
29. �ncetat-au foii de la foc, sf�rsitu-s-a plumbul �ndesert, argintarul
bate argintul, viclesugurile lor nu s-au topit.
30. Argint lepadat chemati-i pe ei, pentru ca i-au gonit pe ei Domnul.
CAP. 7.
Desarta �ncredere a lui Israil. Amenintarile lui Dumnezeu.

Cuv�ntul care s-a facut de la Domnul catre Ieremia zic�nd: Stai la poarta casei
Domnului si propovaduieste cuv�ntul acesta si zi: Ascultati cuv�ntul Domnului
toata Iudeea.
2. Acestea zice Domnul puterilor, Dumnezeul lui Israil: de veti �ndrepta
caile voastre si tocmelele voastre, si eu va voi face pe voi sa locuiti �n locul
acesta.
3. Nu va nadajduiti voi spre cuvinte mincinoase, ca mai mult nimic nu vor
folosi voua c�nd ziceti: Biserica Domnului, Biserica Domnului este.
4. Ca daca �ndrept�nd veti �ndrepta caile voastre si tocmelele voastre, si
fac�nd veti face judecata �ntru om si �ntru aproapele lui,
5. Si pe nemernic si pe vaduva si pe sirimani de nu-i veti asupri si s�nge
nevinovat de nu veti varsa �n locul acesta, si dupa dumnezei straini de nu veti
merge spre rau voua,
6. Voiu face pe voi sa locuiti �n locul acesta, �n pam�ntul care l-am dat
parintilor vostri din veac si p�na �n veac;
7. Iar de veti nadajdui voi �ntru cuvinte mincinoase, de unde nu va veti
folosi,
8. Si ucideti si preacurviti si furati, si jurati str�mb, si tam�iati lui
Vaal, si mergeti dupa dumnezei straini, pe care nu-i stiti, ca sa va fie voua rau.
9. Si ati venit, si ati statut �naintea mea �n casa �n care se cheama
numele meu �ntru ea si ati zis: feritu-ne-am, ca sa nu facem toate ur�ciunile
acestea.
10. Au pestera t�lharilor este casa mea, unde se numeste numele meu �ntru
ea acolo �naintea voastra? Si iata eu am vazut, zice Domnul,
11. Ca mergeti la locul meu cel de la Silom, unde am salasluit numele meu
�ntru el acolo �nainte, si vedeti cele ce am facut lui de catre fata rautatii
poporului meu Israil.
12. Si acum pentru ce ati facut toate aceste lucruri, si am grait catre
voi, si nu m-ati ascultat pe mine, si v-am chemat pe voi si n-ati raspuns.
13. Deci, face-voi si eu casei acestia, unde se cheama numele meu peste ea,
spre care voi nadajduiti �ntru ea, si locului care l-am dat voua si parintilor
vostri, �n ce chip am facut Silomului.
14. Si voi lepada pe voi de la fata mea, precum am lepadat pe fratii vostri
toata sam�nta lui Efraim.
15. Si tu nu te ruga pentru norodul acesta, si nu te ruga ca sa fie miluiti
ei, si nu te ruga nici mijloci catre mine pentru ei, ca nu te voi asculta.
16. Au nu vezi ce fac ei �n cetatile lui Iuda si �n caile Ierusalimului?
17. Fiii lor aduna lemne si parintii lor ard foc, si femeilor lor far�ma
aluat, ca sa faca turte ostii cerului, si au varsat turnari la dumnezei straini,
pentru ca sa ma m�nie,
18. Au doar pe mine ma sc�rbesc ei? Zice Domnul, nu pe sine pentru ca sa se
rusineze obrazele lor?
19. Pentru care acestea zice Domnul: iata iutimea si m�nia mea se varsa
peste locul acesta, si peste oameni si peste dobitoace, si peste tot lemnul
tarinii lor, si peste roadele pam�ntului, si va arde si nu se va stinge.
20. Acestea zice Domnul: arderile cele de tot ale voastre adunati cu
jertfele voastre si m�ncati carne.
21. Ca n-am grait catre parintii vostri si n-am poruncit lor, �n ziua �n
care i-am scos pe ei din pam�ntul Eghipetului pentru arderi de tot si pentru
jertfe.
22. Fara numai cuv�ntul acesta l-am poruncit lor zic�nd: ascultati glasul
meu si voi fi voua Dumnezeu, si voi veti fi mie popor, si umblati �ntru toate
caile mele, pe care voi porunci voua ca sa umblati: ca sa va fie voua bine.
23. Si nu m-au ascultat pe mine nici au plecat urechia lor, ci au umblat
�ntru cugetele inimii lor cei rele, si au dat �ndarat si n-au mers �nainte, din
ziua �n care au iesit parintii lor din pam�ntul Eghipetului si p�na �n ziua
aceasta.
24. Si am trimis la ei pe toti robii mei proorocii, dimineata si la amiaza
zi, si am trimis.
25. Si nu m-au ascultat pe mine si n-au plecat urechia lor, si si-au
�nv�rtosat cerbicea lor mai mult de c�t parintii lor.
26. Si vei grai lor cuv�ntul acesta, si nu te vor asculta pe tine, si �i
vei chema pe ei, si nu-ti vor raspunde.
27. Si vei grai catre ei limba aceasta, care n-au auzit glasul Domnului
Dumnezeului lor, nici au primit �nvatatura, sf�rsitu-s-a credinta din gura lor.
28. Tunde parul tau si leapada, pl�ngi cu strigare, ca au gonit Domnul si
au lepadat pe neamul, care facea acestea, pentru ca fiii lui Iuda au facut rau
�naintea mea, zice Domnul.
29. Pus-au ur�ciunile lor �n casa �n care s-a chemat numele meu �ntru ea,
ca sa o spurce pe ea; si au zidit capiste lui Tofet, cel ce este �n valea Benenom,
ca sa arda de tot pe fiii lor, si pe fetele lor cu foc, care n-am poruncit lor, si
n-am g�ndit �ntru inima mea.
30. Pentru aceea iata zile vin, zice Domnul; si mai mult nu vor chema
capistea lui Tofet si valea Benenom, ci valea celor omor�ti, si-i vor �ngropa �n
Tofet nefiind loc.
31. Si mortii poporului acestuia vor fi m�ncare pasarilor cerului si
hiarelor pam�ntului, si nu va fi cine sa-i apere.
32. Si voi face sa �nceteze din cetatile lui Iuda si din rasp�ntiile
Ierusalimului glasul celor ce se veselesc si glasul celor ce se bucura, glasul
mirelui si glasul miresei, ca spre pustiire va fi tot pam�ntul.

CAP. 8.
Orbirea poporului si pedeapsa lui.

�n vremea aceea zice Domnul: scoate-voi oasele �mparatilor lui Iuda si oasele
boierilor lui, si oasele preotilor, si oasele proorocilor lor, si oasele celor ce
locuiesc �n Ierusalim din morm�nturile lor.
2. Si le vor zbici la soare, la luna si la toate stelele si la toata
oastea cerului, pe care le au iubit, si carora au slujit, si dupa care au mers, si
de care se tineau, si la care s-au �nchinat ei; nu se vor taia, nici se vor
�ngropa, si vor fi spre pilda peste fata atot pam�ntul.
3. Ca au ales mai bine moartea dec�t viata, si la toti ceilalti, care au
ramas de la neamul acela, �n tot locul, ori unde voi scoate pe ei acolo.
4. Ca acestea zice Domnul: au doar cel ce cade nu se scoala? Sau cel ce se
abate nu se �ntoarce?
5. Pentru ca s-a fost abatut poporul meu acesta, abatere fara de rusine,
si s-au biruit de tot �ntru voia lor, si n-au vrut a se �ntoarce.
6. Bagati dar �n urechi si auziti, nu asa vor grai? Nu este om, care sa se
pocaiasca de rautatea lui zic�nd: ce am facut? Ramas-a cel ce alearga de la
alergatura lui, ca si calul ce se fram�nta �ntru r�nchezarea lui.
7. Si Erodiul a cunoscut pe cer vremea lui, turtureaua si r�nduneaua,
pasarile tarinii, pazit-au vremile intrarii lor; iar norodul meu acesta n-a
cunoscut judecatile Domnului.
8. Cum veti grai, ca �ntelepti suntem noi si legea Domnului cu noi este?
�ndesert s-a facut condeiul mincinos la scriitor.
9. Rusinatu-s-au �nteleptii, acoperit-au capul sau, si s-au spaim�ntat si
s-au prins, pentru ca au lepadat cuv�ntul Domnului; ce �ntelepciune este la
d�nsii?
10. Pentru aceea voi da femeile lor si tarinile lor mostenire altora,
pentru ca de la cel mic p�na la cel mare toti sunt iubitori de argint, si de la
prooroc p�na la preot toti spun minciuni.
11. Si vindeca cu nepasare sfar�marea poporului meu, zic�nd: pace, pace si
pace nu era.
12. Rusinatu-s-au, caci au facut ur�ciune, si cu rusine nu s-au rusinat, si
a se rusina nu stiu, pentru aceea caz�nd vor cadea, �n vremea cercetarii lor vor
cadea, zice Domnul:
13. Si vor aduna roadele lor, zice Domnul: nu este strugur �n vie si
smochine �n smochin, si frunzele au cazut de tot.
14. Si pentru ce noi sedem? Adunati-va si sa intram �n cetatile cele tari,
si sa pierim acolo, ca Dumnezeu ne-au lepadat pe noi, si ne-au adapat pe noi cu
apa de fiere, pentru ca am pacatuit �naintea lui.
15. Asteptat-am pace si nu era nimic bun, vremea vindecarii, si iata era
spaima.
16. De la Dan vom auzi glasul iutimii cailor lui, de glasul r�nchezarii
cailor calarimii lui s-a clatit tot pam�ntul, si va veni si va m�nca de tot
pam�ntul si plinirea lui, cetatea, si pe cei ce locuiesc �ntru d�nsa.
17. Pentru ca iata eu trimit la voi serpi omor�tori, carora nu este
desc�ntare.
18. Si va vor musca pe voi fara de vindecare cu durerea inimii voastre cei
slabe.
19. Iata glasul strigarii fetei poporului meu din pam�nt departe, au nu
este Domn �n Sion? Sau �mparat nu este acolo? Pentru ca m-au urgisit cu cele
cioplite ale lor, si �ntru desertaciuni straine.
20. Petrecutu-s-a vara, trecut-a secerea si noi nu ne-am m�ntuit.
21. De surparea fetei poporului meu m-am �ntunecat, si �ntru slabiciunea
mintii ma �ntarira dureri ca a celei ce naste.
22. Si au nu este rasina �n Galaad? Au doftor nu este acolo? Pentru ce nu
s-a suit vindecarea fetei poporului meu?

CAP. 9.
Pl�ngerea proorocului. Amenintari de la Dumnezeu.

Cine va da capului meu apa si ochilor mei izvoare de lacrimi? Ca sa pl�ng pe

poporul meu acesta ziua si noaptea, pe cei raniti ai fetei poporului meu.
2. Cine-mi va da �n pustie salas mai de margine si voi parasi pe poporul
meu, si ma voi duce de la ei, ca toti preacurvesc, adunare de defaimatori.
3. Si a �ntins limba sa ca un arc mincinos, si nu credinta a stap�nit pe
pam�nt, ca merg din rele �n rele, si pe mine nu m-a cunoscut, zice Domnul.
4. Fiecare sa va paziti de catre aproapele sau, si spre fratii lor nu
nadajduiti, pentru ca tot fratele cu amagitura va amagi si tot prietenul cu
viclesug umbla.
5. Fiecare pe prietenul sau va �nsela, adevarul nu vor grai, �nvatatu-s-au
limba lor a grai minciuni, napastuit-au si n-au voit a se �ntoarce.
6. Camata peste camata, viclesug peste viclesug, n-au vrut sa ma stie pe
mine, zice Domnul.
7. Pentru aceea asa zice Domnul puterilor: iata eu voi lamuri pe ei, si
voi ispiti pe ei, ca voi face pentru viclesugul fetei poporului meu.
8. Sageata ranitoare este limba lor, viclene sunt graiurile gurii lor, cu
aproapele sau graieste de pace, si �ntru sine are vrajba.
9. Au asupra acestora nu voi socoti, zice Domnul? Sau la norod ca acesta
nu va izb�ndi sufletul meu?
10. Preste maguri faceti t�nguire si pe caile pustiei pl�ngere, ca s-a
sav�rsit pentru ca nu sunt oameni, n-au auzit glasul stap�nirii, de la pasarile
cerului si p�na la dobitoace, spaim�ntatu-s-au, dusu-s-au.
11. Si voi da Ierusalimul spre �nstrainare, spre locuinta balaurilor, si
cetatile Iudei spre stingere la voi pune, nelocuindu-se; cine este omul cel
�ntelegator si sa �nteleaga acestea? Si acela catre care este cuv�ntul gurii
Domnului, vesteasca voua, pentru care lucru a pierit pam�ntul? Aprinsu-s-a ca
pustiul cel neumblat.
12. Si au zis Domnul catre mine: pentru ce au parasit ei legea mea, care o
am dat �naintea fetei lor, si n-au ascultat glasul meu.
13. Ci au mers dupa cele alese ale inimii lor cei rele, si dupa idolii,
care i-au �nvatat pe ei parintii lor.
14. Pentru aceea asa zice Domnul puterilor Dumnezeul lui Israil: iata eu
hranesc pe ei cu nevoi si voi adapa pe ei cu apa de fiere.
15. Si voi risipi pe ei �ntru neamurile, pe care nu le-au cunoscut ei,
nici parintii lor, si voi trimite la d�nsii sabie p�na voi sf�rsi pe ei cu d�nsa.
16. Acestea zice Domnul puterilor: chemati pe cele ce pl�ng, si sa vie, si
catre cele �ntelepte trimiteti.
17. Si sa raspunda si sa pl�nga pentru voi, si sa sloboada ochii vostri
lacrimi si genele voastre sa curga apa.
18. Ca s-a auzit �n Sion glasul cel de jale, cum am chinuit? Ne-am rusinat
foarte, caci am parasit pam�ntul si am lepadat salasurile noastre.
19. Ascultati dar femei cuv�ntul lui Dumnezeu, si sa primeasca urechile
voastre cuvintele gurii lui, si �nvatati fetele voastre jale, si femeia pe cea de
aproape a ei pl�ngere.
20. Ca s-a suit moartea prin ferestrele voastre, intrat-a la pam�ntul
vostru, ca sa zdrobeasca prunci de pe afara, si pe tineri de prin ulita.
21. Si vor fi mortii oamenilor spre pilda peste fata c�mpului pam�ntului
vostru, si ca iarba dinapoia celui ce coseste.
22. Si nu va fi cel ce sa adune acestea, zice Domnul: sa nu se laude cel
�ntelept �ntru �ntelepciunea lui, si sa nu se laude cel tare �ntru taria lui, si
sa nu se laude cel bogat �ntru bogatia lui.
23. Ci �ntr-aceasta sa se laude cel ce se lauda, ca �ntelege si cunoaste,
ca eu sunt Domnul cel ce fac mila si judecata si dreptate pe pam�nt, ca �ntr-
acestea este voia mea, zice Domnul.
24. Iata zile vin, zice Domnul, si voi izb�ndi peste toti cei ce au taiat
�mprejur marginea acoperirii lor.
25. Preste Eghipet si peste Idumeia si peste Edom si peste fiii lui Ammon
si peste fiii lui Moav, si peste tot cel ce tunde �mprejur cele de la fata lui,
cei ce locuiesc �n pustie, ca toate neamurile sunt netaiate �mprejur la trup, si
toata casa lui Israil netaiati �mprejur sunt cu inima.

CAP. 10.
Desertaciunea idolilor. Pustiirea Ierusalimului.

Auziti cuv�ntul Domnului, care au grait catre voi, casa lui Israil.
2. Acestea zice Domnul: dupa caile neamurilor nu �nvatati, si de semnele
cerului nu va temeti, pentru ca se tem de ele cu fetele sale.
3. Ca legiuirile neamurilor desarte sunt; lemn este din dumbrava taiat,
lucru de teslar si turnat.
4. Cu argint si cu aur �nfrumusetate sunt, cu ciocane si cu cuie le-a
�ntarit pe ele, pune-le-vor pe ele, si nu se vor misca.
5. Argint batut este, nu vor umbla, fiind ridicati se vor ridica, ca nu
vor pasi, nu va temeti de acelea, ca nu vor face rau, si bine nu este �ntru ele.
6. Nu este asemenea cu tine Doamne, mare esti tu, si mare este numele tau
�ntru tarie.
7. Cine nu se va teme de tine �mparate al neamurilor, pentru ca tie se
cuvine, ca �ntru toti �nteleptii neamurilor, si �ntru toate �mparatiile lor nu
este asemenea tie.
8. Cei fara de minte, si cei nesocotitori sunt �mpreuna, dascalia
desertaciunilor lor, lemn este.
9. Table de argint se aduc de la Tarsis, iar aurul vine din Ofaz, si m�na
argintarilor, lucruri de mesteri, toate cu v�nat si mohor�t le vor �mbraca pe ele.
10. Dar Domnul este Dumnezeu adevarat. El este Dumnezeul cel viu si �mparat
vesnic. De m�nia lui se va clati pam�ntul si limbile nu pot suferi urgia lui.
11. Asa sa ziceti lor: dumnezeii care cerul si pam�ntul n-au facut, sa
piara de pe pam�nt, si de sub cerul acesta.
 12. Dumnezeu cel ce au facut pam�ntul cu puterea sa, cel ce au �ndreptat
lumea cu �ntelepciunea sa, si cu mintea sa au �ntins cerul.
13. Si multime de ape �n cer, si au ridicat nori de la marginea pam�ntului,
fulgerile spre ploaie au facut, si au scos v�nturile din vistieriile sale.
14. Nebunit-a tot omul de minte, rusinatu-s-a tot argintarul de cele sapate
ale lui, ca mincinoase a topit, nu este duh �ntru ele.
15. Desarte sunt, lucruri batjocurite, �n vremea cercetarii lor vor pieri.
16. Nu este parte ca aceasta la Iacov, ca cel ce au zidit toate, acela este
mostenirea lui, Domnul este numele lui.
17. Adunat-au de afara statul tau, cel ce locuieste �ntru cei alesi, ca
acestea zice Domnul:
18. Iata eu departez pe cei ce locuiesc pam�ntul acesta �n str�mtorare, si
voi necaji pe ei, ca sa se afle rana ta.
19. Vai de zdrobirea ta, dureroasa este rana ta, si eu am zis: cu adevarat
aceasta este rana ta si te tine pe tine.
20. Cortul tau au stricat, pierit-au si toate pieile tale s-au spintecat,
fiii mei si oile mele nu sunt, nu este �nca loc cortului meu, loc pieilor mele.
21. Pentru ca pastorii au iesit din minte, si pe Domnul nu l-au cautat,
pentru aceea n-au socotit toata pasunea si s-au risipit.
22. Se aude zgomot, iata vine si cutremur mare din pam�ntul miezului
noptii, ca sa puna cetatile lui Iuda spre stingere, si spre culcus pasarilor.
23. Stiu Doamne, ca nu este a omului calea lui, nici barbat va merge si va
ispravi calatoria sa.
24. Cearta-ne pe noi Doamne, �nsa cu judecata si nu cu m�nie, ca sa nu ne
�mputinezi pe noi.
25. Varsa m�nia ta peste neamurile cele ce nu te stiu pe tine, si peste
�mparatiile, care n-au chemat numele tau, ca au m�ncat pe Iacov, si au mistuit pe
Israil, si pasunea lui o au pustiit.

CAP. 11.
Ruperea legaturii cu Dumnezeu. Sfat viclean asupra proorocului.

Cuv�ntul, care s-a facut de la Domnul catre Ieremia zic�nd:

2. Auzi cuvintele legaturii acesteia, si vei grai catre brabatii lui Iuda
si catre cei ce locuiesc �n Ierusalim si vei zice catre ei:
3. Acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil: blestemat este omul cel ce nu
va asculta de cuvintele legaturii acesteia, care am poruncit parintilor vostri, �n
ziua �n care i-am scos pe ei din pam�ntul Eghipetului, din cuptorul cel de fier,
zic�nd.
4. Ascultati glasul meu, si faceti toate, c�te voi porunci voua, si veti
fie mie popor si eu voi fi voua Dumnezeu.
5. Ca sa �ntaresc juram�ntul meu, care am jurat parintilor vostri, ca sa
le dau lor pam�nt, din care curge lapte si miere, precum este ziua aceasta si am
raspuns si am zis: fie Doamne.
6. Si au zis Domnul catre mine: citeste toate cuvintele acestea �n
cetatile lui Iuda si afara de Ierusalim zic�nd:
7. Auziti cuvintele legaturii acesteia, si le faceti pe ele, ca
marturisind am marturisit parintilor vostri �n ziua �n care i-am scos pe ei din
pam�ntul Eghipetului, p�na �n ziua aceasta, m�nec�nd am marturisit, zic�nd:
8. Ascultati glasul meu, si n-au ascultat, nici au plecat urechea sa, ci
au mers fiecare �ntru rautatea inimii sale cei rele, si am adus peste ei toate
cuvintele legaturii acestia, care le-am poruncit sa o faca, si nu o au facut.
9. Si au zis Domnul catre mine: se afla un sfat viclean �ntru barbatii
lui Iuda, si �ntru cei ce locuiesc �n Ierusalim.
10. �ntorsu-s-au la nedreptatile parintilor lor celor mai dinainte, care n-
au vrut sa asculte cuvintele mele, si iata ei merg dupa dumnezei straini, ca sa le
slujeasca lor, si casa lui Israil si casa lui Iuda au stricat legatura mea, care
am pus catre parintii lor.
 11. Pentru aceea acestea zice Domnul: iata eu aduc peste norodul acesta
rele, din care nu vor putea iesi, si vor striga catre mine, si nu voi asculta pe
ei.
12. Si vor merge cetatile lui Iuda, si cei ce locuiesc Ierusalimul, si vor
striga catre dumnezeii lor, carora le tam�iaza, dar ei nu-i vor m�ntui pe d�nsii
�n vremea necazului lor.
13. Ca dupa numarul cetatilor tale erau dumnezeii tai Iudo, si dupa numarul
iesirilor Ierusalimului a pus capisti a tam�ia lui Vaal.
14. Si tu nu te ruga pentru norodul acesta, si nu face pentru ei cerere si
rugaciune ca nu-i voi asculta pe ei �n vremea, �n care ma vor chema pe mine �n
vremea necazului lor.
15. Pentru ce cea iubita �n casa mea a facut ur�ciune? Au rugaciunile si
carnurile sfinte vor lua de la tine rautatile tale? Au scapa-vei de aceasta?
16. Maslin cu buna umbra, frumos la chip au numit Domnul numele tau, la
glasul taierii lui, s-a aprins foc peste el, mare este necazul peste tine,
stricatu-s-au ramurile lui.
17. Si Domnul puterilor, cel ce te-au sadit pe tine, grait-au asupra ta
rele pentru rautatea casei lui Israil, si a casei lui Iuda, pentru ca si-au facut
lor ca sa ma urgiseasca pe mine tam�ind lui Vaal.
18. Doamne arata-mi mie, si voi cunoaste; atunci am vazut mestesugirile
lor.
19. Iar eu ca un miel fara de rautate ce-l duc spre junghiere, n-am
cunoscut, ca g�ndeau asupra mea g�nd rau, zic�nd: veniti sa bagam lemn �n p�inea
lui, si sa-l pierdem de pe pam�ntul celor vii, si numele lui sa nu se mai
pomeneasca.
20. Doamne al puterilor cel ce judeci cu dreptul, care ispitesti inimile si
rarunchii, da-mi sa vad de la tine rasplatire asupra lor; ca tie am descoperit
�ndreptarea mea.
21. Pentru aceea asa zice Domnul asupra oamenilor din Anatot, cei ce cauta
sufletul meu, zic�nd: nu vei prooroci �n numele Domnului; iar de nu, vei muri �n
m�inile noastre.
22. Pentru aceea asa zice Domnul puterilor: iata eu voi cerceta asupra lor,
tinerii lor vor muri de sabie, si feciorii lor si fetele lor se vor stinge de
foame.
23. Si nu vor avea ramasita, pentru ca voi aduce rele asupra celor ce
locuiesc �n Anatot, �n anul cercetarii lor.

CAP. 12.
Fericirea amagitoare a celor rai.

Drept esti tu Doamne, ca voi raspunde catre tine. �nsa judecati voi grai catre
tine, ce este ca, calea necredinciosilor sporeste? �nmultitu-s-au toti cei ce
leapada poruncile tale.
2. Saditu-i-ai pe ei, si au prins radacina, odrasla au facut, si au facut
roada; aproape esti tu Doamne de gura lor; si departe de rarunchii lor.
3. Si tu Doamne ma stii pe mine, ispitit-ai inima mea �naintea ta; aduna-i
pe d�nsii, ca pe niste oi spre junghiere, si-i curateste pe ei spre ziua
junghierii lor.
4. P�na c�nd va pl�nge pam�ntul, si toata iarba tarinii se va usca de
rautatile celor ce locuiesc pe d�nsul? Pierit-au dobitoacele si pasarile, ca au
zis: nu va vedea Dumnezeu caile noastre.
5. Picioarele tale alearga, si te slabesc pe tine, cum te vei tinea de cei
pe cai? Si �n pam�ntul pacii tale nadajduiesti, ce vei face �n furia Iordanului?
6. Ca si fratii tai si casa tatalui tau, si acestia s-au lepadat de tine,
si acestia au strigat, dinapoia ta s-au adunat, sa nu te �ncrezi �ntru ei, c�nd
vor grait catre tine bune.
7. Parasit-am casa mea, lasat-am mostenirea mea, dat-am sufletul meu cel
iubit �n m�inile vrajmasilor ei.
 8. Facutu-s-a mie mostenirea mea, ca un leu �n dumbrava, dat-a asuprea mea
glasul sau, pentru aceea o am ur�t pe ea, au pestera leoaicei �mi este mostenirea
mea?
9. Au pestera este �mprejurul ei? Mergeti, adunati toate hiarele tarinii,
si sa vie, si sa o man�nce pe ea.
10. Pastori multi au stricat via mea, spurcat-au partea mea, facut-au
partea mea cea dorita pustie neumblata.
11. Pusu-o-au prea ea �ntru piericiunea pierzarii; pentru mine cu stingere
s-a stins tot pam�ntul, ca nu este om, care sa puna �n inima.
12. Preste toata iesirea �n pustie au venit nevoi, ca sabia Domnului va
m�nca de la marginea pam�ntului p�na la marginea pam�ntului, nu este pace la tot
trupul.
13. Semanat-ati gr�u, si spini ati secerat, sortii lor nu vor folosi lor,
rusinati-va de fala voastra, de ocara �naintea Domnului.
14. Ca asa zice Domnul pentru toti vecinii cei rai, care se ating de
mostenirea mea, care o am �mpartit poporului meu Israil: iata eu �i voi smulge pe
ei din pam�ntul lor, si pe Iuda �l voi scoate din mijlocul lor.
15. Si va fi dupa ce �i voi scoate pe ei, ma voi �ntoarce, si �i voi milui
pe ei, si voi face pe fiecare sa locuiasca �n mosia sa, si pe fiecare �n pam�ntul
sau.
16. Si va fi, daca �nvat�nd vor �nvata calea poporului meu, a jura �ntru
numele meu, viu este Domnul, �n ce chip a �nvatat pe poporul meu a jura pe Vaal,
se vor zidi �n mijlocul poporului meu.
17. Iar de nu se vor �ntoarce, voi ridica neamul acela cu ridicare si cu
pierzare, zice Domnul.

CAP. 13.
mai �nainte vestirea robiei jidovilor �nchipuit prin br�ul de in si foalele
sparte.

Acestea zice Domnul: mergi si-ti agoniseste tie cingatoare de in, si te �ncinge
peste mijlocul tau, si �n apa sa nu-l speli.
2. Si mi-am agonisit cingatoare dupa cuv�ntul Domnului, si o am pus peste
mijlocul meu.
3. Si a fost cuv�ntul Domnului catre mine, zic�nd:
4. Ia cingatoarea cea de peste mijlocul tau, si te scoala, si mergi la
Efrat, si o ascunde pe ea acolo �n crapatura unei pietre.
5. Si am mers, si o am ascuns pe ea la Efrat, precum mi-au poruncit mie
Domnul.
6. Si a fost dupa zile multe, au zis Domnul catre mine: scoala-te si mergi
la Efrat, si ia de acolo cingatoarea, care am poruncit tie, ca sa o ascunzi acolo.
7. Si am mers la apa Efratului, si am sapat, si am luat cingatoarea din
locul unde o am �ngropat pe ea, si iata era stricata, c�t nu era buna de nimic.
8. Si a fost cuv�ntul Domnului catre mine, zic�nd:
9. Acestea zice Domnul: asa voi strica semetia lui Iuda si semetia
Ierusalimului, pe aceasta semetie mare, pe poporul cel rau.
10. Pe cei ce nu vor sa asculte de cuvintele mele, si au mers dupa dumnezei
straini, ca sa slujeasca lor si sa se �nchine lor, si vor fi ca cingatoarea
aceasta, care la nimic nu este de folos.
11. Ca precum se lipeste cingatoarea �mprejurul mijlocului omului, asa am
lipit catre mine casa lui Israil si toata casa lui Iuda, ca sa fie mie popor numit
spre lauda si spre marire, si n-a ascultat de mine.
12. Si vei zice catre poporul acesta: tot foalele se va umplea de vin, si
va fi, de vor zice catre tine: au cunosc�nd, nu vom cunoaste, ca tot foalele se va
umplea de vin?
13. Si vei zice catre el: acestea zice Domnul: iata eu voi umplea de
�mbatare pe toti cei ce locuiesc pe pam�ntul acesta, si pe �mparatii lor fii lui
David, cei ce sed pe scaunul lui, si pe preoti si pe prooroci si pe Iuda, si pe
toti cei ce locuiesc �n Ierusalim.
14. Si �i voi risipi pe ei; pe barbat si pe fratele lui, si pe parintii
lor, si pe fiii lor de odata, si nu voi dori zice Domnul; si nu-i voi cruta, si
nu-mi va fi mila de strigarea lor.
15. Auziti si bagati �n urechi, si nu va ridicati, ca Domnul au grait.
16. Dati Domnului Dumnezeului vostru marire mai �nainte de a �ntuneca si
mai �nainte de ce se vor �mpiedica picioarele voastre de munti �ntunecosi, si veti
astepta lumina, si acolo umbra mortii, si se vor pune �ntru �ntuneric.
17. Iar de nu veti auzi, pl�nge-va �ntru ascuns sufletul vostru de fata
semetiei, si vor slobozi ochii vostri lacrimi, pentru ca se surpa turma Domnului.
18. Ziceti �mparatului si boierilor: smeriti-va si sedeti, ca a cazut de pe
capul vostru cununa maririi voastre.
19. Cetatile cele de catre austru s-au �nchis si nu este cine sa le
deschiza, �nstrainatu-s-a Iuda, sav�rsit-a �nstrainare de plin.
20. Ridica ochii tai Ierusalime, si vezi pe cei ce vin de la miazanoapte,
unde este turma cea data tie? Oile maririi tale.
21. Ce vei zice, c�nd te vor cerceta pe tine? Si tu i-ai �nvatat pe ei
asupra ta �nvataturi �ntru �nceput? Dureri te vor apuca, ca pe femeia care naste.
22. Si de vei zice �ntru inima ta: pentru ce mi-au venit mie acestea?
Pentru multimea nedreptatilor tale, descoperitu-s-au cele dinapoi ale tale, ca sa
se vada calc�iele tale.
23. C�nd va schimba Arapul pielea sa si Pardosul �mpiestriturile sale, si
voi veti putea face bine, fiind �nvatati rau.
24. Si-i voi �mprastia pe ei ca uscaturile, care se duc de v�nt spre
pustie.
25. Aceasta este soarta ta si partea neascultarii tale de mine, zice
Domnul: cum m-ai uitat pe mine si ai nadajduit spre minciuni.
26. Si eu voi descoperi cele dinapoi ale tale asupra fetii tale.
27. Si se va vedea necinstea ta, preacurviile tale si r�nchezarea ta, si
�nstrainarea curviei tale. Pe dealuri si �n tarini am vazut ur�ciunile tale, vai
tie Ierusalime, ca nu te-ai curatit dupa mine, p�na c�nd �nca?

CAP. 14.
Pedeapsa cu seceta si foamete. Rugaciunea Proorocului.

Cuv�ntul Domnului, care s-a facut catre Ieremia pentru neplouare.

2. Pl�ns-a Iudeea si portile ei s-au desertat si s-au �ntunecat pe pam�nt,
si strigarea Ierusalimului s-a suit.
3. Si cei mai mari din ea trimis-au pe cei mai tineri dintre d�nsii la
apa, venit-au la f�nt�ni, si n-au aflat apa, si s-au �ntors cu vasele goale.
4. Si lucrurile pam�ntului au �ncetat, pentru ca nu era ploaie, plugarii
s-au m�hnit, acoperit-au capetele lor.
5. Si cerbii cei cu pui �n tarina i-au pasarit, pentru ca nu era iarba.
6. Colunii de prin codri au statut si au tras v�nt, slabit-au ochii lor
pentru ca nu era verdeata.
7. Pacatele noastre ne-au statut noua �mpotriva, Doamne, da-ne noua pentru
numele tau, ca multe sunt pacatele noastre �naintea ta, caci am pacatuit tie.
8. Nadejdea lui Israil, Doamne, si m�ntuitor �n vremea rautatilor.
9. Pentru ce te-ai facut ca un nemernic pe pam�nt? Si ca un pam�ntean care
se abate la popaz? Au doar vei fi ca un om ce doarme? Si ca un barbat ce nu poate
m�ntui? Si tu �ntru noi esti Doamne, si numele tau s-a chemat peste noi, sa nu ne
uiti pe noi.
10. Asa zice Domnul norodului acestuia: iubit-a sa alerge cu picioarele
sale, si n-a �ncetat; iar Dumnezeu n-au binevoit �ntru ei, acum �si va aduce
aminte de nedreptatea lor.
11. Si au zis Domnul catre mine: nu te ruga pentru norodul acesta spre
bine.
 12. Ca de vor posti, nu voi auzi rugaciunile lor, si de vor aduce arderi de
tot si jertfe, nu voi binevoi �ntru ei, ca, cu sabie si cu foamete si cu moarte
�i voi pierde pe ei.
13. Si am zis: cel ce esti Doamne, iata proorocii lor vor prooroci, si zic:
nu veti vedea sabie, nici foamete nu va fi �ntru voi, ca adevar si pace voi da pe
pam�nt si �n locul acesta.
14. Si au zis Domnul catre mine: minciuni proorocesc �ntru numele meu
proorocii, nu i-am trimis pe ei si nu le-am poruncit lor, si n-am grait catre ei,
ca vedenii mincinoase si vraji si desc�ntaturi, si voile inimilor sale proorocesc
ei voua.
15. Pentru aceea, asa zice Domnul de proorocii cei ce proorocesc �ntru
numele meu minciuni: si eu nu i-am trimis pe ei, cei ce zic: sabie si foamete nu
va fi pe pam�ntul acesta. Cu boala de moarte vor muri, si cu foamete se vor topi
proorocii.
16. Si norodul caruia �i proorocesc ei, va fi lepadat �n ulitele
Ierusalimului de fata sabiei si a foametei, si nu va fi cine sa-i �ngroape pe ei
si femeile lor si fiii lor si fiicele lor, si voi varsa peste ei rautatile lor.
17. Si vie zice catre ei cuv�ntul acesta: varsati din ochii vostri lacrimi
ziua si noaptea, si sa nu �nceteze, ca, cu zdrobire mare s-a zdrobit fata
poporului meu, si cu rana dureroasa foarte.
18. De voi iesi la c�mp, iata raniti de sabie; de voi intra �n cetate, iata
durere de foamete, pentru ca si preot si prooroc au mers pe pam�nt pe care nu l-au
stiut.
19. Au doar lepad�nd, ai lepadat pe Iuda? Si de Sion s-a departat sufletul
tau? Pentru ce ne-ai batut pe noi, si nu este noua vindecare? Asteptat-am pace, si
nu era nimic bun, vreme de vindecare, si iata tulburare.
20. Cunoscut-am Doamne pacatele noastre, nedreptatile parintilor nostri, ca
am pacatuit �naintea ta.
21. Pentru numele tau, �nceteaza sa nu pierzi scaunul slavei tale; adu-ti
aminte, ca sa nu strici legatura ta cea cu noi.
22. Au este �n idolii neamurilor cel ce da ploaie? Sau cerul va da satiul
sau? Au nu tu �nsuti esti? Si �ntru tine Doamne nadajduim, ca tu ai facut toate
acestea?

CAP. 15.
Raspunsul Domnului. Pl�ngerea Proorocului.

Si au zis Domnul catre mine: de va sta Moisi si Samuil �naintea fetei mele, nu
este sufletul meu catre ei, departeaza pe norodul acesta, si sa iasa.
2. Si va fi, de vor zice catre tine: unde vom iesi? Vei zice catre ei:
acestea zice Domnul Dumnezeu: c�ti la moarte, la moarte, c�ti la sabie, la sabie,
si c�ti la foamete, la foamete, si c�ti la robie, la robie.
3. Si voi izb�ndi asupra lor �n patru chipuri, zice Domnul: sabia spre
junghiere si c�ini spre rupere, si hiarele pam�ntului si pasarile cerului spre
m�ncare si spre stricare.
4. Si-i voi da pe ei �n nevoi, la toate �mparatiile pam�ntului, pentru
Manasi feciorul lui Ezekiea �mparatul Iudei, pentru toate c�te a facut �n
Ierusalim.
5. Cui �i va fi mila de tine Ierusalime? Sau cine se va �ntrista pentru
tine? Sau cine va �ntreba de pacea ta?
6. Tu m-ai ur�t, zice Domnul: �napoi vei merge, si voi �ntinde m�na mea,
si te voi strica pe tine, si nu-mi voi mai aduce aminte de ei.
7. Si-i voi �mprastia pe ei cu �mprastiere �n portile poporului meu,
facutu-s-au fara de fii, pierdut-au pe poporul meu pentru rautatile lor.
8. �nmultitu-s-au vaduvele lor mai mult de c�t nisipul marii, adus-a
asupra mumei durerea pruncului �ntru amiaza zi, chin a aruncat peste ea fara de
veste, cutremur si spaima.
9. Ramas-a straina ceea ce a nascut sapte, chinuitu-s-a sufletul ei, apus-
a soarele peste ea �nca fiind amiaza zi, rusinat-a, si a facut de ocara pe cei
ramasi ai sai, spre sabie �i voi da �naintea vrajmasilor lor, zice Domnul.
10. Vai mie maica! De ce m-ai nascut barbat, os�ndit si jelit �n tot
pam�ntul? Nici am folosit, nici mi-a folosit mie nimeni, taria mea a lipsit �ntru
cei ce ma blesteama.
11. Fa stap�ne sa se �ndrepteze ei, de n-am statut l�nga tine �n vremea
rautatilor lor, si �n vremea necazului lor spre cele bune catre vrajmasi.
12. De se va cunoaste fierul, �nvelitura de arama puterea ta.
13. Si comorile tale spre prada le voi da �n schimb pentru toate pacatele
tale, si �n toate hotarele tale.
14. Rob te voi face vrajmasilor tai, �n pam�ntul care nu l-ai stiut, ca foc
s-a at�tat dintru m�nia mea, care peste voi va arde.
15. Doamne, adu-ti aminte de mine, si ma cerceteaza, si ma apara de cei ce
ma gonesc, nu-i rabda �ndelung, cunoaste, ca am luat pentru tine ocara.
16. De la cei ce defaima cuvintele tale, pierde-i pe ei, si va fi cuv�ntul
tau mie spre veselie, si bucurie inimii mele, ca s-a chemat numele tau peste mine,
Doamne atottiitorule!
17. N-am sezut �ntru adunarea celor batjocuritori, ci ma temeam de catre
fata m�niei tale, deosebi sedeam, ca de amaraciune m-am saturat.
18. Pentru ce se �ntaresc asupra mea cei ce ma m�hnesc? Rana mea este tare,
de unde ma voi vindeca? Fac�ndu-se, mi s-a facut ca o apa mincinoasa �n care nu
este credinta.
19. Pentru aceia asa zice Domnul: de te vei �ntoarce si te vei aseza, si
�naintea fetei mele vei sta, si vei osebi pe cel ce este cinstit, de cel ce nu
este cinstit, ca gura mea vei fi, si ei se vor �ntoarce catre tine, si nu tu te
vei �ntoarce catre ei.
20. Si te voi da la poporul acesta, ca un zid de arama tare, si vor da
razboi asupra ta, si nu te vor birui, pentru ca cu tine sunt, ca sa te m�ntuiesc.
21. Si te voi scoate, zice Domnul; si te voi m�ntui pe tine din m�inile
celor rai, si te voi izbavi din m�na pierzatorilor.

CAP. 16.
Proorocie din nou despre judecatile lui Dumnezeu. Robia si izbavirea poporului.

Si tu sa nu iei femeie, zice Domnul Dumnezeul lui Israil, si sa nu se nasca tie

fecior si fata �n locul acesta.
2. Ca acestea zice Domnul Dumnezeu, de fiii si de fetele, care s-au nascut
�n locul acesta, si de maicile lor, cele ce i-au nascut pe ei, si de parintii lor,
cei ce i-au plamadit pe ei �n pam�ntul acesta:
3. Cu boala de moarte vor muri, nu vor fi jeliti, nici se vor �ngropa;
spre pilda vor fi pe fata pam�ntului, cu sabie si cu foamete se vor topi, si
st�rvurile lor vor fi m�ncare hiarelor pam�ntului si pasarilor cerului.
4. Acestea zice Domnul: sa nu intri �n adunarea lor, si sa nu mergi sa-i
t�nguiesti si sa-i jelesti pe ei; ca am departat pacea mea de la poporul acesta,
zice Domnul, mila si milostivirile.
5. Si vor muri cei mari si cei mici �n pam�ntul acesta; nu se vor �ngropa,
nici vor fi pl�nsi si nu va fi t�nguire pentru ei, si nici taieturi nu vor face,
nici se vor rade.
6. Si nu se va fr�nge p�ine �ntru pl�ngerea lor spre m�ng�iere pentru cel
mort; si nu va fi adapat nestine cu pahar spre m�ng�iere pentru tatal si pentru
muma lui; la casa ospatului sa nu intri tu, ca sa sezi �mpreuna cu ei, si sa
man�nci si sa bei.
7. Pentru ca acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil:
8. Iata eu voi lua din locul acesta �naintea ochilor vostri si �n zilele
voastre, glasul cel de bucurie si glasul cel de veselie, si glasul cel ce mire si
glasul cel de mireasa.
9. Si va fi, c�nd vei vesti norodului acestuia toate cuvintele acestea, si
vor zice catre tine: pentru ce au grait Domnul asupra noastra toate relele
acestea? Care este nedreptatea noastra? Si care este pacatul, ce am sav�rsit noi
�naintea Domnului Dumnezeului nostru?
10. Vei zice catre ei: pentru ca m-au parasit parintii vostri, zice Domnul
si au mers dupa dumnezei straini, si au slujit lor si s-au �nchinat lor, s-au
departat de la mine si legea mea n-au pazit.
11. Si voi mai rau ati facut dec�t parintii vostri, si iata voi fiecare
umblati dupa placerile inimii voastre cei rele, ca sa nu ma asculti pe mine.
12. Si va voi departa din pam�ntul acesta, la pam�ntul, care nu l-ati stiut
voi nici parintii vostri, si veti sluji acolo la alti dumnezei, care nu vor avea
mila de voi.
13. Pentru aceea iata vin zile, zice Domnul, si mai mult nu vor zice: viu
este Domnul cel ce au scos pe fiii lui Israil din pam�ntul Eghipetului.
14. Ci viu este Domnul cel ce au suit casa lui Israil din pam�ntul cel
dinspre miazanoapte si din toate tarile unde au fost dusi; si voi aseza pe ei �n
pam�ntul lor, care l-am dat parintilor lor.
15. Si iata eu trimit pescari multi zice Domnul, si �i vor pescui pe ei, si
dupa aceea voi trimite multi v�natori, si-i vor v�na pe ei de pe tot muntele, si
de pe tot dealul si din crapaturile pietrelor.
16. Ca ochii mei sunt peste toate caile lor, si nedreptatile lor nu s-au
ascuns dinaintea ochilor mei.
17. Si voi rasplati �ndoit rautatile lor si pacatele lor, cu care au
spurcat pam�ntul meu �ntru mortaciunile ur�ciunilor sale, si �ntru faradelegile
sale, cu care au umplut mostenirea mea.
18. Doamne, tu esti puterea mea si ajutorul meu si scaparea �n zilele
rautatilor, catre tine neamurile vor veni de la marginile pam�ntului, si vor zice:
cum idoli mincinosi au agonisit parintii nostiri, si nu este �ntru ei folos?
19. Au face-si-va omul luisi dumnezei? Ca aceia nu sunt dumnezei.
20. Pentru aceea iata eu voi arata lor �n vremea aceasta m�na mea, si voi
arata lor puterea mea, si vor cunoaste, ca numele meu este Domnul.

CAP. 17.
Pedeapsa celor razvratiti. Cinstirea zilei a saptea.

Pacatul lui Iuda scris este cu condei de fier cu v�rf de diamant sapat pe lespedea
inimii lor, si pe coarnele capistelor lor.
2. C�nd si-au adus aminte fiii lor de capistile lor si de desisurile lor
si de lemnele cele frunzoase pe muntii cei �nalti jertfind �n c�mp.
3. Taria ta si toate vistieriile tale spre prada le voi da, cele �nalte
ale tale pentru pacate �ntru toate hotarele tale.
4. Si vei ram�ne de mostenirea ta, care am dat tie, si a sluji te voi face
vrajmasilor tai �n pam�ntul care nu-l stii, ca foc ati aprins �ntru m�nia mea,
p�na �n veac va arde.
5. Acestea zice Domnul: blestemat este omul, care are nadejde spre om, si
va rezema de d�nsul trupul bratului sau, si de la Domnul se va departa inima lui.
6. Si va fi ca mirsinul cel salbatic care este �n pustie, nu va vedea,
c�nd va veni binele si se va salaslui �n locuri fara de apa si �n pustie, �n
pam�nt sterp, care nu se va locui.
7. Si binecuv�ntat este omul cel ce nadajduieste spre Domnul, si va fi
Domnul nadejdea lui.
8. Si va fi ca pomul cel sadit l�nga ape, si pe umezeala pune radacinile
sale si nu se va teme c�nd va veni zaduful, si va fi �ntr-�nsul odrasle frunzoase,
�n anul cel fara de ploaie nu se va teme, si nu va lipsi a face roada.
9. Ad�nca este inima dec�t toate, si este om, cine-l va cunoaste pe el?
10. Eu sunt Domnul cel ce cerc inimile, si ispitesc rarunchii, ca sa dau
fiecaruia dupa caile lui si dupa rodurile izvodirilor lui.
11. Precum pot�rnichea cloceste fara sa scoata pui, asa cel ce aduna avutia
sa cu nedreptate, la jumatatea zilelor lui o va pierde si �n cele mai de pe urma
va fi nebun.
 12. Scaun ;nalt de marire, sfintirea noastra,
13. Asteptarea lui Israil, Doamne toti cei ce te parasesc pe tine sa se
rusineze, cei ce se departeaza sa se scrie pe pam�nt, pentru ca au parasit pe
Domnul izvorul vietii.
14. Vindeca-ma Doamne si ma voi tamadui, mantuieste-ma si ma voi m�ntui, ca
lauda mea tu esti.
15. Iata ei zic catre mine: unde este cuv�ntul Domnului? Vie.
16. Si eu nu m-am ostenit venind dupa tine, si ziua omului nu o am poftit,
tu stii cele ce ies prin buzele mele, �naintea fetei tale sunt.
17. Sa nu fii mie strain crut�ndu-ma �n ziua cea rea.
18. Sa se rusineze cei ce ma gonesc, si sa nu ma rusinez eu, �nfricoseaza-
se ei, si sa nu ma �nfricosez eu, adu peste ei zi rea, cu �ndoita zdrobire
sfar�ma-i pe ei.
19. Acestea zice Domnul catre mine: mergi si stai �n portile fiilor
poporului tau, prin care intra �mparatii lui Iuda si prin care ies, si �n toate
portile Ierusalimului, si vei zice catre ei:
20. Auziti cuv�ntul Domnului �mparatii lui Iuda si toata Iudeea si tot
Ierusalimul, cei ce intrati prin portile acestea.
21. Asa zice Domnul: paziti sufletele voastre si nu ridicati sarcini �n
ziua s�mbetelor, si nu le bagati prin portile Ierusalimului.
22. Si nu scoateti sarcinile din casele voastre �n ziua s�mbetelor, si tot
lucrul sa nu faceti, sfintiti ziua s�mbetelor, �n ce chip am poruncit parintilor
vostri.
23. Si n-au ascultat, si n-au plecat urechea sa, si au �nv�rtosat cerbicea
sa mai mult dec�t parintii lor, ca sa nu ma asculte pe mine, si sa nu primeasca
�nvatatura.
24. Si va fi de ma veti asculta pe mine, zice Domnul, ca sa nu bagati
sarcini prin portile cetatii acesteia �n ziua s�mbetelor, si sa sfintiti ziua
s�mbetelor, ca sa nu faceti �ntru d�nsa tot lucrul.
25. Vor intra prin portile cetatii acesteia �mparati si boieri, sez�nd pe
scaunul lui David si suindu-se pe carele si pe caii sai, ei si boierii lor,
oamenii lui Iuda si cei ce locuiesc �n Ierusalim, si se va locui cetatea aceasta
�n veac.
26. Si vor veni din cetatile lui Iuda si dimprejurul Ierusalimului, si din
pam�ntul lui Veniamin si de la c�mpie si de la munte si de la austru, aduc�nd
arderi de tot, si jertfe si tam�ieri si mana si tam�ie aduc�nd lauda �n casa
Domnului.
27. Si va fi, de nu ma veti asculta pe mine, ca sa sfintiti ziua
s�mbetelor, ca sa nu ridicati sarcini si sa nu bagati prin portile Ierusalimului
�n ziua s�mbetelor, voi aprinde foc �n portile ei, si va arde ulitele
Ierusalimului, si nu se va stinge.

CAP. 18.
Vasul olarului si cerbicia poporului.

Cuv�ntul care s-a facut de la Domnul catre Ieremia, zic�nd:

2. Scoala-te si te pogoara la casa olarului, si acolo vei auzi cuvintele
mele.
3. Si m-am pogor�t la casa olarului, si iata el facea lucru pe pietre.
4. Si am vazut vasul, care-l facea el �n m�inile lui, si iarasi l-a facut
pe acela alt vas, precum a placut �naintea lui a face.
5. Si a fost cuv�ntul Domnului catre mine, zic�nd:
6. Au doar nu v-as putea face ca olarul acesta casa lui Israil? Iata ca
lutul olarului sunteti voi �n m�inile mele
7. �ndata voi grai asupra neamului si asupra �mparatiei, ca sa-i ridic pe
ei si sa-i pierd.
8. Si se va �ntoarce neamul acela de la toate rautatile sale, si ma voi
cai pentru relele care am socotit sa le fac lor.
 9. Si iarasi voi grai despre neam si despre �mparatie, ca sa se zideasca
de iznoava si sa se rasadeasca.
10. De vor face cele rele �naintea mea, ca sa nu auda glasul meu, ma voi
cai pentru bunatatile, care am grait sa le fac lor.
11. Si acum zi catre oamenii lui Iuda si catre cei ce locuiesc �n
Ierusalim: iata eu urzesc asupra voastra rele, si pun asupra voastra g�nd; sa se
�ntoarca dar fiecare de la calea lui cea rea, si mai bune faceti lucrurile voastre
si caile voastre.
12. Si au zis: ne �mpotrivim, ca dupa ur�ciunile noastre vom merge si
fiecare cele ce plac inimii sale cei rele, vom face.
13. Pentru aceea asa zice Domnul: �ntrebati �ntru neamuri, cine a auzit ca
acestea �nfricosate foarte ce a facut fecioara lui Israil?
14. Au lipsi-vor de la piatra colturi, sau zapada din Livan, au abate-se-va
apa cu sila �n sus duc�ndu-se?
15. Dar poporul meu m-a uitat pe mine, tam�iat-a �n desert si a ocolit �n
caile lor, potecile vesnice, ca sa bata cararile, ce n-au cale de umblat.
16. Ca sa faca pam�ntul lor spre pustiire si spre batjocura vesnica, toti
cei ce merg printr-�nsul se vor uimi si vor clati cu capul lor.
17. Ca v�ntul cel ardator �i voi risipi pe ei �naintea fetei vrajmasilor
lor, arata-voi lor ziua pieririi lor.
18. Si au zis: Veniti sa facem sfat �mpotriva lui Ieremia, ca nu va pieri
legea pentru un preot, si sfatul pentru un �ntelegator, si cuv�ntul pentru un
prooroc: veniti si sa-l batem pe el cu limba, si toate cuvintele lui sa nu le
ascultam.
19. Auzi-ma Doamne si asculta glasul �ndreptarii mele.
20. Au sa rasplatesc pentru bune, rele? Ca �mpreuna au vorbit graiuri
asupra sufletului meu si certarea lor mi-au ascuns-o; adu-ti aminte Doamne, ca am
statut �naintea ta, ca sa graiesc bune pentru ei, si sa �ntorci m�nia ta de catre
ei.
21. Pentru aceea da pe fii lor spre foamete, si-i aduna pe ei spre m�na
sabiei, faca-se femeile lor fara de fii si vaduve, si barbatii lor cu moarte sa
fie omor�ti, si tinerii lor cazut de sabie la razboi.
22. Fie strigare �n casele lor, adu asupra lor t�lhari fara de veste, ca au
uneltit cuv�nt ca sa ma prinda, si laturi au ascuns asupra mea.
23. Si tu Doamne ai cunoscut tot sfatul lor cel spre moarte asupra mea, si
sa nu ierti nedreptatile lor, si pacatele lor sa nu le stergi de la fata ta; fie
slabiciunea lor �naintea ta, lucreaza �mpotriva lor �n vremea m�niei tale.

CAP. 19.
Prevestirea dar�marii Ierusalimului.

Atunci au zis Domnul catre mine: mergi si ia un vas de lut, si vei aduce din cei
mai batr�ni ai poporului si ai preotilor.
2. Si vei iesi la locul de �nmorm�ntare al fiilor fiilor lor, care este
�naintea usilor portii Harsit, si citeste acolo toate cuvintele acestea, care voi
grai catre tine.
3. Si vei grai lor: auziti cuv�ntul Domnului �mparatii lui Iuda si
barbatii lui Iuda si cei ce locuiti �n Ierusalim, si cei ce intrati prin portile
acestea, acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil: iata eu aduc peste locul acesta
rele, c�t tot cine va auzi acestea, �i vor tiui urechile lui.
4. Pentru care lucru m-au parasit si au �nstrainat locul acesta si au
tam�iat �ntru el la dumnezei straini, pe care ei nu i-au stiut, nici parintii
lor, si �mparatii lui Iuda au umplut locul acesta de s�ngiuri nevinovate.
5. Si au zidit �naltimi �n Vaal, ca sa arda pe fiii sai cu foc, cele ce n-
am poruncit, nici am g�ndit �n inima mea.
6. Pentru aceea iata vin zile zice Domnul, si locul acesta nu se va mai
chema Tofet, nici loc de �nmorm�ntare Benenom, ci morm�ntul pierzarii.
7. Si voi pierde sfatul lui Iuda si al Ierusalimului �n locul acesta, si-i
voi surpa pe ei cu sabie �naintea vrajmasilor lor, si �n m�inile celor ce cearca
sufletele lor, si voi da pe mortii lor m�ncare pasarilor cerului si hiarelor
pam�ntului.
8. Si voi pune cetatea aceasta spre pustiire si spre batjocura, tot cel ce
va merge aproape de ea se va m�hni, si va suiera pentru toata bataia aceasta a ei.
9. Si vor m�nca trupurile fiilor sai si trupurile fetelor sale, si fiecare
trupurile aproapelui sau vor m�nca �ntru �mpresurarea si �ntru �nconjurarea, cu
care �i vor �nconjura pe ei vrajmasii lor.
10. Si vei zdrobi vasul cel de lut �naintea ochilor oamenilor celor ce vor
iesi cu tine, si vei zice catre ei:
11. Acestea zice Domnul: asa voi zdrobi pe norodul acesta si cetatea
aceasta, cum se zdrobeste vasul cel de lut, care nu se mai poate drege, si �n
Tofel se vor �ngropa, pentru ca nu este alt loc de �ngropaciune.
12. Asa voi face locului acestuia si celor ce locuiesc �ntru el, zice
Domnul, ca sa se dea cetatea aceasta ca pam�ntul cel surpat.
13. Si casele Ierusalimului, si casele �mparatilor lui Iuda vor fi ca locul
cel ce se surpa pentru necuratiile lor prin toate casele, �ntru care au tam�iat
prin podurile lor la toata oastea cerului, si au varsat turnari la dumnezeii cei
straini.
14. Si a venit Ieremia din valea Tofet, unde l-au fost trimis pe el Domnul
ca sa prooroceasca, si a statut �n curtea casei Domnului si a zis catre tot
poporul.
15. Acestea zice Domnul: iata eu aduc peste cetatea aceasta si peste toate
cetatile ei si peste satele ei, toate relele, care am grait asupra ei, pentru ca a
�ntarit cerbicea sa, ca sa nu asculte de poruncile mele.

CAP. 20.
Ieremia �n temnita. Pl�ngerea lui.

Si a auzit Pashor fiul lui Emir preotul, cel ce era pus povatuitor casei Domnului,
pe Ieremia proorocind cuvintele acestea.
2. Si l-a lovit pe el, si l-a bagat pe el �n locul cel de chin, care era
l�nga poarta casei cei de sus r�nduite �n casa Domnului.
3. Iar a doua zi a scos Pashor pe Ieremia din �nchisoare, si a zis Ieremia
catre el: nu Pashor a chemat Domnul numele tau, ci nemernic.
4. Pentru ca acestea zice Domnul: iata eu te dau pe tine la nemernicie
�mpreuna cu toti prietenii tai, si vor cadea de sabia vrajmasilor sai, si ochii
tai vor vedea, si pe tine si pe tot Iuda voi da �n m�inile �mparatului
Vavilonului, si-i va face pe ei nemernici, si cu sabii �i va taia pe ei.
5. Si voi da toata puterea cetatii acesteia si toate ostenelele ei si
toate vistieriile �mparatului Iudei, �n m�inile vrajmasilor lui, si-l vor duce pe
el �n Vavilon.
6. Si tu Pashor si toti cei ce locuiesc �n casa ta, veti merge �n robie,
si �n Vavilon vei muri, si acolo te vei �ngropa tu si toti prietenii tai, carora
ai proorocit minciuni.
7. Amagitu-m-ai Doamne, si m-am amagit, biruit-ai si te-ai �ntarit,
facutu-m-am spre r�s, toata ziua am fost batjocurit.
8. Pentru ca cu cuv�ntul meu cel amar voi r�de, defaimare si becisnicie
voi chema, ca s-a facut cuv�ntul Domnului spre ocara mie, si spre batjocura �n
toata ziua mea.
9. Si am zis: nu voi numi numele Domnului, si mai mult nu voi grai �ntru
numele lui, si s-a facut ca focul ce arde p�rjol �n oasele mele, si m-am parasit
de pretudindenea si nu pot suferi.
10. Ca am auzit hula multora, care s-au adunat de prin prejur, ridicati-va
si sa mergem asupra lui, toti barbatii prietenii lui, luati aminte ce este �n
g�ndul lui, poate se va �nsela, si-l vom birui, si ne vom lua izb�nzi asupra lui.
11. Dar Domnul este cu mine ca un razboinic puternic; pentru aceea m-au
urmarit dar n-au putut �ntelege, rusinatu-s-au foarte, ca n-au �nteles ocara lor,
care �n veac nu se va sterge.
12. Doamne, cel ce ispitesti cele drepte si cunosti rarunchii si inimile,
sa vad izb�nda ta asupra lor, caci tie ti-am �ncredintat apararea mea.
13. C�ntati Domnului, laudati-l pe el, ca au scos sufletul saracului din
m�na celor mai rai.
14. Blestemata fie ziua �ntru care m-am nascut, ziua �ntru care m-a
nascut maica mea, sa nu fie binecuv�ntata.
15. Blestemat sa fie omul cel ce a vestit tatalui meu, zic�nd: ca s-a
nascut tie fecior, bucura-te.
16. Fie omul acela, ca cetatile, care le-au prapadit Domnul cu m�nie, si nu
i-a parut rau, auda strigare dimineata, si glasuire �ntru amiazazi.
17. Caci nu m-au ucis �n mitrasul maicii mele, si sa se fi facut mie maica
mea groapa, si mitrasul ei zamislire vesnica.
18. Pentru ce am iesit din mitras, ca sa vad osteneli si dureri? Si sa se
sf�rseasca �ntru rusine zilele mele.

CAP. 21.
Sedechia cere sfat lui Ieremia care vesteste robia Ierusalimului.

Cuv�ntul, care s-a facut de la Domnul catre Ieremia, c�nd a trimis la el �mparatul
Sedechia pe Pashor fiul lui Melhie, si pe Sofonia fiul lui Vaseu preotul, zic�nd:
2. �ntreaba pentru noi pe Domnul, ca �mparatul Vavilonului sta asupra
noastra, doar va face Domnul dupa toate minunile sale, si se va duce de la noi.
3. Si a zis catre ei Ieremia: asa veti grai catre Sedechia �mparatul lui
Iuda,
4. Acestea zice Domnul: iata eu �ntorc armele cele de razboi, cu care voi
dati razboi asupra Haldeilor celor ce v-au �nchis pe voi dinafara de zid, si-i voi
aduna pe ei la mijlocul cetatii acestia.
5. Si va voi bate eu pe voi cu m�na tare si cu brat �nalt, si cu m�nie si
cu urgie mare.
6. Si voi lovi pe toti cei ce locuiesc �n cetatea aceasta pe oameni, si pe
dobitoace cu ucidere mare, si vor muri.
7. Si dupa acestea, asa zice Domnul: da-voi pe Sedechia �mparatului lui
Iuda si pe fiii lui si pe poporul, care a ramas �n cetatea aceasta, de moarte si
de foamete si de sabie, �n m�na vrajmasilor lor, care cauta sufletele lor, si cu
ascutisul sabiei de tot �i voi taia pe ei, nu voi cruta pe ei, si nu ma voi
milostivi spre ei.
8. Si catre poporul acesta vei grai: acestea zice Domnul: iata eu am dat
�naintea fetei voastre calea vietii si calea mortii.
9. Cel ce sta �n cetatea aceasta va muri de sabie si de foamete; iar cel
ce va iesi si va merge la Haldeii cei ce v-au �mpresurat pe voi, trai-va dar, si
va trai.
10. Pentru ca am �ntarit fata mea asupra cetatii acestia spre rele si nu
spre bune, zice Domnul, �n m�inile �mparatului Vavilonului se va da, si de tot o
va arde pe ea cu foc.
11. Casa �mparatului lui Iuda auziti cuv�ntul Domnului casa lui David,
acestea zice Domnul:
12. Judecati dimineata judecata, si �ndreptati si scoateti pe cel jefuit
din m�na celui ce-l napastuieste pe el, pentru ca sa nu se descopere ca focul
iutimea mea, si va arde, si nu va fi cine sa o stinga.
13. Iata eu asupra ta cel ce locuiesti valea Sorului cea c�mpoasa, cei ce
ziceti: cine ne va �nfricosa pe noi? Sau cine va intra �n locasul nostru?
14. Si voi aprinde foc �n dumbrava ei, si va mistui toate cele de prin
prejurul ei.

CAP. 22.
Proorocie �mpotriva �mparatiei lui Iuda.
Acestea zice Domnul: du-te si te pogoara la casa �mparatului lui Iuda, si vei grai
acolo cuv�ntul acesta, si vei zice:
2. Asculta cuv�ntul Domnului �mparate al lui Iuda, cel ce sezi pe scaunul
lui David, tu si casa ta, poporul tau, si cei ce intra prin portile acestea.
3. Acestea zice Domnul: faceti judecata si dreptate si scoateti pe cel
jefuit din m�na celui ce-l napastuieste pe el, si pe cel nemernic si pe cel sarac
si pe vaduva, sa nu-i asupriti, si nu fiti necredinciosi, si s�nge nevinovat sa nu
varsati �n locul acesta.
4. Ca daca �n adevar veti face cuv�ntul acesta, �mparatii cei ce sed pe
scaunului lui David, vor intra prin portile casei acestia st�nd �n care si pe cai
vor fi ei si slujitorii lor.
5. Iar de nu veti face cuvintele acestea, asupra mea m-am jurat, zice
Domnul: ca spre pustiire va fi casa aceasta.
6. Ca acestea zice Domnul asupra casei �mparatului lui Iuda: Galaadule, tu
�mi esti capetenie �n Livan, de nu te voi pune pe tine spre pustiire, cetati
nelocuite.
7. Si voi aduce asupra ta om pierzator si securea lui, si vor taia chedrii
cei alesi ai tai, si-i vor arunca �n foc.
8. Si vor trece neamuri multe prin cetatea aceasta, si va zice fiecare
catre aproapele sau: pentru ce au facut Domnul asa acestei cetati mari?
9. Si vor raspunde: pentru ca au parasit asezam�ntul de lege al Domnului
Dumnezeului lor, si s-au �nchinat la dumnezei straini si au slujit lor.
10. Nu pl�ngeti pe cel mort, nici va t�nguiti pentru el, pl�ngeti cu
pl�ngere pe cel ce iese, ca nu se va mai �ntoarce, nici va vedea pam�ntul mosiei
sale.
11. Pentru ca acestea zice Domnul asupra lui Selim fiul lui Iosie, cel ce
�mparateste �n locul lui Iosie tatalui sau, care a iesit din locul acesta.
12. Nu se va mai �ntoarce acolo, ci �n locul acela unde l-am mutat pe el,
acolo va muri, si pam�ntul acesta nu-l va mai vedea.
13. O cel ce zideste casa nu cu dreptate si foisoarele sale nu cu judecata,
la el aproapele lui lucreaza �n dar, si plata nu-i da lui.
14. Zidit-ai tie casa cu masura, foisoare largi si cu ferestre osebite si
captusite cu chedru si vopsite cu rosu.
15. Au �mparati-vei pentru ca tu te falesti �n chedrii tatalui tau? Nu
m�ncare, nici bautura, ci mai bine era sa faci tu judecata si dreptate buna.
16. A nu cunoaste nici a face judecata smeritului, nici dreptate saracului;
au nu este aceasta, ca tu nu ma cunosti pe mine? Zice Domnul.
17. Iata nu sunt ochii tai drepti, nici inima ta buna, ci la lacomia ta si
la s�ngele cel nevinovat, ca sa-l versi pe el, si la str�mbatati si la ucideri, ca
sa le faci pe ele.
18. Pentru aceea acestea zice Domnul asupra lui Ioachim feciorul lui Iosie
�mparatul lui Iuda, asupra barbatului acestuia: nu-l vor pl�nge pe el o frate!
Nici se vor t�ngui pentru el, vai Doamne!
19. Nu i se va face �ngroparea, ci putred se va lepada afara de poarta
Ierusalimului.
20. Suie-te �n Livan si striga si spre Vasan da glasul tau, si striga
dincolo de mare, ca toti cei ce te iubesc, s-au sfar�mat.
21. Grait-am catre tine �ntru caderea ta si ai zis; nu voi asculta.
Aceasta este calea ta din tineretile tale, n-ai ascultat glasul meu.
22. Pe toti pastorii tai �i va paste v�ntul, si amorezii cei ce iubesc �n
robie vor merge; ca atunci te vei rusina de toti cei ce te iubesc pe tine.
23. Ceea ce locuiesti �n Livan, ceea ce faci cuiburi �n chedri, foarte vei
suspina, c�nd vor veni tie dureri, ca ceea ce naste.
24. Viu sunt eu, zice Domnul; daca Iehonia feciorul lui Ioachim �mparatul
lui Iuda s-ar face chiar o pecete �n m�na mea cea dreaptaa, de acolo te voi
smulge.
25. Si te voi da pe tine �n m�na celor ce cauta sufletul tau, de care tu te
temi de fata lor, �n m�na Haldeilor.
 26. Si te voi lepada pe tine si pe muma ta, care te-a nascut pe tine �n
pam�nt, �n care tu nu te-ai nascut, si acolo vei muri.
27. Iar �n pam�ntul, pe care ei �l doresc �n sufletul lor, nu se vor mai
�ntoarce.
28. Necinstitu-s-a Iehonia ca un vas de nici o treaba, pentru ca s-a
lepadat, si s-a scos la pam�ntul, pe care nu l-a stiut.
29. Pam�ntule, pam�ntule auzi cuv�ntul Domnului.
30. Scrie pe barbatul acesta, om izgonit, pentru ca din semintia lui, nu va
mai sedea nimeni pe scaunul lui David, domn �n Iuda.

CAP. 23.
Pedeapsa asupra pastorilor necredinciosi si a proorocilor mincinosi.

O pastori! Cei ce pierdeti si risipiti oile pasunii mele.

2. Pentru aceea asa zice Domnul asupra celor ce pasc poporul meu: voi ati
risipit oile mele si le-ati scos afara, si nu le-ati cercetat pe ele, iata eu voi
izb�ndi asupra voastra dupa mestesugirile voastre cele rele.
3. Si au voi primi pe cei ramasi ai poporului meu de peste tot pam�ntul
unde i-am scos pe ei, si �i voi aseza pe ei la pasunea lor, si vor creste si se
vor �nmulti.
4. Si voi da lor pastori, care �i vor paste pe ei, si mai mult nu se vor
teme, nici se vor �nfricosa, zice Domnul.
5. Iata vin zile, zice Domnul; si voi ridica lui David odrasla dreapta si
va �mparati �mparat, si va �ntelege, si va face judecata si dreptate pe pam�nt.
6. �n zilele lui se va m�ntui Iuda, si Israil va locui cu nadejde, si
acesta este numele lui, cu care �l va chema pe el: Domnul, dreptatea noastra.
7. Pentru aceea iata vin zile, zice Domnul, si nu vor mai zice: viu este
Domnul, cel ce au scos casa lui Israil de la pam�ntul Eghipetului.
8. Ci viu este Domnul cel ce au scos, si au adunat toata samanta lui
Israil de la pam�ntul dinspre miazanoapte, si din toate tarile de unde i-au scos
pe ei si i-au asezat �n pam�ntul lor.
9. Pentru prooroci zdrobitu-s-a inima mea �ntru mine, clatitu-s-au toate
oasele mele, facutu-m-am ca un barbat zdrobit, si ca un om ametit de vin, de fata
Domnului si de fata bunei cuviintei slavei lui.
10. Ca de catre fata acestora a pl�ns pam�ntul, uscaut-s-au pasunile
pustiei si s-a facut dumbrava lor rea, si taria lor asa.
11. Ca preotul si proorocul s-au p�ngarit, si �n casa mea am vazut
rautatile lor.
12. Pentru aceea faca-se lor calea lor spre lunecare �ntru negura si se
vor �mpiedica, si vor cadea �ntru ea, pentru ca voi aduce peste ei rele �n anul
cercetarii lor.
13. Si �ntru proorocii Samariei am vazut faradelegi, proorocit-au prin
Vaal si au facut pe poporul meu Israil sa rataceasca.
14. Si �ntru proorocii Ierusalimului am vazut lucruri groaznice, prea
curvind si merg�nd �ntru minciuni si sprijinind m�ini multe, ca sa nu se �ntoarca
fiecare de la calea sa cea rea, facutu-s-au mie toti ca Sodoma si cei ce locuiesc
�ntr-�nsa ca Gomora.
15. Pentru aceea asa zice Domnul: iata eu hranesc pe ei cu durere, si voi
adapa pe ei cu apa amara, ca de la proorocii Ierusalimului a iesit spurcaciune �n
tot pam�ntul.
16. Asa zice Domnul atottiitorul: n-ascultati cuvintele proorocilor, ca
�ndesert �si fac lor vedenii, din inima lor graiesc si nu din gura Domnului.
17. Zic celor ce leapada cuv�ntul Domnului, pace va fi voua si tuturor
celor ce umbla �ntru poftele lor, si la tot cel ce umbla �ntru �nselaciunea
inimii sale, nu vor veni asupra ta rele.
18. Ca cine a statut �naintea Domnului, si a vazut cuv�ntul lui? Cine a pus
�n urechi si a auzit?
19. Iata cutremur de la Domnul, si iutime iese spre cutremur, �nv�rtindu-se
peste cei necredinciosi va veni.
20. Si mai mult nu se va �ntoarce m�nia Domnului, p�na c�nd o va face pe
ea, si pana cand o va ;ntari pe ea de la sfatul inimii lui; la sf�rsitul zilelor
�ntelege-vor pe ea.
21. N-am trimis prooroci, si ei alergau, nici am grait catre ei, si ei
prooroceau.
22. Si de au sezut la sfatul meu, si de au auzit cuvintele mele si pe
poporul meu ar fi �ntors de la tocmelele lor cele rele.
23. Dumnezeu de aproape sunt eu, zice Domnul; si nu Dumnezeu departe.
24. Au ascunde-se-va cineva �ntru cele ascunse, si eu nu-l voi vedea pe
el? Au nu umplu eu cerul si pam�ntul? Zice Domnul.
25. Auzit-am cele ce graiesc proorocii, cei ce proorocesc �ntru numele meu
minciuni, zic�nd: vis am visat.
26. P�na c�nd va fi �n inima proorocilor celor ce proorocesc minciuni?
Proorocind ei voile inimilor sale.
27. Celor ce socotesc �ntru visele sale, pe care le povestea fiecare
aproapelui sau, ca sa uite legea mea �n ce chip au uitat parintii lor numele meu
�ntru Vaal?
28. Proorocul care a visat, povesteasca visul sau, si cel catre care este
cuv�ntul meu, povesteasca cuv�ntul meu �ntru adevar. Ce sunt paiele la gr�u, asa
sunt cuvintele mele, zice Domnul.
29. Iata, au nu sunt cuvintele mele ca focul, zice Domnul, si ca ciocanul
care taie piatra?
30. Pentru aceea zice Domnul Dumnezeu, iata eu catre proorocii cei ce fura
cuvintele mele, fiecare de la aproapele sau.
31. Iata eu catre proorocii cei ce scot vorbe de prooroci si dormiteaza �n
uimirea lor.
32. Pentru aceea iata eu catre proorocii cei ce proorocesc vise mincinoase,
si povestindu-le pe ele, �nseala pe poporul meu cu minciunile lor si cu
�nselaciunile lor; dar eu nu i-am trimis pe ei si nu le-am poruncit lor si nu vor
fi de nici un folos poporului acestuia.
33. Si daca te vor �ntreba poporul acesta, au preot, au prooroc, zic�nd: ce
este sarcina de la Domnul? Vei spune lor: voi sunteti sarcina, va voi risipi pe
voi, zice Domnul.
34. Proorocul si preotii si poporul, care vor zice: sarcina de la Domnul,
�mi voi izb�ndi pe omul acela, si pe casa lui.
35. Asa veti grai fiecare catre aproapele sau, si fiecare catre fratele
sau, ce au raspuns Domnul, si ce au zis Domnul?
36. Si sa nu mai numiti sarcina de la Domnul, ca cuv�ntul omului fi-va
sarcina de la el, voi ati �ntors cuvintele Dumnezeului celui viu, Domnul
Puterilor, Dumnezeul nostru.
37. Asa veti grai catre Prooroc: ce au raspuns tie Domnul si ce au zis
Domnul?
38. Si de vei mai zice sarcina Domnului, atunci asa zice Domnul Dumnezeul
nostru: pentru ca zici cuv�ntul acesta: sarcina Domnului, desi am trimis catre voi
zic�nd: nu veti zice: sarcina Domnului,
39. Pentru aceea iata eu va iau, si va risipesc pe voi si cetatea pe care o
am dat voua si parintilor vostri.
40. Si voi da peste voi ocara vesnica si necinste vesnica, care nu se va
uita.

CAP. 24.
Cele doua cosuri de smochine si soarta viitoare a poporului.

Aratatu-mi-au mie Domnul doua cosnite de smochine puse �naintea Bisericii

Domnului, dupa ce a �nstrainat Navuhodonosor �mparatul Vavilonului pe Iehonia
feciorul lui Ioachim �mparatul lui Iuda, si pe boieri si pe mesteri si pe cei
legati si pe cei bogati din Ierusalim, si i-a adus pe ei �n Vavilon.
 2. �n una din cosnite erau smochine bune foarte, ca smochinele cele
timpurii, iar �n cealalta cosnita, smochine rele foarte, care nu se puteau m�nca
pentru rautatea lor.
3. Si au grait Domnul catre mine: ce vezi Ieremie? Si am zis, smochine,
smochinele cele bune, sunt bune foarte; si cele rele, sunt rele foarte, care nu se
pot m�nca pentru rautatea lor.
4. Si a fost cuv�ntul Domnului catre mine, zic�nd:
5. Acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil: ca smochinele cele bune
acestea, asa voi cunoaste spre bine pe cei �nstrainati ai lui Iuda, pe care i-am
trimis din locul acesta �n pam�ntul Haldeilor spre bunatati.
6. Si voi �ndrepta ochii mei spre ei �ntru bunatati, si-i voi aseza pe ei
�n pam�ntul acesta spre binele lor, si de iznoava �i voi zidi pe ei, si nu-i voi
surpa pe ei, si-i voi sadi pe ei, si nu-i voi smulge.
7. Si voi da lor inima, ca sa ma stie pe mine, ca eu sunt Domnul, si ei
vor fi mie popor si eu voi fi lor Dumnezeu, pentru ca se vor �ntoarce catre mine
din toata inima lor.
8. Si precum smochinele cele rele care nu se pot m�nca pentru rautatea
lor, zice Domnul; asa voi da spre Sedechia �mparatul lui Iuda, si pe dregatorii
lui, si ramasita Ierusalimului ce a ramas �n pam�ntul acesta si pe cei ce locuiesc
�n Eghipet.
9. Si-i voi da pe ei spre risipire la toate �mparatiile pam�ntului, si vor
fi spre ocara si spre pilda, si spre ura si spre blestem �n tot locul, unde �i voi
scoate pe ei.
10. Si voi trimite la ei foamete si moarte si sabie, p�na ce se vor sf�rsi
din pam�ntul, care l-am dat lor.

CAP. 25.
Robia Vavilonului si pedeapsa tuturor neamurilor.

Cuv�ntul, care s-a facut catre Ieremia pentru tot poporul lui Iuda �n anul al
patrulea al lui Ioachim fiul lui Iosia �mparatul lui Iuda, acesta este anul cel
dintai al lui Navuhodonosor �mparatul Vavilonului.
2. Ce au grait catre tot poporul lui Iuda si catre cei ce locuiesc �n
Ierusalim, zic�nd:
3. �n al treisprezecelea an al lui Iosia, fiul lui Amos, �mparatul lui
Iuda, si p�na �n ziua aceasta douazeci si trei de ani, si am grait catre voi
m�nec�nd si zic�nd:
4. Si am trimis la voi pe robii mei proorocii de noapte trimit�ndu-i, si
n-ati ascultat, si n-ati luat aminte cu urechile voastre.
5. �ntoarceti-va fiecare de la calea sa cea rea si de la cugetele voastre,
si veti locui �n pam�ntul, care l-am dat voua si parintilor vostri din veac si
p�na �n veac.
6. Nu mergeti dupa dumnezei straini, ca sa slujiti lor si ca sa va
�nchinati lor, ca sa nu ma porniti pe mine spre m�nie cu faptele m�inilor voastre,
ca sa va fac voua rau.
7. Dar nu m-ati ascultat pe mine.
8. Pentru aceea asa zice Domnul: de vreme ce n-ati crezut cuvintelor mele,
9. Iata eu voi trimite si voi lua mostenirea de la miazanoapte, si-i voi
aduce pe ei peste pam�ntul acesta si peste cei ce locuiesc pe el, si peste toate
neamurile cele de prin prejurul lui, si-i voi pustii pe ei, si-i voi da spre
stingere si spre batjocura si spre ocara vesnica.
10. Si voi pierde de la ei glasul cel de bucurie si glasul cel de veselie,
glasul cel de mire si glasul cel de mireaza, mirosul cel de mir si lumina din
sfesnic.
11. Si va fi tot pam�ntul spre stingere, si vor sluji �ntru neamuri
saptezeci de ani.
12. Iar dupa ce se vor umplea acei saptezeci de ani, voi izb�ndi asupra
neamului acestuia, si �i voi pune pe ei spre stingere vesnica.
 13. Si voi aduce peste pam�ntul acesta toate cuvintele mele, care le-am
grait asupra lui, toate c�te sunt scrise �n cartea aceasta, care le-a proorocit
Ieremia asupra tuturor neamurilor.
14. Ca au slujit lor, c�nd erau neamuri multe si �mparati mari; si voi
rasplati lor dupa faptele lor si dupa lucrurile m�inilor lor.
15. Asa au zis Domnul Dumnezeul lui Israil: ia paharul acesta de vin din
m�na mea, si vei adapa toate neamurile, la care eu te trimit pe tine.
16. Si vor bea, si vor varsa, si vor nebuni de fata sabiei, care eu voi
trimite �n mijlocul lor.
17. Si am luat paharul din m�na Domnului, si am adapat toate neamurile, la
care m-au trimis pe mine Domnul.
18. Ierusalimul si cetatile lui Iuda si pe �mparatii lui Iuda si pe boierii
lui, ca sa-i de-a pe ei spre pustiire si spre stingere si spre batjocura.
19. Si pe Faraon �mparatul Eghipetului si pe slugile lui si pe boierii lui,
si pe tot poporul lui.
20. Si pe toti cei dinspre apus de el, si pe toti �mparatii celor de alt
neam, si Ascalonul si Gaza, si Acaronul si ramasita Azotului.
21. Si Idumeia si Moavul, si pe fiii lui Amon.
22. Si pe �mparatii Tirului, si pe �mparatii Sidonului, si pe �mparatii cei
de dincolo de mare.
23. Si pe Dedan si pe Teman si pe Ros, si pe tot cel tuns din-naintea fetei
lui.
24. Si pe toti �mparatii, cei ce poposesc �n pustie.
25. Si pe toti �mparatii Elamului, si pe toti �mparatii Persilor.
26. Si pe toti �mparatii de la miazanoapte, pe cei de departe si pe cei de
aproape, pe fiecare �mpotriva fratelui sau, si toate �mparatiile cele de pe fata
pam�ntului.
27. Si vei grai lor: asa zice Domnul Dumnezeu atottiitorul, Dumnezeul lui
Israil: beti, �mbatati-va si varsati, si veti cadea, si nu va veti scula de catre
fata sabiei, care o voi trimite �n mijlocul vostru.
28. Si va fi c�nd nu vor vrea sa primeasca paharul din m�na ta, ca sa bea,
vei grai catre ei: asa au zis Domnul, sa beti.
29. Ca iata �n cetatea care se numeste cu numele meu, eu vin a chinui, si
voi cu curatenie nu va veti curata, ca sabie eu chem asupra tuturor celor ce
locuiesc pe pam�nt.
30. Si tu vei prooroci catre ei toate cuvintele acestea, si vei zice:
Domnul din �naltime va striga, din locasul cel sf�nt al sau va da glasul sau,
cuv�nt va raspunde peste locul sau �mpotriva tuturor locuitorilor pam�ntului, ca
strigatul celor ce calca �n lin.
31. Vine piere p�na la marginea pam�ntului, ca judecata Domnului este �ntru
neamuri, judeca-se el cu tot trupul, si cei necredinciosi s-au dat sabiei, zice
Domnul.
32. Asa graieste Domnul: iata rele vin de la neam asupra neamului, si
volbura mare iese de la marginea pam�ntului.
33. Si vor fi raniti de Domnul �n ziua Domnului, de la marginea pam�ntului
si p�na la marginea pam�ntului, nu se vor �ngropa, �n gunoi pe fata pam�ntului vor
fi.
34. Strigati pastori si glasuiti, si va t�nguiti povatuitorii turmelor, ca
s-au plinit zilele voastre spre junghiere, si veti cadea ca vasele cele pretioase.
35. Si nu va mai fi scapare pentru pastori, nici m�ntuire pentru
povatuitorii turmelor.
36. Se aude strigarea pastorilor si strigatul povatuitorilor turmelor,
pentru ca au pierdut Domnul pasunile lor.
37. Si se vor strica salasele pasnice, de catre fata iutimei m�niei mele.
38. Parasit-a ca un leu culcusul sau, pentru ca s-a facut pustiu pam�ntul
lor de la fata sabiei cei mari.

CAP. 26.
Proorocie despre surparea Ierusalimului si a Casei Domnului. Ieremia �n primejdie
de moarte.

La �nceputul �mparatiei lui Ioachim fiul lui Iosiea, s-a facut cuv�ntul acesta de
la Domnul.
2. Asa au zis Domnul: stai �n curtea casei Domnului, si vei grai catre
toti jidovii si catre toti cei ce vin sa se �nchine �n casa Domnului, toate
cuvintele, care ti-am poruncit tie, ca sa le graiesti lor, sa nu taci nici un
cuv�nt.
3. Ca doar vor auzi, si se vor �ntoarce fiecare de la calea sa cea rea;
atunci voi �nceta de la relele, care eu socotesc, ca sa le fac lor, pentru
lucrurile lor cele rele.
4. Si vei grai, asa au zis Domnul: de nu ma veti asculta, ca sa umblati
�ntru legile mele, care le-am dat �naintea fetei voastre.
5. Sa ascultati cuvintele slugilor mele proorocilor, pe care eu trimit la
voi de noapte m�nec�nd, ca i-am trimis, si nu m-ati ascultat.
6. Si voi da casa aceasta ca Silomul, si cetatea aceasta o voi da spre
blestem la toate neamurile din tot pam�ntul.
7. Si au auzit preotii si proorocii cei mincinosi, si tot poporul pe
Ieremia graind cuvintele acestea �n casa Domnului.
8. Si a fost dupa ce a �ncetat Ieremia a grai toate c�te i-au poruncit lui
Domnul, ca sa graiasca catre tot poporul, l-a prins pe el preotii si proorocii cei
mincinosi si tot poporul, zic�nd: cu moarte vei muri.
9. Pentru ca ai proorocit �ntru numele Domnului, zic�nd: ca Silomul va fi
casa aceasta, si cetatea aceasta va ram�ne pustie de cei ce o locuiesc, deci s-a
adunat tot poporul asupra lui Ieremia �n casa Domnului.
10. Si auzind boierii lui Iuda cuvintele acestea, s-au suit din casa
�mparatului la casa Domnului, si au statut �naintea usilor portii Domnului celei
noi.
11. Si au zis preotii si proorocii cei mincinosi catre boieri si catre tot
poporul: judecata de moarte este omului acestuia, pentru ca a proorocit asupra
cetatii acestia, �n ce chip ati auzit cu urechile voastre.
12. Si a zis Ieremia catre toti boierii si catre tot poporul, zic�nd:
Domnul m-au trimis pe mine sa proorocesc asupra casei acestia si asupra cetatii
acestia toate cuvintele, care le-ati auzit.
13. Si acum, mai bine faceti caile voastre si faptele voastre, si ascultati
glasul Domnului Dumnezeu, si Domnul va opri relele, care au grait asupra voastra.
14. Iata eu �n m�inile voastre sunt, faceti cu mine cum credeti de folos,
si cum vi se pare voua mai bine.
15. Ci cunosc�nd, sa cunoasteti, ca de ma veti omor� pe mine, s�nge
nevinovat luati asupra voastra si asupra cetatii acestia si asupra celor ce
locuiesc �ntr-�nsa, caci cu adevarat m-au trimis pe mine Domnul la voi sa graiesc
�n urechile voastre toate cuvintele acestea.
16. Si au zis boierii si tot poporul catre preoti si catre proorocii cei
mincinosi: sa nu fie omului acestuia judecata de moarte, ca �ntru numele Domnului
Dumnezeului nostru a grait catre noi.
17. Si s-au sculat barbati dintre cei mai batr�ni ai pam�ntului, si au zis
la toata adunarea poporului:
18. Miheia Morasitul proorocea �n zilele lui Iezechia �mparatul lui Iuda,
si a grait la tot poporul lui Iuda, asa zice Domnul: Sionul ca o tarina se va ara,
si Ierusalimul ca o movila de pietre va fi, si muntele casei desis de padure.
19. Au omor�tu-l-a pe el Ezechia si tot Iuda? Nu, ca s-a temut de Domnul,
ci rug�ndu-se fetei Domnului, au �ncetat Domnul de la relele, care au grait asupra
lor; noi am facut rautati mari asupra sufletelor noastre.
20. Si era un om proorocind �ntru numele Domnului, Urie feciorul lui Samei
de la Cariatirim, si a proorocit pentru pam�ntul acesta dupa toate cuvintele lui
Ieremia.
21. Si a auzit �mparatul Ioachim si toti boierii toate cuvintele lui, si
cauta sa-l omoare pe el, si a auzit Urie si a intrat �n Eghipet.
22. Si a trimis �mparatul barbati �n Eghipet.
23. Si l-au scos pe el de acolo, si l-au adus pe el la �mparatul si l-au
lovit pe el cu sabie, si l-au aruncat pe el �n groapa de obstea norodului.
24. �nsa m�na lui Ahicam fiul lui Safan era cu Ieremia, ca sa nu-l dea pe
el �n m�inile poporului, si sa nu-l omoare pe el.

CAP. 27.
Sfatul lui Ieremia de a se supune �mparatului Vavilonului.

Asa au zis Domnul: fa tie legaturi si lanturi, si le pune �mprejurul grumazului

tau.
2. Si le vei trimite pe ele la �mparatul Idumeii si la �mparatul Moavului
si la �mparatul fiilor lui Amon si la �mparatul Tirului si la �mparatul Sidonului,
prin m�inile trimisilor celor ce vin spre �nt�mpinare la Ierusalim, catre Sedechia
�mparatul lui Iuda.
3. Si le vei porunci ca sa spuna domnilor lor: asa au zis Domnul Dumnezeul
lui Israil; asa veti grai catre domnii vostri.
4. Ca eu am facut pam�ntul cu puterea mea cea mare si cu bratul meu cel
�nalt, si-l voi da pe el ori cui va fi placut �naintea ochilor mei.
5. Dat-am pam�ntul lui Navuhodonosor �mparatul Vavilonului sa slujeasca
lui, si hiarele tarinii sa lucreze lui.
6. Si neamul si �mparatia, c�ti nu vor pune grumazii sai sub jugul
�mparatului Vavilonului, cu sabie si cu foamete �i voi cerceta pe ei, zis-au
Domnul; p�na ce se vor sf�rsi �n m�na lui.
7. Si voi sa nu ascultati de proorocii cei mincinosi ai vostri si de cei
ce va vrajesc, si de cei ce viseaza voua, si de desc�ntatorii vostri, si de
fermecatorii vostri, cei ce zic nu veti sluji �mparatului Vavilonului.
8. Ca minciuni proorocesc ei voua, ca sa va departeze pe voi din pam�ntul
vostru.
9. Si neamul, care va baga grumazul sau sub jugul �mparatului Vavilonului,
si va sluji lui, �l voi lasa pe el �n pam�ntul sau si va lucra, si va locui �ntru
el.
10. Si catre Sedechia �mparatul lui Iuda am grait dupa toate cuvintele
acesta, zic�nd: plecati cerbicea voastra,
11. Si slujiti �mparatului Vavilonului, ca minciuni proorocesc ei voua.
12. Ca nu i-am trimis pe ei, zice Domnul sa prooroceasca �n numele meu
minciuni, ca sa va piarda pe voi, si veti pieri voi si proorocii vostri cei ce
proorocesc voua cu str�mbatate minciuni.
13. Si preotilor si la tot poporul acesta am grait zic�nd: asa zice Domnul:
14. N-ascultati cuvintele proorocilor celor ce proorocesc voua, zic�nd:
iata vasele casei Domnului se vor �ntoarce �n Vavilon, ca minciuni proorocesc ei
voua.
15. Nu i-am trimis pe ei, si apoi prooroci sunt? Si de este cuv�ntul
Domnului �ntru ei, �nt�mpine-se cu mine, ca asa au zis Domnul.
16. Si celelalte vase, care nu le-a luat �mparatul Vavilonului, c�nd a
mutat pe Iehonia din Ierusalim, �n Vavilon vor intra, au zis Domnul.

CAP. 28.
Ieremia si Anania proorocul cel mincinos.

Si a fost �n al patrulea an al �mparatiei lui Sedechia �mparatul lui Iuda, �n luna

a cincea, a zis mie Anania fiul lui Azor proorocul cel mincinos de la Gavaon, �n
casa Domnului, �naintea preotilor si a tot poporul, zic�nd:
2. Asa graieste Domnul: sfar�mat-am jugul �mparatului Vavilonului.
3. �nca doi ani de zile, si eu voi �ntoarce la locul acesta toate vasele
casei Domnului.
4. Si pe Iehonia si pe cei �nstrainati ai lui Iuda, ca voi sfar�ma jugul
�mparatului Vavilonului.
5. Si a zis Ieremia catre Anania �naintea preotilor si �n fata a tot
norodul, care sta �n casa Domnului.
6. Si a zis Ieremia: adevarat asa sa faca Domnul, sa �ntareasca cuv�ntul
tau, care tu proorocesti, ca sa se �ntoarca vasele casei Domnului, si toti cei
�nstrainati din Vavilon la locul acesta.
7. �nsa auziti cuv�ntul Domnului, care zic eu �n urechile voastre si �n
auzul a tot poporul.
8. Proorocii cei ce au fost mai �nainte de mine si mai �nainte de voi din
veac, si au proorocit pentru razboi la multe tari si la �mparati mari.
9. Proorocul cel ce a proorocit pentru pace, plinindu-se cuv�ntul,
cunoaste-vor pe proorocul, pe care l-au trimis lor Dumnezeu cu adevarat.
10. Atunci a luat Anania �n fata atot poporul lanturile din grumazul lui
Ieremia si le-a zdrobit.
11. Si a zis Anania �n fata atot poporul, graind: asa zice Domnul: asa voi
sfar�ma jugul �mparatului Vavilonului de la grumazii tuturor neamurilor.
12. Si s-au dus Ieremia �n calea sa si s-a facut cuv�ntul Domnului catre
Ieremia, dupa ce a sfar�mat Anania lanturile de la grumazii lui, zic�nd:
13. Mergi si graieste catre Anania si-i spune:
14. Asa au zis Domnul: lanturi de lemn ai sfar�mat, si voi face �n locul
lor lanturi de fier, ca asa au zis Domnul: eu jug de fier am pus peste cerbicea
tuturor neamurilor sa slujeasca �mparatului Vavilonului.
15. Si a zis Ieremia lui Anania: nu te-au trimis pe tine Domnul, si tu ai
facut pe poporul acesta a nadajdui spre minciuna.
16. Pentru aceea asa au zis Domnul: iata eu te pierd pe tine de pe fata
pam�ntului, �n anul acesta vei muri.
17. Si a murit �n luna a saptea.

CAP. 29.
Scrisoarea lui Ieremia catre cei din robie.

Si acestea sunt cuvintele cartii, care o a trimis Ieremia din Ierusalim catre cei
batr�ni ai lui, care erau �n �nstrainare, si catre preoti si catre proorocii cei
mincinosi, carte �n Vavilon la cei din �nstrainare si la tot poporul.
2. Mai pe urma iesind Iehonia �mparatul si �mparateasa si famenii si tot
volnicul si mesterul si legatul din Ierusalim.
3. Cu m�na lui Eliasan fiul lui Safan si al lui Gamarie fiul lui Helchie,
pe care l-a trimis Sedechia �mparatul lui Iuda la �mparatul Vavilonului �n
Vavilon, zic�nd:
4. Asa au zis Domnul Dumnezeul lui Israil peste �nstrainarea, care o au
�nstrainat de la Ierusalim.
5. Ziditi case si locuiti, si saditi gradini si m�ncati rodurile lor.
6. Si luati femei si nasteti feciori si fete, si luati fiilor vostri
femei, si fetele voastre le maritati si va �nmultiti si nu va �mputinati.
7. Si cautati pacea pam�ntului, la care v-am �nstrainat pe voi, si va
rugati pentru ei catre Domnul, ca �ntru pacea lor va fi pace voua.
8. Ca asa au zis Domnul: sa nu va �nsele pe voi proorocii cei mincinosi,
care sunt �ntru voi, si sa nu va �nsele pe voi vrajitorii vostri, sa nu ascultati
de visele voastre, care voi le visati.
9. Ca neadevarate proorocesc ei voua �ntru numele meu, si eu nu i-am
trimis pe ei.
10. Ca asa au zis Domnul: c�nd se vor umplea �n Vavilon saptezeci de ani,
voi cerceta pe voi si voi pune cuvintele mele peste voi, ca sa �ntoarceti poporul
vostru la locul acesta.
11. Si voi g�ndi spre voi g�nd de pace si nu rele, ca sa va dau voua
acestea.
12. Si va rugati catre mine si va voi auzi pe voi.
13. Si ma cautati pe mine, si ma veti afla de ma veti cauta cu toata inima
voastra.
14. Si ma voi arata voua.
15. Ca ati zis: pus-au noua Domnul prooroci �n Vavilon.
16. Asa au zis Domnul asupra lui Ahav si asupra lui Sedechia: iata eu dau
pe ei �n m�inile �mparatului Vavilonului si va lovi pe ei �naintea ochilor vostri.
17. Si vor lua de la ei blestem �ntru toata �nstrainarea lui Iuda �n
Vavilon, zic�nd: sa te faca pe tine Domnul, cum au facut Sedechia si ca pe Ahav,
pe care i-a ars �mparatul Vavilonului cu foc.
18. Pentru faradelegea, care a facut �n Ierusalim, si prea curveau femeile
cetatilor lor, si cuv�nt a grait cu numele meu, care eu n-am poruncit lor, si eu
martor zice Domnul.
19. Si catre Sameia Elamiteanul, vei grai:
20. Nu te-am trimis cu numele meu, si catre Sofonia preotul fiul lui Manasi
a zis:
21. Domnul te-au dat pe tine preot �n locul lui Iodae preotul, sa te faci
c�rmuitor �n casa Domnului la tot omul ce prooroceste si la tot omul ce nebuneste;
si vei da pe el la �nchisoare si la locul muncii.
22. Si acum pentru ce ati batjocurit pe Ieremia cel din Anatot, pe cel ce a
proorocit voua?
23. Nu pentru aceasta l-am trimis? Ca prin luna aceasta a trimis la voi �n
Vavilon zic�nd: departe este, ziditi case si locuiti si rasaditi gradini si veti
m�nca roada lor.
24. Si a citit Sofonie cartea aceasta la urechile lui Ieremia.
25. Si s-a facut cuv�ntul Domnului catre Ieremiea zic�nd: trimite catre cei
din �nstrainare, zic�nd:
26. Asa zice Domnul asupra lui Sameia Elamiteanul, de vreme ce a proorocit
voua Sameia, si eu nu l-am trimis pe el, si v-a facut pe voi sa nadajduiti spre
minciuna.
27. Pentru aceea asa au zis Domnul: iata eu voi cerceta asupra lui Sameia
si asupra neamului lui, si nu va fi dintru ei om �ntru voi, care sa vada
bunatatile, pe care eu le voi face voua.

CAP. 30.
Dumnezeu fagaduieste Iudeilor �ntoarcerea din robie.

Cuv�ntul, care s-a facut catre Ieremia de la Domnul sa zica:

2. Asa au zis Domnul Dumnezeul lui Israil, zic�nd: scrie toate cuvintele,
care am grait catre tine pe carte.
3. Ca iata vin zile, zice Domnul, si voi �ntoarce �nstrainarea poporului
meu Israil si a lui Iuda, zis-au Domnul atottiitorul; si-i voi �ntoarce pe ei la
pam�ntul care l-am dat parintilor lor, si-l vor stap�ni pe el.
4. Si acestea sunt cuvintele care au grait Domnul asupra lui Israil si
asupra lui Iuda.
5. Asa au zis Domnul: glasul �nfricosarii veti auzi cu frica, si nu este
pace.
6. �ntrebati si vedeti, de s-a nascut fiu? Si pentru frica �ntru care voi
tinea mijlocul si m�ntuirea? Pentru ca am vazut pe tot omul si m�inile lui peste
mijlocul lui, �ntorsu-s-au fetele spre galbinare.
7. Ca mare s-a facut ziua aceea, si nu este ca aceea, si vreme str�mta
este lui Iacov, si dintru aceasta se va m�ntui.
8. �n ziua aceea zis-au Domnul: sfar�ma-voi jugul de la grumazul lor, si
legaturile lor voi rupe si mai mult nu vor lucra ei la straini.
9. Si vor lucra Domnului Dumnezeului lor, si pe David �mparatul lor voi
scula lor.
10. Asa au zis Domnul: ridicat-am zdrobire, dureroasa este rana ta.
11. Nu este cine sa judece judecata ta, spre durere te-ai vindecat, folos
nu este tie.
12. Toti prietenii tai te-au uitat pe tine, pe tine nu te vor �ntreba cele
de pacea ta, ca, cu rana vrajmasului te-am lovit, certare �ntarita asupra a toata
nedreptatea ta, �nmultitu-s-au pacatele tale.
13. Pentru aceea toti cei ce te man�nca pe tine, m�nca-se-vor, si toti
vrajmasii tai carnea lor toata o vor m�nca, mai mult dec�t nedreptatile tale s-au
�nmultit pacatele tale; facut-au acestea tie, si vor fi cei ce te �nfricoseaza pe
tine spre �nfricosare, si pe toti cei ce te-au pradat pe tine, da-i-voi la prada.
14. Ca voi aduce vindecarea ta, de rana ta cea cu durere vindeca-te-voi,
zice Domnul, ca risipit te-ai chemat, v�natul vostru este, ca nu este cel ce-l
cauta pe el.
15. Asa zice Domnul: iata eu voi �ntoarce �nstrainarea lui Iacov, si
robimea lui voi milui, si se va zidi cetatea deasupra �naltimii ei, si poporul
dupa judecata sa va dormi.
16. Si vor iesi de la ei c�nt�nd, glasul celor ce joaca, si-i voi �nmulti
pe ei, si nu se vor �mputina.
17. Si vor umbla fiii lor ca mai �nainte, si marturiile lor �n preajma
fetei mele se vor �ndrepta, si voi cerceta pe toti cei ce-i nacajesc pe ei.
18. Si vor fi mai tari ai lui dec�t ei, si domn al lui dintr-�nsul va iesi,
si-i voi aduna pe ei, si se vor �ntoarce la mine, ca cine este acesta, care a dat
inima lui ca sa se �ntoarca catre mine, zice Domnul.
19. Ca urgia Domnului a iesit m�nioasa, iesit-a urgie hranindu-se, peste
cei necredinciosi va veni.
20. Nu se va �ntoarce urgia m�niei Domnului, p�na ce va face si p�na ce va
aseza �ntreprinderea inimii lui, �n zilele cele de apoi veti cunoaste acestea.

CAP. 31.
Proorocie privitoare la Mesia.

�n vremea aceea zis-au Domnul: fi-voi Dumnezeu neamului lui Israil, si ei vor fi
mie popor.
2. Asa au zis Domnul: afla-voi caldura �n pustie cu cei pieriti de sabie,
mergeti si sa nu pierdeti pe Israil.
3. Domnul de departe se va arata lui, cu iubire vesnica te-au iubit pe
tine, pentru aceea te-am tras pe tine spre �ndurare.
4. Ca te voi zidi, si te vei zidi fecioara lui Israil, �nca vei lua
t�mpina ta si vei iesi cu adunarea celor ce joaca.
5. Pentru ca ai sadit vii �n dealurile Samariei, sadind, saditi �n
dealurile lui Efraim si laudati.
6. Pentru ca este zi de chemare celor ce raspund �n dealurile lui Efraim,
sculati-va si va suiti �n Sion la Domnul Dumnezeul vostru,
7. Ca asa au zis Domnul lui Iacov: veseliti-va, veseliti-va si strigati
peste capul neamurilor, auzite faceti si laudati, ziceti: m�ntuit-au Domnul pe
poporul sau, pe ramasita lui Israil.
8. Iata eu �i aduc pe ei de la miazanoapte si voi aduce pe ei de la
marginea pam�ntului la serbarea Fasec-pastelui, si va naste fii multi si se vor
�ntoarce aici.
9. Cu pl�ngere a iesit, si cu m�ng�iere voi scoate pe ei abat�ndu-i pe la
curgeri de ape la calea dreapta, si nu vor rataci �ntru ea, ca m-am facut lui
Israil tata si Efraim cel �nt�i nascut al meu este.
10. Auziti cuvintele Domnului neamuri si vestiti la ostroavele cele de
departe, ziceti: cel ce au risipit pe Israil �l va si aduna pe el, si-l va pazi pe
el, ca cel ce paste turma sa.
11. Ca au m�ntuit Domnul pe Iacov, scosu-l-au pe el din m�na celor mai tari
dec�t el, si vor veni si se vor veseli �n muntele Sionului.
12. Si vor veni la bunatatile Domnului la pam�ntul gr�ului si al vinului si
al roadelor si al vitelor si al oilor, si va fi sufletul lor ca un pom rodit si
mai mult nu vor flam�nzi.
13. Atunci se vor bucura fecioarele �ntru adunare de tineri, si cei
batr�ni se vor bucura, si voi �ntoarce pl�ngerea lor �ntru bucurie, si-i voi face
pe ei veseli.
14. Voiu mari si voi �mbata sufletul preotilor fiilor lui Levi, si poporul
meu de bunatatile mele satura-se-va.
15. Asa zice Domnul: glas �n Rama s-a auzit, pl�ns si t�nguire si jale a
Rahilei, care pl�ngea pe fiii sai, si n-a vrut sa se m�ng�ie, ca nu sunt.
16. Asa zice Domnul: sa �nceteze glasul tau de la pl�ns si ochii tai de la
lacrimile tale, ca este plata lucrurilor tale, si se vor �ntoarce din pam�ntul
vrajmasilor.
17. Statornic fiilor tai.
18. Auzind am auzit pe Efraim pl�ng�nd, pedepsitu-m-ai pe mine si m-am
pedepsit, eu ca un vitel nu m-am �nvatat, �ntoarce-ma pe mine si ma voi �ntoarce,
ca tu esti Domnul Dumnezeul meu.
19. Ca dupa robia mea m-am pocait si dupa ce am cunoscut, am suspinat
pentru zilele rusinarii si am aratat tie, ca am luat ocara din tineretile mele.
20. Fiu iubit Efraim, mie prunc, pentru ca sunt cuvintele mele �ntru el,
aduc�ndu-mi aminte �mi voi aduce aminte de el, pentru aceea am s�rguit spre el,
miluind voi milui pe el, zice Domnul.
21. �ntareste-te pe tine Sioane, fa pocainta, da inima ta pe umerii tai pe
calea care ai umblat, �ntoarce-te fecioara Israil, �ntoarce-te �n cetatile tale
pl�ng�nd.
22. P�na c�nd te vei �ntoarce fata fara de cinste? Ca au facut Domnul
m�ntuire spre sadire noua, �ntru m�ntuire vor umbla �mprejur oamenii.
23. Ca asa au zis Domnul: �nca vor grai cuv�ntul acesta �n pam�ntul lui
Iuda si �n cetatile lui, c�nd voi �ntoarce robia lui, bine este cuv�ntat Domnul
peste drept muntele cel sf�nt al lui.
24. Si cei ce locuiesc �n cetatile lui Iuda si �n tot pam�ntul lui �mpreuna
cu plugarul, si se va ridica �ntru turma.
25. Ca am �mbatat pe tot sufletul setos, si pe tot sufletul flam�nd l-am
saturat.
26. Pentru aceea m-am sculat si am vazut si somnul meu dulce mi s-a facut.
27. Pentru aceea iata vin zile, zice Domnul: si voi semana pe Israil si pe
Iuda sam�nta de om si sam�nta de dobitoc.
28. Si va fi precum am privegheat asupra lor, ca sa-i surp si ca sa-i
chinuiesc, asa voi priveghia peste ei, ca sa-i zidesc si ca sa-i rasadesc zice
Domnul.
29. �n zilele acelea nu vor mai zice: parintii au m�ncat agurida, si dintii
fiilor s-au strepezit;
30. Ci fiecare �ntru pacatul sau va muri, si celui ce a m�ncat agurida se
vor strepezi dintii lui.
31. Iata vin zile, zice Domnul: si voi pune casei lui Israil si casei lui
Iuda legatura noua de pace.
32. Nu dupa fagaduinta care am facut cu parintii lor �n ziua �n care i-am
luat pe ei de m�na si i-am scos din pam�ntul Eghipetului; pentru ca aceia n-au
ramas �ntru asezam�ntul meu si eu n-am grijit de d�nsii, zice Domnul.
33. Ca acesta este asezam�ntul meu de pace, care voi aseza cu casa lui
Israil dupa zilele acelea, zice Domnul: da-voi legile mele �n g�ndurile lor si �n
inimile lor le voi scrie, si le voi fi lor Dumnezeu si ei vor fi mie popor.
34. Si nu va mai �nvata nimeni pe vecinul sau si pe fratele sau, zic�nd:
cunoaste pe Domnul, ca toti ma vor cunoaste de la cel mic p�na la cel mare al lor,
pentru ca milostiv voi fi nedreptatilor lor, si pacatele lor nu le voi mai pomeni.
35. De se va �nalta cerul mai sus zice Domnul; si de se va smeri fata
pam�ntului mai jos.
36. Si eu nu voi izgoni neamul lui Israil, zice Domnul, pentru toate c�te a
facut.
37. Asa au zis Domnul, cel ce au dat soarele spre lumina zilei, luna si
stelele spre lumina noptii, si strigare �n mare si suna valurile ei, Domnul
atottiitor este numele lui.
38. De vor �nceta legile acestea de la fata mea, zice Domnul; si neamul lui
Israil va �nceta a fi neam �naintea fetei mele �n toate zilele.
39. Iata vin zile, zice Domnul, si se va zidi cetatea Domnului de la
turnurile lui Anameil p�na la poarta unghiului, si va iesi masura ei �n preajma
lui p�na la dealurile lui Gariv, si se va �nconjura �mprejur din pietre alese.
40. Si toti Asarimotii p�na la p�r�ul Chedrilor, p�na la unghiul portii
cailor dinspre rasarit, sfintire Domnului, si mai mult nu se va smulge si nu se va
strica p�na �n veac.

CAP. 32.
Tarina cumparata de Ieremia.

Cuv�ntul Domnului, care s-a facut catre Ieremia �n anul al zecelea al �mparatului
Sedechia, acesta este anul al optsprezecelea al lui Navuhodonosor �mparatul
Vavilonului.
2. Si puterea �mparatului Vavilonului a facut sant asupra Ierusalimului si
Ieremia se pazea �n curtea temnitei, care este la casa �mparatului.
3. �ntru care l-a �nchis pe el �mparatul Sedechia, zic�nd: pentru ce tu
proorocesti, zic�nd: asa au zis Domnul, iata eu dau cetatea aceasta �n m�inile
�mparatului Vavilonului si o va lua pe ea?
4. Si Sedechia �mparatul lui Iuda nu va scapa din m�na Haldeilor, ca
d�ndu-se se va da �n m�inile �mparatului Vavilonului, si va grai gura lui la gura
aceluia, si ochii lui, ochii aceluia vor vedea.
5. Si va intra Sedechia �n Vavilon si acolo va muri.
6. Si cuv�ntul Domnului s-a facut catre Ieremia, zic�nd:
7. Iata Anameil fiul lui Salom fratele tatalui tau vine catre tine,
zic�nd: cumpara tie tarina mea cea din Anatot, ca dupa rudenie tie se cuvine sa o
cumperi.
8. Si a venit la mine Anameil feciorul lui Salom fratele tatalui meu, dupa
cuv�ntul Domnului la curtea temnitei si a zis: cumpara tie tarina mea cea din
Anatot din pam�ntul lui Veniamin, ca tie se cade a o cumpara pe ea, ca tu esti
batr�n si am cunoscut ca cuv�ntul Domnului este.
9. Si am cumparat tarina lui Anameil fiul fratelui tatalui meu, si i-am
dat lui sapte sicli si zece arginti.
10. Si am scris �n carte, si am pecetluit si am pus marturii si am pus
argintul �n cumpana.
11. Si am luat cartea cea de cumparare, cea citita si pecetluita.
12. Si o am dat pe ea lui Varuh, feciorul lui Nirie, fiul lui Maaseu
�naintea ochilor lui Anameil, fiul fratelui tatalui meu si �naintea barbatilor
celor ce stau marturie, si scria �n cartea cea de cumparare, si �naintea ochilor
Iudeilor celor ce sedeau �n curtea temnitei.
13. Si am poruncit lui Varuh �naintea lor, zic�nd:
14. Asa au zis Domnul atottiitorul Dumnezeul lui Israil: ia cartea
cumpararii acestia si cartea cea citita si o vei pune �n vas de strachina, ca sa
ram�na zile multe.
15. Ca asa au zis Domnul: �nca se vor mai cumpara case si tarine si vii �n
pam�ntul acesta.
16. Si m-am rugat catre Domnul, dupa ce am dat cartea cumpararii lui Varuh
fiul lui Nirie, zic�nd:
17. Doamne cel ce esti, tu ai facut cerul si pam�ntul cu puterea ta cea
mare, si cu bratul tau cel �nalt si ridicat, nimic de tine nu se va ascunde.
18. Cel ce la mii faci mila si rasplatesti pacatele parintilor �n s�nul
fiilor dupa ei, Dumnezeule cel mare si tare.
19. Domnul sfatului celui mare si puternic �ntru lucruri, Dumnezeul cel
mare si atottiitor si Domnul cel cu nume mare, ochii tai sunt deschisi spre toate
caile fiilor oamenilor, ca sa dai fiecaruia dupa faptele lui.
20. Cel ce ai facut semne si minuni �n pam�ntul Eghipetului si p�na �n ziua
aceasta si �n Israil si �ntru pam�nteni, si ti-ai facut tie nume, ca �n ziua
aceasta.
 21. Si ai scos pe poporul tau Israil din pam�ntul Eghipetului cu semne si
cu minuni, cu m�na tare si cu brat �nalt si cu vederi mari.
22. Si le-ai dat lor pam�ntul acesta, care ai jurat parintilor lor, pam�nt,
din care curge lapte si miere.
23. Si au intrat si l-au mostenit pe el, si n-au ascultat glasul tau, si
�ntru poruncile tale n-au umblat; toate c�te ai poruncit lor sa faca, n-au facut,
si ai facut ca sa vie asupra lor toate relele acestea.
24. Iata gloata a venit la cetate, ca sa o ia pe d�nsa, si cetatea s-a dat
�n m�inile Haldeilor, celor ce o bat pe ea, de fata sabiei si a foametei, precum
ai zis, asa s-a facut.
25. Si tu zici catre mine: cumpara-ti tie tarina cu argint, si am scris
carte si o am pecetluit, si am pus marturii, si cetatea s-a dat �n m�inile
Haldeilor.
26. Si a fost cuv�ntul Domnului catre mine, zic�nd:
27. Eu Domnul Dumnezeu atot trupul, au ascunde-se-va ceva de mine?
28. Pentru aceea asa au zis Domnul Dumnezeul lui Israil; d�ndu-se, se va da
cetatea aceasta �n m�inile �mparatului Vavilonului, si el o va lua pe ea.
29. Si vor veni Haldeii d�nd razboi asupra cetatii acestia si vor arde
cetatea aceasta cu foc, si vor arde casele, �ntru care au tam�iat pe podurile lor
lui Vaal, si au turnat turnari la dumnezei straini, ca sa ma amarasca pe mine.
30. Pentru ca erau fii lui Israil si fii lui Iuda singuri fac�nd ce este
rau �naintea ochilor mei din tineretile lor.
31. Ca spre iutime si spre m�nia mea era cetatea aceasta, din ziua �n care
o a zidit pe ea si p�na �n ziua aceasta, ca sa o mut pe ea de la fata mea.
32. Pentru toate rautatile fiilor lui Israil si ai lui Iuda, care le-au
facut ca sa ma amarasca acestia pe mine si �mparatii lor si boierii lor si cei mai
mari ai lor si preotii lor si proorocii lor, barbatii lui Iuda si cei ce locuiau
�n Ierusalim.
33. Si au �ntors catre mine dosul si nu fata, si i-am �nvatat pe ei sa
manece de dimineata, si n-au ascultat mai mult, ca sa ia �nvatatura.
34. Si au pus spurcaciunile lor �n casa �n care s-a chemat numele meu peste
ea, �ntru necuratiile lor.
35. Si au zidit capistile lui Vaal cele din valea fiului lui Enom, ca sa
aduca pe fiii sai si pe fetele sale lui Moloh �mparatului, cele ce n-am poruncit
lor si nu s-a suit �ntru inima mea, ca sa faca ur�ciunea aceasta, ca sa greseasca
Iuda.
36. Si acum asa au zis Domnul Dumnezeu lui Israil pentru cetatea de care tu
zici, da-se-va �n m�inile �mparatului Vavilonului cu sabie si cu foamete si cu
ducere;
37. Iata eu �i adun pe ei din tot pam�ntul, unde i-am risipit pe ei �ntru
m�nia mea si �ntru iutimea mea si �ntru �ntar�tare mare, si-i voi �ntoarce pe ei
la locul lor, si-i voi aseza pe ei cu nadejde.
38. Si vor fi mie popor si eu voi fi lor Dumnezeu.
39. Si voi da lor alta cale si alta inima, ca sa se teama de mine �n toate
zilele spre binele lor si al fiilor lor dupa ei.
40. Si voi pune lor legatura vesnica, care nu o voi �ntoarce dupa ei si voi
da frica mea �n inima lor, ca sa nu se departeze ei de la mine.
41. Si voi cerceta a le face bine lor si �i voi sadi pe ei pe pam�ntul
acesta �ntru credinta si �ntru toata inima mea si �ntru tot sufletul.
42. Ca asa zice Domnul: �n ce chip am adus asupra poporului acestuia toate
rautatile aceste mari, asa eu voi aduce peste ei toate bunatatile, care am zis
lor.
43. Si se vor cumpara �nca tarini �n pam�ntul de care tu zici, ca va fi
necalcat de oameni si de vite si s-a dat �n m�inile Haldeilor.
44. Si vor cumpara tarini cu argint, si vei scrie �n carte si vei pecetlui,
si vei pune marturii �n pam�ntul lui Veniamin si �mprejurul Ierusalimului si �n
cetatile lui Iuda si �n cetatile muntelui si �n cetatile Sefilei si �n cetatile
Naghevei, ca voi �ntoarce �nstrainarile lor.
CAP. 33.
Proorocia despre luarea Ierusalimului.

Si a fost cuv�ntul Domnului catre Ieremia a doua oara, si el era �nca legat �n
curtea temnitei, zic�nd:
2. Asa au zis Domnul: cel ce au facut pam�ntul si l-au urzit pe el ca sa-l
�ndrepteze pe el, Domnul este numele lui,
3. Si au strigat catre mine si voi raspunde tie, si voi spune tie lucruri
mai si tari, care nu le-ai stiut.
4. Ca asa au zis Domnul Dumnezeul lui Israil pentru casele cetatii
acesteia, si pentru casele �mparatului lui Iuda cele ce sunt spre sant.
5. Si spre �ntariri, ca sa se bata asupra Haldeilor, si o voi umplea pe ea
de oameni morti, pe care i-am lovit cu iutimea mea si cu m�nia mea, si am �ntors
fata mea de catre ei, pentru toate rautatile lor.
6. Iata eu aduc ei �nchegare de rana si leac, si o voi vindeca pe ea, si o
voi arata lor ca sa asculte, si �i voi preoti pe ei si voi face pace si credinta.
7. Si voi �ntoarce �nstrainarea lui Iuda si �nstrainarea lui Israil, si-i
voi zidi pe ei ca si mai �nainte.
8. Si-i voi curati pe ei de toate str�mbatatile lor, care au gresit mie si
nu-mi voi aduce aminte de greselile lor, care au gresit mie si s-au departat de la
mine.
9. Si va fi spre veselie si spre lauda si spre marire la tot poporul
pam�ntului, care vor auzi toate bunatatile, care eu voi face si se vor teme, si se
vor amar� pentru toate bunatatile si pentru toata pacea, care eu voi face lor.
10. Asa zice Domnul: �nca se vor mai auzi �n locul acesta, pe care-l numiti
voi, pustiu este de oameni si de vite �ntru cetatile lui Iuda, si dinafara a
Ierusalimului cele pustiite, nefiind oameni si vite; glas de veselie si glas de
bucurie, glas de mire si glas de mireasa, glasul celor ce zic:
11. Marturisiti-va Domnului atottiitorului, ca este bun Domnul, ca �n veac
este mila lui, si vor aduce daruri �n casa Domnului, ca voi �ntoarce toata
�nstrainarea pam�ntului acestuia, ca mai �nainte, zis-au Domnul.
12. Asa au zis Domnul puterilor: �nca vor fi �n locul acesta �n pustia,
�ntru care nu este om si vita �n toate cetatile lui, popasuri de pastori
adapostind oile.
13. �n cetatile muntelui si �n cetatile Sefilei si �n cetatile Naghevei si
�n pam�ntul lui Veniamin si �ntru cele de prin prejurul Ierusalimului si �n
cetatile lui Iuda, �nca vor trece oile pe m�na celui ce numara, zis-au Domnul.

CAP. 34.
Proorocie despre robia Vavilonului.

Cuv�ntul care s-a facut catre Ieremia de la Domnul, c�nd Navuhodonosor �mparatul
Vavilonului si toata ostirea lui si tot pam�ntul �mparatiei lui da razboi asupra
Ierusalimului si asupra tuturor cetatilor lui Iuda, zic�nd:
2. Asa au zis Domnul: mergi la Sedechia �mparatul lui Iuda si vei zice
lui: d�ndu-se, se va da cetatea aceasta �n m�inile �mparatului Vavilonului, si o
va lua pe ea si o va arde pe ea cu foc.
3. Si tu nu vei scapa din m�na lui si cu prinsoare te va prinde si �n
m�inile lui te vei da si ochii tai vor vedea ochii lui, si gura lui cu gura ta va
grai si �n Vavilon vei intra.
4. Ci asculta cuv�ntul Domnului Sedechie �mparatul lui Iuda, asa zice
Domnul: nu vei muri de sabie.
5. Cu pace vei muri, si precum au pl�ns pe parintii tai si pe cei ce au
�mparatit mai �nainte de tine, pl�nge-te-vor si pe tine, vai! Doamne; si p�na la
iad te vor pl�nge, pentru ca cuv�nt am grait eu, zis-au Domnul.
6. Si a grait Ieremia catre �mparatul Sedechia toate cuvintele acestea �n
Ierusalim.
 7. Si puterea �mparatului Vavilonului da razboi asupra Ierusalimului si
asupra cetatilor lui Iuda, si asupra Lahisului si asupra Azichei, pentru ca
acestea au fost ramas �ntru cetatile lui Iuda cetati tari.
8. Cuv�ntul care s-a facut catre Ieremia de la Domnul, dupa ce a sav�rsit
�mparatul Sedechia asezam�ntul catre popor, ca sa cheme slobozire,
9. Ca sa sloboada fiecare pe sluga sa si fiecare pe slujnica sa, pe Evreu
si pe Evreica, ca sa nu robeasca barbat din casa lui Israil.
10. Si s-au �ntors toti cei mai mari si tot poporul, care au intrat la
asezam�nt,
11. Ca sa slobozeasca fiecare pe sluga sa si fiecare pe slujnica sa, si i-a
lasat pe ei, ca sa nu fie slugi si slujnice.
12. Si s-a facut cuv�ntul Domnului catre Ieremia, zic�nd:
13. Asa au zis Domnul Dumnezeul lui Israil: eu am pus legatura cu parintii
vostri, �n ziua �n care i-am scos pe ei din pam�ntul Eghipetului din casa robiei,
zic�nd:
14. C�nd se vor plini sase ani, vei slobozi pe fratele tau pe Evreul, care
se va vinde tie si va lucra tie sase ani si sa-l lasi pe el slobod, si nu m-au
ascultat pe mine si n-au plecat urechia lor.
15. Si astazi s-au �ntors sa faca ce este drept �naintea ochilor mei, ca sa
dea slobozire fiecare aproapelui sau; si a facut fagaduinta �naintea fetei mele,
�n casa, �n care s-a chemat numele meu �ntru ea.
16. Si v-ati �ntors si ati necinstit numele meu, ca sa �ntoarca fiecare pe
sluga sa si fiecare spre slujnica sa, pe care i-ati lasat slobozi cu sufletul lor,
ca sa va fie voua slugi si slujnice.
17. Pentru aceea au zis Domnul: voi nu m-ati ascultat pe mine, ca sa cheme
fiecare slobozenie fratelui sau si fiecare aproapelui sau, iata eu chem slobozire
voua spre sabie si spre moarte si spre foamete, si va voi da pe voi risipire la
toate �mparatiile pam�ntului.
18. Si voi da pe barbatii cei ce au calcat legatura mea, pe cei ce n-au
;ntarit legatura mea care au facut �naintea fetei mele, vitelul care l-au facut
�naintea fetei mele, ca sa-i slujeasca lui.
19. Pe boierii lui Iuda si pe puternici si pe preoti si pe popor.
20. Si-i voi da pe ei vrajmasilor lor si vor fi mortaciunile lor m�ncare
pasarilor cerului si hiarelor pam�ntului.
21. Si pe Sedechia �mparatul Iudei si pe boierii lor da-i-voi �n m�inile
vrajmasilor lor si puterilor �mparatului Vavilonului, care se duc de la ei.
22. Iata eu poruncesc, zice Domnul, si �i voi �ntoarce pe ei la pam�ntul
acesta, si vor da razboi asupra lui si-l vor lua pe el si-l vor arde cu foc, si
cetatile lui Iuda si le voi da pe ele pustii de locuitori.

CAP. 35.
Cei din casa lui Arhavin nu voiesc sa bea vin.

Cuv�ntul care s-a facut catre Ieremia de la Domnul �n zilele lui Ioachim �mparatul
lui Iuda, zic�nd:
2. Mergi �n casa lui Arhavin, si-i vei aduce pe ei �n casa Domnului �ntru
una din curti, si le vei da vin sa bea.
3. Si am scos pe Iehonia fiul lui Ieremia fiul lui Havasin, si pe fratii
lui si pe fii lui si toata casa lui Arhavin.
4. Si i-am adus pe ei �n casa Domnului, �n camara fiilor lui Ionan fiul
lui Anania, fiul lui Godolie omul lui Dumnezeu, care este aproape de casele
boierilor deasupra casei lui Maseu fiul lui Selom celui ce pazeste calea.
5. Si am dat �naintea fetei lor ulcior cu vin si pahar, si am zis: beti
vin.
6. Si ei au zis: nu vom bea vin, pentru ca Ionadav fiul lui Rihav tata
nostru ne-a poruncit noua, zic�nd: sa nu beti vin voi si fiii vostri p�na �n veac.
7. Casa sa nu ziditi si sam�nta sa nu semanati, si vie sa nu fie voua, ci
�n corturi veti locui �n toate zilele vietii voastre, pentru ca sa traiti zile
multe pe pam�ntul, �n care locuiti voi.
8. Si am ascultat glasul lui Ionadav tatal nostru, ca sa nu bem vin �n
toate zilele vietii noastre, noi si femeile noastre si fiii nostri si fetele
noastre.
9. Si casa sa nu zidim, ca sa locuim acolo.
10. Si vie si tarina si sam�nta n-au fost noua, si am locuit �n corturi, si
am ascultat, si am facut dupa toate c�te ne-a poruncit noua Ionadav tatal nostru.
11. Si a fost c�nd s-a suit Navuhodonosor asupra pam�ntului, am zis: sa ne
suim sa intram �n Ierusalim de catre fata Haldeilor si de catre fata puterii
Asirienilor, si am locuit acolo.
12. Si a fost cuv�ntul Domnului catre mine, zic�nd:
13. Asa zice Domnul: mergi, si zi omului lui Iuda si celor ce locuiesc �n
Ierusalim: au nu veti lua �nvatatura, ca sa ascultati cuvintele mele?
14. Pus-au cuvinte fiii lui Ionadav fiul lui Rihav, cum a poruncit fiilor
sai, ca sa nu bea vin, si n-a baut, si eu am grait catre voi de noapte m�nec�nd,
si am zis, si nu m-ati ascultat pe mine.
15. Si am trimis la voi slugile mele pe prooroci, zic�nd: �ntoarceti-va
fiecare de la calea sa cea rea, si mai bune faceti lucrurile voastre, si nu
mergeti dupa dumnezei straini, ca sa slujiti lor, si locuiti pe pam�ntul care l-am
dat voua si parintilor vostri, si n-ati plecat urechile voastre, si n-ati
ascultat.
16. Si au �ntarit fiii lui Ionadav fiul lui Rihav, porunca tatalui lor, si
poporul acesta nu m-a ascultat pe mine.
17. Pentru aceea asa au zis Domnul: iata eu aduc peste Iuda si peste cei ce
locuiesc �n Ierusalim, toate rautatile care am grait asupra lor.
18. Pentru aceea asa au zis Domnul: de vreme ce au ascultat fiii lui
Ionadav fiul lui Rihav porunca tatalui lor, ca sa faca c�te a poruncit lor tatal
lor.
19. Nu va lipsi barbat din fiii lui Ionadav fiul lui Rihav, care sa stea
�naintea fetei mele �n toate zilele pam�ntului.

CAP. 36.
Cartea lui Ieremia, arsa ;n foc de Ioachim.

�n anul al patrulea al lui Ioachim, fiul lui Iosie, �mparatul lui Iuda, fost-a
cuv�ntul Domnului catre mine, zic�nd:
2. Ia tie h�rtie de carte, si scrie pe ea toate cuvintele, care am grait
catre tine asupra Ierusalimului si asupra lui Iuda si asupra tuturor neamurilor
din ziua �n care am grait eu catre tine, din zilele lui Iosie �mparatul lui Iuda
si p�na �n ziua aceasta.
3. Ca doar va auzi casa lui Iuda toate relele, care g�ndesc eu sa le fac
lor, si se va �ntoarce fiecare din calea sa cea rea, ca sa fiu milostiv
str�mbatatilor lor si pacatelor lor.
4. Si a chemat Ieremia pe Varuh feciorul lui Nirie, si a scris din gura
lui Ieremia, toate cuvintele Domnului, care le-au grait catre el �ntr-o h�rtie de
carte.
5. Si a poruncit Ieremia lui Varuh, zic�nd: eu sunt sub paza, si nu pot sa
intru �n casa Domnului.
6. Si vei citi de pe h�rtia aceasta la urechile poporului �n casa
Domnului, �n zi de post, si la urechile a tot Iuda, cei ce vin din cetatile lor.
7. Ca doar va cadea mila lor �naintea fetei Domnului si se vor �ntoarce de
la calea lor cea rea, ca mare este m�nia si urgia Domnului, care au grait asupra
poporului acestuia.
8. Si a facut Varuh dupa toate c�te i-a poruncit Ieremia lui, citind de pe
carte toate cuvintele acestea �n casa Domnului.
9. Si a fost �n anul al optulea al �mparatului Ioachim, �n luna a noua,
r�nduit-au post �naintea fetei Domnului, tot poporul �n Ierusalim, si casa lui
Iuda.
 10. Si citea Varuh de pe carte cuvintele lui Ieremia �n casa Domnului, �n
casa lui Gamarie fiul lui Safan scriitorul, sus �naintea usilor portii casei
Domnului cea noua la urechile a tot poporul.
11. Si au auzit Mihea fiul lui Gamarie al fiului lui Safan toate cuvintele
Domnului din carte.
12. Si s-a pogor�t �n casa �mparatului si la casa scriitorului, si iata
acolo toti boierii sedeau: Elisama scriitorul si Daleas feciorul lui Selemia si
Ionatan fiul lui Achovor si Gamarie feciorul lui Safan si Sedechia feciorul lui
Ananie, si toti boierii.
13. Si le-a spus lor Mihea toate cuvintele, care le-a auzit citindu-le
Varuh �n auzul poporului.
14. Si trimisera toti boierii la Varuh feciorul lui Nirie pe Iudin feciorul
lui Nataniu, fiul lui Selemiu al fiului lui Husi, zic�nd: h�rtie scrisa citeste tu
la urechile poporului, ia-o �n m�na ta, si vino; si a luat Varuh h�rtia, si s-a
pogor�t la ei.
15. Si zisera lui: citeste iarasi �n auzul nostru, si a citit Varuh.
16. Si a fost, daca au auzit toate cuvintele, se sfatuira fiecare cu
aproapele sau, si zisera:
17. Sa vestim �mparatului toate cuvintele acestea, si au �ntrebat pe Varuh,
zic�nd: de unde ai scris toate cuvintele acestea?
18. Si a zis Varuh: din gura lui mi-a spus mie Ieremia toate cuvintele
acestea, si eu le-am scris pe h�rtie.
19. Si a zis lui Varuh: mergi, si ascunde-te bine, tu si Ieremia, si om sa
nu stie unde sunteti voi.
20. Si a intrat la �mparatul �n curte, si h�rtia o au dat sa o pazeasca �n
casa lui Elisama, si au spus �mparatului toate cuvintele acestea.
21. Si a trimis �mparatul pe Iudin sa ia h�rtia, si o a luat pe ea din casa
lui Elisama, si o au citit Iudin la urechile �mparatului si la urechile tuturor
boierilor, care stau �mprejurul lui.
22. Si �mparatul sedea �n casa de iarna, si un gratar cu foc era �naintea
lui.
23. Si a fost, dupa ce a citit Iudin trei foi sau patru, le-au taiat cu
cutitasul scriitorului, si le-au aruncat �n focul care era pe gratar, p�na ce s-a
sf�rsit toata h�rtia.
24. Si nu s-a tulburat, nici si-a rupt hainele sale �mparatul si slugile
lui, care auzeau toate cuvintele acestea.
25. Si Ionatan si Godolia si Daleas si Gamarie au sfatuit pe �mparatul, ca
sa nu arda de tot cartea, si nu i-a ascultat.
26. Si a poruncit �mparatul lui Ieremeil fiul �mparatului, si lui Sarea
fiul lui Esriil, sa prinda pe Varuh si pe Ieremia, si ei foarte s-au ascuns.
27. Si s-a facut cuv�ntul Domnului catre Ieremia, dupa ce a ars �mparatul
h�rtia si toate cuvintele care le-a scris Varuh din gura lui Ieremia, zic�nd:
28. Ia tu alta h�rtie, si scrie toate cuvintele cele ce erau pe h�rtia care
o a ars �mparatul Ioachim.
29. Si vei zice: asa au zis Domnul, tu ai ars h�rtia aceasta zic�nd: pentru
caci ai scris pe ea: ca intr�nd, va intra �mparatul Vavilonului, si va pierde
pam�ntul acesta, si va lipsi de pe el om si dobitoc.
30. Pentru aceea asa zice Domnul asupra lui Ioachim �mparatul lui Iuda: nu
va fi lui, care sa seada pe scaunul lui David, si st�rvul lui va fi lepadat �n
arsura zilei si �n �nghetul noptii.
31. Si voi cerceta asupra lui si asupra neamului lui si asupra fiilor lui,
si voi aduce peste el si peste cei ce locuiesc Ierusalimul si peste pam�ntul lui
Iuda, toate rautatile care am grait catre ei, si n-au ascultat.
32. Si a luat Varuh alta h�rtie, si a scris pe ea din gura lui Ieremia
toate cuvintele cartii, care o a ars Ioachim �mparatul Iudei, si a adaugat lui mai
multe cuvinte de c�t acelea.

CAP. 37.
Sedechia �nchide pe Ieremia �n temnita.

A �mparatit Sedechia fiul lui Iosie �n locul lui Ioachim, pe care l-a pus �mparat
Navuhodonosor �mparatul Vavilonului, ca sa �mparateasca �n pam�ntul lui Iuda.
2. Si n-a ascultat el si slugile lui si poporul pam�ntului, cuvintele
Domnului, care le-au grait prin m�na lui Ieremia.
3. Si a trimis �mparatul Sedechia pe Ioahaz fiul lui Selemie, si pe
Sofonia fiul lui Maseu preotul la Ieremia, zic�nd: roaga-te dar pentru noi catre
Domnul.
4. Si Ieremia a venit si a trecut prin mijlocul cetatii, si nu l-a dat pe
el la casa temnitei, si puterea lui Faraon a iesit de la Eghipet, si au auzit
Haldeii auzul lor, si s-au suit de la Ierusalim.
5. Si s-a facut cuv�ntul Domnului catre Ieremia, zic�nd:
6. Asa zice Domnul: asa vei grai catre �mparatul lui Iuda cel ce te-a
trimis pe tine, ca sa ma cauti pe mine.
7. Iata puterea lui Faraon, care a iesit voua spre ajutor, se va �ntoarce
�n pam�ntul Eghipetului, si Haldeii acestia se vor �ntoarce si vor da razboi
asupra pam�ntului acestuia, si-l vor lua si-l vor arde cu foc.
8. Ca asa au zis Domnul: sa nu g�nditi cu sufletele voastre, ca duc�ndu-se
se vor duce de la voi Haldeii, caci nu se vor duce.
9. Si de veti bate toate puterea Haldeilor, care dau razboi asupra
voastra, si vor ram�ne unii �mpunsi fiecare �n locul sau, acestia se vor scula si
vor arde cetatea aceasta cu foc.
10. Si a fost, c�nd s-a suit puterea Haldeilor de la Ierusalim, de fata
puterii lui Faraon,
11. A iesit Ieremia din Ierusalim, ca sa mearga �n pam�ntul lui Veniamin,
ca sa graiasca de acolo �n mijlocul poporului.
12. Si a fost el �n poarta lui Veniamin, si acolo era un om, la care
gazduia Saruia feciorul lui Selemie feciorul lui Anania, si a prins pe Ieremia,
zic�nd: la Haldei fugi tu.
13. Si a zis: minciuna este, ca nu la Haldei fug eu, si nu l-a ascultat pe
el, si a prins Saruia pe Ieremia, si l-a dus pe el la boieri.
14. Si s-au sc�rbit boierii asupra lui Ieremia si l-au batut pe el si l-au
trimis la casa lui Ionatan scriitorul, ca pe aceasta o au facut casa de
�nchisoare.
15. Si a venit Ieremia la casa groapei si la �nchisoare, si a sezut acolo
zile multe.
16. Si a trimis Sedechia �mparatul si l-a chemat pe el, si l-a �ntrebat pe
el �mparatul pe ascuns sa-i spuna, de este cuv�nt de la Domnul? Si a zis: este, �n
m�na �mparatului Vavilonului te vei da.
17. Si a zis Ieremia catre �mparatul: ce str�mbatate am facut tie si
slugilor tale si poporului acestuia, de ma dai tu la casa �nchisorii?
18. Si unde sunt proorocii vostri, care prooroceau voua, zic�nd: ca nu va
veni �mparatul Vavilonului la pam�ntul acesta?
19. Si tu doamne al meu �mparate! cada mila mea �naintea fetei tale, si nu
ma �ntoarce la casa lui Ionatan scriitorul, ca sa nu mor acolo.
20. Si a poruncit �mparatul si l-a pus pe el la casa cea de �nchisoare, si-
i da lui o p�ine pe zi, de dinafara unde fram�nta, p�na s-au sf�rsit p�inile din
cetate, si a sezut Ieremia �n curtea temnitii.

CAP. 38.
Ieremia aruncat si scos din groapa.

Si a auzit Safania feciorul lui Natan si Godolia feciorul lui Pashor, si Ioahal
feciorul lui Selemie cuvintele, care le-a grait Ieremia catre popor, zic�nd:
2. Asa au zis Domnul: cel ce locuieste �n cetatea aceasta va muri de sabie
si de foame, si cel ce va iesi la Haldei va trai si va fi viu sufletul lui spre
aflare si va trai.
 3. Ca asa au zis Domnul: d�ndu-se se va da cetatea aceasta �n m�inile
puterii �mparatului Vavilonului, si o va lua pe ea.
4. Si zisera �mparatului: sa se omoare dar omul acela, pentru ca el
slabeste m�inile oamenilor celor ce se razboiesc, care au ramas �n cetate, si
m�inile atot poporul, graind catre ei cuvintele acestea, ca omul acesta nu pacea,
care este de folos graieste poporului acestuia, ci cele rele.
5. Si a zis �mparatul: iata el �n m�inile voastre, pentru ca nu putea
�mparatul asupra lor.
6. Si l-au aruncat pe el �n groapa lui Melhiu feciorul �mparatului, care
era �n curtea temnitii si l-au slobozit pe el �n groapa, si �n groapa nu era apa
ci numai tina, si sedea �n tina.
7. Si a auzit Avdemeleh arapul, si el era de casa �mparatului, cum ca au
dat pe Ieremia �n groapa, si �mparatul era la poarta lui Veniamin.
8. Si a venit la el si a grait catre �mparatul, si a zis:
9. Rau ai facut a omor� pe omul acesta cu foamea, ca nu mai sunt �nca
p�ini �n cetate.
10. Si a poruncit �mparatul lui Avdemeleh, zic�nd: ia cu tine de aici
treizeci de oameni, si-l scoate pe el din groapa, ca sa nu moara.
11. Si a luat Avdemeleh pe oameni si au intrat la casa �mparatului cea de
jos, si au luat de acolo obiele vechi si funii vechi, si le-au aruncat lui Ieremia
�n groapa.
12. Si a zis catre el: acestea pune-le dedesuptul funiilor, si a facut
Ieremia asa.
13. Si l-au tras pe el cu funiile, si l-au scos din groapa, si a sezut
Ieremia �n curtea temnitii.
14. Si a trimis �mparatul si l-a chemat pe el la casa lui Aselisil cea din
casa Domnului, si a zis catre el �mparatul: �ntreba-te-voi cuv�nt si sa nu ascunzi
de catre mine cuv�nt.
15. Si a zis Ieremia �mparatului: de-ti voi spune tie, nu ma vei omor� pe
mine cu moarte? Si de-ti voi da sfat, nu vei asculta de mine?
16. Si s-a jurat �mparatul, zic�nd: viu este Domnul, cel ce ne-au facut
noua sufletul acesta, de te voi ucide pe tine si de te voi da �n m�inile oamenilor
acestora.
17. Si Ieremia i-a zis lui: asa au zis Domnul, daca iesind vei iesi la
domnii �mparatului Vavilonului, viu va fi sufletul tau, si cetatea aceasta nu se
va arde cu foc si vei trai tu si casa ta.
18. Iar de nu vei iesi, da-se-va cetatea aceasta �n m�na Haldeilor, si o
vor arde cu foc, si tu nu vei scapa.
19. Si a zis �mparatul lui Ieremia: eu am cuv�ntul Evreilor, care au fugit
la Haldei, ca sa nu ma dea �n m�inile lor, ca sa ma batjocureasca.
20. Si a zis Ieremia: nu te vor da, asculta cuv�ntul Domnului, care-l zic
eu catre tine, si mai bine va fi tie si va fi viu sufletul tau.
21. Si de nu vrei tu a iesi, acesta este cuv�ntul, care l-au aratat mie
Domnul.
22. Iata toate femeile, care au ramas �n casa �mparatului lui Iuda, se
scoteau la boierii �mparatului Vavilonului, si ele ziceau: te �nselara, si vor
putea tie oameni de pace ai tai si vor strica �ntru alunecari piciorul tau,
�nturnatu-s-au de la tine.
23. Si pe femeile tale si pe fiii tai scoate-i-vor la Haldei si tu nu vei
scapa, caci cu m�na �mparatului Vavilonului te vei prinde si cetatea aceasta se va
arde de tot.
24. Si a zis lui �mparatul: om sa nu stie cuvintele acesta, si tu nu vei
muri.
25. Si boierii de vor auzi ca am grait tie, si vor veni la tine si vor zice
tie: spune tu noua, ce a grait tie �mparatul? N-ascunde de catre noi si nu te vom
omor� pe tine,
26. Vei zice lor: arunc eu mila mea �naintea ochilor �mparatului, ca sa nu
ma �ntorc la casa lui Ionatan, sa mor acolo.
 27. Si au venit toti boierii la Ieremia si l-au �ntrebat pe el si a spus
lor dupa toate cuvintele acestea, care a poruncit lui �mparatul, si tacura, ca nu
s-a auzit cuv�ntul Domnului.
28. Si a sezut Ieremia �n curtea temnitei, p�na la vremea �n care s-a luat
Ierusalimul.

CAP. 39.
Luarea Ierusalimului.

Si a fost �n luna a zecea a anului al noualea al lui Sedechia �mparatul lui Iuda,
mers-a Navuhodonosor �mparatul Vavilonului si toata puterea lui asupra
Ierusalimului si-l batea pe el.
2. Si �n al zecelea an �n zilele lui Sedechia, �n luna a patra �n noua ale
lunii s-a spart cetatea.
3. Si au intrat toti domnii �mparatului Vavilonului si au sezut �n poarta
cea din mijloc: Marganasar, Samagot, Navusahar, Navusaris, Nagargas, Neserravamat
si ceilalti domni ai �mparatului Vavilonului.
4. Si au trimis si a luat pe Ieremia din temnita curtii �mparatesti, si l-
au dat lui Godolia feciorul lui Ahicam fiul lui Safan si l-a scos pe el si l-a pus
�n mijlocul poporului.
5. Si catre Ieremia s-a facut cuv�ntul Domnului �n curtea temnitii zic�nd:
6. Mergi si zi catre Avdemeleh arapul, asa au zis Domnul Dumnezeul lui
Israil: iata eu aduc cuvintele mele asupra cetatii acestia spre rele si nu spre
bune.
7. Si te voi m�ntui �n ziua aceea, si nu te voi da pe tine �n m�na
oamenilor, de care te temi tu de fata lor.
8. Ca m�ntuind, te voi m�ntui pe tine, si �n sabie nu vei cadea, si va fi
sufletul tau la aflare, ca ai nadajduit spre mine, zice Domnul.

CAP. 40.
Ieremia lasat slobod.

Cuv�ntul care s-a facut de la Domnul catre Ieremia, dupa ce l-a trimis pe el
Navuzadran cel mai mare peste bucatari din Radaman, c�nd l-a luat pe el cu catusi
�n mijlocul �nstrainarii lui Iuda a celor ce se duceau �n Vavilon.
2. Si l-au luat pe el cel mai mare peste bucatari si a zis lui: Domnul
Dumnezeul tau au grait relele acestea peste locul acesta.
3. Si au facut Domnul, pentru ca ati pacatuit lui si n-ati auzit glasul
lui.
4. Iata te-am dezlegat pe tine din catusile cele ce sunt �n m�inile tale,
de este bine �naintea ta sa vii cu mine �n Vavilon, vino, si voi pune ochii mei
peste tine, iar de nu, purcede;
5. Si te �ntoarce la Godolia feciorul lui Ahicam feciorul lui Safan, pe
care l-a pus �mparatul Vavilonului �n pam�ntul lui Iuda, si locuieste cu el �n
mijlocul poporului; toate bunatatile sunt �naintea ochilor tai, ca sa mergi acolo;
si i-a dat lui cel mai mare peste bucatari daruri, si l-a slobozit.
6. Si a venit la Godolia �n Masifa si a sezut �n mijlocul poporului celui
ce a ramas �n tara.
7. Si au auzit toti povatuitorii puterii cei din tarina, ei si puterea
lor, ca a pus �mparatul Vavilonului pe Godolia mai mare tarii, si �nca cum ca i-a
dat pe seama lui barbati si femei, pe care nu i-a �nstrainat �n Vavilon.
8. Si a venit la Godolia �n Masifa Ismail feciorul lui Natanie, si Ioanan
feciorul lui Carie, si Saria feciorul lui Tanamet, si feciorii lui Iofe al lui
Netofat, si Ezonie feciorul lui Mahat, ei si oamenii lor.
9. Si s-au jurat lor Godolia si oamenilor lor, zic�nd: nu va temeti de
fata slugilor Haldeilor, locuiti pe pam�nt si lucrati �mparatului Vavilonului, si
mai bine va fi voua.
10. Iata eu sez �naintea voastra la Masifa sa stau �naintea Haldeilor, c�nd
vor veni asupra voastra, si voi adunati vin si poame, si untdelemn luati �n vasele
voastre, si locuiti �n cetatile care le-ati stap�nit.
11. Si toti Evreii cei din pam�ntul Moavului si cei din fiii lui Amon, si
cei din Idumeia si cei din tot pam�ntul au auzit, ca a dat �mparatul Vavilonului
ramasita lui Iuda, si �nca a pus peste ei pe Godolia feciorul lui Ahicam.
12. Si a venit la Godolia �n Masifa �n pam�ntul lui Iuda, si a adunat vin
si poame multe foarte si untdelemn.
13. Si Ioanan feciorul lui Carie si toti povatuitorii puterii cei din
tarina au venit la Godolia �n Masifa, si au zis lui: stiind sa stii, ca Velisa
�mparatul fiilor lui Amon a trimis la tine pe Ismail, ca sa loveasca sufletul tau.
14. Si nu i-a crezut pe ei Godolia, si a zis Ioanan lui Godolia pe ascuns
�n Masifa:
15. Merge-voi dar si voi lovi pe Ismail, si nimeni sa nu stie, pentru ca sa
nu loveasca sufletul tau, si se vor risipi toti Evreii, care s-au adunat la tine,
si vor pieri cei ramasi ai lui Iuda.
16. Si a zis Godolia catre Ioanan: sa nu faci tu cuv�ntul acesta, ca
minciuni graiesti tu asupra lui Ismail.

CAP. 41.
Uciderea lui Godolie.

A fost �n luna a saptea, venit-a Ismail feciorul lui Natanie, fiul lui Elisama cel
din neamul �mparatesc si zece barbati cu el, la Godolia �n Masifa, si au m�ncat
acolo p�ine �mpreuna.
2. Si s-a sculat Ismail, feciorul lui Natanie si cei zece barbati care
erau cu el, si lovira cu sabia pe Godolia feciorul lui Ahicam, feciorul lui Safan
si l-a ucis pe el, pe care l-a fost pus �mparatul Vavilonului peste pam�ntul
acela.
3. Si pe toti Evreii care erau cu el �n Masifa, si pe toti Haldeii care s-
au aflat acolo, si pe toti barbatii de razboi i-au batut Ismail.
4. Si a fost �n ziua a doua dupa ce a lovit pe Godolia, si om n-a stiut.
5. Si au venit barbati de la Sihem si de la Salim si de la Samaria,
optzeci de barbati rasi la barbe, si cu hainele lor rupte pl�ng�nd, si daruri si
tam�ie �n m�inile lor, ca sa aduca �n casa Domnului.
6. Si a iesit �ntru �nt�mpinarea lor Ismail, feciorul lui Natanie din
Masifa, si ei mergeau si pl�ngeau; a fost dupa ce s-a apropiat de d�nsii le-a zis
lor: intrati la Godolia, feciorul lui Ahicam.
7. Si a fost dupa ce au intrat ei �n mijlocul cetatii, i-a junghiat pe ei
Ismail, feciorul lui Natania, la f�nt�na.
8. Si zece oameni s-au aflat acolo si au zis lui Ismail: sa nu ne omori pe
noi, ca avem noi jitnite �n tarina, gr�u si orz si miere si untdelemn, si i-a
trecut si nu i-a omor�t pe ei �ntru fratii lor.
9. Si f�nt�na, �n care a aruncat Ismail pe toti pe care i-a batut, f�nt�na
mare este, aceasta este, care o a facut �mparatul Asa de catre fata lui Vaasa
�mparatul lui Israil, aceasta o a umplut Ismail de trupuri ranite.
10. Si a �ntors Ismail pe tot poporul, care a ramas �n Masifa, si pe fetele
�mparatului, pe care mai marele peste bucatari le-a adus la Godolia feciorul lui
Ahicam, si s-a dus dincolo la fiii lui Amon.
11. Si a auzit Ioanan feciorul lui Carie si toti povatuitorii puterii cei
�mpreuna cu el, toate relele care le-a facut Ismail.
12. Si a adunat toata tabara lor si au mers sa dea razboi asupra lui, si l-
a aflat pe el la apa cea multa �n Gavaon.
13. Si a fost daca a vazut tot poporul cel ce era cu Ismail pe Ioanan,
feciorul lui Carie si pe povatuitorii puterii lui, cei ce erau cu d�nsul.
14. Si s-a bucurat si s-a �ntors tot poporul care �l robise Ismail din
Masifa, si �ntorc�ndu-se au venit la Ioanan, feciorul lui Carie.
15. Si Ismail feciorul lui Natania a scapat cu opt oameni, si s-a dus la
fiii lui Amon.
 16. Si a luat Ioanan feciorul lui Carie si toti povatuitorii puterii, care
erau cu el, pe toti cei ramasi ai poporului, pe care i-a �ntors de la Ismail,
feciorul lui Natania, barbati tari la razboi, si pe femei si pe celelalte, si pe
fameni, pe care i-a �ntors de la Gavaon.
17. Si s-au dus, si au sezut �n pam�ntul Virotoamului cei dinspre Vitleem,
ca sa mearga la Eghipet de catre fata Haldeilor.
18. Ca s-au speriat de fata lor, pentru ca a lovit Ismail pe Godolia, pe
care l-a pus �mparatul Vavilonului mai mare peste pam�ntul acela.

CAP. 42.
Ieremia �ntreaba pe Dumnezeu.

Si au venit toti domnii puterii si Ioanan si Azaria fiul lui Maseu si tot poporul
de la mic p�na la mare, la Ieremia proorocul.
2. Si au zis lui: cada dar mila noastra �naintea fetei tale, si te roaga
catre Domnul Dumnezeul tau pentru cei ce au ramas, ca am ramas din multi putini,
precum ochii tai vad.
3. Si sa ne spuna noua Domnul Dumnezeul tau calea, pe care sa mergem, si
cuv�ntul care sa-l facem.
4. Si le-a zis lor Ieremia: auzit-am; iata, eu ma voi ruga pentru voi
catre Domnul Dumnezeul vostru, dupa cuvintele voastre, si va fi cuv�ntul care-l va
raspunde Domnul Dumnezeu, �l voi spune voua, nu voi ascunde de la voi nimic.
5. Si ei zisera catre Ieremia: fie Domnul �ntru noi spre marturie dreapta
si credincioasa, de nu vom face asa dupa tot cuv�ntul, care-l va trimite Domnul
catre noi.
6. Si ori bine, ori rau, glasul Domnului Dumnezeului nostru, la care noi
te trimitem, vom auzi ca sa fie noua mai bine, ca vom auzi glasul Domnului
Dumnezeului nostru.
7. Si a fost dupa zece zile, s-a facut cuv�ntul Domnului catre Ieremia.
8. Si a chemat pe Ioanan si pe povatuitorii puterii si pe tot poporul, de
la mic p�na la mare.
9. Si le-a zis lor, asa au zis Domnul Dumnezeu:
10. De veti sedea �n pam�ntul acesta, va voi zidi pe voi, si nu va voi
risipi, si va voi sadi pe voi, si nu va voi smulge, ca am �ncetat de la relele,
care am facut voua.
11. Sa nu va temeti de fata �mparatului Vavilonului, de care voi va
spaim�ntati, zice Domnul, caci cu voi sunt eu ca sa va scot pe voi, si sa va
m�ntuiesc din m�na lui.
12. Si va voi da voua mila, si va voi milui pe voi, si va voi �ntoarce pe
voi la pam�ntul vostru.
13. Si de veti zice: nu vom sedea �n pam�ntul acesta, ca sa nu auzim glasul
Domnului.
14. Ca la pam�ntul Eghipetului vom intra si nu vom vedea razboi, si glas de
tr�mbita nu vom auzi, si de p�ini nu vom flam�nzi, si acolo vom locui.
15. Pentru aceea auziti cuv�ntul Domnului, ca asa au zis: de veti da voi
fata voastra spre Eghipet, si veti intra sa locuiti acolo,
16. Sabia de a careia fata voi va temeti, va va afla pe voi �n pam�ntul
Eghipetului; si foametea de care voi graiti, va va apuca pe voi dinapoia voastra
�n Eghipet, si acolo veti muri.
17. Si vor fi toti oamenii si toti cei straini de neam, cei ce au pus fata
lor spre pam�ntul Eghipetului, ca sa locuiasca acolo, sf�rsi-se-vor de sabie si de
foamete, si nu va fi lor nimeni, care sa-i m�ntuiasca de rautatile, care le aduc
eu peste ei.
18. Ca asa au zis Domnul: �n ce chip a picat m�nia mea peste cei ce locuiau
Ierusalimul, asa va pica m�nia mea peste voi, de veti intra voi �n Eghipet, si
veti fi spre loc neumblat, si supusi, si spre blestem si spre ocara, si mai mult
nu veti vedea locul acesta.
19. Grait-au Domnul de voi cei ramasi ai lui Iuda, ca sa nu intrati �n
Eghipet, si acum cunosc�nd veti cunoaste.
20. Ca ati facut rau �ntru sufletele voastre, trimit�ndu-ma pe mine,
zic�nd: roaga-te pentru noi catre Domnul, si dupa toate ori c�te va grai tie
Domnul, vom face.
21. Si n-ati auzit cuv�ntul Domnului, care l-au trimis la voi.
22. Si acum de sabie si de foamete va veti sf�rsi �n locul, la care voi va
rugati sa intrati, ca sa locuiti acolo.

CAP. 43.
Evreii �mpotriva lui Ieremia.

Si a fost, dupa ce a �ncetat Ieremia a zice catre popor toate cuvintele Domnului,
care au trimis Domnul catre ei.
2. Au zis Azaria feciorul lui Maseu, si Ioanan feciorul lui Carie, si toti
oamenii cei semeti lui Ieremia, zic�nd: minti, nu te-au trimis pe tine Domnul la
noi ca sa ne zici: sa nu intram �n Eghipet, ca sa locuim acolo;
3. Ci Varuh feciorul lui Nirie te �ndeamna pe tine asupra noastra, ca sa
ne dai pe noi �n m�inile Haldeilor sa ne omoare, si sa ne �nstraineze pe noi �n
Vavilon.
4. Si n-au ascultat Ioanan si toti povatuitorii puterii cei �mpreuna cu el
si tot poporul glasul Domnului, ca sa locuiasca �n pam�ntul lui Iuda.
5. Ci au luat Ioanan si toti povatuitorii puterii pe toti ramasii lui
Iuda, care s-au �ntors a locui �n pam�nt.
6. Pe barbatii cei tari si pe femei si pe prunci si pe celelalte, si pe
fetele �mparatului si sufletele care le-a lasat Navuzardan cu Godolia fiul lui
Ahicam si pe Ieremia proorocul si pe Varuh feciorul lui Nirie.
7. Si au intrat �n Eghipet, ca n-au ascultat glasul Domnului, si au mers
�n Tafnas.
8. Si s-a facut cuv�ntul Domnului catre Ieremia �n Tafnas, zic�nd:
9. Ia tie pietre mari si le ascunde pe ele �naintea usii �n poarta casei
lui Faraon �n Tafnas �naintea ochilor barbatilor lui Iuda.
10. Si vei grai, asa au zis Domnul: iata eu trimit si voi aduce pe
Navuhodonosor �mparatul Vavilonului, si va pune scaunul sau deasupra pietrelor
acestora, care le-ai ascuns si va ridica arme peste ele.
11. Si va intra si va lovi pam�ntul Eghipetului, pe care la moarte, la
moarte, si pe care la robie, la robie, si pe care la sabie, la sabie.
12. Si va arde foc �n casele dumnezeilor lor, si le va arde pe ele, si-i va
�nstraina pe ei, si va strica pam�ntul Eghipetului, �n ce chip strica pastorul
haina sa, si va iesi cu pace.
13. Si va zdrobi st�lpii cetatii Iliupoliei cei de la Enom si casele lor le
vor arde de tot cu foc.

CAP. 44.
Ieremia mustra pe Evreii din Eghipet.

Cuv�ntul, care s-a facut catre Ieremia, tuturor Evreilor celor ce locuiesc �n
pam�ntul Eghipetului si celor ce sed �n Magdol si �n Tafnas si �n pam�ntul
Paturis, zic�nd:
2. Asa zice Domnul puterilor, Dumnezeul lui Israil: voi ati vazut toate
rautatile, care le-am adus peste Ierusalim si peste cetatile lui Iuda, si iata
sunt pustii de locuitori.
3. De catre fata rautatilor lor, care au facut, ca sa ma amarasca, merg�nd
a tam�ia la dumnezei straini pe care nu i-au cunoscut nici ei, nici parintii lor.
4. Si am trimis la voi pe slugile mele proorocii de noapte m�nec�nd si
zic�nd: sa nu faceti lucrul spurcaciunii acestia, care o am ur�t.
5. Si nu m-au ascultat pe mine si n-au plecat urechea lor, ca sa se
�ntoarca de la rautatile lor, ca sa nu jertfeasca la dumnezei straini.
6. Si a picat m�nia mea si urgia mea, si s-a at�tat �n portile lui Iuda si
dinafara Ierusalimului si s-a facut spre pustiire si spre necalcare, ca �n ziua
aceasta.
7. Si acum asa au zis Domnul atottiitorul Dumnezeul lui Israil: pentru ce
faceti voi rautati mari asupra sufletelor voastre? A taia dintru voi om si femeie,
prunc si sugar din mijlocul lui Iuda, ca sa nu ram�na dintru voi nimeni.
8. Sa ma amar�ti pe mine �ntru faptele m�inilor voastre a tam�ia la
dumnezei straini �n pam�ntul Eghipetului �n care ati intrat, ca sa locuiti acolo,
pentru ca sa va taiati si pentru ca sa va faceti spre blestem si spre ocara �ntru
toate neamurile pam�ntului.
9. Au ati uitat voi relele parintilor vostri si ale �mparatilor lui Iuda,
si relele boierilor vostri si ale femeilor voastre, care au facut �n pam�ntul lui
Iuda si afara de Ierusalim?
10. Si n-au �ncetat p�na �n ziua aceasta, si nu se tineau de poruncile
mele, care le-am dat �naintea parintilor lor.
11. Pentru aceea asa au zis Domnul: iata eu departez fata mea,
12. Ca sa pierd pe toti cei ramasi �n Eghipet, si vor cadea de sabie si de
foamete si se vor sf�rsi de la mic p�na la mare si vor fi spre ocara, spre pierire
si spre blestem.
13. Si voi cerceta asupra celor ce locuiesc �n pam�ntul Eghipetului �n ce
chip am cercetat asupra Ierusalimului, cu sabie si cu foamete si cu moarte.
14. Si nu va scapa nimeni din cei ramasi ai lui Iuda, care nemernicesc �n
pam�ntul Eghipetului, ca sa se �ntoarca la pam�ntul lui Iuda �ntru care ei
nadajduiesc cu sufletul lor, ca nu se vor �ntoarce, fara numai cei scapati.
15. Si au raspuns lui Ieremia toti barbatii cei ce stiau ca tam�iaza
femeile lor la dumnezei straini, toate femeile si tot poporul cel ce sedea �n
pam�ntul Eghipetului �n Paturis, zic�nd:
16. Pentru cuv�ntul care l-ai grait catre noi cu numele Domnului, nu te vom
asculta pe tine.
17. Ca fac�nd vom face tot cuv�ntul, care va iesi din gura noastra, ca sa
tam�em �mparatesei cerului si sa turnam ei turnari, �n ce chip am facut noi si
parintii nostri si �mparatii nostri si boierii nostri �n cetatile lui Iuda, si
dinafara Ierusalimului, si ne-am saturat de p�ine si ne-au fost bine, si rele n-am
vazut.
18. Si dupa ce am parasit a tam�ia �mparatesei cerului, ne lipsim de p�ine
toti, si de sabie si de foamete ne sf�rsim.
19. Si pentru ca noi tam�iem �mparatesei cerului, si am turnat ei turnari,
au fara de barbatii nostri am facut ei turte, si am turnat turnari?
20. Si a zis Ieremia catre toti cei tari si catre femei si catre tot
poporul, cel ce i-a raspuns lui cuvinte, zic�nd:
21. Au nu de tam�ia care ati tam�iat �n cetatile lui Iuda, si dinafara
Ierusalimului voi si parintii vostri, si �mparatii vostri si boierii vostri, si
tot poporul pam�ntului si-au adus Domnul aminte, si s-au suit �ntru inima lui?
22. Si n-a putut Domnul mai mult suferi de catre fata rautatii lucrurilor
voastre si de catre ur�ciunile voastre, care ati facut si s-a facut pam�ntul
vostru spre pustiire, spre necalcare si spre blestem, ca �n ziua aceasta.
23. De catre fata celor ce tam�iati si acelor ce ati pacatuit Domnului, si
n-ati auzit glasul Domnului, si �ntru poruncile lui si �n legea lui si �ntru
marturiile lui n-ati umblat, v-au apucat pe voi rautatile acestea.
24. Si a zis Ieremia catre tot poporul si catre femei: auziti cuvintele
Domnului, tot Iuda din pam�ntul Eghipetului.
25. Asa au zis Domnul Dumnezeul lui Israil: voi femei cu gura voastra ati
grait, si cu m�inile voastre ati plinit zic�nd: fac�nd sa facem marturisirile
noastre, care le-am marturisit a tam�ia �mparatesii cerului, sa-i turnam ei
turnari, st�nd ati statut �ntru marturiile voastre si fac�nd ati facut.
26. Pentru aceea auziti cuv�ntul Domnului tot Iuda, cei ce sedeti �n
pam�ntul Eghipetului, iata am marturisit numele meu celui mare, au zis Domnul; de
va fi mai mult numele meu �n gura atot Iuda, zic�nd: viu este Domnul �n tot
pam�ntul Eghipetului.
 27. Ca iata eu am privegheat peste ei, ca sa le fac lor rau si sa nu le fac
bine, si se vor sf�rsi tot Iuda, cei ce locuiesc �n pam�ntul Eghipetului de sabie
si de foamete, p�na ce se vor sf�rsi.
28. Si cei m�ntuiti de sabie, se vor �ntoarce �n pam�ntul lui Iuda
�mputinati cu numarul, si vor cunoaste cei ramasi ai lui Iuda, care s-au asezat �n
pam�ntul Eghipetului, ca sa locuiasca acolo, al cui cuv�nt va ram�ne, al meu ori
al lor?
29. Si acesta este voua semn zice Domnul, ca voi cerceta eu asupra voastra
spre rele, ca sa cunoasteti ca cuvintele mele vor fi negresit �mplinite asupra
voastra spre rau.
30. Asa au zis Domnul: iata eu dau pe Uarfi �mparatul Eghipetului �n
m�inile vrajmasului lui si �n m�inile celui ce cauta sufletul lui, ;n ce chip am
dat pe Sedechia �mparatul lui Iuda �n m�inile lui Navuhodonosor �mparatul
Vavilonului vrajmasului sau, si acelui ce cauta sufletul sau.

CAP. 45.
Ieremia mustra pe Varuh.

Cuv�ntul care a grait Ieremia proorocul catre Varuh fiul lui Nirie, c�nd a scris
cuvintele acestea �n carte din gura lui Ieremia, �n anul al patrulea al lui
Ioachim fiul lui Iosie �mparatul lui Iuda.
2. Asa au zis Domnul spre tine Varuh.
3. Pentru ca ai zis: vai! vai! pentru ca au adaugat Domnul osteneala cu
durere mie, adormit-am �ntru suspinuri, odihna n-am aflat.
4. Zis-am lui: asa au zis Domnul, iata pe care eu l-am zidit, �l voi
risipi, si pe care eu l-am sadit, �l voi smulge.
5. Si tu vei cere tie mari? Sa nu ceri, ca iata eu aduc rele peste tot
trupul, zice Domnul, si voi da sufletul tau spre aflare �n tot locul, ori unde vei
merge.

CAP. 46.
Proorocie pentru pustiirea Eghipetului.

La �nceputul �mparatiei lui Sedechia �mparatul, fost-a cuv�ntul acesta.

2. Pentru Elam al Eghipetului peste puterea lui Faraon Nehao �mparatul
Eghipetului, care era la r�ul Eufratului �n Harmis, pe care l-a batut
Navuhodonosor �mparatul Vavilonului �n anul al patrulea al lui Ioachim �mparatul
lui Iuda.
3. Luati arme si paveze, si va apropiati la razboi.
4. Si �nselati caii, �ncalecati calaretii si va tocmiti coifurile voastre,
puneti �nainte sulitele si �mbracati zalele voastre.
5. Pentru aceea acestia se tem si se feresc �napoi, pentru ca cei tari ai
lor se vor taia, cu fuga au fugit si nu s-au �ntors, �nconjurati-i prin prejur,
zice Domnul.
6. Sa nu fuga cel sprinten si sa nu scape cel tare spre miazanoapte, cele
de l�nga Eufrat au slabit si au cazut.
7. Cine este acesta, care ca un r�u se va sui, si ca r�urile, care
�nveluiesc apa?
8. Apele Eghipetului ca un r�u se vor sui, si a zis suima-voi, si voi
acoperi pam�ntul, si cetatea si pe cei ce locuiesc �ntru ea.
9. �ncalecati pe cai, gatiti care, iesiti cei razboinici ai Etiopilor si
ai Liviei, �ntrarmati-va cu arme, si Lidii suiti-va �ntindeti arcul.
10. Si ziua aceea Domnului Dumnezeului nostru este zi de izb�ndire, ca sa
izb�ndeasca asupra vrajmasilor sai, si-i va m�nca pe ei sabia Domnului, si se va
satura, si se va �mbata de s�ngele lor, pentru ca jertfa este Domnului de la
pam�ntul cel dinspre miazanoapte la r�ul Eufratului.
11. Suie-te Galaad, si ia rasina fecioarei fetei Eghipetului; �n desert s-
au �nmultit vindecarile tale, folos nu este tie.
 12. Auzit-au neamurile glasul tau, si de strigarea ta s-a umplut pam�ntul,
pentru ca razboinic asupra razboinicului a slabit, �mpreuna au cazut am�ndoi.
13. Care au grait Domnul lui Ieremia, ca sa vie �mparatul Vavilonului sa
taie pam�ntul Eghipetului.
14. Vestiti �n Magdolon, si porunciti �n Memfis, ziceti: stai si te
gateste, ca a m�ncat sabia cele de prin prejurul tau.
15. Pentru ce a fugit de la tine Apis? Vitelul tau cel ales n-a ramas,
pentru ca Domnul l-au deznodat pe el.
16. Si multimea ta a slabit si a cazut, si fiecare catre aproapele sau
graia, sa ne sculam, si sa ne �napoiem la poporul nostru, la mosia noastra, de la
fata sabiei Elinesti.
17. Chemati numele lui Faraon Nehao �mparatul Eghipetului, Saon Esvie Moid.
18. Viu sunt eu, zice Domnul Dumnezeu; caci ca Tavorul �ntru munti si ca
Carmilul cel din mare va veni.
19. Vas de �nstrainare fa tie ceea ce locuiesti fata Eghipetului, pentru ca
Memfisul spre stingere va fi, si se va chema vai, pentru ca nu va fi locuitor
�ntru el.
20. Junca �mpodobita este Eghipetul, smulgere de la miazanoapte va veni
peste el.
21. Si argatii lui �ntru el, ca viteii cei hraniti, care se hranesc spre
junghiere, pentru ca si ei s-au �ntors, si au fugit toti dimpreuna, n-au statut,
pentru ca ziua pierzarii a venit peste ei si vremea izb�ndirii lor.
22. Glasul lor ca al sarpelui ce suiera, ca ;n nisip vor merge, cu
topoarele vor veni asupra lui, ca cei ce taie lemne.
23. Taia-va dumbrava lui, zice Domnul, caci nu se va putea socoti, ca mai
mult de c�t lacusta se va �nmulti, si nu este lor numar.
24. Rusinatu-s-a fata Eghipetului, datu-s-a �n m�inile poporului de la
miazanoapte.
25. Iata eu izb�ndesc pe Amon fiul lui asupra Eghipetului, asupra
dumnezeilor lui, asupra �mparatilor lui, asupra lui Faraon si asupra celor ce
nadajduiesc �ntru el.
26. Si tu sa nu te temi robul meu Iacov, nici sa te sperii Israil, ca iata
te m�ntuiesc de departe, si sam�nta ta din robia lor, si se va �ntoarce Iacov, si
va odihni si va adormi, si nu va fi cine sa-l sperie pe el.
27. Nu te teme sluga mea Iacove, zice Domnul, caci cu tine sunt eu, cea
ne�nfricosata si gingasa s-a dat, ca voi face sf�rsire �n tot neamul la care te
voi scoate pe tine; iar pe tine nu te voi face sa te sf�rsesti, si te voi pedepsi
spre judecata, si nevinovat nu te voi face.

CAP. 47.
Proorocie pentru pieirea celor de alt neam.

Asupra celor de alt neam, acestea zice Domnul:

2. Iata ape se ridica de la miazanoapte, si se vor face p�r�u, care
�neaca, si va �neca pam�ntul si plinirea lui, cetatea si pe cei ce locuiesc �ntru
ea, si vor striga oamenii,
3. Si vor racni toti cei ce locuiesc pam�ntul de glasul pornirii lui, de
armele picioarelor lui, si de tremurul carelor lui, si de sunetul roatelor lui.
4. Nu s-au �ntors parintii spre fiii sai pentru slabirea m�inilor sale �n
ziua aceea, care vine, ca sa piarda pe toti cei de alt neam, si voi stinge Tirul
si Sidonul si pe toti cei ramasi ai ajutorului lor, ca va pierde de tot Domnul pe
cei ramasi ai ostroavelor.
5. Vine plesuvia peste Gaza, leapada-se Ascalonul si cei ramasi ai lui
Enachim.
6. P�na c�nd va taia sabia Domnului? P�na c�nd nu vei �nceta? Aseaza-te �n
teaca ta,
7. Si te odihneste si te ridica; cum va �nceta? Ca Domnul au poruncit ei
asupra Ascalonului si asupra celor de l�nga mare si asupra celor ramase a se
ridica.

CAP. 48.
Proorocie pentru pustiirea Moavului.

Asupra lui Moav asa au zis Domnul: vai de Navav, ca a pierit! Luatu-s-a Cariatim,
rusinatu-s-a Masigat, si s-a biruit.
2. Nu mai este vindecare lui Moav, semetie �n Esevon, g�ndit-a asupra lui
rele, veniti sa-l taiem pe el din neamuri, si �ncetarea va �nceta, dinapoia ta va
umbla sabia.
3. Pentru ca glasul celor ce au strigat din Oranaim pieire si zdrobire
mare.
4. Zdrobitu-s-a Moav, vestiti �n Zogora.
5. Ca s-a umplut Alot de pl�ngere, sui-se-va pl�ng�nd �n calea Oranamului,
strigare de sfar�mare ati auzit.
6. Fugiti si va m�ntuiti sufletele voastre si veti fi ca un colun �n
pustie.
7. De vreme ce ai nadajduit �ntru taria ta si tu te vei prinde si va iesi
Hamos �ntru �nstrainare si preotii lui si boierii lui �mpreuna.
8. Si va veni pieire peste toata cetatea, nu va scapa si va pieri zapodia
si va pieri c�mpia, �n ce chip au zis Domnul.
9. Dati semne lui Moav, ca, cu aprindere se va aprinde si toate cetatile
lui neumblate vor fi, de unde locuitor lui?
10. Blestemat este cel ce face lucrurile Domnului cu lene, cel ce scoate
sabia sa din s�nge.
11. Odihnitu-s-a Moav de prunc mic si nadajduind era �ntru marirea sa, n-a
turnat din vas �n vas, si la �nstrainare n-a mers, pentru aceea a statut gustarea
lui �ntru el si mirosul lui n-a lipsit.
12. Pentru aceea iata vin zilele lui, zice Domnul si voi trimite lui pe cei
ce pleaca si-l vor pleca pe el si vasele lui le vor deserta si oasele lui le vor
zdrobi.
13. Si se va rusina Moav de Hamos, �n ce chip s-a rusinat casa lui Israil
de Vetil nadejdea lor, care se nadajduia �ntru d�nsii.
14. Cum veti zice, tari suntem, si om tare spre cele de razboi?
15. Pierit-a cetatea lui Moav, si tinerii cei alesi lui pogor�tu-s-au spre
junghiere.
16. Aproape este ziua lui Moav, ca sa vina si rautatea lui degrab foarte.
17. Porniti la el toti de prin prejurul lui, toti dati numele lui, ziceti:
cum s-a zdrobit varga cea de buna cinste, toiagul cel de marire?
18. Pogoara-te de la marire si sezi �n umezeala ceea ce sezi, Divonul
sfar�ma-se-va, ca a pierit Moav, suie-se la tine cel ce strica taria ta.
19. �n cale stai si priveste, ceea ce sezi �n Aroir, si �ntreaba pe cel ce
fuge si pe cel m�ntuit si zi: ce s-a facut?
20. Rusinatu-s-a Moav, ca s-a zdrobit, vaita-te si striga, vesteste �n
Arnon, ca a pierit Moav.
21. Si judecata vine spre pam�ntul lui, Misor asupra lui Helon, asupra lui
Refas si asupra lui Mofas,
22. Si asupra lui Divon, asupra lui Navav, asupra casei lui Devlataim.
23. Si asupra Cariatimului, asupra casei lui Ghemol si asupra casei lui
Maon.
24. Si asupra Cariotului, asupra Vosorului si asupra tuturor cetatilor lui
Moav, celor de departe si celor de aproape.
25. Fr�ntu-s-a cornul lui Moav, si bratul lui se va zdrobi.
26. �mbatati-l, ca asupra Domnului s-a marit si va bate pe Moav cu m�na sa
si va fi de r�s si el.
27. Caci spre r�s a fost tie Israil si �ntru furtisagurile tale se afla,
ca ai batut razboi asupra lui.
28. Lasat-au cetatile si au locuit �n pietre, cei ce locuiesc �n Moav,
facutu-s-au ca niste porumbite, ce-si fac cuibul �n pietre la intrarea gaurii.
29. Si am auzit semetia lui Moav, si s-a ridicat foarte semetia lui si
m�ndria lui, �naltatu-s-a inima lui.
30. Si eu am cunoscut faptele lui, au nu �ndestularea lui n-a facut asa?
31. Pentru aceea, vaietati-va de toate partile pentru Moav, strigati pentru
barbatii cei tunsi ai prafului.
32. Ca pl�nsul lui Iazir pl�nge-te-voi vie Aserima, vitele tale au trecut
marea, peste roadele tale pieire a cazut.
33. Sa fie arsa bucuria si veselia de la Moavita, si vin era �n teascurile
tale, dimineata n-a calcat, nici �ndeseara s-a facut.
34. Si cele de strigare Esevonului p�na la Eleali, si p�na la Iasa, p�na la
Etam cetatile lor au dat glasul sau de la Zogora p�na la Oronaim si veste la
Salasia, ca si apa Nemvrim spre pustiire va fi.
35. Si voi pierde pe Moav zice Domnul, cel ce se suie la capiste si tam�ie
dumnezeilor sai.
36. Pentru aceea inima lui Moav ca niste fluiere va suna, inima mea peste
oamenii cei tunsi ca un fluier va suna, pentru aceea cele ce a c�stigat, pierit-au
de la om.
37. Tot capul �n tot locul va rade, si toata barba se va rade si toate
m�inile se vor t�ngui si peste tot mijlocul va fi sac.
38. Si peste toate podurile Moavului si peste ulitele lui va fi t�nguire,
ca am zdrobit pe Moav, zice Domnul, ca pe un vas netrebnic.
39. Cum s-a �mpacat? Cum a �ntors dosul Moav? Rusinatu-s-a si s-a facut
Moav spre r�s si spre pizma la toti cei de prin prejurul lui.
40. Ca asa au zis Domnul: iata ca un vultur va porni si va �ntinde m�na sa
peste Moav.
41. Luatu-s-a Cariotul si tariile lui �mpreuna, si va fi inima lui Moav �n
ziua aceea, ca inima femeii care se chinuieste sa nasca.
42. Si va pieri Moav de gloata, pentru ca asupra Domnului s-a marit.
43. Lat si frica si groapa peste tine, cel ce sezi peste Moav.
44. Cel ce fuge de catre fata �nfricosarii cadea-va �n groapa, si cel ce va
scapa din groapa, prinde-se-va �n lat, ca voi aduce acestea peste Moav, ca �n anul
cercetarii lui.

CAP. 49.
Alta proorocie pentru cei de alt neam.

Fiilor lui Amon asa au zis Domnul: au fii nu sunt �n Israil? Au mostenitor nu este
la ei? Pentru ce a luat Melhol pe Galaad si poporul lor �n cetatile lor locuieste?
2. Pentru aceea iata vin zile, zice Domnul; si voi da �n auzul Ravatei
tulburare de razboi si vor fi spre necalcare si spre pieire si capistele ei cu foc
se vor arde, si va lua Israil biruinta sa.
3. Vaita-se Esevonul, ca a pierit Gai, strigati fete din Ravat, �ncingeti-
va mijloacele, ca Melhol va merge �n strainatate, preotii lui si boierii lui
�mpreuna.
4. Ce va bucurati �n c�mpii lui Enachim fata Itamiei? Ceea ce nadajduieste
�ntru vistierii, ceea ce zice: cine va intra asupra mea?
5. Iata eu aduc frica peste tine, zis-au Domnul, de catre tot �mprejurul
tau, si va veti risipi fiecare de la fata lui, si nu este cel ce sa va adune.
6. Idumeii acestea zice Domnul: nu este �nca �ntelepciune �n Teman,
pierit-a sfatul de la cei priceputi, dusu-s-a �ntelepciunea lor.
7. Amagitu-s-a locul lor, afundati-va spre sedere cei ce locuiti �n Dedan,
ca grele a facut; adus-a peste el �n vremea, �n care l-am cercetat pe el.
8. Ca legaturi au venit, acestia nu vor lasa tie ramasita, ca furii
noaptea vor pune m�inile lor.
9. Ca eu am tras pe Isav, descoperit-am cele ascunse ale lor, a se ascunde
nu vor putea, pierit-a prin m�na fratelui sau, vecinului meu si nu este.
10. Sa lase pe sirmanul tau, ca sa traiasca si eu voi trai si vaduvele spre
mine nadajduiesc, ca acestea au zis Domnul.
11. Carora nu era lege a bea paharul, au baut si tu nevinovata? Nu vei fi
nevinovata, ca viind vei bea.
12. Ca asupra mea m-am jurat, zice Domnul, ca spre necalcare si spre ocara
si spre blestem vei fi �n mijlocul ei si toate cetatile ei vor fi pustii �n veac.
13. Am auzit de la Domnul si vestitori la neamuri au trimis, adunati-va si
mergeti la ea si s-a sculat la razboi.
14. Mic te-am dat pe tine �ntru neamuri, defaimat �ntru oameni.
15. Jucaria ta a dat �n m�na ta, �ndaratnicia inimii tale locuit-a �n
gaurile pietrelor, luat-a virtutea magurii cei �nalte, ca a �naltat ca vulturul
cuibul sau, de acolo te voi surpa pe tine.
16. Si va fi Idumeia spre necalcare, tot cel ce va merge la ea se va
�ntrista si va fluiera de toata rana ei.
17. �n ce chip s-a surpat Sodoma si Gomora si vecinele lor, au zis Domnul
atottiitorul; nu va sedea acolo om si nu va locui acolo fiul omului.
18. Iata ca un leu se va sui din mijlocul Iordanului la locul Ematului, ca
degrab voi goni pe ei de la d�nsa si pe cei tineri puneti-i asupra ei, ca cine
este ca mine? Si cine va sta mie �mpotriva? Si cine este pastorul acesta, care va
sta �naintea fetei mele?
19. Pentru aceea auziti sfatul Domnului, care au sfatuit asupra Idumeii si
g�ndul lui, care au g�ndit asupra celor ce locuiesc �n Teman, de nu se vor �nalta
�mpreuna cele mai mici ale oilor, de nu vor cadea peste ei surparea lor.
20. Ca de glasul strigarii lor s-a cutremurat pam�ntul, si vuietul marii nu
s-a auzit.
21. Iata ca vulturul va vedea si va �ntinde aripile sale peste tariile ei
si va fi inima celor tari, ai Idumeii �n ziua aceea, ca inima femeii care se
chinuieste sa nasca.
22. Cu Damascul s-a rusinat, Imatul si Arfatul, ca au auzit auz rau si-au
iesit din fire, m�niatu-s-au si a se odihni nu pot.
23. Slabit-a Damascul, �ntrosu-s-a spre fuga, cutremur l-a cuprins pe el.
24. Cum n-a parasit cetatea mea, satul a �ndragit?
25. Pentru aceea vor cadea tinerii �n ulitele tale si toti barbatii cei
razboinici ai tai vor cadea, zice Domnul.
26. Si voi arde foc �n zidul Damascului si va m�nca rasp�ntiile fiului lui
Ader.
27. La Kidar �mparateasa curtii, pe care o a lovit Navuhodonosor �mparatul
Vavilonului, asa au zis Domnul: sculati-va si va suiti asupra Kidarului si umpleti
pe fiii lui Chedem.
28. Corturile lor si oile lor vor lua, hainele si toate vasele lor si
camilele lor le vor lua lorusi si chemati peste ei pieire de prin prejur.
29. Fugiti, foarte afundati spre sedere, cei ce sedeti �n curte, ca a
sfatuit asupra voastra �mparatul Vavilonului sfat si a g�ndit g�nd.
30. Scoala-te si te ridica asupra neamului, care este bine asezat, cel ce
sade spre odihna, la care nu sunt usi, nu sunt zavoare, nu sunt �ncuietori,
singuri locuiesc.
31. Si vor fi camilele lor spre prada si multimea dobitoacelor lor spre
pieire, si �i voi v�ntura pe ei cu tot v�ntul, tunsi �naintea fetei lor dintru tot
hotarul lor, aduce-voi sfar�marea lor, zice Domnul.
32. Si va fi curtea locas pasarilor si necalcat p�na �n veac, nu va locui
acolo om si nu va sedea acolo fiul omului.

CAP. 50.
Proorocie pentru �ntoarcerea din robia Vavilonului.

Cuv�ntul Domnului, care au grait asupra Vavilonului.

2. Vestiti �ntru neamuri si auzite faceti, si sa nu ascundeti, ziceti:
luat-a Vavilonul, rusinatu-s-a Vil cel fara de frica, cel gingas s-a dat lui
Merodah.
 3. Ca s-a suit asupra lui neam de la miazanoapte, acesta va pune pam�ntul
lui spre stingere si nu va fi cine sa locuiasca �ntr-�nsul de la om p�na la
dobitoc.
4. �n zilele acelea si �n vremea aceea, veni-vor fiii lui Israil ei si
fiii lui Iuda �mpreuna, merg�nd si pl�ng�nd vor merge, pe Domnul Dumnezeul lor
caut�nd.
5. P�na la Sion �ntreba-vor calea pentru ca aici vor arata fata lor si vor
veni, si vor scapa la Domnul Dumnezeu, pentru ca legatura vesnica nu se va uita.
6. Oi pierite s-au facut poporul meu, pastorii lor i-au scos pe ei, �n
munti i-au facut pe ei sa rataceasca, din munte �n munte au mers, uitat-au
asternutul sau.
7. Toti cei ce i-au aflat pe ei i-au m�ncat si vrajmasii lor au zis: n-am
pacatuit, �n loc de a zice ca au pacatuit Domnului, �mpartirea dreptatii celui ce
au adunat pe parintii lor.
8. Instrainati-va din mijlocul Vavilonului si de la pam�ntul Haldeilor, si
iesiti si va faceti ca berbecii �naintea oilor.
9. Ca iata eu ridic asupra Vavilonului adunari de neamuri din pam�ntul cel
dinspre miazanoapte, si se va r�ndui razboi asupra lui, de acolo se vor lua,
precum zv�rlitura razboinicului iscusit nu se va �ntoarce desarta.
10. Si va fi tara Haldeiasca spre prada, toti cei ce o prada pe ea satura-
se-vor, ca va veseliti si va prea faliti jefuind mostenirea mea.
11. Pentru ca ati jucat ca boii �n pajiste si �mpungeati ca taurii,
rusinatu-s-a maica voastra foarte.
12. �nfruntatu-s-a ceea ce v-a nascut pe voi, maica �ntru bunatati, cea de
apoi pustie de neamuri.
13. De urgia Domnului nu se va locui si va fi spre stingere toata, si tot
cel ce va trece prin Vavilon se va m�hni si vor suiera de toata rana lui.
14. R�nduiti-va asupra Vavilonului �mprejur toti �ncord�nd arcul, sagetati
asupra lui, nu crutati sagetaturile voastre cele de mai �nainte.
15. Si-l biruiti de tot pe el, slabit-au m�inile lui, cazut-au �ntariturile
lui si s-a sapat de tot zidul lui ca izb�ndire de la Dumnezeu este, cel ce
izb�ndeste asupra lui, �n ce chip el au facut, faceti lui.
16. Pierz�nd de tot sam�nta din Vavilon, toti cei ce �i aflau pe ei �i
pierdea de tot, vrajmasii lor au zis: nu �i vom parasi pe ei, pentru ca au gresit
Domnului tin�nd secerea �n timpul seceraturii, de catre fata sabiei Elinesti,
fiecare la poporul sau se va �ntoarce si fiecare la pam�ntul sau va fugi.
17. Oaie ratacita este �n Israil, leii l-au scos pe el, cel dint�i l-a
m�ncat pe el �mparatul Asur si acesta apoi oasele lui �mparatul Vavilonului.
18. Pentru aceea acestea zice Domnul: iata eu izb�ndesc asupra �mparatului
Vavilonului si asupra pam�ntului lui �n ce chip am izb�ndit asupra �mparatului
Asur.
19. Si voi aseza pe Israil la pasunea lui si se va paste �n Carmil si �n
muntele lui Efraim si �n Galaad, si se va satura sufletul lui.
20. �n zilele acelea si �n vremea aceea, zice Domnul: vor cauta
str�mbatatea lui Israil si nu va fi, si pacatele lui Iuda, si nu se vor afla; ca
milostiv voi fi celor ramasi pe pam�nt, zice Domnul.
21. Cu amar te suie peste el si peste cei ce locuiesc �ntru el, izb�ndeste
cu sabie si pierde, zice Domnul si fa dupa toate si c�te poruncesc tie.
22. Glas de razboi si zdrobire mare �n pam�ntul Haldeilor.
23. Cum s-a fr�nt si s-a surpat ciocanul cel atot pam�ntul? Cum s-a facut
spre stingere Vavilonul �ntru neamuri?
24. Ridica-se-vor asupra ta si nu vei cunoaste, �n ce chip te vei si lua
Vaviloane, te aflasi si te luasi, pentru ca Domnului ai statut �mpotriva.
25. Deschis-au Domnul vistieria sa, si au scos armele urgiei sale, ca
lucrul Domnului Dumnezeu este �n pam�ntul Haldeilor.
26. Ca au venit vremurile lui, deschideti jitnitele lui, cercati-l pe el ca
o pestera si-l pierdeti de tot, sa nu-i fie lui ramasita.
27. Secati-i lui toate roadele si sa se pogoare la junghiere, vai de ei! Ca
a venit ziua lor si vremea izb�ndirii lor.
28. Glasul celor cel fug si a celor ce scapa din pam�ntul Vavilonului, ca
sa vesteasca �n Sion izb�ndirea de la Domnul Dumnezeul nostru.
29. Porunciti asupra Vavilonului la multi, la tot cel ce �ncordeaza arcul,
tabarati asupra lui �mprejur, ca sa nu scape nimeni de la el, rasplatiti dupa
faptele lui, dupa toate c�te a facut, faceti lui, pentru ca asupra Domnului
Dumnezeu sf�ntul lui Israil s-a �mpotrivit.
30. Pentru aceea cadea-vor tinerii lui �n ulitile lui, si toti barbatii cei
razboinici ai lui se vor lepada, zis-au Domnul.
31. Iata eu asupra ta semetule, zice Domnul, ca ti-a venit ziua ta si
vremea izb�ndirii tale.
32. Si va slabi semetia ta, si va cadea, si nimeni nu va fi, care sa o
ridice pe ea, si voi aprinde foc �n dumbrava lui, si va mistui toate cele de prin
prejurul ei.
33. Acestea zice Domnul puterilor: asupritu-s-au de tot fiii lui Israil si
fiii lui Iuda, �mpreuna toti cei ce i-au robit pe ei, si i-au silit pe ei, si n-au
vrut sa-i sloboada pe ei.
34. Si cel ce-i m�ntuieste pe ei tare este Domnul, atottiitorul numele lui,
judecata va judeca asupra �mpotrivnicilor sai, pentru ca sa ridice pam�ntul, si a
�ntar�tat pe cei ce locuiesc Vavilonul.
35. Sabie asupra Haldeilor, asupra celor ce locuiesc Vavilonul, asupra
dregatorilor lui, si asupra �nteleptilor lui.
36. Sabie peste razboinicii lui, si vor slabi.
37. Sabie peste caii lor si peste care lor si peste amestecatura cea din
mijlocul lui, si vor fi ca femeile; sabie peste vistieriile lui, si se vor risipi.
38. Preste apa lui, �n care nadajduia, si se vor rusina, ca pam�ntul celor
cioplite este, si �n ostroave se prea falea.
39. Pentru aceea locuiesc naluciri �n ostroave, si vor locui �ntru ele
fetele sirenelor, nu se va mai locui �nca �n veac.
40. �n ce chip au surpat Domnul Sodoma si Gomora si celelalte, care erau �n
hotarele lor, zis-au Domnul, nu va locui acolo om, nici va nemernici acolo fiul
omului.
41. Iata, popor vine de la miazanoapte, si neam mare, si �mparati multi se
vor scula de la marginea pam�ntului.
42. Care are arc si sabie, silnic este, si nu-i va fi mila, glasul lui ca
marea va suna, pe cai vor �ncaleca gatiti, ca focul spre razboi asupra ta fata
Vavilonului.
43. Auzit-a �mparatul Vavilonului auzul lor, si au slabit m�inile lui,
necazul l-a biruit pe el cu dureri ca ale celei ce naste.
44. Iata, ca un leu se va sui de la Iordan la Ghetan, ca cur�nd �i voi goni
pe ei de la el, si pe tot t�narul asupra lui �l voi pune; ca cine este ca mine? Si
cine va sta �mpotriva mea? Si cine este pastorul acesta, care va sta �naintea
fetei mele?
45. Pentru aceea auziti sfatul Domnului, care l-au sfatuit asupra
Vavilonului, si g�ndurile lui, care le-au g�ndit asupra celor ce locuiesc Haldeia,
de nu se vor strica mieii oilor lor, de nu va pieri pasunea de la ei.
46. Ca de glasul luarii Vavilonului se va cutremura pam�ntul, si strigare
�ntru neamuri se va auzi.

CAP. 51.
Proorocie pentru pieirea Vavilonului.

Acestea zice Domnul: iata eu ridic asupra Vavilonului si asupra celor ce locuiesc
Haldeia, v�nt si arsura stricatoare.
2. Si voi trimite asupra Vavilonului batjocuritor, si-l vor necinsti pe el
si va strica pam�ntul lui, vai asupra Vavilonului de prin prejur �n ziua chinuirii
lui!
3. Asupra lui sa �ntinda cel ce �ncordeaza arcul sau, si asupra lui sa
puna armele sale, si sa nu va fie mila de tinerii lui, si stingeti toata puterea
lui.
4. Si vor cadea raniti �n pam�ntul Haldeilor, si �mpunsi dinafara lui.
5. Pentru ca n-a vaduvit Israil, si Iuda de la Dumnezeu atottiitorul, ca
pam�ntul lor s-a umplut de str�mbatate de sfintii lui Israil.
6. Fugiti din mijlocul Vavilonului, si sa-si m�ntuiasca fiecare sufletul
sau, si sa nu va lepadati �ntru str�mbatatea lui, ca vremea izb�ndirii lui este
de la Domnul, rasplatire rasplateste lui.
7. Pahar de aur este Vavilonul �n m�na Domnului, care �mbata tot pam�ntul,
din vinul lui au baut neamuri, pentru aceea s-au clatit.
8. Si fara de veste a cazut Vavilonul, si s-a zdrobit, pl�ngeti-l pe el,
luati rasina la stricaciunea lui, ca doar se va vindeca.
9. Vindecat-am Vavilonul, si nu s-a vindecat, parasit-am pe el, si sa
mergem fiecare �n pam�ntul sau, ca s-a apropiat la cer judecata lui, ridicatu-s-a
p�na la stele.
10. Scos-au Domnul judecata lui, veniti si sa vestim �n Sion lucrurile
Domnului Dumnezeului nostru.
11. Gatiti sagetile, umpleti tolbele, ridicat-au Domnul duhul �mparatului
Midenilor, ca asupra Vavilonului este urgia lui, ca sa-l piarda de tot pe el, ca
izb�nda Domnului este, izb�nda poporului lui este.
12. Preste zidurile Vavilonului ridicati semn, tocmiti tolbele, ridicati
pazi, gatiti arme, ca s-a apucat, si va face Domnul cele ce au grait asupra celor
ce locuiesc Vavilonul.
13. Cel ce locuieste peste ape multe si pe multimea vistieriilor sale,
venit-a sf�rsitul tau cu adevarat la ficatul tau.
14. Ca s-au jurat Domnul pe bratul sau, ca te va umplea de oameni ca de
lacuste si vor raspunde asupra ta cei ce se pogoara.
15. Domnul cel ce au facut pam�ntul si plinirea sa, cel ce gateste lumea cu
�ntelepciunea sa, cu priceperea sa au �ntins cerul.
16. Spre glas au pus sunetul apei �n cer si au ridicat nori de la marginea
pam�ntului, fulgerile spre ploaie le-au facut si au scos lumina din vistieriile
sale.
17. Nebunit-a omul de minte, rusinatu-s-a tot argintarul de cele cioplite
ale lui, ca minciuni a topit si nu este duh �ntru ele.
18. �ndesert sunt faptele defaimate, �n vremea cercetarii lor vor pieri.
19. Nu este ca aceasta partea lui Iacov, ca cel ce au zidit toate, acela
este mostenirea lui, Domnul este numele lui.
20. Risipeste tu mie vase de razboi si eu voi risipi �ntru tine neamuri si
voi ridica dintru tine �mparati.
21. Si voi risipi �ntru tine calul si calaretul lui si voi risipi �ntru
tine care si calaretii lor.
22. Si voi risipi �ntru tine t�nar si fecioara si voi risipi �ntru tine
barbat si femeie.
23. Si voi risipi �ntru tine pastorul si turma lui, si voi risipi �ntru
tine plugarul si aratura lui, si voi risipi �ntru tine domnii si povatuitorii
tai.
24. Si voi rasplati Vavilonului si tuturor celor ce locuiesc �n Haldeia
toate rautatile lor, care au facut asupra Sionului, �naintea ochilor vostri, zice
Domnul.
25. Iata eu catre tine muntele cel stricat, care strica tot pam�ntul, si
voi �ntinde m�na mea asupra ta, si te voi pravali de la pietre si te voi da pe
tine ca un munte p�rlit.
26. Si nu vor lua de la tine piatra la unghi si piatra la temelie, ca spre
stingere vei fi �n veac, zice Domnul.
27. Ridicati semn deasupra pam�ntului, tr�mbitati �ntru neamuri cu
tr�mbita, sfintiti peste el neamuri, vestiti peste el, �mparati ridicati de la
mine, si Ahanazeilor, puneti peste el tocmire de sagetaturi suiti asupra lui
calarime, ca multimea lacustelor.
 28. Suiti asupra lui neam, pe �mparatul Midilor si atot pam�ntul si pe toti
povatuitorii lui si pe toti domnii lui.
29. Cutremuratu-s-a pam�ntul si l-a durut, ca s-a ridicat asupra
Vavilonului g�ndul Domnului, ca sa puna pam�ntul Vavilonului spre pustiire si spre
nelocuire.
30. Sf�rsitu-s-a razboinicul Vavilonului, cel ce da razboi, sedea-vor acolo
�ntru �nconjurare, sfar�matu-s-a taria lor, facutu-o-a ca niste femei, ars-a
locasurile lui, fr�nt-a zavoarele lui.
31. Cel ce goneste spre �nt�mpinarea celui ce goneste va goni si cel ce
vesteste spre �nt�mpinarea celui ce vesteste, ca sa vesteasca �mparatului
Vavilonului, ca s-a luat cetatea lui.
32. La cea de pe urma a trecatorilor lui s-a luat, si adunarile lui le-a
ars cu foc, si barbatii lui cei razboinici ies.
33. Ca acestea zice Domnul: casa �mparatului Vavilonului ca spicele cele
coapte se va treiera, �nca putin si va veni secerea ei.
34. M�ncatu-m-a pe mine, �mpartitu-m-a Navuhodonosor �mparatul Vavilonului,
apucatu-m-a �ntuneric subtire, �nghititu-m-a ca un balaur, umplutu-si-a p�ntecele
sau, din desfatarea mea m-a scos.
35. Trudele mele si chinurile mele asupra Vavilonului, grai-va ceea ce
locuieste Sionul si s�ngele meu aspura celor ce locuiesc Haldeia, grai-va
Ierusalimul.
36. Pentru aceea acestea zice Domnul: iata eu voi judeca pe �mpotrivnicul
tau si voi izb�ndi izb�nda ta, si voi pustii marea lui si voi usca izvorul lui.
37. Si va fi Vavilonul spre pustiire si nu se va locui.
38. Ca �mpreuna ca leii s-au sculat si ca puii leilor.
39. �ntru �nfierb�ntarea lor da-vor adapare lor si-i voi �mbata pe ei ca
sa ameteasca si sa doarma somn vesnic, si nu se vor scula, zice Domnul.
40. Si pogoara pe ei, ca mieii la junghiere si ca berbecii cu iezii.
41. Cum s-a prins si s-a v�nat fala atot pam�ntul? Cum s-a facut Vavilonul
spre pustiire �ntru neamuri?
42. Suitu-s- asupra Vavilonului marea cu sunetul valurilor ei si s-a
acoperit.
43. Facutu-s-au cetatile lui ca pam�ntul cel fara de apa si neumblat, nu va
locui �ntru el nici un fiu de om, nici va ram�ne �ntru el fiul omului.
44. Si voi izb�ndi asupra Vavilonului si voi scoate din gura lui cele ce a
�nghitit, si nu se vor mai aduna la el neamurile si �n Vavilon vor cadea ranitii
atot pam�ntul.
45. Cei scapati din pam�nt mergeti si nu stati, cei de departe pomeniti pe
Domnul, si Ierusalimul sa se suie asupra inimii voastre.
46. Rusinatu-ne-am, ca am auzit ocara noastra, acoperit-a necinstea
obrazului nostru, ca au venit cei de alt neam la sfintele noastre, la casa
Domnului.
47. Pentru aceea iata vin zile, zice Domnul si voi izb�ndi asupra celor
cioplite ale lui si �n tot pam�ntul lui cadea-vor raniti.
48. Ca de se va �nalta Vavilonul ca cerul, si de se va �ntari �naltimea
virtutei lui, de la mine vor veni cei ce-l vor pierde pe el zice Domnul.
49. Glasul strigarii �n Vavilon si zdrobire mare �n pam�ntul Haldeilor.
50. Ca au pierdut Domnul Vavilonul si au pierdut de la el glas mare, care
rasuna ca apele cele multe, dat-a spre pierire glasul lui.
51. Ca a venit asupra Vavilonului chinuire, prinsu-s-au razboinicii lui,
�nfricosatu-s-a arcul lor, ca Dumnezeu este cel ce rasplateste lor.
52. Si va �mbata pe povatuitorii lui si pe �nteleptii lui, si pe domnii
lui, zice �mparatul, Domn Atottiitor numele lui.
53. Acestea zice Domnul: zidul �mparatului Vavilonului s-a latit, sap�ndu-
se de tot se va sapa si portile lui cele �nalte se vor arde, ostenesc popoarele
�ndesert si neamuri de la �nceput se vor strica.
54. Cuv�ntul, care au poruncit Domnul lui Ieremia proorocul, ca sa-l spuna
lui Saraia feciorul lui Niriu fiul lui Maaseu, c�nd mergea de la Sedechia
�mparatul lui Iuda �n Vavilon, �n anul al patrulea al �mparatiei lui si Saraia era
boierul darurilor.
55. Si a scris Ieremia toate relele care vor veni peste Vavilon, �ntru o
carte toate cuvintele acestea, care sunt scrise asupra Vavilonului.
56. Si a zis Ieremia catre Saraia: c�nd vei veni �n Vavilon si vei vedea si
vei citi toate cuvintele acestea,
57. Vei zice: Doamne! Doamne! Tu ai grait asupra locului acestuia, ca sa-l
pierzi pe el si ca sa nu fie �ntru el locuitori de la om p�na la dobitoc, ca
pustiire �n veac va fi.
58. Si va fi cand vei tacea a citi cartea aceasta, vei lega de ea o piatra
si o vei arunca �n mijlocul Eufratului si vei zice:
59. Asa se va surpa Vavilonul si nu se va scula de catre fata relelor, care
eu le aduc asupra lui.

CAP. 52.
Pustiirea Ierusalimului. Evreii dusi robi �n Vavilon.

Fiind de douazeci si unul de ani Sedechia, c�nd �mparatea el si unsprezece ani a

�mparatit �n Ierusalim si numele mumei lui Amitaal fata lui Ierie din Lovena.
2. Si a fost �n anul al noualea al �mparatiei lui �n luna a noua, �n zece
ale lunii, venit-a Navuhodonosor �mparatul Vavilonului, si toata puterea lui
asupra Ierusalimului, si a facut sant �mprejur, si l-a zidit cu pietre de patru
picioare.
3. Si a venit cetatea la str�nsoare p�na �n al unsprezecelea an al
�mparatului Sedechia.
4. �n luna a patra, la noua ale lunii, s-a �ntarit foametea �n cetate si
n-avea p�ine poporul locului.
5. Si s-a rupt cetatea si toti oamenii cei de razboi au iesit noaptea
dinspre calea portii �ntru mijlocul zidului si �ntru celalalt dinaintea zidului,
care ea �n preajma gradinii �mparatului, si Haldeii �mprejurul cetatii, si a mers
la calea cea dinspre Arava.
6. Si a alergat puterea Haldeilor dinapoia �mparatului si l-a ajuns pe el
dincolo de Ierihon si toate slugile lui s-au risipit de la el.
7. Si a prins pe �mparatul si l-a adus pe el la �mparatul Vavilonului �n
Devlata si i-a grait lui cu judecata.
8. Si a junghiat �mparatul Vavilonului pe fiii lui Sedechia �naintea
ochilor lui, si pe toti boierii lui Iuda i-a junghiat �n Devlata.
9. Si ochii lui Sedechia i-a scos si l-a adus pe el �mparatul Vavilonului
�n Vavilon si l-a dat pe el la casa morii, p�na �n ziua �n care a murit.
10. Si �n luna a cincea �n zece ale lunii venit-a Navuzardan cel mai mare
peste bucatari, care sta �naintea fetei �mparatului Vavilonului, �n Ierusalim.
11. Si a ars casa Domnului si casa �mparatului, si toate casele cetatii, si
toata casa mare o a ars cu foc.
12. Si tot zidul Ierusalimului de prin prejur l-a surpat puterea Haldeilor,
care era cu mai marele peste bucatari.
13. Si pe cei ramasi ai poporului i-a lasat mai marele peste bucatari, sa
fie vieri si plugari.
14. Si st�lpii cei de arama din casa Domnului i-au zdrobit si marea cea de
arama din casa Domnului o au zdrobit Haldeii, si au luat arama ei si o au dus �n
Vavilon, si cununa.
15. Si paharele si toate vasele cele de arama, cu care slujea.
16. Si amfoturile si masmaroturile si turnarile cele dedesupt si sfesnicele
si catuiele si causele cele de aur si cele de argint, le-a luat mai marele peste
bucatari.
17. Si doi st�lpi si o mare, si doisprezece vitei de arama cei dedesuptul
marii, care i-a facut �mparatul Solomon la casa Domnului, carora nu era cumpanire
aramei lor.
18. Si st�lpii de treizeci si cinci de coti �naltimea unuia, si funie de
doisprezece coti prin �mprejurul lui, si grosimea ei de patru degete �mprejur.
19. Si capat�na peste ei de arama, si de cinci coti de �nalta cov�rsirea
unei capat�ni si mreja si rodie peste capat�na prin prejur, toate de arama.
20. Asijderea al doilea opt rodii la un cot la cei doisprezece coti, si
erau rodiile nouazeci si sase o parte, si erau toate rodiile o suta peste mreje
�mprejur.
21. Si a luat cel mare peste bucatari pe preotul cel dintai si pe preotul
al doilea, si pe cei trei, care pazesc calea.
22. Si din cetate a luat pe un famen, care era c�rmuitor oamenilor celor
razboinici, si sapte oameni numiti, care erau �n fata �mparatului, care s-au aflat
�n cetate; si pe scriitorul puterilor, si pe scriitorul poporului a tot pam�ntul,
si sasezeci de oameni din poporul pam�ntului, care s-au aflat �n cetate.
23. Si i-a luat pe ei Navuzardan cel mai mare peste bucatari, si i-a adus
pe ei la �mparatul Vavilonului �n Devlata �n pam�ntul Ematului.
24. Si i-a omor�t pe ei �mparatul Vavilonului �n Devlata �n pam�ntul
Ematului.
25. Si a fost �n al treizeci si saptelea an, dupa ce s-a strainat Ioachim
�mparatul lui Iuda �n luna a douasprezece, �n douazeci si patru ale lunii, a luat
Ulemadahar �mparatul Vavilonului �n anul �n care s-a facut �mparat, pe Ioachim
�mparatul lui Iuda, �n luna a zecea la douazeci si patru ale lunii, si l-a scos pe
el din casa �n care se pazea.
26. Si i-a grait lui bune, si a pus scaunul lui deasupra �mparatilor, care
erau �mpreuna cu el �n Vavilon.
27. Si a schimbat �mbracamintea temnitii lui, si m�nca p�ine pururea
�naintea fetei lui �n toate zilele care a trait, si r�nduiala era lui sa se dea
pururea de la �mparatul Vavilonului, �n fiecare zi, p�na �n ziua �n care a murit.

PL�NGERILE PROOROCULUI IEREMIA

CAP. 1.
Nevoile si pricinile lor.

ALEF
Si a fost dupa ce s-a robit Israil si Ierusalimul s-a pustiit, sezut-a Ieremia
pl�ng�nd si a pl�ns pl�ngerea aceasta spre Ierusalim si a zis: cum a sezut singura
cetatea aceasta cea cu multe popoare, facutu-s-a ca o vaduva cea cu multe neamuri,
care domnea peste tari, ajuns-a birnica.
BET
2. Pl�ng�nd, a pl�ns noaptea si lacrimile ei pe obrazul ei, si nu era cine
sa o m�ng�ie pe ea, din toti cei ce o iubeau pe ea, toti cei ce o iubeau pe ea s-
au lepadat de ea, facutu-s-au vrajmasii ei.
GHIMEL
3. �nstrainatu-s-a Iudeia de smerenia sa, si de multimea robiei sale a
sezut �ntru neamuri, n-a aflat odihna toti cei ce o gonesc pe ea, o au prins pe
ea �n mijlocul celor ce o necajesc.
DALET
4. Caile Sionului pl�ng, pentru ca nu sunt cei ce veneau la serbare, toate
portile lui pierite sunt, preotii lui suspina, fecioarele lui duse sunt, si el se
amaraste �ntru sine.
HE
5. Facutu-s-au cei ce-l necajesc pe el spre capetenie, si vrajmasii lui
spre c�rmuire, ca Domnul l-au smerit pe el, pentru multimea pag�natatilor lui,
pruncii lui mers-au �n robie, �naintea fetei celui ce-i necajeste.
VAV
6. Si s-a ridicat de la fata Sionului toata podoaba ei, facutu-s-au
boierii ei ca berbecii, care n-au aflat pasune si mergeau cu neputinta spre fata
celui ce-i goneste.
ZAIN
7. Adusu-si-a aminte Ierusalimul de zilele smereniei sale si ale
�mpingerilor sale, de toate poftele sale c�te erau din zilele cele din �nceput,
c�nd a cazut poporul lui �n m�inile celui ce-l necajeste, si nu este cine sa-i
ajute lui, vaz�nd vrajmasii lui au r�s de �nstrainarea lui.
HET
8. Pacat a sav�rsit Ierusalimul, pentru aceea spre clatire s-a facut, toti
cei ce-l mareau pe el, smeritul-au pe el, pentru ca au vazut rusinarea lui, si
�nca suspin�nd el s-a �ntors �n truda.
TET
9. Necuratia lui �naintea portilor lui, nu si-a adus aminte de cele de pe
urma ale sale, pogor�t-a cele prea �naltate, nu este cine sa-l m�ng�ie pe el, vezi
Doamne smerenia mea ca s-a marit vrajmasul.
IOD
10. M�na sa a �ntins cel ce �l necajeste la toate poftele lui, pentru ca a
vazut neamuri intr�nd la sfintirea lui, de care a poruncit, sa nu intre ele la
biserica ta.

CAF
11. Tot poporul lui prea suspin�nd, caut�nd p�ine, dat-a cele poftite ale
sale �ntru m�ncare, ca sa �ntareasca sufletul, vezi Doamne si priveste, ca s-a
facut necinstit.
LAMED
12. Toti cei ce merg la voi pe cale, �ntoarceti-va si vedeti de este
durere, ca durerea mea, care s-a facut, raspunz�nd �ntru mine smeritu-m-au Domnul
�n ziua urgiei iutimii m�niei sale.
MEM
13. Dintru �naltimea sa trimis-au foc, �n oasele mele pogor�tu-l-au pe el,
�ntins-au mreje picioarelor mele, �ntorsu-m-au �napoi, datu-m-au Domnul spre
pierire, toata ziua spre durere.
NUN
14. Priveghiatu-s-a spre necuratiile mele, ;n mainile mele s-a �nclestat,
suitu-s-a peste cerbicea mea, slabit-a virtutea mea, ca au dat Domnul �n m�na mea
dureri, nu voi putea sa stau.
SAMECH
15. Ridicat-au pe toti cei tari ai mei Domnul din mijlocul meu, chemat-au
peste mine vreme, ca sa zdrobeasca pe cei alesi ai mei, calcat-au Domnul teascul
fecioarei fetei lui Iuda, pentru acestea eu pl�ng.
AIN
16. Ochiul meu a izvor�t apa, pentru ca s-a departat de la mine cel ce ma
m�ng�ie, cel ce �ntoarce sufletul meu, pierit-au fiii mei, pentru ca s-a �ntarit
vrajmasul.
PE
17. �ntins-a Sionul m�na sa, nu este cine sa-l m�ng�ie pe el, poruncit-au
Domnul lui Iacov, ca �mprejurul lui vor fi cei ce-l necajesc pe el, facutu-s-a
Ierusalimul, ca cel ce este �n mijlocul lor.
TADE
18. Drept este Domnul, ca gura lui am amar�t, auziti dar toate popoarele si
vedeti durerea mea; fecioarele mele si tinerii mei au mers �n robie.
COF
19. Ca am chemat pe iubitii mei, iar ei m-au amagit, preotii mei si
batr�nii mei, �n cetate s-au sf�rsit, ca au cerut m�ncare lor, pentru ca sa se
�ntoarca sufletele lor si n-au aflat.
RES
20. Vezi Doamne ca ma necajesc, p�ntecele meu s-a tulburat si inima mea s-a
�ntors �ntru mine, ca amar�ndu-ma m-am amar�t, dinafara m-a facut fara de fii
sabia ca moartea �n casa.
SIN
21. Auziti dar ca suspin eu, nu este cine sa ma m�ng�ie pe mine, toti
vrajmasii mei au auzit rautatile mele si s-au bucurat, ca tu ai facut, adus-ai zi,
numit-ai timp, facutu-s-a mie vai! vai!
THAV
22. Sa intre toata rautatea lor �naintea fetei tale si-i greseste pe ei, �n
ce chip au facut ei greseli pentru toate pacatele mele, ca multe sunt suspinurile
mele si inima mea se m�hneste.

CAP. 2.
Stricarea cetatii si a Bisericii.

ALEF
Cum au �ntunecat cu iutimea sa Domnul pe fata Sionului? Aruncat-au din cer pe
pam�nt marirea lui Israil, si nu si-a adus aminte de cel de sub picioarele sale.
BET
2. �n ziua urgiei sale prapadit-au Domnul, necrut�nd, toate cele frumoase
ale lui Iacov le-au surpat cu m�nia sa, tariile fetei lui Iuda le-au lipit la
pam�nt, surpat-au �mparatia ei si pe domnii ei.
GHIMEL
3. Sfar�mat-au cu iutimea m�niei sale tot cornul lui Israil, �ntors-au
�napoi dreapta sa de catre fata vrajmasului si a at�tat �ntru Iacov ca focul
vapaia si a m�ncat toate cele dimprejur.
DALET
4. �ntins-au arcul sau ca un vrajmas, �ntarit-au dreapta sa ca un
neprieten si au omor�t toate cele poftite ale ochilor mei �n cortul fetei
Sionului, varsat-au ca focul m�nia sa.
HE
5. Facutu-s-au Domnul ca un vrajmas, prapadit-au pe Israil, prapadit-au
toate �ntaririle lui, stricat-au tariile lui si au �nmultit fetei lui Iuda smerit
si smerita.
VAV
6. Si au �ntins ca o vie salasul lui, stricat-au sarabatoarea lui, uitat-
au Domnul cele ce au facut �n Sion serbarea lui si a s�mbetei si au �ntar�tat cu
pornirea m�niei sale pe �mparat si pe preot si pe boier.
ZAIN
7. Lepadat-au Domnul jertfelnicul lui, scuturat-au sfintenia lui,
sfar�mat-au cu m�na vrajmasului zidul �ntaririlor lui, glas de razboi au dat �n
casa Domnului, ca �n ziua sarbatorii.
HET
8. G�ndit-au Domnul sa strice zidul fetei Sionului, �ntins-au masura, n-au
�ntors m�na sa de la calcarea de tot si a pl�ns cea dinaintea zidului, si tot
zidul deodata a slabit.
TET
9. �nfiptu-s-au �n pam�nt portile lui, pieridutu-s-au si s-au zdrobit
zavoarele lui, pe �mparatul lui si pe boierul lui �ntru neamuri, nu este lege, si
prooroc n-a vazut vedere de la Domnul.
IOD
10. Sezut-au pe pam�nt, facut-au batr�nii fetei Sionului, pus-au tar�na pe
capul lor, �ncinsu-s-au cu saci, pogor�t-au �n pam�nt pe fecioarele cele de
capetenie ale Ierusalimului.
CAF
11. Sf�rsitu-s-au �n lacrimi ochii mei, tulburatu-s-a inima mea, varsatu-s-
a �n pam�nt marirea mea pentru zdrobirea fetei poporului meu, c�nd murea pruncul
si sugatorul �n ulitele cetatii.
LAMED
 12. Maicilor lor am zis: unde este gr�u si vin? C�nd lesinau ei ca niste
raniti �n ulitele cetatii vars�ndu-se sufletele lor �n s�nul maicilor lor.
MEM
13. Ce voi marturisi tie, sau ce voi asemana tie fata Ierusalime? Cine te
va m�ntui, sau cine te va m�ng�ia fecioara fata Sioane? Ca s-a marit paharul
zdrobirii tale, cine te va vindeca?
NUN
14. Proorocii tai au vazut tie desarte si nebunie si n-au descoperit
nedreptatea ta, ca sa �ntoarca robia ta, si au vazut tie luari desarte, si
scoateri afara.
SAMEH
15. Plesnit-au de tine m�inile toti cei ce merg pe cale, suierat-au si au
clatit capul lor de fata Ierusalimului. Aceasta este cetatea, grai-vor, cununa
maririi, veselia atot pam�ntul?
AIN
16. Deschi-s-au asupra ta gura lor, toti vrajmasii tai suierara si
scrasnira dintii si zisera: sa o �nghitim pe ea, ca aceasta este ziua, care o
asteptam pe ea, aflatu-o-am pe ea, vazutu-o-am.
FE
17. Facut-au Domnul cele ce au g�ndit, sf�rsit-au graiul sau, care au
poruncit din zilele cele de la �nceput, surpat-au si nu s-au milostivit, si au
veselit de tine pe vrajmasi, si au �naltat cornul celor ce te necajesc pe tine.
TADE
18. Strigat-a inima lor catre Domnul, zidurile Sionului sa pogoare lacrimi
ca p�raiele ziua si noaptea, nu-ti da trezie tie, nici sa taca lumina ochilor tai.
COF
19. Scoala-te, bucura-te noaptea, la �ncepaturile strajii tale varsa ca apa
inima ta �naintea fetei Domnului, ridica catre el m�inile tale pentru sufletele
pruncilor tai celor ce lesina de foame la �nceputul tuturor iesirilor.
RES
20. Vezi Doamne si priveste pe cine ai prapadit asa? Au m�nca-vor femeile
rodul p�ntecelor lor? Piericiune facu bucatarul, omor�-se-vor pruncii cei ce sug
t�ta? Au ucide-vei �ntru sfintenia Domnului pe Preot si pe Prooroc?
SIN
21. Adormit-au la iesiri pruncul mic si batr�nul; fecioarele mele si
tinerii mei mersera �n robie, cu sabie si cu foamete i-ai ucis �n ziua m�niei
tale, fiert-ai si n-ai crutat.
THAV
22. Chemat-a ziua sarbatorii nemerniciei mele de prin prejur si n-a fost �n
ziua m�niei Domnului m�ntuit si ramas, precum am biruit, si am �nmultit pe toti
vrajmasii mei.

CAP. 3.
Pl�ngerea si rugaciunea Proorocului.

ALEF
Eu barbat vaz�nd saracia, cu toiagul m�niei lui asupra mea.
2. Luatu-m-a si m-a dus la �ntuneric si nu la lumina.
3. �nsa �ntru mine a �ntors m�na sa toata ziua.
4. �nvechit-a trupul meu si pielea mea, oasele mele le-a zdrobit.
BET
5. Zidit-a �n preajma mea si a �nconjurat capul meu, si a ostenit �ntru
cele �ntunecoase.
6. Asezatu-m-a ca pe mortii cei din veac.
GHIMEL
7. Zidit-a �n preajma mea si nu voi iesi, �ngreuiat-a arama mea.
8. Si voi striga si voi glasui, astupat-a gura mea.
DALET
 9. Zidit-a din nou caile mele, astupatu-le-a, cararile mele le-a tulburat.
10. Urs, care p�ndeste este acesta mie ca leul �ntr-ascuns.
11. Gonit-a pe cel departat si m-a �ncetat, pusu-m-a stins.
HE
12. �ntins-a arcul sau si m-a st�lpit, ca arcul la sageata.
13. Bagat-a �n rarunchii mei tolbele sale.
14. Facutu-m-am ocara la tot poporul meu, c�ntare lor toata ziua.
VAV
15. Saturatu-m-a de amaraciune, �mbatatu-m-a de fiere.
16. Si a scos cu numar dintii mei, hranitu-m-a cu cenusa.
17. Si a departat de la pace sufletul meu, uitat-am cele bune.
18. Si am zis: pierit-a puterea mea si nadejdea mea de la Domnul.
ZAIN
19. Adusu-mi-am aminte de saracia mea si de goana amaraciunii, si a fierii
mele.
20. Cu pomenire voi pomeni si va c�rti asupra mea sufletul meu.
21. Pe aceasta voi pune la inima mea si voi rabda.
HET
22. Milele Domnului, ca nu m-au parasit pe mine, ca nu s-au sf�rsit
�ndurarile lui.
23. Lunile spre dimineti miluieste Doamne, ca nu ne-am sf�rsit, ca nu s-au
sf�rsit �ndurarile lui, desarte �n dimineti, multa este credinta ta.
24. Partea mea este Domnul, zis-a sufletul meu; pentru aceea �l voi astepta
pe el.
TET
25. Bun este Domnul celor ce-l asteapta pe el, sufletul, care-l va cauta pe
el.
26. Bine este si va astepta si va odihni �ntru m�ntuirea lui Dumnezeu.
27. Bine este barbatului, c�nd va ridica jug �n tineretile sale.
28. Sedea-va singur? Va tacea, pentru ca a ridicat jug peste sine.
29. �si va da falca sa celui ce-l loveste pe el, satura-se-va de ocari.
IOD
30. Ca �n veac nu se va departa Domnul.
31. Ca cel ce au smerit, milostivi-se-va dupa multimea milei sale.
CAF
32. N-a raspuns de la inima sa, si a smerit pe fiii barbatului.
33. Ca sa smereasca sub picioarele sale pe toti legatii pam�ntului.
LAMED
34. Ca sa abata judecata barbatului �n preajma fetei celui �nalt.
35. Ca sa os�ndiasca pe om, c�nd se judeca el, Domnul n-au zis.
36. Cine a zis asa si s-a facut? Domnul n-au poruncit.
37. Din gura celui �nalt nu vor iesi cele rele, ci ce este bun.
MEM
38. Au c�rti-va cel ce traieste, barbatul pentru pacatul sau?
NUN
39. Cercetatu-s-a calea noastra si s-a cercat si ne vom �ntoarce p�na la
Domnul.
40. Sa luam inimile noastre �n m�inile noastre �n sus catre cer.
41. Pacatuit-am, pag�nit-am, nu ne-am pocait.
SAMEH
42. Acoperitu-ne-ai �ntru m�nie si ne-ai gonit pe noi, omor�tu-ne-ai, si
nu te-ai milostivit.
43. Acoperitu-te-ai cu nor pe tine pentru rugaciune,
AIN
44. Ca sa clipesc eu si ca sa ne departam ne-ai pus pe noi �n mijlocul
popoarelor.
45. Deschis-au asupra noastra gura lor, toti vrajmasii nostri.
46. Frica si spaima s-au facut noua, ridicare si sfar�mare.
 47. Slobozirile apelor �naintea ochilor mei, pentru sfar�marea fetei
poporului meu.
PE
48. Ochiul meu s-a orbit, nu voi tacea, ca sa nu fie trezire.
49. P�na c�nd se va pleca si va vedea Domnul din cer.
50. Ochiul meu va t�nji asupra sufletului meu pentru toate fetele cetatii.
TADE
51. V�n�nd m-au v�nat ca pe o pasare; toti vrajmasii mei �n zadar.
52. Omor�t-au �n groapa viata mea si au pus piatra peste mine.
53. Varsatu-s-a apa peste capul meu, zis-am: lepadat sunt.
COF
54. Chemat-am numele tau Doamne din groapa cea prea ad�nca.
55. Glasul meu ai ascultat, sa nu ascunzi urechile tale la rugaciunea mea.
56. Spre ajutorul meu te-ai apropiat, �n ziua �n care te-am chemat pe tine,
mi-ai zis mie: nu te teme.
RES
57. Judecat-ai Doamne toate judecatile sufletului meu, m�ntuit-ai viata
mea.
58. Vazut-ai Doamne tulburarile mele, judecat-ai judecata mea.
59. Vazut-ai toata izb�nda lor si toate g�ndurile lor �ntru mine.
SIN
60. Auzit-ai ocara lor, toate g�ndurile lor asupra mea.
61. Buzele celor ce se ridica asupra mea si cugetele lor asupra mea toata
ziua.
62. Sederea lor si scularea lor, priveste spre ochii lor.
63. Rasplati-vei lor rasplatire, Doamne, dupa faptele m�nilor lor.
TAV
64. Da-vei lor scuteala, a inimii mele osteneala.
65. Tu pe ei �i vei goni cu m�nie si-i vei pierde pe ei de sub cer Doamne.

CAP. 4.
Pricina certarii si nadejdea izbavirii.

ALEF
Cum se va negri aurul? Schimba-se-va argintul cel bun? Varsatu-s-au pietrele cele
sfinte la �nceputurile tuturor iesirilor.
BET
2. Fiii Sionului cei cinstiti, cei ridicati cu aur, cum s-a socotit �ntru
vase de lut, care sunt lucruri de m�inile olarului?
GHIMEL
3. Si balaurii dezbracara t�tele, aplecat-au puii lor, fetele poporului
meu spre nevindecare, ca pasarea �n pustie.
DALET
4. Lipitu-s-a limba sugatorului de g�tlejul sau pentru sete, pruncii au
cerut p�ine, nu este cine sa o fr�nga lor.
HE
5. Cei ce m�ncau desfatarile s-au stins �ntru iesiri, cei ce se apleaca
�n fasi, �mbracatu-s-au cu gunoi.
VAV
6. Si s-a marit faradelegea fetei poporului meu, mai mult dec�t
faradelegea Sodomului, celui surpat ca o nevointa si nu i-a durut �ntru ea
m�inile.
ZAIN
7. Curatitu-s-au cei sfintiti ai ei mai mult dec�t zapada, luminatu-s-au
mai mult dec�t laptele, �nchegatu-s-a mai mult dec�t piatra sapfirului smulgerea
lor.
HET
8. �ntunecatu-s-a mai mult dec�t spuza chipul lor, nu s-au cunoscut �ntru
iesiri, �nchegatu-s-a pielea lor peste oasele lor, uscatu-s-a facutu-s-a ca un
lemn.
TET
9. Mai buni erau ranitii cei de sabie, dec�t cei raniti de foamete, mers-
au �mpinsi de la roadele tarinelor.
IOD
10. M�inile femeilor celor ne�nduratoare au fiert pe pruncii lor, fost-au
lor spre m�ncare �ntru surparea fetei poporului meu.
CAF
11. Sf�rsit-au Domnul m�nia sa, varsat-au iutimea m�niei sale si au aprins
foc �n Sion si au ars de tot temeliile lui.
LAMED
12. N-au crezut �mparatii pam�ntului, toti cei ce locuiesc lumea, ca va
intra vrajmasul si necajitorul prin portile Ierusalimului.
MEM
13. Pentru pacatele proorocilor lui, pentru str�mbatatile preotilor lui,
celor ce au varsat s�nge drept �n mijlocul lui.
NUN
14. Clatitu-s-au priveghetorii lui �ntru iesiri, p�ngaritu-s-au cu s�nge,
neput�nd ei, atins-au �mbracamintele lor.
SAMEH
15. Feriti-va de la cele necurate, chemati pe ei, feriti-va! feriti-va! Nu
va atingeti, ca s-au at�tat si s-au si tulburat, ziceti �ntru neamuri: nu vor mai
adauga a nemernici.
AIN
16. Fata Domnului este partea lor, nu va adauga a privi la ei, fata
preotilor n-au luat, pe prooroci n-au miluit.
PE
17. �nsa fiind noi s-au sf�rsit ochii nostri, spre ajutorul nostru �ndesert
privind noi am privit la neam, care nu m�ntuieste.
TADE
18. V�nat-am pe cei mai mici ai nostri, ca sa nu mearga �n ulitele noastre,
apropiatu-s-a vremea noastra, plinitu-s-au zilele noastre, sosit-a sf�rsitul
nostru.
COF
19. Sprinteni s-au facut cei ce ne goneau pe noi, mai mult dec�t vulturii
cerului, peste munti s-au at�tat, �n pustiu ne-au p�ndit pe noi.
RES
20. Duhul fetei noastre unsul Domnul s-au prins �ntru stricaciunile
noastre, caruia am zis: �ntru umbra lui vom trai �ntru neamuri.
SIN
21. Bucura-te si te veseleste fata Idumeii, ceea ce locuiesti pe pam�nt; ca
si peste tine va trece paharul Domnului, �mbata-te-vei si vei varsa.
TAV
22. Sf�rsitu-s-a faradelegea ta fata Sion, nu va adauga �nca a te �nstraina
pe tine, cercetat-a faradelegile tale iata Edom, descoperit-a necuratiile tale.

CAP. 5.
Rugaciunea Proorocului.

Adu-ti aminte Doamne, ce s-a facut noua, priveste si vezi ocara noastra.
2. Mostenirea noastra s-a mutat la altii, casele noastre la straini.
3. Sarmani ne-am facut, nu este tata, maicile noastre ca vaduvele.
4. Apa noastra cu argint o am baut, lemnele noastre cu schimb au venit.
5. Preste cerbicea noastra ne-am gonit, ostenit-am, nu ne-am odihnit.
6. Eghipetul a dat m�na, Asur spre saturarea lor.
7. Parintii nostri au pacatuit si nu sunt, noi faradelegile lor am purtat.
8. Robi ne-au stap�nit pe noi, m�ntuit nu este din m�inile lor.
 9. Cu sufletele noastre vom aduce p�inea noastra de catre fata sabiei
pustiului.
10. Pielea noastra ca un cuptor s-a afumat, smulsu-s-a de catre fata
viforului foametei.
11. Pe femei �n Sion au smerit, pe fecioare �n cetatile lui Iuda.
12. Boierii cu m�inile lor s-au sp�nzurat, batr�nii nu s-au cinstit.
13. Cei alesi pl�ngere au luat si tinerii cu lemn au slabit.
14. Si batr�nii de la poarta s-au parasit, cei alesi de la c�ntarile lor au
�ncetat.
15. Stricatu-s-a bucuria inimii noastre, �ntorsu-s-a �ntru pl�ngere jocul
nostru.
16. Cazut-a cununa capului nostru si vai noua, ca am pacatuit.
17. Pentru aceasta s-a facut durere, �ntristata este inima noastra, pentru
aceasta s-au �ntunecat ochii nostri.
18. Pe muntele Sionului, ca s-a stins, vulpi au trecut printr-�nsul.
19. Tu Doamne �n veac vei ram�ne, scaunul tau �n neam si �n neam.
20. Pentru ce p�na �n sf�rsit ne vei uita pe noi? Parasi-ne-vei pe noi
�ntru �ndelungare de zile?
21. �ntoarce-ne pe noi Doamne catre tine si ne vom �ntoarce, si �nnoieste
zilele noastre ca si mai �nainte.
22. Ca lepad�nd, ne-ai lepadat pe noi, m�niatu-te-ai spre noi foarte.

IEZECHIIL

CAP. 1.
Vedenia Proorocului Iezechiil.

Si a fost �n anul al treizecelea �n luna a patra, �n ziua a cincea a lunii, eram

eu �n mijlocul robiei la r�ul Hovar si s-au deschis cerurile si am vazut vedenia
lui Dumnezeu.
2. �n ziua a cincea a lunii, acesta era anul al cincilea al robiei
�mparatului Ioachim.
3. S-a facut cuv�ntul Domnului catre Iezechiil feciorul lui Vuzi preotul,
�n pam�ntul Haldeilor la r�ul Hovar, si a fost peste mine m�na Domnului.
4. Si am vazut, si iata un v�nt ridic�ndu-se iesea dinspre miazanoapte, si
un nor mare �ntr-�nsul, si lumina �mprejurul lui si foc stralucitor, si �n
mijlocul lui ca o vedere de chihribar �n mijlocul focului, si lumina �ntr-�nsul.
5. Si �n mijloc ca o asemanare de patru hiare, si aceasta este vederea
lor, asemanare de om �ntr-�nsele.
6. Si patru fete la una, si patru aripi la una.
7. Si fluierile picioarelor lor drepte, si picioarele lor cu pene, si
sc�ntei ca arama ce luceste, si usoare aripile lor.
8. Si m�na de om sub aripile lor de c�t epatru partile lor.
9. Si fetele lor si aripile acelor patru tin�ndu-se una de alta, si fetele
celor patru nu se �ntorceau c�nd umblau ele, fiecare �n preajma fetei sale umbla.
10. Si asemanarea fetelor lor fata de om, si fata de leu din dreapta celor
patru, si fata de vitel din st�nga celor patru, si fata de vultur la cele patru.
11. Si aripile lor �ntinse deasupra celor patru, la fiecare doua aripi erau
�mpreunate una cu alta, si doua acopereau deasupra trupului lor.
12. Si fiecare mergea �n preajma fetei sale, si ori �ncotro mergea v�ntul,
mergeau si ele, si nu se �ntorceau.
13. Si �n mijlocul hiarelor vedere era ca de carbuni de foc ardator, si ca
o vedere de faclii �nv�rtindu-se �n mijlocul hiarelor, si lumina de foc, si din
foc iesea ca un fulger.
14. Si hiarele mergeau si se �nv�rteau ca o vedere de fulger.
15. Si am vazut, si iata o roata era pe pam�nt, care se tinea de cele patru
hiare.
16. Si chipul roatelor si faptura lor �n chipul Tarsisului, si asemanarea a
celor patru, si chipul lor si faptura lor era ca si cum ar fi roata �n roata.
17. Spre patru parti ale sale mergeau, si nu se �nv�rteau c�nd mergeau ele.
18. Nici aveau ele spate, si �naltime era la d�nsele, si le-am vazut pe
ele, si spatele a celor patru erau pline de ochi �mprejur.
19. Si c�nd mergeau hiarele, mergeau si roatele, care se tineau de ele, si
c�nd se ridicau hiarele de pe pam�nt, se ridicau si roatele.
20. Si ori unde era norul, acolo era si v�ntul de mergea, si mergeau si
hiarele, si roatele se ridicau cu d�nsele, pentru ca duh de viata era �n roate.
21. C�nd mergeau hiarele, mergeau si roatele, si c�nd stau ele, stau si
roatele; si c�nd se ridicau ele de pe pam�nt, se ridicau cu ele si roatele, ca duh
de viata era �n roate.
22. Si asemanare peste capul hiarelor ca o �ntarire ca vederea cristalului,
si �ntinsa peste aripile lor deasupra.
23. Si sub �ntaritura aripile lor �ntinse bat�nd una spre alta, fiecare cu
doua �mpreunate �si acoperea trupurile sale.
24. Si am auzit glasul aripilor lor, c�nd zburau, ca un glas de ape multe;
c�nd mergeau ele, glasul cuv�ntului era ca un glas de tabara, si c�nd stau ele,
�ncetau aripile lor.
25. Si iata glas era deasupra �ntariturii ce era peste capul lor, c�nd stau
ele, se lasau aripile lor.
26. Si deasupra �ntariturii care era peste capul lor, ca vederea pietrei
sapfirului, si asemanare de scaun pe d�nsul, si peste asemanarea scaunului,
asemanare ca un chip de om deasupra.
27. Si am vazut ca o vedere de chihribar, si ca o �nchipuire de foc
dinauntrul lui �mprejur, de la vederea mijlocului si �n sus, si de la vederea
mijlocului si p�na jos, vazut-am vedere de foc, si lucirea lui �mprejur.
28. Ca vederea curcubeului c�nd este pe nori �n zi de ploaie; asa era
vederea lucirii prin prejur.

CAP. 2.
Vedenia cartii.

Aceasta este vederea asemanarii slavei Domnului, si am vazut si am cazut pe fata

mea, si am auzit glas graind.
2. Si au zis catre mine: fiul omului! Stai pe picioarele tale, si voi grai
catre tine.
3. Si a venit la mine Duh, si m-a luat pe mine, si m-a ridicat, si m-a pus
pe picioarele mele, si l-am auzit pe el graind catre mine, si a zis catre mine:
fiul omului! Te voi trimite eu pe tine la casa lui Israil, la cei ce m-au amar�t
pe mine, care m-au amar�t pe mine ei si parintii lor p�na �n ziua de astazi.
4. Si fii tari de obraz si v�rtosi la inima sunt; eu te voi trimite pe
tine la d�nsii, si vei zice lor: acestea zice Domnul:
5. Doar, c�ndva vor auzi, si se vor teme, pentru ca este casa amar�toare,
si vor cunoaste ca prooroc esti tu �ntru d�nsii.
6. Si tu fiul omului! Sa nu te temi de ei, si sa nu te spaim�ntezi de fata
lor; pentru ca salbatici se vor face, si se vor aduna asupra ta �mprejur, si �n
mijlocul scorpiilor tu locuiesti; de cuvintele lor sa nu te temi, si de fata lor
sa nu te spaim�ntezi, pentru ca este casa amar�toare.
7. Si vei grai cuvintele mele catre ei, doar c�ndva vor auzi sau se vor
teme, pentru ca este casa amar�toare.
8. Si tu fiul omului! Asculta pe cel ce graieste catre tine, si nu fii
amar�tor ca si casa cea amar�toare, deschide gura ta, si man�nca ceea ce-ti dau eu
tie.
9. Si am vazut, si iata m�na �ntinsa catre mine, si �ntr-�nsa �nceputul
cartii.
10. Si o au desfacut �naintea mea, si era scris �nauntrul si dinafara, si
era scris �ntr-�nsa pl�ngere, c�ntare si vai.
CAP. 3.
Vedenia proorocului.

Si au zis catre mine: fiul omului! Man�nca cartea aceasta, si mergi si graieste
fiilor lui Israil.
2. Si am deschis gura mea, si mi-a bagat �n gura cartea aceea.
3. Si au zis catre mine: fiul omului! Gura ta va m�nca, si p�ntecele tau
se va satura de cartea aceasta, care se da tie. Si o am m�ncat, si s-a facut gura
mea dulce ca mierea.
4. Si a zis catre mine: fiul omului! mergi, si intra �n casa lui Israil,
si graieste cuvintele mele catre ei.
5. Ca nu te trimit eu la popor ad�nc la cuv�nt si greu la limba; ci la
casa lui Israil.
6. Nici la popoare multe de alta vorba sau de alta limba, nici la cei grei
la limba a caror cuvinte sa nu le �ntelegi, ca de te-as fi trimis la aceia, fara
�ndoiala te-ar fi ascultat.
7. Iar casa lui Israil nu va vrea sa te asculte, pentru ca nu vor sa ma
asculte pe mine, ca toata casa lui Israil este �ndaratnica si v�rtoasa la inima.
8. Si iata am dat fata ta mai tare dec�t fetele lor, si biruinta ta mai
v�rtoasa de c�t biruinta lor.
9. Ca va fi pururea mai tare de c�t piatra biruinta ta; sa nu te temi de
ei, nici sa te sperii de fata lor, pentru ca este casa amar�toare.
10. Si au zis catre mine: fiul omului! Toate cuvintele mele, care le-am
grait catre tine, le ia �n inima ta, si cu urechile tale sa le auzi.
11. Si mergi, intra la robie la fiii poporului tau, si vei grai catre ei,
si vei zice: acestea zice Domnul, doar vor auzi si se vor muia.
12. Si m-a luat Duh, si am auzit dinapoia mea glas de cutremur mare,
zic�nd: binecuv�ntata este marirea Domnului din locul sau.
13. Si am vazut glasul aripilor hiarelor, care zbura una catre alta, si
glasul roatelor tin�ndu-se de ele, si glasul cutremurului.
14. Si Duhul Domnului m-a ridicat pe mine, si m-a luat, si am mers pe sus
�ntru pomenirea duhului meu, si m�na Domnului a fost cu mine tare.
15. Si am intrat �n robie pe sus, si am �nconjurat pe cei ce locuiesc la
r�ul Hovar, care erau acolo, si am sezut acolo sapte zile amestec�ndu-ma �n
mijlocul lor.
16. Si a fost dupa acele sapte zile, s-a facut cuv�ntul Domnului catre
mine, zic�nd:
17. Fiul omului! Socotitor te-am dat pe tine casei lui Israil, si vei auzi
din gura mea cuv�nt, si-i vei �nfricosa pe ei de la mine.
18. C�nd voi zice eu celui faradelege: cu moarte vei muri, si n-ai osebit,
nici ai grait celui faradelege, ca sa se �ntoarca de la caile sale, si sa fie viu;
cel faradelege acela �ntru nedreptatea sa va muri, si s�ngele lui din m�na ta �l
voi cere.
19. Si de vei osebi si vei grai celui faradelege, si nu se va �ntoarce de
la faradelegea sa si de la calea sa; cel faradelege acela �ntru nedreptatea sa va
muri, si tu vei m�ntui sufletul tau.
20. Si de se va abate dreptul de la dreptatile sale, si va face faradelege,
si voi da chin �naintea fetei lui, el va muri, pentru ca nu i-ai vestit lui, si
�ntru pacatele lui va muri, ca nu se vor pomeni dreptatile lui, care a facut, si
s�ngele lui din m�na ta �l voi cere.
21. Iar de vei spune tu dreptului, ca sa nu pacatuiasca, si el nu va
pacatui, cel drept cu viata va vietui, ca ai spus lui, si tu vei m�ntui sufletul
tau.
22. Si au fost peste mine m�na Domnului, si au zis catre mine: scoala-te si
iesi la c�mp, si acolo se va grai catre tine.
23. Si m-am sculat si am iesit la c�mp, si iata acolo marirea Domnului sta,
�n ce chip era vederea, si precum era marirea Domnului, care o am vazut la r�ul
Hovar, si am cazut pe fata mea.
 24. Si au venit peste mine Duh, si m-au pus pe picioarele mele, si au grait
catre mine, si mi-au zis mie: intra si te �nchide �n mijlocul casei tale.
25. Si tu fiul omului! Iata s-a dat asupra ta legaturi, si te vor lega cu
ele, si nu vei iesi din mijlocul lor.
26. Si voi lega limba ta, si vei asurzi, si nu vei fi ca omul cel ce-i
mustra pe ei, pentru ca este casa amar�toare.
27. Si c�nd voi grai catre tine voi deschide gura ta, si vei zice catre ei,
acestea zice Domnul: cel ce aude, aude, si cel ce nu crede, nu creada, pentru ca
este casa amar�toare.

CAP. 4.
Proorocia foametei cetatii Ierusalimului.

Iar tu fiul omului! Ia tie caramida si o vei pune �naintea fetei tale, si vei
scrie pe d�nsa cetatea Ierusalimului.
2. Si vei face ei �ngradire si vei zidi la ea �ntaritura, si o vei
�nconjura cu sant, si vei pune asupra ei taberi, si vei aseza aruncari �mprejur.
3. Si tu ia-ti tie o tigaie de fier, si o vei pune pe ea zid de fier �ntru
tine si �ntru cetate, si vei gati fata ta asupra ei, si va fi �ncuiata, si o vei
�nchide pe ea. Semn va fi acesta fiilor lui Israil.
4. Si tu vei dormi pe coasta ta cea st�nga, si vei pune nedreptatile casei
lui Israil peste ea, dupa numarul zilelor una suta cincizeci, care vei dormi pe
ea, si vei lua nedreptatile lor.
5. Si eu am dat tie nedreptatile lor spre numar de zile, una suta si
nouazeci de zile, si vei lua nedreptatile casei lui Israil.
6. Si dupa ce vei sav�rsi acestea vei dormi pe coasta ta cea dreapta, si
vei lua nedreptatile casei lui Iuda, patruzeci de zile, o zi pentru un an am pus
tie.
7. Si spre �nchiderea Ierusalimului vei gati fata ta, si bratul tau vei
�ntari si vei prooroci asupra lui.
8. Si eu iata am pus peste tine legaturi, si sa nu te �ntorci de pe o
coasta a ta pe cealalta coasta a ta, p�na ce se vor sav�rsi zilele �nchiderii
tale.
9. Si-ti ia tie gr�u si orz si bob si linte si malai si ovaz, si le vei
face acestea tie p�ini dupa numarul zilelor, care vei dormi tu pe coasta ta, �n
una suta nouazeci de zile le vei m�nca pe ele.
10. Si m�ncarea ta, care vei m�nca sa fie cu masura, de douazeci de sicli
pe zi, din vreme �n vreme le vei m�nca pe ele.
11. Si apa cu masura vei bea si a sasea parte de in, din vreme �n vreme vei
bea.
12. Si ca o turta de orz le vei m�nca, �n balega de murdarie omeneasca le
vei ascunde �naintea ochilor lor.
13. Si vei zice: acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil, asa vor m�nca
fiii lui Israil necurate �ntru neamurile, la care �i voi risipi pe ei.
14. Si am zis: nicidecum Doamne Dumnezeul lui Israil, ca nu s-a p�ngarit
sufletul meu cu necuratie si mortaciune, si m�ncat de hiara n-am m�ncat de la
nasterea mea p�na acum, nici a intrat �n gura mea toata carnea spurcata.
15. Si au zis Domnul catre mine: iata am dat tie balega de bou �n locul
baligilor de om si vei face p�inile tale �ntr-�nsele.
16. Si au zis Domnul catre mine: fiul omului! Iata eu voi zdrobi taria
p�inii �n Ierusalim si vor m�nca p�inea cu c�ntar si cu grija si apa cu masura si
cu necaz o vor bea.
17. Ca sa se lipseasca de p�ine si de apa, si se va stinge omul si fratele
lui, si se vor topi �ntru nedreptatile lor.

CAP. 5.
Pedeapsa poporului.
Iar tu fiul omului! Ia tie sabie mai ascutita dec�t briciul barbierului,
agoniseste-ti aceasta tie si o vei aduce peste capul tau si peste barba ta, si vei
lua cumpana de dramuri si le vei �mparti pe ele.
2. A patra parte cu foc vei arde �n mijlocul cetatii dupa plinirea zilelor
�nchiderii si vei lua a patra parte, si o vei arde �n mijlocul ei, si a patra
parte o vei taia cu sabia �mprejurul ei, si a patra parte o vei risipi �n v�nt si
sabia o vei goli dinapoia lor.
3. Si vei lua de acolo putine cu numar si le vei lega �n marginea
vesm�ntului tau.
4. Si dintr-acestea iar vei mai lua, si le vei arunca �n mijlocul focului
si le vei arde pe ele cu foc, dintr-acestea va iesi foc la toata casa lui Israil.
5. Acestea zice Domnul, acesta este Ierusalimul, pusu-l-am pe el �n
mijlocul neamurilor, si �n tarile cele din prejurul lui.
6. Si vei grai �ndreptarile mele celui faradelege dintru neamuri si
legiuirile mele din tarile cele de prin prejurul lui; ca �ndreptarile mele le-au
lepadat si �ntru legiuirile mele n-au umblat.
7. Pentru aceea acestea zice Domnul: pentru ca prilejul vostru este din
neamurile cele ce sunt �mprejurul vostru, si �ntru legiuirile mele n-ati umblat,
si �ndreptarile mele nu le-ati facut, ci nici dupa �ndreptarile neamurilor celor
dimprejurul vostru n-ati facut.
8. Pentru aceea acestea zice Domnul: iata eu vin asupra ta si voi face �n
mijlocul tau judecata �naintea neamurilor.
9. Si voi face �ntru tine cele ce n-am facut si care mai mult nu voi face
lor pentru toate spurcaciunile tale.
10. Pentru aceea parintii vor m�nca pe fii �n mijlocul tau, si fiii vor
m�nca pe parinti, si voi face �ntru tine judecati si voi risipi pe toti cei
ramasi ai tai la tot v�ntul.
11. Pentru aceea viu sunt eu, zice Domnul; pentru ca ai spurcat cele sfinte
ale mele cu toate ale tale cele neplacute si cu toate ur�ciunile tale, si eu te
voi lepada pe tine si nu te va cruta ochiul meu si nu-mi va fi mila de tine.
12. A patra parte a ta cu moarte va pieri, si a patra parte a ta de foamete
se va sf�rsi �n mijlocul tau, si a patra parte a ta la tot v�ntul o voi risipi, si
a patra parte a ta de sabie va cadea �mprejurul tau, si voi goli sabia dinapoia
lor.
13. Si se va sf�rsi m�nia mea si urgia mea asupra lor, si vor cunoaste, ca
eu Domnul am grait �ntru r�vna mea, c�nd voi sf�rsi m�nia mea asupra lor.
14. Si te voi pune pe tine spre pustiire, si pe fetele tale �mprejurul tau
�naintea a tot calcatorului.
15. Si vei suspina si vei fi fricoasa �ntru neamurile cele dimprejurul
tau, c�nd voi face �ntru tine judecati cu urgia si cu iutimea si cu izb�ndirea
m�niei mele, eu Domnul am grait.
16. Si c�nd voi trimite sagetile cele de foamete asupra lor si vor fi la
sf�rsire si voi zdrobi taria p�inii tale.
17. Si voi trimite asupra ta foamete si hiare rele, si te voi certa pe
tine, si moarte si s�nge va trece prin tine, si sabie voi aduce peste tine de prin
prejur, eu Domnul am grait.

CAP. 6.
Proorocia �mpotriva Iudeii.

Si s-a facut cuv�ntul Domnului catre mine, zic�nd:

2. Fiul omului! �ntareste fata ta asupra muntilor lui Israil si
prooroceste catre ei.
3. Si vei zice: muntii lui Israil, auziti cuv�ntul Domnului, acestea zice
Domnul, muntilor si dealurilor si vailor si codrilor: iata aduc asupra voastra
sabie, si vor pieri cele �nalte ale voastre.
4. Si se vor zdrobi jertfelnicele voastre si capistile voastre, si voi
lepada pe cei ucisi ai vostri �naintea idolilor vostri.
 5. Si voi da st�rvurile fiilor lui Israil �naintea fetei idolilor lor, si
voi risipi oasele voastre �mprejurul jertfelnicilor voastre.
6. Si �n toata locuinta voastra, cetatile se vor pustii, si cele �nalte se
vor strica, ca sa se piarda de tot jertfelnicele voastre, si se vor sfarama idolii
vostri si se vor surpa capistile voastre, si se vor strica faptele voastre.
7. Si vor cadea ucisi �n mijlocul vostru, si veti cunoaste ca eu sunt
Domnul.
8. Si voi lasa �ntru voi pe cei ce au scapat de sabie �ntru neamuri,
c�nd voi risipi pe voi prin tari.
9. Si-si vor aduce aminte de mine cei scapati dintru voi �ntru neamurile
la care s-au dus robi, jurat-am inimii lor, care curveste de la mine, si ochilor
lor, care curvesc dupa izvodirile lor, si vor pl�nge fetele lor pentru rautatile
care au facut �ntru toate ur�ciunile lor.
10. Si vor cunoaste ca eu Domnul nu �n zadar am grait, ca sa le fac lor
toate relele acestea.
11. Acestea zice Domnul: bate cu m�na si loveste cu piciorul, si zi: bine,
bine peste toate ur�ciunile casei lui Israil, ca de sabie si de foamete si de
moarte vor cadea.
12. Cel de aproape de sabie va cadea, iar cel de departe de moarte va muri
si cel ce a ramas cuprins de foame se va sf�rsi, si voi sf�rsi m�nia mea asupra
lor.
13. Si veti cunoaste ca eu sunt Domnul, c�nd ucisii vostri vor fi �n
mijlocul idolilor vostri, �mprejurul jertfelnicilor voastre �n tot muntele �nalt,
si �n toate v�rfurile magurilor, si sub tot copacul umbros, si sub tot stejarul
tufos, unde au dat miros de buna mireasma idolilor lor.
14. Si voi �ntinde m�na mea asupra lor, si voi pune pam�ntul lor spre
pustiire, si spre pierire de la pustia Devlata dintru toata locuinta lor, si veti
cunoaste ca eu sunt Domnul.

CAP. 7.
Urmarea proorociei.

Si a fost cuv�ntul Domnului catre mine, zic�nd:

2. Si tu fiul omului! Zi: acestea zice Domnul pam�ntului lui Israil:
sf�rsitul vine peste cele patru aripi ale pam�ntului.
3. Vine sf�rsitul, acum este sf�rsitul peste tine, si voi trimite eu la
tine, si voi izb�ndi �ntru toate caile tale, si voi pune �naintea ta toate
ur�ciunile tale.
4. Nu va partini tie ochiul meu, nici ma voi milostivi spre tine, ci caile
tale asupra ta le voi pune, si ur�ciunile tale �n mijlocul tau vor fi, si vei
cunoaste ca eu sunt Domnul.
5. Pentru ca acestea zice Domnul: rautate una, rautate iata vine.
6. Sf�rsitul vine, vine sf�rsitul, ridicatu-s-a asupra ta, iata vine.
7. Vine �mpletitura peste tine celor ce locuiesc pe pam�nt, venit-a
vremea, apropiatu-s-a ziua, nu cu g�lcevi nici cu chinuri.
8. Acum de aproape voi varsa m�nia mea peste tine, si voi sf�rsi urgia mea
�ntru tine, si te voi judeca pe tine �ntru caile tale, si viou pune peste tine
toate ur�ciunile tale.
9. Nu va partini ochiul meu, nici ma voi milostivi, ci voi pune asupra ta
caile tale, si ur�ciunile tale �n mijlocul tau vor fi, si vei cunoaste ca eu sunt
Domnul cel ce bat.
10. Iata ziua Domnului, iata sf�rsitul vine, iesit-a �mpletirea si a
�nflorit toiagul, sculatu-s-a trufia.
11. Si va sfar�ma taria celui faradelege, si nu cu g�lceava, nici cu graba,
si nu din ei sunt, nici este frumusete �ntru ei.
12. Vine vremea, iata ziua, cel ce cumpara sa nu se bucure, si cel ce vinde
sa nu pl�nga, ca urgie este peste toata multimea ei.
13. Pentru ca cel ce va cumpara, la cel ce va vinde nu se va mai �ntoarce,
si nu este �nca �n viata a trai lui, ca vedere la toata multimea ei nu se va
�ntoarce, si omul �ntru ochii vietii sale nu va birui.
14. Tr�mbitati cu tr�mbita si judecati toate, si nu va fi cine sa mearga la
razboi, ca urgia mea este peste toata multimea ei.
15. Razboiul cu sabie dinafara, si foametea si moartea dinauntru, cei din
c�mp de sabie vor muri; iar pe cei din cetate foametea si moartea �i va pierde.
16. Si vor scapa cei ce vor fugi dintru ei, si vor fi �n munti, ca niste
porumbite cercetatoare, si pe toti �i voi omor�, pe fiecare �ntru nedreptatile
sale.
17. Toate m�inile se vor slabanogi, si toate coapsele se vor spurca cu
umezeala.
18. Si se vor �ncinge cu saci, si-i va acoperi pe ei spaima, si peste toata
fata rusine peste ei si peste tot capul plesuvie; argintul lor lepada-se-va �n
ulite, si aurul lor se va trece cu vederea.
19. Argintul lor si aurul lor nu va putea sa-i m�ntuiasca pe ei �n ziua
m�niei Domnului, sufletele lor nu se vor satura, si p�ntecele lor nu se va umplea,
ca chin nedreptatilor lor s-au facut.
20. Cele alese ale lumii spre trufie le-au pus, si icoane ur�ciunilor sale
au facut dintru aceia, pentru aceasta dat-am lor acestea spre necuratie.
21. Si le voi da pe ele �n m�inile strainilor, ca sa le jefuiasca si
omor�torilor pam�ntului prada, si le vor spurca pe ele.
22. Si voi �ntoarce fata mea de catre ei, si vor spurca cercetarea mea, si
vor intra �ntr-�nsele fara de paza, si le vor spurca pe ele.
23. Si vor face tulburare, ca pam�ntul este plin de popor, si cetatea este
plina de faradelege.
24. Si voi aduce pe cei foarte rai din neamuri si vor mosteni casele lor,
si voi �ntoarce �nfierb�ntarea tariei lor, si se vor spurca sfintele lor.
25. Si curatenia va veni, si va cerca pacea, si nu va fi.
26. Vai peste vai va fi, si veste peste veste va fi si se va cauta vedenie
de la prooroc, si legea va pieri de la preot, si sfatul de la cei batr�ni.
27. �mparatul va pl�nge si boierul se va �mbraca cu �ntristare, si m�inile
poporului pam�ntului se vor slabanogi, dupa caile lor face-voi lor, si �ntru
judecatile lor �mi voi izb�ndi pe ei, si vor cunoaste ca eu sunt Domnul.

CAP. 8.
Iezechiil rapit cu Duhul din Haldeea �n Ierusalim.

Si a fost �n al saselea an �n luna a cincea, �n cinci zile ale lunii, eu sedeam �n

casa mea, si batr�nii Iudei sedeau �naintea mea. Si s-a facut peste mine m�na
Domnului.
2. Si am vazut, si iata asemanare ca un chip de barbat de la mijlocul lui
si p�na jos foc, si de la mijlocul lui si �n sus ca vederea aburului, ca chipul
chihribarului.
3. Si a �ntins asemanare de m�na, si m-a luat de crestetul meu, si m-a
ridicat Duhul �ntru pam�nt si �ntru cer, si m-a adus �n Ierusalim �ntru vedenia
lui Dumnezeu la tinda portii cei mai dinauntru, care cauta catre miazanoapte unde
era st�lpul c�stigatorului.
4. Si iata era acolo slava Domnului Dumnezeului lui Israil, precum era
vedenia, care o am vazut �n c�mp.
5. Si au zis catre mine: fiul omului! Cauta cu ochii tai catre
miazanoapte, si am cautat cu ochii mei catre miazanoapte, si iata de la
miazanoapte catre poarta cea de la rasarit a altarului, idolul r�vnii �ntru
intrare.
6. Si au zis catre mine: fiul omului! Vazut-ai ce face acestia? Faradelegi
mari, care casa lui Israil le face aici, ca sa se departeze de cele sfinte ale
mele? Si �nca mai mari faradelegi vei vedea.
7. Si m-a bagat la tindele curtii, si am vazut, si iata o gaura �n perete.
8. Si au zis catre mine: fiul omului! Sapa �n perete, si am sapat �n
perete, si iata o usa.
9. Si au zis catre mine: intra, si vezi faradelegile cele rele, care le
fac acestia astazi aici.
10. Si am intrat, si am vazut toti idolii casei lui Israil zugraviti pe
perete �mprejur peste tot.
11. Si saptezeci de barbati din batr�nii casei lui Israil si Iehonia al lui
Safan �n mijlocul lor sta �naintea fetei lor, si fiecare dintru ei avea cadelnita
�n m�na sa, si se suia fumul tam�iei.
12. Si a zis catre mine: fiul omului! Vazut-ai cele ce fac aici batr�nii
casei lui Israil? Fiecare dintru ei �n camara sa cea ascunsa, ca a zis: nu vede
Domnul, parasit-au Domnul pam�ntul.
13. Si au zis catre mine: �nca mai mari faradelegi vei vedea, care fac
acestia.
14. Si m-au bagat la tindele portii casei Domnului, care cauta catre
miazanoapte, si iata acolo erau femei sez�nd, si pl�ng�nd pe Tammuz.
15. Si au zis catre mine: vazut-ai fiul omului? �nca vei vedea izvodiri mai
rele dec�t acestea.
16. Si m-au bagat �n curtea casei Domnului cea mai dinauntru, si iata la
tindele Bisericii Domnului �ntru elamuri si �ntru jertfelnic, ca la vreo
douazeci si cinci de barbati, cu spatele catre Biserica Domnului, si cu fetele
catre rasarit, si acestia se �nchinau soarelui.
17. Si au zis catre mine: vazut-ai fiul omului? Au doar putine sunt casei
lui Iuda a face faradelegile, care le-a facut aici, ca a umplut pam�ntul de
faradelegi si s-a �ntors sa ma m�nie, si iata ei ca si cum si-ar bate joc?
18. Si eu voi face lor cu m�nie, nu va cruta ochiul meu, nici ma voi
milostivi, si c�nd vor striga la urechile mele cu glas mare, nu-i voi asculta pe
ei.

CAP. 9.
Pierderea nelegiuitilor si crutarea celor �nsemnati.

Si a strigat la urechile mele glas mare, zic�nd: apropiatu-s-a izb�nda cetatii si

fiecare avea unelte de pierzare �n m�na sa.
2. Si iata sase barbati veneau de pe calea portii celei �nalte, care cauta
catre miazanoapte, si fiecare avea secure �n mana sa, si era un om �n mijlocul lor
�mbracat cu haina p�na �n pam�nt si br�u de sapfir peste mijlocul lui, si a intrat
si a statut l�nga jertfelnicul cel de arama.
3. Si slava Dumnezeului lui Israil s-a suit de pe Heruvim, care era peste
el la pragul casei si a chemat pe barbatul cel �mbracat cu haina p�na �n pam�nt,
care avea pe mijlocul sau br�u.
4. Si a zis catre el: treci prin mijlocul Ierusalimului si pune semn peste
fruntile oamenilor celor cesuspina, si ale celor ce se necajesc pentru toate
faradelegile, care se fac �n mijlocul lor.
5. Iar acelora a zis, auzind eu: mergeti dupa el �n cetate si taiati si nu
crutati cu ochii vostri si nu va milostiviti.
6. Batr�n si t�nar si fecioara si prunci si femei omor�ti p�na ce-i veti
pierde; iar de tot cel ce are semn sa nu va atingeti, si de la cei sfinti ai mei
�ncepeti. Si au �nceput de la barbatii cei batr�ni, care erau �nauntru �n casa.
7. Si a zis catre ei: spurcati casa si umpleti caile de morti; si au mers
si au taiat.
8. Si a fost c�nd taiau aceia pe ei, am cazut pe fata mea si am strigat si
am zis: vai Doamne! au doar vei pierde toate ramasitele lui Israil, vars�ndu-ti
m�nia peste Ierusalim?
9. Si au zis catre mine: nedreptatea casei lui Israil si a lui Iuda s-a
marit foarte, ca s-a umplut pam�ntul de popoare multe si cetatea s-a umplut de
nedreptate si de necuratenie, ca a zis: parasit-au Domnul pam�ntul si nu va vedea
Domnul.
10. Si ochiul meu nu va cruta, nici ma voi milostivi, caile lor �n capetele
lor le voi �ntoarce.
11. Si iata barbatul cel �mbracat cu haina p�na �n pam�nt, si �ncins cu
br�u peste mijlocul sau, si a raspuns, zic�nd: facut-am precum mi-ai poruncit mie.

CAP. 10.
Vedenia focului si a Heruvimilor.

Si am vazut, si iata deasupra tariei cei peste capul Heruvimilor, ca piatra

sapfirului, asemanare de scaun peste ei.
2. Si au zis catre barbatul cel �mbracat cu vesm�ntul: intra �n mijlocul
roatelor celor de sub Heruvimi, si umple m�inile tale de carbuni de foc din
mijlocul Heruvimilor, si risipeste peste cetate, si intra �naintea mea.
3. Si Heruvimii stau de-a dreapta casei, c�nd intra barbatul, si nor a
umplut curtea cea mai dinauntru.
4. Si s-a ridicat slava Domnului de pe Heruvimi la pragul casei, si a
umplut norul casa, si curtea s-a umplut de lumina slavei Domnului.
5. Si glasul aripilor Heruvimilor se auzea p�na dinaintea curtii cei
dinafara, ca glasul Dumnezeului celui atotputernic graind:
6. Si au poruncit barbatului celui �mbracat cu vesm�ntul cel sf�nt,
zic�nd: ia foc din mijlocul roatelor celor din mijlocul Heruvimilor, si a intrat,
si a statut l�nga roate.
7. Si a �ntins Heruvimul m�na sa �n mijlocul focului celui din mijlocul
Heruvimilor, si a luat, si a dat �n m�inile barbatului celui �mbracat cu vesm�ntul
cel sf�nt, care lu�nd a iesit.
8. Si am vazut la Heruvimi asemanare de m�ini de om dedesuptul aripilor
lor.
9. Si am vazut, si iata patru roate l�nga Heruvimi, o roata l�nga un
Heruvim, si vederea roatelor, ca vederea hrisolitului.
10. Si vederea lor asemenea �n cele patru, ca si cum ar fi roata �n roata.
11. Si c�nd umblau ele la patru parti ale lor mergeau, si nu se �nv�rteau
c�nd mergeau ele, ci la locul la care se abateau a merge, cea dintai mergea dupa
ea si celelalte, si nu se �nv�rteau, c�nd mergeau ele.
12. Si umerii lor si m�inile lor si aripile lor, si roatele pline de ochi
prin prejurul celor patru roate.
13. Si roatele acestea s-au chemat Ghelghel, auzind eu.
14. Si patru fete erau la una: fata cea dintai era fata de Heruvim, si fata
cea de a doua era fata de om, si cea de a treia era fata de leu, si a patra era
fata de vultur.
15. Si s-au ridicat Heruvimii; aceasta este hiara, care am vazut-o la r�ul
Hovar.
16. Si c�nd mergeau Heruvimii, mergeau si roatele alaturea cu ei, si c�nd
ridicau Heruvimii aripile lor, ca sa se �nalte de pe pam�nt, nu se �ntorceau
roatele lor, ci si ele se tineau de ei.
17. C�nd stau ei, stau, si c�nd se �naltau ei, se �naltau si ele; ca duh de
viata era �ntru ele.
18. Si a iesit slava Domnului din casa, si a statut peste Heruvimi.
19. Si au ridicat Heruvimii aripile lor, si s-au �naltat de pe pam�nt
�naintea mea, si c�nd au iesit ei, si roatele s-au tinut de ei, si au statut la
tinda portii casei Domnului celei din preajma, si slava Dumnezeului lui Israil era
peste ei deasupra.
20. Aceasta este hiara, care o am vazut dedesuptul Dumnezeului lui Israil
la r�ul Hovar, si am cunoscut, ca Heruvim este.
21. Patru fete la unul, si opt aripi la unul, si asemanare de m�ini de om
sub aripile lor.
22. Si asemanarea fetelor lor sunt �nsasi fetele, care le-am vazut
dedesuptul slavei Dumnezeului lui Israil la r�ul Hovar, si pe ei pe fiecare dupa
fata sa merg�nd.
CAP. 11.
Vedenia caldarii.

Si m-au luat Duh, si m-au adus la poarta casei Domnului cei din preajma, care
cauta catre rasarit, si iata la tinda portii, ca la vreo doua douazeci si cinci de
barbati, si am vazut �n mijlocul lor pe Iezonia fiul lui Ezer, si pe Faltia fiul
lui Vaneu povatuitorii poporului.
2. Si au zis Domnul catre mine: fiul omului! Acestia sunt barbatii cei ce
cugeta cele desarte, si sfatuiesc sfat rau �n cetatea aceasta.
3. Cei ce zic: au de cur�nd s-au zidit casele? Aceasta este caldarea, iar
noi carnurile.
4. Pentru aceea prooroceste asupra lor, prooroceste fiul omului!
5. Si au cazut peste mine Duhul Domnului, si au zis catre mine, graieste,
acestea zice Domnul: asa ziceti casa lui Israil, si sfaturile duhului vostru eu le
stiu.
6. �nmultit-ati mortii vostri �n cetatea aceasta, si ati umplut caile ei
de raniti.
7. Pentru aceea acestea zice Domnul: mortii vostri, pe care i-ati ucis �n
mijlocul ei, acestia sunt carnurile, iar ea este caldarea, si pe voi va voi scoate
din mijlocul ei.
8. De sabie va temeti, si sabie voi aduce asupra voastra, zice Domnul.
9. Si va voi scoate pe voi din mijlocul ei, si va voi da pe voi �n m�inile
strainilor, si voi face �ntru voi judecati.
10. De sabie veti cadea, si �ntru muntii lui Israil va voi judeca pe voi,
si veti cunoaste, ca eu sunt Domnul.
11. Aceasta nu va fi noua caldare, si voi nu veti fi �n mijlocul ei
carnuri, �ntru muntii lui Israil va voi judeca pe voi.
12. Si veti cunoaste, ca eu sunt Domnul. Ca �ntru poruncile mele n-ati
umblat, si judecatile mele nu le-ati facut; ci dupa judecatile neamurilor celor
dimprejurul vostru, ati lucrat.
13. Si a fost c�nd prooroceam eu, si Faltia fiul lui Vaneu a murit, si am
cazut pe fata mea, si am strigat cu glas mare, si am zis: vai! vai! Doamne,
sf�rsit faci tu ramasitelor lui Israil?
14. Si s-a facut cuv�ntul Domnului catre mine, zic�nd:
15. Fiul omului! Fratii tai si barbatii robiei tale si toata casa lui
Israil s-au sf�rsit, carora au zis locuitorii Ierusalimului, departe v-ati
departat de la Domnul, noua s-a dat pam�ntul spre mostenire.
16. Pentru aceea acestea zice Domnul: ca voi lepada pe ei �ntru neamuri,
si �i voi risipi pe ei peste tot pam�ntul, si voi fi lor spre sfintenie mica �n
tarile, �n care vor intra.
17. Pentru aceea acestea zice Domnul: si �i voi lua pe ei dintru neamuri,
si �i voi aduna pe ei de prin tarile, �n care i-am risipit pe ei, si voi da lor
pam�ntul lui Israil.
18. Si vor intra acolo, si vor ridica toate ur�ciunile lui, si toate
faradelegile lui dintr-�nsul.
19. Si voi da lor alta inima, si duh nou voi da �ntru d�nsii, si voi
smulge inima lor cea de piatra din trupul lor, si voi da lor inima de carne.
20. Ca �ntru poruncile mele sa umble, si �ndreptarile mele sa le pazeasca
si sa le faca pe ele, si vor fie mie popor si eu voi fi lor Dumnezeu, zice Domnul.
21. Iar a carora inima dupa ur�ciunile sale si dupa faradelegile sale
umbla, calea acestora �n capetele lor o voi pune, zice Domnul.
22. Si au ridicat Heruvimii aripile lor, si roatele tin�ndu-se de ei, si
slava Dumnezeului lui Israil peste ei deasupra lor.
23. Si s-a suit slava Domnului din mijlocul cetatii, si a statut pe muntele
care era �n preajma cetatii.
24. Si m-a luat Duhul si m-a dus �n pam�ntul Haldeilor la robie �ntru
vedenie cu Duhul lui Dumnezeu, si m-am suit de la vedenia care am vazut.
25. Si am grait catre robime toate cuvintele Domnului, care mi-au aratat
mie.

CAP. 12.
Robia Ierusalimului.

Si a fost cuv�ntul Domnului catre mine, zic�nd:

2. Fiul omului! �n mijlocul nedreptatilor lor tu locuiesti, care au ochi a
vedea, si nu vad, si urechi au a auzi, si n-aud, pentru ca este casa amar�toare.
3. Si tu fiul omului! Fa tie unelte de robie, si te robeste ziua �naintea
lor, si te robeste din locul tau �ntr-alt loc ;naintea lor, ca sa vada ca este
casa armar�toare.
4. Si vei scoate uneltele tale, uneltele cele de robie ziua �n vederea
lor, si tu vei iesi seara �naintea lor, cum iese cel robit.
5. Gaureste-ti peretele si iesi prin el.
6. �naintea lor pe umeri te vei lua, si ascuns vei iesi, fata ta sa o
acoperi, si sa nu vezi pam�ntul; ca semn te-am dat pe tine casei lui Israil.
7. Si am facut asa toate, c�te mi-au poruncit mie, si am scos uneltele, ca
uneltele cele de robie ziua; si seara mi-am gaurit mie peretele cu m�na, si pe
ascuns am iesit, pe umere m-am luat �naintea lor.
8. Si a fost cuv�ntul Domnului dimineata catre mine, zic�nd:
9. Fiul omului! N-a zis catre tine casa lui Israil, casa cea amar�toare:
ce faci tu?
10. Zi catre ei, acestea zice Domnul: celui ce stap�neste si celui ce
povatuieste �n Ierusalim, si �n toata casa lui Israil, care sunt �n mijlocul lor.
11. Zi: ca eu semne fac �n mijlocul lor, �n ce chip am facut, asa va fi
lor, �ntru �nstrainare si �n robie vor merge.
12. Si stap�nitorul lor �n mijlocul lor pe umere se va ridica, pe ascuns va
iesi prin perete, gauri-va sa iasa el printr-�nsul, fata sa va acoperi, ca sa nu
se vada cu ochiul, si el sa nu vada pam�ntul.
13. Si voi �ntinde plasa mea peste el, si se va prinde �n mreaja mea, si-l
voi duce pe el �n Vavilon �n pam�ntul Haldeilor, si pam�ntul nu-l va vedea, si
acolo va muri.
14. Si pe toti cei dimprejurul lui, pe ajutorii lui si pe toti
sprijinitorii lui risipi-i-voi la tot v�ntul, si sabie voi scoate dinapoia lor.
15. Si vor cunoaste, ca eu sunt Domnul, c�nd �i voi risipi pe ei �ntru
neamuri, si �i voi semana pe ei prin tari.
16. Si voi lasa dintru ei cu numar barbati din sabie si din foamete si din
moarte, ca sa spuna toate faradelegile lor la neamurile, la care vor merge, si vor
cunoaste, ca eu sunt Domnul.
17. Si s-a facut cuv�ntul Domnului catre mine, zic�nd:
18. Fiul omului! P�inea ta cu durere o vei m�nca, si apa ta cu chin si cu
necaz o vei bea.
19. Si vei grai catre poporul pam�ntului, acestea zice Domnul, celor ce
locuiesc �n Ierusalim pe pam�ntul lui Israil: p�inile lor cu lipsa le vor m�nca,
si apa lor cu prapadire o vor bea, ca sa se prapadeasca pam�ntul si plinirea lui,
ca �ntru necredinta sunt toti cei ce locuiesc pe d�nsul.
20. Si cetatile lor, cele ce se locuiesc se vor pustii, si pam�ntul se va
prapadi, si veti cunoaste, ca eu sunt Domnul.
21. Si a fost cuv�ntul Domnului catre mine, zic�nd:
22. Fiul omului! Care este voua pilda aceasta pe pam�ntul lui Israil,
zic�nd: �ndelungatu-s-au zilele, pierit-a toata vederea?
23. Pentru aceea zi catre ei, acestea zice Domnul: si voi �ntoarce pilda
aceasta, si mai mult casa lui Israil nu va zice pilda aceasta, ca vei zice catre
ei: apropiatu-s-au zilele si cuv�ntul a toata vedenia.
24. Ca nu va fi mai mult toata vedenia mincinoasa, nici cel ce vrajeste
pentru dar �n mijlocul fiilor lui Israil.
25. Pentru ca eu Domnul voi grai cuvintele mele, grai-voi, si voi face, si
mai mult nu voi �ndelunga, ca �n zilele voastre este casa amar�toare, voi grai
cuv�ntul, si-l voi face, zice Domnul.
26. Si a fost cuv�ntul Domnului catre mine, zic�nd:
27. Fiul omului! Iata casa lui Israil cea amar�toare, zic�nd, zic: vedenia,
care o vede acesta dupa zile multe si dupa vremi delungate, acesta va prooroci.
28. Pentru aceea zi catre ei, acestea zice Domnul: mai mult nu se vor
�ndelunga toate cuvintele mele ori c�te voi grai, ca cuv�ntul care-l voi grai, �l
voi si face, zice Domnul.

CAP. 13.
Prooroci mincinosi.

Si a fost cuv�ntul Domnului catre mine, zic�nd:

2. Fiul omului! prooroceste asupra proorocilor lui Israil si vei zice
celor ce proorocesc din inima sa, si vei prooroci si vei grai catre ei; auziti
cuv�ntul Domnului.
3. Acestea zice Domnul: vai celor ce proorocesc din inima sa si nimic nu
vad.
4. Ca vulpele �n pustie proorocii tai Israile!
5. N-au statut �ntru tarie si au adunat turme peste casa lui Israil, nu
s-au sculat la razboi cei ce zic �n ziua Domnului.
6. Cei ce vad minciuni si vrajesc desarte, cei ce zis: zice Domnul; si
Domnul nu i-au trimis pe ei, si au �nceput a ridica cuv�nt.
7. Au nu vedenie mincinoasa ati vazut? Si vraji desarte ati grait? Si
ziceti: zice Domnul, si eu n-am grait.
8. Pentru aceea zi: acestea zice Domnul, pentru ca sunt cuvintele voastre
mincinoase si vrajile voastre desarte; pentru aceea iata eu peste voi, zice
Domnul.
9. Si voi �ntinde m�na mea peste proorocii cei ce vad minciuna si cei ce
graiesc desarte; �ntru �nvatatura poporului meu nu vor fi, nici �n scrisoarea
casei lui Israil nu se vor scrie, si �n pam�ntul lui Israil nu vor intra, si vor
cunoaste ca eu sunt Domnul.
10. Pentru ca au �nselat pe poporul meu, zic�nd: pace, pace, si pace nu
este; si acesta zideste peretele si ei �l spoiesc, de va cadea.
11. Zi catre cei ce-l spoiesc: cadea-va si va fi ploaie �nec�nd, si voi da
pietre, zv�rlituri de pietre la �ncheieturile lor si vor cadea, si v�nt ridicator
si se va sparge.
12. Si iata a cazut peretele si nu vor zice catre voi: unde este spoiala
voastra, care ati spoit?
13. Pentru aceea acestea zice Domnul: si voi sparge v�ntul, care se ridica
cu m�nie, si ploaie �necatoare �ntru m�nia mea va fi si pietrele cele zvarlitoare
cu m�nie le voi aduce spre pierdere.
14. Si voi sapa pe dedesupt peretele care l-ati spoit, si va cadea, si-l
voi pune pe el pe pam�nt, si se vor descoperi temeliile lui, si va cadea, si va
veti sf�rsi cu mustrari, si veti cunoaste ca eu sunt Domnul.
15. Si voi sf�rsi m�nia mea peste perete si peste cei ce-l spoiesc cadea-
va, si am zis catre voi: nu este peretele, nici cei ce-l spoiesc pe el.
16. Proorocii lui Israil, care proorocesc pentru Ierusalim si care vad lui
pace, si pace nu este, zice Domnul.
17. Si tu fiul omului! �ntareste-ti fata ta asupra fetelor poporului tau
cele ce proorocesc din inima sa si prooroceste asupra lor.
18. Si vei grai: acestea zice Domnul: vai celor ce-si coase perni sub tot
cotul m�inii si fac acoperituri peste tot capul a toata v�rsta, ca sa razvrateasca
suflete, sufletele poporului meu s-au razvratit si suflete ocrotea.
19. Si spurc�ndu-ma pe mine catre poporul meu pentru o m�na de orz si
pentru o bucatica de p�ine, ca sa omoare sufletele care nu se cadea sa moara, si
ocrotea sufletele care nu se cadea sa traiasca; c�nd graiati catre poporul care
asculta cuvinte desarte.
20. Pentru aceea acestea zice Domnul Domnul: iata eu asupra pernelor
voastre, cu care voi razvratiti sufletele, rupe-le-voi pe ele de la bratele
voastre si voi slobozi sufletele, care le-ati razvratit, sufletele lor �ntru
risipire.
21. Si voi rupe acoperiturile voastre si voi m�ntui pe poporul meu din
m�inile voastre, si nu vor fi mai mult �n m�inile voastre spre razvratire, si veti
cunoaste ca eu sunt Domnul.
22. Pentru ca razvratiti inima dreptului spre nedreptate si eu nu-l
razvrateam pe el, si �ntareati m�inile celui faradelege, ca nicidecum sa nu se
abata el de la faradelegea sa si de la calea sa cea rea, si sa fie viu.
23. Pentru aceea minciuni nu veti mai sti, si vraji nu veti mai vraji, si
voi m�ntui pe poporul meu din m�na voastra si veti cunoaste ca eu sunt Domnul.

CAP. 14.
Iarasi proorocii mincinosi.

Si au venit la mine barbati din batr�nii poporului lui Israil, si au sezut

�naintea fetei mele.
2. Si a fost catre mine cuv�ntul Domnului, zic�nd:
3. Fiul omului! barbatii acestia au pus cugetele sale �ntru inimile sale,
si certarea str�mbatatilor sale, au pus �naintea fetei sale, au raspunz�nd,
raspunde-voi lor?
4. Pentru aceea graieste catre ei, si vei zice catre ei, acestea zice
Domnul: om din casa lui Israil, care va pune cugetele sale �n inima sa, si chinul
str�mbatatii sale va pune �naintea fetei sale, si va veni la prooroc, eu Domnul
voi raspunde lui, �ntru cele cu care se tine cugetul lui.
5. Pentru ca sa abata casa lui Israil dupa inimile sale cele �nstrainate
de la mine �n cugetele lor.
6. Pentru aceea zi catre casa lui Israil, acestea zice Domnul Dumnezeu:
�ntoarceti-va si va abateti de la izvodirile voastre, si de la toate pag�natatile
voastre, si �ntoarceti fetele voastre catre mine.
7. Ca om, om din casa lui Israil, si din nemernicii, care nemernicesc
�ntru Israil, care se va �nstraina de la mine, si va pune g�ndurile �ntru inima
sa, si chinul nedreptatii sale va pune �naintea fetei sale; si va veni la prooroc
sa-l �ntrebe pe el �ntru mine, eu Domnul voi raspunde lui �ntru aceea, cu care
se tine �ntru el.
8. Si voi �ntari fata mea asupra omului aceluia, si �l voi pune pe el
�ntru pustiire si �ntru pierdere, si-l voi ridica pe el din mijlocul poporului
meu, si veti cunoaste, ca eu sunt Domnul.
9. Si proorocul de va rataci, si va grai cuv�ntul, eu Domnul am facut pe
proorocul acela sa rataceasca, si voi �ntinde m�na mea peste el, si-l voi pierde
pe el din mijlocul poporului meu Israil.
10. Si vor lua nedreptatea sa dupa nedreptatea celui ce �ntreaba, si
asijderea si proorocului dupa nedreptate va fi.
11. Ca sa numai rataceasca casa lui Israil de la mine, si ca sa nu se mai
spurce cu toate greselile sale, si vor fi mie popor, si eu voi fi lor Dumnezeu,
zice Domnul.
12. Si a fost cuv�ntul Domnului catre mine zic�nd:
13. Fiul omului! Pam�ntul de va pacatui mie, ca sa-mi greseasca greseala,
voi �ntinde m�na mea peste el, si sfar�m�nd voi sfar�ma �ntarirea p�inii lui, si
voi trimite foamete peste el, si voi pierde de pe el pe om si pe dobitoace.
14. Si de vor fi acesti trei barbati �n mijlocul lui, Noe si Daniil si Iov,
acestia cu dreptatea lor se vor m�ntui, zice Domnul.
15. Iar de voi aduce si hiare rele pe pam�nt, si-l voi certa pe el, si va
pieri, si nu va fi cine sa-l calce de fata hiarelor.
16. Si de vor fi acesti trei barbati �n mijlocul lui, viu sunt eu, zice
Domnul; de se vor m�ntui fii sau fete, ci numai ei singuri se vor m�ntui, iar
pam�ntul va pieri.
17. Iar si sabie de voi aduce pe pam�ntul acela, si voi zice: sabie sa
treaca peste pam�nt, si voi pierde dintr-�nsul pe om, si pe dobitoc.
18. Si de vor fi acesti trei barbati �n mijlocul lui, viu sunt eu, zice
Domnul; ca nu vor m�ntui pe fii, nici pe fete, ci numai ei singuri se vor m�ntui.
19. Iar de voi trimite si moarte pe pam�ntul acela, si voi varsa m�nia mea
peste el �ntru s�nge, ca sa pierd dintru el pe om si pe dobitoc.
20. Si Noe si Daniil si Iov de vor fi �n mijlocul lui, viu sunt eu, zice
Domnul: de se vor m�ntui fii sau fete, ei �ntru dreptatea lor vor m�ntui
sufletele lor.
21. Acestea zice Domnul: iar de voi trimite si aceste patru izb�ndiri, rele
ale mele: sabie si foamete si hiarele rele si moarte peste Ierusalim, ca sa pierd
dintru el pe om si pe dobitoc.
22. Si iata vor ram�ne �ntru el cei m�ntuiti ai lui, acestia vor scoate pe
fii si fete, iata acestia vor iesi la voi, si veti vedea caile lor si izvodirile
lor, si va veti cai pentru relele, care am adus peste Ierusalim, pentru toate
relele care le-am adus asupra lui.
23. Si va vor m�ng�ia pe voi, pentru ca veti vedea caile lor si g�ndurile
lor, si veti cunoaste, ca nu �ndesert am facut toate, c�te am facut �ntru el,
zice Domnul.

CAP. 15.
Ierusalimul aratat prin lemnul vitei.

Si a fost cuv�ntul Domnului catre mine zic�nd:

2. Si tu fiul omului! Ce s-ar face lemnul vitei din toate lemnele tufelor
celor ce sunt �n lemnele padurii?
3. Au lua-vor dintr-�nsul lemn, ca sa fie de lucru? Au lua-vor dintr-�nsul
cuiul, ca sa agate �ntr-�nsul vase?
4. Fara numai, ce s-a dat focului de s-a ars, curatirea ei cea de peste an
o arde focul, si o face cenusa, au de treaba va fi la lucru?
5. �nca nici c�nd este ea �ntreaga, nu va fi de lucru, au doar dupa ce o
va topi focul p�na �n sf�rsit fi-va mai mult de lucru?
6. Pentru aceea zi: acestea zice Domnul; �n ce chip este lemnul vitei
�ntru lemnele padurii, care le-am dat focului sa le arda, asa am dat pe cei ce
locuiesc Ierusalimul.
7. Si voi pune fata mea asupra lor, din foc vor iesi si focul �i va misuit
pe ei, si vor cunoaste ca eu sunt Domnul cel ce am �ntarit fata mea asupra lor.
8. Si voi da pam�ntul spre pustiire, pentru ca a cazut la greseala; zice
Domnul.

CAP. 16.
Darurile lui Dumnezeu asupra Ierusalimului.

Si a fost cuv�ntul Domnului catre mine zic�nd:

2. Fiul omului! Marturiseste Ierusalimului faradelegile lui.
3. Si vei grai, acestea zice Domnul Ierusalimului: radacina ta si nasterea
ta este din pam�ntul lui Hanaan, tatal tau Amoreu si muma ta Heteanca.
4. Si la nasterea ta, �n care zi te-ai nascut, buricul tau nu s-a taiat si
n-ai legat t�tele tale, si cu apa nu te-ai scaldat, nici cu sare te-ai sarat si cu
scutece nu te-ai �nfasat.
5. Nici s-a �ndurat ochiul meu spre tine, ca sa-ti faca tie una dintru
toate acestea si sa patimeasca ceva pentru tine, si te-ai aruncat pe fata c�mpului
cu �ndaratnicirea sufletului tau �n ziua �n care te-ai nascut.
6. Si am trecut prin tine si te-am vazut cruntata �n s�ngele tau, si am
zis tie: din s�ngele tau vei trai.
7. �nmultita ca rasaritul tarinii te-am dat pe tine si te-ai �nmulti si
te-ai marit, si ai intrat �n cetatile cetatilor, t�tele tale s-au ridicat, si
parul tau a rasarit, iar tu erai goala si grozava.
8. Si am trecut prin tine si te-am vazut pe tine, si iata vremea ta si
vremea celor ce se abat, si am �ntins aripile mele peste tine si am acoperit
grozavia ta, si m-am jurat tie, si am intrat la legatura cu tine, zice Domnul: si
te-ai facut mie.
9. Si te-am scaldat pe tine cu apa si am spalat s�ngele tau de la tine si
te-am uns cu untuldelemn.
10. Si te-am �mbracat cu �mpestrite si te-am �ncaltat cu v�nat, si te-am
�ncins cu vison, si te-am �mbracat cu haina de par tesuta.
11. Si te-am �mpodobit cu podoaba si am pus bratari la m�inile tale si
gherdan la grumazul tau.
12. Si am pus cercel peste narile tale si verigute �n urechile tale si
cununa de marire pe capul tau.
13. Si te-ai �mpodobit cu aur si cu argint, si hainele tale de vison si de
par tesute si �mpestrite, faina aleasa de gr�u si miere, si untdelemn ai m�ncat,
si te-ai �nfrumusetat foarte.
14. Si a iesit numele tau �ntru neamuri pentru frumusetea ta, ca plinire
era �ntru frumusetea care am pus pe tine, zice Domnul.
15. Si nadajduindu-te �ntru frumusetile tale ai curvit �ntru numele tau,
si ai pus curvia ta la tot trecatorul, ca sa fii a lui.
16. Si ai luat din hainele tale si ai facut tie idoli cusuti, si ai curvit
�ntru ei, si nu vei intra, nici va fi.
17. Si ai luat vasele laudei tale din aurul meu si din argintul meu, care
l-am dat tie, si ti-ai facut tie chipuri barbatesti si ai curvit �ntru ele.
18. Si ai luat �mbracamintea ta cea pestrita, si le-ai �mbracat pe ele, si
untuldelemn al meu si tam�ia mea le-ai pus �naintea fetei lor.
19. Si p�inile mele, care le-am dat tie, faina de gr�u si untuldelemn si
mierea, cu care te-am hranit pe tine, le-ai pus �naintea fetei lor spre miros de
buna mireasma, si s-a facut zice Domnul.
20. Si ai luat pe fiii tai si pe fetele tale, care ai nascut, si i-ai
junghiat lor spre m�ncare, au mica este curvia ta?
21. Si ai sugrumat pe fiii tai si i-ai dat c�nd desc�ntai tu pe ei lor.
22. Aceasta este mai mult dec�t toata curvia ta si ur�ciunile tale, si nu
ti-ai adus aminte de zilele prunciei tale, c�nd erai goala si grozava, cruntata �n
s�ngele tau ai trait.
23. Si s-a facut dupa toate rautatile tale zice Domnul.
24. Si ai zidit tie casa de curvie si ti-ai facut tie punere de curvie �n
toata ulita.
25. Si la �nceputul a toata calea ai zidit casele tale de curvie si ai
stricat frumusetile tale, si ai desfacut picioarele tale la tot cel ce trecea si
ai �nmultit curvia ta.
26. Si ai curvit cu fiii Eghipetului, cei �n apropiere de hotar cu tine,
care sunt mari la trup, si �n multe feluri ai curvit, ca sa ma m�nii pe mine.
27. Iar de voi �ntinde m�na mea asupra ta si voi lua legiuirile tale, si te
voi da pe tine �n sufletele celor ce te urasc pe tine al fetelor celor de alt
neam, care te-au abatut pe tine de la calea ta.
28. Si ai p�ngarit si ai curvit mai mult dec�t fetele lui Asur, si nici asa
nu te-ai saturat.
29. Si ai curvit si nu te-ai umplut, si ai �nmultit asezam�nturile tale
catre pam�ntul lui Hanaan si al Haldeilor, si nici cu acestea nu te-ai saturat.
30. Ce voi pune fata ta zice Domnul? Fiindca ai facut toate aceste fapte de
femeie curva, si ai curvit �ntreit �ntru fetele tale.
31. C�nd ai zidit casa ta cu curvie la �nceput a toata calea si vatra ta o
ai facut �n toata ulita, te-ai facut ca o curva care aduna plata.
32. Femeia preacurva este asemenea tie, care ia de la barbatul sau plata,
33. Si tuturor celor ce curveau cu ea le da plata, si tu ai dat plata
tuturor iubitilor tai, si-i �ncarcai pe ei, ca sa vie la tine prin prejur �ntru
curvia ta.
34. Si s-a facut �ntru tine �ndaratnicire mai multa dec�t la femei �ntru
curvia ta, si dupa tine n-a curvit asa, pentru ca tu dai plata si tie plata nu s-a
dat si s-a facut �ntru tine �ndaratnicii.
35. Pentru aceea curva! Auzi cuv�ntul Domnului.
36. Acestea zice Domnul: pentru ca ti-ai varsat arama ta si se va descoperi
rusinea ta �ntru curvia ta catre iubitii tai si spre toate g�ndurile
faradelegilor tale, si �n s�ngele fiilor tai, pe care i-ai dat lor.
37. Pentru aceea iata eu voi aduna asupra ta pe toti iubitii tai, cu care
te-ai amestecat, si pe toti pe care i-ai iubit �mpreuna cu toti pe care i-ai ur�t;
si �i voi aduna pe ei asupra ta de prin prejur, si voi descoperi rautatile tale
catre ei, si vor vedea toata grozavia ta.
38. Si voi izb�ndi asupra ta izb�nda preacurviei si a celor ce varsa s�nge,
si te voi pune pe tine �ntru s�nge de m�nie si de r�vna.
39. Si te voi da �n m�inile lor si vor surpa casa ta de curvie, si vor
strica vatra ta si te vor dezbraca pe tine de �mbracamintea ta, si vor lua vasele
maririi tale si te vor lasa goala si grozava.
40. Si vor aduce asupra ta multime si te vor ucide cu pietre, si te vor
taia cu sabiile lor.
41. Si vor arde casele tale cu foc si vor face �ntru tine izb�nda �naintea
a multor femei, si te voi abate pe tine de la curvie si plata nu vei mai da.
42. Si voi slobozi m�nia mea asupra ta, si se va lua r�vna mea de la tine
si ma voi odihni, si nu voi mai avea grija.
43. Ca nu ti-ai adus aminte de ziua prunciei tale, si m-ai �ntristat pe
mine cu toate acestea, si iata eu voi da caile tale �n capul tau, zice Domnul, ca
asa ai facut necredinta ta peste toate faradelegile tale.
44. Acestea sunt toate care a zis asupra ta cu pilda, zic�nd: cum este muma
asa este si fata.
45. Fata mumei tale esti si tu, care a lepadat pe barbatul sau si pe fiii
lor, si sora esti surorilor tale, care au lepadat pe barbatii lor si pe fiii lor;
muma voastra este Heteanca si tatal vostru Amoreu.
46. Sora voastra cea mai batr�na Samaria este si fetele ei, care locuiesc
de-a st�nga ta, si sora ta cea mai t�nara dec�t tine, care locuieste de-a dreapta
ta, Sodoma si fetele ei.
47. Si nici asa �n caile lor n-ai umblat, nici dupa faradelegile lor ai
facut, cu putin si le-ai cov�rsit pe ele �ntru toate caile tale.
48. Viu sunt eu zice Domnul; de a facut Sodoma sora ta acestea si fetele
ei, precum ai facut tu si fetele tale.
49. �nsa faradelegea Sodomei surorii tale a fost m�ndria �ntru saturare de
p�ine si �ntru prisosinta cu desfatari se resfata ea si fetele ei, aceasta avea
ea si fetele ei, si m�na saracului si a celui lipsit nu o sprijinea.
50. Si se marea si au facut faradelegi �naintea mea si le-am luat pe ele
precum ai vazut.
51. Si Samaria jumatate din pacatele tale n-a pacatuit, si ai �nmultit
faradelegile tale mai mult de c�t ele, si ai �ndreptat pe surorile tale �ntru
toate faradelegile tale, care ai facut.
52. Si tu poarta chipul tau, pentru ca ai stricat pe surorile tale �ntru
pacatele tale si �ntru faradelegile tale care le-ai facut mai mult dec�t ele, si
le-ai �ndreptat pe ele mai mult dec�t pe tine, si tu rusineaza-te si primeste
ocara ta; pentru ca ai �ndreptat pe surorile tale.
53. Si voi �ntoarce �ntoarcerile lor �ntoarcerea Sodomei si a fetelor ei,
si voi �ntoarce �ntoarcerea Samariei si a fetelor ei, si voi �ntoarce �ntoarcerea
ta �n mijlocul lor.
54. Ca sa porti chinul tau si sa aibi ocara din toate, care ai facut, ca sa
ma m�nii pe mine.
55. Si sora ta Sodoma si fetele ei se vor aseza precum au fost de la
�nceput, si Samaria si fetele ei se vor aseza precum au fost de la �nceput, si tu
si fetele tale va veti aseza, precum ati fost de la �nceput.
56. Si de n-ar fi fost Sodoma sora ta, ca sa auzi �n gura ta �n zilele
trufiei tale,
57. Mai-nainte de ce s-au descoperit rautatile tale, precum acum esti ocara
fetelor Siriei si tuturor celor de prin prejurul ei fetelor celor de alt neam,
care te-au �nconjurat �mprejur.
58. Pag�natatile tale si faradelegile tale tu le poarta, zice Domnul.
59. Acestea zice Domnul: si voi face cu tine precum ai facut, precum ai
urgisit acestea, ca sa calci legatura mea.
60. Si-mi voi aduce aminte de legatura mea, care am facut cu tine �n zilele
tineretilor tale, si voi ridica tie legatura vesnica.
61. Si-ti vei aduce aminte de calea ta, si te vei urgisi, c�nd vei primi pe
surorile tale cele mai batr�ne dec�t tine, �mpreuna cu cele mai tinere dec�t tine,
si le voi da pe ele tie spre ispitire, si nu din legatura ta.
62. Si voi ridica eu legatura mea cu tine, si vei cunoaste, ca eu sunt
Domnul.
63. Ca sa-ti aduci aminte, si sa te rusinezi, si sa nu-ti fie tie mai mult
a deschide gura de fata ocarii tale, c�nd ma voi milostivi eu spre tine dupa toate
c�te ai facut, zice Domnul.

CAP. 17.
Pilda vulturului si a chedrului.

Si a fost cuv�ntul Domnului catre mine, zic�nd:

2. Fiul omului! Povesteste povestire si graieste pilda catre casa lui
Israil.
3. Si vei zice, acestea zice Domnul: vulturul cel mare cu aripi mari, cel
cu �ntindere lunga si plin de unghii, care are povatuire ca sa intre �n Livan, si
a luat cele alese ale chedrului.
4. V�rfurile odraslelor le-a smuls si le-a adus �n pam�ntul lui Hanaan, �n
cetate zidita le-a pus pe ele.
5. Si a luat din sam�nta pam�ntului, si o a dat pe ea �n c�mp rasad spre
ape multe, si radacinile ei sub ea vor fi, ca sa se vada o a pus pe ea.
6. Si a rasarit si s-a facut vita slaba, si mica la marime, ca sa se vada
ramurile ei peste ea, si radacinile ei sub ea erau, si s-a facut vie mare, si a
facut lastari, si a �ntins coardele sale.
7. Si s-a facut alt vultur mare cu aripi mari si cu multe unghii, si iata
vita aceasta era �mpletita catre el, si radacinile ei catre el, si ramurile sale
le-a �ntins catre el, ca sa-l adape pe el cu roua rasaditurii sale.
8. �n c�mp bun spre ape multe s-a prins ea, ca sa faca odrasla si sa aduca
rod, ca sa fie vita mare.
9. Pentru aceea acestea zice Domnul: au �ndrepta-se-va? Au nu radacinile
odraslei ei si rodul va putrezi, si se vor usca toate cele �nt�i rasarite ale ei?
Si nu cu brat mare, nici cu popor mult, ca sa o smulga pe ea din radacinile ei.
10. Si iata se prinde, au �ndrepta-se-va? Au nu �ndata c�t o va atinge
v�ntul cel ardator, cu uscaciune se va usca? Cu musuroiul rasaririi sale va seca?
11. Si a fost cuv�ntul Domnului catre mine, zic�nd:
12. Fiul omului! zi catre casa lui Israil cea amar�toare, nu stiti ce sunt
acestea, care am zis? C�nd va veni �mparatul Vavilonului asupra Ierusalimului, si-
l va lua pe el si pe �mparatul lui si pe boierii lui, si-i va aduce pe ei la sine
�n Vavilon.
13. Si va lua din sam�nta �mparatiei, si va pune cu el legatura, si va baga
pe el la ocara si pe povatuitorii pam�ntului va lua.
14. Ca sa se faca �mparatie slaba, si sa nu se �nalte, ci sa pazeasca
legatura lui, si sa o �ntareasca.
15. Si s-a departat de la el, si a trimis soli la Eghipet, sa-i dea lui cai
si popor mult, au m�ntui-se-va cel ce face �mpotriva, si calca legatura? Au scapa-
va?
16. Viu sunt eu, zice Domnul: ca �n locul celui ce l-au facut pe el
�mparat, care a necinstit juram�ntul meu, si a calcat legatura mea cea cu el, �n
mijlocul Vavilonului va muri.
17. Si nu cu putere mare, nici cu gloata multa va face Faraon asupra lui
razboi, punere de sant si cu zidire punerilor de sageti, ca sa omoare suflete
multe.
18. Si a necinstit juram�ntul, ca sa calce legatura, si iata a dat m�na sa,
si toate acestea fac�nd nu va scapa.
19. Pentru aceea zi, acestea zice Domnul: viu sunt eu, ca juram�ntul meu,
care l-a necinstit, si legatura mea, care o a calcat, le voi da �n capul lui.
20. Si voi �ntinde peste el mreaja mea, si se va prinde �n �ngradirea ei,
si-l voi duce pe el �n Vavilon, si ma voi judeca acolo cu el, pentru str�mbatatea
lui, care a facut asupra mea.
21. Si toti fugitii lui �ntru toata r�nduiala de sabie vor cadea, si pe
cei ramasi ai lui la tot v�ntul �i voi risipi, si veti cunoaste, ca eu Domnul am
grait.
22. Pentru aceea acestea zice Domnul: si voi lua eu din cele alese ale
chedrului din v�rf, si voi da din capul odraslelor lui, din inima lor voi lua si
voi rasadi pe munte �nalt.
23. Si-l voi sp�nzura pe el �n munte �nalt al lui Israil, si-l voi rasadi,
si va scoate odrasle, si va face rod, si va fi chedru mare, si se va odihni sub el
toata hiara, si toata pasarea sub umbra lui se va odihni, si ramurile lui se vor
aseza.
24. Si vor cunoaste toate lemnele c�mpului, ca eu sunt Domnul cel ce
smeresc lemnul cel �nalt, si �nalt lemnul cel smerit, si usuc lemnul cel verde si
�nverzesc lemnul cel uscat; eu Domnul am grait, si voi face.

CAP. 18.
�ndemnare la pocainta.

Si a fost cuv�ntul Domnului catre mine, zic�nd:

2. Fiul omului! Ce este voua pilda aceasta �ntru fiii lui Israil, care
zic: parintii au m�ncat agurida, si dintii fiilor au strepezit?
3. Viu sunt eu, zice Domnul: de se va mai grai pilda aceasta �n Israil!
4. Ca toate sufletele ale mele sunt, precum sufletul tatalui, asa si
sufletul fiului al meu este, si sufletul, care pacatuieste, acela va muri.
5. Iar omul cel drept, care face judecata si dreptate.
6. �n munti nu va m�nca, si ochii sai nu-i va ridica catre idolii casei
lui Israil, si pe femeia aproapelui sau nu o va p�ngari, si de femeia �n curgerea
s�ngelui nu se va apropia.
7. Si pe om nu-l va asupri, zalogul datornicului va da �napoi, si jaf nu
va jefui, p�inea sa o va da celui flam�nd, si pe cel gol �l va �mbraca cu haina.
8. Si argintul sau nu va da �n camata, si adaos nu va lua, si de la
str�mbatate �si va �ntoarce m�na sa, judecata dreapta va face �ntru barbat si
�ntru aproapele lui.
9. Si �ntru poruncile mele va umbla, si �ndreptarile mele va pazi, ca sa
le fac pe ele, acesta este drept cu viata va vietui, zice Domnul.
10. Si de va naste fiu pierzator, varsator de s�nge, si facator de pacate,
11. �n calea tatalui sau celui drept nu va umbla, ci si �n munti a m�ncat,
si femeia aproapelui sau a spurcat.
12. Si pe sarac si pe misel a asuprit, si jaf a jefuit, si zalogul nu l-a
dat �napoi, si la idoli a pus ochii sai, faradelege a facut.
13. Cu camata a dat, si adaos a luat, acesta cu viata nu va vietui, pentru
ca toate faradelegile acestea a facut, cu moarte va muri, s�ngele lui asupra lui
va fi.
14. Iar de va naste fiu, si va vedea toata pacatele tatalui sau, care le-a
facut, si se va teme, si nu va face dupa ele,
15. �n munti n-a m�ncat, ochii sai nu si-a pus la poftele casei lui Israil,
si femeia aproapelui n-a spurcat.
16. Si pe om n-a asuprit, si zalog n-a zalogit, si jaf n-a jefuit, p�inea
sa celui flam�nd a dat, si pe cel gol l-a �mbracat cu haina.
17. Si de la nedreptate a �ntors m�na sa, camata si adaos n-a luat,
dreptate a facut, si �ntru poruncile mele a umblat, acesta nu va muri �ntru
nedreptatile tatalui sau, cu viata va fi viu.
18. Iar tatal lui de va necaji cu necaz, si va jefui jaf, �mpotriva a facut
�n mijlocul poporului meu, si va muri �ntru nedreptatea sa.
19. Si veti zice: pentru ce n-a purtat fiul nedreptatea tatalui sau? Pentru
ca fiul dreptate si mila a facut, toate legiuirile mele a pazit si le-a facut, cu
viata va trai.
20. Iar sufletul cel ce pacatuieste, acela va muri, iar fiul nu va purta
nedreptatea tatalui sau, si tatal nu va purta nedreptatea fiului sau, dreptatea
dreptului peste el va fi, si faradelegea celui faradelege peste el va fi.
21. Si cel faradelege de se va �ntoarce de la toate faradelegile sale, care
a facut, si va pazi toate poruncile mele, si va face dreptate, si mila, cu viata
va trai, si nu va muri.
22. Toate nedreptatile lui c�te a facut nu se vor pomeni, ci �ntru
dreptatea sa, care a facut va fi viu.
23. Au cu vrere voiesc moartea celui faradelege, zice Domnul, si nu mai
v�rtos sa se abata el de la calea lui cea rea, si sa fie viu?
24. Si de se va abate dreptul de la dreptatea sa, si va face nedreptate,
dupa toate faradelegile, care a facut cel faradelege, toate dreptatile lui, care
le-a fost facut, nu se vor pomeni, �ntru greseala sa, care a gresit, si �ntru
pacatele sale, care a pacatuit, �ntru acelea va muri.
25. Si ati zis: nu este dreapta calea Domnului, ascultati dar toata casa
lui Israil, au nu este dreapta calea mea? Au doar calea voastra este dreapta?
26. Ca ori c�nd se va abate dreptul de la dreptatea sa, si va face
faradelege, si va muri �ntru faradelegea, care a facut, �ntr-aceea va muri.
27. Si ori c�nd se va �ntoarce cel faradelege de la faradelegea sa, care a
facut si va face judecata si dreptate, acesta sufletul sau a pazit.
28. Si a vazut si s-a �ntors de la toate pag�natatile sale care a facut, cu
viata va fi viu si nu va muri.
29. Si zice casa lui Israil: nu este dreapta calea Domnului, au caile mele
nu sunt drepte casa lui Israil? Au doar caile voastre sunt drepte?
30. Pentru aceasta pe fiecare dupa calea lui va voi judeca pe voi casa lui
Israil, zice Domnul; �ntoarceti-va si va abateti de la toate pag�natatile voastre
si nu voi fi voua spre certare de nedreptate.
31. Lepadati de la voi toate pag�natatile voastre, care ati facut asupra
mea, si va faceti voua inima noua si duh nou, si faceti toate poruncile mele, si
pentru ce muriti casa lui Israil? Zice Domnul.
32. Ca nu voiesc moartea celui ce moare, zice Domnul; ci va �ntoarceti si
veti fi vii.

CAP. 19.
Pilda leoaicei si a viei.

Si tu ia pl�ngere pentru boierul lui Israil.

2. Si vei zice: ce este muma ta pui de leu �n mijlocul leilor s-a nascut?
�n mijlocul leilor a �nmultit puii sai.
3. Si a sarit unul din puii ei; leu s-a facut si s-a �nvatat a rapi
rapituri si oameni a m�ncat.
4. Si au auzit asupra lui neamuri, cu stricarea lor s-au prins el, si l-au
adus pe el cu capastru �n pam�ntul Eghipetului.
5. Si a vazut ca s-a luat de la ea, si a pierit statul ei. Si a luat altul
din puii sai, si l-a pus pe el leu.
6. Si petrecea �ntru lei, leu s-a facut si s-a �nvatat a rapi rapiri,
oameni a m�ncat.
7. Si pastea �ntru �ndraznirea sa si cetatile lor a pustiit si a prapadit
pam�ntul si plinirea lui de glasul racnirii sale.
8. Si a dat asupra lui neamurile din tarile de prin prejur si a �ntins
peste el mreaja sa, cu stricarea lor s-a prins el.
 9. Si l-a pus pe el �n lat, si �n catuse a venit la �mparatul Vavilonului,
si l-a bagat pe el �n temnita, ca sa nu se auda glasul lui �n muntii lui Israil.
10. Muma ta ca o vita, ca o floare de rodie �n apa rasadita roada ei si
odrasla ei s-a facut din apa multa.
11. Si s-a facut ei toiag de putere peste neamul povatuitorilor si s-a
�naltat cu marimea sa �n mijlocul radacinilor, si a vazut marirea sa �ntru
multimea st�lparilor sale.
12. Si s-a fr�nt cu m�nie, la pam�nt s-a lepadat, si v�ntul ardator a uscat
cele alese ale ei; izb�ndit-a, si s-a uscat toiagul puterii ei, focul o a mistuit
pe ea.
13. Si acum o a sadit pe ea �n pustie, �n pam�nt fara de apa.
14. Si a iesit foc din toiagul celor alesi ai ei si o a m�ncat pe ea, si nu
era �ntru ea toiagul puterii. Neamul spre pilda de pl�ns este si va fi spre
pl�ns.

CAP. 20.
Mustrari poporului lui Israil.

Si a fost �n anul al saptelea �n luna a cincea, �n zece zile ale lunii, venit-au
barbati din batr�nii casei lui Israil, ca sa �ntrebe pe Domnul si a sezut �naintea
fetei mele.
2. Si a fost cuv�ntul Domnului catre mine, zic�nd:
3. Fiul omului! graieste catre batr�nii casei lui Israil si vei zice catre
d�nsii, acestea zice Domnul: au ca sa ma �ntrebati pe mine voi ati venit? Viu sunt
eu, de voi raspunde voua, zice Domnul.
4. Au izb�ndi-voi pe ei cu izb�ndire, fiul omului? Faradelegile parintilor
lor marturiseste-le lor.
5. Si vei grai catre ei, acestea zice Domnul: din ziua �n care am ales
casa lui Israil si m-am facut cunoscut semintiei casei lui Iacov, si m-am cunoscut
lor �n pam�ntul Eghipetului si i-am prins spre ei cu m�na mea, zic�nd: eu sunt
Domnul Dumnezeul vostru.
6. �n ziua aceea i-am prins pe ei cu m�na mea, ca sa-i scot din pam�ntul
Eghipetului la pam�ntul care l-am gatit lor, la pam�ntul din care curge lapte si
miere, fagur este mai mult dec�t tot pam�ntul.
7. Si am zis catre ei: fiecare sa lepede ur�ciunile ochilor sai si cu
izvodirile Eghipetului sa nu va p�ngariti; eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
8. Si s-au departat de la mine si n-au vrut sa ma asculte, ur�ciunile
ochilor lor nu le-au lepadat si izvodirile Eghipetului nu le-au parasit, si am zis
ca sa vars mania mea peste ei si sa sf�rsesc urgia mea �ntru ei �n mijlocul
Eghipetului.
9. Si am facut ca numele meu mai mult sa nu se p�ngareasca �naintea
neamurilor, �ntru care sunt ei, �ntru care m-am aratat catre ei �naintea lor, ca
sa-i scot pe ei din pam�ntul Eghipetului.
10. Si i-am scos pe ei din pam�ntul Eghipetului, si i-am adus pe ei �n
pustie.
11. Si le-am dat lor poruncile mele, si �ndreptarile mele le-am aratat lor,
care sa le faca omul, si sa fie viu �ntru ele.
12. Si S�mbetele mele le-am dat lor, ca sa fie semn �ntru mine si �ntru
ei, si sa cunoasca ei, ca eu sunt Domnul cel ce-i sfintesc pe ei.
13. Si am zis catre casa lui Israil �n pustie: umblati �ntru poruncile
mele si paziti �ndreptarile mele, ca sa le faceti pe ele, care fac�ndu-le omul, va
fi viu �ntru ele; si m-a amar�t pe mine casa lui Israil �n pustie, �ntru
poruncile mele n-a umblat, si �ndreptarile mele le-a lepadat, care fac�ndu-le omul
va trai �ntru ele. Si S�mbetele mele le-a spurcat foarte, si am zis: ca sa vars
m�nia mea peste ei �n pustie, ca sa-i pierd pe ei.
14. Si am facut, ca numele meu mai mult sa nu se spurce �naintea
neamurilor, din care i-am scos pe ei �naintea ochilor lor.
15. Si eu am ridicat m�na mea asupra lor �n pustie, ca mai mult sa nu-i duc
pe ei �n pam�ntul, care l-am dat lor, �n pam�ntul, din care curge lapte si miere,
fagur este mai mult dec�t tot pam�ntul.
16. Pentru ca �ndreptarile mele le-au lepadat, si �ntru poruncile mele n-
au umblat, si S�mbetele mele le-au spurcat, ci dupa g�ndurile inimilor lor au
mers.
17. Si nu s-a �ndurat ochiul meu de ei, ca sa-i pierd pe ei, si n-am facut
ca sa-i sf�rsesc pe ei �n pustie.
18. Si am zis catre fiii lor �n pustie: �ntru legiuirile parintilor vostri
sa nu umblati, si �ndreptarile lor sa nu le paziti, si cu g�ndurile lor sa nu va
amestecati, si sa nu va p�ngariti.
19. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, �ntru poruncile mele umblati, si
�ndreptarile mele paziti-le si le faceti pe ele.
20. Si S�mbetele mele sfintiti-le, si sa fie semn �ntru mine si �ntru
voi, ca sa cunoasteti, ca eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
21. Si m-au amar�t si fiii lor �ntru poruncile mele n-au umblat, si
�ndreptarile mele nu le-au pazit, ca sa le faca pe ele, care fac�ndu-le omul va fi
viu �ntru ele; si S�mbetele mele le-au spurcat foarte, si am zis, ca sa vars
m�nia mea peste ei, ca sa sf�rsesc urgia mea asupra lor �n pustie.
22. Si am facut, ca numele meu mai mult sa nu se spurce �naintea
neamurilor, din care i-am scos pe ei �naintea ochilor lor.
23. Am ridicat m�na mea asupra lor �n pustie, ca sa-i risipesc pe ei �ntru
neamuri, si sa-i �mprastii pe ei prin tari.
24. Ca �ndreptarile mele nu le-au facut, si poruncile mele le-au lepadat,
si S�mbetele mele le-au spurcat, ci dupa g�ndurile parintilor lor au fost ochii
lor.
25. Si le-am dat lor porunci nu bune, si �ndreptari, �ntru care nu vor fi
vii.
26. Si �i voi p�ngari pe ei �ntru obiceiurile lor, c�nd vor aduce pe tot
cel ce deschide mitrasul, pentru ca sa-i sting pe ei, si vor sti, ca eu sunt
Domnul.
27. Pentru aceea graieste catre casa lui Israil fiul omului! Si vei zice
catre ei: acestea zice Domnul, p�na la aceasta m-au m�niat pe mine parintii vostri
cu pacatele lor, care au pacatuit asupra mea.
28. Si i-am bagat pe ei �n pam�ntul, pentru care am ridicat m�na mea, ca
sa-l dau pe el lor, si au vazut tot dealul �nalt si tot lemnul umbros, si au
jertfit acolo dumnezeilor lor, si au pus acolo miros de buna mireasma lor, si au
turnat acolo turnarile lor.
29. Si am zis catre ei: ce este Avama, de intrati voi acolo? Si au chemat
numele lui Avama p�na �n ziua de astazi.
30. Pentru aceea zi catre casa lui Israil, acestea zice Domnul: de vreme ce
�ntru faradelegile parintilor vostri va p�ngariti, si dupa ur�ciunile voastre voi
curviti.
31. Si cu p�rga darurilor voastre, cu trecerea fiilor vostri prin foc voi
va p�ngariti, cu toate g�ndurile voastre p�na �n ziua de astazi, si eu oare voi
raspunde voua casa lui Israil? Viu sunt eu, zice Domnul, de va voi raspunde voua,
si de se va sui peste duhul vostru acesta.
32. Si nu va fi �n ce chip ziceti voi, fi-vom ca limbile si ca neamurile
pam�ntului, ca sa slujim lemnelor si pietrilor.
33. Si pentru aceea viu sunt eu, zice Domnul, ca cu m�na tare si cu brat
�nalt si cu m�nie varsata voi �mparati peste voi.
34. Si va voi scoate pe voi din popoare, si va voi aduna pe voi din tarile,
�ntru care v-am risipit cu m�na tare si cu brat �nalt si cu m�nie varsata.
35. Si va voi aduce pe voi �n pustia popoarelor, si ma voi judeca cu voi
acolo fata catre fata.
36. �n ce chip m-am judecat cu parintii vostri �n pustie, c�nd i-am scos pe
ei din pam�ntul Eghipetului, asa va voi judeca pe voi zice Domnul.
37. Si va voi pune pe voi sub toiagul meu, si va voi baga pe voi �n numar.
38. Si voi alege dintre voi pe cei necredinciosi si pe cei calcatori de
lege, pentru ca din nemernicirea lor voi scoate pe ei, si �n pam�ntul lui Israil
nu vor intra, si veti cunoaste, ca eu sunt Domnul Dumnezeu.
39. Si voi casa lui Israil, acestea zice Domnul Dumnezeu: fiecare sa-si ia
izvodirile sale, si dupa acestea de ma veti asculta pe mine, si numele meu cel
sf�nt nu-l veti spurca mai mult cu darurile voastre, si cu izvodirile voastre.
40. Ca �n muntele cel sf�nt al meu, �n muntele cel �nalt al lui Israil,
zice Domnul Dumnezeu, acolo vor sluji mie toata casa lui Israil desav�rsit, si
acolo voi primi, si acolo voi privi p�rga voastra, si p�rga aducerilor voastre,
�ntru toate sfintirile voastre.
41. �ntru miros de buna mireasma va voi primi pe voi, c�nd va voi scoate
pe voi din popoare, si va voi aduna pe voi din tarile �n care v-ati risipit, si ma
voi sfinti �ntru voi �naintea ochilor popoarelor.
42. Si veti cunoaste, ca eu sunt Domnul, c�nd va voi baga pe voi �n
pam�ntul lui Israil, �n pam�ntul, pentru care am ridicat m�na mea, ca sa-l dau
parintilor vostri.
43. Si va veti aduce aminte acolo de caile voastre, �ntru care v-ati
p�ngarit, si veti bate fetele voastre �ntru toate rautatile voastre.
44. Si veti cunoaste, ca eu sunt Domnul, c�nd va voi face voua asa, ca
numele meu sa nu se spurce dupa caile voastre cele rele si dupa izvodirile voastre
cele stricate, casa lui Israil, zice Domnul.
45. Si a fost cuv�ntul Domnului catre mine zic�nd:
46. Fiul omului! �ntareste-ti fata ta peste Teman, si cauta spre Darom, si
prooroceste asupra dumbravii cei povatuitoare a Naghevului.
47. Si vei grai dumbravii Naghevului: auzi cuv�ntul Domnului, acestea zice
Domnul Dumnezeu: iata eu voi aprinde �ntru tine foc, si va m�nca �ntru tine tot
lemnul verde si tot lemnul uscat, nu se va stinge flacara cea aprinsa, si va arde
�ntru ea toata fata de la miazazi p�na la miazanoapte.
48. Si va cunoaste tot trupul, ca eu Domnul l-am aprins pe el, si nu se va
stinge.
49. Si am zis: nicidecum Doamne! Doamne! Ei zic catre mine: au nu este
pilda, care sa zice aceasta?

CAP. 21.
Proorocie pentru luarea Ierusalimului.

Si s-a facut cuv�ntul Domnului catre mine, zic�nd:

2. Pentru aceea fiul omului! Prooroceste, si �ntoarce fata ta asupra
Ierusalimului, si priveste la sfintele lor, si prooroceste asupra pam�ntului lui
Israil.
3. Si vei zice catre pam�ntul lui Israil, acestea zice Domnul Dumnezeu:
iata eu asupra ta, si voi scoate sabia mea din teaca sa, si voi pierde dintru tine
pe cel faradelege si pe cel nedrept.
4. Pentru ca voi pierde din tine pe cel nedrept si pe cel faradelege, asa
va iesi sabia mea din teaca sa peste tot trupul de la miazazi p�na la miazanoapte.
5. Si va cunoaste tot trupul, ca eu Domnul am scos sabia mea din teaca sa,
si mai mult nu se va �ntoarce.
6. Si tu fiul omului! Suspina �ntru zdrobirea salelor tale, si �ntru
dureri geme �naintea ochilor lor.
7. Si va fi de vor zice catre tine: pentru ce suspini? Si vei zice: pentru
vestea, ca vine, si se va umplea de frica toate inima, si toate m�inile vor slabi,
si va �ntepeni tot trupul, si tot duhul si toate coapsele se vor p�ngari de
umezeala; iata vine, si va fi zice Domnul Dumnezeu.
8. Si a fost cuv�ntul Domnului catre mine zic�nd.
9. Fiul omului! Prooroceste, si graieste, acestea zice Domnul, zi: sabie,
sabie ascute-te si te m�nie.
10. Ca sa junghii junghieri, ascute-te sa sclipesti gata spre deznodare,
junghie, ocaraste, leapada tot lemnul.
11. Si o au dat pe ea gata se tine �n m�inile lui. Ascutitu-s-a sabia, este
gata a se da �n m�inile celui ce taie.
12. Striga si te vaieta fiul omului! pentru ca s-a facut aceasta �ntru
poporul meu, aceasta �ntru toti povatuitorii lui Israil; vor nemernici, spre
sabie s-a facut poporul meu, pentru aceea plesneste cu m�na ta.
13. Ca s-a �ndreptat, si �nca de se va lepada si neamul? Nu va fi, zice
Domnul Domnul.
14. Si tu fiul omului! Prooroceste, si plesneste m�na peste m�na, si
�ndoieste sabia, a treia sabie de rane este, sabia ranelor cea mare, si �i vei
spaim�nta pe ei.
15. Pentru ca sa se �nfr�nga inima, si se vor �nmulti cei ce slabesc �n
toata poarta lor, se dau spre junghierea sabiei, bine s-a facut spre sclipire,
bine s-a facut spre junghiere.
16. Si treci, ascute-te de-a dreapta si de-a st�nga, ori unde se va ridica
fata ta.
17. Si eu �nca voi plesni m�na mea catre m�na mea si voi varsa m�nia mea,
eu Domnul am grait.
18. Si s-a facut cuv�ntul Domnului catre mine, zic�nd:
19. Si tu fiul omului! R�nduieste tie doua cai, prin care sa intre sabia
�mparatului Vavilonului, dintru o tara sa iasa am�ndoua, si m�na vor gati la
�ncepatura caii cetatii, la �nceputul caii vei r�ndui.
20. Si tu gateste si r�nduieste cale ca sa intre sabie �n Ravatul fiilor
lui Amon si �n Iudeea si �n Ierusalim �n mijlocul lui.
21. Ca va sta �mparatul Vavilonului �n calea cea veche la �nceputul celor
doua cai, ca sa vrajeasca vraja, ca sa undeze toiag si sa �ntrebe cele cioplite si
sa socoteasca de-a dreapta lui.
22. Si s-a facut vraja asupra Ierusalimului, ca sa puna sant si sa deschida
gura �ntru strigare, sa �nalte glas cu pl�ngere, a pune sant la portile ei si a
pune pam�nt si a zidi stari de sageti.
23. Si el lor ca si cum ar vraji vraja �naintea lor si el pomenind
nedreptatile lui le va pomeni.
24. Pentru aceea acestea zice Domnul: pentru ca ati pomenit nedreptatile
voastre, descoperindu-va necuratiile voastre, ca sa se vada pacatele voastre,
�ntru toate necuratiile voastre si �ntru izvodirile voastre, pentru ca ati
pomenit, �ntru acelea va veti prinde.
25. Si tu p�ngarite faradelege povatuitorule al lui Israil! a caruia vine
ziua, �n vremea nedreptatii, sf�rsitul.
26. Acestea zice Domnul: ia chidara si leapada cununa, aceea nu va fi ca
aceasta, smerit-ai pe cel �nalt si ai �naltat pe cel smerit.
27. Nedreptate, nedreptate, nedreptate pune-o-voi pe ea, nici ea ca aceasta
va fi, p�na c�nd va veni cui i se cade si voi da lui.
28. Si tu fiul omului! Prooroceste si vei zice: acestea graieste Domnul
catre fiii lui Amon si catre ocara lor si vei zice: sabie, sabie smulge-te spre
junghiere si te smulge spre omor�re, ridica-te, ca sa sclipesti.
29. C�nd vedeai tu desarte si vrajiai minciuni, ca sa te dai pe tine peste
grumazii ranitilor celor faradelege, carora le-au venit ziua, �n vremea
nedreptatii, sf�rsitul.
30. �ntoarce-te �n teaca ta si sa nu poposesti �n locul acesta, �n care te-
ai nascut �n pam�ntul tau, judeca-te-voi pe tine.
31. Si voi varsa peste tine urgia mea, cu focul urgiei mele voi sufla peste
tine si te voi da �n m�inile oamenilor varvari, care lucreaza stricaciune.
32. �n foc vei fi m�ncare, s�ngele tau va fi �n mijlocul pam�ntului tau, nu
va fi tie pomenire, ca eu Domnul am grait.

CAP. 22.
Proorocie �mpotriva Ierusalimului.

Si a fost cuv�ntul Domnului catre mine, zic�nd:

2. Si tu fiul omului! Au judeca-vei cetatea s�ngiurilor? Si-i arata ei
toate faradelegile ei si vei grai.
3. Acestea zice Domnul Dumnezeu: o cetate, care varsa s�ngiuri �n mijlocul
sau, ca sa vie vremea ei, si care a facut asupra sa, ca sa se p�ngareasca.
4. Cu s�ngiurile lor, care ai varsat, ai cazut si cu g�nduri care faceai
te-ai p�ngarit si ai apropiat zilele tale, si ai adus vremea anilor tai, pentru
aceea te-am dat pe tine spre ocara neamurilor si spre batjocura la toate tarile.
5. Cele aproape de tine si cele departe de tine, si te vor batjocuri pe
tine necurata, numita si multa �ntru faradelegi.
6. Iata povatuitorii casei lui Israil fiecare catre rudeniile sale s-a
adunat �ntru tine, ca sa verse s�nge.
7. Pe tata si pe muma graia de rau �ntru tine si catre nemernic s-au
purtat cu nedreptate �ntru tine; pe sirman si pe vaduva asuprea �ntru tine.
8. Si sfintele mele le defaima si S�mbetele mele le spurca �ntru tine.
9. Barbati t�lhari erau �ntru tine, ca sa verse �ntru tine s�nge, si
peste maguri m�ncau �ntru tine, necurate faceau �ntru tine.
10. Rusinea tatalui au descoperit �ntru tine, si necuratia celei ce avea
curgerea s�ngelui, a smerit �ntru tine.
11. Fiecare pe femeia aproapelui sau a spurcat, si fiecare pe nora sa o a
p�ngarit �ntru necuratie; si fiecare pe sora sa si pe fata tatalui sau, a smerit
�ntru tine.
12. Daruri au luat �ntru tine, ca sa verse s�nge, camata si adaos au luat
�ntru tine, si ai sav�rsit sav�rsirea rautatii tale cea cu asupreala, si pe mine
m-ai uitat, zice Domnul.
13. Iar de voi lovi m�na mea catre m�na mea asupra celor ce ai sav�rsit si
ai facut, si asupra s�ngiurilor tale, care s-au facut �n mijlocul tau,
14. Au suferi-va inima ta? Au birui-vor m�inile tale �n zilele, care eu le
voi face �ntru tine? Eu Domnul am grait, si voi face.
15. Si te voi risipi �ntru neamuri, si te voi �mprastia �n tari, si va
lipsi necuratia ta dintru tine.
16. Si te voi mosteni pe tine �n fata neamurilor, si veti cunoaste, ca eu
sunt Domnul.
17. Si a fost cuv�ntul Domnului catre mine, zic�nd:
18. Fiul omului! Iata, facutu-s-a mie casa lui Israil amestecati toti cu
arama si cu cositor si cu fier si cu plumb, �n mijlocul cuptorului argintului
amestecata este.
19. Pentru aceea acestea zice Domnul Dumnezeu: pentru ca v-ati facut toti
�ntr-o amestecatura, pentru aceea iata eu va voi aduna pe voi �n mijlocul
Ierusalimului;
20. Precum se aduna argintul si arama si fierul si cositorul si plumbul �n
mijlocul cuptorului, ca sa suflu �ntru el focul sa se topeasca; asa va voi primi
�ntru urgia mea, si �ntru m�nia mea va voi aduna, si va voi topi pe voi.
21. Si voi sufla peste voi cu focul urgiei mele, si va veti topi �n
mijlocul lui;
22. Cum se topeste argintul �n mijlocul cuptorului, asa va veti topi �n
mijlocul lui, si veti cunoaste, ca eu Domnul am varsat m�nia mea peste voi.
23. Si s-a facut cuv�ntul Domnului catre mine, zic�nd:
24. Fiul omului! Zi lui: tu esti pam�ntul, care nu s-a udat, nici ploaie s-
a pogor�t peste tine �n ziua urgiei.
25. A careea povatuitori �n mijlocul ei, ca leii cei ce racnesc au apucat
rapiri, si au m�ncat sufletele cu asupreala, cinste au luat cu str�mbatate, si
vaduvele tale �nmultitu-s-au �n mijlocul tau.
26. Si preotii ei n-au bagat �n seama legea mea, si au spurcat sfintele
mele; �ntru cel sf�nt si �ntru cel spurcat n-au facut osebire; si �ntru cel
necurat si �ntru cel curat n-au deosebit; si de catre S�mbetele mele si-au �ntors
ochii sai, si S�mbetele mele le-au spurcat �n mijlocul lor.
27. Boierii ei �n mijlocul ei ca lupii cei rapitori de prada, au varsat
s�nge, ca, cu lacomie sa lacomeasca.
28. Si proorocii ei ung�nd pe ei, vor cadea vaz�nd desarte, vrajind
minciuni, zic�nd: acestea zice Domnul, si Domnul n-au zis.
29. Pe poporul pam�ntului storc�ndu-l cu str�mbatate, si rapindu-l cu
rapiri, pe sarac si pe misel asuprindu-l, si pe cel strain napastuia cu judecata.
30. Si am cautat dintru ei barbat, care sa se poarte drept, si sa tea
�naintea fetei mele cu tot deadinsul �n vremea m�niei mele, ca nu de tot sa o
pierd pe ea, si n-am aflat.
31. Si am varsat peste ei m�nia mea �ntru focul urgiei mele, ca sa-i pierd
pe ei. Caile lor �n capetele lor le-am dat, zice Domnul Domnul.

CAP. 23.
Pilda a doua femei pacatoase si pedepsirea lor.

Si a fost cuv�ntul Domnului catre mine zic�nd:

2. Fiul omului! Doua femei erau fiicele unei mume.
3. Si au curvit �n Eghipet, �ntru tineretile lor curvit-au, acolo au
cazut t�tele lor, si acolo si-au stricat fecioria.
4. Si numele lor erau Oola cea mai batr�na si Ooliva sora ei, si s-au
facut mie, si au nascut fii si fete si numele lor, Samaria era Oola, si Ierusalim
era Ooliva.
5. Si a curvit Oola asupra mea, si s-a dus la iubitii sai la Asirieni,
care se apropiau de ea.
6. �mbracati cu haine vinete, povatuitori si capetenii, voinici alesi,
toti calareti calarind pe cai.
7. Si a facut curvia ei cu toti cei alesi fii ai Asirienilor, si peste
toti la care s-a dus, cu toata izvodirea lor s-a p�ngarit.
8. Si curvia sa cea din Eghipet nu o a parasit, ca dormea cu ea �n
tineretile ei, si ei i-au stricat fecioria, si au varsat curvia sa peste ea.
9. Pentru aceea o am dat pe ea �n m�inile iubitilor ei, �n m�inile fiilor
Asirienilor, dupa care a umblat.
10. Acestia au descoperit rusinea ei, feciorii si fetele ei le-au luat, si
pe ea cu sabie o au omor�t, si s-a facut de vorba la femei, si au facut izb�ndiri
�ntru ea la fetele ei.
11. Si o a vazut pe ea sora sa Ooliva, si a stricat curatenia sa mai mult
dec�t ea, si curvia sa mai mult decat curvia surorii sale.
12. Preste fiii Asirienilor au pus povatuitori si capetenii aproape de
d�nsa, �mbracati cu frumoase tesaturi, calareti calarind pe cai, toti tineri
alesi.
13. Si am vazut, ca s-a p�ngarit o cale dintru doua.
14. Si a adaugat la curvia sa, si a vazut barbati zugraviti pe perete,
chipurile Haldeilor zugravite cu condeiul,
15. �ncinsi cu �mprestrituri peste mijloacele lor, si chivere vopsite peste
capetele lor, vedere �ntreita tuturor, asemanarea fiilor Haldeilor ai pam�ntului
mosiei lor.
16. Si s-a pus asupra lor cu vederea ochilor sai, si a trimis soli la ei �n
pam�ntul Haldeilor.
17. Si au venit la ea fiii Vavilonului la asternutul popositorilor, si o
p�ngareau pe ea �ntru curvia ei, si s-a p�ngarit cu ei, si s-a departat sufletul
ei de la d�nsii.
18. Si a descoperit curvia sa, si a descoperit rusinea sa, si s-a departat
sufletul meu de la ea, precum s-a departat sufletul meu de la sora ei.
19. Si ai �nmultit curvia ta, ca sa-ti aduci aminte de zilele tineretilor
tale, �ntru care ai curvit �n Eghipet.
20. Si te-ai pus peste Haldei, a carora trupuri erau ca trupurile
magarilor, si boasele lor, ca boasele cailor.
21. Si ai cercetat faradelegea tineretilor tale, care ai facut �n Eghipet
la poposirea ta, unde au cazut t�tele tineretilor tale.
22. Pentru aceea Oolivo! Acestea zice Domnul Dumnezeu: iata eu voi scula pe
iubitii tai asupra ta, de la care s-a departat sufletul tau, si �i voi aduce pe ei
asupra ta de prin prejur.
23. Pe fiii Vavilonului si pe toti Haldeii Facuc si Sie si Cut si pe toti
fiii Asirienilor cu ei, tineri alesi, povatuitori si capetenii, pe toti �ntreiti
si numiti, calarind pe cai toti.
24. Si toti vor veni asupra ta de la miazanoapte, care si roate cu multime
de popoare, scuturi si paveze, si vor pune paza peste tine �mprejur, si voi da
�naintea fetei lor judecata, si vor izb�ndi asupra ta cu judecatile sale.
25. Si voi da r�vna mea �ntru tine, si voi face cu tine �ntru urgia
m�niei: nasul tau si urechile tale vor taia, si pe cei ramasi ai tai cu sabie �i
vor ucide; acestia pe fiii tai si pe fetele tale vor lua, si pe cei ramasi ai tai
cu foc �i vor topi.
26. Si te vor dezbarca de �mbracamintea ta, si vor lua vasele cele de
marirea ta.
27. Si voi �ntoarce pag�natatile tale de la tine, si curvia ta din pam�ntul
Eghipetului, si nu vei ridica ochii tai spre ei, si de Eghipet mai mult nu-ti vei
aduce aminte.
28. Ca acestea zice Domnul Dumnezeu: iata eu te dau pe tine �n m�inile
celor ce-i urasti, de la care s-a departat sufletul tau.
29. Si vor face �ntru tine cu ura, si vor lua toate trudele tale si
ostenelele tale, si vei fi goala si de ocara; si se va descoperi rusinea curviei
tale, si pag�natatea ta si curvia ta.
30. Facut-a tie acestea, c�nd curveai tu dupa neamuri, si te p�ngareai
�ntru izvodirile lor.
31. �n calea surorii tale ai umblat, si eu voi da paharul ei �n m�inile
tale, acestea zice Domnul Dumnezeu.
32. Paharul surorii tale cel ad�nc si larg vei bea, si va fi spre r�s si
spre batjocura cel ce prisoseste a se sav�rsi.
33. De betie si de ameteala te vei umplea, si paharul pieririi si al
pustiirii, paharul surorii tale Samariei.
34. Si-l vei bea pe el, si-l vei scurge, si sarbatorile si lunile noua ale
ei le voi lua, ca eu am grait, zice Domnul.
35. Pentru aceea acestea zice Domnul: caci m-ai uitat pe mine, si m-ai
lepadat dupa trupul tau, si tu ia pag�natatea ta si curvia ta.
36. Si au zis Domnul catre mine: fiul omului! Au nu vei judeca pe Oola si
pe Ooliva, si sa le vestesti lor faradelegile lor?
37. Ca prea curve sunt, si s�nge �n m�inile lor, si cu izvodirile lor au
prea curvit si pe fiii lor, pe care i-au nascut mie, i-au trecut prin foc.
38. P�na si aceasta au facut mie, sfintele mele le-au p�ngarit �n ziua
aceea, si S�mbetele mele le-au spurcat.
39. Si c�nd junghiau pe fiii lor idolilor lor, si intrau �ntru sfintele
mele �n zilele acelea, ca sa le spurce pe ele, si pentru ca asa faceau �n mijlocul
casei mele.
40. Si pentru ca au trimis la barbatii care veneau de departe, la care soli
trimeteau, si cum veneau ei, �ndata te spalai si ungeai ochii tai, si te
�mpodobeai cu podoaba.
41. Si sedeai pe pat asternut, si masa �mpodobita �naintea fetei ei, si
tam�ia mea si untuldelemn al meu se veselea cu acestea.
42. Si glas �ntocmit raspundea, si catre barbati din multimea oamenilor ce
erau veniti veseli din pustie, si le punea bratari la m�inile lor, si cununa de
marire pe capetele lor.
43. Si am zis: au nu �ntr-acestea preacurvesc, si faptele curviei si ea a
curvit?
44. Si mergeau catre ea, �n ce chip merg la femeia curva, asa intrau la
Oola si la Ooliva, ca sa faca faradelege.
45. Si barbati drepti, aceia vor izb�ndi pe ele cu izb�nda celor prea curve
si cu izb�ndirea s�ngelui, ca prea curve sunt si s�nge �n m�inile lor.
46. Acestea zice Domnul Dumnezeu: scoate asupra lor gloata si da peste ele
tulburare si jefuire.
 47. Si sa se ucida cu pietrele popoarelor si le vor �mpunge cu sabiile lor,
pe fiii lor si pe fetele lor vor omor� si casele lor cu foc le vor arde.
48. Si voi lua pag�natatea de pe pam�nt si se vor pedepsi toate femeile, si
nu vor face dupa pag�natatea sa.
49. Si se va da pag�natatea voastra peste voi si pacatele izvodirilor
voastre veti lua, si veti cunoaste ca eu sunt Domnul Dumnezeu.

CAP. 24.
Pilda cu fierberea caldarii.

Si s-a facut cuv�ntul Domnului catre mine �n anul al noualea, �n luna a zecea �n a
zecea a lunii, zic�nd:
2. Fiul omului! Scrie tie zi din ziua aceasta, din care s-a �ntarit
�mparatul Vavilonului asupra Ierusalimului din ziua de astazi.
3. Si zi catre casa cea amar�toare pilda si vei grai catre ei.
4. Acestea zice Domnul Dumnezeu: pune caldarea si toarna �ntr-�nsa apa si
baga �ntr-�nsa despicaturile, toata despicatura buna, fluierul si umarul taiate de
pe l�nga oase.
5. Din dobitoace alese fiind luate; si arde dedesuptul lor oasele si
clocotind s-au fiert oasele ei �n mijlocul ei.
6. Pentru aceea acestea zice Domnul Dumnezeu: o cetatea s�ngiurilor!
Caldare �ntru care este rugina �ntr-�nsa, si rugina n-a iesit dintr-�nsa, pe r�nd
dupa madularul ei a scos, n-au cazut peste ea sorti.
7. Ca s�ngele ei �n mijlocul ei este, pe piatra neteda o am pus pe ea, nu
o am varsat pe ea pe pam�nt, ca sa se acopere pam�ntul.
8. Ca sa se suie m�nie spre izb�nda rasplatirii; pus-am s�ngele ei pe
piatra neteda, ca sa nu-l acopere.
9. Pentru aceea acestea zice Domnul Dumnezeu: vai cetatea s�ngiurilor! Si
eu voi mari taciunile.
10. Si voi �nmulti lemnele si voi aprinde focul, ca sa se topeasca
carnurile si sa se �mputineze zeama, si oasele sa se sfarame.
11. Si sa stea pe carbunii sai, aprinsu-s-a ca sa se arda si sa se friga
arama ei, si sa arda �n mijlocul ei necuratia ei, si sa se sf�rseasca rugina ei.
12. Si nu va iesi dintru ea, multa este rugina ei si se va rusina rugina
ei.
13. Pentru care te p�ngareai tu si nu te-ai curatit de necuratia ta, si ce
va fi de nu te vei curati �nca p�na ce voi umplea m�nia mea �ntru tine?
14. Eu Domnul am grait si vor veni, si voi face, nu voi osebi, nici ma voi
�ndura, nici ma voi milostivi. Dupa caile tale si dupa izvodirile tale te voi
judecat, zice Domnul Dumnezeu; pentru aceea eu te voi judeca dupa s�ngele tau, si
dupa g�ndurile tale te voi judeca pe tine cea necurata si vestita, si prea
amar�toare.
15. Si a fost cuv�ntul Domnului catre mine, zic�nd:
16. Fiul omului! Iata eu iau de la tine poftele ochilor �ntru r�nduiala
razboiului, nu te vei taia, nici vei pl�nge.
17. Suspinul s�ngelui, pl�nsul rarunchilor este, nu va fi parul tau
�mpletit peste tine si �ncaltamintele tale �n picioarele tale, nu te vei m�ng�ia
cu buzele lor si p�inea oamenilor nu vei m�nca.
18. Grait-am catre popor dimineata, precum au poruncit mie, si a murit
femeia mea seara, si am facut dimineata precum mi-au poruncit mie.
19. Si a zis catre mine poporul: pentru ce nu ne spui noua, ce sunt acestea
ce faci tu?
20. Si am zis catre ei: cuv�ntul Domnului a fost catre mine, zic�nd:
21. Graieste catre casa lui Israil, acestea zice Domnul Dumnezeu: iata eu
spurc sfintele mele semetia tariei voastre, poftele ochilor vostri, si carora
partinesc sufletele voastre, si fiii vostri si fetele voastre, pe care ati
parasit, de sabie vor cadea.
 22. Si veti face �n ce chip am facut, cu gura lor nu va veti m�ng�ia si
p�inea barbatilor nu veti m�nca.
23. Si parul vostru pe capul vostru si �ncaltamintele voastre �n picioarele
voastre, nu va veti t�ngui, nici veti pl�nge si va veti sf�rsi �ntru nedreptatile
voastre si nu va m�ng�ia fiecare pe fratele sau.
24. Si va fi Iezechiil voua �ntru minune, dupa toate c�te a facut faceti,
si c�nd vor veni acestea veti cunoaste, ca eu sunt Domnul Dumnezeu.
25. Si tu fiul omului! Au nu �n ziua �n care voi lua de la ei taria,
�naltarea marirei lor si poftele ochilor lor, si semetia sufletului lor, pe fiii
lor si pe fetele lor.
26. �n ziua aceea veni-va la tine cel ce va scapa, ca sa-ti spuna la
urechi?
27. �n ziua aceea deschide-se-va gura ta catre cel ce a scapat si vei grai
si nu vei tacea mai mult, si vei fi lor �ntru minune si vor cunoaste ca eu sunt
Domnul.

CAP. 25.
Proorocii asupra celor de alt neam.

Si a fost cuv�ntul Domnului catre mine, zic�nd;

2. Fiul omului! �ntoarce fata ta asupra fiilor lui Amon si prooroceste
asupra lor.
3. Si vei zice fiilor lui Amon, auziti cuv�ntul Domnului, acestea zice
Domnul: pentru ca v-ati bucurat de sfintele mele, ca s-au spurcat, si de pam�ntul
lui Israil ca s-a pustiit si de casa lui Iuda, ca s-a dus �n robie.
4. Pentru aceea iata eu voi da pe voi fiilor lui Chedem spre mostenire, si
vor aseza salasele sale �ntru tine, si vor pune �ntru tine corturile sale; ei
vor m�nca rodurile tale, si ei vor bea grasimea ta.
5. Si voi da cetatea lui Amon spre pasune de camile si pe fiii lui Amon
spre pasune de oi, si veti cunoaste ca eu sunt Domnul.
6. Ca acestea zice Domnul Dumnezeu: pentru ca ai batut cu m�na ta, si ai
lovit cu piciorul tau si te-ai bucurat din sufletul tau de pam�ntul lui Israil,
7. Pentru aceea �ntinde-voi m�na mea peste tine si te voi da de jaf la
neamuri si te voi pierde de tot dintru popoare si cu pierzare te voi pierde din
tari, si vei cunoaste ca eu sunt Domnul.
8. Acestea zice Domnul: pentru ca au zis Moav si Siir: iata ca toate
neamurile casa lui Israil si a lui Iuda?
9. Pentru aceea iata eu deznod umarul lui Moav de la cetatile hotarelor
lui pam�ntul cel ales casa Iasimutului deasupra izvorului cetatii cei de la mare.
10. Si pe fiii lui Chedem asupra fiilor lui Amon dat-am lui mostenire, ca
sa nu fie pomenirea fiilor lui Amon �ntru neamuri.
11. Asupra lui Moav voi face izb�nda si vor cunoaste, ca eu sunt Domnul.
12. Acestea zice Domnul: pentru ca a facut Idumeea, ca sa izb�ndeasca
izb�nda de pe casa lui Iuda, si a tinut minte raul si a izb�ndit dreptate,
13. Pentru aceea acestea zice Domnul: si voi �ntinde m�na mea asupra
Idumeii si voi pierde dintr-�nsa omul si vita, si o voi pustii pe ea, si cei ce
vor fugi de la Teman de sabie vor cadea.
14. Si voi da izb�nda mea asupra Idumeii �n m�na poporului meu Israil, si
vor face �n Idumeea dupa m�nia mea si dupa iutimea mea, si vor cunoaste izb�nda
mea, zice Domnul.
15. Pentru aceea acestea zice Domnul: pentru ca a facut celui de alt neam
izb�nda si a ridicat izb�nda bucur�ndu-se din suflet, ca sa se stinga p�na �n
veac.
16. Pentru aceea acestea zice Domnul: iata eu �ntinz m�na mea peste cei de
alt neam si voi pierde pe Criteni si voi pierde pe cei ramasi care locuiesc l�nga
mare.
17. Si voi face �ntru ei izb�ndiri mari, si vor cunoaste ca eu sunt
Domnul, c�nd voi da izb�nda mea peste ei.
CAP. 26.
Proorocie pentru pustiirea Tirului.

Si a fost �n anul al unsprezecelea �n ziua dintai a lunii, fost-a cuv�ntul

Domnului catre mine, zic�nd:
2. Fiul omului! pentru ca a zis Tir de Ierusalim, bine este, sfar�matu-s-
au, pierit-au neamurile, �ntorsu-s-au catre mine, cea plina s-a pustiit.
3. Pentru aceea acestea zice Domnul: iata eu asupra ta Tir! Si voi face sa
se suie peste tine neamuri multe, cum se suie marea cu valurile sale.
4. Si vor surpa zidurile cetatii Tir si voi surpa turnurile tale, si vor
v�ntura tar�na ei de la ea, si o voi pune pe ea piatra neteda.
5. Zbicire de mreji va fi �n mijlocul marii, ca eu am grait zice Domnul
Dumnezeu; si va fi de prada neamurilor.
6. Si fetele ei cele din c�mp cu sabie se vor omor� si vor cunoaste ca eu
sunt Domnul.
7. Ca acestea zice Domnul: iata eu voi aduce peste tine Tir, pe
Navuhodonosor �mparatul Vavilonului de la miazanoapte, �mparat �mparatilor este,
cu cai si cu care si cu calareti si cu adunare de neamuri foarte multa.
8. Acesta pe fetele tale cele din c�mp cu sabie el va omor� si va pune
�mprejurul tau paza, si va zidi �mprejur si va face asupra-ti sant si �mpresurare
de arme.
9. Si lancile lui �n preajma ta le va pune asupra zidurilor tale si
turnurile tale le va surpa cu ciocanele sale.
10. De multimea cailor lui acoperi-te-va praful lor, de glasul calaretilor
si al roatelor carelor lui, clati-se-vor zidurile tale, c�nd va intra el prin
portile tale, ca si cum ar intra �n cetate de c�mp.
11. Copitele cailor lui calca-vor toate ulitile tale, pe poporul tau cu
sabie ;l va omor�, si statul tariei tale �n pam�nt �l va duce.
12. Si va prada puterea ta si va jefui avutia ta, si va surpa zidurile
tale, si casele tale cele poftite le va strica, si pietrele tale si lemnele tale
si tar�na ta �n mijlocul marii le va arunca.
13. Si va face sa �nceteze multimea c�ntaretilor tai, si glasul organelor
tale nu se va mai auzi �ntru tine.
14. Si te voi pune sa fii piatra neteda, zbicire mrejelor vei fi, mai mult
nu te vei mai zidi, ca eu am grait, zice Domnul.
15. Ca acestea zice Domnul Dumnezeu catre Tir: au nu de glasul caderii
tale, c�nd vor geme ranitii tai, c�nd se va scoate sabia �n mijlocul tau, se vor
clati ostroavele?
16. Si se vor pogor� de pe scaunele sale toti domnii din neamurile marii,
si vor lua mitrele de pe capetele lor, si de �mbracamnitea sa cea pestrita se vor
dezbraca, cu spaim�ntare se vor spaim�nta, pe pam�nt vor zacea, si se vor teme de
pierzarea lor, si vor suspina asupra ta.
17. Si vor �ncepe a pl�nge pentru tine, si �ti vor zice: cum ai pierit, si
te-ai surpat din mare? Cetatea cea laudata, care a fost tare �n mare, ea si
locuitorii ei, care au pus frica sa peste toti locuitorii sai.
18. Si se vor teme ostroavele din ziua caderii tale, si se vor tulbura
ostroavele �n mare de iesirea ta.
19. Ca acestea zice Domnul Dumnezeu: c�nd te voi pune pe tine cetate
pustiita, ca cetatile cele ce nu se locuiesc, si voi aduce asupra ta ad�ncul, si
te va acoperi apa multa.
20. Si te voi pogor� la cei ce se pogoara �n groapa la poporul veacului, si
te voi pune sa locuiesti �ntru ad�ncul pam�ntului, ca o pustie vesnica, cu cei ce
se pogoara �n groapa, ca sa nu te locuiesti, nici sa te scoli pe pam�ntul vietii.
21. Pierzare te voi da si nu vei mai fi, si te vei cauta, si nu te vei afla
�n veac, zice Domnul Dumnezeu.

CAP. 27.
Negutatoria Tirului si caderea lui.

Si a fost cuv�ntul Domnului catre mine, zic�nd:

2. Si tu fiul omului! Ia pl�ns asupra lui Tir.
3. Si vei zice catre Tir! Care locuieste la intrarea marii negutatoriei
popoarelor, de la multe ostroave, acestea zice Domnul catre Tir: tu ai zis, eu mi-
am pus mie frumusetea mea.
4. �n inima marii lui Veelim fiii tai ti-au pus tie frumusetea.
5. Chedrul din Senir s-a zidit tie, table suptiri de chiparos din Livan au
adus, ca sa-ti faca tie catarguri.
6. De brad din Vasan au facut v�slele tale, si altarele tale le-au facut
de os de Elefant, si case frunzoase din ostroavele Hetimilor.
7. Vison cu tesaturi �mpestrite din Eghipet ti-au asternut tie, ca sa te
�mbrace cu marire, si sa te acopere cu v�nat si cu mohor�t, din ostroavele Elise
s-au facut vesmintele tale.
8. Si boierii tai, care locuiesc �n Sidon si �n Aradii au fost v�slasii
tai, �nteleptii tai, Tir, care erau �ntru tine, acestia au fost c�rmuitorii tai.
9. Batr�nii cartilor si �nteleptii lor, care erau �ntru tine, acestia
�ntareau sfatul tau, si toate corabiile marii si v�slasii lor s-au facut tie �ntru
apusurile apusurilor.
10. Persii si Lidii si Livii erau �ntru oastea ta, barbatii cei razboinici
ai tai, scuturile si coifurile au agatat �ntru tine, acestia au dat marirea ta.
11. Fiii Aradiilor si puterea ta peste zidurile tale, �mprejur �n turnurile
tale erau pazitori, tulbele tale le-au agatat de zabrelele tale �mprejur, acestia
au plinit frumusetea ta.
12. Carhidonii negutatorii tai de multimea a toata taria ta, de argint si
de aur si de arama si de fier si de cositor si de plumb au umplut t�rgul tau.
13. Elada toata si cele de prin prejurul ei, acestia negutatoreau tie cu
suflete de oameni, si vase de arama au adus la t�rgul tau.
14. Din casa Togarma cai si calareti, au adus la t�rgul tau.
15. Fiii Rodienilor, negutatorii tai de la ostroave au �nmultit negutatoria
ta, dinti de Elefant, si celor ce se aduceau �nauntru le dai platile tale.
16. Oamenii negutatoriei tale de multimea t�rguirii tale �n Afec smirna
aleasa, si �mpestrituri de la Tars si Ramot si Horhor au adus tie de cumparat.
17. Iuda si fiii lui Israil, acestia sunt negutatorii tai, care vindeau
gr�u si miruri si casie si miere de frunte, si untdelemn si rasina au adus la
t�rgul tau.
18. Damascul, negutatorii tai din multimea a toata puterea ta, vin de la
Helvon, si l�ni sclipicioase de la Melit.
19. Si vin de la Dan si de la Ioian si de la Moezel au adus la t�rgul tau,
de la Asiil fier lucrat, si roata �ntru amestecarea ta este.
20. Dedanul negutatorii tai cu vite alese la care.
21. Aravia si toti boierii Chidarului acestia sunt negutatorii m�inii tale,
camile si miei si berbeci au adus la tine.
22. Negutatorii de la Sava si de la Rama, acestia sunt negutatorii tai,
dulceti de frunte si pietre scumpe, si aur au adus la t�rgul tau.
23. Harran si Hanaan acestia sunt negutatorii tai, Asur si Harman
negutatorii tai.
24. Care aduceau pentru negot, v�nat si mohor�t, si odoare alese �n lazi de
chiparos legate cu funii.
25. Corabii �ntru ei Carhidonenii negutatorii tai �ntru multime, �ntru
amestecatura ta, si te-ai umplut si te-ai �ngreuiat foarte �n inima marii.
26. �n apa multa te aduceau pe tine v�slasii tai, v�ntul austrului te-a
sfar�mat �n inima marii.
27. Erau puterile tale, si plata ta si a amestecatorilor tai si v�slasii
tai si c�rmacii tai si sfetnicii tai s amestecatorii tai dintru amestecatorii tai,
si toti barbatii tai cei razboinici �ntru tine; si toata adunarea ta �n mijlocul
tau vor cadea �n inima marii, �n ziua caderii tale.
 28. De glasul strigarii tale c�rmacii tai cu frica se vor spaim�nta.
29. Si se vor pogor� din corabiile tale toti v�slasii tai, corabierii si
pescarii marii pe pam�nt vor sta.
30. Si vor racni asupra ta cu glasul sau, si vor striga amar, si vor pune
pam�nt pe capetele lor, si cenusa �si vor asterne.
31. Si vor rade asupra ta plesugire, si se vor �ncinge cu saci, si te vor
pl�nge pe tine cu amaraciunea sufletului si cu t�nguire amara.
32. Si vor lua fiii lor peste sine pl�ngere, si vor pl�nge pl�ngere tie,
care este ca Tirul, care a amutit �n mijlocul marii?
33. Cel fel de plata ai aflat din mare? Umplut-ai neamuri de multimea ta,
si din negutatoria ta ai �mbogatit pe toti �mparatii pam�ntului.
34. Acum te-ai zdrobit �n mare �n ad�ncul apei, negutatoria ta si toata
adunarea ta �n mijlocul tau au cazut.
35. Toti v�slasii tai, toti cei ce locuiesc ostroavele s-au m�hnit pentru
tine, si �mparatii lor cu spaim�ntare s-au spaim�ntat, si a lacrimat fata lor de
tine.
36. Negutatorii neamurilor te-au suierat, pierzare te-ai facut, si nu vei
mai fi �n veac, zice Domnul Dumnezeu.

CAP. 28.
Proorocie �mpotriva Tirului si a Sidonului.

Si s-a facut cuv�ntul Domnului catre mine, zic�nd:

2. Si tu fiul omului! graieste domnului Tirului, acestea zice Domnul:
pentru ca s-a �naltat inima ta, si ai zis Dumnezeu sunt eu; locuinta lui Dumnezeu
am locuit �n inima marii; iar tu esti om, si nu Dumnezeu, si ai dat inima ta, ca
inima lui Dumnezeu.
3. Au mai �ntelept esti tu dec�t Daniil? �nteleptii nu te-au �nvatat pe
tine cu �nvatatura lor?
4. Au cu stiinta ta, au cu �ntelepciunea ta ai facut tie putere? Si ai
facut aur si argint �n vistieriile tale?
5. Au �ntru multa stiinta ta, si �ntru negutatoria ta ai �nmultit
puterea ta? �naltatu-s-a inima ta �ntru puterea ta.
6. Pentru aceea acestea zice Domnul: pentru ca ai dat inima ta, ca inima
lui Dumnezeu,
7. Pentru aceea iata eu voi aduce asupra ta straini pierzatori din
neamuri, si vor scoate sabiile lor asupra ta si asupra frumusetii stiintei tale,
si vor pierde frumusetile tale.
8. Si te vor pogor� si vei muri cu moartea ranitilor �n inima marii.
9. Au graind vei zice �naintea celor ce te vor omor�, Dumnezeu sunt eu! Si
tu esti om, si nu Dumnezeu, �ntru multimea celor ce te ranesc.
10. Cu moartea celor netaiati �mprejur vei muri �n m�inile strainilor; ca
eu am grait, zice Domnul.
11. Si a fost cuv�ntul Domnului catre mine, zic�nd:
12. Fiul omului! Ia pl�ngere asupra domnului Tirului, si zi lui, acestea
zice Domnul Dumnezeu: tu pecetea asemanarii plin de �ntelepciune, si cununa
frumusetii.
13. �n desfatarea raiului lui Dumnezeu te-ai nascut, cu toata piatra buna
te-ai �mbracat, de sardiu si de topazie si de smaragd si de antrac si ce sapfir si
de iaspis si de argint si de aur si de lighiriu si de ahat si de ametist si de
hrisolit si de viriliu si de onihion, ai umplut vistieriile tale si raclele tale
�ntru tine.
14. Din ziua �n care te-ai zidit tu, cu Heruvim te-am dat, si te-am pus pe
tine �n muntele cel sf�nt al lui Dumnezeu; fost-ai �n mijlocul pietrilor �nfocate.
15. Fost-ai fara de prihana �n zilele tale, din ziua �n care te-ai zidit,
p�na c�nd s-au aflat nedreptati �ntru tine.
16. De multimea negutatoriei tale umplut-ai camarile tale de faradelege, si
ai pacatuit, si te-ai ranit de la muntele lui Dumnezeu, si te-a adus pe tine
Heruvimul din mijlocul pietrilor celor �nfocate.
17. �naltatu-s-a inima ta pentru frumusetea ta, stricatu-s-a stiinta ta cu
frumusetea ta, pentru multimea pacatelor tale pe pam�nt te-am lepadat, �naintea
�mparatilor te-am dat pe tine, ca sa te arati.
18. Pentru multimea pacatelor tale si pentru str�mbatatile negutatoriei
tale ai spurcat sfintele tale, si voi scoate foc din mijlocul tau, acesta te va
m�nca pe tine, si te voi face cenusa pe pam�ntul tau �naintea tuturor celor ce te
vor vedea.
19. Si toti cei ce te-au stiut pe tine, �ntru neamuri, se vor �ntrista
pentru tine, pierit-ai, si mai mult nu vei fi �n veac.
20. Si a fost cuv�ntul Domnului catre mine, zic�nd:
21. Fiul omului! �ntareste fata ta spre Sidon, si prooroceste asupra lui,
si zi:
22. Acestea zice Domnul: iata eu asupra ta Sidoane, si ma voi slavi �ntru
tine, si vei cunoaste, ca eu sunt Domnul, cel ce fac �ntru tine judecati, si ma
voi sfinti �ntru tine.
23. Si voi trimite asupra ta moarte, si s�nge va fi �n ulitele tale, cadea-
vor raniti de sabie �ntru tine �mprejurul tau, si vor cunoaste, ca eu sunt
Domnul.
24. Si nu vor fi mai mult casei lui Israil piedica de amaraciune, si ghimp
de durere de catre cei ce de prin prejurul lor, care i-au ocar�t pe ei, si vor
cunoaste, ca eu sunt Domnul.
25. Acestea zice Domnul Dumnezeu: si voi aduna casa lui Israil dintru
neamurile la care s-a risipit, si ma voi sfinti �ntru ei �nainta popoarelor si a
neamurilor, si vor locui pe pam�ntul sau, care l-am dat robului meu Iacov.
26. Si vor locui pe d�nsul �n nadejde, si vor zidi case si vor sadi vii, si
vor locui cu nadejde, c�nd voi face judecata asupra tuturor celor ce i-au ocar�t
pe ei, asupra celor din prejurul lor; si vor cunoaste, ca eu sunt Domnul Dumnezeul
lor, si Dumnezeul parintilor lor.

CAP. 29.
Proorocie asupra Eghipetului.

�n anul al doisprezecelea, �n luna a zecea, �n ziua dintai a lunii, fost-a

cuv�ntul Domnului catre mine, zic�nd:
2. Fiul omului! �ntareste fata ta asupra lui Faraon �mparatul Eghipetului,
si prooroceste asupra lui, si asupra atot Eghipetul graieste, si zi:
3. Acestea zice Domnul: iata eu asupra ta Faraoane �mparatul Eghipetului,
balaurule cel mare, care sezi �n mijlocul r�urilor Eghipetului, cel ce zici: ale
mele sunt r�urile, si eu le-am facut pe ele.
4. Si eu voi pune lat �n falcile tale, si voi lipi pestii r�ului tau la
aripile tale, si te voi scoate pe tine din mijlocul r�ului tau, si pe toti pestii
r�ului.
5. Si te voi surpa pe tine �n pripa, si pe toti pestii r�ului tau, peste
fata c�mpului vei cadea, si nu te vei aduna, nici te vei ocroti, hiarelor
pam�ntului si pasarilor cerului te-am dat de m�ncare.
6. Si vor cunoaste toti cei ce locuiesc �n Eghipet, ca eu sunt Domnul,
pentru ca ai fost toiag de trestie casei lui Israil.
7. C�nd te-a prins pe tine cu m�na sa, te-ai fr�nt, si c�nd plesnea asupra
ta toata m�na, si c�nd s-a rezemat pe tine, te-ai sfar�mat, si ai fr�nt toate
salele lor.
8. Pentru aceea acestea zice Domnul: iata eu voi aduce asupra ta sabie si
voi pierde de la tine pe oameni si vitele.
9. Si va fi pam�ntul Eghipetului pierzare si pustiu, si vor cunoaste ca eu
sunt Domnul, pentru ca ai zis: ale mele sunt r�urile si eu le-am facut pe ele.
10. Pentru aceea iata eu asupra ta si asupra tuturor r�urilor tale, si voi
da pam�ntul Eghipetului spre pustietate si spre sabie si spre pierire de la Magdol
si Siin, si p�na la hotarele Etiopilor.
 11. Nu va trece printr-�nsul picior de om, nici picior de vita nu va trece
printr-�nsul, si nu se va locui patruzeci de ani.
12. Si voi da pam�ntul Eghipetului spre pierire �n mijlocul pam�ntului
celui pustiu, si cetatile lui �n mijlocul cetatilor celor pustiite vor fi
patruzeci de ani si voi risipi pe Eghipteni �ntru neamuri, si voi v�ntura pe ei
prin tari.
13. Ca acestea zice Domnul Dumnezeu: dupa patruzeci de ani voi aduna pe
Eghipteni din neamurile �ntru care s-au risipit.
14. Si voi �ntoarce robia Eghiptenilor, si �i voi aseza pe ei �n pam�ntul
Faturi, �n pam�ntul, din care s-au luat, si vor fi acolo �ncepatura smerita.
15. De c�t toate capeteniile va fi mai smerita, si nu se va �nalta mai mult
peste neamuri, si �i voi �mputina pe ei, ca sa nu fie ei mai multi �ntru neamuri.
16. Si mai mult nu vor fi casei lui Israil spre nadejde, aduc�ndu-le lor
aminte faradelegea, ca sa-i urmeze pe ei, si vor cunoaste ca eu sunt Domnul.
17. Si a fost �n anul al douazeci si saptelea, �n ziua dintai a lunii
dintai, fost-a cuv�ntul Domnului catre mine, zic�nd:
18. Fiul omului! Navuhodonosor �mparatul Vavilonului a facut pe ostirea sa
sa slujeasca slujba mare asupra Tirului, si tot capul a plesugit, si tot umarul a
smuls, si plata nu s-a dat lui, nici ostire lui pentru Tir si pentru slujba, care
a slujit peste el.
19. Pentru aceea acestea zice Domnul Dumnezeu: iata eu dau lui
Navuhodonosor �mparatul Vavilonului pam�ntul Eghipetului, si va lua multimea lui,
si va prada prazile lui, si va jefui jaful lui, si va fi plata ostirii lui.
20. Pentru slujba lui, care a slujit asupra Tirului, dat-am lui pam�ntul
Eghipetului, acestea zice Domnul Dumnezeu.
21. �n ziua aceea rasari-va corn la toata casa lui Israil si voi da tie
gura deschisa �n mijlocul lor, si vor cunoaste ca eu sunt Domnul.

CAP. 30.
Urmare proorociei asupra Eghipetului.

Si a fost cuv�ntul Domnului catre mine, zic�nd:

2. Fiul omului! prooroceste si zi: acestea zice Domnul: o, ce zi!
3. Ca aproape este ziua si aproape ziua Domnului; ziua norului, sf�rsitul
neamurilor va fi.
4. Si va veni sabie peste Eghipteni si va fi tulburare �n Etiopia, si vor
cadea raniti �n Eghipet, si vor lua multimea lui, si vor cadea temeliile lui.
5. Persii si Critenii, Lidii si Livii si toti cei amestecati, si din fiii
asezam�ntului meu de lege, de sabie vor cadea.
6. Si vor cadea proptelele Eghieptului; si se va pogor� semetia tariei lui
de la Magdol p�na la Siin de sabie vor cadea �ntru el, zice Domnul.
7. Si se va pustii �n mijlocul tarilor pustiite, si cetatile lor �n
mijlocul cetatilor, pustii vor fi.
8. Si vor cunoaste ca eu sunt Domnul, c�nd voi da foc peste Eghipet, si se
vor zdrobi toti cei ce-i ajuta lui.
9. �n ziua aceea iesi-vor vestitori de la fata mea, care vor grabi a
pierde Etiopia, si va fi tulburare �ntru ei �n ziua Eghipetului, ca iata vine.
10. Acestea zice Domnul Dumnezeu: si voi pierde multimea Eghiptenilor prin
m�na lui Navuhodonosor �mparatul Vavilonului.
11. Printr-a lui si printr-a poporului lui cel cu el, pierzatori de la
neamuri trimisi, ca sa piarda pam�ntul, si vor scoate toate sabiile lor asupra
Eghipetului, si se va umplea pam�ntul de raniti.
12. Si voi da r�urile lor pustii, si voi da pam�ntul �n m�na celor rai si
voi pierde pam�ntul si plinirea lui cu m�inile celor de alt neam, eu Domnul am
grait.
13. Ca acestea zice Domnul Dumnezeu: si voi pierde ur�ciunile, si voi
pierde pe boierii din Memfis si pe boierii din pam�ntul Eghipetului si mai mult nu
vor fi, si voi da frica �n pam�ntul Eghipetului.
 14. Si voi pierde pam�ntul Paturii si voi da foc peste Tanin si voi face
izb�nda �n Diospoli.
15. Si voi varsa m�nia mea peste Sain taria Eghipetului, si voi pierde
multimea Memfii.
16. Si voi da foc peste Eghipet si cu tulburare se va tulbura Sais, si �n
Diospoli va fi surpatura si se vor varsa ape.
17. Tinerii Iliopolei si a Vuvastiei de sabie vor cadea si femeile lor �n
robie vor merge.
18. Si �n Tafne se va �ntuneca ziua, c�nd voi zdrobi eu acolo schiptrurile
Eghipetului, si va pieri acolo semetia tariei lui si pe el nor �l va acoperi, si
fetele lui se vor duce �n robie.
19. Si voi face judecata �n Eghipet si vor cunoaste ca eu sunt Domnul.
20. Si a fost �n anul al unsprezecelea, �n luna dintai, �n sapte zile ale
lunii, fost-a cuv�ntul Domnului catre mine zic�nd:
21. Fiul omului! Bratele lui Faraon �mparatul Eghipetului le-am zdrobit si
iata nu s-a rugat, ca sa i se dea leac ca sa se puna peste el unsoare, ca sa i se
dea virtute, ca sa apuce sabia.
22. Pentru aceea acestea zice Domnul Dumnezeu: iata eu asupra lui Faraon
�mparatul Eghipetului, si voi zdrobi bratele lui cele tari, si voi surpa sabia lui
din m�na lui,
23. Si voi risipi Eghipetul �ntru neamuri si voi v�ntura pe ei prin tari.
24. Si voi �ntari bratele �mparatului Vavilonului, si voi da sabia mea �n
m�na lui si o voi aduce pe ea peste Eghipet si va prada prada lui, si va jefui
jafurile lui.
25. Si voi �ntari bratele �mparatului Vavilonului, iar bratele lui Faraon
vor cadea si vor cunoaste ca eu sunt Domnul, c�nd voi da sabia mea �n m�na
�mparatului Vavilonului, si o va �ntinde pe ea peste pam�ntul Eghipetului.
26. Si voi risipi Eghipetul �ntru neamuri, si voi v�ntura pe ei prin tari,
si vor cunoaste toti Eghiptenii ca eu sunt Domnul.

CAP. 31.
Proorocie pentru pierirea Eghipetului.

Si a fost �n anul al unsprezecelea �n luna a treia, �n ziua dintai a lunii,

facutu-s-a cuv�ntul Domnului catre mine zic�nd:
2. Fiul omului! Zi catre Faraon �mparatul Eghipetului si poporului lui:
cui te-ai facut asemenea �ntru �naltimea ta?
3. Iata Asur ca un chiparos din Livan, frumos cu ramurile si des cu
frunzele si �nalt cu marimea si p�na la mijlocul norilor a ajuns v�rful lui.
4. Apa l-a hranit pe el, ad�ncul l-a crescut pe el, r�urile lui curgeau
�mprejurul radacinelor lui, si r�urile sale le-a trimis la toate lemnele c�mpului.
5. Pentru aceasta s-a �naltat marirea lui mai mult dec�t toate lemnele
c�mpului, si s-au �nmultit ramurile lui si s-au �naltat odraslele lui peste apa
multa.
6. Si �ntinz�ndu-se odraslele lui, �n ramurile lui au facut cuiburi toate
pasarile cerului si sub crengile lui pasteau toate hiarele c�mpului si la umbra
lui a locuit toata multimea neamurilor.
7. Si a fost foarte frumoasa �naltimea lui pentru multimea ramurilor lui,
ca au fost radacinile lui l�nga apa multa.
8. Chiparosi ca acestia n-au fost �n Raiul lui Dumnezeu si pinii n-au
ajuns la v�rful lui, si brazii n-au fost asemenea cu ramurile lui; nici un pom �n
Raiul lui Dumnezeu n-a fost asemenea lui si frumusetii lui.
9. Ca frumos l-am facut pe el pentru multimea ramurilor lui si i-au r�vnit
lui pomii Raiului lui Dumnezeu.
10. Pentru aceea acestea zice Domnul Dumnezeu: pentru ca te-ai marit cu
�naltimea si a ajuns v�rful tau �n mijlocul norilor si am vazut c�nd s-a �naltat
el,
11. Si l-am dat pe el �n m�inile capeteniei neamurilor si-l va pierde pe
el;
12. Si l-au pierdut de tot pe el strainii si pierzatorii neamurilor, si l-
au surpat pe el peste munti, �n toate vaile au cazut ramurile lui si s-au sfar�mat
odraslele lui �n tot c�mpul pam�ntului, si s-au dus din umbra lui toate popoarele
neamurilor si l-au surpat pe el.
13. Si s-au odihnit toate pasarile cerului �ntru caderea lui si la
radacina lui au fost toate hiarele tarinii.
14. Ca sa nu se �nalte �ntru marimea sa toate lemnele din apa, si n-a
ajuns cu v�rful sau la mijlocul norilor si nu vor sta �ntru �naltimea sa toate
cele ce se uda cu ape; ca toti s-au dat la moarte �ntru ad�ncul pam�ntului, �n
mijlocul fiilor oamenilor, la cei ce se pogoara �n groapa.
15. Acestea zice Domnul Dumnezeu: �n ziua, �n care s-a pogor�t la iad l-a
pl�ns pe el ad�ncul, si am oprit r�urile lui si am contenit multimea apei si s-a
�ntunecat peste el Livanul si toate lemnele c�mpului �ntr-�nsul s-au slabit.
16. De glasul caderii lui s-au cutremurat neamurile, c�nd �l pogora pe el
la iad cu cei ce se pogoara �n groapa si l-au m�ng�iat pe el �n pam�ntul cel mai
de jos toate lemnele desfataciunii, si cele alese si cele mai frumoase ale
Livanului, si toate cele ce se uda cu apa.
17. Ca si ei s-au pogor�t cu el �n iad la cei raniti de sabie si sam�nta
lui, cei ce locuiau sub umbra lui �n mijlocul vietii lor au pierit.
18. Cui te-ai asemanat cu marimea si cu puterea, si cu marirea �ntru
lemnele desfatarii? Pogoara-te si sa te pogori cu lemnele desfatarii �ntru
ad�ncul pam�ntului, �n mijlocul celor netaiati �mprejur vei dormi cu cei raniti de
sabie, asa Faraon si toata multimea puterii lui, zice Domnul Dumnezeu.

CAP. 32.
Pl�ngere asupra Eghipetului.

S a fost �n anul al doisprezecelea, �n luna a douasprezecea, �n ziua dintai a

lunii, fost-a cuv�ntul Domnului catre mine, zic�nd:
2. Fiul omului! Ia pl�ngere asupra lui Faraon �mparatul Eghipetului si vei
zice catre el: leului neamurilor te-ai asemanat tu si balaurului celui din mare,
si �mpungeai cu cornul �n r�urile tale si tulburai apa cu picioarele tale si
calcai r�urile tale.
3. Acestea zice Domnul: �ntinde-voi peste tine mreaja mea, �ntru adunare
de neamuri multe si te voi scoate pe tine cu undita mea.
4. Si te voi �ntinde pe pam�nt, c�mpiile se vor umplea, si voi aseza peste
tine toate pasarile cerului, si voi satura dintru tine toate hiarele atot
pam�ntul.
5. Si voi da carnurile tale peste munti si voi satura de s�ngele tau tot
pam�ntul.
6. Si se va adapa pam�ntul de gunoaiele tale de multimea ta peste munti,
vaile voi umplea de tine.
7. Si voi acoperi cerul, c�nd te voi stinge si voi �ntuneca stelele lui,
soarele cu nor �l voi acoperi si luna nu va da lumina sa.
8. Toate stelele cerului si tot ce lumineaza lumina din cer, se vor
�ntuneca peste tine, si voi da �ntuneric peste pam�ntul tau zice Domnul Dumnezeu.
9. Si voi �ntar�ta inima a multor popoare, c�nd te voi duce rob la
neamuri, �n pam�ntul care nu l-ai stiut.
10. Si se vor m�hni pentru tine neamuri multe, si ;mparatii lor cu
;ntristare se vor �ntrista, c�nd va zbura sabia mea peste fetele lor, astept�nd
caderea lor de la ziua caderii tale.
11. Ca acestea zice Domnul Dumnezeu: sabia �mparatului Vavilonului va veni
tie.
12. Cu sabiile uriasilor voi surpa taria ta, toti pierzatorii din toate
neamurile si vor pierde semetia Eghipetului, si se va sfar�ma toata taria lui.
13. Si voi pierde toate vitele lui de la apa cea multa, si picior de om mai
mult nu o va tulbura, si urma de vita nu o va calca.
 14. Atunci vor �nceta apele lor, si r�urile lor ca untuldelemn vor curge,
zice Domnul.
15. C�nd voi da Eghipetul spre pierdere, si se va pustii pam�ntul cu
plinirea lui, c�nd voi risipi pe toti cei ce locuiesc �ntr-�nsul, si vor cunoaste,
ca eu sunt Domnul.
16. Pl�ngere este, si-l vor pl�nge pe el; fetele neamurilor �l vor pl�nge
pe el pentru Eghipet si pentru toata taria lui, pl�nge-l-vor pe el, zice Domnul
Domnul.
17. Si a fost �n anul al doisprezecelea �n luna dintai, �n cincisprezece
ale lunii, fost-a cuv�ntul Domnului catre mine, zic�nd.
18. Fiul omului! Pl�nge peste taria Eghipetului, si vor pogor� neamurile pe
fetele lui moarte �ntru ad�ncul pam�ntului, la cei ce se pogoara �n groapa.
19. Din apa limpede pogoara-te, si dormi cu cei netaiati �mprejur.
20. �n mijlocul celor raniti de sabie vor cadea cu el, si va dormi toata
taria lui.
21. Si vor zice tie uriasii: �ntru ad�ncul gropii te pogoara, cu c�t esti
mai bun? Pogoara-te si dormi cu cei netaiati �mprejur �n mijlocul celor raniti de
sabie.
22. Acolo este Asur si toata adunarea lui. Toti ranitii acolo s-au dat.
23. Si morm�ntul lor �ntru ad�ncul gropii, si s-a facut adunarea lui,
�mprejurul morm�ntului lui toti cei raniti, care au cazut de sabie, care au pus
morm�nturile lui �n coastele gropii, si s-a facut adunare �mprejurul morm�ntului
lui, toti acestia raniti, si care au cazut de sabie, care au dat frica sa �n
pam�ntul vietii.
24. Acolo este Elam si toata puterea lui �mprejurul morm�ntului lui, toti
cei raniti si care au cazut de sabie si cei ce se pogoara netaiati �mprejur �ntru
ad�ncul pam�ntului, care au dat frica sa �n pam�ntul vietii, si au luat chipul sau
cu cei ce se pogoara �n groapa �n mijlocul celor raniti.
25. Acolo s-a dat Mosoh si Tovel si toata taria lui �mprejurul morm�ntului
lui, toti ranitii lui, toti acei netaiati �mprejur si cei raniti de sabie, care au
dat frica lor �n pam�ntul celor vii.
26. Si n-au dormit cu uriasii cei ce au cazut din veac, care s-au pogor�t
�n iad cu armele sale cele de razboi, si au pus sabiile lor sub capetele sale, si
s-au facut faradelegile lor �ntru oasele lor; ca au �nfricosat pe toti �n viata
lor.
27. Si tu �n mijlocul celor netaiati �mprejur te vei zdrobi si vei dormi cu
cei raniti de sabie.
28. Acolo Edom si �mparatii lui si toti boierii lui Asur, cei ce au dat
taria lui spre rana de sabie, acestia cu cei raniti au dormit cu cei ce s-au
pogor�t �n groapa.
29. Acolo boierii miezului noptii toti capetenii ai lui Asur,care s-au
pogor�t raniti cu frica sa, si �ntru taria sa au adormit netaiati �mprejur cu cei
raniti de sabie, si au luat chinul sau cu cei ce se pogoara �n groapa.
30. Pe aceia va vedea �mparatul Faraon, si se va m�ng�ia �ntru toata taria
lor; raniti de sabia lui Faraon, si toata taria lui, zice Domnul Dumnezeu.
31. Pentru ca am dat frica lui peste pam�ntul vietii, si va dormi �n
mijlocul celor netaiati �mprejur cu cei raniti de sabia lui Faraon si toata
multimea lui cu d�nsul, zice Domnul Dumnezeu.

CAP. 33.
Dregatoria proorocilor.

Si s-a facut cuv�ntul Domnului catre mine, zic�nd:

2. Fiul omului! graieste catre fiii poporului tau, si vei zice catre ei:
pam�ntul peste care voi aduce sabie, si va lua poporul pam�ntului pe un om dintr-
ai sai, si-l va pune pe el lorusi streaje.
3. Si acela va vedea sabia venind pe pam�nt, si va tr�mbita cu tr�mbita,
si va da semn poporului.
 4. Si va auzi cel ce aude glasul tr�mbitei, si nu se va pazi, si va veni
sabia, si-l va apuca pe el, s�ngele lui peste capul lui va fi.
5. Pentru ca a auzit glasul tr�mbitei, si nu s-a pazit, s�ngele lui peste
el va fi, iar acesta pentru ca s-a pazit, sufletul sau si-a m�ntuit.
6. Si strajerul de va vedea sabia venind, si nu va tr�mbita cu tr�mbita,
si poporul nu se va pazi, si venind sabia va lua dintru ei suflet, el pentru
faradelegea sa s-a prins, si s�ngele din m�na strajerului �l voi cere.
7. Si tu fiul omului! Strejar te-am pus tine casei lui Israil, si vei auzi
din gura mea cuv�nt, si vei vesti lor de la mine.
8. De cumva zic�nd eu celui pacatos, cu moarte vei muri, si nu vei grai,
ca sa se pazeasca cel necredincios de la calea lui si cel faradelege �ntru
faradelegea sa va muri; iar s�ngele lui din m�na ta �l voi cere.
9. Iar de vei spune tu celui pacatos calea lui, ca sa se �ntoarca de la
ea, si nu se va �ntoarce de la calea sa, el �ntru faradelegea sa va muri; iar tu
sufletul tau ti-ai m�ntuit.
10. Si tu fiul omului! Zi casei lui Israil: asa ati grait zic�nd:
�nselaciunile noastre si faradelegile noastre peste noi sunt, si �ntru ele noi ne
topim si cum vom trai?
11. Zi lor: viu sunt eu zice Domnul; nu voiesc moartea pacatosului, ci sa
se �ntoarca pacatosul de la calea sa si sa fie viu. Cu �ntoarcere �ntoarceti-va de
la calea voastra cea rea; si pentru ce muriti casa lui Israil?
12. Si tu fiul omului! Zi catre fiii poporului tau: dreptatea dreptului nu-
l va m�ntui pe el, ori �n ce zi va rataci, si faradelegea celui faradelege nu-i va
strica lui, ori �n ce zi se va �ntoarce de la faradelegea sa, si dreptul nu se va
putea m�ntui �n ziua pacatului sau.
13. Si de voi zice dreptului, cu viata vei fi viu, si el nadajduindu-se
�ntru dreptatea sa va face faradelege, toate dreptatile lui vor fi uitate, �ntru
str�mbatatea sa, care a facut, �ntr-aceea va muri.
14. Si de voi zice celui pacatos cu moarte vei muri, si se va �ntoarce de
la pacatul sau si va face judecata si dreptate,
15. Si va da �napoi zalogul, si va plati ce a jefuit, si va umbla �ntru
poruncile vietii, ca sa nu faca nedreptate, cu viata va fi viu si nu va muri.
16. Toate pacatele lui, care a pacatuit nu se vor pomeni, pentru ca
judecata si dreptate a facut, �ntr-acelea va fi viu.
17. Si vor grai fiii poporului tau: nu este dreapta calea Domnului, si
aceasta calea lor nu este dreapta.
18. Ca de se va abate cel drept de la dreptatea sa si va face faradelegi,
va muri �ntru ele.
19. Si de se va abate cel pacatos de la faradelegea sa, si va face judecata
si dreptate, viu va fi �ntru ele.
20. Si aceasta este, care ati zis: nu este dreapta calea Domnului. Pe
fiecare �ntru caile sale voi judeca pe voi, casa lui Israil.
21. Si a fost �n anul al doisprezecelea �n luna a zecea, �n ziua a cincea a
lunii a robiei noastre, venit-a la mine cel ce a scapat de la Ierusalim, zic�nd:
s-a luat cetatea.
22. Si m�na Domnului fusese peste mine seara mai �nainte de ce a venit el
si a deschis gura mea, p�na ce a venit el dimineata la mine, si dupa ce s-a
deschis gura mea, nu s-a mai oprit.
23. Si s-a facut cuv�ntul Domnului catre mine, zic�nd:
24. Fiul omului! Cei ce locuiesc cele pustiite �n pam�ntul lui Israil, zic:
unul era Avraam, si a mostenit pam�ntul; iar noi mai multi suntem, noua s-a dat
pam�ntul mostenire.
25. Pentru aceea zi catre ei, asa au zis Domnul: cei ce cu s�nge m�ncati,
si ochii vostri ridicati la spurcaciunile voastre, si varsati s�nge, au mosteni-
veti pam�ntul?
26. Statut-ati �ntru sabia voastra, facut-ati ur�ciuni, si fiecare pe
femeia aproapelui sau ati p�ngarit, si pam�ntul veti mosteni asa?
27. Pentru aceea zi lor, acestea zice Domnul Dumnezeu: viu sunt eu, ca cei
ce locuiesc cele pustiite, de sabie vor cadea, si cei de pe fata c�mpului,
hiarelor tarinii se vor da m�ncare, si pe cei din cele zidite si pe cei din
pesteri, cu moarte voi omor�.
28. Si voi da pam�ntul pustiu, si va pieri semetia tariei lui, si se vor
pustii muntii lui Israil, nefiind calator.
29. Si vor cunoaste, ca eu sunt Domnul, c�nd voi face pam�ntul lor pustiu,
si se va pustii pentru toate ur�ciunile lor, care au facut.
30. Si tu fiul omului! Fiii poporului tau cei ce graiesc de tine pe l�nga
ziduri si �n usile caselor; si graieste om catre fratele sau, zic�nd: sa ne adunam
si sa auzim cele ce ies de la Domnul.
31. Si vor veni la tine, cum se aduna poporul, si va sedea �naintea ta
poporul meu, si vor auzi cuvintele tale, si nu le vor face, ca minciuna este �n
gura lor, si dupa spurcaciunile lor umbla inima lor.
32. Si te vei face lor ca glasul organului cel cu dulce glas, bine
�ntocmit, si vor auzi cuvintele, si nu le vor face.
33. Si c�nd va veni, ca iata vine; atunci vor cunoaste, ca prooroc era �n
mijlocul lor.

CAP. 34.
Pastorii necredinciosi si fagaduinta pastorului bun.

Si a fost cuv�ntul Domnului catre mine, zic�nd:

2. Fiul omului! Prooroceste catre pastorii lui Israil, prooroceste si zi
pastorilor: acestea zice Domnul Dumnezeu; o pastorii lui Israil! Au pasca-se
pastorii pe sine? Au nu pe oi le pasc pastorii?
3. Iata laptele �l m�ncati si cu l�na va �mbracati, si ce este gras
junghiati, si oile mele nu le pasteti;
4. Pe cea slaba nu o ati �ntarit si pe cea bolnava nu o ati vindecat si pe
cea zdrobita nu o ati legat si pe cea ratacita nu ati �ntors-o si pe cea pierita
nu o ati cautat si pe cea tare o ati asuprit cu osteneala.
5. Si s-au risipit oile mele nefiind pastor si s-au facut m�ncare hiarelor
tarinii.
6. Si s-au risipit oile mele �n tot muntele si �n tot dealul �nalt, si
peste fata a tot pam�ntul s-au risipit, si nu era cine sa le caute si cine sa le
�ntoarca.
7. Pentru aceea pastori! Auziti cuv�ntul Domnului:
8. Viu sunt eu, zice Domnul Dumnezeu, pentru ca s-au facut oile mele
prada, si au fost oile mele m�ncare tuturor hiarelor c�mpului nefiind pastor, si
n-au cautat pastorii oile mele, ci s-au pascut pastorii pe sine; iar oile mele nu
le-au pascut.
9. Pentru aceea pastori! Auziti cuv�ntul Domnului:
10. Acestea zice Domnul Dumnezeu: iata eu asupra pastorilor, si voi cere
oile mele din m�inile lor, si voi �ntoarce pe ei, ca sa nu pasca oile mele, si nu
le vor mai paste pastorii pe ele; scoate-voi oile mele din gura lor, si nu le vor
fi lor mai mult m�ncare.
11. Pentru aceea acestea zice Domnul Dumnezeu: iata eu voi cauta oile mele,
si le voi cerceta pe ele.
12. �n ce chip cearca pastorul turma sa �n ziua ratacirii, c�nd este negura
si nor �n mijlocul oilor, c�nd sunt osebite, asa voi cerceta oile mele, si le voi
m�na din tot locul unde s-au parasit �n zi de nor si de negura.
13. Si voi scoate pe ei din neamuri, si voi aduna pe ei din tari, si-i voi
duce pe ei �n pam�ntul lor, si-i voi paste pe ei �n muntii lui Israil, si �n r�pi
si �n toata locuinta pam�ntului.
14. �ntru pasune buna voi paste pe ei, �n muntele cel �nalt al lui Israil,
si vor fi st�nile lor acolo si vor dormi, si se vor odihni �ntru desfatare buna,
si �ntru pasune grasa se vor paste �n muntii lui Israil.
15. Eu voi paste oile mele si le voi odihni pe ele, si vor cunoaste, ca eu
sunt Domnul, acestea zice Domnul Dumnezeu.
16. Pe cea pierduta voi cauta si pe cea ratacita voi �ntoarce si pe cea
zdrobita voi lega si pe cea slaba voi �ntari si pe cea tare voi pazi, si le voi
paste pe ele cu judecata.
17. Si voi oile mele, acestea zice Domnul Dumnezeu: iata eu voi osebi �ntru
oaie si �ntru oaie, �ntru berbeci si �ntru tapi.
18. Si nu v-a fost destul voua, ca pasunea cea buna pasteati si ramasitele
pasunii le calcati cu picioarele voastre? Si apa cea limpede ati baut, si cea
ramasa, cu picioarele voastre o tulburati.
19. Si oile mele calcaturile picioarelor voastre pasteau, si apa cea
tulburata de picioarele voastre au baut.
20. Pentru aceea acestea zice Domnul Dumnezeu: iata eu voi osebi �ntru
oaie tare si �ntru oaie slaba.
21. Cu coastele si cu umerile voastre �mpingeati, si cu coarnele voastre
�mpungeati pe cea slaba.
22. Si voi m�ntui oile mele si nu vor fi mai mult prada, si voi judeca
�ntru berbec si �ntru berbec.
23. Si voi scula peste ei un pastor, si-i va paste pe ei robul meu David,
si va fi lor pastor.
24. Si eu Domnul voi fi lor Dumnezeu, si David capetenie �n mijlocul lor;
eu Domnul am grait.
25. Si voi face cu David legatura de pace, si voi pierde hiarele cele rele
de pe pam�nt, si vor locui �n pustie si vor dormi �n dumbravi.
26. Si voi da lor binecuv�ntare �mprejurul muntelui meu, si voi da ploaie
voua, ploaie de binecuv�ntare.
27. Si lemnele c�mpului vor da roada lor, si pam�ntul va da taria sa, si
vor locui �n pam�ntul lor cu nadejde de pace, si vor cunoaste, ca eu sunt Domnul,
c�nd voi zdrobi eu jugul lor, si-i voi scoate pe ei din m�na celor ce-i urasc pe
ei.
28. Si nu vor mai fi prada neamurilor, si hiarele pam�ntului nu-i vor mai
m�nca pe ei, si vor locui �ntru nadejde, si nu va fi cine sa-i sperie pe ei.
29. Si voi ridica lor rasaditura de pace, si nu vor mai fi putini cu
numarul pe pam�nt, si nu vor mai pieri de foamete pe pam�nt, si ocara neamurilor
nu vor mai suferi.
30. Si vor cunoaste, ca eu sunt Domnul Dumnezeul lor, si ei poporul meu,
casa lui Israil, zice Domnul Dumnezeu.
31. Si voi oile mele, si oile turmei sunteti, si eu sunt Domnul Dumnezeul
vostru, zice Domnul Dumnezeu.

CAP. 35.
Proorocie �mpotriva Idumeii.

Fost-a cuv�ntul Domnului catre mine, zic�nd:

2. Fiul omului! �ntoarce fata ta asupra muntelui Siir, si prooroceste
asupra lui.
3. Si zi lui, acestea zice Domnul Dumnezeu: iata eu sunt asupra ta munte
Siir, si voi �ntinde m�na mea peste tine, si te voi da pustiu, si te voi pustii.
4. Si �n cetatile tale voi face pustiire, si tu vei fi pustiu, si vei
cunoaste ca eu sunt Domnul.
5. Pentru ca ai fost vrajmas vesnic, si ai sezut �naintea casei lui Israil
cu viclesug, �n m�na vrajmasilor sabiei, �n vremea str�mbatatii cei mai de pe
urma.
6. Pentru aceea viu sunt eu, zice Domnul Dumnezeu; pentru ca ai pacatuit
asupra s�ngelui, si s�ngele te va goni pe tine.
7. Si voi da muntele Siir spre pustiire si va fi pustiu, si voi pierde din
el oameni si dobitoace.
 8. Si voi umplea de raniti dealurile tale si vaile tale, si �n toate
c�mpurile tale vor cadea raniti de sabie.
9. Pustietate vesnica te voi face, si cetatile tale nu se vor mai locui,
si vor cunoaste ca eu sunt Domnul.
10. Pentru ca ai zis: cele doua neamuri si cele doua tari, ale mele vor fi,
si le voi mosteni pe ele, si Domnul acolo este.
11. Pentru aceea viu sunt eu, zice Domnul, si voi face tie dupa vrajmasia
ta, si ma voi cunoaste tie, c�nd te voi judeca.
12. Si vei cunoaste, ca eu sunt Domnul, auzit-am glasul blestemurilor tale,
ca ai grait, muntii lui Israil pustii s-au dat noua spre m�ncare.
13. Si mari ai grait asupra mea cu gura ta, si eu am auzit.
14. Pentru aceea acestea zice Domnul: c�nd se va veseli tot pam�ntul,
pustiu te voi face pe tine.
15. Precum te-ai bucurat de mostenirea casei lui Israil, ca s-a risipit,
asa te voi face pe tine. Pustiu vei fi munte Siir, si toata Idumeia va pieri, si
vor cunoaste, ca eu sunt Domnul Dumnezeul lor.

CAP. 36.
Fagaduinta m�ntuirii lui Israil.

Si tu fiul omului! Prooroceste de muntii lui Israil, si zi: muntilor lui Israil!
Auziti cuv�ntul Domnului.
2. Acestea zice Domnul Dumnezeu: pentru ca a zis de voi vrajmasul: bine
este, pustiiri vesnice spre mosteniri noua ni s-au facut,
3. Pentru aceea prooroceste, si zi: acestea zice Domnul Dumnezeu, pentru
caci v-ati necinstit voi, si v-ati ur�t voi de toate neamurile cele de prin
prejurul vostru, ca sa fiti mostenire celorlalte neamuri, si v-ati suit, si v-ati
facut grai limbii si ocara neamurilor,
4. Pentru aceea muntii lui Israil! Auziti cuv�ntul Domnului, acestea zice
Domnul: muntilor si dealurilor si vailor si p�raielor si celor pustiite si stinse,
si cetatilor celor parasite, care au fost prada si calcare neamurilor celor de
prin prejur.
5. Pentru aceea acestea zice Domnul Dumnezeu: pentru ca �ntru focul
m�niei mele am grait asupra celorlalte neamuri si asupra a toata Idumeea, pentru
ca au dat pam�ntul meu lorusi spre mostenire cu bucurie necinstind sufletele, ca
sa le piarda cu pustiire.
6. Pentru aceea prooroceste de pam�ntul lui Israil, si zi: muntilor si
dealurilor si vailor si codrilor, acestea zice Domnul: iata eu �ntru r�vna mea si
�ntru m�nia mea am grait, pentru ca ati suferit voi ocarile neamurilor.
7. Pentru aceea iata eu voi ridica m�na mea peste neamurile cele din
prejurul vostru, acestea ocara lor vor lua.
8. Iar voi muntii lui Israil, strugurul si roada voastra va m�nca poporul
meu, caci nadajduiesc sa vie.
9. Ca iata eu voi cauta spre voi, si veti lucra si veti semana.
10. Si voi �nmulti �ntru voi oamenii si casa lui Israil toata desav�rsit,
si se vor locui cetatile voastre, si cele pustiile se vor zidi.
11. Si voi �nmulti �ntru voi oamenii si vite, si voi face sa locuiti ca
din �nceputul vostru, si bine voi face voua, mai mult de c�t mai �nainte, si veti
cunoaste, ca eu sunt Domnul.
12. Si voi naste �ntru voi oameni pe poporul meu Israil, si vor mosteni pe
voi, si veti fi lor mosie, si nu va veti adauga mai mult, ca sa va faca pe voi
fara de fii dintru ei.
13. Acestea zice Domnul Dumnezeu, pentru ca au zis tie: pam�nt, care
man�nca oameni esti tu, si fara de fii de neamul tau te-ai facut.
14. Pentru aceea oameni mai mult nu vei m�nca, si neamul tau nu-l vei mai
face mai mult fara de fii, zice Domnul Domnul.
15. Si nu se va auzi mai mult �ntru voi defaimarea neamurilor, si ocara
popoarelor mai mult nu o veti suferi, zice Domnul Domnul.
 16. Si s-a facut cuv�ntul Domnului catre mine, zic�nd:
17. Fiul omului! Casa lui Israil a locuit �n pam�ntul sau, si l-a spurcat
pe el cu calea sa; si cu idolii sai, si cu necuratiile sale, ca necuratia femeii,
care are curgerea s�ngelui cea de pe luna, s-a facut calea lor �naintea fetei
mele.
18. Si am varsat m�nia mea peste d�nsii, pentru s�ngele care l-au varsat ei
pe pam�nt si cu idolii lor l-au spurcat pe el.
19. Si i-am risipit pe ei �ntru neamuri, si i-am v�nturat pe ei prin tari;
dupa calea lor si dupa pacatul lor i-am judecat pe ei.
20. Si au umblat dupa neamurile la care au mers si au spurcat numele cel
sf�nt al meu, ca se zicea de ei: poporul Domnului sunt acestia si din pam�ntul lui
au iesit.
21. Si nu m-am �ndurat de ei pentru numele meu cel sf�nt, care l-a spurcat
casa lui Israil �ntru neamurile la care a mers.
22. Pentru aceea zi casei lui Israil, acestea zice Domnul Domnul: nu pentru
voi voi face eu voua casa lui Israil, ci pentru numele meu cel sf�nt care l-ati
spurcat �ntru neamurile, la care ati mers.
23. Si voi sfinti numele meu cel mare, care s-a spurcat �ntru neamuri,
care l-ati spurcat �n mijlocul lor; si vor cunoaste neamurile, ca eu sunt Domnul,
zice Domnul, c�nd ma voi sfinti �ntru voi �naintea ochilor lor.
24. Si voi lua pe voi dintru neamuri si voi aduna pe voi din toate tarile,
si voi baga pe voi �n pam�ntul vostru.
25. Si voi stropi peste voi apa curata si va veti curati de toate
necuratiile voastre, si de toti idolii vostri voi curata pe voi.
26. Si voi da voua inima noua, si duh nou voi da �ntru voi, si voi lua
inima cea de piatra din trupul vostru si voi da voua inima de carne.
27. Si duhul meu voi da �ntru voi, si voi face ca sa umblati �ntru
�ndreptarile mele, si judecatile mele sa le paziti si sa le faceti.
28. Si veti locui pe pam�ntul care l-am dat parintilor vostri si veti fi
mie popor si eu voi fi voua Dumnezeu.
29. Si va voi m�ntui pe voi dintru toate necuratiile voastre si voi chema
gr�ul, si-l voi �nmulti pe el, si nu voi aduce asupra voastra foamete.
30. Si voi �nmulti roada lemnului si roadele tarinii, ca sa nu purtati
ocara foametei �ntru neamuri.
31. Si va veti aduce aminte de caile voastre cele rele si de izvodirile
voastre cele ce nu erau bune, si nu vor placea voua faradelegile voastre si
spurcaciunile voastre.
32. Nu pentru voi voi face, zice Domnul Domnul; sa stiti voi, rusinati-va
si va abateti de la caile voastre casa lui Israil.
33. Acestea zice Domnul Domnul: �n ziua �n care voi curati pe voi de toate
faradelegile voastre si voi face sa se locuiasca cetatile si cele pustiite se vor
zidi.
34. Si pam�ntul cel stricat se va lucra, care mai-nainte era stricat
�naintea ochilor a tot calatorul.
35. Si vor zice: pam�ntul cel stricat s-a facut ca o gradina desfatata, si
cetatile cele pustii si stricate si sapate, tari s-au asezat.
36. Si vor cunoaste neamurile cele ramase �mprejurul vostru, ca eu sunt
Domnul; am zidit cele surpate si am rasadit cele stricate. Eu Domnul am grait si
am facut.
37. Acestea zice Domnul Dumnezeu: �nca �ntru aceasta ma va cauta casa lui
Israil, ca sa le fac lor; �nmulti-voi pe ei de oameni ca oile.
38. Ca oile cele sfinte, ca oile Ierusalimului; �ntru sarbatorile lui, asa
vor fi cetatile cele pustii pline de oameni si vor cunoaste ca eu sunt Domnul.

CAP. 37.
Vedenia oaselor uscate si �nvierea mortilor.

Fost-a peste mine m�na Domnului si m-a scos Duhul Domnului si m-a pus �n mijlocul
unui c�mp, si acela era plin de oase de oameni,
2. Si m-a purtat pe mine �mprejurul lor; si iata erau multe foarte pe fata
c�mpului, si iata uscate foarte.
3. Si a zis catre mine: fiul omului! Oare �nvia-vor oasele acestea? Si am
zis, Doamne! Doamne! Tu stii acestea.
4. Si au zis catre mine: fiul omului! Prooroceste spre oasele acestea si
sa le zici lor: oase uscate, ascultati cuv�ntul Domnului.
5. Acestea zice Domnul Dumnezeu oaselor acestora: iata eu voi aduce �ntru
voi duh de viata,
6. Si voi da peste voi vine si voi pune peste voi carne si voi �ntinde
peste voi piele, si voi da �ntru voi duhul meu si veti �nvia, si veti cunoaste ca
eu sunt Domnul.
7. Si am proorocit precum mi-au poruncit mie Domnul, si s-a facut glas
c�nd am proorocit, si iata cutremur s-a facut si s-a apropiat oasele, fiecare os
la �ncheietura sa.
8. Si am vazut si iata cresteau peste d�nsele vine si carne, si se tindea
piele peste d�nsele deasupra si duh nu era �ntr-�nsele.
9. Si au zis catre mine: prooroceste pentru duhul, prooroceste fiul
omului! Si zi duhului: acestea zice Domnul Dumnezeu din patru v�nturi vino duhule
si sufla peste mortii acestia si sa �nvieze.
10. Si am proorocit precum mi-au poruncit mie Domnul, si a �ntrat �ntr-
�nsii duhul, si au �nviat, si au statut pe picioarele lor multime multa foarte.
11. Si au grait Domnul catre mine, zic�nd: fiul omului! Oasele acestea
toata casa lui Israil este. Acestia zic: uscatu-s-au oasele noastre, pierit-au
nadejdea noastra, si ne-am stins.
12. Pentru aceea prooroceste, si zi: acestea zice Domnul, iata eu voi
deschide morm�nturile voastre, si voi scoate pe voi din morm�nturile voastre
poporul meu, si va voi duce pe voi �n pam�ntul lui Israil,
13. Si veti cunoaste ca eu sunt Domnul, c�nd voi deschide eu morm�nturile
voastre, ca sa va scot pe voi din mormanturile voastre poporul meu.
14. Si voi da duhul meu �ntru voi, si veti �nvia, si voi pune pe voi pe
pam�ntul vostru, si veti cunoaste, ca eu sunt Domnul, grait-am si voi face, zice
Domnul.
15. Si a fost cuv�ntul Domnului catre mine, zic�nd:
16. Fiul omului! Ia-ti tie un toiag, si scrie peste el pe Iuda si pe fiii
lui Israil, care s-au adaugat la el, si-ti vei lua al doilea toiag, si vei scrie
peste el pe Iosif, toiagul lui Efraim si pe toti fiii lui Israil, care s-au
adaugat la el.
17. Si le vei �mpreuna pe ele unul la altul sa-ti fie un toiag, ca sa le
legi pe ele, si vor fi �n m�na ta.
18. Si va fi c�nd vor zice catre tine fiii poporului tau: au nu vei spune
noua, ce sunt acestea tie?
19. Si vei zice catre ei: acestea zice Domnul: iata eu voi lua neamul lui
Iosif cel din m�na lui Efraim, si neamurile lui Israil cele ce s-au adaugat la el,
si voi da pe ei peste neamul lui Iuda, si vor fi un toiag �n m�na Iudei.
20. Si vor fi toiegele, pe care tu ai scris �n m�na ta �naintea lor.
21. Si vei grai catre ei, acestea zice Domnul Domnul: iata eu voi lua toata
casa lui Israil din mijlocul neamurilor, la care a mers, si-i voi aduna pe ei
dintru toti cei dimprejurul lor, si-i voi baga pe ei �n pam�ntul lui Israil,
22. Si-i voi face pe ei un neam �n pam�ntul meu �n muntii lui Israil; un
Domn va fi lor, si nu vor fi mai mult doua neamuri, nici se vor mai �mparti mai
mult �n doua �mparatii,
23. Ca sa nu se spurce mai mult �ntru idolii lor si �ntru ur�ciunile lor
si �ntru toate necuratiile lor; si-i voi m�ntui pe ei de toate faradelegile lor,
cu care au pacatuit, si-i voi curati pe ei, si vor fi mie popor, si eu voi fi lor
Dumnezeu.
24. Si robul meu David �mparat �n mijlocul lor, si un pastor va fi tuturor,
ca �ntru poruncile mele vor umbla, si judecatile mele vor pazi si le vor face pe
ele,
25. Si vor locui �n pam�ntul lor, care l-am dat robului meu Iacov, unde au
locuit parintii lor; si vor locui pe d�nsul ei si fiii lor si fiii fiilor lor p�na
�n veac, si David robul meu �mparat va fi lor �n veac.
26. Si voi pune lor legatura de pace, si legatura vesnica va fi cu ei, si
voi pune Sfintele mele �n mijlocul lor.
27. Si va fi locasul meu �ntru ei, si voi fi lor Dumnezeu, si ei vor fi
mie popor.
28. Si vor cunoaste neamurile, ca eu sunt Domnul, cel ce-i sfintesc pe ei,
c�nd vor fi Sfintele mele �n mijlocul lor �n veac.

CAP. 38.
Proorocie asupra lui Gog si Magog.

Fost-a cuv�ntul Domnului catre mine, zic�nd:

2. Fiul omului! �ntareste fata ta spre Gog si spre pam�ntul lui Magog,
spre biruitorul capeteniei lui Mesoh si Tovel, si prooroceste pentru d�nsul.
3. Si zi lui: acestea zice Domnul Domnul: iata eu asupra ta Gog si asupra
pam�ntului lui Magog biruitorul capeteniei Mesohului si Tovelului.
4. Si te voi aduna pe tine si toata puterea ta, cai si calareti �mbracati
�n platose toti, adunare multa, scuturi si coifuri si sabii.
5. Persi si Etiopi si Livii si Lidii, toti cu coifuri si cu scuturi.
6. Gamer si toti cei dimprejurul lui, casa lui Torgama de la marginea
miezului noptii, si toti cei dimprejurul lui, si neamuri multe cu tine.
7. Gateste-te, gateste-te pe tine �nsuti tu, si toata adunarea ta cea
adunata cu tine, si vei fi mie �nainte streaja.
8. Din zile multe se va gati, �n anii cei de pe urma va veni, si va veni
la pam�ntul cel stricat de sabie, adunati din neamuri multe �n pam�ntul lui
Israil, care s-a pustiit de toate partile, si aceasta dintru neamuri a iesit, si
vor locui �n pace toti.
9. Si te vei sui ca ploaia, si vei veni ca norul, si vei acoperi pam�ntul,
si vei fi tu si toti cei dimprejurul tau, si neamuri multe cu tine.
10. Acestea zice Domnul Domnul: si va fi �n ziua aceea, sui-se-va cuv�nt �n
inima ta, si vei g�ndi g�nduri rele.
11. Si vei grai: sui-ma-voi pe pam�ntul cel lepadat, veni-voi la cei ce se
odihnesc cu liniste si la cei ce locuiesc �n pace, la toti cei ce locuiesc �n
pam�ntul, �ntru care nu este zid, nici zavoare, si usi nu sunt la ei.
12. A prada prada si jafuri a jefui, a �ntoarce m�inile mele spre cea
pustiita, care s-a locuit, si peste neamurile cele adunate din neamuri multe,
peste cei ce au facut mosii si locuiesc �n mijlocul pam�ntului.
13. Sava si Dedan si negutatorii Carhidoniei si toate satele lor vor grai
tie: spre prada a prada vii tu si a jefui jefuiri, si ai adunat adunarea ta, sa
iei argint si aur, sa iei mosii, sa jefuiesti jefuiri mai?
14. Pentru aceea prooroceste fiul omului! Si zi lui Gog, acestea zice
Domnul: au nu �n ziua aceea, c�nd va locui poporul meu Israil �n pace te vei
ridica?
15. Si vei veni de la locul tau, de la marginea miezului noptii si neamuri
multe cu tine, calareti de cai, toti adunare mare si putere multa.
16. Si te vei sui asupra poporului meu Israil, ca un nor, sa acoperi
pam�ntul. �n zilele cele de pe urma va fi, si te voi aduce �n pam�ntul meu ca sa
cunoasca toate neamurile, c�nd ma voi sfinti eu �ntru tine �naintea lor.
17. Acestea zice Domnul Domnul, lui Gog: tu esti, de care am grait mai
�nainte, �n zilele cele mai dintai prin m�na robilor mei proorocii lui Israil, �n
zilele acelea si �n anii aceia, ca sa te aduc pe tine asupra lor.
18. Si va fi �n ziua aceea, �n ziua �n care va veni Gog asupra pam�ntului
lui Israil, zice Domnul Domnul: sui-se-va m�nia mea.
19. Si �n r�vna mea cu focul m�niei mele am grait, ca va fi �n ziua aceea
cutremur mare pe pam�ntul lui Israil,
 20. Si se vor clati de fata Domnului pestii marii si pasarile cerului si
hiarele c�mpului, si toate jivinile cele ce se t�rasc pe pam�nt, si toti oameni
cei de pe fata pam�ntului si se vor sparge muntii, si se vor afunda vaile, si tot
zidul pe pam�nt se va surpa.
21. Si voi chema asupra lui toata frica sabiei, zice Domnul Domnul: sabia
omului va fi asupra fratelui sau.
22. Si-l voi judeca pe el cu moarte si cu s�nge si cu ploaie �necatoare si
cu pietre de grindine si foc, si piatra pucioasa voi ploua peste el si peste toti
cei ce sunt cu el, si peste neamuri multe, care sunt cu el.
23. Si ma voi slavi si ma voi sfinti, si ma voi cunoaste �naintea a multe
neamuri si vor cunoaste, ca eu sunt Domnul.

CAP. 39.
Urmarea proorociei contra lui Gog si Magog.

Si tu fiul omului! Prooroceste asupra lui Gog si zi: acestea zice Domnul: iata eu
asupra ta Gog capetenia lui Mesoh si Tovel.
2. Si te voi aduna pe tine si te voi povatui pe tine, si te voi sui pe
tine de la marginea miezului noptii si te voi aduce pe muntii lui Israil.
3. Si voi pierde arcul tau din m�na ta cea st�nga, si sagetile tale din
m�na ta cea dreapta.
4. Si te voi surpa peste muntii lui Israil si vei cadea tu si toti cei
dimprejurul tau, si neamurile cele ce sunt cu tine, da-se-vor la multime de pasari
si la toata zburatoarea, si la toate hiarele c�mpului te-am dat pe tine sa te
man�nce.
5. Pe fata c�mpului vei cadea, ca eu am grait, zice Domnul Domnul.
6. Si voi trimite foc peste Magog si se vor locui ostroavele �n pace, si
vor cunoaste ca eu sunt Domnul.
7. Si numele meu cel sf�nt se va cunoaste �n mijlocul poporului meu
Israil, si nu se va mai spurca numele meu cel sf�nt, si vor cunoaste toate
neamurile, cu eu sunt Domnul cel sf�nt �ntru Israil.
8. Iata vine si vei cunoaste ca va fi zice Domnul Domnul: aceasta este
ziua �ntru care am grait.
9. Si vor iesi cei ce locuiesc �n cetatile lui Israil si vor arde armele
si pavezele si sulitile si arcele si sagetile si toiegele de m�ini si lancile si
vor at�ta cu ele foc �n sapte ani.
10. Si nu vor lua lemne din c�mp, nici vor taia din dumbravi, ci armele le
vor arde cu foc si vor prada pe cei ce i-au pradat pe ei, si vor jefui pe cei ce
i-au jefuit pe ei, zice Domnul.
11. Si va fi �n ziua aceea, da-voi lui Gog loc numit morm�nt �ntru Israil,
�ngropare celor ce au venit la mare, si vor zidi �mprejur gura vaii,
12. Si vor �ngropa acolo pe Gog si toata multimea lui, si se va chema
atunci �ngroparea lui Gog.
13. Si-i vor �ngropa pe ei casa lui Israil, ca sa se curateasca pam�ntul �n
luna a saptea, si-i va �ngropa pe ei tot poporul pam�ntului, si va fi lor numita
ziua �n care m-am slavit, zice Domnul.
14. Si pururea vor trimite oameni, care vor umbla prin tot pam�ntul si vor
cauta ca sa �ngroape pe cei ramasi pe fata pam�ntului si sa-l curateasca pe el,
dupa luna a saptea vor cerca.
15. Si tot cel ce umbla pe pam�nt si va vedea os de om, va pune l�nga el
semn, p�na c�nd �l vor �ngropa �ngropatorii ;n Ghe �n cimitirul lui Gog.
16. Ca si numele cetatii se va chema cimitir, si se va curati pam�ntul.
17. Si tu fiul omului! Acestea zice Domnul Domnul: graieste catre toata
pasarea zburatoare si catre toate hiarele c�mpului: adunati-va si veniti, adunati-
va din toate laturile de prin prejur la jertfa mea cea mare, care am jertfit voua
�n muntii lui Israil, si veti m�nca carne si veti bea s�nge.
18. Carnurile uriasilor veti m�nca si s�ngele domnilor pam�ntului veti bea,
berbeci si tapi si vitei, toti grasi.
 19. Si veti m�nca grasime de va veti satura, si veti bea s�nge de va veti
�mbata, din jertfa mea care am junghiat voua.
20. Si va veti satura din masa mea, de cal si de calaret, de urias si de
tot barbatul razboinic, zice Domnul.
21. Si voi da slava mea �ntru voi, si vor vedea toate neamurile judecata
care am facut, si m�na mea care am adus peste ei.
22. Si va cunoaste casa lui Israil, ca eu sunt Domnul Dumnezeul lor din
ziua aceasta si �nainte.
23. Si vor cunoaste toate neamurile, ca pentru pacatele lor s-a robit casa
lui Israil, ca s-a lepadat de mine si am �ntors fata mea de catre ei si i-am dat
pe ei �n m�inile vrajmasilor lor si au cazut toti de sabie.
24. Dupa necuratiile lor si dupa faradelegile lor am facut lor si am �ntors
fata mea de catre ei.
25. Pentru aceea acestea zice Domnul Domnul: acum voi �ntoarce robia lui
Iacov si voi milui casa lui Israil si voi r�vni pentru numele meu cel sf�nt.
26. Si vor lua ocara lor si str�mbatatea care au facut, c�nd au locuit ei
�n pam�ntul lor �n pace, si nu va fi cine sa-i �nfricoseze.
27. C�nd �i voi �ntoarce eu pe ei din neamuri si-i voi aduna din m�inile
neamurilor, ma voi sfinti �ntru ei �naintea neamurilor,
28. Si vor cunoaste ca eu sunt Domnul Dumnezeul lor, c�nd ma voi arata eu
�ntru neamuri si �i voi aduna pe ei pe pam�ntul lor, si nu voi lasa mai mult pe
nici unul dintru ei.
29. Si nu voi mai �ntoarce fata mea de catre ei, pentru ca am varsat m�nia
mea peste casa lui Israil, zice Domnul Domnul.

CAP. 40.
Vedenia zidirii bisericii.

Si a fost �n anul al douazeci si cincilea al robiei noastre �n luna dintai, �n

zece zile ale lunii, �n anul al patrusprezecelea, dupa ce s-a luat cetatea, �n
ziua aceea fost-a peste mine m�na Domnului, si m-a adus acolo,
2. �ntru vederea lui Dumnezeu m-a adus pe mine �n pam�ntul lui Israil si
m-a pus �ntr-un munte foarte �nalt si peste el era ca o cetate zidita �n preajma.
3. Si m-a bagat pe mine acolo, si iata un barbat si vederea lui era ca
vederea aramei sclipitoare, si �n m�na lui era ata de ziditori si trestie de
masurat, si el sta �n poarta.
4. Si a zis catre mine barbatul: vazut-ai fiul omului! Vezi cu ochii tai
si cu urechile tale auzi, si pune �n inima ta toate c�te eu arat tie, pentru ca sa
arat tie ai intrat aici, si vei arata toate c�te tu vezi, casei lui Israil.
5. Si iata zid afara din casa prin prejur, �n m�na barbatului trestie de
masurat de sase coti si o palma, si a masurat zidul, latimea si �naltime lui era
�ntocmai cu trestia,
6. Si a intrat pe poarta, care cauta spre rasarit, sapte trepte, si a
masurat Tee sase de o parte si sase de alta parte, si pridvorul portii �ntocmai cu
trestia.
7. Si tinda �ntocmai cu trestia de lunga si de lata, si pridvor �n
mijlocul foisorului de sase coti.
8. Si tinda a doua �ntocmai cu trestia de lata si de lunga si pridvorul de
cinci coti.
9. Si tinda a treia �ntocmai cu trestia de lunga si de lata.
10. Si pridvorul portii cel aproape de pridvorul usii de opt coti si
fruntea de doi coti, si pridvorul portii dinauntru.
11. Si tinda portii �n preajma, trei de o poarte si trei de alta, si o
masura la c�te trele, si o masura la pridvor de o parte si de alta.
12. Si a masurat largimea usii portii de zece coti, si largimea portii de
treisprezece coti.
13. Si un cot se aduna �naintea tinzii, si hotarul unui cot de o parte si
de alta, si tinda de sase coti de o parte si de sase de alta.
 14. Si a masurat poarta de la zidul tindei p�na la peretele tindei, latimea
de douazeci si cinci de coti, aceasta este poarta �n preajma portii.
15. Si descoperem�ntul pridvorului portii de sasezeci de coti dinafara, si
de douazeci si cinci tinda portii prin prejur.
16. Si descoperam�ntul curtii dinafara la descoperem�ntul pridvorului
portii cei dinauntru de cincizeci de coti.
17. Si ferestre ascunse la tinzi si la pridvoare pe dinauntrul portii
curtii prin prejur, asijderea la foisoare fereste �mprejur pe dinauntru si peste
pridvor finici de o parte si de alta.
18. Si m-a bagat �n curtea cea mai dinauntru, si iata camari si st�lpi
�mprejurul curtii, treizeci de camari �ntru �mprejurarea st�lpilor.
19. Si foisoare �n dosul portilor dupa lungimea portilor celor dinaintea
st�lpilor dedesupt.
20. Si a masurat largimea de la descoperem�ntul portii cei mai dinafara pe
dinauntru catre descoperem�ntul portii care cauta spre rasarit.
21. Si m-a bagat spre miazanoapte, si iata poarta, care cauta spre
miazanoapte catre curtea cea mai dinafara, si o a masurat c�t este de lunga si de
lata.
22. Si tinzi trei de o parte si trei de alta, si fruntea si foisorul si
finicii ei, si s-a facut dupa masura portii, care cauta catre rasarit, de
cincizeci de coti lungimea ei, si de douazeci si cinci largimea.
23. Si ferestrele ei si foisoarele si finicii ei, ca si poarta, care cauta
catre rasarit, si pe sapte trepte se suia la ea, si foisor pe dinauntru.
24. Si poarta curtii cea mai dinauntru, care cauta spre poarta miezului
noptii, ca si poarta, care cauta spre rasarit, si a masurat curtea de la o poarta
p�na la alta poarta o suta de coti.
25. Si m-a dus dinspre austru, si iata o poarta caut�nd spre austru, si o a
masurat pe ea, si tinda si fruntea, si foisoarele dupa masurile acestea.
26. Si ferestrele ei, si foisoarele �mprejur, ca si ferestrele pridvorului,
de cincizeci de coti lungimea ei, si de douazeci si cinci largimea.
27. Si sapte trepte erau la ea, si foisor pe dinauntru, si finici la ea,
unul dincoace, si altul dincolo peste frunte.
28. Si poarta �n preajma portii curtii cei mai dinauntru dinspre austru; si
a masurat curtea de la o poarta p�na la alta poarta, largimea coti o suta catre
austru.
29. Si m-a bagat �n curtea cea mai dinauntru a portii de catre austru, si a
masurat poarta dupa masurile acestea.
30. Si tinda si fruntile si foisoarele si ferestrele ei si la foisor
�mprejur coti cincizeci lungimea ei, si largimea ei douazeci si cinci.
31. Si foisor �mprejur lungimea de douazeci si cinci de coti, si latimea
cinci.
32. Si foisor la usa cea mai dinafara, si finici pe frunte, si opt trepte.
33. Si m-a bagat la poarta, care cauta catre rasarit, si o a masurat pe ea
dupa masurile acestea.
34. Si tinda si fruntile si foisoarele si ferestrele la ea, si foisor
�mprejur cincizeci de coti lungimea ei, si largimea ei douazeci si cinci.
35. Si foisor la curtea cea mai dinafara, si finici peste frunte dincoace
si dincolo, si opt trepte la ea.
36. Si m-a bagat la poarta cea de catre miazanoapte, si o a masurat dupa
masurile acestea.
37. Si tinzile ei si fruntile si foisoarele si ferestre la ea �mprejur, de
cincizeci de coti lungimea ei, si largimea de douazeci si cinci.
38. Si foisoarele la curtea cea mai dinafara, si finici la frunte dincoace
si dincolo, si opt trepte la ea.
39. Si camarile ei si usile ei si foisoarele ei spre poarta a doua, curgere
de apa, acolo spala arderea de tot.
40. Si la pridvorul portii doua mese dincoace, ca sa junghie pe ele arderea
de tot cea pentru pacate, si cea pentru nestiinta.
 41. Si dinapoia curgerii arderilor de tot, care cauta spre miazanoapte,
doua mese catre rasarituri din dosul celei a doua, si la pridvorul portii dinspre
rasarit opt mese.
42. Patru mese de o parte, si patru mese de alta parte din dosul portii,
peste acelea junghiau jertfele, si arderile de tot �n preajma celor opt mese ale
jertfelor.
43. Si patru mese ale arderilor de tot si piatra cioplita, lungimea de un
cot si jumatate, si un cot de �nalt.
44. Preste ele vor pune uneltele cu care junghiau acolo arderile de tot si
jertfele.
45. Si de o palma vor avea streasina cioplita pe dinauntru �mprejur, si
deasupra meselor acoperam�nt, ca sa se acopere de ploaie si de uscaciune.
46. Si m-a bagat pe mine la curtea cea mai dinauntru, si iata doua camari
�n curtea cea mai dinauntru, una din dosul portii, care cauta catre miazanoapte si
aduce catre austru, si una din dosul portii cei de catre austru, care cauta catre
miazanoapte.
47. Si a zis catre mine: camara aceasta, care cauta catre austru este a
preotilor, care pazesc paza casei.
48. Iar camara, care cauta catre miazanoapte este a preotilor celor ce
pazesc paza jertfelnicului, aceia sunt fiii lui Saduc, care se apropie din fiii
lui Levi la Domnul ca sa-i slujeasca lui.
49. Si a masurat curtea, lungimea de o suta de coti, si largimea de o suta
la patru parti ale ei, si jertfelnicul �naintea casei.
50. Si m-a bagat pe mine la pridvorul casei, si a masurat pridvorul de
cinci coti largimea de o parte, si de cinci de alta parte, si largimea usii de
patrusprezece coti, si t�t�nile usii pridvorului de trei coti de o parte, si de
trei coti de alta parte, si lungimea pridvorului de douazeci de coti.
51. Si largimea de douazeci coti, si pe zece trepte se suia la el, si,
st�lpi erau la pridvor unul dincoace si altul dincolo.

CAP. 41.
R�nduiala zidirii Bisericii.

Si m-a bagat �n Biserica, si a masurat pridvorul de sase coti largimea dincoace si

de sase dincolo.
2. Si largimea portii de zece coti, t�t�nile portii de cinci coti de o
parte si de cinci de alta parte, si lungimea lui de patruzeci coti si largimea de
douazeci.
3. Si m-a bagat �n curtea cea mai dinauntru, si a masurat pridvorul usii
de doi coti si usa de sase coti, si t�t�nile usii de sapte coti dincoace si de
sapte dincolo.
4. Si a masurat lungimea usilor de patruzeci de coti si largimea de
douazeci dinspre fata Bisericii, si a zis catre mine: aceasta este Sf�nta
Sfintelor.
5. Si a masurat peretele casei de sase coti, si largimea coastei de patru
coti �mprejur.
6. Si coastele, coasta catre coasta de doua ori c�te treizeci si trei, si
osebirea �n peretele casei �n coaste �mprejur, ca sa fie celor ce prind a vedea,
ca, cu nimic sa nu se atinga de peretii casei.
7. Si largimea coastei celei mai de sus, dupa adaugirea din perete catre
cea mai de sus, �mprejurul casei, ca sa se largeasca deasupra, si din cele de jos
se vor sui la cele de sus, si din cele din mijloc spre cele cu trei poduri.
8. Si �nconjurul casei �naltimea �mprejur si osebirea coastelor �ntocmai
cu trestia de sase coti.
9. Si largimea coastei peretelui dinafara de cinci coti, iar celelalte
�ntru coastele casei.
10. Si �ntru camari largimea de douazeci de coti �nconjurul casei prin
prejur.
 11. Si usile camarilor catre ramasita unei usi, care este de catre
miazanoapte, si o usa catre austru, si largimea luminii ceilalalte de cinci coti
�mprejur.
12. Si zidul care este de catre fata ceileilalte, cam spre mare, de
saptezeci de coti de lat, iar peretele care desparte, de cinci coti de lat
�mprejur, si lungimea lui de nouazeci.
13. Si a masurat �n preajma casei o suta de coti lungimea, si celelalte si
care despart si peretii lor lungimea de o suta de coti.
14. Si largimea dinaintea casei si celelalte din preajma de o suta de coti.
15. Si a masurat lungimea celui ce desparte, si �n preajma fetei ramasitii
celor dinapoia casei aceea, si celeilalte ramasite dincoace si dincolo de o suta
de coti lungimea, si Biserica si unghiurile si pridvorul cele mai dinafara podit.
16. Si ferestrele mrejuite, ca sa lumineze, sa se poata vedea prin ele. Si
casa si cele de aproape captusite cu lemne toate �mprejur, si pardoseala si din
pardoseala p�na la ferestre. Si ferestrele se deschideau �n trei feluri,
17. Ca sa se poata privi prin ele, si p�na la casa cea mai dinauntru, si
p�na la cea mai dinafara, si peste tot peretele �mprejur dinauntru si dinafara
masura.
18. Si Heruvimi sapati si finici, c�te un finic �ntru un Heruvim si �ntru
alt Heruvim, doua fete la un Heruvim.
19. Fata de om catre finic de o parte si de alta, si fata de leu catre
finic de o parte si de alta, sapata toata casa prin prejur.
20. Din pardoseala p�na la podine erau Heruvimi si finici sapati.
21. Si cel Sf�nt si Biserica se deschidea din patru unghiuri �n preajma
fetei Sfintelor, vederea ca a unui jertfelnic de lemn.
22. De trei coti �naltimea lui, si lungimea de doi coti, si largimea de
doi, si coarne avea, si temeiul lui si peretii lui. Si a zis catre mine: aceasta
este masa cea dinaintea fetei Domnului.
23. Si doua usi erau la Biserica, si doua usi la cel Sf�nt.
24. Si �ntru acele doua usi erau doua uscioare de am�ndoua partile, care
se deschideau una catre alta, ca doua uscioare erau la una, si doua la cealalta.
25. Si sapaturi erau peste ele, si peste usile Bisericii Heruvimi si
finici, dupa sapatura Sfintelor, si lemne de treaba dinspre fata pridvorului pe
dinafara.
26. Si ferestre ascunse, si masura dincoace si dincolo spre
acoperam�nturile pridvorului, si coastele casei �ntocmite.

CAP. 42.
Urmarea masurilor Bisericii.

Si m-a bagat �n curtea cea mai dinafara catre rasarit �n preajma portii cei de
catre miazanoapte.
2. Si m-a bagat �nauntru, si iata cinci camari l�nga partea zidului, si
aproape de zidul cel despartit catre miazanoapte dinspre fata de o suta de coti
lungimea catre miazanoapte, si lungimea de cincizeci, scrise ca si portile curtii
cei mai dinauntru, si ca st�lpii cei de prin prejur ai curtii cei mai dinafara, �n
r�nd camari �ntreite cu fata caut�nd una catre alta.
3. Si �naintea camarilor loc de preumblat de zece toti de lat si de o suta
de lung, nici un cot lipsa, si usile lor catre miazanoapte.
4. Si preumblarile foisoarelor asemenea, ca �ntreceau �n sus st�lpii din
st�lpii cei dedesupt, si loc asemenea era.
5. Si foisoare �ntreite erau, si st�lpi n-aveau, ca st�lpii celor mai
dinafara.
6. Pentru aceea erau mai �nalti dec�t cei dedesupt si dec�t cei din mijloc
de la pam�nt.
7. Si lumina dinafara, precum erau camarile curtii cei mai dinafara, care
cauta spre camarile cele de catre miazanoapte, lungi de cincizeci de coti.
 8. Ca lungimea camarilor, care cautau spre curtea cea mai dinafara era de
cincizeci de coti, si acestea sunt care cautau cu fata una catre alta, peste tot o
suta de coti.
9. Si usile camarilor acestora ale intrarii cei de catre rasarit, ca sa
intre prin ele din curtea cea mai dinafara.
10. Dupa lumina locului cei dintai al preumblarii si cea spre austru de
catre fata austrului, si de catre fata celuilalt zid, si de catre fata celui ce
desparte.
11. Si camarile si foisoarele �n preajma fetei sale dupa masurile camarilor
celor de catre miazanoapte dupa lungimea lor si dupa largimea lor si dupa toate
iesirile lor si dupa toate intrarile lor si dupa luminile lor.
12. Si dupa usile lor ale camarilor celor de catre austru, si dupa usile
preumblarii cei de la �nceput, ca lumina unei despartituri de o trestie, si
dinspre rasarit, ca sa intre prin ele.
13. Si a zis catre mine: camarile cele de catre miazanoapte si cele de
catre austru, cele dinspre fata zidului ce desparteste, acestea sunt camarile
Sf�ntului, �ntru care vor m�nca preotii fiii lui Saduc, cei ce se apropie catre
Domnul, Sfintele Sfintelor, si acolo vor pune Sfintele Sfintilor si jertfa si cele
pentru pacat si cele pentru nestiinta, ca locul este sf�nt.
14. Nu vor intra acolo afara de preoti, si nu vor iesi din cel sf�nt �n
curtea cea mai dinafara, pentru ca pururea sa fie sfinti cei ce se apropie; si sa
nu se atinga de haina lor, cu care slujesc, pentru ca sfinte sunt, si se vor
�mbraca cu alte haine c�nd se ating de popor.
15. Si dupa ce s-a sf�rsit masurarea casei dinauntru, m-a scos pe mine pe
calea portii care cauta spre rasarit, si a masurat asemanarea casei prin prejur �n
r�nd.
16. Si a statut de catre dosul portii, care cauta catre rasarit, si a
masurat cinci sute de coti cu trestia cea de masura.
17. Si s-a �ntors catre miazanoapte, si a masurat cea de catre fata
miezului noptii cinci sute de coti cu trestia masurii.
18. Si s-a �ntors catre mare si a masurat cea de catre fata marii cinci
sute de coti cu trestia masurii.
19. Si s-a �ntors catre austru, si a masurat cea de catre fata austrului
cinci sute cu trestia masurii.
20. �n patru parti tot cu acea trestie, si o a r�nduit pe ea, si �ngradirea
lor prin prejur de cinci sute de coti catre rasarit, si cinci sute largimea, care
despartea �ntru cele sfinte si �ntru zidul cel dinainte din r�ndul casei.

CAP. 43.
Vedenia slavei lui Dumnezeu.

Si m-a adus pe mine la poarta, care cauta catre rasarit, si m-a scos afara.
2. Si iata slava Dumnezeului lui Israil venea pe calea cea de catre
rasarit, si glasul taberii ca glasul �ndoit al multora, si pam�ntul stralucea ca
fulger de marire prinprejur.
3. Si vederea care am vazut, era ca vederea care am vazut c�nd am intrat
sa ung cetatea; si vederea carului care am vazut, era ca vederea care am vazut la
r�ul Hovar, si am cazut peste fata mea.
4. Si slava Domnului a intrat �n casa pe calea portii, care cauta catre
rasarit.
5. Si m-a luat pe mine duh, si m-a bagat �n curtea cea mai dinauntru, si
iata era casa plina de slava Domnului.
6. Si am statut, si iata glas din casa graind catre mine si barbatul sta
l�nga mine.
7. Si a zis catre mine: fiul omului! Vazut-ai locul scaunului meu si locul
urmei picioarelor mele, �ntru care va locui numele meu �n mijlocul casei lui
Israil �n veac? Mai mult nu va spurca casa lui Israil numele cel sf�nt al meu, ei
si povatuitorii lor �ntru curvia lor si �ntru uciderile povatuitorilor �n
mijlocul sau.
8. C�nd punea ei tinda mea �n tinzile lor si pragurile mele alaturea cu
pragurile lor si au facut peretele meu ca si cum ar fi �mpreunare �ntru mine si
�ntru ei; si au spurcat numele cel sf�nt al meu cu faradelegile care le faceau,
si i-am zdrobit pe ei cu m�nia mea si cu ucidere.
9. Si acum lepede curvia lor si uciderile povatuitorilor lor de la mine,
si voi locui �n mijlocul lor �n veac.
10. Si tu fiul omului! Arata casei lui Israil casa, si vor �nceta de la
pacatele lor si vederea ei si r�nduiala ei.
11. Si ei vor lua certarea lor pentru toate care au facut, si vei scrie
casa si gatirea ei si iesirea ei si starea ei si toate poruncile ei, si toate
legiuirile ei vei arata lor, si le vei scrie �naintea lor, si vor pazi toate
�ndreptarile mele si toate poruncile mele, si le vor face pe ele.
12. Si scrisoarea casei pe v�rful muntelui, toate hotarele ei prin prejur
Sfintele Sfintelor sunt: aceasta este legea casei.
13. Si acestea sunt masurile jertfelnicului �n coti, de un cot si o palma
s�nul; �naltimea lui prin prejur de un cot, si de un cot largimea, si streasina pe
buzele ei �mprejur de o palma.
14. Si aceasta este �naltimea jertfelnicului de la fundul �nceputului
groapei lui catre curatitorul cel mare dedesupt de doi coti si largimea de un cot,
si cel de la curatitorul cel mic peste curatitorul cel mare patru coti si latimea
de un cot.
15. Si ariilul de patru coti, si de la ariil p�na deasupra coarnelor un
cot.
16. Si ariilul de doisprezece coti �n lung si de doisprezece coti largimea,
�n patru muchii de toate partile lui, si curatitorul de patrusprezece coti de lung
si de patrusprezece coti de larg, �n patru muchii de patru parti ale lui, si
streasina lui jur �mprejurul lui de o jumatate de cot, si �mprejurarea ei de un
cot �mprejur si treptele lui caut�nd catre rasarit.
17. Si au zis catre mine: fiul omului! Acestea zice Domnul Dumnezeul lui
Israil: acestea sunt poruncile jertfelnicului, �n ziua �n care se va face, ca sa
se aduca peste el arderi de tot, si sa se verse peste el s�nge.
18. Si vei da preotilor Levitilor celor din sam�nta lui Saduc, celor ce se
apropie catre mine ca sa-mi slujeasca mie, zice Domnul Dumnezeu, vitel de vaci
pentru pacat.
19. Si vor lua din s�ngele lui si vor pune pe cele patru cornuri ale
jertfelnicului si pe cele patru unghiuri ale curatitorului, si pe vatra �mprejur
vei stropi, si-l vor curata pe el.
20. Si vor lua vitelul cel pentru pacat, si se va arde �n locul cel osebit
al casei dinafara de cele sfinte.
21. Si �n ziua a doua vor lua doi iezi de capre curati pentru pacat si vor
curati jertfelnicul, �n ce chip au curatit cu vitelul.
22. Si dupa ce se va sav�rsi curatirea vor aduce un vitel de vaci curat si
un berbec de oi curat.
23. Si le veti aduce �naintea Domnului si vor presara peste ele preotii
sare, si le vor aduce pe ele arderi de tot Domnului.
24. Sapte zile vei face ied pentru pacat �n toata ziua, si vitel de vaci si
berbec de oi fara prihana vor face �n sapte zile.
25. Si vor curati jertfelnicul, si-l vor lamuri si vor umplea m�inile lor
si vor sav�rsi zilele.
26. Si va fi �n ziua a opta si �nainte vor face preotii peste jertfelnic
arderile cele de tot ale voastre si cele de m�ntuire ale voastre, si voi primi pe
voi, zice Domnul.

CAP. 44.
R�nduiala si portul preotilor.

Si m-a �ntors pe mine la calea usii Sfintelor celei mai dinafara ce cauta catre
rasarit, si aceasta era �ncuiata.
2. Si au zis Domnul catre mine: usa aceasta �ncuiata va fi, si nu se va
deschide, si nimeni nu va trece printr-�nsa.
3. Ca Domnul Dumnezeul lui Israil va trece printr-�nsa, si va fi �ncuiata,
ca povatuitorul acesta va sedea �ntr-�nsa sa man�nce p�ine �naintea Domnului, pe
calea usii pridvorului va intra, si pe calea lui va iesi.
4. Si m-a dus pe mine pe calea usii celei dinspre miazanoapte �n preajma
casei, si am vazut, si iata era plina de slava casa Domnului, si am cazut pe fata
mea.
5. Si au zis Domnul catre mine: fiul omului! Pune �ntru inima ta, si vezi
cu ochii tai, si auzi cu urechile tale toate c�te graiesc eu cu tine de toate
poruncile casei Domnului si de toate legile ei, si vei pune inima ta la intrarea
casei pe la toate iesirile ei, si �ntru toate Sfintele.
6. Si vei grai catre casa cea amar�toare, catre casa lui Israil: acestea
zice Domnul Dumnezeu: destul fie voua toate faradelegile voastre casa lui Israil.
7. Pentru ca bagati voi fii de alt neam netaiati �mprejur la inima, si
netaiati �mprejur la trup, ca sa fie �ntru Sfintele mele, sa le p�ngareasca pe
ele, si aduceti voi p�ine, grasime si s�nge, si calcati legatura mea cu toate
faradelegile voastre.
8. Si n-ati avut grija, ca sa paziti paze �ntru Sfintele mele.
9. Pentru aceea acestea zice Domnul Dumnezeu: tot fiul cel de alt neam
netaiat �mprejur la inima, si netaiat �mprejur la trup, nu va intra �n Sfintele
mele dintru toti fiii celor de alt neam, care sunt �n mijlocul casei lui Israil.
10. Dar si Levitii, care s-au departat de la mine, c�nd ratacea Israil de
la mine dupa g�ndurile sale, si vor lua nedreptatea sa.
11. Si vor fi �ntru Sfintele mele slujind, portari la portile casei, si
slujind �n casa; acestia vor junghia jertfele si arderile cele de tot ale
poporului, si acestia vor sta �naintea poporului, ca sa le slujeasca lor.
12. Pentru ca le-au slujit lor �naintea fetei idolilor lor, si s-a facut
casei lui Israil spre certare de nedreptate, pentru aceasta am ridicat m�na mea
asupra lor, zice Domnul Dumnezeu; si vor lua nedreptatea lor.
13. Si nu se vor apropia catre mine, ca sa-mi preoteasca mie, nici se vor
apropia la Sfintele fiilor lui Israil, nici la Sfintele Sfintelor mele, si vor
purta ocara lor cu ratacirea care au ratacit.
14. Si-i vor pune pe ei a pazi pazele casei la toate lucrurile ei, si la
toate ori c�te vor face.
15. Preotii Levitii fiii lui Saduc, care au pazit pazele Sfintelor mele,
c�nd ratacea casa lui Israil de la mine, acestia se vor apropia la mine, ca sa
slujeasca mie, si vor sta �naintea fetei mele, ca sa-mi aduca jertfa si grasime si
s�nge, zice Domnul Dumnezeu.
16. Acestia vor intra �n Sfintele mele, si acestia se vor apropia la masa
mea, ca sa-mi slujeasca mie, si sa pazeasca pazele mele.
17. Si va fi c�nd vor intra ei pe portile curtii cei mai dinauntru, cu
vesminte de in se vor �mbraca, si nu se vor �mbraca cu de l�na, c�nd vor sluji ei
de la poarta curtii cea mai dinauntru.
18. Si chidare de in vor avea pe capetele lor, si �mbracaminte de in vor
avea peste mijloacele lor, si nu se vor �ncinge cu sila.
19. Si c�nd vor iesi ei �n curtea cea mai dinafara la popor, se vor
dezbraca de vesmintele lor, cu care au slujit, si le vor pune �n camarile
Sfintelor, si se vor �mbraca cu alte vesminte, si nu vor sfinti poporul �n
vesmintele lor.
20. Si capetele lor nu-si vor rade si parul lor nu-l vor goli, acoperind
vor acoperi capetele lor.
21. Si vin nu va bea tot preotul, c�nd va intra �n curtea cea mai
dinauntru.
22. Si vaduva si lasata nu-si vor lua lorusi femei; ci numai fecioara din
sam�nta casei lui Israil; iar de va fi vaduva de la preot, o vor lua.
23. Si pe poporul meu vor �nvata �ntru cel sf�nt si �ntru cel spurcat, si
�ntru cel necurat si �ntru cel curat vor arata lor.
24. Si c�nd va fi judecata despre s�nge, acestia se vor pune judecatori, si
�ndreptarile mele vor �ndrepta, si judecatile mele vor judeca, si legiuirile mele
si poruncile mele, �ntru toate sarbatorile mele vor pazi, si S�mbetele mele vor
sfinti.
25. Si la om mort nu vor intra, ca sa nu se spurce, fara numai la tata si
la muma si la fecior si la fata si la frate si la sora sa, care nu s-a maritat, se
vor spurca.
26. Si dupa ce se vor curati, sapte zile sa-si numere lor.
27. Si �n ziua, �n care intra �n curtea cea mai dinauntru, ca sa slujeasca
�ntru cel sf�nt, vor aduce curatenie, zice Domnul Dumnezeu.
28. Si va fi lor mostenire; eu sunt mostenirea lor, si stap�nire lor nu se
va da �ntru fiii lui Israil; ca eu sunt stap�nirea lor.
29. Si jertfa si cele pentru pacate si cele pentru nestiinta, acestia le
vor m�nca, si toata osebirea �ntru Israil a lor va fi.
30. P�rga din toate, si cele �nt�i nascute din toate, si toate aducerile
din toata p�rga voastra, ale preotilor vor fi, si cele �nt�i nascute ale voastre
veti da preotului, ca sa puna binecuv�ntarile voastre peste casele voastre.
31. Si toata mortaciunea, si prins de hiare din pasari si din vite, nu vor
m�nca preotii.

CAP. 45.
�mpartirea tarii si r�nduiala jertfelor.

Iar c�nd veti masura voua pam�ntul �n mostenire, osebiti p�rga Domnului sf�nta din
pam�nt, douazeci si cinci de mii lungime si douazeci mii latime, sf�nta va fi
�ntru toate hotarele lui �mprejur.
2. Si va fi dintru aceasta sfintita cinci sute peste cinci sute �n patru
unghiuri prin prejur, si cincizeci de coti osebirea lor prin prejur.
3. Si din masura aceasta vei masura lungimea de douazeci si cinci de mii,
si latime de douazeci mii, si �ntr-aceasta va fi Sf�nta Sfintelor.
4. De la pam�nt va fi preotilor celor ce slujesc �ntru cel sf�nt, si va
fi celor ce se apropie sa slujeasca Domnului, si va fi lor loc de casa osebit
sfinteniei lor.
5. De douazeci si cinci de mii de lung, si de douazeci de mii de larg, si
Levitii cei ce slujesc casei, ei vor tinea cetatea ca sa locuiasca �ntr-�nsa.
6. Si stap�nirii cetatii vei da latimea cinci mii si lungimea douazeci si
cinci de mii, dupa �ncepatura Sfintelor la toata casa lui Israil vor fi.
7. Si capeteniei dintr-aceasta si de la aceasta spre �ncepaturile
Sfintelor l�nga stap�nirea cetatii ;n fata ;ncepaturilor sfintelor si ;n fata
stapanirii cetatii, cele de catre mare si cele dinspre mare catre rasarituri, si
lungimea ca una din partile de la hotarele cele de catre mare si lungimea spre
hotarele cele de catre rasariturile pam�ntului,
8. Si va fi lui de mostenire �ntru Israil, si nu vor asupri mai mult
povatuitorii lui Israil pe poporul meu, si pam�ntul �l va mosteni casa lui Israil
dupa neamurile sale.
9. Acestea zice Domnul Dumnezeu: destul fie voua povatuitorii lui Israil,
nedreptatea si nevoia lapadati si judecati si dreptate faceti, luati asuprelele de
la poporul meu, zice Domnul Dumnezeu.
10. Cumpana dreapta si masura dreapta si hinic drept sa fie voua c�nd
masurati.
11. Si hinicul asijderea unul sa fie c�nd luati, a zecea parte de gomor un
hinic, si a zecea parte de gomor sa fie �ntocmai.
12. Si masura cea de douazeci de oboli, douazeci de sicli; douazeci si
cinci de sicli si cincisprezece sicli talerul va fi voua.
13. Si aceasta este p�rga, care veti osebi: a sasea parte de masura din
gomorul de gr�u si a sasea parte de ifi din coriul de orz.
14. Si porunca untuluidelemn, un pahar de la zece pahare, ca zece pahare
sunt un gomor.
15. Si o oaie din zece oi luare din toate neamurile lui Israil spre jertfa
si spre ardere de tot si spre m�ntuire, ca sa se roage pentru voi, zice Domnul
Dumnezeu.
16. Si tot poporul va da p�rga aceasta povatuitorului lui Israil.
17. Si prin povatuitor vor fi arderile cele de tot, si jertfele si
turnarile �n sarbatori si �n lunile noua si �n s�mbete si �n toate sarbatorile
casei lui Israil, acestea va face cele pentru pacat, si jertfa si arderile de tot
si cele de m�ntuire, ca sa se roage pentru casa lui Israil.
18. Acestea zice Domnul Dumnezeu: �n luna cea dintai, �n ziua cea dintai
veti lua un vitel de vaci fara prihana, ca sa se curateasca cel sf�nt.
19. Si va lua preotul din s�ngele curateniei, si va pune pe st�lpii usii
casei si �ntru cele patru unghiuri ale Bisericii si pe jertfelnic si pe st�lpii
portii curtii cei mai dinauntru.
20. Asa vei face si �n luna a saptea �n ziua �nt�i a lunii, vei aduce
pentru fiecare, care nu stie, si pentru prunc si veti curata casa.
21. Si �n luna dintai �n patrusprezece ale lunii vor fi voua pastele
sarbatoare, sapte zile azime veti m�nca.
22. Si va aduce capetenia �n ziua aceea pentru sine si pentru casa si
pentru tot poporul pam�ntului, un vitel de vaci pentru pacat.
23. Si �n sapte zile ale serbarii va face arderi de tot Domnului, sapte
vitei si sapte berbeci fara de prihana, si toata ziua �n cele sapte zile si pentru
pacat un ied de capre �n toate zilele.
24. Si coptura vitelului si berbecului vei face, si un in de untdelemn la
coptura.
25. Si �n luna a saptea �n cincisprezece ale lunii la sarbatoare, vei face
ca acestea �n sapte zile, ca si cele pentru pacat, si ca arderile de tot si ca
mana si ca untuldelemn.

CAP. 46.
Jertfa povatuitorului.

Acestea zice Domnul Dumnezeu: poarta cea din curtea cea mai dinauntru, care cauta
catre rasarituri, va fi �nchisa �n cele sase zile de lucru, iar �n ziua s�mbetelor
se va deschide.
2. Si �n ziua lunii noua se va deschide si va intra povatuitorul pe calea
pridvorului portii celei dinafara, si va sta �naintea usilor portii, si vor face
preotii arderile de tot ale lui, si cele de m�ntuire ale lui.
3. Si se va �nchina �naintea usii portii, si va iesi, si poarta nu se va
�nchide p�na seara.
4. Si se va �nchina poporul pam�ntului �naintea usii portii aceea �n
s�mbete si �n lunile cele noua, �naintea Domnului.
5. Si arderile cele de tot, povatuitorul le va aduce Domnului �n ziua
s�mbetelor, sase miei fara de prihana, si un berbec fara de prihana.
6. Si darul de p�ine manaa si coptura berbecului si jertfa mieilor, darea
m�inei lui, si un in de untdelemn la coptura.
7. Si �n ziua dintai a lunii noua, un vitel de cireada fara de prihana si
sase miei si berbec fara de prihana vor fi.
8. Si coptura berbecului si vitelului va fi darul si mieilor, c�t �i va da
m�na, si un in de untdelemn la coptura.
9. Si c�nd va intra povatuitorul, pe calea pridvorului portii va intra, si
pe calea portii va iesi.
10. Si c�nd va intra poporul pam�ntului �naintea Domnului la sarbatori, cel
ce va intra pe calea portii celei dinspre miazanoapte sa se �nchine, va iesi pe
calea portii celei dinspre miazazi, si cel ce va intra pe calea portii celei
dinspre miazazi, va iesi pe calea portii celei dinspre miazanopate, nu se va
�napoia pe calea portii pe care a intrat, ci �n dreptul ei va iesi.
11. Si povatuitorul �n mijlocul lor c�nd vor intra ei, va intra �mpreuna cu
ei, si c�nd vor iesi ei, va iesi si el.
12. Si �n sarbatori si �n b�lciuri va fi darul coptura vitelului si coptura
berbecului si mieilor, cum �i va da m�na, si un in de untdelemn la coptura.
13. Iar c�nd va face povatuitorul marturisire ardere de tot de m�ntuire
Domnului si va deschide lui poarta, care cauta catre rasarit, si va face arderea
cea de tot a sa si cele de m�ntuire ale sale, precum face �n ziua s�mbetelor, si
va iesi, si se vor �nchide usile dupa ce va iesi el.
14. Si un miel de un an fara de prihana va face ardere de tot �n toate
zilele Domnului, dimineata �l va face pe el.
15. Si darul va face peste el dimineata, a sasea parte de masura, si din
untdelemn a treia parte de in, ca sa amestece faina cea de gr�u darul Domnului,
porunca vesnica pururea.
16. Veti face mielul si darul si untuldelemn, veti face dimineata ardere de
tot pururea.
17. Acestea zice Domnul Dumnezeu: de va da povatuitorul dar unuia dintru
fiii sai din mostenirea sa, aceasta va fi fiilor lui tinut de mostenire.
18. Iar de va da dar dintru mostenirea sa unuia dintru casnicii sai, va fi
a lui p�na la anul slobozirii, si se va da �napoi povatuitorului, afara din
mostenirea fiilor lui, care va fi a lor.
19. Si nu va lua povatuitorul din mostenirea poporului ca sa-i asupreasca
pe ei; din tinutul sau si din mostenirea sa sa dea mostenire fiilor sai, ca sa nu
se risipeasca poporul meu fiecare de la mostenirea sa.
20. Si m-a bagat pe mine pe calea cea dinspre austru a portii la camara
Sfintelor preotilor, care cauta catre miazanoapte, si iata acolo loc osebit.
21. Si a zis catre mine: acesta este locul unde vor fierbe preotii cele
pentru faradelege si pentru pacat; si acolo vor fierbe darul mai mult, ca sa nu
scoata la curta cea mai dinafara, ca sa sfinteasca poporul.
22. Si m-a scos la curtea cea mai dinafara, si m-a purtat �mprejur pe la
cele patru parti ale curtii, si iata curte dinspre laturile curtii.
23. Curte mica de patruzeci de coti de lunga si de treizeci de coti de
larga, o masura era �ntru cele patru.
24. Si camari �mprejur �ntr-�nsele �mprejurul celor patru si bucatarii
facute dedesuptul camarilor �mprejur.
25. Si a zis catre mine: acestea sunt casele bucatarilor, �ntru care vor
fierbe cei ce slujesc casei, jertfele poporului.

CAP. 47.
Hotarele tarii.

Si m-a bagat pe mine �n tinda casei, si iata apa iesia de sub pragul casei dinspre
rasarit, ca fata casei cauta catre rasarituri si apa curgea din latura cea dreapta
dinspre miazazi peste jertfelnic.
2. Si m-a scos pe calea portii celei dinspre miazanoapte, si m-a �napoiat
pe calea portii cei dinafara catre poarta curtii, care cauta catre rasarituri, si
iata apa curgea din latura cea de-a dreapta.
3. Ca iesirea unui om din preajma, si masura era �n m�na lui, si a masurat
o mie cu masura, si a trecut prin apa, apa iertarii.
4. Si a masurat o mie cu masura, si a intrat �n apa p�na la coapse, si a
masurat o mie, si a intrat �n apa p�na la br�u.
5. Si a masurat o mie si n-a putut sa treaca apa, ca era repede, ca un
p�r�u iute, care nu se poate trece.
6. Si a zis catre mine: vazut-ai fiul omului?
7. Si m-a adus si m-a �ntors la marginea r�ului.
8. Si dupa ce m-a �ntors, iar pe marginea r�ului copaci multi foarte
dincoace si dincolo.
9. Si a zis catre mine: apa aceasta care iese din Galileea cea catre
rasarit si pogoara �n Aravia, va intra �n mare si va iesi si va �nsanatosi apele.
10. Si va fi tot sufletul celor vii, care se t�rasc, ori peste care va
curge r�ul, vor vietui si va fi acolo peste mult foarte, ca va curge pe acolo apa
aceasta, si va �nsanatosi si va vietui tot acela, peste care va curge r�ul.
11. Si vor sta acolo pescarii de la Ingadin, p�na la Enagalim zbicire de
navoade va fi, osebita va fi, si pestii ei ca pestii marii cei mari, multime multa
foarte.
12. Iar �ntru ceea ce se varsa si se face balti, si �ntru ceea ce �ntrece
peste tarmurile lui, nu se vor �nsanatosi, la sare se vor da.
13. Si la r�u vor creste pe tarmurile lui de am�ndoua partile tot pomul
roditor de m�ncat, nu se va �nvechi dintr-�nsul, nici se va sf�rsi rodul lui,
�ntru �nnoirea lui va da p�rga, pentru ca apele lor din cele sfinte ies, si va fi
roada lor de m�ncat si suirea lor de sanatate.
14. Acestea zice Domnul Dumnezeu: acestea sunt hotarele, care veti mosteni
ale pam�ntului celor douasprezece neamuri ale fiilor lui Israil, adaugirea funii.
15. Si-l veti mosteni pe el fiecare �ntocmai ca si fratele sau, spre care
am ridicat m�na mea, ca sa-l dau parintilor vostri, si va cadea pam�ntul acesta
voua �ntru mostenire.
16. Si acestea sunt hotarele pam�ntului catre miazanoapte de la marea cea
mare, care se pogoara, si �mprejur spinteca intrarea Sedadii.
17. Emat, Virota, Savarim, care sunt �ntru hotarele Damascului si �ntru
hotarele Ematului, curtile lui Savnan, care sunt deasupra hotarelor Avranitidii.
18. Acestea sunt hotarele de la mare; de la curtea lui Enan, hotarele
Damascului si cele catre miazanoapte.
19. Si cele catre rasarit �ntru Avranitida si �ntru Damasc si �ntru
Galaaditida, si �ntru pam�ntul lui Israil, Iordanul, hotaraste la marea cea
dinspre rasariturile Finichetului; acestea sunt cele de catre rasarituri.
20. Si cele dinspre austru catre miazazi de la Teman si de la Finichet p�na
la apa Marimot Cadis, care se lateste catre marea cea mare; aceasta este partea
austrului catre miazazi.
21. Aceasta este partea marii cei mari, care hotaraste p�na �n preajma
intrarii Imatului p�na la intrarea lui; acestea sunt cele dinspre marea Imatului.
Si veti �mparti pam�ntul acesta voua neamurilor lui Israil.
22. Pune-l-veti pe el mostenire voua si nemernicilor, care nemernicesc
�ntru voi, care au nascut fii �ntru voi, si vor fi voua ca cei mosteni �ntru
fiii lui Israil, �mpreuna cu voi vor m�nca �ntru mostenire �ntru neamurile lui
Israil.
23. Si vor fi �ntru neamul nemernicilor, �ntru nemernicii cei ce sunt cu
ei acolo veti da mostenire lor, zice Domnul Dumnezeu.

CAP. 48.
�mpartirea pam�ntului celui Sf�nt la cele douasprezece neamuri.

Acestea sunt numele neamurilor de la �nceputul cel de catre miazanoapte si de la

partea pogor�rei, care desparte �mprejur la intrarea Ematului curtea Elamului,
hotarul Damascului catre miazanoapte, dinspre partea Ematului curtii, si va fi lor
cele catre rasarituri p�na la mare: Dan, una.
2. Si de la hotarele lui Dan cele de catre rasarituri, p�na la mare: Asir,
una.
3. Si de la hotarele lui Asir cele dinspre rasarituri, p�na la cele
dinspre mare: Neftalim, una.
4. Si de la hotarele lui Neftamin cele dinspre rasarituri, p�na la cele
dinspre mare: Manasi, una.
5. Si de la hotarele lui Manasi cele dinspre rasarituri p�na la cele
dinspre mare: Efraim, una.
6. Si de la hotarele lui Efraim cele dinspre rasarituri p�na la cele
dinspre mare: Ruvim, una.
7. Si de la hotarele lui Ruvim cele dinspre rasarituri, p�na la cele
dinspre mare: Iuda, una,
8. Si de la hotarele lui Iuda cele dinspre rasarituri p�na la cele dinspre
mare va fi p�rga, care o veti osebi douazeci si cinci de mii largimea, si lungimea
ca una din partile cele de catre rasarituri si p�na la cele dinspre mare, si va fi
cel Sf�nt �n mijlocul lor.
9. P�rga, care vor osebi Domnului lungimea de douazeci si cinci de mii, si
largimea de douazeci si cinci de mii.
10. Acestora va fi p�rga Sfintelor preotilor, catre miazanoapte douazeci si
cinci de mii, si catre mare largimea zece mii, si catre rasarituri latimea zece
mii, si catre austru lungimea douazeci si cinci de mii, si muntele Sfintelor va fi
�n mijlocul lui.
11. Preotilor celor sfintiti fiilor lui Saduc, celor ce pazesc pazele
casei, care n-au ratacit cu ratacirea fiilor lui Israil, precum au ratacit
Levitii.
12. Si se va da lor p�rga din p�rga pam�ntului sf�nta a Sfintelor din
hotarele Levitilor.
13. Iar Levitilor cele ce sunt alaturi cu hotarele preotilor, lungimea
douazeci si cinci de mii si largimea zece mii, toata lungimea douazeci si cinci de
mii si largimea zece mii.
14. Nu se va vinde dintr-�nsa, nici se va masura, nici se vor lua cele
�nt�i nascute ale pam�ntului, ca sfinte vor fi Domnului.
15. Iar cele cinci mii, care prisosesc �n latime la cele douazeci si cinci
de mii, zid �nainte va fi cetatii de locuit si de �mpartit lui, si va fi cetatea
�n mijlocul lui.
16. Si acestea sunt masurile lui: de catre miazanoapte trei mii si cinci
sute, si de catre austru patru mii si cinci sute, si de catre rasarit patru mii si
cinci sute, si de catre mare patru mii si cinci sute.
17. Si va fi de �mpartit cetatii catre miazanoapte doua sute si cincizeci,
si catre austru doua sute si cincizeci, si catre rasarit doua sute si cinci zeci,
si catre mare doua sute si cinci zeci.
18. Iar ce prisoseste �n lungimea alaturea cu p�rga Sfintelor: zece mii
catre rasarit, si zece mii catre mare, si va fi p�rga celui sf�nt, si vor fi
roadele ei spre p�ini celor ce lucreaza cetatii.
19. Iar cei ce lucreaza cetatii, vor lucra dintru toate neamurile lui
Israil.
20. Toata p�rga douazeci si cinci de mii peste douazeci si cinci de mii �n
patru unghiuri; veti osebi p�rga celui sf�nt de la mostenirea cetatii.
21. Iar ce va prisosi povatuitorului din aceasta si din cea de la p�rga
celui Sf�nt si de la mostenirea cetatii dinspre fata peste douazeci si cinci de
mii lungimea, p�na la hotarele cele de catre rasarit si catre mare dinspre fata
douazeci si cinci de mii, p�na la hotarele cele dinspre mare alaturea cu partile
povatuitorului, si va fi p�rga Sfintelor si sfintenia casei �n mijlocul ei.
22. Si din mostenirea Levitilor si din mostenirea cetatii �n mijlocul
povatuitorilor, va fi �ntru hotarele lui Iuda si �ntru hotarele lui Veniamin, si
a povatuitorilor va fi.
23. Si celelalte neamuri de la cele dinspre rasarit p�na la cele dinspre
mare: Veniamin, una.
24. Si de la hotarele lui Veniamin, de la cele dinspre rasarit, p�na la
cele dinspre mare: Simeon, una.
25. Si de la hotarele lui Simeon cele dinspre rasarit, p�na la cele de
catre mare: Isahar, una.
26. Si de la hotarele lui Isahar cele dinspre rasarit, p�na la cele dinspre
mare: Zavulon, una.
27. Si de la hotarele lui Zavulon cele dinspre rasarit, p�na la cele
dinspre mare: Gad, una.
28. Si de la hotarele lui Gad cele de catre rasarit, p�na la cele de catre
amiazazi; si vor fi hotarele lui de la Temam, si apa Varemot Kadis de mostenire
p�na la marea cea mare.
29. Acesta este pam�ntul, care veti �mparti cu sorti neamurilor lui Israil,
si acestea sunt �mpartirile lor, zice Domnul Dumnezeu.
 30. Si acestea sunt trecatorile cetatii cele de catre miazanoapte patru mii
cinci sute cu masura.
31. Si portile cetatii pe numele neamurilor lui Israil, trei porti catre
miazanoapte, poarta lui Ruvim una, poarta lui Iuda una si poarta lui Levi una.
32. Si cele de catre rasarit patru mii cinci sute, si trei porti: poarta
lui Iosif una, poarta lui Veniamin una si poarta lui Dan una.
33. Si cele de catre austru patru mii cinci sute cu masura, si trei porti:
poarta lui Simeon una, poarta lui Isahar una si poarta lui Zavulon una.
34. Si cele de catre mare, patru mii cinci sute cu masura, si trei porti:
poarta lui Gad una, poarta lui Asir una si poarta lui Neftalim una.
35. �mprejurare de optsprezece mii; si numele cetatii din ziua �n care se
va face: Domnul acolo, va fi numele ei.

PROOROCIA LUI DANIIL

CAP. 1.
Tinerii Evrei alesi de Navuhodonosor pazesc legea.

�n anul al treilea al �mparatiei lui Ioachim �mparatul Iudei, a venit

Navuhodonosor �mparatul Vavilonului la Ierusalim, si l-a �nconjurat pe el.
2. Si au dat Domnul �n m�na lui pe Ioachim �mparatul Iudei, si din partea
vaselor casei lui Dumnezeu, si le-au dus pe ele �n pam�ntul Senaar a casei
Dumnezeului sau, si vasele le-au descarcat �n casa vistieriei Dumnezeului sau.
3. Si a zis �mparatul lui Asfanez cel ce era mai mare peste famenii sai,
sa bage din fiii robiei lui Israil si din sam�nta �mparatiei si din boieri.
4. Tineri �ntru care nu este prihana, si frumosi la chip, si �ntelegatori
�ntru toata �ntelepciunea, si cunoscatori de stiinta, si cugetatori de
�ntelepciune, care sa poata sta �n casa �naintea ;mparatului, si sa-i �nvete pe ei
carte si limba Haldeilor.
5. Si le-a r�nduit lor �mparatul zilnic din masa �mparateasca si din vinul
care bea el, si sa-i hraneasca pe ei trei ani, si dupa aceea sa stea �naintea
�mparatului.
6. Si au fost �ntru ei din fiii lui Iuda: Daniil si Anania si Azaria si
Misail.
7. Si le-a pus lor mai marele famenilor nume, lui Daniil: Valtasar, si lui
Anania: Sidrah, si lui Misail: Misah, si lui Azaria: Avdenago.
8. Si a pus Daniil �n inima sa, ca sa nu se p�ngareasca cu masa
�mparatului si cu vinul bauturii lui, si a rugat pe mai marele famenilor, ca sa nu
se p�ngareasca.
9. Si au dat Dumnezeu pe Daniil spre mila si spre �ndurare �naintea mai
marelui famenilor.
10. Si a zis mai marele famenilor lui Daniil: ma tem de domnul meu
�mparatul, cel ce v-a r�nduit voua m�ncare si bautura, ca nu cumva sa vada fata
voastra mai scazuta dec�t a tinerilor celor de o v�rsta cu voi, si veti pune capul
meu �n pierire �naintea �mparatului.
11. Si a zis Daniil catre Amelsad, pe care pusese mai marele famenilor
peste Daniil, Anania, Misail si Azaria:
12. Cearca rogu-te cu slugile tale zece zile, si sa ne dea noua din
semintele pam�ntului, si sa m�ncam si apa sa bem.
13. Si sa se arate �naintea ta fetele noastre si fetele tinerilor celor ce
man�nca din masa �mparatului, si precum vei vedea fa cu slugile tale.
14. Si i-a ascultat pe ei, si i-a cercat pe ei zece zile.
15. Si dupa ce s-au sf�rsit zece zile, s-au aratat fetele lor frumoase, si
trupurile lor mai cu putere dec�t tinerii cei ce m�ncau din masa �mparatului.
16. Si Amelsad lua el m�ncarea lor si vinul bauturii lor, si lor le da
seminte.
17. Si acestor patru tineri le-au dat lor Dumnezeu �ntelegere si pricepere
�ntru toata stiinta si �ntelepciunea, si Daniil �ntelegea toata vedenia si
visurile.
18. Si dupa ce s-au sf�rsit zilele, dupa care a zis �mparatul, sa-i aduca
pe ei �nauntru, mai marele famenilor i-a adus �naintea lui Navuhodonosor.
19. Si a vorbit cu ei �mparatul, si dintru ei toti nu s-a aflat asemenea
lui Daniil si lui Anania, lui Misail si lui Azaria, si au statut �naintea
�mparatului.
20. Si �ntru tot cuv�ntul �ntelepciunii si stiintei de care i-a �ntrebat
pe ei �mparatul, i-a aflat pe ei cu zece parti mai �nvatati de c�t toti
desc�ntatorii si maghii, care erau �n toata �mparatia lui.
21. Si a fost Daniil p�na la anul dintai al �mparatului Kir.

CAP. 2.
Visul �mparatului descoperit de Daniil.

�n anul al doilea al �mparatiei lui Navuhodonosor, visat-a Navuhodonosor vis, si

s-a spaim�ntat duhul lui, si somnul lui s-a departat de la el.
2. Si a zis �mparatul: chemati pe desc�ntatori si pe maghi si pe
fermecatori si pe Haldei, ca sa spuna �mparatului visul lui, si au venit si au
statut �naintea �mparatului.
3. Si le-a zis lor �mparatul: visat-am, si s-a spaim�ntat duhul meu a sti
visul.
4. Si au grait Haldeii �mparatului sirieneste: �mparate, �n veci sa
traiesti, tu spune visul noua slugilor tale, si noi vom spune t�lcul lui.
5. Raspuns-a �mparatul, si a zis Haldeilor: cuv�ntul de la mine s-a
departat de nu-mi veti arata mie visul si t�lcul lui, voi veti pieri, si casele
voastre se vor jefui.
6. Iar de-mi veti arata visul si t�lcul lui, daruri si cinste multa veti
lua de la mine, numai spuneti-mi visul si t�lcul lui.
7. Raspuns-a a doua oara, si au zis: spuna �mparatul slugilor sale visul
si t�lcul lui vom spune.
8. Si a raspuns �mparatul, si a zis: cu adevarat vad eu ca voi
rascumparati vremea, ca ati vazut ca s-a departat de la mine cuv�ntul.
9. De nu veti spune mie visul, vad ca cuv�nt mincinos si stricat ati
tocmit sa ziceti �naintea mea, p�na va trece vremea, spuneti-mi visul, si voi sti,
ca si t�lcul lui veti spune mie.
10. Si raspunsera Haldeii �naintea �mparatului, si zisera: nu este om pe
pam�nt, care va putea sa stie cuv�ntul �mparatului, ca tot �mparatul mare, si
domnul, cuv�nt ca acesta nu �ntreaba de maghi si de Haldei.
11. Ca cuv�ntul, care-l �ntreaba �mparatul este greu, si altul nu-l poate
spune, �naintea �mparatului, fara numai zeii, a carora locas nu este cu tot
trupul.
12. Atunci �mparatul cu m�nie si cu urgie multa, a zis: sa piarda pe toti
�nteleptii Vavilonului.
13. Si a iesit porunca, si omora pe �ntelepti, si cauta si pe Daniil si pe
prietenii lui sa-i omoare.
14. Atunci Daniil a raspuns sfat si cuget lui Arioh celui mai mare peste
bucatarii �mparatului, care iesise sa omoare pe �nteleptii Vavilonului.
15. Si l-a �ntrebat pe el zic�nd: boierule al �mparatului, pentru ce a
iesit aceasta judecata fara de rusine de la fata �mparatului? Si a spus Arioh
cuv�ntul lui Daniil.
16. Si Daniil a intrat, si a rugat pe �mparatul, ca sa-i dea lui vreme, si
va spune �mparatului t�lcul visului.
17. Si intr�nd Daniil �n casa sa, a spus cuv�ntul lui Anania si lui Misail
si lui Azaria prietenilor sai.
18. Si cerea mila de la Dumnezeul cerului pentru taina aceasta, ca sa nu
piara Daniil si prietenii lui �mpreuna cu ceilalti �ntelepti ai Vavilonului.
19. Atunci, lui Daniil �n vedenia noptii s-a descoperit taina, si bine a
cuv�ntat Daniil pe Dumnezeul cerului.
 20. Si a zis sa fie numele lui Dumnezeu binecuv�ntat din veac si p�na �n
veac, ca a lui este �ntelepciunea si �ntelegerea.
21. Si el schimba vremile si anii, pune �mparati si muta, da �ntelepciune
celor �ntelepti si �ntelegere celor ce stiu �ntelegere.
22. El descopera ad�ncurile si ascunsurile, si cunoaste cele dintru
�ntuneric, si lumina cu el este.
23. Tie Dumnezeul parintilor mei ma marturisesc, si pe tine te laud, ca mi-
ai dat mie �ntelepciune si putere, si mi-ai aratat mie cele ce am cerut de la
tine, si visul �mparatului l-ai aratat mie.
24. Si a venit Daniil la Arioh, pe care �l r�nduise �mparatul sa piarda pe
�nteleptii Vavilonului, si a zis lui: sa nu pierzi pe �nteleptii Vavilonului, ci
ma baga pe mine �naintea �mparatului, si voi spune �mparatului t�lcul.
25. Atunci Arioh �ndata a bagat pe Daniil �naintea �mparatului, si a zis
lui: aflat-am om din fiii robiei Evreesti, care va spune �mparatului t�lcul.
26. Si a raspuns �mparatul, si a zis lui Daniil, caruia era numele
Valtazar: au poti sa-mi spui visul care l-am vazut, si t�lcul lui?
27. Si a raspuns Daniil �naintea �mparatului si a zis: taina, care �ntreaba
�mparatul �ntelept, Maghii, desc�ntatorii, Gazarinii nu pot sa o spuna
�mparatului.
28. Ci este Dumnezeu �n cer, care descopere tainele, si au aratat
�mparatului Navuhodonosor, cele ce vor sa fie �n zilele cele de pe urma, visul
tau, si vedenia capului tau �ntru asternutul tau acesta este.
29. Tu �mparate g�ndeai �ntru asternutul tau, ce va fi dupa aceasta, si
cel ce descopere tainele, au aratat tie, cele ce vor sa fie.
30. Si mie nu pentru �ntelepciunea, care este �ntru mine mai multa dec�t
toti cei vii, s-a descoperit taina aceasta, ci ca sa spui �mparatului t�lcul, ca
sa cunosti g�ndurile inimii tale.
31. Tu �mparate ai vazut si iata un chip, si chipul acela era mare, si
vederea lui �naltata st�nd �naintea fetei tale, si vederea lui groaznica.
32. Chipul, al caruia era capul de aur curat, m�inile si pieptul si bratele
lui de argint, p�ntecele si armurile de arama.
33. Iar fluierile de fier: o parte a picioarelor lui de fier, o parte de
lut.
34. Vazut-ai p�na s-a taiat o piatra din munte fara de m�na, si a lovit
chipul peste picioarele cele de fier si cele de lut, si le-a zdrumicat pe d�nsele
de tot.
35. Atunci s-a sfar�mat de odata lutul, fierul, arama, argintul, aurul, si
s-a facut ca praful cel din arie vara, si le-a ridicat pe d�nsele multime de v�nt,
si loc nu s-a aflat lor; iar piatra care a lovit chipul s-a facut munte mare, si a
umplut tot pam�ntul.
36. Acesta este visul, si t�lcul lui vom spune �naintea �mparatului.
37. Tu �mparate esti �mparatul �mparatilor, caruia Dumnezeul cerului
�mparatie tare si puternica si cinstita au dat.
38. �n tot locul unde locuiesc fiii oamenilor, si hiarele tarinii si
pasarile cerului si pestii marii au dat �n m�na ta si te-a pus pe tine domn
tuturor, tu esti capul cel de aur.
39. Si dupa tine se va scula alta �mparatie mai mica dec�t a ta si
�mparatia a treia, care este arama care va domni peste tot pam�ntul.
40. Si �mparatia a patra, care va fi tare ca fierul, precum fierul
marunteaza si supune toate, asa toate le va marunti si le va supune.
41. Si pentru ca ai vazut picioarele si degetele o parte de lut si o parte
de fier; �mparatie �mpartita va fi si din radacina de fier va fi �ntru ea, precum
ai vazut fierul amestecat cu lutul.
42. Si degetele picioarelor o parte de fier si o parte de lut, o parte din
�mparatia aceea va fi tare, si dintru ea se va sfar�ma ceva.
43. Iar ca ai vazut fierul amestecat cu lutul, se vor amesteca �ntru
sam�nta oamenilor si nu se vor lipi, precum nu se amesteca fierul cu lutul.
44. Si �n zilele �mparatilor acestora va scula Dumnezeul cerului �mparatie,
care �n veci nu se va strica; si �mparatia lui altui popor nu se va lasa, marunti-
va si va v�ntura toate �mparatiile, iar aceea va sta �n veci.
45. �n ce chip ai vazut, ca din munte s-a taiat piatra fara de m�na si a
sfar�mat lutul, fierul, arama, argintul si aurul, Dumnezeul cel mare au aratat
�mparatului cele ce vor sa fie dupa acestea, si adevarat este visul si
credincioasa t�lcuirea lui.
46. Atunci �mparatul Navuhodonosor a cazut pe fata sa, si s-a �nchinat lui
Daniil si darul si miros bun a zis sa-i toarne lui.
47. Si raspunz�nd �mparatul, a zis lui Daniil: cu adevarat Dumnezeul
vostru, acela este Dumnezeul dumnezeilor si Domnul �mparatilor, cel ce descopere
tainele, caci ai putut descoperi taina aceasta.
48. Si a marit �mparatul pe Daniil, si daruri mari si multe i-a dat lui si
l-a pus pe el peste toata tara Vavilonului si domn domnilor peste toti �nteleptii
Vavilonului.
49. Si Daniil a cerut de la �mparatul, si a pus peste lucrurile tarii
Vavilonului pe Sidrah, Misah si Avdenago, iar Daniil era �n curtea �mparatului.

CAP. 3.
Chipul cel de aur si cei trei tineri �n cuptorul cu foc.

�n anul al optsprezecelea Navuhodonosor �mparatul a facut un chip de aur:

�naltimea lui de sasezeci de coti si largimea lui de sase coti, si l-a pus pe el
�n c�mpul Deira �n tara Vavilonului.
2. Si a trimis sa str�nga pe toti domnii cei mari si mai marii ostirilor
si povatuitorii si capeteniile si c�rmuitorii si pe toti boierii tarilor, ca sa
vie la �nnoirea chipului care �l ridicase Navuhodonosor �mparat.
3. Si s-au adunat domnii de prin tari si capeteniile si mai marii
ostirilor si povatuitorii si biruitorii cei mari si c�rmuitorii si toti boierii
tarilor la �nnoirea chipului, care �l ridicase Navuhodonosor �mparat si au statut
�naintea chipului.
4. Si strigatorul striga cu tarie: voua se zice limbilor, popoarelor,
neamurilor, si semintiilor:
5. �n ce ceas veti auzi glasul tr�mbitei si al fluierului si al alautei si
al surlei si al canonului si al organului si al versurilor si al tot felul de
c�ntare, sa cadeti sa va �nchinati chipului celui de aur, care l-a ridicat
Navuhodonosor �mparat.
6. Iar cel ce nu va cadea sa se �nchine, �ntr-acel ceas se va arunca �n
cuptorul ce arde cu foc.
7. Si au fost dupa ce au auzit toate popoarele glasul tr�mbitei si al
fluierului si al alautei si al surlei si al canonului si al organului si al
versurilor si a tot felul de c�ntare, au cazut toate popoarele, neamurile,
semintiile, de s-au �nchinat chipului celui de aur, pe care ridicase Navuhodonosor
�mparat �nainta lor.
8. Atunci s-a apropiat niste oameni Haldei, de au p�r�t pe Evrei,
9. La �mparatul Navuhodonosor, zic�nd: �mparate, �n veci sa traiesti.
10. Tu �mparate ai pus porunca ca tot omul, ori care va auzit glasul
tr�mbitei si al fluierului si al alautei si al surlei si al canonului si al
organului si al versurilor si a tot felul de c�ntare,
11. De nu va cadea sa se �nchine chipului celui de aur, care ai ridicat, sa
se arunce �n cuptorul ce arde cu foc.
12. Deci, sunt aici niste oameni Evrei pe care i-ai pus peste lucrurile
tarii Vavilonului, Sedrah, Misah si Avdenago, care nu asculta porunca ta �mparate,
si dumnezeilor tai nu slujesc si chipului celui de aur, care ai pus nu i se
�nchina.
13. Atunci Navuhodonosor �mparatul, cu tulburare si cu m�nie a zis sa aduca
pe Sedrah, Misah si Avdenago; si oamenii aceia s-au adus �naintea �mparatului.
14. Si graind Navuhodonosor �mparatul a zis lor: oare asa este cu adevarat
Sedrah, Misah si Avdenago, ca dumnezeilor mei nu slujiti, si chipului celui de
aur, care am ridicat, nu va �nchinati?
15. Acum dar sa fiti gata, daca veti auzi glasul tr�mbitei si al fluierului
si al alautei si al surlei si al canonului si al versurilor si a tot felul de
c�ntare, sa cadeti sa va �nchinati chipului celui de aur, care am facut; iar de nu
va veti �nchina, �ntr-acel ceas va vor arunca �n cuptorul ce arde cu foc, si cine
este Dumnezeu care va va scoate pe voi din m�inile mele?
16. Si raspunz�nd Sedrah, Misah si Avdenago, au zis �mparatului
Navuhodonosor: nu este lucrul nostru sa raspundem tie pentru graiul acesta.
17. Ca este Dumnezeul nostru �n ceruri, caruia noi slujim, puternic sa ne
scoata pe noi din cuptorul ce arde cu foc, si sa ne izbaveasca din m�inile tale
�mparate.
18. Si de nu, sa stii o �mparate, ca dumnezeilor tai nu vom sluji, si
chipului celui de aur, care ai ridicat, nu ne vom �nchina.
19. Atunci Navuhodonosor se umplu de m�nie, si si-a schimbat vederea fetei
lui asupra lui Sedrah, Misah si Avdenago, si a zis: ardeti cuptorul de sapte ori
mai mult p�na ce va arde de tot.
20. Si la oameni tari a poruncit cu mare tarie sa lege pe Sedrah, Misah si
Avdenago si sa-i arunce �n cuptorul ce arde cu foc.
21. Atunci pe barbatii aceia i-au legat, si cu nadragii si cu islicele lor
si cu �ncaltamintele si cu hainele lor, i-au aruncat �n mijlocul cuptorului ce
ardea cu foc.
22. Pentru ca cuv�ntul �mparatului se �ntarea, si cuptorul arsese foarte,
iar pe oamenii aceia care p�r�se pe Sedrah, Misah si pe Avdenago, i-a ars vapaia
focului �mprejur.
23. Si acei trei barbati Sedrah, Misah si Avdenago au cazut legati �n
mijlocul cuptorului ce ardea cu foc si umblau prin mijlocul vapaii, laud�nd pe
Dumnezeu.
24. Si Navuhodonosor i-a auzit pe ei laud�nd, si s-a mirat si s-a sculat cu
grab si a zis boierilor sai: au nu trei barbati am bagat �n mijlocul focului
legati? Si a zis �mparatului: adevarat �mparate.
25. Si a zis �mparatul: acum eu vad patru barbati dezlegati, si umbl�nd �n
mijlocul focului, si nimic lor nu le strica, si chipul celui de al patrulea
asemenea fiului lui Dumnezeu.
26. Atunci s-a apropiat Navuhodonosor la usa cuptorului focului ce ardea,
si a zis: Sedrah, Misah si Avdenago, robii Dumnezeului celui prea �nalt, iesiti si
veniti; si au iesit Sedrah, Misah si Avdenago, din mijlocul focului.
27. Si s-au str�ns domnii si mai marii ostirii si capeteniile locului si
boierii �mparatului si au vazut pe barbati, ca n-a ars focul trupul lor, si parul
capului lor nu s-a p�rlit, si hainele lor nu s-au vatamat, si miros de foc nu era
�ntru ei, si s-a �nchinat �mparatul Domnului �naintea lor.
28. Si raspunz�nd �mparatul Navuhodonosor, a zis: binecuv�ntat este
Dumnezeul lui Sedrah, Misah si Avdenago, cel ce au trimis pe �ngerul sau, si au
scos pe slugile sale, pentru ca nadajduia �ntru el, si n-a ascultat de cuv�ntul
�mparatului, si si-au dat trupurile sale focului, ca sa nu slujeasca, nici sa se
�nchine la tot dumnezeul, fara numai Dumnezeului lor.
29. Si eu pun porunca: tot poporul, neamul, limba ori care vor grai hula
asupra Dumnezeului lui Sedrah, Misah si Avdenago, vor pieri, si casele lor se vor
jefui, ca nu este alt Dumnezeu, care poate sa izbaveasca asa.
30. Atunci �mparatul a �ndreptat pe Sedrah, Misah si Avdenago, �n tara
Vavilonului, si i-a crescut pe ei, si i-a �nvrednicit pe ei a povatui pe toti
Evreii, cei dintru �mparatia lui.
31. Navuhodonosor �mparat: tuturor popoarelor, neamurilor si limbilor, care
locuiesc �n tot pam�ntul, pace voua sa se �nmulteasca.
32. Semnele si minunile, care au facut cu mine Dumnezeul cel prea �nalt,
placut-au �naintea mea sa le vestesc voua.
33. C�t sunt de mari si de puternice, �mparatia lui �mparatie vesnica este,
si stap�nia lui �n neam si �n neam.
CAP. 4.
Visul lui Navuhodonosor si t�lcuirea lui.

Eu Navuhodonosor bine petrec�nd eram �n casa mea, si bine odraslind pe scaunul

meu.
2. Vis am vazut si m-a �nfricosat, si m-am tulburat �ntru asternutul meu,
si vederile capului meu m-au tulburat pe mine.
3. Si prin mine s-a pus porunca, ca sa aduc �naintea mea pe toti
�nteleptii Vavilonului, ca sa-mi arate t�lcul visului.
4. Si au intrat desc�ntatorii, Maghii, Gazarinii, Haldeii si le-am spus
lor visul, si t�lcuira lui nu mi-au aratat mie,
5. P�na ce a venit Daniil, caruia numele Valtasar dupa numele Dumnezeului
meu, care are duh sf�nt a lui Dumnezeu �ntru sine, si i-am spus lui visul.
6. Valtasar mai marele desc�ntatorilor, pe care te-am cunoscut, ca Duh
Sf�nt al lui Dumnezeu este �ntru tine, si toata taina nu este tie cu neputinta,
auzi vederea visului meu, care l-am vazut, si t�lcuirea lui spune-mi mie.
7. Si vederile capului meu �ntru asternutul meu; vazut-am si iata un
copac �n mijlocul pam�ntului, si �naltimea lui multa.
8. Si s-a marit copacul, si s-a �ntarit, si �naltimea lui a ajuns p�na la
cer, si tulpina lui la marginile a tot pam�ntul.
9. Frunzele lui frumoase, si roada lui multa, si hrana tuturor �ntru
d�nsul, si sub d�nsul locuiau hiarele cele salbatice, si �n ramurile lui locuiau
pasarile cerului, si dintr-�nsul se hranea tot trupul.
10. Vazut-am �n vederea noptii �ntru asternutul meu, si iata Ir, si cel
sf�nt din cer s-a pogor�t.
11. Si a strigat cu tarie, si asa au zis: taiati copacul si smulgeti
ramurile lui si scuturati frunzele lui si risipiti roadele lui, sa fuga hiarele de
sub el, si pasarile din ramurile lui.
12. �nsa odrasla radacinelor lui �n pam�nt o lasati, si �n legatura de fier
si de arama, �n iarba cea de afara, si �n roua cerului va ram�nea, si cu hiarele
partea lui �n buruiana pam�ntului.
13. Inima lui cea de om se va schimba, si inima de hiara se va da lui, si
sapte vremi se vor muta peste el.
14. Prin t�lcuirea lui Ir, este cuv�ntul, si graiul sfintilor este
�ntrebarea, ca sa cunoasca cei vii, ca Domnul este cel prea �nalt al �mparatiei
oamenilor, si ori cui va vrea o va da pe ea, si pe cel ce este ocara la oameni �l
va �nalta peste ea.
15. Acesta este visul, care am vazut eu Navuhodonosor �mparat, si tu
Valtasar t�lcuirea lui spune-mi; ca toti �nteleptii �mparatiei mele, nu-mi pot
arata t�lcuirea lui; iar tu Daniile poti, ca Duhul lui Dumnezeu cel Sf�nt, este
�ntru tine.
16. Atunci Daniil al carui nume era Valtasar, a statut amutit ca la un
ceas, si g�ndurile lui �l tulburau pe el, si raspunse �mparatul si zice:
Valtasare! Visul si t�lcul lui sa nu te s�rguiasca, si a raspuns Valtasar, si a
zis: doamne! Visul acesta sa fie celor ce te urasc pe tine, si t�lcul lui
vrajmasilor tai.
17. Copacul, care l-ai vazut, cel ce s-a marit si s-a �ntarit, a caruia
�naltimea a ajuns la cer, si tulpina lui peste tot pam�ntul,
18. Si frunzele lui bine �nverzite, si roada lui multa, si hrana tuturor
�ntr-�nsul, si sub d�nsul locuiau hiare salbatice, si �n ramurile lui locuiau
pasarile cerului,
19. Tu esti �mparate, ca te-ai marit si te-ai �ntarit, si marimea ta s-a
�naltat, si a ajuns la cer, si stap�nia ta la marginile pam�ntului.
20. Si ca a vazut �mparatul pe Ir, si pe cel sf�nt pogor�ndu-se din cer, si
a zis: smulgeti copacul si-l stricati pe el; �nsa odrasla radacinilor lui lasati-o
�n pam�nt; si �n legatura de fier si de arama si ;n iarba cea de afara, si �n roua
cerului va petrece, si cu hiarele salbatice va fi partea lui, p�na ce se vor muta
peste el sapte vremi.
 21. Acesta este t�lcul lui �mparate, si judecata celui Prea �nalt aceasta
este, care a sosit asupra domnului meu �mparatului.
22. Sapte ani te vor scoate de la oameni, si cu hiarele salbatice va fi
petrecerea ta, si cu iarba ca pe un bou te vor hrani, si roua cerului peste tine
va cadea, si sapte vremi se vor muta peste tine, p�na vei cunoaste ca cel Prea
�nalt stap�neste peste �mparatia oamenilor, si cui va vrea o va da pe ea.
23. Si pentru ca a zis: lasati odrasla radacinelor copacului �n pam�nt,
�mparatia ta tie va ram�ne, dintru care vei cunoaste puterea cea cereasca.
24. Pentru aceea �mparate! Sfatul meu sa-ti placa tie, si pacatele tale cu
milostenie le rascumpara, si nedreptatile tale cu �ndurari saracilor, doar va fi
Dumnezeu mult �ngaduitor pacatelor tale.
25. Acestea toate a venit asupra lui Navuhodonosor �mparatul.
26. Dupa douasprezece luni la Biserica �mparatiei lui �n Vavilon umbl�nd.
27. Raspuns-a �mparatul, si a zis: au nu este acesta Vavilonul cel mare,
care l-am zidit eu casa �mparatiei �ntru taria puterii mele, spre cinstea maririi
mele?
28. �nca cuv�ntul �n gura �mparatului fiind, glas din cer s-a facut: tie se
zice Navuhodonosoare �mparate; �mparatia ta a trecut de la tine.
29. Si dintre oameni te vor scoate pe tine, si cu hiarele c�mpului va fi
locuinta ta, si cu iarba, ca pe un bou te vor hrani pe tine, si sapte vremi se vor
premeni peste tine, p�na ce vei cunoaste, ca cel Prea �nalt stap�neste peste
�mparatia oamenilor, si cui va vrea o va da pe ea.
30. Intr-acelasi ceas s-a plinit cuv�ntul asupra lui Navuhodonosor, si s-a
scos dintre oameni, si iarba ca un bou a m�ncat, si din roua cerului s-a vopsit
trupul lui, p�na a crescut perii lui, ca perii leilor, si unghiile lui ca ale
pasarilor.
31. Si dupa sf�rsitul zilelor, eu Navuhodonosor, ridicat-am ochii mei spre
cer, si mintea mea s-a �ntors la mine, si bine am cuv�ntat pe cel Prea �nalt, si
pe cel viu �n veci l-am laudat si l-am slavit, ca puterea lui este putere vesnica,
si �mparatia lui �n neam si �n neam.
32. Si toti locuitorii pam�ntului, ca o nimic sunt �naintea lui, si dupa
voia lui face �ntru taria cerului si �ntru locasul pam�ntului, si nu este cine
sa stea �mpotriva m�niei lui, si sa zica lui: ce ai facut?
33. Intr-acea vreme mintea mea s-a �ntors la mine; si la cinstea �mparatiei
mele am venit, si chipul meu s-a �ntors la mine; si sfetnicii mei si boierii mei
m-au cautat pe mine, si �ntru �mparatia mea m-am �ntarit; si marire mai multa s-a
adaugat mie.
34. Acum dar eu Navuhodonosor laud si prea �nalt si slavesc pe �mparatul
cerului, ca toate lucrurile lui sunt adevarate si cararile lui judecati, si pe
toti cei ce umbla cu trufie poate sa-i smereasca.

CAP. 5.
Ospatul lui Valtazar, scrierea minunata si t�lcuirea ei.

Valtasar �mparatul facut-a cina mare boierilor sai o mie, si �naintea celor o mie
vin era.
2. Si b�nd Valtasar a zis c�nd a gustat vinul, ca sa aduca vasele cele de
aur si cele de argint, care le-a fost adus Navuhodonosor tatal lui din Biserica
Ierusalimului, ca sa bea dintr-�nsele �mparatul si boierii lui si tiitoarele lui
si cele ce se culcau cu el.
3. Si au adus vasele cele de aur si argint, care le-a fost adus din
Biserica lui Dumnezeu cea din Ierusalim, si au baut dintr-�nsele �mparatul si
boierii lui si tiitoarele lui si cele ce se culcau cu el.
4. Beau vin si laudau pe dumnezeii cei de aur, de argint, de arama, de
fier, de lemn si de piatra; iar pe Dumnezeul cel vesnic nu l-au binecuv�ntat, cel
ce are putere peste duhul lor.
5. Intr-acelasi ceas au iesit degete de m�na de om si scriau �n preajma
luminii peste spoiala peretelui casei �mparatesti; �mparatul vedea �nchieturile
m�inii, care scria.
6. Atunci fata �mparatului s-a schimbat, si g�ndurile lui l-au tulburat si
�ncheieturile soldurilor lui se dezlegau si genunchii lui tremurau.
7. Si a strigat �mparatul tare, sa aduca Maghi, Haldei, Gazarini, si a zis
�mparatul �mteleptilor Vavilonului: oricine va citi scrisoarea aceasta si
t�lcuirea ei �mi va arata, cu porfira se va �mbraca, si lant de aur �mprejur de
grumazii lui, si al treilea �ntru �mparatia mea va domni.
8. Si au intrat toti filozofii �mparatului si n-au putut sa citeasca
scrisoarea, nici sa arate �mparatului t�lcul.
9. Si �mparatul Valtasar s-a tulburat, si chipul lui s-a mutat �ntr-�nsul,
si sfetnicii lui s-au spaim�ntat.
10. Si a intrat �mparateasa �n casa ospatului si a zis: �mparate! �n veci
sa traiesti, sa nu te tulbure pe tine g�ndurile tale si fata ta sa nu se schimbe.
11. Este om �ntru �mparatia ta, �ntru care este Duhul lui Dumnezeu. Si �n
zilele tatalui tau desteptaciune si pricepere s-a aflat �ntr-�nsul, si �mparatul
Navuhodonosor tatal tau l-a pus pe el mai mare peste desc�ntatori si peste Maghi
si peste Haldei si peste Gazarini.
12. Ca duh mult este �ntru el si �ntelepciune si �ntelegere, si t�lcuieste
vise si spune cele ascunse si dezleaga legaturile, Daniil, si �mparatul i-a pus
lui nume Valtasar; acum dar cheama-l pe el, si-ti va spune t�lcul lui, tie.
13. Atunci Daniil a fost adus �naintea �mparatului, si a zis �mparatul
catre Daniil: tu esti Daniil cel din fii robimei evreesti, care o a adus �mparatul
tatal meu?
14. Auzit-am de tine, ca Duhul lui Dumnezeu este �ntru tine, si
desteptaciune si pricepere si �ntelepciune multa s-a aflat �ntru tine.
15. Si acum au venit �naintea mea �nteleptii, Maghii, Gazarinii, sa
citeasca mie scrisoarea aceasta si t�lcuirea sa mi-o spuna, si n-au putut sa mi-o
spuna.
16. Si eu am auzit de tine, ca poti a t�lcui t�lcuiri; acum dar de vei
putea citi scrisoarea aceasta si sa-mi spui t�lcul ei, cu porfira te vei �mbraca
si lant de aur va fi �mprejur de grumazii tai, si al treilea �ntru �mparatia mea
vei domni.
17. Si a zis Daniil �naintea �mparatului; darurile tale fie pentru tine si
daruirea casei tale da-o altuia; iar eu voi citi �mparatului Scriptura si t�lcul
ei voi spune tie.
18. �mparate! Dumnezeul cel prea �nalt au dat �mparatie si marime si cinste
si marire lui Navuhodonosor tatal tau.
19. Si de marirea care i-au dat lui, toate popoarele, neamurile si limbile
tremurau si se temeau de fata lui, pe care vrea el omora, si pe care vrea el
batea, si pe care vrea el �nalta, si pe care vrea smerea.
20. Si c�nd s-a �naltat inima lui si duhul lui s-a �ntarit a se trufi, s-a
pogor�t de pe scaunul �mparatiei sale si cinstea lui s-a luat de la el.
21. Si el s-a scos dintre oameni, si inima lui cu hiarele s-a dat si cu
asinii cei salbatici a fost locuinta lui, si cu iarba, ca pe un bou l-au hranit pe
el, si din roua cerului trupul lui s-a vopsit, p�na c�nd a cunoscut, ca Dumnezeu
cel prea �nalt stap�neste peste �mparatia oamenilor, si cui vrea el aceluia o da.
22. Si tu dar Valtasar fiul lui n-ai smerit inima ta �naintea lui Dumnezeu,
si au n-ai stiut tu toate acestea?
23. Si asupra Domnului Dumnezeului cerului te-ai �naltat, si vasele casei
lui le-ai adus �naintea ta, si tu si sfetnicii tai si tiitoarele tale, si cele ce
se culca cu tine ati baut vin din ele, si pe dumnezeii cei de aur si de argint si
de fier si de lemn si de piatra, care nu vad, nici aud, nici cunosc, ai laudat; si
pe Dumnezeu, �ntr-a carui m�na este suflarea ta si toate caile tale, pe acela nu
l-ai slavit.
24. Pentru aceea de la fata lui s-a trimis �nchietura de m�na, si a scris
aceasta scrisoare.
25. Si aceasta este scrisoarea cea scrisa: Mani, Techel, Fares.
26. Si aceasta este t�lcuirea cuv�ntului, Mani: masurat-au Dumnezeu
�mparatia ta, si o au plinit pe ea.
27. Techel: pusu-s-a �n cumpana, si s-a aflat cu scadere.
28. Fares: �mpartitu-s-a �mparatia ta, si s-a dat Midilor si Persilor.
29. Si a zis Valtasar, si a �mbracat pe Daniil cu porfira, si lant de aur a
pus �mprejurul grumazului lui, si l-a vestit pe el ca este al treilea biruitor
�ntru �mparatie.
30. Intr-aceasta noapte s-a omor�t �mparatul Valtasar Haldeul.
31. Si Darie Medeul a luat �mparatia, de sasezeci si doi de ani fiind.

CAP. 6.
Daniil �n groapa leilor si scaparea lui.

Si a placut �naintea lui Darie, si a pus peste �mparatie o suta douazeci de domni,
ca sa fie �ntru toata �mparatia lui.
2. Si peste acestia a pus trei r�nduitori, dintru care unul era Daniil, ca
sa graiasca cu ei domnii, sa nu supere pe �mparatul.
3. Si a fost Daniil peste ei, ca duh mult era �ntru el, si �mparatul l-a
pus pe el peste toata �mparatia sa.
4. Si r�nduitorii si domnii cautau sa afle vina asupra lui Daniil, si nici
o vina si greseala si pacat n-au aflat �ntru el, ca era credincios.
5. Si eu zis r�nduitorii: nu vor afla asupra lui Daniil vina, fara numai
pentru legea Dumnezeului lui.
6. Atunci r�nduitorii si domnii au statut �naintea �mparatului, si au zis
lui: Darie �mparate! �n veci sa traiesti.
7. Sfat au facut toti cei ce sunt peste �mparatia ta mai marii ostirilor
si domnii, boierii si c�rmuitorii, ca sa aseze cu asezam�nt �mparatesc, si sa
�ntareasca porunca, ca ori care va cere de la vreun Dumnezeu sau om cerere, p�na
�n treizeci de zile, fara numai de la tine �mparate, sa se arunce �n groapa
leilor.
8. Acum dar �mparate pune porunca, si da scrisoare, ca sa nu se schimbe
asezam�ntul Persilor si al Midilor.
9. Atunci �mparatul Darie a poruncit a se scrie porunca.
10. Si Daniil c�nd a cunoscut, ca s-a scris porunca, a intrat �n casa sa,
si ferestrele deschise �n foisorul lui catre Ierusalim, si de trei ori �n zi
plec�nd genunchile sale si se ruga si se marturisea �naintea Dumnezeului sau,
precum se obisnuise si mai �nainte a face.
11. Atunci barbatii aceia au pazit, si au aflat pe Daniil rud�ngu-se si
umilindu-se Dumnezeului sau.
12. Si duc�ndu-se au zis �mparatului: �mparate! Au n-ai pus porunca, ca tot
omul, care va cere de la vreun Dumnezeu, si de la om cerere p�na �n treizeci de
zile, fara numai de la tine �mparate, sa se arunce �n groapa leilor? Si a zis
�mparatul, adevarat, cuv�ntul si asezam�ntul Midilor si Persilor nu va trece.
13. Atunci au raspuns, si au zis �naintea �mparatului: Daniil, care este
dintre fii robiei Evreesti, nu s-a supus poruncii tale, si de trei ori �n zi cere
de la Dumnezeul sau cererile sale.
14. Atunci �mparatul auzind cuv�ntul acela, foarte s-a �ntristat de
aceasta, si pentru Daniil s-a nevoit, sa-l izbaveasca pe el, si p�na seara s-a
silit sa-l scoata pe el.
15. Atunci barbatii aceia au zis �mparatului, sa stii �mparate, ca
Midenilor si Persilor, nu se cade sa mute legea si asezam�ntul care a asezat
�mparatul.
16. Atunci �mparatul a poruncit, si au adus pe Daniil, si l-au aruncat �n
groapa leilor, si a zis �mparatul catre Daniil: Dumnezeul tau, caruia tu slujesti
totdeauna, acela te va izbavi pe tine.
17. Si au adus o piatra, si o a pus pe gura gropii, si o a pecetluit
�mparatul cu inelul sau si cu inelul sfetnicilor sai, ca sa nu se faca ceva
viclesug asupra lui Daniil.
18. Si s-a dus �mparatul la casa sa, si s-a culcat necinat, si bucate nu i
s-au adus, si somnul s-a departat de la d�nsul; si au �ncuiat Dumnezeu gurile
leilor, si n-au vatamat pe Daniil.
19. Atunci �mparatul scul�ndu-se dimineata la ziua, cu grabire a venit la
groapa leilor.
20. Si apropiindu-se el de groapa, a strigat pe Daniil cu glas mare:
Daniile! Robul Dumnezeului celui viu, Dumnezeul tau, caruia tu slujesti totdeauna,
au doar au putut sa te scoata din gura leilor?
21. Iar Daniil raspunz�nd a zis catre �mparatul: �mparate �n veci sa
traiesti.
22. Dumnezeul meu au trimis pe �ngerul sau, si au �nchis gurile leilor, si
nu m-au sf�siat pe mine, ca s-a aflat dreptate �ntru mine �naintea lui, si
�naintea ta �mparate greseala n-am facut.
23. Atunci �mparatul s-a bucurat foarte de d�nsul, si a poruncit sa scoata
pe Daniil din groapa, si nici o stricaciune nu s-a aflat �ntru el, pentru ca a
crezut �ntru Dumnezeul sau.
24. Si a poruncit �mparatul, si au adus pe barbatii cei ce au p�r�t pe
Daniil, si i-au aruncat pe ei �n groapa leilor, si pe fiii lor si pe femeile lor;
si n-au ajuns la fundul gropii, p�na ce i-au sf�siat pe ei leii, si toate oasele
lor le-au maruntit.
25. Atunci Darie �mparatul a scris la toate popoarele, neamurile si
limbile, care locuiau �n tot pam�ntul: pace voua sa se �nmulteasca.
26. De la mine s-a dat porunca, ca �ntru toata stap�nirea �mparatiei mele,
sa se cutremure, si sa se teama fiecare de fata Dumnezeului lui Daniil, ca acesta
este Dumnezeul cel viu, care ram�ne �n veci, si �mparatia lui nu se va strica, si
stap�nirea lui va fi p�na �n sf�rsit.
27. Cel ce apara si face semne si minuni �n cer si pe pam�nt, care au scos
pe Daniil din gura leilor.
28. Si Daniil a �naintat �ntru �mparatia lui Darie, si �ntru �mparatia
lui Kir Persul.

CAP. 7.
Vedenia lui Daniil pentru cele patru hiare.

�n anul dintai al lui Valtasar �mparatul Haldeilor, Daniil a vazut vis, si

vederile capului lui �ntru asternutul lui, si visul lui l-a scris: �nceputul
cuvintelor lui.
2. Eu Daniil vazut-am �ntru vedenia mea noaptea, si iata patru v�nturi
ale cerului au lovit �n marea cea mare.
3. Si patru hiare mari iesiau din mare, osebite �ntru sine.
4. Cea dintai era asemenea leoaicei, si aripile ei ca aripile vulturului,
vazut-am p�na s-a smuls aripile ei si s-a ridicat de pe pam�nt, si pe picioare de
om a statut, si inima de om s-a dat ei.
5. Si iata a doua hiara asemenea ursoaicei, si �ntr-o parte a statut, si
trei coaste �n gura ei, si �ntru dintii ei si asa se zicea ei: scoala-te, man�nca
carnuri multe.
6. Dupa aceasta am vazut, si iata a treia hiara, ca un pardos, si patru
aripi de pasare avea pe sine, si patru capete si putere s-a dat ei.
7. Dupa aceasta am vazut, si iata a patra hiara spaim�ntatoare, si
minunata si tare foarte, si dintii ei de fier si mari, unghiile ei de arama,
m�nc�nd si sfar�m�nd, si ce ram�ne cu picioarele sale calca: si aceasta era cu
mult mai �ntr-alt chip dec�t toate hiarele cele mai dinainte, si avea zece coarne.
8. Si ma uitam la coarnele ei, si iata alt corn mic a iesit din mijlocul
lor, si trei coarne ale ei din cele dintai s-au smuls dinaintea fetei aceluia; si
iata ochi ca ochii omului erau �n cornul acela, si gura mare graitoare, si facea
razboi cu sfintii.
9. Vazut-am p�na ce s-a pus scaunele, si au sezut cel vechi de zile; si
�mbracamintea lui era alba ca zapada, si parul capului lui ca l�na curata; scaunul
lui para de foc, roatele lui foc ardator.
 10. R�u de foc curgea iesind din-naintea lui, mii de mii slujeau lui si
�ntunerice de �ntunerice stau �naintea lui; Judecatorul au sezut, si cartile s-au
deschis.
11. Vazut-am atunci pentru glasul cuvintelor celor mari, ce le-a grait
cornul acela; si am vazut p�na s-a omor�t hiara, si a pierit, iar trupul ei s-a
dat sa se arda ;n foc,
12. Si a celorlalte hiare li s-au luat stap�nirea, si lungime vietii s-a
dat lor p�na la vreme si vreme.
13. Vazut-am �ntru vedenia noptii, si iata cu norii cerului, ca un fiu
omenesc venea, si p�na la cel vechi de zile a sosit, si �naintea lui s-a adus.
14. Si s-a dat lui stap�nirea, cinstea si �mparatia, si toate popoarele si
neamurile si limbile, lui, vor sluji, si stap�nirea lui stap�nire vesnica, care nu
va trece, si �mparatia lui nu se va strica.
15. �ngrozitu-s-a duhul meu �ntru mine, eu Daniil, si vederile capului meu
�mpreuna ma tulburau.
16. Si m-am apropiat la unul din cei ce sta, si adevarul cercam de la el
pentru toate acestea, si mi-a spus adevarul, si t�lcuirea cuvintelor mi-a aratat
mie.
17. Aceste patru hiare, patru �mparatii se vor scula pe pam�nt, care se vor
strica.
18. Si vor lua �mparatia sfintii celui Prea �nalt si o vor tinea p�na �n
veacul veacului.
19. Si am cercat cu deadinsul pentru hiara cea de a patra, care era cu mult
mai �ntr-alt chip dec�t toate hiarele si groaznica foarte: dintii ei de fier,
unghiile ei de arama, m�nc�nd si sfar�m�nd, si ce ram�ne, cu picioarele sale
calca.
20. Si pentru cele zece coarne din capul ei, si pentru celalalt care a
iesit si a smuls trei din cele mai dintai, si pentru cornul �n care erau ochi �n
gura graind mare, si vederea lui era mai mare dec�t a celorlalte.
21. Vazut-am si cornul acela facea razboi cu sfintii si s-a �ntarit mai
mult dec�t ei.
22. P�na ce au venit cel vechi de zile si au dat judecata sfintilor celui
Prea �nalt si vremea a sosit si �mparatia o au tinut sfintii.
23. Si a zis: hiara a patra, �mparatia a patra va fi pe pam�nt, care va
�ntrece toate �mparatiile si va m�nca tot pam�ntul; si-l va calca, si-l va taia pe
el.
24. Si cele zece coarne ale ei, zece �mparati se vor scula si dupa ei se va
scula altul, care va �ntrece cu rautatile pe toti cei mai dinainte, si pe trei
�mparati va smeri.
25. Si cuvinte va grai asupra celui Prea �nalt, si pe sfintii celui Prea
�nalt va amagi si va cugeta sa schimbe vremile si legea, si se va da �n m�inile
lui p�na la vreme si vremi si jumatate de vreme.
26. Si judecata va sedea si stap�nirea lui o vor muta, ca sa o strice si sa
o piarda p�na �n sf�rsit.
27. Si �mparatia si puterea si marirea �mparatilor celor de sub tot cerul
s-au dat sfintilor celui Prea �nalt, si �mparatia lui este �mparatie vesnica; si
toate stap�nirile vor sluji lui si vor asculta de ei.
28. P�na aici este sf�rsitul cuv�ntului. Eu Daniil: g�ndurile mele mult m-
au tulburat si fata mea s-a schimbat si cuv�ntul �n inima mea l-am pazit.

CAP. 8.
Vedenia berbecului si a tapului.

�n anul al treilea al �mparatiei lui Valtasar �mparatul, vedenie s-a aratat mie:
eu Daniil, dupa ce mi s-a aratat mie la �nceput,
2. Si eram �n Susa cetatea cea �mparateasca, care este �n tara Elamului si
am vazut vedenie si eu eram la Uval.
3. Si am ridicat ochii mei si vazui si iata un berbec sta �naintea lui
Uval: si avea coarne si coarnele erau �nalte si unul mai �nalt dec�t altul si cel
mai �nalt a crescut alaturi.
4. Si am vazut berbecul �mpung�nd asupra marii si asupra miezului noptii
si a austrului si toate hiarele nu puteau sta �naintea lui, si nu era cine sa le
scoata din m�na lui, si a facut dupa voia sa si s-a marit.
5. Si eu priveam, si iata un tap de capre venea de catre amiazazi peste
fata a tot pam�ntul, si tapul avea un corn, care se vedea �ntru ochii lui.
6. Si a venit tapul p�na la berbecul care avea coarne, pe care l-am vazut
st�nd �naintea lui Uval, si a alergat la el �ntru pornirea puterii sale.
7. Si l-am vazut pe el p�na ce a ajuns la berbec, si s-a repezit asupra
lui si a lovit pe berbec, si i-a zdrobit am�ndoua coarnele lui, si n-a putut
berbecul sa stea �naintea lui, si l-a aruncat pe pam�nt si l-a calcat, si n-a fost
cine sa scoata berbecul din m�na lui.
8. Si tapul caprelor s-a marit foarte si s-a �ntarit, si s-a zdrobit
cornul lui cel mare, si au crescut alte patru coane dedesuptul lui spre patru
v�nturi ale cerului.
9. Si dintru unul dintr-�nsele a iesit un corn tare, si s-a marit foarte
catre austru si catre rasarit.
10. Si s-a marit p�na la puterea cerului, si a aruncat jos pe pam�nt din
puterea cerului si din stele, si le-a calcat pe ele.
11. Si p�na la mai marele puterii s-a marit, si pentru el s-a tulburat
jertfa si el a sporit si Biserica s-a pustiit.
12. Si s-a dat peste jertfa pacat, si s-a lepadat jos dreptatea, si a facut
si a sporit el.
13. Si am auzit pe un sf�nt graind, si a zis un sf�nt lui Felmon celui ce
graia: p�na c�nd vederea va sta, si jertfa ceea ce s-a luat si pacatul pustiirii
cel ce s-a dat, si Biserica si puterea se va calca?
14. Si i-a zis lui: p�na seara si dimineata, zile doua mii si patru sute,
si se va curati Biserica.
15. Si a fost daca am vazut eu Daniil vedenia, si am cercat �ntelegerea,
iata a statut �naintea mea ca o vedere de barbat.
16. Si am auzit glas de barbat �ntru Uval, si a chemat si a zis: Gavriile!
Fa pe acela sa �nteleaga vedenia.
17. Si a venit si a statut l�nga mine, si c�nd a venit el m-am uimit, si
cazui pe fata mea, si a zis catre mine: �ntelege fiul omului! Ca �nca la sf�rsitul
vremii va fi vedenia.
18. Si graind el cu mine, am cazut cu fata mea pe pam�nt, si s-a atins de
mine, si m-a pus pe picioarele mele.
19. Si a zis: iata eu arat tie cele ce vor sa fie �n zilele cele de pe urma
ale m�niei, �nca la sf�rsitul vremii.
20. Berbecele care l-ai vazut, care avea coarne, este �mparatul Midilor si
al Persilor;
21. Iar tapul caprelor �mparatul Elenilor este, si cornul cel mare, care
era �ntru ochii lui, acesta este �mparatul dintai.
22. Si cel ce s-a zdrobit, si au crescut patru coarne dedesuptul lui, patru
�mparati din neamul lui se vor scula, si nu cu puterea lui.
23. Si la zilele cele de pe urma ale �mparatiei lor, c�nd se vor plini
pacatele lor, se va scula un �mparat fara de rusine la fata, si care va �ntelege
ghiciturile,
24. Si puterea lui se va �ntari, macar ca nu cu puterea sa, si minunat va
strica si va spori si va face si va pierde pe cei tari si pe poporul cel sf�nt.
25. Si jugul sarcinii lui se va spori, viclesug va fi �n m�na lui, si cu
inima se va mari, si cu viclesug va strica pe multi, si spre pierderea multora va
sta, si ca pe niste oua �n m�ini �i va zdrobi pe ei.
26. Si vedenia cea de seara si cea de dimineata, ce s-a zis, adevarata
este, si tu pecetluieste vedenia, ca dupa zile multe va fi.
27. Si eu Daniil am adormit, si am fost bolnav vreo c�teva zile, si m-am
sculat, si faceam lucrurile �mparatului, si ma miram de vedenie, si nu era cine sa
o �nteleaga.

CAP. 9.
Rugaciunea lui Daniil si proorocia celor saptezeci de saptam�ni de ani.

�n anul dintai al lui Darie, fiul lui Asuir din sam�nta Midenilor, care a
�mparatit peste �mparatia Haldeilor.
2. Eu Daniil am �nteles din carti numarul anilor, de care a fost cuv�ntul
Domnului catre Ieremia proorocul, ca sa se plineasca pustiirea Ierusalimului �n
saptezeci de ani.
3. Si am dat fata mea catre Domnul Dumnezeu, ca sa cerc cu cerere, cu
rugaciune, cu posturi, cu sac si cu cenusa.
4. M-am rugat catre Domnul Dumnezeul meu, si m-am marturisit, si am zis:
Doamne Dumnezeule cel mare si minunat, care pazesti legatura si mila ta celor ce
te iubesc pe tine si celor ce pazesc poruncile tale.
5. Pacatuit-am, facut-am nedreptate si faradelege, ne-am departat si ne-am
abatut de la poruncile si de la judecatile tale.
6. Si n-am ascultat pe robii tai proorocii, care graiau cu numele tau
catre �mparatii nostri, boierii nostri si catre parintii nostri si catre tot
poporul pam�ntului.
7. Tie Doamne dreptatea si noua rusinea fetei, precum este �n ziua aceasta
omului Iudei si celor ce locuiesc �n Ierusalim, si tot Israilului si celor de
aproape si celor de departe �n tot pam�ntul unde i-ai risipit pe ei pentru
urgisirea, cu care te-au urgisit pe tine.
8. Tie Doamne dreptatea noastra, si noua rusinea fetei, si �mparatilor
nostri si boierilor nostri si parintilor nostri, care am gresit tie.
9. Tie Domnului Dumnezeului nostru �ndurarile si milele, ca ne-am departat
de la Dumnezeu.
10. Si n-am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru, si n-am umblat �n
legile lui, care le-au dat noua prin m�inile robilor sai proorocilor.
11. Si tot Israilul a calcat legea ta, si s-a abatut, ca sa nu auda glasul
tau, si a venit peste noi os�nda si blestemul, cel scris �n legea lui Moisi robul
lui Dumnezeu, pentru ca am pacatuit lui.
12. Si a �ntarit cuvintele sale, care a grait asupra noastra si asupra
judecatorilor nostri, care ne-au judecat pe noi, ca sa aduca peste noi rautati
mari, care n-au fost sub tot cerul, ca cele ce s-a facut �n Ierusalim.
13. Precum este scris �n legea lui Moisi, toate rautatile acestea au venit
peste noi, si nu ne-am rugat fetei Domnului Dumnezeului nostru, ca sa ne �ntoarcem
de la st�mbatatile noastre, si sa umblam �ntru tot adevarul tau.
14. Si au privit Domnul Dumnezeul nostru peste rautatea noastra, si au adus
peste noi pedeapsa, ca drept este Domnul Dumnezeul nostru �ntru toate lucrurile
lui, care au facut, iar noi n-am ascultat cuv�ntul lui.
15. Si acum Doamne Dumnezeul nostru, cel ce ai scos pe poporul tau din
pam�ntul Eghipetului cu m�na tare, si ai facut tie nume, precum este �n ziua
aceasta, pacatuit-am, nelegiuit-am.
16. Doamne cu toata mila ta, �ntoarce m�nia ta si urgia ta de la cetatea ta
Ierusalimul si de la muntele cel sf�nt al tau, ca am pacatuit cu str�mbatatile
noastre si ale parintilor nostri, Ierusalimul si poporul tau ocara s-a facut la
toti cei dimprejurul nostru.
17. Si acum asculta Doamne Dumnezeul nostru rugaciunile robului tau si
cererile lui, si arata fata ta peste sfintenia ta cea pustie pentru tine Doamne.
18. Pleaca Dumnezeul meu urechea ta, si auzi, deschide ochii tai, si vezi
perirea noastra si a cetatii tale, �n care s-a chemat numele tau, ca nu pentru
dreptatile noastre cadem �naintea ta rug�ndu-ne, ci pentru �ndurarile tale cele
multe Doamne.
19. Asculta Doamne, curateste Doamne, ia aminte Doamne, fa si nu zabovi
pentru tine Doamne Dumnezeul meu, ca numele tau s-a chemat peste cetatea ta, si
peste poporul tau.
 20. Si �nca graind eu, si rug�ndu-ma si marturisind pacatele mele si
pacatele poporului meu Israil, si vars�nd rugaciunea mea �naintea Domnului
Dumnezeului meu pentru muntele cel sf�nt,
21. Si graind �nca eu rugaciunea, si iata barbatul Gavriil, pe care l-am
vazut la �nceputul vedeniei, zbur�nd, si s-a atins de mine ca �n ceasul jertfei de
seara.
22. Si m-a facut sa �nteleg, si a grait cu mine, si a zis: Daniile! Acum am
iesit, ca sa te fac sa �ntelegi.
23. La �nceputul rugaciunii tale a iesit cuv�nt, si eu am venit sa-ti
vestesc tie, ca barbatul doririlor esti tu, si ia aminte la cuv�nt, si �ntelege
vedenia.
24. Saptezeci de saptam�ni s-au taiat peste poporul tau si peste cetatea
cea sf�nta, ca sa se sf�rseasca pacatul, si sa se pecetluiasca pacatele, si sa se
stearga faradelegile, si sa se curateasca nedreptatile, si sa se aduca dreptate
vesnica, si sa se pecetluiasca vedenia, si proorocul, si sa se unga Sfatul
sfintilor.
25. Sa stii, si sa cunosti, ca de la iesirea cuv�ntului, ca iarasi sa se
zideasca Ierusalimul p�na la povatuitorul cel uns, saptam�ni sapte si saptam�ni
saptezeci si doua si se va �ntoarce, si se va zidi ulita si zidul, si se vor
deserta vremile.
26. Si dupa cele sasezeci si doua de saptam�ni va pieri ungerea, si
judecata nu va fi �ntru d�nsa; iar cetatea si Biserica o va strica cu
povatuitorul cel viitor, si se vor taia �ntru potop, si dupa sf�rsitul razboiului
celui taiat, r�nduit-a pustiire.
27. Si va �ntari legatura la munti o saptam�na, si �n mijlocul saptam�nii
va �nceta jertfa si turnarea, si �n Biserica va fi ur�ciunea pustiirilor, si p�na
la sf�rsitul vremii nu va �nceta pustiirea.

CAP. 10.
Urmarea vedeniilor.

�n anul al treilea al lui Kir �mpartul Persilor, cuv�nt s-a descoperit lui Daniil,
care s-a numit Valtasar, si adevarat era cuv�ntul, si putere mare si �ntelegere s-
a dat lui �ntru vedenie.
2. �n zilele acela eu Daniil am pl�ns trei saptam�ni de zile.
3. P�inea doririlor n-am m�ncat, si carne si vin n-au intrat �n gura mea,
si cu unsoare nu m-am uns, p�na ce s-au plinit trei saptam�ni de zile.
4. �n ziua a douazeci si patra a lunii dintai eram eu l�nga r�ul cel mare,
acesta este Tigris Edechel.
5. Si am ridicat ochii mei, si am vazut, si iata barbat �mbracat cu vadin,
si mijlocul lui �ncins cu aur ofaz.
6. Si trupul lui ca Tarsisul, si fata lui ca fulgerul, si ochii lui ca
facliile de foc, si bratele lui si coapsele lui ca arama ce sclipeste, si glasul
cuvintelor lui, ca glas de multime.
7. Si am vazut eu Daniil singur vedenia, si barbatii cei ce erau cu mine
n-au vazut vedenia, ci spaim�ntare mare caz�nd peste ei au fugit cu frica.
8. Si am ramas eu singur, si am vazut aceasta vedenie mare, si n-a ramas
�ntru mine tarie, si marirea mea s-a schimbat �ntru stricaciune, si mi-a pierit
taria.
9. Si am auzit glasul cuvintelor lui, si c�nd am auzit eu glasul
cuvintelor lui, m-am umilit, si am cazut cu fata pe pam�nt.
10. Si iata m�na s-a atins de mine, si m-a ridicat pe genunchele mele, si
pe palmele m�inilor mele.
11. Si a zis catre mine: Daniile! Barbatul doririlor, �ntelege cuvintele
cele ce le voi grai eu catre tine, si stai �ntru starea ta, ca acum sunt eu
trimis la tine, si dupa ce a grait el cuv�ntul acesta, m-am sculat tremur�nd.
12. Si a zis catre mine: nu te teme Daniile! Ca din ziua dintai �n care ai
dat inima ta ca sa �ntelegi si sa te necajesti pe tine �naintea Domnului
Dumnezeului tau, s-au auzit cuvintele tale, si eu am venit �ntru cuvintele tale.
13. Si mai marele �mparatiei Persilor a statut �nainta mea douazeci si una
de zile, si iata Mihail unul din cei mai dintai dintre cei mai mari a venit sa-mi
ajute mie, si pe el l-am lasat acolo cu mai marele �mparatiei Persilor.
14. Si am venit sa spun tie ori c�te se vor �nt�mpla poporului tau �n
zilele cele de apoi, ca �nca vedenia dupa zile multe se va plini.
15. Si c�nd graia el cu mine cuvintele acestea, m-am umilit caz�nd cu fata
mea pe pam�nt.
16. Si iata ca asemanarea fiului omului s-a atins de buzele mele, si a
deschis gura mea si am grait, si am zis catre cel ce stai �naintea mea: Doamne!
Vaz�ndu-te eu pe tine s-au �ntors cele dinauntru ale mele �ntru mine si n-am
putere.
17. Si cum va putea robul tau Doamne a grai cu Domnul meu acesta? Si de
acum nu va fi �ntru mine tarie, si suflare n-a ramas �ntru mine.
18. Si a adaugat si m-a atins pe mine ca o vedere de om, si m-a �ntarit.
19. Si a zis mie: nu te teme barbatul doririlor, pace tie! �mbarbateaza-te
si te �ntareste; si graind el cu mine m-am �ntarit si am zis: graiasca Domnul meu,
ca m-ai �ntarit pe mine.
20. Si a zis: dar stii pentru ce am venit la tine? Si acum ma voi �ntoarce
ca sa ma razboiesc cu mai marele Persilor. Si eu iesiam si mai marele Elinilor
venea.
21. �nsa voi spune tie, ce este r�nduit �n scriptura adevarului, si nimeni
nu este care sa ma ajute �ntr-acestea, fara numai Mihail mai marele vostru.

CAP. 11.
Proorocie despre �mparatii Persilor, Eghipetului si Siriei.

Si �n anul cel dintai al lui Kir, eu am statut �n virtute si �n tarie.

2. Si acum adevarul vestesc tie: iata �nca trei �mparati se vor scula �n
Persia si al patrulea se va �mbogati cu bogatie mare mai mult dec�t toti, si dupa
ce va stap�ni el avutia sa, se va scula asupra tuturor �mparatilor Elinesti.
3. Si se va scula �mparat tare si va stap�ni multa vreme si va face dupa
voia sa.
4. Si dupa ce va sta �mparatia lui, se va sfar�ma si se va �mparti la cele
patru v�nturi ale cerului, si nu la cei dupa el, nici dupa domnia lui, care a
domnit, ca se va smulge �mparatia lui si altora afara dintr-acestia se va da.
5. Si se va �ntari �mparatul austrului, si unul din boierii lui se va
�ntari asupra lui si va domni multa vreme.
6. Si dupa ce vor trece anii lui, se vor amesteca si fata �mparatului
austrului va intra la �mparatul miezului noptii, ca sa faca tocmele cu el, si nu
va birui puterea bratului si nu va sta sam�nta lui, si se va da ea, si cei ce o
aduc pe ea, si t�nara si cel ce o �ntareste pe ea,
7. Si �ntru vremi scula-se-va �ntru floarea radacinii ei asupra gatirii
lui si va veni spre putere si va intra catre �ntaririle �mparatului miezului
noptii, si va face �ntru ei, si se va �ntari.
8. Si �nca pe dumnezeii lor cu topitorii lor, tot vasul poftit al lor de
argint si de aur cu robire va duce la Eghipet, si el va sta mai mult dec�t
�mparatul miezului noptii.
9. Si va intra la �mparatia �mparatului austrului, si se va �napoia la
pam�ntul sau.
10. Si fiii lui vor aduna multe puteri, si va veni �nec�nd si va trece si
va sedea, si �mpreuna �nainte se va �nclesta p�na la virtutea lui.
11. Si se va salbatici �mparatul austrului, si va iesi si se va bate cu
�mparatul miezului noptii, si va pune multime multa, si se va da multimea �n m�na
lui.
12. Si va lua multimea si se va �nalta inima lui, si va surpa zeci de mii
si nu se va �ntari.
13. Si se va �napoia �mparatul miezului noptii, si va aduce multime mai
multa dec�t �nt�i, si la sf�rsitul vremilor veni-vor intrari cu putere mare si cu
avere multa.
14. Si �n vremile acelea multi se vor ridica asupra �mparatului austrului,
si fii omor�torii poporului tau, rivremiidica-se-vor a �ntari vedere si vor slabi.
15. Si va intra �mparatul miezului noptii, si va varsa turnare de pam�nt,
si va lua cetati tari, si bratele �mparatului austrului nu vor sta, si se vor
scula alesii lui, si nu va fi �n putere a sta.
16. Si va face cel ce intra la el dupa voia lui, si nu va fi cine sa stea
�naintea fetei lui, si va sta �n pam�ntul Savi, si se va sf�rsi �n m�na lui.
17. Si va pune fata sa, ca sa intre cu toata taria �mparatiei sale, si
dreptate toate �mpreuna cu ele va face, si pe fata femeilor o va da lui sa o
strice pe ea, si nu va ram�ne si nu va fi a lui.
18. Si va �ntoarce fata sa la ostroave, si va lua multe, si pe boieri mari
va face sa �nceteze de la ocara lor, �nsa ocara lui se va �ntoarce la el.
19. Si va �ntoarce fata sa la puterea pam�ntului, si va slabi, si va cadea,
si nu se va afla.
20. Si se va scula din radacina lui odrasla de �mparatie peste gatirea lui
�ndrept�nd, fac�nd marirea �mparatiei si �n zilele acelea se va surpa, si nu cu
fete nici cu razboi.
21. Sta-va pe gatirea lui, ocar�tu-s-a, si n-a dat spre el marire de
�mparatie, si va veni cu buna tocmeala, si va �ntari �mparatiile �ntru alunecari.
22. Si braturile celui ce �neaca se vor �neca de catre fata lui, si se vor
zdrobi si povatuitorul asezam�ntului.
23. Si dintru amestecatura va face viclesug tatalui sau, si se va sui, si
se va �ntari asupra lui cu putin neam,
24. Si cu buna tocmeala; si va veni �n tarile cele de aproape, si va face,
care n-a facut parintii lui si parintii parintilor lui, prazi si jefuiri, si
averea lor o va risipi, si asupra Eghipetului va g�ndi g�ndurile sale p�na la o
vreme.
25. Si va ridica puterea sa cea mare, si inima sa asupra �mparatului
austrului, si �mparatul austrului va da razboi cu putere mare si tare foarte, �nsa
nu va sta, ca vor g�ndi asupra lui g�nduri.
26. Si vor m�nca cele trebuincioase ale lui, si-l vor sfar�ma pe el, si
puteri va acoperi, si vor cadea raniti multi.
27. Si am�ndoi �mparatii, inimile lor spre rau, si la o masa minciuni vor
grai, si nu se va �ndrepta, caci sf�rsitul va fi la vreme.
28. Si se va �ntoarce �n pam�ntul sau cu avere multa, si inima lui spre
asezam�ntul de lege cel sf�nt.
29. La vreme se va �ntoarce, si va veni la austru, si nu va fi ca cea
dintai si ca cea de apoi.
30. Si vor intra �ntru el Kitii cei ce ies, si se va smeri, si se va
�ntoarce, si se va m�nia pe asezam�ntul de lege cel sf�nt, si va face si se va
�ntoarce, si va �ntelege spre cei ce pazesc asezam�ntul cel sf�nt.
31. Si braturi si semintii dintru el se vor scula, si vor spurca sfintirea
puterniciei, si vor muta ne�ncetarea, si vor da ur�ciunea celor stinsi.
32. Si cei ce fac faradelege asezam�ntul de lege vor aduce �ntru
alunecari, si popoarele cele ce cunosc pe Dumnezeul lui se vor �ntari si vor face.
33. Si cei priceputi ai poporului pricepe-se-vor la multe, si vor slabi
�ntru sabie si �ntru para de foc si �ntru robie si �ntru jaf de zile.
34. Si slabind ei se vor ajuta cu ajutor mic, si se vor adauga la ei multi
�ntru alunecari.
35. Si din cei ce �nteleg vor slabi ai lamuri pe ei, si ai alege si ai
�nalbi p�na la sf�rsitul vremii, ca �nca va fi vreme.
36. Si va face dupa voia lui, si �mparatul se va �nalta si se va mari peste
tot dumnezeul si peste dumnezeul dumnezeilor, si va grai cu semetie, si va
�ndrepta p�na unde se va sf�rsi mania, ca spre sf�rsire va fi.
37. Si spre toti dumnezeii parintilor sai nu va �ntelege, si pofta
femeilor, si spre tot dumnezeul nu va �ntelege, peste toti se va mari.
 38. Si pe dumnezeul Maozin �n locul sau va mari, si pe dumnezeul care nu l-
au cunoscut parintii lui �l va mari, cu aur si cu argint si cu pietre scumpe si
�ntru pofte.
39. Si va face acestea, ca sa �ntareasca tariile cu dumnezeu strain, caruia
va cunoaste, si va �nmulti marirea, si va supune pe multi, si pam�nt va �mparti �n
daruri.
40. Si la sf�rsitul vremii se va �mpunge cu �mparatul austrului, si se va
aduna la el �mparatul miezului noptii cu care si cu calareti si cu corabii multe,
si va intra �n tara si va sfar�ma si va trece.
41. Si va intra la pam�ntul Savain, si multi vor slabi, si acestia vor
scapa din m�na lui Edomul si Moavul si biruinta fiilor lui Amon.
42. Si va �ntinde m�na sa peste pam�nt, si pam�ntul Eghipetului nu va fi
spre m�ntuire.
43. Si va domni �ntru cele ascunse ale aurului si ale argintului, si �ntru
toate poftele Eghipetului si ale Livilor, ale Etiopilor, �ntru tariile lor.
44. Si auzuri si s�rguiele �l vor tulbura pe el de la rasarituri si de la
miazanoapte, si va veni cu m�nie multa, ca sa strice si sa piarda pe multi.
45. Si va �ntinde cortul sau la Efadano �ntru mari spre muntele Savain cel
sf�nt, si va veni p�na la partea lui, si nu va fi cel ce-l m�ntuieste pe el.

CAP. 12.
Vedenie despre �nvierea mortilor si despre Antihrist.

�n vremea aceea scula-se-va Mihail voievodul cel mare, cel ce sta pentru fiii
poporului tau, si va fi vreme de necaz, care n-a fost ca aceasta de c�nd a fost
neam pe pam�nt p�na �n vremea aceasta, si �n vremea aceea se va m�ntui poporul tau
tot, care s-a aflat scris �n carte.
2. Si multi din cei ce dormeau �n tar�na pam�ntului se vor scula, unii la
viata vesnica si unii la ocara si la rusine vesnica.
3. Si cei ce au fost �ntelegatori vor straluci ca lumina tariei, si dintru
dreptii cei multi ca stelele �n veac, si �nca.
4. Si tu Daniile astupa cuvintele, si pecetluieste cartea p�na la vremea
sf�rsirii, p�na se va �nvata multi, si se va �nmulti mintea.
5. Si am vazut eu Daniil, si iata alti doi stau unul dincoace de malul
r�ului si unul dincolo de malul r�ului.
6. Si am zis barbatului celui �mbracat cu vadin, care era deasupra apei
r�ului, p�na c�nd va fi sf�rsitul minunilor celor ce ai zis?
7. Si am auzit pe barbatul cel �mbracat cu cele de vadin, care era
deasupra apei r�ului, si a �naltat dreapta sa si st�nga sa la cer, si s-a jurat pe
cel ce �n veac este viu, ca �n vreme si �n vremi si �n jumatate de vreme, c�nd se
va sf�rsi risipirea m�niei poporului celui sfintit, cunoaste-vor toate acestea.
8. Si eu am auzit, si n-am �nteles, si am zis: Doamne! Ce sunt cele de
apoi ale acestora?
9. Si au zis: vino Daniile, ca astupate si pecetluite sunt cuvintele p�na
la vremea sf�rsirii.
10. Alege-se-vor, si se vor �nalbi, si se vor lamuri, si se vor sfinti
multi, si vor nelegiui cei faradelege, si nu vor �ntelege toti cei faradelege, ci
cei �ntelepti vor �ntelege.
11. Si de la vremea, �n care va �nceta jertfa cea fara de curmare, si se va
da ur�ciunea pustiirii, zile o mie doua sute si nouazeci. Fericit este cel ce
asteapta, si a ajuns la zile o mie trei sute treizeci si cinci.
12. Si tu mergi si te odihneste, ca �nca zile si ceasuri sunt p�na la
plinirea sf�rsirii, si te vei odihni, si te vei scula �ntru soarta ta la
sf�rsitul zilelor.

PROOROCIA LUI OSIE

CAP. 1.
Proorocie despre faradelegile poporului Israil.

Cuv�ntul Domnului, care s-a facut catre Osie fiul lui Veiri �n zilele lui Ozia si
ale lui Ioatam si ale lui Ahaz si ale lui Ezeche �mparatii Iudei, si �n zilele lui
Ierovoam fiul lui Ioas �mnparatul lui Israil.
2. �nceputul cuv�ntul Domnului catre Osie. Si au zis Domnul catre Osie:
mergi, ia tie muiere de curvie, si naste fii de curvie, ca curvind va curvi
pam�ntul, dinapoia Domnului.
3. Si a mers, si a luat pe Gomer fata lui Devilaim, si a purces grea, si
i-a nascut lui fiu.
4. Si au zis Domnul catre el: cheama numele lui Israil, ca �nca putin, si
voi izb�ndi s�ngele lui Israil asupra casei Iudei, si voi face sa �nceteze
�mparatia casei lui Israil.
5. Si va fi �n ziua aceea, voi zdrobi arcul lui Israil �n valea lui
Israil.
6. Si a mai purces �nca grea, si a nascut fata, si i-au zis ei: cheama
numele ei: Nemiluita, pentru ca nu voi mai adauga a milui casa lui Israil, ci
�mpotrivindu-ma ma voi �mpotrivi lor.
7. Iar pe fiii lui Iuda voi milui, si voi m�ntui pe ei �ntru Domnul
Dumnezeul lor, si nu voi m�ntui pe ei cu arc, nici cu sabie, nici cu razboi, nici
cu care, nici cu cai, nici cu calareti.
8. Si a �ntarcat pe aceea ce se chema: Nemiluita, si a purces �nca grea,
si a nascut fiu.
9. Si au zis: cheama numele lui: Nu poporul meu, ca voi nu sunteti poporul
meu si eu nu sunt Dumnezeul vostru.
10. Si va fi numarul fiilor lui Israil ca nisipul marii, care nu se va
masura, nici se va numara, si va fi �n locul, �n care s-a zis lor, nu sunteti
poporul meu voi, chema-se-vor si ei fiii lui Dumnezeu celui viu.
11. Si se vor aduna fiii lui Iuda si fiii lui Israil �mpreuna, si vor pune
lorusi o domnie, si se vor sui de pe pam�nt, ca mare este ziua lui Israil.

CAP. 2.
Pedepsirea faradelegii lui Israil. Dumnezeu fagaduieste �ntoarcerea.

Ziceti fratelui vostru: Poporul meu, si surorii voastre: Miluita.

2. Judecati-va cu muma voastra, judecati-va, ca ea nu-mi este mie femeie,
si eu nu sunt ei barbat, si voi ridica curvia ei de la fata mea, si preacurvia ei
din mijlocul t�telor ei.
3. Ca sa o dezbrac pe ea goala, si sa o fac pe ea cum a fost �n ziua
nasterei ei, si o voi pune pe ea ca pustia, si o voi aseza pe ea ca pam�ntul cel
fara de apa, si o voi omor� pe ea cu sete.
4. Si pe fiii ei nu-i voi milui, caci fii din curvie sunt, ca a curvit
muma lor, si i-a facut de rusine, ceea ce i-a nascut pe ei.
5. Ca a zis: merge-voi dupa ibovnicii mei, care �mi dau mie p�inile mele
si apa mea si hainele mele si �mbracamintele mele cele de p�nza, si untuldelemn al
meu, si toate c�te se cuvin mie.
6. Pentru aceea iata eu �ngradesc calea ei cu cursa, si voi astupa caile
ei si cararea sa nu va afla.
7. Si va alerga dupa ibovnicii ei, si nu-i va ajunge pe ei, si �i va cauta
pe ei, si nu-i va afla, si va zice: merge-voi si ma voi �ntoarce la barbatul meu
cel dintai, ca mai bine-mi era atunci dec�t acum.
8. Si ea n-a cunoscut, ca eu i-am dat ei gr�ul si vinul si untuldelemn, si
i-am �nmultit ei argintul, iar ea din argint si din aur a facut idoli lui Vaal.
9. Pentru aceea ma voi �ntoarce, si voi cara gr�ul meu �n vremea lui si
vinul meu �n timpul sau, si voi lua hainele mele si �mbracamintele mele cele de
p�nza, si ca sa nu-i acopere rusinea ei.
10. Si acum voi descoperi necuratia ei �naintea ibovnicilor ei, si nimeni
nu o va scoate pe ea din m�na mea.
 11. Si voi �ntoarce veseliile ei, praznicele ei si lunile noua ale ei, si
s�mbetele si toate sarbatorile ei.
12. Si voi strica via ei si smochinii ei, de c�te a zis, ca simbria mea
sunt acestea, care mi-au dat mie ibovnicii mei, si le voi pune pe ele �ntru
marturie, si le vor m�nca pe ele pasarile cerului si hiarele tarinii si cele ce se
t�rasc pe pam�nt.
13. Si voi izb�ndi asupra ei zilele Vaalimilor, �ntru care jertfea lor si-
si punea cerceii sai si margelele sale, si mergea dupa ibovnicii sai, iar pe mine
m-au uitat, zice Domnul.
14. Pentru aceea iata eu o fac pe ea sa rataceasca, si o voi aduce pe ea la
pustiire si voi grai dupa inima ei.
15. Si voi da ei agoniselele ei de acolo si valea Ahor, ca sa deschida
�ntelegerea ei, si se va smeri acolo ca �n zilele tineretilor sale si �n zilele
suirii sale din pam�ntul Eghipetului.
16. Si va fi �n ziua aceea zice Domnul, ma va chema barbatul meu, si nu ma
va chema mai mult Vaalim.
17. Si voi scoate numele Vaalimilor din gura ei, si mai mult nu-si vor
aduce aminte de numele lor.
18. Si voi pune lor �n ziua aceea legatura cu hiarele tarinii si cu
pasarile cerului si cu cele ce se t�rasc pe pam�nt, si arcul si sabia si razboiul
voi strica de pe pam�nt, si te voi face sa locuiesti �ntru nadejde si te voi
logodi pe tine mie �n veac.
19. Si te voi logodi pe tine mie �ntru dreptate si �ntru judecata si
�ntru mila si �ntru �ndurari.
20. Si te voi logodi pe tine mie �ntru credinta, si vei cunoaste ca eu
sunt Domnul.
21. Si va fi �n ziua aceea, zice Domnul, voi asculta cerul, si cerul va
asculta pam�ntul.
22. Si pam�ntul va asculta gr�ul si vinul si untuldelemn, si acestea vor
asculta pe Israil.
23. Si o voi semana pe ea mie pe pam�nt, si voi milui pe Nemiluita, si voi
zice: nepoporului meu, poporul meu esti tu, si el va zice: Domnul Dumnezeul meu
esti tu.

CAP. 3.
Despre necredinta poporului si �ndelunga rabdare a lui Dumnezeu.

Si au zis Domnul catre mine: mergi �nca si iubeste femeie, care iubeste rele si
prea curva, precum au iubit Dumnezeu pe fiii lui Israil, si ei cauta spre dumnezei
straini, si iubesc fram�ntaturi cu stafide.
2. Si o am naimit mie cu cincisprezece arginti, si un gomor de orz si un
nevel de vin.
3. Si am zis catre ea: zile multe vei sedea la mine, si sa nu curvesti,
nici sa fii cu alt barbat, si eu viu fi la tine.
4. Ca zile multe multe vor sedea fiii lui Israil fara de ;mparat si fara
de capetenie si fara de jertfa si fara de oltar si fara de preotie si fara de
aratatori.
5. Si dupa aceasta se vor �ntoarce fiii lui Israil, si vor cauta pe Domnul
Dumnezeul lor si pe David �mparatul lor, si se vor minuna �ntru Domnul si �ntru
bunatatile lui �n zilele cele de apoi.

CAP. 4.
Mustrarea lui Dumnezeu pentru necredinta Israilitenilor.

Ascultati cuv�ntul Domnului fiii lui Israil, ca va sa judece Domnul pe cei ce

locuiesc pam�ntul, ca nu este adevar, nici mila, nici cunostinta lui Dumnezeu pe
pam�nt.
2. Blestem si minciuna si ucidere si furtisag si preacurvie s-a revarsat
pe pam�nt, si s�ngiuri cu s�ngiuri se amesteca.
3. Pentru aceea va pl�nge pam�ntul, si se va �mpuntina cu toti cei ce
locuiesc pe d�nsul, cu hiarele tarinii, cu cele ce se t�rasc pe pam�nt, si cu
pasarile cerului, si pestii marii se vor �mputina.
4. Ca nimeni nici sa judece, nici sa mustre, iar poporul meu este ca un
preot, caruia se zice �mpotriva.
5. Si va slabi din zi �n zi, si va slabi proorocul cu tine, noptii am
asemanat pe muma ta.
6. Asemanatu-s-a poporul meu, ca, cum n-ar avea pricepere, pentru ca ai
lepadat stiinta, si eu te voi lepadat pe tine, ca sa nu preotesti mie, si pentru
ca ai uitat legea Dumnezeului tau, si eu voi uita pe fiii tai,
7. Dupa multimea lor, asa au pacatuit mie, marirea lor �ntru necinste o
voi pune.
8. Pacatele poporului meu vor m�nca, si �ntru nedreptatile lor vor lua
sufletele lor.
9. Si va fi precum poporul, asa si preotul; si voi izb�ndi asupra lui
caile lui si sfaturile lui voi rasplati lui.
10. Si vor m�nca si nu se vor satura, curvit-au si nu se vor �ndrepta, ca
au parasit pe Domnul a-l pazi.
11. Curvie si vin si bautura betiva a primit inima poporului meu.
12. �ntru semne �ntreba, si �ntru toiegele sale spunea lui, caci cu duhul
curviei a ratacit, si au curvit de la Dumnezeul lor.
13. Preste v�rfurile muntilor jertfea, si peste dealuri junghia sub stejar
si sub plop si sub copacul umbros, ca buna este umbra.
14. Pentru aceea curvi-vor fetele voastre, si miresele voastre vor prea
curvi.
15. Si nu voi cerceta asupra fetelor voastre c�nd vor curvi, si asupra
mireselor voastre c�nd vor prea curvi; pentru ca ei cu curve se amestecau, si cu
cei �nchinati idolilor jertfeau si poporul cunosc�nd se lipea de curva.
16. Iar tu Israile nu fii nestiutor si Iuda, sa nu intrati �n Galgala, si
sa nu va suiti �n casa nedreptatii, si sa nu jurati pe Dumnezeul, cel viu.
17. Caci ca junicea ce strechie a strechiat Israil, acum va paste pe ei
Domnul, ca pe miel �ntru largime.
18. Partasul idolilor lui Efraim a pus sies piedici.
19. Ales-a pe Hananei, curvind au curvit, si a iubit ocara din fierb�ntarea
ei.
20. Volbura v�ntului tu esti �n aripile ei, si se vor rusina pentru
jertfelnicele lor.

CAP. 5.
Faradelegea lui Israil si a lui Iuda. Prezicerea pedepsei lor.

Auziti acestea preotii si luati aminte casa lui Israil, si casa �mparatului bagati
�n urechi, caci asupra voastra este judecata, pentru ca v-ati facut lat
privelistei si ca o mreaja �ntinsa peste Itaviron, care o au �ntins cei ce v�neaza
v�nat.
2. Iar eu sunt cel ce cu certare va �nvat pe voi.
3. Eu am cunoscut pe Efraim, si Israil nu s-a departat de la mine, pentru
ca acum a curvit Efraim, si s-a p�ngarit Israil.
4. N-a pus sfaturile sale, ca sa se �ntoarce catre Dumnezeul lor, ca duhul
curviei este �ntru ei, iar pe Domnul nu l-au cunoscut.
5. Si se va smeri semetia lui Israil �naintea fetei lui, si Israil si
Efraim vor slabi �ntru nedreptatile sale, si va slabi si Iuda cu d�nsii.
6. Cu oile si cu viteii vor merge sa caute pe Domnul, si nu-l vor afla pe
el, ca s-au departat de la ei.
7. Ca pe Domnul l-au parasit si fii straini s-au nascut lor, acum va m�nca
pe ei paliciunea, si pe sortii lor.
8. Tr�mbitati cu tr�mbita peste munti, rasunati �ntru cele �nalte,
propovaduiti �n casa nedreptatii de care s-a �ntristat Veniamin.
9. Efraim spre pustiire s-a facut �n zilele mustrarei, �ntru neamurile
lui Israil aratat-am lucruri credincioase.
10. Facutu-s-au boierii Iudei, ca cei ce muta hotarele, peste ei voi varsa
ca apa pornirea mea.
11. Asuprit-a Efraim pe vrajmasul sau si a calcat judecata, ca a �nceput a
merge dupa desertaciuni.
12. Si eu ca o tulburare lui Efraim, si ca un bold casei Iudei.
13. Si a vazut Efraim boala sa, si Iuda durerea sa, si a mers Efraim la
Asirieni, si a trimis soli la �mparatul lui Iarim, si acesta nu v-a putut m�ntui
pe voi, si nu va face sa �nceteze dintru voi durerea.
14. Ca eu sunt ca un panfir lui Efraim, si ca un leu casei Iudei, si eu voi
rapi si voi merge, si voi lua, si nu va fi cine sa scoata.
15. Duce-ma-voi si ma voi �ntoarce la locul meu p�na ce vor pieri, si vor
cauta fata mea.

CAP. 6.
Pedeapsa lui Dumnezeu �ndeamna spre pocainta.

�ntru necazul lor m�neca-vor catre mine, zic�nd: sa mergem, si sa ne �ntoarcem

catre Domnul Dumnezeul nostru, ca acesta ne-au lovit, si ne va vindeca, bate-ne-
va, si ne va tamadui.
2. �nsanatosa-ne-va dupa doua zile, �n ziua a treia ne vom scula si vom fi
vii �naintea lui.
3. Si vom cunoaste, si vom alerga sa cunoastem pe Domnul, ca niste zori
gata �l vom afla pe el, si va veni noua ca o ploaie timpurie si t�rzie pam�ntului.
4. Ce voi face tie Efraime? Ce voi face tie Iudo? Iar mila voastra ca
norul de dimineata si ca roua de zori trece.
5. Pentru aceea am secerat pe proorocii vostri, ucisu-i-am pe ei cu
cuv�ntul gurii mele, si judecata mea ca lumina va iesi.
6. Ca mila voiesc, si nu jertfa, si cunostinta lui Dumnezeu mai mult dec�t
arderile de tot.
7. Iar ei sunt ca omul cel ce calca legea.
8. Acolo m-au hulit pe mine Galaad cetatea, care lucreaza desarte, si a
tulburat apa.
9. Si taria ta este de om t�lhar de mare. Ascuns-au preotii calea
Domnului, ucis-au Sichima, ca faradelege au facut.
10. �n casa lui Israil vazut-am lucruri goaznice; acolo, cu curvia lui
Efraim; p�ngaritu-s-a Israil.
11. Iuda, �ncepe a culege tie, c�nd �ntorc eu robia poporului meu.

CAP. 7.
T�nguirea asupra lui Israil si vestirea dreptelor pedepse.

C�nd vindec eu pe Israil, si se va descoperi str�mbatatea lui Efraim, si rautatea

Samariei, ca a lucrat minciuni, si furul va intra la el, si-l va dezbraca t�lharul
�n calea lui.
2. Ca sa c�nte �mpreuna ca cei ce c�nta �n inima lor, de toate rautatile
lor, mi-am adus aminte, acum i-au �nconjurat pe ei sfaturile lor, �naintea fetei
mele s-a facut.
3. Cu rautatile lor au veselit pe �mparati, si cu minciunile lor pe
boieri.
4. Toti prea curvind, ca cuptorul arz�nd spre mistuirea arsurii de para
focului, de fram�ntarea aluatului p�na se va fram�na el tot.
5. �n zilele �mparatilor vostri, �nceput-au boierii a se m�nia din vin,
�ntins-au m�na sa cu cei pierzatori.
6. Ca s-a aprins ca un cuptor inima lor, c�nd blestemau ei, toata noaptea
de somn s-au saturat Efraim, dimineata s-a facut, si s-a aprins ca lumina focului.
 7. Toti s-au �nfierb�ntat ca un cuputor arz�nd, si focul a m�ncat pe
judecatorii lor, toti �mparatii lor au cazut, nu era �ntru ei cel ce sa strige
catre mine.
8. Efraim �ntru popoarele sale se amesteca, Efraim s-a facut ca o azima
ne�ntoarsa.
9. M�ncat-au strainii taria lui si el n-a cunoscut si caruntetile i-au
�nflorit si el n-a cunoscut.
10. Si se va smeri semetia lui Israil �naintea fetei lui, si nu s-au �ntors
catre Domnul Dumnezeul lor, si nu l-au cautat pe el �ntru toate acestea.
11. Si era Efraim ca o porumbita fara de minte, ce nu are inima. Pe Eghipet
chema, si la Asirieni au mers.
12. C�nd vor merge voi pune peste ei mreaja mea, ca pe pasarile cerului voi
trage pe ei, certa-voi pe ei cu auzul necazului lor.
13. Vai lor! Ca s-au abatut de la mine, ticalosi sunt! Ca au pag�nit asupra
mea, si eu i-am rascumparat pe ei, iar ei au grait asupra mea minciuni.
14. Si n-au strigat catre mine inimile lor, ci se vaitau �ntru
asternuturile lor. Preste gr�u si peste vin se sf�siau, pedepsitu-s-a �ntru mine.
15. Si eu am �ntarit bratele lor, si asupra mea au cugetat rele, �ntorsu-s-
au �ntru nimic, facutu-s-au ca un arc �ntins, cadea-vor �n sabie boierii lor
pentru ne�nfr�narea limbii lor, aceasta este defaimarea lor �n pam�ntul
Eghipetului.

CAP. 8.
Cei fara de Dumnezeu si cei necredinciosi se vor stinge.

�n s�nul lor, cu pam�ntul necalcat, ca vulturul pe casa Domnului.

2. Pentru ca au calcat legatura mea, si �mpotriva legii mele au facut
pag�natate.
3. Pe mine ma vor strica, Dumnezeule, cunoscutu-te-am pe tine, pentru ca
Israil a lepadat cele bune, pe vrajmas a gonit.
4. Siesi a �mparatit, iar nu prin mine a �mparatit; si n-a aratat mie
argintul sau, si aurul sau l-a facut siesi idoli, ca sa piara de tot.
5. Zdrobeste vitelul tau Samarie! Ca s-a aprins m�nia mea asupra lui, p�na
c�nd nu vor putea sa se curateasca �ntru Israil?
6. Si pe acesta l-a facut mesterul, si nu este Dumnezeu, ca �nselator era
vitelul tau Samarie!
7. Ca stricate de v�nt au semanat, si surparea lor va primi pe ele, znop,
care nu poate face faina, iar de va face, strainii o vor m�nca pe ea.
8. �nghititu-s-a Israil, acum s-a facut �ntru neamuri ca un vas de nici o
treaba.
9. Ca ei s-au suit la Asirieni, �nflorit-a prin sine Efraim, daruri au
iubit.
10. Pentru aceea se vor da �ntru neamuri, acum voi primi pe ei, si vor
�nceta putin a unge, �mparati si domni.
11. Ca a �nmultit Efraim jertfelnice, spre pacate facutu-s-au lui
jertfelnice iubite.
12. Scrie-voi lui multime, si legiuirile lui, �ntru straine s-au socotit
lui jertfelnicele cele iubite.
13. Ca de vor jertfi jerta, si vor m�nca carnuri, Domnul nu le va primi pe
ele; acum �si va aduce aminte de str�mbatatile lor, si va izb�ndi pacatele lor;
iar ei la Eghipet s-au �ntors, si �ntru Asirieni necurate vor m�nca.
14. Si a uitat Israil pe cel ce l-au facut pe el, si a zidit capisti, si
Iuda a �nmultit cetati zidite, si voi trimite foc asupra cetatilor lui, si va
m�nca temeliile lor.

CAP. 9.
Pacatelor grele urmeaza pedepse grele.
Nu te bucura Israile! Nici nu te veseli ca popoarele, ca ai curvit de la Dumnezeul
tau, iubit-ai dari peste toate ariile gr�ului.
2. Arie si teasc n-au cunoscut pe ei, si vinul i-a �nselat pe ei.
3. N-au locuit �n pam�ntul Domnului, locuit-a Efraim Eghipetul, si �ntru
Asirieni necurate vor m�nca.
4. N-au adus Domnului vin, si n-au placut lui; jertfele lor ca p�inea
pl�ngerii lor, toti cei ce man�nca acelea, se vor spurca, ca p�inile lor
sufletelor lor, nu vor intra �n casa Domnului.
5. Ce veti face �n ziua adunarii si �n ziua sarbatorii Domnului?
6. Pentru aceea iata vor iesi din ticalosia Eghipetului si-i va primi pe
ei Memfis, si-i va �ngropa pe ei Mahmas.
7. Ca argintul lor �l va mosteni pierderea; spini �n locasurile lor.
8. Venit-au zilele izb�ndirii, venit-au zilele rasplatirii tale, si se va
chinui Israil, ca proorocul cel iesit din fire, ca omul cel purtator de duh.
9. Pentru multimea nedreptatilor tale, s-a �nmultit nebunia ta.
10. Scopul lui Efraim cu Dumnezeu, proorocul e lat �nc�lcit peste toate
caile lui, nebunie �n casa lui Dumnezeu au �nfipt.
11. Stricatu-s-a dupa zilele dealului, aduce-si-va aminte de nedreptatea
lor, izb�ndi-va pacatele lor.
12. Ca strugurul �n pustie am aflat pe Israil, si ca smochina timpurie �n
smochin, am vazut pe parintii lor; iar ei au intrat la Veelfegor, si s-au
�nstrainat spre rusine, si s-au facut ur�ti, ca cei desfr�nati.
13. Efraim ca pasarea a zburat, maririle lor din nasteri si din dureri si
din zamisliri.
14. Pentru aceea de vor si hrani pe fiii sai, fara de fii vor fi dintre
oameni, ca si vai lor este lipsa carnii mele dintru ei.
15. Efraim, �n ce chip am vazut, spre v�nat a dat pe fiii sai, ca sa scoata
spre junghiere pe fiii sai.
16. Da-le lor Doamne; ce le vei da lor?
17. Da-le lor zgau fara de fii si t�te uscate.
18. Toate rautatile lor �n Galgal, ca acolo i-am ur�t pe ei pentru
rautatile izvodirilor lor, din casa mea voi scoate pe ei, nu voi mai adauga a-i
iubi pe ei, toti boierii lor sunt neascultatori.
19. Parut-a rau lui Efraim, ca radacinile sale s-au uscat, mai mult rod nu
va aduce, ca de vor si naste, voi ucide rodurile p�ntecelui lor.
20. Lepada-va pe ei Dumnezeu, ca nu l-au ascultat pe el, si vor fi rataciri
�ntru neamuri.

CAP. 10.
Dojana Israelitilor pentru rautatile lor.

Vie cu vita buna Israil, rodul ei mult, dupa multimea rodurilor sale, a �nmultit
jertfelnicele, dupa bunatatile pam�ntului sau a zidit st�lpi.
2. �mpartit-au inimile lor, acum se vor stinge, el va surpa jertfelnicele
lor, dar�ma-se-vor st�lpii lor.
3. Pentru aceea acum vor zice: nu este �mparat noua, pentru ca nu ne-am
temut de Domnul; iar �mparatul ce va face noua?
4. Graind cuvinte, prilejuri mincinoase, pune-va legatura, rasari-va ca
troscotul judecata pe telina tarinii.
5. Vitelului casei Nedreptatii, nemernicii vor locui Samaria, ca a pl�ns
poporul lui de el, si precum l-a amar�t pe el, se vor bucura de marirea lui, ca s-
a �nstrainat de la el.
6. Si pe el legat l-au dus la Asirieni, daruri �mparatului Iarim, dar pe
Efraim va primi, si se va rusina Israil �ntru sfatul sau.
7. Lepadat-a Samaria pe �mparatul sau ca un gatej pe fata apei.
8. Si se vor strica altarele On, pacatele lui Israil, spini si ciulini se
vor sui peste jertfelnicele lor, si vor zice muntilor: acoperiti-ne pe noi, si
dealurilor: cadeti peste noi.
 9. De c�nd muntii sunt, a pacatuit Israil, acolo a statut; nu va apuca pe
ei �n deal razboi, peste fiii nedreptatii venit-au a-i pedepsi pe ei.
10. Si se vor aduna asupra lor popoarele, c�nd se vor pedepsi ei �n doua
nedreptati ale sale.
11. Efraim juninca �nvatata a iubi pricea; iar eu voi veni peste frumusetea
grumazului ei, �ncaleca-voi peste Efraim si voi molcomi pe Iuda, �ntari-va luisi
pe Iacov.
12. Semanati voua spre dreptate, culegeti spre roada de viata.
13. Luminati-va voua lumina stiintei ca este �nca vreme, cautati pe Domnul
p�na vor veni voua rodurile dreptatii.
14. Pentru ce ati facut necuratia, si ati cules nedreptatile ei? M�ncat-ati
roada mincinoasa, pentru ca ai nadajduit �n carele tale, �ntru multimea tariei
tale.
15. Si se va scula pierire �ntru poporul tau, si toate cele zidite ale
tale vor trece, ca stap�nitorul Salaman din casa lui Ierovoam, �n zilele
razboiului pe muma peste fii o a tr�ntit.
16. Asa voi face voua casa lui Israil de catre fata nedreptatii rautatilor
voastre.

CAP. 11.
Marirea milei Dumnezeesti, ce o au primit nemultumitorii Israiliteni.

Dimineata s-a lepadat, lepadatu-s-a �mparatul lui Israil.

2. Ca prunc a fost Israil, si eu l-am iubit pe el, si din Eghipet am
chemat pe fiii lui.
3. Cum i-am chemat pe ei asa s-au dus de la fata mea, jertfiau Vaalimilor,
si au tam�iat idolilor.
4. Si eu am �mpiedicat pe Efraim, si l-am sprijinit pe bratul meu, si n-au
cunoscut, ca sa-i vindec pe ei.
5. �ntru stricarea oamenilor, trasu-i-am pe ei �n legaturile iubirii
mele, si voi fi lor ca omul cel ce da palme peste falcile lui, si voi cauta spre
el, si-l voi birui.
6. Locuit-a Efraim �n Eghipet, si Asur �mparatul lui, ca n-au vrut sa se
�ntoarca.
7. Si a slabit sabia �n cetatile lui, si a �ncetat �n m�inile lui, si vor
m�nca din sfaturile lor.
8. Si poporul lui s-a lipsit de locasul sau, si Dumnezeu peste cele
cinstite ale lui se va m�nia, si nu-l va �nalta pe el.
9. Ce-ti voi face Efraime? Scuti-te-voi Israile, ce-ti voi face? Ca pe
Adama te voi pune pe tine, si ca pe Sevoim; �ntorsu-s-a inima mea �ntru aceasta,
�mpreuna s-a tulburat parerea mea ce rea.
10. Nu voi face tie dupa iutimea m�niei mele, si nu voi lasa sa piara
Efraim, ca eu sunt Dumnezeu, si nu om, �ntru tine sf�nt, si nu voi intra �n
cetate.
11. Dupa Domnul voi umbla, ca leul va racni, ca �nsusi va racni, si se vor
spaim�nta fiii apelor.
12. Zbura-vor ca pasarea din Eghipet si ca porumbul din pam�ntul
Asirienilor, si-i voi aseza pe ei �n casele lor, zice Domnul.
13. Inconjuratu-m-a cu minciuni Efraim, si cu pag�natati casa lui Israil si
a lui Iuda. Acum i-au cunoscut pe ei Dumnezeu, si popor sf�nt se va chema al lui
Dumnezeu.

CAP 12.
Necredinta lui Efraim si judecata lui Dumnezeu �mpotriva lui Iuda.

Iar Efraim duh rau, urmat-a caldura, toata ziua desarte si netrebnice a �nmultit,
si legatura cu Asirienii a facut, si cu untdelemn �n Eghipet mergea.
2. Si se va judeca Domnul cu Iuda, ca sa izb�ndeasca pe Iacov, dupa caile
lui, si dupa izvodirile lui va rasplati lui.
3. �n p�ntece a �nselat pe fratele sau, si cu osteneala sa a biruit asupra
lui Dumnezeu.
4. Si s-a luptat cu �ngerul, si a biruit, ei au pl�ns, si s-au rugat mie,
�n Betel m-au aflat si acolo s-a grait catre ei.
5. Iar Domnul Dumnezeu atottiitorul va fi pomenire lui.
6. Si tu la Dumnezeul tau te vei �ntoarce, mila si judecata pazeste, si te
apropie catre Dumnezeul tau pururea.
7. Hanaan �n m�na lui este cumpana nedreptatii, a asupri cu sila a iubit.
8. Si a zis Efraim: �nsa m-am �mbogatit, aflatu-mi-am odihna mie, toata
ostenelele lui nu se vor afla pentru nedreptatile, cu care a pacatuit.
9. Iar eu Domnul Dumnezeul tau te-am scos pe tine din pam�ntul
Eghipetului; �nca te voi face sa locuiesti �n corturi, ca �n zilele sarbatorii.
10. Si voi grai catre prooroci, si eu am �nmultit vedeniile, si �n m�inile
proorocilor m-am asemanat.
11. De nu este Galaad, asa dar mincinosi erau �n Galgala boierii, care
jertfeau, si jertfelnicele lor ca broastele testoase pe telina tarinii.
12. Si s-a dus Iacov �n c�mpul Siriei, si a slujit Israil pentru muiere, si
�ntru muiere s-a pazit.
13. Si prin prooroc au scos Domnul pe Israil din pam�ntul Eghipetului, si
prin prooroc s-a pazit.
14. M�niatu-s-a Efraim, si s-a �ntar�tat, si s�ngele lui peste el se va
varsa, si ocara lui o va rasplati lui Domnul.

CAP. 13.
Amenintarea Domnului �mpotriva fiilor lui Israil. Prezicere despre m�ntuire.

Dupa cuv�ntul lui Efraim, dreptatile lui le-a luat el �ntru Israil, si le-a pus
pe ele lui Vaal, si a murit.
2. Si acum a ados a pacatui, si si-au facut lorusi idol varsat din aurul
si din argintul lor dupa chipul idolilor, lucruri de mesteri sav�rsite lor,
acestia zic lui: jertfiti oameni, ca viteii s-au sf�rsit.
3. Pentru aceea vor fi ca norul de dimineata si ca roua de dimineata, care
trece, si ca praful, care-l spulbera v�ntul de pe arie, si ca aburul din hornul de
fum.
4. Iar eu sunt Domnul Dumnezeul tau, cel ce �ntaresc cerul, si zidesc
pam�ntul, a carui m�ini au zidit toata ostirea cerului, si nu le-am aratat tie
acestea, ca sa mergi dupa ele.
5. Si eu te-am scos pe tine din pam�ntul Eghipetului, si Dumnezeu afara de
mine sa nu cunosti, si m�ntuitor afara de mine nu este, eu te-am hranit pe tine �n
pustie, �n pam�nt nelocuit.
6. Dupa hrana lor, si s-au saturat cu satiu si s-au �naltat inimile lor,
pentru aceea m-au uitat pe mine.
7. Si voi fi lor ca panterul si ca pardosul, �n calea Asirienilor, iesi-
voi �naintea lor, ca ursoaica necajita.
8. Si voi rupe cele dinauntru inimii lor, si-i vor m�nca pe ei acolo puii
leilor padurii, si hiarele tainii vor sparge pe el.
9. Stricarii tale Israile cine va ajuta?
10. Unde este �mparatul tau acesta, si sa te m�ntuiasca pe tine �n toate
cetatile tale, judece-te pe tine acela despre care ai zis: da-mi �mparat si domn.
11. Si ti-am dat tie �mparat �ntru urgia mea, si am suferit �ntru m�nia
mea volbura str�mbatatii lui Efraim, ascuns este pacatul lui.
12. Dureri ca celei ce naste vor veni lui, acesta este fiul tau cel
�ntelept, ca nu va suferi �ntru zdrobirea fiilor.
13. Din m�na iadului �i voi izbavi pe ei, si din moarte �i voi m�ntui pe
ei.
14. Unde este biruinta ta moarte? Unde este boldul tau iadule? M�ng�ierea
s-a ascuns de la ochii mei.
 15. Ca acesta va osebi �ntru frati, aduce-va v�nt palitor Domnul din
pustie peste el, si va usca vinele lui, si va pustii izvoarele lui, si va usca
pam�ntul lui si toate vasele cele poftite ale lui.

CAP. 14.
�ndemnarea lui Israil la pocainta. Fagaduinta lui Dumnezeu.

Pieri-va Samaria, ca a statut �mpotriva Dumnezeului sau, de sabie vor cadea ei, si
cei de la t�tele lor se vor tr�nti de pam�nt, si cele ce au p�ntecele lor vor
plesni.
2. �ntoarce-te Israile catre Domnul Dumnezeul tau, ca ai slabit �ntru
nedreptatile tale.
3. Luati cu voi cuvinte si va �ntoarceti catre Domnul Dumnezeul vostru,
ziceti lui, ca sa nu purtati str�mbatate, si sa luati bunatati, si sa rasplatim
roada buzelor noastre.
4. Asur nu ne va m�ntui pe noi, pe cal nu vom �ncaleca, nu vom zice mai
mult; dumnezeii nostri, lucrurile m�inilor noastre, cel ce este �ntru tine va
milui pe sarac.
5. Tamadui-voi locasurile lor, iubi-voi pe ei aievea, ca am �ntors m�nia
mea de catre ei.
6. Si vei fi ca roua lui Israil, �nflori-va ca crinul, si va slobozi
radacinile sale ca Livanul.
7. �ntinde-se-vor ramurile lui, si va fi ca maslinul roditor, si mirosul
lui ca al Livanului.
8. �ntoarce-se-vor si vor sedea sub umbra lui, trai-vor si se vor satura
de gr�u, si va �nflori ca via pomenirea lui, ca vinul Livanului lui Efraim.
9. Ce este lui �nca si idolilor? Eu l-am smerit pe el, si eu �l voi �ntari
pe el, eu ca un archevt copt dintru mine roada ta s-a aflat.
10. Cine este �ntelept, si va �ntelege acestea? Sau �ntelegator si va
cunoaste acestea? Ca drepte sunt caile Domnului, si dreptii vor umbla �ntr-�nsele,
iar cei necredinciosi vor slabi �ntr-�nsele.

PROOROCIA LUI IOIL

CAP. 1.
Prezicerea pustiirii Iudeei si �ndemnarea la pocainta.

Cuv�ntul Domnului, care s-a facut catre Ioil fiul lui Vatuil.
2. Auziti acestea cei batr�ni si bagati �n urechi toti cei ce locuiti
pam�ntul, de s-a facut ca acestea, �n zilele voastre sau �n zilele parintilor
vostri.
3. Spuneti acestea fiilor vostri si fiii vostri fiilor sai, si fiii lor la
alt neam.
4. Ramasitele omidei le-au m�ncat lacustele si ramasitele lacustei le-a
m�ncat g�ndacul, si ramasitele g�ndacului le-a m�ncat paliciunea.
5. Treziti-va cei beti de vinul vostru si pl�ngeti, t�nguiti-va toti cei
ce beti vin p�na la betie, ca s-a luat din gura voastra veselia si bucuria.
6. Ca neam tare si nenumarat se suie pe pam�ntul meu, dintii lui ca dintii
leului si maselele lui ca ale puiului de leu.
7. Pus-a via mea �ntru pustiire si smochinii mei �ntru dar�mare, cerc�nd
o a cercat pe ea si o a dezradacinat, albit-au ramurile ei.
8. Pl�nge catre mine mai mult dec�t mireasa cea �mbracata cu sac pentru
barbatul ei cel din fetie.
9. �ncetat-au jertfa si turnarea din casa Domnului, pl�ngeti preoti, care
slujiti altarul Domnului.
10. Ca s-au pustiit c�mpurile, sa pl�nga pam�ntul, ca s-a stricat gr�ul,
vinul s-a uscat, untuldelemn s-a �mputinat.
11. Uscatu-s-au plugarii, pl�ngeti mosiile pentru gr�u si pentru orz, ca a
pierit culesul din tarina.
12. Via s-a uscat si smochinii s-au �mputinat, rodiile si finicul si marul
si toti copacii tarinii s-au uscat, ca au rusinat bucuria fiii oamenilor.
13. �ncingeti-va si pl�ngeti preotilor, pl�ngeti cei ce slujiti altarului,
intrati, dormiti �n saci cei ce slujiti lui Dumnezeu, ca au �ncetat din casa
Dumnezeului vostru jertfa si turnarea.
14. Sfintiti post, vestiti slujba, adunati pe batr�ni, pe toti cei ce
locuiesc pam�ntul �n casa Domnului Dumnezeului vostru si strigati catre Domnul
�ntins.
15. Vai mie! Vai mie! Vai mie! �n zi, ca aproape este ziua Domnului, si
ticalosie din ticalosie va veni.
16. Ca �naintea ochilor vostri au pierit bucatele, din casa Dumnezeului
vostru veselia si bucuria.
17. Sarit-au junincele din ieslele lor, pierit-au vistieriile, surpatu-s-au
teascurile, ca a secat gr�ul.
18. Ce ne vom aduna noua? Pl�ns-au cirezile boilor, ca n-aveau pasune si
turmele oilor au pierit.
19. Catre tine Doamne voi striga, ca focul a ars cele frumoase ale
pustiului si para focului a aprins toate lemnele tarinii.
20. Si dobitoacele c�mpului au cautat spre tine, ca au secat izvoarele
apelor si focul a m�ncat cele frumoase ale pustiei.

CAP. 2.
Pedeapsa, �ndemnarea la pocainta si fagaduinta m�ntuirii.

Tr�mbitati cu tr�mbita �n Sion, strigati �n muntele cel sf�nt al meu, si sa se

tulbure toti cei ce locuiesc pam�ntul, ca a sosit ziua Domnului.
2. Ca aproape este ziua �ntunericului si a cetii, ziua cea de nor si de
negura, ca zorile se va varsa peste munti popor mult si tare, asemenea lui n-a
fost din veac, si dupa el nu va fi p�na la ani �n neamurile neamurilor.
3. �naintea lui foc ardator, si dupa el flacara aprinsa, ca raiul
desfatarii pam�ntul �naintea fetei lui, si cele de pe urma lui ca c�mpii
pustiirii, si nimeni nu va scapa de el.
4. Ca vederea cailor vederea lor, si ca calaretii asa vor alerga.
5. Ca glasul carelor peste v�rfurile muntilor vor sari, si ca glasul
flacarii focului, care mistuieste trestia, si ca poporul cel mult si tare si gata
de razboi.
6. De fata lui se vor sfar�ma popoarele, toata fata, ca arsura oalei.
7. Ca niste razboinici vor alerga, si ca niste barbati viteji se vor sui
pe ziduri, si fiecare pe calea sa va umbla, si nu se vor abate din cararile lor.
8. Si fiecare de la fratele sau nu se va desparti, �ngreuiati cu armele
lor vor merge, si �ntru zv�rliturile lor vor cadea, si nu se vor sf�rsi.
9. De cetate se vor apuca, si peste ziduri vor alerga, peste case se vor
sui, si prin ferestre vor intra ca furii.
10. �naintea fetei lui se va tulbura pam�ntul, si se va clati cerul,
soarele si luna se vor �ntuneca si stelele vor ascunde lumina lor.
11. Si Domnul va da glasul sau �naintea fetei puterii sale, ca multa este
foarte tabara lui, ca tari sunt faptele cuvintelor lui, ca mare este ziua
Domnului, luminata foarte, si cine va fi vrednic ei?
12. Si acum zice Domnul Dumnezeul nostru: �ntoarceti-va la mine din toata
inima voastra, cu post, cu pl�ngere si cu t�nguire.
13. Si va rupeti inimile voastre, iar nu hainele voastre; ci va �ntoarceti
la Domnul Dumnezeul vostru, ca milostiv si �ndurat este, �ndelung rabdator si mult
milostiv, si �i pare rau de rautati.
14. Cine stie, doar se va �ntoarce, si se va cai, si se va lasa dupa sine
binecuv�ntare, si aducere de jertfa si de dar Domnului Dumnezeului vostru.
15. Tr�mbitati cu tr�mbita �n Sion, sfintiti post, vestiti vindecare.
 16. Adunati poporul, sfintiti adunare, alegeti batr�ni, adunati pruncii
care sug t�ta; sa iasa mirele din asternutul sau si mireasa din camara sa.
17. �ntru tinda si �ntru altar vor pl�nge preotii care slujesc Domnului,
si vor zice: nu te �ndura Doamne de poporul tau, si nu da mostenirea ta spre
ocara, ca sa o stap�neasca pe d�nsa pag�nii; ca sa nu zica �n popoare, unde este
Dumnezeul lor?
18. Si i s-au facut mila Domnului de pam�ntul sau si nu s-au �ndurat de
poporul sau.
19. Si au raspuns Domnul, si au zis poporului sau: iata eu va voi trimite
voua gr�u si vin si untdelemn, si va veti satura de d�nsele, si nu va voi mai da
pe voi spre ocara �ntru neamuri.
20. Si pe cel ce este dinspre miazanoapte �l voi goni de la voi, si-l voi
izgoni �n pam�nt fara de apa, si voi pierde fata lui la marea cea dintai, si dosul
lui �n marea cea de apoi, si se va �nalta putrejunea lui, si se va ridica putoarea
lui, ca si-au marit Domnul lucrurile sale.
21. Cuteaza pam�ntule, bucura-te si te veseleste, ca au marit Domnul ca sa
faca.
22. �ndrazniti dobitoacele c�mpului, ca au �ncoltit c�mpii pustiei, ca
pomul si-a dat rodul sau, via si smochinul si-au dat taria lor.
23. Si fiii Sionului bucurati-va si va veseliti �ntru Domnul Dumnezeul
vostru, ca va da voua bucate �ntru dreptate, si va trimite voua ploaie timpurie
si t�rzie, ca si mai �nainte.
24. Si se vor umplea ariile de gr�u, si se vor varsa teascurile de vin si
de untdelemn.
25. Si voi rasplati voua pentru anii, care i-au m�ncat lacustele si omidele
si g�ndacii si palitura, puterea mea cea mare, care o am trimis asupra voastra.
26. Si m�nc�nd veti m�nca, si va veti satura si veti lauda numele Domnului
Dumnezeului vostru, care au facut minuni cu voi, si nu se va rusina poporul meu �n
veac.
27. Si veti cunoaste ca �n mijlocul lui Israil eu sunt, si eu Domnul
Dumnezeul vostru, si nu este altul afara de mine, si nu se va mai rusina poporul
meu �n veac.
28. Si va fi dupa acestea voi turna din duhul meu peste tot trupul, si vor
prooroci feciorii vostri si fetele voastre, si batr�nii vostri visuri vor visa, si
tinerii vostri vedenii vor vedea.
29. Si peste slugile mele si peste slujnicele mele �n zilele acelea voi
turna din duhul meu, si vor prooroci.
30. Si voi da minuni �n cer sus si semne pe pam�nt jos, s�nge si foc si
abur de fum.
31. Soarele se va schimba �ntru �ntuneric, si luna �n s�nge mai �nainte de
venirea zilei Domnului cei mari si luminate.
32. Si va fi tot, care va chema numele Domnului, se va m�ntui, ca �n
muntele Sionului si �n Ierusalim va fi cel m�ntuit, precum au zis Domnul; si cei
ce bine vestesc, pe care i-au chemat Domnul.

CAP. 3.
Judecata �mpotriva oamenilor si fagaduinta pentru Iudeia.

Iata eu �n zilele acelea si �n vremea aceea, c�nd voi �ntoarce robia Iudei si a
Ierusalimului.
2. Si voi aduna toate neamurile si le voi pogor� �n valea lui Iosafat, si
ma voi prici cu ei acolo pentru poporul meu si pentru mostenirea mea Israil, pe
care i-a risipit �n neamuri si pam�ntul meu l-a �mpartit.
3. Si pentru poporul meu au aruncat sorti, si pruncii sai i-au dat
curvelor, si fetele le vindeau pe vin si beau.
4. Si ce este mie si voua Tirule si Sidonule? Si toata Galileia celor de
alt neam? Au rasplatire rasplatiti mie? Au tineti m�nie asupra mea? Degrab si
cur�nd voi rasplati rasplatirea voastra �n capetele voastre.
 5. Pentru ca argintul meu si aurul meu ati luat, si cele alese ale mele,
si cele bune le-ati bagat �n capistile voastre.
6. Pe fiii Iudei si pe fiii Ierusalimului i-ati v�ndut fiilor Elinilor, ca
sa-i departati pe ei de la hotarele lor.
7. Si iata eu �i voi asculta pe ei din locul unde i-ati v�ndut pe ei acolo
si voi rasplati rasplatirea voastra �n capetele voastre.
8. Si voi da pe fiii vostri si pe fetele voastre �n m�inile fiilor Iudei,
si �i vor vinde pe ei �n robie la neam departe, ca Domnul au grait.
9. Strigati acestea �ntru neamuri, sfintiti razboi, sculati razboinici,
apropiati-va si va suiti toti barbatii razboinici.
10. Taiati plugurile voastre si faceti sabii si coasele voastre si faceti
lanci, cel neputincios sa zica: pot eu.
11. Adunati-va si intrati toate neamurile de prin prejur, si va str�ngeti
acolo, cel bl�nd sa fie razboinic.
12. Sa se scoale si sa se suie foarte neamurile la valea lui Iosafat, ca
acolo voi sedea sa judec toate neamurile din prejur.
13. Trimite-ti seceri, ca a sosit secerisul, intrati si calcati, ca este
plin jgheabul, se varsa tocitorile, ca s-au �nmultit rautatile lor.
14. Glasuri au rasunat �n valea judecatii, ca aproape este ziua Domnului �n
valea judecatii.
15. Soarele si luna se vor �ntuneca, si stele �si vor ascunde lumina lor.
16. Si Domnul din Sion va striga, si din Ierusalim �si va da glasul sau, si
se va clati cerul si pam�ntul, si Domnul nu se va �ndura de poporul sau, si va
�ntari pe fiii lui Israil.
17. Si veti cunoaste ca eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, cel ce locuiesc �n
Sion, �n muntele cel sf�nt al meu, si va fi Ierusalimul sf�nt, si cei de alt neam
nu vor mai trece printr-�nsul.
18. Si va fi �n ziua aceea, pica-va din munti dulceata, si din dealuri va
curge lapte, si din toate izvoarele Iudei vor curge ape, si izvor din casa
Domnului va iesi si va adapa p�r�ul Shinilor.
19. Eghipetul pierdere va fi, si Idumeia c�mp de piericiune pentru
rautatile fiilor Iudei, pentru ca au varsat s�nge nevinovat �n pam�ntul sau.
20. Si Iudeia �n veci va avea locuitori, si Ierusalimul din neam �n neam.
21. Si voi cere �napoi s�ngele lor, si nu-l voi curati, si Domnul va locui
�n Sion.

PROOROCIA LUI AMOS

CAP. 1.
Preziceri asupra neamurilor pentru pag�natatile lor.

Cuvintele lui Amos, care s-au facut ;n Accarimul din Tecue, care le-au vazut
asupra Ierusalimului �n zilele lui Oziea �mparatul Iudei, si �n zilele lui
Ierovoam feciorul lui Ioas �mparatul lui Israil, mai-nainte de cutremur cu doi
ani.
2. Si au zis: Domnul din Sion au grait, si din Ierusalim au dat glasul
sau, si au pl�ns pasunile pastorilor, si s-a uscat v�rful Karmilului.
3. Si au zis Domnul asupra celor trei pag�natati ale Damascului si asupra
celor patru: nu-l voi �ntoarce pe el, pentru ca a taiat cu ferestraie de fier pe
cele din Galaad, care aveau �n p�ntece.
4. Si voi trimite foc la casa lui Azail, si va m�nca temeliile fiului lui
Ader.
5. Si voi zdrobi zavoarele Damascului, si voi pierde pe cei ce locuiesc �n
c�mpul On, si voi taia neam din barbatii Haranului, si se va robi poporul Siriei
cel ales, zice Domnul.
6. Acestea zice Domnul asupra celor trei pag�natati ale Gazei si asupra
celor patru, nu �i voi �ntoarce pe ei, pentru ca au robit ei robia lui Solomon, ca
sa-i �ncuie la Idumeia.
 7. Si voi trimite foc asupra zidurilor Gazei si va m�nca temeliile ei.
8. Si voi pierde pe cei ce locuiesc �n Azot, si voi lua un neam de la
Ascalon, si voi pune m�na mea peste Acaron, si vor pieri cei ramasi ai celor de
alte neamuri, zice Domnul.
9. Acestea zice Domnul asupra celor trei pag�natati ale Tirului, si asupra
celor patru: nu-l voi �ntoarce pe el, pentru ca a �nchis robia lui Solomon la
Idumeia, si nu si-a adus aminte de legatura fratilor.
10. Si voi trimite foc peste zidurile Tirului, si va m�nca de tot temeliile
lui.
11. Acestea zice Domnul asupra celor trei pag�natati ale Iudumeii, si
asupra celor patru: nu-i voi �ntoarce pe ei, pentru ca a gonit cu sabie pe fratele
sau, si a necinstit maica pe pam�nt, si a gatit spre marturie frica sa, si
pornirea sa a pazit spre pricire.
12. Si voi trimite foc asupra Themanului, si va m�nca temeliile zidurilor
lui.
13. Acestea zice Domnul asupra celor trei pag�natati ale fiilor lui Amon,
si asupra celor patru: nu �i voi �ntoarce pe ei, pentru ca spintecau pe
Galaditenele cele ce aveau �n p�ntece, ca sa-si largeasca hotarele lor.
14. Si voi aprinde foc pe zidurile Ravathii, si va m�nca temeliile ei cu
strigare �n ziua razboiului, si se va clati �n ziua sav�rsirii ei.
15. Si vor merge �mparatii ei �n robie, preotii lor si boierii lor
�mpreuna, zice Domnul.

CAP. 2.
Pedeapsa lui Dumnezeu asupra lui Moav, Iuda si Israil.

Acestea zice Domnul asupra celor trei pag�natati ale lui Moav, si asupra celor
patru: nu voi �ntoarce pe ei, pentru ca au ars oasele �mparatului Idumeii �n
cenusa.
2. Si voi trimite foc asupra lui Moav, si va m�nca temeliile cetatilor
lui, si va muri �ntru neputinta Moav cu glas si cu strigare de tr�mbita.
3. Si voi pierde pe judecator dintr-�nsul, si pe toti boierii lui voi
omor� �mpreuna cu el, zice Domnul.
4. Acestea zice Domnul asupra celor trei pag�natati ale fiilor lui Iuda,
si asupra celor patru: nu voi �ntoarce pe ei, pentru ca au lepadat legea Domnului,
si poruncile lui nu le-au pazit, si i-au �nselat pe ei desertaciunile lor, care
le-au facut, carora au urmat parintii lor dupa ei.
5. Si voi trimite foc asupra Iudei, si va m�nca temeliile Ierusalimului.
6. Acestea zice Domnul pentru cele trei pag�natati ale lui Israil, si
pentru cele patru: nu voi �ntoarce pe ei, pentru ca au v�ndut cu argint pe cel
drept si pe cel sarac pentru �ncaltaminte.
7. Pe cel ce calca pe tar�na pam�ntului, si batea cu pumnul capetele
saracilor, si calea celor smeriti o a abatut, si fiul si tatal au intrat la aceesi
slujnica ca sa necinsteasca numele Dumnezeului sau.
8. Si hainele sale leg�ndu-le cu funii, acoperiri faceau �mprejurul
jertfelnicului; si beau vin din napasti �n casa Dumnezeului sau.
9. Si eu am gonit pe Amoreu de la fata lor, a carui �naltime era ca
�naltimea chedrului, si tare era ca stejarul, si am uscat roada lui deasupra, si
radacinile lui dedesupt.
10. Si eu v-am scos pe voi din pam�ntul Eghipetului, si v-am povatuit pe
voi prin pustie patruzeci de ani, ca sa mosteniti pam�ntul Amoreilor.
11. Si am luat din fiii vostri, care sa fie prooroci, si din tinerii vostri
spre sfintenie, au nu sunt acestea, fiii lui Israil? Zice Domnul.
12. Si voi adapati pe cei sfintiti ai mei cu vin, si proorocilor porunciti,
zic�nd: sa nu proorociti.
13. Pentru aceea, iata eu rastorn dedesuptul vostru, precum se rastoarna
carul cel �ncarcat de trestie.
14. Si va pieri fuga de la cel ce alearga, si cel tare nu-si va tinea taria
sa, si cel razboinic nu-si va m�ntui sufletul sau.
15. Si sagetatorul nu va sta, si cel iute cu picioarele sale nu va scapa si
cel calaret nu-si va m�ntui sufletul sau.
16. Si cel puternic nu va afla inima sa �ntru puternici; cel gol va fugi
�n ziua aceea, zice Domnul.

CAP. 3.
Faradelegea Israilitilor si prezicerea pedepsei lor.

Ascultati cuv�ntul acesta, care au grait Domnul asupra voastra, casa lui Israil si
asupra a tot neamul, pe care l-a scos din pam�ntul Eghipetului, zic�nd:
2. Numai pe voi v-am cunoscut din toate neamurile pam�ntului, pentru
aceasta voi izb�ndi asupra voastra toate pacatele voastre.
3. Au calatori-vor doi �mpreuna, de nu se vor cunoaste unul cu altul?
4. Au racniva leul din dumbrava sa neav�nd v�nat? Au da-va puiul de leu
glasul sau din culcusul sau de nu va rapi ceva?
5. Au cadea-va pasare pe pam�nt, fara de v�nator? Au pune-se-va latul pe
pam�nt, fara numai pentru ca sa prinda ceva?
6. Au suna-va tr�mbita �n cetate si poporul nu se va spaim�nta? Au fi-va
rautate �n cetate, care nu o au �ngaduit Domnul?
7. Ca nu va face Domnul Dumnezeu lucru, de nu va descoperi �nvatatura lui
catre slugile sale catre prooroci.
8. Leul va racni si cine nu se va spaim�nta? Domnul Dumnezeu au grait si
cine nu va prooroci?
9. Vestiti prin tari �ntru Asirieni si �n tari �n pam�ntul Eghipetului,
si ziceti: adunati-va �n muntele Samariei si vedeti lucruri minunate multe �n
mijlocul ei si asupreala cea dintr-�nsa.
10. Si n-au cunoscut cele ce vor fi �mpotriva ei, zice Domnul; cel ce aduna
comori de nedreptati si ticalosie �n tarile lor.
11. Pentru aceea acestea zice Domnul Dumnezeu, Tir! �mprejur pam�ntul tau
se va pustii si se va trage de la tine taria ta, si se vor jefui tarile tale.
12. Acestea zice Domnul: precum va scoate pastorul din gura leului doua
armuri, sau marginea urechii, asa se vor scoate fiii lui Israil cei ce locuiesc �n
Samaria �naintea neamului si �n Damasc.
13. Preoti auziti si marturisiti casei lui Iacov, zice Domnul Dumnezeu
atottiitorul.
14. Pentru ca �n ziua, c�nd voi izb�ndi pag�natatile lui Israil asupra lui
si voi izb�ndi asupra jertfelnicelor lui Vetil, si se vor surpa coarnele
jertfelnicului si vor cadea pe pam�nt,
15. Amesteca-voi si voi bate casa cea �nalta peste casa cea de vara, si vor
pieri casele cele de elefant si se vor adauga alte case multe, zice Domnul.

CAP. 4.
Mustrarea si amenintarea celor rai din poporul lui Israil.

Auziti cuv�ntul acesta junicele Vasanului cele din muntele Samariei, cele ce
asupriti pe sarati si calcati pe misei, cele ce zic stap�nilor sai: dati-ne noua
ca sa bem.
2. Jura-se Domnul pe cele sfinte ale sale, ca iata vor veni zile peste
voi, si va vor lua pe voi cu arme, si pe cei ce sunt cu voi �n caldari arz�nd
dedesupt �i vor baga negutatori ucigasi.
3. Si va veti scoate goale una �mpotriva alteia, si va veti lepada �n
muntele Armana, zice Domnul.
4. Venit-ati �n Vetil si pag�neste ati lucrat si �n Galgala si ati
�nmultit a lucra pag�neste, si ati adus dimineata jertfele voastre, a treia zi
zeciuielile voastre.
5. Si a citit afara legea si au chemat marturisiri, spuneti, ca acestea au
iubit fiii lui Israil, zice Domnul Dumnezeu.
 6. Si eu voi da voua strepezire dintilor �n toate cetatile voastre, si
lipsa de p�ine �n toate locurile voastre, si nu v-ati �ntors la mine, zice Domnul.
7. Si am oprit de la voi ploaia cu trei luni mai �nainte de seceris, si
voi ploua peste o cetate, iar peste o cetate nu voi ploua, o parte se va uda, si
partea peste care nu voi ploua, se va usca.
8. Si se vor aduna doua si trei cetati la o cetate, ca sa bea apa, si nu
se vor satura si nu v-ati �ntors catre mine, zice Domnul.
9. Batutu-v-am pe voi cu p�rjol si cu galbinare, �nmultit-ati gradinile
voastre, si viile voastre si smochinetul vostru, maslinetul vostru le-au m�ncat
omida, si nici asa nu v-ati �ntors la mine, zice Domnul.
10. Trimis-am asupra voastra moarte �n calea Eghipetului, si am omor�t cu
sabie pe tinerii vostri, cu robimea cailor vostri, si am adus �n foc taberile
voastre, �ntru m�nia mea, si nici asa nu v-ati �ntors la mine, zice Domnul.
11. Prapaditu-v-am pe voi, precum au prapadit Dumnezeu Sodoma si Gomora, v-
ati facut ca taciunile cel scos din foc; si nici asa nu v-ati �ntors la mine, zice
Domnul.
12. Pentru aceea asa voi face tie Israile! �nsa pentru ca voi face tie asa,
gateste-te, ca sa chemi pe Dumnezeul tau Israile!
13. Pentru aceea iata eu cel ce �ntaresc tunetul si fac v�ntul, si cel ce
vestesc la oameni pe unsul lui, cel ce fac zorile si negura, si cel ce ma sui
peste �naltimile pam�ntului, Domnul Dumnezeu atottiitorul numele lui.

CAP. 5.
T�nguirea proorocului; chemarea la pocainta si caderea lui Israil.

Auziti cuv�ntul Domnului, care �l iau eu asupra voastra ca pl�ngere, casa lui
Israil.
2. A cazut, si mai mult nu va adauge a se scula, fata lui Israil lepadatu-
s-a pe pam�ntul sau, nu este cine sa o scoale pe ea.
3. Ca acestea zice Domnul Dumnezeu: cetatea din care a iesit o mie se vor
lasa o suta, si din care iesea o suta, se vor lasa zece la casa lui Israil.
4. Ca acestea zice Domnul catre casa lui Israil: cautati-ma si veti fi
vii.
5. Si nu cautati Vetilul, si �n Galgala nu intrati, si pe la f�nt�na
juram�ntului nu treceti, ca Galgala robindu-se se va robi, si Vetilul va fi ca si
cum n-ar fi.
6. Cautati pe Domnul si fiti vii, ca sa nu straluceasca ca focul casa lui
Iosif, si o va m�nca pe ea, si nu va fi cine sa stinga casa lui Israil.
7. Cel ce face �ntru �naltime judecata, si pe pam�nt au pus dreptate.
8. Cel ce face toate si le tocmeste, si �ntoarce umbra �n dimineata, si
ziua �n noapte o �ntuneca cel ce cheama apa marii, si o varsa pe fata pam�ntului,
Domnul Dumnezeul atottiitorul numele lui.
9. Cel ce �mparte sfar�mare peste tarie, si ticalosie peste tarie aduce.
10. Ur�t-a �n porti pe cel ce mustra, si de cuv�ntul cel cuvios s-a
sc�rbit.
11. Pentru ca ati dat palmi saracilor, si daruri alese ati luat de la ei,
case netede ati zidit, si nu veti locui �ntr-�nsele, vii poftite ati sadit, si nu
veti bea vinul lor.
12. Cum am cunoscut pag�natatile voastre cele multe, si pacatele voastre
cele tari, caci calcati pe cel drept, si luati schimbari, si �n porti va feriti de
cei saraci.
13. Pentru aceea cel ce �ntelege, �n vremea aceea va tacea, ca vremea rea
este.
14. Cautati binele, si nu raul, ca sa fiti vii, si asa va fi cu voi Domnul
Dumnezeu atottiitorul, precum ati zis:
15. Ur�t-am noi cele rele, si am iubit cele bune, si asezati �n porti
judecata, ca sa miluiasca Domnul Dumnezeu atottiitorul pe cei ramasi ai lui Iosif.
16. Pentru aceea acestea zice Domnul Dumnezeu atottiitorul:
 17. �n toate ulitile pl�ngere, si �n toate caile se va zice vai! vai!
Chema-se-va plugarul la pl�ngere si la t�nguire, si la cei ce stiu pl�ngere, si �n
toate caile pl�ngere, ca voi trece prin mijlocul tau, zis-au Domnul.
18. Vai celor ce doriti de ziua Domnului, ca este voua ziua aceea a
Domnului, si aceasta este �ntuneric si nu lumina.
19. Precum c�nd fuge omul dinaintea leului, si-i iese �nainte ursul, si
sare �n casa, si-si reazama m�inile sale pe perete si-l musca sarpele.
20. Au nu este �ntuneric ziua Domnului, si nu lumina si ceata, care n-are
stralucire?
21. Ur�t-am, lepadat-am sarbatorile voastre, si nu voi mirosi �ntru
adunarile voastre.
22. Ca de veti aduce mie arderi de tot, si jertfele voastre nu le voi
primi, si la cele de m�ntuire ale aratarii nu voi cauta.
23. Stramuta de la mine glasul c�ntarilor tale, si c�ntarea organelor tale
nu voi auzi.
24. Si se va rostogoli ca apa judecata, si dreptatea ca p�r�ul cel
necalcat.
25. Au junghieri si jertfe mi-ati adus mie casa lui Israil �n patruzeci de
ani �n pustie?
26. Si ati purtat cortul lui Moloh si steaua dumnezeului vostru Remfan,
chipurile acelora, care v-ati facut voua.
27. Si va voi muta pe voi dincolo de Damasc, zice Domnul Dumnezeu
atottiitor numele lui.

CAP. 6.
Amenintarea celor m�ndri si dezmierdati cu pierire si robie.

Vai celor ce urasc Sionul si celor ce nadajduiesc �n muntele Samariei, cules-au

stap�nirile neamurilor, si au intrat ei.
2. Casa lui Israil, treceti toti, si vedeti la Calani, si treceti de acolo
la Ematrava, si va pogor�ti de acolo la Ghetul celor de alt neam, cele mai tari
dintre toate �mparatiile acestea de sunt mai multe hotarele lor dec�t hotarele
voastre.
3. Cei ce vin la ziua cea rea, si celor ce se apropie, si se ating de
s�mbetele cele mincinoase.
4. Celor ce dorm �n paturi de elefant, si se rasfata �ntru asternuturile
lor, si celor ce man�nca iezi din turme si vitei sugatori din mijlocul cirezilor.
5. Celor ce bat �n palme la glasul organelor, ca si cum ar sta au socotit,
si nu ca si cum ar fugi.
6. Celor ce beau vinul strecurat, si cu mirurile cele mai de frunte se
ung, si nu patimeau nimic pentru sfar�marea lui Iosif.
7. Pentru aceea acum robi vor fi de la �nceputul celor puternici si se va
lua r�nchezatul cailor din Efraim.
8. Ca s-au jurat Domnul pe sine, zice Domnul Dumnezeul puterilor, ca am
ur�t eu toata trufia lui Iacov, si tarile lui le-am ur�t, si voi pierde cetatea cu
toti cei ce locuiesc �ntr-�nsa.
9. Si va fi de vor ram�ne zece barbati �ntr-o casa, si vor muri.
10. Si vor ram�ne ceilalti, si se vor prinde casnicii lor, si-i va sili sa
scoata oasele lor din casa, si va zice c�rmuitorilor casei: mai sunt �nca la tine?
Si va zice: ba numai sunt. Si va zice: taci, ca sa nu numesti numele Domnului.
11. Ca iata Domnul va porunci, si va bate casa cea mare cu sfar�mari si
casa cea mica cu surpaturi.
12. Au doar vor alerga �n pietre caii? Au tacea-vor �ntru iepe? Ca ati
�ntors �ntru m�nie judecata, si roada dreptatii �ntru amaraciune.
13. Cei ce se veselesc prin nici un cuv�nt bun, cei ce zic: au nu cu taria
noastra avem putere?
14. Pentru aceea iata eu voi ridica asupra voastra casa lui Israil, neam,
zice Domnul puterilor, si va va necaji pe voi, ca sa nu intrati �n Emad, si p�na
la p�r�ul apusului.

CAP. 7.
Vedeniile proorocului Amos despre pedepsele urmatoare.

Asa mi-au aratat mie Domnul Dumnezeu, si iata prasila de lacuste venind de
dimineata, si iata un g�ndac era Gog �mparatul.
2. Si va fi dupa ce va sf�rsi a m�nca iarba pam�ntului, am zis: Doamne!
Doamne! Fie-ti mila. Cine va scula pe Iacov? Ca s-a �mputinat.
3. Para-ti rau Doamne de aceasta, si nu va fi aceasta, zice Domnul.
4. Asa mi-au aratat mie Domnul Dumnezeu, si iata au chemat judecata cu foc
Domnul Domnul, si a mistuit ad�ncul cel mult, si a m�ncat partea Domnului.
5. Si am zis, Doamne Dumnezeule, �nceteaza. Cine va scula pe Iacov, ca s-a
�mputinat?
6. Para-ti rau Doamne de aceasta, si aceasta nu va fi, zice Domnul.
7. Asa mi-au aratat mie Domnul, si iata un barbat st�nd pe zid de diamant,
si �n m�na lui diamant.
8. Si au zis Domnul catre mine: ce vezi tu Amos? Si am zis: diamant; si au
zis Domnul catre mine: iata eu pun diamant �n mijlocul poporului meu Israil, mai
mult nu voi adauga a-l trece pe el.
9. Si se vor strica capistele cele de r�s, si sarbatorile lui Israil se
vor pustii, si ma voi scula asupra casei lui Ierovoam cu sabie.
10. Si a trimis Amasia preotul �n Vetil la Ierovoam �mparatul lui Israil,
zic�nd: tulburari face asupra ta Amos �n mijlocul casei lui Israil, nu va putea
suferi pam�ntul toate cuvintele lui.
11. Ca acestea zice Amos: de sabie va muri Ierovoam, iar Israil rob se va
duce din pam�ntul sau.
12. Si a zis Amasia catre Amos: cel ce vezi, mergi si te du �n pam�ntul
Iudei, si acolo sa petreci si acolo vei prooroci.
13. Iar �n Vetil nu vei mai adauga a prooroci, ca simtitorul �mparatului
este, si casa �mparatiei este.
14. Si a raspuns Amos, si a zis catre Amasia: nu eram eu prooroc, nici
fecior de prooroc, ci pastor eram scutur�nd dude.
15. Si m-au luat Domnul de la oi, si au zis Domnul catre mine: mergi si
prooroceste asupra poporului meu Israil.
16. Si acum auzi cuv�ntul Domnului, tu zici: nu prooroci asupra lui Israil,
si sa nu faci tulburare asupra casei lui Iacov.
17. Pentru aceea acestea zice Domnul: femeia ta �n cetate va curvi, si fiii
tai si fetele tale de sabie vor cadea, si pam�ntul tau cu funia se va masura, si
tu vei muri �n pam�nt necurat, iar Israil se va duce rob din pam�ntul sau; asa mi-
au aratat mie Domnul.

CAP. 8.
Vedenie despre pierirea casei lui Israil si foamete duhovniceasca.

Asa au aratat mie Domnul Domnul, si iata un vas de pasarar.

2. Si au zis Domnul: ce vezi tu Amos si am zis: un vas de pasarar, si au
zis Domnul catre mine: venit-a sf�rsitul asupra poporului meu Israil, si mai mult
nu voi adauga a trece printr-�nsul.
3. Si se vor vaita podurile Bisericii �n ziua aceea, zice Domnul, mult
este cel cazut �n tot locul, voi aduce tacerea.
4. Auziti acestea cei ce zdrobiti �n dimineata pe cel sarac si asupriti pe
cei misei de pe pam�nt.
5. Zic�nd: c�nd va trece luna si vom vinde? Si s�mbetele si vom deschide
vistieria? Ca sa facem masura mica, si sa marim cumpana, si sa facem cumpana
nedreapta.
6. Ca sa agonisim cu argint pe cei saraci si pe cel lipsit pentru
�ncaltaminte si din toata v�nzarea ne vom negutatori.
 7. Jura-se Domnul asupra semetiei lui Iacov, de se vor uita �ntru
biruinta toate lucrurile voastre.
8. Si pentru acestea, au nu se va tulbura pam�ntul? Si va pl�nge tot cel
ce locuieste �ntr-�nsul? Si se va sui ca un r�u pierirea si se va pogor� ca r�ul
Eghipetului?
9. Si va fi �n ziua aceea zice Domnul Dumnezeu: soarele va apune �n
amiazazi si lumina se va �ntuneca ziua pe pam�nt.
10. Si voi �ntoarce sarbatorile voastre �ntru pl�ngere, si toate c�ntarile
�ntru t�nguire si voi pune peste tot mijlocul sac, si peste tot capul plesuvire.
Si-l voi pune pe el ca pl�nsul celui iubit si pe cei cu el ca ziua durerii.
11. Iata vin zile, zice Domnul: si voi trimite foamete pe pam�nt, nu
foamete de p�ine, nici sete de apa, si foamete de a auzi cuv�ntul Domnului.
12. Si se vor clati apele de la mare p�na la mare, si de la miazanoapte
p�na la rasarit vor alerga �mprejur cerc�nd cuv�ntul Domnului, si nu-l vor afla.
13. �n ziua aceea vor pieri fecioarele cele frumoase si tinerii de sete.
14. Cei ce se jura pe curatirea Samariei si cei ce zic: viu este Dumnezeu
tau Dan, si viu este Dumnezeul tau Versavee, vor cadea, si nu se vor scula mai
mult.

CAP. 9.
Amenintarea cu pedeapsa necredinciosilor si �ntoarcerea poporului din robie.

Vazut-am pe Domnul st�nd pe jertfelnic, si au zis: loveste peste curatitor si se

vor clati cele dinaintea portii, si taie spre capetele tuturor, si pe cei ramasi
ai lor cu sabie �i voi omor�, si nu va scapa dintre d�nsii fug�nd, si nu va scapa
dintre ei cel ce scapa.
2. De se vor �ngropa �n iad, de acolo �i va scoate pe ei m�na mea, si de
se vor sui �n cer, de acolo �i voi pogor� pe ei.
3. De se vor ascunde �n v�rful Karmilului, de acolo �i voi cerca si �i voi
lua pe ei; si de se vor afunda dinaintea ochilor mei �ntru ad�ncurile marii,
acolo voi porunci balaurului, si-i va musca pe ei.
4. Si de se vor duce �n robie �naintea fetei vrajmasilor sai, acolo voi
porunci sabiei, si-i va omor� pe ei, si voi pune ochii mei asupra lor spre rele,
si nu spre bune.
5. Si Domnul Dumnezeu atottiitorul, cel ce se atinge de pam�nt, si-l
clateste, si vor pl�nge toti cei ce locuiesc pe el, si se va sui ca un r�u
pierirea lui, si se va pogor� ca r�ul Eghipetului.
6. Cel ce zideste spre cer suirea sa, si fagaduinta sa pe pam�nt o
�ntemeiaza, cel ce cheama apa marii, si o varsa peste fata pam�ntului, Domnul
atottiitorul numele lui.
7. Au nu ca fiii Etiopilor sunteti voi mie fiii lui Israil? Zice Domnul,
au nu pe Israil am scos din pam�ntul Eghipetului, si pe cei de alt neam din
Kapadochia, si pe Sirieni din groapa?
8. Iata ochii Domnului Dumnezeu peste �mparatia pacatosilor, si o voi
pierde pe ea de pe fata pam�ntului, �nsa nu p�na �n sf�rsit voi pierde casa lui
Iacov, zice Domnul.
9. Ca iata eu poruncesc, si voi v�ntura �ntru toate neamurile casa lui
Israil, precum se v�ntura la v�nturare, si nu va cadea zdrobitura pe pam�nt.
10. De sabie vor muri toti pacatosii poporului meu, cei ce zic: nu se vor
apropia, nici vor veni peste noi rele.
11. �n ziua aceea ridica-voi cortul lui David cel cazut, si din nou voi
zidi cele cazute ale lui, si cele rasturnate ale lui le voi ridica, si iarasi �l
voi zidi, ca �n zilele veacului.
12. Ca sa ma caute pe mine ramasitele oamenilor si toate neamurile, peste
care se cheama numele meu, zice Domnul, cel ce face toate acestea.
13. Iata vin zilele zice Domnul: si va apuca treierisul pe cules, si se va
coace strugurul �ntru sam�nta, si vor pica muntii dulceata, si toate dealurile
�mpreuna odraslite vor fi.
 14. Si voi �ntoarce robia poporului meu Israil, si vor zidi cetatile cele
surpate, si vor locui si vor sadi vii, si vor bea vinul lor, si vor face gradini,
si vor m�nca roadele lor.
15. Si �i voi sadi pe ei �n pam�ntul lor, si mai mult nu se vor scoate din
pam�ntul lor, care l-am dat lor, zice Domnul Dumnezeu atottiitorul.

PROOROCIA LUI AVDIE

CAP. 1.
Vedenie despre pedeapsa Idumitilor si m�ntuirea Israilitilor.

Vedenia lui Avdie. Acestea zice Domnul Dumnezeul Idumeii: auzit-am de la Domnul,
si �ntarire la neamuri au trimis, sculati-va, si sa ne sculam asupra ei cu razboi.
2. Iata mic te-am dat pe tine �ntru neamuri, necinstit esti tu foarte.
3. Trufia inimii tale te-a ridicat pe tine cel ce locuiesti �n gaurile
pietrelor, cel ce �nalti locasul tau, cel ce zici �ntru inima ta: cine ma va
arunca la pam�nt.
4. De te vei �nalta ca vulturul, si de vei pune �ntru stele cuibul tau,
de acolo te voi surpa, zice Domnul.
5. De ar fi intrat la tine furi sau t�lhari noaptea, unde te-ai fi ascuns?
Au n-ar fi furat destule lorus? Si de ar fi venit culegatori la tine au n-ar fi
lasat struguri?
6. Cum s-a cercetat Isav, si s-a aflat ascunsele lui?
7. P�na la hotare te-a trimis pe tine, toti oamenii legaturii tale au
statut �mpotriva tie, slabit-au de catre tine oamenii tai cei de pace, pus-au
p�ndiri sub tine, nu este �ntelegere �ntr-�nsii.
8. �n ziua aceea, zice Domnul: pierde-voi �nteleptii din Idumeia, si
�ntelegerea din muntele lui Isav.
9. Si se vor speria razboinicii tai din Teman, ca sa se piarda omul din
muntele lui Isav.
10. Pentru junghierea si pentru pag�natatea cea �mpotriva fratelui tau
Iacov, acoperi-te-va rusinea, si vei pieri �n veac.
11. Din ziua �n care ai statut �mpotriva, �n ziua �n care robea cei ce alt
neam puterea lui, si strainii au intrat �n portile lui, si au aruncat sorti pentru
Ierusalim si tu erai ca unul dintr-�nsii.
12. Sa bagi �n seama ziua fratelui tau �n ziua strainilor, si sa nu te
veselesti de fiii lui Iuda �n ziua pierzarii lor, si sa nu graiesti mari �n ziua
necazului.
13. Nici sa intri �n portile popoarelor �n ziua durerilor lor, si sa nu
bagi ;n seama si tu adunarea lor �n ziua pieririi lor si sa nu te pui si tu cu
puterea lor �n ziua pieririi lor.
14. Nici sa stai la iesirile lor, ca sa pierzi pe cei ce scapa dintru ei,
nici sa opresti pe cei ce fug de la ei �n ziua necazului.
15. Ca aproape este ziua Domnului peste toate neamurile, precum ai facut,
asa va fi tie, rasplatirea ta se va rasplati �n capul tau.
16. Ca precum ai baut �n muntele cel sf�nt al meu, bea-vor toate neamurile
vin, bea-vor si vor �nghiti, si vor fi, ca si cum n-ar fi fost.
17. Iar �n muntele Sionului va fi m�ntuire, si va fi sf�nt, si va mosteni
casa lui Iacov pe cei ce o au mostenit pe d�nsa.
18. Si va fi casa lui Iacov foc, si casa lui Iosif flacara; iar casa lui
Isav trestie, si se vor aprinde asupra lor, si-i vor m�nca pe ei, si nu va fi
purtator de foc la casa lui Isav, ca Domnul au grait.
19. Si vor mosteni cei din Naghev muntele lui Isav si cei din Sefila pe cei
de alt neam, si vor mosteni muntele lui Efraim, si c�mpul Samariei, si pe
Veniamin, si pe Galaadita.
20. Si al mutarii �nceputul acesta fiilor lui Israil, pam�ntul Hananeilor
p�na la Sarepta, si mutarea Ierusalimului p�na la Efrata, si vor mosteni cetatile
Naghevului.
 21. Si se vor sui m�ntuiti din muntele Sionului, ca sa izb�ndeasca asupra
muntelui lui Isav, si va fi a Domnului �mparatia.

PROOROCIA LUI IONA

CAP. 1
Chemarea, neascultarea si pedeapsa lui Iona.

Si a fost cuv�ntul Domnului catre Iona feciorul lui Amafi, zic�nd:

2. Scoala si mergi la Ninevi, cetatea cea mare, si propovaduieste �ntr-
�nsa, ca s-a suit strigarea rautatii ei la mine.
3. Si s-a sculat Iona sa fuga de la fata Domnului �n Tarsis, si s-a
pogor�t la Ioppia, si a aflat o corabie, care mergea la Tarsis, si si-a dat chiria
sa, si a intrat �ntr-�nsa, sa se duca cu d�nsii �n Tarsis de la fata Domnului.
4. Si au ridicat Domnul mare v�nt pe mare, si s-a facut mare furtuna pe
mare, si corabia se cumpanea de valuri vr�nd sa se sfarame.
5. Si s-au spaim�ntat corabierii, si au strigat fiecare la Dumnezeul sau;
si lepadau vasele din corabie �n mare ca sa o usureze, si Iona se pogor�se �n
fundul corabiei, si dormea si hrapea.
6. Si a venit c�rmaciul la el si i-a zis lui: ce hrapesti tu? Scoala si
roaga pe Dumnezeul tau, ca doar ne va m�ntui Dumnezeu, si nu vom pieri.
7. Si a zis fiecare catre vecinul sau: veniti sa aruncam sorti si sa
cunoastem pentru cine este rautatea aceasta asupra noastra, si au aruncat sorti,
si a cazut soarta pe Iona.
8. Si a zis lui: spune noua, pentru cine este rautatea aceasta asupra
noastra? Ce este lucrul tau? Si de unde vii si �ncotro mergi? Si din ce tara si
din care popor esti tu?
9. Si a zis catre ei: robul Domnului sunt eu, si pe Domnul Dumnezeul
cerului cinstesc eu, care au facut marea si uscatul.
10. Si s-au �nfricosat oamenii cu frica mare, si i-au zis lui: caci ai
facut aceasta? Pentru ca cunoscuse oamenii ca fugea de la fata Domnului ca le
spusese lor.
11. Si i-au zis lui: ce-ti vom face tie, si sa se alineze marea deasupra
noastra? Pentru ca marea se �nalta si ridica mai mari valuri.
12. Si a zis catre ei Iona: luati-ma si ma aruncati �n mare, si se va alina
marea deasupra voastra; ca am cunoscut eu ca pentru mine s-a facut aceasta furtuna
mare asupra voastra.
13. Si se sileau oamenii sa se �ntoarca la uscat, si nu puteau ca marea se
�nalta, si se ridica mai v�rtos asupra lor.
14. Si au strigat catre Domnul si au zis: nicicum Doamne sa nu pierim
pentru sufletul omului acestuia, si sa nu dai asupra noastra s�nge drept, pentru
ca tu Doamne precum ai vrut ai facut.
15. Si au luat pe Iona, si l-au aruncat �n mare, si a �ncetat marea de
valurile sale.
16. Si s-au temut oamenii cu mare temere de Domnul, si au adus jertfa lui
Dumnezeu, si s-au rugat cu rugaciuni.

CAP. 2.
Rugaciunea lui Iona pentru m�ntuire.

Si au poruncit Domnul unui chit mare sa �nghita pe Iona; si a fost Iona �n

p�ntecele chitului trei zile si trei nopti.
2. Si s-a rugat Iona catre Domnul Dumnezeul sau din p�ntecele chitului si
a zis:
3. Strigat-am �ntru necazul meu catre Domnul Dumnezeu meu, si m-au auzit;
din p�ntecele iadului strigarea mea, si au auzit glasul meu.
4. Aruncatu-m-ai �ntru ad�ncul inimii marii, si ape m-au �nconjurat.
5. Toate �naltarile tale, si valurile tale peste mine au trecut.
 6. Si eu am zis: lepadatu-m-am de la ochii tai; au doar voi adauge ca sa
mai privesc eu la Biserica cea sf�nta a ta?
7. Turnatu-s-au ape p�na la sufletul meu; ad�ncul cel din fund m-au
�nconjurat, afundatu-s-a capul meu; �ntru crapaturile muntilor m-am pogor�t, �n
pam�ntul ale caruia �ncuietorile sunt zavoare vesnice si sa iasa din stricaciune
viata mea catre tine Doamne Dumnezeul meu.
8. C�nd se sf�rsea din mine sufletul meu, de Domnul mi-am adus aminte: si
sa vie catre tine rugaciunea mea, la sf�nta Biserica ta.
9. Cei ce pazesc cele desarte si mincinoase, si-au parasit mila lor.
10. Iar eu cu glas de lauda si de marturisire, voi jertfi tie; c�te am
fagaduit voi da tie Domnului pentru m�ntuirea mea.
11. Si au poruncit Domnul chitului, si a lepadat pe Iona la uscat.

CAP. 3.
Mustrarea cea roditoare a lui Iona. Pocainta Ninevitenilor.

Si s-a facut cuv�ntul Domnului catre Iona a doua oara, zic�nd:

2. Scoala, si mergi �n Ninevi, cetatea cea mare, si propovaduieste �ntr-
�nsa dupa cuv�ntul cel dintai, care am zis tie.
3. Si s-a sculat Iona, si a mers �n Ninevi, precum i-au zis Domnul; si
Niveni era cetate mare lui Dumnezeu, cale ca de trei zile.
4. Si a �nceput Iona a intra �n cetate cale ca de o zi si a propovaduit,
si a zis:
5. �nca trei zile, si Ninevi se va prapadi, si au crezut oamenii din
Ninevi lui Dumnezeu si au propovaduit post, si s-au �mbracat cu saci de la mare
p�na la cel mic al lor.
6. Si a venit cuv�ntul la �mparatul Ninevii, si s-a sculat de pe scaunul
sau si s-a dezbracat de hainele sale, si s-a �mbracat cu sac si a sezut �n cenusa.
7. Si s-a spus, si s-a poruncit �n Ninevi, de la �mparatul si de la
boierii lui zic�nd: oamenii si dobitoacele si boii si oile sa nu guste nimic, nici
sa pasca si apa sa nu bea.
8. Si s-au �mbracat cu saci oamenii, si vitele n-au pascut, si au strigat
catre Dumnezeu cu deadinsul, si s-au �ntors fiecare din calea sa cea rea, de la
str�mbatatea ce era �n m�inile lor, zic�nd:
9. Cine stie, doar de va parea rau lui Dumnezeu, si se va milostivi si se
va �ntoarce de la �ntar�tarea m�niei sale, si nu vom pieri.
10. Si au vazut Dumnezeu lucrurile lor, ca s-au �ntors de la caile lor cele
rele, si au parut rau lui Dumnezeu pentru raul, care au zis sa le faca lor si n-au
facut.

CAP. 4.
�ntristarea lui Iona si mustrarea lui Dumnezeu.

Si s-a �ntristat Iona cu �ntristare mare, si s-a tulburat.

2. Si s-a rugat Domnului, si a zis: o Doamne! Au nu sunt acestea cuvintele
mele, care am grait �nca fiind eu �n pam�ntul meu.
3. Pentru aceasta apucasem mai �nainte sa fug la Tarsis, ca am stiut ca tu
milostiv esti si �ndurat, �ndelung rabdator si mult milostiv, si-ti pare rau de
rautati.
4. Si acum stap�ne Doamne! Ia sufletul meu de la mine, ca mai bine este
mie a muri dec�t a fi viu.
5. Si au zis Domnul catre Iona: foarte te-ai suparat tu?
6. Si a iesit Iona din cetate, si a sezut �n preajma cetatii, si si-a
facut luisi acolo umbrar, si a sezut sub d�nsul la umbra, p�na c�nd va vedea ce va
fi cetatii.
7. Si au poruncit Domnul Dumnezeu unei cucurbete, si a crescut peste capul
lui Iona, ca sa fie umbra deasupra capului lui, si sa-l umbreasca de necazurile
lui, si s-a bucurat Iona pentru cucurbeta, bucurie mare.
 8. Si au poruncit Dumnezeu unui vierme a doua zi de dimineata, si a ros pe
dedesupt cucurbeta, si s-a uscat.
9. Si a fost dupa ce a rasarit soarele, au poruncit Dumnezeu unui v�nt
cald cu zaduf, si a lovit soarele peste capul lui Iona, si slabea, si nu mai
tragea nadejde de sufletul sau, si a zis: mai bine este mie a muri, dec�t a trai.
10. Si au zis Domnul Dumnezeu catre Iona: foarte te-ai m�hnit tu pentru
cucurbeta? Si a zis: foarte m-am m�hnit p�na la moarte.
11. Si au zis Domnul: tu nu te-ai �ndurat de o cucurbeta, pentru care nu
te-ai ostenit nici o ai crescut pe ea, care �ntr-o noapte a crescut, si �ntr-o
noapte a pierit.
12. Dar eu, cum sa ma �ndur de Ninevi cetatea cea mare, �ntru care
locuiesc mai mult dec�t o suta si douazeci de mii de oameni, care nu-si cunosteau
dreapta lor, nici st�nga lor, si dobitoacele lor multe?

PROOROCIA LUI MIHEEA

CAP. 1.
Proorocie despre pustiirea Iudeei si Samariei pentru departarea de la Dumnezeu.

Si a fost cuv�ntul Domnului catre Miheia Morasfitul �n zilele lui Ioatam si ale
lui Ahaz si ale lui Ezechia �mparatilor Iudei, pentru cele ce a vazut de Samaria
si de Ierusalim.
2. Auziti popoare cuvintele si sa ia aminte pam�ntul, si toti cei de pe
d�nsul, si va fi Domnul Dumnezeu �ntru voi spre marturie, Domnul din casa cea
sf�nta a sa.
3. Ca iata Domnul va iesi din locul sau, si se va pogor� si se va sui
peste �naltimile pam�ntului.
4. Si se vor cutremura muntii sub d�nsul si vaile se vor topi ca ceara de
fata focului, si ca apa ce curge �n jos.
5. Pentru pag�natatea lui Iacov toate acestea si pentru pacatul casei lui
Israil, care este pag�natatea lui Iacov? Au nu este Samaria? Si care este pacatul
casei lui Iuda? Au nu este Ierusalimul?
6. Si voi pune Samaria spre paza poamelor tarinii si spre sadire viei si
voi surpa �n prapastie pietrele ei, si voi descoperi temeliile ei.
7. Si toate cele cioplite ale ei le vor sfar�ma, si toate agonisitele ei
le vor arde cu foc, si pe toti idolii ei �i voi pune �ntru pierdere, ca din
platile curviei le-a adunat, si din platile curviei le-a �ntors.
8. Pentru aceasta va pl�nge si se va t�ngui, umbla-va desculta si goala,
face-va t�nguire ca a balaurilor si pl�ngere ca a fetelor sirinilor.
9. Ca s-a latit rana ei, pentru ca a venit p�na la Iuda, si a atins p�na
la poarta poporului meu, p�na la Ierusalim.
10. Cei din Ghet sa nu va mariti si cei din Enachim nu planuiti din casa
r�s, cu pam�nt presarati r�sul vostru.
11. Ceea ce locuieste bine cetatile ei, n-a iesit ceea ce locuieste �n
Senaar sa pl�nga casa, care este lipita de ea, lua-va de la voi rana durerei.
12. Cine a �nceput �ntru bune celeia ce locuieste dureri? Ca s-a pogor�t
rele de la Domnul peste portile Ierusalimului.
13. Ropotul carelor si al calaretilor, celeia ce locuieste �n Lahis,
�ncepatoare este pacatului fetei Sionului, ca �ntru tine s-au aflat pag�natatile
lui Israil.
14. Pentru aceea va da pe cei ce trimit p�na la mostenirea Ghetului, case
desarte �ndesert s-au facut �mparatilor lui Israil.
15. P�na ce mosteni vor aduce tie ceea ce locuiesti �n Lahis; mostenire
p�na la Odolam va veni marirea fetei lui Israil.
16. Rade-te si te tunde pentru fiii cei iubiti ai tai, lateste-ti
plesuvirea ta, ca vulturul, ca robi s-au dus din tine.

CAP. 2.
Faradelegile fiilor lui Israil si prezicerea robiei lor.

Facutu-s-au g�ndind ostenele, si lucr�nd rele �ntru asternuturile lor si odata cu

ziua le savarseau acelea, ca n-au ridicat catre Dumnezeu m�inile lor.
2. Si poftea tarini, si jefuia pe saraci, si case asuprea, si prada pe
barbat si casa lui, pe barbat si mostenirea lui.
3. Pentru aceea acestea zice Domnul; iata eu g�ndesc asupra neamului
acestuia rele, din care nu veti ridica grumazii vostri si nu veti umbla drepti, ca
vremea rea este.
4. �n ziua aceea lua-se-va asupra voastra pilda, si se va pl�nge pl�ngere
cu viers zic�nd: cu necaz ne-am necajit, partea poporului meu se masura cu funia,
si nu era cine sa-l opreasca ca sa-l abata pe el, tarinile voastre s-au �mpartit.
5. Pentru aceea nu va fi tie cel ce arunca funie �ntru mostenire, �ntru
adunarea Domnului.
6. Nu pl�ngeti cu lacrimi, nici sa se t�nguiasca pentru acestea, pentru ca
nu va lepada ocarile.
7. Cel ce zice: casa lui Iacov a m�niat pe Duhul Domnului, au nu sunt
acestea izvodirile lui? Au nu sunt cuvintele lui bune cu el? Si drepte a umblat?
8. Si mai �nt�i poporul meu a statut �ntru vrajba asupra pacii lui,
pielea lui o au jupuit, ca sa ia nadejdea zdrobiturilor razboiului.
9. Pentru aceea povatuitorii poporului meu se vor lepada din casele
desfatarilor sale, pentru izvodirile cele rele ale lor s-au lepadat. Apropiati-va
de muntii cei vesnici.
10. Scoala-te si umbla, ca nu este tie acestea odihna; pentru necuratie v-
ati stricat cu stricare.
11. Fugit-ati negonindu-va nimeni, duhul minciuna a oprit, picat-a tie �n
vin si �n betie, si va fi din picatura poporului acestuia.
12. Adun�ndu-se se va aduna Iacov cu toti, astept�nd voi astepta pe cei
ramasi ai lui Israil, �ntr-un loc voi pune ur�rea lor, ca oile �ntru str�mtoare,
ca turma �n mijlocul zacerii sale, scoate-se-vor din oameni.
13. Suie-te prin ruptura �naintea fetei lor, taiat-au, si au trecut poarta,
si au iesit prin ea, si a iesit si �mparatul lor �naintea fetei lor, si Domnul �i
va povatui pe ei.

CAP. 3.
Faradelegile capeteniilor lumesti si preotesti.

Si va zice: auziti acestea capeteniile casei lui Iacov, si cei ramasi ai casei lui
Israil, au nu este noua a cunoaste judecata?
2. Cei ce ur�ti cele bune, si cautati cele rele, si jefuiti pieile lor de
la ei, si carnurile lor de pe oasele lor.
3. Precum au m�ncat carnurile poporului meu, si pieile lor le-au jupuit de
pe d�nsii, si oasele lor le-au fr�nt si le-au �mpartit ca trupurile �n caldari, si
ca, carnea �n oala,
4. Asa vor striga catre Domnul, si nu-i va auzi pe ei, si va �ntoarce fata
sa de catre ei �n vremea aceea, pentru ca au facut viclesug �ntru izvodirile sale
asupra lor.
5. Acestea zice Domnul asupra proorocilor celor ce amagesc pe poporul meu:
cei ce muscaci cu dintii sai, si marturisesc pace peste ei, si nu s-au dat �n gura
lor, ridicat-au asupra lui razboi.
6. Pentru aceea noapte va fi voua din vedere, si �ntuneric va fi voua din
vraji, si va apune soarele peste prooroci, si va �ntuneca peste ei ziua.
7. Si se vor rusina cei ce vad vise, si se vor batjocuri vrajitorii, si
vor grai asupra lor toti, ca nu este cine sa-i asculte pe ei.
8. De nu voi umplea eu taria cu Duhul Domnului si cu judecata si cu
putere, ca sa vestesc lui Iacov pag�natatile sale si lui Israil pacatele sale.
9. Auziti acestea povatuitorii casei lui Iacov si ceilalti ai casei lui
Israil, cei ce urati judecata si toate cele drepte le razvratiti.
 10. Cei ce ziditi Sionul cu s�ngiuri, si Israilul cu str�mbatati.
11. Povatuitorii lui pentru daruri judecau, si preotii lui pentru plata
raspundeau, si proorocii lui pentru argint vrajeau, si pe Domnul se odihneau,
zic�nd: au nu este Domnul �ntru noi? Nu vor veni asupra noastra rele.
12. Pentru aceea pentru voi, Sionul ca o tarina se va ara, si Ierusalimul
ca o pazitoare de poame va fi, si muntele casei �ntru desis de dumbrava.

CAP. 4.
Profetie despre chemarea neamurilor si izbavirea din robie.

Si va fi �n zilele cele de apoi aratat muntele Domnului, gata pentru v�rfurile

muntilor, si se va �nalta mai presus de dealuri, si vor alerga la d�nsul
popoarele.
2. Si vor merge popoare multe, si vor zice: veniti sa ne suim �n muntele
Domnului si �n casa Dumnezeului lui Iacov, si vor arata noua calea lui, si vor
umbla pe cararile lui, ca din Sion va iesi legea, si cuv�ntul Domnului din
Ierusalim.
3. Si va judeca pe popoare multe, si va mustra neamuri tari, p�na departe,
si vor taia sabiile lor sa faca pluguri, si sulitele sa faca seceri, si mai mult
neam peste neam nu va lua sabie, si nicidecum nu vor �nvata a se razboi.
4. Si se va odihni fiecare sub vita sa si fiecare sub smochinul sau, si nu
va fi cine sa �nfricoseze, ca gura Domnului atottiitorului a grait acestea.
5. Ca toate popoarele vor umbla fiecare �n casa sa, iar noi vom umbla
�ntru numele Domnului Dumnezeului nostru �n veac, si mai departe.
6. �n ziua aceea, zice Domnul: aduna-voi pe cea sfar�mata, si pe cea
lepadata voi lua si pe care i-am lepadat.
7. Si voi pune pe cea sfar�mata �ntru ramasita, si pe cea lepadata �ntru
neam tare, si va �mparati Domnul peste ei �n muntele Sionului de acum si p�na �n
veac.
8. Si tu turnul turmei cel prafuit, fata Sionului, la tine va veni si va
intra stap�nia cea dintai, �mparatia din Vavilon la fata Ierusalimului.
9. Si acum pentru ce ai cunoscut rele? Au nu era �mparat tie? Sau sfatul
tau a pierit, ca te-au cuprins pe tine dureri, ca ale ceea ce naste?
10. Chinuieste-te si te �mbarbateaza si te apropie fata Sionului, ca ceea
ce naste, ca acum vei iesi din cetate, si vei locui �n c�mp, si vei veni p�na la
Vavilon, de acolo te va izbavi si de acolo te va rascumpara Domnul Dumnezeul tau
din m�na vrajmasilor tai.
11. Si acum s-au adunat asupra ta neamuri multe, zic�nd: bucura-ne-vom si
vor vedea �n Sion ochii nostri.
12. Iar ei n-au cunoscut g�ndul Domnului, si n-au �nteles sfatul lui, ca i-
au adunat pe ei ca snopii �n arie.
13. Scoala-te si-i treiera pe ei fata Sionului, ca voi pune coarnele tale
de fier, si unghiile tale le voi pune de arama, si vei sfar�ma cu ele popoare
multe, si vei sfinti Domnului multimea lor si taria lor Domnului atot pam�ntul.

CAP. 5.
Profetie despre nasterea lui Mesia si �ntoarcerea neamurilor.

Acum se va �ngradi cu gard fata lui Efraim, str�mtoare a pus asupra noastra, cu
toiag vor lovi peste obraz pe neamurile lui Israil.
2. Si tu Vitleeme casa Eufratului, mic esti a fi �ntru miile Iudei, ca
dintru tine a iesit mie, ca sa fie povatuitor lui Israil, si iesirile lui din
�nceput, din zilele veacului.
3. Pentru aceasta da-i-va pe ei p�na la vremea c�nd nascatoarea va naste,
si ramasitele fratilor lor se vor �ntoarce la fiii lui Israil.
4. Si va sta si va vedea, si va paste turma sa cu tarie Domnul, si �ntru
slava numelui Domnului Dumnezeului sau vor fi, pentru ca acum se vor mari p�na la
marginile pam�ntului.
 5. Si va fi aceasta pace, c�nd va veni Asur pe pam�ntul vostru, si c�nd va
intra �n tara voastra, si se vor scula asupra lui sapte pastori si opt capetenii
de oameni.
6. Si vor paste pe Asur cu sabie, si pam�ntul lui Nemvrod cu santul lui;
si va m�ntui de Asur, c�nd va veni pe pam�ntul vostru si c�nd va intra �n hotarele
voastre.
7. Si va fi ramasita lui Iacov �ntru neamuri �n mijloc de popoare multe,
ca roua ce cade de la Domnul si ca mieii pe troscot, ca sa nu se adune nici unul,
nici sa stea �ntru fiii oamenilor.
8. Si va fi ramasita lui Iacov �ntru popoare �n mijloc de popoare multe,
ca leul �ntru vite �n codru, si ca puiul de leu �ntru turmu de oi, ca si cum ar
trece, si �mpartind va rapi si nu va fi cine sa scoata.
9. �nalta-se-va m�na ta peste cei ce te necajesc pe tine, si toti
vrajmasii tai vor pieri.
10. Si va fi �n ziua aceea, zice Domnul: voi ucide caii tai din mijlocul
tau si voi pierde carele tale.
11. Si voi surpa cetatile pam�ntului tau, si voi strica toate �ntaririle
tale.
12. Si voi pierde fermecatoriile tale din m�inile tale si nu vor fi �ntru
tine cine sa vorbeasca.
13. Si voi pierde cele cioplite ale tale, si st�lpii tai din mijlocul tau,
si nu te vei �nchina mai mult lucrurilor m�inilor tale.
14. Si voi taia desisurile din mijlocul tau, si voi strica cetatile tale.
15. Si voi face cu m�nie si cu iutime izb�nda �ntru neamuri, pentru ca n-
au ascultat.

CAP. 6.
Jertfe placute Domnului si amenintarea cu pedepse pentru faradelegi.

Auziti dar, cele ce au zis Domnul: scoala-te si te judeca asupra muntilor, si sa

auda dealurile glasul tau.
2. Auziti munti judecata Domnului, si vaile temeliile pam�ntului, ca
judecata este Domnului asupra poporului sau, si cu Israil se va �ntreba.
3. Poporul meu, ce am facut tie, sau cu ce te-am �ntristat, sau cu ce te-
am �ngreuiat? Raspunde mie.
4. Pentru ca te-am scos din pam�ntul Eghipetului si din casa robiei te-am
m�ntuit, si am trimis �naintea fetei tale pe Moisi si pe Aron si pe Mariam.
5. Poporul meu adu-ti aminte ce a sfatuit asupra ta Valac �mparatul
Moavului? Si ce i-a raspuns Valaam feciorul lui Veor de la Shini p�na la Galgal,
ca sa se cunoasca dreptatea Domnului.
6. Cu ce voi �nt�mpina pe Domnul? Primi-voi pe Dumnezeul meu cel �nalt? Au
�ndupleca-l-voi pe el cu arderi de tot, cu vitei de un an?
7. Au va binevoi Domnul �ntru mii de berbeci, au �ntru zeci de mii de
tapi grasi? Au da-voi cele �nt�i nascute ale mele pentru pag�natate, rodul
p�ntecelui meu pentru pacatul sufletului meu?
8. Au spusu-ti-au tie omule ce este bun? Sau ce cere Domnul de la tine
fara numai sa faci judecata si sa iubesti mila, si sa fii gata a merge cu Domnul
Dumnezeul tau?
9. Glasul Domnului peste cetate se va striga, si va m�ntui pe cei ce se
tem de numele lui, asculta neamule, si cine va �mpodobi cetatea?
10. Au focul si casa celui faradelege, care str�nge avutii nedrepte, si cu
semetie nedreapta?
11. Au �ndrepta-se-va �n cumpana cel faradelege? Si �n sac masurile
�nselaciunii?
12. Dintru care si-a umplut de pag�natate avutiile sale, si cei ce locuiesc
�ntr-�nsa au grait minciuni, si limba lor s-a �naltat �n gura lor.
13. Si eu voi �ncepe a te bate pe tine, pierde-te-voi pentru pacatele tale.
14. Tu vei m�nca si nu te vei satura si te voi lepada pe tine �ntru tine,
si vei apuca si nu vei scapa, si ori c�ti vor scapa, la sabie se vor da.
15. Tu vei semana, si nu vei secera, tu vei stoarce maslina, si nu te vei
unge cu untdelemn, si strugurul, si nu vei bea vin, si vor pieri legiuirile
poporului meu.
16. Si ai pazit �ndreptarile lui Zamvri, si toate lucrurile casei lui
Ahaav, si ati umblat �n caile lor, ca sa te dau pe tine �n pierire, si pe cei ce
locuiesc �ntr-�nsa spre suierare, si ocarile popoarelor veti lua.

CAP. 7.
Mustrarea Iudeilor si fagaduinta Domnului pentru izbavirea de robie.

Vai mie! Ca m-am facut ca cel ce aduna paie la secere, si ca cel ce poghirceste la
cules, c�nd nu este strugur de m�ncat, cele dintai rodite sunt, care a poftit
sufletul meu.
2. Vai mie suflete! Ca a pierit cel credincios de pe pam�nt, si cel ce
face dreptate �ntru oameni nu este, toti spre s�ngiuri judeca, fiecare pe
aproapele sau necajeste cu necaz.
3. Spre rau m�inile sale le gatesc, cel mai mare cere, si judecatorul
cuvinte de pace a grait, pofta sufletului sau este.
4. Si voi da bunatatile lor, ca molia ce man�nca, si umbla spre �ndreptare
�n ziua cercetarii, vai! vai! Rasplatirile tale au venit, acum vor fi pl�ngerile
lor.
5. Nu va �ncredeti �n prieteni, nici nadajduiti �n povatuitori, si celeia
ce se culca �ntr-un pat cu tine, pazeste-te sa nu-i �ncredintezi ceva.
6. Ca feciorul ocaraste pe fata, fata se va scula asupra mumei sale, nora
asupra soacrei sale, vrajmasii omului toti cei ce sunt �n casa lui.
7. Iar eu spre Domnul voi cauta, astepta-voi �ntru Dumnezeu m�ntuitorul
meu, auzi-ma-va Dumnezeul meu.
8. Nu te bucura asupra mea vrajmasa mea, ca am cazut si ma voi scula, ca
de voi sedea �ntru �ntuneric, Domnul ma va lumina.
9. M�nia Domnului o voi suferi, ca am pacatuit lui, p�na va �ndrepta el
dreptatea mea, si va face judecata mea, si ma va scoate la lumina, si voi vedea
dreptatea lui.
10. Si va vedea vrajmasa mea, si se va �mbraca cu rusine, ceea ce zicea
catre mine: unde este Domnul Dumnezeul tau? Ochii mei o vor vedea pe ea, acum va
fi spre calcare, ca tina �n cai.
11. Ziua ungerii caramizii, pierirea ta ziua aceea, si va lepada legiuirile
tale ziua aceea.
12. Si cetatile tale vor veni spre risipire si spre �mpartire Asirienilor,
si cetatile tale cele tari la �mpartire de la Tir p�na la r�u, si de la mare p�na
la mare, si de la munte p�na la munte.
13. Si va fi pam�ntul spre pustiire �mpreuna cu cei ce locuiesc pe el
pentru rodurile izvodirilor lor.
14. Paste poporul tau cu toiagul tau, oile mostenirii tale, cele ce
locuiesc de sinesi la dumbrava �n mijlocul Karmilului, paste-vor Vasanitida, si
Galaaditida ca zilele veacului.
15. Si ca �n zilele iesirii tale din Eghipet, veti vedea lucruri minunate.
16. Vedea-vor neamurile, si se vor rusina, si din toata virtutea lor pune-
vor m�inile peste gura sa, urechile lor vor asurzi.
17. Linge-vor tar�na ca serpii ce se t�rasc pe pam�nt, tulbura-se-vor �ntru
�nchiderea sa, de Domnul Dumnezeul nostru se vor spaim�nta si se vor teme de tine.
18. Cine este Dumnezeu precum esti tu? Cel ce stergi faradelegile, si
cov�rsesti pag�natatile celor ramasi ai mostenirii lui, n-au tinut �ntru marturie
m�nia sa, ca voitor de mila este.
19. �ntoarce-se-va, si ne va milui pe noi, afunda-va nedreptatile noastre
si se vor lepada �n fundurile marii toate pacatele noastre.
20. Da-va spre adevar lui Iacov, mila lui Avraam, precum s-au jurat
parintilor nostri �n zilele cele mai dinainte.
PROOROCIA LUI NAUM

CAP. 1
Marirea si puterea lui Dumnezeu �mpotriva vrajmasilor sai.

Luarea Ninevi, cartea vedeniei lui Naum al lui Elcheseu.

2. Dumnezeu este r�vnitor, si Domnul izb�nditor, Domnul cel ce izb�ndeste
cu m�nie, Domnul izb�ndeste asupra vrajmasilor sai, si pierde pe potrivnicii sai.
3. Domnul este �ndelung rabdator, si mare este taria lui, si pe cel
nevinovat nu-l va face vinovat Domnul, �ntru sf�rsit si �ntru cutremur este
calea lui, si norii sunt praful picioarelor lui.
4. Cel ce �nfricoseaza marea, si o usuca pe ea, si toate r�urile le
desarta, �mputinatu-s-a Vasanitida si Carmilul, si cele �nflorite ale Livanului s-
au sf�rsit.
5. Muntii s-au cutremurat de el, si dealurile s-au clatit, si s-a �ngrozit
pam�ntul de fata lui, toata lumea si toti cei ce locuiesc �ntr-�nsa.
6. De fata m�niei lui cine va putea suferi? Si cine va sta �naintea
iutimei m�niei lui? M�nia lui topeste stap�niri, si pietrele s-au sfar�mat
dinaintea lui.
7. Bun este Domnul celor ce-l asteapta pe el �n ziua necazului, si
cunoaste pe cei ce se tem de el.
8. Si �ntru potopul ce trece, sf�rsit va face pe cei ce se scoala asupra,
si pe vrajmasii lui goni-i-va �ntunericul.
9. Ce socotiti asupra Domnului? Sf�rsit el va face, nu va izb�ndi de doua
ori �ntru aceiasi �ntru necaz.
10. Ca p�na la temeiul lui se va �nteleni, si ca o fasole �nvaluindu-se se
va m�nca, si ca trestia cea plina de uscaciune.
11. Dintru tine va iesi g�nd de rele asupra Domnului, sfatuindu-se
�mpotrivitoare.
12. Acestea zice Domnul, cel ce stap�neste peste ape multe, si asa se vor
�mparti, si auzul tau nu se va auzi mai mult.
13. Si acum voi zdrobi toiagul lui de la tine, si legaturile tale voi rupe.
14. Si va porunci pentru tine Domnul, nu se va semana mai mult din numele
tau, din casa Dumnezeului tau pierde-voi cele cioplite si cele varsate, pune-le-
voi morm�ntul tau, ca grabnice sunt.
15. Iata peste munti picioarele celui ce binevesteste, si ale celui ce
vesteste pace. Serbeaza Iudo sarbatorile tale, plineste fagaduintele tale, ca nu
vor adauga mai mult a trece prin tine spre vechime, sf�rsitu-s-au, pierit-au.

CAP. 2.
Proorocie despre dar�marea cetatii Ninevi.

Suitu-s-au sufl�nd �n fata ta cel ce scoate din necaz, strajuieste calea,

�ntareste-ti mijlocul, �mbarbateaza-te cu virtute foarte.
2. Ca au �ntors Domnul ocara lui Iacov, ca ocara lui Israil, ca scutur�nd
i-a scuturat pe ei si vitele lor.
3. Stricat-au armele puterniciei lor din oameni, barbati tari batjocurind
�n foc, fr�nele carelor lor �n ziua gatirii lui, si calaretii se vor g�lcevi �n
cai.
4. Si se vor amesteca carele, si se vor lovi �n uliti. Vederea lor ca
facliile focului si ca fulgerele ce alearga.
5. Si-si vor aduce aminte boierii lor, si vor fugi ziua, si vor slabi
�ntru calatoria sa, si se vor grabi la ziduri, si vor gati apararile lor.
6. Portile cetatilor s-au deschis, si casele cele �mparatesti au cazut, si
temelia s-a descoperit, si nimeni nu se suia.
7. Si slujnicele ei se aduceau ca porumbetele, graind �ntru inimele lor.
8. Si Ninevi, ca o scaldatoare de apa apele ei, si ei fugind n-au statut,
si nu era cine sa priveasca.
9. Jefuia argintul, jefuia aurul, si nu era sf�rsit podoabei ei;
�ngreuiatu-s-a mai mult dec�t toate vasele cele poftite ale ei.
10. Scuturare si sm�ncitura si undezare si fr�ngerea inimii si slabirea
genunchilor si dureri peste tot soldul, si fata tuturor ca arsura oalei.
11. Unde este locasul leilor, si pasunea puilor leilor? Unde a mers leul ca
sa intre acolo puiul leului, si nu este cine sa sperie?
12. Leul a rapit de ajuns puilor sai, si a sugrumat leilor sai, si a umplut
de v�nat cuibul sau si locasul sau de jaf.
13. Iata eu asupra ta, zice Domnul atottiitorul; si voi arde cu foc
multimea ta, si pe leii tai �i va m�nca sabia, si voi pierde pe pam�nt v�natul
tau, si nu se vor auzi mai mult faptele tale.

CAP. 3.
Faradelegile Ninevei si pustiirea ei.

O cetatea s�ngiurilor! Toata mincinoasa plina de str�mbatate, nu se va pipai

v�natul.
2. Glasul biciurilor si glasul cutremurului roatelor si al carului ce fuge
si al calului ce hurdeste.
3. Si al calaretului ce �ncaleca, si al sabiei ce luceste, si al armelor
ce fulgera, si al multimii celor raniti, si al grelei caderi, si nu era sf�rsit
neamurilor ei; si vor slabi �n trupurile sale de multimea curviei.
4. Curva frumoasa si vesela povatuitoarea farmecelor, care vinde neamuri
cu curvia sa si popoare cu fermecatoriile sale.
5. Iata eu asupra ta, zice Domnul atottiitorul; si voi descoperi cele
dinapoia ta �naintea fetei tale, si voi arata neamurilor rusinea ta si
�mparatiilor ocara ta.
6. Si voi lepada peste tine ur�ciune dupa necuratiile tale, si te voi pune
spre pilda.
7. Si va fi tot cel ce te va vedea, se va pogor� de la tine si va zice:
ticaloasa Ninevi, cine o va pl�nge pe ea? De unde voi cerca m�ng�iere ei?
8. Gateste parte, �ntocmeste coarda, gateste partea lui Amon, ceea ce
locuieste �n r�uri, apa este �mprejurul ei, a careia �nceput este marea si apa
zidurile ei,
9. Si Etiopia taria ei, si Eghipetul, si nu este sf�rsit fugirii tale si
Livienii s-au facut ajutor ei.
10. Si ea �n strainatate se va duce roaba, si pe pruncii ei �i vor tr�nti
la �nceputul tuturor cailor ei, si pentru toate cele scumpe ale ei, vor arunca
sorti, si toti boierii ei se vor lega cu catusi.
11. Si tu te vei �mbata si vei fi trecuta cu vederea, si tu vei cerca tie
stare de la vrajmasi.
12. Toate tariile tale ca smochinul, care are priveghetor, de se vor clati
vor cadea �n gura celui ce man�nca.
13. Iata poporul tau ca muierile �ntru tine, vrajmasilor tai deschiz�ndu-
se se vor deschide portile pam�ntului tau, si va m�nca focul zavoarele tale.
14. Apa de �nconjurare trage-ti tie, si tine �ntaririle tale, intra �n tina
si calca cu paie, si fa mai tare dec�t caramida.
15. Acolo te va m�nca focul, pierde-te-va sabia, m�nca-te-va ca lacusta, si
te vei �ngreuia ca g�ndacul.
16. �nmultit-ai negutatoriile tale mai mult dec�t stelele cerului, G�ndacul
s-a pornit si a zburat.
17. Sarit-a ca greierul, amestecatura ta ca lacusta, care se suie pe gard
�n ziua frigului, soarele a rasarit si ea a zburat, si n-a cunoscut locul ei. Vai
lor!
18. Dormitat-au pastorii tai, �mparatul Asirienilor a adormit pe cei tari
ai tai, mers-a poporul tau �n munti, si nu era cine sa-i sprijineasca.
19. Nu este vindecare zdrobirii tale, umflatu-s-a rana ta. Toti cei ce au
auzit vestea ta, vor bate �n palme asupra ta, ca asupra cui n-a venit rautatea ta
pururea?

PROOROCIA LUI AVACUM

CAP. 1.
Pl�ngerea Proorocului pentru faradelegile Iudei. Pedeapsa lui Dumnezeu prin
Haldeii navalitori.

Vedenia care a vazut Avacum proorocul.

2. P�na c�nd Doamne voi striga si nu vei auzi? Striga-voi catre tine
asuprindu-ma si nu vei m�ntui?
3. Pentru ce mi-ai aratat mie ostenele si dureri? Ca sa vad necaz si
pag�natate? �naintea mea s-a facut judecata si judecatorul ia daruri.
4. Pentru aceea s-a calcat legea, si nu iese la sf�rsit judecata, pentru
ca cel necredincios biruieste asupra celui drept, pentru aceea va iesi judecata
�ndaratnica.
5. Vedeti defaimatorilor, si priviti si va minunati de cele minunate, si
pieriti, ca lucrul lucrez eu �n zilele voastre, care nu-l veti crede, de-l va
povesti nestine.
6. Ca iata eu ridic pe Haldei neamul cel amar si iute, cel ce umbla peste
latimile pam�ntului, ca sa mosteneasca locasurile nu ale sale.
7. �nfricosat si luminat este, dintru d�nsul judecata lui va fi, si luarea
lui dintru d�nsul va iesi,
8. Si vor sari mai tare dec�t pardosii caii lui, si mai iuti dec�t lupii
Araviei, si vor �ncaleca calaretii lui si se vor porni de departe, si vor zbura ca
vulturul cel gata a m�nca.
9. Pierire asupra celor necredinciosi va veni, st�nd �mpotriva cu fetele
lor din preajma, si va aduna ca nisipul robimea.
10. Si el �ntru �mparati se va desfata, si tiranii de batjocura vor fi lui
si el de toata taria va r�de, si va pune sant, si o va supune luisi.
11. Atunci va schimba duhul, si va trece si se va milostivi, aceasta este
taria Dumnezeului meu.
12. Au nu tu din �nceput Doamne Dumnezeul cel sf�nt al meu? Si nu vom muri;
Doamne! �ntru judecata l-ai pus pe el, si m-a facut ca sa arat �nvatatura lui.
13. Curat este ochiul, ca sa nu vada rele, si sa nu priveasca peste
ostenelele durerii, pentru ce privesti peste cei hulitori? Au tacea-vei c�nd va
�nghiti cel necredincios pe cel drept?
14. Si vei face pe oameni ca pestii marii, si ca jivinele care n-au
povatuitor.
15. Pierirea cu undita a smuls, si l-a tras pe el cu mreaja, si l-a adunat
pe el cu navoadele sale, pentru aceasta veseli-se-va, si se va bucura inima lui.
16. Pentru aceasta jerfi-va navodului sau, si va tam�ia mrejii sale, ca, cu
ele a �ngrasat partea sa, si m�ncarile lui alese.
17. Pentru aceea arunca-va mreaja sa, si pururea a ucide neamuri nu se va
milostivi.

CAP. 2.
Vedenia proorocului despre relele viitoare si pedeapsa Haldeilor pentru
pag�natatea lor.

La streaja mea voi sta, si ma voi sui pe piatra, si voi socoti, ca sa vad ce va
grai �ntru mine, si ce voi raspunde asupra mustrarii mele.
2. Si a raspuns catre mine Domnul, si au zis: scrie vedenia si aievea pe
tabla, ca sa urmeze cel ce va citi acestea.
3. Ca �nca dupa multa vreme va fi vedenia, si se va arata la sf�rsit, si
nu �n desert, de va zabovi, asteapta-l pe el, ca venind va veni, si nu va
�nt�rzia.
 4. De se va feri, nu va binevoi sufletul meu �ntru el, iar cel drept al
meu din credinta va fi viu.
5. Iar cel ce este maret si hulitor, omul trufas nimic nu va sav�rsi, cel
ce a largit ca iadul sufletul sau, si acesta ca moartea nu se satura, si va aduna
la sine toate neamurile, si va primi la sine toate popoarele.
6. Au nu toate acestea pilda vor lua asupra lui, si �ntrebare spre
povestirea lui? Si vor zice: vai celui ce-si �nmulteste luisi cele ce nu sunt ale
lui! P�na c�nd? Si �ngreuiaza asupra sa latul sau.
7. Ca fara de veste se vor scula cei ce-l musca pe el, si vor priveghia
p�nditorii tai, si vei fi de jaf lor.
8. Pentru ca tu ai pradat neamuri multe, prada-te-vor pe tine toti cei
ramasi ai poporului, pentru s�ngiurile oamenilor si pag�natatea pam�ntului si a
cetatii si a tuturor celor ce locuiesc �ntr-�nsa.
9. Vai celui ce �nmulteste lacomie rea casei sale! Ca sa-si puna �ntru
�naltime cuibul sau, ca sa scape din m�inile rautatilor.
10. Sfatuit-ai rusine casei tale, omor�t-ai popoare multe, si a pacatuit
sufletul tau.
11. Pentru care piatra din perete va striga, si g�ndacul din lemn va grai
acestea:
12. Vai celui ce zideste cetate cu s�nge! Si-si gateste cetate cu
nedreptate.
13. Nu sunt acestea de la Domnul atottiitorul, si s-au sf�rsit popoare
multe de foc, si neamuri multe s-au �mputinat.
14. Ca se va umplea pam�ntul a cunoaste slava Domnului, ca apa multa va
acoperi pe ei.
15. Vai celui ce adapa pe aproapele sau cu bautura vicleana! Si-l �mbata ca
sa vada cele ascunse ale sale.
16. Saturare de ocara din marire bea si tu, si te misca si te clateste,
�nconjuratu-te-a pe tine paharul dreptei Domnului, si s-a adunat ocara asupra
maririi tale.
17. Ca pag�natatea Livanului te va acoperi pe tine si ticalosia hiarelor te
va spaim�nta pe tine pentru s�ngiurile oamenilor si pag�natatile pam�ntului, si
ale cetatii si ale tuturor celor ce locuiesc �ntr-�nsa.
18. Ce foloseste idolul, ca l-a cioplit pe el, l-a facut varsat; nalucire
mincinoasa, ca cel ce l-a facut nadajduieste �n faptura sa, ca sa faca idoli
multi.
19. Vai de cel ce zice lemnului: desteapta-te, scoala-te; si pietrei:
ridica-te; si aceasta este nalucire, si aceasta este lucru de aur si de argint, si
nici o suflare nu este �ntru el.
20. Iar Domnul este �n Biserica cea sf�nta a sa, sa se teama de fata lui
tot pam�ntul.

CAP. 3.
Rugaciunea si c�ntarea proorocului Avacum pentru m�ntuirea poporului.

Rugaciunea lui Avacum proorocul cu c�ntare.

2. Doamne! Auzit-am auzul tau si m-am temut, �nteles-am lucrurile tale, si
m-am spaim�ntat. �n mijlocul a doi vietuitori te vei cunoaste, c�nd se vor apropia
anii, te vei cunoaste, c�nd va veni vremea, te vei arata, c�nd se va tulbura
sufletul meu, �ntru m�nie de mila ;ti vei aduce aminte.
3. Dumnezeu de la amiazazi va veni, si cel sf�nt din munte umbros cu
desime. Acoperit-au cerurile bunatatea lui, si de lauda lui este plin pam�ntul.
4. Si stralucirea lui ca lumina va fi, coarne �n m�inile lui, si a pus
iubirea cea tare a virtutei lui.
5. �naintea fetei lui va merge cuv�nt, si va iesi la c�mp dinapoia lui.
6. Statut-au, si s-a clatit pam�ntul. Privit-au, si s-au topit neamurile;
zdrumicatu-s-au muntii cu sila, topitu-s-au dealurile vesnice, calatorii vesnice
ale lui.
 7. �n loc de ostenele a vazut corturile Etiopilor, se vor spaim�nta si
corturile pam�ntului lui Madiam.
8. Au doar �ntru r�uri te vei m�nia Doamne? Sau �ntru r�uri este iutimea
ta? Ori �n mare este pomenirea ta? Ca vei �ncaleca pe caii tai, si �ncalecarea ta
este m�ntuire.
9. �ncord�nd vei �ncorda arcul tau asupra schiptrurilor, graieste Domnul,
de r�uri va crapa pam�ntul.
10. Vedea-vor, si �n durere vor fi popoarele, risipind apele mergerile,
dat-a ad�ncul glasul sau, �naltimea nalucirile sale.
11. Ridicatu-s-a soarele, si luna a statut �ntru r�nduiala sa, �ntru
lumina sagetile tale vor merge, �ntru stralucirea fulgerului armelor tale.
12. Cu �nfricosare vei �mputina pam�ntul, si �ntru m�nie vei surpa
neamurile.
13. Iesit-ai spre m�ntuirea poporului tau, ca sa m�ntuiesti unsul tau, pus-
ai pe capetele celor faradelege moarte, ridicat-ai legaturi p�na la grumaz.
14. Taiat-ai �ntru uimire capetele celor puternici, cutremura-se-vor �ntr-
�nsele, deschide-vor fr�nele sale, ca saracul cel ce man�nca �ntru ascuns.
15. Si ai suit la mare caii tai tulbur�nd ape multe.
16. Pazit-am si s-a spaim�ntat inima mea de glasul rugaciunii buzelor mele,
si a intrat cutremur �n oasele mele, si �ntru mine s-a tulburat virtutea mea;
odihni-voi �n ziua necazului meu, ca sa ma sui eu la poporul nemerniciei mele.
17. Pentru ca smochinul nu va rodi, si nu vor fi roduri �n vii; minti-va
lucrul maslinului, si c�mpii nu vor face m�ncare; lipsit-au de la m�ncare oile, si
nu vor fi boi l�nga iesle.
18. Iar eu �ntru Domnul ma voi bucura, veseli-ma-voi de Dumnezeu
m�ntuitorul meu.
19. Domnul Dumnezeu puterea mea, si va r�ndui picioarele mele spre
sav�rsire, peste cele �nalte ma suie pe mine, ca sa biruiesc �ntru c�ntarea lui.

PROOROCIA LUI SOFONIE

CAP. 1.
Proorocie �mpotriva Iudei si Ierusalimului. Ziua m�niei Domnului.

Cuv�ntul Domnului, care s-a facut catre Sofonie al lui Husi, al fiului lui
Godolie, al fiului lui Amorie, al fiului lui Ezechie, �n zilele lui Iosiea fiul
lui Amon �mparatul Iudei.
2. Cu sf�rsire sa se sf�rseasca de pe fata pam�ntului, zice Domnul.
3. Sf�rseasca-se omul si dobitoacele, sf�rseasca-se pasarile cerului si
pestii marii, si vor slabi necredinciosii, si voi pierde pe cei faradelege de pe
fata pam�ntului.
4. Si voi �ntinde m�na mea peste Iuda si peste toti cei ce locuiesc �n
Ierusalim, si voi lua din locul acesta numele vaalimilor si numele popilor.
5. Si pe cei ce se �nchina �n podurile caselor ostirii cerului, si pe cei
ce se �nchina si pe cei ce se jura pe Domnul si pe cei ce se jura pe �mparatul
lor.
6. Si pe cei ce se abat de la Domnul si pe cei ce nu cauta pe Domnul si pe
cei ce nu se tin de Domnul.
7. Temeti-va de fata Domnului Dumnezeu, ca aproape este ziua Domnului, ca
au gatit Domnul jertfa sa, si au sfintit pe cei chemati ai sai.
8. Si va fi �n ziua jertfei Domnului, si voi izb�ndi asupra domnilor si
asupra casei �mparatului si asupra tuturor, care s-au �mbracat cu �mbracaminte
straina.
9. Si voi izb�ndi aievea asupra tuturor celor din porti �n ziua aceea,
care umplu casa Domnului Dumnezeului sau de pag�natate si de viclenie.
10. Si va fi �n ziua aceea, zice Domnul: glas de strigare de la poarta
�mpungatorilor, si vaiet de la a doua, si zdrobire mare de la munti.
11. Pl�ngeti cei ce locuiti lumea, ca s-a asemanat tot poporul cu Hanaan,
si au pierit toti cei ce s-au �naltat cu argint.
12. Si va fi �n ziua aceea, cerca-voi Ierusalimul cu lumina, si voui
izb�ndi asupra oamenilor hulitori, asupra strajilor lor, cei ce zic �ntru inimile
lor: nu va face bine Domnul, nici va face rau.
13. Si va fi puterea lor de jaf, si casele lor de stricare, si vor zidi
case, si nu vor locui �ntr-�nsele, si vor sadi vii, si nu vor bea vinul lor.
14. Ca aproape este ziua Domnului cea mare, aproape si grabnica foarte.
Glasul zilei Domnului amar si cumplit s-a r�nduit tare.
15. Ziua m�niei este ziua aceea, ziua necazului si a nevoii, ziua chinului
si a peririi, ziua cetii si a �ntunericului, ziua norului si a negurii.
16. Ziua tr�mbitei si a strigarii peste cetatile cele tari si peste
unghiurile cele �nalte.
17. Si voi necaji pe oameni, si vor umbla ca orbii, ca au pacatuit
Domnului, si va varsa s�ngele lor ca tar�na, si trupurile lor ca baligile de bou.
18. Si argintul lor si aurul lor nu-i va putea m�ntui pe ei �n ziua m�niei
Domnului, si de focul r�vnei lui se va topi tot pam�ntul, ca sf�rsit si grabire va
face peste toti cei ce locuiesc pe pam�nt.

CAP. 2.
�ndemnare spre pocainta. Mustrarea neamurilor.

Adunati-va si legati neamul cel nepedepsit.

2. Mai-nainte de ce veti fi voi, ca o floare, care trece �mpreuna cu ziua,
mai �nainte de ce va veni peste voi m�nia Domnului, mai-nainte de ce va veni peste
voi ziua m�niei Domnului.
3. Cautati pe Domnul toti smeritii pam�ntului, faceti judecata, si cautati
dreptatea si le alegeti pe ele, ca sa va acoperiti �n ziua m�niei Domnului.
4. Ca Gaza se va jefui, si Ascalonul se va pustii, si Azotul la amiazazi
se va lepada, si Acaronul se va dezradacina.
5. Vai celor ce locuiti funia marii! Nemernicilor Critennilor, cuv�ntul
Domnului peste voi, Hanaan, pam�ntul celor de alt neam, si va voi pierde pe voi
din locas.
6. Si va fi Critul pasune turmelor si st�na oilor.
7. Si va fi funia marii celor ramasi ai casei Iudei, peste ei se vor paste
�n casele Ascalonului, �n deseara vor poposi de catre fata fiilor lui Iuda, ca i-
au cercetat pe ei Domnul Dumnezeul lor, si au �ntors robia lor.
8. Auzit-am ocarile lui Moav si bataile fiilor lui Amon, cu care au ocar�t
pe poporul meu, si s-au marit peste hotarele mele.
9. Pentru aceia, viu sunt eu, zice Domnul puterilor, Dumnezeul lui Israil;
ca Moav ca Sodoma va fi, si fiii lui Amon ca Gomora si Damascul parasit, ca stogul
din arie si pierit �n veac; si cei ramasi ai poporului meu �i vor jefui pe ei, si
cei ramasi ai neamului meu �i vor mosteni pe ei.
10. Aceasta este lor pentru semetia lor, pentru ca au ocar�t si s-au marit
asupra Domnului atottiitorul.
11. Arata-se-va Domnul peste ei si va pierde pe toti dumnezeii neamurilor
pam�ntului, si se vor �nchina lui fiecare din locul sau, toate ostroavele
neamurilor.
12. Si voi Etiopenilor rapiti veti fi de sabia mea.
13. Si voi �ntinde m�na mea peste miazanoapte si voi pierde pe Asirieni, si
voi pune pe Nineviteni �ntru pustiire fara de apa ca o pustie.
14. Si vor paste �n mijlocul ei turme, si toate hiarele pam�ntului, si
hamelii si aricii �n podurile ei vor zacea, si hiarele vor striga �n gaurile ei,
si corbii �n portile ei, ca chedrul este ridicarea ei.
15. Aceasta este cetatea cea defaimatoare, care locuieste �ntru nadejde,
care zice �ntru inima sa: eu sunt, si dupa mine nu este mai mult alta, cum s-a
pustiit si s-a facut pasune hiarelor? Tot cel ce va trece prin ea, va suiera si va
misca m�inile sale.
CAP. 3.
Mustrarea Iudeilor pentru faradelegi. Fagaduinta m�ntuirii.

O cetatea cea luminata! Si rascumparata, porumbita

2. N-a ascultat glasul, n-a primit �nvatatura, spre Domnul n-a nadajduit,
si catre Dumnezeul ei nu s-a apropiat.
3. Boierii ei �ntru ea ca leii racnind, judecatorii ei ca lupii Araviei
nu lasau p�na dimineata.
4. Proorocii ei purtatori de duh, oamenii hulitori, preotii ei spurca
sfintele si fac pag�natate �mpotriva legii.
5. Iar Domnul drept este �n mijlocul ei, si nu va face str�mbatate,
dimineata de dimineata va da judecata sa la lumina, si nu s-a ascuns, si nu stie
nedreptate �n cerere, si nu spre priciri str�mbatate.
6. �ntru stricaciune am tras pe cei trufasi, pierit-au �ntariturile lor,
pustii-voi caile lor de tot, ca sa nu calatoreasca, sf�rsitu-s-au cetatile lor,
pentru ca nimeni nu era, care sa stea, si nici sa locuiasca.
7. Zis-am: �nsa temeti-va de mine si primiti certarea, si nu veti pieri
din ochii ei, toate c�te am izb�ndit asupra ei, gateste-te, m�neca, pierit-a tot
poghircul lor.
8. Pentru aceea, asteapta-ma pe mine, zice Domnul: �n ziua �nvierii mele
spre marturie.
9. Ca judecata mea este spre adunarea neamurilor, ca sa primesc pe
�mparati, ca sa vars peste ei toata iutimea m�niei mele, ca de focul r�vnei mele
se va topi tot pam�ntul.
10. Ca atunci voi �ntoarce la popoare limba �n neamul ei, ca sa cheme toti
numele Domnului, si sa-i slujeasca lui sub un jug.
11. De la marginile r�urilor Etiopiei voi lua dintru cei risipiti ai mei,
si vor aduce mie jertfe.
12. �n ziua aceea nu te vei rusina de toate izvodirile tale, cu care ai
facut pag�natate asupra mea, ca atunci voi lepada de la tine ocarile m�ndriei
tale, si mai mult nu vei adauga a te mari �n muntele cel sf�nt al meu.
13. Si voi lasa �ntru tine popor bl�nd si smerit, si se vor teme de numele
Domnului ramasitele lui Israil.
14. Si nu vor face str�mbatate si nu vor grai desarte, si nu se va afla �n
gura lor limba �nselatoare, pentru ca aceia se vor paste si vor dormi si nu va fi
cine sa-i sperie.
15. Bucura-te foarte fata Sionului, vesteste fata Ierusalimului, veseleste-
te si te m�ng�ie din toata inima ta fata Ierusalimului.
16. Sters-au Domnul nedreptatile tale, si te-au izbavit din m�na
vrajmasilor tai. �mparatul lui Israil Domnul �n mijlocul tau, si nu vei mai vedea
rele.
17. �n vremea aceea zice-va Domnul Ierusalimului: �ndrazneste Sioane, sa nu
slabeasca m�inile tale.
18. Domnul Dumnezeul tau �ntru tine puternic este sa te m�ntuiasca, aduce-
va peste tine veselie, si te va �nnoi �ntru dragostea sa, si se va veseli de tine
�ntru m�ng�iere, ca �n zi de serbare.
19. Si voi aduna pe cei zdrobiti ai tai, vai de cel ce va ridica asupra ta
ocara.
20. Iata eu fac �ntru tine pentru tine �n vremea aceea zice Domnul; si voi
m�ntui pe cea struncinata si pe cea lepadata voi pirmi, si-i voi pune pe ei �ntru
marire, si numiti �n tot pam�ntul.
21. Si nu se vor rusina �n vremea aceea, c�nd bine voi face voua, �n vremea
c�nd va voi primi pe voi; ca va voi da pe voi sa aveti nume vestit si de lauda la
toate popoarele pam�ntului, c�nd voi �ntoarce eu robia voastra �naintea voastra,
zice Domnul.

PROOROCIA LUI AGHEU

CAP. 1.
Mustrarea Iudeilor pentru tr�ndavie. �ndemnare la rezidirea templului.

�n al doilea an pe vremea lui Darie �mparatul, �n luna a sasea, �n ziua dintai a

lunii, fost-a cuv�ntul Domnului �n m�na lui Agheu proorocul, zic�nd: graieste
catre Zorovavel fiul lui Salatiil din neamul lui Iuda si catre Isus fiul lui
Iosedec preotul cel mare, zic�nd:
2. Acestea graieste Domnul atottiitorul, zic�nd: poporul acesta zice, n-a
venit vremea a zidi casa Domnului.
3. Si a fost cuv�ntul Domnului �n m�na lui Agheu proorocul, zic�nd:
4. De este voua vreme, ca sa locuiti �n casele voastre cele �nfundate, iar
casa mea aceasta este pustie.
5. Si acum acestea zice Domnul atottiitorul; puneti inimile voastre �ntru
caile voastre.
6. Ati semanat mult si alti cules putin, m�ncat-ati si nu v-ati saturat,
baut-ati si nu v-ati �mbatat, �mbracatu-v-ati si nu v-ati �ncalzit �ntr-�nsele, si
cel ce aduna neamurile le-au adunat �ntr-o legatura sparta.
7. Acestea zice Domnul atottiitorul: puneti inimile voastre �ntru caile
voastre.
8. Suiti-va �n munte, si taiati lemne, si ziditi casa, si bine voi voi
�ntru d�nsa, si ma voi proslavi, zice Domnul.
9. Cautat-ati la multe si s-au facut putine, s-au adus �n casa si le-am
suflat pe ele, pentru aceea acestea zice Domnul atottiitorul; pentru ca casa mea
este pustie, si voi va duceti fiecare �n casa sa.
10. Pentru aceea va �nceta cerul a da roua, si pam�ntul �si va trage
odraslele sale.
11. Si voi aduce sabie peste pam�nt si peste munti si peste gr�u si peste
vin si peste untuldelemn si peste toate c�te scoate pam�ntul, si peste oameni si
peste dobitoace si peste toate lucrurile m�inilor lor.
12. Si a auzit Zorovavel fiul lui Salatiil din neamul lui Iuda, si Isus
fiul lui Iosedec preotul cel mare, si toti ceilalti ai poporului glasul Domnului
Dumnezeului sau, si cuvintele lui Agheu proorocul, precum l-au trimis pe el Domnul
Dumnezeul lor la ei, si s-a temut poporul de fata Domnului.
13. Si a zis Agheu vestitorul Domnului din vestitorii Domnului catre popor:
eu sunt cu voi, zice Domnul.
14. Si au desteptat Domnul duhul lui Zorovavel fiul lui Salatiil din neamul
lui Iuda, si duhul lui Isus fiul lui Iosedec preotul cel mare, si duhul celorlalti
ai tot poporului, si au intrat, si faceau lucrurile �n casa Domnului atottiitorul
Dumnezeul sau.

CAP. 2.
Proorocie despre rezidirea templului al doilea si stralucirea lui.

�n ziua a douazeci si patru a lunii a sasea, �n anul al doilea al �mparatiei lui

Darie �mparat.
2. �n luna a saptea �n douazeci si una de zile ale lunii grait-au Domnul
prin m�na lui Agheu proorocul zic�nd:
3. Graieste catre Zorovavel fiul lui Salatiil din neamul lui Iuda, si
catre Isus feciorul lui Iosedec preotul cel mare, si catre toti ceilalti ai
poporului zic�nd:
4. Cine dintru voi a vazut casa aceasta �ntru marirea sa cea dintai? Si
cum voi o vedeti pe ea acum, ca si cum n-ar fi �naintea voastra?
5. Si acum �ntareste-te Zorovavele, zice Domnul; si te �ntareste Isuse
fiul lui Iosedec preotul cel mare, si sa se �ntareasca tot poporul pam�ntului,
zice Domnul, si faceti, pentru ca eu cu voi sunt, zice Domnul atottiitorul.
6. Cuv�ntul care am spus voua, c�nd ati iesit din pam�ntul Eghipetului si
duhul meu a statut �n mijlocul vostru, �ndrazniti.
7. Ca acestea zice Domnul atottiitorul, �nca odata eu voi clati cerul si
pam�ntul si marea si uscatul.
8. Si voi clati toate neamurile, si vor veni cele alese ale tuturor
neamurilor, si voi umplea casa aceasta de marire, zice Domnul atottiitorul.
9. Al meu este argintul si al meu este aurul, zice Domnul atottiitorul.
10. Ca marirea cea de pe urma a casei acestia mai mare va fi de c�t cea
dintai, zice Domnul atottiitorul, si �n locul acesta voi da pace zice Domnul
atottiitorul, si pacea sufletului spre ocrotire la tot cel ce zideste, ca sa
ridice biserica aceasta.
11. �n douazeci si patru ale lunii a noua, �n anul al doilea �n zilele lui
Darie, fost-a cuv�ntul Domnului catre Agheu proorocul, zic�nd:
12. Acestea zice Domnul atottiitorul: �ntreaba pe toti legea, zic�nd:
13. De va lua om carne sf�nta cu marginea hainei lui, si se va atinge
marginea hainei lui de p�ine, au de fiertura, au de vin, au de untdelemn, au de
ori ce m�ncare, au sfinti-se-va? Si au raspuns preotii, si au zis: nu.
14. Si a zis Agheu: de se va atinge cel p�ngarit cu sufletul de acestea,
ori p�ngari-se-vor? Si au raspuns preotii, si au zis: p�ngari-se-vor.
15. Si a raspuns Agheu, si a zis: asa este poporul acesta, si asa este
neamul acesta �naintea mea, zice Domnul, si asa toate lucrurile m�inilor lor, si
tot care se va apropia acolo, se va p�ngari; pentru luarile lor cele de dimineata,
vor avea durere de catre fata ostenelelor sale, si urati pe cel ce mustra �n
porti.
16. Si acum puneti �n inimile voastre din ziua aceasta, si �nainte, mai
�nainte de a se pune piatra pe piatra �n Biserica Domnului.
17. Care ati fost, c�nd ati bagat �n groapa douazeci de masuri de orz, si
s-au facut zece masuri de orz, si ati intrat �n teasc, ca sa scoateti cincizeci de
vedre, si s-au facut douazeci.
18. Batutu-v-am pe voi cu nerodire, si cu stricaciunea aerului si cu
grindine toate lucrurile m�inilor voastre, si nu v-ati �ntors la mine, zice
Domnul.
19. Deci acum puneti inimile voastre din ziua aceasta, si �nainte din
douazeci si patru de zile ale lunii a noua, din ziua �n care s-a �ntemeiat
Biserica Domnului, puneti �n inimile voastre.
20. De se va cunoaste mai mult �n arie, si mai mult via si smochinul si
rodiul, si lemnele maslinului, care nu aduc roada, din ziua aceasta le voi
binecuv�nta.
21. Si a fost cuv�ntul Domnului a doua oara catre Agheu proorocul �n
douazeci si patru ale lunii, zic�nd:
22. Graieste catre Zorovavel fiul lui Salatiil din neamul lui Iuda, zic�nd:
eu cutremur cerul si pam�ntul si marea si uscatul.
23. Si voi pierde scaunele, si puterea �mparatilor neamurilor, si voi
sfar�ma carele si calaretii, si se vor pogor� caii si calaretii lor, fiecare cu
sabie asupra fratelui sau.
24. �n ziua aceea zice Domnul atottiitorul: lua-te-voi pe tine, Zorovavel
feciorul lui Salatiil sluga mea, zice Domnul si te voi pune ca pe o pecete, ca pe
tine te-am ales zice Domnul atottiitorul.

PROOROCIA LUI ZAHARIA

CAP. 1.
�ndemnare spre pocainta si frica lui Dumnezeu, �ntarita prin doua vedenii.

�n luna a opta �n anul al doilea pe vremea lui Darie, fost-a cuv�ntul Domnului
catre Zaharia proorocul, fiul lui Varahia, care a fost fecior lui Ado, zic�nd:
2. M�niatu-s-au Domnul pe parintii vostri cu m�nie mare.
3. Si vei zice catre ei: acestea zice Domnul atottiitorul: �ntoarceti-va
la mine, zice Domnul puterilor, si ma voi �ntoarce catre voi, zice Domnul
puterilor.
4. Si nu fiti ca parintii vostri, pe care i-au mustrat proorocii cei mai
dinainte zic�nd: acestea zice Domnul atottiitorul: �ntoarceti-va de la caile si de
la izvodirile voastre cele rele, si n-au ascultat, si n-au luat aminte ca sa ma
asculte, zice Domnul atottiitorul.
5. Parintii vostri unde sunt, si proorocii? Au �n veac vor trai?
6. �nsa cuvintele mele si legiuirile mele primiti-le, c�te poruncesc eu cu
duhul meu robilor mei proorocilor, care au apucat pe parintii vostri, si au
raspuns si au zis: precum au r�nduit Domnul atottiitorul, ca sa faca noua dupa
caile noastre si dupa izvodirile noastre, asa au facut noua.
7. �n douazeci si patru a lunii a unsprezecea, aceasta este luna lui
Savat, �n anul al doilea sub Darie, fost-a cuv�ntul Domnului catre proorocul
Zaharia, fiul lui Varahia, feciorul lui Ado, zic�nd:
8. Vazut-am noaptea, si iata un barbat �ncalec�nd pe cal rosu, si acesta
sta �ntru doi munti umbrosi, si dinapoia lui cai rosii si suri si pestriti si
albi.
9. Si am zis: ce sunt acestia Doamne? Si a zis catre mine �ngerul, care
graia �ntru mine:
10. Eu voi arata tie ce sunt acestea. Si a raspuns barbatul cel ce sta
�ntru munti si a zis catre mine: acestia sunt pe care i-au trimis Domnul sa
�nconjure pam�ntul.
11. Si au raspuns ei �ngerului Domnului, care sta �ntru munti, si au zis:
�nconjurat-am tot pam�nt, si iata tot pam�ntul se locuieste si se odihneste.
12. Si a raspuns �ngerul Domnului si a zis: Doamne atottiitorule, p�na c�nd
nu te vei milostivi spre Ierusalim, si spre cetatile Iudei, pe care le-ai trecut
cu vederea? Acesta este anul al saptezecelea.
13. Si au raspuns Domnul atottiitorul �ngerului celui ce graia �ntru mine,
cuvinte bune si graiuri de m�ng�iere.
14. Si au zis catre mine �ngerul, cel ce graia �ntru sine, striga, zic�nd:
acestea zice Domnul atottiitorul: r�vnit-am Ierusalimul si Sionul cu r�vna mare.
15. Si cu m�nie mare ma m�nii eu asupra neamurilor, care s-au pus acolo,
pentru ca eu m-am m�niat putin, iar ei s-au pus �mpreuna spre rele.
16. Pentru aceea acestea zice Domnul: �ntoarce-ma-voi spre Ierusalim cu
mila, si casa mea iarasi se va zidi �ntr-�nsul, zice Domnul atottiitorul, si
masura se va �ntinde peste Ierusalim �nca.
17. Si a zis catre mine �ngerul cel ce graia �ntru mine, mai striga
zic�nd, acestea zice Domnul atottiitorul: �nca ce se vor desfata cetatile �ntru
bunatati, si va milui �nca Domnul Sionul, si va alege �nca Ierusalimul.
18. Si am ridicat ochii mei, si am vazut, si iata patru coarne.
19. Si am zis catre �ngerul cel ce graia �ntru mine: ce sunt acestea
Doamne? Si au zis catre mine: acestea sunt coarnele care au risipit pe Iuda si pe
Israil si Ierusalimul.
20. Si mi-au aratat mie Domnul patru mesteri.
21. Si au zis: ce vin acestia sa faca? Si au zis: coarnele acestea, care au
risipit pe Iuda si pe Israil l-au zdrobit, si nici unul dintru ei n-au ridicat
capul, si au iesit acestia sa le ascuta pe ele cu m�inile lor. Cele patru coarne
sunt neamurile, care ridica corn asupra pam�ntului Domnului, ca sa-l risipeasca pe
el.

CAP. 2.
Vedenia despre rezidirea Ierusalimului si chemarea neamurilor.

Si am ridicat ochii mei si am vazut, si iata un barbat, si �n m�na lui funie

masuratoare de pam�nt.
2. Si am zis catre el: unde mergi tu? Si el a zis catre mine: sa masor
Ierusalimul, si sa vad c�t este largimea lui, si c�t este lungimea.
3. Si iata �ngerul cel ce graia �ntru mine, sta, si alt �nger iesia �ntru
�nt�mpinarea lui.
4. Si a grait catre el zic�nd: alearga si graieste catre t�narul acela,
zic�nd: plin de rod se va locui Ierusalimul de multime de oameni si de vite, care
vor fi �n mijlocul lui.
5. Si eu voi fi lui zice Domnul, zid de foc �mprejur, si cu marire �n
mijlocul lui.
6. O! O! fugiti din pam�ntul miezului noptii, zice Domnul, ca de la patru
v�nturi ale cerului va voi aduna pe voi, zice Domnul.
7. �n Sion scapati cei ce locuiti fata Vavilonului.
8. Ca acestea zice Domnul atottiitorul: pe urma maririi m-a trimis pe mine
la neamurile cele ce v-au pradat pe voi, ca cel ce se atinge de voi, ca cel ce se
atinge de lumina ochiului lui.
9. Ca iata eu aduc m�na mea peste ei, si vor fi prada celor ce le-au
slujit lor, si veti cunoaste ca Domnul atottiitorul m-au trimis pe mine.
10. M�ng�ie-te si te veseleste fata Sionului, ca iata eu viu si voi locui
�n mijlocul tau, zice Domnul.
11. Si vor alerga neamuri multe la Domnul �n ziua aceea si vor fi lui popor
si vor locui �n mijlocul tau, si vei cunoaste, ca Domnul atottiitorul m-au trimis
la tine.
12. Si va mosteni Domnul pe Iuda, partea sa �n pam�ntul cel sf�nt si iarasi
va alege Ierusalimul.
13. Sa se teama tot trupul de fata Domnului, ca s-au sculat din norii cei
sfinti ai sai.

CAP. 3.
Vedenie: Marele preot Isus. Schimbarea vesmintelor rele �n bune si fagaduinta
rascumpararii.

Si mi-au aratat Domnul pe Isus preotul cel mare st�nd �naintea fetei �ngerului
Domnului, si diavolul sta de-a dreapta lui, ca sa se �mpotriveasca lui.
2. Si au zis Domnul catre diavol: cearta-te Domnul pe tine diavole, si sa
te certe pe tine Domnul cel ce au ales Ierusalimul, au nu iata acesta este ca un
taciune scos din foc?
3. Si Isus era �mbracat �n haine proaste si sta �naintea fetei �ngerului
Domnului.
4. Si a raspuns, si a zis catre cei ce stau �naintea fetei sale, zic�nd:
luati hainele cele proaste de la el, si a zis catre el: iata am sters faradelegile
tale, si pacatele tale le voi curati, si-l �mbracati pe el cu haina lunga.
5. Si puneti mitra curata pe capul lui, si au pus mitra curata pe capul
lui, si l-au �mbracat cu haine.
6. Si �ngerul Domnului sta.
7. Si a marturisit �ngerul Domnului catre Isus zic�nd: acestea zice Domnul
atottiitorul: de vei umbla pe caile mele, si vei pazi poruncile mele, si de vei
judeca casa mea si de vei pazi curtea mea, voi da tie pe cei ce petrec �n mijlocul
acestora ce stau.
8. Auzi dar Isuse preotule cel mare, tu si cei mai aproape de tine, si cei
ce sed �naintea fetei tale, ca barbati privitori de minuni sunt, ca iata eu aduc
pe robul tau rasaritul.
9. Ca piatra care o am dat �naintea fetei lui Isus, pe o piatra sapte ochi
sunt, iata eu sap groapa, zice Domnul atottiitorul; si voi sterge toata
str�mbatatea pam�ntului aceluia �ntr-o zi.
10. �n ziua aceea zice Domnul atottiitorul: chemati fiecare pe aproapele
sau sub vita si sub smochin.

CAP. 4.
Vedenia sfesnicului celui de aur, ramurile de maslin si rezidirea templului.

Si s-a �ntors �ngerul cel ce graia mie, si m-a desteptat pe mine, ca si cum se
desteapta omul din somnul sau.
2. Si a zis catre mine: ce vezi tu? Si am zis: vazut-am, si iata un
sfesnic tot de aur, si candela deasupra lui, si sapte faclii pe el, si sapte
cleste la facliile cele de pe el.
3. Si doi maslini deasupra lui, unul de-a dreapta candelei lui si altul
de-a st�nga.
4. Si am �ntrebat, si am zis catre �ngerul cel ce graia cu mine, zic�nd:
ce sunt acestea Doamne?
5. Si a raspuns �ngerul cel ce graia cu mine, si a zis catre mine, zic�nd:
nu cunosti ce sunt acestea? Si am zis: nu Doamne.
6. Si a raspuns si a zis catre mine, zic�nd: acesta este cuv�ntul Domnului
catre Zorovavel, zic�nd: nu �ntru putere mare, nici �ntru tarie, ci �ntru Duhul
meu, zice Domnul atottiitorul.
7. Cine esti tu muntele cel mare �naintea lui Zorovavel ca sa �ndreptezi?
Si voi scoate piatra mostenirii, tocmirea harului, harul ei.
8. Si a fost cuv�ntul Domnului catre mine zic�nd:
9. M�inile lui Zorovavel au �ntemeiat casa aceasta, si m�inile lui o vor
sav�rsi, si vei cunoaste ca Domnul atottiitorul m-au trimis la tine.
10. Ca cine a trecut cu vederea zilele cele mici? Si se vor bucura, si vor
vedea piatra cea de cositor �n m�na lui Zorovavel, acesti sapte sunt ochii
Domnului, care privesc peste tot pam�ntul.
11. Si am raspuns si am zis catre el: ce sunt acesti doi maslini de-a
dreapta si de-a st�nga candelei?
12. Si am �ntrebat a doua oara, si am zis catre el: ce sunt acele doua
st�lpari de maslini din m�inile celor doua mucari de aur, cele ce varsa si aduc
iarasi clestele cele de aur?
13. Si a zis catre mine: nu stii ce sunt acestea? Si am zis: nu Doamne.
14. Si au zis: acestia sunt doi fii ai ungerii, ce stau �naintea Domnului a
tot pam�ntul.

CAP. 5.
Vedenia despre secera zburatoare, talantul de plumb, doua muieri cu aripi,
pregatire pentru casa Vavilonului.

Si m-am �ntors si am ridicat ochii mei si am vazut si iata o secere zbur�nd.

2. Si a zis catre mine, ce vezi tu? Si eu am zis: vad o secere zbur�nd de
douazeci de coti de lunga, si de zece coti de lata.
3. Si a zis catre mine: aceasta secere este blestemul, care iese peste
fata a tot pam�ntul, ca tot furul de acum �nainte p�na la moarte se va pedepsi, si
tot cel ce jura str�mb de acum �nainte p�na la moarte se va pedepsi.
4. Si o voi scoate pe ea, zice Domnul atottiitorul, si va intra �n casa
furului, si �n casa celui ce jura str�mb pe numele meu cu minciuna, si va locui �n
mijlocul casei lui, si o va pierde pe ea, si lemnele ei si pietrele ei.
5. Si a iesit �ngerul cel ce graia cu mine, si a zis catre mine: cauta cu
ochii tai si vezi ce este aceasta care iese?
6. Si am zis: ce este? Si a zis: aceasta este masura care iese, si aceasta
este str�mbatatea lor �n tot pam�ntul.
7. Si iata un talant de plumb ridicat, si iata o muiere sedea �n mijlocul
masurii.
8. Si a zis: aceasta este faradelegea, si o a aruncat pe ea �n mijlocul
masurii, si a aruncat piatra cea de plumb �n gura ei.
9. Si am ridicat ochii mei, si am vazut, si iata doua muieri iesind, si
duh era �n aripile lor, si acestea aveau aripi ca de pupaza, si a ridicat masura
�ntru pam�nt si �ntru cer.
10. Si am zis catre �ngerul cel ce graia cu mine: unde duc acestea masura?
Si a zis catre mine: sa zideasca ei casa �n pam�ntul Vavilonului si sa-i gateasca,
si o vor pune pe ea acolo pe temelia sa.

CAP. 6.
Vedenia despre cele patru care iesind din munti; �ncununarea marelui preot.
Si m-am �ntors, si am ridicat ochii mei, si am vazut, si iata patru care iesind
dintre doi munti, si muntii erau de arama.
2. La carul cel dintai erau cai rosii si la carul al doilea cai negri.
3. Si la carul al treilea cai albi, si la carul al patrulea cai pegi si
suri.
4. Si am raspuns, si am zis catre �ngerul cel ce graia cu mine: ce sunt
acestea Doamne?
5. Si a raspuns �ngerul cel ce graia cu mine, si a zis: acestea sunt cele
patru v�nturi ale cerului, care merg sa stea �naintea Domnului atot pam�ntul.
6. La cel care erau cai negri, mergeau �n pam�ntul miezonoptii, si cei
albi mergeau dupa ei, si cei pegi mergeau la pam�ntul austrului.
7. Si cei suri iesau si cautau, ca sa mearga sa �nconjure pam�ntul, si a
zis: mergeti si �nconjurati pam�ntul, si au �nconjurat pam�ntul.
8. Si a strigat si a grait catre mine, zic�nd: iata cei ce merg la
pam�ntul miezului noptii, si a facut sa odinhneasca m�nia mea pe pam�ntul miezului
noptii.
9. Si a fost cuv�ntul Domnului catre mine, zic�nd: ia cele din robie de la
boieri si de la cei folositori a ei si de la cei ce o au cunoscut pe ea.
10. Si vei intra tu �n ziua aceea �n casa lui Iosie fiul lui Sofonie, care
a venit din Vavilon.
11. Si vei lua argint si aur, si vei face cununi, si le vei pune pe capul
lui Isus preotul cel mare fiul lui Iosedec.
12. Si vei zice catre el: acestea zice Domnul atottiitorul: iata barbat
caruia este numele rasaritul, si sub el va rasari si va zidi casa Domnului.
13. Si acesta va lua putere, si va sedea si va �mparati pe scaunul sau, si
va fi preot de-a dreapta lui, si sfat de pace va fi �ntru am�ndoi.
14. Iar cununa va fi celor ce asteapta, si celor folositori ei si celor ce
o au cunoscut pe ea, si spre har fiul lui Sofonie, si spre c�ntare �n casa
Domnului.
15. Si cei ce sunt departe de la ei vor veni, si vor zidi �n casa Domnului,
si veti cunoaste, ca Domnul atottiitorul m-au trimis pe mine la voi, si va fi,
auzind veti auzi glasul Domnului Dumnezeului vostru.

CAP. 7.
Dumnezeu leapada posturile Evreilor si sfatuieste faptele �ndreptarii.

Si a fost �n anul al patrulea sub Darie �mparatul, fost-a cuv�ntul Domnului catre
Zaharia �n ziua a patra a lunii a noua, care este haselev.
2. Si a trimis �n Vetil, Sarasar si Arveseer �mparatul si oamenii lui, ca
sa se roage Domnului.
3. Zic�nd catre preotii cei ce erau �n casa Domnului atottiitorul, si
catre prooroci zic�nd: intrat-a aici �n luna a cincea sfintirea, precum a facut
acum �n mai multi ani.
4. Si a fost cuv�ntul Domnului puterilor catre mine zic�nd:
5. Graieste catre tot poporul pam�ntului si catre preoti, zic�nd: de veti
posti, sau veti pl�nge �n a cincea sau a saptea, si iata saptezeci de ani, au post
ati postit mie?
6. Si de veti m�nca sau veti bea, au nu voi m�ncati si voi beti?
7. Au nu sunt acestea cuvintele, care le-au grait Domnul �n m�na
proorocilor celor mai dinainte? C�nd era Ierusalimul locuit si �ndestulat, si
cetatile lui �mprejur si muntele si c�mpul era locuit?
8. Si a fost cuv�ntul Domnului catre Zaharia, zic�nd:
9. Acestea zice Domnul atottiitorul: judecati judecata dreapta, si faceti
mila si �ndurare fiecare catre fratele sau.
10. Si pe vaduva si pe sirman si pe nemernic si pe sarac nu asupriti, si de
rautatea fratelui sau fiecare sa nu va aduceti aminte �ntru inimile voastre.
11. Si n-au ascultat ca sa ia aminte, si au �ntors dosul cu �ndaratnicie,
si urechile lor le-au �ngreuiat, ca sa nu auda.
 12. Si inima lor si-au r�nduit-o neascultatoare, ca sa nu auda legea mea,
si cuvintele, care le-au trimis Domnul atottiitorul �ntru duhul sau �n m�na
proorocilor celor mai dinainte, si s-a facut m�nie mare de la Domnul atottiitorul.
13. Si va fi precum au zis, si n-au ascultat de el, asa vor striga, si nu-i
voi auzi, zice Domnul atottiitorul.
14. Si-i voi lepada pe ei la toate neamurile, care nu le-au cunoscut, si
pam�ntul se va pustii pe urma lor, pentru ca nu va fi cel ce sa treaca, si sa se
�ntoarca, si au pus pam�ntul cel ales �ntru pustiire.

CAP. 8.
Binecuv�ntarea Ierusalimului si �ntoarcerea popoarelor catre Domnul.

Si a fost cuv�ntul Domnului atottiitorul, zic�nd:

2. Acestea zice Domnul atottiitorul: ravnit-am Ierusalimul si Sionul cu
r�vna mare, si cu m�nie mare l-am r�vnit.
3. Asa zice Domnul: �ntoarce-ma-voi spre Sion, si voi locui �n mijlocul
Ierusalimului, si se va chema Ierusalimul cetate adevarata, si muntele Domnului
atottiitorul, munte sf�nt.
4. Acestea zice Domnul atottiitorul: �nca vor sedea batr�nii si batr�nele
�n ulitele Ierusalimului, fiecare av�nd toiagul sau �n m�na sa pentru multimea
zilelor.
5. Si ulitele cetatii se vor umplea de prunci si de fete, juc�ndu-se �n
ulitele ei.
6. Acestea zice Domnul atottiitorul: de va fi cu neputinta �naintea
ramasitelor poporului acestuia �n zilele acelea, au doar si �naintea mea cu
neputinta va fi? Zice Domnul atottiitorul.
7. Acestea zice Domnul atottiitorul: iata, eu voi m�ntui pe poporul meu
din pam�ntul rasaritului, si din pam�ntul apusului.
8. Si-l voi aduce pe d�nsul, si-l voi aseza �n mijlocul Ierusalimului, si-
mi va fi mie popor, si eu voi fi lui Dumnezeu �ntru adevar si �ntru dreptate.
9. Acestea zice Domnul atottiitorul: sa se �ntareasca m�inile voastre,
care auziti �n zilele acestea cuvintele acestea din gura proorocilor, din ziua
�ntru care s-a �ntemeiat casa Domnului atottiitorul, si de c�nd s-a zidit
Biserica.
10. Pentru ca mai �nainte de zilele acestea plata oamenilor nu va fi spre
dob�nda, si pret nu vor avea vitele, si nici cel ce va intra, nici cel ce va iesi
nu va avea pace de necaz, si voi trimite pe toti oamenii, pe fiecare asupra
vecinului sau.
11. Iar acum nu dupa zilele cele dintai voi face eu �n zilele acestea
ramasitelor poporului acestuia, zice Domnul atottiitorul.
12. Ci voi face pace. Via va da rodul sau, si pam�ntul va da odraslele
sale, si cerul va da roua sa, si voi face sa mosteneasca ramasitele poporului meu
toate acestea.
13. Si va fi, �n ce chip ati fost blestem �ntru neamuri, casa lui Iuda si
casa lui Israil, asa va voi m�ntui pe voi, si veti fi �ntru binecuv�ntare,
�ndrazniti, si sa se �ntareasca m�inile voastre.
14. Pentru ca asa zice Domnul atottiitorul: �n ce chip am g�ndit sa va
necajesc pe voi, c�nd m-au m�niat pe mine parintii vostri, zice Domnul
atottiitorul, si nu mi-au parut rau.
15. Asa sunt gata, si am g�ndit �n zilele acestea sa fac bine Ierusalimului
si casei lui Iuda: �ndrazniti.
16. Acestea sunt cuvintele care sa le faceti: graiti adevarul fiecare catre
vecinul sau, adevar si judecata de pace, si drept judecati �n portile voastre.
17. Si nimenea din voi rau vecinului sau sa nu g�ndeasca �n inima sa, si
juram�ntul cel mincinos sa nu-l iubiti, pentru ca toate acestea le-am ur�t, zice
Domnul atottiitorul.
 18. Si a fost cuv�ntul Domnului atottiitorul catre mine, zic�nd:
19. Acestea graieste Domnul atottiitorul: postul al patrulea si postul al
cincilea si postul al saptelea si postul al zecelea vor fi casei Iudei spre
bucurie si spre veselie si spre sarbatori bune, si va veseliti, si adevarul si
pacea sa o iubiti.
20. Acestea zice Domnul atottiitorul: �nca vor veni popoare multe si cei ce
locuiesc �n cetati multe.
21. Si se vor aduna cei ce locuiesc �n cinci cetati, �ntr-o cetate, zic�nd:
merg�nd sa mergem sa ne rugam fetei Domnului, si sa cautam fata Dumnezeului
atottiitorul, merge-voi si eu.
22. Si vor veni popoare multe si neamuri multe, si vor cauta fata Domnului
atottiitorul �n Ierusalim, ca sa faca milostiva fata Domnului.
23. Acestea zice Domnul atottiitorul, �n zilele acelea apuca-se-vor zece
oameni din toate limbile neamurilor, si se vor apuca de poala hainei barbatului
Jidov, zic�nd: merge-vom cu tine, ca am auzit ca Dumnezeu cu voi este.

CAP. 9.
Fagaduinta binefacerilor dumnezeesti; proorocie despre chemarea pag�nilor.

Luarea cuv�ntului Domnului �n pam�ntul lui Adrah si a Damascului jertfa lui, ca

Domnul cauta spre oameni si spre toate neamurile lui Israil.
2. Si �n Imat �n hotarele lui, Tirul si Sidonul, ca au fost prea
�ntelepti.
3. Si Tirul si-a zidit luisi tarie, agonisitu-si-a argint ca tar�na,
adunatu-si-a aur ca tina drumurilor.
4. Pentru aceea Domnul �l va mosteni pe el, si va bate pe mare taria lui,
si el de foc se va topi.
5. Vedea-va Ascalonul, si se va spaim�nta, si Gaza, si se va �ntrista
foarte, si Acaronul, ca s-a rusinat de greseala sa, si va pieri �mparatul de la
Gaza, si Ascalonul nu se va locui.
6. Si vor locui cei de alt neam �n Azot, si voi strica semetia celor de
alt neam.
7. Si voi lua s�ngele lor din gura lor, si ur�ciunile lor dintre dintii
lor, si vor ram�ne si acestia Dumnezeului nostru, si vor fi ca un capitan de o mie
�ntru Iuda, si Acaronul ca Ievuzeul.
8. Si voi pune sub casa mea ridicare, ca sa nu treaca, nici sa se
�ntoarca, si nu va mai veni peste ei prigonitor, ca acum am vazut cu ochii mei.
9. Bucura-te foarte fata Sionului, striga fata Ierusalimului, iata
�mparatul tau vine la tine drept si �nsusi m�ntuitor bl�nd si calare pe asin si pe
m�nz t�nar.
10. Si va pierde carutele din Efraim si caii din Ierusalim, si va pieri
arcul de razboi si multimea si pacea din neamuri, si va stap�ni peste ape de la
mare p�na la mare si de la r�uri p�na la marginile pam�ntului.
11. Si tu �ntru s�ngele asezam�ntului tau ai slobozit pe cei legati ai tai
din groapa ce n-are apa.
12. Sedea-veti �ntru �ntarire legatii adunarii; si pentru o zi a
nemerniciei tale, �ndoite voi rasplati tie.
13. Pentru ca te-am �ncordat mie pe tine Iudo, ca pe un arc, umplut-am pe
Efraim; si voi ridica pe fiii tai Sioane asupra fiilor Elinilor, si te voi pipai
ca sabia razboinicului.
14. Si Domnul va fi peste el si va iesi ca fulgerul sageata lui, si Domnul
Dumnezeu atottiitorul cu tr�mbita va tr�mbita si va merge cu cutremurul �ngrozirii
sale.
15. Domnul atottiitorul va apara pe d�nsii, si-i vor potopi pe ei, si-i vor
dobor� pe ei cu pietre din prastie, si vor bea s�ngele lor ca vinul si vor umplea
ca blidele jertfelnicului.
16. Si va m�ntui pe ei Domnul Dumnezeul lor �n ziua aceia, ca pe oi pe
poporul sau, pentru ca pietre sfinte se tavalesc pe pam�ntul lui.
 17. Ca orice este bun al lui este, si orice este ales de la el este, gr�u
tinerilor, si vin cu bun miros la fecioare.

CAP. 10.
Fagaduinta �ntoarcerii Evreilor din robie si sfar�marea idolilor.

Cereti de la Domnul ploaie la vreme timpurie si t�rzie, Domnul au facut nori, si

ploaie de iarna va da lor, fiecaruia iarba �n tarina.
2. Pentru ca graind a grait ostenele, si vrajitorii vedenii mincinioase si
vise mincinoase graiau, �ndesert se m�ng�iau, pentru aceea s-au dus ca oile si s-
au chinuit, ca nu era vindecare.
3. Asupra pastorilor s-au �ntar�tat m�nia mea, si asupra mieilor voi
cerceta, si va cerceta Domnul Dumnezeu atottiitorul turma sa casa lui Iuda, si-i
va pune pe ei ca pe un cal al sau bine gatit la razboi.
4. Si de pe d�nsul a privit, si de pe el a asezat arcul cu duh de m�nie,
si de la el va iesi tot cercetatorul �ntru aceasta.
5. Si vor fi ca razboinicii, care calca tina �n drumuri la razboi si se
vor r�ndui la razboi, ca Domnul va fi cu ei, si se vor rusina de tot calaretii
cailor.
6. Si voi �ntari casa lui Iuda, si casa lui Iosif voi m�ntui, si voi face
pe ei sa locuiasca, ca i-am iubit pe ei, si vor fi cum erau c�nd nu i-am fost
lepadat pe ei, ca eu sunt Domnul Dumnezeul lor, si-i voi auzi pe ei.
7. Si vor fi ca niste razboinici ai lui Efraim, si se va bucura inima lor
ca de vin, si fiii lor vor vedea si se vor veseli, si se va bucura inima lor �ntru
Domnul.
8. Semn le voi da lor, si-i voi primi pe ei, ca-i voi rascumpara pe ei, si
se vor �nmulti, precum erau multi.
9. Si voi semana pe ei �ntru popoare, si cei de departe �si vor aduce
aminte de mine, si vor hrani pe fiii sai, si se vor �ntoarce.
10. Si-i voi �ntoarce pe ei din pam�ntul Eghipetului, si de la Asirieni voi
primi pe ei, si-i voi baga pe ei �n pam�ntul Galaadului si �n Livan, si nu va
ram�ne din ei nici unul.
11. Si vor trece prin mare �ngusta, si vor lovi �n mare valurile si se vor
usca toate ad�ncurile r�urilor, si se va lua toata semetia Asirienilor, si
schiptrul Eghipetului se va lua.
12. Si-i voi �ntari pe ei �ntru Domnul Dumnezeul lor, si �ntru numele lui
se vor lauda, zice Domnul.

CAP. 11.
Pustiirea tarii evreesti; cei treizeci de arginti. Pastorii cei rai si pedeapsa
lor.

Deschide Livane portile tale, si sa man�nce focul chedrii tai.

2. Vaite-se pinul, ca a cazut chedrul, ca foarte dosaditi s-au facut cei
mariti. Vaitati-va stejarii Vasanitidei, ca s-a smuls dumbrava cea �mpreuna
sadita.
3. Glasul pastorilor celor ce pl�ng, pentru ca ticaloasa s-a facut marirea
lor, glasul leilor celor ce racnesc, ca s-a dosadit maretia Iordanului.
4. Acestea zice Domnul atottiitorul: pasteti oile junghierii.
5. Care cei ce le-au c�stigat le junghiau, si nu le pareau rau, si cei ce
le vindeau ziceau: bine este cuv�ntat Domnul, ca ne-am �mbogatit, si pastorii lor
nu patimeau nimic pentru ele.
6. Pentru aceea mai mult nu voi cruta pe cei ce locuiesc pam�ntul zice
Domnul; si iata eu dau pe oameni, pe fiecare �n m�inile aproapelui sau, si �n
m�inile �mparatului lui, si vor taia pam�ntul, si nu voi scoate din m�na lor.
7. Si voi paste oile junghierii �n Hananitida, si voi lua mie doua toiege,
pe unul l-am numit frumusete si pe celalalt l-am chemat funie, si voi paste oile.
8. Si voi lua pe cei trei pastori �ntru o luna, si se va �ngreuia
sufletul meu asupra lor, ca si sufletele lor racneau asupra mea.
9. Si am zis: nu voi paste pe voi, ce moare moara, si ce lipseste
lipseasca, si ceilalti man�nce fiecare carnurile de aproapelui sau.
10. Si voi lua toiagul meu cel frumos, si-l voi arunca, ca sa stric
legatura mea de pace, care am legat cu toate popoarele pam�ntului.
11. Si se va strica �n ziua aceea, si vor cunoaste toti Hananeii pe oile
cele pazite mie; ca cuv�ntul Domnului este.
12. Si voi zice catre ei: de este bine �naintea voastra, dati pretul meu,
sau va lepadati? Si au pus pretul meu treizeci de arginti.
13. Si au zis Domnul catre mine: arunca-i pe ei �n topitoare, si vezi de
este lucru lamurit, �n ce chip m-au ispitit ei, si am luat cei treizeci de
arginti, si i-am aruncat �n topitoare �n casa Domnului.
14. Si am aruncat al doilea toiag al meu, care era funie, ca sa stric
legatura de pace �ntru Iuda si �ntru Israil.
15. Si au zis Domnul catre mine: ia-ti �nca tie vase pastoresti, de pastor
nechibzuit.
16. Ca iata eu voi ridica pastor pe pam�nt, pe ceea ce lipseste nu o va
cerceta, si pe cea ranita nu o va cauta, si pe cea struncinata nu o va vindeca, si
pe cea �ntreaga nu o va �ndrepta, si carnurile celor alese le va m�nca, si
�nchieturile lor le va sfar�ma.
17. O cei ce pasteti cele desarte! Cei ce ati lasat oile, sabie peste
bratul lui si peste ochiul cel drept al lui, bratul lui usc�ndu-se se va usca, si
ochiul cel drept al lui orbindu-se se va orbi.

CAP. 12.
Fagaduinte pentru cei din Ierusalim. Duhul Domnului peste casa lui David si
pedepsirea neamurilor vrajmase.

Luarea cuv�ntului Domnului asupra lui Israil, zice Domnul cel ce au �ntins cerul
si au �ntemeiat pam�ntul si au facut duhul omului �ntru el.
2. Iata eu pun Ierusalimul ca niste tinzi, care se clatesc la toate
popoarele �mprejur, si �n Iudeea va fi �nconjurare asupra Ierusalimului.
3. Si va fi �n ziua aceea voi pune Ierusalimul piatra calcata de toate
neamurile, tot cel ce o va calca batjocurind va batjocuri, si se vor aduna asupra
lui toate neamurile pam�ntului.
4. �n ziua aceea, zice Domnul atottiitorul: voi bate tot calul cu spaima,
si pe calaretul lui cu nebunie, iar peste casa lui Iuda voi deschide ochii mei, si
pe toti caii popoarelor �i voi bate cu orbire.
5. Si vor grai cei mai mari peste miile Iudei toti �ntru inimile lor,
afla-ne-vom noua locuitori �n Ierusalim, �ntru Domnul atottiitorul, Dumnezeul
lor.
6. �n ziua aceea pune-voi pe cei mai mari peste miile Iudei ca taciunele
focului �n lemne, si ca faclia focului �n trestie; si vor m�nca de-a dreapta si
de-a st�nga pe toate popoarele �mprejur, si va mai locui �nca Ierusalimul �ntru
sine.
7. Si va m�ntui Domnul locasurile Iudei, ca din �nceput, ca sa nu se
mareasca lauda casei lui David, si �naltarile celor ce locuiesc Ierusalimul asupra
Iudei.
8. Si va fi �n ziua aceea acoperi-va Domnul pe cei ce locuiesc
Ierusalimul, si va fi cel slab �ntru ei �n ziua aceea ca David; iar casa lui
David precum casa lui Dumnezeu, ca �ngerul Domnului �naintea lor.
9. Si va fi �n ziua aceea, cerca-voi sa scot toate neamurile, care vin
asupra Ierusalimului.
10. Si voi turna peste casa lui David si peste cei ce locuiesc Ierusalimul
duhul darului si al milei, si vor cauta la mine, pe care au �mpuns, si vor pl�nge
de d�nsul pl�ngere, ca de cel iubit, si se vor vaieta cu durere ca de cel �nt�i
nascut.
11. �n ziua aceea mare pl�ns va fi �n Ierusalim, ca pl�nsul rodiei taiate
�n c�mp.
12. Si se va t�ngui pam�ntul prin neamuri si neamuri, neamurile casei lui
David deosebi si muierile lor deosebi; neamurile casei lui Natan deosebi si
muierile lor deosebi; neamurile casei lui Levi deosebi si muierile lor deosebi.
13. Neamul casei lui Simeon deosebi si muierile lor deosebi.
14. Toate neamurile cele ramase, fiecare neam deosebi si muierile lor
deosebi.

CAP. 13.
Izvorul curatirii; pedeapsa proorocilor mincinosi; proorocie Mesianica.

�n ziua aceea va fi tot locul ca un izvor deschis �n casa lui David, si celor ce
locuiesc Ierusalimul, spre schimbare si spre curatire.
2. Si va fi �n ziua aceea, zice Domnul Savaot: pierde-voi numele idolilor
de pe pam�nt, si mai mult nu va fi pomenirea lor, si pe proorocii cei mincinosi,
si duhul cel necurat voi lua de pe pam�nt.
3. Si va fi de va prooroci om mai mult, si va zice catre el tatal sau si
muma sa, care l-au nascut pe el: nu vei trai, ca minciuna ai grait �ntru numele
Domnului, si-l vor �mpiedica pe el tatal lui si muma lui, care l-au nascut pe el,
c�nd va prooroci el.
4. Si va fi �n ziua aceea, rusina-se-vor proorocii, fiecare dintru vedenia
sa proorocind �nsusi, si se vor �mbraca cu haina de par, pentru ca au mintit.
5. Si va zice nu sunt prooroc eu, ca om lucrator de pam�nt sunt eu, ca om
m-au nascut pe mine din tineretile mele.
6. Si voi zice catre el: ce sunt ranele acestea �n mijlocul m�inilor tale?
Si va zice: cu care m-am ranit �n casa iubitului meu.
7. Sabie, scoala-te asupra pastorilor mei, si asupra omului cetatean al
lui, zice Domnul atotstap�nitorul; bate pastorul si se vor risipi oile, si voi
�ntoarce m�na mea asupra pastorilor.
8. Si va fi �n ziua aceea �n tot pam�ntul, zice Domnul: doua parti ale lui
vor pieri si vor lipsi, iar a treia va ram�ne �ntr-�nsul.
9. Si voi trece a treia parte prin foc, si-i voi lamuri pe ei cum se
lamureste argintul, si-i voi cerca pe ei, cum se cearca aurul, acela va chema
numele meu, si eu �l voi asculta pe el, si voi zice: poporul meu este acesta; si
el va zice Domnul Dumnezeul meu.

CAP. 14.
Proorocii asupra Ierusalimului; apele vii, pedepsirea vrajmasilor si �ntoarcerea
neamurilor catre Domnul.

Iata vin zilele Domnului, si se vor �mparti prazile tale �ntru tine.
2. Si voi aduna toate neamurile la razboi asupra Ierusalimului, si se va
lua cetatea, si se vor risipi casele, si muierile se vor p�ngari; si va merge
jumatate din cetate �n robie, iar ceilalti ai poporului meu nu vor pieri din
cetate.
3. Si va iesi Domnul, si se va da razboi �ntru neamurile acelea ca �n
ziua r�nduielei lui �n ziua razboiului.
4. Si vor sta picioarele lui �n ziua aceea pe muntele Maslinilor cel din
preajma Ierusalimului dinspre rasarit, si se va desface muntele Maslinilor:
jumatatea lui catre rasarit, si jumatate catre mare, prapastie mare foarte; si se
va pleca jumatate din munte catre miazanoapte si jumatate catre austru.
5. Si se va astupa valea muntilor mei, si se va lipi r�pa muntilor p�na la
Asail, si se va astupa �n ce chip s-au astupat de fata cutremurului �n zilele lui
Osie �mparatul Iudei si va veni Domnul Dumnezeul meu si toti sfintii cu el,
6. Si va fi �n ziua aceea nu va fi lumina, ci frig si ger.
7. Va fi o zi, si ziua aceea cunoscuta va fi Domnului, si nu ziua nici
noapte, si de catre seara va fi lumina.
8. Si �n ziua aceea va iesi apa vie din Ierusalim: jumatate de d�nsa �n
marea cea dint�i, si jumatate de ea �n marea cea de apoi, si primavara va fi asa.
9. Si va fi Domnul �mparat peste tot pam�nt, �n ziua aceea va fi un Domn
si numele lui unul.
10. Care va �nconjura tot pam�ntul si pustia de la Gava p�na la Remon spre
austrul Ierusalimului. Iar Rama �n loc va ram�ne de la poarta lui Veniamin, p�na
la locul portii cei dintai, p�na la poarta unghiurilor si p�na la turnul lui
Anemeil, p�na la teascurile �mparatului.
11. Vor locui �ntru el, si anatema mai mult nu va fi, si va locui
Ierusalimul fara de frica.
12. Si aceasta va fi caderea cu care va bate Domnul toate popoarele c�te s-
au ostit asupra Ierusalimului, usca-se-vor trupurile lor st�nd pe picioarele lor,
si ochii lor se vor scurge din gaurile lor si limba lor se va usca �n gura lor.
13. Si va fi �n ziua aceea groaza Domnului mare peste ei, si se va apuca
ficare de m�na aproapelui sau, si se va �nclesta m�na lui cu m�na aproapelui sau.
14. Si Iuda se va razboi �n Ierusalim, si va aduna puterea tuturor
popoarelor de prin prejur, aur si argint si haine multe foarte.
15. Si aceasta va fi caderea cailor si a muscoilor si a camilelor si a
asinilor si a tuturor vitelor celor ce sunt �n taberile acestea dupa caderea
aceasta.
16. Si va fi ori c�ti vor ram�ne din toate neamurile, care au venit asupra
Ierusalimului si se vor sui �n tot anul, ca sa se �nchine �mparatului Domnului
atotstap�nitorului si ca sa praznuiasca sarbatoarea facerii corturilor.
17. Si va fi, ori c�ti nu se vor sui din toate neamurile pam�ntului �n
Ierusalim, ca sa se �nchine �mparatului Domnului atotstap�nitorului, si acestia la
aceia se vor adauga, nu va fi peste ei ploaie.
18. Iar de nu se va sui neamul Eghipetului, nici va veni, si peste d�nsii
va fi caderea, cu care va bate Domnul pe toate neamurile care nu se vor sui sa
praznuiasca sarbatoarea facerii corturilor.
19. Acesta va fi pacatul Eghipetului si pacatul tuturor neamurilor, care nu
se vor sui sa praznuiasca sarbatoarea facerii corturilor.
20. �n ziua aceea va fi cea de pe fr�ul calului, lucru sf�nt Domnului
atotstap�nitorului, si vor fi caldarile �n casa Domnului ca nastrapele �naintea
fetei jertfelnicului.
21. Si va fi toata caldarea �n Ierusalim, si �n Iuda sf�nta Domnului
atotstap�nitorului, si vor veni toti cei ce jertfesc, si vor lua dintr-�nsele, si
vor fierbe �ntr-�nsele; si nu va mai fi Hananeu �n casa Domnului atottiitorului �n
ziua aceea.

PROOROCIA LUI MALAHIA

CAP. 1.
Mustrarea lui Israil. Jertfele curate, si cinstirea numelui Domnului �ntru
neamuri.

Luarea cuv�ntului Domnului asupra lui Israil �n m�na �ngerului, puneti �n inimile
voastre.
2. Iubitu-v-am pe voi, zice Domnul, si ati zis: �ntru ce ne-ai iubit pe
noi? Au nu era Isav fratele lui Iacov? zice Domnul; si am iubit pe Iacov;
3. Iar pe Isav am ur�t, si am hotarele lui spre pustiire, si mostenirea
lui spre casele pustiei.
4. Ca va zice: Idumeia s-a stricat, si sa ne �ntoarcem, si iarasi sa zidim
cele pustiite. Acestea zice Domnul atottiitorul: ei vor zidi, si eu voi strica; si
se vor chema lor hotarele faradelegii, si poporul peste care s-au �ntins Domnul
p�na �n veac.
5. Si ochii vostri vor vedea, si voi veti zice: maritu-s-au Domnul mai
presus dec�t hotarele lui Israil.
6. Fiul cinsteste pe tata, si sluga se teme de stap�nul sau; si de sunt eu
tata, unde este cinstea mea? Si de sunt eu stap�n, unde este frica mea? Zice
Domnul atottiitorul, voi preotii, cei ce defaimati numele meu si ati zis: �ntru
ce am defaimat numele tau?
7. Care aduceti la jertfelnicul meu p�ini spurcate, si ziceti: cu ce le-am
spurcat? Cu aceea, ca ziceti voi: masa Domnului este spurcata, si m�ncarile care
se pun pe ea sunt defaimate.
8. Ca de aduceti orb spre jertfa, au nu este rau? Si de aduceti schiop sau
bolnav, au nu este rau? Adu pe ea povatuitorului tau, de te va primi, au de va lua
fata ta, zice Domnul atottiitorul.
9. Si acum �mbl�nziti fata Dumnezeului vostru, si va rugati lui. �n
m�inile voastre s-au facut acestea; au primi-voi fata voastra? Zice Domnul
atottiitorul.
10. Ca si voua se vor �nchide usile, si nu veti aprinde jertfelnicul meu �n
zadar, nu este voia mea �ntru voi, zice Domnul atottiitorul, si nu voi primi din
m�inile voastre jertfe.
11. Ca de la rasaritul soarelui p�na la apus numele meu s-a marit �ntru
neamuri, si �n tot locul tam�ie se aduce numelui meu si jertfa curata; ca mare
este numele meu �ntru neamuri, zice Domnul atotstap�nitorul.
12. Iar voi �l necinstiti cu aceea, ca ziceti: masa Domnului spurcata este,
si m�ncarile care se pun pe ea defaimate sunt lui.
13. Si ati zis: acestea din necaz sunt, si eu le-am suflat pe ele, zice
Domnul atottiitorul. Si aduceti jafuri si cele schioape si cele bolnave. Si de le
veti aduce jertfa, au primi-le-voi acestea din m�inile voastre? Zice Domnul
atottiitorul.
14. Blestemat este cel puternic, care are �n turma sa parte barbateasca, si
este legat cu fagaduinta, si jertfeste Domnului ce este stricat, ca �mparat mare
sunt eu, zice Domnul atottiitorul, si numele meu �nfricosat este �ntru neamuri.

CAP. 2.
Mustrarea pacatelor Levitilor si ale Poporului.

Si acum porunca aceasta este catre voi o preotilor!

2. De nu veti asculta, si de nu veti pune �ntru inima voastra ca sa dati
slava numelui meu, zice Domnul atottiitorul; si voi trimite peste voi blestem si
voi blestema binecuv�ntarea voastra, si o voi blestema pe ea, si voi risipi
binecuv�ntarea voastra, si nu va fi �ntru voi, ca voi nu puneti �ntru inima
voastra.
3. Iata eu voi osebi voua urmatorul si voi risipi vintrecelul peste fetele
voastre, vintrecelul sarbatorilor voastre, si va voi lua pe voi �mpreuna.
4. Si veti cunoaste, ca eu am trimis la voi porunca aceasta, ca sa fie
legatura mea cu Levi, zice Domnul atottiitorul.
5. Legatura mea a fost cu el de viata si de pace; si i-am dat lui, ca, cu
frica sa se teama de mine, si de catre fata numelui meu sa se cutremure.
6. Legea adevarului a fost �n gura lui si str�mbatate nu s-a aflat �n
buzele lui; �n pace drept a umblat cu mine si pe multi a �ntors de la str�mbatate.
7. Ca buzele preotului vor pazi stiinta si legea vor cerca din rostul lui,
ca �ngerul Domnului atottiitorului este.
8. Si voi v-ati abatut din cale si ati slabit pe multi �n lege, stricat-
ati legatura lui Levi, zice Domnul atottiitorul.
9. Si eu v-am dat pe voi sa fiti defaimati si lepadati la toate neamurile,
pentru ca n-ati pazit caile mele, ci ati luat fetele �n lege.
10. Au nu un tata este voua tuturor? Au nu un Dumnezeu v-au facut pe voi?
Pentru ce ati lasat fiecare pe fratele sau, ca sa spurcati legatura parintilor
vostri?
11. Parasitu-s-a Iuda, si ur�ciune s-a facut �n Israil si �n Ierusalim,
pentru ca a spurcat Iuda sfintele Domnului, care a iubit, si a cautat spre
dumnezei straini.
12. Pierde-va Domnul pe omul cel ce face acestea, p�na ce se va smeri din
locasurile lui Iacov, si din cei ce aduc jertfa Domnului atottiitorului.
 13. Si acestea, care le-am ur�t ati facut, acopereati cu lacrimi
jertfelnicul Domnului si cu pl�ns si cu suspin din ostenele; au este �nca vrednic
a cauta spre jertfa, sau a lua primire din m�inile voastre?
14. Si ati zis pentru ce Domnul! au marturisit �ntru tine, si �ntru
muierea tineretilor tale, pe care o ai lasat? Si aceasta este partasa cu tine, si
muiere legaturii tale.
15. Si n-a facut bine si ramasita duhului lui? Si ati zis: ce alta fara
numai sam�nta cauta Dumnezeu? Si paziti cu duhul vostru, si femeia tineretilor
tale sa nu o parasesti.
16. Ci daca ur�ndu-o o ai gonit, zice Domnul Dumnezeul lui Israil, va
acoperi pag�natatea cugetele tale, zice Domnul atottiitorul, si paziti cu duhul
vostru si sa nu o parasiti.
17. Cei ce ati �ntar�tat pe Domnul cu cuvintele voastre si ati zis: cu ce
l-am �ntar�tat pe el? Cu aceea ca ziceti: tot cel ce face rau, bine este �naintea
Domnului, si �ntru ei el bine au voit, si unde este Dumnezeul dreptatii?

CAP. 3.
Proorocie despre Mesia. �ndemnarea poporului la pocainta. Mustrari pentru
neaducerea p�rgelor.

Iata eu trimit �ngerul meu, si va gati cale �naintea fetei mele si �ndata va veni
la Biserica sa Domnul, pe care voi cautati, si �ngerul legaturii, pe care voi �l
voiti, iata vine, zice Domnul atottiitorul.
2. Si cine va putea suferi ziua intrarii lui? Sau cine va putea sta �ntru
vederea lui? Pentru ca el va intra ca focul topitorului si ca iarba nalbitorilor.
3. Si va sedea topind si curatind ca argintul si ca aurul, si va curati pe
fiii lui Levi, si va varsa peste ei, ca aurul si ca argintul, si vor aduce
Domnului jertfa �ntru dreptate.
4. Si va placea Domnului jertfa lui Iuda si a Ierusalimului, ca zilele
veacului si ca anii cei dinainte.
5. Si voi veni la voi cu judecata si voi fi marturie grabnica asupra
fermecatorilor si asupra preacurvelor, si asupra celor ce jura str�mb cu numele
meu pentru minciuna, si asupra celor ce trag simbria slugilor si asupresc pe
vaduve, si bat cu palmi pe sirimani, si asupra celor ce abat judecata
nemernicului, si asupra celor ce nu se tem de mine, zice Domnul atottiitorul.
6. Ca eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, si nu ma schimb, si voi fiii lui
Iacov nu v-ati oprit de la nedreptatile parintilor vostri.
7. V-ati abatut de la legea mea, si nu o ati pazit, �ntoarceti-va catre
mine, si ma voi �ntoarce catre voi, zice Domnul atottiitorul.
8. Si ati zis: �ntru ce ne vom �ntoarce? Au �nsela-va omul pe Dumnezeu?
Pentru ca voi ma amagiti pe mine si ziceti: �ntru ce te-am amagit? Ca zeciuirile
si p�rga cu noi sunt.
9. Si caut�nd voi cautati, si pe mine voi ma amagiti.
10. Anul s-a �mplinit, si ati bagat toate rodurile �n vistierii, si va fi
jaful lui �n casa lui; �ntoarceti-va dar �ntru aceasta, zice Domnul atottiitorul,
si voi deschide voua jghiaburile cerului, si voi varsa binecuv�ntarea mea voua
p�na va fi destul.
11. Si voi �mparti voua de m�ncare, si nu voi strica voua roada pam�ntului
vostru, si nu va slabi via voastra cea din tarina, zice Domnul atottiitorul.
12. Si va vor ferici pe voi toate neamurile, pentru ca veti fi voi mie
pam�nt dorit, zice Domnul atottiitorul.
13. �ngreuiat-ati asupra mea cuvintele voastre, zice Domnul, si ati zis:
�ntru ce am grait rau asupra ta?
14. Zis-ati: desert este cel ce slujeste lui Dumnezeu, si ce este mai mult,
ca am pazit poruncile lui, si am umblat cu cucerie �naintea fetei Domnului
atottiitorului?
15. Si acum fericim pe cei straini, si se zidesc de iznoava toti cei ce
face faradelege, si s-au �mpotrivit lui Dumnezeu si s-au m�ntuit.
 16. Acestea au grait �mpotriva cei ce se tem de Domnul, fiecare catre
aproapele sau, si au ascultat Domnul si au auzit, si au scris carte de pomenire
�naintea sa celor ce se tem de el si se sfiesc de numele lui.
17. Si vor fi mie, zice Domnul atottiitorul, �n ziua care eu o fac spre
mostenire si �i voi alege pe ei precum alege omul pe fiul sau, care-i slujeste
lui.
18. Si va veti �ntoarce si veti vedea ce este �ntru cel drept si �ntru
cel faradelege, �ntru cel ce slujeste lui Dumnezeu, si �ntru cel ce nu slujeste
lui.

CAP. 4.
Ziua de judecata a Domnului. Rasarirea Soarelui dreptatii. Proorocii Mesianice si
vremuri mai bune.

Iata vine ziua arz�nd ca un cuptor, si-i va arde pe ei, si toti cei de alt neam,
si toti cei ce fac faradelege vor fi trestie, si-i va aprinde pe ei ziua aceea
care vine, zice Domnul atottiitorul, si nu va ram�ne dintre ei radacina, nici
odrasla.
2. Si va rasari voua celor ce va temeti de numele meu, soarele dreptatii
si vindecare ;n aripile lui, si veti iesi si veti juca ca viteii cei sloboziti din
legaturi.
3. Si veti calca pe cei faradelege, ca vor fi cenusa sub picioarele
voastre, �n ziua care eu o fac, zice Domnul atottiitorul.
4. Aduceti-va aminte de legea lui Moisi robul meu, precum v-am asezat voua
�n Horiv porunci si �ndreptari la tot poporul lui Israil.
5. Iata eu voi trimite voua pe Ilie Tesviteanul mai �nainte p�na ce va
veni ziua Domnului cea mare si luminata.
6. Care va �ntoarce inima tatalui spre fiu, si inima omului spre vecinul
sau, ca sa nu vin si sa bat pam�ntul de tot.

CARTEA LUI TOVIT

CAP. 1.
Neamul lui Tovit. Frica de Dumnezeu si napasta batr�nului Tovit.

Cartea cuvintelor lui Tovit al lui Toviil, al lui Ananiil, al lui Aduil, al lui
Gavail, dintru sam�nta lui Asiil, din neamul lui Neftalim.
2. Care s-a robit �n zilele lui Enemessar �mparatul Asirienilor din
Tizvis, care este de-a dreapta Chidiosului din Neftalim �n Galileea deasupra lui
Asir.
3. Eu Tovit pe calea adevarului si a dreptatii am umblat �n toate zilele
vietii mele, si milostenie multa am facut fratilor mei, si neamului meu, celor ce
erau dusi cu mine �n tara Asirienilor la Ninevi.
4. Si c�nd eram �n tara mea, �n pam�ntul lui Israil, t�nar fiind eu, tot
neamul lui Neftalim tatal meu s-a departat de la casa Ierusalimului, care s-a ales
din toate neamurile lui Israil, ca toate neamurile sa jertfeasca.
5. Dupa ce s-a sfintit Biserica locasul celui prea �nalt, si s-a zidit
pentru toate neamurile veacului, si toate neamurile, care �mpreuna s-au departat,
si casa lui Neftalim tatal meu jertfea lui Vaal, junincii.
6. Iar eu singur mergeam de multe ori �n Ierusalim la praznice, precum
este scris tot poporului lui Israil porunca vesnica: p�rga si zeciuiala rodurilor
si cele �nt�i nascute ale turmei mele, si le dam preotilor fiilor lui Aaron la
jertfelnicul tuturor rodurilor.
7. Zeciuiala cea dintai o dam fiilor lui Levi celor ce slujeau �n
Ierusalim; iar a doua zeciuiala o vindeam si mergeam si o cheltuiam �n Ierusalim
�n tot anul;
8. Iar a treia o dam celor ce se cuvenea, precum a fost poruncit Devora
muma tatalui meu, pentru ca sarac am ramas de tatal meu.
9. Si dupa ce m-am facut barbat am luat femeie pe Ana din semintia
neamului meu, si am nascut dintr-�nsa pe Tovie.
10. Si c�nd am fost dus �n robie la Ninevi, toti fratii mei si cei din
neamul meu, m�ncau din p�inile pag�nilor;
11. Iar eu mi-am pazit sufletul meu sa nu man�nce, ca-mi aduceam aminte de
Dumnezeu din tot sufletul meu.
12. Si au dat cel prea �nalt har si mila �naintea lui Enemessar, si i-am
fost lui cumparator.
13. Si merg�nd ;n Midia am pus la Gavail fratele lui Gavria din Raghis al
Midiei zece talanti de argint.
14. Si dupa moartea lui Enemessar a �mparatit Senahirim feciorul lui �n
locul lui si nefiind caile lui asezate, mai mult nu m-am putut duce �n Midia.
15. Si �n zilele lui Enemessar milostenii multe faceam fratilor mei:
p�inile mele le dam celor flam�nzi si hainele mele celor goi; si ori pe care din
neamul meu �l vedeam mort si lepadat dupa zidul Ninevii, �l �ngropam.
16. Si ori pe care omora �mparatul Senahirim, c�nd a venit fugind din
Iudeea, pe ascuns lu�ndu-i �i �ngropam, ca pe multi a omor�t �ntru m�nia sa si a
cautat �mparatul trupurile lor, si nu le-a aflat.
17. Si merg�nd un Ninevitean a spus �mparatului, ca eu i-am �ngropat pe ei,
si m-am ascuns, si �nteleg�nd ca ma cauta sa ma omoare, tem�ndu-ma m-am dat �n
laturi.
18. Atunci mi-a luat tot ce am avut, si nimic nu mi-a ramas mie afara de
Ana muierea mea si Tovie fiul meu.
19. Ci n-au trecut cincizeci si cinci de zile, p�na c�nd l-au omor�t pe el
doi feciori ai lui, care au fugit �n muntii Ararat; si a �mparatit Saherdon fiul
lui �n locul lui.
20. Si a pus pe Ahiahar feciorul lui Anail fratelui meu mai mare peste
toata dregatoria tatalui sau, si peste toata purtarea de grija; deci rug�ndu-se
Ahiahar pentru mine, m-am �ntors la Ninevi.
21. Si era Ahiahar si paharnic si peste inel, si dregator si purtator de
grija.
22. Si l-a pus pe el Saherdon al doilea dupa sine, iar el �mi era nepot de
frate.

CAP. 2.
Orbirea lui Tovit; mustrarea de casnici si rabdarea lui.

Si dupa ce m-am �ntors eu la casa mea, mi s-a dat mie Ana muierea mea si Tovie
fiul meu; iar la sarbatoarea celor Cincizecimei, care este sf�nta a saptea
saptam�na, facutu-s-a pr�nz bun mie, si am sezut sa man�nc.
2. Si vaz�nd ca sunt bucate multe, am zis fiului meu: mergi si adu pe care
vei afla din fratii nostri lipsit, care �si aduce aminte de Domnul; si iata eu te
astept.
3. Iar el venind a zis: tata! Unul din neamul nostru sugrumat zace lepadat
�n t�rg.
4. Atunci eu mai �nainte de a gusta, sarind l-am luat pe el si l-am dus la
o casa p�na c�nd a apus soarele,
5. Si �ntorc�ndu-ma m-am spalat si am m�ncat p�inea mea suparat.
6. Si mi-am adus aminte de proorocia lui Amos, cum a zis: �ntoarce-se-vor
sarbatorile voastre �ntru plangere si toate veseliile voastre ;ntru t�nguire, si
am pl�ns; si dupa ce a apus soarele m-am dus, si sap�nd l-am �ngropat.
7. Iar vecinii r�deau zic�nd: nu se teme mai mult acesta, ca se va omor�
pentru lucrul acesta, macar ca odata cu fuga abia a scapat; si acum iar �ngroapa
pe cei morti?
8. Si �ntr-acea noapte fiind ostenit de �ngropaciune, m-am culcat p�ngarit
l�nga peretele curtii, cu fata descoperita.
9. Si nu stiam ca sunt pasari �n perete, si fiindu-mi ochii mei deschisi,
s-au gainat pasarile fierbinte �n ochii mei, si s-au facut albete �n ochii mei, si
am mers la doftori si nu mi-a folosit.
10. Si m-a hranit Ahiahar p�na am mers �n Elemaida.
11. Iar muierea mea Ana facea lucruri muieresti, si le trimetea stap�nilor.
12. Si aceia i-au platit ei, si i-au dat si un ied.
13. Si c�nd a venit la mine a �nceput a striga, si i-am zis ei: de unde
este iedul? Au de furat este? Da-l stap�nilor, ca nu este slobod a m�nca de furat.
14. Iar ea a zis: dar mi s-a dat mie afara de plata. Ci nu o am crezut, si
am zis sa-l dea �napoi stap�nilor si m-am m�niat pe ea.
15. Iar ea raspunz�nd mi-a zis mie: unde sunt milosteniile tale si
dreptatile tale? Iata cunoscute sunt toate cu tine.

CAP. 3.
Rugaciunea batr�nului Tovit si a Sarei fata lui Raguil; ascultarea rugaciunii lor
si trimiterea �ngerului ajutator.

Si m�hnindu-ma am pl�ns si m-am rugat cu durere zic�nd:

2. Drept esti Doamne, si toate lucrurile tale si toate caile tale sunt
mila si adevar si judecata adevarata, si drept judeci �n veac.
3. Adu-ti aminte de mine, si cauta spre mine, sa nu ma pedepsesti pe mine
pentru pacatele mele si pentru nestiintele mele si ale parintilor mei, care au
pacatuit �naintea ta.
4. Ca n-am ascultat poruncile tale, si ne-ai dat �n jefuire si �n robie si
�n moarte si �n pilda de ocara la toate neamurile la care suntem risipiti.
5. Si acum multe sunt judecatile tale si adevarate, nu face dupa pacatele
mele si ale parintilor mei, pentru ca n-am facut poruncile tale, si n-am umblat cu
adevar �naintea ta.
6. Si acum, precum este placut �naintea ta, fa cu mine: porunceste sa ia
duhul meu, ca sa ma slobozesc si sa ma fac pam�nt, ca mai de folos este mie a muri
dec�t a trai, ca ocari mincinoase am auzit si m�hnire multa este �ntru mine.
7. Porunceste dar sa ma slobozesc din nevoia aceasta, �n locul cel vesnic,
nu �ntoarce fata ta de la mine.
8. �ntru aceeasi zi s-a �nt�mplat Sarei fetei lui Raguil �n Ecvatana
Midiei, de o au ocar�t slujnicele tatalui ei, ca a fost maritata dupa sapte
barbati; iar Asmodeu dracul cel rau, i-a omor�t pe ei mai �nainte de a se �mpreuna
ei cu ea, cum este la muieri.
9. Ca zicea ei: au nu pricepi ca-ti sugrumi barbatii tai? Iata sapte ai
avut, si nici a unuia dintre ei nu te-ai numit?
10. Ce ne bati pe noi pentru ei? Daca a murit, du-te cu ei; sa nu vedem din
tine fiu sau fata �n veac.
11. Acestea auzindu-le ea, s-a m�hnit foarte, c�t era sa se sugrume, si a
zis: pe mine singura ma are tatal meu, de voi face aceasta, ocara va fi lui, si
batr�netele lui le voi pogor� cu durere �n iad.
12. Si s-a rugat spre fereastra si a zis: bine esti cuv�ntat Doamne
Dumnezeul meu si bine este cuv�ntat numele slavei tale cel sf�nt si cinstit �n
veci, bine sa te cuvinteze toate fapturile tale �n veac.
13. Si acum Doamne, ochii mei si fata mea catre tine am �ntors, zic�nd: sa
ma slobozesti pe mine de pe pam�nt, ca sa nu mai aud eu ocara.
14. Tu cunosti Doamne, ca curata sunt de tot pacatul barbatesc, si n-am
p�ngarit numele tau, nici numele tatalui meu �n pam�ntul robiei mele.
15. Una nascuta sunt tatalui meu si n-are el alt prunc, care sa mosteneasca
dupa el, nici frate aproape, nici are acela fiu ca sa ma pazesc pe mine lui
muiere.
16. Iata mi-a pierit sapte, pentru ce este mie a mai trai? Si de nu se pare
tie a ma omor� pe mine, porunceste a cauta spre mine, si a ma milui ca sa nu mai
aud ocara.
17. Si s-a auzit rugaciunea amandorora �naintea slavei marelui Dumnezeu, si
s-au trimis Rafail sa-i vindece pe am�ndoi: lui Tovit sa-i curete albetile si pe
Sara fata lui Raguil sa o dea femie lui Tovie fiul lui Tovit si sa lege pe Asmodeu
dracul cel rau, ca lui Tovie s-a dat ca sa o aiba pe ea femeie.
18. Intr-acea vreme �ntorc�ndu-se Tovie a intrat �n casa sa, si Sara fata
lui Raguil s-a pogor�t din foisorul sau.

CAP. 4.
Tovit povatuieste pe fiul sau a pazi poruncile lui Dumnezeu si-i destainuieste cei
zece talanti depusi la Raguil.

�n ziua aceea si-a adus aminte Tovit de argintul, care l-a pus la Gavail �n
Raghisul Midii.
2. Si a zis �ntru sine: eu mi-am cerut moarte, pentru ce nu chem pe Tovie
fiul meu, ca sa spui lui mai �nainte de ce voi muri?
3. Si chem�ndu-l pe el a zis: fiule! De voi muri, �ngroapa-ma, si sa aibi
grija de muma ta, cinsteste-o pe ea �n toate zilele vietii tale, si fa ce va
placea ei, si sa nu o m�hnesti pe ea.
4. Adu-ti aminte fiule, ca multa nevoie a avut cu tine �n p�ntece; c�nd va
muri, �ngroap-o l�nga mine �ntr-o groapa.
5. �n toate zilele fiule adu-ti aminte de Domnul Dumnezeul nostru, si cu
voia nu pacatui, si nu calca poruncile lui; si �n toate zilele vietii tale fa
dreptate, si nu umbla pe caile nedreptatii.
6. Ca de vei face tu adevarul, cu spor vor fi tie caile tale �ntru
faptele tale, si tuturor celor ce fac dreptate.
7. Din cele ce ai tu fa milostenie si sa nu pizmuiasca ochiul tau, c�nd
faci milostenie.
8. Sa nu-ti �ntorci fata ta de catre nici un sarac, si de catre tine nu-si
va �ntoarce Dumnezeu fata sa.
9. Dupa c�t de multa avere ai, fa milostenie; de ai mult, mult da.
10. De ai putin, dupa c�t ai de putin nu te sfii a face milostenie.
11. Ca comoara buna agonisesti tie la ziua cea de lipsa, ca milostenia din
moarte izbaveste, si nu-l lasa sa intre �ntru �ntuneric.
12. Ca bun dar este milostenia tuturor celor ce o fac pe ea, �naintea celui
prea �nalt.
13. Pazeste-te pe tine fiule de toata curvia, si mai �nainte ia tie femeie
din sam�nta parintilor tai; si nu lua femeie straina, care nu este din neamul
tatalui tau.
14. Ca fii proorocilor suntem: Noe, Avraam, Isaac, Iacov, acestia sunt
parintii nostri din veac.
15. Adu-ti aminte fiule! Ca toti acestia au luat femei din fratii sai, si
s-au binecuv�ntat �ntru fiii sai, si sam�nta lor va mosteni pam�ntul.
16. Si acum fiule! Iubeste pe fratii tai, si nu te trufi cu inima ta de
fratii tai, si de fiii si de fetele poporului tau; ia-ti tie dintr-�nsii femeie.
17. Ca �n trufie este pierdere si neasezare multa, si �ntru fala scadere
si lipsa mare, si necuviinta este muma foametei.
18. Plata fiecarui om care ti-a lucrat tie, sa nu ram�na peste noapte la
tine, ci o da �ndata, si de vei sluji lui Dumnezeu, ti se va rasplati.
19. Ia aminte fiule �ntru toate lucrurile tale, si fii �ntelept �ntru
toata petrecerea ta; si ce urasti tu, nimanui sa nu faci.
20. Vin, c�t sa te �mbeti, sa nu bei, si sa nu mearga cu tine �n calea ta
betia.
21. Din p�inea ta da celui flam�nd si din hainele tale celor goi.
22. Tot ce prisoseste tie fa milostenie, si sa nu pizmuiasca ochiul tau,
c�nd faci milostenie.
23. Pune p�inile tale peste morm�ntul dreptilor, si nu da celor pacatosi.
24. Sfat de la tot �nteleptul cere, si niciodata sa nu lepezi sfatul cel de
folos.
25. Si �n toata vremea binecuvinteaza pe Domnul Dumnezeul tau, si cere de
la el, ca sa se �ndrepteze caile tale si toate cararile tale, si sfaturile tale
vor spori.
26. Ca toate neamurile n-au sfat; ci �nsusi Domnul da toate bunatatile, si
ori pe care vrea, smereste precum vrea.
27. Si acum fiule tine minte poruncile mele, si sa nu se stearga din inima
ta.
28. Iar acum arat tie, ca sunt zece talanti de argint, care i-am pus la
Gavail fiul lui Gavria �n Raghisul Midiei.
29. Si nu te teme fiule pentru ca am saracit.
30. Ai tu multe, de te vei teme de Dumnezeu, si te vei departa de tot
pacatul si vei face ce este placut �naintea lui.

CAP. 5.
Trimiterea lui Tovie si �nsotirea lui de catre �nger la Raghisul Midiei.

Si raspunz�ndu-i Tovie a zis: tata! Face-voi toate c�te ai poruncit mie.

2. Ci, cum voi putea lua argintul de la el, de vreme ce nu-l cunosc pe el?
3. Si i-a dat lui scrisoarea m�inii si i-a zis lui: cauta-ti om, care sa
mearga cu tine, si sa-i platesc lui simbrie p�na sunt viu, si duc�ndu-te ia
argintul.
4. Si s-a dus ca caute om, si a aflat pe Rafail, care era �nger si nu
stia, si i-a zis lui: poti merge cu mine �n Raghisul Midiei, si stii locurile?
5. Si a zis �ngerul: eu voi merge cu tine, si la Gavail fratele nostru am
ramas.
6. Si a zis Tovie catre el: asteapta-ma sa spun tatalui meu. Si i-a zis
lui: mergi, si sa nu zabovesti.
7. Si merg�nd a spus tatalui sau: iata am aflat om care va merge cu mine,
iar el a zis: cheama-l pe el la mine, ca sa cunosc din ce neam este, si de este om
credincios, ca sa mearga cu tine.
8. Si l-a chemat pe el, si a intrat si s-a �nchinat unul altuia.
9. Si a zis Tovit lui: frate, din ce neam si din ce sam�nta esti tu?
Spune-mi.
10. Si i-a zis lui: neam si semintie cerci tu? Au naimit, care sa mearga cu
fiul tau?
11. Si i-a zis Tovit lui: vreau frate sa cunosc neamul tau si numele.
12. Iar el a zis: eu sunt Azaria al lui Ananie celui mare din fratii tai.
13. Si i-a zis Tovit lui: sanatos sa vii frate si sa nu te superi pe mine,
pentru ca am �ntrebat sa stiu neamul tau si sam�nta ta.
14. Si tu esti fratele meu din neam frumos si bun, ca am cunoscut pe Anania
si pe Ionatan fiii lui Sameu celui mare.
15. Ca mergeam �mpreuna la Ierusalim a ne �nchina, aduc�nd cele �nt�i
nascute si zeciuielele roadelor, si n-au ratacit cu ratacirea fratilor nostri.
16. Din radacina buna esti frate; ci spune-mi, ce simbrie sa-ti dau? O
drahma pe zi, si cele de lipsa tie, ca si fiului meu.
17. Si �nca voi mai adauga tie pe deasupra simbriei, de va veti �ntoarce
sanatosi.
18. Si s-a tocmit asa si a zis catre Tovie: gateste-te de cale, si sa
calatoriti bine.
19. Si a gatit ful lui cele de cale.
20. Si i-a zis lui tatal lui: mergi cu omul acesta, iar Dumnezeu cel ce
locuieste �n cer, sa �ndrepteze calea voastra, si �ngerul lui Dumnezeu sa mearga
�mpreuna cu voi.
21. Si au iesit am�ndoi sa mearga, si c�inele pruncului a mers cu ei.
22. Si a pl�ns Ana muma lui, si a zis catre Tovit: pentru ce ai m�nat pe
fiul nostru?
23. Au nu era el toiagul m�inii noastre? Intr�nd si iesind �naintea
noastra.
24. Argint la argint sa nu soseasca, ci el ur�ciune fiului nostru sa se
faca.
 25. Ca precum ni s-a dat noua a trai de la Domnul, aceasta destul este
noua.
26. Si i-a zis ei Tovit: nu avea grija soro! Sanatos va veni, si ochii tai
�l vor vedea pe el.
27. Ca �nger bun va merge �mpreuna cu el, si se va �ndrepta calea lui, si
se va �ntoarce sanatos. Si a �ncetat a mai pl�nge.

CAP. 6.
Calatoria lui Tovie; prinderea pestelui periculos, luarea maruntaielor lui pentru
lecuiri si sfatul �ngerului pentru casatorie.

Iar ei merg�nd pe cale, au sosit seara la r�ul Tigris si au ramas acolo.

2. Si pruncul s-a pogorat sa se spele, iar un peste din r�u a sarit si a
vrut sa �nghita pe prunc.
3. Iar �ngerul i-a zis lui: prinde pestele acesta, si a prins pruncul
pestele, si l-a tras la pam�nt.
4. Si i-a zis �ngerul: spinteca pestele si ia inima, ficatul si fierea si
le pune bine.
5. Si a facut pruncul precum i-a zis �ngerul, iar pestele frig�ndu-l l-a
m�ncat.
6. Si s-au dus am�ndoi, p�na ce s-au apropiat de Ecvatana.
7. Si a zis pruncul catre �nger: Azarie frate: de ce sunt bune inima,
ficatul si fierea pestelui?
8. Si i-a zis lui �ngerul: inima si ficatul de va b�ntui pe cineva drac
sau duh rau, dintr-acestea trebuie a face fum �nainte omului sau a femeii, si mai
mult nu se va b�ntui.
9. Iar fierea a unge pe omul, care are albeata ;n ochi, si se va vindeca.
10. Si apropiindu-se de Raghi a zis �ngerul catre prunc: frate, astazi vom
ram�ne la Raguil, care �ti este ruda tie, si are el o fata una nascut, anume Sara.
11. Voiu grai despre ea, ca sa o dea tie femeie.
12. Ca tie se cuvine mostenirea ei, ca tu singur esti din ruda ei, iar
fetisoara este frumoasa si �nteleapta.
13. Deci acum asculta-ma, si voi grai catre tatal ei, si c�nd ne vom
�ntoarce de la Ragon, vom face nunta.
14. Ca stiu ca Raguil nu o va da altui barbat dupa legea lui Moisi; sau va
fi vinovat mortii, ca mostenirea tie se cuvine sa o iei, dec�t orice alt om.
15. Atunci a zis pruncul catre �nger: Azarie frate! Am auzit eu ca
fetisoara aceasta a fost data la sapte barbati, si toti �n camara au pierit.
16. Si acum eu unul sunt al tatalui meu si ma tem, ca nu intr�nd sa mor, ca
si cei mai dinainte, ca un drac o iubeste pe ea, care nimanui nu strica, fara
numai celor ce intra la ea.
17. Si acum eu ma tem sa nu mor, si sa pogor viata tatalui meu si a mumei
mele de supararea cea pentru mine �n groapa, si alt fiu n-au ei, care sa-i
�ngroape.
18. Si i-a zis lui �ngerul: nu-ti aduci aminte de cuvintele, care ti-a
poruncit tie tatal tau, ca sa-ti iei femeie din neamul tau?
19. Si acum asculta-ma frate, ca-ti va fi tie femei si de dracul ei nici o
seama sa nu bagi, ca �n noaptea aceasta se va da ea tie femeie.
20. Si c�nd vei intra �n camara, sa iei spuza de tam�ieturi, si pune din
inima pestelui si din ficat, si fa fum, si va mirosi dracul, si va fugi, si nu se
va mai �ntoarce �n veacul veacului.
21. Si c�nd vei intra la ea, sculati-va am�ndoi, si strigati catre
milostivul Dumnezeu, si se va milostivi spre voi, si va va m�ntui.
22. Nu te teme, ca din veac s-a gatit ea tie, si tu o vei m�ntui pe ea, si
va merge cu tine, si socotesc, ca vei avea dintr-�nsa fii.
23. Si dupa ce a auzit Tovie acestea, o a �ndragit pe ea, si sufletul lui
foarte s-a lipit de ea, si a sosit �n Ecvatana.
CAP. 7.
Raguil din �ndemnul �ngerului da pe Sara fata sa sotie lui Tovie si se face nunta.

Si au venit la casa lui Raguil, si i-a �nt�mpinat pe ei Sara, si s-a �nchinat lor,
si acestia ei, si i-a bagat pe d�nsii �n casa.
2. Si a zis Raguil catre Edna muierea sa: cum seamana tinerelul acesta cu
Tovit nepotul meu.
3. Si i-a �ntrebat pe ei Raguil: de unde sunteti fratilor?
4. Si ei au zis lui: din fiii lui Neftalim cei robiti la Ninevi.
5. Si a zis el catre ei: cunoasteti pe Tovit fratele nostru? Si ei zisera:
�l cunoastem.
6. Si a zis lor: sanatos este? Iar ei i-au zis lui: traieste si este
sanatos si a zis Tovie: tata-mi este.
7. Si a sarit Raguil si l-a sarutat pe el si a pl�ns, si l-a binecuv�ntat
pe el, si i-a zis lui: fiu de om bun si de omenie esti.
8. Si auzind ca Tovit a pierdut ochii sai, s-a �ntristat si a pl�ns, si
Edna femeia lui si Sara fata lui au pl�ns.
9. Si i-a primit pe ei cu os�rdie si a taiat un berbec din oi, si a pus
�nainte bucate multe.
10. Si a zis Tovie catre Rafail: Azarie frate! Graieste de cele ce ziceai
tu pe cale, si sa se sav�rseasca lucrul, si a spus cuv�ntul lui Raguil.
11. Si a zis Raguil catre Tovie: man�nca si bea si fii vesel, ca tie se
cuvine sa iei pe fata mea.
12. �nsa voi spune tie adevarul: dat-am pe fata mea la sapte barbati, si �n
noaptea �n care au intrat ei la ea, au murit. Ci tine-ti firea si fii vesel.
13. Si a zis Tovie: nu voi gusta nimic aici, p�na c�nd nu o veti aduce si o
veti pune �naintea mea.
14. Si a zis Raguil: ia-o pe ea de acum dupa lege, ca tu esti ei frate si
ea �ti este tie sora. Iar milostivul Dumnezeu sa va dea voua cele mai bune.
15. Si a chemat pe Sara fata sa si lu�ndu-o de m�na, o a dat pe ea muiere
lui Tovie si a zis: iata dupa legea lui Moisi ia-o pe ea, si o du la tatal tau, si
i-a binecuv�ntat pe ei.
16. Si a chemat pe Edna muierea sa, si lu�nd carte a scris legatura si o a
pecetluit. Si au �nceput a m�nca.
17. Si a chemat Raguil pe Edna muierea sa, si a zis ei: Soro! Gateste
cealalta camara si o baga pe ea acolo.
18. Si a facut precum i-a zis, si bag�ndu-o pe ea acolo a pl�ns, asijderea
si fata �mpreuna a pl�ns.
19. Si a zis catre ea: cuteaza fiica, Domnul cerului si al pam�ntului te va
bucura pe tine pentru �ntristarea ta, aceasta cuteaza fiica.

CAP. 8.
Casatoria lui Tovie cu Sara; rugaciunea lor, ospatul nuntii si �nzestrarea.

Iar dupa ce a sav�rsit cina, a bagat pe Tovie la ea.

2. Si intr�nd el si-a adus aminte de cuvintele lui Rafail si a luat spuza
de tam�eturi si a pus deasupra inima pestelui si ficatul, si a facut fum, si
mirosind dracul mirosul a fugit la cele mai de sus ale Eghipetului, si l-a legat
pe el �ngerul.
3. Iar dupa ce s-au �nchis am�ndoi, s-a sculat Tovie din pat, si a zis:
scoala soro si sa ne rugam, ca sa se milostiveasca spre noi Domnul.
4. Si a �nceput Tovie a zice: bine esti cuv�ntat Dumnezeul parintilor
nostri si bine este cuv�ntat numele tau cel sf�nt si slavit �n veci.
5. Bine sa te cuvinteze cerurile si toate lucrurile tale.
6. Tu ai facut pe Adam si i-ai dat lui ajutor pe Eva �ntarire pe femeia
lui; dintr-acestia s-a facut sam�nta oamenilor.
7. Tu ai zis: nu este bine sa fie omul singur, sa-i facem lui ajutor
asemenea lui.
 8. Si acum Doamne! Nu pentru curvie iau eu pe sora mea aceasta, ci �ntru
adevar.
9. Porunceste milostivindu-te spre mine, ca sa �mbatr�nesc �mpreuna cu ea.
10. Si a zis ea cu el: amin. Si au dormit am�ndoi �n noaptea aceea.
11. Si scul�ndu-se Raguil s-a dus de a sapat groapa, zic�nd: au nu si
acesta va muri?
12. Si venind Raguil la casa sa, a zis Ednii femeii sale: trimite o
slujnica sa vada oare traieste; iar de nu, sa-l �ngrop pe el si nimeni sa nu stie.
13. Si a intrat slujnica, si deschiz�nd usa i-a aflat pe am�ndoi dormind.
14. Si iesind a spus lor ca traieste, si bine a cuv�ntat Raguil pe Dumnezeu
zic�nd:
15. Bine esti cuv�ntat Dumnezeule cu toata binecuv�ntarea curata si sf�nta.
16. Si bine sa te cuvinteze pe tine sfintii tai, si toate fapturile tale si
toti �ngerii tai, si cei alesi ai tai, bine sa te cuvinteze pe tine �ntru toti
vecii.
17. Bine esti cuv�ntat, pentru ca m-ai veselit pe mine si nu s-a facut mie
precum g�ndeam, ci dupa mila ta cea multa ai facut cu noi.
18. Bine esti cuv�ntat, ca ai miluit pe am�ndoi unii nascuti.
19. Fa cu ei Doamne mila, sav�rseste viata lor cu sanatate, cu veselie si
cu mila.
20. Si a poruncit slugilor sa astupe groapa, si le-a facut lor nunta �n
patrusprezece zile.
21. Si a zis Raguil lui, mai �nainte de a se sav�rsi zilele nuntii cu
juram�nt, ca sa nu iasa el, p�na ce se vor plini patrusprezece zile de nunta.
22. Si atunci lu�nd jumatate dintru averea lui sa mearga sanatos la tatal
sau; si celelalte c�nd voi muri eu si femeia mea.

CAP. 9.
Tovie trimite pe Azaria la Gavail si aduce banii si pe Gavail la nunta.

Si a chemat Tovie pe Rafail, si i-a zis lui: Azarie frate! Ia cu tine o sluga si
doua camile si mergi �n Raghisul Midiei, la Gavail si-mi adu mie argintul, si pe
el �l adu la nunta, ca m-a jurat Raguil sa nu ies eu.
2. Si tatal meu numara zilele, si de voi zabovi mai mult, va dori foarte.
3. Si a mers Rafail, si a ramas la Gavail, si i-a dat lui scrisoarea; iar
Gavail a scos pungile pecetluite, si le-a dat lui.
4. Si au m�necat �mpreuna, si au venit la nunta, si bine a cuv�ntat pe
Tovie si pe femeia lui.

CAP. 10.
�ntoarcerea lui Tovie la parintii sai cei �ntristati, lu�ndu-si muierea sa Sara cu
zestrea ei.

Iar Tovit tatal lui numara toate zilele.

2. Si dupa ce s-au plinit zilele calatoriei, si n-au venit, a zis Tovit:
sa nu cumva sa se fi rusinat? Au nu cumva sa fi murit Gavail, si nimeni nu este,
care sa-i dea lui argintul? Si s-a �ntristat foarte.
3. Si i-a zis lui muierea: a pierit pruncul, de vreme ce zaboveste; si a
�nceput a-l pl�nge pe el, si a zis: vai! Rau �mi pare fiule, ca te-am lasat,
lumina ochilor mei.
4. Iar Tovit i-a zis ei: taci nu te supara, ca sanatos este; si ea a zis
lui: taci nu ma �nsela, a pierit pruncul meu.
5. Si mergea �n toate zilele afara la drumul, pe care s-a fost dus, si
ziua p�ine nu m�nca, si noptile toate nu �nceta a pl�nge pe Tovie fiul sau, p�na
ce s-au sf�rsit cele patrusprezece zile de nunta, care s-a jurat Raguil sa le
petreaca el acolo,
6. Si a zis Tovie lui Raguil: slobozeste-ma, ca tatal meu si muma mea mai
mult nu nadajduiesc ca ma vor mai vedea.
 7. Si i-a zis lui socrul sau: ram�i la mine, si eu voi trimite la tatal
tau si voi arata lui cele despre tine.
8. Iar Tovie a zis: nu, ci ma sloboade la tatal meu.
9. Si scul�ndu-se Raguil a dat lui pe Sara muierea lui, si jumatate din
avutii, oameni, vite si argint, si binecuv�nt�ndu-i pe ei i-a slobozit, zic�nd:
10. Dumnezeul cerului sa va fericeasca pe voi fiilor mai �nainte de ce voi
muri eu.
11. Iar fetei i-a zis: cinsteste pe socrii tai, ca ei sunt acum parintii
tai, sa aud de tine veste buna, si o a sarutat pe ea.
12. Si Edna a zis catre Tovie: frate iubite! Domnul cerului sa te aseze, si
sa-mi dea mie sa vad pe fiii tai din Sara fata mea, ca sa ma veselesc �naintea
Domnului.
13. Si iata pun la tine ca pe un odor pe fiica mea, si sa nu o m�hnesti pe
ea.
14. Dupa aceasta s-a dus Tovie binecuv�nt�nd pe Domnul, ca au �ndreptat
calea sa, si bine au cuv�ntat pe Raguil si pe Edna femeia lui.
15. Si au mers p�na ce s-au apropiat ei de Ninevi.

CAP. 11.
Bucuria parintilor pentru sosirea fiului lor Tovie. Tamaduirea minunata a ochilor
lui Tovit.

Si a zis Rafail catre Tovie: stii frate cum ai lasat pe tatal tau.
2. Sa mergem noi mai �nainte de c�t muierea ta, si sa gatim casa; ia dar
�n m�na fierea pestelui.
3. Si purcesera, si veni �mpreuna si c�inele dupa ei; si Ana sedea �n drum
caut�nd sa vada venind pruncul pe cale.
4. Si l-a zarit pe el venind, si zise tatalui lui: iata fiul tau vine, si
omul cel ce a mers �mpreuna cu el.
5. Si a zis Rafail: stiu eu Tovie ca va deschide tatal tau ochii sai, tu
dar unge cu fierea ochii lui, si ustur�ndu-l se va freca, si va lepada albetele,
si te va vedea pe tine.
6. Iar Ana alerg�nd a cazut peste grumazul fiului sau, si i-a zis lui:
vazutu-te-am fiule, de acum voi muri, si au pl�ns am�ndoi.
7. Iar Tovit iesia la usa, si se �mpiedeca; iar fiul lui a alerga la el,
si a apucat pe tatal sau, si a uns cu fierea ochii tatalui sau, zic�nd: cuteaza
tata.
8. Si daca l-a usturat a frecat ochii sai, si a ras de pe luminile ochilor
lui albetele, si vaz�nd pe fiul sau a cazut pe grumazul lui si a pl�ns.
9. Si a zis: bine esti cuv�ntat Dumnezeule, si bine este cuv�ntat numele
tau �n veci, si binecuv�ntati sunt toti sfintii tai �ngeri, ca m-ai batut si m-ai
miluit, ca iata vad pe fiul meu Tovie.
10. Si a intrat fiul lui bucur�ndu-se, si a spus tatalui sau lucrurile cele
mari, care s-au facut �n Midia.
11. Si a iesit Tovit �ntru �nt�mpinarea nurorii sale, bucur�ndu-se si
binecuv�nt�nd pe Dumnezeu la poarta Ninevii, si se mirau toti cei ce-l vedeau pe
el merg�nd, ca au vazut, iar Tovit marturisea �naintea lor, ca l-a miluit pe el
Dumnezeu.
12. Si daca s-a apropiat Tovit de Sara nora sa o a binecuv�ntat pe ea,
zic�nd: bine ai venit fiica, bine este cuv�ntat Dumnezeu, cel ce te-au adus la
noi, si tatal tau si muma ta.
13. Si s-a facut bucurie tuturor fratilor lui celor din Ninevi.
14. Ca a venit Ahiahar si Nasvas varul lui. Si a tinut nunta lui Tovie cu
veselie sapte zile.

CAP. 12.
�ngerul Rafail nu vrea sa primeasca rasplata propusa si povatuindu-i spre bine se
face nevazut.
Si a chemat Tovit pe Tovie fiul sau, si i-a zis lui: vezi fiule de plateste
simbria omului celui ce a mers cu tine si a-i mai adauge lui trebuie.
2. Si Tovie a zis: tata! Nu-mi pare rau de voi da lui jumatate din cele ce
am adus, ca pe mine m-a adus tie sanatos, si pe femeia mea o a tamaduit si
argintul meu l-a adus si pe tine asijderea te-a vindecat.
3. Si a zis batr�nul: cu dreptul se cade lui; si a chemat pe �nger, si i-a
zis lui: ia jumatate din toate c�te ati adus, si mergi sanatos.
4. Atunci �ngerul chem�nd pe am�ndoi �ntr-ascuns, le-a zis lor:
binecuv�ntati pe Dumnezeu si va marturisiti lui, si dati slava lui, si va
marturisiti lui �naintea tuturor celor vii, pentru cele ce au facut cu voi.
5. Bine este a binecuv�nta pe Dumnezeu, si a prea �nalta numele lui,
cuvintele lucrurilor lui Dumnezeu cu cinste arat�ndu-le, si nu va leneviti a va
marturisi lui.
6. Taina �mparatului bine este a o ascunde, iar lucrurile lui Dumnezeu a
le descoperi, slava este.
7. Faceti bine si raul nu va va afla pe voi.
8. Buna este rugaciunea cu post si cu milostenie si cu dreptate; mai bine
este putin cu dreptate, dec�t mult cu str�mbatate.
9. Mai bine este a face milostenie, dec�t a str�nge aur, ca milostenia din
moarte izbaveste, si aceasta curata tot pacatul.
10. Cei ce fac milostenie si dreptate, umplea-se-vor de viata; iar cei ce
pacatuiesc, vrajmasi sunt vietii lor.
11. Nu voi ascunde de catre voi nici un cuv�nt.
12. Ca am zis: ca taina �mparatului bine este a o ascunde; iar lucrurile
lui Dumnezeu ale descoperi slava este.
13. Deci c�nd te rugai tu si nora ta Sara, eu am adus pomenirea rugaciunii
voastre �naintea celui sf�nt, si c�nd �ngropai pe cei morti asijderea eram de fata
cu tine.
14. Si c�nd nu te-ai lenevit a te scula si a lasa pr�nzul tau, ca sa mergi
sa �ngropi pe cel mort nu era necunoscuta mie fapta ta cea buna, ci �mpreuna cu
tine eram.
15. Si acum m-au trimis pe mine Dumnezeu sa te vindec pe tine, si pe nora
ta Sara.
16. Eu sunt Rafail unul din cei sapte �ngeri sfinti, care aduc rugaciunile
sfintilor, si ies �naintea slavei celui sf�nt.
17. Si s-au tulburat am�ndoi, si au cazut pe fetele lor, ca se �nfricosase.
18. Si le-au zis lor: nu va temeti ca pace va fi voua; iar pe Dumnezeu
binecuv�ntati �n veac, ca nu cu darul meu, ci cu voia Dumnezeului nostru am venit,
pentru aceea bine sa-l cuv�ntati pe el �n veci.
19. �n toate zilele ma aratam voua, si n-am m�ncat nici am baut, ci numai
vedere vedeati voi, iar acum marturisiti-va lui Dumnezeu, ca ma sui la cel ce m-au
fost trimis, si scrieti �n carte toate c�te s-au sav�rsit.
20. Si s-a sculat, si mai mult nu l-au vazut, si marturiseau lucrurile cele
mari si minunate ale lui Dumnezeu cum s-a aratat lor �ngerul Domnului.

CAP. 13.
C�ntarea de lauda a lui Tovit si prevestirea fericirii Ierusalimului.

Si Tovit a scris rugaciune de bucurie, si a zis.

2. Bine este cuv�ntat Dumnezeu cel viu �n veci si �mparatia lui, ca el
bate si miluieste, pogoara �n iad si ridica, si nu este cine sa scape din m�na
lui.
3. Marturisiti-va lui fiii lui Israil �naintea neamurilor, ca el ne-au
risipit pe noi �ntru ele, acolo aratati slava lui si-l �naltati pe el �naintea a
tot cel viu.
4. Ca acesta este Domnul nostru si Dumnezeu, el este Tatal nostru �ntru
toti vecii; ne va bate pe noi pentru nedreptatile noastre, si iarasi ne va milui
si ne va aduna dintru toate neamurile, �ntru care veti fi risipiti.
5. De va veti �ntoarce catre el cu toata inima voastra si cu tot sufletul
vostru, ca sa faceti �naintea lui adevarul, atunci se va �ntoarce catre voi, si
nu-si va ascunde fata sa de catre voi; ci veti vedea cele ce va face cu voi.
6. Drept aceea marturisiti-va lui cu toata inima voastra, si binecuv�ntati
pe Domnul dreptatii si �naltati pe �mparatul vecilor.
7. Eu �n pam�ntul robiei mele ma marturisesc lui, si arat puterea si
marirea lui la neamul cel pacatos.
8. �ntoarceti-va pacatosilor si faceti dreptate �naintea lui, cine stie,
doar de va va primi, si va va milui pe voi?
9. Pe Dumnezeul meu �nalt, si sufleul meu pe �mparatul cerului si se va
bucura de marirea lui, zica toti, si sa se marturiseasca lui cu dreptate.
10. Ierusalime cetate sf�nta! Bate-te-va pe tine pentru faptele fiilor tai,
si iarasi va milui pe fiii celor drepti.
11. Marturiseste-te Domnului, ca este bun, si binecuvinteaza pe �mparatul
vecilor, ca cortul lui iarasi sa se zideasca �ntru tine cu veselie, si sa
veseleasca �ntru tine pe robii tai, si sa iubeasca pe cei dosaditi �ntru tine
�ntru toate neamurile veacului.
12. Neamuri multe de departe vor veni la numele Domnului Dumnezeu, av�nd �n
m�ini daruri, si aduc�nd daruri �mparatului cerului; neamurile neamurilor te vor
lauda pe tine, si vor da tie bucurie.
13. Blestemati vor fi toti cei ce te urasc pe tine, si binecuv�ntati vor fi
toti cei ce te iubesc pe tine �n veac.
14. Bucura-te si te veseleste, pentru ca fiii dreptilor se vor aduna, si
vor binecuv�nta pe Domnul dreptilor.
15. O! Fericiti cei ce te iubesc pe tine, bucura-se-vor de pacea ta, si
fericiti c�ti s-au �ntristat pentru toate bataile tale, ca de tine se vor bucura
vaz�nd toata slava ta, si se vor veseli �n veac.
16. Sufletul meu bine sa cuvinteze pe Dumnezeu �mparatul cel mare, ca se va
zidi Ierusalimul cu sapfir si cu smaragd si cu piatra scumpa.
17. Zidurile tale si turnurile si bastile cu aur curat, si ulitele
Ierusalimului cu viril si cu antracs si cu piatra de Sufir marunta se vor asterne.
18. Si vor zice toate ulitele lui aliluia, si vor lauda zic�nd: bine este
cuv�ntat Dumnezeu cel ce au �naltat toti vecii.

CAP. 14.
Sf�rsitul povestirii batr�nului Tovit si a t�narului Tovie.

Si a �ncetat Tovit a se marturisi; si era de cincizeci si opt de ani c�nd a orbit,

iar dupa opt ani a vazut.
2. Si facea milostenie, si a adaugat a se teme de Domnul Dumnezeu, si a se
marturisi lui.
3. Si �mbatr�nind foarte a chemat pe fiul sau si pe cei sase fii ai fiului
sau.
4. Si i-a zis lui: fiule! Ia pe fiii tai, iata eu am �mbatr�nit, si
aproape este iesirea mea dintr-aceasta viata, si mergi �n Midia fiule, ca cred eu,
ca toate c�te a grait Iona proorocul de Ninevi sunt adevarate, ca-i va veni ei
surpare; iar �n Midia mai multa pace va fi p�na la o vreme.
5. Si fratii nostri cei ce sunt �n pam�nt se vor risipi dintr-acel prea
bun pam�nt, si Ierusalimul se va pustii, si casa lui Dumnezeu �ntr-�nsul se va
arde de tot, si pustie va fi p�na la o vreme.
6. Si iarasi va milui pe ei Dumnezeu, si-i va �ntoarce pe ei la pam�ntul
acela si vor zidi casa, nu ca cea dintai, p�na ce se vor plini vremile veacului.
7. Si dupa aceasta se vor �ntoarce din robii, si vor zidi Ierusalimul cu
cinste, si casa lui Dumnezeu se va zidi �ntr-�nsul, �ntru toate neamurile
veacului cu zidire marita, precum au grait despre aceasta proorocii.
8. Si toate neamurile se vor �ntoarce cu adevarat, ca sa se teama de
Domnul Dumnezeu, si vor �ngropa idolii sai, si vor binecuv�nta toate neamurile pe
Domnul.
9. Si poporul lui se va marturisi lui Dumnezeu, si va �nalta Domnul pe
poporul sau.
10. Si se vor bucura toti cei ce iubesc pe Domnul Dumnezeu, care cu
adevarat si cu dreptate, fac mila fratilor nostri.
11. Si acum fiule du-te de la Ninevi, caci cu adevarat vor fi cele ce a
grait proorocul Iona; iar tu tine legea si poruncile, si fii iubitor de mila si
drept, ca sa fie bine tie, si ma �ngroapa pe mine cu cinste, si pe muma ta cu
mine, si mai mult nu ram�neti �n Ninevi.
12. Fiule! Vezi ce a facut Aman lui Ahiahar, celui ce l-a hranit pe el, �n
ce chip din lumina l-a dus pe el la �ntuneric, si c�te i-a rasplatit lui, si
Ahiahar s-a m�ntuit, iar aceluia rasplatirea s-a dat, si el s-a pogor�t �ntru
�ntuneric.
13. Manasi a facut milostenie, si s-a m�ntuit din latul mortii, care i-a
fost �ntins lui; iar Aman a cazut �n lat si a pierit.
14. Si acum fiule vezi, ce face milostenia, si cum m�ntuieste dreptatea.
15. Si acestea zic�nd el s-a sf�rsit sufletul lui pe pat; si era de o suta
cincizeci si opt de ani.
16. Si l-a �ngropat pe el cu cinste, si dupa ce a murit si Ana muma sa, o a
�ngropat pe ea l�nga tatal sau.
17. Iar Tovie cu muierea sa si cu fiii sai s-a dus �n Ecvatana la Raguil
socrul sau, si a �mbatr�nit cu cinste.
18. Si a �ngropat pe socrii sai cu cinste, si a mostenit averea lor si a
lui Tovit tatalui sau. Si a murit c�nd era de o suta douazeci si sapte de ani �n
Ecvatana Midiei.
19. Si mai-nainte de a muri el, a auzit pierderea Ninevii, pe care o a
robit Navuhodonosor si Asir, si s-a bucurat mai-nainte de moarte de Ninevi.

CARTEA IUDITEI

CAP. 1.
�ntarirea cetatii Ecvatana si biruinta lui Navuhodonosor asupra lui Arfacsad.

�n anul al doisprezecelea al �mparatiei lui Navuhodonosor, care a �mparatit la

Ninevi cetatea cea mare a Asirienilor, �n zilele lui Arfacsad, care a �mparatit
peste Midieni la Ecvatana.
2. Si a zidit la Ecvatana �mprejur ziduri din pietre cioplite, de trei
coti de late si de sase coti de lungi; si a facut �naltimea zidului de saptezeci
de coti, si largimea de cincizeci de coti.
3. Si turnurile lui le-a pus peste portile ei de o suta de coti, iar
latimea temeliilor de sasezeci de coti.
4. Si a facut portile ei, porti ridic�ndu-se spre �naltime de saptezeci de
coti, si latimea lor de patruzeci de coti, ca sa poata iesi ostirile cele tari ale
lui, si taberile pedestrimii lui.
5. Si a facut razboi �n zilele acelea �mparatul Navuhodonosor asupra
�mparatului Arfacsad �n c�mpul cel mare, care c�mp este �n hotarele Ragavului.
6. Si au venit la el toti cei ce locuiau muntele, si toti care locuiesc
Eufratul si Tigrul si Idaspinul si c�mpul Eriohului al �mparatului Elimeilor, si
s-au adunat neamuri multe foarte la tabara fiilor lui Helod.
7. Si a trimis Navuhodonosor �mparatul Asirienilor la toti cei ce
locuiau ;n Persida, si la toti cei ce locuiau la apus si �n Kilichia, si �n Damasc
si �n Livan si �n preajma Livanului, si la toti cei ce locuiau dinspre fata
marginii marii.
8. Si la neamurile Carmilului si ale Galaadului si ale Galileei cei de
sus, si la locuitorii c�mpului celui mare Esdrilomului, si la toti cei din Samaria
si din cetatile ei, si dincolo de Iordan p�na la Ierusalim si Vetani si Helus si
Cadis si r�ul Eghipetului.
9. Si Tafnas si Ramesi, si tot pam�ntul Ghesemului p�na unde vine deasupra
Taneosului si a Memfeosului, si la toti cei ce locuiesc Eghipetul p�na unde se
vine la hotarele Etiopiei.
10. Ci toti locuitorii pam�ntului n-au bagat seama de cuv�ntul lui
Navuhodonosor �mparatul Asirenilor, si n-au mers �mpreuna cu el la razboi, ca nu
s-au temut de el; ca li se parea lor, ca nu este mai mare dec�t ori ce alt om, si
au trimis �napoi pe solii lui deserti, cu necinste de la fata sa.
11. Si s-a m�niat Navuhodonosor foarte asupra tuturor tarilor acestora si
s-a jurat pe scaunul sau si pe �mparatia sa, caci cu adevarat va sa faca izb�nda
dinspre toate hotarele Chilichiei si ale Damascului si ale Siriei.
12. Sa omoare cu sabia sa pe toti cei ce locuiesc �n pam�ntul lui Moav, si
pe fiii lui Amon si toata Iudeia, si pe toti Eghiptenii p�na unde se vine la
hotarele amandorora marilor.
13. Si s-a sculat cu puterea sa asupra �mparatului Arfacsad �n anul al
saptesprezecelea si s-a �ntarit �n razboiul lui.
14. Si a batut toata puterea lui Arfacsad si toata calarimea lui, si toate
carele lui, si a stap�nit cetatile lui.
15. Si a ajuns p�na la Ecvatana, si a biruit turnurile si a pradat ulitele
ei, si podoaba ei o a pus spre ocara ei, si a prins pe Arfacsad �n muntii
Ragavului, si l-a �mpuns pe el cu sulitele sale, si l-a pierdut pe el de tot �n
ziua aceea.
16. Si s-a �ntors cu ei la Ninevi el si toata ostirea lui, si multimea cea
foarte mare de oameni razboinici, si au fost acolo desfat�ndu-se si ospat�ndu-se
el si ostirea lui �ntr-o suta si douazeci de zile.

CAP. 2.
Navuhodonosor trimite pe Olofern sa jefuiasca toate �mparatiile si popoarele.

Iar �n anul al optsprezecelea �n douazeci si doua ale lunii dintai facutu-s-a

cuv�nt �n casa lui Navuhodonosor �mparatul Asirienilor, ca sa-si izb�ndeasca peste
tot pam�ntul, precum a fost zis.
2. Si chem�nd pe toate slugile sale si pe toti boierii sai le-a spus lor
taina sfatului sau, rostindu-le cu gura sa tot raul pam�ntului acestuia.
3. Iar ei au judecat sa piarda tot trupul, care n-a ascultat de cuv�ntul
gurii lui.
4. Si a fost dupa ce a sf�rsit sfatul sau, a chemat Navuhodonosor
�mparatul Asirienilor pe Olofern mai marele puterii sale, care era al doilea dupa
el, si a zis catre el:
5. Acestea zice �mparatul cel mare, domnul atotpam�ntul: iata tu dupa ce
vei iesi de la fata mea, ia �mpreuna cu tine barbati, care nadajduiesc �n virtutea
lor, pedestri o suta si douazeci de mii, si multime de cai cu calareti
douasprezece mii, si mergi �mpotriva atotpam�ntul spre apus, ca n-au ascultat de
cuv�ntul gurii mele.
6. Si le vesteste lor: sa-mi gateasca mie pam�nt si apa, ca voi iesi cu
m�nia mea asupra lor, si voi acoperi toata fata pam�ntului cu picioarele puterii
mele, si-i voi da pe ei spre prada lor.
7. Si vaile lor se vor umplea de cei raniti ai lor, si p�raiele lor si
r�urile pline fiind de mortii lor se vor varsa, si-i voi duce pe ei robi la
marginile atotpam�ntul.
8. Deci tu iesind, cuprinde-mi mie tot hotarul lor, si de se vor da pe
sine ei tie, pazeste-i pe ei mie p�na la ziua mustrarii lor.
9. Iar de cei ce nu vor asculta, sa nu fie mila ochiului tau ai da spre
ucidere si jaf �n tot pam�ntul tau, ca viu sunt eu, si puterea �mparatiei mele,
c�te am grait, voi si face acestea cu m�na mea.
10. Iar tu sa nu calci nici unul din cuvintele domnului tau, ci deplin sa
le faci precum ti-am poruncit tie, si nu �nt�rzia a face acestea.
11. Si iesind Olofern de la fata domnului sau, a chemat toate capeteniile
si povatuitorii si mai marii ostirilor Asiriei.
12. Si a numarat barbati alesi la tabara, precum i-a poruncit lui domnul
sau, la o suta si douazeci de mii, si calareti arcasi douasprezece mii, si i-a
r�nduit pe ei, �n ce chip se r�nduieste multimea razboiului.
13. Si a luat camile si asini, care sa poarte povara lor, multime multa
foarte, si oi si boi si capre, fara de numar, ca sa fie mai gata, si hrana multa
pentru tot barbatul, si aur si argint din casa �mparatului mult foarte.
14. Si a iesit el si toata puterea lui �n cale, ca sa mearga �naintea
�mparatului Navuhodonosor, si s-a acoperit toata fata pam�ntului catre apus de
carele si de calaretii si de pedestrii cei alesi ai lor, si multa amestecatura a
iesit �mpreuna cu ei ca lacustele si ca nisipul pam�ntului, pentru ca nu era numar
multimei lor.
15. Si iesira de la Ninevi cale de trei zile peste fata c�mpului Vectilet,
si a tabar�t de la Vectilet aproape de muntele cel de-a st�nga Kilichiei cei de
sus.
16. Si lu�nd toata puterea sa, pe pedestri si pe calareti si carele sale,
si s-a dus de acolo la munte.
17. Si a taiat pe Fud si pe Lud si a pradat pe toti fiii lui Rasis, si pe
fiii lui Ismail, cei de catre fata pustiului catre amiazazi dinspre Helon.
18. Si a trecut Eufratul si a venit �n Mesopotamia si a surpat toate
cetatile cele �nalte de la p�r�ul Arvonai p�na unde se vine la mare, si a cuprins
hotarele Kilichiei si a taiat pe toti cei ce au statut �mpotriva lui.
19. Si a venit p�na la hotarele lui Iafet cele dinspre austru si dinspre
fata Araviei si a �nconjurat pe toti fiii lui Madiam, si a ars salasurile lor si a
pradat st�nile lor.
20. Si s-a pogor�t �n c�mpul Damascului pe vremea secerei de gr�u si a ars
toate tarinile lor, si turmele si cirezile le-a omor�t.
21. Si cetatile lor le-a pradat, si c�mpurile lor le-a v�nturat, si a batut
pe toti tinerii lor cu ascutisul sabiei.

CAP. 3.
Olofern supune toate popoarele, silindu-le a se �nchina lui Navuhodonosor ca lui
Dumnezeu.

Si a cazut groaza si frica lui peste toti cei ce locuiau pe l�nga mare care erau
�n Sidon si �n Tir, si peste cei ce locuiau �n Sur si �n Ochina, si peste toti cei
ce locuiau �n Iemnaan.
2. Si cei ce locuiau �n Azot si �n Ascalon s-au temut de el foarte si au
trimis la el soli cu cuvinte de pace zic�nd:
3. Iata noi slugile lui Navuhodonosor �mparatului celui mare suntem
�naintea ta, fa cu noi, cum este placut fetei tale.
4. Iata odaile noastre, si tot locul nostru, si tot c�mpul gr�nelor, si
turmele si cirezile si toate st�nele salasurilor noastre aproape sunt, �naintea
fetei tale sunt, fa ce-ti place tie.
5. Iata si cetatile noastre, si cei ce locuiesc �ntru ele, robii tai
sunt, venind fa cu ele precum se pare bine �naintea ochilor tai.
6. Si s-au dus barbatii la Olofern si i-au spus lui dupa cuvintele
acestea.
7. Si s-a pogor�t spre marginea marii el si puterea lui, si a pus paza �n
cetatile cele �nalte.
8. Si a luat dintru d�nsii barbati alesi de ajutor, si l-au primit pe el
ei si toti cei dimprejurul tarii lor cu cununi si cu hore si cu t�mpine.
9. Si a stricat toate hotarele lor, si desisurile lor le-a taiat.
10. Si avea el porunca sa piarda de tot pe toti dumnezeii pam�ntului, ca
numai lui Navuhodonosor singur sa se �nchine si toate neamurile si toate limbile
lor sa-l cheme pe el Dumnezeu.
11. Si venind �n fata Ezdrilenilor aproape de Doteia, care loc este �n
preajma herastraului celui mare al Iudeii, si a tabar�t �ntru Gheva si �ntru
cetatea Schivtilor, si a fost acolo o luna de zile, ca sa adune acolo toata
plinirea puterii sale.
CAP. 4.
Israelitii �nfricosati de Olofern; Marele preot Ioachim �i �ncurajeaza si
smerindu-se toti cer ajutorul lui Dumnezeu.

Si au auzit fiii lui Israil, care locuiau �n Iudeia, toate c�te a facut neamurilor
Olofern mai marele ostirilor lui Navuhodonosor �mparatul Asirienilor, si cum a
pradat toate jertfelnicele lor, si le-a dat spre pierire.
2. Si s-au �nfricosat foarte de fata lui, si pentru Ierusalim si pentru
Biserica Domnului Dumnezeului lor s-au tulburat.
3. Ca nu de mult era �ntors din robie, ci de cur�nd tot poporul Iudei se
adunase, si vasele si jertfelnicul si casa ce sfintise de spurcaciune.
4. Si a trimis �n tot hotarul Samariei, si �n Conas si �n Vetor si �n
Velmen si �n Ierihon si Hova si Esora si �n valea Salimului, si a cuprins toate
v�rfurile muntilor celor �nalti, si au �nconjurat cu zid satele cele dintr-�nsele,
si a pus acolo hrana pentru gatirea razboiului, ca de cur�nd erau c�mpurile lor
secerate.
5. Si Ioachim preotul cel mare, care era �n zilele acelea �n Ierusalim, a
scris celor ce locuiau �n Vetulia si din Vetumetam, care este �n preajma
Ezdrilenilor dinspre fata c�mpului celui aproape de Dotaim zic�nd: sa apuce
suisurile muntilor, caci prin ele era intrarea la Iudeia si lesne era a-i opri pe
ei suindu-se, doi insi sa stea asupra tuturor barbatilor, fiind str�mta
trecatoarea.
6. Si au facut fiii lui Israil precum le-a poruncit lor Ioachim preotul
cel mare, si batr�nimea atot poporul lui Israil, care sedea �n Ierusalim.
7. Si a strigat tot barbatul lui Israil catre Dumnezeu cu os�rdie mare, si
si-au smerit sufletele lor cu nevointa mare, ei si femeile lor.
8. Si pruncii lor si dobitoacele lor, si tot nemernicul si naimitul si cel
cumparat cu argint al lor au pus saci peste mijloacele lor si tot barbatul si
toata muierea si pruncii.
9. Si cei ce locuiau �n Ierusalim au cazut �naintea fetei Bisericii, si au
presarat cu cenusa capetele lor si au �ntins sacii sai �naintea fetei Domnului si
jertfelnicul cu saci l-au �nvelit.
10. Si au strigat catre Dumnezeul lui Israil toti �mpreuna cu strigare
mare, ca sa nu dea spre jaf pe fiii lor, si pe femeile lor spre prada, si cetatile
mostenirii lor spre pierire, si sfintele spre spurcaciune si spre ocara si spre
bucurie neamurilor.
11. Si au ascultat Dumnezeu rugaciunea lor, si au vazut necazul lor, si a
postit poporul zile multe �n toata Iudeia si �n Ierusalim �naintea sfintelor
Domnului atottiitorului.
12. Si Ioachim preotul cel mare, si toti cei ce stau �naintea Domnului,
preotii si cei ce slujiau Domnului, cu saci �ncinsi la mijloacele lor, aduceau
arderea de tot a ne�ncetarii, si rugaciunile si darurile cele de buna voie ale
poporului, si aveau cenusa peste chiverele lor, si strigau catre Domnul din toata
puterea, ca sa caute cu mila spre toata casa lui Israil.

CAP. 5.
Olofern �ntreb�nd afla de la Ahior, care este starea trecuta si cea de fata a
Israilitenilor.

Si s-a dat de stire lui Olofern mai marele ostirilor lui Asur, cum ca fiii lui
Israil s-au gatit de razboi, si au �nchis trecatorile muntilor, si au zidit tot
v�rful muntelui �nalt, si au pus la c�mp piedeci.
2. Si s-a m�niat cu m�nie foarte, si a chemat pe toti boierii lui Moav si
pe povatuitorii lui Amon si pe toti domnii marginii marii, si le-a zis lor:
3. Spuneti-mi mie fiii lui Hanaan, cine este poporul acesta, care sade �n
munte? Si ce cetati sunt �n care locuiesc? Si ce multime de ostire au? Si �n ce
sta taria si puterea lor? Si cine este la ei �mparat, sau mai mare povatuitor al
ostirii lor? Si pentru ce nu baga �n seama, ca sa vina �naintea mea �mpotrivindu-
se mai mult dec�t toti cei ce locuiesc la apus?
4. Si a zis catre el Ahior povatuitorul tuturor fiilor lui Amon:
5. Asculta domnul meu cuv�nt din gura slugii tale, si voi spune tie
adevarul despre poporul acesta, care locuieste muntele acesta, care este aproape
de tine, si nu va iesi minciuna din gura slugii tale.
6. Poporul acesta este din neamul Haldeilor.
7. Si a nemernicit mai �nainte �n Mesopotamia, ca n-a vrut sa urmeze
dumnezeilor parintilor sai, care au fost �n pam�ntul Haldeilor.
8. Si au iesit din calea parintilor sai, si s-au �nchinat Dumnezeului
cerului, pe care l-au cunoscut Dumnezeu; pentru aceea i-au scos pe ei de la fata
dumnezeilor lor, si au fugit �n Mesopotamia, si a locuit acolo zile multe.
9. Si au zis Dumnezeul lor sa iasa din locasul lor, si sa mearga �n
pam�ntul lui Hanaan, si a locuit acolo, si s-a �nmultit cu aur si cu argint si cu
dobitoace multe foarte.
10. Si dupa aceea s-a pogor�t �n Eghipet, ca acoperise foametea fata
pam�ntului Hanaan, si au locuit acolo, p�na ce s-au �ntors, si s-au �nmultit acolo
foarte, si nu era numar neamului lor.
11. Si s-a sculat asupra lor �mparatul Eghipetului, si cu viclesug i-a
�mpilat pe ei, si cu osteneala caramidariei i-a asuprit pe ei, si i-a facut pe ei
robi; iar ei au strigat catre Dumnezeul lor, si au batut tot pam�ntul Eghipetului
cu rane nevindecate.
12. Si i-au scos pe ei Eghiptenii de la fata lor, si au secat Dumnezeu
marea Rosie �naintea lor, si i-au adus pe ei catre muntele Sinai si Kadis-Varni.
13. Si au scos pe toti cei ce locuiau �n pustie, si au locuit �n pam�ntul
Amoreilor, si pe toti Esevonenii i-au pierdut cu puterea lor.
14. Si trec�nd Iordanul au mostenit tot muntele.
15. Si au scos de la fata sa pe Hananeu, pe Ferezeu, pe Ievuseu, pe Sihem
si pe toti Ghergheseii, si au locuit �ntr-�nsul zile multe.
16. Si p�na n-au pacatuit �naintea Dumnezeului lor, erau toate bunatatile
�mpreuna cu ei, ca Dumnezeu cel ce uraste nedreptatea este cu ei.
17. Iar c�nd s-au abatut de la calea, care le-au pus lor, foarte mult au
pierit �n multe razboaie, si s-au dus robi �n pam�nt strain, si biserica
Dumnezeului lor s-a stricat p�na �n pam�nt, si cetatile lor le-au cuprins
vrajmasii.
18. Si acum �ntorc�ndu-se la Dumnezeul lor, s-au suit din locurile
risipirii, unde erau risipiti, si au luat Ierusalimul unde este sfintenia lor, si
s-au facut locuitori muntelui acestuia, ca era pustiu.
19. Si acum stap�ne doamne! De este necunostinta �ntru poporul acesta, si
de pacatuiesc �mpotriva Dumnezeului lor, sa socotim, ca aceasta va fi lor
�mpiedicare, si sa ne suim, si sa-i batem pe ei.
20. Iar de nu este faradelege �n neamul lor, sa treaca domnul meu, ca nu
cumva sa-i scuteasca pe ei Domnul lor si Dumnezeul lor pentru ei, si vom fi de
ocara �naintea atotpam�ntul.
21. Si a fost dupa ce a �ncetat Ahior a grai cuvintele acestea, a c�rtit
tot poporul, care sta �mprejurul cortului.
22. Si ziceau boierii lui Olofern si toti locuitorii pam�ntului de pe l�nga
marginea marii, si a lui Moav, sa-l taie pe el; ca nu ne vom teme noi de fata
fiilor lui Israil, ca este popor, care n-are putere, nici tarie sa se poarta
razboi.
23. Drept aceea sa ne suim asupra lor, si vor fi de m�ncare la toata
ostirea ta doamne Oloferne.

CAP. 6.
Olofern se m�nie pe Ahior si spre pedeapsa �l trimite la Vetulia; iar Israilitenii
lu�ndu-l �l m�ng�ie si se roaga, lui Dumnezeu pentru ajutor.

Iar dupa ce a �ncetat g�lceava barbatilor, celor ce sedeau �mprejur la sfat, a zis
Olofern mai marele puterii lui Asur catre Ahior �naintea atot poporul celor
straini de neam si catre toti fiii lui Moav:
2. Si cine esti tu Ahior si naimitii lui Efraim, de ai poruncit noua
astazi, sa nu ne razboim asupra neamului lui Israil zic�nd tu: ca Dumnezeul lor �i
apara pe ei?
3. Si cine este Dumnezeu, fara numai Navuhodonosor? Acesta va trimite
puterea sa, si �i va pierde de tot pe ei de pe fata pam�ntului, si nu-i va m�ntui
pe ei Dumnezeul lor.
4. Ci noi robii lui ;i vom pierde de tot pe ei, ca pe un om, si nu vor
putea sta ;mpotriva puterii cailor nostri, ca-i vom calca pe ei cu dansii, si
muntii lor se vor ;mbata cu sangele lor, si campii lor se vor umplea de mortii
lor.
5. Si nu va sta ;mpotriva urma picioarelor lor ;naintea fetei noastre, ci
cu pieire vor pieri, zice ;mparatul Navuhodonosor domnul atot pamantul, ca a zis:
nu vor ramanea ;ndesert graiurile cuvintelor mele.
6. Iar tu Ahior naimitul lui Amon, cel ce ai grait cuvintele acestea �n
ziua nedreptatii tale, nu vei vedea mai mult fata mea din ziua aceasta, p�na ce
voi izb�ndi asupra neamului celor din Eghipet.
7. Si atunci va trece fierul ostirii mele, si poporul slugilor mele prin
coastele tale, si vei cadea cu cei raniti ai lor, c�nd ma voi �ntoarce, si te vor
pune slugile mele la munte �ntr-una din cetatile suisurilor, si nu vei pieri, p�na
ce te vei prapadi �mpreuna cu ei.
8. Si daca nadajduiesti �ntru inima ta, ca nu se vor prinde, sa nu ti se
schimbe fata ta; grait-am si nimic nu va cadea din cuvintele mele.
9. Si a pruncit Olofern slugilor sale, care stau la cortul lui, sa prinda
pe Ahior, si sa-l puna pe el la Vetulia, si sa-l dea �n m�na fiilor lui Israil.
10. Si-l prinsera pe el slugile lui, si-l dusera afara de tabara la c�mp si
din c�mp s-au dus la munte, si au sosit la izvoarele cele de sub Vetulia.
11. Si daca i-au vazut pe ei barbatii cetatii, care erau �n v�rful
muntelui, au luat armele lor si au iesit din cetate pe v�rful muntelui, si tot
barbatul prastias, a oprit suirea lor, arunc�nd cu pietre asupra lor.
12. Iar ei sub munte au legat pe Ahior si l-au lasat lepadat sub radacina
muntelui si s-au �ntors la domnul lor.
13. Si pogor�ndu-se fiii lui Israil din cetatea lor, au mers la el, si
dezleg�ndu-l l-au dus �n Vetulia.
14. Si l-au adus pe el la boierii cetatilor lor, care erau �n zilele acelea
Oziea al lui Miha din neamul lui Simeon, si Abris al lui Gotoniil si Harmis al lui
Melhiil.
15. Si au chemat pe toti batr�nii cetatii si au alergat tot t�narul si
toate femeile lor la adunare, si au pus pe Ahior �n mijlocul atot poporului lor.
16. Si l-a �ntrebat pe el Oziea, ce s-a �nt�mplat cu el? Iar el raspunz�nd
a spus lor toate graiurile sfatului lui Olofern si toate cuvintele, care le-a
grait el �n mijlocul boierilor fiilor lui Asur, si c�te s-a laudat Olofern asupra
casei lui Israil.
17. Si caz�nd poporul s-a �nchinat lui Dumnezeu, si a strigat catre
Dumnezeu zic�nd: Doamne Dumnezeul cerului! Cauta la trufia lor, si miluieste
smerenia neamului nostru, si vezi fata celor sfintiti tie �n ziua aceasta.
18. Si au m�ng�iat pe Ahior, si l-au laudat pe el foarte.
19. Si l-a luat pe el Oziea din adunare, si l-a dus la casa sa, si a facut
ospat celor mai batr�ni si a chemat pe Dumnezeul lui Israil spre ajutor �n toata
noaptea aceea.

CAP. 7.
�nconjurarea cetatii Vetulia; oprirea izvoarelor, tulburarea Israilitilor si
�ncurajarea lui Oziea.

Iar a doua zi a poruncit Olofern la toata ostirea sa si la tot poporul sau, care a
venit �ntr-ajutor lui, sa purceada asupra cetatii Vetulia, si sa apuce suisurile
muntelui, si sa dea razboi asupra fiilor lui Israil.
2. Si a purces �n ziua aceea tot barbatul cel tare al lor, si ostirea lor
cea de o suta si saptezeci de mii de barbati razboinici pedestri, si calareti
douasprezece mii, afara de �mpiedecari si de alti barbati pedestri, care mergeau
�mpreuna cu ei multime multa foarte.
3. Si a tabar�t �n vale aproape de Vatulia la izvor, si s-a �ntins latime
de la Dotaim p�na la Veltem, si �n lungime de la Vetulia p�na la Chiamon �n
preajma, Ezdrilomului.
4. Iar fiii lui Israil, daca au vazut multimea lor, s-au tulburat foarte,
si a zis fiecare catre aproapele sau: acum vor acoperi acestia toata fata
pam�ntului acestuia, si nici muntii cei �nalti, nici vaile, nici dealurile nu vor
suferi greutatea lor.
5. Si a luat fiecare armele sale cele de razboi, si au at�tat foc �n
turnurile sale, si au strajuit toata noaptea aceea.
6. Iar �n ziua a doua a scos Olofern toata calarimea lui �n fata fiilor
lui Israil, care erau �n Vetulia, si a socotit suisurile cetatii lor, si izvoarele
apelor lor le-a cercat si le-a luat pe ele, si a pus la ele cete de oameni
razboinici, iar el s-a �ntors la poporul sau.
7. Si venind la el toti boierii fiilor lui Isav si toti povatuitorii
poporului lui Moav si domnii cei de pe l�nga mare, au zis: sa auda acum stap�nul
nostru cuv�nt, ca sa nu se faca stricare �n ostirea ta.
8. Ca poporul acesta al fiilor lui Israil nu nadajduieste �n sulitele
sale, ci �ntru �naltimea muntilor sai, �ntru care locuiesc ei, ca nu este lesne
a te sui pe v�rful muntilor lor.
9. Si acum Doamne! Nu face razboi asupra lor, cum se face razboi de
ostire, si nu va cadea din poporul tau nici un barbat.
10. Ram�i �n tabara ta pazind pe fiecare din ostirea ta, si sa opreasca
slugile tale izvorul cel de apa, care iese din radacina muntelui, ca de acolo se
adapa toti cei ce locuiesc �n Vetulia, si-i va omor� pe ei setea, si vor da
cetatea lor.
11. Iar noi si poporul nostru ne vom sui pe v�rfurile cele de aproape ale
muntilor, si vom tabar� peste ele, sa pazim, ca sa nu iasa din cetate nici un om.
12. Si se vor topi de foamete ei, femeile lor si fiii lor, si mai �nainte
de a veni sabia peste ei, vor pieri �n ulitele locuintei lor.
13. Si vei rasplati lor cu rasplarire rea, pentru ca n-au ascultat de tine,
si n-au iesit �naintea fetei tale cu pace.
14. Si au placut cuvintele lor �naintea lui Olofern si �naintea tuturor
slujitorilor lui, si a r�nduit sa faca precum au grait ei.
15. Si s-a ridicat tabara fiilor lui Amon, si �mpreuna cu ei cinci mii din
fiii lui Asur, si au tabar�t �n vale, si au cuprins apele si izvoarele apelor
fiilor lui Israil, si s-au suit fiii lui Isav si fiii lui Amon, si au tabar�t �n
munte �n preajma Dotaimului.
16. Si au trimis dintru ei la austru si la rasarit la Ecrevil, care este �n
preajma Husiei, deasupra p�r�ului Mohmur, si cealalta ostire a Asirienilor a
tabar�t la c�mp si a acoperit toata fata pam�ntului si corturile si poverile lor a
tabar�t multime multa foarte.
17. Si fiii lui Israil au strigat catre Domnul Dumnezeul lor, ca s-a
�mputinat duhul lor, pentru ca i-au �nconjurat toti vrajmatii lor, si nu era a
scapa din mijlocul lor.
18. Si a ramas �mprejurul lor toata tabara lui Asur, pedestrasii si carele
si calaretii lor treizeci si patru de zile.
19. Si celor ce locuiau �n Vetulia s-au sf�rsit toate vasele cele de apa,
si lacurile s-au desertat, si n-aveau sa bea sa se sature �ntr-o zi, ca, cu masura
le da lor de baut.
20. Si au slabit pruncii lor si femeile lor, si tinerii piereau de sete, si
cadeau �n ulitele cetatii, si �n trecatorile portilor, si nu era putere mai mult
�ntru ei.
21. Si s-a adunat tot poporul la Oziea si la boierii cetatii, tinerii si
femeile si pruncii, si au strigat cu glas mare, si au zis �naintea tuturor
batr�nilor:
22. Judece Dumnezeu �ntru noi si �ntru voi, ca ati facut noua str�mbatate
mare, negraind de pace cu fiii lui Asur, si acum nu este noua ajutor; ci ne-au dat
pe noi Dumnezeu �n m�inile lor, ca sa cadem �naintea lor de sete, si cu pierire
mare.
23. Si acum chemati-i pe ei, si dati cetatea toata de prada poporului lui
Olofern si la toata ostirea lui, ca mai bine este noua sa fim de jaf lor, dec�t sa
murim de sete.
24. Ca vom fi robi, si va fi viu sufletul nostru, si nu vom vedea moartea
pruncilor nostri cu ochii nostri, si pe femeile si pe fiii nostri sf�rsindu-si
sufletele lor.
25. Marturisim asupra voastra cerul si pam�ntul, si pe Dumnezeul nostru si
pe Domnul parintilor nostri cel ce ne pedepseste pe noi pentru pacatele noastre si
pentru pacatele parintilor nostri, ca sa nu faca dupa cuvintele acestea �n ziua de
astazi.
26. Si s-a facut pl�ngere mare �n mijlocul adunarii tuturor dimpreuna, si
au strigat catre Domnul Dumnezeu cu glas mare.
27. Si a zis catre ei Oziea: nadajduiti fratilor, �nca cinci zile sa
asteptam, �n care va �ntoarce Domnul Dumnezeul nostru mila sa spre noi, ca nu ne
va parasi pe noi p�na �n sf�rsit.
28. Iar dupa ce vor trece acestea, si nu ne va veni ajutor, voi face dupa
cuv�ntul vostru.
29. Si a risipit pe popor la tabara lui, si la ziduri si la turnurile
cetatii lor s-au dus, iar pe femei si pe prunci la casele lor i-a trimis, si au
fost foarte cu mare smerenie �n cetate.

CAP. 8.
Iscusitul �ndemn si bunul sfat al Iuditei catre batr�nii poporului Israil.

Si a auzit �n zilele acelea Iudita fata lui Merari fiul lui Ocs, fiul lui Iosif,
fiul lui Oziil, fiul lui Elechia, fiul lui Anania, fiul lui Ghedeon, fiul lui
Rafain, fiul lui Achiton, fiul lui Iliu, fiul lui Eliav, fiul lui Natanail, fiul
lui Samail, fiul lui Sarasadai, fiul lui Israil.
2. Si barbatul ei Manasi care era din neamul si din familia ei a fost
murit �n zilele secerei orzului.
3. Ca st�nd, dupa cei ce legau znopi ;n c�mp, a venit fierbinteala peste
capul lui, si s-a culcat pe patul sau, si a murit �n Vetulia cetatea sa, si l-a
�ngropat pe el cu parintii lui �n tarina cea din mijlocul Dotaimului si Valamo.
4. Si a fost Iudita vaduva �n casa sa trei ani si patru luni.
5. Si si-a facut cort �n podul casei sale, si s-a �ncins cu sac, si s-a
�mbracat cu haine de vaduvie.
6. Si postea �n toate zilele vaduviei sale, afara de ziua cea mai �nainte
de s�mbete si de ziua s�mbetei, si de ziua cea mai �nainte de luna noua, si de
ziua �n care era luna noua, si de sarbatori si de praznicele cele de veselie ale
casei lui Israil.
7. Si era frumoasa la chip, si m�ndra la fata foarte, si a lasat ei Manasi
barbatul ei aur si argint si slugi si slujnice, si dobitoace si tarine, care le
tine ea.
8. Si nu putea nimeni sa graiasca de ea nici un cuv�nt rau, ca se temea de
Dumnezeu foarte.
9. Si a auzit cuvintele cele rele ale poporului, care le-a grait celor mai
mari, ca a slabit pentru lipsa apelor, si a auzit Iudita toate cuvintele, care le-
a grait catre ei Oziea, cum s-a jurat lor, ca va da cetatea dupa cinci zile
Asirienilor.
10. Si trimit�nd pe roaba, care era c�rmuitoare peste toate averile ei, a
chemat pe Oziea si pe Havrin si pe Harmin batr�nii cetatii, si ei au venit la ea,
iar ea a zis lor:
 11. Ascultati-ma acum capeteniile celor ce locuiesc �n Vetulia, ca nu este
drept cuv�ntul vostru, care l-ati grait �naintea poporului �n ziua aceasta, cu
juram�nt �ntarind cele ce ati grait �ntru Dumnezeu si �ntru voi, si ati zis: sa
dati cetatea vrajmasilor nostri, de nu se va �ntoarce Domnul �ntru aceste zile sa
ne ajute noua.
12. Si acum cine sunteti voi, care ispititi pe Dumnezeu �n ziua de astazi,
ca si cum ati fi dumnezei �ntru fiii oamenilor?
13. Si acum pe Domnul atottiitorul ispititi, si nimic nu veti cunoaste �n
veac, ca ad�ncurile inimii omului nu le aflati si cuvintele cugetului lui nu le
pricepeti, si cum veti ispiti pe Dumnezeu cel ce au facut toate acestea, si g�ndul
lui cum �l veti cunoaste, si cugetul lui cum �l veti pricepe?
14. Nu �ntar�tati fratilor pe Domnul Dumnezeul nostru, ca de nu va vrea sa
ne ajute noua �ntr-aceste cinci zile, el are putere c�nd va vrea sa ne acopere,
sau sa ne piarda �naintea fetei vrajmasilor nostri.
15. Iar voi nu zalogiti sfaturile Domnului Dumnezeului nostru, ca nu este
ca omul, Dumnezeu, sa se �nfricoseze, nici ca fiul omului sa se judece, si sa i se
puna lui hotar.
16. Pentru aceea sa asteptam m�ntuirea lui, si sa-l chemam pe el spre
ajutorul nostru, si de va fi lui placut va asculta glasul nostru.
17. Ca nu �ntru semintiile noastre, nici �n ziua de astazi este neam sau
familie, sau popor sau cetate dintre noi, care sa se �nchine la dumnezei facuti de
m�ini, precum au fost �n zilele cele mai dinainte, pentru care lucru s-a dat
sabiei si jafului parintii nostri, si au cazut cadere mare �naintea vrajmasilor
nostri.
18. Iar noi pe alt Dumnezeu n-am cunoscut afara de el, pentru aceea
nadajduim ca nu ne va trece cu vederea.
19. Ca de ne vom da noi, se va da si toata Iudeia, si se vor prada sfintele
noastre, si va cere Domnul p�ngariciunea lor din gura noastra si frica fratilor
nostri, si robia pam�ntului, si pustiirea mostenirii noastre o va �ntoarce �n
capul nostru la neamurile unde vor fi robi si vor fi de scandela si de batjocura
�naintea celor ce ne vor stap�ni pe noi.
20. Ca nu va fi placuta robia noastra, ci o va �ntoarce �ntru ocara Domnul
Dumnezeul nostru.
21. Si acum fratilor! Sa aratam fratilor nostri, ca de noi se reazama
sufletul lor, si sfintele si Biserica si oltarul se proptesc peste noi.
22. Afara de toate acestea sa multumim Domnului Dumnezeului nostru cel ce
ne ispiteste pe noi, ca si pe parintii nostri.
23. Aduceti-va aminte, c�te au facut cu Avraam, si cu c�te au ispitit pe
Isaac, si c�te s-a �nt�mplat lui Iacov �n Mesopotamia Siriei, c�nd pastea oile lui
Lavan fratelui mumei lui, ca precum pe aceia i-au ispitit spre lamurirea inimii
lor; asa si pe noi, nu pentru ca sa faca izb�nda asupra noastra, ci pentru ca sa
ne �nvete, bate Domnul pe toti cei ce se apropie de el.
24. Si a zis catre ea Oziea: toate c�te ai zis, cu buna inima ai grait, si
nu este cine sa se �mpotriveasca cuvintelor tale.
25. Ca nu astazi s-a aratat �ntelepciunea ta ci de la �nceputul zilelor
tale a cunoscut tot poporul �ntelepciunea ta, ca buna este zidirea inimii tale.
26. Ci poporul acesta a �nsetat foarte, si ne-a silit pe noi sa facem
precum am grait lor, si ne-au facut sa ne legam cu juram�nt, care nu-l putem
calca.
27. Si acum roaga-te tu pentru noi ca esti femeie cu frica lui Dumnezeu, si
va trimite Domnul ploaie, si se vor umplea lacurile noastre, ca sa nu pierim mai
mult.
28. Si a zis catre ei Iudita: ascultati-ma pe mine, si voi face lucru, care
se va pomeni din neam �n neam la fiii poporului nostru.
29. Voi stati la poarta �n noaptea aceasta, si voi iesi eu cu slujnica mea,
si �n zilele dupa care ati zis, sa dati cetatea vrajmasilor nostri, va cerceta
Domnul pe Israil prin m�na mea.
30. Iar voi nu cercati sa stiti ce voi sa fac eu, ca nu voi spune voua p�na
ce se vor sav�rsi cele ce voi sa fac.
31. Si a zis Oziea si boierii catre ea: mergi �n pace, si Domnul Dumnezeu
sa mearga �naintea ta, si sa ne dea noua izb�nda asupra vrajmasilor nostri. Si
�ntorc�ndu-se de la cortul ei, s-au dus la r�ndurile sale.

CAP. 9.
Rugaciunea Iuditei catre Dumnezeu, cer�ndu-i ajutorul pentru zdrobirea
vrajmasilor.

Iar Iudita a cazut pe fata sa, si a pus cenusa pe capul sau, si s-a dezbracat de
sacul, cu care era �mbracata; si era atunci aduc�ndu-se �n Ierusalim �n casa
Domnului tam�ierea serii aceleia.
2. Si a strigat cu glas mare Iudita catre Domnul, si a zis: Doamne
Dumnezeul parintelui meu Simeon, caruia i-ai dat �n m�na sabie spre izb�ndirea
celor de alt neam, care au deschis zgaul fecioarei spre p�ngariciune, si au golit
coapsa spre rusine, si au spurcat zgaul spre batjocura.
3. Ca ai zis: ca nu va fi asa, si au facut ei lucruri, pentru care ai dat
pe boierii lor la pierire, care asternutul lor, cel cu �nselaciune amestecat l-au
stropit cu s�nge.
4. Si ai batut pe slugi cu cei puternici, si pe cei puternici pe scaunele
lor, si ai dat femeile lor spre prada, si fetele lor �n robie, si toate dob�nzile
lor spre jaf fiilor celor iubiti de tine.
5. Care au si r�vnit r�vna ta, si s-au scr�bit de p�ngariciunea s�ngelui
sau, si te-au chemat pe tine spre ajutor.
6. Dumnezeule Dumnezeul meu, asculta-ma pe mine vaduva.
7. Ca tu ai facut cele mai �nainte de acelea si cele dupa acelea si cele
de acum si cele viitoare le stii, si s-au facut cele ce ai sfatuit, si au zis:
iata suntem de fata.
8. Ca toate caile tale sunt gata si judecatile tale mai-niante cunoscute.
9. Ca iata Asirienii s-au �nmultit �ntru puterea lor, si s-au falit �n
cai si �n calareti, si s-au semetit �ntru bratul celor pedestri, nadajduit-au �n
pavaza si �n sulita si �n car si �n prastie, si n-au cunoscut, ca tu esti Domnul
cel ce sfarama razboaiele, Domnul este numele tau.
10. Tu zdrobeste puterea lor cu puterea ta, si calca taria lor cu m�nia ta,
ca s-au sfatuit sa surpe sfintele tale, sa p�ngareasca locasul odihnii numelui
slavei tale, si sa spurce cu fier cornul jertfelnicului tau.
11. Cauta spre trufia lor, si trimite m�nia ta asupra capetelor lor. Da �n
m�na mea vaduvei taria care o am cugetat, bate pe rob cu domn prin buzele
�nselaciunii mele, si pe domn cu robul lui, fr�nge cu m�na de femeie cerbicea lor
cea ridicata.
12. Ca nu �ntru multime este taria ta, nici puterea ta �n cei tari, ci al
celor smeriti esti tu Domn, si al celor mai mici esti ajutor, al celor
neputinciosi sprijinitor si al celor nebagati �n seama acoperitor si al celor fara
de nadejde m�ntuitor.
13. Asa! Asa! Dumnezeul parintelui meu si Dumnezeul mostenirii lui Israil,
Doamne al cerului si al pam�ntului, facatorul apelor, �mparate a toata zidirea ta,
tu asculta rugaciunea mea, si da cuv�nt mie spre �nselaciune si spre rana si spre
struncinatura celor ce �mpotriva asezam�ntului tau de lege, si a casei tale cei
sfinte si a muntelui Sionului si a casei mostenirii fiilor tai, au sfatuit rele.
14. Si fa ca tot neamul si toata semintia sa cunoasca si sa stie, ca tu
esti Dumnezeu atoata puterea si taria, si nu este altul, care acopera pe neamul
lui Israil, fara numai tu.

CAP. 10.
Iudita frumos �mpodobita iesind din Vetulia cu roaba sa, si afl�ndu-o cei ce
strajuiau o duc la Olofern.

Si a fost dupa ce a �ncetat a striga catre Dumnezeul lui Israil, si a sf�rsit

toate cuvintele acestea, s-a sculat de la caderea sa, si a chemat pe roaba sa.
2. Si s-a pogor�t �n casa �n care petrecea �n zilele s�mbetelor si �n
sarbatorile sale, si desvelindu-se de sacul cu care era �mbracata, s-a dezbracat
si de hainele vaduviei sale.
3. Si si-a scaldat trupul cu apa, si s-a uns cu mir gros, si si-a tocmit
parul capului sau, si si-a pus cununa pe cap, si s-a �mbracat cu hainele sale cele
de veselie, cu care se �mpodobea �n zilele vietii barbatului ei Manasi.
4. Si a luat �ncaltaminte �n picioarele sale, si a pus �mprejurul sau
gherdanurile si bratarile si inelele si cerceii si toata podoaba sa, si s-a
�nfrumusetat foarte, ca sa �nsele ochii barbatilor, care o vor vedea
5. Si a dat roabei sale un foale de vin si un ulcior de untdelemn, si a
umplut o traista de faina si de papusi de smochine si de p�ine curata, si a
astupat toate vasele sale, si le-a pus pe ea.
6. Si a iesit la poarta cetatii Vetuliei, si a gasit pe Oziea sez�nd la
poarta, si pe batr�nii cetatii pe Havrin si pe Harmin.
7. Si daca o au vazut pe ea la fata si la haine schimbata, s-au mirat
foarte mult de frumusetile ei.
8. Si au zis catre ea: Dumnezeu, Dumnezeul parintilor nostri sa-ti dea tie
dar, si sa sav�rseasca tocmelele tale spre marirea fiilor lui Israil si spre
�naltarea Ierusalimului, si s-au �nchinat lui Dumnezeu.
9. Si a zis ea catre ei: porunciti sa-mi deschida poarta cetatii, si voi
iesi sa plinesc cuvintele cele ce ati grait cu mine, si au poruncit tinerilor sa-i
deschida precum a zis.
10. Si au facut asa, si a iesit Iudita, ea si slujnica ei cu ea.
11. Si s-au uitat la ea barbatii cetatii, p�na ce s-a pogor�t din munte si
p�na ce a trecut valea, si mai mult nu o au vazut pe ea.
12. Iar ea mergea pe vale drept, si o a �ntimpinat pe ea streaja cea mai
dinainte a Asirienilor, si o a prins si o a �ntrebat: cine esti? Si de unde vii?
Si unde mergi?
13. Si a raspuns ea: fata de jidovi sunt, si fug de la fata lor, ca vor sa
se dea voua spre m�ncare.
14. Iar eu merg la fata lui Olofern mai marele puterii voastre, ca sa-i
spun cuvinte adevarate, si-i voi arata lui calea, pe care sa mearga si sa
stap�neasca tot muntele, si nu va pieri dintre barbatii lui nici un trup, nici duh
de viata.
15. Iar daca au auzit barbatii cuvintele ei, si au vazut fata ei, le parea
lor foarte minunata de frumoasa.
16. Si au zis catre ea: m�ntuit-ai sufletul tau grabind a te pogor� la fata
domnului nostru, deci acum mergi la cortul lui si dintre noi te vor petrece, p�na
ce te vor da �n m�inile lui.
17. Iar c�nd vei sta �naintea lui, sa nu te temi cu inima ta, ci spune dupa
cuvintele tale, si bine va face tie.
18. Si a ales dintre sinesi o suta de barbati, si i-a �nsotit cu ea si cu
slujnica ei, si o au dus pe ea la cortul lui Olofern.
19. Si s-au str�ns din toata ostirea, ca s-a auzit la corturi venirea ei,
si venind o �nconjura pe ea, �n c�t a statut afara de cortul lui Olofern, p�na a
spus lui despre ea.
20. Si se mirau de frumusetea ei, si laudau pe fiii lui Israil pentru ea.
21. Si a zis fiecare catre aproapele sau: cine va huli pe poporul acesta,
care are la sine muieri ca acestea? Si nu este bine a lasa sa ram�na vreun barbat
dintre ei, care de s-ar lasa sa ram�na, ar putea �nsela tot pam�ntul.
22. Si au iesit cei ce strajuiau �n cortul lui Olofern si toti slujitorii
lui, si o au bagat pe ea �n cort.
23. Iar Olofern odhinea pe patul sau cel cu acoperam�nt de porfira si de
aur si de smaragd, si cu pietre scumpe tesut, si i-a spus lui de ea.
24. Si a iesit �n tinda cortului, si lampade de argint mergeau �naintea
fetei lui, si venind Iudita �naintea lui si slujitorilor lui, s-au mirat toti de
frumusetile fetei ei.
 25. Iar ea a cazut peste fata sa si s-a �nchinat lui, si o au ridicat pe ea
slujitorii lui.

CAP. 11.
�nt�lnirea Iuditei cu Olofern si sfatuirea ei amagitoare pentru biruinta lui.

Si a zis catre ea Olofern: cuteaza muiere, nu te teme �ntru inima ta, ca eu n-am
facut rau la nici un om, care a ales a sluji lui Navuhodonosor �mparatul atot
pam�ntul.
2. Si acum poporul tau, cel ce locuieste muntele, de nu m-ar fi defaimat
pe mine, n-asi fi ridicat sulita mea asupra lor, ci ei si-au facut lorusi acestea.
3. Iar acum spune-mi, pentru ce ai fugit de la ei, si ai venit la noi?
Pentru ca ai venit la m�ntuire, aibi nadejde.
4. �n noaptea aceasta tu vei trai, si de aci �nainte, ca nu este cine sa-
ti faca tie rau, ci bine �ti va face tie, ca robilor domnului meu �mparatului
Navuhodonosor.
5. Si a zis catre el Iudita: primeste graiurile roabei tale, si sa
graiasca roaba ta �naintea fetei tale, ca nu voi spune minciuna domnului meu �n
noaptea aceasta.
6., Si de vei asculta de cuvintele roabei tale, desav�rsit va face Dumnezeu
cu tine lucrul, si nu va cadea domnul meu de la sfaturile sale.
7. Ca viu este Navuhodonosor �mparatul atot pam�ntul, si vie este puterea
lui, cel ce te-a trimis pe tine spre �ndreptarea atot sufletul, ca nu numai
oamenii prin tine vor sluji lui, ci si hiarele c�mpului si dobitoacele si pasarile
cerului, prin puterea ta vor trai sub Navuhodonosor si sub toata casa lui.
8. Ca am auzit de �ntelepciunea ta si de mestesugurile sufletului tau, si
�n tot pam�ntul s-a vestit, cum ca tu unul esti mai bun �n toata �mparatia, si
tare �ntru stiinta, si mai minunat �ntru puterea razboiului.
9. Si acum cuv�ntul, care l-a grait Ahior la sfatul tau, am auzit
graiurile lui, ca l-au luat pe el oamenii din Vetulia, si le-a spus lor toate c�te
a grait el �naintea ta.
10. Pentru aceea stap�ne doamne! Sa nu treci cuv�ntul lui, ci-l pune �n
inima ta, ca adevarat este.
11. Ca nu se ia izb�nda de pe neamul nostru, ca nu poate sabie asupra lor,
de nu vor pacatui Dumnezeului lor.
12. Si acum sa nu se deznadajduiasca domnul meu, si sa se �ntoarca cu
lucrul nesav�rsit, si va cadea moartea peste fata lor, ca i-a cuprins pe ei pacat,
cu care m�nie pe Dumnezeul lor, ori c�nd vor face faradecale.
13. Ca s-au sf�rsit lor bucatele si s-au �mputinat toata apa, si s-au
sfatuit sa-si puna m�inile pe dobitoacele lor, si toate c�te au oprit Dumnezeu �n
legile lui sa nu man�nce, ei au socotit sa le man�nce.
14. Si p�rga gr�ului si zeciuielele vinului si ale untuluidelemn, care le-
au tinut sfintite preotilor celor ce stau �n Ierusalim �naintea fetei Dumnezeului
nostru, au socotit sa le man�nce, de care nici cu m�inile nu se cadea sa se atinga
nimeni din cei din popor.
15. Si a trimis �n Ierusalim sa le aduca de la cei batr�ni slobozenie, ca
si cei ce locuiesc acolo au facut acestea; si va fi c�nd le va veni lor slobozenie
de acolo, vor face si se vor da tie spre pierzare �n ziua aceea.
16. Pentru aceea eu roaba ta cunosc�nd toate acestea, am fugit de la fata
lor si m-au trimis Dumnezeu sa fac cu tine lucruri, de care se vor minuna �n tot
pam�ntul ori c�ti vor auzi acestea, ca roaba ta este credincioasa lui Dumnezeu, si
slujeste ziua si noapte Dumnezeului cerului.
17. Si acum doamne voi ram�ne la tine, si voi iesi eu roaba ta noaptea �n
vale, si ma voi ruga lui Dumnezeu, si-mi va spune mie, c�nd vor face ei pacatele
lor, si venind voi spune tie.
18. Si vei iesi cu toata puterea ta, si nimeni dintru ei nu va fi care sa
stea tie �mpotriva, si te voi duce pe tine prin mijlocul Iudeii, p�na vei ajunge
�n preajma Ierusalimului.
 19. Si voi pune scaunul tau �n mijlocul lui, si-i vei m�na pe ei ca pe oile
care n-au pastor, si nu va latra c�ine cu limba sa �naintea ta.
20. Ca acestea mi s-a zis mie, dupa cea mai-nainte de cunostinta a mea, si
s-a vestit mie, si sunt trimisa ca sa-ti vestesc tie.
21. Si placura cuvintele ei �naintea lui Olofern si �naintea tuturor
slujitorilor lui, si se mirara de �ntelepciunea ei, si zisera, ca nu este muiere
ca aceasta de la o margine p�na la cealalta margine a pam�ntului, frumoasa la fata
si �nteleapta la cuvinte.
22. Si a zis catre ea Olofern: bine au facut Dumnezeu, ca te-au trimis pe
tine �naintea poporului acestuia, ca sa fie �n m�inile noastre tarie; iar �ntru
cei ce au defaimat pe domnul meu pierire.
23. Tu acum esti frumoasa la chip si buna la cuvintele tale, de vei face si
precum ai zis, Dumnezeul tau va fi mie Dumnezeu, si tu �n casa �mparatului
Navuhodonosor vei sedea, si vei fi numita �n tot pam�ntul.

CAP. 12.
Chemarea Iuditei la Olofern. �ngaduirea ei a iesi noaptea la rugaciune. Ospatul
lui Olofern.

Si a poruncit sa o bage pe ea, unde erau odoarele lui cele de argint, si a

poruncit sa i se dea ei de m�ncare din bucatele lui, si din vinul lui sa-i dea de
baut.
2. Si a zis Iudita: nu voi m�nca dintr-acelea, ca sa nu se faca vreo
sminteala, ci din cele ce am adus cu mine voi m�nca.
3. Si a zis catre ea Olofern: dar daca se vor sf�rsi cele ce ai adus cu
tine, de unde vom avea noi ca sa-ti dam tie asemenea acelora? Ca nimeni nu este cu
noi din neamul tau.
4. Si a zis Iudita catre el: viu este sufletul tau domnul meu, ca nu va
sf�rsi roaba ta cele ce sunt cu mine, p�na ce va face Domnul prin m�na mea, cele
ce au sfatuit.
5. Si o au dus pe ea slugile lui Olofern la cort, si a dormit p�na la
miezul noptii.
6. Iar la streaja cea de catre dimineata s-a sculat si a trimis la
Olofern, zic�nd: sa porunceasca domnul meu, sa lase pe roaba sa sa iata la
rugaciune, si a poruncit Olofern pazitorilor trupului sau sa nu o opreasca pe ea.
7. Si a ramas �n tabara trei zile, si iesea ea noaptea �n valea cetatii
Vetuliei, si se spala la izvorul apei �n tabara.
8. Si dupa ce se suia, se ruga Domnului Dumnezeului lui Israil, ca sa
�ndrepteze calea ei spre ridicarea fiilor poporului ei, si intr�nd petrecea curata
�n cort, p�na c�nd �i aducea slujnica de m�ncare catre seara.
9. Iar �n ziua a patra a facut Olofern ospat numai slugilor sale, si n-a
chemat la acel ospat nici pe unul din cei ce erau c�rmuitori peste trebi.
10. Si a zis lui Vagoa famenul, care era c�rmuitor peste toate ale lui:
mergi si �ndeamna si pe muierea cea de jidov, care este la tine, ca sa vie la noi,
si sa man�nce si sa bea cu noi.
11. Ca rusine este fetei noastre, de vom lasa o muiere ca aceasta sa nu ne
�mpreunam cu ea, ca de nu o vom atrage pe ea catre noi va r�de de noi.
12. Si a iesit Vagoa de la fata lui Olofern, si a intrat la ea, si a zis:
sa nu se leneveasca aceasta cucoana frumoasa a veni la domnul meu, ca sa se
mareasca �naintea fetei lui, si sa bea vin veselindu-se cu noi, si sa se faca �n
ziua aceasta ca o fata a fiilor lui Asur, care stau �n casa lui Navuhodonosor.
13. Si a zis Iudita catre el: si cine sunt eu? Ca sa graiesc �mpotriva
domnului meu, ca tot ce va fi placut �naintea ochilor lui, s�rguindu-ma voi face,
si aceasta-mi va fi bucurie p�na la ziua mortii mele.
14. Si scul�ndu-se Iudita s-a �mpodobit cu �mbracamintea si cu toata
podoaba sa cea muiereasca, si a venit si roaba ei, si i-a asternut �n preajma lui
Olofern jos pieile, care le-a luat de la Vagoa pentru treaba cea din toate zilele,
ca sa man�nce sez�nd pe ele.
 15. Si venind Iudita a sezut, si se minuna inima lui Olofern de ea si s-a
tulburat sufletul lui poftind foarte ca sa se �mpreune cu d�nsa, si cauta vreme,
ca sa o �nsele pe ea, din ziua �n care o vazuse pe ea.
16. Si a zis Olofern catre ea: bea si fii vesela cu noi.
17. Si a zis Iudita: bea-voi doamne, ca s-a marit viata mea �ntru mine
astazi mai mult dec�t �n toate zilele de c�nd m-am nascut, si lu�nd a m�ncat si a
baut �naintea lui din cele ce i-a gatit roaba ei.
18. Si s-a bucurat Olofern pentru ea, si a baut vin mult foarte, �nc�t
niciodata �ntr-o zi n-a baut at�ta de c�nd s-a nascut.

CAP. 13.
Taierea capului lui Olofern; aducerea lui �n Vetulia. Multumirea si binecuv�ntarea
poporului ei.

Iar daca a �nserat, degrab s-au risipit slugile lui.

2. Si Vagoa a �nchis cortul pe dinafara si a slobozit pe straji de la fata
domnului sau, si s-au dus la asternuturile lor ca erau toti osteniti de multa
bautura.
3. Si a ramas Iudita singura �n cort si Olofern, care mai-nainte se
culcase pe patul sau, ca era foarte beat.
4. Si a zis Iudita catre roaba sa, sa stea afara de asternutul ei, si sa
pazeasca c�nd va iesi ea, ca si �n celelalte zile, ca a zis: ca va iesi sa se
roage, si lui Vagoa a spus acestea.
5. Si s-au dus toti de la fata ei, si nimeni n-a ramas la asternut de la
mic p�na la mare.
6. Si st�nd Iudita l�nga patul lui, a zis �ntru inima sa: Doamne
Dumnezeule atoata puterea, cauta �n ceasul acesta spre faptele m�inilor mele, ca
sa se �nalte Ierusalimul.
7. Acum este vremea a ajuta mostenirii tale, si a plini cele ce am asezat
eu sa fac spre surparea vrajmasilor, care s-au sculat asupra noastra.
8. Si apropiindu-se la st�lpul patului, care era la capul lui Olofern, a
luat sabia lui de pe el, si apropiindu-se de pat, l-a apucat de parul capului sau.
9. Si a zis: �ntareste-ma Dumnezeul lui Israil �n ziua aceasta, si l-a
lovit peste grumazi de doua ori, c�t a putut, si i-a luat capul lui de la el.
10. Iar trupul i l-a rasturnat de pe asternut, si a luat acoperam�ntul din
st�lpi, si dupa putin a iesit.
11. Si a dat roabei sale capul lui Olofern, si l-a bagat �n traista
bucatelor sale, si au iesit am�ndoua dupa obiceiul sau la rugaciune.
12. Si trec�nd tabara au �nconjurat valea aceea, si s-au suit �n magura
cetatii Vetuliei, si au venit la portile ei.
13. Si a zis Iudita de departe celor ce pazeau la porti: deschideti,
deschideti poarta, cu noi este Dumnezeu, Dumnezeul nostru, ca sa faca �nca putere
�n Ierusalim si tarie asupra vrajmasilor, precum au facut si astazi.
14. Si a fost daca au auzit oamenii cetatii glasul ei, grabira a se pogor�
la poarta cetatii lor, si au chemat pe batr�nii cetatii, si au alergat toti de la
cel mic p�na la cel mare, ca se minunau ei, ca a venit ea.
15. Si au deschis poarta, si le-au primit pe ele, si aprinz�nd foc ca sa
lumineze, le-au �nconjurat pe ele.
16. Si a zis Iudita catre ei cu glas mare: laudati pe Dumnezeu! Laudati,
laudati pe Dumnezeu! Ca n-au departat mila sa de la casa lui Israil; ci a sfar�mat
pe vrajmasii nostri prin m�inile mele �n noaptea aceasta.
17. Si scot�nd capul din traista l-a aratat, si a zis lor: iata capul lui
Olofern mai marele puterii lui Asur, si iata acoperam�ntul, pe care zacea beat,
unde l-au batut pe el Domnul cu m�na de femeie.
18. Si viu este Domnul, care m-au pazit pe mine �n calea mea pe care am
umblat, ca l-a �nselat pe el fata mea spre perirea lui, si n-a facut cu mine pacat
spurcat si de rusine.
19. Si s-a minunat tot poporul foarte, si plec�ndu-se s-a �nchinat lui
Dumnezeu, si au zis toti cu o inima: binecuv�ntat esti Dumnezeul nostru, cel ce ai
facut de batjocura �n ziua aceasta pe vrajmasii poporului tau.
20. Si a zis Oziea catre ea: binecuv�ntata esti tu fiica Dumnezeului celui
prea �nalt mai mult dec�t toate muierile cele de pe pam�nt, si bine este cuv�ntat
Domnul Dumnezeu cel ce au facut cerul si pam�ntul, care te-au povatuit pe tine
spre pierderea capului mai marelui vrajmasilor nostri.
21. Ca nu se va departa nadejdea ta de la inima oamenilor celor ce-si aduc
aminte de puterea lui Dumnezeu p�na �n veac, si sa faca tie aceasta Dumnezeu spre
�naltime vesnica, ca sa te cerceteze pe tine cu bunatati.
22. Ca n-ai partinit sufletul tau pentru smerirea neamului nostru, ci mai
�nainte ai �nt�mpinat caderea noastra, drept umbl�nd �naintea Dumnezeului nostru.
23. Si a zis tot poporul: fie, fie.

CAP. 14.
Sfatul Iuditei despre navala celor din Vetulia, �ntoarcerea lui Ahior si spaima
Asirienilor.

Si a zis catre ei Iudita: ascultati-ma fratilor, si lu�nd capul acesta sp�nzurati-

l pe bastea zidului vostru.
2. Si va fi dupa ce se va lumina de ziua, si va iesi soarele pe pam�nt,
veti lua fiecare armele cele de razboi ale voastre, si va iesi afara din cetate
tot barbatul, si veti pune povatuitor peste ei ca si cum v-ati pogor� la c�mp
asupra strajii cei mai dinainte a fiilor lui Asur, si nu va veti pogor�.
3. Si lu�nd aceia armele sale toate, se vor duce �n tabara sa, si vor
porni pe povatuitorii ostirii lui Asur, si vor alerga la cortul lui Olofern, si
nu-l vor afla pe el, si va cadea peste ei frica, si vor fugi de catre fata
voastra.
4. Si urm�nd voi, si toti cei ce locuiesc �n hotarul lui Israil,
asterneti-i pe ei �n caile lor.
5. Iar mai �nainte de a face aceasta, chemati pe Ahior Amaniteanul, ca sa
vada, si sa cunoasca pe cel ce a defaimat casa lui Israil si pe cel ce l-a trimis
pe el la noi, ca la moarte, si a chemat pe Ahior din casa lui Oziea.
6. Si daca a venit, si a vazut capul lui Olofern �n m�na unui om din
adunarea poporului, a cazut pe fata sa, si a lesinat duhul lui.
7. Si dupa ce l-a ridicat pe el, a cazut la picioarele Iuditei, si s-a
�nchinat fetei ei, si a zis: binecuv�ntata esti tu �n tot salasul lui Iuda, si
�ntru tot neamul, care auzind de numele tau se vor tulbura.
8. Si acum spune mie, cele ce ai facut �n zilele acelea, si i-a povestit
Iudita lui �n mijlocul poporului toate, c�te a facut din ziua, �n care a iesit,
p�na c�nd a grait cu ei.
9. Si dupa ce a �ncetat a grai, au strigat oamenii cu glas mare, si au dat
glas de veselie �n cetatea lor.
10. Si vaz�nd Ahior toate c�te a facut Dumnezeul lui Israil, a crezut �n
Dumnezeu foarte, si si-a taiat �mprejur trupul sau, si s-a adaugat la casa lui
Israil p�na �n ziua aceasta.
11. Si daca s-a luminat de ziua au sp�nzurat capul lui Olofern de zid, si a
luat tot batr�nul armele sale, si a iesit �n r�nd la suisurile muntelui.
12. Iar daca i-au vazut pe ei fiii lui Asur, au trimis la povatuitorii sai,
si au venit la povatuitori, si la cei mai mari peste mii, si la toate capeteniile
lor.
13. Si a mers la cortul lui Olofern, si a zis catre ispravnicul lui: scoala
acum pe domnul nostru, ca au �ndraznit robii a se pogor� asupra noastra la razboi,
ca sa piara desav�rsit.
14. Si ai intrat Vagoa si a lovit tinda corului, ca g�ndea ca el doarme cu
Iudita.
15. Si daca nimeni nu l-a auzit, deschiz�nd a intrat la asternut, si l-a
aflat pe el lepadat peste asternut mort, si capul lui luat de la el.
16. Si a strigat cu glas mare, cu pl�ngere si cu suspin, si cu strigare
tare, si si-a rupt hainele sale, si a intrat �n cortul �n care dormea Iudita, si
nu o a aflat pe ea acolo.
17. Deci alerg�nd la popor a strigat: viclesug au facut robii, facut-au
rusine o muiere evreica �n casa �mparatului Navuhodonosor, ca iata Olofern zace
jos, si capul lui nu este la el.
18. Iar daca au auzit aceste cuvinte boierii puterii lui Asur, si-au sub
hainele lor si s-au tulburat sufletul lor foarte, si strigarea si chiotul lor s-au
facut foarte mare �n tabara.

CAP. 15.
Pierderea si fuga Asirienilor. Binecuv�ntarea Iuditei si darurile facute ei.

Iar daca au auzit cei din corturi, s-au �ngrozit de lucrul ce s-a facut, si au
cazut peste ei frica si cutremur.
2. Si nu era om astept�nd de catre fata aproapelui sau �nca, ci
�mprastiindu-se toti �mpreuna au fugit pe toate caile c�mpului si ale muntelui, si
cei ce tabar�se la munte �mprejurul Vetuliei, s-au �ntors �n fuga.
3. Atunci tot barbatul razboinic din fiii lui Israil a alergat asupra lor,
si a trimis Oziea la Vetomastem si Vite si Hove si Hola, si la tot hotarul lui
Israil sa vesteasca cele ce s-au facut, si pentru ca toti sa se scoale asupra
vrajmasilor sa-i piarda.
4. Iar daca au auzit fiii lui Israil, toti odata au alergat asupra lor, si
i-au taiat pe ei p�na la Hova.
5. Asijderea si cei din Ierusalim au sosit, si din tot muntele, ca au
vestit lor cele ce s-au facut �n tabara vrajmasilor lor.
6. Si cei din Galaad si din Galileia i-au batut pe ei cu rana mare p�na ce
au trecut Damascul si hotarul lui.
7. Iar ceilalti locuitori ai Vetuliei au navalit asupra taberei lui Asur,
si i-au pradat pe ei, si s-au �mbogatit foarte, si fiii lui Israil �ntorc�ndu-se
de la taiere, au pradat cele ramase.
8. Si satele si cetatile cele din munte, si cei din c�mpii au cules multe
prazi, ca era multime multa foarte.
9. Si Ioachim preotul cel mare, si batr�nimea fiilor lui Israil, care
locuiau �n Ierusalim, au venit sa priveasca bunatatile, care au facut Dumnezeu lui
Israil, si sa vada pe Iudita, si sa graiasca cu ea pace.
10. Si daca au intrat la ea, bine o au cuv�ntat pe ea toti �mpreuna, si au
zis catre ea:
11. Tu esti �naltarea Ierusalimului, tu esti lauda mare lui Israil, tu esti
marire mare neamului nostru, ca ai facut acestea toate cu m�na ta, facut-ai cele
bune lui Israil, si bine au voit peste ei Dumnezeu.
12. Binecuv�ntata sa fii de Domnul cel atotputernic �n veci, si a zis tot
poporul: fie.
13. Si a pradat tot poporul tabara p�na �n treizeci de zile, si a dat
Iuditei cortul lui Olofern, si toata argintaria lui paturile si paharele, si toate
lucrurile lui.
14. Si lu�ndu-le ea le-a pus pe muschoaia sa, si a �nhamat carele sale, si
le-a gramadit acelea peste ele.
15. Si s-a str�ns tot muieritul lui Israil, ca sa o vada pe ea, si o au
binecuv�ntat pe ea, si i-au facut ei hora dintre ele; si au luat st�lpari �n
m�inile lor, si au dat si muierilor, celor ce erau cu ea, si s-au �ncununat cu
maslin, ea, si cele ce erau cu ea.
16. Si a mers �naintea a tot poporului cu hora povatuind pe toate muierile,
si urmau toti barbatii lui Israil �ntrarmati, cu cununi si cu c�ntari �n gura lor.
17. Si a �nceput Iudita marturisirea aceasta �naintea a tot Israilul, si
raspundea tot poporul lauda aceasta.

CAP. 16.
C�ntarea de biruinta a Iuditei. Poporul aduce jertfe de multumire �n Ierusalim.
Moartea Iuditei.

Si a zis Iudita: �ncepeti Dumnezeului meu cu tampine, c�ntati Domnului meu cu

chimvale, �mpreunati lui c�ntare si lauda �naltati, si chemati numele lui.
2. Ca Dumnezeu este cel ce sfarama razboaiele, ca �n taberile lui �n
mijlocul poporului m-au scos din m�na celor ce ma gonesc.
3. Venit-a Asur din munti de la miazanoapte, venit-au cu zeci de mii de
mii ale puterii sale, a carora multime a astupat vaile, si multimea cailor lor a
acoperit dealurile.
4. Zis-au: sa arda hotarele mele, si pe tinerii mei sa-i omoare cu sabie,
si pe cei sugatori sa-i tr�nteasca de pam�nt, si pe pruncii mei sa-i prade, si pe
fecioarele mele sa le jefuiasca. Iar Domnul atottiitorul i-au sfar�mat pe ei cu
m�na de femeie.
5. Ca n-au cazut cel tare de voinici, nici fiii puterii l-au batut pe el,
nici �nalti uriasi s-au ridicat asupra lui, ci Iudita fata lui Merari cu
frumusetile fetei sale l-a slabit pe el.
6. Ca s-a dezbracat de �mbracamintea vaduviei sale, ca sa �nalte pe
Israilitenii cei necajiti, uns-a fata sa cu mir, si si-a legat parul sau cu
cununa, si si-a luat vesm�nt de in, ca sa-l amageasca pe el.
7. Caltunii ei rapira ochii lui, si frumusetile ei robira sufletul lui,
trecut-a sabia prin grumazul lui.
8. Ingrozitu-s-au Persii de cutezarea ei, si Midii de ;ndraznirea ei s-au
tulburat.
9. Atunci au strigat cei smeriti ai mei, si s-au temut cei neputinciosi ai
mei, si s-au spaim�ntat ei, �naltat-au glasul lor, si au fugit.
10. Fiii fetelor i-au taiat pe ei, si ca pe niste prunci ce fug i-au ranit
pe ei, pierit-au de tabara Domnului Dumnezeul meu: c�nta-voi Domnului c�ntare
noua.
11. Doamne, mare esti, si marit si minunat �ntru virtute, si neajuns, tie
sa slujeasca toata faptura ta.
12. Ca ai zis, si s-a facut, trimis-ai duhul tau, si a zidit, si nu este
cine sa poata sta �mpotriva cuv�ntului tau.
13. Ca muntii din temelii cu apele se vor clati, si pietrele de fata ta ca
ceara se vor topi; iar spre cei ce se tem de tine te vei milostivi.
14. Ca putina este toata jertfa, ca sa-ti faca tie miros de buna mireasma,
si putina este toata grasimea spre arderea cea de tot a ta; iar cel ce se teme de
Domnul, mare este totdeauna.
15. Vai neamurilor! Care se scoala asupra neamului meu, Domnul atottiitorul
va izb�ndi asupra lor, �n ziua judecatii va da foc, si viermi trupurilor lor, si
vor pl�nge cu simtire p�na �n veac.
16. Iar daca au intrat �n Ierusalim s-au �nchinat Domnului, si dupa ce s-a
curatit poporul, a adus arderile cele de tot ale sale, si cele de voie ale sale si
darurile sale.
17. Si a adus Iudita toate uneltele lui Olofern, care le-a dat ei poporul,
si acoperam�ntul, care l-a luat ea de la asternutul lui, dar Domnului le-a
sfintit.
18. Si s-a vestit poporul �n Ierusalim �naintea celor sfinte �n trei luni,
si Iudita a ramas cu ei.
19. Si dupa zilele acestea s-a dus fiecare la mosia sa, si Iudita s-a dus
la Vetulia si a ramas �ntru averea sa.
20. Si a fost �n vremea sa marita �n tot pam�ntul, si multi o a poftit pe
ea, �nsa barbat pe ea nu o a cunoscut toate zilele vietii sale, din ce ceas a
murit Manasi barbatul ei, p�na c�nd s-a adaugat poporului sau.
21. Si traind mult foarte a �mbatr�nit �n casa barbatului sau p�na la o
suta si cinci ani, si a dat slobozenie roabei sale, si a murit la Vetulia.
22. Si o a �ngropat pe ea �n pestera lui Manasi barbatul ei, si o a pl�ns
pe ea casa lui Israil sapte zile.
23. Si a �mpartit averile sale mai �nainte de ce a murit ea la toate
rudeniile lui Manasi barbatului sau, si la rudeniile sale.
24. Si n-a fost mai mult cine sa sperie pe fiii lui Israil �n zilele
Iuditei, si dupa ce a murit ea, zile multe.

PROOROCIA LUI VARUH

CAP. 1.
Proorocul vesteste si citeste poporului din Ierusalim cartea primita de la Evreii
din Vavilon, care fac�nd marturisiri, cer rugaciuni si jertfe pentru pacate.

Acestea sunt cuvintele cartii, care o a scris Varuh fiul lui Nirie, al fiului lui
Maasie, al fiului lui Sedechie, al fiului lui Asadie, al fiului lui Helchie �n
Vavilon.
2. �n anul al cincilea, �n ziua a saptea a lunii, �n vremea �ntru care au
luat Haldeii Ierusalimul, si l-au ars cu foc.
3. Si a citit Varuh cuvintele cartii acestia la urechile lui Iehonia fiul
lui Ioachim �mparatul lui Iuda, si la urechile atot poporul, care venise sa auda
cartea.
4. Si la urechile celor puternici, si ale fiilor �mparatilor, si la
urechile celor batr�ni si la urechile a tot poporul, de la cel mic p�na la cel
mare ale tuturor celor ce locuiau �n Vavilon la r�ul Sud.
5. Care pl�ngeau si posteau si se rugau �naintea Domnului.
6. Si a adunat argint dupa c�t a putut m�na fiecaruia.
7. Si a trimis �n Ierusalim la Ioachim fiul lui Helchie, fiul lui Salom
preotul, si la preoti si la tot poporul, care s-au aflat cu el �n Ierusalim.
8. C�nd a luat el vasele casei Domnului, care s-au scos din Biserica, sa
se �ntoarca �n pam�ntul lui Iuda, �n ziua a zecea a lunii lui Siual, vase de
argint, care le-a facut Sedechie fiul lui Iosie �mparatul lui Iuda.
9. Dupa ce a �nstrainat Navuhodonosor �mparatul Vavilonului pe Iehonia si
pe boieri si pe cei legati si pe cei puternici si pe poporul pam�ntului de la
Ierusalim, si i-a dus �n Vavilon.
10. Si a zis: iata am trimis la voi argint, cu care sa cumparati arderi de
tot si pentru pacat si tam�ie, si faceti miresme, si aduceti pe jertfelnicul
Domnului Dumnezeului nostru.
11. Si va rugati pentru viata lui Navuhodonosor �mparatul Vavilonului, si
pentru viata lui Valtasar fiul lui, ca sa fie zilele lor, ca zilele cerului pe
pam�nt.
12. Si va da Domnul virtute noua, si va lumina ochii nostri, si vom trai
sub umbra lui Navuhodonosor �mparatul Vavilonului, si sub umbra lui Valtasar fiul
lui, si vom sluji lor zile multe, si vom afla har �naintea lor.
13. Si va rugati pentru noi catre Domnul Dumnezeul nostru, ca am pacatuit
Domnului Dumnezeului nostru, si nu s-a �ntors m�nia Domnului si urgia lui de la
noi p�na �n ziua aceasta.
14. Si veti citi cartea aceasta, care o am trimis la voi, ca sa o cititi �n
casa Domnului la zilele praznuirii si la zilele vremii.
15. Si veti grai Domnului Dumnezeului nostru dreptatea, si noua rusinea
fetelor, ca �n ziua aceasta omului Iudeu si celor cel locuiesc Ierusalimul.
16. Si �mparatilor nostri, si boierilor nostri, si preotilor nostri, si
proorocilor nostri, si parintilor nostri.
17. Ca am pacatuit �naintea Domnului, si n-am ascultat de d�nsul.
18. Si n-am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru, ca sa umblam �ntru
poruncile lui, care le-au dat �naintea fetei noastre.
19. Din ziua, �n care au scos Domnul pe parintii nostri din pam�ntul
Eghipetului, si p�na �n ziua aceasta am fost neascultatori de Domnul Dumnezeul
nostru, si ne-am lenevit, ca sa nu auzim glasul lui.
20. Si s-au lipit de noi rautatile si blestemul, care au r�nduit Domnul lui
Moisi slugii sale �n ziua, �n care au scos pe parintii nostri din pam�ntul
Eghipetului, ca sa ne dea noua pam�nt, din care curge lapte si miere, precum este
�n ziua aceasta.
21. Si n-am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru dupa toate
cuvintele Proorocilor, pe care i-au trimis la noi.
22. Si am mers fiecare �ntru cugetul inimii sale cei rele a lucra
dumnezeilor straini, a face rele �naintea ochilor Domnului Dumnezeului nostru.

CAP. 2.
Evreii �n robie marturisesc ca pentru pacatele lor li s-au �nt�mplat relele, si
cer mila de la Dumnezeu.

Si au �ntarit Domnul cuv�ntul sau, care au grait asupra noastra si asupra

judecatorilor nostri, care au judecat pe Israil, si asupra �mparatilor nostri si
asupra boierilor nostri si asupra tot omul din Israil si din Iuda.
2. Ca sa aduca asupra noastra rautati mari, care nu s-au facut sub tot
cerul, �n ce chip au facut �n Ierusalim, dupa cele ce sunt scrise �n legea lui
Moisi.
3. Ca sa man�nce omul carnurile fiului sau si carnurile fetei sale.
4. Si i-au dat pe ei supusi tuturor �mparatilor celor dimprejurul nostru
spre ocara si spre pustiire �ntru toate popoarele cele dimprejurul nostru, la
care i-au risipit pe ei Domnul.
5. Si s-au facut ei dedesupt, si nu deasupra, pentru ca am pacatuit
Domnului Dumnezeului nostru neascult�nd glasul lui.
6. Domnului Dumnezeului nostru dreptatea; iar noua si parintilor nostri
rusinea obrazelor, cum este �n ziua aceasta.
7. Toate relele, care au grait Domnul asupra noastra, acestea au venit
peste noi.
8. Si nu ne-am rugat fetei Domnului, ca sa se �ntoarca fiecare de la
cugetele inimii sale cei rele.
9. Si au privegheat Domnul asupra celor rai, si le-au adus Domnul peste
noi, ca drept este Domnul �ntru toate lucrurile sale, care le-au poruncit noua.
10. Si n-am auzit glasul lui, ca sa umblam �ntru poruncile Domnului, care
le-au dat �naintea fetei noastre.
11. Si acum Doamne Dumnezeul lui Israil, cel ce ai scos pe poporul tau din
pam�ntul Eghipetului cu m�na tare si cu brat �nalt, cu semne si cu minuni, si cu
putere mare, si ti-ai facut tie nume, cum este �n ziua aceasta.
12. Pacatuit-am, pag�nit-am, facut-am str�mbatate, Doamne Dumnezeul nostru,
�ntru toate dreptatile tale.
13. �ntoarca-se m�nia ta de la noi, ca am ramas putini �ntru neamuri, unde
ne-ai risipit pe noi.
14. Asculta Doamne rugaciunea noastra si cererea noastra, si ne scoate pe
noi pentru tine, si ne da noua har �naintea fetei celor ce ne-au �nstrainat pe
noi.
15. Ca sa cunoasca tot pam�ntul, ca tu esti Domnul Dumnezeul nostru, ca
numele tau s-a chemat peste Israil si peste neamul lui.
16. Doamne, cauta din casa ta cea sf�nta, si ia aminte spre noi; pleaca
Doamne urechea ta si auzi.
17. Si deschide ochii tai Doamne, si vezi, ca nu cei morti, care sunt �n
iad, de la care s-a luat duhul dintru cele dinauntru ale lor, vor da marire si
dreptate Domnului.
18. Ci sufletul cel m�hnit pentru marimea, care merge plec�ndu-se si
slabind, si ochii cei ce se sf�rsesc, si sufletul cel flam�nd vor da slava tie si
dreptate, Doamne.
19. Ca nu pentru dreptatile parintilor nostri si ale �mparatilor nostri,
cerem mila pentru noi �naintea fetei tale Doamne Dumnezeul nostru;
20. Ci pentru ca ai slobozit m�nia ta si iutimea ta peste noi, precum ai
grait prin m�na slugilor tale Proorocilor, zic�nd:
21. Asa zice Domnul: plecati umarul vostru, si lucrati �mparatului
Vavilonului, si sedeti �n pam�ntul, care l-am dat parintilor vostri.
22. Si de nu veti asculta glasul Domnului, ca sa lucrati �mparatului
Vavilonului,
23. Sf�rsire voi face din cetatile lui Iuda si dinafara Ierusalimului; glas
de veselie si glas de bucurie, glas de mire si glas de mireasa, si va fi tot
pam�ntul neumblat de locuitori.
24. Si noi n-am ascultat glasul tau, ca sa lucram �mparatului Vavilonului,
si ai �ntarit cuvintele tale, care ai grait �n m�inile slugilor tale Proorocilor,
ca sa scoata oasele �mparatilor nostri si oasele parintilor nostri din locul lor.
25. Si iata sunt lepadate la arsura zilei si la �nghetul noptii, si au
murit �n dureri rele, �n foamete si �n sabie si �n robie.
26. Si ai pus casa, �n care s-a chemat numele tau, cum este �n ziua
aceasta, pentru rautatea casei lui Israil si a casei lui Iuda.
27. Si ai facut cu noi Doamne Dumnezeul nostru dupa toata bunatatea ta, si
dupa toata �ndurarea ta cea mare.
28. Cum ai grait prin m�na slugii tale lui Moisi �n ziua, �n care ai
poruncit lui sa scrie legea ta �naintea fiilor lui Israil zic�nd:
29. De nu veti asculta glasul meu cu adevarat, sunetul cel mare si mult,
acesta se va �ntoarce �n mic la neamurile, la care �i voi risipi pe ei.
30. Ca am cunoscut, ca nu ma vor asculta, ca popor tare la cerbice este, si
se vor �ntoarce �ntru inima lor �n pam�ntul �nstrainarii lor.
31. Si vor cunoaste, ca eu sunt Domnul Dumnezeul lor, si voi da lor inima
si urechi de auzit.
32. Si ma vor lauda pe mine �n pam�ntul �nstrainarii lor, si vor pomeni
numele meu.
33. Si se vor �ntoarce de la cerbicea lor cea tare, si de la lucrurile lor
cele rele, ca-si vor aduce aminte de calea parintilor sai, care au pacatuit
�naintea Domnului.
34. Si �i voi �ntoarce pe ei �n pam�ntul, care m-am jurat parintilor lor,
lui Avraam si lui Isaac si lui Iacov, si-l vor stap�ni pe el, si �i voi �nmulti pe
ei, si nu se vor �mputina.
35. Si voi �ntari lor legatura vesnica, ca sa fiu lor Dumnezeu, si ei vor
fi mie popor, si mai mult nu voi misca pe poporul meu Israil de la pam�ntul, care
l-am dat lor.

CAP. 3.
Urmarea marturisirii pacatelor. Israil robit pentru parasirea �ntelepciunii lui
Dumnezeu. Proorocie despre Mesia.

Doamne atottiitorule, Dumnezeul lui Israil, sufletul cel ce este �n str�mtoare, si

duhul cel necajit striga catre tine.
2. Asculta Doamne, si ne miluieste, ca am pacatuit �naintea ta.
3. Ca tu sezi �n veac, si noi pierim �n veac.
4. Doamne atottiitorule Dumnezeul lui Israil, auzi rugaciunea celor ce au
murit ai lui Israil, si ai fiilor celor ce au pacatuit �naintea ta, care n-au
ascultat glasul tau Dumnezeului lor, si s-au lipit de noi relele.
5. Nu-ti aduce aminte de nedreptatile parintilor nostri, ci-ti adu aminte
de m�na ta si de numele tau �n vremea aceasta.
6. Ca tu esti Domnul Dumnezeul nostru, si te vom lauda pe tine Doamne.
7. Ca pentru aceea ai dat frica ta �n inimile noastre, ca sa chemam numele
tau, si sa te laudam pe tine �ntru �nstrainarea noastra, ca am abatut de la inima
noastra toata nedreptatea parintilor nostri, care au pacatuit �naintea ta.
8. Iata noi astazi �ntru �nstrainarea noastra, unde ne-ai risipit pe noi
spre ocara si spre blestem, si spre datorie dupa toate nedreptatile parintilor
nostri, care s-au departat de la Domnul Dumnezeul lor.
9. Auzi Israile poruncile vietii, baga-ti �n urechi a cunoaste
�ntelepciunea.
10. Ce este Israile, ca �n pam�ntul vrajmasilor esti? �nvechitu-te-ai �n
pam�nt strain.
11. Te-ai spurcat �mpreuna cu cei morti, socotitu-te-ai cu cei ce se
pogoara �n iad.
12. Parasit-ai izvorul �ntelepciunii.
13. �n calea lui Dumnezeu de ai fi umblat, ai fi locuit cu pace �n veci.
14. �nvata-te unde este mintea, unde este taria, unde este �ntelesul a
cunoaste �mpreuna, unde este �ndelungarea vietii si viata, unde este lumina
ochilor si pacea?
15. Cine a aflat locul ei, si cine a intrat �n vistieriile ei?
16. Unde sunt boierii neamurilor si cei ce stap�nesc hiarele cele de pe
pam�nt?
17. Cei ce cu pasarile cerului se joaca si argint str�ng si aur, �ntru
care nadajduiesc oamenii, si nu este sf�rsit agoniselei lor?
18. Cei ce mestesugesc argintul, si grijesc lucrul lor, si nu este aflare.
19. Stinsu-s-au, si �n iad s-au pogor�t, si altii s-au sculat �n locul lor.
20. Cei mai tineri au vazut lumina, si au locuit pe pam�nt, si calea
stiintei n-au cunoscut.
21. Nici au �nteles cararile ei, nici s-au tinut de ea, fiii lor departe s-
au facut de la calea lor.
22. Nici s-au auzit ;n Hanaan, nici s-au vazut ;n Teman.
23. Nici fiii Agarei cei ce cauta �ntelepciune cei de pe pam�nt,
negutatorii Meranului si ai Temanului, si spuitorii de povesti, si cei ce cauta
pricepere, si calea �ntelepciunii n-au cunoscut, nici si-au adus aminte de
cararile ei.
24. O Israile! C�t este de mare casa lui Dumnezeu, si c�t de lung locul
agoniselii lui.
25. Mare este si n-are sf�rsit, �nalt si nemasurat.
26. Acolo au fost uriasii cei numiti �nalti la marime, si stiutori la
razboi.
27. Nu pe acestia i-au ales Dumnezeu, nici calea stiintei le-au dat lor, si
au pierit.
28. Pentru ca n-au avut �ntelepciune, pierit-au pentru nesfatuirea lor.
29. Cine s-a suit �n cer si o a luat pe ea, si o a pogor�t pe ea din nori?
30. Cine a trecut marea, si o a aflat pe ea, si o va aduce pe ea mai mult
dec�t aurul cel ales?
31. Nu este cel ce sa stie calea ei, nici cel ce sa cuprinda cararea ei;
32. Ci cel ce stie toate, o stie pe ea, si o afla pe ea cu �ntelepciunea
lui, cel ce au gatit pam�ntul �n vreme vesnica, si l-au umplut pe el de vite cu
patru picioare.
33. Cel ce trimite lumina, si merge si o cheama pe ea, si-l asculta cu
cutremur.
34. Si stele au luminat �ntru strajile sale, si s-au bucurat.
35. Chematu-le-au pe ele, si ele au zis: de fata suntem, luminat-au cu
veselie celui ce le-au facut pe ele.
36. Acesta este Dumnezeul nostru, si nu se va adauga altul spre d�nsul.
37. Aflat-au toata calea stiintei, si o au dat lui Iacov slugii sale si lui
Israil celui iubit de d�nsul.
38. Dupa aceasta pe pam�nt s-au aratat, si cu oamenii �mpreuna au locuit.

CAP. 4.
Ierusalimul jeleste pustiirea sa. �ndemn spre rabdare. Proorocie despre m�ntuire.

Aceasta este cartea proorocilor lui Dumnezeu, si legea, care este �n veac; toti
cei ce o tin pe ea, vor fi spre viata, iar cei ce o au parasit, vor muri.
2. �ntoarce-te Iacove, si te tine de d�nsa, umbla prin stralucire �n
preajma luminii ei.
3. Nu da altuia marirea ta, si cele de folos tie limbii straine.
4. Fericiti suntem Israile, ca cele ce plac lui Dumnezeu s-au aratat noua.
 5. �ndrazniti poporul meu, pomenirea lui Israil.
6. V�ndutu-v-ati neamurilor nu spre pierire, ci pentru ca ati m�niat voi
pe Dumnezeu, v-ati dat vrajmasilor.
7. Pentru ca ati �ntar�tat pe cel ce v-au facut pe voi jertfind dracilor,
si nu lui Dumnezeu.
8. Si ati uitat pe cel ce v-au zidit pe voi, pe Dumnezeul cel vesnic, si
ati �ntristat pe cel ce v-au hranit pe voi, pe Ierusalim.
9. Vazut-au m�nia, care a venit voua de la Dumnezeu, si au zis: auziti
nemernicele Sionului, adus-au mie Dumnezeu pl�ngere mare.
10. Ca am vazut robirea fiilor mei si a fetelor, care le-au adus lor cel
vesnic.
11. Ca i-am hranit pe ei cu bucurie, si i-am slobozit cu pl�ngere si cu
jale.
12. Nimeni sa se bucure de mine ceea ce sunt vaduva si parasita de multi;
pustiitu-m-am pentru pacatele fiilor mei, ca s-au abatut de la legea lui Dumnezeu.
13. Si dreptatile lui nu le-au cunoscut, nici au umblat �n caile poruncilor
lui Dumnezeu, nici pe cararile �nvataturii �ntru dreptatea lui n-au mers.
14. Sa vie nemernicele Sionului, si va aduceti aminte de robia fiilor mei
si a fetelor, care o au adus lor cel vesnic.
15. Ca au adus peste ei neam de departe, neam fara de rusine si de alta
limba.
16. Ca nu s-au rusinat de cel batr�n, nici le-au fost mila de prunc, si au
luat pe cei iubiti ai vaduvei si pe cea fara de fete singura o au pustiit.
17. Si eu ce pot sa va ajut voua?
18. Ca cel ce v-au adus voua relele, va va scoate pe voi din m�na
vrajmasilor vostri.
19. Umblati fiilor, umblati, ca eu am ramas pustie.
20. Dezbracatu-m-am de vesm�ntul pacii, si m-am �mbracat cu sacul
rugaciunii mele, striga-voi catre cel vesnic �n zilele mele.
21. �ndrazniti fiilor, strigati catre Dumnezeu, si va va scoate pe voi din
silnicii din m�na vrajmasilor.
22. Ca eu spre cel vesnic am nadajduit m�ntuirea voastra, si mi-a venit mie
bucurie de la cel sf�nt pentru milostenia care va veni voua degrab de la cel
vesnic M�ntuitorul nostru.
23. Ca v-am trimis pe voi cu pl�ngere si cu jale, si va va �ntoarce mie
Dumnezeu pe voi cu bucurie si cu veselie �n veac.
24. Ca �n ce chip acum au vazut nemernicele Sionului robirea voastra, asa
vor vedea cur�nd m�ntuirea cea de la Dumnezeul vostru, care va veni voua cu marire
mare si cu luminarea celui vesnic.
25. Fiilor! �ndelung rabdati m�nia, care v-a venit voua de la Dumnezeu, ca
te-a gonit pe tine vrajmasul tau, ci degrab vei vedea pierirea lui, si peste
grumazii lor vei calca.
26. Cei gingasi ai mei au mers pe cai v�rtoase, ridicatu-s-au ca o turma
risipita de vrajmasi.
27. �ndrazniti fiilor si strigati catre Dumnezeu, ca cel ce v-au adus pe
voi la acestea, �si va aduce aminte de voi.
28. Ca precum a fost cugetul vostru, ca sa va abateti de la Dumnezeu, cu
zece parti adaugati a va �ntoarce, ca sa-l cautati pe el.
29. Ca cel ce v-au adus voua rele, aduce-va voua vesnica veselie �mpreuna
cu m�ntuirea voastra.
30. �ndrazneste Ierusalime, m�ng�ia-te-va cel ce te-au numit.
31. Misei sunt cei ce te-au necajit pe tine, si s-au bucurat de caderea ta.
32. Ticaloase sunt cetatile, carora au slujit fiii tai, ticaloasa este ceea
ce a primit pe fiii tai.
33. Ca precum s-a bucurat de caderea ta, si s-a veselit de surparea ta, asa
se va m�hni pentru pustiirea sa.
34. Si voi lua de la ea bucuria cea de multa gloata, si semetia ei va fi
spre pl�ngere.
 35. Ca foc va veni peste ea de la cel vesnic �ntru zile �ndelungate, si se
va locui de draci �n multa vreme.
36. Cauta �mprejur catre rasarit, Ierusalime, si vezi veselia, care-ti vine
tie de la Dumnezeu.
37. Iata vin fiii tai, pe care i-au trimis, vin adunati de la rasarituri
p�na la apusuri cu graiul celui sf�nt, bucur�ndu-se de slava lui Dumnezeu.

CAP. 5.
Chemarea Ierusalimului spre bucurie pentru �ntoarcerea fiilor sai cu marire.

Dezbraca-te Ierusalime de haina �ntristarii si a necazului tau, si te �mbraca cu

buna cuviinta maririi, care este de la Dumnezeu �n veac.
2. �mbraca vesm�ntul dreptatii cei de la Dumnezeu, pentru cununa maririi
celui vesnic pe capul tau.
3. Pentru ca Dumnezeu va arata la tot cel de sub cer stralucirea ta.
4. Ca se va chema numele tau de la Dumnezeu �n veac, pacea dreptatii si
slava cinstei dumnezeesti.
5. Scoala-te Ierusalime si stai, si peste cele �nalte cauta �mprejur catre
rasarituri, si vezi pe fiii tai adunati de la apusurile soarelui, p�na la
rasarituri, cu graiul celui sf�nt, bucur�ndu-se de aducerea aminte a lui Dumnezeu.
6. Ca au iesit de la tine pedestri dusi de vrajmasi iar Dumnezeu �i va
aduce pe ei la tine �naltati �ntru marire ca pe fiii �mparatiei.
7. Ca au r�nduit Dumnezeu sa smereasca tot muntele �nalt si st�ncile cele
vesnice si vaile sa se umple, sa fie pam�ntul neted, ca sa umble Israil fara de
frica �ntru slava lui Dumnezeu.
8. Si vor face umbra lui Israil si padurile, si tot lemnul bun mirositor,
cu porunca lui Dumnezeu.
9. Pentru ca va povatui Dumnezeu pe Israil cu veselie �ntru lumina slavei
sale, cu mila si cu dreptatea cea de la el.

CARTEA LUI IEREMIA PROOROCUL

Mai �nainte spunerea robiei si �ndemnare ca sa paraseasca �nchinarea idolilor.

Isvodul cartii, care a trimis Ieremia catre cei ce erau sa se duca robiti �n
Vavilon de �mparatul Vavilonenilor, sa le spuna lor dupa cum s-au porunci lui de
la Dumnezeu.
2. Pentru pacatele, care ati pacatuit �naintea lui Dumnezeu, va veti duce
�n Vavilon robiti de Navuhodonosor �mparatul Vavilonenilor.
3. Si dupa ce veti intra �n Vavilon, veti fi acolo ani multi si vremi
multe, p�na �n sapte neamuri; iar dupa aceea va voi scoate pe voi cu pace de
acolo.
4. Si acum veti vedea �n Vavilon dumnezei de argint si de aur si de lemn
purt�ndu-se pe umeri, arat�nd frica neamurilor.
5. Paziti-va dar, ca nu si voi aseman�ndu-va celor de alt neam, sa va
asemanati, si sa va cuprinda frica pentru ei.
6. Deci c�nd veti vedea gloate dinaintea si dinapoia lor �nchin�ndu-se
lor, ziceti cu cugetul: tie trebuie a ne �nchina Stap�ne.
7. Ca �ngerul meu cu voi este, el cearca sufletele voastre.
8. Ca limba lor este rasa de teslar, si ei sunt de aur �mprejur si de
argint �mprejur, si sunt mincinosi si nu pot sa graiasca.
9. Ca la o fecioara iubitoare de podoaba iau aur.
10. Si fac cununi, care le pun pe capetele dumnezeilor sai, si uneori se
�nt�mpla de ia preotii de la dumnezeii lor aur si argint, si-l cheltuiesc pentru
sine.
11. Si dau dintr-�nsele si curvelor, si-i �mpodobesc pe ei ca pe niste
oameni cu �mbracaminte, dumnezei de argint si dumnezei de aur si de lemn.
12. Si acestia nu sunt aparati de rugina si de care.
 13. �mbracati fiind ei cu �mbracaminte mohor�ta, sterg�nd obrazul lor de
praful cel din casa, care este mai mult peste d�nsii.
14. Si are schiptru ca un judecator de tara, care pe cel ce pacatuieste nu-
l va omor�.
15. Si are sabie �n dreapta si secure; iar pe sine din razboi, si de la
talhari nu se va scoate, dintru care sa stiti, ca nu sunt dumnezei.
16. Drept aceea sa nu va temeti de ei, ca precum vasul cel spart al omului,
de nici o treaba nu este, asa sunt dumnezeii lor.
17. Fiind ei pusi �n case, ochii lor sunt plini de praf, de la picioarele
celor ce intra.
18. Si ca la oarecare, care a facut str�mbatate �mparatului, si ca celui ce
se aduce la moarte, casele lor le �ntaresc preotii cu usi si cu lacate si cu
zavoare, pentru ca sa nu se fure de t�lhari.
19. Lumini se aprind, si mai multe dec�t la ei, din care nici unii nu pot
sa vada, de vreme ce sunt ca o grinda din casa.
20. Si inimile lor zic ca se rod de cele taratoare, care sunt din pam�nt,
si c�nd �i man�nca pe ei si �mbracamintele lor, ei nu simt.
21. �nnegrite sunt fetele lor de fumul, care se face �n casa.
22. Pe trupul lor si pe capul lor zboara lilieci, r�ndunelele si pasarile,
asijderea si dihori, de unde veti cunoaste, ca nu sunt dumnezei.
23. Nu va temeti dar de ei, pentru ca, cu aurul, cu care pentru frumusete
sunt �mbracati, de nu va sterge cineva rugina, nu vor sclipi. Caci nici c�nd se
turnau, simteau.
24. Din tot pretul cumparati sunt, �ntru care nu este duh.
25. Fara de picioare peste umar se poarta, arat�ndu-si batjocura sa
oamenilor, si se rusineaza si cei ce slujesc lor, ca nu cumva sa cada pe pam�nt si
prin ei sa se ridice.
26. Nici de-l va pune cineva pe el drept pe sine se va misca, nici de se va
pleca, nu se va �ndrepta.
27. Ci ca la niste morti pun darurile la ei �nainte, si jertfesc lor
v�nz�ndu-le preotii lor le cheltuiesc.
28. Asijderea si muierile dintr-�nsele lucreaza, nici unui sarac, nici unui
neputincios dau din jertfele lor, c�nd sunt �n curgerea s�ngelui, si lehuze fiind
le ating.
29. Deci cunosc�nd dintr-acestea, ca nu sunt dumnezei, nu va temeti de ei,
de unde dar se vor chema dumnezei? Pentru ca muierile pun dinainte la dumnezeii
cei de argint si de aur si de lemn?
30. �n casele lor sed popii lor av�nd hainele lor rupte, si capetele si
barbile rase, ale carora capete descoperite sunt.
31. Si zbiara strig�nd �naintea dumnezeilor lor ca unii la cina mortului,
�mbracamintea lor lu�ndu-o popii �si �mbraca muierile lor si pruncii. Si nici de
li se va face de la cineva rau sau bine, vor putea sa rasplateasca, nici sa puna
�mparat pot, nici sa scoata.
32. Asijderea nici avutie, nici arama nu vor putea sa dea. De va fagadui
lor cineva fagaduinta, si nu o va da, niciodata nu o vor cere.
33. De la moarte pe om nu-l vor izbavi, nici pe cel mai slab de la cel mai
tare nu-l vor scoate. Pe vaduva nu o vor milui, nici saracului nu-i vor face bine.
34. Asemenea pietrilor celor de la munte sunt aceste de lemn, si cele
ferecate cu aur si cu argint, iar cei ce slujesc acestora, se vor rusina.
35. Cum dar trebuie a-i socoti, au a-i chema dumnezei? De vreme ce si
�nsusi Haldeii �i necinstesc pe ei.
36. Care c�nd vad pe un mut neput�nd grai aduc�nd pe Vil, se roaga sa
graiasca, ca si c�nd ar putea sa simta, si acestea vaz�ndu-le ei tot nu pot sa-i
lase, pentru ca n-au simtire.
37. Iar muierile �ncinse cu funii sed �n cai tam�ind tar�te; iar c�nd
vreuna dintr-�nsele de vreunul din cei ce trec trasa la curvie ocaraste pe cea de
aproape, ca nu s-a �nvrednicit ca si ea, nici funia ei nu s-a rupt.
38. Toate c�te se fac �ntru ei, minciuni sunt, cum dar trebuie sa se
socoteasca, au sa se zica ca ei sunt dumnezei?
39. De teslari si de argintari sunt facuti, si nu pot sa tie alta, fara
numai ce vreau mesterii sa faca cu ei.
40. Si cei ce �i fac pe ei, nu pot sa aiba viata de multi ani, cum dar cele
ce se fac de ei pot sa fie dumnezei?
41. Pentru ca au lasat lucruri minciuna si batjocura celor ce li se vor
naste �n urma, caci c�nd vor veni asupra lor razboi si rautati, se sfatuiesc �ntru
sine popii, unde se vor ascunde �mpreuna cu d�nsii?
42. Cum dar nu este a cunoaste, ca nu sunt dumnezei, cei ce nu se pot pe
sine m�ntui nici de razboi nici de rautati?
43. Pentru ca sunt de lemn si ferecati cu aur si cu argint, mai pe urma
tuturor neamurilor vor fi cunoscuti, ca sunt mincinosi, si �mparatilor aievea va
fi ca nu sunt dumnezei, ci lucruri de m�ini omenesti, si nici un lucru al lui
Dumnezeu �ntru d�nsii nu este.
44. Cine dar nu cunoaste, ca nu sunt dumnezei? Ca �mparat tarii nu vor
ridica, nici ploaie oamenilor nu vor da.
45. Si judecata nu vor judeca lor, nici vor m�ntui de str�mbatate, fiind ei
neputinciosi ca sunt ca niste cioare �ntru cer si �ntru pam�nt.
46. Caci si c�nd va cadea foc �n casa dumnezeilor celor de lemn, care sunt
ferecati cu aur, au cu argint, popii lor vor fugi si vor scapa, iar ei ca niste
grinzi �n mijloc vor arde de tot.
47. Si �mparatului sau vrajmasilor nu vor sta �mpotriva, cum dar trebuie sa
se socoteasca, au sa se numeasca ca sunt dumnezei?
48. Nici de furi, nici de t�lhari nu vor scapa dumnezeii cei de lemn si
ferecati cu argint si cu aur, de la care cei ce pot lu�nd aurul si argintul si
�mbracamintea cea de peste ei, se vor duce av�ndu-le, nici lorusi nu vor ajuta.
49. C�t mai bun este �mparatul care �si arata vitejiea sa, sau vasul cel de
treaba �n casa, cu care se va folosi cel ce-l are, dec�t dumnezeii cei mincinsi.
50. Si usa casei, care pazeste cele ce sunt �ntr-�nsa, dec�t dumnezeii cei
mincinosi, si st�lpul cel de lemn la �mparatii dec�t dumnezeii cei mincinosi.
51. Ca soarele si luna si stelele fiind luminoase, si timise la trebi bine
ascultatoare sunt, asijderea si fulgerul, c�nd se va ivi bun este la vedere, �nca
si un v�nt �n toata tara bate.
52. Si norii c�nd li se porunceste de la Dumnezeu sa mearga peste toata
lumea, plinesc porunca, si focul c�nd se trimite de sus sa topeasca muntii, si
codrii fac porunca.
53. Iar acestia nici cu chipurile, nici cu puterile lor sunt asemanati,
pentru aceea nu trebuie nici sa se socoteasca, nici sa se numeasca dumnezei, de
vreme ce nici judecata nu pot judeca, nici a face bine oamenilor.
54. Cunosc�nd dar ca nu sunt dumnezei, nu va temeti de ei.
55. Ca nici pe �mparati vor blestema, nici vor binecuv�nta, si semne �ntru
neamuri si �n cer nu vor arata.
56. Nici ca soarele nu vor straluci, nici vor lumina ca luna.
57. Hiarele dec�t ei sunt mai bune, care pot fugi sub acoperam�nt sa-si
foloseasca lor.
58. Deci fiindca nici �ntr-un chip nu este noua dovedit, ca sunt dumnezei,
pentru aceea sa nu va temeti de ei.
59. Ca precum la o gradina cu semanaturi este un semn de om, care nimic nu
pazeste, asa sunt dumnezeii lor cei de lemn si ferecati cu aur si cu argint.
60. Si ca si spinul cel din gradina, pe care toata pasarea sade deasupra,
asijderea si cu mortul cel aruncat �ntru �ntuneric, sunt asemenea dumnezeii lor
cei de lemn, si ferecati cu aur si cu argint.
61. De la porfira si de la stralucirea care putrezeste peste ei, �i veti
cunoaste pe ei, ca nu sunt dumnezei, si mai pe urma si ei se vor m�nca, si vor fi
batjocura �n tara.
62. Deci mai bun este omul drept, care n-are idoli, ca va fi departe de
batjocura.
C�NTAREA CELOR TREI TINERI �N CUPTORUL VAVILONULUI

Si st�nd Azaria �n mijlocul focului, si deschiz�nd gura sa, asa s-a rugat zic�nd:
2. Bine esti cuv�ntat Doamne Dumnezeul parintilor nostri si laudat si
proslavit este numele tau �n veci.
3. Ca drept esti �ntru toate c�te ai facut noua, si toate lucrurile tale
sunt adevarate, si drepte caile tale si toate judecatile tale adevarate.
4. Si judecatile adevarului ai facut dupa toate cele ce ai adus asupra
noastra si asupra cetatii cei sfinte a parintilor nostri Ierusalimul; ca �ntru
adevar si judecata ai adus acestea toate asupra noastra pentru pacatele noastre.
5. Ca am pacatuit si am facut faradelege, depart�ndu-ne de la tine.
6. Si am gresit �ntru toate, si poruncile tale n-am ascultat, nici le-am
pazit, nici le-am facut, dupa cum ne-ai poruncit noua, ca sa fie bine noua.
7. Si toate c�te ai adus asupra noastra, si toate c�te ai facut noua,
�ntru adevarata judecata le-ai facut.
8. Si ne-ai dat pe noi �n m�inile vrajmasilor celor faradelege si
potrivnicilor celor pizmatareti, si �mparatului celui nedrept si mai rau dec�t tot
pam�ntul.
9. Si acum nu este noua a deschide gura; rusine si ocara ne-am facut
robilor tai si celor ce te cinstesc pe tine.
10. Nu ne da pe noi p�na �n sf�rsit pentru numele tau, si nu strica
legatura ta.
11. Si nu departa mila ta de la noi, pentru Avraam cel iubit de tine si
pentru Isaac robul tau si pentru Israil sf�ntul tau.
12. Carora ai grait sa le �nmultesti sam�nta lor, ca stelele cerului si ca
nisipul cel de pe marginea marii.
13. Ca Stap�ne ne-am �mputinat mai mult dec�t toate neamurile, si suntem
smeriti �n tot pam�ntul astazi, pentru pacatele noastre.
14. Si nu este �n vremea aceasta domn si prooroc si capetenie, nici ardere
de tot, nici jertfa, nici prinos, nici tam�ie, nici loc a aduce �naintea ta, si a
afla mila.
15. Ci cu suflet umilit si cu duh plecat sa fim primiti.
16. Ca �ntru ardere de tot de berbeci si de junici, si ca �ntru zeci de
mii de miei grasi, asa sa fie jertfa noastra �naintea ta astazi, si sa se
sf�rsasca dupa tine, ca nu este rusine celor ce nadajduiesc �ntru tine.
17. Si acum urmam tie cu toata inima, si ne temem de tine, si cautam fata
ta.
18. Sa nu ne rusinezi pe noi, ci fa cu noi dupa bl�ndetile tale, si dupa
multimea milei tale.
19. Si ne scoate pe noi dupa minunile tale, si da marire numelui tau,
Doamne; si sa se rusineze toti cei ce arata robilor tai rele.
20. Si sa se rusineze de toata puterea ta, si taria lor sa se sfarame.
21. Si sa cunoasca ca tu esti Domn, Dumnezeu singur, si marit peste toata
lumea.
22. Si n-au �ncetat cei ce i-au bagat pe d�nsii, slugile �mparatului,
arz�nd cuptorul cu catran si cu smoala si cu c�lti si cu vita.
23. Si s-a varsat para focului deasupra cuptorului de coti patru zeci si
noua.
24. Si s-a varsat, si a ars pe care i-a aflat �mprejurul cuptorului
Haldeilor.
25. Iar �ngerul Domnului s-a pogor�t �mpreuna cu cei dimprejurul lui Azaria
�n cuptor, si a scuturat para focului din cuptor.
26. Si a facut mijlocul cuptorului ca un duh de roua sufl�nd, si nu s-a
atins de d�nsii nicidecum focul, si nu i-a �ntristat, nici i-a m�hnit pe ei.
27. Atunci cei trei, ca dintr-o gura au laudat, si au marit, si bine au
cuv�ntat pe Dumnezeu �n cuptor, zic�nd:
28. Bine esti cuv�ntat Doamne Dumnezeul parintilor nostri si laudat, si
prea �naltat �n veci.
 29. Bine este cuv�ntat numele slavei tale cel sf�nt, si prea laudat, si
prea �naltat �ntru toti vecii.
30. Bine esti cuv�ntat �n Biserica slavei tale, si prea c�ntat si prea
marit �n veci.
31. Bine esti cuv�ntat cel ce vezi ad�ncurile, si sezi pe Heruvimi, si
laudat si prea �naltat �n veci.
32. Bine esti cuv�ntat pe scaunul slavei �mparatiei tale si prea laudat, si
prea �naltat �n veci.
33. Bine esti cuv�ntat �ntru taria cerului si prea laudat, si prea marit
�n veci.
34. Binecuv�ntati toate lucrurile Domnului pe Domnul, laudati-l, si-l prea
�naltati pe d�nsul �n veci.
35. Binecuv�ntati ceruri pe Domnul, laudati-l, si-l prea �naltati pe d�nsul
�n veci.
36. Binecuv�ntati �ngerii Domnului pe Domnul, laudati-l, si-l prea �naltati
pe d�nsul �n veci.
37. Binecuv�ntati apele, si toate cele mai presus de cer pe Domnul,
laudati-l, si-l prea �naltati pe d�nsul �n veci.
38. Bine sa cuvinteze toate puterile Domnului pe Domnul, laudati-l, si-l
prea �naltati pe d�nsul �n veci.
39. Binecuv�ntati soare si luna pe Domnul, laudati-l, si-l prea �naltati pe
d�nsul �n veci.
40. Binecuv�ntati stelele cerului pe Domnul, laudati-l, si-l prea �naltati
pe d�nsul �n veci.
41. Binecuv�ntati toata ploaia si roua pe Domnul, laudati-l, si-l prea
�naltati pe el �n veci.
42. Binecuv�ntati toate duhurile pe Domnul, laudati si-l prea �naltati pe
d�nsul �ntru toti vecii.
43. Binecuv�ntati focul si zaduful pe Domnul, laudati si-l prea �naltati pe
d�nsul �n veci.
44. Binecuv�ntati frigul si caldura pe Domnul, laudati si-l prea �naltati
pe d�nsul �n veci.
45. Binecuv�ntati roua si zapada pe Domnul, laudati si-l prea �naltati pe
d�nsul �n veci.
46. Binecuv�ntati nopti si zile pe Domnul, laudati si-l prea �naltati pe
d�nsul �n veci.
47. Binecuv�ntati lumina si �ntunericul pe Domnul, laudati si-l prea
�naltati pe d�nsul �n veci.
48. Binecuv�ntati ghiata si gerul pe Domnul, laudati si-l prea �naltati pe
d�nsul �n veci.
49. Binecuv�ntati brume si zapezi pe Domnul, laudati si-l prea �naltati pe
d�nsul �n veci.
50. Binecuv�ntati fulgere si nori pe Domnul, laudati si-l prea �naltati pe
d�nsul �n veci.
51. Binecuvinteaza pam�ntul pe Domnul, lauda si-l prea �nalta pe d�nsul �n
veci.
52. Binecuv�ntati munti si dealuri pe Domnul, laudati si-l prea �naltati pe
d�nsul �n veci.
53. Binecuv�ntati toate cele ce rasar pe pam�nt pe Domnul, laudati si-l
prea �naltati pe d�nsul �n veci.
54. Binecuv�ntati izvoarele pe Domnul, laudati si-l prea �naltati pe d�nsul
�n veci.
55. Binecuv�ntati mari si r�uri pe Domnul, laudati si-l prea �naltati pe
d�nsul �n veci.
56. Binecuv�ntati chiti si toate cele ce se misca �n ape pe Domnul, laudati
si-l prea �naltati pe d�nsul �n veci.
57. Binecuv�ntati toate pasarile cerului pe Domnul, laudati si-l prea
�naltati pe d�nsul �n veci.
 58. Binecuv�ntati toate hiarele si toate dobitoacele pe Domnul, laudati si-
l prea �naltati pe d�nsul �n veci.
59. Binecuv�ntati fiii oamenilor pe Domnul, laudati si-l prea �naltati pe
d�nsul �n veci.
60. Binecuv�ntati Israil pe Domnul, laudati si-l prea �naltati pe d�nsul �n
veci.
61. Binecuv�ntati preoti pe Domnul, laudati si-l prea �naltati pe d�nsul �n
veci.
62. Binecuv�ntati slugi pe Domnul, laudati si-l prea �naltati pe d�nsul �n
veci.
63. Binecuv�ntati duhurile si sufletele dreptilor pe Domnul, laudati si-l
prea �naltati pe d�nsul �n veci.
64. Binecuv�ntati cei cuviosi si smeriti cu inima pe Domnul, laudati si-l
prea �naltati pe d�nsul �n veci.
65. Binecuv�ntati Ananie, Azarie si Misail pe Domnul, laudati si-l prea
�naltati pe d�nsul �n veci; ca ne-au scos pe noi din iad, si din m�na mortii ne-au
m�ntuit pe noi, si ne-au izbavit pe noi din mijlocul cuptorului, care ardea cu
para de foc, si din mijlocul vapaii ne-au izbavit pe noi.
66. Marturisiti-va Domnului, ca este bun, ca �n veac este mila lui.
67. Binecuv�ntati toti credinciosii pe Domnul, Dumnezeul dumnezeilor,
laudati si marturisiti, ca �n veac este mila lui.

CARTEA A TREIA A LUI ESDRA

CAP.1.
Despre pastile care le-a adus Iosie, si despre �mparatii urmatori lui p�na la
robia Vavilonului.

Si a adus Iosie pastile �n Ierusalim Domnului sau si a jertfit pasha �n

patrusprezece zile ale lunii dint�i, tocmind preotii dupa r�ndul lor, �mpodobiti
�n Biserica Domnului.
2. Si a zis levitilor, slugilor celor sfinte ale lui Israil: sa se
sfinteasca pe sine Domnului, ca sa puie sicriul cel sf�nt al Domnului �n casa care
o a zidit Solomon, fiul lui David �mparatul.
3. Nu va fi voua sa-l ridicati pe umeri pe el, si acum slujiti Domnului
Dumnezeului vostru si slujiti neamului lui Israil.
4. Si gatiti dupa neamuri si dupa felurile voastre, dupa scrisoarea lui
David, �mparatul lui Israil si dupa marimea lui Solomon, fiul lui.
5. Si st�nd �n Biserica dupa �ncepatura cea parinteasca a partii voastre a
levitilor celor dinaintea fratilor vostri, fiilor lui Israil.
6. Cu r�nduiala jertfiti pastile, si gatiti jertfele fratilor vostri, si
faceti pastele dupa porunca Domnului care s-au dat lui Moisi.
7. Si a daruit Iosie poporului celui ce s-a aflat, din miei si din iezi
treizeci de mii, vitei trei mii, acestea din cele �mparatesti s-a dat dupa
fagaduinta sa, poporului si preotilor si levitilor.
8. Si au dat Helchia si Zaharia si Siilos, ispravnicii Bisericii preotilor
pentru pasti, oi doua mii sase sute, vitei trei sute.
9. Si Iehonia si Samea si Natanail, fratele sau, si Savias si Ohiil si
Ioram cei preste mii, au dat levitilor pentru pasti, oi cinci mii, vitei sapte
sute.
10. Si dupa ce s�au facut acestea cu buna cuviinta, statut-au preotii si
levitii, av�nd azimele dupa feluri si dupa �mpartelile �ncepaturii parintilor
�naintea poporului, ca sa aduca Domnului dupa cele scrise �n cartea lui Moisi, si
asa de dimineata.
11. Si au fript pasha la foc, cum se cade, si jertfele le-au fiert �n
caldari si �n tingiri, cu bun miros, si au adus la toti cei din popor.
12. Si dupa acestea au gatit lor si preotilor fratilor lor, fiilor lui
Aaron, pentruca preotii aduceau grasimile p�na la miazanoapte, si levitii au gatit
lorusi si preotilor, fratilor fiilor lui Aaron.
13. Si c�ntaretii Bisericei, fiii lui Asaf erau �n r�ndul lor, dupa cum a
r�nduit David.
14. Si Asaf si Azaria si Eddinus cel dela �mparatul.
15. Si portarii la fiecare poarta, ca sa nu treaca fiestecare r�nduiala sa,
pentruca fratii lor levitii au gatit lor.
16. Si s�a sav�rsit cele de jertfa Domnului, ca �ntru acea zi sa se aduca
pastile, si sa se aduca jertfele pe jertfelnicul lui Dumnezeu dupa porunca
�mparatului Iosie.
17. Si au adus fiii lui Israil, cei ce s�au aflat �n vremea aceasta,
pastile si praznicul azimelor sapte zile.
18. Si nu s�au adus pasti ca acestea �ntru Israil din zilele lui Samuil
prorocul.
19. Si toti �mparatii lui Israil n�au adus pasti ca acesta, �n ce chip au
adus Iosie si preotii si levitii si jidovii, si tot Israilul, cel ce s�a aflat �n
lacuinta lor �n Ierusalim.
20. �n anul al optsprezecelea al �mparatiei lui Iosie, s�au adus pastile
acestea.
21. Si s�au �ndreptat faptele lui Iosie �naintea Domnului, cu inima plina
de buna credinta.
22. Si lucrurile lui s�au scris �ntru vremile cele mai dinainte, pentru cei
ce au pacatuit, si au facut pag�natate �naintea Domnului, mai mult dec�t tot
neamul si �mparatia, si cele ce l-au asuprit pe el ca sa simta, si cuvintele
Domnului s-au sculat �ntru Israil.
23. Si dupa toate lucrurile acestea ale lui Iosie, s�a �nt�mplat ca Faraon,
�mparatul Eghipetului, venind, a ridicat rasboi �n Carhamis la Efrat.
24. Si a iesit �ntru �nt�mpinarea lui Iosie, si a trimis la el �mparatul
Eghipetului, zic�nd: ce este mie si tie �mparate al lui Iuda? Nu asupra ta sunt eu
trimis dela Domnul Dumnezeu.
25. Ca asupra lui Efraim rasboiul meu este, si acum Domnul cu mine este, si
Domnul cu mine s�rguind este.
26. Departeaza-te dela mine, si nu sta �mprotiva Domnului.
27. Si n�a �ntors dela el Iosie carul sau, ci s�a apucat sa dea rasboiu,
nelu�nd aminte graiurile lui Ieremia proorocul cele din gura Domnului, cel ce au
pus asupra lui rasboi �n c�mpul lui Maghedaus.
28. Si s�au pogorat boierii la �mparatul Iosie, si a zis �mparatul slugilor
sale: deparati-ma dela rasboiu, ca am slabit foarte.
29. Si �ndata l-au departat pe el slugile lui dela r�nd, si s�a suit �n al
doilea car al lui, si ajung�nd la Ierusalim s�a schimbat viata sa si s�a �ngropat
�n morm�ntul cel parintesc.
30. Si toata Iudeia a jelit pe Iosie, si a pl�ns Ieremia proorocul pentru
Iosie, si cei ce sed mai sus l-au pl�ns pe el cu muierile p�na �n ziua aceasta.
31. Si s�a dat aceasta, ca sa se faca pururea la tot neamul lui Israil.
32. Si acestea sunt scrise �n cartea celor aratate pentru �mparatii lui
Iuda, si toate lucrurile care s�au facut de Iosie si marirea lui si de �ntelegerea
lui �n legea Domnului.
33. Iar cele ce s�au facut de el mai�nainte, si cele de acum s�au scris �n
cartea �mparatilor lui Israil si ai lui Iuda.
34. Si lu�nd cei mai alesi din popor pe Ioahaz, fiul lui Iosie, l-au pus
�mparat �n locul lui Iosie tatal lui, fiind de douazeci si trei de ani.
35. Si a �mparatit �n Iuda si �n Ierusalim trei luni.
36. Si l-a mutat pe el �mparatul Eghipetului, ca sa nu �mparateasca �n
Ierusalim.
37. Si a pagubit pe popor cu o suta de talanti de argint si cu un talant de
aur.
38. Si a pus �mparatul Eghipetului �mparat pe Ioachim fratele lui, �mparat
lui Iuda si Ierusalimului.
39. Si a legat Ioachim pe boierii cei mari, si pe Zarachi fratele lui
prinz�ndu�l l-a scos din Eghipet.
40. Si era Ioachim de douazeci si cinci de ani, c�nd s�a facut �mparat �n
Iudeia si �n Ierusalim, si a facut rau �naintea Domnului.
41. Si asupra acestuia s�a suit Navuhodonosor, �mparatul Vavilonului, si
leg�ndu�l cu legaturi de arama, l-a dus �n Vavilon.
42. Si din sfintele vase ale Domnului lu�nd Navuhodonosor, si duc�ndu-le
le-a sp�nzurat �n capistea lui �n Vavilon.
43. Si cele ce s�au scris de el si de necuratia lui, si hula lui s�au scris
�n cartea vremilor �mparatilor.
44. Si �n locul lui Ioachim a �mparatit fiul lui, care c�nd s�a pus �mparat
era de optsprezece ani.
45. Si a �mparatit trei luni si zece zile �n Ierusalim, si a facut rau
�naintea Domnului.
46. Si dupa un an trimit�nd Navuhodonosor, l-a mutat pe el �n Vavilon
�mpreuna cu vasele cele sfinte ale Domnului.
47. Si a pus pe Sedechia �mparatul lui Iuda si Ierusalimului, de douazeci
si unu de ani fiind.
48. Si a �mparatit unsprezece ani, si a facut rau �naintea Domnului, si nu
s�a rusinat de graiurile care s�au grait prin Ieremia proorocul din gura Domnului.
49. Si fiind jurat de �mparatul Navuhodonosor pe numele Domnului, calc�nd
juram�ntul s�a departat.
50. Si �nvartosindu-si cerbicea sa si inima sa, a calcat cele legiuite ale
Domnului Dumnezeului lui Israil.
51. Si povatuitorii poporului si ai preotilor multe nelegiuiri au facut,
mai multe dec�t toate necuratiile tuturor neamurilor, si au spurcat Biserica
Domnului cea sfintita �n Ierusalim.
52. Si au trimis Dumnezeul parintilor lor pe �ngerul sau sa�i cheme pe ei,
ca nu se �ndura de ei si de lacasul sau.
53. Iar ei �si bateau joc de vestitorii lui, si �n ziua �n care au grait
Domnul, ei batjocoreau pe proorocii lui, p�na ce m�niindu-se el pe poporul sau
pentru pag�natati, au poruncit �mparatilor Haldeilor sa se suie asupra lor.
54. Acestia au omor�t pe tinerii lor cu sabie �mprejurul sfintei lor
Biserici, si nu le-au fost mila de cel t�nar si de fecioara si de batr�n, si de
cel mai t�nar al lor.
55. Ci pe toti i-au dat �n m�inile lor, si toate vasele Domnului cele
sfinte, cele mari si cele mici si vasele sicriului lui Dumnezeu.
56. Si lazile cele �mparatesti lu�ndu-le le-au dus �n Vavilon, si au ars
casa Domnului.
57. Si au surpat zidurile Ierusalimului si turnurile lui le-au ars cu foc,
si au sf�rsit toate cele marite ale lui a le face de nimic, si pe cei ramasi de
sabie i-au dus �n Vavilon.
58. Si au fost slugi lui si fiilor lui, p�na ce au �mparatit Persii, ca sa
se plineasca cuv�ntul Domnului, care a fost �n gura lui Ieremia, p�na va binevoi
pam�ntul s�mbetele sale, �n toata vremea pustiirii sale a serbat �ntru plinirea
anilor saptezeci.

CAP.2.
Kir, �mparatul Persilor, da voie Iudeilor robiti a-si rezidi Templu si
Ierusalimul; iar Artaxerx �i opreste.

�mparatind Kir preste Persi �n anul dint�iu, ca sa se plineasca cuv�ntul Domnului,

care a fost �n gura lui Ieremia,
2. Ridicat-au Domnul duhul lui Kir �mparatul Persilor, si a strigat �n
toata �mparatia sa, si �mpreuna prin scrisori zic�nd:
3. Acestea zice �mparatul Persilor, Kir: pe mine Domnul lui Israil, Domnul
cel prea �nalt m�au aratat �mparat lumii.
4. Si mi-au aratat mie sa zidesc lui casa �n Ierusalimul cel din Iudeia.
5. Cine este dar dintre voi din neamul lui, Domnul lui cu d�nsul, si
suindu-se la Ierusalimul cel din Iudeia, sa zideasca casa Domnului lui Israil,
acesta este Domnul cel ce au salasluit �n Ierusalim.
6. Drept aceea, c�ti locuiesc pe alocurea, sa ajute lui, cei din locul
lui.
7. Cu aur si cu argint, cu dari, cu cai si cu vite �mpreuna cu ceilalti,
carii la rugaciune sunt pusi �n Biserica Domnului cea din Ierusalim.
8. Si asez�ndu-se mai marii neamurilor familiilor lui Iuda, si neamul lui
Veniamin, si preotii si levitii, si a tuturor a carora au ridicat Domnul duhul, ca
sa se suie sa zideasca casa Domnului cea din Ierusalim, si cei de prin prejurul
lor.
9. Au ajutat �ntru toate cu argint si cu aur, cu cai, cu dobitoace si cu
multe fagaduinte ale multora, a caror minte s�a ridicat.
10. Si �mparatul Kir a scos vasele Domnului cele sfinte, care le-a adus
Navuhodonosor din Ierusalim, si le-a fost sp�nzurat �n capistea lui.
11. Si scot�ndu-le Kir, �mparatul Persilor, le-a dat lui Mifridat pazitorul
camarii sale.
12. Si prin acesta s�au dat lui Avasar, c�rmuitorul Iudeii.
13. Si numarul acestora era: pahare de aur o mie, si pahare de argint o
mie, catui de argint douazeci si noua, nastrapi de aur treiezci, de argint doua
mii si patru sute zece, si alte vase o mie.
14. Si toate vasele, care s�au adus de aur si de argint, cinci mii patru
sute sasezeci si noua.
15. Si s�au adunat dela Sanavasar �mpreuna cu cei din robia din Vavilon �n
Ierusalim.
16. Iar �n anii cei dupa vremea lui Artaxerx �mparatul Persilor, a scris la
el �mpotriva asupra celor ce locuiesc �n Ierusalim si �n Iudeia, Vilemos si
Mitridat si Tavelios si Ratimos si Veeltemos si Samelios scriitorul, si ceilalti,
carii cu acestia �mpreuna se sfatuiesc, si cei ce locuiesc �n Samaria si �n
celelalte locuri, aceasta iscalita carte.
17. �mparatul Artaxerx domnului: slugile tale Ratim cel preste cele ce se
�nt�mpla, si Samelie scriitorul, si ceilalti ai sfatului lor, si judecatorii cei
din Kilo-Siria si din Finichia.
18. Si acum �n stire sa fie domnului nostru �mparatului, ca Evreii suindu-
se dela voi la noi, viind la Ierusalim cetatea cea vicleana si rea, zidesc ulitele
si zidurile ei le tocmesc, si Biserica asemenea o �ncep.
19. Deci de se va zidi cetatea aceasta, si se vor sf�rsi zidurile, bir nu
vor suferi a da, ci si �mparatilor vor sta �mprotiva.
20. Si de vreme ce se fac ale Bisericii, bine a fi am socotit, sa nu trecem
aceasta cu vederea.
21. Ci sa �nstiintam pe domnul nostru �mparatul, ca �n ce chip se va parea
tie, sa se cerceteze cartile cele de la parintii tai.
22. Si vei afla �ntru cele de pomenire scrise despre acestea, si vei
cunoaste, ca cetatea aceea era vicleana si �mparati si cetati tulbur�nd.
23. Si Evreii vicleni si razboaie bat�nd �ntru ea �nca din veac, pentru
care pricina si cetatea aceasta s�a pustiit.
24. Acum dar aratam tie doamne �mparate, ca de se va zidi din nou cetatea
aceasta si se vor ridica zidurile ei, mai mult tie pogorare nu va fi la Siria cea
gropiloasa, si la Finichia.
25. Atunci a raspuns �mparatul lui Ratim celui ce scria cele ce se �nt�mpla
si lui Veeltem si lui Samelie scriitorului si celorlalti, carii �mpreuna cu ei se
sfatuiesc si lacuesc �n Samaria si �n Siria si �n Finichia, cele mai jos scrise:
26. Citit-am cartea, care o ati trimis la mine, drept aceea am poruncit sa
se caute si s�a aflat, cum ca cetatea aceea este din veac �mpotrivitoare
�mparatilor.
27. Si oamenii, viclesuguri si razboaie �ntru ea fac�nd, si �mparati tari
si puternici erau �n Ierusalim stap�nind, si bir lu�nd de la Siria cea gropiloasa
si de la Finichia.
28. Acum dar am poruncit sa opreasca pe oamenii aceia a zidi cetatea, si
mai �nainte a se socoti ca afara de acestea nimic sa nu se faca.
29. Si sa nu mearga �nainte mai mult rautatea, ca �mparatii sa se tulbure.
30. Atunci citindu-se cele scrise de �mparatul Artaxerx, Ratimos si
Samelios scriitorul si cei ce cu acestia �mpreuna se sfatuiau, purcez�nd la
Ierusalim cu s�rguinta, cu cai si cu r�nduiala de gloata, au �nceput a opri pe cei
ce zideau.
31. Si s�a oprit zidirea Bisericii din Ierusalim p�na la al doilea an al
�mparatiei lui Darie �mparatul Persilor.

CAP. 3.
Dormind Darie dupa ospatul cel mare, care a facut, la desteptare afla sub perna
scrise trei �ntrebari: au vinul, �mparatul, femeia sau adevarul este mai tare? Si
cere explicarea lor.

Si �mparatind Darie, a facut ospat mare tuturor celor de sub ascultarea lui, si
tuturor celor din casa nascuti ai lui.
2. Si tuturor boierilor celor mari ai Midiei si ai Persiei si tuturor
domnilor si povatuitorilor si stap�nitorilor locurilor celor din India p�na la
Etiopia, care erau �ntru cele o suta douazeci si sapte de domnii.
3. Si dupa ce au m�ncat si au baut, si dupa ce s�au saturat, s�au risipit;
atunci Darie �mparatul s�a dus la asternutul sau si a adormit si s�a desteptat.
4. Atunci cei trei tineri, pazitorii trupului sau, care pazeau trupul
�mparatului a zis unul catre altul:
5. Sa zicem fiecare dintre noi un cuv�nt, care va fi mai tare, si ori al
caruia cuv�nt se va arata mai �ntelept dec�t celalalt, �i va da lui Darie
�mparatul, daruri mari si biruinte mari.
6. Si cu porfira a se �mbraca, si din vase de aur a bea, si pe aur a
dormi, si care cu fr�ne de aur, si chivara de vison si lantuse �mprejurul
grumazilor lui.
7. Si al doilea va sedea dupa Darie pentru �ntelepciunea lui, si ruda lui
Darie se va numi.
8. Atunci scriind fiecare cuv�ntul sau, l-a pecetluit, si l-a pus supt
perna lui Darie �mparatul si au zis:
9. C�nd se va scula �mparatul, vor da lui cartea, si pe care va judeca
�mparatul si cei trei mari dregatori ai Persiei, ca cuv�ntul lui este mai
�ntelept, lui se va da biruinta �n ce chip s�a scris.
10. Unul a scris: mai tare este vinul.
11. Celalt a scris: mai tare este �mparatul.
12. Si al treilea a scris: mai tari sunt muierile, iar mai mult dec�t toate
biruieste adevarul.
13. Si c�nd s�a sculat �mparatul din somn, lu�nd scrisorile le-au dat lui,
si le-a citit.
14. Si trimit�nd, a chemat pe toti boierii cei mari ai Persiei si ai
Midiei, si pe domnii si povatuitorii si capeteniile locurilor si dregatorii.
15. Si a sezut �n divan, si a citit scrisorile �naintea lor.
16. Si a zis: chemati pe tinerii aceia, si ei sa�si arate cuvintele lor.
17. Si s�au chemat, si au intrat �nauntru si le-a zis lor: spuneti noua
cele ce ati scris.
18. Si a �nceput cel dint�i, cel ce a zis ca vinul este mai tare, si zise
asa: o barbatilor, cum nu este mai tare vinul? Ca pe toti oamenii care �l beau �i
�nseala.
19. Cugetul si al �mparatului si al orfanului si al robului, si al celui
slobod si al saracului si al bogatului �l face unul.
20. Si tot cugetul �l schimba spre buna placere si spre veselie, si nu�si
aduce aminte de tot necazul si de toata datoria.
21. Si toate inimile le face bogate, si nu�si aduc aminte de �mparat sau de
domn, si toate prin talanti le face a grai.
22. Si nu�si aduc aminte c�nd beau, a iubi pe prieteni si pe frati, ci
�ndata dupa putin timp scot sabiile.
23. Si c�nd se trezesc de vin, nu�si aduc aminte de cele ce au facut.
24. O barbatilor! Au nu este mai tare vinul, care sileste a face asa? Si
dupa ce a zis acestea, a tacut.

CAP. 4.
Biruinta adevarului, Darie �napoiaza vasele cele sfinte, d�nd Iudeilor voie si
cheltuiala pentru zidirea Ierusalimului si a Bisericii.

Si a �nceput al doilea a grai, cel ce a zis, ca este mai tare �mparatul.

2. O barbatilor! Au nu sunt mai tari oamenii, cei ce stap�nesc pam�ntul si
marea, si toate c�te sunt �ntr��nsele?
3. Iar �mparatul mai tare este, si domneste preste toti si�i stap�neste,
si tot orice va zice lor fac, de va zice lor sa faca razboi unul asupra altuia,
fac.
4. Si de�i va trimite pe ei asupra vrajmasilor, merg si surpa munti si
ziduri si turnuri.
5. Ucid si se ucid, si cuv�ntul �mparatului nu�l calca, si de vor birui,
�mparatului �i aduc toate.
6. Si c�te vor prada, si celelalte toate, si c�ti nu se ostesc si nu dau
razboi, ci lucreaza pam�ntul, iarasi dupa ce seamana, secer�nd aduc �mparatului.
7. Si unul pe altul silind aduc dajdie �mparatului, si el unul singur
este.
8. De va zice: sa omoare, omoara, de va zice: sa lase, lasa, de va zice:
sa bata, bate.
9. A zis: sa pustiasca, pustiesc, a zis: sa zideasca, zidesc, a zis: sa
taie, taie, a zis: sa rasadeasca, rasadesc.
10. Si tot poporul lui si puterile lui de el unul asculta, si la toate
acestea el sade, man�nca, bea si doarme.
11. Si acestia �l pazesc pe el �mprejur, si nu poate fiecare a merge si a
face lucrurile sale, nici pot sa nu�l asculte pe el.
12. O barbatilor! Cum nu este mai tare �mparatul, ca asa ascultat este? Si
a tacut.
13. Iar al treilea cel ce a zis de muieri si de adevar, acesta este
Zorovavel, a �nceput a grai:
14. O barbatilor! Au doara nu este mare �mparatul, si multi sunt oameni? Si
vinul nu este tare?
15. Dar cine este cel ce �i stap�neste pe ei, sau cine este cel ce�i
domneste pe ei? Au nu sunt muierile? Muierile au nascut pe �mparatul si pe tot
poporul, care stap�neste marea si pam�ntul.
16. Si din ele s�au facut, si acestea au crescut pe aceia cei ce sadesc
viile, din care se face vinul.
17. Si acestea fac �mbracamintele oamenilor, si acestea fac marire
oamenilor, si fara de muieri nu pot fi oameni.
18. Si de vor aduna aur si argint si tot lucrul frumos, au nu iubesc pe o
muiere frumoasa la chip si la frumusete?
19. Si toate acestea las�ndu-le, la d�nsa cauta, si cu gura cascata se uita
la ea, si toti pe ea o aleg mai mult dec�t aurul si dec�t argintul si dec�t tot
lucrul frumos.
20. Lasa omul pe tatal sau, care l-a hranit pe el, si tara sa, si se
lipeste de femeia sa.
21. Si cu muierea �si lasa sufletul, si nici de tatal sau nu�si aduce
aminte, nici de mama sa, nici de tara.
22. Si dintru acestea se cade sa stiti voi, ca muierile va stap�nesc pe
voi.
23. Au nu truditi si osteniti, si toate le aduceti si le dati muierilor, si
ia omul sabia sa, si iese la cai sa t�lhareasca si sa fure, si pe mare umbla si
prin rauri.
 24. Si pe leu vede, si �ntru �ntuneric merge, si dupa ce fura si rapeste si
dezbraca de haine, la cea iubita aduce.
25. Si mai mult iubeste omul pe muierea sa, dec�t pe tatal sau si pe mama
sa.
26. Si multi s�au fluturat la chipuri pentru muieri, si robi s�au facut
pentru ele.
27. Si multi au pierit si au gresit si au pacatuit pentru muieri.
28. Si acum nu�mi credeti mie? Au nu este �mparatul mare cu obladuirea lui?
Au nu toate tarile se tem a se atinge de el?
29. Vazutu�l-am pe el si pe Apamina fata lui Vartac celui minunat,
tiitoarea �mparatului sez�nd deadreapta �mparatului.
30. Si lu�nd stema de pe capul �mparatului, si puind-o pe capul sau, da
palme �mparatului cu st�nga.
31. Si la acestea �mparatul casc�nd gura se uita la ea, si de�i va r�de
lui, r�de; iar de se va m�hni asupra lui, se cuceresc ei, ca sa se �mpace cu el.
32. O barbatilor! Cum nu sunt tari muierile, de vreme ce fac asa?
33. Atunci �mparatul si dregatorii cautau unul la altul.
34. Si a �nceput a grai pentru adevar. O barbatilor! Au nu sunt tari
muierile? Mare este pam�ntul si �nalt este cerul si iute la alergat soarele, ca
�ntr�o zi se �ntoarce si �nconjura cerul, si iarasi alearga la locul sau.
35. Au nu este mare cel ce face acestea? Ci adevarul este mare si mai tare
dec�t toate.
36. Tot pam�ntul cheama adevarul, si cerul pe el bine �l cuvinteaza, si
toate lucrurile se clatesc si se cutremura, si nimic la el nu este str�mb.
37. Nedrept este vinul, nedrept este �mparatul, nedrepte sunt muierile,
nedrepti sunt toti fiii oamenilor si nedrepte sunt toate lucrurile lor, cele ce
sunt ca acestea, si nu este �ntru ele adevar, si cu nedreptatea lor pier.
38. Iar adevarul ram�ne si este tare �n veac, si traieste si biruieste �n
veacul veacului.
39. Si nu este la el privire de fete, nici deosebiri, ci cele drepte face,
de toate nedreptatile si rele se fereste, si la toti sunt placute lucrurile lui.
40. Si la judecata lui nimic nu este nedrept, si aceasta este puterea si
�mparatia si obladuirea si marimea tuturor veacurilor; bine este cuv�ntat
Dumnezeul adevarului.
41. Si a �ncetat a grai, si tot poporul atunci a raspuns.
42. Si atunci a zis: mare este adevarul, si mai tare este. Atunci
�mparatul a zis lui: cere ori ce vei vrea, mai mult dec�t cele scrise, si voi da
tie, pentruca te-ai aflat mai �ntelept, si alaturi cu mine vei sedea, si rudenia
mea te vei chema.
43. Atunci a zis �mparatului: adu-ti aminte de fagaduinta care ai fagaduit
sa zidesti Ierusalimul.
44. �n ziua �n care �mparatia ta ai luat toate vasele cele luate din
Ierusalim sa le trimiti, care le-a osebit Kir, c�nd a fagaduit sa taie Vavilonul,
si s�a fagaduit ca le va trimite acolo.
45. Si tu ai fagaduit sa zidesti Biserica, care o au ars Idumeii, c�nd s�a
pustiit Iudeia de Haldei.
46. Si acum aceasta este, ce te rog doamne �mparate, si ce cer de la tine,
si aceasta este marimea de la tine, rogu-ma dar pentru ca sa faci fagaduinta care
ai fagaduit prin gura ta a face �mparatului cerului.
47. Atunci scul�ndu-se �mparatul Darie, l-a sarutat pe el, si a scris
pentru el carti catre toti dregatorii si biruitorii locurilor, si povatuitorii si
domnii, ca sa�l petreaca pe el si pe toti cei cu el, carii se suie sa zideasca
Ierusalimul.
48. Si la toti biruitorii locurilor din Siria cea gropiloasa si din
Finichia, si la cei din Livan a scris carti, sa duca lemne de chedru din Livan la
Ierusalim, si �mpreuna cu el sa zideasca cetatea.
49. Si a scris la toti Iudeii, carii sunt a se sui dela �mparatie la Iudeia
despre slobozenie, tot cel tare, si biruitorul de loc si domnul si dregatorii de
case, sa nu mearga la usile lor.
50. Si toata tara, care o tin ei, sa fie lor fara de dajdie, si sa lase
Idumeii satele, care le oprise Iudeilor.
51. Si la zidirea Bisericii sa dea pe an talanti douazeci, p�na ce se va
zidi.
52. Si la jertfelnic arderi de tot sa se ia �n toate zilele, precum au
porunca; alti saptesprezece talanti sa aduca, si preste an zece.
53. Si toti cei ce merg din Vavilon sa zideasca cetatea, sa fie volnici ei,
si fiii lor si toti preotii, care merg.
54. Si a scris si darea si podoaba preoteasca, cu care slujesc �ntru ea.
55. Si levitilor a scris sa le dea dare p�na �n ziua c�nd se va sav�rsi
casa, si Ierusalimul a se zidi.
56. Si la toti cei ce pazesc cetatea a scris sa le dea lor sorti si
cheltuieli.
57. Si a trimis toate vasele, care le-a osebit Kir de la Vavilon, si toate
c�te a zis Kir sa faca si el a poruncit sa faca, si sa trimita la Ierusalim.
58. Si c�nd a iesit tinerelul Zorovavel, ridic�nd fata sa la cer �naintea
Ierusalimului, a binecuv�ntat pe �mparatul cerului, zic�nd:
59. De la tine este biruinta, si de la tine este �ntelepciunea, si a ta
este marirea, si eu robul tau sunt.
60. Bine esti cuv�ntat cel ce mi-ai dat mie �ntelepciune, si tie �ti
marturisesc Stap�ne al parintilor.
61. Si a luat cartile, si a iesit, si a venit �n Vavilon, si a vestit
tuturor fratilor sai.
62. Si binecuv�ntara pe Dumnezeul parintilor sai, caci le-au dat lor
slobozire si rasuflara,
63. A se sui si a zidi Ierusalimul si Biserica, �ntru care s�a numit numele
Domnului, si s�au desfatat cu muzici si cu bucurie sapte zile.

CAP. 5.
�nsemnarea celor �ntorsi din robia Vavilonului. �nceperea �nnoirii cetatii si a
Bisericii.

Si dupa aceasta s�a ales a se sui capeteniile caselor neamurilor dupa felurile
lor, si muierile lor si fiii si fetele lor, si slugile si slujnicile lor, si
dobitoacele lor.
2. Si Darie a trimis �mpreuna cu ei o mie de calareti p�na �i vor aseza pe
ei �n Ierusalim cu pace, si cu muzici si cu timpane si cu fluiere.
3. Si toti fratii lor juc�nd, si i-au facut pe ei sa se suie �mpreuna cu
aceia.
4. Si acestea sunt numele barbatilor celor ce se suiau dupa neamurile lor
la feluri, la �mparteala �ncepaturii lor.
5. Preotii fiii lui Finees, fiii lui Aaron, Isus al lui Iosedec, al lui
Sareu, si Ioachim a lui Zorovavel al lui Salatiil din casa lui David, din sam�nta
lui Fares, si din neamul lui Iuda.
6. Care a grait la Darie �mparatul Persilor cuvinte �ntelepte la al doilea
an al �mparatiei lui �n luna lui Nisan, luna dint�i.
7. Si acestia sunt din Iudeia, carii s�au suit din robia �nstrainarii, pe
care i-au �nstrainat Navuhodonosor �mparatul Vavilonului la Vavilon, si s�au
�napoiat la Ierusalim.
8. Si cealalta evreime, fiecare la a sa cetate, carii au venit cu
Zorovavel si cu Isus, Neemiea, Zaharia, Gheiseu, Eniu, Mardoheu, Velsar, Asfaros,
Reeliu, Roim, Vaana, a celor dint�i povatuitori ai lor.
9. Numarul celor de la neam, si povatuitorii lor.
10. Fiii lui Foros doua mii o suta saptezeci si doi.
11. Fiii lui Safat patru sute saptezeci si doi.
12. Fiii lui Ares sapte sute cincizeci si sase.
13. Fiii lui Faat Moav doua mii opt sute doisprezece.
 14. Fiii lui Ilam o mie doua sute cincizeci si patru.
15. Fiii lui Zatil noua sute patruzeci si cinci.
16. Fiii lui Hovre sapte sute cinci.
17. Fiii lui Vani sase sute patruzeci si opt.
18. fiii lui Vive sase sute treizeci si trei.
19. Fiii lui Sadac trei mii doua sute douazeci si doi.
20. Fiii lui Adonican sase sute sasezeci si sapte.
21. Fiii lui Vagol doua mii sasezeci si sase.
22. Fiii lui Adinu patru sute cincizeci si patru.
23. Fiii lui Atiriziu nouazeci si doi.
24. Fiii lui Kilan si Azitas sasezeci si sapte.
25. Fiii lui Azuran patru sute treizeci si doi.
26. Fiii lui Anania o suta unul.
27. Fiii lui Arom treizeci si doi.
28. Fiii lui Vasa trei sute douazeci si trei.
29. Fiii lui Arsifurit o suta doi.
30. Fiii lui Metirus trei mii cinci.
31. Fiii lui Vetlomon o suta douazeci si trei.
32. Cei din Netofas cincizeci si cinci.
33. Cei din Anatot o suta cincizeci si opt.
34. Cei din Vetsamos patruzeci si doi.
35. Cei din Caritiarios douazeci si cinci.
36. Cei din Cafiras si din Virot sapte sute patruzeci si trei.
37. Cei din Piras sapte sute.
38. Cei din Hadias si Amidii patru sute douazeci si doi.
39. Cei din Kirama si Gavdis sase sute douazeci si unul.
40. Cei din Macalon o suta douazeci si doi.
41. Cei din Vitolio cincizeci si doi.
42. Fiii lui Nefis o suta cincizeci si sase.
43. Fiii lui Calamolal si Onus sapte sute douazeci si cinci.
44. Fiii lui Ierehu doua sute patruzeci si cinci.
45. Fiii lui Anaas trei mii trei sute treizeci.
46. Preotii fiii lui Ieddu fiul lui Isus, la fiii lui Sanasiv noua sute
saptezeci si doi.
47. Fiii din Esemirot o mie cincizeci si doi.
48. Fiii lui Fassaron o mie patruzeci si sapte.
49. Fiii din Carmi doua sute saptesprezece.
50. Iar levitii fiii lui Iesua, si Cadmiil si Van si Suia saptezeci si
patru.
51. C�ntaretii Bisericii fiii lui Asaf o suta douazeci si opt.
52. Portarii fiii lui Salum, fiii lui Iatal, fiii lui Tolman, fiii lui
Dacovi, fiii lui Tita, fiii lui Savi de toti o suta treizeci si noua.
53. Robii Bisericii fiii lui Isaf, fiii lui Asifa, fiii lui Tavaot, fiii
lui Kiras, fiii lui Sud, fiii lui Faleu, fiii lui Lavana, fiii lui Agrava, fiii
lui Acua, fiii lui Uta, fiii lui Kitav, fiii lui Agava, fiii lui Seve.
54. Fiii lui Anan, fiii lui Catua, fiii lui Ghedur, fiii lui Eru, fiii lui
Desan, fiii lui Noiva, fiii lui Haseva, fiii lui Gazera, fiii lui Aziu, fiii lui
Finees, fiii lui Asara, fiii lui Vaste, fiii lui Asana, fiii lui Meani, fiii lui
Nafisi, fiii lui Acuv, fiii lui Ancfa, fiii lui Asur, fiii lui Farachim, fiii lui
Vasalot.
55. Fiii lui Meeda, fiii lui Cuta, fiii lui Harsa, fiii lui Harcus, fiii
lui Asirar, fiii lui Tomi, fiii lui Nasit, fiii lui Atifa.
56. Fiii slugilor lui Solomon, fiii lui Asapfion, fiii lui Farira, fiii lui
Ieli, fiii lui Lozon, fiii lui Iedail, fiii lui Safet.
57. Fiii lui Aghiei, fiii lui Faharei, fiii lui Savia, fiii lui Sarotiea,
fiii lui Masia, fiii lui Gar, fiii lui Adus, fiii lui Suva, fiii lui Afera,
fiiilui Varodis, fiii lui Savat, fiii lui Alom.
58. Toti robii Bisericii si fiii slugilor lui Solomon trei sute saptezeci
si doi.
59. Acestia sunt care s�au suit de la Termelet si Telersas povatuitorul lor
Harlatalar si Alar, si nu puteau sa vesteasca neamurile lor si semintiile, ca sunt
din Israil fiii lui Ladan, fiul lui Van, fiul lui Nicodan sase sute cincizeci si
doi.
60. Si din preotii cei ce se tin de preotie, si nu s�au aflat fiii lui
Ovdiei, fiii lui Acos, fiii lui Addu, celui ce a luat pe Avghia muiere din fetele
lui Verzeleu, si s�au numit pe numele lui.
61. Si cerc�ndu-se la socoteala scrisoarea cea de ruda a acestora, si
neafl�ndu-se s�au �nlaturat a preoti.
62. Si le-au zis lor Neemiea si Attaria, sa nu aiba ei parte din cele
sfinte, p�na ce se va scula Arhiereu, �mbracat cu aratarea si cu adevarul.
63. Si acestia toti erau de la Israil, de doisprezece ani si mai sus, afara
de slugi, si slujnice patruzeci si doua de mii trei sute sasezeci.
64. Slugile lor si slujnicile sapte mii trei sute patruzeci si sapte.
65. C�ntaretii si c�ntatorii doua sute patruzeci si cinci.
66. Camile patru sute treizeci si cinci.
67. Si cai sapte sute treizeci si sapte.
68. Muscoi doua sute patruzeci si cinci.
69. Asini cinci mii cinci sute douazeci si cinci.
70. Si din povatuitori dupa neamuri, c�nd veneau ei la biserica lui
Dumnezeu cea din Ierusalim s�au fagaduit sa ridice casa �n locul ei dupa puterea
lor, si sa se dea la sf�nta camara pentru lucruri taleri de aur o mie, si de
argint taleri sase mii, si vesminte preotesti o suta.
71. Si s�au salasluit preotii si levitii si cei din popor �n Ierusalim si
�n tara, si c�ntaretii Bisericii si portarii si tot Israilul la satele lor.
72. Si sosind luna a saptea, si fiind fiii lui Israil fiecare �ntru ale
sale, s�au adunat toti dimpreuna la largimea portii cei dint�i, care este catre
rasarit.
73. Si st�nd Isus al lui Iosedec, si fratii lui preotii si Zorovavel al lui
Salatiil si fratii lui, au gatit jertfelnicul Dumnezeului lui Israil, ca sa aduca
pe el arderi de tot, dupa urmarea celor marturisite �n cartea lui Moisi omul lui
Dumnezeu.
74. Si s�au adunat la ei din celelalte neamuri ale pam�ntului, si au asezat
jertfelnicul la locul sau, ca �n vrajba erau ei, si i-au �ntarit pe ei toate
neamurile de pe pam�nt, si aduceau jertfe dupa vremi si arderi de tot Domnului
dimineata si seara.
75. Si au sav�rsit praznicul �nfibgerii corturilor, �n ce chip s�a r�nduit
�n lege si jertfe �n toate zilele cum se cuvenea, si dupa acestea aducerile cele
ne�ncetate si jertfa s�mbetelor si a lunilor noua, si a tuturor praznicilor celor
sfintite.
76. Si ori c�ti au fagaduit fagaduinta lui Dumnezeu din luna a noua a lunii
a saptea, au �nceput a aduce jertfe lui Dumnezeu, ca Biserica lui Dumnezeu �nca nu
se zidise.
77. Si au dat bani pietrarilor si mesterilor de lemn si m�ncari si bauturi
de bucurie.
78. Si care Sidonenilor si Tirienilor, ca sa aduca ei de la Livan lemne de
chedru, ca sa le duca plute la vadul Iopiei dupa porunca care s�a scris lor de la
Kir �mparatul Persilor.
79. Si �n al doilea an merg�nd la Biserica lui Dumnezeu �n Ierusalim �n
luna a doua, a �nceput Zorovavel al lui Salatiil si Isus al lui Iosedec si fratii
lor si preotii si levitii si toti cei ce au venit din robie �n Ierusalim, si au
�ntemeiat casa lui Dumnezeu la luna noua a lunii a doua, �n al doilea an, dupa ce
au venit ei �n Iudeia si �n Ierusalim.
80. Si au pus pe leviti de douazeci de ani preste lucrurile Domnului, si a
statut Isus si fiul lui si fratii, si Cadmiil fratele si fiii lui Madiavun, si
fiii lui Iuda al lui Iliadun, �mpreuna cu fiii si fratii, toti levitii cei
dimpreuna c�rmuitori preste lucruri, fac�nd la lucruri �n casa lui Dumnezeu, si au
zidit zidarii Biserica lui Dumnezeu.
81. Si au statut preotii toti �mpodobiti cu muzici si cu tr�mbite, si
levitii fiii lui Asaf av�nd chimvalele laud�nd pe Domnul, si binecuv�nt�nd dupa
r�nduiala lui David �mparatul lui Israil.
82. Si au glasuit prin laude marturisind Domnului, ca bunatatea lui si
marirea lui este �n veci �ntru tot Israilul.
83. Si tot poporul a tr�mbitat, si a strigat cu glas mare d�nd lauda
Domnului pentru ridicarea casei Domnului.
84. Si au venit din preoti, din leviti si din cei ce sed �nainte dupa
neamurile lor cei batr�ni, care au vazut casa cea mai dinainte acestia, la zidirea
acestia cu pl�ngere si cu strigare mare, si multi pentru tr�mbite si pentru
bucuria cea cu glas mare, �nc�t poporul n�auzea tr�mbitele pentru pl�ngerea
poporului.
85. Pentruca era gloata, care tr�mbita foarte tare, ca de departe sa se
auza.
86. Si auzind vrajmasii neamului lui Iuda si ai lui Veniamin, au venit ca
sa cunoasca, pentruce este glasul tr�mbitilor.
87. Si au cunoscut, ca cei din robie zidesc Biserica Domnului Dumnezeului
lui Israil.
88. Si viind la Zorovavel si la Isus si la povatuitorii neamurilor, au zis
lor: sa zidim �mpreuna cu voi, ca asemenea cu voi ascultam de Domnul vostru, si
lui jertfim din zilele lui Asvasaret �mparatul Asirienilor, care ne-a mutat pe noi
aici.
89. Si au zis Zorovavel si Isus si povatuitorii neamurilor lui Israil: nu
este noua si voua a zidi casa Domnului Dumnezeului nostru, ca noi singuri vom zidi
Domnului lui Israil cu urmare precum a r�nduit voua Kir �mparatul Persilor.
90. Si neamurile pam�ntului �mpotrivindu-se asupra celor din Iudeea si
bat�nd cetatea, oprea zidirea, si viclesuguri si aduceri de popoare, si razvratiri
fac�nd, au oprit a se sav�rsi zidirea �n toata vremea vietii �mparatului Kir, si
s�a oprit de la zidire �n doi ani, p�na la �mparatia lui Darie.

CAP. 6.
Evreii zidesc Biserica lui Dumnezeu, cu slobozenia lui Darie.

Iar �n anul al doilea al �mparatiei lui Darie, au proorocit Agheu si Zaharia al

lui Addo proorocii asupra Evreilor din Iudeea si din Ierusalim, �ntru numele
Domnului Dumnezeului lui Israil.
2. Si atunci st�nd Zorovavel al lui Salatiil si Isus al lui Iosedec, au
�nceput a zidi casa Domnului cea din Ierusalim fiind �mpreuna cu proorocii
Domnului, care le ajutau lor.
3. �ntr�aceasta vreme era la ei de fata Sisinis biruitorul Siriei si al
Finichiei si Satravuzan si cei �mpreuna tovarasi ai lui, si zisera lor:
4. Cine v�a r�nduit voua, de ziditi casa aceasta si acoperem�ntul acesta,
si celelalte toate sav�rsiti? Si care sunt ziditorii, cei ce sav�rsesc acestea?
5. Si au avut har batr�nii Iudeilor, socotinta fac�ndu-se �n robie de la
Domnul.
6. Si nu s�a oprit de la zidire p�na se va face stire lui Darie pentru ei,
si p�na se va raspunde.
7. Izvodul cartii, care au scris lui Darie, si au trimis Sisinis
biruitorul Siriei si al Finichiei si Satravuzan, si cei �mpreuna tovarasi, si cei
din Siria si din Finichia domni, �mparatului Darie bucurie.
8. Toate stiute sa fie domnului nostru �mparatului ca merg�nd la tara
Iudeii, si viind �n Ierusalim cetatea, am prins pe Evreii cei batr�ni ai robiei ;n
cetatea Ierusalimului zidind casa noua mare, Domnului.
9. De pietre cioplite de mult pret, lemne puindu-se �n ziduri.
10. Si lucrurile acelea �n grab se fac, si bine sporindu-se lucrul �n
m�inile lor, si cu toata marirea si nevointa sav�rsindu-se.
11. Atunci am �ntrebat pe batr�nii aceia, zic�nd: cine poruncindu-va voua
ziditi casa aceasta, si �ntemeiati lucrurile acestea?
12. Deci i-am �ntrebat pe ei pentru ca sa aratam tie si sa scriem tie pe
oamenii cei ce povatuiesc, si scrisoarea numelor cerem de la cei ce erau �nainte
povatuitori.
13. Si ei au raspuns noua, zic�nd: noi suntem slugile Domnului celui ce au
facut cerul si pam�ntul.
14. Si era casa aceasta zidita mai �nainte cu multi ani prin �mparatul lui
Israil cel mare si tare, si s�a sf�rsit.
15. Si de vreme ce parintii nostri amar�nd au pacatuit asupra Domnului
celui ceresc al lui Israil, i-au dat pe ei �n m�inile lui Navuhodonosor �mparatul
Vavilonului si a Haldeilor.
16. Si casa stric�nd-o a ars-o, si pe popor l-a dus �n robie la Vavilon.
17. Iar �n anul dint�i c�nd �mparatea Kir preste tara Vavilonului, a scris
�mparatul Kir sa se zideasca casa aceasta.
18. Si sfintele vase cele de aur si de argint, care le-a scos Navuhodonosor
din casa cea din Ierusalim, si le-a sp�nzurat �n capistea lui, �mparatul Kir
iarasi le-a scos din capistea cea din Vavilon, si s�au dat lui Zorovavel si lui
Sanavasar biruitorul.
19. Si s�a poruncit lui, ca sa duca aceste vase, si sa le puna �n Biserica
cea din Ierusalim si Biserica Domnului aceasta sa se zideasca �n locul ei.
20. Atunci Sanavasar acela merg�nd, a pus temeliile casei Domnului celei
din Ierusalim, si de atunci p�na acum zidindu-se, nu a luat sav�rsire.
21. Acum dar de socoteste �mparatul sa se caute �n camarile �mparatesti
cartile lui Kir;
22. Si de se va afla, cum ca cu stirea �mparatului Kir se face zidirea
casei Domnului cea din Ierusalim, si de se pare domnului �mparatului nostru,
raspunda pentru aceasta.
23. Atunci �mparatul Darie a poruncit sa caute �n camarile cele �mparatesti
cartile cele ce se aflau �n Vavilon, si s�a aflat la Ecvatana �n turnul cel din
tara Midiei loc, �ntru care erau pomenite acestea.
24. �n anul dint�i al �mparatiei lui Kir a poruncit acesta sa zideasca casa
Domnului cea din Ierusalim, �ntru care jertfesc cu foc fara de �ncetare.
25. A carei �naltime de sasezeci de coti, latimea de coti sasezeci si trei,
case de pietre cioplite, si o casa de lemn noua de tara, si cheltuiala sa se dea
din casa �mparatului Kir.
26. Si vasele cele sfinte ale casei Domnului, cele de aur si cele de
argint, care le-a scos Navuhodonosor din casa cea din Ierusalim, si le-a adus �n
Vavilon, sa le aseze �n casa cea din Ierusalim unde erau st�nd, ca sa se puna
acolo.
27. Si a poruncit lui Sisinis biruitorul Siriei si al Finichiei, si lui
Satravuzan si celor �mpreuna tovarasi, sa se nevoiasca, si celor r�nduiti �n Siria
si �n Fniichia povatuitori, sa se fereasca de loc, si sa lase pe Zorovavel sluga
Domnului si biruitorul Iudeii si pe batr�nii Iudeilor, a zidi �n loc casa aceea a
Domnului.
28. Si eu am r�nduit cu tot deadinsul, sa zideasca si sa ia aminte, pentru
ca sa lucreze �mpreuna cu cei din robia Iudeilor, p�na se va sav�rsi casa
Domnului.
29. Si din birul Kilo-Siriei si a Finichiei, cu nevointa r�nduiala sa se
dea oamenilor acestora, ce s�a r�nduit spre jertfa Domnului, lui Zorovavel
biruitorului, din tauri si din berbeci si din miei.
30. Asijderea si gr�u si sare si vin si untdelemn ne�ncetat peste an, �n ce
chip preotii cei din Ierusalim vor zice sa se cheltuiasca �n toata ziua fara de
c�rtire.
31. Ca sa aduca turnari lui Dumnezeu celui �nalt pentru �mparatul si pentru
slugile lui, si sa se roage pentru vieata lor.
32. Si a poruncit, ca ori c�ti va trece ceva din cele mai �nainte scrise,
sau nu vor plini, sa se ia lemn dintru ale lui, si �ntru acela sa se sp�nzure si
averile lui sa fie �mparatesti.
 33. Pentru aceea si Domnul, al caruia nume se chiama acolo, sa stinga pe
tot �mparatul si pe tot neamul, care va �ntinde m�na sa sa opreasca sau sa faca
rau casei Domnului celui din Ierusalim.
34. Si eu �mparatul Darie am poruncit ca, cu nevointa sa se faca acestea.

CAP. 7.
Sav�rsirea Bisericii; sfintirea ei si serbarea Pastilor.

Atunci Sisinis biruitorul Kilo-Siriei si al Finichiei si Satravuzan si cei

�mpreuna tovarasi, urm�nd celor poruncite de la �mparatul Darie,
2. C�rmuiau preste lucrurile cele sfinte mai cu nevointa ajutorind
batr�nilor, Iudeilor, preotilor si statatorilor Bisericii.
3. Si cu spor se faceau lucrurile cele sfinte, proorocind Agheu si Zaharia
proorocii.
4. Si s�au sav�rsit aceasta prin porunca Domnului Dumnezeului lui Israil,
si cu voia lui Kir si a lui Darie si a lui Artaxerx �mparatul Persilor.
5. Si s�a sav�rsit casa cea sf�nta p�na �n douazeci si trei de zile ale
lunii lui Adar, �ntru al saselea an al lui Darie �mparatul Persilor.
6. Si au facut fiii lui Israil si preotii si levitii si ceilalti din
robime, carii s�au adaugat, dupa cele ce sunt scrise �n cartea lui Moisi.
7. Si au adus la sfintirea casei Domnului tauri o suta, berbeci doua sute,
miei patru sute;
8. Tapi pentru pacatul a tot Israilul doisprezece dupa numarul
�ncepatorilor de neamurile lui Israil.
9. Si au statut preotii si levitii dupa neamuri �mpodobiti la lucrurile
Domnului Dumnezeului lui Israil, dupa cartea lui Moisi, si portarii la fiecare
poarta.
10. Si au adus fiii lui Israil �mpreuna cu cei din robie pastile �n
patrusprezece zile, a lunii dint�iu, c�nd s�au curatit preotii si levitii,
11. �mpreuna si toti fiii robiei, carii s�au curatit.
12. Ca levitii toti odata s�au curatit, si au junghiat pastile la toti fiii
robiei si la fratii lor preotii, si lorusi.
13. Si au m�ncat fiii lui Israil cei din robie, toti c�ti s�au osebit de
uraciunile neamurilor pam�ntului, caut�nd pe Domnul.
14. Si au adus sarbatorile azimelor sapte zile veselindu-se �naintea
Domnului.
15. Pentruca au �ntors sfatul �mparatului Asirienilor spre ei, ca sa
�ntareasca m�inile lor la lucrurile Domnului Dumnezeului lui Israil.

CAP. 8.
Esdra se suie �n Ierusalim. Scrisoarea lui Artaxerx. Darurile facute Bisericii
Domnului, si numararea poporului acolo.

Si dupa acestea, c�nd a �mparatit Artaxerx �mparatul Persilor,

2. Mers-a Esdra al lui Sareu, al lui Ezeriu, al lui Helchiu, al lui Samul,
al lui Saduc, al lui Ahitov, al lui Amariu, al lui Eziu, al lui Memerot, al lui
Zareu, al lui Saulie, al lui Voca, al lui Avisum, al lui Finees, al lui Eliazar,
al lui Aaron preotul cel dint�iu.
3. Acest Esdra s�a suit din Vavilon, ca un carturar iscusit fiind �n legea
lui Moisi, cea de Dumnezeu data lui Israil.
4. Si i-a dat lui �mparatul marire, afl�nd har �naintea lui la toate
poftele lui.
5. Si s�au suit �mpreuna din fiii lui Israil si din preoti si din leviti
si c�ntareti de Biserica si portari si robi ai bisericii, �n Ierusalim.
6. �n anul al saptelea al �mparatiei lui Artaxerx �n luna a cincea, acesta
este anul al saptelea al �mparatului, ca iesind de la Vavilon la luna noua a lunii
dint�iu,
7. Au sosit la Ierusalim dupa calatoria cea buna, care s�a dat lor de la
Domnul.
8. Pentruca Esdra multa stiinta cuprindea, ca nimic sa nu lase din cele
din legea Domnului, si din porunci a �nvata pe tot Israilul toate �ndreptarile si
judecatile.
9. Si viind porunca, care s�a scris de Artaxerx �mparatul la Esdra
preotul, si cititorul de legea Domnului, a caruia izvod este scisoarea cea mai jos
scrisa:
10. �mparatul Artaxerx lui Esdra preotul si cititorului legii Domnului
bucurie.
11. Si cele iubitoare de oameni eu aleg�nd, am poruncit celor ce vor vrea
din neamul Evreilor aleg�nd ei si din preoti si din leviti, si fiind ei �ntru
�mparatia noastra, sa mergem �mpreuna cu tine la Ierusalim;
12. Deci c�ti vor pofti mearga �mpreuna, cum s�a parut si mie si celor
sapte prieteni sfetnici.
13. Pentruca sa cerceteze cele ce sunt �n Iudeia si �n Ierusalim.
14. Cu urmare �n ce chip se afla �n legea Domnului.
15. Si sa aduca daruri Domnului lui Israil care le-am fagaduit, si eu si
prietenii �n Ierusalim, si tot aurul si argintul care s�ar afla �n tara
Vavilonului, Domnului �n Ierusalim.
16. �mpreuna cu cel daruit de popor la Biserica Domnului Dumnezeului lor
cea din Ierusalim, sa se adune si argint si aur pentru junci si pentru berbeci si
pentru miei si pentru cele ce urmeaza acestora.
17. C�t sa aduca jertfe Domnului la jertfelnicul Domnului Dumnezeului lor
cel din Ierusalim.
18. Si toate ori c�te vei vrea �mpreuna cu fratii tai sa faci cu aurul si
cu argintul, fa dupa voia Dumnezeului tau.
19. Si vasele cele sfinte ale Domnului, ce se dau tie la treaba Bisericii
cei din Ierusalim a Dumnezeului tau, le vei pune �naintea Dumnezeului tau �n
Ierusalim.
20. Si celelalte ori c�te vor trebui tie la treaba Bisericii Dumnezeului
tau, vei da din vistieria cea �mparateasca.
21. Si eu �mparatul Artaxerx am poruncit pazitorilor vistieriilor Siriei si
ai Finichiei, ca, c�te va trimite Esdra preotul si cititorul legii lui Dumnezeu
celui de sus, cu grabire sa i se dea.
22. P�na la o suta de talanti de argint, asijderea si p�na la o suta de
cori de gr�u, si vin vedre o suta si altele c�t de multe.
23. Toate dupa a lui Dumnezeu lege sa se sav�rseasca cu nevointa
Dumnezeului celui �nalt, pentru ca sa nu fie urgie �ntru �mparatia �mparatului si
a fiilor lui.
24. Si voua vi se zice, ca tuturor preotilor si levitilor c�ntaretilor
Bisericii si portarilor si robilor Bisericii, si tocmitorilor Bisericii acesteea.
25. Nici bir, nici alt rau sa nu se faca, si nimeni sa nu aiba volnicie a
pune ceva asupra acestora.
26. Si tu Esdro dupa �ntelepciunea lui Dumnezeu pune judecatori si
legiuitori, ca sa judece �n toata Siria si Finichia pe toti cei ce stiu legea
Dumnezeului tau, si pe cei ce nu stiu �i vei �nvata.
27. Si toti c�ti vor calca legea Dumnezeului tau, si cea �mparateasca cu
deadinsul se vor certa, ori cu moarte, ori cu munca, sau cu paguba de argint, sau
cu izgonire.
28. Si a zis Esdra scriitorul: binecuv�ntat este singur Domnul Dumnezeul
parintilor mei, cel ce au dat acestea �n inima �mparatului, ca sa cinsteasca casa
lui cea din Ierusalim.
29. Si pe mine m�au cinstit �naintea �mparatului si �naintea sfetnicilor si
�naintea tuturor prietenilor si a boierilor lui.
30. Si eu cu buna �ndraznire m�am facut dupa ajutorul Domnului Dumnezeului
meu si am adunat barbati din Israil, ca sa se suie cu mine.
31. Si acestia sunt cei mai mari povatuitori dupa neamurile lor si dupa
�mpartirile �ncepaturilor, cei ce se suie cu mine din Vavilon �mparatind Artaxerx
�mparatul.
32. Din fiii Finees, Ghirson, din fiii lui Itamar, Gamail.
33. Din fiii lui David, Letus al lui Seheniu.
34. Din fiii lui Fares, Zaharie si cu el s�au scris oameni o suta
cincizeci.
35. Din fiii lui Salomon, Aveli, Acnias al lui Zaharia, si cu el oameni
doua sute.
36. Din fiii lui Zatom, Sehenias al lui Iezel si �mpreuna cu el oameni
trei sute.
37. Din fiii lui Adin, Ovir al lui Ionan si cu el �mpreuna oameni doua sute
cincizeci.
38. Din fiii lui Elam, Iesias al lui Gotoliu si �mpreuna cu el barbati
saptezeci.
39. Din fiii lui Safatia, Zaharia al lui Mihail si �mpreuna cu el barbati
saptezeci.
40. Din fiii lui Ioav, Avadias al ui Iezil, si cu el barbati doua sute
doisprezece.
41. Din fiii lui Vanid, Asalimot al lui Iosafia, si cu el barbati o suta
sasezeci.
42. Din fiii lui Vavi, Zaharia al lui Vivai, si cu el barbati douazeci si
opt.
43. Din fiii lui Astat, Ioanis Acatan si cu el barbati o suta zece.
44. Din fiii lui Adonicam cei mai de pe urma si acestea sunt numele lor:
Elifalatos, Ieuil si Samea si cu ei barbati saptezeci.
45. Din fiii lui Vaguti al lui Istalcuri si cu el barbati saptezeci.
46. Si i-am adunat pe ei la raul ce se zice Teran, si am tabarat trei zile
acolo si i-am oblicit pe ei.
47. Si din fiii preotilor si din leviti, neafl�nd acolo am trimis la
Eleazar si iata a venit si Iduil si Maia si Masman si Alnatan si Samean si
Iorivon, Natan, Eniatan, Zaharia si Mosolamon, povatuitorii si stiutorii.
48. Si am zis lor sa mearga la Dadeu povatuitorul, cel din locul pazei
vestieriei, poruncindu-le lor sa graiasca cu Dadeu si cu fratii lui si cu cei din
locul pazitorilor de vistierie, sa ne trimita noua pe cei ce vor sluji �n casa
Domnului nostru.
49. Si am adus doua dupa m�na cea tare a Domnului nostru, barbatii stiutori
din fiii lui Mooli, al lui Levi, al lui Israil, pe Asevivsa si pe fiii lui si pe
fratii carii erau optsprezece.
50. Si Asevian si Anuon si Osean frate din fiii Hananeului si fiii lor
barbati, douazeci.
51. Si din robii Bisericii, carii a dat David si povatuitorii la lucrul
levitilor robi ai Bisericii, doua sute douazeci, a tuturor s�au aratat scrisoarea
numelor.
52. Si am fagaduit acolo post tinerilor �naintea Domnului Dumnezeului
nostru, sa cerem de la el buna calatorie si noua si celor ce erau �mpreuna cu noi
fiilor nostri si dobitoacelor.
53. Pentruca m�am rusinat a cere de la �mparatul si pedestri, si calareti,
si petrecere pentru apararea de cei ce ne stau �mpotriva.
54. Ca am zis �mparatului, cum ca puterea Domnului nostru va fi cu cei ce�l
cauta pe el �ntru toata �ndreptarea.
55. Si iarasi ne-am rugat Domnului nostru pentru toate acestea, si l-am
aflat pe el bun si bl�nd.
56. Deosebit-am din capeteniile neamurilor si ale preotilor barbati
doisprezece, pe Esesvria si pe Asamian si �mpreuna cu ei dintre fratii lor barbati
zece.
57. Si le-am pus lor argintul si aurul si sfintele unelte ale casei
Domnului nostru, care le-au daruit �mparatul si sfetnicii lui, si dregatorii si
tot Israilul.
58. Si c�nd am pus le-am dat lor talanti de argint sase sute cincizeci si
sase de argint de o suta de talanti, si de aur de o suta de talanti, si ferecaturi
de aur douazeci.
59. Si vase de arama, si arama buna, care sclipeste ca aurul, vase
doisprezece.
60. Si le-am zis lor; si voi sfinti sunteti Domnului, si vasele cele sfinte
si aurul si argintul este fagaduinta Domnului parintilor nostri.
61. Privegheati si paziti p�na le veti da capeteniilor neamurilor preotilor
si levitilor si povatuitorilor neamurilor lui Israil �n Ierusalim �n camarile
casei Dumnezeului nostru.
62. Si preotii si levitii cei ce au luat argintul si aurul si vasele cele
din Ierusalim, le-au bagat �n Biserica Domnului.
63. Si merg�nd la raul lui Tera �n doisprezece ale lunei dint�iu, am intrat
�n Ierusalim dupa m�na cea tare a Domnului Domnului nostru ceea ce era deasupra
noastra, si ne-am m�ntuit pe noi de la intrare de tot vrajmasul, si am venit �n
Ierusalim.
64. Si fac�ndu-se acolo ziua a treia, �n ziua a patra st�nd, argintul si
aurul s�au dat �n casa Domnului nostru, si Marimot fiul lui Iuri preotului.
65. Si cu el era Eleazar al lui Finees, si era cu ei Iosavados al lui Isus
si Moit al lui Savanu levitii la numar si la toata cumpanitura.
66. Si au scris tot trasul lor �ntru acel ceas.
67. Si cei ce au venit din robie, au adus jertfe Dumnezeului lui Israil,
Domnului, junice doisprezece, si pentru tot Israil berbeci nouazeci si sase.
68. Miei saptezeci si doi, tapi pentru m�ntuire doisprezece, toate jertfa
Domnului.
69. Si au dat poruncile �mparatului la dregatorii cei �mparatesti ai casei,
si la biruitorul Kilo-Siriei si al Finichiei, si au slavit pe popor si pe Biserica
Domnului.
70. Si dupa ce s�au sav�rsit acestea, au venit la mine povatuitorii zic�nd:
71. N�au osebit neamul lui Israil si boierii si preotii si levitii
neamurile cele de alt neam ale pam�ntului, si necuratiile de la neamurile
Hananeilor si ale Heteilor si ale Ferezeilor si ale Ievuseilor si ale Moavitenilor
si ale Eghiptenilor si ale Idumeilor.
72. Pentruca au lacuit �mpreuna cu fetele lor, si ei si fiii lor, si s�a
amestecat sam�nta cea sf�nta cu neamurile cele de alt neam ale pam�ntului, si
aveau parte cei mai mari povatuitori, si dregatorii din nelegiuirea aceasta de la
�nceputul lucrului.
73. Si a fost �ndata c�nd am auzit eu acestea, mi-am rupt hainlele si
vesm�ntul cel sfintit, si mi-am smuls parul din cap si din barba si am sezut �n
g�nduri si m�hnit.
74. Si s�au pornit asupra mea, c�ti atunci erau r�vnitori spre cuv�ntul
Domnului Dumnezeului lui Israil, pl�ng�nd eu pentru nelegiuire, si sedeam trist
p�na la jertfa cea de seara.
75. Si scul�ndu-ma de la post, rupte av�nd hainele si vesm�ntul cel sf�nt,
plec�nd genunchii si �ntinz�nd m�inile catre Domnul ziceam:
76. Doamne, rusinatu-m�am si m�am �nfruntat �naintea fetii tale.
77. Pentruca pacatele noastre s�au �nmultit preste capetele noastre, si
necunostintele noastre au ajuns p�na la cer.
78. �nca din vremea parintilor nostri, si suntem �ntru mare pacat p�na �n
ziua aceasta.
79. Si pentru pacatele noastre si ale parintilor nostri ne-am dat �mpreuna
cu fratii nostri , si �mpreuna cu fratii nostri, si �mpreuna cu preotii nostri,
cei ce au �mparatit pam�ntul spre sabie si spre robie si spre prada cu rusine p�na
�n ziua aceasta.
80. Si acum �ntruc�t s�a facut noua mila de la tine Doamne, ca sa ram�na
noua radacina si nume �n locul sfintirii tale.
81. Si a se descoperi noua luminator �n casa Domnului Dumnezeului nostru,
sa ne dea noua hrana �n vremea lucrului nostru.
82. Si lucr�nd noi n�am fost parasiti de catre Dumnezeul nostru, cel ce ne-
au facut pe noi, cu har �naintea �mparatilor Persilor, sa ne dea noua hrana.
83. Si a proslavit Biserica Domnului nostru, si a ridicat Sionul cel
pustiu, si a ne da noua �ntarire �n Iudeea si �n Ierusalim.
84. Si acum ce vom zice Doamne av�nd acestea? Pentruca am calcat poruncile
tale, care le-ai dat �n m�na slugilor tale proorocilor, zic�nd:
85. Ca pam�ntul �ntru care intrati sa-l mosteniti, este pam�nt p�ngarit cu
p�ngarirea celor de alt neam ai pam�ntului, si de necuratia lor l-au umplut pe el.
86. Si acum fetele lor sa nu le �mpreunati la lacas cu fiii vostri, si
fetele voastre sa nu le dati la fiii lor.
87. Si nu cautati a va uni cu ei �n toata vremea, ca sa va �ntariti si sa
m�ncati cele bune ale pam�ntului, si veti face mostenire fiilor vostri p�na �n
veac.
88. Si cele ce se �nt�mpla toate se fac noua pentru lucrurile noastre cele
rele, si pentru pacatele noastre cele mari, pentruca tu Doamne ne-ai usurat de
pacatele noastre.
89. Si ne-ai dat noua radacina ca aceasta, iarasi ne-am �ntors a calca
legea ta, ca sa ne amestecam �ntru necuratia neamurilor pam�ntului.
90. Au nu te-ai m�niat spre noi? Ca sa ne pierzi pe noi? �n c�t sa nu
ram�na radacina si sam�nta si numele nostru?
91. Doamne al lui Israil adevarat esti, pentruca am ramas radacina de
astazi �nainte.
92. Iata acum suntem �naintea ta �ntru faradelegile noastre, pentruca nu
mai este a sta �naintea ta pentru acestea.
93. Si c�nd se ruga Esdra, se marturisea pl�ng�nd, a cazut la pam�nt
�naintea Bisericii, s�a adunat la el din Ierusalim multime multa foarte, barbati
si muieri si tineri, pentruca mare pl�ngere era �ntru multime.
94. Si strig�nd Iehoniea al lui Ieil din fiii lui Israil a zis: Esdro! Noi
am pacatuit Domnului Dumnezeu, caci am locuit �mpreuna cu muieri de alt neam din
neamurile pam�ntului.
95. Si acum este deasupra a tot Israilul, �ntru aceasta faca-se noua
juram�nt catre Domnul, sa scoatem toate muierile noastre cele de alt neam �mpreuna
cu fiii lor.
96. Precum socotesti tu, si c�ti se supun legii Domnului, scoala-te,
savarseste.
97. Pentruca la tine este lucrul, si noi cu tine suntem pururea a face.
98. Si scul�ndu-se Esdra a jurat pe capeteniile neamului preotilor si ai
levitilor a tot Israilul, ca sa faca acestea, si au jurat.

CAP. 9.
Porunca de a lepada muierile si copiii de neam strain. Numirea levitilor si a
preotilor vinovati �ntru aceasta. Esdra citind legea Domnului, porunceste ca toti
sa se �ntoarca pe acasa veseli.

Si scul�ndu-se Esdra de la curtea Bisericii, a mers la camara lui Ionan al lui

Eliasiv.
2. Si ram�nand acolo, p�ine n�a gustat, nici a baut apa, pl�ng�nd
faradelegile cele mari ale multimii.
3. Si s�a facut strigare �n toata Iudeia si �n Ierusalim la toti cei din
robie, ca sa se adune �n Ierusalim.
4. Si c�ti nu s�ar �nt�mpla �n doua sau trei zile dupa judecata
batr�nilor, care mai sus sed, se vor omor� dobitoacele lor, si el se va �nstraina
de la multimea robiei.
5. Si s�au adunat toti cei din neamul lui Iuda si a lui Veniamin �n trei
zile �n Ierusalim, aceasta este luna a noua �n douazeci ale lunii.
6. Si a sezut �mpreuna toata multimea �n curtea bisericii tremur�nd pentru
iarna care era.
7. Si scul�ndu-se Esdra a zis lor: voi ati facut faradelege, si ati locuit
�mpreuna cu muieri de alt neam, ca sa adaugati pacatele lui Israil.
 8. Si acum dati marturisire si slava Domnului Dumnezeului nostru.
9. Si faceti voia lui, si va osebiti de neamurile pam�ntului si de
muierile cele de alt neam.
10. Si a strigat tot poporul, si a zis cu glas mare: asa dupa cum ai zis
vom face.
11. Ci multimea este multa, si vreme de iarna, si nu putem sa stam
descoperiti, si lucrul nostru nu este de o zi sau de doua, pentruca mult am
pacatuit �ntru acestea.
12. Si sa stea povatuitorii cei dinainte ai multimii, si toti cei din
locasurile noastre, c�ti au muieri de alt neam.
13. Sa vie sa-si ia vreme din tot locul batr�nii si judecatorii, p�na vor
dezlega m�nia Domnului de la noi cea pentru porunca aceasta.
14. Ionatas al lui Azail si Ezechia al lui Teocan au aratat dupa acestea,
si Mosolamos si Levi si Savateu, au �ndemnat �mpreuna cu ei,
15. Si a facut dupa toate acestea cei dintru robime.
16. Si au ales lui Esdra preotul barbati povatuitori ai parintilor lor, pe
toti pe nume, si au sezut �mpreuna la luna cea noua a lunii a zecea a cerca
lucrul.
17. Si s�a adus la sav�rsit cele pentru barbatii cei ce tin la sine muieri
de alt neam p�na la luna a noua a lunii cei dint�iu.
18. Si s�au aflat din preotii cei ce s�au adunat, care aveau muieri de alt
neam.
19. Din fiii lui Isus al lui Iosedec si ai fratilor lui Matilas si Eleazar
si Iorivos si Ioadanos,
20. Si au pus m�inile sa scoata pe muierile lor, si spre curatire berbeci
pentru necuratia lor.
21. Si din fiii lui Emir, Anania, Zavdeu, Ianis, Sameos, Ereil si Azariea.
22. Si din fiii lui Fesur, Elliona, Masias, Ismailos, Natanail, Ochodil si
Saluas.
23. Si din leviti, Iozavados si Semie si Kolios, acesta este Calitas, Pateu
si Iuda si Ionas.
24. Din c�ntaretii Bisericii, Eliasavos si Vakhur.
25. Din portari, Salum si Tulvanos.
26. Dintr�ai lui Israil, din fiii lui Faros, Iermas, Edias, Melhias,
Mailos, Eliazar, Asevias si Vaaneas.
27. Din fiii lui Ila, Mattanias, Zaharia, Ezreil, Ioavdiu, Ieremot si
Andias.
28. Si din fiii lui Zamot, Eliadas, Elisimus, Otonia, Iarimot, Savat, si
Zeralias.
29. Din fiii lui Vivai, Ioan, Anania, Iosavad si Amatis.
30. Din fiii lui Mani, Olamos, Mamuhos, Iedeos, Iasuv, Iasailos si Ieremot.
31. Si din fiii lui Addi, Naatos, Moosias, Lacconos, Naidos, Matanias,
Sestil, Valnuos si Manasia.
32. Din fiii lui Anan, Elionas, Aseas, Melhia, Savveos si Simon al lui
Hosameu.
33. Si din fiii lui Asum, Altaneu, Matatias, Vanais, Elifalat, Manasi si
Semei.
34. Si din fiii lui Vaani, Ieremia, Modis, Omairos, Ioil, Mavdan, Pedias,
Anos, Caravasion, Enavis, Mamnitanaim, Eliasi, Vanus, Eliali, Samis, Selemia si
Natania.
35. Si din fiii lui Ozora, Sesis, Esril, Azail, Samatos, Zamvri si Iosifus.
36. Si din fiii lui Etma, Mazighiea, Zavadeia, Ides, Iuil si Vaneas. Toti
acestia au lacuit �mpreuna cu muieri de alt neam si le-au slobozit pe ele �mpreuna
cu fiii.
37. Si au locuit preotii si levitii si cei ce erau din Israil �n Ierusalim
si �n tara la luna noua a lunii a saptea, si fiii lui Israil �ntru locasurile lor.
38. Si s�au adunat toata multimea �mpreuna de o data la largimea cea de
catre rasaritul portii Bisericii.
 39. Si a zis lui Esdra preotului si cititorului, sa aduca legea lui Moisi,
care s�au dat de Domnul Dumnezeul lui Israil.
40. Si a adus Esdra Arhiereul legea la toata multimea de la om p�na la
muiere si la toti preotii sa auza legea �n luna noua a lunii a saptea.
41. Si a citit la largimea portii celei dint�i a Bisericii din zori p�na la
miaza-zi, �naintea barbatilor si a muierilor si adaugisera toata multimea la lege.
42. Si a statut Esdra preotul si cititorul legii pe scaunul judecatii cel
de lemn, care s�a tocmit.
43. Si a statut l�nga el Matatias, Samus, Anania, Azaria, Uria, Ezekia si
Valasam deadreapta.
44. Si deast�nga Faldeu, Misail, Melhia, Lotasuf si Navaria.
45. Si lu�nd Esdra cartea legii �naintea multimii, pentruca sedea �nt�i cu
marire �naintea tuturor,
46. Si dezleg�nd legea, toti �n picioare au statut si a binecuv�ntat Esdra
pe Domnul Dumnezeul cel �nalt, pe Dumnezeul Savaot atottiitorul.
47. Si a strigat toata multimea: Amin.
48. Si ridic�nd �n sus m�inile si caz�nd la pam�nt s�au �nchinat Domnului.
49. Isus, Anus, Saravia, Adinos, Iacov, Savatea, Aftea, Meanas, Caletas,
Azaria, Ioazad, Ananiea si Viatas, levitii �nvatau legea Domnului t�lcuind
citirea.
50. Si a zis Ataratis lui Esdra Arhiereului si cititorului si levitilor
celor ce citeau multimii, catre toti zic�nd:
51. Ziua aceasta este sf�nta Domnului si toti pl�ngeau c�nd auzeau legea.
52. Pentru ca sfanta este ziua Domnului si nu va mahniti, ca Domnul va va
mari pe voi.
53. Drept aceea merg�nd, m�ncati grasimi si beti dulceturi si trimiteti
trimiteri la cei ce n-au.
54. Si levitii prooroceau toate acestea poporului zic�nd: ziua aceasta
sf�nta este Domnului, nu va m�hniti.
55. Si s�au dus toti sa man�nce si sa bea si sa se veseleasca, si sa dea
trimiteri celor ce n-au, si sa se veseleasca foarte pentruca s-au t�lcuit
cuvintele, care le-au �nvatat si s-au adunat.

CARTEA �NTELEPCIUNII LUI SOLOMON

CAP. 1.
�ntelepciunea adevarata. �ndemnare spre dreptate, fara de care nu este
�ntelepciune.

Iubiti dreptatea cei ce judecati pam�ntul, cunoasteti pe Domnul �ntru bunatate si

�ntru smerenia inimii cautati-l pe el.
2. Ca se afla celor ce nu-l ispitesc pe el, si se arata celor ce nu au
credinta �ntru d�nsul.
3. Ca cugetele cele razvratite despart de la Dumnezeu, iar puterea ce s-a
ispitit mustra pe cel fara de minte.
4. Ca �n sufletul cel viclean nu va intra �ntelepciunea, nici va locui �n
trupul cel supus pacatului.
5. Ca Duhul cel sf�nt al �nvataturii va fugi de viclesug, si se va departa
de la cugetele cele fara de �ntelegere, si va mustra venind nedreptatea.
6. Ca duh iubitor de oameni este �ntelepciunea, nu va m�ntui pe cel
hulitor cu buzele sale, rarunchilor lui martor este Dumnezeu, si al inimii lui
socotitor adevarat si al limbii auzitor.
7. Ca Duhul Domnului a umplut lumea, si cel ce tine toate are cunostinta
graiului.
8. Pentru aceasta cel ce graieste cele nedrepte nu se poate ascunde nici
�l va trece pe el dreptatea cea doveditoare.
 9. Ca �n sfaturile celui necredincios cercare va fi, iar auzirea
cuvintelor lui la Domnul va veni, ca sa dovedeasca faradelegile lui.
10. Ca urechea r�vnirii aude toate si g�lceava rapstitorilor nu se va
ascunse.
11. Paziti-va dar de rapstire care nimic nu foloseste, si de clevetiri va
opriti limba, ca cuv�ntul cel �ntru ascuns �ndesert nu va trece, si gura cea
mincinoasa omoara sufletul.
12. Nu poftiti moartea �ntru necazurile vietii voastre, nici va trageti
voua pierire cu lucrul m�inilor voastre.
13. Ca Dumnezeu moarte n-a facut, nici se bucura de pierirea celor vii.
14. Ca toate le-au facut, ca sa fie, si de m�ntuire sunt fapturile lumii,
si nu este �ntru ele lecuire de pierire, nici iadului �mparatie pe pam�nt.
15. Ca dreptatea este nemuritoare, iar nedreptatea slujeste mortii.
16. Si cei necredinciosi cu m�inile si cu cuvintele o au chemat pe ea,
prietena socotind-o s-au topit si legatura au facut cu ea ca vrednici sunt sa-i
fie parte ei.

CAP. 2.
Petrecerea necredinciosilor ce nu au nadejde �n viata vesnica. Prigonirea celui
drept si urmarile raului.

Ca au zis �ntru sine cuget�nd nedrept: putina este si cu necaz viata noastra, si
nu este lecuire �mpotriva mortii omului, s nu s-a cunoscut cel ce s-au �ntors de
la iad.
2. Ca din nimic ne-au facut, si dupa aceasta vom fi, ca si cum n-am fi
fost, ca fum este rasuflarea �n narile noastre, si cuv�ntul sc�nteie care misca
inima noastra.
3. Care sting�ndu-se, cenusa se va face trupul si duhul se va varsa ca
aerul cel moale.
4. Si numele nostru se va uita cu vreme, si nimeni nu-si va aduce aminte
de lucrurile noastre, si va trece viata noastra ca urma norului, si se va risipi
ca negura, c�nd se goneste de razele soarelui, si se �ngreuiaza de fierbinteala
lui.
5. Ca umbra trecatoare este viata noastra, si nu este �ntoarcere
sf�rsitului nostru, ca s-au pecetluit si nimeni nu se va �ntoarce.
6. Veniti dar, si sa ne desfatam cu bunatatile cele de acum, si sa ne
slujim cu faptura, ca si cu tineretile degrab.
7. De vin de mult pret si de miruri bine mirositoare sa ne umplem si sa nu
ne treaca floarea vremii.
8. Sa ne �ncununam cu flori de trandafir p�na nu se vestejesc.
9. Nimeni dintru noi sa nu fie ne�mpartasit dezmerdarii noastre,
pretutindeni sa lasam semne de veselie, ca aceasta este partea noastra, si soarta
aceasta.
10. Sa asuprim pe saracul cel drept, si sa nu ne fie mila de vaduva, nici
de caruntetele batr�nului celui de multi ani sa nu ne rusinam.
11. Si taria noastra sa ne fie noua lege dreapta, ca ce este slab de nici o
treaba nu este.
12. Deci cu viclesug sa v�nam pe cel drept, ca de nici un bine nu ne este
noua, si se �mpotriveste lucrurilor noastre, si ne imputa noua pacatele legii, si
dovedeste pacatele �nvataturii noastre.
13. Se zice pe sine, ca are cunostinta lui Dumnezeu, si fiul lui Dumnezeu
pe sine se numeste.
14. Facutu-s-a noua spre dovedirea cugetelor noastre.
15. Greu ne este noua si a-l vedea, ca viata lui nu este ca a celorlalti,
si schimbate sunt cararile lui.
16. Necurati suntem socotiti �naintea lui, si se fereste de caile noastre
ca de niste necuratii, fericeste cele mai de pe urma ale dreptilor si se lauda, ca
are tata pe Dumnezeu.
 17. Deci sa vedem de sunt cuvintele lui adevarate, si sa ispitim cele ce se
vor �nt�mpla lui.
18. Ca de este dreptul fiul lui Dumnezeu, �l va apara pe el, si-l va scoate
din m�na celor ce-i stau �mpotriva.
19. Cu ocara si cu munca sa-l cercam pe el, ca sa cunoastem bl�ndetele lui,
si sa ispitim rabdarea raului lui.
20. Cu moarte ur�ta sa-l judecam, pentru ca va fi socoteala lui din
cuvintele lui.
21. Acestea au g�ndit si au ratacit, ca i-au orbit pe ei rautatea lor.
22. Si n-au cunoscut tainele lui Dumnezeu, nici au nadajduit plata
dreptatii, nici au ales cinstea sufletelor celor curate.
23. Ca Dumnezeu au zidit pe om spre nestricaciune, si dupa chipul fiintei
sale l-au facut pe el.
24. Iar prin pizma diavolului moartea a intrat �n lume, si-l ispitesc pe el
cei ce sunt din partea lui.

CAP. 3.
Fericirea dreptilor si pedeapsa pacatosilor.

Iar sufletele dreptilor sunt �n m�na lui Dumnezeu, si nu se atinge de d�nsele

munca.
2. Parutu-s-au �ntru ochii celor nepriceputi a muri, si s-a socotit
pedepsire iesirea lor.
3. Si mergerea de la noi sfar�mare, iar ei sunt �n pace.
4. Ca �naintea fetei oamenilor de vor si lua munci, nadejdea lor este
plina de nemurire.
5. Si putin fiind pedepsiti, cu mari faceri de bine se vor darui, ca
Dumnezeu i-au ispitit pe d�nsii, si i-au aflat luisi vrednici.
6. Ca aurul �n topitoare i-au lamurit pe ei, si ca o jertfa de ardere
�ntreaga i-au primit.
7. Si �n vremea cercetarii lor vor straluci, si ca sc�nteile pe paie vor
fugi.
8. Judeca-vor limbi, si vor stap�ni popoare, si va �mparati �ntr-�nsii
Domnul �n veci.
9. Cei ce nadajduiesc spre d�nsul vor �ntelege adevarul, si credinciosii
�n dragoste vor petrece cu d�nsul, ca dar si mila este �ntru cuviosii lui, si
cercetare �ntru alesii lui.
10. Iar cei necredinciosi precum au socotit, se vor pedepsi; cei ce au
parasit pe cel drept, si de la Domnul s-au departat.
11. Ca cel ce defaima �ntelepciunea si �nvatatura, ticalos este, si desarta
este nadejdea lui si ostenelele lor fara de folos si netrebnice lucrurile lor.
12. Muierile lor fara de minte, si fiii lor rai.
13. Blestemata este nasterea lor, ca fericita este cea stearpa, care nu s-a
p�ngarit, care n-a cunoscut pat cu pacat, avea-va roada la cercetarea sufletelor.
14. Si famenului care n-a facut cu m�inile sale faradelege, nici a g�ndit
�mpotriva Domnului rele, ca se va da lui darul credintei cel ales, si soarta
poftita �n Biserica Domnului.
15. Ca roada ostenelelor bune cu buna cinste este, si necazuta este
radacina �ntelepciunii.
16. Si fiii prea curvarilor nu vor fi desav�rsiti, si din patul cel
faradelege sam�nta se va stinge.
17. Ca de vor si avea viata lunga, �ntru nimic se vor socoti, si
necinstite vor fi batr�netele lor cele mai de pe urma.
18. Si de vor muri cur�nd n-au nadejde, nici �n ziua judecatii m�ng�iere.
19. Ca al neamului nedrept rau este sf�situl.

CAP. 4.
Ce trebuie crezut despre moartea cea timpurie a dreptilor si despre soarta
pacatosilor.

Mai bine este a nu avea prunci si a avea bunatate, ca nemurire este �ntru
pomenirea ei, ca si la Dumnezeu se cunoaste bunatatea, si la oameni.
2. Si c�nd este de fata o urmeaza, si daca se duce o doresc, si �n veac
cununata petrece, biruind nevointa celor nep�ngarite biruinte.
3. Iar multimea pruncilor celor necredinciosi nu se va folosi, si din
odraslele pruncilor nu se va �nradacina ad�nc, nici va fi temeiul �ntarit.
4. Ca de va si odrasli c�teva vreme �n st�lpari, cu sminteala fiind se vor
clati de v�nt si de puterea v�nturilor se vor dezradacina.
5. �mprejur se vor fr�nge ramurile lor nefiind desav�rsite, si rodul lor
nefiind copt, si nu bun la m�ncare si de nici un folos.
6. Ca fiii cei ce se nasc din paturile cele faradelege, marturii sunt
rautatii asupra parintilor �ntru cercetarea lor.
7. Iar dreptul de se va sf�rsi, mai �nainte �ntru odihna va fi.
8. Ca batr�netele sunt cinstite, nu cele de multi ani, nici cele ce se
numara cu numarul anilor;
9. Si caruntetile sunt �ntelepciunea oamenilor, si v�rsta batr�netele lor
viata nespurcata.
10. Placut lui Dumnezeu fiind l-am iubit, si vietuind �ntru pacatosi s-a
mutat.
11. Rapitu-s-a, ca sa nu schimbe rautatea mintea lui, sau �nselaciunea sa
�nsele sufletul lui.
12. Ca r�vna rautatii �ntuneca cele bune, si ne�nfr�ntarea poftei schimba
g�ndul cel fara de rautate.
13. Sf�rsindu-se cur�nd au plinit ani �ndelungati.
14. Ca placut era Domnului sufletul lui, pentru aceasta s-au grabit a-l
scoate din mijlocul rautatii.
15. Iar popoarele vaz�nd, n-au cunoscut, nici au pus �n g�nd una ca
aceasta, ca dar si mila este �ntru cuviosii lui si cercetare �ntru alesii lui.
16. Iar dreptul murind va os�ndi pe necredinciosii cei vii, si tineretile
cele cur�nd sav�rsite pe batr�ntele nedreptului cele de multi ani.
17. Ca vor vedea sf�rsitul �nteleptului, si nu vor cunoaste ce au sfatuit
pentru d�nsul, si spre ce l-a �ntemeiat pe el Domnul.
18. Vedea-vor si vor defaima, iar Domnul �i va batjocuri pe ei, si dupa
aceasta vor cadea cu necinste si cu ocara �ntru cei morti �n veac.
19. Ca �i va rupe �n doua pe ei fara de glas, si-i va arunca cu fata �n
jos, si �i va clati pe d�nsii din temelie, si p�na la cel de pe urma se vor pustii
�ntru durere si pomenirea lor va pieri.
20. Ca vor veni �ntru cugetul greselilor sale spaim�ntati, si-i vor mustra
pe d�nsii de fata, faradelegile lor.

CAP. 5.
Cainta cea prea t�rzie a pacatosilor; fericirea dreptilor si pedepsirea
necredinciosilor.

Atunci va sta cu multa �ndrazneala dreptul �naintea fetei celor ce l-au necajit pe
d�nsul, si a celor ce n-au bagat �n seama ostenelile lui.
2. Si vaz�ndu-l pe el, se vor tulbura cu cumplita frica, si se vor mira de
minunata lui m�ntuire.
3. Si vor zice �ntru sine caindu-se, si pentru �mputinarea duhului vor
suspina zic�nd: acesta este, pe care noi l-am avut oarec�nd de r�s si pilda de
batjocura.
4. Noi cei fara de minte viata lui o am socotit nebunie si sf�rsitul lui
fara de cinste.
5. Si cum s-a socotit �ntru fiii lui Dumnezeu, si �ntru sfinti soarta
lui este?
6. Ratacit-am dar de la calea adevarului, si lumina dreptatii nu ne-a
stralucit noua, si soarele nu ne-a rasarit noua.
7. Umplutu-ne-am de cararile faradelegii si ale pierzarii, si am umblat pe
carari neumblate, iar calea Domnului nu o am cunoscut.
8. Ce ne-a folosit noua trufia? Si avutia cu fala, ce ne-a adus noua?
9. Toate acestea ca umbra au trecut, si ca o veste ce alearga pe aproape.
10. Ca corabia care trece prin valurile apei, ale careia treceri nu se afla
urma, nici calea umblarii ei �n valuri.
11. Sau ca pasarea ce zboara �n aer, a careia nici semn de calatorie nu se
afla.
12. Ci cu aripile bat�nd v�nt usor, si despic�ndu-l cu sila pornirii,
misc�nd aripile se preumbla, si dupa aceasta nu se afla semnul umblarii �ntr-
�nsul.
13. Sau ca sageata, saget�nd la locul �nsemnat, aerul �mpartindu-se �ndata
iar se �mpreuna, �n c�t nu se stie pe unde a trecut.
14. Asa si noi dupa ce ne nastem ne sf�rsim, nici un semn de fapta buna nu
avem a arata, ci �ntru rautatea noastra ne sf�rsim.
15. Ca nadejdea celui necredincios este ca praful ce-l spulbera v�ntul, si
ca bruma care se goneste de vifor subtire, si ca fumul care se �mprastie de v�nt,
si ca pomenirea unui oaspet, ce trece �ntr-o zi.
16. Iar dreptii �n veac vor fi vii, si �ntru Domnul plata lor, si purtarea
de grija pentru d�nsii de la cel prea �nalt.
17. Pentru aceasta vor lua �mparatia podoabei si stema frumusetii din m�na
Domnului, caci cu dreapta sa �i va acoperi pe ei, si cu bratul sau �i va scuti pe
ei.
18. Lua-vor toata arma r�vna lui, si va �ntrarma faptura spre izb�nda
vrajmasilor.
19. �mbraca-se-va �n zaua dreptatii, si-si va pune luisi coif judecata cea
ne fatarnica.
20. Lua-va pavaza nebiruita, sfintenia si va ascuti cumplita m�nie ca o
sabie si va da razboi �mpreuna cu el lumea asupra celor fara de minte.
21. Merge-vor drept nemeritoare sagetile fulgerilor si ca dintr-un arc bine
�ncordat al norilor la tinta vor lovi.
22. Si din m�nia ce zvarlitoare de pietre pline se vor arunca grindinile.
23. �ntar�ta-se-va asupra lor apa marii si r�urile �i vor �nneca de
naprasna.
24. Sta-va �mpotriva lor duhul puterii, si ca un vifor �i va v�ntura pe ei,
si va pustii tot pam�ntul faradelegea, si rautatea va rasturna scaunele
puternicilor.

CAP. 6.
�ndemnul stap�nitorilor lumii sa caute si sa urmeze �ntelepciunea si dreptatea.

Auziti dar �mparati si �ntelegeti �nvatati-va judecatorii marginilor pam�ntului.

2. Bagati �n urechi cei ce stap�niti multimi si cei ce va trufiti �ntru
popoarele neamurilor.
3. Ca de la Domnul s-au dat voua stap�nirea si puterea de la cel
prea�nalt, care va cerceta faptele voastre si sfaturile va cerca.
4. Ca ispravnici fiind �mparatiei lui, n-ati judecat drept, nici ati pazit
legea si nici ati umblat dupa sfatul lui Dumnezeu.
5. Cu frica si cu grab va sta asupra voastra, ca judecata cumplita va fi
celor mai mari.
6. Ca celui mai mic se �ngaduieste mila, iar cei tari cumplit se vor
certa.
7. Ca Stap�nul tuturor nu se va rusina de fata, nici se va sfii de marire,
ca si pe cel mic si pe cel mare el l-au facut si de toti asemenea lui este pronie.
8. Iar celor mai mari grea cercare le sta asupra.
9. Deci catre voi �mparati sunt cuvintele mele, ca sa �nvatati
�ntelepciune si sa nu cadeti.
 10. Pentru ca cei ce au pazit cu cuviinta cele cuvioase, cuviosi vor fi si
cei ce vor �nvata acestea, vor afla raspuns.
11. Poftiti dar cuvintele mele si le doriti si va veti �nvata.
12. Luminata si nevestejita este �ntelepciunea si lesne se vede si cei ce o
iubesc si se afla de cei ce o cauta.
13. Mai �nainte alearga la cei ce o doresc, ca mai �nainte sa se cunoasca.
14. Cel ce m�neca la ea nu se va osteni, ca o va afla sez�nd la portile
lui.
15. Ca a cugeta de d�nsa sav�rsirea g�ndului este, si cel ce va priveghia
pentru ea, cur�nd va fi fara de grija.
16. Ca ea umbla �mprejur caut�nd pe cei vrednici de ea si �n cai se arata
lor cu bun har si �ntru tot cugetul �i �nt�mpina pe ei.
17. Ca �nceputul ei este pofta cea adevarata a �nvataturii.
18. Iar pofta �nvataturii este dragostea si dragostea este pazirea legilor
ei.
19. Iar pazirea legilor este temeiul nevinovatiei si nevinovatia face a fi
aproape de Dumnezeu.
20. Drept aceea pofta �ntelepciunii duce la �mparatia cea vesnica.
21. Deci dar de va bucurati de scaune si de schiptruri �mparatii
popoarelor, cinstiti �ntelepciunea, ca �n veac sa �mparatiti.
22. Iar ce este �ntelepciunea si cum s-a facut, spune-voi voua.
23. Si nu voi ascunde de catre voi tainele, ci de la �nceputul facerii voi
cerceta.
24. Si voi pune la aratare cunostinta ei si nu voi trece adevarul.
25. Si nu voi umbla cu pizma cea topitoare, ca aceasta nu se va �mpreuna cu
�ntelepciunea.
26. Iar multimea �nteleptilor m�ntuire este lumii si �mparatul �ntelept
este buna �ntemeere poporului.
27. Drept aceea �nvatati-va cu cuvintele mele si va veti folosi.

CAP. 7.
�ntelepciunea si foloasele ei. Minunata �naltare a omului prin ea.

Sunt si eu om muritor asemenea tuturor din neamul celui dintai zidit din pam�nt.
2. Si �n p�ntecele maicii mele m-au �nchipuit, �n vreme de zece luni
�nchiegatu-m-am �n s�nge din sam�nta barbateasca si cu somn de dulceata
�mpreun�ndu-se.
3. Si dupa ce m-am nascut, am tras aerul cel de obste, si asemenea patimas
am cazut pe acest pam�nt.
4. Glasul cel dintai, ca si al tuturor celorlalti mi-a fost pl�nsul, �n
scutece am fost hranit si cu griji.
5. Ca nici un �mparat n-a avut alt �nceput al nasterii.
6. Ci una este intrarea tuturor �n viata si iesirea asemenea.
7. Pentru aceea m-am rugat si minte mi s-a dat mie, chemat-am si a venit
�ntru mine duhul �ntelepciunii.
8. Mai mult o am ales pe ea, dec�t schiptrurile si scaunele.
9. Si bogatia �ntru nimic o am socotit aseman�nd-o cu ea.
10. Nici piatra scumpa nu o am asemanat cu ea, ca tot aurul asemanat cu ea
ca putin nisip este, si argintul �naintea ei ca tina se va socoti.
11. Mai mult dec�t sanatatea si frumusetea o am iubit pe ea, si o am ales
pe ea sa o am �n loc de lumina, ca nestinsa este lumina ei.
12. Si mi-au venit mie toate bunatatile �mpreuna cu ea, si nenumarata
bogatie prin m�inile ei, si m-am veselit de toate, ca �ntelepciunea povatuieste pe
ele, si nu stiam ca ea este nascatoarea acestora.
13. Si fara de viclesug o am �nvatat, si fara de pizma dau si avutia ei nu
o ascunz.
14. Ca este comoara nesf�rsita oamenilor, cu care cei ce se folosesc, se
fac prietenii lui Dumnezeu, pentru darurile �nvataturii.
 15. Mie mi-au dat Dumnezeu sa graiesc dupa g�ndul meu, si sa cuget cum se
cade de cele ce se dau, ca el este povatuitorul �ntelepciunii si �ndreptatorul
�nteleptilor.
16. Ca �n m�na lui suntem si noi si cuvintele noastre, si toata
�ntelepciunea si stiinta lucrurilor.
17. Ca el mi-au dat mie cunostinta adevarata de cele ce sunt, ca sa stiu
tocmirea lumii si lucrarea stihiilor,
18. �nceputul si sf�rsitul si mijlocul vremilor, schimbarile timpurilor si
mutarile vremilor, cursurile anilor, si r�nduiala stelelor.
19. Firile dobitoacelor si m�niile hiarelor, puterea v�nturilor si
g�ndurile oamenilor, osebirile odraslelor si taria radacinilor;
20. Si toate cele ascunse si cele aratate le-am cunoscut, ca m-a �nvatat
�ntelepciunea, mestera tuturor.
21. Ca este �ntr-�nsa duh de �ntelegere, sf�nt, curat, de multe feluri,
subtire, miscator, stralucit, nespurcat, luminat, fara de prihana, iubitor de
bine, ascutit, neoprit, de bine facator.
22. Iubitor de oameni, adevarat, statornic, fara de frica, atot puternic, a
toate vazator, si care razbate pe toate duhurile cele �ntelegatoare, curate si
foarte suptiri.
23. Ca dec�t toata miscarea, mai miscatoare este �ntelepciunea, si patrunde
si �ncape prin toate pentru curatia sa.
24. Ca este aburul puterii lui Dumnezeu, si curgere limpede a maririi celui
Atotputernic, pentru aceea nimic nu o �ntina pe ea.
25. Pentru ca este stralucirea luminii cei vesnice, si oglinda curata a
lucrarii lui Dumnezeu, si chipul bunatatii lui.
26. Si fiindca este una, toate le poate, si �ntru sine ram�ind toate le
�nnoieste, si prin neamuri ;n sufletele cele curate se muta, prieteni lui Dumnezeu
si prooroci �ntocmeste.
27. Ca nimic nu iubeste Dumnezeu, fara numai pe cel ce petrece cu
�ntelepciune.
28. Ca mai frumoasa este ea de c�t soarele si dec�t toata or�nduirea
stelelor, asemanata cu lumina, mai de frunte se afla ea.
29. Ca dupa lumina urmeaza noaptea, iar pe �ntelepciune nu o biruieste
rautatea.

CAP. 8.
Trebuinta �ntelepciunii si cererea ei de la Dumnezeu.

Si ajunge de la margini p�na la margini cu tarie si �ntocmeste toate cu folos.

2. Aceasta o am iubit si o am cautat din tineretile mele, si am cercat sa
mi-o aduc mie mireasa, si m-am facut iubitor frumusetelor ei.
3. Neamul sau cel bun �l mareste petrecerea care o are �mpreuna cu
Dumnezeu, si stap�nul tuturor o au iubit pe ea.
4. Pentru ca ea �nvata stiinta lui Dumnezeu, si alege lucrurile lui.
5. Si de este bogatia c�stigare poftita �n viata, ce este mai bogat dec�t
�ntelepciunea, care toate le lucreaza?
6. Iar daca lucreaza �ntelepciunea, cine este mai bun mester dec�t ea, din
cele ce sunt?
7. Si de iubeste cineva dreptatea, ostenelele ei sunt faptele bune,
trezvirea si �ntelepciunea, dreptatea si barbatia, dec�t care nimic nu este mai de
folos �n viata oamenilor.
8. Si de pofteste cineva a sti multe, stie cele trecute, si cele viitoare
le semuieste, stie �ntorsurile cuvintelor si dezlegarile �ntrebarilor celor
�ntunecate, semne si minuni mai �nainte cunoaste, si �nt�mplarile vremilor si ale
anilor.
9. Judecat-am drept aceea sa o aduc pe aceasta sa vietuiasca cu mine, ca
stiu ca ma va sfatui cele bune, si-mi va fi m�ng�iere �n griji si �n necazuri.
10. Si voi avea pentru d�nsa marire �ntru multime, si cinste la cei
batr�ni t�nar fiind eu.
11. Ascutit ma voi afla la judecata, si �naintea celor puternici minunat
voi fi.
12. C�nd voi tacea vor astepta, si c�nd voi grai vor lua aminte si de voi
grai eu mai mult, �si vor pune m�na la gura.
13. Avea-voi pentru d�nsa nemurire si pomenire vesnica voi lasa la cei dupa
mine.
14. Voiu c�rmui popoare si neamuri se vor supune mie.
15. Teme-se-vor de mine auzind tiranii cei groaznici, la multime ma voi
vedea bun si la razboi viteaz, intr�nd �n casa mea, ma voi odihni cu ea.
16. Ca n-are amaraciune petrecerea cu ea, nici durere vietuirea cu ea, ci
veselie si bucurie.
17. Acestea socotind �ntru mine si grijind �n inima mea, ca este nemurire
�ntru cunoasterea �ntelepciunii.
18. Si �ntru prietesugul ei desfatare buna si �ntru ostenelele m�inilor
ei avutie nesf�rsita si �ntru petrecerea vorbii cu ea �ntelepciune, si cinste
�mpreunarea cuvintelor ei, �nconjurat-am, caut�nd, ca sa o iau pe ea la mine.
19. Si am fost prunc istet si suflet am avut bun.
20. Si mai v�rtos precum eram bun, am venit �n trup nespurcat.
21. Si am cunoscut eu, ca nu voi fi �ntr-alt chip rabdator, de nu-mi va da
Dumnezeu, si aceasta era a �ntelepciunii, a sti al cui este darul, si m-am rugat
Domnului si m-am umilit �naintea lui si am zis din toata inima mea:

CAP. 9.
Rugaciunea lui Solomon catre Dumnezeu pentru dob�ndirea �ntelepciunii, care este
de folos tuturor oamenilor.

Dumnezeul parintilor si Doamne al milei! Cel ce ai facut toate cu cuv�ntul tau.

2. Si cu �ntelepciunea ta ai or�nduit pe om, ca sa stap�neasca peste
zidirile cele facute de tine.
3. Si sa c�rmuieasca lumea cu cuviinta si cu dreptate, si cu suflet drept
sa faca judecata.
4. Da-mi mie �ntelepciunea, care sta aproape de scaunul tau si nu ma
lepada din slugile tale.
5. Ca sluga ta sunt eu si fiul slujnicii tale, om slab si cu viata scurta,
si mai putin a �ntelege judecata si legile.
6. Ca de va si fi cineva desav�rsit �ntru fiii oamenilor, de-i va lipsi
�ntelepciunea cea de la tine, �ntru nimic se va socoti.
7. Tu mai �nainte m-ai ales pe mine �mparat poporului tau si judecator
fiilor si fetelor tale.
8. Zis-am sa zidesc Biserica �n muntele cel sf�nt al tau si �n cetatea
locuintei tale jertfelnic �n asemanarea cortului celui sf�nt, care mai �nainte l-
ai gatit dintru �nceput.
9. Si cu tine este �ntelepciunea, care stie faptele si care era de fata
c�nd ai facut lumea si care stie, ce este placut �naintea ochilor tai si ce este
drept �ntru poruncile tale, trimite-o pe ea din sfintele ceruri si de la scaunul
slavei tale.
10. Trimite-o pe ea, ca sa fie cu mine �ntru ostenele, si sa cunosc ce
este bine placut �naintea ta.
11. Ca aceea toate le stie si le �ntelege si ma va povatui �ntru lucrurile
mele �ntelepteste si ma va pazi �ntru marirea sa.
12. Si vor fi primite lucrurile mele, si voi judeca pe poporul tau cu
dreptate, si voi fi vrednic de scaunul tatalui meu.
13. Ca ce om va cunoaste sfatul lui Dumnezeu? Sau cine va pricepe ce
voieste Dumnezeu?
14. Ca g�ndurile muritorilor sunt cu frica, si cu greseala cugetele lor.
15. Ca trupul cel putrezitor �ngreuiaza sufletul si locuinta cea
pam�nteasca apasa pe mintea cea cu multa grija.
 16. Si abia chibuim cele de pe pam�nt, si cele ce ne sunt �n m�ini cu
osteneala le aflam; iar cele din ceruri, cine le-a cercat?
17. Si sfatul tau cine-l va cunoaste, de nu vei da tu �ntelepciune? Si de
nu vei trimite pe Duhul tau cel sf�nt dintru cele �nalte?
18. Ca asa sa se �ndrepteze cararile celor de pe pam�nt,
19. Si sa se �nvete oamenii cele placute tie, si cu �ntelepciunea sa se
m�ntuiasca.

CAP. 10.
Minunata sustinere a celor ce au iubit �ntelepciunea cea de la Dumnezeu.

Aceasta pe parintele lumii, cel �nt�i plasmuit, care singur au fost facut, l-a
pazit.
2. Si l-au scos pe el din cadera sa, si i-au dat lui putere sa stap�neasca
peste toate.
3. Si depart�ndu-se de la ea cel nedrept cu urgia sa, si cu m�nia cea
ucigatoare de frate, a pierit.
4. Pentru care, c�nd a �necat apa pam�ntul, iarasi a m�ntuit
�ntelepciunea, prin lemn prost pe cel drept c�rmuind.
5. Aceasta si �ntru unirea rautatii neamurilor celor �mpreunate a
cunoscut pe cel drept si l-a pazit pe el fara de prihana lui Dumnezeu, si cu mila
cea mare a Fiului celui tare l-a pazit.
6. Aceasta pe cel drept, care a fugit c�nd au pierit cei necredinciosi, I-
a m�ntuit din focul care s-a pogor�t peste cele cinci cetati.
7. A carei rautati marturie este �nca pam�ntul cel pustiu, care fuma, si
pomii lui roduri fara de folos odraslesc, si st�lpul cel de sare, care este
morm�ntul sufletului celui necredincios.
8. Ca nebag�nd seama de �ntelepciune, nu numai s-a pagubit a cunoaste cele
bune, ci si pomenirea nebuniei sale a lasat �n viata aceasta, ca nici cu
lucrurile, care a pacatuit, sa nu se poata ascunde;
9. Iar �ntelepciunea a scos din nevoi pe cei ce i-au slujit ei.
10. Aceasta pe dreptul cel ce fugea de m�nia fratelui sau l-a povatuit pe
cai drepte si i-a aratat �mparatia lui Dumnezeu, si i-a dat cunostinta celor
sfinte si l-a sporit pe el �ntru necazuri, si a �nmultit ostenelele lui.
11. �ntru lacomia, celor ce-l stap�neau pe el, a statut de fata si l-a
�mbogatit pe el.
12. Pazitu-l-a pe el de vrajmasi, si de cei ce-l p�ndeau l-a aparat si
biruinta tare i-a dat lui, ca sa cunoasca, ca dec�t toate este mai tare buna
credinta.
13. Aceasta pe dreptul cel v�ndut nu l-a parasit, ci de pacat l-a m�ntuit.
14. Pogor�tu-s-a cu el �n groapa, si �n legaturi nu l-a lasat pe el, p�na
i-a dat schiptrul �mparatiei si putere peste cei ce-l tiraniseau pe el, si
mincinosi a aratat pe cei ce au grait rau de el si i-a dat lui marire vesnica.
15. Aceasta pe poporul cel cuvios si sam�nta cea nevinovata, l-a izbavit de
la neamul celor ce-i necajea.
16. Intrat-a �n sufletul robului Domnului si a statut �mpotriva �mparatilor
celor groaznici, cu minuni si cu semne.
17. Dat-a celor cuviosi plata ostenelelor lor, povatuitu-i-a pe ei �n cale
minunata si le-a fost lor ziua acoperam�nt si noaptea lumina de stele.
18. Trecutu-i-a pe ei marea Rosie si i-a trecut prin apa multa;
19. Iar pe vrajmasii lor i-a �necat, si din ad�ncul cel fara de fund i-a
scos pe ei.
20. Pentru aceea dreptii au jefuit pe cei necredinciosi, si au laudat
Doamne numele tau cel sf�nt si m�na ta cea aparatoare, toti �mpreuna cu o inima a
au laudat.
21. Ca �ntelepciunea a deschis gura mutilor si limbile pruncilor le-a facut
vorbitoare.
CAP. 11.
�ntelepciunea povatuitoare poporului ales, Dumnezeu pedepseste pe vrajmasii lui si
asteapta �ndreptarea pacatosilor.

Facut-au sa sporeasca lucrurile lor prin m�na sf�ntului Prooroc.

2. Trecut-am prin pustia cea nelocuita, si �n locuri neumblate au �ntins
corturi.
3. Statut-au �mpotriva vrajmasilor lor, si asupra �mpotrivnicilor, si au
izb�ndit.
4. �nsetosat-au si te-au chemat pe tine, si s-au dat lor apa din piatra
colturata si ast�mparare setei din piatra v�rtoasa.
5. Ca prin care s-au pedepsit vrajmasii lor, prin acelea ei �n lipsa au
luat faceri de bine.
6. Ca �n locul izvorului celui deapururea al r�ului celui curgator, care
s-a fost tulburat cu s�nge,
7. Spre dovedirea poruncii cei omor�toare de prunci, le-ai dat lor apa de
ajuns nenadajduind ei.
8. Arat�nd prin setea cea de atunci, cum ai muncit pe vrajamsi.
9. Caci c�nd s-au ispitit, macar cu mila se certau, au cunoscut, caci cu
m�nia au fost judecati cei necredinciosi, si s-au pedepsit.
10. Ca pe acestia ca un parinte dojenindu-i i-ai cercat; iar pe aceia ca un
�mparat nas�lnic os�ndindu-i i-ai ispitit.
11. Si cei ce erau de fata si cei departe �ntr-un chip se chinuiau.
12. Ca �ndoita durere i-au cuprins pe ei si suspin si aducerea aminte de
lucrurile cele trecute.
13. Ca auzind, caci cu pedepsele sale s-au facut acelora bine, si-au adus
aminte de Domnul.
14. Ca pe care mai-nainte lepadat si de batjocura l-au avut, mai pe urma s-
au minunat de el, nu asemenea cu cei drepti, �nsetosind ei.
15. Si pentru g�ndurile cele ne�ntelegatoare ale str�mbatatii lor, �ntru
care ratacind cinsteau jivinele cele necuv�ntatoare si jiganii de nimic, trimis-ai
asupra lor multime de hiare necuv�ntatoare, ca sa faca izb�nda.
16. Ca sa stie, ca prin care lucruri pacatuieste cineva, prin acelea se si
pedepseste.
17. Nu era cu anevoie m�inii tale cei atotputernica, care a zidit lumea din
nimic, a trimite asupra lor multime de ursi si lei �ndrazneti,
18. Sau hiare de cur�nd nascute, necunoscute, pline de m�nie, sau care
slobod foc c�nd sufla, sau care ca v�ntul sufla fum, sau care fulgera din ochi
sc�ntei groaznice.
19. A carora nu numai vatamarea ar putea sa-i sfarame, ci si vederea
spaim�nt�ndu-i, sa-i piarda.
20. Si fara de acestea, cu o suflare putea sa cada gonindu-se ei de
dreptate, si v�ntur�ndu-se de v�ntul puterii tale; ci toate cu masura si cu numar
si cu cumpana le-ai r�nduit.
21. Ca tu pururea ai puterea mare, si tariei bratului tau cine va sta
�mpotriva?
22. Ca, ca plecarea cumpenii este toata lumea �naintea ta, si ca picatura
de roua cea de dimineata ce se pogoara pe pam�nt.
23. Si miluieste pe toti, ca toate le poti, si treci cu vederea greselile
oamenilor, ca sa se pocaiasca.
24. Pentru ca iubesti toate cele ce sunt, si de nimic din cele ce ai facut
nu te sc�rbesti, ca nimic n-ai facut, ca sa urasti.
25. Si cum ar fi ramas ceva de n-ai fi vrut tu? Sau cum s-ar tinea, cei ce
nu s-au chemat de la tine?
26. Ci ierti tuturor, ca toate ale tale sunt Stap�ne iubitorule de suflete.

CAP. 12.
Marimea �ndelungei rabdari a lui Dumnezeu si a dreptatii Dumnezeesti.
Ca duhul tau cel nestricat este �ntru toate.
2. Pentru aceea pe cei ce cad, c�te putin �i mustri, si aduc�ndu-le aminte
cu ce pacatuiesc, �i �nveti ca sa se �nstraineze de la rautate, si sa creada �ntru
tine Doamne.
3. Ca pe locuitorii cei de demult ai sf�ntului tau pam�nt i-ai ur�t.
4. Pentru ca faceau lucruri vrajmasesti de fermecaturi si jertfe necurate.
5. Si pe omor�torii de prunci cei nemilostivi, si pe cei ce man�nca cele
dinauntru ale trupurilor omenesti, si s�nge.
6. Si pe parintii ucigatorii sufletelor celor fara de ajutor ai vrut a-i
pierde prin m�inile parintilor nostri din mijlocul Dumnezeestii tale taine.
7. Ca acest pam�nt, care dec�t toate este mai cinstit �naintea ta,
locuitori vrednici sa primeasca pe fiii lui Dumnezeu.
8. Ci si acestora, ca unor oameni ai iertat, si ai trimis �nainte
alergatori taberii tale viespi, ca pe ei pe �ncet sa-i piarda.
9. Nu pentru ca doar cu razboi n-ai fi putut supune pe cei necredinciosi
dreptilor, sau cu hiare groaznice, sau cu cuv�nt cumplit odata sa-i pierzi;
10. Ci judec�nd pe �ncet le dai loc de pocainta, nu nestiind ca viclean
este neamul lor si fireasca rautatea lor, si �nauntru rasadita, si cum ca nu se va
schimba g�ndul lor �n veac.
11. Pentru ca din �nceput a fost sam�nta blestemata, nici pentru ca te temi
de cineva le dai iertare pacatelor lor.
12. Ca cine va zice tie: cei ai facut? Sau cine va sta �mpotriva judecatii
tale? Sau cine va face vina tie de neamurile cele pierite care le-ai facut tu? Sau
cine va veni izb�nditor asupra ta pentru oamenii cei nedrepti?
13. Ca nu este Dumnezeu afara de tine, care sa aiba grija de toate, ca sa
arati ca nu cu nedreptul ai judecat.
14. Nici �mparat, nici tiran va putea sa caute cu ochii asupra ta pentru
cei ce i-au pierdut.
15. Ci drept fiind tu, cu dreptate toate le c�rmuiesti, ca strain lucru
socotesti puterii tale sa os�ndesti pe cel ce nu trebuie a se pedepsi.
16. Ca puterea ta este �nceputul dreptatii, si pentru ca esti Stap�n a
toate, acestea faci ca sa ierti tuturor.
17. Ca putere arati tu, cel ce nu te �ncrezi, ca dupa sav�rsirea puterii
�ti arati taria, si �ntru cei ce cunosc, �ndraznirea aceasta o mustri;
18. Iar tu cel ce stap�nesti peste putere, cu bl�ndete judeci, si cu multa
�ngaduinta ne c�rmuiesti pe noi, ca la tine este puterea c�nd vrei.
19. Si ai �nvatat pe poporul tau prin lucruri ca acestea, ca se cade sa fie
drept si iubitor de oameni, si buna nadejde ai facut fiilor tai, ca le dai sa se
pocaiasca de pacate.
20. Ca de vreme ce pe vrajmasii fiilor tai, cei ce erau vinovati de moarte,
cu at�ta rugaciune si umilinta i-ai certat, d�ndu-le vreme si loc, prin care sa se
m�ntuiasca de rautate.
21. Ca c�ta luare aminte ai judecat pe fiii tai, cu a carora parinti
juram�nturi si legaturi ai facut pentru fagaduinti bune.
22. Deci c�nd ne certi pe noi, pe vrajmasii nostri de zece mii de ori �i
bati ca sa avem grija de bunatatea ta judec�nd; iar noi c�nd ne judecam, asteptam
mila.
23. Pentru aceea si pe cei ce au trait �ntru nebunia vietii cu
str�mbatate, printr-ale lor ur�ciuni i-ai chinuit.
24. Ca pe caile ratacirii departe au ratacit, dumnezei socotind a fi cele
ce si �ntru dobitoacele vrajmasilor sunt necinstite, �nsel�ndu-se ca pruncii cei
fara de �ntelepciune.
25. Pentru aceea ca pruncilor ne�ntelepti, le-ai trimis judecata de
batjocura;
26. Iar cei ce prin necazuri si prin certari nu s-au �ndreptat, dreapta
judecata a lui Dumnezeu vor simti.
27. Ca de cele ce ei, c�nd pateau rele se sc�rbeau de cele ce le socoteau a
fi dumnezei, c�nd au vazut caci cu acelea se cearta, au cunoscut pe Dumnezeul cel
adevarat, pe care odinioara au fost fagaduit ca l-au cunoscut; pentru aceea os�nda
cea mai de pe urma a venit asupra lor.

CAP. 13.
Mustrarea celor fara de Dumnezeu si nebunia �nchinarii la idoli.

Ca deserti sunt toti oamenii din fire, care nu cunosc pe Dumnezeu, de vreme ce din
bunatatile cele ce se vad n-au putut sa cunoasca pe cel ce este, nici lu�nd aminte
la lucruri n-au cunoscut pe mester.
2. Ci sau focul, sau v�ntul, sau aerul cel iute, sau cursul stelelor, sau
apa cea puternica, sau luminatorii cerului au socotit ca sunt dumnezei c�rmuitori
lumii.
3. Care lucruri pentru ca se desfatau cu frumusetea lor, le socoteau ca
sunt dumnezei, cunoasca, cu c�t dec�t acestea este mai bun Stap�nul; ca el cel ce
�nsusi este �ncepatorul frumusetii le-au facut pe acelea;
4. Iar de se minuneaza de putere si de lucrare, sa �nteleaga dintr-
acestea, cu c�t este mai puternic cel ce le-au facut pe ele.
5. Ca din marimea frumusetii fapturilor, dupa socoteala se cunoaste
facatorul lor.
6. �nsa si frumusetea fapturilor �n lucrurile acestea are putin ponos, ca
doar ei ratacesc caut�nd pe Dumnezeu, si vr�nd sa-l afle.
7. Ca �ntru lucrurile lui petrec�nd cearca, si se �ncredinteaza cu
vederea, ca lucrurile cele ce se vad sunt bune.
8. Ci nici acestia nu sunt vrednici de iertare.
9. Ca de au putut at�ta cunoaste, ca sa poata socoti veacul, cum n-au
aflat mai cur�nd pe Domnul acestora.
10. Iar ticalosi sunt, si �ntru cei morti nadejdea acelora, care numesc
dumnezei lucrurile m�inilor omenesti, aurul si argintul cu mestesug lucrat, si
�nchipuiri de dobitoace, sau piatra de nici o treaba, lucru de m�na veche.
11. Si de a taiat vreun mester de lemn din padure vreun lemn bun, si i-a
ras cu mestesug scoarta, si cu mestesugul sau cum se cuvine a facut vas de treaba
spre slujba vietii.
12. Si lepadaturile lucrului spre trebuinta hranei cheltuindu-le, s-a
saturat.
13. Si ce a ramas dintr-acestea, nefiind de nici o treaba pentru ca este
lemn str�mb si nodoros, lu�ndu-l pe �ncet l-a cioplit, si cu stiinta mestesugului
l-a �nchipuit, si l-a facut asemenea cu chipul de om.
14. Sau l-a facut asemenea vreunui dobitoc prost, si ung�ndu-l cu rosala,
si cu vopseala rumenindu-i fata lui, si toata �ntinaciunea lui vopsindu-o peste
tot.
15. Si fac�ndu-i asezam�nt bun �n perete l-a pus acolo �ntarindu-l cu cuie
de fier;
16. �nsa ca sa nu cada, mai �nainte a socotit pentru el, fiindca nu-si
poate ajuta, pentru ca este chip si-i trebuieste ajutor;
17. Iar pentru agoniselele si nuntile sale, si pentru fiii sai se roaga si
nu se rusineaza a grai catre lucrul cel ne�nsufletit.
18. Si pentru sanatate cheama pe cel neputincios, si pentru viata roaga pe
cel mort, si pentru ajutor pe cel ce nu poate ajuta.
19. Si pentru calatorie, pe cel ce nici a sta nu poate, si pentru c�stig si
pentru lucrul m�inilor si pentru �nt�mplare, ajutor cere de la cel neputincios cu
m�inile.

CAP. 14.
Care a fost �nceputul idolilor si a �nchinarii lor, si ce rautati urmeaza din
�nchinare la idoli?

Iar altul vr�nd sa mearga pe apa si sa calatoreasca pe valuri cumplite, se roaga

la lemn mai putred dec�t luntrea care-l poarta pe el.
2. Ca pe acela pofta c�stigului l-a socotit, si mesterul cu �ntelepciune
l-a cioplit.
3. A ta, Parinte, putere si grija oc�rmuieste aceasta, ca ai dat �n mare
cale, si �n valuri carare neratacita.
4. Arat�nd ca din tot lucrul poti m�ntui, macar si fara de mestesug de va
intra cineva.
5. Ci ca sa nu fie desarte lucrurile �ntelepciunii tale, pentru aceea si
la un lemn mic �si �ncredinteaza oamenii sufletele lor, si trec�nd furtuna cu
pluta s-a m�ntuit.
6. Ca si la �nceput, c�nd au pierit uriasii cei trufasi, nadejdea lumii pe
pluta scap�nd au lasat veacului sam�nta neamului, cu a ta m�na fiind oc�rmuita.
7. Ca binecuv�ntat este lemnul, prin care se face dreptate;
8. Iar cel facut de m�na blestemat este el, si cel ce l-a facut pe el, ca
acesta l-a lucrat; iar cel putred s-a numit dumnezeu.
9. Ca �ntocmai sunt ur�te lui Dumnezeu, si cel ce pag�neste, si
pag�natatea lui.
10. Ca ceea ce s-a facut, cu cel ce o a facut se vor pedepsi.
11. Pentru aceea si �ntru idolii neamurilor va fi cercetare, ca �ntru
faptura lui Dumnezeu lucru de ur�ciune s-a facut, si �mpiedecare sufletelor
oamenilor, si cursa picioarelor celor fara de minte.
12. Ca �nceputul curviei este g�ndirea la idoli; si aflarea lor este
stricaciunea vietii.
13. Ca cine din �nceput n-au fost, nici �n veac nu vor fi.
14. Ca prin desarta marire a oamenilor a intrat �n lume, si pentru aceea
scurt s-a socotit sf�rsitul lor.
15. Ca cu amara jale �ntrist�ndu-se tatal pentru fiul sau cel degrab rapit,
i-a facut chipul lui, pe care atunci ca pe un om mort, iar acum ca pe un dumnezeu
l-a cinstit si a r�nduit celor supusi taine si jertfe.
16. Dupa aceea cu vreme �ntarindu-se acest pag�nesc obicei, ca o lege s-a
pazit, si din poruncile tiranilor se da cinste celor cioplite.
17. Si pe cei ce de fata nu puteau sa-i cinsteasca oamenii, pentru ca
locuiau departe, chipul cel de departe tiparindu-l, a facut aratat chipul
�mparatului, pe care �l cinstea, ca, cu s�rguinta sa pe cel ce nu era de fata, sa-
l cinsteasca, ca si cum ar fi de fata.
18. Si spre cinstea acestora, si pe cei ce nu stiau, i-a atras iscusinta
mesterului.
19. Pentru ca vr�nd a placea stap�nitorului, s-a silit cu mestesugul sau ca
sa faca asemanarea mai frumoasa.
20. Iar multimea �nsel�ndu-se pentru frumusetea lucrului, pe cel ce mai
�nainte �l cinstea ca pe un om, acum dumnezeu l-au socotit.
21. Si acestea au fost �nselaciune vietii omenesti, ca fiind oamenii sau �n
primejdie, sau slujind tiraniei, numele acela, care altor lucruri nu se putea
�mpartasi, l-au pus pietrelor si lemnelor.
22. Apoi, n-a fost destul a rataci �ntru cunostinta lui Dumnezeu, ci si �n
mare lupta a nestiintei vietuind, pe at�tea rele pace le numeau.
23. Ca, sau pe fiii sai omor�nd �i jertfeau, sau taine ascunse, sau
nebunesti betii din obiceiuri straine faceau.
24. Si nici viata, nici nuntile nu le mai pazeau curate; ci unul pe altul
viclenind omoara, sau amagind fac �ntristare.
25. Toate amestecate sunt: s�ngele si uciderea, furtisagul si viclesugul,
stricaciunea si necredinta, g�lceava si juram�ntul str�mb, si tulburarea celor
bune;
26. Ne aducerea aminte de facerea de bine, spurcaciunea sufletelor,
schimbarea neamului, amestecarea nuntilor, prea curvia si necuratia.
27. Ca �nchinaciunea idolilor, care nici a se numi nu ar trebui, este
�nceputul a tot raul si pricina si sf�rsitul;
28. Caci, c�nd se veselesc, sau nebunesc, sau proorocesc minciuni, sau
traiesc cu nedreptate, sau cur�nd jura str�mb.
29. Ca cei ce nadajduiesc �n idolii cei fara de suflet, c�nd jura str�mb nu
se tem ca li se va dovedi nedreptatea.
30. Si pentru am�ndoua, dupa dreptate se vor pedepsei, si pentru ca rau au
�nteles despre Dumnezeu, �nchin�ndu-se idolilor, si pentru ca cu nedreptate au
jurat cu viclesug nebag�nd �n seama de cuviinta.
31. Pentru ca nu puterea a celor pe care se jura, ci pedeapsa celor ce
gresesc, prigoneste pururea calcarea nedreptilor.

CAP. 15.
Bunatatea si puterea adevaratului Dumnezeu. �nselaciunea idololatriei.

Iar tu Dumnezeul nostru esti bun si drept, �ndelung rabdator, si cu mila

c�rmuiesti toate.
2. Ca de am si pacatuit, ai tai suntem noi cei ce cunoastem puterea ta, si
nu vom pacatui, stiind ca ai tai suntem socotiti.
3. Ca a ta cunoaste pe tine, dreptatea desav�rsit este, si a sti puterea
ta, radacina nemuririi este.
4. Ca nu ne-a �nselat pe noi socoteala mestesugului celui rau al
oamenilor, nici umbra zugraviturilor, osteneala cea fara de roada, chipul cel
�ntinat cu multe feluri de vopsele.
5. A carora vedere la cei fara de minte spre batjocura vine, si pofteste
chipul mortului, vedere fara suflare.
6. Iubitorii celor rele vrednici sunt sa aiba nadejdea �ntr-acelea, si cei
ce le fac si cei ce le poftesc si cei ce se �nchina lor.
7. Ca olarul pam�nt moale calc�nd cu osteneala face spre slujba noastra
orice, si din acelasi pam�nt a facut si vase curate de slujba, si �mpotriva toate
asemenea, care vase de ce treaba sa fie, judeca olarul.
8. Si cel zadarnic ostenitor face zeu desert dintr-acelasi lut, cel ce cu
putin mai �nainte din pam�nt au fost facut, si dupa putin se va �ntoarce iarasi de
unde s-au luat, c�nd se va cere sa dea sufletul, cu care este dator.
9. Ci are el grija, cu pentru ca se osteneste; sau ca are viata scurta, ci
se �ntrece cu mesterii cei de aur si de argint si urmeaza pe faurii cei de arama
si �si tine cinste ca face lucruri desarte.
10. Cenusa este inima lui, si dec�t pam�ntul mai slaba nadejdea lui si
dec�t lutul mai necinstita este viata lui.
11. Ca n-a cunoscut pe cel ce l-au facut pe el si pe cel ce i-au �nsuflat
lui suflet lucrator si pe cel ce i-au suflat duh de viata;
12. Ci a socotit, ca viata noastra este jucarie si traiul nostru t�rg de
c�stig, ca se cade, zic, ori de unde si din rau a c�stiga.
13. Ca acesta se stie pe sine, ca mai mult dec�t toti pacatuieste, cel ce
din lucru de pam�nt face vase sapate, care lesne se spart;
14. Ci toti acestia sunt mai nebuni si mai ticalosi dec�t sufletul
pruncului, vrajmasii poporului tau, care �l asupresc pe el.
15. De vreme ce pe toti idolii neamurilor i-au socotit dumnezei, care nici
cu ochii nu vad, nici cu nasul nu trag aer, nici cu urechile n-aud, nici cu
degetele m�inilor nu pipaie, nici cu degetele picioarelor nu umbla,
16. Pentru ca om i-a facut pe ei; si cel ce s-a �mprumutat de duh i-a zidit
pe ei, ca nici un om nu poate sa faca pe Dumnezeu asemenea siesi.
17. Ci muritor fiind, mort face cu m�ini faradelege, ca mai bun este el
dec�t idolii sai, ca el este viu, iar aceia nicidecum.
18. Si dobitoacele celor mai ur�te se �nchina, ca alatur�ndu-se cu nebunia,
dec�t celelalte sunt mai rele.
19. Nici asa frumoase sunt la vedere �ntru dobitoace, c�t sa le poftim;
iar ei au fugit si de lauda lui Dumnezeu si de binecuv�ntarea lui.

CAP. 16.
Pedepsele Eghiptenilor pentru �nchinarea la idoli si facerile de bine ale lui
Dumnezeu asupra Evreilor.

Drept aceea pentru unele ca acestea dupa vrednicie s-au pedepsit, si prin multime
de jiganii s-au chinuit.
2. Si �n locul pedepsei aceea bine ai facut poporului tau, caruia c�nd a
poftit gustare noua, hrana le-ai gatit prepelite.
3. Ca aceia, poftind hrana, pentru cele ce li s-au aratat si li s-au
trimis, si de la pofta cea de lipsa sa se �ntoarca; iar acestia putin lipsindu-se
hrana noua au gustat.
4. Ca se cadea celor ce faceau tiranie sa le vie lipsa de care sa nu poata
scapa; iar acestora numai sa li se arate, cum se chinuiau vrajmasii lor.
5. Caci si c�nd a venit peste ei �nfricosata m�nie a hiarelor, si prin
muscarea serpilor celor cumpliti se prapadeau.
6. Ci nu p�na �n sf�rsit a ramas m�nia ta; dar numai ca sa se �nvete, �n
putina vreme s-au tulburat, av�nd semnul m�ntuirii, ca sa-si aduca aminte de
porunca legii tale.
7. Ca cei ce se �ntorceau, nu prin ceea ce vedeau se m�ntuiau, ci prin
tine M�ntuitorul tuturor.
8. Si prin aceasta ai aratat vrajmasilor nostri, ca tu esti cel ce
m�ntuiesti de tot raul.
9. Ca pe aceia i-au omorat muscarile lacustelor si ale mustelor si nu s-au
aflat leac sufletului lor, ca vrednici erau cu unele ca acestea a se pedepsi;
10. Iar pe fiii tai nici dintii balaurilor celor veninati nu i-au biruit,
caci mila ta venind i-a vindecat pe ei.
11. Ca spre aducerea aminte de cuvintele tale se �mpungeau si degrab se
m�ntuiau, ca nu caz�nd �ntru ad�nca uitare sa fie �nstrainati de facerea ta de
bine.
12. Ca nici iarba, nici unsoare nu i-a vindecat pe ei, ci cuv�ntul tau
Doamne, cel ce toate le vindeca.
13. Ca tu stap�nesti peste viata si peste moarte si pogori la portile
iadului si iar ridici.
14. Si omul ucide cu rautatea sa, si iesind duhul nu se va �ntoarce, nici
va aduce �ndarat sufletul cel luat.
15. Iar de m�na ta nu este cu putinta a scapa.
16. Ca pag�nii care s-au lepadat a te sti pe tine, cu puterea bratului tau,
au fost batuti cu ploi straine si cu grindine si de ploi gonindu-se ne�ncetat, si
de foc mistuindu-se.
17. Ca ce este mai minunat, mai mult ardea focul �n apa, care toate le
stinge, pentru ca lumea este aparatoare celor drepti.
18. Ca uneori se �mbl�nzea para focului, ca sa nu arda pe hiarele cele
trimise asupra celor necredinciosi, si ei vaz�nd sa cunoasca caci cu judecata lui
Dumnezeu se gonesc.
19. Iar alte ori si �n apa mai mult dec�t este puterea focului ardea, ca sa
strice roadele pam�ntului celui nedrept.
20. Ca cu hrana �ngereasca ai hranit pe poporul tau si p�ine gata ai trimis
lor din cer fara de osteneala, care avea toata dulceata dupa toata placerea
gustului.
21. Ca statul tau a aratat catre fii dulceata ta si precum poftea cel ce o
m�nca, asa se facea, precum fiecine voia.
22. Iar zapada si ghiata rabda focul si nu se topea, ca sa cunoasca ca
focul cel ardator care stralucea �n zapada si �n ploi, a mistuit rodurile
vrajmasilor.
23. Si iarasi acelasi foc, ca sa se hraneasca dreptii si-a uitat puterea
sa.
24. Pentru ca faptura slujind tie celui ce o ai facut, se �ntinde spre
pedeapsa asupra celor nedrepti, si se slobozeste spre facerea de bine pentru cei
ce nadajduiesc spre tine.
25. Pentru aceea si atunci spre toate mut�ndu-se, darului tau celui a toate
hranitor slujea, spre vremea celor ce se rugau.
26. Ca sa �nvete pe fiii tai, care i-ai iubit Doamne, ca nu nasterile
roadelor hranesc pe om, ci cuv�ntul tau tine pe cei ce cred tie.
27. Ca ceea ce nu se strica de foc, de putina raza a soarelui �ncalzindu-se
se topea.
28. Ca, cunoscut sa fie, ca mai �nainte de soare trebuie a m�neca spre
multumita ta, si la rasaritul luminii a se ruga tie.
29. Ca nadejdea celui nemultumitor, ca ghiata de iarna se va topi, si va
curge ca apa cea de nici o treaba.

CAP. 17.
Eghiptenii suferind �ntuneric de trei zile cu frica, si cu mare groaza, cealalta
partea a lumii stralucea cu lumina.

Ca mari sunt judecatile tale Doamne si nespuse, pentru aceea sufletele cele
necertate au ratacit.
2. Ca socotind sa asupreasca pe neamul cel sf�nt cei faradelege, legatii
�ntunericului si legatii noptii cei lungi, �nchiz�ndu-se cu acoperam�nturi,
pribegi de la purtarea de grija cea vesnica au cazut.
3. Caci, c�nd g�ndeau ca se vor pitula prin pacatele cele ascunse,
acoperiti cu �ntunecatul nor al uitarii, s-au risipit spaim�ntati cu �nfricosare
si cu naluciri tulburati.
4. Ca nici pestera, nici ce �i tinea pe ei, i-a pazit fara de frica, ci
sunete tulbur�ndu-i pe ei rasunau prin prejur, si naluciri posomor�te se aratau
fetelor celor suparate.
5. Si nici o putere de foc nu putea sa lumineze, nici flacarile cele
stralucite ale stelelor suferea a lumina acea �ntunecata noapte.
6. Ci se vedea la ei numai foc grabnic plin de frica, si speriindu-se de
acea vedere ce nu se vedea, cele ce se vedeau le socotea a fi mai rele.
7. Si batjocurile mestesugului vrajitoresc zacea, si semetia cea de mare
�ntelepciune, le era lor mustrarea cu batjocura.
8. Ca cei ce fagaduiau ca vor goni frica si tulburarile de la sufletul
�nspaim�ntat, acestia erau cuprinsi de fiica plina de r�s.
9. Ca si c�nd nici un lucru tulburator nu-i �nfricosa pe ei, de trecerea
hiarelor si de suierarea serpilor �ngrozindu-se, piereau tremur�nd si se lepadau a
vedea aerul, de care nicairi nu puteau scapa.
10. Ca �nfricosat lucru este, c�nd �nsusi rautatea marturiseste si
vinovateste; si pururea a luat cele rele tin�ndu-se cunostinta.
11. Ca nimic nu este frica, fara numai lipsirea ajutorintelor celor de la
minte.
12. Si c�nd �nauntru este mai mica asteptarea, mai mare socoteste nestiinta
pricinii, ceea ce da munca.
13. Iar aceia care �n noaptea cea cu adevarat neputincioasa, care si din
fundurile neputinciosului iad au venit, tot acelasi somn dormind.
14. De o parte cu groaza nalucirilor se goneau, si de alta parte cu
lipsirea sufletului slabeau, ca fara de veste si c�nd nu asteptau le-a venit lor
frica.
15. Si dupa aceasta, ori care cadea acolo, se pazea �nchis �n temnita cea
fara de fier.
16. Ca ori plugar de era cineva, ori pastor, ori lucratorul de la pustie
fiind apucat, rabda aceasta nevoie de care nu se putea feri.
17. Pentru ca cu un lant al �ntunericului toti erau legati.
18. Ori v�nt suier�nd, sau glasul pasarilor cel cu bun viers de pe ramurile
cele dese, sau repezis de apa merg�nd cu sila, sau lovitura cumplita de pietre
surpate, alergare cea nevazuta a vitelor celor ce salta, au glasul cumplitelor
hiare celor ce racnesc i-au facut de au lesinat, au rasunarea muntilor, care se
fr�nge �ntru sine, �i facea sa se sf�rseasca de frica.
19. Ca toata lumea cu lumina limpede se limina, si cu ne�mpiedecate lucruri
se tinea.
20. Si numai la aceia s-a �ntins noaptea grea, care erau chipul
�ntunericului, celui ce va sa-i primeasca pe ei, si ei lorusi �si erau mai grei
dec�t �ntunericul.

CAP. 18.
Urmarea pedepselor Eghiptenilor si iesirea Evreilor din Eghipet.

Si la cuviosii tai mare lumina era, al carora glasul �l auzia, iar chipul nu-l
vedea.
2. Si pentru ca nu patimeau si ei acelea, �i fericea pe ei, si multimea
pentru ca nu-si izb�ndesc pentru asuprelele cele mai dinainte si se rugau sa-i
ierte de relele ce le-au fost facut.
3. Pentru care le-ai dat lor st�lp de foc ardator, care sa-i povatuiasca
�ntru acea calatorie nestiuta, si soare fara de stricaciune ai dat acestei
calatorii iubitoare de cinste.
4. Ca vrednici erau aceia a se lipsi de lumina si a se pazi �ntru
�ntuneric, cei ce au pazit pe fiii tai �nchisi, prin care trebuia sa se dea
veacului nestricata lumina a legii.
5. Si c�nd s-au sfatuit ei sa omoare pruncii celor cuviosi, un fiu s-a pus
afara, si s-a m�ntuit, spre mustrarea lor le-ai luat lor multimea fiilor, si pe
toti odata i-ai pierdut �n apa mare.
6. Noaptea aceea mai �nainte a fost cunoscuta parintilor nostri, ca, cu
adevarat sa stie la ce juram�nturi au crezut, si nadajduind �ntru acelea, sa se
veseleasca.
7. Iar poporul tau a vazut si m�ntuirea celor drepti si pierirea
vrajmasilor.
8. Ca precum ai pedepsit pe �mpotrivnici cu aceia, asa pe noi chem�ndu-ne
ne-ai marit.
9. Ca �ntru ascuns jertfeau cuviosii fiii celor buni, si legea
Dumnezeirii �ntr-un g�nd o au pus, asemenea acestora si bunatatilor si
primejdiilor sa fie partasi sfintii, c�nt�nd laudele parintilor.
10. Iar strigarea cea ne�ntocmita a vrajmasilor rasuna, si cu jale se
purtau pruncii pl�ng�nd.
11. Cu aceeasi pedeapsa pedepsindu-se robul si stap�nul, prostul si
�mparatul aceleasi patimind.
12. Toti �mpreuna chem�nd moartea, aveau morti nenumarati, ca nu ajungeau
cei vii a-i �ngropa, de vreme ce �ntr-o clipeala cea mai mare parte a neamului lor
a pierit.
13. Ca cei ce toate nu le-au crezut pentru fermecaturi, c�nd le-au pierit
cei �nt�i nascuti au marturisit, ca poporul este fiul lui Dumnezeu.
14. Ca lina tacere cuprinz�nd toate, si noaptea cu repedea ei curgere
mijlocind.
15. Cuv�ntul tau cel atotputernic din cer, din scaunele �mparatesti cumplit
razboinic �n mijlocul pam�ntului celui de pierit a sarit.
16. Sabie ascutita purt�nd porunca ta cea nefatarnica, si st�nd a umplut
toate de moarte, si p�na la cer ajungea, si sta pe pam�nt.
17. Atunci �ndata nalucirile visurilor groaznic i-au tulburat pe ei, si
�nfricosari fara de veste au statut asupra lor.
18. Si altul aiurea zac�nd jumatate mor, arata pentru ce pricina moare.
19. Ca visele care i-au tulburat pe ei, mai �nainte au aratat acestea, ca
sa nu piara nestiind pentru ce patimesc rau.
20. Si s-a atins si de drepti ispita mortii, si au pierit multi �n pustie,
ci nu �ndelung a tinut m�nia.
21. Ca grabind barbatul cel nevinovat, i-a aparat arma slujbei sale
rugaciunea, si �mbl�nzirea tam�ierii aduc�nd a statut �mpotriva m�niei, si sf�rsit
a pus primejdiei mortii, arat�ndu-se pe sine a fi robul tau.
22. Si a biruit multimea nu cu taria trupului, nici cu lucrarea armelor, ci
cu cuv�ntul a supus pe ucigatorul, pomenind juram�nturile parintilor si
legaturile.
23. Ca fiind gramada de morti zac�nd unii peste altii, st�nd la mijloc, a
potolit m�nia si a despartit calea cea de catre cei vii.
24. Ca �n vesm�nt lung p�na la calc�e era toata podoaba si marirea
parintilor �n sapatura de piatra cu patru r�nduri, si marirea ta peste stema
capului lui.
25. La acestea a �ncetat ucigatorul, si s-a temut de acestea, ca numai
singura ispita m�niei era destula.

CAP. 19.
Pierirea celor faradelege si m�ntuirea dreptilor.

Iar celor necredinciosi, p�na la sf�rsit le-a statut m�nie nemilostiva.

2. Ca stiau mai �nainte ale lor si cele viitoare, ca las�ndu-i ei sa se
duca, si cu s�rguiala petrec�ndu-i, par�ndu-le rau, au alergat dupa ei.
3. Ca �nca �n m�ini av�nd pl�nsurile, si pl�ng�nd la morm�nturile
mortilor, alt g�nd nebunesc au luat, si pe care rug�ndu-i, i-au scos pe acestia ca
pe niste fugatori �i gonea.
4. Ca-i tragea pe ei la aceasta pedeapsa de care erau vrednici, si de cele
ce mai �nainte s-au �nt�mplat, si-au uitat ca sa se plineasca pedeapsa ce lipsea
din nevoile lor.
5. Si poporul tau minunat sa treaca, iar aceia neauzita moarte sa afle.
6. Ca toate faptura dupa felul sau deplin de sus se c�rmuia, ca sa
slujeasca poruncilor tale, ca fiii tai sa se pazeasca nevatamati.
7. Norul umbrea tabara, si din apa, care mai �nainte era acolo s-a vazut
pam�nt uscat, din marea Rosie cale fara de piedica, si c�mp cu pajiste din valuri
silnice.
8. Prin care tot neamul a trecut, pe care i-a acoperit m�na ta, vaz�nd
minunate minuni.
9. Caci ca niste cai au pascut, si ca mieii au saltat, laud�ndu-te pe tine
Doamne, cel ce i-ai m�ntuit pe ei.
10. Ca �nca �si aduceau aminte de cele ce s-au fost �nt�mplat �n pam�ntul
nemerniciei lor, cum pam�ntul �n loc de a naste vite, a scos musite, si �n loc de
pesti, a varsat r�ul multime de broaste.
11. Si mai pe urma au vazut si nastere noua de pasari, c�nd fiind purtati
de pofta au cerut m�ncaruri desfatate.
12. Ca spre m�ng�ierea lor s-au suit de la mare prepelite, si acestea
pedepse au venit peste cei pacatosi nu fara de semne, care mai �nainte au fost cu
puterea trasnetelor, caci cu dreptul patimeau pentru rautatile lor.
13. Ca foarte grea ur� a mestesugit asupra nemernicilor, ca altii pe oameni
necunoscuti ce veneau nu-i primeau, iar acestia pe nemernicii cei de la ei, care
le faceau bine i-au supus robiei.
14. Si nu numai aceasta, ori ce socoteala fie despre aceasta, ca aceia cu
pizma primeau pe cei straini,
15. Iar acestia dupa ce cu bucurie au primit pe oameni, care �mpreuna cu ei
erau partasi acelorasi dreptati, cu cumplite necazuri i-au asuprit.
16. Si au fost batuti si cu orbire, precum aceia la usile dreptului aceluia
c�nd cu foarte mare �ntuneric fiind cuprinsi, fiecare iesirea usilor sale o cauta.
17. Ca stihiile prin sine �mpreun�ndu-se, ca coardele la o alauta schimba
numele c�ntecului, macar ca glasul pururea ram�ne, care lucrul din vederea cea
adevarata a celor facute se poate vedea.
18. Ca cele de uscat �n cele de apa se mutau, si cele ce �notau, treceau pe
pam�nt.
19. Focul ardea �n apa peste puterea sa, si apa cea stingatoare nu-si
aducea aminte de puterea sa.
20. Flacara carnurile dobitoacelor celor stricacioase, care umblau �mpreuna
nu le topea, nici felul de hrana nemuritoare, care se topea ca si ghiata.
 21. Ca �ntru toate Doamne ai marit pe poporul tau si l-ai �naltat, si nu
l-ai trecut cu vederea, ci �n toata vremea si �n tot locul stai l�nga el.

CARTEA �NTELEPCIUNII LUI ISUS FIUL LUI SIRAH

CAP. 1.
Lauda �ntelepciunii si a temerii de Dumnezeu.

Toata �ntelepciunea este de la Domnului, si cu el este �n veac.

2. Nisipul marilor si picaturile ploii si zilele veacului, cine le va
numara?
3. �naltimea cerului si latimea pam�ntului, si ad�ncul si �ntelepciunea,
cine le va cerca?
4. Mai �nainte de toate s-a zidit �ntelepciunea, si �ntelegerea mintii din
veac.
5. Izvorul �ntelepciunii este cuv�ntul lui Dumnezeu �ntru cele �nainte,
si caile ei porunci vesnice.
6. Radacina �ntelepciunii, cui s-a descoperit? Si mestesugurile ei, cine
le-a cunoscut?
7. Unul este �ntelept �nfricosat foarte, cel ce sade pe scaunul sau.
8. Domnul, el o au auzit pe ea, si o au vazut, si o au numarat pe ea, si o
au revarsat peste toate lucrurile sale.
9. Si peste tot trupul dupa daruirea sa, si o au dat pe ea celor ce-l
iubesc pe el.
10. Frica Domnului, marire si lauda si veselie si cununa de bucurie.
11. Frica Domnului va desfata inima, si va da veseliei si bucurie si
lungime de zile.
12. Celui ce se teme de Domnul, bine �i va fi �ntru cele mai de pe urma,
si �n ziua sf�rsitului sau va afla har.
13. �nceputul �ntelepciunii este a se teme de Dumnezeu, si cu cei
credinciosi �n mitras s-a zidit �mpreuna cu ei.
14. Si cu oamenii temelia veacului au �ncuibat, si cu sam�nta lor se
�ncrede.
15. Satiul �ntelepciunii este a se teme de Domnul, si �i �mbata pe ei din
rodurile sale.
16. Toata casa lui o va umplea de cele ce pofteste, si camarile lui de
rodurile ei.
17. Cununa �ntelepciunii frica Domnului care odrasleste pacea, si vindecare
si �nsanatosare; si au vazut si o au numarat pe ea.
18. Stiinta si cunostinta de �ntelegere ca ploaia a varsat, si a �naltat
marirea celor ce se tin de d�nsa.
19. Radacina �ntelepciunii este a se teme de Domnul, si ramurile ei lungime
de zile.
20. Frica Domnului goneste pacatele, si la cine petrece, �ntoarce de la
acela m�nia.
21. M�nia nedreapta nu se va putea �ndrepta, ca pripa m�niei lui cadere
este lui.
22. P�na la o vreme va suferi cel �ndelung rabdator, dupa aceea va rasari
lui veselie.
23. P�na la o vreme �si va ascunde cuvintele sale, si buzele celor
credinciosi vor grai sfatul lui.
24. �ntru vistieriile �ntelepciunii sunt pildele stiintei; iar ur�ciune
este celui pacatos evlavia lui Dumnezeu.
25. Poftesti �ntelepciune? Tine poruncile, si Domnul o va da pe ea tie.
26. Ca �ntelepciunea si �nvatatura este frica Domnului, si placute sunt lui
credinta si bl�ndetile.
 27. Nu fii necrezator fricii Domnului, si sa nu te apropii la el cu inima
�ndoita.
28. Nu te fatarnici �n gurile oamenilor, si buzelor tale ia aminte.
29. Nu te �nalta pe tine, ca sa nu cazi, si sa aduci necinste sufletului
tau.
30. Si sa descopere Domnul cele ascunse ale tale, si �n mijlocul adunarii
sa te surpe pe tine.
31. Pentru ca nu te-ai apropiat la frica Domnului, si inima ta este plina
de viclesug.

CAP. 2.
�ndemnuri la rabdare; roadele temerii de Dumnezeu si pedeapsa necredinciosilor.

Fiule! C�nd vrei sa te apropii sa slujesti Domnului Dumnezeu, gateste-ti sufletul

tau spre ispita.
2. �ndrepteaza-ti inima ta, si rabda si sa nu te grabesti �n vremea
venirii.
3. Lipeste-te de d�nsul si nu te departa, ca sa cresti �ntru cele de apoi
ale tale.
4. Tot ce se va �nt�mpla tie, primeste, si �ntru schimbarile smereniei
tale departeaza de la tine m�nia.
5. Ca �n foc se lamureste aurul, iar oamenii cei primiti, �n cuptorul
smereniei.
6. Crede lui, si-ti va ajuta tie, �ndrepteaza caile tale si nadajduieste
spre d�nsul.
7. Cei ce va temeti de Domnul, asteptati mila lui, si nu va abateti ca sa
nu cadeti.
8. Cei ce va temeti de Domnul, credeti lui si nu va cadea plata voastra.
9. Cei ce va temeti de Domnul, nadajduiti cele bune si veselia veacului si
a milei.
10. Uitati-va la neamurile cele din �nceput si vedeti, cine a nadajduit
spre Domnul si s-a rusinat?
11. Sau cine a petrecut �n frica lui si a fost parasit? Sau cine l-a chemat
pe el si a fost trecut cu vederea?
12. Pentru ca �ndurator si milostiv este Domnul si iarta pacatele si
m�ntuieste �n vremea necazului.
13. Vai inimilor celor fricoase! Si m�inilor celor slabe si pacatosului,
care umbla pe doua carari.
14. Vai inimii cei salbe! Ca nu crede, pentru aceea nu se va acoperi.
15. Vai voua celor ce ati pierdut rabdarea! Si ce veti face, c�nd va cerca
Domnul?
16. Cei ce se tem de Domnul, nu vor fi necrezatori cuvintelor lui, si cei
ce-l iubesc pe el, vor pazi caile lui.
17. Cei ce se tem de Domnul, vor cauta bunavointa lui, si cei ce-l iubesc
pe el, vor plini legea.
18. Cei ce se tem de Domnul, vor gati inimile lor, si �naintea lui vor
smeri sufletele lor.
19. Sa cadem �n m�inile Domnului si nu �n m�inile oamenilor.
20. Ca precum este slava lui, asa este si mila lui.

CAP. 3.
Datoriile fiilor catre parinti si binecuv�ntarea acestora. Inima �mpietrita se
huleste; iar cea �nteleapta si milostiva se lauda.

Pe mine tatal ascultati-ma fiilor si asa faceti, ca sa va m�ntuiti.

2. Ca Domnul au marit pe tata �ntru feciori si judecata mumei o au
�ntarit �ntru fii.
3. Cel ce cinsteste pe tata, se va curati de pacat.
 4. Si ca cel ce str�nge comori asa este cel ce cinsteste pe muma sa.
5. Cel ce cinsteste pe tata veseli-se-va de fii, si �n ziua rugaciunii
sale se va auzi.
6. Cel ce mareste pe tata se va �ndelunga �n zile, si cel ce asculta de
Domnul va odihni pe muma sa.
7. Cel ce se teme de Domnul cinsti-va pe tatal sau si ca stap�nilor va
sluji celor ce l-au nascut pe el.
8. Cu fapta si cu cuv�ntul cinsteste pe tatal tau si pe muma ta, ca sa vie
tie binecuv�ntare de la d�nsii.
9. Ca binecuv�ntarea �ntareste casele fiilor, iar blestemul mumei
dezradacineaza temeliile.
10. Nu te mari �ntru necinstea tatalui tau, ca necinstea tatalui tau nu-ti
este tie marire.
11. Ca marirea omului este din cinstea tatalui sau si ocara fiilor este
muma necinstita.
12. Fiule! Sprijineste pe tatal tau la batr�nete si nu-l m�hni pe el �n
viata lui.
13. Si de-si va pierde mintea �ngaduieste-l si nu-l necinsti pe d�nsul, cu
toata taria ta.
14. Pentru ca milostenia tatalui nu va fi uitata, si �n locul pacatelor se
va zidi casa ta.
15. �n ziua necazului tau aduce-si-va aminte de tine, ca ghiata c�nd este
senin, asa se vor topi pacatele tale.
16. Ca un hulitor este cel ce paraseste pe tata, si blestemat de Domnul
este cel ce m�nie pe muma sa.
17. Fiule! Cu bl�ndete sav�rseste lucrurile tale si de omul cel primit te
vei iubi.
18. Cu c�t esti mai mare, cu at�ta mai mult te smereste, si �naintea
Domnului vei afla har.
19. Ca mare este puterea Domnului si de catre cei smeriti se mareste.
20. Cele mai presus de tine nu le cauta si cele mai tari dec�t tine nu le
cerca nebuneste.
21. Cele ce s-au poruncit tie acelea cu cuviinta le cugeta, ca nu-ti sunt
de treaba tie cele ascunse.
22. �n lucrurile cele desarte nu ispiti mult, ca mai mult dec�t este
priceperea omului s-a aratat tie.
23. Ca pe multi i-a �nselat parerea lor si socoteala rea a facut sa alunece
cugetele lor.
24. Inima v�rtoasa rau va pati mai pe umra.
25. Si cel ce iubeste primejdia, va cadea �ntr-�nsa.
26. Inima v�rtoasa �ngreuia-se-va de ostenele, si cel pacatos va adauga
pacate peste pacate.
27. �n aducerea trufasului nu este vindecare, ca rasadul pacatului s-a
radacinat �ntr-�nsul.
28. Inima celui �ntelept va cugeta pilda, si urechia celui ascultator,
pofta celui �ntelept.
29. Focul ardator �l va stinge apa, si milostenia va curata pacatele.
30. Cel ce rasplateste daruri �si aduce aminte dupa aceasta, si �n vremea
caderii va afla �ntarire.

CAP. 4.
�ndemnarea spre milostenie si spre �ntelepciune, arat�nd folosintele lor.

Fiule! Vieata saracului sa nu o lipsesti, si ochii celor lipsiti nu-i face sa

astepte.
2. Sufletul flam�nd sa nu-l �ntristezi, si sa nu urgisesti pe om c�nd are
lipsa.
3. Inima necajita nu o tulbura, si nu �nt�rzia a da celui lipsit.
 4. Rugaciunea celui necajit nu o lepada, si nu-ti �ntoarce fata ta de
catre cel lipsit.
5. De catre cel sarac nu-ti �ntoarce ochiul, si nu da loc omului sa te
blesteme.
6. Ca rugaciunea celui ce te blesteama pe tine �ntru amaraciunea
sufletului sau, o va auzi cel ce l-au facut pe el.
7. Iubit te fa adunarii, si celui mai mare smereste capul tau.
8. Pleaca saracului urechea ta, si cu bl�ndete raspunde lui cele de pace.
9. Scoate pe cel napastuit din m�na celui ce-l napastuieste, si sa nu
slabesti de inima c�nd judeci.
10. Fii celor saraci ca un tata, si �n loc de barbat mumei lor.
11. Si vei fi ca fiul celui prea �nalt, si te va iubi mai mult muma ta.
12. �ntelepciunea �nalta pe fiii sai, si primeste pe cei ce o cauta pe ea.
13. Cel ce o iubeste pe ea, iubeste viata, si cei ce m�neca la ea, se vor
umplea de veselie.
14. Cel ce o tine pe ea, va mosteni marire si ori unde va merge, �l va
binecuv�nta pe el Domnul.
15. Cei ce slujesc ei, sluji-vor celui sf�nt, si pe cei ce o iubesc pe ea,
�i iubeste Domnul.
16. Cel ce asculta de ea, judeca-va neamuri, si cel ce se apropie de ea, va
locui cu nadejde.
17. De vei crede ei, o vei mosteni pe ea, si vei tinea rodurile ei.
18. Ca curmezis umbla cu d�nsul �nt�i, temere si frica va aduce peste el.
19. Si-l va chinui pe el cu �nvatatura sa, p�na ce va crede sufletului lui,
si-i va ispiti pe el �ntru �ndreptarile sale.
20. Si iarasi se va �ntoarce drept la el, si-l va veseli pe el si �i va
descoperi lui ascunsele sale.
21. Iar de va rataci, �l va parasi pe el, si-i va da �n m�inile caderii
lui.
22. Pazeste vremea si te fereste de rau si pentru sufletul tau nu te
rusina.
23. Ca este rusine, care aduce pacat si este rusine, care aduce marire si
har.
24. Nu lua fata asupra sufletului tau si nu te rusina de caderea ta.
25. Nu opri cuv�ntul �n vreme de m�ntuire.
26. Ca din cuv�nt se cunoaste �ntelepciunea si din graiurile limbii
�nvatatura.
27. Nu grai �mpotriva adevarului, ci te rusineaza pentru ne�nvatatura ta.
28. Nu-ti fie rusine a marturisi pacatele tale si nu te sili �mpotriva
curgerii r�ului.
29. Si nu te supune omului nebun si nu lua fata celui puternic.
30. P�na la moarte te lupta pentru adevar si Domnul Dumnezeu se va lupta
pentru tine.
31. Nu fii aspru cu limba ta si lenes �ntru lucrurile tale.
32. Nu fii ca un leu �n casa ta si nu necaji cu m�nie pe casnicii tai.
33. Sa nu fie m�na ta �ntinsa a lua si str�nsa a da.

CAP. 5.
Nu trebuie a ram�ne �n pacat nadajduind �n averi si �n virtute; nu fii ratacind,
ci statornic �n calea Domnului si �ntelept �n cuvinte; nu fii clevetitor sau cu
doua limbi.

Nu nadajdui �ntru avutiile tale si sa nu zici: am destule.

2. Nu urma sufletului tau si tariei tale, ca sa umbli �n poftele inimii
tale.
3. Si sa nu zici: cine ma va smeri, sau cine ma va supune? Ca Domnul
izb�ndind va izb�ndi asupra ta.
4. Sa nu zici: am pacatuit si ce mi s-a facut mie? Ca Domnul este �ndelung
rabdator.
5. Pentru curatenie sa nu fii fara de frica, ca sa nu adaogi pacate peste
pacate.
6. Si sa nu zici: mila lui este mare, va curata multimea pacatelor mele.
7. Ca mila si m�nia de la el este, si peste cei pacatosi va odihni m�nia
lui.
8. Nu �nt�rzia a te �ntoarce la Domnul si nu lasa din zi �n zi.
9. Ca fara de veste va iesi m�nia Domnului si �n vremea izb�ndirii te va
pierde.
10. Nu nadajdui �n avutiile nedrepte, ca nimic nu-ti vor folosi �n ziua
judecatii.
11. Nu v�ntura �n tot v�ntul si nu merge pe toata calea; asa este pacatosul
cel cu doua limbi.
12. Fii statornic �ntru cugetul tau si unul sa fie cuv�ntul tau.
13. Fii grabnic a auzi si �ntru �ndelungarea m�niei graieste raspunsul.
14. De stii, raspunde aproapelui tau, iar de nu, puneti m�na ta peste gura
ta.
15. Marirea si batjocura este �n vorba si limba omului este caderea lui.
16. Sa nu te chemi soptitor, si cu limba ta nu vicleni.
17. Ca peste fur este rusine si �nsemnare foarte rea peste cel cu doua
limbi.
18. �ntru mare si �ntru mic nu fii necunoscator.

CAP. 6.
Despre ocara, �nsusirile prieteniei celei adevarate si rasplata celor ce iubesc
�ntelepciunea.

Si �n loc de prieten, nu te face vrajmas, ca numele tau rusine si ocara va

mosteni, asa este pacatosul cel cu doua limbi.
2. Nu te mari �ntru sfatul sufletului tau, ca sa nu se rapeasca ca un
taur sufletul tau.
3. Frunzele tale vei m�nca si rodurile tale vei pierde si vei ram�ne ca un
lemn uscat.
4. Sufletul rau pierde-va pe cel ce-l are pe el, si-l va face bucurie
vrajmasilor.
5. G�tlejul dulce va �nmulti pe prietenii sai si limba cea bine graitoare
va �nmulti �nchinaciunile cele bine.
6. Multi sa fie care au pace cu tine, iar sfetnicii tai sa fie dintru o
mie unul.
7. De ai prieten, �n nevoie sa-l aibi pe el si nu te �ncrede cur�nd lui.
8. Pentru ca este prieten p�na la o vreme si nu va ram�ne �n ziua
necazului tau.
9. Si este prieten, care se �ntoarce la vrajba si certarea ocarii tale va
descoperi.
10. Si este prieten sot de masa si nu va ram�ne l�nga tine �n ziua
necazului tau.
11. Si �n cele bune ale tale va fi ca si tine si cu slugile tale va
�ndrazni.
12. De te vei smeri, va fi �mpotriva ta si de la fata ta se va ascunde.
13. De neprietenii tai te desparte si de prietenii tai ia-ti aminte.
14. Prietenul credincios este acoperam�nt tare: si cel ce l-a aflat pe el,
aflat-a comoara.
15. Cu prietenul credincios nimic nu se poate asemana si nu este masura
bunatatii lui.
16. Prietinul credincios este leacul vietii si cei ce se tem de Domnul �l
vor afla pe el.
17. Cel ce se teme de Domnul bine va tinea prietesugul sau, ca precum el
asa si aproapele lui.
 18. Fiule! Din tineretile tale alege �nvatatura si p�na la caruntetele tale
vei afla �ntelepciune.
19. Ca si cel ce ara si seamana, apropie-te la ea si asteapta rodurile ei
cele bune.
20. Ca cu lucrarea ei putin te vei osteni si cur�nd vei m�nca din rodurile
ei.
21. C�t de grea este celor ne�nvatati, si cel fara de inima nu va ram�ne
�ntru ea.
22. Ca piatra ispitirii tale va fi �ntr-nsul si nu va zabovi a o lepada pe
ea.
23. Ca �ntelepciunea dupa numele ei este si nu la multi este aratata.
24. Asculta fiule! Si primeste �nvatatura mea si nu lepada sfatul meu.
25. Si baga picioarele tale �n obezile ei si �n lantul ei grumazul tau.
26. Supune umarul tau si o poarta pe ea si sa nu-ti fie greu de legaturile
ei.
27. Cu tot sufletul tau te apropie la ea si cu toata puterea ta pazeste
caile ei.
28. Cearca-o si o cauta, si se va arata tie, si daca o vei afla, sa nu o
lasi pe ea.
29. Ca mai pe urma vei afla odihna ei, si se va �ntoarce tie �ntru
bucurie.
30. Si vor fi tie obezile ei acoperam�nt de tarie, si lanturile ei podoaba
de marire.
31. Ca podoaba de aur este �ntr-�nsa, si legaturile ei fire de lachint.
32. Ca si cu haina de marire te vei �mbraca cu ea, si cununa bucuriei vei
pune tie.
33. De vei vrea fiule, vei �nvata, si de vei pune sufletul tau, iscusit vei
fi.
34. De vei iubi a auzi, vei primi �nvatatura, si de vei pleca urechea ta,
�ntelept vei fi.
35. �ntru multimea batr�nilor stai, si cu cel �ntelept te uneste.
36. Tot graiul dumnezeesc pofteste a-l auzi, si pildele �ntelegerii sa nu
treaca de la tine.
37. De vei vedea �ntelept, m�neca la el, si pragurile usilor lui sa le
roaza piciorul tau.
38. Cugeta �ntru poruncile Domnului, si �ntru legea lui pururea sa
g�ndesti.
39. El va �ntari inima ta, si pofta �ntelepciunii tale se va da tie.

CAP. 7.
Povatuiri despre fericirea faptelor rele si fatarnicie. Respectul batr�nilor,
datoriile parintilor catre fii si a fiilor catre parinti. �ndemnarea la
milostenie.

Nu face rele, si nu te va prinde pe tine raul.

2. Departeaza-te de la nedrept, si se va abate de la tine.
3. Fiule! Nu semana pe brazdele nedreptatii, caci nu le vei secera pe ele
cu sapte parti mai multe.
4. Nu cerca de la Domnul stap�nire, nici de la �mparatul scaun de marire.
5. Nu te face drept �naintea Domnului, si �naintea �mparatului nu te arata
ca esti �ntelept.
6. Nu cerca sa fiii judecator, ca nu cumva sa nu poti ridica nedreptatile.
7. Ca nu cumva sa te sfiesti de fata celui puternic, si sa pui sminteala
�ntru dreptatea ta.
8. Nu pacatui asupra multimei cetatii, nici te amesteca �n gloata.
9. Nu te lega de doua ori cu pacatul, ca si odata nu vei fi nevinovat.
10. Sa nu zici: la multimea darurilor mele va cauta, si c�nd le voi aduce
acelea prea �naltului Dumnezeu, le va primi.
 11. Nu slabi �n rugaciunea ta, si nu trece cu vederea a face milostenie.
12. Nu r�de de omul cel ce este �ntru amaraciunea sufletului sau, ca este
cel ce smereste si cel ce �nalta.
13. Nu semana minciuni asupra fratelui tau, nici �mpotriva prietenului tau
sa nu faci asa.
14. Nu voi a minti nici o minciuna, ca minciuna deasa nu este buna.
15. Nu fiii vorbitor �n multimea batr�nilor, si nu pofti cuv�ntul �n
rugaciunea ta.
16. Sa nu urasti lucrarea cea cu osteneala, si lucrarea pam�ntului cea
facuta de cel prea �nalt.
17. Nu te socoti �mpreuna cu multimea pacatosilor, adu-ti aminte, ca m�nia
nu va zabovi.
18. Smereste sufletul tau foarte, ca izb�nda celui necredincios foc si
vierme este.
19. Sa nu schimbi prietenul pentru bani nicidecum, nici pe fratele cel bun
pentru aurul Sufir.
20. Nu te abate de la femeia buna si �nteleapta, ca harul ei este mai bun
dec�t aurul.
21. Nu necaji pe sluga, care lucreaza cu adevar, nici pe naimitul, care �si
da sufletul sau.
22. Pe sluga �nteleapta sa o iubeasca sufletul tau; sa nu-l lipsesti pe el
de slobozenie.
23. Ai tu dobitoace? Socoteste-le pe ele, si de sunt tie de folos, ram�na
la tine.
24. Feciori ai? �nvata-i pe ei, si �ndupleca din pruncie grumazul lor.
25. Fete ai? Pazeste trupul lor, si sa nu-ti arati vesela fata catre ele.
26. Marita-ti fata, si mare lucru vei face, si dupa barbat �ntelept o
marita.
27. Muiere ai dupa suflet? Nu o lepada pe ea.
28. Cu toata inima cinsteste pe tatal tau, si de durerile maicii tale sa
nu-ti uiti.
29. Adu-ti aminte, ca prin ei te-ai nascut, si ce vei rasplati lor precum
ei tie?
30. Cu tot sufletul tau te teme de Domnul, si pe preotii lui cinsteste-i.
31. Cu toata puterea iubeste pe cel ce te-a facut pe tine, si pe slugile
lui sa nu le parasesti.
32. Teme-te de Domnul, si cinsteste pe preot, si-i da parte lui precum s-au
poruncit tie.
33. P�rga, si pentru pacat, si darul bratelor, si jertfele sfinteniei, si
p�rga celor sfinte.
34. Si celui sarac �ntinde m�na ta, ca sa se sav�rseasca binecuv�ntarea ta,
35. Harul darii �naintea a tot cel viu, si de la cel mort, sa nu opresti
darul.
36. Nu te �ntoarce de catre cei ce se jelesc, si cu cei ce pl�ng, pl�ngi.
37. Nu te lenevi a cerceta pe cel bolnav, ca dintr-acestea vei fi iubit.
38. �ntru toate cuvintele tale adu-ti aminte de cele mai de pe urma ale
tale, si �n veac nu vei pacatui.

CAP. 8.
Nu te certa cu nimeni, nu dispretui pe cel ce se pocaieste, ascultarea batr�nilor,
certarea pacatosilor, �mprumut si chiezasie.

Nu te prici cu cel puternic, ca nu cumva sa cazi �n m�inile lui.

2. Nu te prici cu omul bogat, ca nu cumva sa puna asupra ta cumpana.
3. Ca pe multi i-a pierdut aurul, si inimile �mparatilor le-a plecat.
4. Nu te sfadi cu omul limbut, si nu gramadi lemne peste focul lui.
5. Nu glumi cu omul ne�nvatat, ca sa nu se necinsteasca stramosii tai.
6. Nu �nfrunta pe omul, care se �ntoarce de la pacat, adu-ti aminte ca
toti vinovati suntem.
7. Sa nu necinstesti pe om la batr�netele lui, ca si dintre noi
�mbatr�nesc.
8. Nu te bucura de moartea vrajmasului tau, adu-ti aminte ca toti murim.
9. Nu trece cu vederea vorbele �nteleptilor, ci �n pilde lor te amesteca,
10. Ca de la ei vei lua �nvatatura, si a sluji celor mai mari.
11. Nu trece vorba celor batr�ni, ca si ei au �nvatat de la parintii lor.
12. Ca de la ei vei �nvata �ntelegere, si �n vreme de lipsa a da raspuns.
13. Nu at�ta carbunii pacatosului, ca sa nu arzi �n vapaia focului lui.
14. Sa nu stai �mpotriva de catre fata batjocuritorului, ca sa nu seada ca
un p�nditor la gura ta.
15. Nu da �mprumut omului celui mai tare dec�t tine, si de-l vei �mprumuta,
socoteste ca si cum ai fi pierdut.
16. Nu chezasui peste puterea ta; iar de te chezasuiesti, aibi grija ca si
cum ai plati.
17. Nu te judeca cu judecatorul, ca dupa marimea lui vor judeca lui.
18. Cu cel �ndraznet sa nu mergi �n cale, ca sa nu se �ngreuieze asupra ta.
19. Ca el dupa voia sa va face, si vei pieri �mpreuna cu nebunia lui.
20. Cu cel m�nios nu te sfadi, si nu merge cu el prin pustie, caci ca o
nimic este s�ngele �naintea ochilor lui, si unde nu vei avea ajutor, te va ucide.
21. Cu cel nebun nu te sfatui, ca nu va putea tainui cuv�ntul.
22. �naintea celui strain nu face lucru de taina, ca nu stii ce va fi.
23. Nu la tot omul �ti arata inima ta, si sa nu-ti aduca tie har.

CAP. 9.
Povatuiri cum sa se poarte omul cu muierile, prietenii si neprietenii.

Nu ravni muierea care este la s�nul tau, ca sa nu o �nveti asupra ta �nvatatura

rea.
2. Sa nu dai muierii sufletul tau, ca sa se suie ea peste puterea ta.
3. Nu te �nt�mpina cu muierea desfr�nata, ca sa nu cazi �n laturile ei.
4. Cu muierea c�ntareata sa nu fii adesea, ca nu cumva sa te prinzi cu
mestesugurile ei.
5. La fecioara nu te uita, ca sa nu te smintesti �ntru podoaba ei.
6. Sa nu dai curvelor sufletul tau, ca sa nu-ti pierzi mostenirea ta.
7. Nu te uita �mprejur pe ulitile cetatii, nici rataci �n pustiile ei.
8. �ntoarce-ti ochiul tau de la muierea frumoasa si nu te uita la
frumusetea straina.
9. Cu frumusetea muierii multi s-au �nselat, ca de la ea iubirea, ca si
focul se aprinde.
10. Cu muierea maritata nicidecum sa nu sezi �n casa, si �n pilde sa nu
vorbesti cu ea b�nd vin,
11. Ca nu cumva sa se plece sufletul tau spre ea, si cu duhul tau sa
aluneci �n pierire.
12. Nu parasi pe prietenul cel vechi, ca cel nou nu este asemenea lui.
13. Vin nou este prietenul nou, de se va �nvechi, cu veselie �l vei bea.
14. Nu ravni marirea pacatosului, ca nu stii ce va fi sf�rsitul lui.
15. Sa nu voiesti cele ce voiesc cei necredinciosi; adu-ti aminte, ca p�na
la iad nu se vor �ndrepta.
16. Departe te fereste de omul care era putere sa te omoare, si nu te vei
teme de frica mortii.
17. Si daca te vei apropia de el, sa nu gresesti, ca sa nu-ti ia viata ta.
18. Sa stii ca prin mijlocul laturilor treci, si pe aripile cetatii umbli.
19. Dupa putinta ta cearca pe cei de aproape, si cu cei �ntelepti te
sfatuieste.
20. Cu cei �ntelepti sa fie cugetul tau, si toata vorba ta �n legea celui
prea �nalt.
21. Barbatii drepti sa fie oaspetii tai, si �n frica Domnului sa fie lauda
ta.
22. �n m�na mesterilor se va lauda lucrul, si povatuitorul poporului
�ntelept �ntru cuv�ntul sau.
23. Groaznic este �n cetatea sa omul limbut, si cel d�rz �n cuv�ntul sau,
ur�-se-va.

CAP. 10.
Lauda stap�nirii �ntelepte. Despre ferirea de semetie. Sa nu se necinsteasca
saracul cel drept, nici sa se laude bogatul cel pacatos.

Judecatorul �ntelept va �nvata pe poporul sau, si povatuirea celui �ntelept cu

r�nduiala va fi.
2. Dupa cum este judecatorul poporului, asa sunt si slugile lui, si cum
este mai marele cetatii, asa sunt toti cei ce locuiesc �ntr-�nsa.
3. �mparatul ne�nvatat va pierde pe poporul sau, si cetatea se va locui
prin �ntelepciunea celor puternici.
4. �n m�na Domnului este stap�nirea pam�ntului, si �n vremea sa va ridica
pe cel folositor peste d�nsul.
5. �n m�na Domnului este sporul omului, si pe fata carturarului va pune
marirea sa.
6. Pentru toata nedreptatea sa nu te m�nii pe aproapele, si nimic nu face
cu fapte semete.
7. Ur�ta este �naintea Domnului si �naintea oamenilor trufia, si de la
am�ndoi se leapada pacatul nedreptatii.
8. �mparatia de la un neam la alt neam se muta pentru str�mbatati si
pentru semetii si pentru avutii.
9. Pentru ce se trufeste pam�ntul si cenusa, ca �n viata am lepadat cele
dinauntru ale lui?
10. Boala �ndelungata o taie doftorul, si �mparatul astazi este si m�ine va
muri.
11. Ca murind omul, va mosteni serpi si hiare si viermi.
12. �nceputul trufiei omului este a parasi pe Dumnezeu, si a-si �ntoarce
inima sa de la cel ce l-au facut pe el.
13. Ca �nceputul pacatului este trufia, si cel ce o tine pe ea va ploua
ur�ciune.
14. Pentru aceea minunate certari au adus Domnul, si i-au surpat pe ei pana
;n sfarsit.
15. Scaunele celor mai mari le-au surpat Domnul, si au pus pe cei bl�nzi �n
locul lor.
16. Radacinile neamurilor le-au smuls Domnul, si au rasadit pe cei smeriti
�n locul lor.
17. Tarile neamurilor le-au surpat Domnul, si le-au stricat pe ele p�na la
temeliile pam�ntului.
18. Uscat-au dintre ei, si i-au pierdut pe ei, si au facut sa �nceteze de
pe pam�nt pomenirea lor.
19. Nu s-au zidit oamenilor trufia, nici urgia m�niei la nasterile
muierilor.
20. Sam�nta cinstita, care este? Sam�nta omului.
21. Sam�nta cinstita, care este? Cei ce se tem de Domnul.
22. Sam�nta necinstita, care este? Sam�nta omului.
23. Sam�nta necinstita, care este? Cei ce nu tin poruncile.
24. �ntru frati povatuitorul lor cinstit este, si cei ce se tem de Domnul
�naintea ochilor lui.
25. Lauda celui bogat si a celui cinstit si a celui sarac, este frica
Domnului.
26. Nu este drept a batjocuri pe saracul cel �ntelept, si nu se cade a mari
pe omul cel pacatos.
27. Cel mare si judecatorul si cel puternic se va mari, si nici unul dintre
ei nu este mai mare dec�t cel ce se teme de Domnul.
28. Robului celui �ntelept �i va sluji cei slobozi, si barbatul �ntelept nu
va c�rti c�nd se dojeneste.
29. Nu te face �ntelept c�nd faci lucrul tau, nu te mari �n vremea
necazului tau.
30. Mai bun este cel ce lucreaza �ntru toate dec�t cel ce umbla, sau se
mareste si este lipsit de p�ine.
31. Fiule, �ntru bl�ndete mareste sufletul tau si �i da lui cinste dupa
vrednicia lui.
32. Pe cel ce pacatuieste asupra sufletului sau, cine-l va �ndrepta? Si
cine va cinsti pe cel ce-si face de ocara viata sa?
33. Saracul se cinsteste pentru stiinta sa si cel bogat se cinsteste pentru
avutiile sale.
34. Iar cel ce se lauda �ntru saracie, dar �n avutie cu c�t? Si cel
nelaudat �ntru avutie, dar �n saracie cu c�t?

CAP. 11.
Urmarile �ntelepciunii.

�ntelepciunea �nalta capul celui smerit si-l face pe el sa seada �ntru cei mari.
2. Sa nu lauzi pe om pentru frumusetea lui si sa nu te sc�rbesti de om
pentru chipul lui.
3. Mica este �ntru cele zburatoare albina si �nceputul dulcetilor este
rodul ei.
4. Cu �mbracamintea hainelor sa nu te lauzi, nici �n ziua maririi sa nu te
trufesti, ca minunate sunt lucrurile Domnului si ascunse faptele lui �ntru
oameni.
5. Multi tirani au statut pe pam�nt, iar cel de care nu se g�ndea a purtat
stema.
6. Multi puternici s-au necinstit foarte si cei mareti s-au dat �n m�inile
altora.
7. Mai �nainte de ce vei cerca, nu huli, cunoaste �nt�i si atunci
dojeneste.
8. Mai �nainte de ce nu vei auzi, nu raspunde; si �n mijlocul cuvintelor
sa nu adaogi a vorbi.
9. Pentru lucrul, care nu-ti este de treaba, nu te prici, si �n judecata
pacatosilor nu sedea �mpreuna.
10. Fiule! Nu te cuprinde cu multe lucruri,
11. Ca de te vei cuprinde cu multe lucruri, nu vei fi fara de vina.
12. Si de vei alerga, nu vei prinde, si de vei fugi, nu vei scapa.
13. Este om, care se osteneste si munceste si se s�rguieste si cu at�ta mai
mult se lipseste.
14. Este om slab, fara de ajutor, lipsit de putere si �mpovarat de saracie.
15. Si ochii Domnului au cautat spre el cu bine si l-au ridicat pe el din
smerenia lui si au �naltat capul lui si s-au mirat de el multi.
16. Cele bune si cele rele, viata si moartea, saracia si avutia de la
Domnul sunt.
17. Darul Domnului ram�ne la cei bine credinciosi, si bunavointa lui �n
veac bine va spori.
18. Este om, care se �mbogateste din grija si pastrarea lui si aceasta este
partea ostenelelor lui.
19. Zic�nd: aflat-am odihna si acum voi m�nca din bunatatile mele.
20. Si nu stie, ca vremea trece si va muri si le va lasa pe ele altora.
21. Stai �n ce te-ai fagaduit tu si �ntru aceea �ndeletniceste-te,
petreci, si �ntru lucrul tau sporeste.
22. Nu te mira de lucrarile pacatosului, nadajduieste �n Domnul si ram�i
�ntru osteneala ta.
23. Ca lesne este �naintea Domnului degrab si fara de veste a �mbogati pe
cel sarac.
24. Binecuv�ntarea Domnului este plata celui credincios, si �ntr-un ceas
degrab rasare binecuv�ntarea lui.
25. Sa nu zici: ce lipsa am eu? Si care de acum vor fi bunatatile mele?
26. Sa nu zici: destule am, pentru ce sa ma mai necajesc de acum?
27. �n ziua bunatatilor este uitare rautatilor si �n ziua rautatilor nu
este pomenirea bunatatilor.
28. Ca lesne este �naintea Domnului, �n ziua sf�rsitului sa dea omului dupa
caile lui.
29. Rautatea ceasului face uitare desfatarilor si la sf�rsitul omului se
vor descoperi lucrurile lui.
30. Mai �nainte de sf�rsit pe nimeni sa nu-l zici fericit, ca �n fiii sai
se va cunoaste omul.
31. Nu baga pe tot omul �n casa ta, ca multe sunt mestesugurile celui
viclean.
32. Pot�rniche v�natoare �n cosnita, asa este inima trufasului, si ca
iscoada priveste caderea.
33. Ca cele bune le �ntoarce �n rele si vicleneste, si pentru cele bune te
va huli.
34. Dintr-o sc�ntie de foc se �nmulteste harul, si omul pacatos p�ndeste
s�ngele.
35. Pazeste-te de cel rau facator, ca rele mestesugeste, ca nu cumva sa te
faca sa fii pururea de batjocura.
36. Lasa pe cel strain sa locuiasca la tine, si-ti va face tulburari, si te
va �nstraina pe tine de la ale tale.

CAP. 12.
Binefacerile �ntelepciunii. Recunoasterea prietenului si a neprietenului.

De faci bine sa sti cui faci, si vei avea multumita pentru facerea ta de bine.
2. Fa bine celui bine credincios, si vei afla rasplatire, de nu de la el,
de la cel prea �nalt.
3. Nu este bine celui ce pururea petrece �ntru rautati, si nu da
milostenie.
4. Da celui bine credincios, si sa nu ajutoresti celui pacatos.
5. Fa bine celui smerit, si nu da celui necredincios.
6. Opreste p�inile lui si nu-i da, ca nu cu acela sa se �ntareasca asupra
ta.
7. Ca �ndoite rautati vei afla �ntru toate bunatatile, care vei face lui.
8. Caci si cel prea �nalt au ur�t pe cei pacatosi, si celor necredinciosi
va rasplati cu izb�nda.
9. Da celui bun, si nu ajuta pe cel pacatos.
10. Nu se arata �n fericire, care este prieten, nici �n cele rele nu se
ascunde vrajmasul.
11. C�nd este �n bine omul, vrajmasii lui se �ntristeaza, iar c�nd este �n
rau, si prietenul se desparte.
12. Nu crede vrajmasului tau �n veci; ca �n ce chip arama se rugineste, asa
si rautatea lui.
13. Si de se va smeri sa umble plecat, �ntareste-ti sufletul tau, si te
pazeste de el.
14. Si vei fi lui, ca cel ce sterge oglinda, si vei cunoaste ca n-a lepadat
toata rugina.
15. Nu-l pune sa stea l�nga tine, ca sa nu te �mpinga pe tine, si sa stea
el �n locul tau.
16. Sa nu-l pui pe sa seada de-a dreapta ta, ca nu cumva sa caute scaunul
tau, si mai pe urma vei cunoaste cuvintele mele, si de graiurile mele te vei
umili.
17. Cui va fi mila de desc�ntatorul cel muscat de sarpe si de toti cei ce
se apropie de hiara.
18. Asa si de cel ce merge la omul pacatos, si se �nveluieste cu pacatul
lui.
19. Un ceas va ram�ne cu tine, iar de vei fi fara de noroc, nu va ram�ne cu
tine.
20. Si cu buzele sale te va �ndulci vrajmasul, si multe-ti va sopti, si-ti
va grai bune.
21. Iar �n inima va sfatui sa te surpe �n groapa, cu ochii va lacrima
vrajmasul.
22. Si de va afla vreme, nu se va satura de s�nge.
23. De se vor �nt�mpla tie rele afla-l-vei pe el acolo �naintea ta, cu
ochii sai va lacrima vrajmasul, si, ca si cum ti-ar ajuta, va sapa sub picioarele
tale.
24. Clati-va capul sau, si va bate �n palmele sale, si multe va sopti, si
va schimba fata sa.

CAP. 13.
Primejdioasa este unirea cu cel m�ndru si bogat si puternic. Iubirea de Dumnezeu
si aproapele, purtarea bogatului cu cel sarac.

Cel ce se atinge de smoala, m�nji-se-va, si cel ce se �nsoteste cu cel trufas,

asemenea lui va fi.
2. Povara mai grea dec�t poti, sa nu ridici; asa si cu cel mai tare dec�t
tine, si mai bogat nu te �nsoti.
3. Ce se �mpreuna oala cu caldarea? Ea se va izbi si ea se va sparge.
4. Bogatul a facut str�mbatate, si el s-a m�niat.
5. Celui sarac s-a facut str�mbatate, si el se roaga de iertaciune.
6. P�na �i vei fi de folos, va lucra cu tine; iar de te vei lipsi, te va
parasi.
7. De ai, va trai cu tine, si te va deserta, si nu-i va fi mila.
8. De esti lui de lipsa, te va �nsela, si z�mbindu-ti a r�de, �ti va da
nadejde.
9. Grai-va tie bune, si va zice: ce-ti trebuie? Si te va rusina pe tine �n
bucatele sale de doua sau de trei ori, p�na ce te va deserta, si mai pe urma va
r�de de tine.
10. Dupa aceea te va vedea pe tine, si te va parasi, si va clati cu capul
sau asupra ta.
11. Ia aminte sa nu te �nseli si sa nu te smeresti �ntru veselia ta.
12. C�nd te cheama cel puternic, fa-te ca si cum te-ai feri, si cu at�ta
mai mul te va chema.
13. Nu te v�r�, ca sa nu te scoti afara, nici sta departe, ca sa nu fii
uitat.
14. Nu lungi vorba cu el, nici crede cuvintelor celor multe ale lui.
15. Ca, cu vorba cea multa te va ispiti, si ca si cum ar r�de te va
�ntreba.
16. Nemilostiv este cel ce nu-si tine cuvintele, si nu va scapa de rau si
de legaturi.
17. Pazeste-te si foarte bine �ti ia seama, ca, cu caderea ta umbli.
18. Tot dobitocul iubeste pe cel asemenea siesi, si tot omul pe aproapele
sau.
19. Tot trupul se �nsoteste cu cel de felul sau, si omul cu cel asemenea
luisi se va �nsoti.
20. Au �nsoti-se-va lupul cu mielul? Asa cel pacatos cu cel cuvios.
21. Ce pace este leoaicei cu c�inele? Si ce pace celui bogat cu cel sarac?
22. V�natul leilor sunt colunii �n pustie; asa pasunea celor bogati, sunt
saracii.
23. Ur�t este trufasului smerenia; asa ur�t este bogatului saracul.
24. Pe bogat c�nd se clateste, �i reazima prietenii; iar pe cel sarac c�nd
cade, �l scot afara prietenii.
25. Bogatul c�nd aluneca, multi sunt care �l sprijinesc, grait-a ce nu se
cadea, si l-a �ndreptat pe el.
26. Cel smerit a gresit, si �nca-l si cearta pe el, grait-a �ntelepteste,
si nu i s-a dat loc.
27. Bogatul a vorbit, si toti au tacut, si cuv�ntul lui p�na la nori l-a
�naltat.
28. Saracul a grait, si zic: cine este acesta? Si de se impiedica �l
rastoarna pe el.
29. Buna este avutia la cel ce este fara de pacat, si rea este saraciea �n
gura celui necredincios.
30. Inima omului schimba fata lui ori spre bune, ori spre rele.
31. Fata vesela este semn, ca inima �ntru cele bune petrece; iar aflarea
pildelor este cugetare cu osteneala.

CAP. 14.
�ntrebuintarea bunurilor vremelnice. Stap�nirea limbii si deprinderea
�ntelepciunii.

Fericit barbatul, care n-a alunecat cu gura sa, si nu se raneste cu m�hniciunea

pacatului.
2. Fericit este, pe care nu-l vinovateste sufletul lui, si care n-a cazut
de la nadejdea sa.
3. Barbatului ticait nu sunt bune avutiile, si omului pizmataret pentru ce
sunt avutii?
4. Cel ce aduna din sufletul sau, altora aduna, si cu bunatatile lui alti
se vor desfata.
5. Cel ce este luisi rau, cui va fi bun? Si nu se va veseli cu averile
sale.
6. Nimic nu este mai rau, dec�t cel ce-si pizmuieste luis; si aceasta este
rasplatirea rautatii lui.
7. Si de face bine, din uitare face; iar mai pe urma arata rautatea sa.
8. Rau este cel ce pizmuieste cu ochiul, si cel ce-si �ntoarce fata, si
cel ce trece cu vederea sufletele.
9. Ochiul lacomului nu se satura cu o parte, si nedreptatea celui rau
usuca sufletul.
10. Ochiul rau �si pizmuieste pentru p�ine, si la masa sa va fi lipsit.
11. Fiule! C�t vei putea fa-ti bine tie si adu Domnului aduceri vrednice.
12. Adu-ti aminte, ca moarta nu zaboveste, si diata iadului nu s-a aratat
tie.
13. Mai �nainte de ce vei muri, fa bine prietenului, si dupa c�t poti
�ntinde si da lui.
14. Sa nu �nt�rzii �n ziua cea buna, si partea poftei cei bune sa nu te
treaca.
15. Au nu altuia vei lasa trudele tale, si ostenelele tale sa le �mparta cu
sorti?
16. Da si ia, si-ti sfinteste sufletul tau; ca �n iad nu este a cauta
desfataciuni.
17. Tot trupul ca o haina se �nvecheste, ca legatura din veac este cu
moarte a muri.
18. Ca frunzele cele ce �nverzesc �n copac des, unele cad, altele rasar.
19. Asa este rodul trupului si al s�ngelui, unul moare si altul se naste.
20. Tot lucrul ce se strica, se sf�rseste, si cel ce-l face pe el se va
duce cu el.
21. Fericit barbatul, care �ntru �ntelepciune se va sf�rsi, si care cu
pricepere va vorbi.
22. Cel ce socoteste caile ei �n inima sa, si cele ascunse ale ei le
g�ndeste.
 23. Cel ce alearga dupa ea ca un iscoditor, si la caile ei privegheaza.
24. Cel ce se uita pe ferestrele ei, si la usile ei asculta.
25. Cel ce salasluieste aproape de casa ei, va �mpl�nta tarusi �n peretii
ei, �ntinde-va cortul sau dupa m�inile ei, si se va salaslui �ntru odihna
bunatatilor.
26. Pune-va pe fiii sai sub acoperam�ntul ei, si sub ramurile ei va
petrece.
27. Scapa-va sub d�nsa de fierbinteala, si �ntru marirea ei se va odihni.

CAP. 15.
Folosul temerii de Dumnezeu si al �ntelepciunii. Vointa omului.

Cel ce se teme de Domnul, va face cele bune, si cel ce tine legea, o va cuprinde
pe ea.
2. Si-l va �ntimpina pe el ca o muma, si ca muierea tineretilor �l va
primi pe el,
3. Hrani-l-va pe el cu p�inea �ntelegerii, si cu apa �ntelepciunii �l va
adapa pe el.
4. Rezema-se-va �ntru ea, si nu se va clati, tinea-se-va de ea si nu se
va rusina.
5. Si-l va �nalta pe el mai mult dec�t pe cei de aproape ai lui, si �n
mijlocul adunarii va deschide gura lui.
6. Desfatare si cununa de bucurie, si nume vesnic va mosteni.
7. Oamenii cei nebuni nu o vor cuprinde pe ea, si barbatii cei pacatosi nu
o vor vedea pe ea.
8. Departe este de trufie, si oamenii cei mincinosi nu-si vor aduce aminte
de ea.
9. Nu este frumoasa lauda �n gura pacatosului, ca nu este de la Domnul
trimisa lui.
10. Ca �ntru �ntelepciune se va grai lauda, si Domnul o va �ndrepta pe ea.
11. Sa nu zici: ca pentru Domnul m-am departat, ca cele ce el le-au ur�t nu
le voi face.
12. Sa nu zici: ca el m-au �nselat, ca n-are el lipsa de omul pacatos.
13. Toata ur�ciunea o au ur�t Domnul, si nu este iubita celor ce se tem de
d�nsul.
14. El din �nceput au facut pe om si l-au lasat pe el �n m�na sfatului sau.
15. De vei vrea, vei tinea poruncile si credinta, si vei face cele bine
placute.
16. Pus-au �naintea ta foc si apa, si ori la care vei vrea, vei tinde m�na
ta.
17. �naintea oamenilor este viata si moarta si ori care-i va placea se va
da lui,
18. Ca multa este �ntelepciunea Domnului; tare este el �ntru putere si
vede toate.
19. Si ochii lui sunt peste cei ce se tem de el, si el va cunoaste tot
lucrul omului.
20. Si nimanui n-au poruncit sa lucreze paganeste, si nimanui n-au dat
slobozenie sa pacatuiasca.

CAP. 16.
Cresterea rea a copiilor. Mila Domnului spre cei buni. Pedeapsa necredinciosilor.

Nu pofti multime de fii fara de folos, nici te bucura de fiii necredinciosi.

2. De se vor �nmulti, nu te bucura de ei, de nu este frica lui Dumnezeu cu
ei.
3. Nu crede vietii lor, si nu nadajdui �ntru multimea lor.
4. Ca mai bun este unul, dec�t o mie, si a muri fara de fii, dec�t a avea
fii fara de frica lui Dumnezeu.
 5. Ca un �ntelept va umplea cetatea de locuitori; iar neamul celor
necredinciosi se va pustii.
6. Multe ca acestea am vazut cu ochii mei, si mai tari dec�t acestea a
auzit urechea mea.
7. �ntru adunarea pacatosilor at�ta-se-va foc; si �n neamul neascultator
s-a aprins m�nie.
8. Nu s-a milostivit spre uriasii ce de demult, care s-au departat �ntru
taria lor.
9. N-a iertat pentru nemernicia lui Lot pe cei ce i-au ur�t pentru trufia
lor.
10. Nu s-a facut lui mila de neamul pierzarii, care se �naltase �ntru
pacatele sale.
11. Tot asa cu cei sase sute de mii de pedestri adunati �ntru �nv�rtosarea
inimii lor.
12. De va fi unul v�rtos la cerbice, minune va fi de se va �ndrepta.
13. Ca mila si m�nia la el este, el poate sa se milostiveasca si sa se
m�nie.
14. Precum este multa mila lui, asa este multa si certarea lui, pe om dupa
faptele lui �l judeca.
15. Nu va scapa pacatosul cu rapirea, nici va �nt�rzia rabdarea celui bine
credincios.
16. La toata milostenia va face loc; fiecine dupa faptele sale va afla.
17. Sa nu zici: de Domnul ma voi ascunde, au dintru �naltime aduce-s-va
cineva aminte de mine?
18. �ntru popor mare nu ma voi pomeni, ca ce este sufletul meu �ntru
at�ta multime de fapturi?
19. Iata cerul si cerul cerului lui Dumnezeu, ad�ncul si pam�ntul se vor
clati �ntru cercetarea lui.
20. Asijderea muntii si temeliile pam�ntului, c�nd va cauta spre ele de
frica se vor cutremura.
21. Si de acestea nu va g�ndi inima si de caile lui cine-s va aduce aminte?
22. Si vifor, care nu-l va vedea om, iar cele mai multe lucruri ale lui
sunt ascunse.
23. Lucrurile dreptatii cine le va vesti? Sau cine le va rabda? Ca departe
este fagaduinta.
24. Cel ce se micsoreaza cu inima, cugeta acestea; iar barbatul cel fara de
minte si ratacit, cugeta cele nebune.
25. Asculta fiul meu! Si �nvata stiinta, si ia aminte cu inima ta la
cuvintele mele.
26. Arata-voi �n cumpana �nvatatura, si cu amanuntul voi vesti stiinta.
27. �ntru judecata Domnului lucrurile lui din �nceput si de c�nd le-au
facut au deosebit partile lor.
28. �mpodobit-au �n veac lucrurile sale si �nceputurile lor �n neamurile
lor, nici au flam�nzit, nici s-au ostenit si n-au �ncetat de la lucrurile sale.
29. Nici unul pe aproapele sau nu l-a necajit si p�na �n veac nu se va
�mpotrivi cuv�ntului lui.
30. Si dupa aceasta au cautat Domnul pe pam�nt si l-au umplut de bunatatile
sale.
31. Cu tot felul de dobitoace vii au acoperit fata lui si �ntr-�nsul va fi
�ntoarcerea lor.

CAP. 17.
Numararea binefacerilor lui Dumnezeu si �ndemnarea spre pocainta.

Domnul au facut din pam�nt pe om si iarasi l-au �ntors �n pam�nt.

2. Zile cu numar si vreme i-au dat lui si i-au dat lui stap�nire peste
cele ce sunt pe pam�nt.
3. Dupa cuviinta lor i-au �mbracat pe ei cu virtute si dupa chipul sau i-
au facut pe ei.
4. Si au pus frica lui peste tot trupul si l-au facut domn hiarelor si
pasarilor.
5. Sfat si limba, ochi, urechi si inima le-au dat lor ca sa socoteasca.
6. Cu stiinta �ntelegerii i-au umplut pe ei, si bune si rele le-au aratat
lor.
7. Pus-au ochiul sau peste inimile lor, ca sa le arate lor marirea
lucrurilor sale.
8. Si numele sfinteniei vor lauda, ca sa graiasca marirea lucrurilor lui.
9. Pusu-le-au lor stiinta si legea vietii le-au dat loc mostenire.
10. Legatura vesnica au facut cu ei si judecatile sale le-au aratat lor.
11. Marirea slavei sale au vazut ochii lor si marirea glasului sau a auzit
urechea lor.
12. Si le-au zis lor: feriti-va de toata nedreptatea, si au poruncit lor
unuia fiecaruia pentru de aproapele sau.
13. Caile lor �naintea lui sunt pururea, nu se vor ascunde de la ochii lui.
14. Fiecarui neam au pus povatuitor si partea Domnului Israil este.
15. Toate lucrurile lor, ca soarele sunt �naintea lui; si ochii lui
ne�ncetati peste caile lor.
16. Nu sunt ascunse nedreptatile lor �naintea lui, si toate pacatele lor
sunt �naintea Domnului.
17. Milostenia barbatului este ca o pecete cu el, si multumita omului ca
lumina ochiului o va pazi.
18. Dupa aceea se va scula si va rasplati lor, si rasplatirea lor �n capul
lor o va �ntoarce.
19. �nsa celor ce se pocaiesc le-au dat �ntoarcere, si pe cei ce slabesc �i
�ndeamna la rabdare.
20. �ntoarce-te la Domnul si paraseste pacatele, roaga-te �naintea fetei
lui si �mputineaza sminteala ta.
21. S�rguieste catre cel prea �nalt si te �ntoarce de la nedreptate si
foarte te sc�rbeste de lucrul ur�t.
22. Pe cel prea �nalt, cine-l va lauda �n iad? �n locul celor vii si acelor
ce dau marturisire?
23. De la cel mort, ca de la cel ce nu este a pierit marturisirea. Cel viu
si sanatos va lauda pe Domnul.
24. C�t este de mare milostivirea Domnului, si mila spre cei ce se �ntorc
la el.
25. Ca nu pot toate sa fie �ntru oameni; ca nu este nemuritor fiul omului.
26. Ce este mai luminos dec�t soarele? Si acesta scade; si ce este rau, va
g�ndi trupul si s�ngele.
27. El priveste puterea �naltimii cerului, si toti oamenii sunt pam�nt si
cenusa.

CAP. 18.
Milostivirea si �ndelunga rabdarea lui Dumnezeu; cumpatarea �n vorbe si ferirea de
portele rele.

Cel ce traieste �n veac, au zidit toate de obste.

2. Domnul singur este drept.
3. Nimanui n-au facut putere, ca sa vesteasca lucrurile lui, si cine va
cerca slava lui?
4. Puterea slavei lui, cine o va numara? Si cine va adauga a grai milele
lui?
5. Nu pot �mputina, nici a adauga, nici a cerca minunile Domnului.
6. C�nd va sf�rsi omul, atunci va �ncepe, si c�nd va �nceta, atunci nu va
fi.
7. Ce este omul, si ce este folosul lui? Ce este binele lui, si ce este
raul lui?
 8. Numarul zilelor omului mult o suta de ani.
9. Ca o picatura de apa din mare si ca un graunt de nisip, asa sunt de
putini anii �n ziua veacului.
10. Pentru aceea lor �ndelung rabdator este Domnul, si au varsat peste ei
mila sa.
11. Vazut-au, si au cunoscut pierirea lor, ca rea este; pentru aceea au
�nmultit milostivirea sa.
12. Mila omului catre aproapele sau, iar mila Domnului peste tot trupul.
13. Mustr�nd si cert�nd si �nvat�nd, si �ntorc�nd ca un pastor turma sa.
14. Pe cei ce primesc �nvatatura �i miluieste, si pe cei ce se s�rguiesc
spre judecatile lui.
15. Fiule! �n cele bune nu da pl�ngere, si �n toata darea nu da �ntristarea
cuvintelor.
16. Au nu roua racoreste caldura? Asa mai bun este cuv�ntul de c�t darea.
17. Au nu este mai bun cuv�ntul dec�t darea cea buna? Si am�ndoua sunt la
omul cel plin de dar.
18. Nebunul cu nemultumire imputa, si darul celui pizmas slabeste ochii
lui.
19. Mai �nainte de ce vorbesti, �nvata, si mai �nainte de boala te
grijeste.
20. Mai �nainte de judecata ispiteste-te pe tine, si �n ceasul cercetarii
vei afla mila.
21. Mai �nainte de boala smereste-te, si �n vremea pacatelor arata
�ntoarcere.
22. Nu te �mpiedica a plini fagaduinta �n vreme buna, si nu astepta p�na la
moarte sa te �ndreptezi.
23. Mai �nainte de ce fagaduiesti, te gateste pe tine, si nu fii ca omul
cel ce ispiteste pe Domnul.
24. Adu-ti aminte de m�nia cea din ziua sf�rsitului, si de vremea izb�ndei,
c�nd va �ntoarce Dumnezeu fata.
25. Adu-ti aminte de foamete �n vremea saturatii, si de saracie si lipsa �n
zilele avutiei.
26. De dimineata p�na seara se schimba vremea, si toate sunt grabnice
�naintea Domnului.
27. Omul �ntelept, �ntru toate se va teme, si �n zilele pacatelor se va
feri de greseala.
28. Tot cel �ntelegator cunoaste �ntelepciunea, si celui ce o a aflat pe ea
va da marturisire.
29. Cei �ntelepti la cuvinte si ei s-au �nteleptit, si au plouat pilde
alese.
CONTENIREA SUFLETULUI.
30. Dupa poftele tale nu merge, si de catre poftele tale te �ntoarce.
31. De vei da sufletului tau placerea poftei, te va face pe tine bucurie
vrajmasilor tai.
32. Nu te veseli cu multa desfataciune, nici te lega cu �ngreunarea ei.
33. Nu te face sarac fac�nd ospete din �mprumutare, c�nd n-ai nimic �n
punga.

CAP. 19.
Despre �nfr�nare, trezvie, limbutie; de cel ce se bucura de nedreptate; de cel ce
nu primeste dojana; despre dojana, smerenia vicleana; din fata se cunoaste cel
�ntelept.

Lucratorul betiv nu se va �mbogati; cel ce nu baga seama de cele mici, prea �ncet
va cadea.
2. Vinul si muierile �nseala pe cei �ntelepti.
3. Si cel ce se lipeste de curve, mai �ndraznet va fi.
4. Moliile si viermii �l vor mosteni pe el, si sufletul �ndraznet va pieri
si se va usca.
5. Cel ce crede cur�nd, usor de inima este, si cel ce pacatuieste, asupra
sufletului sau greseste.
6. Cel desfatat cu inima huli-se-va, si cel ce uraste vorba, mai putin rau
va avea.
7. Niciodata nu pofti cuv�ntul, si nimic tie nu se va �mputina.
8. Catre prieten si catre vrajmasi nu povesti, si de nu este tie pacat,
nu-l descoperi.
9. Ca te-a ascultat pe tine, si te-a cinstit pe tine, si cu vreme te va
ur�.
10. Auzit-ai cuv�nt? Sa moara la tine, cuteaza ca nu te va sparge.
11. De catre fata cuv�ntului, cel nebun se va chinui, ca ceea ce naste
prunc.
12. Sageata �nfipta �n coapsele trupului, asa este cuv�ntul �n inima
nebunului.
13. Mustra pe prieten, ca nu cumva sa fi facut aceea, si de a facut, mai
mult sa nu faca.
14. Mustra pe prieten, ca nu cumva sa fi zis, si de a zis, mai mult sa nu
zica.
15. Mustra pe prieten, ca de multe ori este napaste, si nu crede tot
cuv�ntul.
16. Este care aluneca, ci nu din suflet, si cine n-a gresit cu limba sa?
17. Dojeneste pe prietenul tau, mai �nainte de ce-l �nfricosezi, si da loc
legii celui prea �nalt.
18. Toata �ntelepciunea este frica Domnului, si toata �ntelepciunea este
�mplinirea legii.
19. Si nu este �ntelepciunea stiinta rautatii; si unde este sfatul
pacatosilor, nu este �ntelepciune.
20. Este rautate, si aceasta este ur�ciune, si este nebun care putin
�ntelege.
21. Mai bun este cel ce putin �ntelege cu frica, dec�t el ce prisoseste cu
mintea, si calca legea.
22. Este istetie vadita, si aceasta este nedreapta; si este care �ntoarce
harul, ca sa arate judecata.
23. Este care face rau, si umbla smerit, si cele dinauntru ale lui sunt
pline de viclesug.
24. Care-si pleaca fata sa, si se face surd unde nu-l stiu, el mai �nt�i va
apuca sa-ti strice.
25. Si macar ca pentru slabiciunea puterii nu poate pacatui, de va afla
vreme va face rau.
26. Din vedere se cunoaste omul, si din chipul fetei se cunoaste cel
�ntelept.
27. �mbracamintea barbatului, r�sul dintilor, si calcarea omului vestesc de
ale lui.
28. Este mustrare, care nu este cuvioasa, si este care tace, si acesta este
�ntelept.

CAP. 20.
Despre dreapta �ntrebuintare a limbii. Darurile si minciuna.

Mai bine este a mustra, dec�t a se m�nia pe ascuns.

2. Si cel ce se marturiseste, de la scadere se va opri.
3. Precum este pofta famenului a strica fecioria fetei, asa este cel ce cu
sila face judecata.
4. Este, care tace si se afla �ntelept, si este, care se face ur�t pentru
vorba cea multa,
5. Si este, care tace pentru ca n-are ce sa raspunda, si este care tare
pentru ca stie vremea.
 6. Omul �ntelept va tacea p�na la vreme, iar cel �ng�mfat si nebun va
trece peste vreme.
7. Cel ce �nmulteste cuvintele, ur�-se-va, si cel ce-si ia luisi putere,
se va ur�.
8. Este spor omului �ntru cele rele, si este aflare spre scadere.
9. Este dare care nu-ti va folosi, si este dare, a careia �ndoita este
rasplatirea.
10. Este micsorare pentru marire, si este care din smerenie si-a ridicat
capul.
11. Este care cumpara multe cu putin, si este care plateste cu sapte parti
mai mult.
12. Cel �ntelept �n cuvinte, iubit se va face pe sine, iar darurile celor
nebuni se vor lepada.
13. Darul celui fara de minte nu-ti va folosi tie; ca ochii lui �n loc de
unul, sunt multi.
14. Putine va da si multe va imputa, si va deschide gura sa ca un pristav.
15. Astazi va da �mprumut, si m�ine va cere �napoi. Ur�t om este unul ca
acesta.
16. Nebunul va zice: nu este mie prieten, si nu este har �ntru bunatatile
mele.
17. Cei ce man�nca p�inea mea, sunt rai cu limba.
18. De c�te ori si c�ti �l vor batjocuri pe el?
19. Mai buna este caderea pe pam�nt, dec�t caderea limbii; asa caderea
celor rai degrab va veni.
20. Omul nemultumitor este poveste fara de vreme, pururea va fi �n gura
celor ne�nvatati.
21. Din gura nebunului se va goni pilda, ca nu o va zice �n vremea ei.
22. Este care de nevoie se opreste a pacatui, si �ntru odihna sa nu se va
umili.
23. Este care-si pierde sufletul sa pentru rusine, si de catre fata cea
fara de minte �l va pierde pe el.
24. Este care pentru rusine fagaduieste har prietenului, si-l c�stiga pe el
vrajmas �n zadar.
25. Batjocura rea este la om minciuna, �n gura celor ne�nvatati pururea va
fi.
26. Mai bun este furul, dec�t cel ce pururea minte; iar am�ndoi pierzarea
vor mosteni.
27. Naravul omului mincinos este ocara, si rusinea lui este cu el pururea.

CUVINTELE PILDELOR.

28. Cel �ntelept la cuv�nt se va �nalta pe sine, si omul �ntelept va placea

celor mari.
29. Cel ce lucreaza pam�ntul, �nalta-va stogul sau, si cel ce place celor
mari, curati-se-va de nedreptate.
30. Ospetele si darurile orbesc ochii �nteleptilor, si ca zabala �n gura
abat mustrarile.
31. �ntelepciunea ascunsa si comoara nestiuta, ce folos este de am�ndoua?
32. Mai bun este omul, care �si ascunde nebunia sa, dec�t omul, care �si
ascunde �ntelepciunea sa.

CAP. 21.
�ndemnare a se feri de pacate. Deosebirea �ntru �ntelepti si nebuni dupa
�nsusirile lor.

Fiule, pacatuit-ai? Sa nu mai adaogi �nca; si pentru cele mai dinainte ale tale te
roaga.
2. Ca de fata sarpelui fugi de pacat; ca de te vei apropia de el, te va
musca.
3. Dinti de leu sunt dintii lui, care omoara sufletele oamenilor.
4. Ca sabia cea de am�ndoua partile ascutita, este toata faradelegea; rana
ei n-are vindecare.
5. Batjocura si semetia vor pustii avutia; asa si casa celui trufas se va
pustii.
6. Rugaciunea saracului din gura p�na la urechile lui, si judecata lui
degrab va veni.
7. Cel ce uraste mustrarea, urmeaza pe pacatos, si cel ce se teme de
Domnul, se va �ntoarce din inima.
8. De departe este cunoscut cel cu limba tare, si cel �ntelept stie c�nd
aluneca el.
9. Cel ce �si zideste casa cu bani straini, asemenea este celui ce �si
aduna pietre de morm�nt.
10. C�lti adunati este adunarea celor faradelege, si pierirea lor para de
foc.
11. Calea pacatosilor este netezita cu pietre, si la sf�rsitul ei groapa
iadului.
12. Cel ce pazeste legea, �si stap�neste cugetul sau; si sf�rsitul temerii
de Domnul este �ntelepciunea.
13. Nu se va �nvata cel ce nu este istet; este istetie, care �nmulteste
amaraciunea.
14. Stiinta celui �ntelept se va �nmulti ca un potop, si sfatul lui ca un
izvor de viata.
15. Inima nebunului ca un vas spart, si nici o stiinta nu va tinea.
16. Cuv�nt �ntelept de va auzi cel stiutor, lauda-l-va pe el si peste el va
adauge.
17. Auzit-a cel rasfatat si nu i-a placut, si l-a lepadat �napoia sa.
18. Vorba nebunului ca sarcina �n cale; iar prin buzele celui �ntelept, se
va afla har.
19. Gura �nteleptului se va cauta �ntru adunare, si cuvintele lui le va
cugeta �n inima.
20. Ca o casa stricata, asa este celui nebun �ntelepciunea, si stiinta
celui ne�ntelegator, cuvinte neispitite.
21. Obezi �n picioarele celor nebuni este �nvatatura si ca catusile �n m�na
cea dreapta.
22. Nebunul c�nd r�de, �si �nalta glasul sau; iar omul cuminte abia �ncet
va z�mbi.
23. Ca podoaba cea de aur este �nvatatura la cel �ntelept si ca bratara �n
bratul drept.
24. Piciorul nebunului grabnic este �n casa; iar omul cel ce are multa
stiinta, se va rusina de fata.
25. Nebunul spre usa se uita �n casa; iar omul cel �nvatat sta afara.
26. Semn de om prost este a asculta la usa; iar cel �ntelept se va �ngreuia
de astfel de necinste.
27. Buzele limbutilor �ntr-acestea se vor �ngreuia; iar cuvintele celor
�ntelepti se vor cumpani.
28. �n gura nebunilor este inima lor; iar �n inima �nteleptilor este gura
lor.
29. C�nd bestema cel necredincios pe satana, �nsusi �si blesteama sufletul
sau.
30. P�ngareste sufletul sau cel ce sopteste, si ori unde va locui se va
ur�.

CAP. 22.
Cel lenes la toti este necinstit. Despre fiii cei ne�nvatati si rau crescuti; si
de greselile care strica prietesugul.
Pietrei celei �ntinate s-a asemanat lenesul; si toti vor suiera de batjocura lui.
2. Asemenea baligii celei din gunoi este lenesul; tot cel ce o va ridica,
�si va scutura m�na.
3. Rusine tatalui este fiul ne�nvatat, iar fata spre scadere s-a nascut.
4. Fata �nteleapta mosteni-va pe barbatul sau; iar cea fara de rusine este
de �ntristare celui ce o a nascut.
5. Pe tata si pe barbat rusineaza cea �ndrazneata, si de la am�ndoi va fi
necinstita.
6. Muzica �n jale este poveste fara de vreme; bataile si certarea �n toata
vremea sunt �ntelepciune.
7. Cel ce �nvata pe cel nebun, este ca si cel ce lipeste h�rbul si
desteapta din somn greu pe cel ce doarme.
8. Ca si cum ar povesti celui ce dormiteaza, asa este cel ce povesteste
celui nebun, si la sf�rsit va zice, ce este?
9. Pentru mort pl�nge, ca i-a lipsit lumina, si pentru cel nebun pl�nge,
ca i-a lipsit �ntelegerea.
10. Mai cu dulceata pl�nge pe mort, pentru ca s-a odihnit; iar viata
nebunului mai rea este dec�t moartea.
11. Pl�nsul pentru mort sa fie sapte zile; iar pentru cel nebun si
necredincios, �n toate zilele vietii lui.
12. Cu cel nebun nu �nmulti vorba, si la cel ne�ntelegator nu merge.
13. Fereste-te de el, ca sa nu aibi necaz si sa nu te spurci �ntru
scuturarea lui.
14. Fereste-te de el si vei afla odihna, si nu te lenevi �ntru nebunia
lui.
15. Ce este mai greu dec�t plumbul, si ce alt este numele lui fara numai,
nebun?
16. Mai lesne este a purta nisip, sare si fier, dec�t a locui cu om
ne�ntelegator.
17. �nchietura de lemn legata �n zidul casei, nu se va risipi de cutremur;
asa inima cea �ntarita cu cugetul sfatului �n vreme, nu se va teme.
18. Inima cea asezata pe cugetul �ntelegerii, este ca podoaba nisipoasa a
peretelui neted.
19. Parii sus pusi nu pot sta �mpotriva v�ntului; asa inima fricoasa �n
cugetul nebunului, �naintea a ori ce frica nu va sta.
20. Cel ce �mpunge ochiul, va scoate lacrimi, si cel ce �mpunge inima, face
simtire.
21. Cel ce arunca piatra asupra celor zburatoare, le goneste pe ele, si cel
ce ocaraste pe prieten, strica prietenia.
22. Asupra prietenului de vei scoate si sabia, sa nu te deznadajduiesti, ca
este �ntoarcere.
23. Asupra prietenului de vei deschide gura, sa nu te sfiesti, pentru ca
este �mpacaciune.
24. Afara de batjocura si de trufie si de descoperirea tainei, si de rana
vicleana, pentru acestea va fugi tot prietenul.
25. Sa aibi credinta catre aproapele tau �ntru saracia lui, ca �mpreuna cu
el sa te saturi de bunatatile lui.
26. �n vremea nevoii lui ram�i la el, ca �ntru mostenirea lui, �mpreuna sa
mostenesti.
27. �naintea focului abur de cuptor si fum; asa sunt �naintea s�ngiurilor
sudalmi.
28. Pe prieten a-l acoperi nu ma voi rusina, si de catre fata lui nu ma voi
ascunde.
29. Macar si rele de mi s-ar �nt�mpla pentru el, oricine va auzi, se va
feri de el.
30. Cine va da paza gurii mele, si peste buzele mele pecete de
�ntelepciune, sa nu cad pentru ea, si sa nu ma piarda limba mea.
CAP. 23.
Rugaciune catre Dumnezeu pentru dob�ndirea �ntelepciunii cei adevarate, pentru
�nfr�narea limbii si a poftelor.

Doamne Parinte si Stap�nul vietii mele! Sa nu ma parasesti �n sfatul lor, si sa nu

ma lasi sa cad �ntru ei.
2. Cine va pune peste cugetul meu batai? Si peste inima mea �nvatatura
�ntelepciunii? Ca peste necunostintele mele nu vor cruta, si sa nu se arate de
fata pacatele lor.
3. Ca sa nu creasca nestiinta mea, si pacatele mele sa se �nmulteasca, si
sa cad �naintea vrajmasilor, si sa se bucure de mine vrajmasul meu.
4. Doamne Parinte si Dumnezeul vietii mele! �naltarea ochilor nu-mi da
mie, si pofta o �ntoarce de la mine.
5. Pofta p�ntecelui si a �mpreunarii trupului sa nu ma cuprinda pe mine,
si sufletului celui fara de rusine sa nu ma dai pe mine.
�NVATATURA GURII.
6. �nvatatura gurii auziti fiilor, care cine o va pazi, nu se va prinde cu
buzele sale.
7. Cu nebunia sa se va prinde pacatosul; suduitorul si trufasul se vor
sminti �ntru acelea.
8. A jura nu-ti �nvata gura ta, si a numi pe cel sf�nt, nu te obisnui.
9. Ca precum sluga, care adesea ori se cerceteaza, multe batai ia; asa si
cel ce jura si pururea numeste pe cel sf�nt, de pacat nu se va curata.
10. Barbatul, care mult jura, se va umplea de faradelege, si nu se va
departa de la casa lui biciul.
11. De va gresi, pacatul lui asupra lui va fi, si macar de va trece cu
vederea, �ndoit greseste.
12. Si de a jurat �ndesert, nu se va �ndrepta, ca se va umplea de rele casa
lui.
13. Este grai tocmai �mbracat cu moartea; sa nu se afle acesta �ntru
mostenirea lui Iacov.
14. Ca de la cei binecredinciosi toate acestea se vor departa, si �n pacate
nu se vor tavali.
15. Cu vorba cea fara de cumpatare nu-ti obisnui gura ta, ca este �ntru
aceea cuv�ntul pacatului.
16. Adu-ti aminte de tatal tau si de muma ta, c�nd sezi �n mijlocul celor
mari.
17. Ca nu cumva sa-si uite de tine Dumnezeu �naintea lor, si cu naravul tau
te va nebuni.
18. Si ai vrea sa nu te fi nascut, si-ti vei blestema ziua nasterii tale.
19. Omul, care se obisnuieste cu cuvinte de sudalma, �n toate zilele sale
nu se va �ntelepti.
20. Doua feluri �nmultesc pacatele, si al treilea aduce urgie.
21. Sufletul fierbinte este ca focul ardator, care nu se stinge p�na ce se
potoleste.
22. Omul curvar �n trupul carnii sale, nu va �nceta p�na nu va at�ta foc.
23. Omului curvar toata p�inea este dulce, nu va �nceta p�na la sf�rsit.
24. Omul care paseste din patul sau, zic�nd �ntru sufletul sau: cine ma va
vedea?
25. �ntuneric este �mprejurul meu, peretii ma acopera si nimeni nu ma vede,
pentru ce ma sfiesc?
26. Pacatele mele nu le va pomeni cel prea �nalt, dar ochii oamenilor frica
lui;
27. Si nu stie, ca ochii Domnului de zece mii de ori sunt mai luminosi
dec�t soarele, si privesc la toate caile oamenilor, si vad toate partile cele
ascunse.
28. Mai �nainte de ce s-a facut, toate sunt cunoscute lui; asa si dupa ce
s-a sav�rsit.
 29. Acesta �n ulitile cetatii se va izb�ndi, si unde n-a g�ndit se va
prinde.
30. Asa si muierea care-si lasa barbatul, si face mostenitor din straini.
31. Ca �nt�i legea Domnului a calcat, a doua barbatului sau a gresit, a
treia cu curvie a preacurvit, de la barbat strain a facut copii.
32. Aceasta la adunare se va aduce, si pentru fiii ei cercetare va fi.
33. Nu se vor lati cu radacina fiii ei, si ramurile ei nu vor da rod.
34. Ram�nea-va �ntru blestem pomenirea ei, si ocara ei nu se va sterge.
35. Si vor cunoaste cei ramasi, ca nimic nu este mai bun dec�t frica
Domnului, si nimic nu este mai dulce dec�t a tinea poruncile Domnului.
36. Marire mare este a urma pe Dumnezeu, ca lungimea zilelor vei lua de la
el.

CAP. 24.
Numarul laudelor �ntelepciunii. Folosul si �nceperea ei.

�ntelepciunea va lauda sufletul sau, si �n mijlocul poporului se va mari.

2. �ntru adunarea celui prea �nalt va deschide gura sa, si �naintea
puterii lui se va lauda.
3. Eu din gura celui prea �nalt am iesit, si ca negura am acoperit
pam�ntul.
4. Eu �ntru cele �nalte m-am salasluit, si scaunul meu este �n st�lp de
nor.
5. �nconjurarea cerului am �nconjurat singura, si �n fundul ad�ncurilor am
umblat.
6. �n valurile marii si �n tot pam�ntul, si �n tot poporul si neamul am
c�stigat.
7. Dupa toate acestea am cercat odihna, �ntr-a cui mostenire as salaslui.
8. Atunci mi-au poruncit mie Facatorul tuturor, si cel ce m-au facut pe
mine, au asezat locasul meu,
9. Si au zis: �ntru Iacov locuieste, si �ntru Israil mosteneste.
10. Mai �nainte de veac dintru �nceput m-au zidit pe mine, si p�na �n veac
nu ma voi sf�rsi.
11. �n locasul cel sf�nt �naintea lui am slujit, si asa �n Sion m-am
�ntarit.
12. �n cetatea cea iubita asijderea m-au odihnit, si �n Ierusalim puterea
mea.
13. Si m-am �nradacinat �n popor marit �n partea Domnului a mostenirii lui.
14. Ca un chedru �n Livan m-am �naltat, si ca un chiparos �n muntii
Ermonului,
15. Ca un finic �n tarmuri m-am �naltat, si ca saditurile trandafirului �n
Ierihon.
16. Ca un maslin frumos �n c�mp, si m-am �naltat ca un paltin.
17. Ca scortisoara si aspalatul mirosurilor am dat miros, si ca smirna cea
aleasa am slobozit bun miros.
18. Ca halvanul si ca onixul, si ca stactia si ca aburul Livanului �n cort.
19. Eu ca un terevint am �ntins ramurile mele, si ramurile mele sunt
ramurile maririi si ale darului.
20. Eu ca o vita am odraslit dar, si florile mele sunt rodul maririi si al
avutiei.
21. Apropiati-va catre mine cei ce ma poftiti pe mine, si va saturati din
rodurile mele.
22. Ca pomenirea mea este mai dulce dec�t mierea, si mostenirea mea dec�t
fagurul mierii.
23. Cei ce ma man�nca pe mine, iar vor flam�nzi; si cei ce ma beau pe mine,
iar vor �nsetosa.
24. Cel ce ma asculta pe mine, nu se va rusina, si cei ce lucreaza �ntru
mine, nu vor pacatui.
 25. Toate acestea sunt cartea legaturii Dumnezeului celui prea �nalt,
legea, care o a poruncit Moisi mostenire adunarilor lui Iacov.
26. Cel ce umple ca Fisonul �ntelepciunea, si ca Tigrul �n zilele
tinerilor.
27. Cel ce umple ca Eufratul �ntelegerea, si ca Iordanul �n zilele secerii.
28. Cel ce arata ca lumina �nvatatura, ca Ghionul �n zilele culesului.
29. Cel dintai nu o a cunoscut desav�rsit; asijderea si cel de pe urma nu o
va strabate pe ea.
30. Dec�t marea s-a �nmultit cugetul ei, si sfatul ei dec�t ad�ncul cel
mare.
31. Si eu ca o albie de r�u si ca un sipot de apa am iesit din Rai.
32. Zis-am: adapa-voi gradina mea si voi �mbata sadirea mea.
33. Iata s-a facut mie din albie r�u, si din r�ul meu s-a facut mare.
34. Ca �nvatatura ca zorile o luminez, si o arat pe ea p�na departe.
35. Si ca proorocia voi turna �nvatatura, si o voi lasa pe ea �n neamurile
veacurilor.
36. Vedeti ca nu pentru mine numai m-am ostenit, ci pentru toti cei ce o
cauta pe ea.

CAP. 25.
Trei lucruri sunt placute lui Dumnezeu, si trei ur�te. Noua cugetari fericeste
inima. Despre muierea limbuta si rea.

�n trei m-am �mpodobit, si m-am sculat frumoasa �naintea Domnului si �naintea

oamenilor.
2. Unirea fratilor si prietesugul vecinilor, si barbatul cu muierea care
se �nteleg bine unul cu altul.
3. Iar trei lucruri a ur�t sufletul meu, si foarte m-am sc�rbit de viata
lor:
4. Saracul trufas, bogatul mincinos si batr�nul prea curvar si lipsit de
�ntelepciune.
5. �n tineretile mele n-ai adunat, si cum vei afla la batr�netele tale?
6. C�t de frumos lucru este caruntetilor judecata, si celor batr�ni a
cunoaste sfatul.
7. C�t este de frumoasa la cei batr�ni �ntelepciunea si la cei mariti
�ntelegerea si sfatul.
8. Cununa batr�netelor este ispitirea de multe, si marirea lor frica
Domnului.
9. Noua cugetari am fericit �n inima mea si a zecea o voi grai cu limba:
10. Omul care are bucurie de fii si care traieste si vede caderea
vrajmasilor.
11. Fericit este cel ce locuieste cu femeie �ntelegatoare si care cu limba
n-a alunecat si care n-a slujit celui mai nevrednic dec�t sine.
12. Fericit este cel ce a aflat �ntelepciunea si cel ce o graieste la
urechile celor ce o asculta.
13. C�t de mare este cel ce a aflat �ntelepciunea? Ci nu este mai mare
dec�t cel ce se teme de Domnul.
14. Frica Domnului toate le cov�rseste, si cel ce o tine pe ea, cui se va
asemana?
15. Toata rana nu este ca rana inimii, si toata rautatea nu este ca
rautatea muierii.
16. Toata asuprirea, nu este ca asuprirea celor ce te urasc si toata
izb�nda, nu este ca izb�nda vrajmasilor.
17. Nu este cap mai veninat de c�t capul sarpelui, si nu este m�nie, dec�t
m�nia vrajmasului.
18. Mai bine voiesc a locui cu leu si cu balaur, dec�t a locui cu muierea
cea rea.
19. Rautatea muierii schimba obrazul ei si �ntuneca fata ei ca un sac.
 20. �n mijlocul vecinilor sai va cadea barbatul ei, si auzind va suspina
amar.
21. Toata rautatea este mica pe l�nga rautatea muierii; soarta pacatosului
sa cada peste ea.
22. Cum este suisul nisipos sub picioarele batr�nului; asa este muierea
limbuta barbatului linistit.
23. Nu cauta la frumusetea muierii si nu pofti muiere pentru frumusete.
24. M�nie si obraznicie si rusine mare este, c�nd muierea agoniseste
barbatului sau.
25. Inima smerita si fata trista si rana inimii este muierea rea.
26. M�ini lenese si genunchi slabanoage este muierea rea, care nu-si
fericeste barbatul sau.
27. De la muiere este �nceputul pacatului si prin ea toti murim.
28. Nu da apei loc sa iasa, nici muierii rele volnicie.
29. De nu umbla de la m�na ta, dupa trupul tau o departeaza pe ea.

CAP. 26.
Lauda femeilor celor bune, mustrarea celor rele si paza fetelor.

Fericit este barbatul muierii cei bune, si numarul anilor lui �ndoit este.
2. Muierea vrednica veseleste pe barbatul sau, si anii lui �i va umplea de
pace.
3. Muierea buna, parte buna �n partea celor ce se tem de Domnul se va da.
4. Si a bogatului si a saracului inima este buna si �n toata vremea fata
vesela.
5. De trei s-a temut inima mea, si de fata lucrului al patrulea ma
�nfricosez:
6. De p�ra cetatii, de adunarea poporului si de asuprirea mincinoasa;
acestea toate sunt mai rele dec�t moartea.
7. Durere inimii si jale este muierea ravnitoare asupra altei muieri, si
biciul limbii, ceea ce �n toate se amesteca.
8. Ca jugul de boi, care se clateste, este muierea rea; cel ce o tine pe
ea, ca si cel ce prinde scorpie.
9. Urgie mare este muierea betiva si rusinea sa nu o va acoperi.
10. Curvia muierii �ntru ridicarea ochilor si �n genele ei se cunoaste.
11. Preste fata cea fara de rusine �ntareste paza, ca un afl�nd prilej, sa-
si plineasca pofta sa.
12. De ochiul nerusinos fereste-te si nu te mira de-ti va gresi tie.
13. Precum calatorul �nsetosat �si deschide gura sa si de toata apa cea de
aproape bea.
14. �n preajma a tot parul va sedea si �mpotriva sagetii va deschide tolba.
15. Harul muierii va veseli pe barbatul ei si oasele lui le va �ngrasa
stiinta ei.
16. Darul Domnului este muierea tacuta, si nu este schimbare sufletului
�nvatat.
17. Dar peste dar este muierea rusinoasa si nici o cumpanire nu este
vrednica sufletului celui �nfr�nat.
18. Soarele c�nd rasare �ntru cele �nalte ale Domnului, si frumusetea
muierii cei bune, podoaba este casei sale.
19. Lumina care lumineaza �n sfesnicul cel sf�nt, si frumusetea fetei c�nd
este �n v�rsta statornica.
20. St�lpi de aur pe temeiuri de argint si picioarele frumoase peste
pieptul celui bine �ntarit.
21. Fiule! Pazeste-ti �ntreaga floarea v�rstei tale, si nu da altora taria
ta.
22. Pentru doua lucruri se �ntristeaza inima mea, si pentru al treilea �mi
vine mie m�nie:
23. Omul razboinic ca pierde pentru neavere, si oamenii cei �ntelegatori ca
nu sunt bagati �n seama.
24. C�nd se abate cineva de la dreptate la pacat, Domnul pe acela-l va gati
spre sabie.
25. Anevoie va scapa negutatorul de greseala, si c�rciumarul nu va fi fara
de pacat.

CAP. 27.
Despre lipsa si scumpete. Despre cumparare si v�nzare. �nfr�narea limbii;
cinstirea prietenilor.

Pentru dob�nda multi au pacatuit, si cel ce cearca sa se �mbogateasca, �ntoarce-

si-va ochiul sau.
2. �ntru �ncheieturile pietrilor se �nfige tarusul, si �ntru v�nzare si
cumparare se va str�nge pacatul.
3. De nu se va tinea cineva pe sine cu deadinsul �n frica Domnului, cur�nd
se va strica casa lui.
4. C�nd se clateste ciurul, ram�ne gunoaiele; asa si plevele omului �n
g�ndul lui.
5. Vasele olarului le lamureste cuptorul; iar ispita omului cugetul lui.
6. Cum a fost lucrat pomul, arata rodul lui; asa si cuv�ntul arata g�ndul
cel din inima omului.
7. �nainte de ce g�ndesti, sa nu lauzi pe barbat, ca aceasta este ispita
oamenilor.
8. De vei alerga dupa dreptate, o vei prinde si te vei �mbraca cu ea ca si
cu o haina lunga de marire.
9. Pasarile la cele ce sunt asemenea lor poposesc, si adevarul la cei ce-l
fac pe el, se abate.
10. Leul v�natul p�ndeste; asa si pacatele pe cei ce fac nedreptati.
11. Vorba celui cuvios �ntotdeauna cu �ntelepciune; iar cel nebun se
schimba ca luna.
12. �ntru cei ne�ntelegatori pazeste vremea; iar �ntru cei �ntelepti
adeseori sa fii.
13. Vorba nebunilor ur�cioasa este, si r�sul lor �n desfatarea pacatului.
14. Vorba celui ce mult se jura, ridica parul si vrajba lor astupa
urechile.
15. Varsare de s�nge vrajba trufasilor, si sudalma lor grea la auz este.
16. Cel ce descopere tainele, a pierdut credinta, si nu va afla prieten
dupa inima sa.
17. Iubeste pe prieten si fii credincios cu el; iar de vei descoperi
tainele lui, nu vei mai fi cu el.
18. Ca precum pierde omul pe vrajmasul sau; asa si tu ai pierdut
prietesugul aproapelui tau.
19. Si ca si cum ai fi slobozit o pasare din m�na ta; asa ai lasat pe
aproapele tau, si nu-l vei mai v�na pe el.
20. Nu alerga dupa el, ca departe s-a departat si a fugit ca o caprioara
din lat.
21. Ca rana se poate lega, si pentru vrajba este pace; iar cel ce a
descoperit tainele, a pierdut �ncrederea.
22. Cel ce face cu ochiul, mestesugeste rele, si nimeni nu-l va departa pe
el de la aceea.
23. �naintea ochilor tai �ndulci-va gura ta, si de cuvintele tale se va
mira.
24. Iar dupa aceea �si va �ntoarce gura sa, si la cuvintele tale va adauga
poticneala.
25. Multe am ur�t, si pe acesta n-am cu ce sa-l aseaman; si Domnul �l va
ur� pe el.
26. Cel ce arunca piatra �n sus, peste capul sau o arunca, si lovitura
vicleana despica-va ranele.
 27. Cel ce sapa groapa altuia, cadea-va el �ntr-�nsa, si cel ce �ntinde
cursa, prinde-se-va �ntr-�nsa.
28. Cel ce face rele, peste el vor cadea, si nu va cunoaste de unde-i vin
lui.
29. Batjocura, sudalma celor trufasi, si izb�nda ca leul va p�ndi asupra
lor.
30. �n lat se vor prinde cei ce se bucura de caderea celor drepti, si
durerea �i va mistui pe ei mai �nainte de ce vor muri.
31. M�nia si urgia sunt lucruri ur�te; si barbatul pacatos le tine minte.

CAP. 28.
A nu pofti izb�nda, ci a ierta str�mbatatea. Rautatile limbii si primejdiile ei,
si pe aceasta a o �nfr�na.

Cel ce-si izb�ndeste de la Domnul, va afla izb�nda, si pacatele lui tin�nd, le va

tinea.
2. Iarta nedreptatea aproapelui tau, si atunci c�nd te vei ruga tu, se vor
ierta tie pacatele.
3. Omul asupra omului tine m�nie si de la Dumnezeu cere vindecare.
4. De omul cel asemenea lui nu-i este mila, si pentru pacatele sale se
roaga.
5. El fiind trup tine m�nie si cine va curati pacatele lui?
6. Adu-ti aminte de cele mai de pe urma: de stricaciune si de moarte si te
pazeste de vrajba si ram�i �ntru porunci.
7. Adu-ti aminte de porunci si de asezam�ntul de lege al celui prea �nalt
si nu te m�nia pe aproapele, iert�ndu-i lui nestiinta.
8. Departeaza-te de vrajba si vei �mputina pacatele, ca omul m�nios va
at�ta vrajba.
9. Si omul pacatos va tulbura pe prieten si �ntru oamenii cei ce au pace,
va arunca vrajba.
10. Precum este materia focului, asa se va aprinde si dupa putere vrajba va
creste.
11. Dupa puterea omului va fi m�nia lui; si dupa cum este avutia lui, va
�nalta m�nia sa.
12. Sfada grabnica aprinde foc, si vrajba grabnica varsa s�nge.
13. De vei sufla �n sc�nteie, se va aprinde si de vei scuipa peste ea se va
stinge; am�ndoua ies din gura ta.
14. Pe soptitor si pe cel cu doua limbi, blestemati-l, ca pe multi care
aveau pace i-a pierdut.
15. Limba a treia pe multi i-a clatit, si i-a risipit dintr-un neam �ntr-
alt neam, si cetati tari a surpat si casele celor mari a stricat.
16. Limba a treia pe muieri vrednice a gonit si le-a lipsit pe ele de
ostenelele lor.
17. Cel ce asculta de ea, nu va afla odihna, nici va locui cu liniste.
18. Lovitura biciului face v�nataie, iar lovitura limbii fr�nge oasele.
19. Multi au pierit de ascutisul sabiei, ci nu ca cei ce au cazut de limba.
20. Fericit este cel ce a scapat de ea, si care n-a trecut �n m�nia ei.
21. Care n-a tras jugul ei si cu legaturile ei nu s-a legat.
22. Ca jugul ei jug de fier este si legaturile ei sunt legaturi de arama.
23. Moarte rea este moartea ei, si mai de folos este iadul dec�t ea.
24. Nu va birui pe cei bine credinciosi, si �n vapaia ei nu se vor arde.
25. Cei ce parasesc pe Domnul, vor cadea �ntr-�nsa, si se va at�ta �ntru
ei, si nu se va stinge.
26. Trimite-se-va asupra lor, ca leul si ca pardosul, �i va pierde pe ei.
27. Vezi, �ngradeste mosia ta cu spini, si argintul tau si aurul tau leaga-
l bine.
28. Si cuvintelor tale fa jug si cumpana, si gurii tale fa-i usa si
�ncuietoare.
 29. Ia aminte ca nu cumva sa aluneci cu ea, si sa nu cazi �naintea celui ce
te p�ndeste cu viclesug.

CAP. 29.
Despre �mprumutare si chezasuire. Milostenie, oaspetii cei nemultumitori si despre
nemernici.

Cel ce face milostenie, �mprumuta pe aproapele sau; si cel ce biruieste cu m�na

sa, tine poruncile.
2. �mprumuta pe aproapele sau �n vremea lipsii lui; si iarasi �napoiaza
aproapelui la vremea sa.
3. �ntareste cuv�ntul si te �ncrede lui, si �n toata vremea vei afla ce-ti
este tie de lipsa.
4. Multi ca o aflare au socotit �mprumutarea, si au facut necaz celor ce
i-au ajutat pe ei.
5. P�na unde va lua, va preasaruta m�na celui ce-i da, si spre banii
aproapelui va smeri glasul.
6. Iar c�nd este vremea sa �ntoarca, �ndelungeaza vremea si se apara cu
cuvinte de lene si vinuieste vremea.
7. De va putea, abia va �ntoarce jumatate si aceea o va socoti ca o
aflare.
8. Iar de nu, pentru ca l-a lipsit pe el de banii sai, se face lui vrajmas
;n dar.
9. Blestemuri si sudalme �i va rasplati lui, �n loc de cinste, �i va
rasplati lui necinste.
10. Multi pentru aceasta rautate se �ntorc de catre om si nu �mprumuta,
tem�ndu-se sa nu se pagubeasca �n zadar.
11. �nsa cu cel smerit fii �ngaduitor si nu �nt�rzia a face mila cu el.
12. Pentru porunca ajuta pe sarac si �n lipsa lui sa nu-l �ntorci desert.
13. Pierde banii pentru frate si pentru prieten, ca sa nu rugineasca sub
piatra spre pierzare.
14. Pune-ti comoara ta �ntru poruncile celui prea �nalt, si mai mult va
folosi tie dec�t aurul.
15. �nchide milostenia ta �n camarile tale, si aceasta te va scoate din tot
raul.
16. Mai mult dec�t pavaza puterii si dec�t sulita tariei �mpotriva
vrajmasului, se va razboi pentru tine.
17. Barbatul bun se pune chezas pentru aproapele sau; iar cel ce a pierdut
rusinea, parasi-l-va pe el.
18. Binele, care ti l-a facut chezasul sa nu-l uiti, ca si-a dat sufletul
sau pentru tine.
19. Binele chezasului �l strica pacatosul, si cel nemultumitor �n cuget,
paraseste pe cel ce l-a izbavit pe el.
20. Chezasia pe multi drepti i-a pierdut, si i-a clatit pe ei ca valurile
marii.
21. Pe barbati puternici i-a scos din case, si i-a facut sa rataceasca pe
la neamuri straine.
22. Pacatosul caz�nd �n chezasie si gonind prilejuri, va cadea �n judecata.
23. Ajuta pe aproapele tau dupa puterea ta, si-ti ia aminte tie sa nu cazi.
24. Temeiul vietii omului este apa, p�inea, haina si casa, care-l acopera.
25. Mai buna este viata saracului sub acoperam�nt de sc�nduri, dec�t ospete
luminate �n straini.
26. Spre mic si spre mare, fiii voitor de bine.
27. Rea viata este din casa �n casa, si unde te vei salaslui, nu vei
deschide gura ta.
28. Ospata-vei si vei adapa nemultumitori, si pe l�nga acestea amaraciuni
vei auzi:
29. Mergi nemernice, �mpodobeste masa, si cu ce va fi �n m�na ta hraneste-
ma.
30. Iesi nemernice dinaintea cinstei, ca mi-a venit oaspet fratele meu si-
mi trebuieste casa.
31. Grele sunt acestea omului, care are minte: certarea casei si imputarea
datornicului.

CAP. 30.
Despre certarea si �nvatatura pruncilor. �ngrijirea sanatatii. Veselia si
�nfr�narea.

Cel ce iubeste pe fiul sau, �l bate, ca mai pe urma sa se bucure de el.

2. Cel ce cearta pe fiul sau, folos va avea de el, si �ntru cei cunoscuti
se va lauda pentru el.
3. Cel ce �nvata pe fiul sau, �ntar�ta pe vrajmasi, si �naintea
prietenilor se va bucura pentru el.
4. Murit-a tatal lui, si ca si cum n-ar fi murit, pentru ca asemenea luisi
a lasat dupa sine.
5. �n viata sa a vazut si s-a bucurat, si la moartea sa nu s-a �ntristat.
6. Asupra vrajmasilor a lasat izb�nditor, si prietenilor rasplatitor de
har.
7. Cel ce este moale cu fiul sau, va lega ranele lui, si de toata
strigarea se vor tulbura cele dinauntru ale lui.
8. Calul ne�nvatat se face nesilnic, si fiul slobod se face obraznic.
9. Hraneste pe fiul tau si te va �nfricosa, joaca-te cu el si te va
�ntrista.
10. Nu r�de cu el, ca nu �mpreuna cu el sa te doara, si mai pe urma sa ti
se strepezeasca dintii.
11. Nu-i da lui volnicie la tinerete, si nu trece cu vederea greselile lui.
12. Pleaca grumazul lui la tinerete, si fr�nge coastele lui p�na este
prunc, ca nu cumva �nv�rtosindu-se sa nu te asculte.
13. Cearta pe fiul tau, si-l fa sa lucreze, ca sa nu se poticneasca �ntru
rusine.
DESPRE SANATATE
14. Mai bun este saracul sanatos si tare cu puterea, dec�t bogatul care are
trupul sau ranit.
15. Sanatatea si buna tarie, mai buna este dec�t tot aurul, si trupul cel
sanatos si cu putere, dec�t avutia nenumarata.
16. Nu este mai buna avutia dec�t sanatatea trupului, si nu este bucurie
mai mare dec�t bucuria inimii.
17. Mai buna este moartea, dec�t viata amara sau dec�t boala statornica.
18. Bunatati multe varsate �mprejurul gurii celei �nchise, ca bucatele cele
puse la morm�nt,
19. Ce foloseste idolului jertfa? Ca nici nu man�nca, nici nu miroase; asa
este pe care �l goneste Domnul.
20. Cel ce vede cu ochii si suspina, este ca si scopitul, care �mbratiseaza
pe fecioara si suspina.
21. Nu da spre �ntristare sufletul tau, si nu te necaji pe tine cu sfatul
tau.
22. Veselia inimii este viata omului, si bucuria omului este �ndelungarea
zilelor lui.
23. Iubeste-ti sufletul tau si-ti m�ng�ie inima ta, si departe de la tine
goneste �ntristarea.
24. Ca pe multi i-a omor�t �ntristarea, si nu este folos �ntru ea.
25. Pizma si m�nia �mputineaza zilele, si grija aduce batr�netele mai
�nainte de vreme.

CAP. 31.
Despre bogatie si saracie. Reguli pentru ospete. �ngrijirea de sanatate si
cumpatarea vinului.

Privegherea avutiei topeste trupul, si grija ei strica somnul.

2. Grija privegherii va cere adormire, si boala grea desteapta somnul.
3. Ostenitu-s-a bogatul str�ng�nd bani, si �ntru odihna sa se satura de
desfatarile sale.
4. Se osteneste saracul �ntru �mputinarea vietii, si �n odihna lipsit se
face.
5. Cel ce iubeste aurul, nu se va �ndrepta, si cel ce alearga dupa
stricaciune, satura-se-va de ea.
6. Multi au cazut pentru aur, si �naintea lor le-a fost pierirea lor.
7. Lemn de �mpiedecare este celor ce-i jertfesc lui; si tot cel fara de
minte se va prinde �ntr-�nsul.
8. Fericit este bogatul, care s-a aflat fara de prihana, si dupa aur n-a
umblat.
9. Cine este acesta? Si-l vom ferici pe el, ca a facut minunate �ntru
poporul sau.
10. Cine s-a lamurit cu el, si s-a facut desav�rsit, si i-a fost lui spre
lauda?
11. Cine este care a putut calca porunca si n-a calcat? Si a putut face rau
si n-a facut?
12. �ntari-se-vor bunatatile lui, si milosteniile lui le va povesti
adunarea.
13. C�nd sezi la masa mare, sa nu deschizi spre ea g�tlejul tau,
14. Si sa nu zici: multe sunt puse pe masa; adu-ti aminte, ca rau lucru
este ochiul viclean.
15. Mai rau dec�t ochiul, ce s-a facut? Pentru aceea �naintea a toata fata
lacrimeaza,
16. Sa nu-ti �ntinzi m�na unde el se va uita, si sa nu-ti bagi m�na cu el
�n blid.
17. Din tine �nsuti cunoaste ale aproapelui si de tot lucrul g�ndeste.
18. Man�nca ca un om cele ce sunt pus �naintea ta, si nu clefai, ca sa nu
te faci ur�t.
19. �nceteaza mai �nt�i pentru �nvatatura, si nu fii nesatios ca sa nu
smintesti.
20. Si c�nd sezi �ntru mai multi, sa nu �ntinzi m�na ta mai �nainte de ei.
21. Omului �nvatat, destul este putin si �ntru asternutul sau nu va
rasufla anevoie.
22. Cu somn sanatos se odihnesc matele celui cumpatat; se scoala dimineata,
si sufletul lui cu el.
23. Truda privegherii si a gretii si capierea cu omul cel nesatios.
24. Si de te-ai silit �n m�ncari, scoala-te la mijlocul m�ncarii si te vei
odihni.
25. Asculta-ma fiule! Si baga-ma de seama, si mai pe urma vei afla
cuvintele mele.
26. �ntru toate lucrurile tale fii s�rguitor, si toata neputinta nu te va
�nt�mpina.
27. Pe cel stralucit �n p�ini, bine-l vor cuv�nta buzele si marturia
bunatatii lui este credincioasa.
28. Asupra p�inii cei rele va c�rti cetatea, si marturia rautatii ei este
adevarata.
29. La vin nu te face viteaz, ca pe multi i-a pierdut vinul.
30. Cuptorul ispiteste calitura �n st�mparare; asa vinul inimile trufasilor
�n vrajba.
31. �ntocmai cu viata este omului vinul, de-l vei bea pe el cu masura sa.
32. Ce viata este celui lipsit de vin? Ca acesta s-a facut, ca sa
veseleasca pe oameni.
33. Bucuria inimii si veselia sufletului este vinul, c�nd se bea la vreme
cu masura.
34. Amaraciune sufletului este vinul, c�nd se bea mult, sfezi si caderi
face.
35. Betia �nmulteste m�nia celui fara de minte spre �mpiedecare, si
�mputineaza virtutea si agoniseste rane.
36. La ospatul vinului sa nu mustri pe aproapele tau, si sa nu-l defaimi pe
el la veselia lui.
37. Cuv�nt de batjocura sa nu-i zici lui, si sa nu-l necajesti pe el
cer�ndu-i.

CAP. 32.
Urmarea �nvataturii. Cum se pastreaza sanatatea. Respectul batr�nilor. Credinta �n
sine si �n Dumnezeu.

Povatuitor te-a pus pe tine, nu te tinea mare, fii �ntru ei ca si unul dintre ei.
2. Grijeste de ei si apoi sezi, si dupa ce vei face toate cele ce trebuie,
culca-te.
3. Ca sa te veselesti de ei, si pentru podoaba sa iei cununa.
4. Graieste cel ce esti mai batr�n, ca se cade tie, cu buna stiinta, si sa
nu �mpiedeci muzica.
5. Unde nu este ascultare, nu varsa graiuri, si c�nd nu este vreme, nu te
arata �ntelept.
6. Pecete de antracs pe podoaba de aur este �ntocmirea c�ntaretilor la
ospatul vinului.
7. Pecete de smaragd cu mestesug de aur este glasul c�ntaretilor la vinul
cel dulce.
8. Graieste t�narule c�nd ai lipsa; abia de doua ori de te vei �ntreba.
9. Str�nge-ti cuv�ntul, cu putine multe, fii ca si cum ai sti si ca si cum
ai tacea.
10. �ntru cei mai mari nu te face ca si cum ai fi asemenea lor, si altul
graind, nu vorbi multe.
11. �naintea trasnetului grabeste fulgerul; si �naintea celui rusinos va
merge harul.
12. La vreme te scoala, si nu fii cel mai de pe urma; alearga acasa, si nu
fii lenes.
13. Acolo te joaca si-ti fa cugetele tale, si sa nu gresesti cu cuv�nt
trufas.
14. Si pentru acestea binecuvinteaza pe cel ce te-au facut pe tine, si te
veseleste din bunatatile lui.
15. Cel ce se teme de Domnul, va primi �nvatatura, si cei ce m�neca, afla-
vor bunavointa.
16. Cel ce cauta legea, satura-se-va de la ea, si cel ce se fatarniceste,
se va �mpiedica �ntr-�nsa.
17. Cei ce se tem de Domnul, afla-vor judecata, si �ndreptari ca lumina vor
aprinde.
18. Omul pacatos se fereste de mustrare, si dupa voia lui �si va afla
potrivire.
19. Barbatul cel de sfat nu va parasi cugetarea; iar cel strain si trufas
nu se va teme de frica, de va si face ceva fara de sfat.
20. Fara de sfat nimic sa nu faci; si dupa ce faci, sa nu-ti para rau.
21. Pe cale surpata nu merge, ca sa nu te �mpiedici de pietris.
22. Nu te �ncrede caii cei neispitite, si de fiii tai te pazeste.
23. �n tot lucrul crede sufletului tau, ca aceasta este paza poruncilor.
24. Cel ce crede legii, asculta de porunci; si cel ce nadajduieste spre
Domnul, nu se va lipsi.
CAP. 33.
Dumnezeiasca �ntelepciune pe unii �i �nalta, iar pe altii �i smereste. Dupa
dreapta judecata, barbatul �ntelept nu se supune ne�ntelepteste fiului sau, nici
femeii, nici altcuiva.

Pe cel ce se teme de Domnul, nu-l va �nt�mpina raul, fara numai ispita, si iarasi
�l va izbavi pe el.
2. Barbatul �ntelept nu va ur� legea; iar cel ce se fatarniceste �ntr-
�nsa, este ca corabia �n furtuna.
3. Omul �ntelegator va crede legii, si legea va fi lui credincioasa.
4. Ca �ntrebarea dreptilor gateste cuv�ntul, si asa te vei asculta, leaga
�mpreuna �nvatatura si raspunde.
5. Ca roata carului este inima nebunului, si ca osiea pe care se �ntoarce,
este g�ndul lui.
6. Ca, calul armasar este prietenul hulitor, sub tot cel ce sade pe el
r�nchiaza.
7. Pentru ce zi pe zi �ntrece, si toata lumina zilei anului de la soare
este?
8. Cu stiinta Domnului s-au osebit, si au schimbat vremi si praznuiri.
9. Dintru ele unele le-au �naltat si le-au sfintit; altele le-au pus �n
numarul zilelor.
10. Si toti oamenii sunt din tar�na, si din pam�nt s-au zidit Adam.
11. Cu multimea stiintei Domnul i-au osebit pe ei, si au schimbat caile
lor.
12. Dintru ei au binecuv�ntat si au �naltat, si dintru ei au sfintit si i-
au apropiat la sine.
13. Dintru ei au blestemat si au smerit, si i-au scos pe ei din locasurile
lor.
14. Ca lutul olarului �n m�na lui; toate caile lui dupa buna placerea lui.
15. Asa sunt oamenii �n m�na celui ce i-au facut pe ei, ca sa le dea lor
dupa judecata sa.
16. �mpotriva raului este binele, si �mpotriva mortii viata.
17. Asa si �mpotriva cuviosului, cel pacatos.
18. Asijderea priveste al toate lucrurile celui prea �nalt, doua, doua, si
unul �mpotriva altuia.
19. Si eu mai pe urma am privegheat, si am mostenit de tot ca de la
�nceput.
20. Ca cel ce aduna �n vie pe urma culegatorilor, cu binecuv�ntarea
Domnului am ajuns, si ca cel ce culege am umplut teascul.
21. Socotiti, ca nu numai pentru mine singur m-am ostenit; ci si pentru
toti cei ce cauta �nvatatura.
22. Ascultati-ma pe mine mai marii poporului, si povatuitorii adunarii
bagati �n urechi.
23. Fiului si muierii, fratelui si prietenului, �n viata ta sa nu dai
putere asupra ta.
24. Si banii tai sa nu-i dai altuia, ca nu cumva sa-ti para rau si sa te
rogi pentru ei.
25. P�na traiesti si este suflet �n tine, nici unui trup nu te supune.
26. Ca mai bine este, ca fiii tai sa se roage de tine, dec�t tu sa cauti la
m�inile lor.
27. �ntru toate lucrurile tale fii sav�rsitor, nu da hula �ntru marirea
ta.
28. �n ziua sf�rsitului zilelor vietii tale si la vremea mortii tale, sa
�mparti mostenirea ta.
DESPRE SLUGI.
29. M�ncare, toiag si povara la magar; iar la sluga p�ine, certare si
lucru.
30. Lucreaza cu sluga si vei afla odihna; slobozi m�inile lui si va cerca
slobozenie.
31. Jugul si hamul pleaca grumajii si pe sluga cea rea legaturile si
caznele.
32. Pune-l pe el la lucru, ca sa nu seada fara de lucu, ca multa rautate a
�nvatat lenevirea.
33. La lucru pune-l pe el, precum se cade lui, si de nu te va asculta,
�ngreuiaza obezile lui.
34. Si sa nu prisosesti peste tot trupul, afara de cale si fara de judecata
nimic sa nu faci.
35. De ai sluga, sa fie ca tine, caci cu s�nge l-ai c�stigat pe el.
36. De ai sluga, grijeste-l pe el ca si pe tine �nsuti, ca, ca de sufletul
tau vei avea de el lipsa.
37. De-l vei necaji pe el si scul�ndu-se va fugi, �n care parte de loc �l
vei cauta pe el?

CAP. 34.
Desertaciunea visurilor si a vrajilor; nadejdea �n Dumnezeu; ajutorinta saracului
si simbria slugii.

Desarte nadejdi si mincinoase sunt omului celui ne�ntelegator, si visurile fac pe

cei ne�ntelepti sa zboare.
2. Ca si cel ce se prinde de umbra si alearga dupa v�nt; asa este si cel
ce crede visurilor.
3. Aceasta asemenea acestuia, vederea visurilor asemanarea fetei �naintea
fetei.
4. De la cel necurat, ce se va curati? Si de la minciuna, ce se va
adeveri?
5. Vrajile si desc�ntaturile si visurile, desarte sunt, precum si aceea ce
este gata a naste i se naluceste inima.
6. De nu vor fi trimise de la cel prea �nalt, ca sa te cerceteze, sa nu
dai inima ta spre ele.
7. Ca pe multi i-au �nselat visurile si au cazut cei ce au nadajduit �ntr-
�nsele.
8. Fara de minciuna se va sav�rsi legea, si �ntelepciunea este sav�rsire
gurii cei credincioase.
9. Omul �nvatat multe a cunoscut si cel ce multe stie, �ntelepteste va
grai.
10. Cel ce nu s-a ispitit, putine stie, iar cel ce a nemernicit, a �nmultit
�ntelepciunea.
11. Multe am vazut �ntru nemerniciea mea si mai mult dec�t cuvintele mele
este �ntelegerea mea.
12. De multe ori p�na la moarte am avut primejdie si m-am m�ntuit prin
acestea.
13. Duhul celor ce se tem de Domnul, va fi viu, pentru ca nadajdea lor este
spre cel ce-i m�ntuieste pe ei.
14. Cel ce se teme de Domnul, nu se va �nfricosa si nu se va speria, ca el
este nadejdea lui.
15. Fericit este sufletul celui ce se teme de Domnul.
16. Si �n cine razima si cine este �ntarirea lui?
17. Ochii Domnului peste cei ce-l iubesc pe el, scuteala puternica si
�ntarire v�rtoasa.
18. Acoperem�nt de caldura si acoperam�nt de catre amiazazi, paza de catre
�mpiedecare si ajutor de catre cadere.
19. Cel ce �nalta sufletul si lumineaza ochii, d�nd vindecare, viata si
binecuv�ntare.
20. Cel ce jertfeste din nedrept, prinos hulit este lui si nu sunt spre
buna vrere huliturile celor fara de lege.
21. Nu bine voieste cel prea �nalt �n darurile necredinciosilor; nici
�nmultirea jertfelor curateste pacatele.
22. Cel ce aduce jertfa din averea saracilor, junghie pe fiu �naintea
tatalui sau.
23. P�inea celor lipsiti din viata saracilor, si cel ce o ia pe aceasta,
omul s�ngiurilor este.
24. Cel ce ia hrana cea de lipsa, este ca cel ce omoara pe aproapele sau,
si cel ce opreste simbria slugii, ca cel ce varsa s�nge.
25. C�nd unul zideste si altul strica, ce folos fac, fara numai se
ostenesc.
26. C�nd unul se roaga si altul blesteama, al cui glas va auzi
Stap�nitorul?
27. Cel ce se spala de la mort si iarasi se atinge de el, ce i-a folosit
lui spalarea sa?
28. Asa omul cel ce posteste �ntru pacatele sale si iarasi merge si face
aceleasi.
29. Rugaciunea lui, cine o va asculta? Si ce a folosit smerindu-se pe sine?

CAP. 35.
Despre jertfele placute si neplacute lui Dumnezeu. M�ng�ierea vaduvelor, saracilor
si orfanilor.

Cel ce pazeste legea, �nmulteste jerfele.

2. Jertfeste jertfa de m�ntuire cel ce ia aminte la porunci.
3. Si cel ce multumeste, ca cel ce aduce faina curata de gr�u; si cel ce
face milostenie, ca cel ce jertfeste jertfa de lauda.
4. Placut este Domnului c�nd te departezi de rautate, si jertfa de
curatenie este c�nd te desparti de str�mbatate.
5. Sa nu te ivesti �n fata Domnului desert, ca toate acestea sunt pentru
porunca.
6. Aducerea dreptului, unge jertfelnicul, si mirosul ei, bun este �naintea
celui prea �nalt.
7. Jertfa barbatului drept este primita, si pomenirea ei nu se va uita.
8. Cu ochi bun slaveste pe Domnul, si sa nu �mputinezi p�rga m�inilor
tale.
9. Totdeauna c�nd dai, fii cu fata voioasa si cu bucurie sfinteste
zeciuiala.
10. Da celui prea �nalt, precum ti-au dat el, si cu ochiul bun, c�stigul
m�inii.
11. Ca Domnul rasplatitor este, si cu sapte parti va rasplati tie.
12. Nu osteni cu daruri, ca nu le va primi.
13. Nu nadajdui �n jertfa nedreapta, ca Domnul judecator este, si nu este
la el marirea fetei.
14. Nu va primi Domnul fata, care este asupra saracului, iar rugaciunea
celui asuprit o va asculta.
15. Nu va trece cu vederea rugaciunea sarmanului, nici pe vaduva c�nd va
varsa graiul.
16. Au nu curg lacrimile vaduvei pe obraz? Si strigarea ei asupra celui ce
le-au scos pe ele?
17. Cel ce slujeste lui Dumnezeu, cu bunavointa primi-se-va, si rugaciunea
lui p�na la nori va ajunge.
18. Rugaciunea celui smerit, norii va patrunde si nu se va m�ng�ia p�na nu
se va apropia.
19. Si nu se va departa p�na ce va socoti cel prea �nalt, si va face
judecata cu dreptate si va face judecata.
20. Si Domnul nu va zabovi, nici va �ndelunga m�nia peste ei, p�na ce va
zdrobi mijlocul celor nemilostivi.
21. Si neamurilor va rasplati izb�nda, p�na ce va strica multimea
batjocuritorilor, si schiptrurile nedreptilor le va zdrobi.
 22. P�na ce va rasplati omului dupa lucrurile lui, si lucrurilor oamenilor
dupa g�ndurile lor.
23. P�na ce va judeca judecata poporului sau, si-i va veseli pe ei cu mila
sa.
24. Frumoasa este mila �n vremea necazului lui, ca norii cei de ploaie �n
vremea secetei.

CAP. 36.
Rugaciunea pentru Israiliteni si pentru s�nta cetate cea asuprita de neamurile
straine. Laude femeii cei bune si �ntelepte.

Miluieste-ne pe noi stap�ne Dumnezeul tuturor, si cauta,

2. Si trimite frica ta peste toate neamurile.
3. Ridica m�na ta peste neamurile cele straine, ca sa vada puterea ta.
4. Precum �naintea lor te-ai sfintit �ntru noi, asa si �naintea noastra
te mareste �ntru ei.
5. Ca sa te cunoasca pe tine, precum si noi te-am cunoscut; ca nu este
Dumnezeu afara de tine Doamne.
6. Innoieste semnele si schimba minunile.
7. Mareste m�na ta si bratul cel drept.
8. Desteapta m�nia si varsa iutimea.
9. Pierde pe vrajmas si strica pe �mpotrivnic.
10. Grabeste vremea si-ti adu aminte de juram�nt, ca sa se povesteasca
maririle tale.
11. De iutimea focului sa se mistuiasca cel ce a scapat, si cei ce fac rau
poporului tau, sa afle pierzare.
12. Zdrobeste capetele boierilor vrajmasilor, care zic: nu este afara de
noi.
13. Aduna toate neamurile lui Iacov, inima luminata si buna se nevoieste
spre m�narile sale.
14. Miluieste Doamne poporul, care se cheama cu numele tau, si pe Israil pe
care cu nasterea cea dintai l-ai asemanat.
15. Milostiveste-te spre Ierusalim cetatea sfintirii tale, cetatea odihnei
tale.
16. Umple Sionul, ca sa �nalte graiurile tale, si de marire pe poporul tau.
17. Da marturie lucrurilor tale celor din �nceput, si desteapta proorociile
cele ce sunt �ntru numele tau.
18. Da plata celor ce te asteapta pe tine, si proorocii tai credinciosi sa
se afle.
19. Asculta Doamne rugaciunea celor ce se roaga tie pentru poporul tau,
dupa binecuv�ntarea lui Aaron, ca sa cunoasca toti cei de pe pam�nt, ca tu Doamne
esti Dumnezeul veacurilor.
20. Toata m�ncarea primeste p�ntecele, �nsa este o bucata mai buna dec�t
alta bucata.
21. G�tlejul cu gustul alege bucatele v�natului; asa inima cea �nteleapta,
cuvintele cele mincinoase.
22. Inima �ndaratnica aduce m�hnire, �nsa omul cel �nvatat va rasplati ei.
23. Pe tot barbatul a primi muierea si este fata mai buna dec�t alta fata.
24. Frumusetea muierii veseleste fata si cov�rseste toata pofta omului.
25. De este pe limba ei mila si bl�ndete, nu este barbatul ei ca fiii
oamenilor.
26. Cel ce-si c�stiga muiere, �ncepe la agonisita ajutor dupa sine si st�lp
de odihna.
27. Unde nu este gard, se va jefui asoniseala; si unde nu este muiere,
suspina cel ratacit.
28. Ca cine va crede t�lharului celui sprinten, care umbla din cetate �n
cetate? Asa si omului care n-are cuib si salasluieste ori unde �nsereaza.
CAP. 37.
Sa se deosebeasca prietenii cei adevarati de cei mincinosi, si sfetnicii cei
drepti de cei fatarnici; despre �nfr�narea �n m�ncari.

Tot prietenul zice: eu am tinut prietesugul cu el; dar este prieten numai cu
numele prieten.
2. Au nu ram�ne p�na la moarte �ntristarea, c�nd sotul si prieten se
�ntoarce �n vrajba?
3. O rau g�nd! De unde te rasturnasi sa acoperi uscatul cu viclesug?
4. Sotul cu prietenul traiesc bine �n veselie; iar �n vremea necazului se
face �mpotrivnic.
5. Sotul cu prietenul �mpreuna se ostenesc pentru p�ntece si �naintea
razboiului va lua pavaza.
6. Sa nu uiti pe prieten �n sufletul tau si sa nu-l uiti pe el �ntru
averile tale.
7. Tot sfetnicul �si lauda sfatul; ci este care da sfat pentru sine.
8. Pazeste-ti sufletul tau de sfetnic si cunoaste �nt�i, care este lipsa
lui, ca el pentru sine va sfatui.
9. Ca nu cumva sa arunce sorti asupra ta si sa zica tie: buna este calea
ta si va sta �n preajma ca sa vada ce se va �nt�mpla tie.
10. Nu te sfatui cu cel ce te trece cu vederea, si de cel ce-ti pizmuieste
soarta, ascunde-ti sfatul tau.
11. Cu muierea despre �mpotriva r�vnitoarea sa, nici cu cel fricos despre
razboi.
12. Nici cu negutatorul despre schimb, nici cu cel ce cumpara despre
v�nzare.
13. Nici cu cel pizmas despre multumita, nici cu cel nemilostiv despre
�ndurare.
14. Nici cu cel lenes despre tot lucrul, nici cu sluga cea de casa despre
sav�rsire, nici cu sluga cea lenesa despre multa lucrare.
15. Despre nimic nu te sfatui cu acestia; ci cu barbatul cel cuvios fii
adeseori, pe care �l vei cunoaste, ca tine poruncile Domnului.
16. Al carui suflet este ca si sufletul tau, si de vei cadea, �l va durea
�mpreuna cu tine.
17. Sfatul inimii ti-l �ntareste, ca nu-ti este tie mai credincios altul
dec�t aceia.
18. Ca sufletul omului se obisnuieste uneori a vesti mai mult dec�t sapte
privitori, care sed �n loc �nalt la priveliste.
19. Si �ntru toate acestea te roaga celui prea �nalt, ca sa �ndrepteze
cuv�ntul, si �nainte de toata fapta este sfatul.
20. �nceputul a tot lucrul este cuv�ntul, si �nainte de toata fapta este
sfatul.
21. Urma mutarii inimii este fapta, �n patru parti rasare: binele si raul,
viata si moarta si limba pururea stap�neste pe acestea.
22. Este om �ntelept, care pe multi �nvata si sufletului sau este fara de
folos.
23. Cel ce arata �ntelepciune �n cuvinte ur�cioase, acesta se va lipsi de
toata hrana.
24. Ca nu s-a dat lui dar de la Domnul; ca de toata �ntelepciunea este
lipsit.
25. Ca este �ntelept sufletului sau, si rodurile �ntelegerii lui �n gura
sunt crezute.
26. Barbatul �ntelept �nvata pe poporul sau, si rodurile �ntelegerii lui
sunt credincioase.
27. Barbatul �ntelept umplea-se-va de binecuv�ntare si-l vor ferici pe el
toti cei ce-l vor vedea.
28. Vieata omului �n numarul zilelor, si zilele lui Israil nenumarate.
29. Cel �ntelept �ntru poporul sau va mosteni credinta si numele lui �n
veac va fi viu.
30. Fiule! �n viata ta ispiteste-ti sufletul tau, si vezi ce este lui rau
si nu-i da lui.
31. Ca nu toate tuturor folosesc, si nu tot sufletul �ntru tot binele
voieste.
32. Nu fii nesatios �ntru toata desertaciunea si nu te apleca la m�ncari
multe.
33. Ca �n m�ncarile cele multe va fi durere, si nesatiul va veni p�na la
�ngretosare.
34. Pentru nesatiu multi au pierit; iar cel �nfr�nat �si va �nmulti viata.

CAP. 38.
Despre doftori si leacuri �n boala; cum trebuie a pl�nge pentru morti, ce sa
g�ndesti la �ngropaciuni; despre mestesuguri si lucrarea pam�ntului.

Cinsteste pe doftor cu cinstea lui pentru trebuinte, ca si pe el l-au facut

Domnul.
2. Ca de la cel prea �nalt este leacul, si de la �mparat va lua dar.
3. Stiinta doftorului �nalta-va capul lui, si �naintea celor mari va fi
minunat.
4. Domnul au zidit din pam�nt leacurile, si omul �ntelept nu se va sc�rbi
de ele.
5. Au nu din lemn s-a �ndulcit apa, ca sa se cunoasca puterea lui?
6. Si el au dat oamenilor stiinta, ca sa se mareasca �ntru minunile lui.
7. Cu acestea tamaduieste si ridica durerea lui.
8. Facatorul de unsori cu acestea va face amestecare, si nu este sf�rsit
lucrurilor lui, si pace de la el este peste fata pam�ntului.
9. Fiule! �n boala ta nu fii nebagator de seama; ci te roaga Domnului, si
el te va tamadui pe tine.
10. Departeaza pacatul si �ndrepteaza m�inile, si de tot pacatul curateste
inima ta.
11. Da miros cu buna mireasma si pomenire de faina de gr�u, si unge jertfa
ta ca si cum n-ar fi nimic.
12. Si doftorului da-i loc, ca si pe el l-au facut Domnul, si sa nu se
departeze de la tine, ca si de el ai trebuinta.
13. Ca este vreme c�nd si �n m�inile lor este miros de buna mireasma.
14. Ca si ei se vor ruga Domnului, ca sa le dea lor odihna si sanatate spre
viata.
15. Cel ce pacatuieste �mpotriva Facatorului sau, cadea-va �n m�inile
doftorului.
16. Fiule! Pentru cel mort slobozi lacrimi, si ca si cum ai fi patimit
grele, �ncepe pl�ngere.
17. Si dupa obiceiul lui acopere trupul lui, si nu trece cu vederea
�ngropaciunea lui.
18. Amara pl�ngere fa si fierbinte t�nguire.
19. Si te jeleste dupa vrednicia lui, o zi sau doua pentru clevetirea, si
te m�ng�ie de �ntristare.
20. Ca din �ntristare vine moarte, si �ntristarea inimii slabeste virtutea.
21. �ntru necaz ram�ne �mpreuna si �ntristarea; iar viata saracului este
dupa inima.
22. Nu da �ntristaciunii inima ta, ci o departeaza pe ea, aduc�ndu-ti
aminte de cele de pe urma.
23. Si nu uita, ca nu este �ntoarcere, si acestuia nu vei folosi, si tie
�nsuti vei face rau.
24. Adu-ti aminte de judecata lui, ca asa va fi si a ta; mie ieri, si tie
astazi.
25. Cu odihna mortului fa sa �nceteze pomenirea lui, si te m�ng�ie despre
el pentru iesirea duhului lui.
 26. �ntelepciunea caturarului pe �ncet se c�stiga, si care putin ia aminte
la lucrul sau se va �ntelepti.
27. De ce �ntelepciune se va umplea cel ce tine plugul, si se faleste cu
stramurarea boldului?
28. Cel ce m�na boii si se �nvaluieste �n lucrurile lor si vorba lui este
de fii taurilor.
29. Inima lui va da sa �ntoarca brazda, si privegherea lui va fi despre
hrana boilor.
30. Asa este fiecare mester de lemn, si mai marele mesterilor, care noaptea
ca si ziua o petrece.
31. Cel ce sapa sapaturi de peceti, g�ndul lui este cum sa schimbe
chipurile.
32. Inima sa o va sili, ca sa asemene zugraveala si privegherea lui, ca sa
sav�rsasca lucrul.
33. Asa mesterul de fier sez�nd l�nga nacovalna se deprinde cu greutatea
fierului.
34. Aburul focului va �nv�rtosa carnea lui, si cu �nfierb�ntarea caminului
se va lupta.
35. Sunetul ciocanului va �nnoi urechia lui, si ochii lui la asemanarea
uneltei.
36. Inima sa o va pune spre sav�rsirea lucrurilor, si privegherea lui este
ca sa �mpodobeasca dupa ce-l sav�rseste.
37. Asa olarul sez�nd la lucrul sau, si �nv�rtind cu picioarele sale roata,
38. Pururea are grija de lucrul sau, ca lucrarea lui sa fie multa.
39. Cu m�inile sale va �nchipui lutul, si �naintea picioarelor va �ndupleca
virtutea sa.
40. Inima sa o va da ca sa sav�rsasca netezirea si privegherea lui, ca sa
curete caminul.
41. Toti acestia �ntru m�inile lor nadajduiesc, si fiecare �ntru
mestesugul sau este �ntelegator.
42. Fara de acestia nu se zideste cetatea, nici vor locui, nici vor umbla.
43. Si la adunare nu vor trece mai sus; si asezam�ntul judecatii nu-l vor
socoti, nici vor arata dreptatea si judecata.
44. Si �n pilde nu se vor afla.
45. Ci zidirea veacului vor �ntari, si pofta lor este lucrarea
mestesugului.
46. Afara de cel ce-si da sufletul sau si cugeta �n legea celui prea �nalt.

CAP. 39.
Cel �ntelept cearca cuvintele si faptele celor de demult; se pomenesc datoriile
�nteleptului. Dumnezeu �ntru toate sa se laude, lucrurile lui desav�rsit.

�ntelepciunea tuturor de demult o va cerca cel �ntelept si �n proorocii se va

�ndeletnici.
2. Graiurile barbatilor celor vestiti le va pazi, si va strabate cuvintele
cele �ncurcate.
3. Ascunsele pildelor le va cerca, si �n tainele ghiciturilor va petrece.
4. �n mijlocul celor mari va sluji, si �naintea povatuitorilor se va
arata.
5. �n pam�ntul neamurilor straine va umbla, ca cele bune si cele �ntru
oameni ispiteste.
6. Inima sa o va adauga a m�neca catre Domnul cel ce l-au facut pe el, si
�naintea celui prea �nalt se va ruga.
7. Va deschide gura sa �ntru rugaciune, si pentru pacatele sale se va
ruga.
8. De va vrea Domnul cel mare, de duhul �ntelegerii se va umplea.
9. Acesta ca ploaia va varsa cuvintele �ntelepciunii sale, si �ntru
rugaciune se va marturisi Domnului.
 10. Acesta va �ndrepta sfatul lui si stiinta, si �ntru cele ascunse ale
lui va cugeta.
11. Acesta va arata �nvatatura dascaliei sale, si �n legea legaturii
Domnului se va lauda.
12. Lauda-vor �ntelepciunea lui multi; p�na �n veac nu se va stinge.
13. Nu va pieri pomenirea lui, si numele lui va fi viu �n neamurile
neamurilor.
14. �ntelepciunea lui o vor spune neamurile, si lauda lui o va vesti
adunarea.
15. De va ram�ne, nume-si va lasa mai mult dec�t o mie; si de va odihni,
�si agoniseste luis.
16. �nca cele ce le-am g�ndit le voi grai, si ca luna plina m-am umplut.
17. Ascultati-ma pe mine fiii cei cuviosi, si odrasliti ca si trandafirul
ce creste spre curgerea apei.
18. Si ca tam�ia bine mirositi miros, si �nfloriti floare ca crinul.
19. Dati miros, si laudati cu c�ntare, binecuv�nta pe Domnul �ntru toate
lucrurile.
20. Dati marire numelui lui, si va marturisiti �ntru lauda lui cu
c�ntarile buzelor si cu alaute, si asa sa ziceti �ntru marturisire:
21. Lucrurile Domnului toate sunt foarte bune, si toata porunca �n vremea
sa va fi.
22. Si nu este pentru ce sa zici: ce este aceasta? Ca toate �n vremea sa se
vor cerca.
23. De cuv�ntul lui a statut apa ca stogul, si de griul gurii lui adunarile
apelor.
24. �ntru porunca lui toata bunavointa este, si nu este cine sa �mputineze
m�ntuirea lui.
25. Lucrurile a tot trupul �naintea lui sunt, si nimic nu se poate ascunde
de catre ochii lui. Din veac �n veac au privit, si nimic nu este minunat �naintea
lui.
26. Nu pot zice: ce este aceasta? Pentru ce este aceasta? Ca toate pentru
folosul lor sunt facute?
27. Binecuv�ntarea lui a acoperit pam�ntul ca un r�u, si ca un potop
uscatul l-a �mbatat.
28. Asa m�nia lui o vor mosteni neamurile, precum au prefacut apele �ntru
saratura.
29. Caile lui, celor cuviosi sunt drepte, iar celor faradelege �mpidecari,
30. Cele bune, celor buni s-au zidit din �nceput, iar celor pacatosi, cele
rele.
31. �nceputul a toata trebuinta vietii omului este: apa, focul si fierul si
sarea si faina de gr�u si mierea si laptele, s�ngele strugurului si untuldelemn si
haina.
32. Acestea toate celor cuviosi �ntru bunatati vor fi; iar celor pacatosi
�ntru cele rele se vor �ntoarce.
33. Sunt duhuri facute pentru ca sa faca izb�nda, si �ntru m�nia lor au
�ntarit bataile lor.
34. Si �n vremea sav�rsirii vor varsa taria, si m�nia celui ce i-au facut
pe ei o vor �nceta.
35. Focul si grindina si foametea si moartea, toate acestea spre izb�ndire
sunt facute.
36. Dintii hiarelor si scorpiile si serpii si sabie izb�nditoare ca sa
piarda pe cei necredinciosi.
37. �ntru porunca lui se vor veseli, si pe pam�nt la trebi se vor gati, si
�n vremile sale nu vor trece cuv�nt.
38. Pentru aceea din �nceput m-am �ntarit si am cugetat, si �n scrisoare am
lasat.
39. Toate lucrurile Domnului bune si tot folosul �n vremea sa �l vor da.
40. Si nu se poate zice: aceasta este mai rea dec�t aceea, ca toate �n
vremea sa se vor adeveri.
41. Si acum cu toata inima si gura laudati si binecuv�ntati numele
Domnului.

CAP. 40.
�ndemnare spre lauda lui Dumnezeu. T�nguire despre ticalosia oamenilor rai.

Necaz mare s-a facut la tot omul si jug greu peste fiii lui Adam.
2. Din ziua iesirii din p�ntecele mumei lor p�na �n ziua �ntoarcerii la
muma tuturor.
3. G�ndurile lor: frica inimii, cugetarea asteptarii, ziua sav�rsirii.
4. De la cel ce sade pe scaun cu marire si p�na la cel smerit, �n pam�nt
si cenusa.
5. De la cel ce poarta iachint si cununa si p�na la cel ce se �mbraca cu
p�nza groasa.
6. M�nia si r�vna si tulburarea, �nvaluiala si frica mortii si pizma si
pricirea, si �n vremea odihnei �ntru asternut somnul noptii g�ndul lui �l
schimba.
7. Putin ca o nimic la odihna si de aici �n somn ca �n zilele strajuirii.
8. M�hnit de vederea inimii sale, ca si cum ar fi scapat de la fata
razboiului,
9. �n vremea m�ntuirii sale se scoala, si se minuneaza nevaz�nd nici o
frica.
10. Peste tot trupul de la om p�na la dobitoc; iar peste pacatosi cu sapte
parti.
11. La acestea moartea si s�ngele, pricirea si sabia, asupriri si foame,
zdrobire si bataie.
12. Asupra celor faradelege s-au zidit acestea toate; si pentru ei s-au
facut potopul.
13. Toate c�te sunt din pam�nt, �n pam�nt se �ntorc, si cele ce sunt din
ape, �n mare se �ntorc.
14. Tot darul si str�mbatatea se va sterge; iar credinta �n veac va sta.
15. Banii nedreptilor, ca r�ul vor seca si ca trasnetul cel mare �n ploaie
va rasuna.
16. C�nd va deschide el m�inile sale, se va veseli, asa cei ce calca legea
p�na �n sf�rsit vor pieri.
17. Semintiile celor necredinciosi nu vor �nmulti ramurile; ci ca
radacinile cele necurate pe piatra v�rtoasa vor fi.
18. Preste toata apa si tarmurile r�ului, mai �nainte de toata buruiana se
smulg.
19. Harul ca Raiul �ntru binecuv�ntari; si milostenia �n veac ram�ne.
20. Vieata celui destul lucrator se va �ndulci; si mai mult dec�t am�ndoua
cel ce afla comoara.
21. Fiii si zidirea cetatii �ntaresc numele; iar mai mult dec�t am�ndoua
acestea se socoteste muierea fara de prihana.
22. Vinul si muzica veselesc inima, si mai mult dec�t am�ndoua iubirea
�ntelepciunii,
23. Fluierul si harfa �ndulcesc c�ntarea, si dec�t am�ndoua acestea mai
mult limba cea dulce.
24. Dar si frumusete pofteasca ochiul tau; iar mai mult dec�t am�ndoua, mai
placuta este pajistea verde.
25. Prietinul si sotul la vreme se �nt�mpina, si mai mult dec�t am�ndoi
muierea cu barbatul.
26. Fratii si ajutorul la vremea necazului; iar mai mult dec�t am�ndoi, va
izbavi milostenia.
27. Aurul si argintul �ntaresc piciorul; si mai mult dec�t am�ndoua, sfatul
este placut.
28. Banii si taria �nalta inima; si mai mult dec�t am�ndoua, frica
Domnului.
29. Temerii de Domnul nimic nu-i lipseste, si nu este pentru ce cauta cu ea
ajutor.
30. Frica Domnului ca Radiul binecuv�ntarei, si mai mult dec�t toata
marirea l-a acoperit pe el.
31. Fiule! viata cersetoare sa nu traiesti, mai bine sa mori dec�t sa ceri.
32. Omul care cauta la masa straina, viata lui nu se socoteste viata.
33. P�ngari-va sufletul sau cu m�ncari straine; iar omul stiutor si
�nvatat, se va feri.
34. �n gura celui fara de rusine, dulce va fi cersirea; iar �n p�ntecele
lui ca focul va arde.

CAP. 41.
Caror oameni este placuta sau amara moartea; trebuie a griji de numele bun si de
care lucruri anume sa te rusinezi?

O moarte! C�t de amara este pomenirea ta omului celui ce are pace �ntru avutiile
sale.
2. Omului celui ce este fara de grija, si se sporeste �ntru toate, si
poate �nca m�nca.
3. O moarte! Buna este judecata ta omului celui lipsit si scazut de
putere.
4. Celui cu ad�nci batr�nete si celui ce de toate se �nveluieste si este
ne�ncrezator si a pierdut rabdarea.
5. Nu te teme de judecata mortii, adu-ti aminte de cele dint�i ale tale,
si de cele de apoi.
6. Aceasta judecata de la Domnul este la tot trupul.
7. Si pentru ce nu vrei ce place celui prea �nalt? Ori zece, ori o suta,
ori o mie de ani, nu este �n iad mustrare pentru viata.
8. Fii ur�ti se fac fiii pacatosilor si cei ce petrec �n locasurile
necredinciosilor.
9. Mostenirea fiilor pacatosi va pieri, si cu sam�nta lor pururea va fi
ocara.
10. Pe tatal credincios �l vor huli fiii, ca pentru el sunt de batjocura.
11. Vai voua barbati necredinciosi! Care ati parasit legea Dumnezeului
celui prea �nalt.
12. Ca de va veti naste, spre blestem va veti naste, si de veti muri, spre
os�nda va veti osebi.
13. Toate c�te sunt din pam�nt �n pam�nt se vor �ntoarce: asa si cei
necredinciosi, din blestem si pierire.
14. Pl�nsul oamenilor �n trupurile lor; iar numele cel nu bun al
pacatosilor se va stinge.
15. Aibi grija de nume, ca acesta-ti va ram�ne mai mult dec�t o mie de
comori mari de aur.
16. A vietii cei bune este numarul zilelor; iar numele cel bun �n veci va
ram�ne.
17. �nvatatura cu pace o paziti fiilor! Ca �ntelepciunea ascunsa si comoara
nestiuta, ce folos este de am�ndoua?
18. Mai bun este omul, care ascunde nebunia sa, dec�t omul, care ascunde
�ntelepciunea sa.
19. Drept aceea, rusinati-va de cuv�ntul meu, ca nu este bine a te feri de
toata rusinea; si nu toate tuturor plac cu buna credinta.
20. Rusinati-va de tata si de muma pentru curvie, si de povatuitor si
puternic pentru minciuna.
21. De judecator si de Domn pentru pacat; de adunare si de popor pentru
faradelege.
22. De sot si de prieten pentru str�mbatate; si de locul �n care locuiesti
pentru furtisag.
 23. Si de adevarul lui Dumnezeu si fagaduinta, si de punerea cotului peste
p�ini.
24. De ponosul luarii si al darii, si de tacere catre cei ce ti se �nchina.
25. De cautarea la muierea curva, si de �ntoarcerea fetei de catre rudenii.
26. De luarea partii si a darului, si de cautarea la muierea cu barbat.
27. De cautarea la slujnica lui, si de sederea pe asternutul ei.
28. De prieteni pentru cuvintele cele de imputare, si de a imputa dupa ce
vei da.

CAP. 42.
A nu descoperi taina; a griji de lucrurile casei; fetele fecioare sa se pazeasca;
ferirea de tovarasia cu femei.

De spunerea vorbelor celor din auzite si de descoperirea cuvintelor ascunse.

2. Si asa vei fi rusinos adevarat si vei afla har �naintea a tot omul.
3. Iar de acestea sa nu te rusinezi si nu cauta �n fata, ca sa gresesti.
4. De legea celui prea �nalt si de asezam�ntul lui si de judecata, ca sa
�ndreptezi pe cel necredincios.
5. De cuv�ntul sotului si a calatorilor si de �mpartirea mosiei �ntru
prieteni.
6. De cumpenile si de masurile cele adevarate, si de c�stigul celor multe
si acelor putine.
7. De osebirea v�nzarii si a negutatorilor, si de multa certarea fiilor,
si de s�ngerarea coastei robului rau.
8. La muierea rea, buna este pecetea, si unde sunt m�ini multe, �ncuie.
9. Orice vei da, cu numar si cu masura da, si ce dai, si cei iei, toate le
scrie.
10. De �nvatatura celui fara de minte si a celui nebun si a celui foarte
batr�n, care se priceste cu cei tineri; si vei fi cu adevarat �nvatat si laudat
�naintea tuturor celor vii.
11. Fata ascunsa, priveghere este tatalui, si grija ei departeaza somnul de
la el; p�na este t�nara, ca nu cumva sa-i treaca v�rsta si dupa ce se marita sa nu
se urasca.
12. P�na este fecioara, ca nu cumva sa se p�ngareasca si �n casa
parinteasca sa se �ngroase.
13. Cu barbatul fiind, sa nu cumva sa se sminteasca.
14. Si �mpreuna locuind, sa nu cumva sa starpeasca.
15. Spre fata cea nerusinoasa �ntareste paza, ca nu cumva sa te faci
bucurie vrajmasilor.
16. Poveste �n cetate si defaimare poporului si �naintea multora sa te
rusinezi.
17. Nu cauta la tot omul pentru frumusete, si �n mijlocul muierilor nu
sedea.
18. Ca din haina iese molia, si de la muiere rautatea muierii.
19. Mai buna este rautatea barbatului, dec�t muierea cea facatoare de bine,
si dec�t muierea care face rusine spre batjocura.
20. Aduce-mi-voi dar aminte de lucrurile Domnului, si cele ce am vazut voi
spune cu cuvintele Domnului lucrurile lui.
21. Soarele lumin�nd, peste toate priveste, si de marirea lui plin este
lucrul lui.
22. Au n-au dat Domnul sfintilor ca sa spuna toate minunile lui, care le-au
�ntarit Domnul atottiitorul, ca sa se �ntareasca �ntru slava lui toate?
23. Ad�ncul si inima cearca, si viclesugurile lor le cugeta.
24. Ca au cunoscut Domnul toata stiinta, si au cautat la semnul veacului.
25. Vestind cele ce au trecut si cele ce vor veni, si descoperind urmele
celor ascunse.
26. Nici un g�nd nu este nestiut de el, si nici un cuv�nt nu s-a ascuns de
el.
 27. �mpodobit-au marimele �ntelepciunii sale, cel ce este mai �nainte de
veac si �n veac.
28. Nici s-au adaugat, nici s-au �mputinat, si sfatul nimanui nu i-a
trebuit lui.
29. C�t sunt de dorite lucrurile, si p�na la o sc�nteie vrednice de a se
privi.
30. Toate acestea traiesc si petrec �n veac, �ntru toate trebuintele toate
asculta.
31. Toate sunt pereche, unul �mpotriva altuia, si n-a facut nimic cu
scadere.
32. Una dintru una au �ntarit cele bune, si cine se va satura vaz�nd slava
lui?

CAP. 43.
Dumnezeu se lauda pentru zidirea tuturor fapturilor; dar dec�t toata lauda, el
este mai mare.

Marimea �naltimii, taria curateniei, forma cerului �ntru vederea maririi.

2. Soarele �n ivire vestind �n iesire, vas minunat faptura celui prea
�nalt.
3. C�nd este la amiazazi usuca pam�ntul, si �naintea arsitei lui, cine va
sta?
4. Caminul sufl�nd �n lucrurile arsurii, de trei ori mai tare este soarele
arz�nd muntii.
5. Sufl�nd abur de foc si stralucind raza, �ntuneca ochii.
6. Mare este Domnul cel ce l-au facut pe el, si cu porunca lui grabeste
mergerea.
7. Si luna o au facut, ca �n vremea sa sa fie aratare vremilor si semn
veacului.
8. Din luna este semnul sarbatorii, lumina, care scade p�na la sf�rsit.
9. Luna dupa numele ei este, minunate schimbari face cresc�nd.
10. Vas taberilor �ntru �naltime, �ntru taria cerului stralucind.
11. Frumusetea cerului este marirea stelelor, podoaba lumin�nd �ntru cele
�nalte Domnul.
12. �n cuvintele celui sf�nt vor sta la judecata, nici vor scadea �n
starile sale.
13. Vezi curcubeul, si binecuvinteaza pe cel ce l-au facut pe el; ca foarte
frumos este �n stralucirea sa.
14. �nconjurat-au cerul �mprejur cu marire, m�inile celui prea �nalt l-au
�ntins pe el.
15. Cu porunca lui a grabit zapada, si grabeste fulgerile dupa judecata sa.
16. Pentru aceea se deschid vistieriile, si norii zboara ca pasarile.
17. Cu slava sa �ntareste norii si sfarma pietrele grindinii.
18. Si de cautarea lui se vor cutremura muntii.
19. Cu voia lui sufla austrul; glasul tunetului lui a facut ca sa mugeasca
pam�ntul.
20. Si viforul miezului noptii si volbura v�ntului,
21. Presara zapada ca pasarile ce zboara, si ca si cum poposeste lacusta
este pogor�rea ei.
22. De frumusetea albimei ei se va mira ochiul, si de ploaia ei se va
spaim�nta inima.
23. Si bruma ca sarea o varsa pe pam�nt, care daca �nghiata, se face ca
v�rfurile de tepusi.
24. V�nt rece sufla de la miazanoapte, si va �ngheta apa toata, adunarea
apei va acoperi, si se va �mbraca ca si cu platosa apa.
25. M�nca-va muntii, si va arde pustiul, si va stinge verdeata ca focul.
26. Lecuire repede a tuturor acestora va fi negura, roua �nt�mpin�nd va
st�mpara de zaduf.
 27. Ca cuv�ntul sau a facut sa �nceteze ad�ncul, si a sadit �ntr-�nsul
ostroave.
28. Cei ce umbla pe mare, povestesc primejdiile ei, si cu auzirile
urechilor noastre ne miram.
29. Si acolo sunt lucruri prea marite si minunate, felurimea a tot
dobitocul, faptura chitilor.
30. Printr-�nsul este sporul sav�rsitului lui, si �n cuv�ntul lui s-au
asezat toate.
31. Multe vom grai, si nu vom ajunge, si sf�rsitul cuvintelor el este �ntru
toate.
32. Marind, ce vom putea? Ca el este cel mare dec�t toate lucrurile sale.
33. Groaznic este Domnul, si mare foarte, si minunata este puterea lui.
34. Slavind pe Domnul, �naltati-l c�t veti putea, pentru ca va prisosi
�nca.
35. Si �nalt�ndu-l pe el, �ntariti-va si nu va osteniti, pentru ca nu veti
ajunge.
36. Cine l-a vazut pe el, si va povesti? Si cine-l mareste pe el, precum
este?
37. Multe ascunse sunt mai mari dec�t acestea; ca putine am vazut din
lucrurile lui.
38. Ca toate le-au facut Domnul, si celor cuviosi le-au dat �ntelepciune.

CAP. 44.
LAUDA PATRIAHRILOR VECHI.
Lauda barbatilor celor luminati: Enoh, Noe, Avraam, si fagaduintele lui Isaac si
ale lui Iacov.

Sa laudam pe barbatii cei mariti si pe parintii nostri �n neamul lor.

2. Multa marire au facut Domnul, slava lui din veci.
3. Stap�nind �ntru �mparatiile lor, si barbati vestiti �n putere,
4. Sfatui-vor �ntru �ntelegerea lor, vestiti fiind �ntru proorocii.
5. Povatuitorii poporului �n sfaturi si �n �ntelegerea stiintei norodului.
6. �ntelepte cuvinte �ntru �nvatatura lor cerc�nd versurile c�ntaretilor,
si c�ntari scrise graind.
7. Barbati bogati daruiti cu putere av�nd pace �n locasurile lor.
8. Toti acestia �n neamurile sale s-au marit, si �n zilele lor au fost de
lauda.
9. Sunt dintre ei, care au lasat nume, ca sa vesteasca laudele lor.
10. Si sunt, de care nu este pomenire, si au pierit ca si cum n-ar fi fost,
si n-au nascut ca si cum nu s-ar fi nascut ei, si fiii lor dupa ei.
11. Ci numai acestia barbatii milei, ale carora dreptati nu s-au uitat.
12. Cu sam�nta lor va ram�ne buna mostenire nepotilor, �ntru asezam�nturi
de lege a statut sam�nta lor, si fiii lor �n locul lor.
13. P�na �n veac va ram�ne sam�nta lor, si marirea lor nu va pieri.
14. Trupul lor cu pace s-a �ngropat, si numele lor traieste �ntru neamuri.
15. �ntelepciunea lor o povestesc popoarele, si lauda lor o vesteste
adunarea.
16. Enoh bine placut Domnului fiind s-a mutat, plina de pocainta
neamurilor.
17. Noe s-a aflat desav�rsit, drept; �n vremea m�niei s-a facut �mpacarea.
18. Pentru aceea a fost lui ramasita pe pam�nt, c�nd s-a facut potopul.
19. Legatura vesnica cu el s-a asezat, ca sa nu se mai piarda de potop tot
trupul.
20. Avraam a fost mare parinte a multe neamuri, si nu s-a aflat altul
asemenea lui �ntru marire.
21. Care a pazit legea celui prea �nalt, si au facut legatura cu el.
22. Si �n trupul sau a pus legatura, si �n ispita s-a aflat credincios.
23. Pentru aceea cu juram�nt au asezat lui; cum ca �ntru sam�nta lui va
binecuv�nta neamurile, si o va �nmulti ca tar�na pam�ntului, si ca stelele va
�nalta sam�nta lui.
24. Si sa le dea lor mostenire de la mare p�na la mare, si de la r�u p�na
la marginea pam�ntului.
25. Asijderea si �ntru Isaac au �ntarit pentru Avraam tatal lui.
26. Binecuv�ntarea tuturor oamenilor, si asezam�ntul de lege au odihnit pe
capul lui Iacov.
27. Cunoscutu-l-au pe el �ntru binecuv�ntarile sale, si i-au dat lui
mostenire.
28. Si au osebit partile lui, �n douasprezece neamuri le-au �mpartit.

CAP. 45.
Lauda lui Moisi si a lui Aaron; r�vna lui Finees.

Si au scos dintru el barbat de mila, care a aflat har �naintea ochilor a tot
trupul, pe Moisi cel iubit de Dumnezeu si de oameni, a carui pomenire este �ntru
binecuv�ntari.
2. Asemanatu-l-au pe el cu marirea sfintilor, si l-au marit pe el cu frica
asupra vrajmasilor, si cu cuvintele lui au facut sa �nceteze semnele.
3. Maritu-l-au pe el �naintea fetei �mparatilor.
4. Dat-au prin el porunci poporului sau, si i-au aratat lui slava sa.
5. Pentru credinta si pentru bl�ndetele lui l-au sfintit; alesu-l-au pe el
din tot trupul, facutu-l-au pe el sa auda glasul sau, si l-au bagat pe el �n
negura.
6. Si i-au dat lui �naintea fetei porunci, legea vietii si a stiintei, ca
sa �nvete pe Iacov asezam�ntul de lege al sau si pe Israil judecatile sale.
7. �nvatat-au pe Aaron sf�nt asemenea lui, pe fratele lui din neamul lui
Levi.
8. �ntarit-au cu ei legatura vesnica si i-au dat preotia poporului.
9. Fericitu-l-au pe el cu buna podoaba si l-au �ncins pe el cu haina de
marire.
10. �mbracatu-l-au cu sav�rsire de lauda si l-au �ntarit pe el cu armele
virtutei.
11. Nadragi si haina lunga p�na �n pam�nt si umarar; si l-au �nconjurat pe
el cu rodioare de aur si cu clopotei multi �mprejur.
12. Ca sa rasune glas �n umblarea lui, auzit sa faca sunetul �n Biserica
�ntru pomenirea fiilor poporului sau.
13. �n vesm�nt sf�nt cu aur si au v�nat si cu mohor�t, lucru de
�mpestritor, cu Engolpiul judecatii si cu aratarile adevarului.
14. Cu fir rasucit lucru de mester, cu pietre scumpe sapate ca pecetea,
legate cu aur, lucru de taietor de piatra �ntru pomenire, cu scrisoare sapata
dupa numarul neamurilor lui Israil.
15. Cununa de aur deasupra mitrei, �nchipuirea pecetii sfinteniei, marirea
cinstei, lucrul virtutei, poftele ochilor �mpodobite �mfrumusetat.
16. Mai �nainte de el n-a fost ca acelea p�na �n veac, nu s-a �mbracat
dintr-alt neam, fara numai singuri fiii lui si nepotii lui totdeauna.
17. Jertfa lui vor aduce de tot �n toata ziua de doua ori ne�ncetat.
18. Umplut-a Moisi m�inele, si l-a uns pe el cu untdelemn sf�nt.
19. A fost lui spre legatura vesnica, si semintiei lui �n toate zilele
cerului ca sa slujeasca lui �mpreuna, si sa preoteasca si sa binecuvinteze pe
poporul lui �ntru numele lui.
20. Alesu-l-au pe el din toti cei vii, ca sa aduca jertfa Domnului; tam�ie
si miros de buna mireasma �ntru pomenire, ca sa se roage pentru poporul sau.
21. Datu-i-au lui poruncile sale, si putere peste asezam�nturile
judecatilor, ca sa �nvete pe Iacov marturiile, si �n legea lui sa lumineze pe
Israil.
22. Statut-au �mpotriva lui cei straini, si au pizmuit asupra lui �n
pustie.
 23. Oamenii cei ce erau cu Datan si cu Aviron, si adunarea lui Core cu
m�nie si cu urgie.
24. Vazut-au Domnul, si nu i-au placut lui, si ei s-au mistuit de iutimea
m�niei.
25. Facut-au cu ei minuni, mistuindu-i pe ei cu focul vapaii sale.
26. Si au adaugat lui Aaron marire, si i-au dat lui mostenire.
27. P�rga roadelor dintai au �mpartit lor. P�ine mai �nt�i le-au gatit lor
sa se sature.
28. Ca jertfele Domnului vor m�nca, care le-au dat lui si semintiei lui.
29. Iar �n pam�ntul poporului mostenire nu va avea, si parte nu este lui
�ntru popor.
30. Ca el este partea mostenirii lui.
31. Si Finees fiul lui Eleazar, al treilea este �ntru marire r�vnind el
�ntru frica Domnului.
32. Ca a statut c�nd s-a �ntors poporul cu bunatatea si s�rguinta
sufletului sau, si s-a rugat pentru Israil.
33. Pentru aceea i-au pus lui legatura de pace, �nainte statator celor
sfinte, si poporului sau, ca sa fie lui si semintiei lui marirea preotiei �n veci.
34. Si legatura cu David, fiu din semintia lui Iuda, ca sa mosteneasca
�mpartia fiii lui, unul dupa altul singur; asa mostenire au dat lui Aaron si
semintiei lui.
35. Sa dea voua �ntelepciune �ntru inima voastra, ca sa judecati pe
poporul lui cu dreptate, ca sa nu se stinga bunatatile lor si marirea lor �n
semintiile lor.

CAP. 46.
Lauda pe Isus Navi, pe Halev si pe judecatorii cei drepti.

Tare �n razboaie Isus Navi, si urmator lui Moisi �n proorocii.

2. Care a fost dupa numele sau mare spre m�ntuirea alesilor lui, biruind
pe vrajmasii care se sculau asupra-le, ca sa mosteneasca pe Israil.
3. C�t de marit s-au facut ridic�nd m�inile sale, si �ntinz�nd sabie
asupra cetatilor!
4. Cine mai �nainte de el a fost asa? Ca razboaiele Domnului el le-a
povatuit.
5. Au nu prin m�na lui s-a �nturnat soarele, si o zi s-a facut ca doua?
6. Chemat-a pe cel prea �nalt puternic, necajindu-l pe el vrajmasii cei de
prin prejur.
7. Si l-au auzit pe el Domnul cel mare cu pietre de grindina ale puterii
cei tari.
8. Rupt-a razboi asupra neamului, si c�nd s-a pogor�t a pierdut pe cei
potrivnici.
9. Ca sa cunoasca neamurile urmarea lor, ca �naintea Domnului este
razboiul lui, ca a urmat dupa cel Puternic.
10. Si �n zilele lui Moisi a facut mila el, si Halev fiul lui Iefoni a sta
�mpotriva vrajmasului, a opri pe popor de la pacat si a potoli rapsirea rautatii.
11. Si ei doi fiind s-au m�ntuit din sase sute de mii de pedestrasi, ca sa-
i bage �ntru mostenire �n pam�ntul din care curge lapte si miere.
12. Si au dat Domnul lui Halev tarie, si p�na la batr�nete a ramas la el,
sa se suie el �n locul cel �nalt al pam�ntului; si sam�nta lui a tinut mostenire.
13. Ca sa vada toti fiii lui Israil, ca bine este a asculta de Domnul.
14. Si judecatorii toti pe numele sau, a carora inima n-a curvit, si care
nu s-au �ntors de la Domnul, fie pomenirea lor �ntru binecuv�ntare.
15. Oasele lor sa odrasleasca din locul sau, si numele lor sa se �nnoiasca
�ntru fiii lor cei mariti.
16. Iubit de Domnul sau a fost Samuil proorocului Domnului, asezat-a �ntru
�mparatie si a uns domn peste neamul sau.
17. Cu legea Domnului a judecat adunarea, si au cercetat Domnul pe Iacov.
 18. �ntru credinta sa s-a adeverit prooroc, si s-a cunoscut �ntru
credinta sa credincios vedeniei.
19. Si a chemat pe Domnul cel puternic, c�nd a batut pe vrajmasii sai de
prin prejur prin aducerea de miel sugar.
20. Si au tunat din cer Domnul, si cu sunet mare auzit au facut glasul sau.
21. Si au �nfr�nt pe povatuitorii Tirienilor si pe toti boierii
Filistimului.
22. Si mai �nainte de vremea adormirii veacului, a marturisit �naintea
Domnului si a unsului lui: bani, si p�na la �ncaltaminte de la tot trupul n-a
luat, si nu l-a �nvinovatit pe el nici un om.
23. Si dupa ce a adormit, a poruncit, si a aratat �mparatului sf�rsitul
lui, a �naltat glasul sau din pam�nt �ntru proorocie, ca sa piarda faradelegea
poporului.

CAP. 47.
Lauda pe Natan proorocul, pe David si v�rsta cea mai dintai a lui Solomon si �i
huleste batr�netele; nebunia lui Rovoam; defaimeaza �nchinarea de idoli a lui
Ierovoam.

Si dupa acesta s-a sculat Natan a prooroci �n zilele lui David.

2. Ca seul cel osebit de la jertfa m�ntuirii, asa David dintre fiii lui
Israil.
3. Cu leii s-a jucat ca si cu iezii si cu ursii ca si cu mieii oilor.
4. �n tineretile sale, au n-au omor�t pe urias? Si a sters ocara din neam,
c�nd a ridicat m�na sa cu piatra prastiei, si a dobor�t semetia lui Goliat?
5. Ca a chemat pe Domnul cel prea �nalt, cel ce au dat putere �n dreapta
lui sa omoare pe omul cel tare �n razboi, ca sa �nalte cornul neamului sau.
6. Asa �ntru zeci de mii l-a marit pe el, �ntru binecuv�ntarile
Domnului, aduc�nd lui stema de marire.
7. Ca a �nfr�nt pe vrajmasi prinprejur, si a defaimat pe Filistimii cei
�mpotrivnici, p�na �n ziua de astazi a sfar�mat cornul lor.
8. �ntru tot lucrul sau, da marturisire sf�ntului celui prea �nalt, prin
cuvinte de marire.
9. Cu toata inima sa a laudat, si a iubit pe cel ce l-au facut pe el.
10. Si a pus c�ntareti �naintea altarului, si din glasul lor se �ndulceau
versurile.
11. Dat-a �n sarbatori buna cuviinta, si a �mpodobit vremile p�na la
sf�rsit, laud�nd ei numele cel sf�nt al lui, si de dimineata rasun�nd sfintirea.
12. Domnul au sters pacatele lui, si au �naltat �n veci cornul lui, si i-au
dat lui fagaduinta �mparatilor si scaunul maririi �ntru Israil.
13. Dupa acesta s-a sculat fiul cel �ntelept si pentru d�nsul a odihnit
�ntru largime.
14. Solomon a �mparatit �n zilele pacii, caruia Dumnezeu i-au dat odihna
prin prejur, ca sa zideasca casa �ntru numele lui si sa gateasca sfintire �n
veci.
15. Cat de ;ntelept ai fost ;n tineretile tale, si te-ai umplut ca un rau
de ;ntelegere.
16. Acoperit-a sufletul tau pam�ntul, si l-ai umplut cu pildele
ghiciturilor.
17. La ostroave departe a ajuns numele tau, si iubit ai fost �ntru pacea
ta.
18. Pentru c�ntece, pentru pilde, pentru parimii si pentru talmaciri s-au
mirat de tine tarile.
19. �ntru numele Domnului Dumnezeului, cel ce s-au numit: Dumnezeul lui
Israil,
20. Adunat-ai ca cositorul aurul, si ca plumbul ai �nmultit argintul.
21. Plecat-ai s�nurile tale muierilor, si te-ai volnicit �ntru trupul tau.
22. Dat-ai ocara �ntru marirea ta, si ai spurcat sam�nta ta, ca sa aduci
m�nie peste fiii tai, si m-am umilit pentru nebunia ta, ca sa se �mparteasca
�mparatia �n doua parti, si de la Efraim sa �nceapa �mparatie neascultatoare.
23. Iar Domnul nu va parasi mila sa, si nu se va departa de la lucrurile
sale.
24. Nici va pierde pe nepotii celui ales, si sam�nta celui ce l-a iubit pe
el nu o va stinge.
25. Si a dat ramasita lui Iacov si lui David dintr-�nsul radacina.
26. Si s-a odihnit Solomon cu parintii sai.
27. Si a lasat dupa sine din sam�nta sa nebunie poporului, si pe Rovoam cel
cu putina �ntelepciune, care cu sfatul sau a abatut poporul.
28. Si pe Ierovoam feciorul lui Navat, care a facut pe Israil ca sa
pacatuiasca, si a dat lui Efraim calea pacatului.
29. Si s-au �nmultit pacatele lor foarte, �nc�t i-a mutat pe ei din
pam�ntul lor.
30. Si a cercetat toata rautatea, p�na ce a venit izb�nda peste ei.

CAP. 48.
Ilie, Eliseiu, Ezechia, Isaia prooroc mare, care povatuind s-au m�ntuit Evreii de
Asirieni.

Si s-a sculat proorocul Ilie ca focul, si cuv�ntul lui ca faclia ardea.

2. Care a adus peste ei foamete, si cu r�vna sa i-a �mputinat pe ei.
3. Cu cuv�ntul Domnului a oprit cerul, si de trei ori a pogor�t foc.
4. C�t te-ai marit Ilie �ntru minunile tale? Si cine este asemenea tie,
ca sa se laude?
5. Cel ce ai �nviat pe mort din morti, si din iad cu cuv�ntul celui prea
�nalt.
6. Cel ce ai pogor�t pe �mparati la pierzare, si pe cei mareti de pe
scaunul lor.
7. Cel ce ai auzit �n Sina mustrare, si �n Horiv judecatile izb�ndirii.
8. Cel ce ai uns �mparati spre rasplatire, si prooroci urmatori dupa tine.
9. Cel ce te-ai �naltat prin vifor de foc, si cu car de cai de foc.
10. Cel ce esti scris �n mustrari la vremi, ca sa potolesti m�nia mai
�nainte de m�nie, sa �ntorci inima tatalui catre fiu, si sa asezi semintiile lui
Iacov.
11. Fericiti cei ce te-au vazut pe tine, si cei ce �ntru dragoste au
adormit, ca si noi cu viata vom trai.
12. Ilie, care cu viforul s-a acoperit, si Elisei s-a umplut de duhul lui.
13. �n zilele sale nu s-a clatit de biruitori; si nimeni nu l-a supus pe
el.
14. Tot cuv�ntul n-a fost ascuns �naintea lui, si �ntru adormire a
proorocit trupul lui.
15. Si �n viata sa a facut semne, si la moarte minunate au fost lucrurile
lui.
16. Cu toate acestea nu s-a pocait poporul, si n-a �ncetat de la pacate,
p�na ce s-a pradat din pam�ntul sau, si s-a risipit �n tot pam�ntul.
17. Si a ramas popor putin, si domn �n casa lui David.
18. Unii dintre ei au facut ce este placut; iar unii au �nmultit pacatele.
19. Ezechia a �ntarit cetatea sa, si a adus �n mijlocul ei apa.
20. Sapat-a cu fier piatra cea colturata, si a zidit izvoare de ape.
21. �n zilele lui suitu-s-a Senahirim, si a trimis pe Rapsachi, si a
ridicat m�na sa asupra Sionului, si s-a semetit cu trufia sa.
22. Atunci s-au clatit inimile si m�inile lor, si s-au chinuit, ca cele ce
nasc, si au chemat pe Domnul cel milostiv, �ntinz�nd ei m�inile lor catre el.
23. Si cel sf�nt din cer degrab i-au auzit pe ei, si i-au m�ntuit pe ei
prin m�na lui Isaia.
24. Lovit-a tabara Asirienilor, si i-a omor�t pe ei �ngerul lui.
25. Pentru ca a facut Ezechia ce a placut Domnului, si s-a �ntarit �n caile
lui David tatalui sau, care le-a poruncit Isaia proorocul cel mare si credincios
�ntru vedenia sa.
26. �n zilele lui s-a �nturnat soarele, si a �nmultit �mparatului viata.
27. Cu duh mare a vazut cele de pe urma, si a m�ng�iat pe cei ce pl�ngeau
�n Sion.
28. P�na �n veci s-au aratat cele ce vor sa fie, si cele ascunse mai
�nainte de ce au venit ele.

CAP. 49.
Despre Iosiea si �mparatii Iudei. Despre proorocii mari si mici si despre alti
barbati si patriarhi vestiti.

Pomenirea lui Iosie �ntru tocmirea tam�iei mestesugita cu lucrul facatorului de

mir.
2. �n toata gura, ca mierea se va �ndulci si ca muzica la ospatul vinului.
3. Acesta s-a �ndreptat, c�nd s-a �ntors poporul, si a stricat ur�ciunile
faradelegii.
4. �ndreptat-a catre Domnul inima sa �n zilele celor faradelege, �ntarit-a
buna credinta.
5. Afara de David si de Ezechia si de Iosiea, toti au pacatuit.
6. Pentru ca au parasit legea celui prea �nalt; �mpartaii lui Iuda au
�ncetat, pentru ca au dat cornul sau altora, si marirea sa neamului strain.
7. Ars-au cetatea cea aleasa a sfintirii, si au pustiit caile ei prin m�na
lui Ieremia.
8. Ca l-a chinuit pe el si �n mitras s-a sfintit prooroc, ca sa
dezradacineze si sa necajeasca si sa piarda, asemenea sa zideasca si sa sadeasca.
9. Iezechiil cel ce a vazut vedenia maririi, care i-au aratat lui pe carul
Heruvimilor.
10. Ca si-au adus aminte de vrajmasi cu ploaie, si bine au facut celor ce
si-au �ndreptat caile.
11. Si oasele celor doisprezece Prooroci, sa odrasleasca din locul lor.
12. Si au m�ng�iat pe Iacov, si i-au m�ntuit pe ei cu credinta nadejdii.
13. Cum vom mari pe Zorovavel? Ca si el este ca o pecete �n m�na dreapta.
14. Asa Isus fiul Iosedec, care �n zilele lor au zidit casa si au �naltat
Biserica sf�nta Domnului, gatita spre marire vesnica.
15. Si pomenirea lui Neemiea este �ntru multa vreme, cel ce ne-a ridicat
noua zidurile cele cazute si a �ntarit porti si zavoare si a ridicat casele
noastre.
16. Nici unul nu s-a facut ca Enoh pe pam�nt, pentru ca el s-a luat de pe
pam�nt.
17. Nici ca Iosif s-a facut barbat povatuitor fratilor, �ntarire poporului
si oasele lui s-au cercetat.
18. Sit si Sim �ntru oameni s-au marit, si mai mult dec�t tot vietuitorul
�ntru zidirea lui Adam.

CAP. 50.
Pe Simon fiul lui Onie �l lauda, si huleste pe ei de al neam, pe Sikimeni si pe
Samarineni.

Simon fiul lui Onie, preotul cel mare, care �n viata sa a sprijinit casa si �n
zilele sale a �ntarit Biserica.
2. Si de el s-a �ntemeiat �naltimea a doua, taria cea �nalta a sfintei
�mprejur.
3. �n zilele lui s-a micsorat sprijinitorul apelor cel de arama ca marea
�mprejur.
4. Cel ce a pazit pe poporul sau de cadere si a �ntarit cetatea spre
�nconjurare.
5. C�t s-a marit �ntru �ntoarcerea poporului, �ntru iesirea
acoperam�ntului casei.
6. Ca luceafarul de dimineata �n mijlocul norului; ca luna plina de zilele
ei.
7. Ca soarele stralucind peste Biserica celui prea �nalt, si ca curcubeul
lumin�nd �n norii maririi.
8. Ca floarea trandafirului �n zilele primaverii, ca crinii la curgerea
apelor.
9. Ca odrasla Livanului �n zilele verii, ca focul si ca tam�ia pe catuie.
10. Ca vasul cel de aur batut si �mpodobit cu tot felul de piatra scumpa.
11. Ca maslinul ce odrasleste roade, si ca chiparosul ce se �nalta �n nori.
12. C�nd a luat el haina maririi si s-a �mbracat cu sav�rsirea laudei.
13. C�nd se suia el la altarul cel sf�nt, slavea �mbracamintea sfinteniei;
iar c�nd primea partile din m�inile preotilor si el st�nd l�nga gratarul
cuptorului.
14. �mprejurul lui cununa fratilor, ca odrasla chiedrului �n Livan, si l-a
�nconjurat pe el ca st�lparile de finic.
15. Si toti fiii lui Aaron �ntru marirea sa si aducerea Domnului �n
m�inile lor �naintea a toata adunarea lui Israil.
16. Si slujind la altar sa �mpodobeasca aducerea celui prea �nalt
atottiitorului.
17. A �ntins la vas m�na sa, si a baut din el s�ngele strugurului.
18. Varsat-a la temeliile jertfelnicului miros de buna mireasma celui �nalt
�mparatului tuturor; atunci au strigat fiii lui Aaron, cu tr�mbite batute au
rasunat.
19. Auzit au facut glas mare �ntru pomenire �naintea celui prea �nalt.
20. Atunci tot poporul �mpreuna s-a grabit si a cazut cu fata pe pam�nt, ca
sa se �nchine Domnului sau atottiitorului, Dumnezeului celui prea �nalt.
21. Si au laudat c�ntaretii cu glasurile lor �n casa cea mare, �ndulcitu-s-
a viersul si s-a rugat poporului Domnului celui prea �nalt cu rugaciune �naintea
celui milostiv, p�na ce s-a sav�rsit podoaba Domnului si slujba lui a sf�rsit.
22. Atunci pogor�ndu-se, ridicat-a m�inile sale peste adunarea fiilor lui
Israil ca sa dea binecuv�ntare Domnului cu buzele sale si �ntru numele lui sa se
laude.
23. Si a �ndoit �nchinaciunea, ca sa arate binecuv�ntare de la cel prea
�nalt.
24. Si acum binecuv�ntati pe Dumnezeu, toti, pe cel ce face mari
pretutindenea.
25. Cel ce �nalta zilele noastre din mitras si face cu noi dupa mila sa.
26. Sa ne dea noua veselia inimii, si sa fie pace �n zilele noastre �ntru
Israil p�na ce vor fi zilele veacului, ca sa �ntareasca la noi credinta milii sale
si �n zilele lui sa ne izbaveasca pe noi.
27. Doua neamuri a ur�t sufleul meu si al treilea nu este neam:
28. Cei ce sed �n muntele Samariei Filistenii si poporul cel nebun, care
locuieste �n Sichima.
29. �nvatatura �ntelegerii si a stiintei am scris �n cartea aceasta eu Isus
fiul lui Sirah Ierusalimneanul, care a varsat ploaie de �ntelepciune din inima sa.
30. Fericit este cel ce va petrece �ntru acestea; si cel ce va pune
acestea �n inima sa, �ntelept va fi.
31. Ca de va face acestea, la toate va putea, ca lumina Domnului este urma
lui, si da celor credinciosi �ntelepciune. Bine este cuv�ntat Domnul �n veac, fie!
fie!

CAP. 51.
multumita lui Sirah pentru binefacerile lui Dumnezeu, si �ndemn prin pilda sa a
cerca �ntelepciunea cu barbatie.

Marturisi-ma-voi tie Doamne �mparate, si te voi lauda pe tine Dumnezeule

m�ntuitorul meu.
 2. Marturisescu-ma numelui tau, ca acoperitor si ajutor te-ai facut mie,
si ai m�ntuit trupul meu de la pierire.
3. Si din latul limbii ocar�toare, si de buzele celor ce graiesc minciuna,
si �naintea celor ce stau �nainte te-ai facut mie ajutor.
4. Si m-ai izbavit pe mine dupa multimea milei si a numelui tau, de la cei
ce racneau gata sa ma man�nce.
5. Din m�na celor ce cautau sufletul meu, din multe necazuri, care le-am
avut.
6. Din nadusirea vapaii de prin prejur, si din mijlocul focului unde nu m-
am ars.
7. Din ad�ncul p�ntecelui iadului si de limba necurata, si de cuv�ntul
mincinos, si de limba cea nedreapta cu p�ra la �mparatul.
8. Apropiatu-s-a p�na la moarte sufletul meu, si viata mea era aproape de
iadul cel mai de jos.
9. �nconjuratu-m-au de toate partile, si nu era cine sa-mi ajute, cautat-
am ajutorul oamenilor, si nu era.
10. Si mi-au adus aminte de mila ta Doamne, si de lucrarea ta cea din veac.
11. Ca m�ntuiesti pe cel ce te asteapta pe tine, si-i izbavesti pe ei din
m�na vrajmasilor.
12. Si am �naltat pe pam�nt rugaciunea mea, si m-am rugat pentru m�ntuirea
mea din moarte.
13. Chemat-am pe Domnul, Tatal Domnului meu, ca sa nu ma praseasca �n
zilele necazului, si �n vremea trufasilor fara de ajutor.
14. Lauda-voi numele tau ne�ncetat, si-l voi c�nta �ntru marturisire, si
s-a auzit rugaciunea mea.
15. Ca m-ai m�ntuit pe mine din pierire, si m-ai scos din vreme rea.
16. Pentru aceea ma voi marturisi si te voi lauda, si bine voi cuv�nta
numele Domnului.
17. C�nd �nca eram mai t�nar, mai �nainte p�na a nu rataci am cautat
�ntelepciunea a o avea �ntru rugaciunea mea.
18. �naintea Bisericii m-am rugat pentru ea, si p�na la cele de pe urma o
voi cauta pe ea.
19. Ca de floarea strugurului copt, asa s-a veselit inima mea de ea.
20. �ncalecat-a piciorul meu cu dreptate, din tineretile mele o am cercat
pe ea.
21. Plecat-am putin urechea mea, si am primit, si multa �nvatatura mi-am
aflat.
22. Procopsit-am �ntr-�nsa; celui ce mi-au dat mie �ntelepciune voi da
marire.
23. Ca am cugetat ca sa o fac pe ea, si am r�vnit binele, si nu ma voi
rusina.
24. Foarte s-a nevoit sufletul meu pentru ea, si �ntru toata fapta mea
s�rguitor am fost.
25. M�inile mele le-am �ntins spre �naltime, si de nestiintele ei m-am
t�nguit.
26. Sufletul meu l-am �ndreptat la d�nsa, si �ntru curatenie o am aflat pe
ea; inima mea mi-am lipit de ea din �nceput.
27. Pentru aceea nu ma voi parasi de ea.
28. Si p�ntecele meu s-a tulburat caut�nd-o pe ea, pentru aceea buna
comoara mi-am agonisit.
29. Dat-au Domnul limba mie plata mea, si cu aceea �l voi lauda pe el.
30. Apropiati-va catre mine cei ne�nvatati, si ram�neti �n casa
�nvataturei.
31. Pentru ce �nt�rziati la acestea si sufletele voastre �nsetoseaza
foarte?
32. Deschis-am gura mea si am grait: agonisiti-va fara de argint.
33. Supuneti cerbicea voastra sub jug, si sa primeasca sufletul vostru
�nvatatura; aproape este a o afla pe ea.
 34. Vedeti cu ochii vostri, ca putin m-am ostenit, si multa odihna mi-am
aflat.
35. Luati �nvatatura, ca mult numar de argint, si mult aur veti castiga cu
ea.
36. Veseleasca-se sufletul vostru de mila lui si sa nu va rusinati de lauda
lui.
37. Lucrati lucrul vostru mai �nainte de vreme, si va va da plata voastra
�n vremea sa.

ISTORIA SUSANEI

Doi batr�ni umbla sa curveasca cu Susana; judecata mortii asupra Susanei;

m�ntuirea ei prin Daniil.

Era un om locuind �n Vavilon si numele lui Ioachim.

2. Si a luat muiere al careia nume �i era Susana, fata lui Helchia,
frumoasa foarte si cu frica lui Dumnezeu,
3. Si parintii ei drepti fiind, au �nvatat pe fata lor dupa legea lui
Moisi.
4. Si era Ioachim bogat foarte, si avea el gradina aproape de casa sa.
5. Si se adunau la ei Iudeii, pentru ca era el mai marit dec�t toti.
6. Si au fost r�nduiti doi mai batr�ni din popor judecatori �n anul acela,
de care zisese Domnul, ca a iesit faradelegea din Vavilon, din batr�nii
judecatori, care se parea ca oc�rmuiesc poporul.
7. Acestia ram�neu la casa lui Ioachim, si veneau la el toti cei ce voiau
sa aiba judecata.
8. Si c�nd se ducea poporul la amiazazi, intra Susana si umbla �n gradina
barbatului sau.
9. Si o au vazut pe ea cei doi batr�ni �n toate zilele intr�nd si umbl�nd,
si s-au aprins cu pofta asupra ei.
10. Si si-au razvratit g�ndul lor, si si-au abatut ochii lor ca sa nu caute
spre cer, nici si-au adus aminte de judecatile cele drepte.
11. Si erau am�ndoi �nfierb�ntati pentru ea, si n-a spus unul altuia
durerea sa, ca le era rusine a-si spune pofta sa, ca vrea sa se �mpreune cu ea.
12. Si pazeau cu nevointa �n toate zilele a o vedea pe ea, si a zis unul
catre altul: sa mergem acasa, ca este vremea pr�nzului.
13. Si iesind s-a despartit unul de altul, si �ntorc�ndu-se au venit la
acelasi loc, si �ntreb�ndu-se unul pe altul pricina, marturisira pofta lor.
14. Atunci am�ndoi �mpreuna au hotar�t vremea, c�nd o vor putea afla pe ea
singura.
15. Si a fost pazind ei �n zi bine tocmita, ea a intrat ca si ieri si
alaltaieri cu doua fete, si a poftit sa se scalde �n gradina, ca era cald foarte.
16. Si nimeni nu era acolo, afara de cei doi batr�ni ascusi, care o pazeau
pe ea.
17. Si a zis fetelor: aduceti-mi mie untdelemn si sapun, si �nchideti
portile gradinii, ca sa ma scald.
18. Si facura cum le-a zis, si �nchisera portile gradinii, si iesira pe
usile cele de laturi, ca sa aduca cele ce le-a poruncit lor, si n-au vazut pe
batr�nii aceia, ca erau ascunsi.
19. Si a fost dupa ce au iesit fetele, s-au sculat cei doi batr�ni si au
alergat asupra ei, si au zis: iata usile gradinii sunt �nchise si nimeni nu ne
vede pe noi, si suntem aprinsi cu pofta asupra ta.
20. Pentru aceea voieste �mpreuna cu noi, si te culca cu noi; iar de nu,
vom marturisi asupra ta, ca a fost cu tine un t�nar, si pentru aceea ai trimis
fetele de la tine.
21. Si a suspinat Susana, si a zis: str�mt �mi este de toate partile.
22. Ca de voi face aceasta, moarte este mie; iar de nu voi face, nu voi
scapa din m�inile voastre.
 23. Mai bine este mie sa nu fac si sa cad �n m�inile voastre, dec�t sa
pacatuiesc �naintea Domnului.
24. Si a strigat Susana cu glas mare, si au strigat si cei doi batr�ni
asupra ei, si alerg�nd unul a deschis usile gradinii.
25. Si daca auzira cei din casa strigare �n gradina, sarira �nauntru pe usa
cea din coasta, sa vada ce s-a �nt�mplat ei.
26. Si dupa ce au grait batr�nii cuvintele lor, s-au rusinat slugile
foarte, ca niciodata nu s-a grait cuv�nt ca acesta de Susana.
27. Si a fost a doua zi, dupa ce s-a adunat poporul la Ioachim barbatul ei,
au venit si cei doi batr�ni plini de cugetul cel faradelege asupra Susanei, ca sa
o omoare pe ea.
28. Si au zis �naintea poporului: trimiteti la Susana fata lui Helchia
muierea lui Ioachim, si ei au trimis.
29. Si a venit ea si parintii ei si fiii ei si toate rudeniile ei.
30. Iar Susana era gingasa foarte si frumoasa la chip
31. Iar acesti faradelege au poruncit sa se descopere ea, ca era acoperita,
ca sa se sature de frumusetile ei.
32. Si pl�ngeau cei ce erau l�nga ea, si toti cei ce o stiau pe ea.
33. Si scul�ndu-se cei doi batr�ni �n mijlocul poporului, pusera m�inile pe
capul ei.
34. Iar ea pl�ng�nd, cauta la cer, ca inima ei era nadajduind spre Domnul.
35. Si au zis batr�nii: umbl�nd noi �n gradina singuri, a intrat ea cu doua
slujnice, si a �nchis usa gradinii si a slobozit slujnicele.
36. Si a venit la ea un t�nar, care fusese ascuns si s-a culcat cu ea.
37. Si noi fiind �n unghiul gradinii, vaz�nd faradelegea aceasta, am
alergat asupra-le.
38. Si vaz�ndu-i pe ei �mpreun�ndu-se, pe acela nu l-am putut opri ca era
mai tare dec�t noi, si deschiz�nd usile a sarit afara.
39. Si prinz�nd pe aceasta o am �ntrebat, cine era t�narul acela, si n-a
vrut sa ne spuna?
40. Aceasta marturisim.
41. Si i-a crezut pe ei adunarea, ca pe niste batr�ni ai poporului si
judecatori, si o au judecat pe ea spre moarte.
42. Si strig�nd cu glas mare Susana, a zis: Dumnezeule cel vesnic,
cunoscatorul celor ascunse, acela ce stii toate mai �nainte de ce se fac, tu stii
ca minciuna au marturisit acestia asupra mea.
43. Si iata mor, nefac�nd nimic din cele ce au vicelnit acestia asupra mea.
44. Si au auzit Dumnezeu glasul ei, si c�nd o ducea pe ea sa o piarda, au
desteptat Dumnezeu pe duhul cel sf�nt �ntr-un prunc t�nar, caruia �i era numele
Daniil.
45. Si a strigat pruncul cu glas mare: curat sunt eu de s�ngele acestia.
46. Si s-a �ntors tot poporul catre el, si a zis: ce este cuv�ntul acesta,
care tu ai grait?
47. Iar el st�nd �n mijlocul lor, a zis: au asa de nebuni sunt toti fiii
lui Israil?
48. Caci necercet�nd, nici adevarul cunosc�nd, ati os�ndit pe fata lui
Israil.
49. �ntoarceti-va la judecata, pentru ca minciuni au marturisit acestia
asupra ei.
50. Si s-a �ntors tot poporul cu grab si i-au zis lui batr�nii: vino de
sezi �n mijlocul nostru, si ne spune noua, ca ti-au dat Dumnezeu cinstea
batr�netelor.
51. Si a zis catre ei Daniil: despartiti pe ei unul de catre altul, si-i
voi �ntreba pe ei.
52. Si dupa ce s-au despartit unul de altul, a chemat pe unul din ei, si a
zis catre el: �nvechitule �n zile rele! Acum au venit pacatele tale, care le
faceai mai �nainte, judec�nd judecati str�mbe, si pe cei nevinovati vinuind, si pe
cei vinovati slobozind, de vreme ce Domnul zice: pe cel nevinovat si pe cel drept
sa nu-l omori.
53. Acum dar de ai vazut pe aceasta muiere cu acel t�nar, spune sub ce
copac i-ai vazut pe ei �mpreun�ndu-se �ntru sine? Iar el a zis: sub Shin
(mesteacan).
54. Zis-a Daniil: drept ai mintit asupra capului tau.
55. Ca acum �ngerul lui Dumnezeu lu�nd raspuns de la Dumnezeu, te va
spinteca �n doua.
56. Si pun�ndu-l pe acela de osebi a poruncit sa aduca pe celalalt, si i-a
zis lui: sam�nta lui Hanaan si nu a lui Iuda, frumusetile te-au �nselat pe tine si
pofta a razvratit inima ta.
57. Asa faceati fetelor lui Israil, care tem�ndu-se, se �mpreunau cu voi;
ci n-a suferit fata lui Iuda faradelegea voastra.
58. Acum dar spune-mi, sub ce copac i-ati prins pe ei �mpreun�ndu-se �ntru
sine? Iar el a zis: sub Prin (salc�m).
59. Si i-au zis lui David: drept ai mintit si tu asupra capului tau.
60. Ca asteapta �ngerul lui Dumnezeu, av�nd sabie, sa te taie �n doua, ca
sa va piarda de tot pe voi.
61. Si a strigat toata adunarea cu glas mare si bine a cuv�ntat pe
Dumnezeu, cel ce m�ntuieste pe cei ce nadajduiesc �ntru el.
62. Si s-a sculat asupra celor doi batr�ni, ca i-a aratat pe ei Daniil din
gura lor, ca au marturisit minciuni, si le-au facut lor dupa legea lui Moisi,
precum cu viclesug au fost g�ndit sa faca aproapelui sau, si i-a omor�t pe ei si a
scapat s�ngele cel nevinovat �n ziua aceea.
63. Iar Helchia si femeia lui au laudat pe Dumnezeu pentru Susana fata lor,
�mpreuna cu Ioachim barbatul ei si cu toate rudeniile ei, pentru ca nu s-a aflat
�ntru ea lucru ur�t.
64. Si Daniil s-a facut mare �naintea poporului din ziua aceea si �nainte.

Istoria omor�rei balaurului si a sfar�marii lui Vil, despartita de la sf�rsitul

cartii lui Daniil.

Slujba idolilor. Moartea balaurului si m�ntuirea lui Daniil din groapa leilor.

Si �mparatul Astiag s-a adaugat la parintii sai, si a luat Kir Persul �mparatia
lui.
2. Si a vietuit Daniil �mpreuna cu �mparatul acesta si a �ntrecut cu
marirea pe toti prietenii lui.
3. Si era un idol la Vaviloneni, caruia �i era numele Vil, si se cheltuia
la el �n toata ziua faina de gr�u artave douasprezece, oi patruzeci, si vedre de
vin sase.
4. Si �mparatul �l cinstea pe el, si mergea �n toate zilele de se �nchina
lui; iar Daniil se �nchina Dumnezeului sau.
5. Si a zis �mparatul: pentru ce nu te �nchini lui Vil?
6. Iar el a zis: pentru ca nu cred �n idolii facuti de m�ini, ci �n
Dumnezeul cel viu, care au facut cerul si pam�ntul, si are stap�nire peste tot
trupul.
7. Si i-a zis �mparatul: dar nu ti se pare tie Vil a fi dumnezeu viu? Nu
vezi c�te man�nca si bea �n toate zilele?
8. Si a zis Daniil r�z�nd: nu te �nsela �mparate, acesta este dinauntru
lui, si dinafara arama, si nu man�nca, nici bea vreo data.
9. Si m�niindu-se �mparatul, a chemat pe preotii lui, si a zis lor: de nu-
mi veti spune, cine este cel ce man�nca cheltuiala aceasta, veti muri;
10. Iar de-mi veti arata, ca Vil man�nca acestea, Daniil va muri, pentru ca
a hulit pe Vil.
11. Si a zis Daniil �mparatului: asa sa fie dupa cuv�ntul tau.
12. Si erau preotii lui Vil saptezeci, afara de femei si de prunci.
13. Si a venit �mparatul cu Daniil �n casa lui Vil.
14. Si au zis preotii lui Vil: iata noi iesim afara, iar tu �mparate pune
bucatele si vinul, si �nchidem usa, si o pecetluieste cu inelul tau.
15. Si dimineata c�nd vei veni, de nu vei afla toate m�ncate de Vil, sa
murim noi, sau �mpotriva Daniil cel ce a mintit asupra noastra.
16. Iar ei nu bagau seama, pentru ca facuse pe sub masa intrare ascunsa, si
printr-aceea intrau totdeauna, si m�ncau acelea.
17. Si a fost dupa ce au iesit ei, si �mparatul a pus bucatele lui Vil, a
poruncit Daniil slugilor sale, si adusera cenusa, si au presarat toata capistea
�naintea �mparatului singur.
18. Si iesind a �nchis usa, si o au pecetluit cu inelul �mparatului, si s-
au dus;
19. Iar preotii au venit noaptea dupa obiceiul lor, si muierile lor si
pruncii lor, si m�ncara toate, baura.
20. Si a m�necat dimineata �mparatul si Daniil �mpreuna cu el.
21. Si a zis �mparatul: �ntregi sunt pecetile Daniile? Iar el a zis:
�ntregi �mparate.
22. Si a fost c�nd a deschis usa, uit�ndu-se pe masa �mparatul, a strigat
cu glas mare: mare esti Vil! Si nu este la tine nici un viclesug.
23. Si a r�s Daniil, si a oprit pe �mparatul ca sa nu intre �nauntru, si a
zis: vezi fata pam�ntului, si cunoaste, ale cui sunt urmele acestea.
24. Si a zis �mparatul: vad ca sunt urme de barbati si de muieri si de
prunci.
25. Si m�niindu-se �mparatul, atunci a prins pe preoti si pe muieri si pe
fiii lor; si i-a aratat lui usile cele ascunse, prin care intrau, si m�ncau cele
de pe masa.
26. Si i-a omor�t pe ei �mparatul, si pe Vil l-a dat lui Daniil, si l-a
stricat pe el si capistea lui.
27. Si era un balaur mare �ntr-un loc, si-l cinsteau pe el Vavilonenii.
28. Si a zis �mparatul catre Daniil: au doar vei zice, ca si acesta este de
arama?
29. Acesta este viu si man�nca si bea, nu vei mai putea zice, ca si acesta
nu este dumnezeu viu; deci �nchina-te lui.
30. Si a zis Daniil: Domnului Dumnezeului meu ma voi �nchina, ca acela este
Dumnezeu viu; iar tu �mparate da-mi slobozenie, si voi omor� balaurul fara de
sabie si fara de toiag.
31. Si a zis �mparatul: ti-l dau tie; si a luat Daniil rasina si seu si
peri, si le-a fiert �ntr-un loc, si a facut cocolos, si le-a aruncat �n gura
balaurului, si m�nc�nd a plesnit balaurul.
32. Si a zis Daniil: iata �nchinaciunile voastre.
33. Si a fost daca au auzit Vavilonenii s-au m�hnit foarte, si s-au pornit
asupra �mparatului.
34. Si au zis: Iudeu s-a facut �mparatul; pe Vil l-a stricat, si pe balaur
a omor�t, si pe preoti i-a taiat.
35. Si venind la �mparatul, au zis: da-ne noua pe Daniil;
36. Iar de nu, te vom ucide pe tine si casa ta.
37. Si vaz�nd �mparatul ca se pornise asupra lui foarte, si silit fiind, a
dat lor pe Daniil.
38. Iar ei l-au aruncat �n groapa leilor, si a fost acolo sase zile.
39. Si erau �n groapa sapte lei, si le da lor pe zi doua trupuri si doua
oi; iar atunci nu le-au dat lor, ca sa man�nce pe Daniil.
40. Si era atunci Avacum prooroc �n tara jidoveasca, si acela fiersese
fiertura, si a dumicat p�ine �n scafa, si mergea la c�mp sa duca seceratorilor.
41. Si a zis �ngerul Domnului catre Avacum: du pr�nzul care-l ai �n Vavilon
lui Daniil �n groapa leilor.
42. Si a zis Avacum: Doamne! Vavilonul nu l-am vazut, si groapa n-o stiu
unde este?
43. Si l-a luat �ngerul Domnului pe el de crestetul lui, si tin�ndu-l de
parul capului sau, l-a pus pe el �n Vavilon deasupra groapei �ntru repeziciunea
duhului sau.
 44. Si a strigat Avacum zic�nd: Daniile! Daniile! Ia pr�nzul, care ti l-au
trimis tie Dumnezeu.
45. Si a zis Daniil: ca ti-ai adus aminte de mine Dumnezeule, si n-ai
parasit pe cei ce te cauta si te iubesc pe tine.
46. Si s-a sculat Daniil, si a m�ncat; iar �ngerul Domnului �ndata a pus pe
Avacum la locul sau.
47. Iar �mparatul a venit a saptea zi sa pl�nga pe Daniil, si a venit la
groapa, si s-a uitat �nauntru, si iata Daniil sedea.
48. Si a strigat �mparatul cu glas mare, zic�nd: mare esti Doamne Dumnezeul
lui Daniil! Si nu este altul afara de tine.
49. Si l-a scos pe el din groapa;
50. Iar pe cei ce erau pricina pierderii lui, i-a aruncat �n groapa, si i-
au m�ncat leii �naintea lui.

CARTEA �NT�I A MACAVEILOR

CAP. 1.
Antioh Epifan dupa ce a batut Eghipetul, venind asupra Ierusalimului, jefuieste
Biserica, tiraneste poporul, si-l sileste sa paraseasca legile parintesti.

Si a fost dupa ce a batut Alexandru Machidoneanul feciorul lui Filip, care a iesit
din pam�ntul Hetiimului, si a batut pe Darie �mparatul Persilor si al Midilor, si
a �mparatit �n locul lui, �nt�i peste grecime.
2. Si a facut razboaie multe, si a biruit cetati multe, si a taiat pe
�mparatii pam�ntului.
3. Si a trecut p�na la marginile pam�ntului, si a luat prazi de la neamuri
multe, si s-a alinat pam�ntul �naintea lui.
4. Si s-a �naltat, si s-a ridicat inima lui, si a adunat putere si ostire
tare foarte.
5. Si a stap�nit tari si neamuri, si tirani, si i-au fost lui sub bir.
6. Si dupa aceasta a cazut pe pat, si a cunoscut ca va sa moara.
7. Si a chemat pe slugile sale cele cinstite, care cu sine erau crescuti
din tinerete, si le-a �mpartit lor �mparatia sa, �nca fiind viu.
8. Si a �mparatit Alexandru ani doisprezece, si a murit.
9. Si au stap�nit slugile lui fiecare la locul sau.
10. Si au pus toti steme dupa ce a murit el, si fiii lor dupa d�nsii ani
multi, si s-au �nmultit rautatile pe pam�nt.
11. Si a iesit dintr-�nsii o radacina pacatoasa Antioh Epifan, feciorul lui
Antioh �mparatul, care fusese la Roma zalog, si a �mparatit �n anul o suta
treizeci si sapte al �mparatiei Grecilor.
12. �n zilele acelea iesit-au din Israil niste fii faradelege, si au
�ndemnat pe multi zic�nd:
13. Sa mergem si sa facem legatura cu neamurile cele dimprejurul nostru, ca
de c�nd ne-am despartit de ei, ne-au aflat pe noi multe rautati.
14. Si s-au parut bun cuv�ntul �naintea ochilor lor.
15. Si s-au �ndemnat oarecare din popor si s-au dus la �mparatul si le-a
dat lor putere a face dreptati neamurilor.
16. Si a zidit scoala �n Ierusalim dupa legile neamurilor.
17. Si nu s-a taiat �mprejur, si s-au departat de legea cea sf�nta, si s-au
�mpreunat cu neamurile, si s-au v�ndut a face rau.
18. Si s-a gatit �mparatia �naintea lui Antioh si a g�ndit a �mparati
Eghipetul, ca sa �mparateasca peste am�ndoua �mparatiile.
19. Si a intrat �n Eghipet cu gloata grea, cu care si cu Elefanti si cu
calareti si cu corabii multe.
20. Si a r�nduit razboi asupra lui Ptolomeu �mparatul Eghipetului, si s-a
�nfr�nt Ptolomeu de fata lui si a fugit, si au cazut multi raniti.
21. Si a cuprins cetatile cele tari �n pam�ntul Eghipetului si a luat
prazile pam�ntului Eghipetului.
 22. Si s-a �ntors Antioh dupa ce a batut Eghipetul �n anul o suta patruzeci
si trei.
23. Si s-a suit asupra lui Israil si a Ierusalimului, cu popor mult si a
intrat �n Biserica cu m�ndrie si a luat jertfelnicul cel de aur si sfesnicul
luminii si toate vasele ei si masa punerii �nainte si causile si nastrapile si
cadelnitile cele de aur si catapeteazma si cununile si podoaba cea de aur, care
era �n fata Bisericii, si le-a sfar�mat toate.
24. Si a luat argintul si aurul si vasele cele poftite si a luat
vistieriile cele ascunse, care le-a aflat; si lu�ndu-le toate, s-a dus �n pam�ntul
sau.
25. Si a facut ucidere de oameni si a grait cu trufie mare.
26. Si a fost pl�ngere mare �ntru Israil �n tot locul.
27. Si au suspinat boierii si batr�nii, fecioarele si tinerii au slabit, si
frumusetea muierilor s-a schimbat.
28. Tot mirele a luat pl�ngere si mireasa ceea ce sedea �n camara a fost �n
jale.
29. Si s-a clatit pam�ntul pentru cei ce locuiau pe d�nsul si toata casa
lui Iacov s-a �mbracat cu rusine.
30. Si dupa doi ani de zile trimis-a �mparatul pe cel mai mare peste biruri
�n cetatile Iudei si a venit �n Ierusalim cu multime mare.
31. Si a grait catre d�nsii cuvinte de pace cu viclesug, si i-au crezut
lui.
32. Si a cazut asupra cetatii fara de veste si o a lovit pe ea cu rana mare
si a pierdut popor mult dintru Israil.
33. Si au pradat cetatea si o au ars cu foc, si au surpat casele si
zidurile ei prin prejur.
34. Si au robit muieri si prunci, si vite au stap�nit.
35. Si au zidit cetatea lui David, cu zid mare si tare si cu turnuri tari
si le-au fost lor aparare.
36. Si au pus acolo neam pacatos, barbati faradelege, si s-au �ntarit �ntru
ea.
37. Si au pus arme si hrana, si adun�nd prazile Ierusalimului le-au pus
acolo.
38. Si au fost ca un lat mare, si viclesug sfinteniei si diavol rau lui
Israil pururea.
39. Si au varsat s�nge nevinovat �mprejurul sfinteniei si au spurcat
sfintenia.
40. Si au fugit cei ce locuiau �n cetatea Ierusalimului pentru el, si s-a
facut locas strainilor, si s-a facut straina fiilor sai, si pruncii ei o au
parasit pe ea.
41. Sfintenia ei s-a pustiit ca pustia praznicele ei s-au �ntors �n jale,
s�mbetele ei �ntru batjocura, cinstea ei �ntru defaimare.
42. Dupa marirea ei s-a �nmultit necinstea ei, si �naltimea ei s-a �ntors
�n pl�ngere.
43. Si a scris �mparatul Antioh la toata �mparatia sa, sa fie toti un
popor, si sa paraseasca fiecare legea sa.
44. Si au primit toate neamurile cuv�ntul �mparatului.
45. Si multi din Israil au cuprins slujba lui si au jertfit idolilor si au
spurcat s�mbata.
46. Si a trimis �mparatul carti prin m�inile solilor �n Ierusalim si �n
cetatile Iudei, poruncind sa umble dupa legile cele straine ale pam�ntului.
47. Si sa opreasca arderile de tot si jertfa si turnarea din sfintenie.
48. Si sa spurce s�mbetele si sarabatorile.
49. Si sa spurce sfintenia si pe cei sfinti.
50. Sa zideasca jertfelnice si capisti si casa de idoli, si sa jertfeasca
carnuri de porc si de vite necurate.
51. Si sa-si lase pe fiii sai netaiati �mprejur, si sa spurce sufletele lor
cu toata necuratia si p�ngariciunea, ca sa uite legea si sa schimbe toate
�ndreptarile.
52. Iar care nu va face dupa cuv�ntul �mparatului, sa moara.
53. Dupa toate cuvintele acestea a scris la toata �mparatia sa, si a pus
luatori de seama peste tot poporul.
54. Si a poruncit cetatenilor Iudeii sa jertfeasca din cetate �n cetate.
55. Si s-au adunat la ei multi din popor, toti care au parasit lega
Domnului, si au facut rele pe pam�nt.
56. Si au pus pe Israil �ntru ascunsuri, �n toata scaparea lor.
57. Iar �n ziua a cincisprezecea a lunii lui Haselev, �n anul o suta
patruzeci si cinci, a zidit spurcaciunea pustiirii pe altar lui Dumnezeu, si �n
cetatile Iudei �mprejur au zidit capisti.
58. Si �naintea usilor caselor si �n uliti tam�iau.
59. Si cartile legii, care le-au aflat, le-au ars cu foc stric�ndu-le de
tot.
60. Si oriunde se afla la cineva cartea legii, si oricine tinea legea,
acela din porunca �mparatului se omora.
61. Cu puterea sa facea asa Israilitenilor, care se aflau �n toata luna si
luna �n cetati.
62. Si �n douazeci si cinci ale lunii, au jertfit pe jertfelnicul, care era
deasupra altarului.
63. Si pe muierile care-si taiase �mprejur pe fiii lor, le-au omor�t dupa
porunca.
64. Si pe prunci i-au sp�nzurat de grumazii lor, si casele lor le-au
pradat, si pe cei ce i-au taiat �mprejur i-au omor�t.
65. Iar multi din Israil s-au �ntarit, si au pus �ntru tine, ca sa nu
man�nce necurat.
66. Si mai bine au voit a muri, dec�t a se p�ngari cu m�ncari spurcate, si
a spurca legea cea sf�nta, si au murit.
67. Si s-a facut m�nie mare asupra lui Israil foarte.

CAP. 2.
Matatia preotul cu fiii sai �mpotrivindu-se tiraniei lui Antioh, si duc�ndu-se �n
muntele Modin aduna ostire; care murind, �ndeamna pe fiii sai spre ravnirea
legilor parintesti.

�n zilele acelea sculatu-s-a Matatia fiul lui Ioan al lui Simeon preotul din fiii
lui Ioariv de la Ierusalim, si a sezut �n Modin.
2. Si avea el cinci feciori: pe Ionan care se poreclea Gadis,
3. Pe Simon, care se numea Tasi,
4. Pe Iuda, care se numea Macaveiu,
5. Pe Eleazar, care se numea Avaran,
6. Pe Ioanatan, care se numea Apfus.
7. Si vaz�nd blasfemiile, care se faceau �n Iuda si �n Ierusalim,
8. A zis: vai mie! pentru ce m-am nascut a vedea zdrobirea poporului meu
si zdrobirea cetatii cei sfinte, si a sedea acolo, c�nd s-a dat �n m�inile
vrajmasilor,
9. Si cele sfinte �n m�inile strainilor, facutu-s-a Biserica ei ca un
barbat fara de cinste.
10. Vasele maririi ei s-au dus �n robie, omor�tu-s-au pruncii ei �n ulita,
tinerii ei cu sabia vrajmasului.
11. Care neam n-a mostenit �mparatia ei, si n-a stap�nit prazile ei?
12. Toata podoaba ei s-a luat, �n loc de sloboda, s-a facut roaba.
13. Si iata sfintele noastre, si frumusetea noastra si marirea noastra s-au
pustiit, si le-au spurcat pe ele neamurile.
14. Pentru ce sa traim mai mult? Si si-au rupt Matatia si fiii lui hainele
lor, si s-au �mbracat cu saci, si au pl�ns foarte.
15. Si au venit cei trimisi de la �mparatul, care sileau pe cei din cetatea
Modin sa paraseasca pe Dumnezeu, si sa jertfeasca.
 16. Si multi din Israil au mers la ei; iar Matatia si fiii lui s-au adus.
17. Si raspunz�nd cei de la �mparatul, au zis lui Matatia: boier mare esti
si marit �n cetatea aceasta, si �ntarit cu fii si cu frati.
18. Acum dar vino �nt�i, si fa porunca �mparatului, precum au facut toate
neamurile, si barbatii lui Iuda, cei ce au ramas �n Ierusalim, si vei fi tu si
casa ta dintre prietenii �mparatului, si tu si fiii tai va veti mari cu argint si
cu aur si cu daruri multe.
19. Si raspunz�nd Matatia, a zis cu glas mare: macar de si toate neamurile
�mparatiei, si cele din casa �mparatului vor asculta de el si de poruncile lui, si
se vor departa fiecare de la �nchinaciunea parintilor lor,
20. Iar eu si feciorii mei si fratii mei, vom umbla �ntru asezam�ntul
legii parintilor nostri.
21. Milostiv fie noua Dumnezeu, ca sa nu lasam legea si �ndreptarile lui.
22. De cuvintele �mparatului nu vom asculta, ca sa trecem slujba noastra la
dreapta sau la st�nga.
23. Si dupa ce a �ncetat a grai cuvintele acestea, a venit un barbat evreu
�naintea tuturor sa jertfeasca �n capistea cea din Modin, dupa porunca
�mparatului.
24. Si a vazut Matatia, si s-a aprins de r�vna, si s-au cutremurat
rarunchii lui, si s-a aprins de m�nie dupa judecata, si alerg�nd, l-a junghiat pe
el pe jertfelnic.
25. Si pe omul �mparatului, care silea sa jertfeasca, l-a omor�t �ntru
aceiasi vreme, si jertfelnicul l-a stricat.
26. Si s-a aprins de r�vna legii, precum a facut Finees lui Zamvri feciorul
lui Salom.
27. Si a strigat Matatia �n cetate cu glas mare, zic�nd: tot cel ce are
r�vna legii, si se tine de legatura, sa vie dupa mine.
28. Si au fugit el si fiii lui la munti, si au lasat toate c�te au avut �n
cetate.
29. Atunci s-a pogor�t multi, caut�nd dreptate si judecata �n pustie.
30. Sa seada acolo ei si fiii lor si muierile lor si vitele lor, pentru ca
s-au �nmultit peste ei rautatile.
31. Si s-a spus oamenilor �mparatului si ostasilor, care erau �n Ierusalim
cetatea lui David, ca s-au dus oamenii, care nu tin porunca �mparatului, �n locuri
ascunse �n pustie.
32. Si au alergat dupa ei multi, si ajung�ndu-i, au tabar�t asupra lor si
au facut asupra lor razboi �n ziua s�mbetelor.
33. Si au zis catre ei: ajunga-va p�na acum! Iesiti si faceti dupa cuv�ntul
�mparatului, si veti trai!
34. Iar ei au zis: nu vom iesi, nici vom face cuv�ntul �mparatului, ca sa
spurcam ziua s�mbetei.
35. Si au s�rguit asupra lor cu razboi.
36. Ci nu le-au raspuns lor, nici piatra n-au aruncat asupra lor, nici au
astupat ascunsurile, zic�nd:
37. Sa murim toti �ntru nevinovatia noastra, si va marturisi pentru noi
cerul si pam�ntul, ca fara de judecata ne pierdeti pe noi.
38. Si s-au sculat cu razboi asupra lor s�mbata, si au murit ei si muierile
lor si fiii lor si vitele lor, ca la o mie de suflete de oameni.
39. Si a �nteles Matatia si prietenii lui, si au pl�ns pentru ei foarte.
40. Si a zis fiecare catre aproapele sau: de vom face toti cum au facut
fratii nostri, si nu vom da razboi asupra neamurilor acestora pentru sufletele si
dreptatile noastre, acum c�t mai cur�nd ne vor pierde de pe pam�nt.
41. Si s-au sfatuit �n ziua aceea, zic�nd: tot omul care va veni asupra
noastra cu razboi s�mbata, sa dam razboi asupra lui, si sa nu murim toti, precum
au murit fratii nostri �n ascunsuri.
42. Atunci s-a str�ns la ei adunarea Asideilor tari la putere din Israil,
tot cel ce voia legea.
43. Si toti cei ce fugeau de rele, s-au adaugat la ei, si s-au facut lor
spre �ntarire.
44. Si au adunat ostire, si au batut pe cei pacatosi cu m�nia sa, si pe
barbatii cei faradelege cu urgia sa, si cei ramasi au fugit la neamuri ca sa
scape.
45. Si au �nconjurat Matatia si prietenii lui si au stricat jertfelnicele
lor.
46. Si au taiat �mprejur pe pruncii cei netaiati �mprejur, c�ti au aflat �n
hotarele lui Israil cu tarie.
47. Si au gonit pe fiii trufiei, si s-a sporit lucrul �n m�inile lor.
48. Si au scos legea din m�inile neamurilor si din m�inile �mparatilor, si
n-au dat corn pacatosului.
49. Si s-au apropiat zilele lui Matatia sa moara si a zis fiilor sau: acum
s-au �ntarit trufia si certarea si vremea sf�rsitului si urgia m�niei.
50. Acum dar fiilor, r�vnitori fiti legii, si dati sufletele voastre,
pentru legatura parintilor nostri.
51. Aduceti-va aminte de lucrurile parintilor nostri, care le-au facut
�ntru neamurile sale, si veti lua marire mare si nume vesnic.
52. Avraam, au nu �ntru ispita s-a aflat credincios, si s-a socotit lui
spre dreptate?
53. Iosif �n vremea necazului sau a pazit porunca si s-a facut domn
Eghipetului.
54. Finees tatal nostru a ravnit ravnirea si a luat legatura preotiei cei
vesnice.
55. Isus plinind cuv�ntul, s-a facut judecator �n Israil.
56. Halev, pentru ca a marturisit �ntru adunare, a luat mostenirea
pam�ntului.
57. David cu mila lui a mostenit scaunul �mparatiei �n veacul veacului.
58. Ilie ravnind r�vna legii, s-a luat �n sus p�na la cer.
59. Anania, Azaria si Misail crez�nd, s-au m�ntuit din para focului.
60. Daniil �ntru nevinovatia sa s-a m�ntuit din gurile leilor.
61. Si asa socotiti �ntru fiecare neam si neam, ca toti cei ce nadajduiesc
�ntr-�nsul nu vor slabi.
62. Si de cuvintele omului pacatos sa nu va temeti, ca marirea lui este
gunoi si viermi.
63. Astazi se �nalta si m�ine nu se va afla, ca s-a �ntors �n tar�na sa, si
g�ndirea lui a pierit.
64. Drept aceea voi fiilor, �ntariti-va si va �mbarbatati �n lege, ca �ntr-
�nsa va veti mari.
65. Si iata Simeon fratele vostru, stiu ca om de sfat este, de el sa
ascultati �n toate zilele, acesta va va fi voua �n loc de tata.
66. Si Iuda Macaveul, care este cu putere tare din tineretile sale, acesta
va fi capetenie ostirii, ca sa faceti razboi asupra popoarelor.
67. Si voi aduceti la voi pe toti facatorii legii, si izb�nditi izb�nda
poporului vostru.
68. Rasplatiti rasplatire neamurilor, si luati aminte la poruncile legii.
69. Si bine i-a cuv�ntat pe ei, si s-a adaugat la parintii sai, si a murit
�n anul o suta patruzeci si sase.
70. Si l-au �ngropat pe el fiii lui �n morm�nturile parintilor sai �n
Modin, si l-a pl�ns pe el tot Israilul cu pl�ngere mare.

CAP. 3.
Razboaiele lui Iuda Macaveiul cu Apolonie si cu Siron povatuitorii ostilor lui
Antioh.

Si s-a sculat Iuda, care s-a chemat Macavei, fiul lui �n locul lui.
2. Si ajut�ndu-i toti fratii lui si toti c�ti se lipise de tatal lui, au
batut razboiul lui Israil cu veselie.
3. Si a facut marire poporului sau, si s-a �mbracat cu zaua ca un urias,
si s-a �ncins cu armele sale cele de razboi, si a �ntarit razboaie apar�nd tabara
cu sabie.
4. Si s-a asemanat leului �ntru lucrurile sale, si ca un pui de leu
racnind la v�nat.
5. Si a gonit pe cei faradelege cert�ndu-i, si pe cei ce tulburau pe
poporul sau, i-a ars cu foc.
6. Si s-au tras toti cei faradelege de frica lor, si toti lucratorii
faradelegii �mpreuna s-au tulburat, si s-a sporit m�ntuirea �n m�na lui.
7. Si a amar�t �mparati multi, si a veselit pe Iacov cu faptele sale, si
p�na �n veac pomenirea lui �ntru binecuv�ntare.
8. Si trec�nd prin cetatile Iudei, a pierdut pe cei necredinciosi dintr-
�nsele, si a �ntors m�nia de catre Israil.
9. Si s-a vestit p�na la marginile pam�ntului, si a adunat pe cei ce
piereau.
10. Si a adunat Apolonie neamuri, si de la Samaria putere mare, ca sa dea
razboi asupra lui Israil.
11. Si a �nteles Iuda, si a iesit �naintea lui, si l-a batut pe el, si l-a
omor�t, si multi au cazut raniti, iar ceilalti au fugit.
12. Si a luat prazile lor, si sabia lui Apolonie o a luat Iuda, si cu aceea
a facut razboi �n toate zilele.
13. Si auzind Siron mai marele puterii Siriei, ca a str�ns Iuda adunare si
ceata credinciosilor cu sine si acelor ce ies la razboi, a zis:
14. Face-voi mie nume, si ma voi mari �ntru �mparatie, si voi bate pe Iuda
si pe cei ce sunt cu el, si pe cei ce n-asculta de cuv�ntul �mparatului.
15. Si a adaugat a se sui, si s-a suit cu el tabara necuratilor cea tare,
ca sa-i ajute lui, si sa faca izb�nda asupra fiilor lui Israil.
16. Si c�nd s-a apropiat la suirea Vetoronului, a iesit Iuda �naintea lui
cu putini.
17. Si vaz�nd ca vine tabara �ntru �nt�mpinarea lor, au zis catre Iuda:
cum noi putini vom putea sa dam razboi la at�ta multime tare? Si noi am slabit
ajun�nd astazi.
18. Si a zis Iuda: lesne este a se �nchide multi �n m�inile celor putini,
si nu este osebire �naintea Dumnezeului cerului a m�ntui cu multi, au cu putini.
19. Ca nu �ntru multimea ostirii este biruinta razboiului, ci din cer este
puterea.
20. Aceia vin asupra noastra cu semetie multa si cu faradelege, ca sa ne
piarda pe noi si pe muierile noastre si pe fiii nostri, ca sa ne prade pe noi;
21. Iar noi ne razboim pentru sufletele noastre si pentru legile noastre.
22. Si �nsasi Domnul �i va zdrobi pe ei de catre fata voastra, si voi nu va
veti teme de ei.
23. Si dupa ce a �ncetat a grai, au sarit asupra lor fara de veste, si s-a
surpat Siron si tabara lui �naintea lui.
24. Si i-au gonit pe ei la pogor�sul Vetoronului p�na la c�mp, si au cazut
dintru ei ca vreo opt sute de barbati, iar ceilalti au fugit la pam�ntul
Filistimului.
25. Si a �nceput frica lui Iuda si a fratilor lui si spaima a cadea peste
neamurile cele din prejurul lor.
26. Si a ajuns p�na la �mparatul numele lui, si de razboaiele lui Iuda
vorbeau toate neamurile.
27. Iar dupa ce a auzit Antioh �mparatul cuvintele acesta, s-a m�niat cu
iutime, si trimit�nd a adunat toate ostirile �mparatiei sale, tabara mare foarte.
28. Si deschiz�nd camara sa, a dat lefi ostasilor lui pe un an, si le-a
poruncit lor �ntru un an sa fie gata la toata treaba.
29. Iar daca a vazut ca s-a sf�rsit argintul din vistierii, si birurile
tarii sunt putine pentru �mperecherea si rana ce a facut pe pam�nt, stric�nd
legile care au fost din zilele cele dintai,
30. S-a temut, ca nu cumva sa nu aiba ca o data, si a doua oara cheltuieli
si daruri, care daduse mai �nainte cu m�na larga, c�t a �ntrecut cu daruirea pe
toti �mparatii cei ce au fost mai �nainte de el.
31. Si se �ndoia cu sufletul sau foarte, si s-a sfatuit sa mearga la
Persida, si sa ia dajdiile tarilor, si sa adune argint mult.
32. Si a lasat pe Lisie, om marit si de neam �mparatesc, mai mare peste
lucrurile �mparatului de la r�ul Eufratului p�na la hotarele Eghipetului.
33. Si sa creasca pe Antioh fiul lui p�na ce se va �ntoarce el.
34. Si i-a dat lui jumatate din ostire si elefantii, si i-a poruncit lui
despre toate lucrurile, care a voit, si de locuitorii Iudeii si ai Ierusalimului.
35. Ca sa trimita asupra lor ostire sa zdrobeasca si sa nimiceasca taria
lui Israil si ramasita Ierusalimului, si sa piarda pomenirea lor din loc.
36. Si sa aseze oameni de alt neam �n toate hotarele lor, si sa le dea cu
sorti pam�ntul lor.
37. Iar �mparatul a luat cealalta jumatate de ostire, care ramasese, si s-a
sculat de la Antiohia din cetatea �mparatiei sale �n anul o suta patruzeci si
sapte.
38. Si a trecut apa Eufratului, si mergea prin tarile cele de sus, si a
ales Lisie pe Ptolomeu fiul ui Dorimen si pe Nicanor si pe Gorghie barbati tari
din prietenii �mparatului.
39. Si a trimis cu ei patruzeci de mii de barbati si sapte mii de calareti,
ca sa vie �n pam�ntul Iudei, si sa-l strice de tot, dupa cuv�ntul �mparatului.
40. Si s-au sculat cu toata puterea lor si au venit si au tabar�t aproape
de Emaum �n pam�ntul c�mpiei.
41. Si au auzit negutatorii tarii numele lor, si au luat argint si aur mult
foarte si slugi, si au venit la tabara, ca sa ia pe fiii lui Israil robi.
42. Si s-a adaugat la el puterea Siriei si a pam�ntului celor de alt neam.
43. Si a vazut Iuda si fratii lui ca s-au �nmultit rautatile si ostirile
tabarasc �n hotarele lor, si au �nteles de cuvintele �mparatului, care a poruncit
sa faca poporului spre pierdere si spre pierire.
44. Si a zis fiecare catre aproapele sau: sa ridicam surparea poporului
nostru si sa dam razboi pentru poporul nostru si pentru cele sfinte.
45. Si s-a str�ns adunarea, ca sa fie gata la razboi si ca sa se roage si
sa ceara mila si �ndurari.
46. Si Ierusalimul era nelocuit ca o pustie, nu era cine sa intre si cine
sa iasa din cei nascuti ai lui, si sfintenia calcata si fiii celor de neam strain
la marginea cetatii, si acolo era salasul neamurilor, si s-a luat bucuria de la
Iacob si s-au sf�rsit fluierul si alauta.
47. Si s-au adunat, si au venit la Masifa �mprejma Ierusalimului, ca locul
rugaciunii lui Israil mai �nainte era la Masifa.
48. Si au postit �n ziua aceea, si s-au �mbracat cu saci, si cenusa au pus
pe capetele lor, si si-au rupt hainele lor.
49. Si au �ntins cartile legii, de care cerca neamurile, ca sa se scrie
�ntr-�nsele chipurile idolilor sai.
50. Si au adus hainele preotesti si cele �nt�i nascute si zeciuielele, si
au pus �nainte pe Nazareii cei ce plinise zilele lor.
51. Si au strigat cu glas mare la cer, zic�nd: ce vom face acestora, si
unde �i vom duce pe ei?
52. Si sfintele tale s-au calcat si s-au spurcat si preotii tai �n pl�ngere
si �n smerire.
53. Si iata neamurile s-au adunat asupra noastra, ca sa ne piarda pe noi;
tu stii cele ce g�ndesc ei asupra noastra.
54. Cum vom putea sta �mpotriva fetei lor, de nu ne vei ajuta tu noua? Si
au tr�mbitat cu tr�mbitele si au strigat cu glas mare.
55. Si dupa aceasta a pus Iuda povatuitori poporului peste mii si peste
sute, si peste cincizeci si peste zece.
56. Si a zis celor ce zideau case si celor ce-si logodise muieri si sadise
vii si celor fricosi, sa se �ntoarca fiecare la casa sa dupa lege.
57. Si a purces tabara, si a tabar�t la amiaza zi a Emaumului.
58. Si a zis Iuda: �ncingeti-va si va faceti fii tari si fiti gata pe
dimineata, ca sa dati razboi asupra neamurilor acestora, care s-au adunat
�mpotriva noastra, ca sa ne piarda pe noi si sfintele noastre.
59. Ca mai bine este sa murim noi �n razboi, dec�t sa vedem rautatile
neamului nostru si ale sfintelor.
60. Iar precum va fi voia �n cer, asa sa fie.

CAP. 4.
Alte doua razboaie ale lui Iuda Macavei �mpotriva lui Gorghie si Lisie si
biruintele lui. Curatirea Bisericii.

Si a luat Gorghie cinci mii de barbati si o mie de calareti alesi, si a purces

tabara noaptea,
2. Ca sa navaleasca asupra taberei Evreilor si sa-i loveasca pe ei fara de
veste, si fiii marginii erau lui povatuitori.
3. Si auzind Iuda, s-a sculat el si cei puternici, ca sa loveasca ostirea
�mparatului cea din Emaum.
4. Ca �nca era risipita ostirea din tabara.
5. Si a venit Gorghie la tabara Iudei noaptea, si pe nimeni n-a aflat, si
i-a cautat pe ei �n munti, ca zicea: fug acestia de noi.
6. Si odata cu ziua s-a ivit Iuda �n c�mp cu trei mii de barbati, �nsa
platose si sabii n-aveau, precum le era voia.
7. Si vaz�nd tabara neamurilor tare si �narmata si calarime �mprejurul ei
si acestia �nvatati la razboi.
8. Si a zis Iuda barbatilor celor ce erau cu el: nu va temeti de multimea
lor, si de navalirea lor nu va �nfricosati.
9. Aduceti-va aminte, cum s-au m�ntuit parintii nostri la marea Rosie,
c�nd i-a gonit pe ei Faraon cu putere multa.
10. Si acum sa strigam la cer, ca doar se va milostivi spre noi, si-si va
aduce aminte de legatura parintilor nostri, si va zdrobi tabara aceasta astazi
�nainta fetei noastre.
11. Si vor cunoaste toate neamurile, ca este cel ce m�ntuieste si cel ce
izbaveste pe Israil.
12. Si au ridicat cei de alt neam ochii lor, si i-au vazut pe ei venind
�nainte, si au iesit din tabara la razboi.
13. Si au tr�mbitat cei ce erau cu Iuda, si s-au lovit, si s-au surpat
neamurile, si au fugit la c�mp; iar cei din darat toti au cazut �n sabie.
14. Si i-au gonit pe ei p�na la Gamron si p�na la c�mpii Idumeii si ai
Azotului si ai Iamniei.
15. Si cazura dintr-�nsii ca la trei mii de barbati.
16. Si s-a �ntors Iuda si ostirea lui de la gonirea lor.
17. Si a zis catre popor: sa nu poftiti prazile, ca rosboiul este �n
preajma noastra, si Gorghie si ostirea lui �n munte aproape de noi;
18. Ci stati acum asupra vrajmasilor nostri, si dati razboi lor, si dupa
aceea veti lua prazile lor cu �ndrazneala.
19. Si �nca graind Iuda acestea, s-a ivit o parte oarece privind din munte.
20. Si a vazut ca s-a �nfr�nt, si cei ce sunt cu Iuda au aprins tabara, ca
fumul, care se vedea, arata ce s-a facut.
21. Si ei vaz�nd acestea, s-au �nfricosat foarte, si vaz�nd si tabara lui
Iuda la c�mp gata de razboi,
22. Au fugit toti la pam�ntul celor de alt neam.
23. Si s-a �ntors Iuda sa prade tabara; si a luat aur mult si argint si
iachint si mohor�t de la marea, si avutie mare.
24. Si �ntorc�ndu-se, a laudat si bine a cuv�ntat pe Dumnezeul cerului, ca
este bune, ca �n veac este mila lui.
25. Si s-a facut m�ntuire mare lui Israil �n ziua aceea.
26. Iar c�ti au scapat din cei de alt neam, merg�nd au spus lui Lisie toate
c�te s-au �nt�mplat.
27. Iar el auzind s-a tulburat si s-a m�hnit, ca nu s-a facut lui Israil
cele ce a voit el, si nu s-a �nt�mplat cele ce i-au poruncit lui �mparatul.
28. Iar �n anul viitor a gatit Lisie barbati alesi sasezeci de mii si cinci
mii de calareti, ca sa bata Ierusalimul.
29. Si au venit la Idumeia, si au tabar�t la Vetsura, si a iesit �naintea
lor Iuda cu zece mii de barbati.
30. Si vaz�nd tabara lor tare, s-au rugat zic�nd: bine esti cuv�ntat
M�ntuitorul lui Israil, cel ce ai zdrobit pornirea celui puternic prin m�na
robului tau David, si ai dat tabara celor de alt neam �n m�inile lui Ionatan fiul
lui Saul si a purtatorilor lui de arme.
31. �nchide tabara aceasta �n m�na poporului tau Israil, si sa se rusineze
cu puterea si cu calarimea lor.
32. Da-le lor spaima, si topeste �ndraznirea puterii lor, si sa se
clateasca cu zdrobirea lor.
33. Oboara-i pe ei cu sabia celor ce te iubesc, si sa te laude pe tine cu
c�ntari toti cei ce stiu numele tau.
34. Si s-au lovit unii cu altii, si au cazut din tabara lui Lisie ca la
vreo cinci mii de oameni, si au cazut �naintea lor.
35. Si vaz�nd Lisie �nfr�ngerea ce s-a facut taberei sale si �ndraznirea
lui Iuda, si cum ca sunt gata sau a trai sau a muri vitejeste, s-a dus la
Antiohia, si a adunat straini, si �nmultind ostirea cea facuta, socotea iarasi sa
vie �n Iudeia.
36. Si a zis Iuda si fratii lui: iata s-au zdrobit vrajmasii nostri, sa ne
suim sa curatim sfintele si sa le �nnoim.
37. Si s-a adunat toata tabara, si s-a suit �n muntele Sionului.
38. Si a vazut sfintenia pustiita si jertfelnicul spurcat si portile arse
si �n curti tufe rasarite, ca �ntr-o padure sau ca �ntr-un munte, si camarile
surpate.
39. Si si-au rupt hainele lor, si s-au t�nguit cu t�nguire mare, si au pus
cenusa pe capetele lor.
40. Si au cazut cu fata la pam�nt, si au tr�mbitat cu tr�mitele semnelor,
si au strigat la cer.
41. Atunci a r�nduit Iuda barbati, ca sa bata pe cei ce erau �n basti p�na
ce va curati sfintele.
42. Si a ales preoti fara de prihana voitori legii lui Dumnezeu.
43. Si au curatit sfintele, si au dus pietrele spurcaciunii la loc necurat.
44. Si s-au sfatuit pentru jertfelnicul arderii de tot cel spurcat, ce vor
face cu el.
45. Si le-a venit lor sfat bun, ca sa-l strice, ca nu cumva sa le fie lor
spre ocara, ca l-au fost spurcat neamurile; si au stricat jertfelnicul.
46. Si au pus pietrele �n muntele casei �n loc bun, p�na va veni proorocul,
ca sa raspunda pentru ele.
47. Si au luat pietre �ntregi dupa lege, si au zidit jertfelnic nou, ca si
cel mai dinainte.
48. Si au zidit sfintele si cele dinauntru casei si curtile.
49. Si au facut vase sfinte noi, si au bagat sfesnicul si jertfelnicul
arderilor de tot si al tam�ierilor si masa, �n Biserica.
50. Si au tam�iat peste jertfelnic, si au aprins lum�narile cele de pe
sfesnic si luminau �n Biserica.
51. Si au pus pe masa p�ini, si au �ntins paretarile si au sav�rsit toate
lucrurile, care le-au facut.
52. Si au m�necat dimineata �n douazeci si cinci de zile ale lunii a noua;
aceasta este luna Haselev a anului o suta patruzeci si opt.
53. Si au adus jertfa dupa lege peste jertfelnicul arderilor de tot cel
nou, care �l facuse.
54. Pe vremea si �n ziua �n care l-au spurcat pe el neamurile, �ntru aceea
s-a �nnoit cu c�ntari si cu alaute si cu cobze si cu chimvale.
55. Si a cazut tot poporul pe fata sa si s-a �nchinat, si bine a cuv�ntat
pe Dumnezeul cerului, cel ce bine au sporit lor.
 56. Si au facut �nnoirea jertfelnicului �n opt zile, si au adus arderi de
tot cu veselie, si au jertfit jertfa de m�ntuire si de lauda.
57. Si au �mpodobit fata Bisericii cea dinainte cu cununi de aur si cu
pavezoare si au �nnoit portile si camarile, si le-au pus lor usi.
58. Si s-a facut veselie mare �ntru popor foarte, si s-a �ntors ocara
neamurilor.
59. Si au r�nduit Iuda si fratii si toata adunarea lui Israil, ca sa se tie
zilele �nnoirii jertfelnicului �n vremurile sale din an �n an �n opt zile, de la
douazeci si cinci ale lunii Haselev cu veselie si cu bucurie.
60. Si au zidit �n vremea aceea muntele Sionului �mprejur cu zid �nalt si
cu turnuri tari, ca nu cumva venind neamurile sa le calce, cum facuse mai �nainte.
61. Si au r�nduit acolo ostire sa-l pazeasca, si au �ntarit pe el sa
pazeasca pe Vetsura, ca sa aiba popoul �ntarire de catre fata Idumeii.

CAP. 5.
Alte zece biruinte ale lui Iuda Macaveul asupra vrajmasilor.

Si a fost daca au auzit neamurile de prin prejur ca s-a zidit jertfelnicul, si s-a
�nnoit sfintenia ca si mai �nainte, s-au m�niat foarte.
2. Si s-au sfatuit ca sa piarda pe neamul lui Iacov, pe cei ce erau �ntru
ei, si au �nceput a omor� din popor si a pierde.
3. Si a dat razboi Iuda asupra fiilor lui Isav din Idumeia cea din
Acravaptin, ca �nconjura pe Israil, si i-au batut pe ei cu rana mare, si i-au
str�mtorat pe ei, si au luat prazile lor.
4. Si si-a adus aminte de rautatea fiilor lui Veon, care erau poporului
spre lat si spre piedeca, pazind cu viclesug drumurile.
5. Si s-a �nchis de el �n turnuri, si a tabar�t asupra lor, si i-a
blestemat pe ei, si a ars turnurile cu foc �mpreuna cu toti cei ce erau �nauntru.
6. Si a trecut la fiii lui Amon, si a aflat m�na tare si popor mult si pe
Timotei povatuitorul lor.
7. Si a facut asupra lor razboaie multe, si s-a zdrobit �naintea fetei
lui, si i-a batut pe ei.
8. Si a luat Iazirul si fetele ei, si s-a �ntors �n Iudeia.
9. Si s-au adunat neamurile cele din Galaad asupra Israilitenilor, cei ce
erau �n hotarele lor, ca sa-i piarda pe ei, iar ei au fugit �n cetatea Datema.
10. Si au trimis carti la Iuda si la fratii lui zic�nd:
11. Adunatu-s-au asupra noastra neamurile cele de prin prejurul nostru, ca
sa ne piarda pe noi, si se gatesc sa vie, si mai �nainte sa prinda cetatea �n care
am fugit, si Timoteiu povatuieste tabara lor.
12. Acum dar venind, scoate-ne din m�na lor, ca multi au cazut dintre noi.
13. Si toti fratii nostri, care erau �n partile Tuvinului s-au omor�t, si
au robit pe muierile lor si pe fiii lor si agoniselele lor, si au pierdut acolo ca
la o mie de barbati.
14. �nca citindu-se cartile, iata alti soli au venit din Galileea cu
hainele rupte spun�nd dupa cuvintele acestea.
15. Si zic�nd: ca s-au adunat asupra lor de la Ptolemaida si de la Tir si
de la Sidon, si toata Galileea celor de alt neam, ca sa ne piarda pe noi.
16. Si daca a auzit Iuda si poporul cuvintele acestea, s-a adunat multime
mare, sa se sfatuiasca ce vor face fratilor sai celor din nevoie, pe care �i
bateau aceia.
17. Si a zis Iuda lui Simon fratele sau: alege-ti tie oameni si mergi si
m�ntuieste pe fratii tai cei din Galileea, iar eu si Ionatan fratele meu, vom
merge la Galaadita.
18. Si a lasat pe Iosifon fiul lui Zaharia si pe Azaria povatuitori
poporului cu cealalta ostire �n Iudeea spre paza.
19. Si le-a poruncit lor zic�nd: fiti mai mari peste poporul acesta, ca sa
nu dati razboi asupra neamurilor, p�na ne vom �ntoarce.
20. Si s-au �mpartit lui Simon barbati trei mii, ca sa mearga la Galileia;
iar lui Iuda barbati opt mii ca sa mearga la Galaadita,
21. Si merg�nd Simon �n Galileia, a facut razboaie multe asupra neamurilor,
si zdrobindu-se neamurile din-nainte fetei lui, le-a gonit pe ele p�na la poarta
Ptolemaidei.
22. Si au cazut din neamuri ca la vre-o trei mii de oameni, si au luat
prazile lor.
23. Si i-au luat pe ei din Glileia si din Arvati cu muierile si cu pruncii
lor, si toate c�te aveau ei, si i-au adus �n Iudeia cu veselie mare.
24. Si Iuda Macaveul si Ionatan fratele lui au trecut Iordanul, si au mers
cale de trei zile �n pustie.
25. Si s-au �nt�mpinat cu Navateii, care venind �naintea lor cu pace, au
povestit lor toate c�te s-au �nt�mplat fratilor lor �n Galaadita.
26. Si cum ca multi dintre ei sunt prinsi la Vosora si �n Vosor, �n Alemis,
Hasfor, Mached si Carnaim, toate acestea sunt cetati tari si mari.
27. Si �n celelalte cetati ale Galaaditei sunt prinsi, si pe m�ine se
r�nduiesc sa tabarasca asupra cetatilor, si sa le ia, si pe toti sa-i piarda �ntr-
o zi.
28. Si a �ntors Iuda si tabara lui calea spre pustie la Vosora fara de
veste, si a luat cetatea, si a omor�t toata partea barbateasca cu ascutisul
sabiei, si a luat toate prazile lor, si o a ars pe ea cu foc.
29. Si s-au sculat de acolo noaptea, si au mers cam asupra cetatii.
30. Si daca s-a facut ziua, ridic�nd ochii sai, iata popor mult nenumarat
ridica scari si unelte, ca sa ia cetatea, si da razboi asupra lor.
31. Si vaz�nd Iuda ca s-a �nceput razboiul, si strigarea cetatii s-a suit
p�na la cer cu tr�mbite si cu glas mare, a zis barbatilor puterii:
32. Dati razboi astazi pentru fratii vostri.
33. Si au iesit cu trei r�nduri pe dinapoia lor, si tr�mbitara cu
tr�mbitele, si strigara cu rugaciuni.
34. Si a cunoscut tabara lui Timoteiu, ca Macaveiu este, si a fugit de la
fata lui, si i-a batut pe ei cu rana mare, si au cazut dintre ei �n ziua aceea ca
la vreo opt mii de barbati.
35. Si abat�ndu-se Iuda la Masfa, a dat razboi asupra ei, si o a luat si a
omor�t toata partea barbateasca �ntr-�nsa, si a luat prazile ei, si o a ars cu
foc.
36. De acolo purcez�nd a luat Hasfonul, Machedul Vosorul si celelalte
cetati ale Galaaditei.
37. Si dupa graiurile acestea, a adunat Timoteiu alta tabara, si a tabar�t
dinspre fata Rafonului dincolo de p�r�u.
38. Si a trimis Iuda sa iscodeasca tabara, acestia i-au spus lui, zic�nd:
adunatu-s-au la ei toate neamurile cele de prin prejurul nostru, putere multa
foarte.
39. Si pe Arabi i-a naimit spre ajutorul sau, si sunt tabar�ti dincolo de
p�r�u, gata a veni asupra ta cu razboi, si a mers Iuda �ntru �nt�mpinarea lor.
40. Si a zis Timoteiu capeteniilor ostirilor sale: c�nd se va apropia Iuda
si tabara lui la p�r�ul cel cu apa, de va trece la noi ei mai �nainte, nu vum
putea sta �naintea lui, a va fi mai tare dec�t noi.
41. Iar de se va spaim�nta, si va tabar� dincolo de p�r�u, sa trecem la el,
si vom fi mai tari de c�t el.
42. Iar daca s-a apropiat Iuda la p�r�ul cel cu apa, a pus pe carturarii
poporului la p�r�u, si le-a poruncit lor zic�nd: sa nu lasati tot omul sa
tabarasca, ci sa vie toti la razboi.
43. Si a trecut asupra lor mai �nainte, si tot poporul lui dupa el, si s-au
�nfr�nt �naintea fetei lui toate neamurile, si lepad�nd armele sale, au fugit la
capistea cea din Carnaim.
44. Si a luat cetatea, si capistea o a ars cu foc �mpreuna cu toti cei ce
erau �ntr-�nsa, si s-a �nfr�nt Carnaimul, si n-a mai putut sa mai stea �naintea
fetei lui Iuda.
45. Si a adunat Iuda pe tot Israilul, pe cei ce erau la Galaadita, de la
cel mic p�na la cel mare, si pe muierile lor si pe fiii lor si averea lor, tabara
mare foarte, ca sa vie �n pam�ntul Iudei.
46. Si a venit p�na la Efron, si aceasta este cetate mare si la intrarea ei
foarte tare; nu se putea abate de la ea de-a dreapta sau de-a st�nga, ci trebuia a
merge prin mijlocul ei.
47. Si i-au �nchis pe ei afara cei din cetate.
48. Si au astupat portile cu pietre.
49. Si a trimis la ei Iuda cuvinte de pace, zic�nd:
50. Trece-voi prin pam�ntul tau, ca sa ne ducem �n pam�ntul nostru, si
nimeni nu va va face rau voua, numai cu picioarele vom trece, si n-au vrut sa-i
deschida lui.
51. Si a poruncit Iuda sa strige �n tabara, ca sa tabarasca fiecare �n care
loc este, si au tabar�t barbatii puterii, si au dat razboi cetatii toata ziua
aceea si toata noaptea, si s-a dat cetatea �n m�inele lui.
52. Si a pierdut toata partea barbateasca cu ascutisul sabiei, si de tot o
a stricat, si a luat prazile ei, si a trecut prin cetate pe deasupra celor
omor�ti, si a trecut Iordanul la c�mpul cel mare dinspre fata Vetsanului.
53. Si era Iuda adun�nd pe cei mai de pe urma, si m�ng�ind poporul toata
calea, p�na ce a venit �n pam�ntul Iudei.
54. Si s-a suit �n muntele Sionului cu veselie si cu bucurie, si au adus
arderi de tot, caci n-a cazut dintre ei nimeni p�na ce s-a �ntors cu pace.
55. Iar �n zilele �n care erau Iuda si Ionatan la Galaad, si Simon fratele
lui la Galileia spre fata Ptolemaidei,
56. Au auzit Iosif fiul lui Zaharia si Azaria mai marii ostirilor de
vitejiile si de razboiul care a facut, si au zis:
57. Sa ne facem si noi noua nume, si sa mergem sa dam razboi asupra
neamurilor celor dimprejurul nostru.
58. Si au poruncit celor din ostire, care erau cu ei, si au mers asupra
Iamniei.
59. Si au iesit Gorghei din cetatea si barbatii lui �naintea lor la razboi.
60. Si s-au �nfr�nt Iosif si Azaria si s-au gonit p�na la hotarele Iudei,
si au cazut �n ziua aceea din poporul lui Israil ca vreo doua mii de barbati, si
s-a facut �nfr�ngere mare �n poporul lui Israil.
61. Pentru ca n-au ascultat de Iuda si de fratii lui, g�ndind sa faca
vitejie.
62. Iar acestia nu erau din sam�nta barbatilor acelora, prin ale carora
m�ini s-au dat m�ntuire lui Israil.
63. Iar barbatul Iuda si fratii lui s-au marit foarte �naintea a tot
Israilul si a tuturor neamurilor, unde se auzea numele lor,
64. C�t se adunau la ei laud�ndu-i.
65. Si au iesit Iuda si fratii lui, ca sa bata pe fiii lui Isav �n pam�ntul
de catre amiaza zi, si au batut pe Hevron si fratele lui si au stricat taria lui,
si turnurile lui le-au ars �mprejur.
66. Si s-au sculat sa mearga �n pam�ntul celor de alt neam, si au trecut pe
la Samaria.
67. �n ziua aceea au cazut preotii cetatilor vr�nd ei sa faca barbatie,
iesind ei la razboi fara de sfat.
68. Si s-a abatut Iuda la Azot pam�ntul celor de alt neam, si a surpat
capistile lor, si idolii cei ciopliti i-a ars cu foc, si a luat prazile cetatilor,
si s-a �ntors la pam�ntul Iudei.

CAP. 6.
Antioh Eupator caz�nd �n grea boala, moare fiind tare chinuit.

Iar �mparatul Antioh umbl�nd prin tarile cele de sus, a auzit, ca este �n Elimaida
la Persia cetate marita cu avutie, cu argint si cu aur.
2. Si Biserica cea dintr-�nsa bogata foarte, si cum ca sunt acolo
acoperam�nturi de aur si zale si arme, care le-a fost lasat acolo Alexandru fiul
lui Filip �mparatul Machedonenilor, care a �mparatit �nt�i �ntru Elini.
3. Si a venit cerc�nd sa ia cetatea si sa o prade, si n-a putut, ca au
fost �nteles cetatenii de cuv�ntul acesta.
4. Si s-a sculat asupra lui cu razboi, si a fugit si s-a dus de acolo cu
�ntristare mare �ntorc�ndu-se la Vavilon.
5. Si a venit oarecare �n Persida care i-a spus, ca s-au �nfr�nt taberile,
care s-au fost dus �n pam�ntul Iudei.
6. Si a mers Lisie cu putere mare �nt�i, si se �nfr�nse de catre fata lor,
si ei s-au �ntarit cu arme si cu putere si cu prazi multe, care au luat din
taberile pe care le-au taiat.
7. Si a stricat ur�ciunea care a fost zidit deasupra jertfelnicului �n
Ierusalim, si sfintenia ca si �nt�i o a �nconjurat cu ziduri �nalte, si Vetsura
cetatea sa.
8. Si a fost dupa ce a auzit �mparatul cuvintele acestea, s-a spaim�ntat
si s-a tulburat tare, si a cazut pe pat, si a cazut �n boala, de �ntristare, caci
nu s-a facut lui precum g�ndea.
9. Si a fost acolo zile multe, pentru ca s-a �nnoit �ntr-�nsul m�hnire
mare si a g�ndit ca va muri.
10. Si a chemat pe toti prietenii sai si a zis catre ei: luatu-s-a somnul
de la ochii mei, si mi-a scazut inima de grija.
11. Si am zis �ntru inima mea: p�na la ce necaz am venit si furtuna mare,
�ntru care acum sunt? Cel ce eram bun si iubit �ntru stap�nirea mea;
12. Iar acum �mi aduc aminte de rautatile care am facut la Ierusalim, lu�nd
toate vasele cele de aur si cele de argint, care erau �ntr-�nsul, si am trimis ca
sa piarda fara de pricina pe cei ce locuiesc �n Iudeia.
13. Cunosc eu ca pentru acelea m-au aflat pe mine rautatile acestea, si
iata ca pier de mare inima rea �n pam�nt strain.
14. Si a chemat pe Filip, care era unul din prietenii sai, si l-a pus pe el
peste toata �mparatia sa.
15. Si i-a dat lui stema si vesm�ntul sau si inelul, ca sa aduca pe Antioh
fiul sau, si sa-l creasca pe el, ca sa �mparateasca.
16. Si a murit acolo Antioh �mparatul �n anul o suta patruzeci si noua.
17. Si a cunoscut Lisie ca a murit �mparatul, si a pus pe Antioh feciorul
lui �mparat �n locul lui, pe care de tinerel l-a crescut, si i-a numit numele lui
Eupator.
18. Iar cei din �ntariri, �nchideau pe Israil �mprejurul sfintelor, si
cautau rautati �n toata vremea si tarie neamurilor.
19. Si a g�ndit Iuda sa-i piarda pe ei, si a adunat tot poporul ca sa-i
�nconjure pe ei.
20. Si s-au adunat �mpreuna, si i-au �nconjurat pe ei �n anul o suta si
cincizeci, si au facut asupra lor �ntaritura sagetatorilor si mestesuguri.
21. Si iesind unii dintr-�nsii din �nchisoare, s-au lipsit l�nga acestia o
seama din cei necredinciosi din Israil, si au mers la �mparatul si au zis:
22. P�na c�nd nu vei face judecata, si vei izb�ndi pe fratii nostri?
23. Noua ne-au placut a sluji tatalui tau si a umbla �ntru poruncile lui,
si a asculta de asezam�nturile lui, macar de se si �nstrinau de la noi pentru
aceasta cei ce sunt din poporul acesta.
24. Si ori unde afla pe cineva dintre noi, �l omora, si mostenirile noastre
le jefuia.
25. Si nu numai peste noi a �ntins m�na, ci si peste toate hotarele lor.
26. Si iata au tabar�t astazi asupra �ntariturii �n Ierusalim, ca sa-l ia
pe el si sfintenia; iar Vetsura o au �ntarit.
27. Si de nu vei apuca mai �nainte degrab, mai mari dec�t acestea vor face,
si nu-i vei putea birui pe ei.
28. Si s-a m�niat �mparatul daca a auzit, si a adunat pe toti prietenii sai
capeteniile puterii sale, si pe cei ce erau peste calarime.
29. Si de la alti �mparati, si de la ostroavele marilor au venit la el
ostiri naimite.
 30. Si a fost numarul puterii lui o suta de mii de pedestri, si douazeci de
mii de calareti, si treizeci si doi de elefanti �nvatati la razboi.
31. Si au venit prin Idumeia, si au tabar�t asupra Vetsurii, si au dat
razboi �n multe zile, si au facut mestesuguri si iesire, si le arsera pe ele cu
foc, si au dat razboi barbateste.
32. Si s-a sculat Iuda de la �ntaritura, si a tabar�t la Vetzaharia �n
preajma taberei �mparatului.
33. Si scul�ndu-se �mparatul de dimineata, a ridicat tabara, si a pornit
spre calea Vetzahariei, si s-au �mpartit ostirile la razboi, si au tr�mbitat cu
tr�mbitele.
34. Si elefantilor le-au aratat s�nge de strugur si de mure, ca sa-i
�ntar�te la razboi.
35. Si au �mpartit hiarele �n r�nduri, si au pus l�nga fiecare elefant o
mie de barbati �nzoati cu lanturi si coifuri de arama peste capetele lor, si cinci
sute de calareti alesi erau r�nduiti la fiecare hiara.
36. Acestia mai �nainte de vreme ori unde era hiara, erau si ei, si ori
unde mergea, mergeau cu ea, si nu se desparteau de ea.
37. Si turnuri de lemne tari erau peste ele, si acoperea pe fiecare hiara
�ncinsa peste ea cu unelte, si peste fiecare treizeci si doi de barbati, care dau
razboi de peste ei si Indianul ei.
38. Si cealalta calarime dincoace si dincolo o au asezat de am�ndoua
partile taberei, clatindu-se si adapostindu-se �n vai.
39. Si c�nd stralucea soarele peste scuturile cele de aur, sclipeau muntii
de ele, si straluceau ca facliile aprinse.
40. Si s-a �ntins o parte din tabara �mparatului peste muntii cei �nalti,
iar alta peste locurile cele de jos, si mergeau cu paza si cu r�nduiala.
41. Si se cutremurau toti cei ce auzeau glasul multimei lor si p�rsirea
multimei si lovirea armelor, ca era tabara mare foarte si tare.
42. Si s-a apropiat Iuda si tabara lui la razboi, si au cazut din tabara
�mparatului sase sute de barbati.
43. Si a vazut Eleazar Avaronul una din hiara �nzaoata cu zaua
�mparateasca, si era mai �nalta dec�t toate hiarele, si i s-a parut ca peste aceea
este �mparatul.
44. Si s-a dat pe sine ca sa m�ntuiasca pe poporul sau, si sa-si c�stige
luisi nume vesnic.
45. Si alerg�nd la ea cu �ndrazneala �n mijlocul r�ndului, si omora de-a
dreapta si de-a st�nga, si cadea de la el �ncoace si �ncolo.
46. Si s-a v�r�t sub elefant, si s-a pus sub el, si l-a omor�t pe el, si a
cazut pe pam�nt deasupra lui, si a murit acolo.
47. Si vaz�nd puterea �mparatului si navalirea ostirilor, s-a abatut de la
ei.
48. Iar cei din tabara �mparatului, s-au suit asupra lor la Ierusalim, si a
tabar�t �mparatul la Iudeia si la muntele Sionului.
49. Si a facut pace cu cei din Vetsura, si au iesit din cetate, ca nu le
era lor acolo hrana, ca sa se �nchida �ntr-�nsa, ca s�mbata era pam�ntului
aceluia.
50. Si a luat �mparatul Vetsura, si a pus acolo paza, ca sa o pazeasca pe
ea.
51. Si a tabar�t asupra sfinteniei zile multe, si a facut acolo stari
sagetatorilor, si mahini si aruncatoare de foc si zv�rlitoare de pietre si
scorpidii, ca sa arunce sageti si prastii.
52. Si au facut si ei mahini �mpotriva mahinilor lor, si au dat razboui
zile multe.
53. Si bucate nu erau �n vase, pentru ca era anul al saptelea, si cei ce au
scapat �n Iudea de la neamuri, au m�ncat ramasita punerii.
54. Si au ramas �ntru cele sfinte barbati putini, ca i-a biruit pe ei
foamea, si s-a risipit fiecare la locul sau.
55. Si a auzit Lisie, cum ca Filip pe care l-a fost pus �mparatul Antioh
�nca fiind el viu, sa creasca pe Antioh fiul lui, ca sa-l faca �mparat.
56. Si s-a �ntors de la Persida si de la Midia, si ostirile �mparatului
cele ce s-au fost dus cu el, si cum ca cearca sa ia lucrurile.
57. S-a grabit, si s-a �nvitat ca sa se duca din cetate si sa zica catre
�mparatul si catre povatuitorii puterii si catre barbati: ne �mputinam �n toate
zilele, si hrana avem putina, iar locul unde suntem tabar�ti este tare, si sunt
peste noi grijile �mparatiei.
58. Acum dar sa dam dreapta oamenilor acestora, si sa facem pace cu ei si
cu tot neamul lor.
59. Si sa le asezam lor, ca sa umble dupa legile lor ca si mai �nainte, ca
pentru legiuirile lor, care le-am risipit, s-au m�niat si au facut toate acestea.
60. Si a placut cuv�ntul �naintea �mparatului si a boierilor, si a trimis
la ei sa faca pace, si ei au primit.
61. Si s-au jurat lor �mparatul si boierii pentru acestea, si au iesit din
cetate.
62. Si a intrat �mparatul �n muntele Sionului, si a vazut taria locului, si
a calcat juram�ntul, care a jurat, si a poruncit, si a surpat zidul �mprejur.
63. Si s-a sculat degrab, si s-a �ntors la Antiohia, si a aflat pe Filip
stap�nind cetatea, si a dat razboi asupra lui, si a luat cetatea cu sila.

CAP. 7.
Continuarea luptelor Macaveilor; biruinta lui Iuda asupra lui Nicanor.

�n anul o suta cincizeci si unul, iesit-a Dimitrie feciorul lui Seleuc din Roma,
si s-a suit cu oamenii putini la o cetate de l�nga mare, si a �mparatit acolo.
2. Si a fost dupa ce a venit �n casa �mparatiei parintilor sai, a prins
ostirea pe Antioh si pe Lisie, ca sa-i dupa pe ei la el.
3. Si arat�ndu-se lui lucrul, a zis: nu-mi aratati fetele lor.
4. Si i-au omor�t pe ei ostirile, si a sezut Dimitrie �n scaunul
�mparatiei lui.
5. Si au venit la el toti barbatii cei faradelege, si necredinciosii din
Israil si Alchim povatuitorul lor, care voia sa fie preot.
6. Si au p�r�t pe popor catre �mparatul, zic�nd: pierdut-au Iuda si fratii
lui pe toti prietenii tai, si pe noi ne-au risipit de la pam�ntul nostru.
7. Acum dar trimite un om credincios, ca merg�nd sa vada toata peirea
aceasta, care au facut noua si tarii �mparatului, si sa pedepseasca pe ei si pe
toti cei ce le ajuta lor.
8. Si a ales �mparatul pe Vachid prietenul sau, care stap�nea dincolo de
r�u, si era mare �ntru �mparatie, si credincios �mparatului.
9. Si l-a trimis pe el si pe Alchim necredinciosul, pe care l-a pus preot,
si i-a poruncit lui sa faca izb�nda asupra fiilor lui Israil.
10. Si au purces si au venit cu putere multa �n pam�ntul Iudei, si au
trimis soli la Iuda si la fratii lui cu cuvinte de pace, cu viclesug.
11. Ci n-au crezut cuvintelor lor, pentru ca au vazut ca venise cu putere
multa.
12. Si s-au adunat la Alchim si la Vachid adunare de carturari, sa cerce
cele drepte.
13. Si Asideii erau �nt�i �ntru fiii lui Israil, si cereau de la ei pace.
14. Ca ziceau: om preot din sam�nta lui Aaron a venit cu ostirile si nu ne
va face str�mbatate noua.
15. Si el a grait catre ei cuvinte de pace, si s-a jurat lor zic�nd: nu vom
face rau voua si prietenilor vostri.
16. Si au crezut lui, si au prins dintre ei sasezeci de barbati, si i-au
omor�t �ntr-o zi, dupa cuvintele cele scrise.
17. Trupurile cuviosilor tai si s�ngiurile lor, le-au varsat �mprejurul
Ierusalimului, si nu era cine sa-i �ngroape.
18. Si a cazut frica lor si cutremurul peste tot poporul, ca ziceau: ca nu
este la ei adevar si judecata, ca au calcat legatura si juram�ntul, care au jurat.
 19. Si a plecat Vachid de la Ierusalim, si a tabar�t la Vizat, si a trimis
si a prins pe multi din oamenii, care erau cu el, care de buna voie au venit, si
pe o seama din popor, si i-a omor�t pe ei si i-a aruncat �ntr-o f�nt�na mare.
20. Si a �ncredintat tara lui Alchim si a lasa cu el ostire multa sa-i
ajute, si s-a dus Vachid la �mparatul.
21. Si s-a nevoit Alchim pentru Arhierie.
22. Si s-au adunat la el toti cei ce tulburau poporul sau, si au biruit
pam�ntul Iudei, si au facut rana mare �n Israil.
23. Si a vazut Iuda toata rautatea, care o au facut Alchim si cei ce erau
cu el �ntru fiii lui Israil mai mult dec�t neamurile.
24. Si au iesit la toate hotarele Iudeii �mprejur, si au facut izb�nda
asupra barbatilor celor ce au fost mers de buna voie, si s-au oprit a merge �n
tara.
25. Iar daca a vazut Alchim ca s-a �ntarit Iuda si cei ce erau cu el, a
cunoscut ca nu le va putea sta �mpotriva, si �ntorc�ndu-se la �mparatul, i-a p�r�t
pe ei de rau;
26. Si a trimis �mparatul pe Nicanor unul din boierii lui cei mariti, care
avea ura si vrajmasie asupra lui Israil, si i-a poruncit lui sa piaza poporul.
27. Si a venit Nicanor �n Ierusalim cu ostire multa, si a trimis la Iuda si
la fratii lui cu viclesug cuvinte de pace, zic�nd:
28. Sa nu fie vrajba �ntru noi si �ntru voi, voi veni cu oameni putini sa
vad fetele voastre cu pace.
29. Si a venit la Iuda si s-au sarutat unii cu altii cu pace, iar vrajmasii
erau gata sa rapeasca pe Iuda.
30. Si a cunoscut Iuda cuv�ntul caci cu viclesug a venit asupra lui, si s-a
temut de el, si n-a vrut a vedea mai mult fata lui.
31. Si a cunoscut Nicanor ca s-a descoperit sfatul lui, si a iesit �ntru
�nt�mpinarea lui Iuda dinspre Hafarsalama la razboi.
32. Si au cazut din cei ce erau cu Nicanor, ca la vreo cinci sute de
barbati, si au fugit �n cetatea lui David.
33. Si dupa cuvintele acestea s-a suit Nicanor �n muntele Sionului, si au
iesit unii din preoti din cele sfinte si din batr�nii poporului sa se �nchine lui
cu pace si sa-i arate lui arderea de tot, care se aduce pentru �mparatul.
34. Iar el i-a batjocurit pe ei si i-a ocar�t pe ei graind cu trufie.
35. Si s-a jurat cu m�nie zic�nd: de nu se va da Iuda si tabara lui �n
m�inile mele acum, va fi daca ma voi �ntoarce cu pace, voi arde casa aceasta, si a
iesit cu m�nie mare.
36. Si au intrat preotii si au statut dinspre fata altarului si a
Bisericii, si au pl�ns zic�nd:
37. Tu Doamne ai ales Casa aceasta sa se numeasca numele tau �ntr-�nsa, sa
fie Casa de rugaciune si de cerere poporului tau.
38. Fa izb�nda asupra omului acestuia si asupra taberei lui, si sa cada �n
sabie, adu-ti aminte de hulele lor si nu-i suferi pe ei.
39. Si a iesit Nicanor din Ierusalim si a tabar�t la Vetoron, si l-a
�nt�mpinat pe el puterea Siriei.
40. Iar Iuda a tabar�t �n Adasa cu trei mii de barbati si s-a rugat Iuda,
zic�nd:
41. C�nd au hulit solii cei trimisi de la �mparatul Asirienilor, iesit-a
�ngerul tau Doamne si a batut dintre ei o suta optzeci si cinci de mii.
42. Asa slobozeste tabara aceasta �naintea noastra astazi, ca sa cunoasca
cei ramasi, ca aceia au grait rau asupra sfintelor tale si �l judeca pe el dupa
rautatea lui.
43. Si s-au lovit taberile la razboi �n treisprezece ale lunii lui Adar, si
s-a �nfr�nt tabara lui Nicanor si el �nt�i a cazut �n razboi.
44. Si daca a vazut tabara lui ca a cazut Nicanor, lepad�nd armele sale, a
fugit.
45. Si i-au gonit pe ei cale de o zi de la Adesa p�na unde vine la Gazira,
si au tr�mbitat dupa ei cu tr�mbitele �nsemnarilor.
 46. Si au iesit din toate satele Iudeii de prin prejur si-i bateau pe ei,
si �ntorc�ndu-se acestia la aceia, au cazut toti de sabie si n-a ramas dintr-�nsii
nici unul.
47. Si au luat jafurile si prazile, si capul lui Nicanor l-au luat si
dreapta lui care o a �ntins cu trufie, o au adus si o au sp�nzurat la Ierusalim.
48. Si s-a bucurat poporul foarte, si a petrecut �n ziua aceea cu veselie
mare.
49. Si au r�nduit ca �n tot anul sa se tie ziua aceasta a treisprezecea a
lui Adar.
40. Si a odihnit pam�ntul Iudei putine zile.

CAP. 8.
Despre legatura lui Iuda cu Romanii.

Si a auzit Iuda de numele Romanilor ca sunt puternici cu taria, si sunt voitori de

bine tuturor celor ce se lipesc de ei si cu toti, care vin la ei fac prietenie, si
cum ca sunt tari la virtute.
2. Si a spus lui razboaiele lor si vitejiile, care au facut asupra Galilor
si cum i-au biruit pe ei si i-au adus sub dajdie,
3. Si c�te au facut �n tara Ispaniei si au biruit baile cele de argint si
de aur de acolo.
4. Si au biruit tot locul acela cu sfatul sau si cu rabdarea m�niei, si
locul era departe de la ei foarte si pe �mparatii care au venit asupra lor de la
marginea pam�ntului, p�na i-au zdrobit pe ei si i-au batut pe ei cu rana mare; si
ceilalti dau lor bir peste an.
5. Si pe Filip si pe Persea �mparatul Kitenilor si pe cei ce s-au fost
sculat asupra lor, i-au zdrobit pe ei cu razboiul si i-au biruit.
6. Si pe Antiohul cel mare �mparatul Asiei, care a mers asupra lor cu
razboi av�nd o suta si douazeci de Elefanti si calarime si care si putere multa
foarte, si s-a biruit de ei.
7. Si pe el l-au prins viu si au facut legatura cu ei, ca si el si cei ce
vor �mparati dupa el, sa le dea lor bir mare si chezasi si asezam�nt.
8. Si tara Indiceasca si Midia si Lidia si altele din cele mai bune tari
ale lor lu�ndu-le de la el, le-a dat lui Evmen �mparatului.
9. Si cum ca cei din Elada s-au sfatuit sa mearga si sa-i piarda pe ei, si
ei au �nteles cuv�ntul acesta.
10. Si au trimis asupra lor pe un voievod, si a dat razboi asupra lor, si
au cazut dintre ei raniti multi si pe multi au robit, pe muierile lor si pe fiii
lor, si i-au pradat pe ei, si au stap�nit pam�ntul lor, si au stricat tariile lor,
si i-au jefuit pe ei, si i-au robit p�na �n ziua aceasta.
11. Si celelalte �mparatii si ostroave, care s-au �mpotrivit lor, le-au
stricat si le-au robit.
12. Iar cu prietenii lor si cu cei ce se unesc cu ei, au pazit prietesugul,
si au biruit �mparatiile cele de aproape si cele de departe, si c�ti au auzit de
numele lor s-au temut de ei.
13. Iar la c�ti vor sa ajute, si pe c�ti vreau sa aiba �mparatie,
�mparatesc, si pe care vor, �i lipsesc, si s-au �naltat foarte.
14. Si �ntru toate acestea nimeni dintre ei n-a pus stema, si nu s-a
�mbraca cu porfira ca sa se mareasca �ntru ea.
15. Si si-a facut siesi, sfat, si �n toate zilele se sfatuiesc trei sute si
douazeci, care se sfatuiesc pururea pentru multime, ca bine sa-i �mpodobeasca pe
ei.
16. Si-si �ncred stap�nirea lor unui om �ntr-un an, care stap�neste tot
pam�ntul lor, si toti asculta de unul, si nu este vrajmasie, nici ravnire �ntru
ei.
17. Si a ales Iuda pe Evpolemon feciorul lui Ioan al lui Acos, si pe Iason
feciorul lui Eleazar, si i-a trimis pe ei la Roma ca sa aseze cu ei prietesug si
�nsotire.
 18. Si ca sa ia de la ei jugul, ca a vazut ca �mparatia Grecilor asupreste
pe Israil cu robie
19. Si a mers la Roma, iar calea era multa foarte, si au intrat la sfat, si
au grait, zic�nd:
20. Iuda Macaveul si fratii lui si multimea Iudeilor ne-au trimis pe noi la
voi, ca sa asezam cu voi �nsotire si pace, si sa ne scrieti pe noi �ntru soti si
prieteni voua.
21. Si a placut cuv�ntul acesta �naintea lor.
22. Si acesta este izvodul cartii, care o au scris pe table de arama, si o
au trimis la Ierusalim, sa fie acolo la ei pomenire de pace si de �nsotire:
23. Bine sa fie Romanilor si neamului Iudeilor, pe mare si pe uscat �n
veac, si sabia si vrajmasul departe sa fie de la d�nsii.
24. Iar de se va �nt�mpla razboi asupra Romii mai �nt�i, sau asupra
oricaruia din sotii lor �ntru toata stap�nirea lor,
25. Sa ajute neamul Iudeilor, cu inima plina precum �i va povatui vremea
26. Si pe cei ce se vor bate cu ei, nu-i vor ajuta, nici cu bucate, nici cu
arme, nici cu argint, nici cu corabii, precum se va parea Romanilor, si vor pazi
pazele lor, nimic lu�nd.
27. Si asemenea de se va �nt�mpla mai �nainte Iudeilor razboi, vor ajuta
Romanii din suflet, precum lor vremea le va scrie.
28. Si ajutatorilor nu se vor da gr�ne, arme, argint, corabii, precum s-a
parut Romanilor, si vor pazi pazele acestea cu buna credinta.
29. Dupa cuvintele acestea au asezat Romanii cu poporul Iudeilor.
30. Iar dupa cuvintele acestea de vor vrea acestia sau aceia a adauga sau a
scadea ceva, vor face dupa cum se vor �ntelege, si ce vor adauga sau vor scadea,
�ntarit va fi.
31. Si pentru rautatile, care le face lor �mparatul Dimitrie, am scris lui,
zic�nd: pentru ce ai �ngreuiat jugul tau peste prietenii nostri si sotii Iudei?
32. Deci, de se vor mai jelui �naintea noastra de tine, vom face lor
judecata, si vom da razboi asupra ta, si pe mare si pe uscat.

CAP. 9.
Razboaiele lui Iuda si moartea lui. Ionatan urmeaza �n locul lui si face razboi.

Si a auzit Dimitrie ca a cazut Nicanor si ostirea lui �n razboi, si a adaugat a

mai trimite pe Vachid si pe Alchim a doua oara �n pam�ntul Iudei, si cornul cel
drept cu ei.
2. Si au mers pe calea cea dinspre Galgala, si au tabar�t la Mesalot �n
Arvila, si o au luat pe ea, si au pierdut suflete de oameni multe.
3. Si �n luna dintai �n anul o suta cincizeci si doi, au tabar�t asupra
Ierusalimului.
4. Si s-au sculat, si au mers la Verea cu douazeci de mii de barbati si
doua mii de calareti.
5. Si Iuda era tabar�t �n Eleasa, si trei mii de barbati alesi cu el.
6. Si a vazut multimea ostirilor ca multe sunt, si s-a temut foarte, si
multi au fugit din tabara, si n-au ramas dintr-�nsii fara numai opt sute de
barbati.
7. Si a vazut Iuda ca s-a risipit tabara lui, si-l grabea razboiul pe el,
si se sfar�ma cu inima, caci nu avea vreme sa-i str�nga pe ei, si a slabit.
8. Si a zis celor ramasi: sa ne sculam si sa ne suim asupra
�mpotrivnicilor nostri, doar de-i vom putea bate pe ei.
9. Si l-au �ntors pe el, zic�nd: nu vom putea, ci numai sa ne m�ntuim
sufletele noastre acum, �ntoarce-te ca fratii nostri s-au risipit, si noi sa ne
batem cu acestia? Asa putini fiind noi.
10. Si a zis Iuda: sa nu-mi fie mie sa fac lucrul acesta si sa fug de ei,
ca de s-a apropiat vremea noastra sa murim vitejeste pentru fratii nostri, sa nu
lasam hula maririi noastre.
11. Si au mers ostirile de unde tabar�se, si au statut �ntru �nt�mpinarea
lor, si s-au �mpartit calarimea �n doua parti, si prastiasii si arcasii mergeau
�naintea ostirii, care erau mai de frunte razboinici toti tari.
12. Si Vachid era �n cornul cel drept, si s-au apropiat ostirile dintre
am�ndoua partile si strigau cu tr�mbitele.
13. Si au tr�mbitat si cei de la Iuda cu tr�mbitele, si s-a cutremurat
pam�ntul de glasul taberilor, si s-a facut razboi de dimineata p�na seara.
14. Si a vazut Iuda ca Vachid si taria taberei este de-a dreapta, si au
venit la el toti cei tari de inima.
15. Si s-a zdrobit cornul cel drept de la d�nsii, si i-au gonit dinapoi pe
ei p�na la magura Azotului.
16. Iar cei din cornul st�ng au vazut ca s-au zdrobit cornul drept si s-au
�ntors dupa Iuda si dupa cei ce erau cu el pe din dos.
17. Si s-a �ngreuiat razboiul, si au cazut multi raniti si din acestia si
din aceia.
18. Si Iuda a cazut, si ceilalti au fugit.
19. Si au ridicat Ionatan si Simon pe Iuda fratele lor, si l-au �ngropat pe
el �n morm�ntul parintilor lui �n Modim.
20. Si l-au pl�ns pe el, si l-a t�nguit tot Israilul cu pl�ngere mare, si
l-a jelit �n multe zile si a zis:
21. Cum a cazut cel tare, care a m�ntuit pe Israil?
22. Iar celelalte cuvinte ale lui Iuda si razboaiele si vitejiile care a
facut si marirea lui, nu s-a scris, pentru ca erau multe foarte.
23. Si a fost dupa moartea lui Iuda, s-au aratat cei faradelege �n toate
hotarele lui Israil, si au rasarit toti cei ce lucreaza nedreptate.
24. �n zilele acelea fost-a foamete mare foarte, si de buna voie s-a dat
tara �mpreuna cu ei.
25. Si a ales Vachid pe oamenii cei necredinciosi, si i-a pus pe ei domni
tarii.
26. Care cercau si cautau pe prietenii lui Iuda si-i aduceau pe ei la
Vachid, si-si izb�ndeau pe d�nsii si-i batjocureau pe ei.
27. Si s-a facut necaz mare �n Israil, care nu s-a facut din ziua din care
nu s-a aratat prooroc �ntru ei.
28. Si s-au adunat toti prietenii lui Iuda, si au zis lui Ionatan:
29. De c�nd a murit fratele tau Iuda, nu este om asemenea lui, sa iasa
asupra vrajmasilor si asupra lui Vachid, si asupra celor ce pizmuiesc neamului
nostru.
30. Acum dar pe tine te-am ales astazi, ca sa fii noua capetenie �n locul
lui si povatuitor, ca sa bati razboiul nostru.
31. Si a primit Ionatan �n vremea aceea povatuirea, si s-a sculat �n locul
lui Iuda fratelui sau.
32. Si a �nteles Vachid, si-l cauta pe el sa-l omoare.
33. Ci �nteleg�nd Ionatan si Simon fratele lui, si toti cei ce erau cu el,
au fugit la pustiul lui Tecue si au tabar�t la apa lacului Asfarului.
34. Si �nteleg�nd Vachid, �n ziua s�mbetelor a venit el si toata ostirea
lui dincolo de Iordan.
35. Si Ionatan a trimis pe fratele sau, care era povatuitor poporului, sa
roage pe Navatei prietenii sai, ca sa puna la ei uneltele sale cele multe.
36. Si au iesit fiii lui Iamvri de la Midava, si au prins pe Ioan si toate
c�te avea, si s-au dus cu ele.
37. Si dupa cuvintele acesta s-au spus lui Ionatan si lui Simon fratelui
lui, ca fiii lui Iamvri fac nunta mare, si aduc mireasa de la Nadavat, fata unui
boier din cei mari ai Hananeilor, cu pompa mare.
38. Si si-a adus aminte de Ioan fratele sau, si s-a suit si s-a ascuns sub
acoperam�ntul muntelui.
39. Si ridic�ndu-si ochii sai a vazut, si iata g�lceava si gloata si povara
multa, si mirele si prietenii lui si fratii lui iesind �ntru �nt�mpinarea lor cu
timpene si cu muzici si cu arme multe.
40. Si s-au sculat asupra lor de unde erau ascunsi ai lui Ionatan, si i-au
ucis pe ei, si au cazut raniti multi, iar care au ramas, au fugit la munte, si au
luat toate prazile lor.
41. Si s-a �ntors nunta �n pl�ngere si glasul muzicilor �n jale.
42. Si a izb�ndit izb�ndirea s�ngelui fratelui lor, si s-au �ntors la r�pa
Iordanului.
43. Si a auzit Vachid, si a venit �n ziua s�mbetelor p�na la r�pele
Iordanului cu putere multa.
44. Si a zis Ionatan celor ce erau cu el: sa ne sculam acum si sa dam
razboi pentru sufletele noastre, ca nu este astazi ca ieri si ca alaltaieri.
45. Ca iata razboiul este �naintea noastra si dinapoia noastra, si apa
Iordanului dincoace si dincolo, mocirla si dumbrava, si nu este loc de a ne abate.
46. Acum dar strigati la cer, ca sa scapati din m�na vrajmasilor nostri, si
a �nceput bataia.
47. Si a �ntins Ionatan m�na sa sa loveasca pe Vachid, ci el s-a dat
�napoi.
48. Si a sarit Ionatan si cei ce erau cu el �n Iordan, si au �nnotat p�na
la cealalta parte, iar aceia n-au trecut Iordanul dupa ei.
49. Si au cazut din ostirea lui Vachid �n ziua aceea ca o mie de barbati.
50. Si s-au �ntors �n Ierusalim, si au zidit cetati tari �n Iudeia, si
cetatea cea din Ierihon si Emaumul si Veteronul si Vetilul si Tamnata, Faramot si
Tefonul cu ziduri �nalte, si porti si zavoare.
51. Si au pus paza �ntr-�nsele, ca sa fie cu vrajmasie asupra lui Israil.
52. Si au �ntarit cetatea cea din Vetsura si Gazara si marginea, si au pus
�ntr-�nsele ostire si hrana de m�ncare.
53. Si au luat pe fiii povatuitorilor tarii zaloage, si i-au pus pe ei �n
cetate �n Ierusalim �n paza.
54. Si �n anul o suta cincizeci si trei, �n luna a doua, a poruncit Alchim
sa surpe zidul curtii cei mai dinauntru a sfintelor, si sa strice lucrurile
proorocilor, si au �nceput a le strica.
55. �n vremea aceea s-a ranit Alchim, si s-au �mpiedicat lucrurile lui si
s-a �nchis gura lui, si a slabit, si n-a mai putut grai cuv�nt si a poruncit
despre casa sa.
56. Si a murit Alchim �n vremea aceea cu chin mare.
57. Si vaz�nd Vachid ca a murit Alchim, s-a �ntors la �mparatul, si a
odihnit pam�ntul Iudei doi ani.
58. Si s-au sfatuit toti cei faradelege, zic�nd: iata Ionatan si cei ce
sunt cu el, cu liniste locuiesc fara de frica, acum dar sa aducem pe Vachid, si-i
va prinde pe toti pe ei �ntr-o noapte.
59. Si merg�nd, s-au sfatuit cu el.
60. Si scul�ndu-se sa vie cu putere multa, a trimis carti pe ascuns la toti
solii sai cei din Iudeia, ca sa prinda pe Ionatan si pe cei ce sunt cu el; ci n-au
putut, ca s-au descoperit acelora sfatul lor.
61. Ci aceia au prins din barbatii tarii capeteniile rautatii ca la vreo
cincizeci de barbati, si i-au omor�t pe ei.
62. Dupa aceea Ionatan si Simon si cei ce erau cu el, s-au dus la Vetvasi,
care era �n pustie, si au zidit surpaturile ei, si o au �ntarit.
63. Si a �nteles Vachid, si a adunat toata multimea sa, si celor din Iudeia
le-a poruncit.
64. Si venind a tabar�t �mpotriva Vetvasiei, si a dat razboi asupra ei zile
multe, si a facut mestesuguri.
65. Si a lasat Ionatan pe Simon fratele sau �n cetate, si a iesit �n tara
si a venit cu numar mare de ostire.
66. Si a lovit pe Odomir si pe fratii lui si pe fiii lui Faseron �n
salasurile lor, si �ncepu a bate si a se sui cu putere.
67. Si a iesit din cetate si Simon si cei ce erau cu el, si au ars
mestesugurile lor.
68. Si au dat razboi asupra lui Vachid, si l-au zdrobit pe el, si l-au
necajit foarte, pentru ca sfatul lui si venirea lui a fost desarta.
 69. Si s-a aprins de m�nie asupra barbatilor celor faradelege, care i-au
dat lui sfat ca sa vie �n tara, si a omor�t pe multi dintre ei, si a facut sfat ca
sa se duca la pam�ntul sau.
70. Si a �nteles Ionatan, si a trimis la el soli, ca sa faca pace cu el, si
sa �ntoarca lor pe cei robiti.
71. Si a primit si a facut dupa cuvintele lui, si s-a jurat lui ca nu-i va
mai face rau �n toate zilele vietii sale.
72. Si a �ntors pe cei robiti, care i-a robit mai �nainte din pam�ntul
Iudei, si �ntorc�ndu-se s-a dus �n pam�ntul sau, si n-a mai adaugat �nca a veni la
hotarele lor.
73. Si a �ncetat sabia din Israil, si a locuit Ionatan �n Mahmas, si a
�nceput Ionatan a judeca pe popor, si a pierdut pe cei necredinciosi din Israil.

CAP. 10.
Prietenia lui Ionatan cu �mparatul Alexandru.

�n anul o suta sasezeci s-a suit Alexandru feciorul lui Antioh Epifan, si a luat
Ptolemaida, si l-a primit pe el, si a �mparatit acolo.
2. Si a auzit Dimitrie �mparatul, si a adunat ostire multa foarte, si a
iesit �ntru �nt�mpinarea lui la razboi.
3. Si a trimis Dimitrie la Ionatan carti cu cuvinte de pace, ca sa-l
mareasca pe el.
4. Ca zicea: sa apucam a pune pace cu el, mai �nainte dec�t va pune el cu
Alexandru �mpotriva noastra.
5. Ca-si va aduce aminte de toate rautatile, care le-am facut asupra lui
si asupra fratilor lui si asupra neamului lui.
6. Si i-a dat lui putere a str�nge ostire si a face arme, ca sa fie el
sotul lui, si pe cei ce erau zalog, care erau �n cetate, a zis sa-i dea lui.
7. Si a venit Ionatan �n Ierusalim, si a citit cartile la auzirea a tot
norodului, si acelor ce erau �n cetate.
8. Si s-a temut cu frica mare, auzind ca i-a dat lui �mparatul putere sa
str�nga ostire.
9. Si cei ce erau �n cetate, au dat lui Ionatan pe cei ce erau zalog, si
i-a dat pe ei parintilor lor.
10. Si a locuit Ionatan �n Ierusalim, si a �nceput a zidi si a �nnoi
cetatea.
11. Si a zis catre cei ce faceau lucrurile, sa zideasca zidurile si muntele
Sionului prin prejur din pietre cu patru muchii spre �ntarire, si au facut asa.
12. Si au fugit cei de alt neam, care erau �n cetatile care le-au fost
zidit Vachid.
13. Si a lasat fiecare locul sau si s-a dus �n pam�ntul lui.
14. Numai �n Vetsura au ramas oarecari din cei ce au lasat legea si
poruncile lui Dumnezeu, pentru ca le era lor aceasta de scapare.
15. Si a auzit Alexandru �mparatul fagaduintele, c�te a trimis Dimitrie lui
Ionatan si i-a povestit lui razboaiele si vitejiile care le-au facut el si fratii
si ostenelele care au avut.
16. Si au zis: au afla-vom noi un om ca acesta? Si acum sa-l facem pe el
prieten si sot noua.
17. Si a scris carti si a trimis lui cu aceste cuvinte zic�nd:
18. �mparatul Alexandru fratelui Ionatan, bucurie.
19. Auzit-am de bine ca esti barbat tare cu putere si vrednic a fi noua
prieten;
20. Si acum te-am pus astazi pe tine sa fii Arhiereu neamului tau si
prieten �mparatului sa te chemi, si i-a trimis lui porfira si cununa de aur, ca sa
te unesti cu noi, si sa tii prietesug cu noi.
21. Si s-a �mbracat Ionatan cu haina cea sf�nta �n luna a saptea �n anul o
suta sasezeci, �n sarbatoarea �nfigerii corturilor, si a str�ns ostire, si a facut
arme multe.
 22. Si a auzit Dimitrie cuvintele acestea, si s-a �ntristat si a zis:
23. Ce am facut aceasta, de a apucat mai �nainte pe noi Alexandru a pune
prietesug cu Evreii spre �ntarire?
24. Scrie-voi si eu lor cuvinte de m�ng�iere si de �naltime si de daruri,
ca sa-mi fie mie �ntru ajutor.
25. Si a trimis lor dupa cuvintele acestea: �mparatul Dimitrie, neamului
Iudeilor, bucurie.
26. De vreme ce ati tinut legatura, care ati facut cu noi, si ati ramas �n
prietenia noastra, si nu v-ati lipit de vrajmasii nostri, am auzit si ne-am
bucurat.
27. Si acum ram�neti �nca a tinea credinta catre noi, si va vom rasplati
voua bune pentru cele ce faceti cu noi.
28. Si va vom lasa voua, care trebuie a se lasa multe, si vom da voua
daruri.
29. Si acum va slobod pe voi, si iert pe toti jidovii din dajdii si de
pretul sarii si de cununi.
30. Si a treia parte din sam�nta si jumatate din rodurile pomilor, ce mi se
cuvenea mie a lua, iert de astazi �nainte sa nu se mai ia din pam�ntul Iudei si
din cele trei tinuturi, ce s-a adaugat lui din Samaria si din Galileea, din ziua
de astazi si p�na �n veac.
31. Si Ierusalimul sa fie sf�nt si slobod, si hotarele lui, zeciuielile si
vamile.
32. Las si stap�nirea cetatii cei din Ierusalim, si o dau Arhiereului, ca
sa puna �ntr-�nsa barbati pe care va voi el, sa o pazeasca.
33. Si pe tot sufletul Jidovilor, care din pam�ntul Iudei s-au adus robi �n
toata �mparatia mea, �l las slobod �n dar; si toti sa fie slobozi de dajdiile lor
si ale vitelor lor.
34. Si toate sarbatorile si s�mbetele si lunile noua, si zilele cele
r�nduite, si trei zile mai �nainte de sarbatoare si trei zile dupa sarbatoare,
toate zilele acestea sa fie scutite si slobode tuturor Iudeilor, celor ce sunt
�ntru �mparatia mea.
35. Si nimeni nu va avea putere a face ceva, sau a sminti pe cineva dintre
ei pentru tot lucru.
36. Si sa se scrie din Evrei �n ostirea �mparatului la treizeci de mii de
barbati, si se vor da lor lefi, cum se cuvine la toate ostirile �mparatului.
37. Si se vor pune dintre ei �n cetatile cele �ntarite si mari ale
�mparatului; iar altii se vor pune peste treburile �mparatiei, care sunt de
credinta, si capiteniile, care vor fi peste ei, sa fie dintre ei, si sa umble dupa
legile lor, precum a si poruncit �mparatul �n pam�ntul Iudei.
38. Si cele trei tinuturi, care s-au adaugat la Iudeea de la tara Samariei,
sa se adauge la Iudeea, ca sa se socoteasca si sa fie sub unul, si sa nu asculte
de alt stap�n, fara numai de Arhiereu.
39. Ptolemaida si tinutul ei, o am dat dar celor sfinti din Ierusalim,
pentru cheltuiala care se cuvine la cele sfinte.
40. Si eu dau pe an cincisprezece mii de sicli de argint din veniturile
�mparatului, de la locurile ce se cuvin lui.
41. Si tot ce a ramas, ce n-au dat cei ce erau peste venituri �n anii
trecuti, de acum vor da la lucrurile casei.
42. Si afara de acestea cinci mii de sicli de argint, care lua din
veniturile Bisericii �n toti anii, si acestia se lasa, ca se cade acestia
preotilor celor ce slujesc.
43. Si oricine va scapa �n Biserica cea din Ierusalim si �n toate hotarele
ei, fiind datori �mparatesti sau pentru orice lucru, sa se sloboada, si toate cele
ce sunt ale lor �ntru �mparatia mea.
44. Si la zidirea si la �nnoirea lucrurilor sfinte, cheltuieli se vor da
din veniturile �mparatului.
45. Si la zidirea zidurilor Ierusalimului si la �ntarirea �mprejur,
cheltuiala se va da din venitul �mparatului, si la zidirea zidurilor celor din
Iudeea.
46. Si daca a auzit Ionatan si poporul cuvintele acestea, nu le-a crezut,
nici le-a primit, pentru ca-si aducea aminte de rautatea cea mare, care facuse �n
Israil, si-i necajise foarte.
47. Si le-a placut mai mult Alexandru, pentru ca el a �nceput a grai cu ei
cuvinte de pace, si le-a fost lor �ntr-ajutor �n toate zilele.
48. Si a adunat �mparatul Alexandru ostire mare, si a tabar�t �mpotriva lui
Dimitrie.
49. Si au dat razboi acesti doi �mparati, si a fugit tabara lui Dimitrie,
si l-a gonit pe el Alexandru si l-a biruit.
50. Si s-a �ntarit razboiul foarte, p�na a apus soarele, si a cazut
Dimitrie �n ziua aceea.
51. Si a trimis Alexandru la Ptolomeu �mparatul Eghipetului soli dupa
cuvintele acestea, zic�nd:
52. Fiindca m-am �nturnat la pam�ntul �mparatiei mele, si am sezut pe
scaunul parintilor mei, si am dob�ndit �mparatia, si am biruit pe Dimitrie si am
stap�nit tara noastra,
53. Si am facut razboi cu el, si s-a �nfr�nt el si tabara lui de noi, si am
sezut pe scaunul �mparatiei lui,
54. Si acum sa asezam �ntru noi prietesug; si-mi da pe fata ta sa o iau
mie muiere, si voi fi ginere tie, si voi da tie si ei daruri vrednice de tine.
55. Si a raspuns Ptolomeu �mparatul, zic�nd: buna a fost ziua �n care te-ai
�ntors la pam�ntul parintilor tai, si ai sezut pe scaunul �mparatiei lor.
56. Si acum voi face tie cele ce ai scris; ci vino sa ne �nt�lnim la
Ptolemaida, ca sa ne vedem unul cu altul, si te voi face ginere precum ai zis.
57. Si a iesit Ptolomeu din Eghipet el si Cleopatra fata lui, si a venit �n
Ptolemaida, ;n anul o suta saizeci si doi.
58. Si s-a �nt�lnit cu Alexandru �mparatul, si i-a dat lui pe Cleopatra
fata sa, si a facut nunta ei la Ptolemaida, cum fac �mparatii cu cinste mare.
59. Si a scris �mparatul lui Ionatan sa vie �ntru �nt�mpinarea lui.
60. Si a mers cu marire la Ptolemaida, si s-a �nt�lnit cu acei doi
�mparati, si le-a dat lor argint si aur, si prietenilor lor daruri multe, si a
aflat har �naintea lor.
61. Si s-au str�ns asupra lui barbati ucigasi din Israil, oameni faradelege
sa-l p�rasca pe el, ci nu i-a ascultat �mparatul.
62. Si a poruncit �mparatul si a dezbracat pe Ionatan de hainele lui, si l-
a �mbracat pe el cu porfira.
63. Si l-a pus �mparatul de a sezut cu sine, si a zis boierilor sai: iesiti
cu el �n mijlocul cetatii si strigati, ca nimeni sa nu-l p�rasca pe el de nici un
lucru, si nimeni sa nu-l supere pentru tot cuv�ntul.
64. Si a fost daca au vazut cei ce-l p�rau pe el, marirea lui, precum s-a
strigat, si �mbracat cu porfira, au fugit toti.
65. Si l-a marit pe el �mparatul si l-a scris pe el �ntru prietenii cei
mai de frunte, si l-a pus povatuitor si partas domnilor.
66. Si s-a �ntors Ionatan la Ierusalim, cu pace si cu bucurie.
67. Iar �n anul o suta sasezeci si cinci, a venit Dimitrie feciorul lui
Dimitrie din Krit �n pam�ntul parintilor sai.
68. Si a auzit Alexandru �mparatul, si s-a m�hnit foarte, si s-a �ntors la
Antiohia.
69. Si a pus Dimitrie povatuitor pe Apolonie, care era peste Chili-Siria,
si a adunat putere mare si a tabar�t la Iamnia, si a trimis la Ionatan Arhiereul,
zic�nd:
70. Tu singur te ridici asupra noastra si eu m-am facut de r�s si de
batjocura pentru tine, si pentru ce faci tu putere asupra noastra �n munti?
71. Acum dar de nadajduiesti �n puterile tale, pogoara-te la noi la c�mp,
si sa ne batem am�ndoi acolo, ca, cu mine este puterea cetatilor.
72. �ntreaba si �ntelege, cine sunt eu si ceilalti care ne ajuta noua? Si
zic ca nu pot sa stea picioarele voastre de catre fata noastra, ca de doua ori s-
au �nfr�nt parintii tai �n pam�ntul lor.
73. Si acum nu vei putea sta �naintea calarimii si a unei puteri ca aceasta
la c�mp, unde nu este piatra, nici pietricica, nici loc de fuga.
74. Si daca a auzit Ionatan cuvintele lui Apolinie s-a pornit cu cugetul,
si a ales zece mii de barbati si a iesit din Ierusalim, si l-a �nt�mpinat Simon
fratele lui, spre ajutor lui.
75. Si a tabar�t la Iopi, si l-a �nchis pe el afara de cetate, ca paza lui
Apolonie era la Iopi, si au dat razboi asupra ei.
76. Si tem�ndu-se cei din cetate, i-au deschis lui, si a stap�nit Ionatan
Iopi.
77. Si a auzit Apolonie, si a tabar�t aproape cu trei mii de calareti si cu
putere multa, si a mers la Azot, ca si cum ar calatori, si �mpreuna a iesit la
c�mp, ca avea el multime de calareti si nadajduia �ntr-�nsii.
78. Si a alergat Ionatan dinapoia lui la Azot si s-au lovit taberile
dinapoia lui la razboi.
79. Si a lasa Apolonie o mie de calareti ascunsi dinapoia lor.
80. Si a cunoscut Ionatan ca sunt curse dinapoia sa, si a �nconjurat tabara
lui, si au aruncat sageti asupra poporului de dimineata p�na seara.
81. Iar poporul sta, precum i-a fost poruncit Ionatan, si s-au ostenit
calaretii lor.
82. Si a tras Simon puterea sa, si s-a lovit cu multimea, pentru ca
calarimea se ostenise, si i-au zdrobit pe ei, si au fugit.
83. Si calarimea s-a risipit prin c�mp, si a fugit la Azot, si a intrat �n
Vitdagon capistea lor, ca sa scape.
84. Si a aprins Ionatan Azotul si cetatile cele dimprejurul lui, si a luat
prazile lor si capistea lui Dagon, si pe toti cei ce au fugit �ntr-�nsa i-a ars cu
foc.
85. Si au fost cei ce au cazut de sabie �mpreuna cu cei ce s-au ars, ca la
opt mii de barbati.
86. Si s-a sculat Ionatan de acolo, si a tabar�t la Ascalon, si au iesit
cei din cetate �naintea lui cu cinste mare.
87. Si s-a �ntors Ionatan la Ierusalim cu cei ce erau cu el, av�nd prazi
multe.
88. Si a fost daca a auzit �mparatul Alexandru cuvintele acestea, a adaugat
a mari pe Ionatan.
89. Si i-a trimis copca de aur, precum este obicei a se da rudelor
�mparatilor, si i-a dat lui Acaronul si toate hotarele lui sa-i fie mosie.

CAP. 11.
Alexandru �nvins si omor�t �n Arabia. �mparatia lui Dimitrie. Cinstea lui Ionatan
�naintea �mparatilor.

Iar �mparatul Eghipetului a adunat puteri multe, ca nisipul de pe tarmurile marii,

si corabii multe, si a cercat sa ia �mparatia lui Alexandru cu viclesug, si sa o
adauge la �mparatia sa.
2. Si a iesit �n Siria cu cuvinte de pace, si cei din cetati �i deschideau
lui portile, si-i iesiau �nainte, ca era porunca �mparatului Alexandru, sa iasa
�naintea lui, pentru ca acela era lui socru.
3. Iar Ptolomeu daca intra �n cetati, punea paza de ostasi �n fiecare
cetate.
4. Si c�nd s-a apropiat la Azot, i-a aratat lui capistea lui Dagon arsa,
si Azotul si cele de prin prejurul lui stricate, si trupurile lepadate, si pe cei
arsi, pe care i-a ars �n razboi, ca erau facute gramezi de ei �n calea lui.
5. Si spusera �mparatului, cele ce a facut Ionatan, ca sa-l �nvinovateasca
pe el, si a tacut �mparatul.
6. Si a �nt�mpinat Ionatan pe �mparatul �n Iopi cu marire, s-a �nchinat
unul altuia si a dormit acolo.
7. Si a mers Ionatan cu �mparatul p�na la r�ul ce se cheama Elevter, si s-
a �ntors �n Ierusalim.
8. Iar �mparatul Ptolomeu supun�nd luisi cetatile cele de pe l�nga mare
p�na la Selevchia cea de l�nga mare, cugeta asupra lui Alexandru sfaturi rele.
9. Si a trimis soli la Dimitrie �mparatul, zic�nd: vino sa punem �ntru
noi legatura si voi da tie pe fata mea, care o tine Alexandru, si vei �mparati �n
locul tatalui tau.
10. Ca-mi pare rau ca i-am dat lui fata mea, ca m-a cautat sa ma omoare.
11. Si a grait rau asupra lui, pentru ca poftea el �mparatia lui.
12. Si lu�ndu-si fata, o a dat lui Dimitrie si s-a �nstrainat de catre
Alexandru, si s-a vadit vrajmasia lor.
13. Si a intrat Ptolomeu �n Antiohia si a pus doua steme pe capul sau, a
Asiei si a Eghipetului.
14. Iar �mparatul Alexandru era �n Kilichia �n vremile acelea, ca nu vrea
sa ram�na sub ascultarea lui cei din locurile acelea.
15. Si a auzit Alexandru, si a venit asupra lui cu razboi, si a iesit
Ptolomeiu si l-a �nt�mpinat pe el cu m�na tare si l-a �nfr�nt pe el.
16. Si a fugit Alexandru la Arabia, ca sa scape acolo, iar �mparatul
Ptolomeu s-a �naltat.
17. Si a luat Zavdiil Arapul capul lui Alexandru si l-a trimis la Ptolomeu.
18. Si �mparatul Ptolomeu a murit a treia zi, si cei ce erau �n cetati au
pierit de cei ce erau �ntr-�nsele.
19. Si a �mparatit Dimitrie �n anul o suta sasezeci si sapte.
20. �n zilele acelea adunat-a Ionatan pe cei din Iudeia, ca sa bata cetatea
cea din Ierusalim si a facut asupra ei mahini multe.
21. Si au mers oarecare barbati fara de lege, care pizmuiau pe neamul sau
la �mparatul, si i-au spus lui, ca Ionatan sade cu ostire �mprejurul cetatii;
22. Iar el auzind s-a m�niat si �ndata purcez�nd a venit la Ptolemaida, si
a scris lui Ionatan sa nu seada cu ostirea �mprejurul cetatii, ci degrab sa vie la
el �n Ptolemaida, sa se �nt�lneasca.
23. Si daca a auzit Ionatan, a poruncit sa seaza cu ostire �mprejurul
cetatii, si a ales din cei mai batr�ni ai lui Israil si din preoti, si s-au dat pe
sine la primejdie.
24. Si lu�nd argint si aur si haine si alte daruri multe, a mers la
�mparatul �n Ptolemaida si a aflat har �naintea lui.
25. Si macar ca-l p�rau pe el oarecarii faradelege din Jidovi,
26. �nsa �mparatul i-a facut lui precum au facut si cei mai �nainte de el,
si l-a �naltat pe el �naintea tuturor prietenilor sai.
27. Si i-a �ntarit lui Arhieria si altele, c�te a avut mai �nainte spre
cinste, si l-a facut pe el povatuitor prietenilor celor mai de frunte.
28. Si s-a rugat Ionatan �mparatului sa scuteasca Iudeia de bir, si cele
trei tinuturi si Samaria, si i-a fagaduit lui trei sute de talanti.
29. Si a placut �mparatului, si a scris lui Ionatan carti despre toate
acestea, care era asa:
30. �mparatul Dimitrie, lui Ionatan fratelui bucurie, si neamului jidovesc.
31. Izvodul cartii, care o am scris lui Lasten rudeniei noastre pentru voi,
o am scris si voua ca sa o stiti.
32. �mparatul Dimitrie lui Lasten tatalui sau bucurie.
33. Neamului Iudeilor prietenilor nostri, si celor ce pazesc dreptatile
noastre, am judecat sa le facem bine pentru bunavointa lor catre noi.
34. Le-am �ntarit lor si hotarele Iudeii si cele trei tinuturi Aferema, si
Lida si Ramatemul, care s-au adaugat la Iudeia de la Samaria, si toate c�te se
hotarasc cu ele, tuturor celor ce fac jertfa �n Ierusalim �n locul celor ce lua de
la ei mai �nainte �mparatul pe an din rodurile pam�ntului si din rodurile pomilor.
35. Si celelalte, care ni se cad noua, zeciuielile si vamile, cele ce se
cad noua, si lacurile cele de sare si cununile, care se cad noua, toate de ajutor
le �ngaduim lor.
36. Si nici una dintr-acestea nu se va calca de acum �nainte �n toata
vremea.
 37. Acum dar aveti grija ca sa faceti izvod de acestea, care sa se dea lui
Ionatan, si sa se puna �n muntele cel sf�nt, �n locul cel �nsemnat.
38. Iar vaz�nd Dimitrie �mparatul ca s-a linistit pam�ntul �naintea lui, si
nimic nu se �mpotriveste lui, a slobozit pe toti ostasii sai pe fiecare la locul
sau, afara de ostasii cei straini, pe care i-a adunat de la ostroavele neamurilor,
si s-au facut lui vrajmase toate ostirile parintilor lui.
39. Iar Trifon era din cei de la Alexandru mai �nainte, vaz�nd ca toate
ostirile c�rtesc asupra lui Dimitrie, a mers la Salmakue Arapul, care hranea pe
Antioh copilasul lui Alexandru.
40. Si �l ruga pe el, ca sa-l dea pe el lui sa-l puna �mparat �n locul
tatalui sau, si i-a spus lui c�te a facut Dimitrie, si vrajba care au ostirile lui
cu el, si a ramas acolo zile multe.
41. Si a trimis Ionatan la �mparatul Dimitrie ca sa scoata pe cei din
cetatea Ierusalimului, si pe cei din cetatile cele �ntarite, ca da razboi asupra
lui Israil.
42. Si a trimis Dimitrie la Ionatan, zic�nd: nu numai acestea voi face tie
si neamului tau, ci cu marire te voi mari pe tine si pe neamul tau, de voi avea
vreme buna.
43. Acum dar pe dreptate vei face, de-mi vei trimite barbati, care sa ma
ajute, ca s-au viclenit asupra mea toate ostirile mele.
44. Si i-a trimis lui Ionatan lui trei mii de voinici alesi la Antiohia, si
au venit la �mparatul, si s-a veselit �mparatul de venirea lor.
45. Ca s-au fost adunat cei din cetate, �n mijlocul cetatii, ca la vreo
suta si douazeci de mii de barbati, si vreau ca sa omoare pe �mparatul.
46. Si a fugit �mparatul �n curte, si au cuprins cei din cetate caile
cetatii, si au �nceput a da razboi.
47. Si a chemat �mparatul pe Evrei �ntr-ajutor, si s-au adunat toti
�mpreuna la el, si �ndata s-au risipit �n cetate.
48. Si au omor�t �n cetate �n ziua aceea ca vreo suta de mii, si au ars
cetatea, si au luat prazi multe �n ziua aceea, si au m�ntuit pe �mparatul.
49. Si vaz�nd cei din cetate ca au biruit Evreii cetatea precum au vrut, au
slabit cu cugetele lor, si au strigat catre �mparatul cu rugaciune, zic�nd:
50. Da-ne noua dreapta, si sa �nceteze Evreii a ne bate pe noi si cetatea.
51. Si au lepadat armele, si au facut pace, si s-au marit Evreii �naintea
�mparatului si �naintea tuturor celor din �mparatia lui, si s-au �ntors la
Ierusalim av�nd prazi multe.
52. Si a sezut Dimitrie �mparatul pe scaunul �mparatiei sale, si s-a
linistit pam�ntul �naintea lui.
53. Si a mintit toate c�te a zis, si s-a �nstrainat de catre Ionatan, si nu
i-a rasplatit dupa facerile de bine, care i-a facut lui, si-l necajea pe el
foarte.
54. Iar dupa acestea s-a �ntors Trifon si Antioh cu el copilas tinerel, si
a �mparatit, si si-a pus stema.
55. Si s-au adunat la el toate ostirile care le-a risipit Dimitrie, si au
dat razboi asupra lui, si el a fugit si s-a biruit.
56. Si a luat Trifon elefantii si a stap�nit Antiohia.
57. Si a scris Antioh cel mai t�nar lui Ionatan, zic�nd: �ntarescu-ti tie
Arhieria, si te pun mai mare peste cele patru tinuturi, si vreau ca sa fii tu din
prietenii �mparatului.
58. Si i-a trimis lui vase de aur spre slujba, si i-a dat lui putere a bea
din aur si a se �mbraca cu porfira, si a avea copca de aur.
59. Si pe Simon fratele lui l-a pus povatuitor de la hotarul Tirului p�na
la marginile Eghipetului.
60. Si a iesit Ionatan, si a mers dincolo de r�u si �n cetati, si s-a
adunat la el toate ostirile Siriei �ntr-ajutor, si a venit la Ascalon si au iesit
cei din cetate �naintea lui cu marire.
61. Si de acolo s-a dus la Gaza, si o a �nconjurat cu ostire, si a ars cele
din prejurul cetatii, si le-a pradat pe ele.
 62. Dupa aceea cei din Gaza rug�nd pe Ionatan, le-a dat lor dreapta, si
lu�nd pe fiii boierilor zaloage, i-a trimis �n Ierusalim, iar el a mers prin tara
p�na la Damasc.
63. Si a auzit Ionatan ca au venit boierii lui Dimitrie la Cadisul din
Galileia cu putere multa, vr�nd ca sa-l scoata pe el din tara aceea.
64. Si a iesit �naintea lor, iar pe fratele sau Simon, l-a lasat �n tara.
65. Si Simon a tabar�t asupra Vetsurei si au dat razboi �mpotriva ei zile
multe, si o a �nchis.
66. Si l-au rugat pe el ca sa le dea lor dreapta, si le-a dat lor, si i-a
scos pe ei de acolo, si a luat cetatea si a pus �ntr-�nsa paza.
67. Iar Ionatan si tabara lui, a tabar�t la apa Ghenisaretului, si
scul�ndu-se de dimineata a mers �n c�mpul Nasorului.
68. Si iata tabara celor de alt neam l-a �nt�mpinat pe el �n c�mp, si a
ascuns ostire �n munti sa p�ndeasca asupra lui, iar ei i-au iesit lui �nainte.
69. Iar ostirea cea ascunsa s-a sculat din locurile sale, si a dat razboi.
70. Si au fugit cei ce erau cu Ionatan toti, nici unul n-a ramas dintre ei,
afara de Matatia fiul lui Avisalom si Iuda fiul lui Halfi, capeteniile ostirii
puterilor.
71. Si si-a rupt Ionatan hainele sale, si a pus pam�nt pe capul sau si s-a
rugat.
72. Si s-a �ntors asupra lor cu razboi, si i-a biruit pe ei si fugira.
73. Si vaz�nd cei ce fugise de la el, s-au �ntors la el si i-au gonit cu el
p�na la Cadis, unde era tabara lor, si au tabar�t acolo.
74. Si au cazut din cei de alt neam �n ziua aceea ca la vreo trei mii de
barbati, si s-a �ntors Ionatan �n Ierusalim.

CAP. 12.
Legatura cea �nnoita a lui Ionatan cu Romanii si Spartanii. Trifon omoara cu
viclesug pe Ionatan.

Si vaz�nd Ionatan ca-i ajuta vremea a ales barbati si i-a trimis pe ei la Roma, sa
�ntareasca si sa �nnoiasca cu ei prietesugul.
2. Si la Spartani si la alte locuri a trimis carti ca acestea.
3. Si a mers la Roma si a intrat la sfat, si au zis: Ionatan Arhiereul si
neamul Evreilor ne-au trimis pe noi, ca sa �nnoiti cu ei prietesugul si
societatea, ca si mai �nainte.
4. Si le-a dat lor carti pe la fiecare loc, ca sa-i petreaca pe ei la
pam�ntul Iudei cu pace.
5. Iar izvodul cartilor care le-a scris Ionatan Spartanilor, acesta este:
6. Ionatan Arhiereul si batr�nimea neamului si preotii si celalalt popor
al Evreilor, Spartanilor fratilor bucurie.
7. �nca de demult s-a trimis carti la Onia Arhiereul de la Darie care
�mparatea la voi, care adeverea ca sunteti fratii nostri, precum este scris
izvodul.
8. Si cu cinste a primit Onia pe barbatul cel trimis, si a luat cartile
�ntru care se arata societatea si prietesugul.
9. Drept aceea noi neav�nd lipsa de acestea, si av�nd m�ngaiere cartile
cele sfinte, care sunt �n m�inile noastre,
10. Am ispitit a trimite la voi care sa �nnoiasca cu voi fratia si
prietesugul, ca sa nu ne �nstrainam de catre voi, ca multe vremi au trecut de c�nd
ati trimis la noi.
11. Noi dar ne�ncetat �n toata vremea, si la sarbatori si la celelalte
cuvioase zile va pomenim pe voi �ntru jertfele si rugaciunile care le facem,
precum se cade, si se cuvine a ne aduce aminte de frati.
12. Si ne bucuram de marirea voastra;
13. Iar pe noi ne-au �nconjurat necazuri multe si razboaie multe, ca s-au
sculat cu bataie asupra noastra �mparatii cei de prin prejurul nostru.
14. Ci n-am vrut sa va suparam pe noi si pe ceilalti soti si prieteni ai
nostri cu aceste razboaie.
15. Pentru ca avem ajutor din cer, care ne ajuta noua, si ne-am m�ntuit de
vrajmasii nostri, si s-au smerit vrajmasii nostri.
16. Drept aceea am ales pe Numenie fiul lui Antioh si pe Antipatru fiul lui
Iason, si i-am trimis la Romani, ca sa �nnoiasca prietenia si societatea cu noi
cea mai dinainte.
17. Si le-am poruncit lor ca sa mearga la voi, si sa se �nchine voua, si sa
va dea cartile cele de la noi pentru �nnoirea fratiei noastre.
18. Si acum bine veti face de ne veti raspunde noua la aceasta.
19. Si acesta este izvodul cartilor celor trimise:
20. Oniaris �mparatul Spartanilor, lui Onia preotului celui mare, bucurie.
21. Aflatu-s-a �n scrisoare pentru Spartani si pentru Evrei, ca sunt frati,
si ca sunt din neamul lui Avraam.
22. Si acum de c�nd am cunoscut acestea, bine veti face scriind noua pentru
pacea voastra.
23. Si noi raspundem cu scrisoare voua, dobitoacele voastre si averea
voastra ale noastre sunt, si cele ce sunt ale noastre, ale voastre sunt; poruncim
drept aceea, ca sa va vesteasca voua acestea.
24. Si a auzit Ionatan ca s-au �ntors boierii lui Dimitrie cu putere mai
multa dec�t mai �nt�i, ca sa dea razboi asupra lui,
25. Si plec�nd din Ierusalim, s-a �nt�mpinat cu ei �n tara Amatitei, ca nu
i-a lasat pe ei sa calce �n tara lui.
26. Si a trimis iscoade la tabara lor, si s-au �ntors si i-au spus lui, ca
asa au asezat, ca sa vie peste ei noaptea.
27. Si dupa ce a apus soarele, a poruncit Ionatan celor ce erau cu el sa
privegheze, si sa fie �ntrarmati si gata de bataie toata noaptea, si a pus straji
�mprejurul taberei.
28. Si au auzit vrajmasii ca Ionatan si cei ce erau cu el s-au gatit de
bataie, si s-au temut si s-au speriat cu inima sa, si au aprins focuri �n tabara
sa.
29. Si Ionatan si cei ce erau cu el, n-au stiut p�na dimineata ca vedeau
focurile arz�nd.
30. Si a gonit Ionatan dinapoia lor, si nu i-a prins pe ei, pentru ca au
fost trecut r�ul Elevterului.
31. Si s-a abatut Ionatan la Arapii, care se cheama Zavedii, si i-a batut
pe ei si a luat prazile lor.
32. Si purcez�nd a venit la Damasc, si a umblat �n toata tara.
33. Iar Simon iesind, a umblat p�na la Ascalon si la cetatile cele de
aproape, si s-a abatut la Iopi si o a luat mai �nainte pe ea.
34. Ca a fost auzit ca ei vreau sa dea cetatea la ai lui Dimitrie, si a pus
acolo paza, ca sa o pazeasca.
35. Si s-a �ntors Ionatan si a adunat pe batr�nii poporului, si s-a sfatuit
cu ei, ca sa zideasca cetati �ntarite �n Iudeia.
36. Si sa �nalte zidurile Ierusalimului, si sa �nalte zid mare �ntru
�ntarituri si �ntru cetate, ca sa o desparta pe ea de catre cetate, ca sa fie
despartita, ca nici sa cumpere, nici sa v�nda.
37. Si s-au adunat ca sa zideasca cetatea, si a cazut zidul p�r�ului celui
de catre Apiliot, si au dres cele ce se cheama Hafenata.
38. Si Simon a zidit Adida �n Sefila, si i-a pus porti si �ncuietori.
39. Si a cercat Trifon sa �mparateasca el peste Asia si sa-si puna stema,
si sa-si puna m�na peste �mparatul Antioh.
40. Ci se temea, ca nu cumva sa nu-l lase Ionatan, si ca nu cumva sa dea
razboi asupra lui, si cauta ca sa prinda pe Ionatan si sa-l piarda pe el, si
scul�ndu-se a venit �n Vetsan.
41. Si a iesit Ionatan �naintea lui la Vetsan cu patruzeci de mii de
barbati alesi de razboi.
42. Si vaz�nd Trifon ca a venit Ionatan cu putere multa, s-a temut a-si
tinde m�inile asupra lui.
 43. Si l-a primit pe el cu marire, si l-a �mprietenit pe el cu toti
prietenii sai, si i-a dat lui daruri, si a poruncit puterilor sale sa asculte de
el, ca si de sine.
44. Si a zis lui Ionatan: pentru ce ai ostenit tot poporul acesta, nefiind
�ntru noi razboi?
45. Si acum trimite-i pe ei la casele lor, si-ti alege tie putini barbati,
care sa fie cu tine, si vino cu mine �n Ptolemaida, si o voi da pe ea tie si
celelalte cetati si ostiri, si pe toti cei ce sunt peste trebi, si �ntorc�ndu-ma
ma voi duce �napoi, ca pentru aceasta am venit.
46. Iar Ionatan crez�nd lui, a facut cum i-a zis, ca a trimis ostirile sa
mearga �n pam�ntul Iudei.
47. Si a lasat cu sine trei mii de barbati, dintre care doua mii i-a lasat
�n Galileea, iar o mie a mers cu el.
48. Si dupa ce a intrat Ionatan �n Ptolemaida, au �nchis Ptolemaidenii
portile, si l-au prins pe el, si pe toti cei ce venise cu el i-au omor�t cu sabia.
49. Si a trimsi Trifon ostiri si calarime la Galileea si la c�mpul cel
mare, ca sa piarda pe toti cei de la Ionatan.
50. Si au �nteles ca Ionatan este prins, si cum ca au pierit cei ce erau cu
el, si se �ndemnara pe sine si mergeau �napoindu-se gata de razboi.
51. Si vaz�nd cei ce �i goneau pe ei, ca ei pentru sufletul lor se vor
bate, s-au �ntors.
52. Si au venit toti cu pace �n pam�ntul Iudei, si au pl�ns pe Ionatan si
pe cei ce erau cu el, si s-au temut foarte, si a jelit tot Israilul jale mare.
53. Si au cercat toate neamurile cele de prin prejurul lor, ca sa-i piarda
pe ei.
54. Ca ziceau: n-au capetenie si ajutor, acum dar sa-i batem pe ei, si sa
pierdem din oameni pomenirea lor.

CAP. 13.
Murind Ionatan a ramas �n locul sau Simon, si acesta razboindu-se �mpotriva lui
Trifon, a biruit si a curatit cetatea Ierusalimului.

Si a auzit Simon ca a adunat Trifon putere multa, ca sa vie �n pam�ntul Iudei sa-l
piarda.
2. Si vaz�nd pe popor ca este spaim�ntat si plin de frica, s-a suit �n
Ierusalim si a adunat poporul.
3. Si i-a m�ng�iat pe ei si le-a zis lor: voi stiti c�te am facut eu si
fratii mei si casa tatalui meu pentru legi si pentru cele sfinte, si razboaiele si
nevoiele, care noi le-am vazut.
4. Pentru aceasta au pierit fratii mei toti pentru Israil si am ramas eu
singur.
5. Si acum sa nu dea Dumnezeu, ca sa-mi crut eu sufletul meu �n toata
vremea necazului; ca nu sunt mai bun dec�t fratii mei.
6. Ci voi izb�ndi pentru legea mea si pentru cele sfinte si pentru muieri
si pentru fii nostri, ca s-au adunat toate limbile, ca sa ne piarda pe noi
vrajmaseste.
7. Si s-a aprins duhul poporului, �ndata c�t a auzit cuvintele acestea, si
a raspuns cu glas mare zic�nd:
8. Tu esti noua povatuitor �n locul lui Iuda si al lui Ionatan fratelui
tau.
9. Poarta razboiul nostru, si toate ori c�te vei zice noua, vom face.
10. Si a adunat pe toti barbatii cei de razboi, si a grabit a sav�rsi
zidurile Ierusalimului, si-l �ntari pe el prin prejur.
11. Si a trimis pe Ionatan al lui Avesalom, si cu d�nsul putere destula la
Iopi, si scot�nd pe cei ce erau acolo, a ramas acolo �ntr-�nsa.
12. Si a pornit Trifon de la Ptolomaida cu putere multa, ca sa intre �n
pam�ntul Iudei, si avea cu sine pe Ionatan �n paza.
13. Iar Simon a tabar�t la Adidus �n preajma fetei c�mpului.
 14. Si �nteleg�nd Trifon, ca s-a sculat Simon �n locul lui Ionatan fratelui
sau, si cum ca va sa dea asupra lui razboi, a trimis la el soli, zic�nd:
15. Pentru argintul ce era dator Ionatan fratele tau la treaba
�mparateasca, pentru treburile, care a avut, �l tinem pe el.
16. Si acum trimite o suta de talanti de argint, si pe doi fii ai lui
zaloage, ca nu cumva slobozindu-se, sa se vicleneasca catre noi; si-l vom slobozi
pe el.
17. Si a cunoscut Simon ca, cu �nselaciune graieste catre d�nsul, �nsa tot
a trimis argintul si pe prunci, ca nu cumva sa ridice vrajmasie mare asupra
poporului, zic�nd:
18. Pentru ca nu i-a trimis lui argintul si pruncit, a pierit.
19. Si a trimis pruncii si cei o suta de talanti; iar el a mintit si n-a
slobozit pe Ionatan.
20. Si dupa aceea a venit Trifon, ca sa intre �n tara si sa o supuna pe ea,
si a �nconjurat pe calea cea dinspre Adora; iar Simon si tabara lui mergeau
�mprejma lui �n tot locul ori unde mergea.
21. Iar cei din cetatuie au trimis la Trifon soli, grabindu-l pe el, ca sa
vie la ei prin pustie si sa le trimita lor hrana.
22. Si a gatit Trifon toata calarimea sa, ca sa vie �n noaptea aceea, ci a
fost zapada multa foarte, si n-a putut veni pentru zapada, si purcez�nd a venit �n
Galaadita.
23. Si c�nd s-a apropiat la Vascama, a omor�t pe Ionatan si l-a �ngropat
acolo.
24. Si s-a �napoiat Trifon si s-a dus �n pam�ntul sau.
25. Si a trimis Simon si a luat oasele lui Ionatan fratelui sau si l-a
�ngropat pe el �n Modin �n cetatea parintilor lui.
26. Si l-a pl�ns pe el tot Israilul pl�ngere mare si l-a jelit pe el zile
multe.
27. Si a zidit Simon peste morm�ntul tatalui sau si al fratilor lui, si l-a
�naltat cu chip frumos la vedere de piatra cioplita pe dinainte si pe dinapoi.
28. Si a pus deasupra sapte turnuri, unul �n preajma altuia: tatalui si
maicii si celor patru frati.
29. Si le-a facut �mprejur sant, si a pus st�lpi mari si a facut pe st�lpi
toata armarea spre nume vesnic si l�nga arme corabii cioplilte, ca sa vada toti
cei ce umbla pe mare.
30. Acesta este morm�ntul, care l-au facut �n Modin, p�na �n ziua aceasta.
31. Iar Trifon umbl�nd cu viclesug catre �mparatul Antioh cel t�nar, l-a
omor�t pe el.
32. Si a �mparatit �n locul lui, si si-a pus luisi stema Asiei si a facut
rana mare pe pam�nt.
33. Si a zidit Simon cetatile Iudeii si le-a �ntarit �mprejur cu turnuri
�nalte si cu ziduri mari si pirguri cu porti si cu zavoare, si a pus bucate �n
cetati.
34. Si aleg�nd Simon barbati, i-a trimis cu daruri la �mparatul Dimitrie,
ca sa ierte tara, pentru ca toate faptele lui Trifon erau jafuri.
35. Si a trimis la el �mparatul Dimitrie cuvintele acestea, si i-a raspuns
lui, si i-a scris lui carte ca aceasta:
36. �mparatul Dimitrie lui Simon Arhiereul si prietenul �mparatilor si
batr�nilor si neamului evreesc: bucurie.
37. Coroana cea de aur si lantul care l-ati trimis l-am luat si gata suntem
sa va dam voua pace mare, si am scris celor mai mari peste trebi sa va lase voua
cele ce va iertam.
38. Si c�te am asezat cu voi stau �n cetatile, care ati zidit, fie ale
voastre.
39. Iertam nestiintele si greselile p�na �n ziua de astazi si cununa, care
erati datori si ori ce alt ce se vamuia �n Ierusalim, sa nu se mai vamuiasca.
40. Si care vor fi vrednici dintre voi, ca sa se scrie �ntru ai nostri, sa
se scrie si sa fie �ntru noi pace.
 41. �n anul o suta saptezeci s-a ridicat jugul neamurilor de la Israil.
42. Si a �nceput poporul lui Israil a scrie scrisori si �n adunari �n anul
dintai pe vremea lui Simon Arhiereului celui mare, si mai marele si povatuitorul
Iudeilor.
43. �n zilele acelea tabar�t-a Simon asupra Gazei, si o a �nconjurat pe ea
cu ostiri, si a facut unelte de luarea cetatii, si s-a apropiat la cetate, si a
lovit un turn si l-a luat.
44. Si cei ce erau �ntr-acele unelte, au sarit �n cetate, si s-a facut
tulburare mare �n cetate.
45. Si s-au suit cei din cetate cu muierile si cu fiii lor pe zid rup�ndu-
si hainele lor, si au strigat cu glas mare rug�nd pe Simon sa le dea lor dreapta,
si au zis:
46. Sa nu ne faci noua dupa rautatile noastre; si dupa mila ta,
47. Si i s-a facut mila lui Simon de ei, si nu i-a batut pe ei, ci
scot�ndu-i din cetate a curatit casele, �n care erau idolii, si asa au intrat
�ntr-�nsa laud�nd si binecuv�nt�nd pe Domnul.
48. Si a scos dintr-�nsa toata necuratia, si a asezat acolo oameni, care
fac legea, si o a �ntarit, si si-a zidit luisi �ntr-�nsa locas.
49. Iar cei din cetatuia din Ierusalim erau opriti a iesi si a merge �n
tara, si a cumpara si a vinde, si au flam�nzit foarte, si multi dintre ei au
pierit de foame.
50. Si au strigat catre Simon: sa le dea lor dreapta, si le-a dat, si a
scos pe cei ce erau acolo, si a curatit cetatuia de p�ngariciuni,
51. Si a intrat �n ea �n douazeci si trei ale lunii a doua, �n anul o suta
saptezeci si unul, cu laude si cu st�lpari si cu harfe si cu chimvale si cu alaute
si cu c�ntari si cu c�ntece, ca s-au zdrobit vrajmasi mari din Israil.
52. Si a asezat ca �n tot anul sa serbeze aceasta zi cu veselie
53. Si a �ntarit muntele Bisericii cel de l�nga cetatuie, si au locuit
acolo el si cei ce erau cu el.
54. Si a vazut Simon pe Ioan feciorul sau, ca este om deplin, si l-a pus pe
el povatuitor peste toate ostirile, si a locuit �n Gazaris.

CAP. 14.
Arsachis �mparatul Persilor biruind pe Dimitrie, aduce liniste tarilor. Simon
cucereste Iopi, Gaza si Ierusalimul, marind hotarele neamului sau.

Si �n anul o suta saptezeci si doi, adunat-a �mparatul Dimitrie puterile sale, si

s-a dus �n Midia sa-si adune ajutor, ca sa bata pe Trifon.
2. Iar auzind Arsachis �mparatul Persiei si al Midiei, ca a venit Dimitrie
�n hotarele sale, a trimis pe unul din boierii sai, ca sa-l prinda pe el viu.
3. Care merg�nd, a batut tabara lui Dimitrie, si l-a prins pe el, si l-a
dus la Arsachis, si l-a pus pe el �n paza.
4. Si a odihnit pam�ntul �n toate zilele lui Simon, si a cautat cele bune
neamului sau, si le-au placut lor stap�nirea lui si marirea lui �n toate zilele.
5. Si cu toata marirea sa a luat Iopi ca sa fie vad, si a facut intrare la
ostroavele marii.
6. Si a latit hotarele neamului sau, si a stap�nit tara.
7. Si a adunat robime multa, si a domnit Gazaronul si Vetsuronul si
cetatuia, si a scos necuratiile dintr-�nsul, ca nu era cine sa stea �mpotriva lui.
8. Si lucrau ei pam�ntul lor cu pace, si pam�ntul da rodurile sale, si
pomii c�mpurilor rodul lor.
9. Batr�nii �n ulite sedeau, toti de lucrurile cele bune vorbeau, si
tinerii s-au �mbracat cu haine de marire si cu �mbracaminte de razboi.
10. Cetatilor a dat bucate, si le-a asezat cu unelte de �ntarire, at�ta, �n
c�t s-a vestit numele maririi lui p�na la marginea pam�ntului.
11. Facut-a pace pe pam�nt, si s-a veselit Israil cu veselie mare.
12. Si a sezut fiecare sub vita sa si sub smochinul sau, ca nu era cine sa-
i sperie pe ei.
 13. Ca se sf�rsise de pe pam�nt cei ce dau razboi asupra lor, si �mparatii
se surpara �n zilele acelea.
14. Si a �ntarit pe toti smeritii poporului sau, legea o a cautat, si a
pierdut pe tot cel faradelege si viclean.
15. Sfintele le-a marit, si a �nmultit vasele sfintelor.
16. Si s-a auzit la Roma, ca a murit Ionatan, si p�na la Sparta s-a auzit,
si s-au m�hnit foarte.
17. Si auzira, ca Simon fratele lui s-a facut �n locul lui Arhiereu, si
stap�neste tara si cetatile cele dintr-�nsa.
18. Si i-a scris lui pe table de arama, ca sa �nnoiasca cu el prietesugul
si tovarasia, care o facuse cu Iuda si cu Ionatan fratii lui.
19. Si s-a citit �naintea adunarii �n Ierusalim.
20. Iar izvodul cartilor, care l-au trimis Spartanii, acesta este: boierii
Spartanilor si cetatea lui Simon preotului celui mare, si batr�nilor si preotilor,
si celuilalt popor al Evreilor fratilor: bucurie.
21. Solii cei trimisi la poporul nostru ne-au spus noua de marirea si
cinstea voastra, si ne-am bucurat de venirea lor.
22. Si am scris cele zise de ei �n sfaturile poporului: asa Numenie al lui
Antioh si Antipatru fiul lui Iason solii Evreilor au venit la noi ca sa �nnoiasca
prietesugul lor cu noi.
23. Si a placut poporului a primi pe oamenii acestia cu marire si a pune
izvodul cuvintelor lor �n cartile cele �nsemnate poporului, ca sa aiba pomenire
poporului Spartanilor, si izvodul acesta l-a scris lui Simon Arhiereul.
24. Dupa acestea a trimis Simon pe Numenie la Roma av�nd o pavaza mare de
aur, care tragea la cumpana o mie de mnas, ca sa �ntareasca cu ei tovarasia.
25. Si daca a auzit poporul cuvintele acestea, a zis: cu ce daruri vom
rasplati pe Simon si pe fiii lui?
26. Ca a �ntarit el �nsusi si fratii lui si casa tatalui sau, si a batut pe
vrajmasii lui Israil de la ei; si i-a �ntarit lui stap�nire, si au scris �n table
de arama, care le-au pus pe st�lpi �n muntii Sionului.
27. Si acesta este izvodul cartii, �n ziua a optsprezecea a lunii lui Elul,
�n anul o suta saptezeci si doi, care era al treilea an pe vremea lui Simon
Arhiereului.
28. �n Saramel, c�nd era adunarea mare de preoti si de popor, si de boierii
neamului si ai batr�nilor tarii, cunoscute s-au facut voua acestea, fiindca de
multe ori s-au facut razboaie �n tara.
29. Si Simon feciorul lui Matatia feciorul feciorilor lui Iariv si fratii
lui, care s-au pus pe sine �n primejdie st�nd �mpotriva vrajmasilor neamului sau,
ca sa stea sfintele lor si legea, si cu marire mare a marit pe neamul sau.
30. Si a adunat Ionatan neamul sau, si s-a facut lui Arhiereu, si s-a
adaugat la poporul sau.
31. Si au vrut vrajmasii lor sa calce �n tara lor, ca sa le strice tara lor
si sa-si tinda m�inile sale la cele sfinte ale lor.
32. Atunci s-a sculat Simon, si a dat razboi pentru neamul sau, si a
cheltuit bani multi dintr-ai sai, si a dat arme barbatilor puterii neamului sau,
si le-au dat lor lefi.
33. Si a �ntarit cetatile Iudei si Vetsura cea de la hotarele Iudei, unde
erau armele vrajmasilor mai �nainte, si apus acolo paza barbati evrei.
34. Si a �ntarit Iopi cea de la marea si Gazara cea de la hotarele
Azotului, �n care mai �nainte locuiau vrajmasii, si au locuit acolo evrei, si c�te
erau de lipsa la ispravirea acestora au pus �ntr-�nsele.
35. Si vaz�nd poporul credinta lui Simon si marirea care a facut neamului
sau, l-a pus pe el povatuitor luisi si Arhiereu, pentru ca el a facut toate
acestea, si dreptatea si credinta, care a tinut neamului sau si a cercat �n tot
chipul a �nalta pe poporul sau.
36. Si �n zilele acelea bine a mers lucrul prin m�inile lui, ca s-au
ridicat neamurile din tara lor si cei din cetatea lui David din Ierusalim, care
si-au fost facut lorusi castel, din care iesiau si p�ngareau �mprejurul sfintelor
si faceau rana mare cu necuratenie.
37. Si a pus �ntr-�nsul barbati evrei sa locuiasca, si l-a �ntarit spre
apararea tarii si a cetatii, si a �naltat zidurile Ierusalimului.
38. Si �mparatul Dimitrie i-a �ntarit lui Arhieria dupa acestea.
39. Si l-a facut pe el dintre prietenii sai, si l-a marit pe el cu cinste
mare.
40. Pentru ca a auzit, cum ca Romanii �i cheama pe Evrei prieteni si soti;
si cum ca ei au iesit �naintea solilor lui Simon cu cinste.
41. Si cum ca au voit Evreii si preotii, sa le fie Simon povatuitor si
Arhiereu �n veac, p�na se va scula prooroc credincios.
42. Si sa fie peste ei povatuitor si sa aiba grija de cele sfinte, sa
r�nduiasca �nsusi mai mari peste lucrurile lor si peste tara si peste arme si
peste cetati.
43. Si sa poarte grija de cele sfinte si toti sa asculte de el, si cu
numele lui sa se scrie toate scrisorile �n tara, si sa se �mbrace cu porfira si sa
poarte aur.
44. Si nimanui din popor si din preoti nu va fi slobod sa calce ceva dintr-
acestea, si sa se puna �mpotriva celor ce le va zice el, sau sa faca adunare �n
tara fara de el, sau sa se �mbrace cu porfira si sa se �ncinga cu arma de aur.
45. Iar cine va face afara de acestea sau va calca ceva dintr-acestea,
vinovat va fi.
46. Si a placut la tot poporul sa aseze pe Simon, si sa faca dupa cuvintele
acestea.
47. Si a primit Simon si a voit a fi Arhiereu si povatuitor si stap�nitor
neamului evreesc si preotilor si a purta grija de toti.
48. Si a zis, ca scrisoarea aceasta sa se puna �n table de arama.
49. Si sa le puna pe ele �n curtea sfintelor �n loc ales, si izvoadele lor
sa le puna �n vistierie, ca sa le aiba Simon si fiii lui.

CAP. 15.
�mprietenindu-se Simon cu Antioh feciorul lui Dimitrie si cu Romanii, cur�nd se
strica prietenia lor.

Si a trimis Antioh feciorului �mparatului Dimitrie carti de la ostroavele marii la

Simon preotul si stap�nitorul Evreilor si la tot neamul.
2. Si erau scrise �ntr-acest chip: �mparatul Antioh lui Simon preotului
celui mare si stap�nitorului neamului, evreesc: bucurie.
3. De vreme ce oamenii pierzatori au biruit �mparatia parintilor nostri.
4. Si voi sa ma apuc de �mparatie sa o asez, precum era mai �nainte, si am
adunat ostire multa, si am facut corabii de razboi, si-mi este voia sa ies �n
tara, ca sa pedepsesc pe cei ce au stricat tara noastra, si pe cei ce au pustiit
cetati multe �ntru �mparatia mea.
5. Acum dar �ntaresc tie toate scutirile care ti le-au dat tie �mparatii
cei mai �nainte de mine, si orice alte daruri ti-au �ngaduit tie.
6. Si-ti �ngaduiesc sa faci bani sub numele tau �n tara ta.
7. Si Ierusalim si sfintele sa fie slobode, si toate armele c�te ai facut
si cetatile care le-ai zidit si le stap�nesti, sa ram�na tie.
8. Si toata datoria �mparateasca si ori c�te erau sa fie �mparatesti, de
acum si �n tot veacul se lasa tie.
9. Si dupa ce vom aseza �mparatia noastra, te vom mari pe tine si neamul
tau si Biserica cu slava mare, �n c�t sa fie aratata marirea voastra �n tot
pam�ntul.
10. �n anul o suta saptezeci si patru a iesit Antioh la pam�ntul parintilor
sai si s-au adunat la el toate ostirile, �n c�t putini au ramas cu Trifon.
11. Si l-a gonit pe el Antioh �mparatul, iar el a venit fugind �n Dora cea
de l�nga mare.
12. Ca a vazut ca s-au adunat peste el rautatile, si l-au lasat pe el
ostirile.
 13. Si a tabar�t Antioh deasupra Dorei, si cu el o suta si douazeci de mii
de barbati razboinici, si opt mii de calareti.
14. Si a �nconjurat cetatea, si corabiile loveau si da str�nsoare cetatii
si dinspre urcat si dinspre mare si pe nimeni n-a lasat nici sa iasa nici sa
intre.
15. Si a venit Numenie si cei ce erau cu el la Roma av�nd carti la �mparati
si la tari, �ntru care acestea erau scrise:
16. Luchie Ipatul Romanilor lui Ptolomeu �mparatului, bucurie.
17. Solii Evreilor au venit la noi prieteni si sotii nostri, ca sa
�nnoiasca prietesugul si societatea cea din �nceput, trimisi la Simon Arhiereul si
de poporul Evreilor.
18. Si a adus pavaza de aur de o mei de mnas.
19. Placutu-ne-au drept aceea sa scriem �mparatilor si tarilor, ca sa nu le
faca lor rau, si sa nu-i bata pe ei si cetatile lor si tara lor, ca sa nu dea
ajutor celor ce se razboiesc asupra lor.
20. Si ni s-a parut noua a lua pavaza de la ei.
21. Deci de vor fi fugit niscareva oameni facatori de rele din tara lor la
voi, sa-i dati pe ei lui Simon Arhiereului, ca sa-i pedepseasca pe ei dupa legea
lor.
22. Si ca acestea a scris lui Dimitrie �mparatului si lui Attal si lui
Arat;
23. Si lui Arsac si la toate partile si lui Sampsac si la Spartani, si la
Dilo si la Midon si la Sichiona si la Caria si la Samo si la Pamfilia si la Lichia
si la Alicarnason si la Rodos si la Vasilida si la Coo si la Sidi si la Gortina si
la Cnidor si la Chipru si la Chirini.
24. Si izvodul lor l-a scris lui Simon Arhiereului.
25. Iar Antioh �mparatul a tabar�t asupra Dorei a doua zi, apropiind
pururea m�inile la ea si fac�nd mahine, a �nchis Antioh pe Trifon, �n c�t nici a
intra, nici a iesi nu putea.
26. Si i-a trimis Simon lui doua mii de barbati alesi sa-i ajute si argint
si aur si vase pretioase.
27. Si n-a vruta sa le primeasca, ci a stricat toate c�te a tocmit cu el
mai �nainte si s-a �nstrainat de catre el.
28. Si a trimis la el pe Atinovie unul din prietenii sai, ca sa graiasca cu
el, zic�nd: voi tineti Iopa si Gazara si castelul cel din Ierusalim, cetatile
�mparatiei mele.
29. Hotarele lor le-ati pustiit si ati facut rana mare pe pam�nt, stap�nind
locuri multe �ntru �mparatia mea.
30. Acum dar dati cetatile care le-ati luat, si birurile locurilor care le-
ati stap�nit din hotarele cele afara de hotarele Iudeei.
31. Iar de nu, dati pentru ele cinci sute de talanti de argint, si pentru
stricaciunea care ati facut si pentru biruirile cetatilor, alti cinci sute de
talanti; iar de nu, vom veni si vom da razboi asupra voastra.
32. Si a venit Atinovie prietenul �mparatului la Ierusalim si a vazut
marirea lui Simon, si paharnicie de aur si vase de aur si de argint si gatire
multa, �n c�t se minuna, si i-a spus lui cuvintele �mparatului.
33. Si raspunz�nd Simon, i-a zis lui: nici pam�nt strain n-am luat, nici
tinem ceva strain, ci mostenirea parintilor nostri, care vrajmasii nostri fara
judecata cu orice prilej o au apucat.
34. Iar noi av�nd prilej, ne tinem de mostenirea parintilor nostri.
35. Iar de Iopi si de Gazara, care le ceri, acestea faceau �n popor rana
mare, si �n tara noastra, pentru acestea vom da o suta de talanti; si Atinovie nu
i-a raspuns lui nici un cuv�nt.
36. Si �ntorc�ndu-se cu m�nie la �mparatul, i-a spus lui cuvintele acestea
si marirea lui Simon, si toate c�te a vazut, si s-a m�niat �mparatul cu iutime
mare.
37. Iar Trifon intr�nd �n corabie, a fugit la Orftosiada.
38. Si a pus �mparatul pe Chendeveu povatuitor la marginea marii, si i-a
dat lui ostire pedestrasi si calareti.
39. Si i-a poruncit lui sa tabarasca �n preajma fetei Iudeii, si sa
zideasca Chedronul, si sa �ntareasca portile, si sa dea razboi asupra poporului.
Iar �mparatul gonea pe Trifon.
40. Si a venit Chendeveu la Iamnia, si a �nceput a asupri pe popor, si a
intrat �n Iudeia, si a robit pe popor, si a ucide, si a zidit Chedronul.
41. Si a r�nduit acolo calareti si puteri, ca apuc�nd mai �nainte sa
�nchida caile Iudeii, �n ce chip i-a poruncit lui �mparatul.

CAP. 16.
Simon si doi feciori ai lui sunt omor�ti cu viclesug, si �i urmeaza Ioan fiul lui,
care s-a numit Hircan, care multe razboaie si vitejii a facut.

Si s-a suit Ioan de la Gazara, si a spus lui Simon tatalui sau cele ce a facut
Chendeveu.
2. Si a chemat Simon pe cei doi feciori mai mari ai sai, pe Iuda si pe
Ioan, si le-a zis lor: eu si fratii mei si casa tatalui meu, am batut pe vrajmasii
lui Israil din tinerete p�na �n ziua de astazi, si s-au sporit prin m�inile
noastre de multe ori a m�ntui pe Israil.
3. Si acum am �mbatr�nit, iar voi la aceasta slujba din mila lui Dumnezeu
aveti ani destui, fiti �n locul meu si �n locul fratelui meu, si iesind bateti
razboi pentru neamul nostru, si ajutorul cel din cer sa fie cu voi.
4. Si a ales din tara douazeci de mii de barbati razboinici si calareti,
si a mers asupra lui Chendeveu, si au dormit la Modin.
5. Si scul�ndu-se dimineata a mers la c�mp, si iata ostire multa
pedestrasi si calareti le-au iesit �nainte, si era un r�u �ntru ei.
6. Si a tabar�t el si poporul lui de catre fata lor, si au vazut pe popor
tem�ndu-se a trece r�ul, si a trecut �nt�i el, si l-au vazut pe el barbatii lui,
si au trecut si ei dupa el.
7. Si a �mpartit poporul, si pe calareti �n mijlocul pedestrasilor i-a
pus, caci calarimea vrajmasilor era multa foarte.
8. Si au tr�mbitat cu tr�mbitele sfintite, si s-au �nfr�nt Chendeveu si
tabara lui, si au cazut dintre ei raniti multi, si care au mai ramas au fugit �n
cetate.
9. Atunci s-a ranit Iuda fratele lui Ioan, iar Ioan i-a gonit pe ei p�na a
venit la Chedron, care o a fost zidit.
10. Si au fugit p�na la turnurile cele din tarina Azotului, si le-au ars cu
foc, si au cazut dintre ei ca la vreo doua mii de barbati, si s-au �napoiat �n
pam�ntul Iudei cu pace.
11. Iar Ptolomeiu al lui Avuv era pus povatuitor �n c�mpul Ierihonului, si
avea argint si aur mult.
12. Ca era el ginere Arhiereului.
13. Si s-a �naltat inima lui si a vrut sa stap�neasca tara, si s-a sfatuit
cu viclesug asupra lui Simon si a fiilor lui, ca sa-i omoare pe ei.
14. Iar Simon umbla prin cetatile cele din tara, si grija cele de lipsa
�ntr-�nsele, si s-a pogor�t la Ierihon el si Matatia si Iuda fiii lui �n anul o
suta saptezeci si sapte, �n luna a unsprezecea: aceasta este luna lui Savat.
15. Si i-a primit pe ei cu viclesug feciorul lui Avuv �ntr-un castel mic,
ce se chema Doc, care-l zidise, si le-a facut lor ospat mare, si a ascuns acolo
barbati.
16. Si c�nd s-a �mbatat Simon si fiii lui, s-a sculat Ptolomeu si cei ce
erau cu el, si au luat armele lor si au intrat asupra lui Simon la ospat, si l-au
omor�t pe el si pe acei doi feciori ai lui, si o seama din slugile lui.
17. Si a facut rautate mare, si a rasplatit rele pentru bune.
18. Si scriind acestea Ptolomeu, a trimis la �mparatul ca sa-i trimita lui
ostire �ntr-ajutor, si-i va da lui tara lor si cetatile.
19. Si a trimis pe altii la Gazara sa omoare pe Ioan, si celor mai mari
peste mii a trimis carti sa vie la el, ca sa le dea lor argint si aur si daruri.
 20. Iar pe altii a trimis sa cuprinda Ierusalim si muntele Bisericii.
21. Ci �nainte alerg�nd oarecine, a spus lui Ioan la Gazara, ca au pierit
tatal lui si fratii lui si cum ca a trimis sa te omoare si pe tine.
22. Si auzind, s-a spaim�ntat foarte si prinz�nd pe barbatii, care venise
sa-l piarda pe el, i-a omor�t, ca a cunoscut ca cerca sa-l omoare pe el.
23. Iar celelalte cuvinte ale lui Ioan si razboaiele lui si vitejiile lui,
care barbateste le-a facut, si zidirea zidurilor, care a zidit, si lucrurile lui;
24. Iata acestea s-au scris �n cartea zilelor Arhieriei lui, dupa ce s-a
facut Arhiereu �n locul tatalui sau.

CARTEA A DOUA A MACAVEILOR

CAP. 1.
Evreii din Ierusalim scriu celor din Eghipet. Moartea lui Antioh �n Persida.
Multumirea catre Dumnezeu. Praznicul �nfingerii corturilor si aflarea focului
sf�nt.

Fratilor Evreilor, care sunt prin Eghipet, bucurie, fratii Evrei cei din Ierusalim
si cei din tara Iudeii, pace buna.
2. Sa va faca voua bine Dumnezeu, si sa-si aduca aminte de legatura sa,
care a facut cu Avraam si cu Isaac si cu Iacov robii sai cei credinciosi.
3. Sa va dea inima tuturor voua ca sa va �nchinati lui, si sa faceti voia
lui cu inima mare si cu suflet voitor.
4. Sa deschida inima voastra �n legea sa si �ntru poruncile sale, si pace
sa faca.
5. Si sa asculte rugaciunile voastre si sa se �mpace cu voi, si sa nu va
paraseasca pe voi �n vreme rea.
6. Asa ne rugam acum aici pentru voi.
7. �mparatind Dimitrie �n anul o suta saizeci si noua, noi Evreii scris-am
voua din necazul si din pornirea, ce a venit peste noi �n anii acestia, de c�nd s-
a departat Iason si cei ce au fost cu el de la pam�ntul cel sf�nt si de la
�mparatie.
8. Si au ars tinda, si au varsat s�nge nevinovat, si ne-am rugat Domnului,
si ne-au ascultat, si am adus jertfa si faina de gr�u, si am aprins lumini, si am
pus p�ini �nainte.
9. Si acum ca sa tineti zilele �nfigerii corturilor a lunii lui Haselev.
10. �n anul o suta optzeci si opt, cei din Ierusalim si din Iudeia si
batr�nimea si Iuda, lui Aristovul dascalului lui Ptolomeu �mparatul, care este din
neamul preotilor celor unsi si Evreilor celor din Eghipet: bucurie si sanatate.
11. Din mari primejdii m�ntuindu-ne Dumnezeu, foarte multumim lui, ca cei
ce ne-am razboit asupra �mparatului.
12. Ca el au scos pe cei ce s-au razboit asupra sfintei cetati.
13. Ca fiind �n Persida povatuitorul si ostirile cele cu el, carora se
parea ca nimeni nu le poate sta �nainte, s-au taiat �n capistea Naneii, �nsel�ndu-
i cu cuvinte viclene preotii Naneii.
14. Caci ca si cum ar vrea sa locuiasca cu ea, au venit la locul acela si
Antioh si prietenii, care erau cu el, ca sa ia banii �n loc de zestre.
15. Si pun�nd acestea �nainte preotilor Naneii, si el apropiindu-se cu
putin la curtea capistei, �nchiz�nd capistea;
16. Daca a intrat Antioh a deschis usa cea ascunsa a podului, si arunc�nd
cu pietre, a omor�t pe povatuitor si pe cei ce erau cu el, si desfac�ndu-i parti
si taindu-le capetele, le-au lepadat celor dinafara.
17. �ntru toate binecuv�ntat este Dumnezeul nostru, cel ce au dat pe cei
ce au facut pag�natate.
18. Vr�nd drept aceea sa facem �n douazeci si cinci de zile ale lunii lui
Haselev curatenia Bisericii, cu cuviinta am socotit a va �nstiinta pe voi, ca si
voi asemenea sa praznuiti ziua �nfigerii corturilor si a focului, c�nd Neemia cel
ce a zidit Biserica si jertfelnicul a adus jertfa.
 19. Ca si c�nd ducea la Persida pe parintii nostri, bunii credinciosi
preoti, care erau atunci, lu�nd din focul jertfelnicului �n taina l-au ascuns
�ntr-o groapa ca de f�nt�na fara de apa, �n care l-au astupat, �n c�t la toti era
nestiut locul.
20. Si dupa ce au trecut c�tiva ani, c�nd au placut lui Dumnezeu, trimis
fiind Neemia de �mparatul Persidei, pe nepotii preotilor celor ce au ascuns, i-a
trimis la foc, si precum ne-au spus noua, n-au aflat foc, ci apa iute.
21. Si le-a poruncit lor sa scoata de acolo apa si sa aduca, si dupa ce s-
au adus cele de jertfit, a poruncit Neemia preotilor sa stropiasca cu apa aceea
lemnele si cele ce erau deasupra puse,
22. Care dupa ce s-a facut si a venit vremea, �n care a stralucit soarele,
care mai �nainte era �n nori, s-a aprins foc mare, �n c�t toti s-au minunat.
23. Si rugaciune faceau toti preotii, c�nd se mistuia jertfa, si preotii si
toti �ncep�nd ca Ionatan; iar ceilalti raspunz�nd ca Neemia.
24. Iar rugaciunea era �ntr-acest chip: Doamne! Doamne Dumnezeule!
Facatorul tuturor, cel �nfricosat si tare si drept si milostiv,
25. Cel ce unul esti �mparat si bun si unul datator de bunatati, si singur
drept si atottiitor si vesnic, cel ce m�ntuiesti pe Israil din tot raul, cel ce ai
ales pe parinti si i-ai sfintit pe ei.
26. Primeste jertfa aceasta pentru tot poporul tau Israil si pazeste partea
ta si o sfinteste.
27. Aduna risipirea noastra, izbaveste pe cei ce slujesc �ntru neamuri,
spre cei ce ocar�ti si ur�ti cauta, ca sa cunoasca neamurile ca tu esti Dumnezeul
nostru.
28. Necajeste pe cei ce asupresc si hulesc cu m�ndrie.
29. Rasadeste pe poporul tau la locul cel sf�nt al tau, precum a zis Moisi.
30. Si preotii c�ntau laude.
31. Iar dupa ce s-au mistuit cele ce erau ale jertfei, a poruncit Neemia sa
ude cu cealalta apa, care a ramas, pietrele cele mai mari.
32. Care cum s-a facut, s-a aprins dintr-�nsele flacara, si din lumina,
care a stralucit la jertfelnic s-au mistuit.
33. Si dupa ce s-a facut aievea lucrul acesta, s-a spus �mparatului
Persilor, ca �n locul �n care ascunsese focul, preotii cei ce s-au mutat, s-a
aratat apa, din care Neemia si cei ce erau cu el au curatit jertfele.
34. Iar �mparatul cerc�nd lucrul, a �ngradit locul, si a facut jertfelnic.
35. Si multe daruri si lucruri luand ;mparatul, le-a daruit preotilor.
36. Si a numit Neemia locul acela Neftar, care se talmaceste curatenie si
se cheama la cei multi Neftar.

CAP. 2.
Partea a doua a cartii care se pomeneste �n capul dintai.

Si se afla �n scrisori, cum ca Ieremia proorocul a poruncit celor ce erau sa se

mute sa ia foc, precum s-a aratat.
2. Si cum ca a poruncit proorocul celor ce erau sa se mute, c�nd le-a dat
lor lege, ca sa nu uite poruncile Domnului, si ca sa nu rataceasca cu cugetele
vaz�nd chipuri de aur si de argint, si podoaba cea de prin prejurul lor.
3. Si altele ca acestea zic�nd, �i �ndemna sa nu departeze legea de la
inima lor.
4. Si era �ntr-acea scrisoare, cum ca proorocul lu�nd raspuns, a poruncit,
ca cortul si sicriul sa-l duca cu sine.
5. Si iesind la muntele �n care s-a suit Moisi, si a vazut mostenirea lui
Dumnezeu, si cum ca acolo venind Ieremia, a aflat loc �n pestera, si cortul si
sicriul si jertfelnicul tam�ierii le-a bagat acolo, si usa o a astupat.
6. Si venind unii din cei ce mergeau dupa el, ca sa �nsemneze calea, si n-
au putut-o gasi.
7. Care lucru cunosc�ndu-l Ieremia, i-a �nfruntat pe ei, si a zis: ca
necunoscut va fi locul acela, p�na c�nd va aduna Dumnezeu adunarea poporului, si
se va milostivi.
8. Si atunci Domnul va arata aceasta, si se va arata slava Domnului si
norul precum si lui Moisi s-a aratat, si precum c�nd s-a rugat Solomon sa se
sfinteasca locul, cu slava s-au aratat.
9. Si ca un �ntelept a adus jertfa de sfintirea si de sav�rsirea
Bisericii.
10. Precum si c�nd s-a rugat Moisi catre Domnul, si s-a pogor�t foc din cer
si a mistuit ale jertfei; asa si Solomon s-a rugat, si pogor�ndu-se foc, a ars
arderile de tot.
11. Si a zis Moisi: pentru ca nu s-a m�ncat ce era pentru pacat, s-a
mistuit.
12. Asijderea si Solomon opt zile a praznuit.
13. Si se spunea si �n scrisorile acelea si �n pomenirile lui Neemia ca si
acestea, si cum �ntocmind racla de carti, a adunat cele despre �mparati si despre
prooroci, si ale lui David, si cartile cele trimise ale �mparatilor pentru dari.
14. Asisderea si ale lui Iuda, si cate s-au ;ntamplat pentru razboiul ce s-
a facut noua, toate le-a adunat, si sunt la noi.
15. Dintru care de va vor trebui sa trimiteti, care sa vi le aduca voua.
16. Vr�nd dar a face curatenia, v-am scris voua; drept aceea bine veti face
de veti tinea zilele acestea.
17. Si Dumnezeu cel ce au m�ntuit pe tot poporul sau, au �ntors mosia
tuturor, si �mparatia si preotia si sfintenia.
18. �n ce chip au fagaduit prin lege, sa nadajduim �ntru Dumnezeu, ca
cur�nd ne va milui pe noi, si ne va aduna de sub cer la locul cel sf�nt.
19. Ca din mari rautati ne-au scos pe noi, si locul l-au curatit
20. Iar de Iuda Macaveul si de fratii lui si de curatirea marei Biserici si
de �nnoirea altarului,
21. Si de razboaiele, ce au facut asupra lui Antioh Epifan si asupra lui
Eupator feciorului lui.
22. Si aratarile cele din cer ce s-au facut celor ce vitejeste s-au nevoit
pentru evreime, �n c�t putini fiind ei, toata tara o au izb�ndit, si multime de
varvari au gonit.
23. Si Biserica cea �n toata lumea vestita o au zidit, si cetatea o au
facut sloboda, si legile cele parasite le-au �ntors Domnul cu toata linistea,
milostiv fiindu-le lor.
24. Cele de la Iason Kirineanul aratate �n cinci carti, vom cerca �ntr-o
carte a le scrie.
25. Pentru ca socotind curgerea numerilor si greutatea, care este celor ce
vreau a �ncepe povestile istoriilor, pentru multimea materiei,
26. Am avut grija, ca celor ce vor vrea sa citeasca, sa le fie m�ng�iere
sufleteasca; iar celor ce se vor nevoi a le tinea minte, usurare si tuturor celor
ce vor citi folos;
27. Iar noua care ne-am apucat a scurta acest lucru, nu de mica osteneala,
ci de lucru plin de priveghere ne-am apucat.
28. Ca si celui ce gateste ospat, si cauta folosul altora, nu este usor,
�nsa pentru multumita celor multi, bucurosi vom suferi patimirea aceasta.
29. A alege cu amanuntul adevarul fiecaruia lucru, lasam celui ce a scris;
iar �ntru aceasta mai mult ne ostenim, ca sa stam �ntru �ndreptarul scurtarii.
30. Ca precum mesterului casei cei noua se cade a purta grija de toata
asezarea, iar cel ce se apuca a sapa si a zugravi, trebuie sa caute cele ce sunt
spre podoaba, asa trebuie a socoti si de noi.
31. Ca a cauta si a culege multe cu amanuntul, si despre toate a face
cuv�nt, celui ce scrie istoria se cuvine.
32. Iar a urma scurtarea zicerii si a lasa cercetarea lucrarii, este �n
voia celui ce face talmacirea.
33. De aici dar vom �ncepe cuv�ntarea, la cele ce mai sus am zis at�ta
adaug�nd, ca prostesc lucru ar fi �nainte de istorie a �nmulti cuvintele si
istoria a o scurta.
CAP. 3.
Minunata aparare a vistieriei Bisericii din Ierusalim �mpotriva lui Iliodor
rapitorul.

C�nd sf�nta cetatea cu toata pacea se locuia, si legile foarte bine se pazea
pentru buna credinta lui Onie Arhiereului si ur�rea rautatii.
2. S-a �nt�mplat desi �nsisi �mparatii au cinstit locul acesta si Biserica
cu daruri foarte bune trimise o au cinstit
3. At�ta �n c�t si �nsusi Seleuc �mparatul Asiei a dat din veniturile sale
toate cheltuielile la slujbele cele de obste ale jertfelor.
4. Si Simon oarecare din neamul lui Veniamin, ispravnic Bisericii fiind
pus, s-a pricit cu Arhiereul pentru nelegiuirea cea din cetate.
5. Si neput�nd birui pe Onia, a mers la Apolonie feciorul lui Traseu, care
pe vremea aceea era povatuitor Kilo-Siriei si al Finichiei.
6. Si i-a spus lui, cum ca vistieria cea din Ierusalim este plina de
nenumarati bani, c�t multimea celor ce se aduna din biruri, este nenumarata, si nu
se cuvin acestia la jertfe, si poate sa fie ca toate acestea sa vie sub puterea
�mparatului.
7. Si �nt�lnindu-se Apolonie cu �mparatul, l-a �nstiintat pe el de banii,
care s-au spus lui, iar el chem�nd pe Iliodor, care era mai mare peste bani, l-a
trimis, si i-a poruncit lui sa aduca banii cei mai sus zisi.
8. Si Iliodor �ndata a pornit la calatorie, �nsa cu veste ca aceasta ca
merge �n cetatile Kilo-Siriei si ale Finichiei, iar cu fapta porunca �mparatului
plinind.
9. Si dupa ce a sosit la Ierusalim, cu cinste s-a primit de la Arhiereul
cetatii, si a spus de �nstiintarea aceea, si i-a aratat pentru ce pricina a venit,
si a �ntrebat de sunt adevarate acestea.
10. Iar Arhiereul a aratat ca sunt puse pentru vaduve si pentru saraci.
11. Iar o seama sunt si ai lui Ircan feciorul lui Tovie, care este om
foarte de cinste; iar nu precum l-a fost p�r�t necredinciosul acela Simon, si toti
banii sunt patru sute de talanti de argint si doua sute de aur.
12. Si cum ca str�mbatate se face celor ce lucrurile sale le-a �ncredintat
sfinteniei locului aceluia si Bisericii, care �n toata lumea se cinsteste pentru
marirea si sfintenia ei, aceea nicidecum nu poate sa fie.
13. Iar Iliodor pentru poruncile �mparatesti ce avea, a zis: ca acelea �n
vistieria �mparateasca trebuie sa se duca.
14. Si r�nduind zi �n care sa intre, ca lu�nd seama sa r�nduiasca despre
aceea, pentru aceea foarte mare grija s-a facut �n toata cetatea.
15. Si preotii �mbracati cu vesmintele cele sfinte �naintea altarului
caz�nd, chemau din cer pe cel ce au dat legea pentru punerile acestea, ca celor ce
au pus banii aceia, �ntregi sa-i pazeasca.
16. Si oricine vedea fata Arhiereului, nu putea sa nu se umileasca cu
mintea, ca vedenia lui si schimbarea fetei, arata necazul cel dinauntru al
sufletului lui.
17. Ca era varsat peste omul acela oarecare temere si groaza a trupului,
dintru care cei ce vedeau, cunosteau durerea cea din inima.
18. Iar altii din case cu gramada alergau spre rugaciunea obsteasca, pentru
ca era sa vina locul spre defaimare.
19. Si muierile �ncinse pe sub t�te cu saci, umpleau caile, si fecioarele
cele �nchise unele alergau la porti si unele la ziduri si altele pe ferestre se
plecau.
20. Si toate cu m�inile ridicate spre cer se rugau.
21. Si era jalnica privire, cum cadea multimea amestecata, si �n c�t de
mare necaz fiind Arhiereul, astepta.
22. Acestia dar se rugau atotputernicului Dumnezeu, ca cele �ncredintate
�ntregi, si cu toata �ntarirea sa se pazeasca celor ce le-au �ncredintat.
23. Iar Iliodor vr�nd sa faca porunca, fiind de fata cu ostasi la
vistierie.
24. Domnul parintilor si Stap�nul a toata puterea aratare mare au facut
at�ta, �n c�t toti cei ce �ndraznise a veni, spaim�nt�ndu-se de puterea lui
Dumnezeu, au lesinat si s-au �nfricosat.
25. Ca s-a aratat lor un cal care groaznic calaret avea pe sine, si cu
foarte frumos acoperam�nt �mpodobit, si pornind-se iute a lovit pe Iliodor cu
copitele cele dinainte; iar cel ce sedea pe cal, se vedea av�nd arme de aur.
26. �nca si alti doi tineri s-au aratat �naintea lui cu tarie prea cuviosi,
cu marire foarte straluciti si cu �mbracaminte luminosi, care st�nd de am�ndoua
partile, ne�ncetat �l bateau pe el, multe lovituri pun�nd pe el.
27. Si fara de veste caz�nd Iliodor pe pam�nt, si cu mult �ntuneric
�mpresur�ndu-se, l-au apucat si l-au pus �ntr-o leptica.
28. Pe cel ce mai �nainte cu putin cu multi alergatori si ostasi, a intrat
�n mai sus zisa vistierie, l-au dus neput�nd nici un ajutor avea de la arme.
29. Aievea cunosc�nd puterea lui Dumnezeu, si Dumnezeu lucr�nd asa, acela
zacea mut si lipsit de toata nadejdea de m�ntuire.
30. Iar aceia binecuv�ntau pe Domnul, cel ce au marit locul sau si Biserica
aceea, care cu putin mai �nainte fusese plina de fiica si de tulburare, si c�t s-
au aratat Domnul atottiitorul s-a umplut de veselie si de bucurie.
31. Iar unii dintr-ai lui Iliodor, cur�nd s-au rugat lui Onia ca sa cheme
pe cel prea �nalt, si sa daruiasca viata celui ce zacea desav�rsit de moarte.
32. Atunci tem�ndu-se Arhiereul, ca nu cumva sa socoteasca �mparatul, cum
ca Evreii au facut ceva viclesug asupra lui Iliodor, a adus jertfa pentru
m�ntuirea omului.
33. Si dupa ce Arhiereul s-a rugat lui Dumnezeu, tinerii aceia iarasi s-au
aratat lui Iliodor cu aceleasi haine �mbracati, si st�nd au zis: multa multumita
sa faci lui Onia Arhiereul, ca pentru el ti-au daruit Domnul tie viata.
34. Iar tu din cer fiind batut, spune la toti puterea cea prea mare a lui
Dumnezeu, si dupa ce au zis acestea s-au facut nevazuti.
35. Iar Iliodor aduc�nd jertfa Domnului, si fagaduinte foarte mari
fagaduind celui ce i-au daruit viata, si lui Onie multumind, s-a �ntors la
�mparatul.
36. Marturisind tuturor lucrurile prea marelui Dumnezeu, care le-a vazut.
37. Si �mparatul �ntreb�nd pe Iliodor, cine ar fi vrednic, care sa se mai
trimita odata �n Ierusalim? El a raspuns:
38. De ai pe cineva vrajmas sau p�nditor �mparatiei tale, trimite-l pe el
acolo, si batut �l vei primi, chiar de va scapa; pentru ca �n locul acela este cu
adevarat oarecare putere a lui Dumnezeu.
39. Ca cel ce locuieste �n cer, este privitor si ajutator locului aceluia,
cel ce prin cei ce vin ca sa faca rau, �i bate si �i pierde.
40. Si asa s-a �nt�mplat cu Iliodor si cu paza vistieriei.

CAP. 4.
Simon p�r�nd la Seleuc pe Onia preotul cel mare, �l omoara Andronic din porunca
lui Manelau.

Iar Simon de care mai �nainte am zis, care a fost vaditorul banilor si al patriei,
rau graia de Onia, ca si cum el ar fi silit pe Iliodor, si ar fi fost mesterul
rautatilor.
2. Si pe facatorul de bine al cetatii, si pe c�rmuitorul celor de alt neam
cu sine, si pe r�vnitorul legilor, vrajmas lucrurilor �ndraznea a-l zice.
3. Si at�ta a crescut vrajba, �n c�t si prin oarecare de ai lui Simon,
ucideri s-au facut.
4. Socotind Onia primejdia vrajbii, si cum ca se va m�nia Apolonie
povatuitorul Kilo-Siriei si al Finichiei, adaug�nd rautatea lui Simon, s-a dus la
�mparatul,
5. Nu ca sa p�rasca pe cetateni; ci socotind folosul cel de obste si
deosebi la tot neamul.
 6. Ca vedea, cum ca nu este cu putinta fara de r�nduiala �mparateasca a se
�mpaca lucrurile, si cum ca Simon nu va �nceta de la nebunia aceasta.
7. Ci murind Seleuc, si lu�nd �mparatia Antioh, cel ce s-a poreclit
Epifan, a poftit Arhieria Iason fratele lui Onia.
8. Si merg�nd la �mparatul, s-a rugat fagaduind trei sute si sasezeci de
talanti de argint, si �nca alt venit de optzeci de talanti.
9. Fara de acestea fagaduia �nca si alti o suta si cincizeci, de i s-ar
�ngadui lui putere a �nfiinta scoala pentru tineri, si pe cetatenii Ierusalimului
�mpreuna cu Antiohenii a-i scrie.
10. Si �ngaduind �mparatul, a dob�ndit stap�nirea, si �ndata a �nceput a
muta la obiceiul elinesc pe cei din neamul sau.
11. Si lepad�nd milostivele �ngaduinte �mparatesti, care s-a �ngaduit
Evreilor prin Ioan tatal lui Evpolem, care fusese sol la Romani pentru
�mprietenire si �nsotire, si stric�nd r�nduielile cele legiute, r�nduiele
faradelege �nnoia.
12. Ca, cu veselie tocmai sub cetate a �ntemeiat scoala, si pe cei mai tari
dintre tineri supun�ndu-i, sub curvasarie i-a dus.
13. Si �ntr-acest chip se �ntareau elinii, si sporeau obiceiurile celor de
alt neam, pentru prea marea aceea necuratie a acestui pag�n si nu Arhiereu, Iason,
14. At�t �n c�t nu se s�rguiau mai mult preotii spre slujbele altarului; ci
nebag�nd seama de Biserica, si parasind jertfele, se grabiau sa se �mpartaseasca
cu privirea cea faradelege a luptei dupa chemarea �nainte la disc.
15. Si cinstea cea parinteasca nebag�nd-o �n seama, maririle cele elinesti
mai bune le socoteau.
16. Pentru care grea nevoie i-a cuprins pe ei, ca a carora povatuire o
poftea, si carora voia a se asemana, pe aceia vrajmasi si izb�nditori i-au avut.
17. Ca a face pag�neste �mpotriva dumnezeestilor legi, nu este prea lesne;
�nsa acestea vremea urmatoare le va arata.
18. Iar c�nd s-a praznuit lupta cea de al cincilea an al lui Tir, la care
era de fata �mparatul,
19. A trimis spurcatul acesta Iason din Ierusalim privitori, pe cei ce erau
Antioheni, care au dus trei sute de drahme de argint spre jertfa lui Iracleu,
pentru care si cei ce au dus argintul s-au rugat, ca sa nu se dea la jertfe, ca nu
se cuvine, ci la alte cheltuiele sa se dea.
20. Ci acestea despre o parte pentru cel ce le-a trimis spre jertfa lui
Iracleu, despre alta pentru voia celor ce le-au adus, le-au trimis pentru dresul
corabiilor celor de ostire.
21. Si trimit�ndu-se �n Eghipet Apolonie al lui Menesteu, pentru ca sa fie
mai �nt�i sezator al lui Ptolomeiu al lui Filomitor �mparatul, �nteleg�nd dupa
aceea Antioh, cum ca el s-a �nstrainat de catre lucrurile sale, de �ntemei a
grijit, pentru aceea a venit �n Iopi, si de acolo s-a dus �n Ierusalim.
22. Si cu mare cuviinta de catre Iason si de catre cetate a fost primit, cu
faclii aprinse si cu strigari a fost bagat, si de aici spre Finichia a purces cu
tabara.
23. Si dupa trei ani a trimis Iason pe Menelau fratele lui Simon mai sus
numitului, ca sa duca bani �mparatului, si ca sa-i aduca aminte de lucrurile cele
de lipsa.
24. Iar el plac�nd �mparatului pentru ca l-a marit cu fata puterii lui, a
tras la sine Arhieria, d�nd cu trei sute de talanti de argint mai mult dec�t
Iason.
25. Si lu�nd porunci �mparatesti a venit, nimic vrednic de Arhierie
aduc�nd, numai m�nie de tiran crud, si urgie de hiara salbatica av�nd.
26. Si asa Iason, care a �nstrainat pe fratele sau, �nstrainatu-l-a si pe
el altul, si l-a izgonit �n tara Amanitii.
27. Iar Menelau a tinut stap�nirea, ci de banii, care �i fagaduise
�mparatului nici o grija n-a avut, iar Sostrat mai marele cetatuii �i cerea.
28. Ca acesta era pus peste adunarea birurilor, pentru aceea pe am�ndoi i-a
chemat �mparatul.
 29. Si Menelau a lasat �n Arhierie ispravnic pe Lisimah fratele sau; iar
Sostrat pe Cratit mai marele Chiprului.
30. Si acestea asa fiind, s-a �nt�mplat de s-au �nvrajbit Tarsenii si
Malotenii, pentru ca au fost dati dar Antiohidei tiitoarei �mpararului.
31. Degrab dar a venit �mparatul ca sa aseze lucrurile acelea, las�nd �n
locul sau pe Andronic cel ce era dintre cei de cinste.
32. Iar Menelau socotind ca a aflat vreme buna, fur�nd niste vase de aur de
ale Bisericii, le-a daruit lui Andronic, si altele le-a fost v�ndut �n Tir si �n
cetatile cele de prin prejur.
33. Care lucru �nteleg�ndu-l Onia l-a mustrat, fiind el �n loc fara de
frica, �n Dafni cea de catre Antiohia.
34. Pentru aceea Menelau lu�nd deosebi pe Andronic, l-a rugat ca sa omoare
pe Onia, deci venind el la Onia, si cu �nselaciune d�nd dreapta, cu juram�nt a
�ntarit, macar ca Onia avea prepus asupra lui Andronic, ca va sa-l �nsele, l-a
facut de a iesit din locul cel fara de temere, pe care �ndata l-a omor�t
nerusin�ndu-se de dreptate.
35. Pentru care pricina nu numai Evreii, ci multi si dintr-alte neamuri s-
au sc�rbit si s-au m�hnit pentru nedreapta ucidere a barbatului acestuia.
36. Iar dupa ce s-a �ntors �mparatul din partile Chilichiei, Evreii cei din
cetate, �mpreuna cu Elinii ur�nd viclesugul, s-au pl�ns, cum ca fara de dreptate
Onia a fost omor�t.
37. Iar Antioh din suflet m�hnindu-se, i s-a facut mila, si a lacrimat
pentru �ntelepciunea si multa buna r�nduiala a raposatului.
38. Si aprinz�ndu-se de m�nie, �ndata a luat de la Andronic porfira, si i-a
rumpt hainele, si l-a purtat �mprejur prin toata cetatea, si �ntr-acelasi loc, �n
care asupra lui Onia a facut pag�natate, acolo pe spurcatul ucigator l-a omor�t,
Domnul rasplatindu-i certare de care a fost vrednic.
39. Si Lisimah cu stirea lui Menelau fur�nd multe vase sfinte, a iesit
vestea �n cetate, si s-a adunat multimea asupra lui Lisimah, dupa ce multe vase de
aur s-au fost cheltuit.
40. Si dupa ce s-au sculat asupra-i gloate m�nioase, Lisimah �mpotriva a
�ntrarmat ca la vreo trei mii de barbati, si a �nceput fara de dreptate a omor�,
povatuitor fiind un tiran si cu v�rsta si cu nebunia batr�n.
41. Iar gloatele daca au vazut ca se scoala Lisimah asupra lor, apuc�nd
unii pietre, altii maciuci, altii tar�na, aruncau spre cei ce erau �mprejurul lui
Lisiham, si spre cei ce se sculase asupra-le.
42. Pentru care pricina pe multi dintr-�nsii i-au ranit, si pe unii i-au
obor�t, si pe toti �n fuga i-au �ntors, si pe furatorul de cele sfinte l�nga
vistierie l-au omor�t.
43. Si pentru acestea a statut judecata asupra lui Menelau.
44. Si c�nd a venit �mparatul �n Tir, asupra lui Menelau au facut p�ra trei
barbati trimisi de la batr�nime.
45. Iar Menealu afl�ndu-se vinovat, a fagaduit bani multi lui Ptolomeu
feciorului lui Dorimen, ca sa �mbl�nzeasca pe �mparatul.
46. Deci apuc�nd Ptolomeu pe �mparatul �ntr-un foisor, unde se dusese sa se
racoreasca, l-a schimbat din parerea sa.
47. Si pe Menelau capul a toata rautatea l-a slobozit de p�r�turi; iar pe
ticalosii aceia, care macar si la Schiti de si-ar fi spus pricina, s-ar fi
slobozit nevinovati, pe acestia i-a judecat de moarte.
48. Drept aceea degrab nedreapta moarte au suferit cei ce pentru cetate si
pentru popor, si pentru sfintele vase �nainte au grait.
49. Pentru care lucru si tiranii sc�rbindu-se de aceasta rautate, lucrurile
cele de �ngropaciunea lor cu mare cuviinta au dat.
50. Iar Menelau pentru lacomia celor puternici, era �n cinste, si cresc�nd
�ntru rautate, mare vrajmas a fost cetatenilor.

CAP. 5.
Minunata aratare a ostasilor care s-au vazut razboindu-se �n vazduh peste
Ierusalim timp de patruzeci de zile; pag�natatea lui Iason si tirania lui Antioh.

Iar pe vremea aceasta Antioh a doua oara a calatorit �n Eghipet.

2. Si s-a �nt�mplat, de �n patruzeci de zile s-a vazut peste toata cetatea
prin vazduh alerg�nd calareti cu haine aurite �mbracati, si cu sulite ca si
ostasii cei �ntrarmati.
3. Si cete de calareti r�nduite, si bat�ndu-se unii cu altii, si navaliri
de am�ndoua partile, si clatiri de paveze si multime de suliti si sabii scoate si
aruncari de sageti si straluciri de podoaba de aur, si de tot felul de platose.
4. Pentru aceea toti se rugau ca sa fie spre bine aratarea aceasta.
5. Si fac�ndu-se vorba mincinoasa, cum ca a murit Antioh, lu�nd Iason nu
mai putin de o mie de barbati, fara de veste a lovit asupra cetatii, si cei de pe
zid �mping�ndu-se, mai pe urma a luat cetatea, iar Menelau a fugit �n castel.
6. Iar Iason omora pe cetatenii sai fara de mila, nesocotind ca
nenorocirea asupra rudeniilor sale este cea mai mare nenorocire.
7. Si parandu-i ca ale vrajmasilor, si nu acelor de un neam cu sine
biruinte surpa, stap�nirea n-a dob�ndit; iar mai pe urma pentru viclenie rusine a
luat, si pribeag s-a dus iarasi �n Amanitida.
8. Si asa a luat sf�rsitul relei amestecaturi, �nchiz�ndu-l Areta Tiranul
Aravilor, dintr-o cetate �ntr-alta fugind, gonindu-se de toti, si ur�ndu-se ca un
calcator de lege, si �n sc�rba fiind la toti ca un g�de al mosiei si al
cetatenilor �n Eghipet, s-a lepadat.
9. Si ca o tar�na de la mosie �nstrain�ndu-se �n strainatate a pierit;
catre Lachidemoneni s-a dus, ca pentru rudenie sa afle acolo acoperam�nt.
10. Si cel ce multime de morti ne�ngropati a lepadat, nejelit a fost, si de
nici un fel de �ngropaciune, nicidecum de �ngropaciunea �n morm�ntul parintesc n-a
avut parte.
11. Iar dupa ce a �nteles �mparatul acestea ce s-au facut, a socotit ca
Iudeii s-au viclenit, pentru aceea pornind din Eghipet, cu suflet salbatic a luat
cetatea �n prada.
12. Si a poruncit ostasilor sa taie fara de mila pe cei ce le sunt �nainte,
si pe cei ce se suie �n case sa-i omoare.
13. Deci omor�tu-s-au tinerii si batr�nii si barbatii si muierile si
feciorii au pierit, si fecioarele si pruncii s-au junghiat.
14. At�ta �n c�t �n trei zile optzeci de mii au pierit, adica patruzeci de
mii au fost taiati, iar atii numai putin dec�t acesti taiati, s-au v�ndut.
15. Si ne�ndestul�ndu-se cu acestea, au �ndraznit a intra �n cea dec�t tot
pam�ntul mai sf�nta Biserica, av�nd povatuitor pe Menelau, cel ce si legilor si
patriei v�nzator s-a facut.
16. Si cu m�inile cele spurcate a luat sfintele vase, si cele ce de alti
�mparati spre cresterea si marirea locului, si cinstea le-au fost pus, cu spurcate
m�ini trag�ndu-le le da.
17. Si s-a semetit cu cugetul Antioh, nu socotind ca pentru pacatele celor
ce locuiau cetatea s-au m�niat putin Domnul, pentru aceea a fost urgisit locul
acela.
18. Iar de nu s-ar fi �nt�mplat sa fi fost mai dinainte cuprinsi cu multe
pacate precum Iliodor, pe care l-a fost trimis Seleuc �mparatul, ca sa vada
vistieria, acesta c�nd a navalit sa intre degrab fiind batut, s-a �ntors de la
�ndraznirea sa.
19. Ca nu pentru loc pe neam, ci pentru neam au ales Domnul locul.
20. Pentru aceea si locul acesta s-a facut partas rautatilor, ce s-au
�nt�mplat �n neam, dupa aceea s-a facut partas bunatatilor celor de la Domnul, si
cel ce a fost cuprins cu m�nia Atottiitorul, iarasi �mbl�nzindu-se cu marele
Stap�n, cu toata marirea s-a �ndreptat.
21. Deci Antioh lu�nd o mie si opt sute de talanti din Biserica, degrab s-a
�ntors �n Antiohia, g�ndind de trufie sa faca pam�ntul sa �nnoate pe el, si marea
sa umble cu picioarele pe ea, pentru semetia inimii.
22. Si a lasat si ispravnici, ca sa necajeasca neamul �n Ierusalim, pe
Filip de neam Frighian, cu obiceiurile mai varvar dec�t cel ce l-a pus.
23. Iar �n Garizin pe Andronic, si fara de acestia pe Menelau care mai rau
dec�t ceilalti se ridica asupra cetatenilor.
24. Si vrajmas g�nd av�nd asupra cetatenilor Evrei, a trimis pe �ncepatorul
ur�ciunilor pe Apolonie cu ostire douazeci si doua de mii, poruncind ca pe cei de
v�rsta pe toti sa-i omoare, iar pe muieri si pe cei mai tineri sa-i v�nza.
25. Iar acesta venind �n Ierusalim s-a fatarnicit a fi de pace, si a
asteptat p�na �n ziua cea sf�nta a s�mbetei, si apuc�nd pe Evrei fara de lucru, a
poruncit ostasilor celor de sub ascultarea sa sa se �ntrarmeze.
26. Si pe toti cei ce au iesit la priveala i-au omor�t, si prin cetate cu
armele alerg�nd, multa multime au omor�t.
27. Iar Iuda Macaveul cu alti noua insi, care s-au �nsotit cu el osebindu-
se �n pustie, ca hiarele �n munti traiau �mpreuna cu cei ce erau cu el, si cu
buruieni se hraneau ca sa nu se spurce.

CAP. 6.
Despre spurcarea Bisericii de catre pag�ni; idololatria si moartea lui Eleazar.

Si nu dupa multa vreme a trimis �mparatul pe un batr�n atinean, ca sa sileasca pe

Jidovi sa se stramute de la legile cel parintesti, si sa nu se oc�rmuiasca cu
legile lui Dumnezeu.
2. Si sa spurce si Biserica cea din Ierusalim, si sa o numeasca a lui Dia
Olimpiul, si cea din Garizin precum erau locuitorii locului a lui Dia iubitorului
de oaspeti.
3. Ci cu anevoie si grea era poporului tocmeala rautatii acesteia.
4. Ca Biserica de curvie si de betii o au umplut pag�nii, desfat�ndu-se cu
sodomii, si �n sfintele curti cu muieri �mpreun�ndu-se, si �nauntru bag�nd cele ce
nu se cuvenea.
5. Si altarul s-a umplut de lucruri nelegiuite, care le oprea legea.
6. Si nu era slobod nici a tinea s�mbetele, nici a pazi sarbatorile cele
parintesti, nici macar Evreu a se marturisi pe sine a fi.
7. Si se ducea cu amara nevoie la ziua nasterii �mparatului spre junghiere
�n toata luna; si c�nd era sarbatoarea Dionisilor se sileau Evreii av�nd edere sa
faca pompa lui Dionisie.
8. Si din �ndemnul lui Ptolomeu a iesit porunca �n cetatile elinesti cele
de prin vecini, ca si pe Evrei asijderea sa-i faca sa jertfeasca.
9. Iar pe cei ce nu vor vrea sa se stramute la obiceiurile elinesti, sa-i
omoare; drept aceea nimic alt nu era a vedea, fara numai nevoie, care �i asuprea
pe ei.
10. Ca s-au adus doua muieri, care au fost p�r�te, ca si-au taiat �mprejur
pruncii lor, pentru aceea au sp�nzurat pruncii de tatele lor si prin cetate pe
ulite purt�ndu-le le-au aruncat jos de pe zid de au murit.
11. Iar altii alerg�nd la pesterile cele de pe aproape, ca ascunz�ndu-se sa
serbeze ziua s�mbetei, de care lucru d�nsu-se stire lui Filip, i-au ars, ca se
sfiau a-si ajuta unul altuia, pentru mairea acelei prea cinstite zile.
12. Rog dar pe cei ce vor citi aceasta carte, sa nu se �ngrozeasca pentru
nevoile acestea; ci sa socoteasca ca muncile acestea, nu spre pierire, ci spre
�nvatatura au fost neamului nostru
13. Ca a nu se lasa �n multa vreme cei ce lucreaza faradelege, ci degrab a
cadea �n munci, semn de mare facere de bine este.
14. Ca nu ca si �ntr-alte neamuri cu �ndelunga rabdare asteapta Domnul,
p�na ce vor ajunge la plinirea pacatelor, si apoi sa-i munceasca; ci asupra
noastra asa au socotit a fi, ca nu la sf�rsitul pacatelor ajung�nd noi, apoi sa
faca izb�nda asupra noastra.
15. Pentru aceea niciodata nu departeaza mila de la noi, ci cert�ndu-ne cu
nevoi, nu paraseste pe poporul sau.
16. �nsa acestea pentru ca sa ne aducem aminte, acestea sa fie zise.
17. Iar peste putin, se cade sa venim la poveste.
 18. Unui om anume Eleazar, care era din cei de frunte carturari, si trecut
cu v�rsta, si la fata foarte frumos, casc�ndu-i gura �l silea sa man�nce carne de
porc.
19. Iar el mai v�rtos primind moartea cea de cinste dec�t viata cea de
ur�ciune, de buna voie s-a adus la munca.
20. Si scuip�nd �nainte, �n ce chip se cadea a se apropia cei ce �ndraznesc
a se apara de cele ce nu se cuvine sa le man�nce pentru dragostea vietii.
21. Iar cei ce erau r�nduiti la acea faradelege jertfa, pentru cunostinta
cea de multi ani a omului aceluia lu�ndu-l de osebi, �l ruga, sa aduca carnuri de
el facute, care erau lui slobod a m�nca, si sa se fatarniceasca ca si cum ar m�nca
de cele ce a poruncit �mparatul din carnurile jertfei.
22. Ca fac�nd aceasta, sa scape de moarte, si pentru prietesugul cel vechi
cu ei, va afla mila.
23. Iar el g�nd bun lu�nd, si vrednic fiind de v�rsta si de ad�ncele
batr�nete, si de cinstitele caruntete, care si le agonisise, si de cresterea cea
foarte buna din pruncie, si mai v�rtos de cea sf�nta, si de Dumnezeu pusa
r�nduiala legii, �ndata a raspuns, zic�nd: ca cur�nd sa-l trimita la Iad.
24. Ca nu se cuvine v�rstei noastre a fatarnici, ca multi din cei tineri sa
socoteasca, cum ca Eleazar cel de nouazeci de ani, a trecut la obiceiurile celor
de alt neam.
25. Si ei pentru a mea fatarnicie, si pentru aceasta putina si scurta
viata, se vor amagi prin mine, si ur�ciune si ocara batr�netelor sa-mi agonisesc.
26. Ca macar de �ntr-aceasta vreme de acum voi scapa de munca cea de la
oameni; iar din m�inile Atottiitorului, nici viu nici mort nu voi scapa.
27. Pentru aceea barbateste acum mut�nd viata, ma voi arata vrednic de
batr�nete.
28. Si celor tineri pilda vitejeasca le voi lasa, ca, cu grabnicie si cu
barbatie sa moara pentru cinstitele si sfintele legi, si acesta zic�nd, �ndata a
venit la chinuri.
29. Iar cei ce-l aduceau, inima lor cea buna, care cu putin mai �nainte o
aratase catre d�nsul, �n inima rau voitoare o au mutat, pentru cuvintele, care mai
�nainte le-au fost grait, care precum socoteau ei, erau nebunie.
30. Si c�nd era sa moara de rane suspin�nd, a zis: Domnului celui ce are
sf�nta stiinta, aratat este, ca put�nd eu sa scap de moarte, grele dureri rabd cu
trupul bat�ndu-ma; iar cu sufletul bucuros pentru frica lui patimesc acestea.
31. Si �ntr-acest chip a murit acesta, si nu numai tinerilor, ci si la mai
multi ai neamului, moartea sa las�nd-o pilda de vitejie si pomenire de fapta buna.

CAP. 7.
Despre statornicia �n credinta si chinurile celor sapte frati Macavei si a mumei
lor.

�nt�mplatu-s-a si cu sapte frati, pe care �mpreuna cu maica lor prinz�ndu-i, i-a

silit �mparatul sa man�nce carnuri de porc, care nu le erau lor slobod a m�nca, cu
biciuri si cu vine bat�ndu-i.
2. Iar unul dintre ei, care mai �nainte a grait, asa a zis: ce vrei sa
�ntrebi si sa stii de la noi? Pentru ca mai bucurosi suntem a muri dec�t a calca
legile parintesti.
3. Iar �mparatul umpl�ndu-se de m�nie, a poruncit sa �nfierb�nte tigai si
caldari.
4. Si dupa ce s-au �nfierb�ntat acelea, �ndata a poruncit sa taie limba
celui ce mai �nt�i a grait, si jupuindu-l prin prejur sa-i taie marginile
trupului, vaz�ndu-l ceilalti frati si muma lor.
5. Si dupa ce l-a ciungit asa a poruncit sa-l aduca la foc si sa-l friga
de viu, si iesind foarte mare sf�r�iala din tigaie, unii pe altii �mpreuna cu muma
lor se �ndemnau a muri vitejeste, zic�nd asa:
6. Domnul Dumnezeu vede, si cu noi adevarat m�ng�iere are dintre noi,
precum chiar a aratat prin c�ntarea cu care ne-a marturisit noua Moisi zic�nd: si
�ntru robii sai se va m�ng�ia.
7. Si dupa ce s-a sav�rsit cel dintai �ntr-acest chip, a adus pe al doilea
sa-l batjocureasca, si jupuindu-i pielea capului cu parul, �l �ntreba: au m�nca-
vei mai �nainte de ce ti se va chinui trupul cu toate madularile?
8. Iar el raspunz�nd cu glas parintesc, a zis: nu.
9. Pentru aceea si acesta, ca si cel dintai pe r�nd toate chinurile le-a
suferit, si c�nd era sa moara, a zis: tu dar ticaloase ne scoti pe noi dintr-
aceasta viata, iar �mparatul lumii pe noi cei ce murim pentru legile lui, iarasi
ne va �nvia cu �nviere de viata vesnica.
10. Si dupa acestea al treilea s-a batjocurit, si cer�ndu-i-se limba,
�ndata o a scos si m�inile cu �ndrazneala le-a �ntins si vitejeste a zis:
11. Din cer le-am dob�ndit acestea si pentru legile lui nu bag seama de
ele, pentru ca nadajduiesc ca de la el iarasi le vom dob�ndi.
12. Asa �nc�t si �nsusi �mparatul si cei ce erau cu el, cu spaima se minuna
de sufletul t�narului, ca, ca de o nimic nu baga seama de dureri.
13. Si dupa ce s-a sf�rsit si acesta, a adus pe al patrulea asijderea
muncindu-l si chinuindu-l.
14. Si c�nd era sa moara, asa a zis: bine este a muta nadejdile cele de la
oameni si a astepta cele de la Dumnezeu, ca noi iar vom �nvia prin el, iar tie nu-
ti va fi �nviere spre viata.
15. Si �ndata aduc�nd pe al cincilea �l muncea, iar el caut�nd catre
�mparatul, a zis:
16. Putere �ntru oameni av�nd, muritor fiind, faci ce vrei; �nsa sa nu
socotesti ca Dumnezeu au parasit pe neamul nostru;
17. Ci tu asteapta si vei vedea puterea lui cea mare, cum pe tine si
sam�nta ta o va chinui.
18. Si dupa acesta a adus pe el saselea, si c�nd era sa moara, a zis: nu te
�nsela �n zadar, ca noi pentru noi �nsine patimim acestea, de vreme ce am pacatuit
�mpotriva Dumnezeului nostru, si pentru aceasta s-au facut acestea vrednice de
mirare.
19. Iar tu sa nu socotesti ca vei fi necertat, pentru ca dai razboi asupra
lui Dumnezeu.
20. Iar muma lor foarte minunata si vrednica de buna pomenire fiind, care
�ntr-o zi vaz�nd pierindu-i sapte fii, cu bun suflet a rabdat pentru nadjdiile,
care le avea �ntru Domnul.
21. Si pe fiecare din ei �l m�ng�ia cu parintesc glas, plina fiind pe
vitejesc cuget, si g�ndirea cea muiereasca cu inima barbateasca destept�nd-o,
zicea catre ei:
22. Nu stiu cum v-ati zamislit �n p�ntecele meu, nici eu v-am dat voua duh
si viata, nici �nchipuirea fiecaruia eu o am �ntocmit.
23. Ci Ziditorul lumii cel ce au zidit ursitoarea omului si au aflat
nasterea, si duh si viata tuturor voua ca un milostiv iarasi va da, de vreme ce
acum nu va e mila de voi pentru legile lui.
24. Iar Antioh g�ndind ca pe el �l defaima si socotind ca pe el �l ocaraste
cu acele cuvinte, fiind �nca cel mai t�nar viu, nu numai cu cuvintele �ndemna, ci
si cu juram�nturi �l �ncredinta cum ca si bogat si fericit �l va face, de se va
muta de la obiceiurile parintesti si prieten �l va avea, si trebi �i va
�ncredinta.
25. Iar t�narul nicidecum ascult�nd, a chemat �mparatul pe muma sa, si o
�nvata, ca sa sfatuiasca pe tinerelul cele ce sunt spre m�ntuire.
26. Si cu multe �ndemn�nd-o, ea a primit ca va sfatui pe fiu.
27. Si plec�ndu-se la el �nsel�nd pe crudul tiran, asa a zis cu parintesc
glas: fiule! Fa-ti mila de mine, care �n p�ntece te-am purtat noua luni si ti-am
dat tata trei ani, si te-am hranit si te-am adus la v�rsta aceasta, si te-am
crescut, purt�ndu-te �n brate.
28. Rogu-te fiule, ca caut�nd la cer si la pam�nt, si vaz�nd toate cele ce
sunt �ntr-�nsele, sa cunosti ca din ce n-au fost le-au facut pe ele Dumnezeu, si
pe neamul omenesc asijderea l-au facut.
 29. Nu te teme de ucigatorul acesta, ci te fa vrednic de fratii tai,
primeste moartea, ca �ntru aceiasi mila �mpreuna cu fratii tai sa te primesc.
30. Si graind �nca ea, tinerelul a zis: pe cine asteptati? N-ascult de
porunca �mparatului, ci ascult de porunca legii, care s-a dat parintilor nostri
prin Moisi.
31. Iar tu cel ce tot raul ai aflat asupra Evreilor, nu vei scapa din
m�inile lui Dumnezeu.
32. Ca noi pentru pacatele noastre patimim.
33. Iar daca pentru certarea si �nvatatura noastra Dumnezeu cel viu putin
s-a m�niat asupra noastra, iarasi se va �mpaca cu robii sai.
34. Ci tu o necredinciosule, si de c�t toti oamenii mai spurcatule, nu te
mari tulbur�ndu-te �ndesert, si semetindu-te cu niste nadejdi nestiute asupra
slugilor ceresti ridic�ndu-ti m�inile.
35. Ca �nca n-ai scapat de judecata atotputernicului Dumnezeu, cel ce de
sus vede toate.
36. Ca acum fratii mei, care putina durere au suferit, au ajuns la
fagaduinta vietii cei vesnice a lui Dumnezeu; iar tu cu judecata lui Dumnezeu vei
suferi dreapta pedeapsa de la d�nsul pentru trufia ta aceasta.
37. Iar eu precum si fratii mei, si trupul si sufletul mi-l dau pentru
legile parintesti, rug�ndu-ma lui Dumnezeu, ca sa nu �nt�rzie a se milostivi spre
neamul acesta, si pe tine prin certari si prin batai sa te faca sa marturisesti,
cum ca el singur este Dumnezeu.
38. Iar �n mine si �n fratii mei sa se opreasca m�nia Atotputernicului,
care pe dreptate s-a adus peste tot neamul nostru.
39. Deci m�niindu-se �mparatul pe acesta mai mult dec�t pe ceilalti, l-a
chinuit, amar�ndu-se pentru ca l-a batjocurit.
40. Deci si acesta curat si-a schimbat viata �ntru tot, nadajduind spre
Domnul.
41. Si mai pe urma dupa fii s-a sav�rsit si muma.
42. Iar acestea despre junghieri, si despre chinurile cele peste masura
p�na acum sa fie zise.

CAP. 8.
Razboaiele si biruintele lui Iuda Macaveiu �mpotriva lui Nicanor si a lui
Timoteiu.

Iar Iuda Macaveul si cei ce erau cu el, pe ascuns merg�nd prin sate, chema pe
rudenii si pe cei ce ramasese �n legea Evreiasca, si lu�ndu-i cu sine a str�ns ca
la vreo sase mii de barbati.
2. Si s-a rugat Domnului ca sa caute spre poporul cel dec�t toti mai
necajit, si sa se milostiveasca, si sa nu se �ndure de Biserica cea spurcata de
oamenii pag�ni.
3. Si sa-i fie mila de cetatea cea de tot stricata, si care �ntocmai cu
pam�ntul va sa se faca, si sa auda s�ngele celor omor�ti, care pururea striga
catre el.
4. Si sa-si aduca aminte de pierderea cea faradelege a pruncilor celor
fara de pacate, si de hulele cele graite asupra numelui lui, si sa urasca
rautatea.
5. Iar Macaveiu av�nd ostire adunata, nu-l puteau suferi neamurile, si
m�nia Domnului s-a �ntors �n mila.
6. Si fara de veste venind, cetati si sate ardeau, si locurile cele de
�ndem�na prinz�ndu-le, pe multi din vrajmasi biruindu-i, �i �ntorcea �n fuga.
7. Si mai v�rtos noaptea facea de acest fel de navaliri, at�t �n c�t
pretutindenea s-a auzit vestea vitejiei lui.
8. Deci vaz�nd Filip ca �n putina vreme acel om at�ta de sporit, si mai
adese ori cu bun noroc merge, a scris lui Ptolomeu mai marele Kilo-Siriei si al
Finichiei, ca sa ajute la lucrurile �mparatului.
9. Iar el �ndata a ales pe Nicanor feciorul lui Patroclu, unul din cei mai
de frunte prieten, si l-a trimis supun�ndu-i din fel de neamuri nu mai putin de
douazeci de mii, ca sa piarda tot neamul Evreilor, si a �nsotit lui si pe Gorghia
barbat �nvatat la ostire, si �n lucrurile razboiului ispitit.
10. Si a socotit Nicanor dajdia cu care era �mparatul dator Romanilor, a
careia suma era doua mii de talanti, ca din robimea Evreilor sa-l primeasca.
11. Si �ndata a trimis la cetatile cele de pe l�nga mare, chem�nd ca sa vie
sa cumpere robi Evrei, fagaduind ca nouazeci de robi va da pentru un talant,
neastept�nd izb�nda cea viitoare asupra lui de la cel Atotputernic.
12. Iar Iuda a �nteles de venirea lui Nicanor.
13. Si spun�nd celor ce erau cu el de venirea taberei, cei fricosi dintre
ei, si care nu aveau nadejde �ntru dreptatea lui Dumnezeu, au fugit si au iesit
din locurile lor.
14. Iar ceilalti toate ce le ramasese le vindeau, si rugau pe Domnul ca sa
m�ntuiasca pe cei v�nduti de necredinciosul Nicanor mai �nainte de a se lovi la
razboi.
15. Iar de nu pentru ei, apoi pentru asezam�ntul care l-a facut cu parintii
lor, si pentru ca cheama peste sine prea cinstit si de mare cuviinta numele lui.
16. Deci aduc�nd Macavei pe cei ce erau cu el, care erau cu numarul sase
mii, �i �ndemna sa nu se �ngrozeasca de vrajmasi, nici sa se teama de multimea cea
multa a neamurilor, care cu nedreptate vine asupra lor, ci vitejeste sa se
razboiasca, pun�ndu-si �naintea ochilor ocara cea faradelege facuta de ei �n locul
cel sf�nt.
17. Si bataia batjocuritei cetati, si surparea politiei stramosesti.
18. Ca aceia �ntru arme si �ntru �ndraznire nadajduiesc; iar noi �ntru
Dumnezeu cel atotputernic nadajduim, care si pe cei ce vin asupra noastra si pe
toata lumea, �ntr-o clipeala poate sa-i piarda.
19. Si afara de acestea le-a aratat lor si apararile cele facute
stramosilor lor, si izb�nda cea de pe vremea lui Sinahirim, cum au pierit o suta
optzeci si cinci de mii.
20. Si bataia din Vavilon cea asupra Galatenilor facuta, �n ce chip toti au
venit la bataie opt mii, cu patru mii de Machidoneni; iar Machidonenii trag�ndu-se
�napoi, cei opt mii pe o suta si doua zeci de mii i-au pierdut pentru ajutorul ce
li s-a facut lor din cer, si mult folos au luat.
21. Cu acestea i-au facut pe ei sa fie cu buna �ndrazneala, si pentru lege
si pentru patrie gata a muri.
22. Deci �n patru parti �mpartind ostirea r�nduind si pe fratii sai
povatuitori la fiecare r�nd, pe Simon si pe Iosif si pe Ionatan, fiecaruia dintre
ei supun�nd o mie si cinci sute.
23. Si �nca si pe Eleazar sa citeasca sf�nta carte, si d�ndu-le semn: cu
ajutorul lui Dumnezeu. Povatuind el �nsusi r�ndul cel dintai, s-a lovit cu
Nicanor.
24. Si ajut�ndu-le lor Atotputernicul au omor�t din vrajmasi mai mult dec�t
noua mii, si au ranit si au ciuntit de madulari cea mai mare parte din tabara lui
Nicanor, si pe toti i-au silit ca sa fuga.
25. Iar banii celor ce venise sa-i cumpere pe ei, i-au luat, si gonindu-i
pe ei c�tiva, au �ncetat oprindu-i vremea.
26. Pentru ca era �nainte de s�mbata, pentru aceea au �ncetat a-i goni pe
ei mai mult.
27. Ci lu�nd de la ei armele, si prad�ndu-i au sezut s�mbata pe loc,
binecuv�nt�nd si marturisindu-se Domnului, celui ce i-au m�ntuit pe ei �n ziua
aceasta, �ncepatura de mila r�nduind lor.
28. Iar dupa s�mbata, celor neputinciosi si vaduvilor si saracilor o parte
din prazi le-au dat; iar celelalte ei �ntru sine, si pruncii lor le-au �mpartit.
29. Si dupa ce au facut acestea, si au facut rugaciune de obste, au rugat
pe milostivul Dumnezeu, ca p�na �n sf�rsit sa fie �n pace cu robii sai.
30. Dupa aceea lovind pe cei ce erau cu Timoteiu si cu Vachid, mai mult
dec�t douazeci de mii dintr-�nsii au omor�t, si �ntaririle cele �nalte le-au
biruit, si prazi multe au �mpartit, �ntocmai cu sine fac�nd partasi pe cei
neputinciosi si pe saraci si pe vaduve, �nca si pe cei batr�ni.
31. Si culeg�nd armele de la ei, toate cu socoteala le-au pus �n locuri
bune, iar celelalte prazi le-au adus la Ierusalim.
32. Si au omor�t si pe Filarhin, care era cu Timoteiu, ca era om foarte
spurcat, si multe necazuri facea Evreilor.
33. Si c�nd a serbat biruinta �n patrie, pe Kalisten cel ce a fost ars
sfintele porti, l-au aprins �ntr-o cascioara �n care fugise, si asa a luat
vrednica plata de credinta sa cea rea.
34. Iar pe ticalosul Nicanor, cel ce adusese o mie de negutatori sa le
v�nda Evrei,
35. Cu ajutorul lui Dumnezeu smerit fiind de cei ce dupa parere erau ca o
nimic, lepad�ndu-si haina cea de marire, prin mare fugind singur a venit �n
Antiohia foarte la mare nevoie ajung�nd pentru pierderea ostirii.
36. Iar cel ce a fagaduit ca va plati bir Romanilor din robimea
Ierusalimnenilor, a marturisit cum ca Evreii au pe Dumnezeu aparator, si pentru
aceea sunt Evreii neraniti, caci tineau legile cele puse de el mai �nainte.

CAP. 9.
Despre rusinoasa moartea a lui Antioh si scrisoarea lui pentru urmasi.

:ntr-aceeasi vreme s-a �nt�mplat de si Antioh s-a �ntors fara de cinste din
locurile cele dinspre Persida.
2. Ca intr�nd �n ceea ce se cheama Persopol, s-a apucat a jefui Biserica,
si a asupri cetatea, ci alerg�nd multimea la arme, i-au biruit, si asa s-a
�nt�mplat de Antioh cu fuga scap�nd, cu rusine s-a �ntors.
3. Iar c�nd era el �n Ectavana, a �nteles cele ce s-a �nt�mplat lui
Nicanor si celor ce au fost cu Timoteiu.
4. Si aprinz�ndu-se de m�nie, socotea ca si rautatea celor ce l-au gonit
pe el sa si-o izb�ndeasca despre Evrei; pentru aceea a poruncit carausului sa m�ne
ne�ncetat, ca mai cur�nd sa sav�rsiasca calatoria, silindu-l judecata cea
cereasca, caci asa de cu trufie a zis: morm�nt Evreilor voi face �n Ierusalim
�ndata c�nd voi sosi acolo.
5. Iar atotputernicul Domnul Dumnezeul lui Israil l-a lovit pe el cu rana
nevindecata si nevazuta, caci c�t a sf�rsit cuv�ntul l-a apucat pe el nesuferita
durere la ficati si amari chinuri a celor dinauntru lui.
6. Si foarte cu dreptate, caci el cu multe si neauzite munci a chinuit
cele dinauntru ale altora, iar el nicidecum n-a �ncetat de la semetia sa.
7. Ci �nca si de trufie era plin, de m�nie foc sufl�nd asupra Evreilor, si
poruncind sa grabiasca cu mergerea, s-a �nt�mplat de a cazut el din car merg�nd
tare, si cu grea cadere caz�nd, toate madularile trupului s-au stramutat.
8. Si celui ce i se parea ca si peste valurile marii �mparateste, pentru
trufia ce avea peste firea omeneasca, si socotea ca va pune �n cumpana muntii cei
�nalti, acum smerit fiind p�na la pam�nt, �ntr-o nasalie se purta, arat�nd catre
toti puterea lui Dumnezeu �ntru sine.
9. C�t si din trupul acestui pag�n izvorau viermi vii, si traind el �n
chinuri si �n dureri cadea de pe el carnea lui, si de putoarea lui toata tabara se
�ngreuia neput�nd suferi putoarea.
10. Si pe cel ce cu putin mai �nainte i se parea ca se atinge de stelele
cerului, nimeni nu-l putea purta pentru greutatea cea nesuferita a putoarei.
11. Aici a �nceput fiind ranit a �nceta de la multimea trufiei si a venit
�ntru cunostinta sa, pentru bataia lui Dumnezeu adaug�ndu-i-se durerile.
12. Si nici el singur neput�nd mai mult a-si suferi putoarea sa, aceasta a
zis: drept este a se supune lui Dumnezeu, si cel ce este pam�ntean sa nu se
asemene lui.
13. Si se ruga spurcatul acesta catre stap�nul cel ce nu voia al milui pe
el mai mult, asa zic�nd:
14. Cum ca si cetatea cea sf�nta la care se grabea a veni ca sa o asemene
cu pam�ntul, si sa o faca morm�nt, o va zidi si o va face sloboda.
 15. Si pe Evrei pe care nici de �ngropare nu-i socotea vrednici, ci
�mpreuna cu pruncii lor sa-i lepede fie m�ncare pasarilor si hiarelor, pe toti
acestia �ntocmai cu Atinenii sa-i faca.
16. Si Biserica cea sf�nta, care mai �nainte o pradase, cu frumoase daruri
sa o �mpodobeasca, si sfintele vase toate cu mult mai multe sa le �ntoarca, si
cheltuielile care sunt de lipsa la jertfe, din veniturile lui sa se dea.
17. Afara de acestea, cum ca si el se va face Evreu si va merge �n tot
locul cel locuit de oameni, marturisind puterea lui Dumnezeu.
18. Iar durerile nicidecum nu �ncetau, pentru ca venise asupra lui judecata
cea dreapta a lui Dumnezeu, si deznadajduindu-se despre sine, a scris Evreilor
carte cu rugaciune, �ntr-acest chip:
19. Bunilor Evrei cetatenilor bucurie si multa sanatate si fericire,
�mparatul si povatuitorul ostirilor Antioh.
20. De sunteti sanatosi �mpreuna cu pruncii vostri si ale voastre dupa voia
voastra sunt, foarte bine ne pare multumind prea marelui Dumnezeu celui din cer,
�ntru care nadajduiesc.
21. Si eu bolnav zac�nd, de cinstea si de buna inima voastra, cu dragoste
�mi aduc aminte, �ntorc�ndu-ma de la locurile cele de la Persida si caz�nd �n
boala grea, de lipsa am socotit a fi, ca sa grijesc de folosul cel deobste al
tuturor.
22. Nu deznadajduindu-ma de mine, ci mare nadejde av�nd, ca voi scapa de
boala.
23. Si aduc�ndu-mi aminte ca si tatal meu, pe vremile �n care s-a razboit
�n locurile cele de sus, a aratat pe cel ce va fi dupa el.
24. Ca de se va �nt�mpla ceva fara de nadejde, sau de se va vesti ceva cu
greu, sa stie cei din tari cui s-a lasat �mparatia si sa nu se tulbure.
25. Afara de acestea, pe puternicii cei de aproape si pe vecinii
�mparatiei, care pazesc vremile astept�nd sa vada ce se va �nt�mpla, am pus
�mparat pe fiul meu Antioh, pe care de multe ori c�nd umbla prin tarile cele de
sus la cel mai multi dintre voi, �l adeveream si-l �ntaream, si am scris si lui
cele ce mai jos sunt scrise.
26. Deci va �ndemn si va rog pe voi, ca aduc�ndu-va aminte de facerile de
bine cele deobste si de osebi, fiecare sa pazeasca credinta catre mine si catre
fiul meu.
27. Ca buna nadejde am, cum ca el cu bl�ndete si cu iubire de oameni,
urm�nd voia mea, va petrece cu voi.
28. Asa ucigatorul acela de oameni si hulitorul foarte rele chinuri
patimind, si precum el altora a facut �n strainatate �n munti, cu prea ticaloasa
moarte si-a sf�rsit viata.
29. Si i-a adus trupul Filip tovarasul lui, care tem�ndu-se de Antioh fiul
lui, s-a dus �n Eghipet la Ptolomeu Filomitor.

CAP. 10.
Curatirea Bisericii si marea biruinta �mpotriva Edomitenilor si asupra lui
Timoteiu.

Iar Macaveiu si cei ce erau cu el povatuindu-i Domnul, au luat Biserica si

cetatea.
2. Iar jertfelnicele de prin t�rg, care le facuse cei de alt neam si
capistele, le-au stricat.
3. Si curatind Biserica, alt jertfelnic au facut si �nfierb�nt�nd pietre,
si foc din ele lu�nd, dupa ce au fost trecut doi ani si sase luni, au adus jertfa
si tam�ie si lumini si au facut punerea �nainte a p�inilor.
4. Si dupa ce au facut acestea, plec�ndu-se cu fata la pam�nt, s-au rugat
Domnului ca sa nu mai cada �ntru rautati ca acestea, ci de vor si pacatui c�ndva,
el sa-i certe cu mila, si sa nu-i dea neamurilor celor hulitoare si varvare.
5. Iar �n ziua �n care cei de alt neam au fost spurcat Biserica, s-a
�nt�mplat de tocmai �ntr-acea zi s-a facut curatirea, �n douazeci si cinci ale
aceleasi luni, care este Haselev.
6. Si cu veselie au tinut opt zile �n chipul praznicului corturilor,
aduc�ndu-si aminte, cum cu putina vreme mai �nainte sarbatoarea corturilor o au
facut �n munti si �n pesteri ca hiarele pasc�nd.
7. Pentru aceea st�lpari si ramuri frumoase, �nca si finici av�nd, laude
dau celui ce bine au sporit a se curati locul lui.
8. Si a poruncit cu porunca de obste, si cu r�nduiala la tot neamul
evreesc, ca din an �n an sa tie zilele acestea.
9. Iar sf�rsitul lui Antioh, care s-a numit Epifan, asa a fost.
10. Si acum cele ce s-a �nt�mplat �n vremea lui Evpator Antioh, fiul
spurcatului Antioh, vom arata pe scurt spun�nd relele, care s-au �nt�mplat din
razboaie.
11. Ca acesta, dupa ce s-a facut �mparat, a pus mai mare peste lucrurile
�mparatiei pe oarecare Lisie, care fusese povatuitor mai mare peste Kilo-Siria si
Finichia.
12. Ca Ptolomeu, care se chema Macron, a voit sa tie dreptate catre Evrei,
pentru nedreptatea ce li s-a fost facut lor, si se nevoia sa traiasca �n pace cu
ei.
13. Ci pentru aceasta a fost p�r�t de prieteni catre Evpator, si de multe
ori auzind numindu-se v�nzator, pentru ca a parasit Chiprul, care Filomitor l-a
fost �ncredintat lui, si a trecut la Antioh Epifan, nici stap�nie de bun neam
av�nd, de voie rea otravindu-se pe sine, a murit.
14. Iar Gorghie dupa ce s-a facut mai mare peste locurile acestea, adun�nd
ostire straina, adeseori da razboi asupra Evreilor.
15. Si �mpreun�ndu-se cu acestia si Idumei, care tineau cetati tari,
necajeau pe Evrei, si pe cei fugiti de la Ierusalim primindu-i, cerca sa se apuce
de razboi.
16. Iar cei ce erau cu Macaveiu fac�nd rugaciune, si rug�ndu-se lui
Dumnezeu, ca sa le fie �ntr-ajutor, au navalit asupra cetatilor Idumeilor.
17. Care vitejeste lovindu-le, au luat locurile, si au facut izb�nda asupra
tuturor celor ce de pe zid dau razboi, si pe cei ce le veneau �nainte i-au
junghiat, si au omor�t numai putin dec�t douazeci de mii.
18. Si fugind unii numai putin de c�t noua mii, �n doua turnuri foarte
tari, care aveau toate cele de lipsa.
19. Iar Macaveiu las�nd pe Simon si pe Iosif, �nca si pe Zakheu si pe
c�tiva, care erau cu el, ca sa-i �nconjure pe ei, si sa dea razboi asupra lor, el
s-a dus la locurile cele mai de lipsa.
20. Iar cei ce erau cu Simon iubind argintul, de oarecari din cei din
turnuri s-au amagit cu bani, si saptezeci de mii drahme de argint lu�nd, au lasat
pe oarecari de au scapat.
21. Si �nsiint�ndu-se Macaveiu de lucrul ce s-a facut, adun�nd pe
povatuitorii poporului, i-a certat pe ei, pentru ca cu argint au v�ndut pe frati,
las�nd pe vrajmasi asupra lor.
22. Deci pe acesti v�nzatori i-au omor�t, si �ndata au luat cele doua
turnuri.
23. Si cu armele toate �n m�ini sporindu-se, au pierdut �ntr-acele doua
turnuri mai mult dec�t douazeci de mii.
24. Iar Timoteiu cel ce mai �nainte a fost biruit de Evrei, adun�nd ostire
straine multe foarte, si nu putina calarime din Asia, a venit sa robeasca Iudeia.
25. Iar Macaveiu si cei ce erau cu el, apropiindu-se el, se ruga Domnului,
presar�ndu-si capul cu tar�na, si �ncing�ndu-si mijloacele cu saci.
26. Si caz�nd la pam�nt �naintea altarului, s-au rugat sa le fie lor bl�nd;
si vrajmasilor lor sa fie vrajmas, si celor �mpotrivnici sa se �mpotriveasca,
precum zice legea.
27. Si dupa rugaciune lu�nd armele, au iesit din cetate departe, si
apropiindu-se de vrajmasi, au statut.
28. Si c�nd a rasarit soarele, s-au lovit am�ndoua partile, acestia av�nd
chezas de buna norocire si de biruinta, fapta buna si scaparea cea spre Domnul;
iar aceia povatuitor razboiului pun�ndu-si m�nia.
29. Si c�nd tare se bateau, s-au aratat vrajmasilor din cer cinci barbati
straluciti, calari pe cai cu fr�ne de aur, care povatuiau pe Evrei.
30. Dintru care doi lu�nd pe Macaveiu �n mijloc si acoperindu-l cu armele
lor, �l pazeau nevatamat; iar asupra vrajmasilor aruncau sageti si trasnete, deci
�nvalindu-se pentru ca nu vedeau si tulbur�ndu-se se taiau.
31. Si s-au omor�t douazeci de mii si cinci sute de pedestrasi, si sase
sute de calareti.
32. Iar Timoteiu a fugit la Gazara cetate tare, peste care era mai mare
Hereu.
33. Iar cei ce erau cu Macaveiu, veseli au sezut �mprejurul cetatii aceea
patru zile.
34. Iar cei dinauntru nadajduind �ntru taria cetatii, foarte mult
blestemau si cuvinte necuvioase aruncau.
35. Si c�nd s-a luminat ziua a cincea, douazeci de voinici din cei ce erau
cu Macaveiu m�niindu-se pentru blesteme, barbateste au navalit la zid, si cu m�nie
salbatica suindu-se, pe tot care era�nainte �l taia.
36. Asijderea si altii suindu-se asupra celor dinauntru, au dat foc
turnurilor, si aprinz�nd focuri, de vii au ars pe blestematorii aceia.
37. Iar altii au taiat portile, si primind �nauntru cealalta tabara, au
luat cetatea; si pe Timoteiu, care se ascunsese �ntr-o groapa, l-au omor�t, si pe
Hereu fratele acestuia si pe Apolofani.
38. Si dupa ce au facut acestea, cu laude si cu marturisi au binecuv�ntat
pe Domnul, cel ce mult bine au facut lui Israil, si i-au dat lui biruinta.

CAP. 11.
Iuda omoara ostirea lui Lisie; Lisie face pace �ntru Iuda si �ntru �mparatul.

Iar dupa putina vreme Lisie, care era epitrop �mparatului si rudenie si ispravnic
peste trebi, foarte greu supar�ndu-se pentru lucrul acesta ce s-a facut,
2. A adunat aproape de optzeci de mii si toata calarimea, si a venit
asupra Iudeilor, g�ndind sa faca cetatea locas Elinilor.
3. Si Biserica cu bani sa o v�nda ca si celelalte capisti ale pag�nilor,
ca Arhieria �n tot anul sa o v�nda.
4. Si nicidecum g�ndind de puterea lui Dumnezeu, ci semetindu-se cu zecile
de mii de pedestrasi, si cu miile de calareti si cu optzeci de elefanti.
5. Deci intr�nd �n Iudeia si apropiindu-se la Vetsura, care era �n loc
tare si departe de Ierusalim ca la cinci stadii, o batea.
6. Iar daca au �nteles cei ce erau cu Macaveiu ca bate el cetatile, cu
pl�ngere si cu lacrimi se rugau Domnului �mpreuna cu tot poporul, ca sa trimita
�nger bun spre m�ntuirea lui Israil.
7. Si Macaveiu �nt�i lu�nd armele, a �ndemnat pe ceilalti sa stea �mpreuna
cu el la primejdii si sa ajute pe fratii sai.
8. Si �mpreuna cu os�rdie pornind, si la Ierusalim fiind ei, s-a aratat un
calaret cu haina alba merg�nd �naintea lor si cu arme de aur sclipind.
9. Si toti �mpreuna au binecuv�ntat pe milostivul Dumnezeu, si s-au
�ntarit cu inimile, nu numai asupra oamenilor, ci si asupra hiarelor salbatice si
zidurilor de fier, gata fiind a navali.
10. Deci apropiindu-se cu buna r�nduiala, av�nd ajutor pe Domnul cel din
cer, care se milostivea spre ei.
11. Si ca niste lei navalind asupra vrajmasilor, au asternut din ei
unsprezece mii si o mie si sase sute de calareti.
12. Si pe toti i-au �ntors �n fuga si mai muti dintre ei raniti goi au
scapat, si �nsusi Lisie cu rusine fugind, a scapat.
13. Si pentru ca nu era fara de minte, socotind �ntru sine scaderea ce i
s-a facut lui, si socotind cum ca Evreii sunt nebiruiti, pentru ca atotputernicul
Dumnezeu le ajuta lor,
14. Trimit�nd la ei, a fagaduit cum ca toate cele drepte le va primi, si
cum ca si pe �mparatul �l va pleca ca sa le fie lor prieten.
15. Si a ascultat Macaveiu de rugaciunea lui Lisie, �ntru toate purt�nd
grija de cele de folos; caci c�te a dat Macaveiu lui Lisie prin scrisori despre
Evrei, �mparatul le-a �ngaduit.
16. Iar cartile cele scrise de la Lisie Evreilor, �ntr-acest chip erau:
Lisie multimei Evreilor, bucurie.
17. Ioan si Avesalom, pe care voi i-ati trimis, d�nd scrisorile cele de la
voi, au cerut ca cele scrise �ntr-�nsele sa le plinesc.
18. Deci c�te se cadeau a se arata �mparatului, am aratat, si cele ce s-au
�nt�mplat le-a iertat.
19. Deci de veti pazi bunavointa �ntru lucruri, si de aici �nainte ma voi
nevoi a ma face pricina voua de bunatati.
20. Si pentru acestea am poruncit si acestora si celor de la mine trimisi,
pe amanuntul sa vorbeasca cu voi.
21. Fiti sanatosi. Anul o suta patruzeci si opt, a lunii lui Dioscorintie,
ziua a douazeci si patru.
22. Iar cartea �mparatului cuprindea �ntr-acest chip: �mparatul Antioh
fratellui Lisie, bucurie.
23. Dupa ce tatal nostru s-a mutat �ntru dumnezei, vr�nd noi ca cei dintru
�mparatia noastra sa fie netulburati �ntru a lor purtare de grija,
24. Auzind cum ca Iudeii n-au voit a asculta de tatal meu, ca sa treaca la
obiceiurile elinesti, ci mai bine voiesc sa-si tie legea lor, pentru aceea se
roaga de noi, ca sa-i �ngaduim sa-si tie legea lor.
25. Deci voind noi, ca si neamul acesta sa fie fara de tulburare, am
judecat ca si Biserica sa li se �ntoarca lor, si sa petreaca dupa obiceiurile
stramosilor lor.
26. Drept aceea bine vei face de vei trimite la ei, si le vei da dreapta,
ca stiind voia noastra sa fie cu inima buna, veselie sa-si ispraveasca lucrurile
lor.
27. Iar cartea �mparatului, care a scris catre neamul Iudeilor, �ntr-acest
chip era: �mparatul Antioh, batr�nimii Iudeilor si celorlalti Iudei, bucurie.
28. De sunteti sanatosi, sunteti precum voim, si noi suntem sanatosi.
29. Aratatu-ne-a noua Menelau, cum ca voi voiti a merge si a fi la ale
voastre.
30. Drept aceea celor ce vor merge p�na �n treizeci de zile ale lunii lui
Csantic, le dam buna volnicie.
31. Ca Iudeii sa-si tie bucatele si legile lor ca si mai �nainte, si nimeni
dintre ei nici o nevoie sa nu aiba pentru cele ce prin nestiinta s-au facut.
32. Si am trimis si pe Menelau sa va m�ng�ie pe voi.
33. Fiti sanatosi. Anul o suta patruzeci si opt, �n cincisprezece zile ale
lunii lui Csantic.
34. Trimis-au si Romanii la ei carte asa scrisa: CVINT Memie, si Tit
Manilie batr�nilor Romanilor, poporului Iudeilor, bucurie.
35. Cele ce Lisie ruda �mparatului v-a �ngaduit voua, si noi le �ngaduim.
36. Iar pentru cele ce a judecat sa se aduca la �mparatul, trimiteti pe
cineva �ndata, care sa vada despre acestea, ca sa asezam precum se cuvine voua, ca
noi venim la Antiohia.
37. Drept aceea grabiti, si trimiteti pe careva, ca si noi sa stim ce
voiti.
38. Fiti sanatosi. Anul o suta patruzeci si opt, zile cincisprezece, ale
lunii lui Csantic.

CAP. 12.
Biruintele lui Iuda Macaveul. Iuda bat�nd multe cetati si �nving�nd pe neamuri
prin prejur; mare �nvingere face asupra lui Gorghie si a lui Timoteiu; iar caz�nd
si unii dintre Evrei, care adusese daruri la idoli, Iuda r�nduieste sa se aduca
jertfe pentru d�nsii.
Dupa ce s-au facut legaturile acestea, Lisie s-a dus la �mparatul; iar Evreii
petreceau �ntru lucrarea pam�ntului.
2. �nsa povatuitorii ostirilor cei ce erau pe locurile acelea: Timoteiu si
Apolonie al lui Gheneu, �nca si Ieronim si Dimofon, si afara de acestia Nicanor
mai marele Kiprului, nu-i lasa pe ei sa petreaca �n pace si �n liniste.
3. Si Iopienii rautate ca aceasta au facut, ca au �ndemnat pe Evreii, care
locuiau cu ei, ca �mpreuna cu muierile si cu pruncii sa intre �n corabiile cele
gatite de ei, ca si cum nici o vrajmasie n-ar fi �ntru ei.
4. Deci dupa raspunsul cel de obste al cetatii, au ascultat si ei, vr�nd
ca sa fie �n pace, si neav�nd nici o banuiala, si merg�nd cu corabiile i-au
�nnecat, fiind ei nu mai putin ca la doua sute.
5. Iar �nteleg�nd Iuda rautatea ce s-a facut celor din neamul sau,
poruncind barbatilor celor ce erau cu sine,
6. Si chem�nd pe judecatorul cel drept Dumnezeu, a mers asupra
ucigatorilor fratilor sai, si a aprins noaptea limanul, si corabiile le-a ars si
pe cei ce fugise acolo, i-a omor�t.
7. Si orasul fiind �nchis, s-a �ntors ca sa vie a doua oara, si toata
politia Iopienilor de tot sa o dezradacineze.
8. Si �nteleg�nd cum ca si cei din Iamnia vreau sa faca asemenea Iudeilor
celor ce locuiau la ei,
9. Si navalind asupra Iamnitenilor noaptea, a aprins vadul cu corabiile,
c�t se vedea stralucirea flacarii �n Ierusalim, departe de doua sute si patruzeci
de stadii fiind.
10. Si de acolo merg�nd noua stadii, si fac�nd calatorie asupra lui
Timoteiu, au navalit Aravii asupra lui, nu mai putin de cinci mii si cinci sute
calareti.
11. Si fac�ndu-se razboi tare, si cu ajutorul lui Dumnezeu biruind cei ce
erau cu Iuda, si �mputin�ndu-se Aravii Nomadii s-au rugat de Iuda sa le dea lor
dreapta, fagaduind ca-i vor da dobitoace, si �ntru celelalte �i vor folosi.
12. Iar Iuda socotind cu adevarat ca �ntru multe �i vor fi de folos, le-a
dat pace, si primind dreptele s-au dus la corturile lor.
13. Si au navalit si asupra unei cetati cu pod tare si cu ziduri
�nconjurata, �n care multe feluri de neamuri locuiau, careea numele �i era Caspin.
14. Iar cei dinauntru nadajduind �n taria zidurilor si �n multimea
bucatelor ce-si str�nsese, mai moale se purtau suduind pe cei ce erau cu Iuda, si
blestem�ndu-i si graind cele ce nu se cuvin.
15. Iar cei ce erau cu Iuda chem�nd pe Puternicul lumii cel mare, care fara
de berbeci si fara unelte au surpat zidurile Ierihonului, pe vremile lui Isus, au
navalit ca niste hiare asupra zidurilor.
16. Si cu voia lui Dumnezeu lu�nd cetatea, nepovestita junghiere au facut,
c�t lacul cel de l�nga cetate, care de doua stadii era de lat, plin de curgerea
s�ngelui se vedea.
17. Si de acolo merg�nd sapte sute si cincizeci de stadii, au sosit �n
Haraca la cei ce se zic Iudei Tuvieni.
18. Ci pe Timoteiu nu l-a apucat �n locurile acelea, care fara de nici o
isprava s-a fost �ntors la locurile acelea, las�nd paza de ostire �ntru oarecare
loc foarte tare.
19. Iar Dositeiu si Sosipatru din povatuitorii cei ce erau cu Macaveiu,
merg�nd au omor�t pe pazitorii cei lasati de Timoteiu mai multi dec�t zece mii de
barbati.
20. Iar Macaveiu pun�ndu-si �n r�nd ostirea sa, i-a pus pe ei peste cete,
si a plecat asupra lui Timoteiu, care avea cu sine o suta si douazeci de mii de
pedestrasi si o mie si cinci sute de calareti.
21. Deci �nteleg�nd Timoteiu de venirea lui Iuda, a trimis muierile si
pruncii si cealalta avere la locul ce se chema Carnion, pentru ca foarte anevoie
se putea �nconjura, si nu lesne putea a se apropia el pentru str�mtoarea tuturor
locurilor.
22. Deci mai �nt�i ivindu-se ceata lui Iuda, s-au �ngrozit vrajmasii, si s-
au �nfricosat de fata celui ce toate le vede, si s-au pornit a fugi, care cum
putea, �nc�t de multe ori ei dintre ei s-au fost vatam�nd, si cu ascutisurile
sabiilor s-au fost taind.
23. Iar Iuda gonindu-i foarte tare, taind pe spurcatii aceia, a omor�t ca
la vreo treizeci de mii de barbati.
24. Iar Timoteiu a cazut dinspre partea lui Dositeiu si a lui Sosipatru, si
se ruga cu multe rugaciuni sa-l sloboada viu, pentru ca pe ai multora din Iudei
parinti si frati �i avea, care vor fi uitati de va pieri el.
25. Si cu multe leg�ndu-se el �naintea lor, cum ca pe toti aceia nevatamati
�i va �ntoarce, l-a slobozit pe el, pentru m�ntuirea fratilor.
26. Iar Iuda merg�nd asupra Carnului, si asupra Atargationului, a omor�t
douazeci si cinci de mii de omeni.
27. Si dupa fuga si pierderea acestora, a tabar�t Iuda asupra Efronului,
care era cetate tare, �ntru care locuia Lisie si multime de tot felul de neamuri;
iar �naintea zidurilor stau voinici barbati, care vitejeste se bateau, acolo arme
multe si sageti erau puse.
28. Ci chem�nd pe cel Puternic, care cu tarie zdrobeste puterea
vrajmasilor, a luat cetatea sub m�inile sale, si din cei ce erau �nauntru, a
omor�t ca vreo douazeci si cinci de mii.
29. Si merg�nd de acolo, a navalit asupra cetatilor Schitilor, care era
departe de Ierusalim sase sute de stadii.
30. Iar Evreii cei ce locuiau acolo, marturisind dragostea, care aveau
catre ei Schitipolitenii, si cum ca si �n vremile cele nenorocite, bl�nzi le-au
fost lor,
31. Multumindu-le lor, i-au �ndemnat, ca si aici �nainte sa fie buni cu
neamul, si au venit la Ierusalim, c�nd se apropia sarbatoarea saptam�nilor.
32. Iar dupa praznicul cincizecimei, au pornit asupra lui Gorghie mai
marele Idumeii.
33. Si au iesit cu trei mii de pedestri si cu patru sute de calareti.
34. Si bat�ndu-se, s-a �nt�mplat de au cazut putini din Iudeia.
35. Iar oarecare Dositeiu dintre ai lui Vachinor, calaret si barbat tare, a
prins pe Gorghie, si tin�ndu-l de vesm�nt �l aducea pe el vitejeste, vr�nd viu pe
blestematul acela sa-l aduca rob; iar unul din calaretii Trachilor venind asupra-i
si lovindu-l peste umar, Gorghie a scapat �n Marisa.
36. Iar cei ce erau cu Esdrin mai mult bat�ndu-se si ostenindu-se, Iuda a
chemat pe Domnul sa-i fie ajutor si povatuitor razboiului.
37. �ncep�nd cu glas parintesc si cu c�ntari strig�nd, si glas �nalt�nd,
fara de veste a navalit asupra ostirilor lui Gorghie, si i-a �nfr�nt.
38. Iar Iuda lu�nd ostirea s-a dus �n cetatea Odolam, si sosind ziua a
saptea, s-a curatit dupa obicei, si a petrecut acolo ziua s�mbetei.
39. Iar a doua zi au venit cei ce erau cu Iuda, precum s-a fost r�nduit, ca
sa ridice trupurile celor omor�ti, si sa le aseze cu rudeniile si parintestile
morm�nturi.
40. Si a aflat sub hainele fiecaruia din cei morti lucruri sfintite
idolilor Iamniei, de care oprea legea pe Iudei, si tuturor vadit lucru a fost, cum
ca pentru aceasta pricina au cazut acestia.
41. Si toti binecuv�nt�nd pe Judecatorul cel drept, pe Domnul, cel ce arata
cele ascunse.
42. Si �ntorc�ndu-se la rugaciuni, s-a rugat pentru pacatul ce s-a facut,
ca de tot sa se stearga. Iar viteazul Iuda a �ndemnat multimea ca sa se pazeasca
pe sine fara de pacat, vaz�nd cu ochii cele ce s-au facut pentru pacatul celor ce
mai �nainte au cazut.
43. Si fac�nd gatire dupa numarul barbatilor, doua mii de drahme de argint
a trimis �n Ierusalim, sa aduca jertfa pentru pacat, foarte bine si cuvios
socotind de �nvierea mortilor.
44. Ca de n-ar fi avut nadejde cum ca vor �nvia cei ce mai �nainte au fost
cazut, desert si de r�s lucru ar fi a se ruga pentru cei morti.
45. Si a vazut cum ca celor ce cu buna cucernicie au adormit, foarte bun
dar le este pus.
46. Drept aceea, sf�nt si cucernic g�nd a fost, ca a facut curatenie pentru
cei morti, ca sa se slobozeasca de pacat.

CAP. 13.
Despre moartea lui Menelau si despre pacea lui Antioh cu Iuda.

�n anul o suta patruzeci si noua au �nteles cei ce erau cu Iuda, cum ca vine
Antioh Evpator cu multime asupra Iudeii.
2. Si �mpreuna cu el Lisie epitropul, care era mai mare peste trebi,
fiecare av�nd ostire elineasca pedestrasi o suta si zece mii, si calareti cinci
mii si trei sute, si elefanti douazeci si doi, si care purtatoare de seceri trei
sute.
3. Si s-a amestecat cu ei si Menelau, si cu multa �nselaciune �ndemna pe
Antioh, nu de m�ntuirea patriei g�ndind, ci nadajduind ca-l va pune capetenie.
4. Ci �mparatul �mparatilor a �ntar�tat m�nia lui Antioh asupra celui
pacatos, si arat�nd Lisie cum ca acesta este pricina tuturor rautatilor, a
poruncit precum este obiceiul �ntr-acel loc, ca-l piarda duc�ndu-l �n Veria.
5. Si era �n locul acela un turn de cincizeci de coti �nalt plin de
cenusa, si acesta avea o unealta cu mestesug facuta de se pleca �n toate partile
si aluneca �n cenusa.
6. Aicea se aruncau toti cei ce erau furi de cele sfinte, sau si cu alte
rautati mai vinovati.
7. Cu aceasta moarte s-a �nt�mplat a muri cel faradelege Menelau, nici
�ngropaciune afl�nd.
8. Foarte cu dreptate, fiindca multe pacate facuse asupra jertfelnicului,
a caruia focul si cenusa erau curate, �n cenusa a luat moarte.
9. Iar �mparatul cu g�ndurile prea varvar venea, ca mai rele sa faca
Iudeilor, dec�t �n zilele tatalui sau s-au facut.
10. Si �nteleg�nd Iuda acestea, a poruncit poporului, ziua si noaptea sa se
roage Domnului, ca precum de alte ori, asa si acum sa ajute.
11. Celor ce de lege si de patrie si de sf�nta Biserica vor sa se lipeasca,
si pe poporul, care atunci putin a rasuflat, sa nu-l lase sa fie supus neamurilor
celor hulitoare.
12. Si toti �mpreuna fac�nd aceasta, si rug�nd pe milostivul Dumnezeu cu
pl�ngere si cu ajunuri si cu cadere pe fata sa trei zile ne�ncetat, i-a m�ng�iat
pe ei Iuda, si le-a poruncit sa se gateasca.
13. Iar Iuda �mpreuna cu cei mai batr�ni s-a sfatuit, ca mai �nainte de ce
va intra ostirea �mparatului �n Iudeia, si vor birui cetatea, sa le iasa �nainte,
si cu ajutorul Domnului sa aleaga lucrul.
14. Deci d�ndu-se purtarii de grija celui ce au facut lumea, si �ndemn�nd
pe cei ce erau cu el ca barbateste sa se nevoiasca p�na la moarte pentru legi,
pentru Biserica, pentru cetate, pentru patrie si pentru politie, si a pus tabara
�mprejurul Modinului.
15. Si d�nd la ai sai semnalul: biruinta lui Dumnezeu, cu voinici prea buni
alesi a lovit noaptea tabara asupra curtii �mparatesti, si a omor�t ca la vreo
patru mii de barbati, si pe cel ce era mai mare peste elefanti cu toti ai sai.
16. Mai pe urma dupa ce a umplut tabara de frica si de tulburare, s-a
�ntors cu bine.
17. Iar aceasta s-a facut c�nd se lumina de ziua, ajut�ndu-i lui acoperirea
Domnului.
18. Iar �mparatul �ndata cum a gustat �ndraznirea Iudeilor, cu mestesug a
ispitit locurile.
19. Si apropiindu-se asupra Vetsurei, care era paza tare a Iudeilor, se
biruia, se batea si scadea.
20. Iar Iuda celor dinauntru le trimitea cele de lipsa.
21. Iar oarecare Rodocos din tabara Iudeilor a spus vrajmasilor tainele, si
cerc�ndu-se s-a prins si s-a �nchis.
 22. Iar �mparatul a doua oara a avut cuv�nt cu cei ce erau �n Vetsura, si
dreapta d�ndu-le s-a dus, si s-a lovit cu cei ce erau cu Iuda, si a fost biruit.
23. Deci �nteleg�nd cum ca s-ar fi ascultat asupra-i la Antiohia, Filip, pe
care �l lasase mai mare peste lucruri, s-a tulburat, si rug�ndu-se de Iudei s-a
supus lor, si a jurat pe toate cele drepte, si �mpac�ndu-se a adus jertfa, si a
cinstit Biserica, si locul l-a miluit.
24. Si pe Macaveiu l-a �mbratisat, si l-a lasat mai mare de la Ptolomaida
p�na la domnia Gherinenilor.
25. Si de acolo a venit la Ptolomaida, iar Ptolomaidenilor greu le parea
pentru tocmelele �mpaciuirii aceea, m�niindu-se, ca nu cumva sa strice Iudeii
legatura.
26. Atunci a intrat �n divan Lisie, si a spus tot lucrul, si i-a asezat si
i-a potolit si i-a facut cu voie buna, dupa aceea s-a �ntors la Antiohia; asa a
fost purcederea si �ntoarcerea �mparatului.

CAP. 14.
Necredinta lui Nicanor; ascunderea lui Iuda si moartea vitejeasca a lui Razia.

Iar dupa trecere de trei ani a �nteles Iuda si cei ce erau cu el, cum ca Dimitrie
al lui Seleuc trec�nd prin vadul Tripoliei, a venit cu multime tare si cu corabii.
2. Si a cuprins tari, omor�nd pe Antioh si pe Lisie epitropul lui.
3. Iar oarecare Alchim, care fusese Arhiereu, si de buna voie se spurcase
�n vremile amestecaturii, socotind ca nici �ntr-un chip nu este lui m�ntuire, nici
mai mult intrare la sf�ntul jertfelnic,
4. A venit la �mparatul Dimitrie �n anul o suta cincizeci si unul,
aduc�ndu-i lui coroana de aur si finic, si afara de acestea si flori, care se
pareau a fi ale Bisericii, si �n ziua aceea a avut liniste.
5. Si afl�nd vreme buna nebuniei sale, chem�ndu-l Dimitrie la sfat, si
�ntreb�nd-ul, cu ce voie si sfat se afla Evreii?
6. El la acestea a raspuns: Evreilor, care se cheama Asidei, pe care �i
povatuieste Iuda Macaveiu, le place a avea razboi, si se �mperecheaza, si nu lasa
sa aiba �mparatia pace.
7. Pentru aceea si eu lipsit de marirea cea parinteasca, adica de
Arhierie, am venit acum aici.
8. �nt�i: foarte bine g�ndind de cele ce se cuvin �mparatului, iar a doua
pentru binele cetatenilor mei socotind, caci cu rautatea celor ce mai �nainte i-am
zis, tot neamul nostru multe se asupreste.
9. Deci fiecare dintr-acestea cunosc�ndu-le tu o �mparate, fie-ti mila de
tara si de neamul nostru cel ce prin prejur sta, si-l ajuta pentru iubirea de
oameni, care ai catre toti.
10. Ca p�na va fi Iuda, nu este cu putinta sa fie lucrurile �n pace.
11. Si dupa ce a zis el unele ca acestea, �ndata ceilalti prieteni av�nd
vrajmasie asupra lui Iuda, mai mult au at�tat pe Dimitrie.
12. Deci Dimitrie �ndata chem�nd pe Nicanor, care era mai mare peste
elefanti, si fac�nd-l povatuitor peste Iudeia, l-a trimis acolo.
13. D�ndu-i porunci, ca si pe Iuda sa-l omoare, si pe cei ce sunt cu el sa-
i risipeasca, si sa puna pe Alchim Arhiereu Bisericii cei prea mari.
14. Iar neamurile, care din Iudeia fugise de Iuda, ca turmele se amestecau
cu Nicanor, nenorocirile si primejdiile Iudeilor ale sale norociri par�ndu-le a
fi.
15. Iar auzind de venirea lui Nicanor si de adunarea neamurilor,
presar�ndu-se cu pam�nt, s-a rugat celui ce p�na �n veac au �ntemeiat pe poporul
sau, si cel ce pururea aratat au aparat partea sa.
16. Si poruncind povatuitorul, �ndata a purces de acolo, si s-au lovit cu
ei la satul Dessau.
17. Iar Simon fratele lui Iuda s-a fost lovit cu Nicanor, dar s-a speriat
de venirea cea fara de veste a vrajmasilor.
18. �nsa Nicanor auzind vitejia celor ce erau cu Iuda, si barbatia, care
avea �n bataile cele pentru patrie, s-a temut sa se ispiteasca prin varsare de
s�nge.
19. Pentru aceea a trimis pe Posidonie si pe Teodot si pe Matatia ca sa dea
si sa primeasca dreptele.
20. Si mult sfat fac�ndu-se pentru acestea, si povatuitorul poporului
vorbind cu multimea, toti �mpreuna au voit ca sa faca pace.
21. Si au r�nduit zi, �ntru care de osebi sa vie la un loc, si venind de
la fiecare trimisi, multe scaune li s-au pus.
22. Iar Iuda r�nduise oameni armati gata �n locuri de treaba, ca nu cumva
vrajmasii fara de veste sa faca vreun lucru rau, si vorba cea de obste ce s-a
cazut, a facut.
23. Iar Nicanor ram�ind la Ierusalim, nici un lucru fara de cale n-a facut,
si gloatele cele ce se adunase ca turmele, le-a slobozit.
24. Si avea pe Iuda pururea �naintea ochilor, din inima iubindu-l.
25. Si l-a rugat sa se �nsoare si sa nasca fii, si s-a �nsurat si a trait
�n liniste viata de obste.
26. Iar Alchim vaz�nd dragostea lor, care avea unul catre altul, si pacea,
a venit la Dimitrie si a zis: cum ca Nicanor lucruri �mpotrivnice �mparatului
g�ndeste, ca pe Iuda vrajmasul �mparatiei l-a ales sa fie �n locul lui dupa
d�nsul.
27. Iar �mparatul umpl�ndu-se de m�niei si �ntar�t�ndu-se de p�ri,
vrajmaseste a scris lui Nicanor, zic�nd: cum ca greu este lui a suferi legatura,
si �i porunceste ca pe Macaveiu cur�nd sa-l trimita legat la Antiohia.
28. Si sosind acestea la Nicanor, s-a m�hnit, si cu greu �i era a strica
legatura cea facuta, nefac�ndu-i nici o str�mbatate barbatul acesta.
29. Ci fiindca �mpotriva �mparatului nu se putea pune, cerca prilej, cu
mestesug aceasta sa se sav�rsasca.
30. Iar Macaveiu vaz�nd pe Nicanor mai aspru raspunz�ndu-i lui, si
petrecerea cea obisnuita mai salbatica av�ndu-o, a socotit, cum ca nu este spre
bine asprirea aceasta, si str�ng�nd nu putini dintr-ai sai, s-a ascuns de Nicanor.
31. Deci cunosc�nd el, ca barbatul ca un viteaz a cunoscut viclesugul, s-a
dus la marea si sf�nta biserica, c�nd aduceau preotii jertfele cele cuvioase, si a
poruncit sa-i dea pe barbatul acesta.
32. Iar ei s-au jurat, zic�nd: ca pe cel ce-l cauta, nu stiu unde este;
�ntinz�nd dreapta spre Biserica.
33. Iar el acestea au jurat: de nu-mi veti da mie legat pe Iuda, aceasta
casa a lui Dumnezeu c�mp o voi face, si jertfelnicul �l voi sapa, si aici voi face
lui Dionisie Biserica vestita.
34. Si dupa ce a zis acestea, s-a dus, iar preotii �ntinz�nd m�inile catre
cer, chemau pe aparatorul cel deapururea al neamului nostru, zic�nd acestea:
35. Tu Doamne cel ce de nimic n-ai lipsa, bine ai voit sa se faca Biserica
locasului tau �ntru noi.
36. Si acum sfinte a toate sfintenia Doamne, pazeste p�na �n veac
nespurcata Casa aceasta, care de cur�nd s-a curatit, si astupa toata gura
nedreapta.
37. Iar oarecare anume Razis din batr�nii Ierusalimnenilor, care era barbat
iubitor de cetate si cu nume bun, c�t pentru bunavointa ce avea, parinte Evreilor
se chema.
38. Pentru ca �n vremile cele mai dinainte ale neamestecarii era purt�nd
judecata Evreilor, si trupul si sufletul pentru evreime si-l pusese cu toata
nevointa.
39. Deci vr�nd Nicanor sa arate ura sa, care avea catre Evrei, a trimis mai
multi dec�t cinci sute, sa-l prinda.
40. Ca socotea cum ca de va prinde pe acela, foarte mare nevoie va face
Evreilor.
41. Si multimea vr�nd ca sa ia turnul, batea �n usi si poruncea sa aduca
foc sa aprinda usile, si c�nd era mai prins, el singur pe sine s-a junghiat cu
sabia.
 42. Vr�nd mai bine sa moara cu cinste, dec�t pag�nilor sa se supuna, si
�mpotriva cinstei sale sa pata ocari nevrednice.
43. Ci pentru graba nu s-a nimernit bine a se junghia, si multimea navalind
pe usa �nauntru, iar el alerg�nd pe zid, vitejeste s-a aruncat pe sine la multime
barbateste.
44. Iar multimea de jos cur�nd d�ndu-se �napoi, ca sa faca loc caderii lui,
a cazut tocmai pe foale.
45. Si fiind �nca viu si �nfierb�ntat, s-a sculat cu m�inile, iar s�ngele
din el curgea ca sipotele, si greu ranindu-se, a alergat trec�nd printre multime.
46. Si st�nd pe o piatra despicata dupa ce i-a curs tot s�ngele, si-a scos
matele, le-a aruncat spre multime, si rug�ndu-se celui ce stap�neste peste viata
si peste duh, ca acestea iarasi sa i le dea, �ntr-acest chip s-a mutat.

CAP. 15.
Iuda pierde pe Nicanor si multime din ostirea lui, si porunceste sa taie capul lui
Nicanor celui mort, si sa le sp�nzure �n Ierusalim spre pomenirea puterii cei
Dumnezeesti.

Iar Nicanor �nteleg�nd, cum ca cei ce erau cu Iuda sunt �n locurile cele
dimprejurul Samariei, a facut sfat, ca �n ziua cea de odihna, fara de nici o frica
sa dea razboi asupra lor.
2. Iar Evreii, care de nevoie mergeau cu el, ziceau: nicidecum asa
salbaticeste si varvariceste sa-i pierzi, ci cinsteste ziua aceea, pe care mai
�nainte o au sfintit si o au cinstit cel ce vede toate.
3. Iar de trei ori spurcatul acela pag�n, a �ntrebat: au este �n cer
puternic, care sa fi poruncit a se tinea ziua s�mbetelor?
4. Si ei raspunz�nd, au zis: Domnul cel viu acela este puternicul cel din
cer, care au poruncit sa nu lucrezi �n ziua a saptea.
5. Iar celalalt a zis: si eu sunt puternic pe pam�nt, care poruncesc a lua
arme si a plini lucrurile �mparatului, �nsa n-a dob�ndit ca sa-si poata plini raul
sau sfat.
6. Deci Nicanor cu toata semetia �nalt�ndu-se, socotea sa faca biruinta de
obste asupra lui Iuda.
7. Iar Macaveiu ne�ncetat cu toata nadejdea credea ca va avea ajutor de la
Domnul.
8. Si �ndemna pe cei ce erau cu sine sa nu se sperie de venirea
neamurilor, ci aduc�ndu-si aminte de cele mai dinainte ajutoare, care s-a facut
lor din cer, si acum sa astepte de la cel Atotputernic biruinta si ajutor.
9. Si-i m�ng�ia pe ei din lege si din prooroci, aduc�ndu-le aminte de
razboaiele, care mai �nainte le-a fost facut, mai cu os�rdie pe ei i-a �mbarbatat.
10. Si asa �ntar�t�ndu-i pe ei cu m�nie, �mpreuna le-a aratat, cum ca
neamurile n-au tinut legatura, si au calcat juram�ntul.
11. Si pe fiecare dintr-�nsii nu at�ta cu scuturi si cu arme �i �ntarea,
c�t cu cuvinte foarte bune �i �ndemna, spun�ndu-le vis vrednic de credinta, prin
care pe toti i-a veselit.
12. Iar vederea visului �ntr-acest chip era: cum ca Onia, cel ce fusese,
Arhiereu, om bun, cuvios, cucernic la fata si cu obiceiuri bune, si la vorba
cuvios, care din pruncie s-a fost nevoit �ntru toate lucrurile faptei bune,
acesta cu m�inile �ntinse se ruga pentru toata adunarea Evreilor.
13. Dupa aceasta s-a aratat un barbat cu caruntete si cu marire minunat, si
prea cuvioasa marire era �mprejurul lui.
14. Si cum ca a raspuns Onia si a zis: acesta este iubitorul de frati
proorocul lui Dumnezeu Ieremia, care mult se roaga pentru popor si pentru sf�nta
cetate.
15. Si cum ca Ieremia a �ntins dreapta si a dat lui Iuda sabie de aur, si
d�nd i-a zis acestea:
16. Ia aceasta sf�nta sabie, care este dar de la Dumnezeu, prin care vei
surpa pe vrajmasi.
 17. Deci m�ng�indu-se cu aceste cuvinte foarte bune ale lui Iuda, care
inimile voinicilor si spre virtute le putea aprinde si a el �mbarbata, a socotit
sa nu tabarasca, ci vitejeste sa navaleasca si barbateste sa se apuce si sa se
bata, ca sa se aleaga lucrul; pentru ca si cetatea si sfintele si Biserica sta �n
primejdie.
18. Iar de muieri si de prunci si de frati si de rudenii mai putina grija
avea; iar frica cea mai mare si cea mai dintai era lor, pentru sfintita Biserica.
19. �nsa cei ce erau �n cetate, foarte �ngrijiti erau si tulburati pentru
cei ce erau sa dea razboi.
20. Si toti acum asteptau judecata ce va sa fie, si dupa ce s-au apropiat
vrajmasii si ostirea s-a r�nduit, si elefantii �n loc bun s-au asezat si calarimea
�n cornuri s-a pus.
21. Iar Macaveiu vaz�nd venirea multimei si gatirea armelor cea de multe
feluri si salbaticirea hiarelor, a �ntins m�inile spre cer si s-a rugat Domnului
si pazitorului celui ce face minuni, cunosc�nd ca nu �n arme este biruinta, ci
precum el �nsusi judeca, da celor vrednici biruinta.
22. Si rug�ndu-se, asa a zis: tu Doamne ai trimis pe �ngerul tau �n zilele
lui Ezechia �mparatului Iudeii, si a ucis din tabara lui Senahirim la o suta si
optzeci si cinci de mii.
23. Si acum Stap�nitorule al cerurilor, trimite �nger bun �naintea noastra,
care sa fie spre frica si spre cutremur.
24. Ca de marirea bratului tau sa se �nfricoseze cei ce cu hula vin asupra
sf�ntului tau popor, si acestea zic�nd, a �ncetat.
25. Iar Nicanor si cei ce erau cu el, cu tr�mbite si cu c�ntece veneau.
26. Iar Iuda si cei ce erau cu el, cu chemare si cu rugaciuni au dat razboi
cu vrajmasii.
27. Si cu m�inile ostindu-se, iar cu inimile rug�ndu-se catre Dumnezeu, au
asternut nu mai putin de c�t treizeci si cinci de mii, foarte veselindu-se de
aceasta mareata aratare a lui Dumnezeu.
28. Iar �ncet�nd de la razboi si cu bucurie �ntorc�ndu-se, au cunoscut cum
ca Nicanor cu toate armele sale a cazut.
29. Si fac�ndu-se strigare si tulburare, bine au cuv�ntat pe cel puternic
cu glas parintesc.
30. Si a poruncit Iuda cel ce �n tot chipul era gata si cu trupul si cu
sufletul a muri pentru cetateni, si cu v�rsta sa a pazit bunavointa catre cei de o
lege, ca sa taie capul lui Nicanor, si m�na cu umarul sa le aduca �n Ierusalim.
31. Si dupa ce a sosit acolo si chem�nd pe cei de o lege cu sine, si pe
preoti �naintea jertfelnicului pun�ndu-i, a chemat pe cei ce erau �n cetatuie.
32. Si le-a aratat capul spurcatului Nicanor si m�na celui rau hulitor,
care cu semetie o a fost �ntins asupra Casei cei sfinte a Atotputernicului.
33. Si limba raului credincios Nicanor a poruncit sa o taie si sa o faca
bucati marunte, si sa o dea pasarilor; iar cele de rasplatirea nebuniei �n preajma
Bisericii, sa le sp�nzure.
34. Si toti caut�nd la cer, au bine cuv�ntat pe Domnul Dumnezeu, zic�nd:
bine este cuv�ntat cel ce au pazit locul sau nespurcat.
35. Si capul lui Nicanor l-a sp�nzurat la cetatuie, ca sa-l vada toti, si
sa cunoasca cum ca este adevarat semn al ajutorului lui Dumnezeu.
36. Si au asezat toti cu porunca deobste, ca nicidecum sa nu lase
ne�nsemnata ziua aceasta;
37. Ci serbarea ei sa fie �n ziua a treisprezecea a lunii a douasprezece,
care sirieneste se zice Adar, cu o zi mai-niante de ziua lui Mardoheu.
38. Deci cele ce au fost pentru Nicanor, asa s-au �nt�mplat, si din vremile
acela au stap�nit Evreii cetatea, iar eu aici voi face sf�rsit cuv�ntului.
39. Si de este bine �ntocmit si cum se cuvine, aceasta si eu am vrut; iar
de este prosteste si de mijloc, aceasta de ajuns �mi este mie.
40. Ca precum tot vin singur a bea, sau tot apa, �mpotrivnic lucru este; ci
�n ce chip vinul amestecat cu apa este dulce si desfateaza, asa si asezarea
cuv�ntului cu �ntocmirea sa veseleste urechile celor ce citesc, iar aici sa fie
sf�rsitul.

CARTEA A TREIA A MACAVEILOR

CAP. 1.
Ptolomeu Filopator vrea sa navaleasca �n Sf�nta Sfintelor, si mare tulburare se
face �n Ierusalim.

Iar Filopator �nteleg�nd de la cei ce s-au �ntors, cum ca Antioh a luat locurile
cele desub stap�nirea sa, a poruncit tuturor puterilor sale, pedestrasilor si
calaretilor sa se str�nga.
2. Si lu�nd cu sine pe sora sa Arsinoi, a mers p�na la locurile cele
dinspre Rafian, unde erau tabar�ti cei ce erau cu Antioh.
3. Iar oarecare Teodot g�ndind sa faca viclenie, a luat din armele lui
Ptolomeu, care mai �nainte fusese �ncredintate lui, cele mai tari, si s-a dus
noaptea �n cortul lui Ptolomeu, ca el singur sa-l omoare pe el, si �ntr-acest chip
sa se risipeasca razboiul.
4. Ci pe acela l-a scos Dositeu cel ce se zicea al lui Drimil, care de
neam era Iudeu, iar dupa aceea si-a schimbat legea si s-a �nstrainat de catre
dogmele cele parintesti, acesta a facut sa se culce �n cortul lui un necunoscut,
caruia i s-a �nt�mplat de a patit el patima aceluia.
5. Iar dupa aceea fac�ndu-se razboi tare, si lucrurile mai tari fiind la
Antioh, Arsinoi umbla si ruga pe ostasi cu jale si cu lacrimi, cu parul despletit,
ca si pe sine si pe pruncii sai si pe muierile sale, barbateste sa le ajute,
fagaduind, ca celor ce vor birui, fiecaruia va da doua mnale de aur.
6. Si asa s-a �nt�mplat de multi vrajmasi au pierit �n bataie, si multi s-
au si robit.
7. Iar dupa ce a biruit viclesugul acela, a socotit sa mearga �n cetatile
cele mai de aproape, ca sa le m�ng�ie, si dupa ce a facut aceasta, si a �mpartit
daruri, capistilor, a facut pe cei supusi ai sai sa fie cu inima buna.
8. Iar Iudeii trimit�nd la el din batr�nime si de la cei mai de frunte, ca
sa i se �nchine si sa-i duca daruri, si sa i se bucure de cele ce i s-a �nt�mplat,
si se �nt�mplara ca si el a fost gata ca �n c�t mai cur�nd sa mearga la ei.
9. Si dupa ce s-a dus la Ierusalim, a jertfit prea marelui Dumnezeu, si a
dat daruri, si din ce era prilej, oarece locului fac�nd.
10. Si venind la loc, si cu s�rguinta si cu buna cuviinta minun�ndu-se si
mir�ndu-se de r�nduiala cea buna a Bisericii, a g�ndit sa se sfatuiasca, sa intre
�n Biserica.
11. Iar ei zic�nd: cum ca nu se cade a se face aceasta, ca nu numai celor
din neamuri nu este slobod, ci nici tuturor preotilor, fara numai arhiereului,
care pe toti povatuieste, ci si acestuia odata �ntr-un an, iar el nicidecum n-a
vruta sa asculte.
12. Ci macar de s-a si citit �naintea lui legea, tot n-a �ncetat a nu
intra, zic�nd: ca trebuie sa intre, si macar de ei sunt lipsiti de aceasta cinste,
eu nu trebuie sa fiu lipsit, si i-a �ntrebat: pentru ce intr�nd el prin toata
Biserica, nimeni din cei ce erau acolo nu l-a oprit?
13. Si oarecare neg�ndind mai �nainte, zice: rau s-a facut aceasta; iar el
a zis: c�nd se face aceasta pentru vreo pricina, au tot nu voi intra eu? Ori vreau
ori nu vreau ei.
14. Ia preotii cu toate vesmintele �mbracati caz�ndu-i �nainte, se rugau
prea marelui Dumnezeu sa le ajute la aceasta nevoie ce li s-a �nt�mplat, si sa
�ntoarca pornirea raului navalitor, si de strigare cu pl�ns umpl�nd Biserica, iar
cei ce erau �n cetate tulbur�ndu-se, au sarit nestiind ce se face.
15. Si fecioarele cele �nchise �n camari cu cele ce le-au nascut s-au
pornit, si cu cenusa si cu praf presar�ndu-si capetele, si suspinuri si de
pl�nsuri au umplut ulitele.
16. Si cele de cur�nd adunate, din camarile cele spre �nt�mpinare r�nduite,
las�nd rusinea ce li se cuvenea, degrab au alergat �n cetate.
 17. Iar mumele si doicele las�nd pruncii cei de cuv�nt nascut, �ncoace si
�ncolo, unele prin case, altele prin ulite fara de opreala se adunat la Biserica
cea prea mare.
18. Si de multe feluri era rugaciunea celor ce se adunase despre cele ce
fara de cuviinta cerca el sa faca.
19. Si �mpreuna cu acestia, cetatenii lu�nd �ndrazneala nu-i sufereau sa
plineasca sfatul lui, care g�ndea; ci au strigat sa se porneasca la arme, si
barbateste pentru legea parinteasca sa moara, si mare g�lceava au facut �n locul
acela.
20. Si abia preotii si batr�nii i-au �ntors, si la aceeasi stare a
rugaciunii erau.
21. Si multimea ca mai �nainte �ntr-aceasta se afla rug�ndu-se; iar
batranii, care erau cu �mparatul, �n multe chipuri ispiteau, ca sa mute g�ndul lui
cel semet de la sfatul ce-l g�ndise.
22. Iar el mai �ndraznet fac�ndu-se, las�nd toate, se gatea sa intre, ca sa
sav�rseasca cele ce mai �nainte a zis.
23. Acestea vaz�nd si cei ce erau cu �mparatul, s-au �ntors sa se roage cu
ai nostri celui ce are toata puterea, ca celor ce erau acolo sa le ajute, si sa nu
treaca cu vederea aceasta fapta faradelege si semeata.
24. Si de strigarea cea �ndesita si plina de durere a multimii, ce se
adunase, strigare ne�nchipuita era.
25. Ca se parea ca nu numai oamenii, ci si peretii si pam�ntul tot rasuna,
precum toti moarte atunci pofteau, de c�t sa se spurce locul.

CAP. 2.
Rugaciunea lui Simon Arhiereul si a celorlalti Iudei; pedeapsa lui Ptolomeu si
�nsanatosirea.

Iar Simon Arhiereul �naintea Bisericii �ngenunchind, si cu cuviinta �ntinz�ndu-si

m�inile, asa s-a rugat:
2. Doamne! Doamne �mparatul cerurilor! Si Stap�nul a toata faptura, cel
sf�nt �ntru sfinti, singur stap�nitor, atottiitor, cauta spre noi, cei ce ne
asuprim de cel necredincios si spurcat, care este �nfierb�ntat de �ndrazneala si
de putere.
3. Ca tu esti cel ce ai facut toate, si toate le stap�nesti, Domn drept
esti, cel ce judeci pe cei ce cu semetie si cu trufie fac.
4. Tu pe cei ce mai �nainte au facut str�mbatate, �ntru care si uriasi
erau, care �ntru vitejie si �ntru �ndrazneala nadajduiau, i-ai pierdut aduc�nd
peste ei apa nemasurata.
5. Tu pe Sodomenii cei semeti si cuprinsi cu vadita si cu nespusa rautate,
cu foc si cu iarba pucioasa i-ai ars, pilda pun�ndu-i celor de pe urma.
6. Tu pe �ndraznetul acela Faraon, care pe poporul tau cel sf�nt pe Israil
l-a robit, cu multe si osebite munci ispitindu-l ai aratat puterea ta.
7. Si dupa aceasta ai aratat puterea ta cea mare, c�nd cu care si cu
multime de gloate gonind el pe popor, l-ai �necat �n fundul marii; iar pe cei ce
au crezut �ntru tine, cel ce stap�nesti peste toata faptura, �ntregi i-ai trecut,
care cunosc�nd lucrul m�inilor tale, te-au laudat pe tine cel Atottiitor.
8. Tu �mparate cel ce ai zidit acest pam�nt nemarginit si nemasurat, ales-
ai cetatea aceasta, si ai sfintit locul acesta spre numele tau, cel ce de nimic
lipsa nu ai, si l-ai marit cu aratare luminata, �ntarindu-l pe el spre slava
marelui si prea cinstitului tau nume.
9. Si iubind casa lui Israil ai fagaduit, cum ca ori c�nd abat�ndu-ne noi
de la tine, ne va cuprinde str�nsoare, si venind �n locul acesta sa ne rugam, vei
asculta rugaciunea noastra.
10. Si cu adevarat credincios si adevarat esti, ca de multe ori, c�nd erau
�n nevoie parintii nostri, �ntru smerenia lor le-ai ajutat lor, si i-ai izbavit
pe ei de foarte mari nevoi.
11. Iata dar acum �mparate sfinte, pentru pacatele noastre cele multe si
mari ne asuprim, si suntem supusi vrajmasilor nostri, si parasiti �ntru
neputinte.
12. Si �ntr-aceasta cadere a noastra, �ndraznetul si spurcatul acesta se
nevoieste ca sa ocarasca locul cel sf�nt, care pe pam�ntul acesta l-ai ales
numelui tau celui marit.
13. Ca locasul tau este cerul cerului, la care oamenii nu se pot apropia;
iar de vreme ce bine ai voit ca sa asezi marirea ta �ntru poporul tau Israil, ai
sfintit locul acesta.
14. Nu face izb�nda asupra noastra prin necuratii acestia, nici prin cei
spurcati ne pedepsi pe noi, ca sa nu se laude cei faradelege �ntru m�nia lor,
nici sa se veseleasca �ntru trufia limbii lor, zic�nd: noi am calcat Casa
sfinteniei, cum se calca casele ur�ciunilor.
15. Sterge pacatele noastre, si risipeste greselile noastre, si arata mila
ta �n ceasul acesta, degrab sa ne �nt�mpine pe noi �ndurarile tale, si pune lauda
�n gura celor ce au cazut si s-au zdrobit cu sufletele, fa-ne noua pace.
16. Iar atotvazatorul Dumnezeu, cel dec�t toate mai sf�nt, �ntru sf�nt
locasul sau auzind legiuita rugaciune, pe semetul si �ndraznetul acela trufas,
foarte l-au batut.
17. �ntoarce si �ncolo clatindu-l pe el cum se clateste trestia de v�nt,
�nc�t zacea pe pam�nt neput�nd face nimic, si era cu madularile slabanogite, �nc�t
nici a grai nu putea, cu dreapta judecata fiind certat.
18. Deci prietenii si pazitorii trupului lui vaz�nd acea iute bataie, care
l-a apucat pe el, tem�ndu-se ca sa nu se lipseasca si de viata, degrab l-au scos
afara pe el spaim�ntati de nespusa frica.
19. Iar dupa c�tava vreme trezindu-se, nicidecum nu s-a pocait dupa acea
bataie, ci cuvinte amare si �ngrozitoare graind, s-a dus.
20. Si sosind la Eghipet, si adaug�nd rautatile cu ajutorul tovarasilor
celor osebiti de toata dreptatea, pe care mai �nainte i-am aratat,
21. Nu numai cu acele nenumarate spurcaciuni s-au �ndestulat, ci si la
at�ta �ndraznire a venit, c�t �n toate lucrurile punea blestemuri asupra
poporului, si multi din prieteni caut�nd la punerea �nainte a �mparatului, si ei
urmau voia lui.
22. Ca pusese �ntru sine �mparatul, ca asupra neamului sa dea hula, si
ridic�nd la turnul cel de l�nga curte st�lp, a sapat pe d�nsul scrisoare.
23. Ca nici unul din cei ce nu jertfesc sa nu intre �n capistile lor, ci
toti Iudeii sa fie scrisi la popor si sa fie de slujba; iar cei ce ar raspunde
�mpotriva, cu sila lu�ndu-i sa-i omoare.
24. Iar pe cei ce se scriu, sa-i �nsemneze si cu foc, cu semnul lui
Dionisie tiparindu-le pe trup frunza de edera, pe care i-a si osebit �n cea mai
dinainte marginita slobozenie.
25. �nsa ca sa nu se vada cum ca tuturor vrajmasuieste, a scris dedesupt:
ca de vor vrea unii dintre ei sa petreaca �ntru cei ce sunt alesi spre slujbele
jertfelor, acestia �ntocmai cu Alexandrenii sa fie cetateni.
26. Deci unii din cetate ur�nd r�nduielile bunei credinte ale cetatii lesne
s-au dat pe sine, ca si cum mare cinste ar dob�ndi petrecrea ce vor avea cu
�mparatul.
27. Iar cei mai multi cu vitejesc suflet �ntarindu-se, nu s-au despartit de
buna credinta, ci cu bani rascumpar�ndu-si viata, fara de frica se nevoiau a scapa
de la �nscriere, buna nadejde av�nd, ca le va veni aparare.
28. Si de cei ce se departau de la ei, se sc�rbeau, ca si pe niste vrajmasi
neamului sau �i judeca, si �i lipsea de petrecerea cea de obste si de ajutor.

CAP. 3.
Porunca �mparatului Ptolomeu Filopator pe toti Iudeii cu muierile si cu pruncii
sa-i duca la el legati sa-i piarda, si toate ale lor sa se jefuiasca.

Acestea �nteleg�ndu-le pag�nul, at�t s-a m�niat, �nc�t nu numai pe cei ce locuiau
�n Alexandria s-a �nfuriat, ci si celor din tara mai cu greu se �mpotrivea, si a
poruncit ca degrab sa-i str�nga pe toti �ntr-un loc, si cu foarte rea moarte sa-i
omoare.
2. Si acestea gatindu-se, vestea rea asupra neamului s-a vestit la oamenii
cei poftitori de rau, carora li se da prilej a-si �mplini voia, ca si cum i-ar
opri pe ei de la legile sale.
3. Iar Iudeii fara de nici o �ndaratnicire pazeau buna vointa si credinta
catre �mparati, ci pentru ca cinsteau pe Dumnezeu, si cu legea lui se c�rmuiau,
osebiri faceau asupra lor, si surpari, pentru care pricina unora ur�ti se pareau,
si cu faptele cele bune ale lucrurilor celor drepte �mpodobindu-si petrecerea lor,
tuturor oamenilor placuti erau.
4. Deci, viata cea buna a neamului, care la toti era vestita, acei straini
de neam nici �ntr-un chip nu o au socotit; iar osebirea �nchinaciunii si a
m�ncarilor o vesteau, zic�nd: cum ca nici de �mparatul, nici de puteri asculta
oamenii acestia, ci sunt rai la inima, si foarte �mpotrivitori lucrurilor, si mare
defaimare au at�tat.
5. Iar Elinii cei din cetate cu nimic nedreptatiti, vaz�nd acea g�lceava
neasteptata si navalire fara de veste asupra oamenilor acestora, si alergaturi
�mpreuna neostenite fac�ndu-se a le ajuta nu puteau, ca era porunca tiraneasca.
6. Ci se rugau si cu greu sufereau g�ndind, ca se vor schimba acestea,
pentru ca nu va fi asa necercata o adunare ca aceasta, nimic gresind.
7. Iar unii vecini si prieteni si care aveau negutatorie cu ei, pe ascuns
graiau cu unii, fagaduindu-le ca le vor fi credinciosi, si cu toti dimpreuna �i
vor apara si bucuros vor veni sa le ajute.
8. Iar el pentru norocirea cea de acum semetindu-se, necaut�nd la puterea
prea marelui Dumnezeu, ci g�ndind ca pururea �ntr-acelasi sfat va ram�ne, scris-a
asupra lor cartea aceasta:
9. �mparatul Ptolomeu Filopator, povatuitorul de ostire, si ostasilor
celor ce sunt �n Eghipet si ori �n ce loc, bucurie si sanatate si eu �nca sunt
sanatos, si lucrurile noastre.
10. Dupa ce ostirea noastra cea trimisa la Asia, de care stiti si voi, cu
ajutorul dumnezeilor, si cu vitejia noastra dupa cuvinte foarte bun sf�rsit a
avut; drept aceea am socotit, ca nu cu sila armelor, ci cu bl�ndete si cu multa
iubire de oameni sa aplecam neamurile cele ce locuiesc �n Kilo-Siria si �n
Finichia, si bine sa le fac cu bucurie.
11. Si capistilor celor de prin cetati �mpartindu-le venituri multe, mers-
am si la Ierusalim, suindu-ne sa cinstim Biserica celor necredinciosi, care
niciodata nu �nceteaza de la nebunie.
12. Iar ei cu cuv�ntul primind a noastra venire, �nsa cu lucrul vicleneste,
vr�nd noi sa intram �n Biserica lor, si cu cuvioase si frumoase daruri sa o
cinstim, ei semetindu-se ca si mai de demult, ne-au oprit a intra ram�ind de
cinstea noastra.
13. Si n-au simtit puterea noastra pentru iubirea de oameni, care aveam
catre toti oamenii, ci g�ndul lor cel rau, care �l au asupra noastra aievea l-au
aratat, ca cei ce numai ei singuri dintre neamuri se �mpotrivesc �mparatilor si
facatorilor sai de bine, si nimic ce este adevarat nu vor sa sufere.
14. Si noi las�nd dupa nebunia lor, si cu biruinta �ntorc�ndu-ne la
Eghipet, catre toate neamurile am aratat iubire de oameni, precum se cadea am
facut.
15. Si pentru acestea spre cei ce sunt de un neam cu ei nimanui vrajmasie
n-am tinut, si pentru ajutorul si pentru cele ce le-am fost �ncrezut loc cu
adevar, cele de la �nceput, mii de lucruri �ndraznind a le schimba, am avut, si
politiei Alecsandrenilor pe ei sa-i �nvrednicim, si partasi preotilor celor dea
pururea sa-i facem.
16. Iar ei �mpotrivirea lu�nd, si cu rautatea cea dimpreuna cu ei nascuta,
lepad�nd binele si pururea la rau abat�ndu-se, nu numai s-au �ntors de catre cea
nepretuita politie, ci �nca si de cei putini, care dintre d�nsii se afla spre noi
cu buna vointa, se sc�rbesc si cu cuv�ntul si cu tacere, pururea av�nd prepus pe
noi pentru viata sa cea de necinste, cum ca noi cur�nd vom strica tocmelele.
 17. Pentru aceea si cu semne bine adeverindu-ne, cum ca acestia �n tot
chipul au g�nd rau spre noi, si mai �nainte socotind, ca nu cumva mai pe urma
tulburare fara de veste fac�ndu-se, pe acesti necredinciosi tainici v�nzatori si
varvari, sa-i avem vrajmasi.
18. Am poruncit, ca �ndata c�t va sosi la voi cartea aceasta, pe cei
�nsemnati �n cartea aceasta �mpreuna cu muierile si cu pruncii ocar�ti si pradati,
�ntr-aceeas zi sa-i trimiteti la noi de pretutindenea cu legaturi de fier legati,
ca precum se cade celor rai, cu moarte nevindecata si de ocara sa piara.
19. Ca dupa ce se vor certa toti acestia, am socotit ca de aici �nainte
lucrurile noastre desav�rsit �ntru buna stare si mai buna r�nduiala se vor aseza.
20. Iar oricine va ascunde pe vreun Iudeu, ori batr�n, ori t�nar, ori prunc
la tate, foarte cu groaznice chinuri se va chinui cu toata casa.
21. Si cine va spune pe cel ce va ascunde, acela va lua averea celui ce va
cadea sub vina, si din argintul �mparatesc, doua mii de drahme, si cu slobozenie
se va �ncununa.
22. Iar tot locul unde se va afla ascuns Iudeu, neumblat si ars de foc sa
se faca, ca la toata muritoarea fire �ntru tot fara de treaba sa se socoteasca
�ntru toata vremea. Asa a fost scrisa cartea.

CAP. 4.
Nici o cetate nu era fara de pl�ns pentru izgonirea Iudeilor, pe care nu-i pot
�nscrie trimisii �n patruzeci de zile, care �mpiedecare era din r�nduiala
Dumnezeeasca.

Iar ori unde sosea porunca aceea, pag�nii faceau ospat poporului cu strigari si cu
bucurie, si cu �ndrazneala �si aratau pizma cea rea, care de demult o aveau �n
inima lor.
2. Iar Iudeilor ne�ncetata pl�ngere era, cu t�nguire cu foarte mare
strigare, cu lacrimi si cu suspinuri fierbinti a inimii lor pretutindenea pl�ng�nd
pierirea lor cea nevazuta mai �nainte, care fara de veste s-a judecat asupra lor.
3. Ca stap�nire sau cetate, sau ce loc locuit ori unde, sau ce cai nu erau
pline de vaitaturi si de pl�nsurile lor?
4. Ca asa de groaznic si fara de mila de mai marii cetatilor, toti
dimpreuna se trimiteau, c�t si unii din vrajmasii lor cu mintea privind cumplitele
chinuri, li se faceau mila, si socotind nestiuta schimbare a vietii, lacrimau de
cea de trei ori ticaloasa trimitere a lor.
5. Ca se aducea multime de batr�ni albi de caruntete, a carora picioarele,
care de batr�nete se �ncovoiase, si �ncet paseau, fara de nici o rusine le sileau
ca sa paseasca iute.
6. Si cele tinerele, care de cur�nd erau maritate, �n loc de a se veseli,
se vaitau, si cositele cele unse cu mir, cu praf presar�ndu-le, desvelite se
aduceau; si �n loc de c�ntari de nunta, toate �mpreuna �ncepeau a pl�nge, ca si
cum ar fi smulse cu prazi de alte neamuri, si legate cu sila le tragea poporul sa
le bage �n corabie.
7. Si barbatii acestora cu lanturi �n loc de cununi erau �mpleticiti la
grumazi �n v�rsta cea ca o floare a tineretilor; �n loc de desfatare si de veselie
tinereasca, zilele cele ramase ale nuntii, �n pl�ngeri le petreceau, l�nga
picioare vaz�ndu-ti groapa zac�nd.
8. Si-i duceau ca pe niste hiare legati cu fier, unii de cumpenele
corabiilor aveau grumazii prinsi cu cuie, altii aveau picioarele teapan legate cu
obezi, si deasupra cu podine astupati, ca sa nu vada lumina, si de toate partile
sa le fie �ntru �ntuneric ochii, ca pe niste �mpotrivitori pe apa sa-i duca.
9. Pe acestia dupa ce i-au bagat �n corabie, si au sav�rsit mergerea
precum poruncise �mparatul, a poruncit sa-i tabarasca �naintea cetatii �n locul
cel de alergatura cailor, care era foarte larg �mprejur si bun de a-i putea vedea
sa-i batjocureasca toti cei ce intrau �n cetate si cei ce iesau de calatoreau �n
tara, ca nici cu ostirile lui sa nu se �mpreune, nici �n cetate sa nu se
primeasca.
 10. Iar dupa ce s-a facut aceasta, auzind �mparatul cum ca Iudeii cei din
cetate adese ies pe ascuns, si pl�ng ticalosia cea de ocara a fratilor lor,
m�niindu-se a poruncit, ca si acestora �ntocmai asa sa le faca ca si acelora, si
nici �ntr-un chip sa nu scape de muncile lor, si sa se scrie tot neamul anume.
11. Pentru ca nu va plini mai �nainte lucrul ce cu osteneala al robiei,
care cu putin mai �nainte s-a zis, ci chinuiti cu muncile poruncite �ntr-o zi �i
va pierde.
12. Facutu-s-a dar scrisoarea acestora cu armara s�rguiala si cu semeteasca
nevointa, de la rasaritul soarelui p�na la apus, care desav�rsit nu s-a sf�rsit
p�na dupa patruzeci de zile.
13. Iar �mparatul tare si ne�ncetat s-a umplut de bucurie, si a facut
ospete la toti idolii, si cu minte ratacita departe de la adevar si cu spurcata
gura lauda chipurile cele surde, care nu pot sa le graiasca lor sau sa le ajute;
iar asupra prea marelui Dumnezeu, lucruri necuvioase graia.
14. Iar dupa ce a trecut vremea cea mai �nainte zisa, au adus scriitorii
raspuns la �mparatul, cum ca mai mult nu pot face �nscrierea Iudeilor pentru
nenumarata lor multime; ca �nca cei mai multi erau prin tara, iar altii �nca prin
case erau adunati, altii �ntr-alte locuri, �n c�t cu neputinta era la toti domnii
care erau peste Eghipet.
15. Deci �nfricosindu-i pe ei �mparatul, ca si cum ei ar fi luat daruri, si
ar fi facut mestesug ca sa scape; si a crezut el ca este adevarat aceasta, iar ei
ziceau si aratau, cum ca si h�rtia si condiul cele de scris s-au sf�rsit.
16. Iar aceasta a fost lucrarea purtarii de grija a lui Dumnezeu, cei
nebiruite acelui ce din cer ajuta Iudeilor.

CAP. 5.
�mparatul poruncind lui Ermon sa �ntrarmeze elefanti spre ziua viitoare, sa omoare
pe Evrei, au trimis Dumnezeu somn �mparatului, si a trecut ceasul, si prin
rugaciune �i m�ntuieste Dumnezeu de moarte.

Atunci �mparatul chem�nd pe Ermon, care purta grija de elefanti, si umpl�ndu-se de

grea iutime si de m�nie, nicidecum nu s-a mutat.
2. A poruncit, ca spre ziua cea viitoare cu manunchi de tam�ie de ajuns si
cu vin mult neamestecat, pe toti elefantii sa-i adape, care erau de toti cinci
sute, si dupa ce se vor salbatici de acea bautura multa, sa-i sloboada asupra
Iudeilor ca sa-i omoare.
3. Iar el dupa ce a poruncit acestea, s-a �ntors la ospat, adun�nd pe cei
mai mari din prieteni si din ostire, care erau m�niosi asupra Iudeilor.
4. Iar Ermon cel mai mare peste elefanti, ce i s-a poruncit, cum se cade a
plinit.
5. Si slujitorii cei r�nduiti la aceasta, decuseara iesind, legau m�inele
ticalosilor, si alte mestesuguri �mprejurul lor faceau toata noaptea, socotind ca
de tot va pieri deodata neamul acela.
6. Iar Iudeii care �ntru pag�ni se vedeau lipsiti de tot acoperam�ntul,
pentru nevoia legaturilor, care de toate partile �i cuprinsese pe ei,
7. Catre Domnul cel atottiitor, cel ce stap�neste pe toata puterea, catre
Dumnezeu si Parintele cel milostiv al lor, toti cu lacrimi ne�ncetat au strigat,
rug�ndu-se:
8. Ca sa mute sfatul cel necuvios deasupra lor, si cu marire aratata sa-i
izbaveasca pe ei de moartea, care era gata la picioarele lor.
9. Si rugaciunea acestora ne�ncetat se suia la cer.
10. Iar Ermon dupa ce pe nemilostivii elefanti adap�ndu-i i-a umplut de vin
mult si i-a saturat de tam�ie, a venit de dimineata a doua zi la curte, ca sa
spuna acestea �mparatului.
11. �nsa parte de somn, care lucru din veacul vremii a fost facut bun
pentru noapte si pentru zi, pus de la cel ce daruieste tuturor carora el vrea, a
trimis �mparatului.
12. Deci fiind cuprins cu prea dulce si ad�nc somn, asa lucr�nd Domnul,
mult s-a �mpiedicat de la g�ndul ce-si pusese, si s-a �nselat de sfatul sau cel
nemutat.
13. Iar Iudeii scap�nd de ceasul, care mai �nainte era �nsemnat, pe
Dumnezeu cel sf�nt al lor l-au laudat, si iarasi s-au rugat celui ce s-a �mpacat
cu d�nsii, ca sa arate taria m�niei sale cei puternice aspura neamurilor trufase.
14. Si fiind mai jumatate de al zecelea ceas, chematorul vaz�nd ca cei
chemati s-au str�ns, s-a dus la �mparatul, si l-a boldit.
15. Si abia destept�ndu-l, i-a spus ca trece vremea ospatului, vorbindu-i
despre acestea.
16. Si acestea g�ndindu-le �mparatul, s-a �ntors la ospat, si a poruncit
celor ce venise la ospat sa seada �mprejma lui.
17. Si dupa ce s-a facut aceasta, i-a �ndemnat sa fie voiosi si sa se
desfateze, ca aceasta este partea cea mai de cinste a ospatului.
18. Iar �nmultind vorba, �mparatul a chemat pe Ermon, si cu amara
�nfricosare l-a �ntrebat, pentru ce pricina s-au lasat Evreii sa fie vii astazi?
19. Iar el a spus, cum ca �n noaptea trecuta le-a plinit ce i s-a poruncit,
si a marturisit si prietenii lui.
20. Iar el av�nd cruzime mai grea dec�t Falaris, a zis: pentru somnul de
astazi, sa aiba har; iar tu fara de sminteala pe m�ine asemenea sa pregatesti
elefantii spre pierirea necuviosilor Iudei.
21. Acestea zic�ndu-le �mparatul, toti cei ce erau aci au laudat, si veseli
s-au dus fiecare �n casa sa.
22. Unde �ntr-acea noapte nu at�ta au dormit, c�t s-au mestesugit sa faca
toate felurile de batjocura asupra celor ce se pareau ticalosi.
23. Si c�nd c�nta cocosul de dimineata si Ermon �ntrarm�nd elefantii, i-a
adus la curtea cea mare unde se faceau jertfe.
24. Iar multimea din cetate s-a adunat sa vada acea priveliste ticaloasa,
astept�nd cu deadinsul dimineata.
25. Iar Iudeii ne�ncetat trag�ndu-si sufletul cu rugaciune, cu multe
lacrimi si cu c�ntari jalnice, cu m�inele �ntinse la cer se rugau prea marelui
Dumnezeu, ca iarasi degrab sa le ajute lor.
26. Si �nca razele soarele nu se revarsase, si �mparatul primind prietenii,
a venit Ermon, si l-a chemat sa iasa, spun�ndu-i ca ce a poftit �mparatul este
gata.
27. Iar el auzindu-l, si �ngrozindu-se de acea faradelege iesire, tocmai
nimic stiind, a �ntrebat pentru ce cu s�rguinta a facut el acestea.
28. Iar aceasta era lucrarea lui Dumnezeu a atot stap�nitorului, care a
facut ca mintea lui sa-si uite de cele ce mai �nainte a g�ndit sa faca.
29. Ermon i-a spus si prietenii toti, ca elefantii si puterile o �mparate
sunt gata din porunca ta.
30. Iar el umpl�ndu-se de grea m�nie pentru aceste cuvinte, pentru ca cu
purtarea de grija a lui Dumnezeu s-a risipit tot g�ndul lui cel despre acestea, si
caut�nd groaznic catre el, a zis:
31. De ar fi parintii tai aici sau fiii fiilor, acestia ar fi gata m�ncare
hiarelor salbatice de s-ar satura �n locul nevinovatilor Iudei, care mie si
parintilor mei, �ntreaga si nemutata credinta au aratat.
32. Si de nu mi-ar fi pentru dragostea, care am crescut �mpreuna, si pentru
slujba ta, de viata pentru acestea te-ai fi lipsit.
33. Asa Ermon de naprasna s-a umplut de primejdioasa frica, si cu vederea
si cu fata s-a speriat.
34. Iar prietenii fiecare s-au furisat trist, si pe cei adunati i-a
slobozit pe fiecare la lucru sau.
35. Iar Iudeii auzind cele de la �mparatul, au laudat pe luminatul Dumnezeu
Domnul si �mparatul �mparatilor, ca cei ce au dob�ndit de la el acest ajutor.
36. Dupa aceea iarasi fac�nd �mparatul ospat, si �ndemn�nd pe oaspeti sa
fie cu voia buna,
37. A chemat pe Ermon, si cu �mfricosare i-a zis: de c�te ori trebuie sa-ti
poruncesc tie un lucru, netrebnicule?
 38. Si acum �ntrarmeaza elefantii pe m�ine sa piarda pe Iudei.
39. Iar rudeniile care sedeau �mpreuna cu el, mir�ndu-se de acest
nestatator g�nd, au zis acestea:
40. �mparate! P�na c�nd ca pe niste dobitoace necuv�ntatoare ne vei ispiti,
acum a treia oara poruncind sa-i piarda pe ei, si apoi c�nd va sa se faca,
mut�ndu-ti g�ndul, iarasi strici cele ce ai poruncit?
41. Pentru care cetatea aceasta se tulbura astept�nd, ca de multe ori s-au
adunat, si acum este primejdie sa nu se jefuiasca.
42. Pentru aceea �mparatul tocmai ca Falaris s-a umplut de nesocoteala si
de mutarile sufletului, care s-a facut �ntru el pentru cercetarea Iudeilor,
nebag�nd nici o seama, cu juram�nt spurcat s-a jurat, cum ca el, pe acestia fara
de nici o zabava �n genunchii si la picioarele hiarelor aruncati, sa-i trimita la
iad.
43. Dupa aceea fac�nd ostire asupra Iudeei, ca sa o puna �ntocmai cu
pam�ntul, cu foc si cu sabie degrab sa o bata, si acolo Biserica lor cea necalcata
de noi, cu foc sa o arda cur�nd, si celor ce fac acolo jertfe, pustietate �n toata
vremea sa le puna.
44. Atunci bucuros duc�ndu-se prietenii si rudeniile, cu credinta r�nduia
puterile spre locurile cetatii cele mai cu bun prilej spre paza.
45. Iar cel mai mare peste elefanti, hiarele la patima nebuna i-au adus ca
sa zic asa, cu bauturi foarte mirositoare si cu vin tam�iat, groaznic le-a
pregatit.
46. Drept aceea catre luminarea de ziua, c�nd la alergatura cailor era
cetatea plina de nenumarata multime intr�nd �n curte, a �ndemnat pe �mparatul la
cele ce erau puse �nainte.
47. Si el umpl�ndu-si mintea sa cea p�g�na de m�nie grea, cu toata
greutatea �mpreuna cu hiarele s-a pornit, vr�nd ca, cu inima tare si cu ochii sa
vada duioasa si ticaloasa pierire a celor mai �nainte �nsemnati.
48. Iar c�nd au vazut Iudeii pe la poarta praful elefantilor care iesiau si
al ostirii cei �ntrarmate, care pe urma venea, si al picioarelor multimei, si au
auzit g�lceava cea cu groaznic sunet,
49. Socotind ca aceea este clipa cea mai de pe urma a vietii si sf�rsitul
ticaloasei asteptari, spre jale si pl�ngere �ntorc�ndu-se, se saruta unul pe
altul, si �mbratis�ndu-se cadea pe grumazii rudelor, parintilor peste fii si
maicele peste fiice, si unele av�nd la tate pruncii de cur�nd nascuti, �i aplecau
sa suga laptele cel de pe urma.
50. Si aduc�ndu-si aminte si de ajutorintile cel de mai �nainte, care din
cer s-au facut lor, toti odata caz�nd cu fata la pam�nt, si pe prunci osebindu-i
de la tate,
51. Foarte mare glas au strigat rug�ndu-se celui Atotputernic, ca, cu
apararea sa sa se milostiveasca spre ei, cei ce sunt acum la portile iadului.

CAP. 6.
Rugaciunea preotului Eliazar. Aratarea �ngerilor aparatori. �ntoarcerea hiarelor
asupra ostasilor. Schimbarea inimii �mparatului spre bine si m�ntuirea Iudeilor.

Iar Eliazar oarecare am de treaba unul din preotii tarii �n v�rsta batr�netelor
fiind si cu toata fapta vietii cei bune �mpodobit, potolind pe batr�nii cei
dimprejurul sau, chem�nd pe Dumnezeu cel sf�nt, acestea s-a rugat:
2. �mparate mare tiitorule prea �nalte atotputernice Dumnezeule! Cel ce
toata zidirea o c�rmuiesti, cauta �ntru �ndurari,
3. Cauta spre sam�nta lui Avraam, spre fiii lui Iacov celui sfintit,
poporul mostenirii tale cei sfinte, cel ce este nemernic �n pam�nt strain, si care
fara de dreptate piere, Parinte.
4. Tu pe Faraon domnul Eghipetului acestuia ceL cu care multe, cel ce s-a
fost �naltat cu semetie faradelEge, si cu limba mare graitoare �mpreuna cu ostirea
lui cea trufase �n mare �necati, i-ai pierdut, cu lumina milii lumin�nd pe neamul
lui Israil.
 5. Tu pe Senahirim cel ce cu nenumarate puteri s-a semetit �mparatul cel
greu al Asirienilor, cel ce cu sabia supunea tot pam�ntul, si se ridica asupra
sfintei tale cetati, cu m�ndrie si cu �ndrazneala grele g�ndind, Doamne! I-ai
�nfr�nt, luminat arat�nd neamurilor taria ta cea multa.
6. Tu pe cei trei coconi �n Vavilon, care de buna voie si-au dat focului
sufletul lor, ca sa nu se �nchine celor desarte, racorind cuptorul cel aprins, i-
ai m�ntuit, pazindu-le si parul nevatamat, trimitand para focului asupra tuturor
vrajmasilor.
7. Tu pe Daniil cel de p�r�rile cele pline de pizma lepadat �n pam�nt spre
m�ncare leilor, nevatamat l-ai scos la lumina.
8. Si pe Iona cel hranit �ntru ad�ncime, care fara de crutare chinuit �n
p�ntecele chitului, nevatamat la toti ai lui l-ai aratat, o Parinte!
9. Si acum nu zabovi mult milostive scaparea tuturor, degrab te arata
celor din neamul lui Israil, care se ocaraste de neamurile cele ur�te si
faradelege.
10. Iar de s-a spurcat viata noastra �nstrain�ndu-se, scot�ndu-ne pe noi
din m�na vrajmasilor, oricum vei vrea Stap�ne, pierde-ne pe noi.
11. Ca nu cei ce cugeta cele desarte, cu cele desarte sa se laude pentru
pierirea celor iubiti ai tai, zic�nd: nici Dumnezeul lor nu i-au m�ntuit pe ei.
12. Iar tu cel ce toata taria si toata puterea ai, cel vesnic, cauta acum,
si ne miluieste pe noi cei ce cu slinicie nedreapta acelor faradelege, ca niste
t�lhari ne omor�m.
13. �nfricoseaza neamurile cu puterea ta cea nebiruita astazi, cel ce poti
m�ntui pe neamul lui Iacov.
14. Tie se roaga toata multimea pruncilor si parintilor acestora cu
lacrimi.
15. Aratat sa fie tuturor neamurilor, caci cu noi esti Doamne, si nu ti-ai
�ntors fata ta de catre noi, ci precum ai zis: ca nici �n pam�ntul vrajmasilor pe
ai tai i-ai trecut cu vederea, asa sav�rseste Doamne.
16. Iar Eleazar sf�rsind rugaciunea, �mparatul cu hiarele si cu tot sunetul
puterii, a venit la locul cel de alergarea cailor.
17. Si vaz�nd Iudeii, tare au strigat la cer, c�t si vaile cele de aproape
�mpreuna rasun�nd, mare pl�ngere au facut �n toata tabara.
18. Atunci marele, slavitul, atottiitorul si adevaratul Dumnezeu arat�nd
sf�nta sa fata, au deschis portile cele ceresti, dintru care doi slaviti �ngeri
�nfricosati la chip s-au pogor�t aratati la toti, afara de Iudei.
19. Si au statut �mpotriva, si puterea vrajmasilor o au umplut de g�lceava
si de frica, si cu obezi o au legat, din care nu s-a putut misca.
20. Si sub frica a fost si trupul �mparatului, si �ndraznirea lui cea cu
grea m�nie, uitare a luat.
21. Si s-a �ntors hiarele asupra puterii cei �ntrarmate, care dinapoi
venea, si-i calcau pe ei si-i pierdeau.
22. Si s-a �ntors m�nia �mparatului spre jale si spre lacrimi, pentru cele
ce mai �nainte a fost mestesugit.
23. Ca auzind strigarea, si vaz�nd-i pe toti cu fata la pam�nt spre pierire
lacrim�nd el, cu m�nie pe prieteni �i mustra, zic�nd:
24. Alaturi cu mine �mparatiti, si pe tirani i-ati cov�rsit cu tirania, si
pe mine �nsumi, cel ce sunt al vostru de bine facator va ispititi sa ma lipsiti de
domnie si de suflet, �ntru ascuns mestesugind cele ce nu folosesc �mparatiei.
25. Cine a str�ns aici pe cei ce cu credinta au tinut noua tariile tarii,
de la casele lor depart�ndu-i pe fiecare fara de socoteala,
26. Cine asa fara de cuviinta a cuprins cu munci pe cei ce sunt din �nceput
cu bun cuget catre noi neamurile, care cu totul suntem osebiti, si de multe ori
foarte rele primejdii au primit mai mult dec�t toti oamenii?
27. Dezlegati! Dezlegati aceste nedrepte legaturi, si cu pace �i sloboziti
la casele lor, rug�ndu-va sa se ierte cele mai �nainte facute.
28. Sloboziti pe fiii atottiitorului cerescului Dumnezeu cel viu, care de
la stramosii nostri p�na acum ne �mpiedecata si cu marire, buna stare da
lucrurilor noastre.
29. Deci el acestea a zis: iar ei �ndata c�t s-au dezlegat, pe sf�ntul
Dumnezeu M�ntuitorul lor au binecuv�ntat, atunci dupa ce de la moarte au scapat.
30. Dupa aceea �mparatul �n cetate merg�nd, chem�nd pe cel ce era peste
venituri, a poruncit vinuri si alte, care sunt de lipsa la ospat, Iudeilor sa le
dea pe sapte zile, judec�nd, ca �n locul �n care li s-au parut ca vor pieri, �ntr-
acela sa praznuiasca cu toata veselia zile de m�ntuire.
31. Atunci cei mai �nainte ocar�ti, si aproape de iad, si mai v�rtos �ntru
el intrati pentru moartea cea amara, si cu rea jale, desfatare de m�ntuire fac�nd
�n locul cel gatit de pierire si de �ngropaciunea lor, cu sedere l-au �mpartit
plini de bucurie.
32. Si parasind glasul pl�ngerii cel cu tot lacrimos, au luat c�ntare
parinteasca, laud�nd pe M�ntuitorul si facatorul de minuni Dumnezeu, si toata
pl�ngerea si vaietul lepad�nd, danturi de veselie au �mpreunat semn de pace.
33. Asijderea si �mparatul pentru aceasta mare ospat fac�nd, ne�ncetat
marturisire �nalta la cer cu mare cuviinta pentru m�ntuirea cea minunata, ce s-a
facut.
34. Iar cei ce mai �nainte, la pierire si m�ncare pasarilor �i punea sa fie
si-i r�nduia cu bucurie, au suspinat, cu rusine �mbrac�ndu-se, si �ndraznirea cea
�nfocata fara de cinste stinsa fiind.
35. Iar Iudeii precum mai �nainte am zis, �ntru veselie si �ntru
desfatare cu marturisiri bune si cu c�ntari petreceau.
36. Si obicei de obste pentru acestea r�nduind peste toata nemernicia lor
�ntru neamuri, au pus a tinea aceste zile de veselie, care mai �nainte s-au zis,
nu pentru bautura si pentru lacomie, ci pentru m�ntuirea cea prin Dumnezeu facuta
lor.
37. Si s-au rugat �mparatul cer�ndu-si slobozenie acasa.
38. Iar scrisoarea lor s-a facut din douazeci si cinci ale lui Pahon p�na
�n patru ale lui Epif, �n patruzeci de zile, si din cinci ale lui Epif p�na la
sapte, �n trei zile s-a pus ca sa-i piarda pe ei.
39. �ntru care si cu mare marire arat�nd mila sa Stap�nul tuturor,
negresiti iau m�ntuit pe ei totodata.
40. Si se ospatau toate de la �mparatul, d�ndu-li-se p�na la a patruzecea
zi, �ntru care si rugaciunea au facut pentru slobozenia lor.
41. Si �mpreuna laud�ndu-i pe ei �mparatul mai marilor cetatilor, aceasta
carte ce urmeaza mai jos, care cuprinde mare nevointa sufletului, a scris.

CAP. 7.
Cartea �mparatului Ptolomeu catre supusii sai, pentru �ntoarcerea Iudeilor �ntru
ale sale.

�mparatul Ptolomeu Filopator celor mai mari din Eghipet si tuturor celor r�nduiti
peste lucruri, bucurie si sanatate.
2. Sanatosi suntem si noi si fiii nostri, �ndrept�ndu-ne noua marele
Dumnezeu lucrurile dupa cum voim.
3. Orecare din prieteni cu rau narav mai adese ori �ndemn�ndu-ne, ne-au
facut ca sa adunam pe toti Iudeii de sub �mparatia noastra la un loc, sa-i muncim
ca pe niste vicleni cu mari chinuri.
4. Zic�nd ca niciodata lucrurile noastre nu vor fi bine asezate pentru
ura, care au acestia catre toate neamurile p�na ce se va sav�rsi aceasta.
5. Care si legati aduc�ndu-i pe ei cu batjocuri, ca pe niste robi, si mai
v�rtos ca pe niste vicleni fara de nici o cercetare si iscodire, s-au apucat a-i
ucide, mai cu salbatica cruzime fiind cuprinsi dec�t legea Schitilor.
6. Si noi pentru aceasta mai greu cert�nd pe acestia, dupa bl�ndetile,
care avem catre toti oamenii, abia viata lor harazindu-le, si cunosc�nd ca
Dumnezeu cel ceresc apara si scuteste pe Iudei, ca un tata, care pururea �si
ajutoreste pe fii.
7. Si socotind noi si prietesugul, prin care au catre noi si catre
parintii nostri, adeverita buna cugetare dupa dreptate i-am slobozit, ori ce vina
fie.
8. Si am poruncit fiecaruia, toti la casele lor sa se �ntoarca �n tot
locul, si nimeni pe ei �ntru nimic sa nu-i vatame, nici sa-i ocarasca pentru cele
ce fara de socoteala s-au facut.
9. Ca sa stiti, ca asupra acestora de vom mestesugi cu vreun rau viclesug,
sau �i vom m�hni pe ei cu totul, nu pe om, ci pe Dumnezeu cel prea �nalt, care
stap�neste toata puterea, �mpotrivitor noua spre izb�ndirea lucrurilor, totdeauna
neaparat �ntru toate �l vom avea, fiti sanatosi.
10. Si lu�nd Iudeii de la �mparatul cartea aceasta, nu s-a nevoit �ndata a
pleca, ci au rugat pe �mparatul pentru cei din neamul Iudeilor, care de buna voie
au facut rau �naintea lui Dumnezeu celui sf�nt, si legea lui Dumnezeu au calcat,
sa li se faca prin ei certarea, care li se cuvine.
11. Zic�nd: ca cei ce pentru p�ntece au calcat poruncile cele Dumnezeesti,
niciodata nu vor cugeta bine nici poruncilor �mparatului nu vor fi credinciosi.
12. Si zic�nd ei adevarul, a primit, si lu�ndu-i le-a dat lor voie sloboda
la toate, ca pe cei ce au calcat legea lui Dumnezeu, sa-i piarda �n tot locul cel
de sub �mparatia sa cu �ndrazneala fara de nici o putere sau cercetare
�mparateasca.
13. Atunci foarte laud�ndu-l pe el, cum se cadea, preotii si toata
multimea, lor glasuind aliluia, cu bucurie s-au despartit.
14. Si asa pe cel cazut din cei p�ngariti fiind de un neam cu ei, pe drum
�i certa si cu aratari �i omora.
15. Si �ntr-aceias zi au omor�t mai mult dec�t trei sute de barbati si s-au
bucurat si s-au veselit omor�nd pe cei faradelege.
16. Iar cei ce s-au lipit de Dumnezeu p�na la moarte, desav�rsit dob�ndirea
m�ntuirii lu�nd, au mers din cetate �ncununati cu de toate felurile de flori cu
bun miros, cu veselei si cu strigare de laude, si cu c�ntari de toate viersurile,
multumind Dumnezeului celui sf�nt al parintilor, M�ntuitorului lui Israil.
17. Si sosind �n Ptolemaida, care pentru firea locului se numeste
Rodoforon, (adica aducatoare de trandafir); unde-i astepta pe ei tabara dupa
sfatul lor cel de obste.
18. Sapte zile au facut acolo ospat de m�ntuire, d�ndu-le lor �mparatul de
buna inima toate cele de lipsa la calatorie fiecaruia p�na la casa lui.
19. Si sosind �n pace cu cuvioase marturisiri, asijderea si acolo au
r�nduit a tinea aceste zile de veselie.
20. Care si sfintindu-le cu st�lp la locul ospatului rugaciune asez�nd, s-
au dus nevatamati, slobozi si foarte veseli pe pam�nt si pe mare si pe r�u
m�ntuiti fiecare cu porunca �mparatului la casa sa.
21. Si mai multa putere dec�t mai �nainte av�nd �ntru vrajmasi, cu marire
si cu frica si de nimeni �ntru nimic clatindu-se din averile sale.
22. Si toate ale sale toti dupa scrisoare le-au luat, c�t cei ce aveau c�te
ceva de ale lor, cu mare frica le da lor, mariri desav�rsit fac�nd lui Dumnezeu
cel prea mare pentru m�ntuirea lor.
23. Bine este cuv�ntat Dumnezeu izbavitorul lui Israil �n vremi vesnice,
Amin.

Rugaciunea lui Manasi �mparatului Iudei c�nd era rob �n Vavilon

Doamne atotputernic, Dumnezeul parintilor nostri al lui Avraam si al lui Isaac si

al lui Iacov si al semintiei lor cei drepte; care ai facut cerul si pam�ntul si
toata podoaba lor; cel ce ai legat marea cu cuv�ntul poruncii tale; cel ce ai
�ncuiat ad�ncul si l-ai pecetluit pe el cu �nfricosat si slavit Numele tau; de
care toate se tem si se cutremura de fata puterii tale, ca nesuferita este mare
cuviinta maririi tale si nerabdata m�nia �ngrozirii tale cei asupra pacatosilor;
si nemasurata si neurmata este mila fagaduintei tale. Ca tu esti Domnul cel �nalt,
milos�rd, �ndelung rabdator si mult milostiv, si-ti pare rau de rautatile
oamenilor. Tu Doamne, dupa multimea bunatatii tale, ai fagaduit pocainta si
iertare celor ce gresesc tie, si cu multimea �ndurarilor tale ai hotar�t pocainta
pacatosilor spre m�ntuire. Tu dar Doamne Dumnezeul puterilor! N-ai pus pocainta
dreptilor, lui Avraam si lui Isaac si lui Iacov, celor ce n-au gresit tie; ci ai
pus pocainta asupra mea pacatosului, pentru ca am gresit mai mult dec�t numarul
nisipului marii. �nmultitu-s-au faradelegile mele Doamne, �nmultitu-s-au
faradelegile mele si nu sunt vrednic sa privesc si sa vad �naltimea cerului,
pentru multimea nedreptatilor mele. �mpilat sunt de multa legatura de fier, �n c�t
nu-mi pot ridica capul meu, si nu este slabire. Pentru ca am �ntar�tat m�nia ta,
si rau �naintea ta am facut, nefac�nd voia ta si nepazind poruncile tale. Si acum
plec genunchele inimii, trebuindu-mi bunatate de la tine; gresit-am Doamne,
gresit-am si faradelegile mele eu le stiu; ci ma cuceresc rug�ndu-ma. Slabeste-mi
Doamne, slabeste-mi si nu ma pierde pe mine cu faradelegile mele, nici �n veac
tin�nd m�nie sa nu te uiti la rautatile mele, nici sa ma os�ndesti, �ntru cele
mai de jos ale pam�ntului. Pentru ca tu esti Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se
pocaiesc; si �ntru tine sa arati toata bunatatea ta. Ca nevrednic fiind, sa ma
m�ntuiesti dupa multa mila ta; si te voi lauda totdeauna �n zilele vietii mele. Ca
pe tine ta lauda toata puterea �ngerilor; si a ta este slava �n vecii vecilor,
Amin.

Sf�rsitul Dumenezeestii Scripturi a Vechiului Testament.

SF�NTA SI DUMNEZEIASCA SCRIPTUR�

A VECHIULUI TESTAMENT

CUPRINS

FACEREA ..........................................................................
................................................2
ESIREA............................................................................
..................................................57
LEVITICUL ........................................................................
............................................102
NUMERII...........................................................................
.............................................134
A DOUA
LEGE..............................................................................
.................................180
CARTEA LUI
ISUS..............................................................................
..........................220
JUDECATORII.......................................................................
........................................247
CARTEA
RUT...............................................................................
..................................274
PATRU CARTI ALE �MPARATILOR
CARTEA �NT�IA A
�MPARATILOR......................................................................2
77
CARTEA A DOUA A
�MPARATILOR....................................................................313
CARTEA A TREIA A
�MPARATILOR.....................................................................34
2
CARTEA A PATRA A
�MPARATILOR.....................................................................37
5
CARTEA �NT�I
PARALIPOMENE......................................................................
.....407
CARTEA A DOUA
PARALIPOMENE......................................................................
438
CARTEA LUI ESDRA SI A LUI
NEEMIA...............................................................474
CARTEA
ESTIREI...........................................................................
..............................485
CARTEA LUI
IOV...............................................................................
............................495
PSALTIREA PROOROCULUI SI �MPARTULUI
DAVID..........................................524
PILDELE LUI
SOLOMON...........................................................................
................596
ECLESIASTUL.......................................................................
........................................621
C�NTAREA C�NTARILOR LUI
SOLOMON........................................................630
ISAIA.............................................................................
..................................................634
IEREMIA...........................................................................
..............................................687
PL�NGERILE PROOROCULUI
IEREMIA..................................................................741
IEZECHIIL.........................................................................
.............................................747
PROOROCIA LUI
DANIIL............................................................................
...................801
PROOROCIA LUI
OSIE..............................................................................
......................816
PROOROCIA LUI
IOIL..............................................................................
.......................824
PROOROCIA LUI
AMOS..............................................................................
...................827
PROOROCIA LUI
AVDIE.............................................................................
....................823
PROOROCIA LUI
IONA..............................................................................
.....................834
PROOROCIA LUI
MIHEEA............................................................................
.................836
PROOROCIA LUI
NAUM..............................................................................
..................841
PROOROCIA LUI
AVACUM............................................................................
................843
PROOROCIA LUI
SOFONIE...........................................................................
................845
PROOROCIA LUI
AGHEU.............................................................................
..................848
PROOROCIA LUI
ZAHARIA...........................................................................
...............849
PROOROCIA LUI
MALAHIA...........................................................................
..............859
CARTEA LUI
TOVIT.............................................................................
.......................862
CARTEA
IUDITEI...........................................................................
...............................872
PROOROCIA LUI
VARUH.............................................................................
..................888
CARTEA LUI IEREMIA
PROOROCUL.........................................................................
893
C�NTAREA CELOR TREI TINERI �N CUPTORUL VAVILONULUI....................895
CARTEA �NTELEPCIUNII LUI
SOLOMON............................................................897
CARTEA �NTELEPCIUNII LUI ISUS FIUL LUI
SIRAH.........................................914
ISTORIA
SUSANEI...........................................................................
...........................954
Istoria omor�rei balaurului si a sfar�marii lui Vil, despartita de la sf�rsitul
cartii lui
Daniil............................................................................
.........................................956
CARTEA �NT�I A
MACAVEILOR........................................................................
.....957
CARTEA A DOUA A
MACAVEILOR........................................................................
..990
CARTEA A TREIA A
MACAVEILOR.......................................................................1
013
Rugaciunea lui Mansi �mparatului Iudei c�nd era rob �n
Vavilon.............................1024