Sunteți pe pagina 1din 15

68-69.qxd 11/19/2009 18:13 Page 71

68-69.qxd 11/19/2009 18:13 Page 71 Acest articol a fost comunicat la a IX-a ediþie a Simpozionului

Acest articol a fost comunicat la a IX-a ediþie a Simpozionului „Experimentul Piteºti – reeducarea prin torturã“ (2-4.10.2009, Piteºti)

– reeducarea prin torturã“ (2-4.10.2009, Piteºti) 7 7 1 1 ION MIHAI PACEPA E timpul ca

7711

ION MIHAI PACEPA

E timpul ca România sã rupã tãcerea

Curând se vor împlini douãzeci de ani de la dramaticele evenimente din decembrie 1989, când revolta populaþiei l-a alungat din palatele sale pe Nicolae Ceauºescu, omul care a terorizat România 24 de ani. Aceste evenimente sunt etichetate ºi azi în România drept „revoluþie,” deºi în fiecare zi ies la luminã noi fapte ce atestã cã revolta popularã a fost furatã de o mâna de comuniºti educaþi la Moscova. Aceºtia au fost nevoiþi sã deschidã frontierele ºi sã restaureze dreptul la liberã exprimare, dar au fãcut tot ce le-a stat în puteri ca sã pãstreze servicile secrete de tip comunist cu ajutorul cãrora sã se menþinã la putere. În 1978, cand am „trãdat” comunismul, România avea douã servicii secrete majore: Securitatea ºi Direcþia de Informaþii a Armatei (DIA), încadrate cu cca 16.000 ofiþeri operativi. Acum România are ºase servicii secrete majore: SRI, SIE, UM 0962, STS, SPP ºi DGIA, care au absorbit o bunã parte a ofiþerilor fostei Securitãþi ºi a fostei DIA, precum ºi conceptul lor operaþional importat din Uniunea Sovieticã. Potrivit datelor din presa românã, aceste 6 fantome comuniste sunt acum încadrate cu 30.000 de ofiþeri operativi, 1 ce consumã o bunã parte din bugetul þãrii. SRI-ul (contrainformaþii interne), care acoperã o populaþie de 22 milioane, are 12.000 ofiþeri. Echivalentul sãu francez, DST (Direction de la Surveillance du Territoire) care acoperã o populaþie de trei ori mai mare, are 6.000 ofiþeri operativi. Iar echivalentul german al SRI, Bundesamt für Verfassungsschutz (BfV), care deser- veºte o populaþie de 82 milioane, are doar 2.448 ofiþeri. 2 Dacã Statele Unite ale Americii ar folosi acelaºi raport pe cap de locuitor, FBI ar trebui sã aibã 190.000

agenþi, nu 12.156 cât are astãzi.

7711

68-69.qxd 11/19/2009 18:13 Page 72

ªi ce dacã, mi-au spus sceptici din România. Într-o þarã cu presã liberã ser- viciile secrete nu-ºi mai pot face de cap. Oare? În Rusia, care are de aseme- nea presã liberã, serviciile secrete dominã întreaga viaþã economicã, socialã ºi politicã. Preºedintele Rusiei ºi peste 50% din membrii guvernului federal sunt foºti KGB-iºti. Potrivit datelor revistei Novaya Gazeta (republicate în SUA de Center for the Future of Russia), peste 6.000 de lideri ai administraþiei centrale ºi locale, identificaþi nominal, provin de asemenea din KGB. În anii comunis- mului, KGB-iºtii erau un stat în stat. Acum ei sunt statul. Avalanºa de servicii secrete din România de azi face o serioasã gaurã în bugetul ei. Aceste servicii secrete continuã sã aibã finanþare secretã, ca ºi în anii când eram la conducerea lor, ºi sã consume în secret cantitãþi semnificative de bani ce pot fi folosiþi pentru îmbunãtãþirea asistenþei medicale a populaþiei, creºterea pensiilor ºi alte scopuri sociale. De ce România a rãmas stat poliþist dupã 20 de ani de la cãderea comunismului? În 1988, într-un interviu cu Dr. Michael Ledeen, consilier pentru terorism al Preºedintelui Ronald Reagan, publicat în revista francezã Politique Internationale, am prezis posibilitatea ca Kremlinul sã organizeze o loviturã de stat în România menitã sã-l înlocuiascã pe Ceauºescu cu Ion Ilici Iliescu, un comunist educat la Moscova, al cãrui tatã fusese atât de devotat lui Lenin încât ºi-a botezat propriul copil cu numele lui. Pe ce mi-am bazat aceastã afirmaþie? În anii 1970, când am avut în subordine U.M. 0920/A, o unitate specialã a Departamentului de Informaþii Externe (DIE) ce era însãrcinatã cu activitatea contrainformativã împotriva URSS, aceasta a depistat ºi înregistrat magnetic contactele secrete pe care Ion Ilici Iliescu, atunci secretar al CC al PCR pentru propagandã ºi agitaþie, le-a avut cu un membru al unei delegaþii „ideologice” sovietice în vizitã la Bucureºti. Acesta i-a spus: „Kremlinul ar fi mai fericit cu tovarãºul Iliescu în fruntea Partidului Comunist Român.” Kremlinul se temea cã românii îl urau pe Ceauºescu atât de înverºunat încât l-ar fi putut izgoni fãrã intervenþia Moscovei, ºi cã ura împotriva lui Ceauºescu va degenera în urã împotriva comunismului care ar fi putut merge atât de departe încât România sã cearã retragerea din Pactul de la Varºovia. Kremlinul se temea de asemenea ºi cã o eventualã relaxare politicã în România ar fi putut exacerba dorinþa populaþiei din Republica Moldoveneascã de a se uni cu Patria Mamã, creând astfel un val de fervoare naþionalistã în alte republici sovietice. Ceauºescu, care ºtia de la U.M. 0920/A cã sovieticul ce l-a contact pe Ion Iliescu venise în România sã recruteze aderenþi pentru o loviturã de stat în România, a ascultat de câteva ori banda de magnetofon ce conþinea înregistrarea acestei convorbiri pe care Iliescu, bineînþeles, nu i-o raportase. La scurt timp dupã aceasta Ceauºescu l-a îndepãrtat pe Iliescu din anturajul sãu apropiat, numindu-l secretar al unui comitet judeþean de partid. Pentru a nu irita Moscova, Ceauºescu l-a pãstrat însã membru supleant al Comitetului Politic Executiv, dar a ordonat U.M. 0920/A sã-l þinã pe Iliescu în continuã supraveghere. (Dupã ce am pãrasit România, U.M. 0920/A ºi-a schimbat

7722

68-69.qxd 11/19/2009 18:13 Page 73

indicativul în U.M. 0110 ºi a fost condusã de generalul Victor Neculicioiu.) Un proverb spune cã pe cine nu laºi sã moarã nu te lasã sã trãieºti. La 22 decembrie 1989, dupã ce Ceauºescu a abandonat sediul Comitetului Central, Ion Ilici Iliescu s-a proclamat preºedinte al unui Comitet Provizoriu pentru Unitate Naþionalã creat ad-hoc. La 23 decembrie Iliescu a anunþat cã Ceauºescu a fost arestat, ºi un purtãtor de cuvânt al sãu a asigurat România cã tiranul va fi judecat public. În ziua de Crãciun televiziunea românã a informat însã cã Nicolae ºi Elena Ceauºescu fuseserã condamnaþi la moarte ºi executaþi. Primele indicaþii cã revolta popularã din decembrie 1989 a fost furatã de comuniºti educaþi la Moscova au fost continuate în articolul jurnalistului francez Kosta Christitch intitulat „Mâna Moscovei,” care a apãrut la sfârºitul lui decembrie 1989 în revista Le Point din Paris. A urmat apoi o carte despre evenimentele din decembrie 1989, primitã cu viu interes în Occident, scrisã de

francezul Radu Portocala 3 care în mai 1990 a venit în România împreunã cu jurnalistul Olivier Weber pentru a studia „revoluþia” românã. Potrivit acestei cãrþi, generalii Victor Stãnculescu ºi Mihai Chiþac, care au avut un rol crucial în evenimentele din decembrie 1989, ar fi acþionat pe baza indicaþiilor primite de la Moscova prin GRU (serviciul sovietic de informaþii militare), care i-ar fi contactat cu câteva luni înainte la Budapesta. În cartea Moºtenirea Kremlinului (Bucureºti: Editura Venus, 1993), am descris similitudinile dintre evenimentele din decembrie 1989 ºi planul sovietic Dnestr 5 pentru înlocuirea lui Ceauºescu cu un comunist mai docil Kremlinului

– plan pe care l-am cunoscut în anii când am avut în subordine U.M. 0920/A.

Planul Dnestr a fost declanºat în august 1969 când Ceauºescu a invitat în România, fãrã acordul Moscovei, pe viitorul preºedinte american Richard Nixon, care deocamdatã pierduse alegerile ºi era ostracizat de Kremlin. Lansarea operaþiei Dnestr a fost precedatã de anularea de cãtre Moscova a vizitei pe care Brejnev ºi Kosâghin urmau sã o facã în România în 1969, vizitã ce fusese larg popularizatã în presa celor douã þãri. Redau pe scurt aceste similaritãþi, deoarece mãrturii ulterioare ale unui înalt ofiþer de Securitate prezintã alte asemãnãri, extrem de relevante, între planurile Kremlinului pentru înlocuirea lui Ceauºescu ºi evenimentele din decembrie 1989. Planul Dnestr, al cãrui conþinut l-am cunoscut pânã în iulie 1978, a avut cinci prevederi de bazã: (1) preluarea conducerii Armatei ºi Securitãþii de cãtre un înalt ofiþer român recrutat de organele sovietice; (2) crearea unui Front al Salvãrii Naþionale – care figura ºi în planurile Kremlinului pentru instalarea de guverne pro-sovietice în Grecia ºi Spania; (3) atragerea simpatiei inter- naþionale prin lansarea zvonului cã zeci de mii de oameni au fost uciºi de teroriºti strãini veniþi în ajutorul lui Ceauºescu; (4) informarea permanentã a

Moscovei asupra stadiului loviturii de stat; ºi (5) solicitarea intervenþiei militare

a URSS în cazul când succesul loviturii de stat ar fi fost periclitat. Similitudinile dintre aceste prevederi ºi evenimentele din decembrie 1989 sunt relevante. La 22 decembrie 1989, doar la câteva ore dupã fuga lui Ceauºescu, generalul în rezervã Nicolae Militaru, a cãrui recrutare de cãtre

7733

4

68-69.qxd 11/19/2009 18:13 Page 74

sovietici (înregistratã magnetic de U.M 0920/A) a fost prezentatã în 1987 în

prima mea carte, Orizonturi Rosii, 6 s-a autoproclamat ºef al forþelor armate ºi

a pus imediat Securitatea sub controlul sãu. În noaptea de 22 decembrie 1989

Ion Ilici Iliescu, ale cãrui contacte secrete cu Moscova le descrisesem de asemenea public, a creat Frontul Salvãrii Naþionale ºi s-a autoproclamat preºedintele sãu. Ideologul acestui Front a fost Silviu Brucan, care a anunþat imediat cã Frontul avea binecuvântarea Moscovei. Ca sã fie ºi mai convingãtor, a spus cã obþinuse personal acea aprobare cu ocazia unei vizite pe care o fãcuse la Moscova în urmã cu câteva sãptãmâni. Televiziunea româna a raportat pe larg

afirmaþiile lui Brucan. El ºi-a înghiþit însã propriile vorbe a doua zi, când Eduard ªevardnadze, un ofiþer KGB acoperit ca ministru de Externe al Uniunii Sovietice,

a negat vehement orice amestec sovietic în evenimentele din România. În prima ºedinþã a Frontului Salvãrii Naþionale, care a avut loc în aceeaºi noapte la sediul CC al PCR, Iliescu a chemat la telefon pe liderul sovietic Mihail Gorbaciov spre a-i „raporta stadiul evenimentelor. 7 ” Prof. Dumitru Mazilu, care mi-a fost subaltern în Securitate ºi care la 22 decembrie 1989 a devenit vicepreºedinte al Frontului Salvãrii Naþionale, a asistat la convorbire. El a descris-o pe larg în cartea sa Revoluþia furatã precum ºi în numãrul din 27 iulie 1991 al sãptãmânalului Lumea Liberã din New York. Regretatul ambasador Aurel Dragoº Munteanu, care a fost de asemenea dizident politic în anii lui Ceauºescu ºi unul din liderii rãscoalei din decembrie 1989, dupã care a cerut azil politic în SUA, mi-a confirmat cã aceastã convorbire telefonicã a avut în- tr-adevãr loc. Ambasadorul Munteanu, care a fost ºi el martor la convorbirea telefonicã dintre Iliescu ºi Gorbaciov, nu a avut însã impresia cã aceºtia s-ar fi aflat în relaþii apropiate. De îndatã ce Ion Iliescu ºi generalul Militaru s-au instalat la cârma þãrii, ei au lansat o dezinformare de tip KGB conform cãreia Securitatea ar fi ucis 60.000 de oameni numai în Bucureºti ºi Timiºoara. Lansarea de ºtiri false menite sã incite populaþia contra lui Ceauºescu era de asemenea parte a planului Dnestr. Presa sovieticã s-a grãbit sã confirme cifrele, ºi sã toarne benzinã pe foc cu „detalii” despre masacru. În iunie 1990, noul guvern din Bucureºti a admis cã de fapt totalul victimelor rãscoalei pe întreaga þarã a fost de numai 1.030, din care 889 au murit dupã executarea lui Ceauºescu. La orele 2 în dupã-amiaza zilei de 23 decembrie 1989 televiziunea românã

a anunþat cã Frontul Salvãrii Naþionale a cerut ajutor militar Uniunii Sovietice deoarece „teroriºti neidentificaþi” erau pe cale sã-l reinstaureze pe Ceauºescu. Aceasta era o altã prevedere a planului Dnestr: gãsirea unui pretext pentru o intervenþie militarã sovieticã, ce trebuia sã aibã loc dacã succesul loviturii de stat ar fi fost primejduit. Ambasada Sovieticã din Bucureºti a intrat prompt în joc, declarând presei cã personalul ei era în pericol din cauza teroriºtilor. În aceeaºi searã programul de televiziune sovietic Vremea a „confirmat” cã Ceauºescu era sprijinit de „mercenari strãini” ºi a anunþat cã Gorbaciov a informat deja pe „tovarãºul Iliescu” cã Uniunea Sovieticã i-a aprobat ajutorul

7744

68-69.qxd 11/19/2009 18:13 Page 75

militar solicitat. Departamentul de Stat al SUA, care voia sã opreascã continuarea „genocidului”, a anunþat public cã Washingtonul priveºte cu simpatie o intervenþie militarã sovieticã în România. Kremlinul a evitat însã implicaþiile politice ale unei astfel de intervenþii deoarece, în ziua de Crãciun, Ceauºescu a fost împuºcat. Asasinarea dictatorului a fost singurul eveniment care nu a fãcut parte din planul Dnestr pe care l-am cunoscut pânã în iulie 1978, când am fãcut ruptura cu Ceauºescu. La 29 decembrie 1989 televiziunea românã a anunþat formarea unui guvern provizoriu, ºi similitudinile cu planul Dnestr au continuat. Conform acestui plan, oamenii Moscovei trebuiau ca, dupã succesul loviturii de stat, sã preia imediat conducerea celor trei „forþe vitale” cu ajutorul cãrora Kremlinul ºi-a consolidat întotdeauna controlul politic al þãrilor pe care le-a sovietizat: Armata, Externele ºi Internele. Meritã reamintit cã dupã ce Armata Roºie a „eliberat” România, Kremlinul a instalat pe ofiþerul NKVD Emelian Bodnarenko, românizat ca Emil Bodnãraº, în fruntea Armatei, pe cominternista Ana Pauker la Externe, ºi pe agentul NKVD Teohari Georgescu la Interne. În primul guvern al regimului Iliescu ministrul Apãrãrii a fost, bineînþeles, generalul Nicolae Militaru. Ministrul de Externe a fost Sergiu Celac, fost adjunct ºef de secþie la CC al PCR ºi translator personal al lui Ceauºescu, care în 1978 a fost contactat secret de organele sovietice pentru a fi atras în planul Dnestr. În Moºtenirea Kremlinului am descris întâlnirea secretã (înregistratã magnetic) pe care Sergiu Celac a avut-o în vara lui 1978 cu un reprezentat al organelor de informaþii sovietice trimis la Bucureºti cu misiunea de a-l atrage pe demnitarul român în operaþia Dnestr sub promisiunea cã i se vor acorda înalte rãspunderi în guvernul ce va fi constituit de Moscova. 8 Faptul cã Celac nu a raportat despre aceste contacte l-a convins pe Ceauºescu cã intenþiona sã lucreze pentru sovietici, din care cauzã l-a îndepãrtat din funcþie cu câteva sãptãmâni înainte ca eu sã cer azil politic. Iar ministru de Interne a fost generalul Mihai Chiþac, despre care Radu Portocalã a afirmat cã era de asemenea în contact cu organele sovietice. 9 Noul prim-ministru, chipeºul Petre Roman, a scos ºi mai mult în evidenþã mâna Moscovei. El fusese urmãrit zi ºi noapte de generalul Nicolae Pleºiþã, primul adjunct al ministrului de Interne, deoarece devenise amantul Zoiei Ceauºescu. Aceasta a fost ultima picãturã din paharul lui Ceauºescu: dacã s-a îndoit vreodatã cã Moscova îi voia scalpul, acum nu mai avea dubii. Valter Roman, tatãl noului iubit al Zoiei, a fost ofiþer sovietic, sub numele Ernst Neuländer, în una din Brigãzile Roºii Internaþionale constituite pentru Rãzboiul Civil din Spania, ºi s-a reîntors la Moscova dupã terminarea lui. În 1943-1944 Valter Roman a urmat cursul special al Cominternului pentru viitorii conducãtori ai partidelor comuniste strãine, ºi a fost trimis sã lucreze la emisiunile pentru România ale postului de radio Moscova. Acolo a colaborat cu Ana Pauker, Iosif Chiºinevschi, Leonte Rãutu ºi alþi „înalþi” comuniºti ce primiserã azil politic în Uniunea Sovieticã. Un an mai târziu a fost trimis în România ca ofiþer politic al Diviziei Horia, Cloºca ºi Criºan. La 27 iunie 1945, Prezidiul Sovietului Suprem l-a decorat pe Valter Roman

7755

68-69.qxd 11/19/2009 18:13 Page 76

10

cu ordinul „Steaua Roºie” pentru activitatea sa la „radiodifuziunea specialã.”

Curând dupã aceea Kremlinul l-a impus pe Valter Roman în CC al PCR. În 1946 el a devenit ºef al Marelui Stat Major al Armatei României comuniste, ºi apoi ministru al Poºtelor ºi Telecomunicaþiilor. Zece ani mai târziu, Valter Roman a fost implicat de KGB în rãpirea liderului

maghiar Imre Nagy din ambasada iugoslavã de la Budapesta, unde s-a refugiat în urma invaziei militare sovietice a Ungariei. În Orizonturi Roºii (pp. 357-359), publicatã în 1987, am descris modul cum a fost adus Imre Nagy în România, ºi ce s-a întâmplat cu el cât timp a fost þinut sub arest în Bucureºti.

1988, Orizonturi Roºii a fost publicatã ilegal la Budapesta, sub forma unei

ediþii de buzunar (samizdat) în doua volume, ºi în 2000 a fãcut obiectul unei emisiuni speciale la Duna TV, produsã de ziaristul maghiar Imre Szabo cu sprijinul subsemnatului.

În

Emisiunea despre Orizonturi Roºii a prezentat noi documente din arhivele maghiare legate de rãpirea lui Imre Nagy din Budapesta. Printre ele se afla ºi

o telegramã cifratã din 23 noiembrie 1956 cãtre Hruºciov, trimisã din

Budapesta de Malenkov, Suslov ºi Aristov, membri ai Biroului Politic al PCUS. 11

Redau textul acestei telegrame:

„Cãtre Comitetul Central al PCUS Imre Nagy ºi grupul sãu au pãrãsit ambasada iugoslavã ºi în prezent se aflã sub pazã de încredere. În momentul plecãrii, Nagy ºi ai sãi s-au îmbrãþiºat ºi s-au sãrutat cu colaboratorii ambasadei. La un moment dat, dupã îmbarcarea grupului într-un autocar, Nagy a încercat sã revinã în clãdirea ambasadei, dar niºte unguri ºi colaboratorii noºtri l-au împiedicat. Tovarãºul Walter Roman (*), sosit la Budapesta împreunã cu tovarãºul Dej, ieri, 22 noiembrie, s-a întreþinut cu Nagy, pe care-l cunoaºte încã din perioada activitãþii desfãºurate în Komintern. A reieºit cã Nagy refuza categoric sã pãrãseascã þara sau sã dea vreo declaraþie favorabilã actualului guvern maghiar, invocând faptul cã este lipsit de libertate. Precum se vede, iugoslavii l-au instructat temeinic pe Imre Nagy Tovaraºul Kádár ºi tovarãºii români sunt fermi ºi considerã cã Nagy ºi grupul sãu trebuie porniþi, fãrã zãbavã, la drum. În baza înþelegerii dintre tovarãºii unguri ºi români, Nagy ºi grupul lui vor porni azi spre România, unde, conform celor declarate nouã de tovaraºul Dej, li se va asigura ºederea (sub pazã adecvatã). Tovarãºul Kádár ºi tovarãºii români [discutau] când, cum ºi ce fel de comunicat sã dea publicitãþii, în acord cu guvernul român, despre trimiterea în România a lui Imre Nagy ºi a grupului sãu.

Malenkov, Suslov, Aristov 23 noiembrie 1956

(*) Walter Roman, membru al CC al PCR”

7766

68-69.qxd 11/19/2009 18:13 Page 77

În 1990, fragila presã de opoziþie care se înfiripa în România a dezgropat cartea Secolul XX: Secolul Marilor Revoluþii, scrisã de tatãl premierului Petre Roman. „Cine va veni dupã noi?” cugeta profetic Valter Roman în cartea sa. „Dupã noi vor veni cei care vor trebui sã vinã, cãci nu existã post-comunism,” îºi rãspunde singur. „Noi nu scriem istoria; noi o creãm,” a conchis Valter Roman. Acesta era, cuvânt cu cuvânt, motto-ul KGB înscris cu litere capitale pe prima paginã a cursului sãu pentru pregãtirea cadrelor de conducere ale DIE. Câþiva ani mai târziu, Comisia Senatorialã pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989 a descoperit alte asemãnãri, cel puþin tot atât de rele- vante, între planurile Kremlinului pentru înlocuirea lui Ceauºescu ºi eve- nimentele din decembrie 1989. Este semnificativ cã regimul Iliescu a încercat sã pãstreze secret mãrturiile respective. În 1996, acestea au fost publicate însã sub forma unei cãrþi de vicepreºedintele acestei comisii, senatorul ªerban Sãndulescu. 12 Din mãrturii rezultã cã în noiembrie 1989 Ceauºescu a ordonat conducerii Securitãþii sã prelucreze cu cadrele superioare o variantã actualizatã a planului Dnestr, recent descoperitã de organele Securitãþii. Generalul Iulian Vlad ºi ceilalalþi foºti conducãtori ai Departamentului Securitãþii Statului audiaþi de comisie au refuzat „sã vorbeascã despre pregãtirile puciste fãcute de o structurã autohtonã din care fãceau parte numeroºi agenþi KGB ºi GRU, civili ºi militari.” 13 Unii din subalternii lor au fost însã mai puþin fanatici. Potrivit declaraþiilor lt. colonelului Dumitru Rãºinã, ºeful Securitãþii judeþene Arad, 14 noul plan al Moscovei a fost prelucrat la 11 noiembrie 1989 cu toþi ºefii judeþeni de Securitate, convocaþi simultan în trei centre: Bucureºti (ºefii din Muntenia, Oltenia), Braºov (Transilvania, Timiºoara, Gorj, Caraº-Severin) ºi Iaºi (Moldova ºi Dobrogea). Prelucrarea a avut un caracter extrem de secret ºi un ritual neobiºnuit. La ora 11 fix generalii Iulian Vlad în Bucureºti, Constantin Stamatoiu în Braºov ºi Victor Neculicioiu în Iaºi au desfãcut un plic sigilat care „conþinea ºase foi ºi jumãtate scrise la o maºinã cu caractere mari” [n.a.: în anii 1970, am comandat maºini electrice de scris cu caractere mari de la IBM pentru rapoartele speciale ale DIE ºi UM 0920/A destinate lui Ceauºescu, ºi am dat câteva din aceste maºini IMB la cabinetul sãu.] Documentul a fost intitulat „Notã” ºi purta „antetul Cancelariei CC-ului.” În materialul prelucrat s-a arãtat cã „din datele ºi informaþiile primite din exterior” precum ºi din „lucrarea informativã de cãtre aparatul de informaþii interne a unor persoane adverse preºedintelui Ceauºescu” rezultã „neîndoielnic” cã Moscova pregãteºte o loviturã de stat în România menitã sã-l schimbe pe Ceauºescu de la conducerea ei. Potrivit documentului:

„În urmãtoarele trei luni se vor întâmpla unul din urmãtoarele evenimente:

a) lichidarea lui Ceauºescu în urma unei vizite pe care o va face în Crimeea

sau la Moscova, ca invitat la o plenarã de partid sau consfãtuire;

b) schimbarea sa din funcþia de secretar general ºi ºef de stat, urmare a

7777

68-69.qxd 11/19/2009 18:13 Page 78

unei plenare care va avea loc în Bucureºti într-un loc secret, unde va fi demis; c) apariþia unor manifestãri de stradã de tip Braºov sau Valea Jiului, la care vor participa elemente declasate ºi foºti deþinuþi de drept comun, unde vor avea loc ciocniri cu armata, vor fi ocupate sediul [CC al PCR] ºi [Ceauºescu] va fi obligat sã fugã sau va fi prins ºi judecat.” 15

Alte semnale ce sugereazã implicarea Moscovei în evenimentele din decembrie 1989 sunt cuprinse în stenograma aºa-zisului „proces Ceauºescu” extrasã de pe pelicula filmului procesului. Stenograma a fost publicatã în cea de a doua ediþie a cãrþii Orizonturi Roºii, apãrutã în februarie 1990, deoarece atesta cã majoritatea acuzaþiilor aduse Ceauºeºtilor în proces au fost preluate din aceastã carte. Era normal sã fie aºa. În acele zile, România era atât de izolatã de restul lumii încât Congresul XIV al PCR, deschis la 20 noiembrie 1989, dupã ce Zidul Berlinului fusese deja demolat, l-a zeificat pe tiran ºi l-a reales lider pentru alþi cinci ani. Atunci doar cei ce aveau curajul sã asculte Europa Liberã cunoºteau câte ceva despre adevãrata faþã a lui Ceauºescu din serializarea cãrþii Orizonturi Roºii, care a început la 1 ianuarie 1988, ºi a fost reluatã în 1989. În 1996, stenograma procesului a fost publicatã ºi în România, într-o carte intitulatã Procesul Ceauºescu: Stenograma Integralã ºi Necenzuratã a Procesului de la Târgoviºte. 16 Din stenogramã se desprinde clar faptul cã tiranul a fost omorât în grabã deoarece era hotãrât sã expunã public rolul Moscovei în evenimentele din decembrie 1989. Potrivit stenogramei, Ceauºescu a declarat la deschiderea procesului cã noii conducãtori ai României servesc „o putere strãinã” cu ajutorul cãreia s-au instalat la cârma þãrii. „Nu recunosc aceastã bandã de trãdãtori de þarã care sunt în legãturã cu strãinãtatea!” a adãugat Ceauºescu. „Nu rãspund celor ce au chemat armatele strãine în þarã,” a spus el de mai multe ori. „Rãspund în faþa Marii Adunãri Naþionale ºi a poporului, nu a celor care au organizat lovitura de stat cu ajutorul agenturilor strãine.” 17 La mai puþin de o orã dupã începerea „dezbaterilor,” preºedintele aºa- zisului tribunal ºi-a citit sentinþa: acuzaþii au fost condamnaþi „la pedeapsa capitalã ºi confiscarea totalã a averii, pentru sãvârºirea infracþiunilor de genocid prevãzute de art. 357 aliniatul 1, litera c, Cod Penal; subminarea puterii de stat prevãzutã de art. 162 Cod Penal; act de diversiune, prevãzut de art. 163 Cod Penal ºi subminarea economiei naþionale prevãzutã de art. 165, aliniatul 2 Cod Penal.” (p. 51) „Nu recunosc nici un tribunal!” a rãspuns Ceauºescu. Aceasta a declanºat lovitura de teatru. „Avocatul apãrãrii,” Nicolae Teodorescu, a cerut cuvântul ºi a declarat solemn: „Nerecunoscând tribunalul, nu exercitã nicio cale de atac. Vã rog sã constataþi cã hotãrârea este definitivã în condiþiile acestea.” La sfârºitul acestei parodii judiciare, ale cãrei detalii se þin ºi azi secrete, Ceauºescu ºi soþia au fost „executaþi” în condiþii cel puþin bizare, care nu au

7788

68-69.qxd 11/19/2009 18:13 Page 79

fost încã total elucidate. Reprezentanþii la proces ai noii conduceri a României, Virgil Mãgureanu, profesor pentru ofiþerii de securitate la Academia de Partid ªtefan Gheorghiu, Gelu Voiculescu-Voican, pretins expert în ºtiinþe oculte, ºi generalul Stãnculescu, un fel de omolog al meu la MFA, au organizat însã aceastã lichidare în stilul KGB ºi al Securitãþii, care s-au ferit întotdeauna sã-ºi punã victimele în faþa plutonului de execuþie de teamã cã ele vor demasca înscenarea juridicã în faþa celor care urmau sã-i execute. Dupã omorârea Ceauºeºtilor, Mãgureanu a devenit ºef al „noii” Securitãþi, care a fost românizatã ca Serviciul de Informaþii Român. Voiculescu-Voican ºi gen. Victor Stãnculescu au devenit vice-premieri. Colonelul Gicã Popa, care a prezidat aceastã parodie judiciarã, a fost avansat la gradul de general de justiþie. La 1 martie 1990 un comunicat al guvernului a anunþat însã cã el s-a „sinucis în biroul sãu.” Autoritãþile nu au aprobat cererea de autopsie fãcutã de soþia generalului Popa ºi au refuzat sã elibereze cadavrul familiei. Potrivit relatãrilor soþiei sale, care a vãzut cadavrul generalului Popa doar cu ocazia înmormântãrii, acesta ar fi avut vânãtãi la încheieturile mâinilor. Ea a mai spus cã soþul ei a avut mustrãri de conºtiinþã ºi cã a intenþionat sã contacteze ambasada SUA pentru a o informa despre ceea ce s-a petrecut în mod real la procesul Ceauºeºtilor. 18 Potrivit relatãrilor lui Napoleon Popa, fratele decedatului general (publicate în Lumea Liberã din 13 iulie 1991, pp. 24-25), Gicã Popa nu a fost de acord cu omorârea Ceauºeºtilor. El i-a repetat de multe ori fratelui sãu cã a dat sentinþa de condamnare la moarte „cu drept de recurs” deoarece voia ca Ceauºeºtii sã fie pânã la urmã condamnaþi pe viaþã ºi sã „trãiascã într-o camerã cum am trãit ºi noi, cu douã felii de salam.” Napoleon Popa a mai spus cã fratele sãu nu a îmbrãcat noua uniformã de general decât o singurã datã, ºi cã a refuzat o propunere ulterioarã de a deveni ministrul Justiþiei deoarece nu vroia sã fie recompensat pentru ceea ce a fãcut. Cinci alþi generali implicaþi în evenimentele din decembrie 1989 au murit în împrejurãri la fel de suspecte, încã neelucidate: gen. Vasile Milea, ministrul Apãrãrii, aparent sinucis; gen. Nicolae Doicaru, fost ºef al DIE, care cunoºtea legãturile secrete ale preºedintelui Iliescu cu KGB, mort „accidental” ºi îngropat farã ca familia sã poatã vedea cadavrul; gen. Emil Macri, ºeful direcþiei II a Securitãþii ºi gen. Constantin Nuþã, ºef al Miliþiei, care au co-organizat represiunea de la Timiºoara; gen. Dumitru Puiu, comandant al aeroportului Otopeni, unde au fost uciºi numeroºi revoluþionari. Sute de alte personaje cheie implicate în evenimentele din ’89, care puteau spune adevãrul despre modul cum revolta popularã a fost furatã de comuniºti, ºi-au gãsit sfârºitul în condiþii bizare. 19 Cinismul înscenãrii juridice menite sã închidã gura Ceauºeºtilor a fost scos ºi mai mult în evidenþã în Occident în 1996, când s-au împlinit 50 de ani de la procesul din Nürenberg. Procesul criminalilor de rãzboi naziºti s-a judecat în faþa întregii lumi ºi a durat 403 sesiuni. „Procesul Ceauºescu” s-a desfãºurat în secret ºi a durat 55 de minute. Procesul de la Nürenberg s-a bazat pe

7799

68-69.qxd 11/19/2009 18:13 Page 80

300.000 de documente ºi mãrturii. „Procesul Ceauºescu” a avut la bazã un singur petic de hârtie pe care procurorul militar, maiorul Dan Voinea (avansat ºi el general dupã terminarea procesului), ºi-a mâzgãlit acuzaþiile. La sfârºitul procesului de la Nürenberg zece acuzaþi au fost executaþi în prezenþa a numeroºi martori reprezentând puterile coaliþiei anti-hitleriste. Ceauºeºtii au fost omorâþi „la negru” la doar câteva minute dupã terminarea „procesului.” La 28 decembrie 1989, ziaristul francez Franz Oliver Giesbert a scris în Le Figaro cã dacã Ceauºescu ar fi avut parte de un proces public, „ar fi putut face dezvãluiri cu privire la foºtii sãi tovarãºi care au devenit gorbacioviºti ºi troneazã astãzi în Consiliul Frontului Salvãrii Naþionale. De aceea era urgent sã i se închidã gura, era urgent sã fie omorât.” Într-un alt articol, apãrut a doua zi în revista Le Point, jurnalistul francez Kosta Christitch a ajuns la aceeaºi concluzie. Guvernul din Bucureºti, realizând grotescul simulacrului juridic numit pompos „Procesul Ceauºescu,” a încercat sã-l legalizeze post-mortem, recurgând la practica sovieticã a creãrii de documente fictive. Un exemplu concludent îl constituie „Hotãrârea pentru Instituirea unui Tribunal Militar Excepþional care sã procedeze de urgenþã la judecarea faptelor comise de CEAUªESCU NICOLAE ºi CEAUªESCU ELENA.” Aceastã Hotãrâre, publicatã la mult timp dupã „proces,” este semnatã: „Preºedintele Consiliului Frontului Salvãrii Naþionale ION ILIESCU. România, Bucureºti, 24 decembrie 1989.” Cei care au falsificat acest document au uitat însã cã Ion Iliescu a devenit preºedinte al Consiliul Frontului Salvãrii Naþionale numai la 26 decembrie 1989. (subl. n.) Un alt fals este documentul intitulat „RECHIZITOR din 24 decembrie 1989” care dispune „punerea în miºcare a acþiunii penale ºi trimiterea în judecatã” a Ceauºeºtilor. Acest document este semnat de „maior de justiþie Voinea Dan,” care a aflat însã despre procesul Ceauºescu numai la 25 decembrie 1989. Documentul falsificat poartã aprobarea unui „colonel de justiþie” al cãrui nume este indescifrabil ºi aratã cã ar fi fost înregistrat la Direcþia Procuraturilor Militare sub numãrul „1 - S.P. / 1989.” 20 De îndatã ce Ion Ilici Iliescu s-a autoinstalat la cârma României, presa din Occident s-a grãbit sã dezgroape o ºtire publicatã anterior potrivit cãreia el ar fi fost coleg cu Mihail Gorbaciov în timpul studenþiei la Moscova, unde ambii ar fi fost secretari de partid – Iliescu pentru studenþii strãini ºi Gorbaciov pentru cei sovietici. Presa occidentalã ºi-a reamintit, de asemenea, un articol în care Iliescu pleda pentru o politicã de „restructurare” (echivalent românesc al perestroika-ei) în România. Articolul respectiv fusese publicat în 1987 în gazeta România literarã ºi fusese reluat în acelaºi an de revista vest-germanã Der Spiegel (9 noiembrie, 1987, p. 186). Presa occidentalã ºi-a reamintit ºi faptul cã Ceauºescu l-a scos pe Iliescu din Comitetul Politic Executiv dupã ce Gorbaciov a devenit conducãtor al Uniunii Sovietice, ºi cã acelaºi Ceauºescu l-a þinut pe Iliescu în afara Bucureºtiului în timpul vizitei pe care Gorbaciov a fãcut-o în România. Ritualul succesiunii de la Ceauºescu la Iliescu a produs alte dovezi cã noii

8800

68-69.qxd 11/19/2009 18:13 Page 81

conducãtori de la Bucureºti urmau, pas cu pas, regulile Kremlinului. Una din legile nescrise ale succesiunii comuniste a fost ca noul lider sã punã toate nejunsurile generate de comunism pe seama exceselor predecesorului sãu. Aceastã necrofagie politicã a fost urmatã cu sfinþenie de toþi liderii din Kremlin. Lenin a acuzat þarii ruºi de mizeria economicã, politicã ºi socialã creatã de revoluþia sovieticã. Stalin l-a acuzat pe Troþky de foametea care a omorât milioane în noua Uniune Sovieticã, iar Hruºciov l-a acuzat pe Stalin de odioasele crime comise de poliþia politicã sovieticã. Trei zile dupã ce Brejnev a venit la putere, el a pus pe umerii lui Hruºciov toate calamitãþile þãrii, de la ruina ei economicã pânã la conflictul dintre Moscova ºi Pekin. La rândul sãu, Gorbaciov l-a acuzat pe Brejnev cã a muls þara pentru profit personal, ºi a ordonat arestarea unora din rudele sale pentru a convinge lumea cã fenomenul corupþiei care devasta Uniunea Sovieticã se datora unor indivizi, nu sistemului comunist. La rândul sãu, Dej l-a acuzat pe Regele Mihai de foametea ce bântuia România dupã cel de Al Doilea Rãzboi Mondial, iar Ceauºescu a justificat starea economicã precarã a României prin nepotismele ºi abuzurile lui Gheorghiu-Dej. Noul conducãtor al României, Ion Ilici Iliescu, a pus întregul dezastru al României pe spatele predecesorului sãu. Iliescu a expus garderobele lui Ceauºescu ºi blãnurile Elenei ºi a informat cã 21 de palate, 41 de vile prezi- denþiale ºi 20 de cabane de vânãtoare care aparþinuserã lui Ceauºescu au fost confiscate. Toate acestea au fost salutare. Este însã semnificativ, ºi tipic sovie- tic, cã Iliescu nu a repudiat sistemul care l-a adus la putere pe Ceauºescu ºi i-a permis sã devasteze þara cu impunitate. Sub presiunea maselor populare, Iliescu a trecut partidul comunist în afara legii, dar a doua zi s-a rãzgândit ºi a anunþat cã soarta partidului va fi decisã într-un referendum popular care, din fericire, nu a mai avut loc. Când partidul comunist s-a autodizolvat, Frontul Salvãrii Naþionale s-a intitulat el însuºi partid politic ºi a absorbit pe cei mai importanþi membri ai defunctului partid comunist. Conducerea Frontului a decis, în acelaºi timp, ca membrii nomenclaturii lui Ceauºescu care au dovedit „competenþã profesionalã” în trecut sã fie menþinuþi în funcþii. De la bun început Iliescu ºi guvernul Roman nu au fãcut niciun secret din faptul cã privesc capitalismul ca inamic ºi Occidentul ca anatemã. „Nu vrem privatizare” ºi „Nu ne trebuiesc splendorile Occidentului” au devenit lozincile lor cotidiene din acele zile, iar numeroasele ziare din România care le-au publicat constituie mãrturie pentru posteritate. Spre deosebire de guvernele cehos- lovac, polonez ºi maghiar, care au atras emigraþia din Occident în efortul de democratizare a þãrii, noul guvern român a tratat cu ostilitate pe emigranþii care voiau sã-l ajute: „Cei ce vor sã ne fericeascã cu experienþa Apusului se pot întoarce de unde au venit” era o altã lozincã a noilor conducãtori din Bucureºti publicatã frecvent în ziarele vremii din România. Spre deosebire de guvernele celorlalte þãri din Europa rãsãriteanã, care s-au distanþat de Uniunea Sovieticã de la bun început, noul guvernul din Bucureºti a devenit ºi mai apropriat de Moscova decât guvernul lui Ceauºescu.

8811

68-69.qxd 11/19/2009 18:13 Page 82

Faptul cã primul demnitar strãin care a vizitat România – la doar câteva zile dupã impuºcarea lui Ceauºescu – a fost ministrul de Externe sovietic, Eduard ªevardnadze, este concludent. Nimic nu a fost însã mai definitoriu decât Pactul semnat de Iliescu ºi Gorbaciov la 5 aprilie 1990. Pactul prevede cã România ºi Uniunea Sovieticã recunosc graniþele prezente ale celor douã þãri, ºi cã România nu va adera la nicio alianþã militarã „detrimentalã Uniunii Sovietice.” Moscova a încercat sã atragã celelalte þãri ale Europei rãsãritene la semnarea unor acorduri similare, menite sã le interzicã viitoare cooperãri cu NATO, dar a fost respinsã cu indignare ºi demascatã public. La sfârºitul anului 1996 cancelarul german Helmuth Kohl a publicat cartea Vreau Unitatea Germaniei în care a relatat cã în 1989 „KGB ºi Stasi au încercat

sã organizeze o loviturã de stat [în RDG] ºi sã creeze pretexte pentru a solicita intervenþia militarã sovieticã.” Moscova avea, evident, un plan Dnestr pentru Republica Democratã Germanã tot aºa cum avea ºi pentru celelalte þãri ale fostului bloc sovietic. Din fericire, planurile Moscovei care vizau aceste þãri nu au avut sorþi de izbândã. Avalanºele de oameni din Germania de Est ce au luat drumul Occidentului dupã cãderea Zidului Berlinului au ameninþat sã lase în urmã o þarã depopulatã. Asta l-a convins pe Gorbaciov cã e mai avantajos sã vândã RDG pentru cele 34 miliarde de dolari cash oferiþi de guvernul de la Bonn. Cehoslovacia ºi Polonia au reuºit sã-ºi salveze de la mãcelul comunist doi remarcabili militanþi politici ce urau comunismul cu toate fibrele fiinþei: Václav Havel ºi Lech Walesa, care au reuºit sã dejoace planurile Moscovei. Noii conducãtori ai Ungariei le-au urmat exemplul. Populaþia celor trei þãri a încetat sã mai vadã în perestroika o manã cereascã, ºi a început sã se îndrepte cu paºi viguroºi cãtre democraþia occidentalã ºi economia de piaþã care le-a adus pânã la urmã mult râvnita libertate politicã, prosperitate economicã ºi securitate teritorialã. Faptul cã România nu a avut frontiere cu Occidentul ºi cã a fost complet izolatã de restul lumii datoritã blocadei informaþionale impuse de Ceauºescu ºi de Securitatea lui a fãcut populaþia mai accesibilã planurilor Moscovei. Ceauºescu a completat dezastrul eliminând majoritatea liderilor politici ce ar fi putut conduce procesul de reinstaurare a democraþiei în România. În sfârºit, sarcina Moscovei a fost uºuratã ºi de mizeria economicã din România, care a fãcut ca pânã ºi Uniunea Sovieticã sã fie de invidiat prin comparaþie.

*

* România ºi Rusia sunt singurele þãri în care trecerea de la comunism la democraþie s-a facut cu vãrsare de sânge. Celebrul istoriograf american John Lukacs, acum în cea de a noua decadã a vieþii, explicã aceasta prin izolarea geograficã a celor douã þãri. Pentru el, Rusia ºi România nu aparþin Europei. „Barocul, Renaºterea, Iluminismul, toate aceste epoci care au civilizat Europa, nu au existat în Rusia, România, Moldova, Oltenia, Wallachia, Basarabia.”

*

8822

68-69.qxd 11/19/2009 18:13 Page 83

Faptul cã zeci de mii de luptãtori împotriva comunismului continuau sã fie ne- reabilitaþi în Rusia ºi România dupã 17 ani de la colapsul acestei erezii a fost un alt motiv ce l-a determinat pe Lukacs sã traseze frontiera politicã a Europei

la graniþa de Vest a României.

Mã numãr printre admiratorii lui Lukacs, unul din cei mai en vogue istorici contemporani a cãrui expertizã se extinde de la radicalismul neo-Whiggish pânã la istoria psihologicã contemporanã, dar nu-i împãrtãºesc aceastã tezã. România în care m-am nãscut a fost un epicentru al culturii europene, ºi capitala ei era supranumitã Le Petit Paris. Gheorghe ªincai, care a înfiinþat peste 300 de ºcoli în limba româna, ocupã loc de cinste în panteonul iluminiºtilor europeni, alãturi de Voltaire, Diderot, Herder. Nicolae Bãlcescu, sufletul Revoluþiei din 1948, s-a format la ºcoala Revoluþiei Franceze. Iar George Enescu, Constantin Brâncuºi ºi Traian Vuia, titani ai muzicii, artei ºi respectiv ºtiinþei europene, s-au nãscut ºi format în România. În 1945, aceastã Românie a fost însã cotropitã de un gigant feudal care a transformat-o într-o samoderjavie, tradiþionalul totalitarism rusesc în care un dictator conduce þara cu ajutorul poliþiei sale politice.

În anii 1970 l-am însoþit pe Ion Gheorghe Maurer la o audienþã la Papa Paul VI, care l-a întrebat, în glumã, dacã a venit la Vatican cu vreo dorinþã specialã. „Da,” i-a rãspuns premierul. „Schimbaþi-ne poziþia geograficã a þãrii.” România

a fost singura þarã din fosta Europã esticã care nu a avut frontiere cu

Occidentul. ªi România este acum singura þara din fosta Europã de est care, ca ºi Rusia, a rãmas un stat poliþist. În ultimii 20 de ani românii au dãrâmat zidurile cu care securiºtii au izolat

þara de restul lumii precum ºi barierele pe care le-au ridicat între cetãþenii ei, ºi

o nouã generaþie se strãduieºte sã dea þãrii o nouã identitate naþionalã. Din

pãcate însã securiºtii au devenit un fel de fac totum în viaþa politicã, economicã

ºi socialã a þãrii, tot aºa cum KGB-ºtii sunt în Rusia. Ion Ilici Iliescu, care

cunoºtea doar sistemul sovietic de guvernare cu ajutorul poliþiei politice, a salvat Securitatea ºi serviciul ei de spionaj rebotezându-le cu nume noi, ºi pretinzând cã sunt organizaþii democratice. În 1996 am primit de la Virgil Mãgureanu, directorul SRI, Cartea Albã a Securitãþii, o monumentalã operã de dezinformare în patru volume conþinând

1.947 pagini care acrediteaza ideea cã dupã „îndepãrtarea NKVD-iºtilor” ºi „evreilor” din Securitate aceasta „a servit interesul naþional,” ºi cã deci securiºtii

ar fi patrioþi care trebuie menþinuþi în serviciile secrete de azi. Occidentul, care

a catalogat de mult Securitatea drept una din cele mai criminale poliþii politice ale fostului bloc sovietic, a zâmbit compãtimitor. Regretatul senator Ticu Dumitrescu, preºedintele Asociaþiei Foºtilor Detinuþi Politici, a condamnat însã zguduitor aceastã deformare a istoriei: „Vorbesc rareori despre anii mei de temniþã ºi pãtimiri, ºi aproape deloc despre coºmarele care mi-au sfârtecat somnul dupã eliberare.” Potrivit senatorului, aceste coºmare nu au fost determinate de „cei 14-15 ani de temniþã, lagãre de exterminare, de domiciliu obligatoriu sau viaþã de hãituit”, ci de faptul cã «aceºti cãlãi» care m-au hãituit,

8833

68-69.qxd 11/19/2009 18:13 Page 84

nu erau sovietici, ci erau fraþii mei români îmbrãcaþi în uniforme de securiºti, de miliþieni ºi nu în ultimul rând de magistraþi.” Din pãcate însã, Mãgureanu ºi securiºtii lui au învins. În 1996, „afacerea Bucur” a dovedit cã SRI-ul era, ca ºi Securitatea, un instrument personal al preºedintelui României cu care acesta supraveghea în secret opoziþia politicã. În acel an cãpitanul SRI Constantin Bucur a prezentat presei numeroase benzi de magnetofon marcate cu emblema SRI, ce fuseserã înregistrate ilegal de serviciul de interceptãri al SRI. Aceste benzi conþineau discuþii telefonice ale unor conducãtori ai partidelor de opoziþie cum ar fi Corneliu Coposu ºi Alexandru Paleologu, precum ºi ai principalelor ziare de opoziþie. Cãpitanul Bucur a relatat cã s-a speriat de amploarea pe care a luat-o interceptarea ilegalã a telefoanelor în SRI, ºi a vrut sã se punã la adãpost pentru ziua când „va veni o revoluþie adevãratã.” Potrivit relatãrilor cãpitanului Bucur, larg publicate în presa vremii, „numai în cabina mea se fãceau 1600 interceptãri pe an; în unitatea SRI în care am lucrat sunt 3 asemenea cabine, deci totalul ar fi de 4.800.” Cãpitanul Bucur nu cunoºtea numãrul total al telefoanelor ascultate ilegal de SRI, dar a estimat cã dacã s-ar pune cap la cap toate interceptãrile fãcute de toate cabinele SRI din Bucureºti ºi din judeþele þãrii s-ar ajunge la o „cifrã înspãimântãtoare ce contrazice flagrant comunicatul SRI care vorbeºte doar de 840 de mandate de interceptare” date SRI-ului în mod legal de cãtre parchet. Aceasta a constituit o încãlcare grosolanã a Constituþiei României, care garanteazã inviolabilitatea telefoanelor. Din relatãrile ofiþerului a rezultat cã SRI încalcã tot atât de grosolan ºi dispoziþiile legale ce reglementau interceptarea telefoanelor. Ordinele de interceptare, de exemplu, se dãdeau verbal de cãtre diferiþi ºefi ierarhici din SRI ºi nu în scris de cãtre organele juridice însãrcinate sã aprobe aceste mãsuri excepþionale. Pentru a ascunde acest abuz, SRI nu þinea o evidenþã realã a numelor persoanelor ascultate, în majoritatea cazurilor folosind identitãþi fictive. Tot pentru a evita depistarea acestor ilegalitãþi, numerele de telefon interceptate erau scrise în creion ºi ºterse din registrul unitãþii dupã terminarea urmãririi. Nici mãcar Securitatea lui Ceauºescu nu a comis asemenea ilegalitãþi. Din 1972 pânã în 1978 am coordonat o unitate specialã de ascultare (U.M. 0920/AT) ºi ºtiu cu certitudine cã aprobãrile pentru fiecare cerere de interceptare se dãdeau numai în scris, ºi cã exista o evidenþã realã, nemãsluitã, a tuturor persoanelor care fãceau obiectul interceptãrilor ºi ascultãrilor. Cum s-a încheiat aceastã „afacere”? Cãpitanul Bucur a fost trimis în justiþie pentru „divulgarea secretului de stat,” ºi nimeni nu a mai îndrãznit sã scoatã o vorbã despre interceptarea ilegalã a telefoanelor de cãtre SRI. În SUA, preºedintele Richard Nixon a fost forþat sã demisioneze pentru cã

a aprobat doar trei interceptãri ilegale, ºi a scãpat de închisoare doar pentru cã

a fost graþiat de preºedintele Ford, care l-a succedat. Colaboratorii apropiaþi ai preºedintelui Nixon care au fost implicaþi în aceste interceptãri, printre care ºi

8844

68-69.qxd 11/19/2009 18:13 Page 85

ministrul de Justiþie al SUA, George Mitchell, au petrecut însã ani grei în închisoare. De ce practicile Securitãþii continuã sã fie ºi azi la modã în România, care este membru NATO ºi al Comunitãþii Europene? Profesorul Tom Gallagher, unul din cei mai informaþi experþi în problemele româneºti, care predã un curs de evoluþie a statelor post-comuniste la Universitatea Bradford din Anglia, a conchis cã „în ultimii 25 de ani România s-a transformat dintr-un stat egalitarist într-un stat super inegalitarist condus de foºti comuniºti,” care „au adâncit prãpastia dintre un guvern parazitar ºi o societate demoralizatã.” Acesta este ºi subiectul cãrþii sale Romania since Communism: The Denial of Democracy (Hurst, 2004), care conchide cã „o Românie sub controlul acestor comuniºti corupþi ameninþã sã devinã o forþã destructivã ce poate genera instabilitate regionalã.” În traducere liberã: dupã 20 de ani de la cãderea comunismului ºtim cum o democraþie poate fi schimbatã în tiranie, dar continuãm sã învaþãm cum sã inversãm acel dezastru.

1 Laszlo Kallai, „Comoara Serviciilor Secrete.” ZIUA (Bucureºti, România), 8 mai 2007, p.1

2 Laszlo Kallai, „Servicii Secrete de Lux,” ZIUA, Mai 11, 2007, p. 1.

3 Radu Portocalã, Autopsie du coup d’État roumain: Au pays du mensonge triomphant (Paris: Calmann-Lévy, 1990).

4 Ibidem, p. 35.

5 Planul Dnestr a fost descris pe larg în Moºtenirea Kremlinului, pp. 289-312. 6 Red Horizons (Washington: Regnery Gateway, 1987), pp. 116, 193-197, 201-203.

7 Prof. Dumitru Mazilu, care mi-a fost subaltern în Securitate ºi care la 22 decembrie 1989 a devenit vicepreºedinte al Frontului Salvãrii Na- þionale, a asistat la convorbire, pe care a des- cris-o apoi pe larg în cartea sa Revoluþia furatã precum ºi în numãrul din 27 iulie 1991 al sãptã- mânalului „Lumea Liberã“ din New York, p. 9.

8 Pacepa, Moºtenirea Kremlinului, pp. 309-310.

9 Radu Portocalã, op. cit, p. 35.

10

Noiembrie 1945, Nr. 791/bs. Ambasadorului URSS în România, tov. S.I. Kavtaradze: Vã trimitem împuternicirea Prezidiului Sovietului Suprem al URSS pentru înmânarea decoraþiei ºi ordinului „Steaua roºie“ - nr. 1651765 cu di- ploma însoþitoare - nr. 283631 privind decora- rea lucrãtorului de la radiodifuziunea specialã,

decora- rea lucrãtorului de la radiodifuziunea specialã, Walter Roman, prin Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al

Walter Roman, prin Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 27 iunie 1945. La înmânarea decoraþiei este necesar sã se întocmeascã un protocol ºi sã se transmitã prin NKID la Secþia pentru decoraþii a Prezidiului Sovietului Suprem al URSS. Locþiitorul Secþiei þãrilor balcanice, A. Lavniscev.

11 Document recepþionat pe linia K. Colecþia Zenith, Arhiva fostului CC al PCUS.

12 Senator ªerban Sãndulescu, Decembrie 1989. Lovitura de stat a confiscat revoluþia românã; Agenþi ai GRU ºi KGB au avut un rol determinat (Bucureºti, Omega Press, 1996).

13 Sãndulescu, op. cit. p. 35.

14 Ibidem, Anexa 9, „STENOGRAMA ºedinþei de audiere din ziua de 2 iunie 1994, pp. 246-282.

15 Ibidem, p. 255.

16 Tana Ardeleanu, Rãzvan Savaliuc, col. Ion Baiu, Procesul Ceauºescu: Stenograma inte- gralã ºi necenzuratã a procesului de la Târgoviºte (Bucureºti, Omega Press, 1996)

17 Ibidem, pp. 28-33.

18 Procesul Ceauºescu, p. 150.

19 Bogdan Nicolai ºi Lica Manolache, „Bles- temul lui Ceauºescu”, România liberã, 11 decembrie 2005, p. 1.

20 Procesul Ceauºescu, pp. 62-64.

8855