Cresterea iepurilor - hrana iepurilor de casa, ce mananca iepurii, furaje verzi, uscate

si concentrate pentru iepuri

Materialul urmator trateaaza diferite aspecte ale alimentatiei iepurilor crescuti in
ferme sau in gospodarii. Foarte multi cititori BIOPRODUCT cauta informatii pivind
cresterea iepurilor (pentru carne), informatii privind infiintarea unor ferme de iepuri
cu fonduri minime. In sprijinul acestora, publicam cateva informatii generale despre
modul in care se hranesc iepurii, alimentatia corecta la iepuri, retete de furaje, norme
si ratii de hranire.
Iepurele este un animal rozator cu regim vegetarian (ierbivor). Aparatul digestiv al
iepurilor se caracterizeaza printr-un sistem redus de masticatie, un stomac
voluminos, un intestin lung si un cecum important. La iepuri, hana are o trecere lenta
a hranei prin intestin si necesita prezenta unei microflore abundente, antrenanta in
procesul digestiv (alimentele raman 48 ore si se elimina in 4 ore). Aceasta face ca
iepurele sa fie predispus la timpanism (balonare), la staze alimentare (slaba evacuare
din intestin) si la autointoxicari, mai ales in captivitate.
Iepurii au nevoie de ramuri verzi de salcie, plop, fag, tei, salcim, anin pentru a-si toci
dintii, dar si pentru valoarea lor nutritiva si influenta substantelor astringente
(taninuri) in prevenirea diareei. Continutul nutritiv al ramurilor verzi (saruri
minerale, vitamine etc.) asigura o buna digestie si asimilare a furajelor concentrate.
Crescatorul de iepuri trebuie sa tina seama de importanta fiziologiei digestiei la
iepuri, suplimentand permanent furajarea obisnuita cu ramuri verzi, frunze si
buruieni specifice.
De asemenea, el trebuie sa supravegheze cu atentie calitatea nutritiva a furajelor,
starea lor de conservare, gradul de umiditate si eventuala toxicitate a ierburilor si
buruienilor pe care le foloseste in furajarea iepurilor.
Substantele alburninoide sau proteice in hrana iepurilor
In timpul gestatiei si dupa aceea, in perioada de lactatie, iepuroaicele au nevoie de
furaje bogate in proteine. Femelele care isi mananca puii sint deseori determinate de
lipsa indelungata a furajelor bogate in proteine de origine animala.
Substantele hidrocarbonate si grasimile asigura intretinerea caldurii corpului, dau
energia nece sara functionarii organelor si formeaza rezervele de grasimi. Acestea se
gasesc in fin, otava, paie, ovaz, orz, porumb, secara, tarate, diferite feluri de faina
furajera, cartofi, gulii si sfecla.
Pentru ca ratia sa fie bine valorificata, furajele administrate trebuie sa contina in
anumite cantitati si intr-un raport corespunzator ambele grupe de substante
nutritive: azotate (albumine sau proteine) si neazotate (hidrocarbonate sau hidrati de
carbon). Acest raport, numit raport nutritiv, trebuie sa fie strans (1:3) in cazul
tineretului inainte si dupa intarcare, mijlociu (1:5) pentru femelele gestante sau in
lactatie si larg (1:78) pentru reproducatorii aflati in repaus.
Substantele minerale sunt indispensabile cresterii, deoarece - inainte de toate -

scheletul este format din fosfat si carbonat de calciu. Amintim prezenta fosforului in
muschi, a fierului in hemoglobina singelui, a sulfului in par, a sarii de bucatarie in
toate tesuturile si secretiile, Substantele minerale formeaza in corp solutii care permit
schimburile intre celule, ceea ce asigura o buna crestere. Sarurile minerale sant cel
mai bine asimilate si folosite de organism daca se incorporeaza in furaje (creta
furajera, faina de oase, faina de peste, sare).
Vitaminele in hrana iepurilor
Lipsa vitaminei D duce la rahitism, ceea ce se poate constata la tineretul cazat in
adaposturi lipsite de lumina (se gaseste in lapte, faina de peste, trifoi, lucerna ).
Vitamina E joaca un rol important in fecundatie, ea se gaseste pretutindeni in furajele
verzi, precum si in graul, porumbul si ovazul incoltit.
In general, hranirea iepurilor cu furaje lipsite de vitamine provoaca aparitia unor boli
grave de subnutritie (carente vitaminice sau avitaminoze).
Ca multe alte rozatoare, iepurele isi consuma propriile excremente (coprofagie);
acestea sunt bogate in vitamine (indeosebi cele din timpul noptii). De obicei,
dimineata se gasesc in boxa numai excrementele eliminate a doua oara. Experiente
recente ale fiziologilor francezi au demonstrat ca iepurii lipsiti de posibilitatea de a-si
reingera excrementele din timpul noptii par sa sufere de subnutritie.
Furajele specifice iepurilor
Dupa natura si compozitia lor, principalele furaje folosite in hrana iepurilor apartin
urmatoarelor patru categorii: furaje verzi, fibroase, suculente si concentrate.
Furajele verzi (masa verde) reprezentate prin nutreturile ierboase ce se administreaza
in tot timpul verii sunt cele mai ieftine, au o mare valoare nutritiva si contin multe
saruri minerale si vitamine.
Plantele verzi in hrana iepurilor de casa
De o mare valoare nutritiva pentru iepuri sunt fructele diferitilor arbori si arbusti,
precum ramurile verzi de ulm, fag, tei, alun, paducel, salcim, frasin, salcie, anin,
mesteacan. Pentru iarna, crescatorul de iepuri trebuie sa se aprovizioneze in cantitati
suficiente cu ramuri si frunze, depozitandu-le in spatii aerisite, ferite de mucegaiuri.
In boxa iepurelui trebuie sa se gaseasca in permanenta ramuri de arbori si arbusti,
altfel rozatorul este nevoit sa roada peretii boxei si utilajele din lemn.
Pe langa buruienile, ierburile si verdeturile naturale amintite, o deosebita importanta
o prezinta furajele verzi: lucerna, trifoiul, sparceta, borceagul si porumbul furajer.
Acestea, la fel ca plantele salbatice, au marele avantaj ca imbogatesc organismul in
calciu usor asimilabil (necesar indeosebi pentru tineret, in perioada de crestere). Pe
de alta parte, apa din tesuturile plantelor verzi satisface, in parte, nevoia de adapat a
iepurelui.

Zarzavaturile constituie de asemenea o buna sursa de furajare a iepurilor, insa

acestea nu trebuie date decit in cantitati reduse si nu prea des (varza, frunzele de
napi, de sfecla, de conopida si mai putin spanacul, salata).
In cantitati prea mari acestea produc diaree, iar frunzele de varza influenteaza
negativ sanatatea iepurilor. Iepurii care consuma timp indelungat frunza de varza,
manifesto simptome de insuficienta tiroidiana, desi aceasta glanda s-a dezvoltat
excesiv (ca o gusa). Cauza acestei tulburari grave se explica prin actiunea toxica a
unor substance (cianide) din varza. Pe timpul iernii, iepurii pot fi hraniti si cu
nutreturi insilozate in mici bazine sau in tuburi de beton (23 tuburi a cate 1 m
inaltime si cu diametrul de 11,5 m).
Furaje fibroase pentru iepuri
Furajele fibroase: finul de lucerna, trifoi, borceag, paiele de ovaz etc. Fanul nu trebuie
sa lipseasca niciodata, iar in timpul iernii constituie furajul de baza al iepurilor.
Dintr-un kilogram de nutreturi verzi (masa verde) rezulta 0,700,75 kg fan. Un fan
de calitate buna este cel de leguminoase (lucerna, trifoi) si de graminee (ovazcior,
golomat, paius, zizanie, firuta). Fanul recoltat de pe pajistile umede este mai putin
indicat, deoarece contine deseori chisti de coccidioza.
Furajele suculente pentru iepuri
Furajele suculente (radacinoase, tuberculi, bostanoase) indicate pentru hrana
iepurilor sunt: sfecla, morcovii, napii, gulia, cartofii, pastirnacul, telina, patrunjelul,
dovlecii. Se folosesc indeosebi la furajarea din sezonul de iarna. Apa pe care o contin
este necesara organismului animalului, sunt insa sarace in proteine.
Furajele concentrate in cresterea iepurilor
Furajele concentrate (bogate in proteine si hidrati de carbon) constituie nutreturile
de baza in asigurarea productiei in fermele de iepuri de carne. In aceasta grupa se
cuprind urmatoarele furaje: dintre cereale mai ales ovazul, orzul, porumbul, bobul si
mazarea; dintre reziduurile industriale taratele (de grau, secara, porumb), praful de
moara, sroturile si turtele (de floarea-soarelui, soia, dovleac, in, rapita); dintre
produsele si reziduurile de origine animala faina de carne, faina de sange, faina de
peste, uleiul de peste, zerul, laptele degresat. Painea uscata constituie un bun aliment,
ca si ramasitele menajere: coji de cartofi, de dovleac, de fructe. Un produs special este
drojdia furajera, avand un gust placut si un mare continut de vitamine (B, D si E).
Norme si ratii furajere in cresterea iepurilor
Norme de furajare. Prin norma de furajare se intelege cantitatea zilnica de
substance nutritive necesare unui animal, care sa-i asigure desfasurarea normala a
tuturor functiilor organismului, pastrarea sanatatii, realizarea productiei planificate

si mentinerea calitatilor de reproduce.

Normele de furajare se stabilesc in functie de virsta, greutatea si starea fiziologica a
iepurilor, dupa felul productiei si dupa sezoanele anului. Pentru timpul iernii,
datorita pierderilor de caldura ce se produc in organism, necesarul de unitati
nutritive este mai mare.
Ratii furajere. Prin ratie furajera se intelege cantitatea de furaje data zilnic unui
animal, care ii satisface acestuia cerintele in substante nutritive, saruri si vitamine.
Ratiile furajere se stabilesc in functie de norme si cat mai corespunzator sezonului
respectiv.
La alcatuirea ratiilor este necesar sa se tina seama si de unele consideratii generale:

sa corespunda particularitatilor biologice si fiziologice ale animalelor

rozatoare, de tip vegetarian;
sa contribuie la pastrarea sanatatii si la obtinerea de productii ridicate;
sa fie formate din furaje cat mai diferite si sa fie economice;
sa aiba un anumit volum si efect de balast, pentru ca iepurii sa se simta satui si
digestia sa se faca normal.
Pe cat este posibil, la furajarea iepurilor si la intocmirea ratiilor crescatorul va tine
seama si de urmatoarele recomandari practice:

In timpul verii, jumatate din cantitatea de furaje verzi sa se dea sub forma de
ramurele cu frunze verzi, iar iarna se vor da ramuri din frunzare (stoguri);
In crescatoriile familiale, cu un numar redus de iepuri, furajele verzi sa fie date
sub forma de buruieni, iarba cosita si ramuri cu frunze;
Grauntele de ovaz sa se foloseasca indeosebi pentru masculi in timpul montei
si pentru tineret (pentru tineret nu trebuie sa lipseasca taritele sau sroturile);
Oricare ar fi regimul de hranire (furaje verzi, suculente sau concentrate), vasul
cu apa curata, limpede si proaspata nu trebuie sa lipseasca iepurilor.
Exista iepuri care refuza la inceput sa bea apa, insa aceasta se intampla fiindca nu li sa dat niciodata si nu sunt obisnuiti s-o consume.
Fanul de calitate in alimentatia iepurilor de casa sau de ferma

gramineele la inspicare sau la inceputul infloririi

leguminoasele la imbobocire
Un fan bun, vitaminos (bogat in caroten) se obtine din leguminoase (lucerna, trifoi,
sparceta), din graminee (golomat, timoftica, ovascior) sau din otava, uscate rapid.
Fanul pentru iepuri trebuie sa aiba un miros placut, aromat si o culoare verdeintensa, sa fie lipsit de praf si mucegaiuri. Fanurile au si efect de balast, necesar unei
bune functionari a tubului digestiv.

Fanul de calitate inferioara, precum vrejii de mazare, cocenii si paiele, e bine sa fie sa
fie mai intai oparit, imbunatatindu-i-se astfel calitatile gustative; totodata se distrug
microbii, ciupercile. Fanul vitaminos (de lucerna sau de otava) poate fi macinat la o
moara cu ciocanele si transformat in faina de fan.
Depozitarea fanului se face numai dupa ce mai intai a fost bine uscat, cladindu-se in
glugi (stoguri) sau sire, pe un teren mai ridicat, uscat si cu asternut gros de paie. Mult
mai bun si economic este fanul presat in baloti, care se depoziteaza mai usor si fara
pierderi mari (volumul lui se reduce de 56 ori).
Suculentele in hrana iepurelui
Datorita continutului mare de apa (7090%), suculentele sunt expuse mai usor
alterarii, iar pentru mentinerea valorii lor nutritive ele trebuie pastrate in locuri
uscate si conservate pe timpul iernii in silozuri de suprafata. La o insilozare de 5 luni,
morcovii sufera o pierdere de 16% si sfecla de 10% din greutatea lor initiala.
Sfecla si cartofii inghetati se dau numai fierti, iar morcovii dupa ce s-au dezghetat.
Cartofii fierti, in amestec cu tarate si cu faina de fan, constituie un bun furaj in timpul
iernii.
Furajele concentratele (graunte, uruieli, reziduuri, faina vegetala si animala) in
hrana iepurilor
Ea se prepara din diferite amestecuri de concentrate: uruieli, faina de soia sau de
mazare, tarate, faina de carne, sroturi, faina de fan sau din cetina verde de brad, toate
bine omogenizate si umectate cu lapte tras, zer sau apa calda. In timpul iernii, pasta
se adminstreaza calda: cartofi fierti, la care se adauga tarate, sroturi, faina de carne
sau de peste. Pasta umeda nu trebuie sa fie prea apoasa. Calitatea amestecului poate
fi imbunatatita si prin alte adaosuri: plante aromate, urzica tocata, ulei de peste si
saruri minerale (creta furajera, praf de carbune si sare de bucatarie).
Amestecurile de furaje sunt intocmite dupa retete si se prepara pe cale industriala sub
forma varsata (in vrac), granulata sau brichetata.
Administrarea hranei la iepuri

Iepurii sunt mult mai activi dimineata si noaptea, in timp ce in restul zilei sunt pasivi,
dormiteaza si se sperie la cel mai neinsemnat zgomot. Crescatorul trebuie sa tina
seama de aceasta comportare specifica a iepurilor si la distribuirea tainurilor sa caute
sa dea concentratele cand ei sint mai activi si consuma mai bine.
De aceea, la distribuirea ratiei in trei tainuri, este indicat sa se aplice schema
urmatoare: Important este ca tainurile sa fie date in fiecare zi la aceleasi ore. O
atentie deosebita trebuie data, la distribuirea ultimului tain format din concentrate,

astfel ca hrana din timpul noptii sa fie substantiala si iepurii sa poata consuma mult
in perioada cand sunt activi.
Femelelor in lactatie este bine sa li se dea pasta umeda de trei ori pe zi si seara
graunte (pe langa restul furajelor din ratie: ierburi, fin, suculente). In crescatoriile
industriale, unde se urmareste intensificarea productiei de carne, seara tarziu (la
orele 21-22) se da si al patrulea tain (indeosebi pentru tineret si femelele in lactatie).
Diferentierea administrarii ratiei zilnice este indicat a se face chiar dupa pofta de
mincare a iepurilor, reducandu-se tainul la cei care nu si-au consumat toate furajele
si suplimentand hrana celor care au consumat-o integral.
Inainte de administrarea hranei, vasele trebuie spalate si bine curatate, astfel ca
furajele sa nu se puna peste cele neconsumate si sa se altereze repede. Organismul
iepurelui este foarte sensibil si mai ales vara furajele vechi si alterate ii produc
tulburari digestive destul de grave. De asemenea crescatorul trebuie sa dea o
deosebita atentie schimbarii treptate a regimului de hrana, adica trecerii lente de la
regimul verde (vara-toamna) la cel uscat (iarna) si invers.
Cand aceasta schimbare se face brusc, iepurii au de suferit, se imbolnavesc si deseori
se intampla sa-i gasim morti in boxa. Ca furaj bogat in vitamine se da ovaz sau orz
incoltit indeosebi pentru tineret.