Modalitati de plasare a excedentului si cai de acoperire a dificitului de numerar

Daca nevoile sunt prevazute in cuantum suficient si in avans, trezorierul are timpul de a alege si
a negocia cea mai buna acoperire. Pentru aceasta, el trebuie sa cunoasca cu exactitate tipurile de
conditii care sunt legate de creditul acordat de banca. In afara cunoasterii permanente a nivelului
ratelor dobanzilor aplicate de diversele banci comerciale pentru a o alege pe cea mai avantajoasa
la care sa isi deschida cont (se stie ca intreprinderea poate sa aiba deschise conturi la mai multe
banci), trezorierul trebuie sa cunoasca si celelalte conditii bancare (comisioane, speze, alte
conditii bancare), care, de fapt, maresc nivelul real al ratei dobanzii, respectiv al costului
creditului.
In caz de excedent de trezorerie, trezorierul trebuie sa cunoasca facilitatile pietei
financiare si bancare, pentru a alege instrumentul care realizeaza cel mai bun randament pentru
intreprindere. Evident, un rol important are si optiunea pentru diversificarea instrumentelor de
plasament pentru a se putea compensa riscul ridicat al unor plasamente.
n ceea ce priveste soldul previzional deficitar de trezorerie se impun a fi luate unele masuri care
sa actioneze asupra avansarii unor ncasari (prin reducerea volumului si/sau a duratei creditului
client prin acordarea unor reduceri financiare de natura sconturilor de decontare ceea ce va duce
la ncasari de cash n avans; binenteles tinnd seama de costul de oportunitate). De asemenea, sa
se ncerce, pentru moment la efectuarea unor cheltuieli (investitii, dividende, etc.) si realizarea
unor ncasari din dezinvestitii sau vnzarea de active circulante disponibile, dar si o prelungire a
creditului furnizor si folosirea eficienta a creditelor pe termen scurt de natura creditelor de
trezorerie si a creditelor de scont (efecte comerciale de plata).
n ceea ce priveste soldul previzional excedentar, care poate fi rezultat al unui fond de
rulment prea mare (sursele permanente nu se regasesc n alocarile permanente) sau un necesar de
fond de rulment mic (care poate fi determinat de o scadenta a platilor mult mai mare dect cea a
ncasarilor. n acest caz se impune arbitrajul ntre costul datoriilor financiare si totodata cresterea
randamentelor financiare a investitilor pe termen scurt.
La baza gestionarii eficiente a soldurilor de trezorerie exista practic doua modalitati
teoretice si anume: a) n cazul excedentului se impune realizarea de investitii pe termen scurt cu
lichiditate ridicata, astfel nct sa se dispuna permanent de un sold optim de trezorerie dar n
acelasi timp de a oferii lichiditatea necesara la un moment dat a ntreprinderii; b) n cazul
deficitului de trezorerie se impune obtinerea unor surse de finantare pe termen lung la costuri
minime si obtinerea de credite de trezorerie, eventual renegocierea contractelor cu furnizorii
astfel nct durata ciclului de conversie a numerarului sa se reduca. n ambele situatii optimul se
obtine la echilibru ntre utilitatea dispunerii de cash pentru platile scadente si costul procurarii
acestui cash.

Planul Marshall - promotor al construciei

europene
La 5 iunie 1947, ntr-un discurs inut la Universitatea Harvard, secretarul de stat
al SUA, George Marshall, schia un plan de reconstrucie economic a Europei,
cunoscut sub numele de- Planul Marshall- prin care se aloca pentru 4 ani,
ncepnd din 1948, suma de 17 miliarde de dolari drept ajutor american; Planul
avea drept scop renaterea unei economii mondiale sntoase si stabile. Planul
Marshall, destul de generos pentru rile europene care au avut de suferit masiv
din cauza unui rzboi teribil, a fost respins de Uniunea Sovietic i de rile din
viitorul bloc comunist. De fapt, Stalin se temea c Planul Marshall nu servea
dect de a cuceri Europa i de a slbi influena URSS pe continentul nostru. n
consecin, sovieticii au exercitat o presiune sporit asupra rilor pe care le-a
ocupat ( printre care se numra i Romnia) i mai ales fa de cele care i-au
manifestat interesul. Dup cum afirm surse americane recente, fosta URSS ar fi
acceptat i chiar ncurajat planul Marshall dac acesta nu ar fi fost nsoit de
condiii politice inacceptabile pentru fosta URSS, n condiiile istorice respective.
Nu toate rile europene au ntmpinat ns pozitiv planul Marshall, din diferite
motive. Guvernul romn a refuzat iniiativa guvernelor britanic i francez de a
participa la Conferina de la Paris din 12-15 iulie 1947 privind redresarea
economic european, prin acordarea de credite americane- conform
Planului Marshall-, declarnd c nu poate s colaboreze la o aciune pe care o
consider neeficient pe planul economic i primejdioas pe planul politic.
Pe plan economic, Planul Marshall urmrea s includ rile din Europa de Est,
ct mai repede posibil, n snul pieei europene i mondiale. Europa de Est avea
nevoie de tehnologie modern n timp ce Occidentul ducea lips acut de materii
prime.
Pe plan politic, scopul Planului Marshall fa de Est consta, dup cum se poate
deduce din diverse date, n:
a. slbirea presiunii politice a Uniunii Sovietice asupra rilor din Europa de Est.
b. de a permite fiecreia dntre aceste ri o reconstrucie i o dezvoltare care nu
ar permite n mod exclusiv de o singur putere.

c. de a arta populaiilor din Europa de Est c tehnologia occidental este mai

eficace dect cea importat din URSS i c, din aceast cauz, au tot interesul
de a ntoarce spatele Occidentului.
La 16 aprilie 1948, este creat Organizaia european economic, ca o organizaie
permanent, de tip interguvernamental, cuprinznd, cu excepia Spaniei lui
Franco, toate statele europene rmase n afara influenei ruseti: Austria, Belgia,
Danemarca, Elveia, Frana, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea
Britanie,

Norvegia,

Olanda,

Portugalia,

Suedia,

Turcia,

precum

comandamentele militare ale zonelor de ocupaie occidental din Germania i

teritoriul Triestului.
Convenia pentru Cooperare Economic
Este adoptat Convenia pentru Cooperare Economic, care fcea posibil
trecerea planului de reconstrucie a Europei, de la teorie la practic. Cele 16 ri
asociate la OECE s-au pus de acord asupra programului de reconstrucie a
Europei, care cuprindea patru puncte eseniale i anume: un mare efort de
producie; obinerea i meninerea stabilitii financiare interne; dezvoltarea
cooperrii economice n statele membre; soluionarea penuriei de dolari.
Obiectivele incluse n plan vizau promovarea produciei industriale i agricole,
obinerea i meninerea stabilitii monetare i bugetare, creterea schimburilor
internaionale ntre rile participante, n particular, pe seama reducerii
barierelor comerciale. Pentru realizarea obiectivelor, a fost creat Administraia
de Cooperare Economic.
12 ani mai trziu, odat redresat economia Europei, va veni timpul reformrii
OECE. Prin Convenia din 14 decembrie 1960, a fost nlocuit cu Organizaia de
Cooperare i Dezvoltare Economic, ajungnd s cuprind i celelalte state
industrializate: Australia, Canada, Japonia, Noua Zeeland i Sua.
n ce a constat ajutorul americanilor
Pe ansamblul duratei de aplicare a planului Marshall (3 aprilie 1948-30 iunie
1952). Un prim ajutor financiar a fost acordat Greciei i Turciei n ianuarie 1947.
Frana a primit peste 2.700 miliarde de dolari, din care aproape 90% (2.419
miliarde de dolari), n materiale. Aceast sum reprezint circa 23% din ajutorul
total acordat europenilor i plaseaz Frana n poziia secund, dup Anglia,
naintea Germaniei i Italiei.

Acestea dou au pierdut rzboiul, dar au realizat, ncepnd cu 1946, i una, i

alta, creteri superioare celor din rile nvingtoare. De exemplu, n anii 19471954, Italia i-a dublat venitul pe cap de locuitor, iar Germania a atins nivelul
Franei (ambele se gseau, la sfritul rzboiului, la 30% din venitul acesteia.)
Prin acordul asupra datoriei, semnat n 1953, ajutorul american totaliza circa 14
miliarde de dolari. Prin planul Marshall, s-a transferat n Europa cam 1,2% din
PIB-ul american, adic 3,5% din PIB-ul european (fr s inem cont de ajutorul
militar) sub form de credite, subvenii nerambursabile i ajutoare materiale sau
alimentare.
Creterea fenomenal a PNB-ului i urcarea rapid a produciei industriale atest
c planul Marshall a reuit s contribuie la reconstrucia capacitii de producie
a Europei.
Beneficiile programelor naionale i ale planului Marshall au permis Europei
Occidentale s depeasc nivelul mediu de dezvoltare antebelic nc din 1949,
ceea ce nseamn c reconstrucia era terminat. Ajutorul american acordat prin
planul Marshall a cosolidat structurile economice i politice liberale promovate
de guvernele occidentale.