Capitolul 7 – Amintiri

A fost totusi mult prea tarziu sa intervenim. Eu si Emmet am

incercat sa o oprim pe Bella, dar a fost prea rapida, mai rapida
chiar si decat mine.
Pana sa ma pot gandi macar, ea sari inainte, pentru a il ataca pe
Jacob, dar Seth si aparu in fata lui Jacob pentru a il apara. Asta nu
a oprit-o si pe Bella, in schimb.

Nu o vazusem niciodata atat de furioasa, si nu puteam sa nu

admit faptul ca era si putin sexi, dezvelindu-si dintii perfecti si
arcuindu-si muschii pt a sari la atac. Nu a mai fost sexi deloc cand
a napustit asupra lui Seth, si pana sa o oprim, acesta avea déjà
umarul si maxilarul rupt. Saracul copil…

Au, doare….Eu ce ti-am facuuut ?

Seth, esti bine baiete?

Poate face si cu mine o lupta corp la corp, pot sa pariez ca nu are mai
multa forta ca mine…

Tipic Emmet.. nu ii putea sta gandul decat la.. lupte…

-Imi pare rau, Seth. Ar fi trebuit sa fiu mai aproape.

Sau nu ar fi trebuit sa fiu atat de absorbit de ganduri fierbinti.
Poate ar trebui sa ma controlez si eu, nu numai Bella. Le las pe
mai tarziu…
-Seth , eu…
-Stai calma, Bella, sunt in perfecta stare.
-Bella, iubito, nimeni nu te judeca. Te descurci atat de bine!

Bella se simtea vinovata, iar eu nu imi puteam sterge zambetul

tamp de pe fata. Probabil paream un nebun , cu toata situatia asta.
Seth nu inceta sa se vaite in gandul sau, desi parea puternic in
fata Bellei, Jacob statea cuminte afara, tinand-o pe Renesmee in
siguranta , departe de mama ei “vampirul-nou -nascut-iute-si-
furios” , iar eu... ranjeam ca un tampit.

Eram satisfacut de situatie, desi regretam putin ca iubita mea nu

ajunsese totusi la Jacob. L-ar fi tinut departe de Renesmee pentru
un timp, si m-ar fi razbunat pe mine. Ea nu stie cat l-am indurat
zilele astea, in lipsa ei.. Si spre binele lui Jake, sper sa nu fiu
niciodata indeajuns de furios pe el sa il parasc Bellei,
dezvaluindu-I gandurile sale “secrete”.

Carlisle mai fixa o atela la bratul lui Seth, si acesta tresari de

durere. Bun copil…

-Scuze, scuze! mormai Bella.

-Nu-ti face griji, Bella! raspunse Seth, batand-o prieteneste pe
picior cu mana nevatamata, iar eu m-am simtit dator sa o
consolez si eu, in felul meu, mangaind-o usor pe umar. Am
simtit-o relaxandu-se usor langa mine. Misiune indeplinita.

-O sa-mi revin in jumatate de ora. Oricine ar fi reactionat la fel,

avand in vedere situatia cu Jake si Ness.. spuse Seth, si Bella isi
schimba privirea intr-una rece si dura, asa ca Seth adauga:

-Adica, macar nu m-ai muscat sau altceva.. Asta ar fi fost nasol…

-Sunt o persoana rea.
Asta era prea de tot.Nu ear de ajuns ca ma simteam vinovat ca nu
intervenisem la timp. Ma consumam eu indeajuns, nu ear nevoie
sa faca si Bella asta. Azi era ziua ei de eroina.

-Ba nu esti, am inceput eu. Eu ar fi trebuit sa…

-Inceteaza.
-Ce noroc ca Ness.. privire fulger marca Bella “vampirul-nou- nascut-
iute-si-furios”…haah.. Renesmeenu e veninoasa, se balbai Seth.
Pentru ca il musca pe Jake tot timpul.

-Serios?
-Da, de fiecare data cand el si Rose intarzie cu mancarea. Rose
crede ca e super amuzant.

Am terminat aici… pacat ca nu pot trata astfel si oamenii…gandi

Carlisle, si adauga pentru toata lumea:

-Ei bine, Seth, cred ca asta e tot ce pot face.Incearca sa nu te misti

pentru..cateva ore.. banuiesc. Stai cuminte.
Chicoti si ii mangai patern parul negru si ciufulit al lui Seth.

-Probabil o sa reusesc sa stau linistit o vreme, spuse Seth si casca

cu pofta. Isi propti capul pe marginea canapelei si , in doar cateva
secunde, sforaia cu gura deschisa. Varcolacii astia... mananca cat 5
si dorm dusi.

Bella se ridica usor de pe canapea si i-am luat usor mana,

impletindu-mi degetele mele cu ale ei. Atingerea era atat de
placuta. Ea nu mai era la fel de calda cum obisnuia sa fie cand era
umana, si nici moale, insa pielea ei continua sa imi raspandeasca
fiori de placere si incantare in tot corpul. M-a urmat pana la
fereastra.

Leah se plimba inainte si inapoi, alternand privirile furioase

atunci cand dadea de imaginea Bellei, si privirile nelinistite cand
nu il putea zari pe fratele sau in casa.

Pe scarile din fata casei, Rosalie si Jake se certau care pe care, al

lui era randul sa o hraneasca pe Renesmee.

Tu stai mereu cu ea!

Nu e corect, sunt matusa ei, la mine vrea!
Ba vrea la mine, iti amintesti?! Lupusorul ei preferat!
Preferat pe naiba! Eu ii dau de mancare acum!
Blonda cu un singur neuron!
Caine putitor!

In afara ciondanelii lor , a maraitului enervat al lui Leah si a

respiratiei usoare a lui Seth care dormea usor pe canapea, era
liniste. Bella mea se gandea la ceva, si eu ramaneam frustrate, ca
nu ii pot citi mintea. Uneori ma gandeam daca vreau cu adevarat
sa stiu la ce se gandeste. Sunt indecis.
Am respirat adanc bucurandu-ma de mireasma iubitei mele si de
adierea placuta a padurii. Gandurile mele ma impiedicau sa aud
ce gandesc ceilalti din casa. In camera era tensiune, si nu mi-a luat
mult pana sa imi dau seama ca acela era Jasper. Erau sentimente
in camera care il nelinisteau. M-am uitat atent la Bella, si ea avea
ochii mijiti pe fereastra, si buzele inclestate. Era clar pentru mine,
si pentru Jasper la fel.

-Care-i problema,Bella? Intreba Jasper incet. Nimeni nu e suparat

pe tine – un marait infundat se auzi dintre copaci, Leah- serios.
Presupun ca suntem surprinsi, ca ai fost in stare sa iti revii atat de
repede. Te-ai descurcat mai bine decat se astepta orcine din
partea ta.

Din nou eram mandru, chiar fara motiv. Mi-am umflat pieptul
arrogant, ridicandu-mi colturile gurii, dar Bella se facu mai mica,
parand ca vr sa dispara din incapere. Brusc, atmosfera deveni
foarte calma, iar linistea se raspandi.

-De fapt, ma gandeam la Charlie.

-Aha, murmura Jasper.
-Chiar trebuie sa plecam ,nu?

Trebuie sa fie greu pentru ea. Mi-am inclestat strans pumnul

liber, constient fiind de cate i-am rapit Bellei pentru ca ea sa fie a
mea pentru totdeauna. Ma uram destul, cred. Nu meritam toata
bunavointa si dragostea ei.

-Da. E singurul mod de a-l proteja pe tatal tau.

-O sa imi fie dor de el. O sa imi fie dor de toata lumea de aici.

Si chiar acum, ma uram mai mult. In camera s-a auzit un marait

infundat si un scrasnit de dinti. Amandoua ale mele.

Bella bufni, si eu am ridicat o spranceana , uitandu-ma mirat la

ea. Ea isi muta privirea din nou pe fereastra, evitandu-ma, dar
mana sa o trada. Isi stranse degetele, impreunandu-le cu forta cu
ale mele. Am incercat sa o linistesc, mangaindu-i usor pielea fina
cu degetul meu.

Tensiunea continua, dar nu pentru mult timp. Agitatia de pe

veranda o alarma pe Bella. Carlisle sosi in camera, cu cantarul si
centimetrul, pt ca sa o masoare pe fetita noastra, Renesmee.

Micuta ajunse si ea in camera, in bratele lui Rosalie, cu Jacob

agatandu-se de spatele ei, ca un catel de companie.

Jasper se puse langa Bella, pentru orice eventualitate. De afara,

maraitul enervant al lui Leah incetase, si ea se puse in fata
ferestrei, pentru a urmari si ea evolutia lui Nessie. Familiar si
complet neinteresant.
Bella se uita mirata si indispusa la toate pregatirile. I-am intalnit
privirea si ochii ei stacojii mariti de surprindere, urmarindu-I
privirea. Nu numai eu o vazusem pe Leah.
Am fost dator sa ii dau iubitei mele o explicatie.

-E aproape ora 6.
-Si? Intreba Bella contrariata, uitandu-se la Renesmee, care statea
cuminte in bratele lui Rose, stiind ce urmeaza. Frumoasa si
nerabdatoare.

-E timpul s-o masuram pe Ness…aaa.. Renesmee, explica Carlisle.

-Aha. Faceti asta in fiecare zi?
-De 4 ori pe zi, o corecta tatal meu.
-De 4 ori? In fiecare zi? De ce??
-Inca mai creste foarte repede, i-am soptit in ureche, cu voce joasa
si nelinistita.

Schimbarea era evidenta. Trupusorul ei mic se schimba in fiecare

ora care trecea, maturizandu-se subtil. Fata ei era mai trasa,
alungindu-se, si parul ei parea din ce in ce mai lung. Obrajorii ei
roseau in continuare minunat, si cand se uita la mama ei, parea ca
ochii cafenii ii ranjesc. Bella ramaese cu respiratia intretaiata.

In ritmul in care crestea micuta noastra Renesmee, ma

inspaimantam cu gandul la timpul care il va mai petrece langa
noi… La doar cateva zile de la nastere, ea déjà parea sa aiba
cateva luni de viata.

Privirea Bellei era tematoare si innebunita. Nu trebuia sa ii citesc

mintea acum ca sa stiu ca si ea era panicata de cresterea atat de
rapida a fetitei noastre.

-Ce facem? A soptit ea ingrozita.

M-am incordat.
-Nu stiu, am spus la randul meu ingrozit.
-Incetineste, a murmurat Jacob, printre dinti.
-Mai avem nevoie de cateva masuratori ca sa stabilim un tipar,
Jacob. Nu pot face promisiuni… spuse Carlisle.

Si eu sunt speriat de cresterea ei atat de rapida.. dar ea este unica. Nu

putem stii cum va evolua ea.. Cat timp va mai creste, daca este
nemuritoare ca si tatal sau… are o parte umana care isi pune
amprenta… uite-te la ea… inimioara care ii bate cu putere, caldura
corpului..

-Dar ieri a crescut cu 5 cm, iar azi cu mai putin!

-Mai putin cu 80 mm , Jacob…daca masuratorile mele sunt
corecte…

Renesmee incepuse sa se agite in bratele lui Rosalie, apoi isi ridica

mana poruncitor inspre obrazul perfect al lui Rose. Dupa o
secunda, Rosalie ofta adanc.

Mami!? Mami…

-Ce vrea? intreba Jacob.

-Pe Bella,desigur, raspunse Rosalie, si Bella se clatina langa mine.
-Cum te simti? A intrebat-o, oferindu-I zambetul sau preferat.
-Ingrijorata, ofta Bella.

Am strans-o usor mai aproape de mine, respirand ins pre fata ei.
Asta paru sa o calmeze, si isi aduse trupul frumos mai aproape de
al meu.
-Toti suntem, i-am spus eu. Dar nu la asta m-am referit.
-Ma controlez, capitula ea hotarata.

Intr-adevar, Renesmee mirosea foarte bine.. un amestec de frezii

si soare, un miros dulce, neasemuit, mostenit de la mama sa, si un
miros placut si proaspat, mirosul de vampir. Totusi, nu imi
mirosea deloc a mancare.

O divinizam. Faptura mica si suava care imi zambea gales, rodul

iubirii dintre un nemuritor si o umana, o iubire dincolo de
margini si de imaginatie.

Jacob isi musca buza nervos, dar nu isi misca nicun muschi pt a o
opri pe Rose cand se apropie de Bella si i-o intinse pe Renesmee.
Micuta isi pierdu privirea pe chipul mamei sale care ii zambea cu
duiosie, si gandurile sale erau pline de dragoste nemasurata si
compasiune.

Jasper se foi nervoslanga mine, datorita tensiunii emanate de noi

toti.

Renesmee isi intinse bratele ei micute in acelasi tim in care Bella si

le intinse pe ale sale. Fetita noastra se potrivi perfect la pieptul
Bellei, cu un zambet intins care ii lumina minunat fata micuta si
perfecta. Obrajorii rozalii I se intinsera, dezvaluind un rand de
dintisori albi.
Impreuna erau atat de frumoase. Mama si fiica; o iubire pura,
adevarata, fara margini, de neoprit.
Ochii Bellei straluceau de incantare si de iubire, si parea ca
universul intreg ii sta in brate. Asa ma simteam si eu, privindu-le
plin de compasiune pe cele 2 femei care le iubeam mai mult decat
orice. Parea ca timpul s-a oprit in loc, sa le ofere momentul lor
special. Am inhalat adanc, dar am uitat sa dau aerul inapoi.

Renesmee isi intinse manuta la obrazul mamei sale.

Mami sarind la gatul lui Jacob. Jacob al meu! Seth intre ei. Seth prostut.
Mami ranindu-l pe Seth. Dar Jacob al meu bine.Umarul lu Seth- poc!

Am tresarit odata cu Bella cand am auzit in viziunea lui

Renesmee oasele lui Seth pocnind.

Jake al meu intreg. Jacob bine. Jacob-al meu! Seth protejat Jacob al meu.
Seth lupusor bun. Jacob nu e ranit.

-Mda, perfect, scuipa Bella cuvintele.

Exact, perfect. Parca nu era de ajuns ca Jacob saliva cu gandul la

fetita mea care inca era un bebelus… sentimentul de posesivitate
care il avea Renesmee fata de el era intrigant si frustrant.

-Doar pentru ca el are un gust mai bun decat noi, ceilalti, am spus
ca sa o linistesc pe Bella. Nu eram sigur ca nu aveam eu nevoie ca
aceste cuvinte sa fie adevarate.

-Ti-am spsu eu ca si ea ma place, striga Jacob din coltul camerei,

dar tacu brusc cand intalni privirea plina de ura a Bellei.
Renesmee continua sa ii arate mamei sale amintiri, lucruri pe care
le pierduse. Carlisle si centimetrul-neinteresant. Rosalie periindu-
I parul matasos-placut. Am zambit duios.

-Se pare ca iti face o recapitulare la tot ce ai pierdut.

Apoi amintirea lui Renesmee lua un curs periculos.Isi amintea de

sete. Gustul dulce si imbatator al sangelui. Un lichid rosu si
vascos, si un pahar de metal din care nu putea musca; prea tare.

M-am agitat brusc, si intr-o fractiune de secunda Renesmee era in

bratele mele, si Jasper in fata Bellei, protector. Simtea crisparea ei.
Eu puteam simti ceea ce simtea si Bella mea. Durerea usturatoare
din gat, de nesuportat.
Bella avea inca mainile facute caus, de parca fata noastra inca era
asezata in bratele ei.

-Ce-am facut?
M-am uitat urat la ea, incruntat.
-Dar isi amintea setea….gustul de sange.
-Da, a recunoscut ea.Si?

M-am incruntat iar la ea. Sunt un fraier. Am inceput sa rad

zgomotos, aruncandu-mi capul pe spate.

-Si nimic, se pare. Am exagerat.

Bella isi intinse iar mainile inspre Renesmee, cerand cu privirea

compania ei. Nu dura mult pana cand Renesmee isi aseza iar
trupusorul plapand la pieptul mamei.

-Nu pot sa inteleg, murmura Jasper. Nu mai pot suporta.

Toata existenta mea de vampir nu am facut decat sa ma lupt cu grupuri

de vampiri nou-nascuti insetati de sange, salbatici, furioasi, de neoprit.
Eu insumi am fost unul. Am perdut ani de zile invatand tehnici de a-I
omori pe acesti monstri fara creier. Si iat-o in fata mea; frustrarea. Parca
tot ce stiam se sterge cu buretele. E imposibil. Se controleaza prea bine.
Am pierdut atatia ani, parca pentru nimic. Se poate si altfel. Stiu asta
privind-o pe consoarta ta, Edward.

Apoi iesi rapid pe usa din spate. Alice se uita pierduta dupa
iubitul ei.

Ooof… Iar incepem…ce-o mai fi cu el. Se duce in padure, la copacul

nostru. Daca fug acum, il ajung din urma. Va fi bine.

Renesmee isi lipi iar degetelele de pielea de marmura a Bellei,

aratandu-I ca o reluare aproape instantanee plecarea lui Jasper. Se
intreba de ce a plecat asa.

-Se va intoarce, i-am raspuns eu. Are nevoie doar de un moment

ca sa isi regandeasca perspectiva asupra vietii.
-E suparat pe mine? intreba Bella.
-E suparat pe sine insusi, nu pe tine, Bella mea. E ingrijorat cu
privire la.. profetiile care se indeplinesc, s-ar putea spune.
-Cum asa? Interveni Carlisle. II lua intrebarea de pe buze Bellei.
Inchise gura la loc.
-Se intreaba aca nebunai nou-nascutului e intr-aevar atat de dificil
de evitat pe cat am crezut noi mereu, sau daca, cu atitudinea si
concentrarea potrivita, oricine se poate descurca la fel de bine ca
Bella. Il faci sa puna sub semnul intrebarii multe convingeri mai
vechi, Bella.
-Dar nu e drept, spuse Carlisle. Nu suntem la fel.

Fiecare se confrunta cu propriile provocari. Poate ca tot ceea ce face

Bella e dincolo de natural. Poate ca asta e darul ei, ca sa zic asa.

-E o teorie interesanta si plauzibila, am raspuns gandurilor lui

Carlisle.Ai mai vazut vreodata un echivalent al autocontrolului ca
talent?
Carlisle dadu din umeri.
-E oarecum similar cu ceea ce face Siobhan, desi ea nu l-ar numi
un dar.

Conversatia incepu sa ii intereseze si pe cei din camera. I-am citit

gandurile lui Rosalie, dar pana sa ii raspund, ea spuse exact ceea
ce gandea.

-Siobhan? Prietena ta din familia irlandeza? Dar am crezut ca

Maggie era cea cu puterile.
-Da, si Siobhan crede la fel. Dar are un mod de a-si stabili
scopurile si apoi aproape.. a le transforma in realitate doar prin
vointa ei.

Ne-am asezat pe canapea, conversatia continuand inter Rosalie si

Carlisle. Eu eram prea absorbit sa le privesc pe iubirile mele,
mama si fiica. Renesmee statea comod in bratele Bellei, aratandu-I
din cand in cand cate o amintire, fiecare intamplare marunta a
zilei, si aveam senzatia ca isi doreste ca mama sa sa afle totul
despre ea, tot ce a pierdut cand era in procesul de transformare.
Atat de mica, si totusi atat de inteligenta. De iubitoare, Era o
minunatie.
Am zambit usor inainte sa imi strang mainile in pumni, cand
Renesmee ii arata Bellei cum ii cantam un cantec de leagan, care ii
placea atat de mult, incat il arata de 2 ori. Eram la capataiul iubitei
mele, cand ea se zvarcolea in interior de durere, veninul
raspandindu-se in vene, rapindu-I viata.

Seth si Jacob sforaiau pe canapea, cap in cap. Ceea de era

surprinzator , era ca sunetul era atat de linistitor. Firul
povestirilor lui Renesmee se rupse usor, cand adormi. Ramasese
cu manuta pe obrazul mamei sale. Bella ranjea atat de dulce, plina
de dragoste. Ii citeam amandoi acum visele micutei. O lume atat
de colorata si de frumoasa, atat de pura, cum numai un copil isi
poate inchipui.

Cand mi-am putut dezlipi privirea de la ele, am observat ca

noaptea se asternuse peste padure, si pasii grabiti ai lui Alice,
Emmet si Esme se apropiau de casa, sarind peste rau. Cand va
vedea Bella ce surpriza o asteapta. Ma intreb care va fi reactia ei.
Sun sigur ca ma va surprinde, asa cum face mereu.

-In sfarsit.
Eram nerabdator.
Zambetul larg al lui Alice o intriga pe Bella, care nu stia despre ce
este vorba. Emmet era incantat, Rosalie un pic ingamfata, Esme se
uita dulce iar Carlisle indulgent. Eu simteam fiori in buricele
degetelor de incantare si nerabdare.

Alice se intinse pana la Bella si ii inmana o cheie de alama. Bella o

lua mirata, citind in ochii ei cate intrebari isi punea.

Abia astept sa vad daca ii place! O sa fie minunat! Edward, trebuie sa

imi multumesti.. …mie si lui Esme desigur. Oare o sa ii placa? Nu o fi
prea micuta? OOO. Si DULAPU!!
Alice.

-La multi ani! Ciripi ea .

-Nimeni nu incepe sa numere chiar in ziua nasterii, Alice,
concluziona Bella dandu-si ochii peste cap.Prima zi de nastere e
dupa un an.

Ranjetul lui Alice deveni superior.

-Nu-ti sarbatorim ziua de nastere ca vampir. Nu inca. Suntem in
13 septembrie, Bella! Implinesti 19 ani!!

Bella se albi la fata instantaneu.