Sunteți pe pagina 1din 6

Rolul vointei in activitate

Psihicul uman este un ansamblu de fenomene,


procese si stari de natura energeticoinformationala, aflate in relatii de interactiune si
conditionare reciproca si subordonate atingerii
unei finalitati reglatorii globale supraordonate a
subiectului. Psihicul uman este un sistem
dinamic evolutiv, semideschis, supercomplex si
probabilist.
La baza organizarii acestui sistem stau doua
principii esentiale: principiul diferentierii si
principiul integrarii, ambele subordonate legii
generale a dezvoltarii. Principiul diferentierii
actioneaza in directia crearii unei diversificari
modale (entitati calitativ-distincte, adica:
cognitive, afective, motivationale) si a unei
specializari in planul reglarii, adaptarii (fiecare
are rolul sau). Principiul integrarii face ca
entitatile rezultate in procesul de diferentiere sa
nu se izoleze unle de altele si sa nu devina
absolut autonome. Astfel, sistemul psihic uman
este alcatuit dintr-o serie de procese psihice cu
functii diferite, care insa interactioneaza cu
scopul adaptarii eficiente a omului la mediu.

Vointa este acel proces psihic complex prin


intermediul caruia omul isi mobilizeaza si
canalizeaza fortele si capacitatile fizice si
spirituale in vederea invingerii obstacolelor care
apar pe traiectoria activitatii. Vointa are un rol
esential in orice domeniu al activitatii, fiind un
mecanism de autoreglare, autoguvernare si
dirijare a conduitei. Aceasta contribuie la
realizarea cu succes a tuturor celorlalte procese
psihice, devenind trasatura de caracter atunci
cand este generalizata.
In cadrul proceselor psihice senzoriale,
principala functie a vointei este aceea de
mobilizare a efortului voluntar catre gasirea
acelor senzatii, perceptii si reprezentari necesare
unei anumite activitati. In cazul senzatiilor, spre
exemplu, vointa ajuta la mentinerea pe o
perioada indelungata a atentiei concentrata
catre un anumit stimul in pofida tuturor
celorlalti stimuli de acelasi fel (daca intr-o
camera aglomerata si zgomotoasa dorim sa
auzim ceea ce spune o persoana care vorbeste
foarte incet, vointa ajuta la izolarea vocii
persoanei fata de celelalte voci din camera pe o
perioada de timp indelungata). Mai mult decat
atat, perceptiile au o forma voluntara, cu

intentie, numita observatie, ce nu s-ar putea


realiza fara vointa. Cat despre reprezentari,
acestea au nevoie, asemenea tuturor celorlalte
procese psihice, de vointa pentru a-si putea
indeplini cu succes atributiile in orice conditii
(realizarea reprezentarilor este un proces
complex, bazat in parte pe gandire, limbaj,
memorie. Vointa mobilizeaza efortul psihic
necesar pentru realizarea sa).
Procesele psihice cognitive proceseaza
informatia oferita de cele senzoriale si o
transforma in plan mental, ajungand la rezultate
noi. Pentru reusita acestui lucru este nevoie de
vointa. Gandirea necesita vointa in oricare dintre
operatiile si activitatile sale, fie ca vorbim de
intelegere, rezolvarea problemelor sau luarea
deciziilor. Fara vointa, individul nu ar putea
ajunge la intelegerea deplina a unor probleme si
situatii dificile, nu ar putea duce la bun sfarsit
rezolvarea unei probleme si nu ar putea lua
deciziile grele necesare uneori in viata. Vointa
finalizeaza orice operatie a gandirii, efortul
voluntar fiind cel care determina depasirea
tuturor obstacolelor din calea atingerii
scopurilor sale.

In ceea ce priveste memoria, fixarea, pastrarea si


reactualizarea informatiilor se realizeaza prin
utilizarea procedeelor mnemo-tehnice (repetitii,
sublinieri, scheme), care necesita efort voluntar
si, implicit, vointa. In memoria voluntara,
subordonata intentiei, scopului, controlului
deliberat, vointa are un rol esential, sustinand
depunerea eforturilor necesare intiparirii
anumitor informatii. Atat memorarea mecanica,
cat si cea logica au nevoie de efort pentru
insusirea materialului, vointa asigurand
mentinerea efortului pana la memorarea cu
succes a informatiilor.
Rolul vointei este deosebit de important si in
imaginatie, aceasta contribuind la realizarea
unor imagini noi, originale pe tot parcursul
actului voluntar necesar in crearea acestora.
Formele imaginatiei din nivelul intentional,
orientat cu scop, depind de vointa pentru
obtinerea unor rezultate. Obtinerea unor
produse noi pe baza experientei anterioare
(imaginatia reproductiva), generarea imaginilor
ce reflecta posibilul fara a avea corespondent in
experienta anterioara (imaginatia creatoare),
proiectarea drumului de dezvoltare a omului
(visul de perspectiva), toate acestea sunt acte de

vointa, neputand fi duse la bun sfarsit fara


ajutorul ei.
Vointa si limbajul se afla intr-o continua
interactiune, limbajul intern fiind esential in
mobilizarea efortului voluntar. Vointa regleaza
procesul de comunicare, utilizarea limbajului
extern sub forma dialogului cu o alta persoana,
monologului, dar si a limbajului scris
presupunand efort.
Exista o stransa relatie intre vointa si celelalte
procese psihice reglatorii, acestea conlucrand in
vederea ducerii la bun sfarsit a activitatii
omului. Atat in afectivitate cat si in motivatie,
vointa are rolul de a inhiba dorintele si emotiile
ce impiedica omul din atingerea scopului sau. In
acest caz, vointa nu are rolul de a-l impinge spre
executarea actiunilor, ci spre abtinerea de la
actiunile provenite din anumite motive sau
emotii contrare motivului si scopului activitatii.
Vointa indeplineste, de asemenea, o functie
importanta in atentie, forma voluntara a
acesteia implicand decizie, hotarare, efort, scop
si comenzi verbale, toate atribute ale vointei.
Vointa nu este insa numai un mijloc de reglare a
proceselor psihice. Aplicarea pe termen lung a
efortului sustinut in activitate aduce cu sine

trecerea vointei in personalitate, aceasta


devenind mai mult decat un simplu proces
psihic: o trasatura de caracter. Prin urmare,
vointa este indispensabila in desfasurarea
corecta si finalizarea oricarei activitati umane,
sustinand efortul voluntar in vederea depasirii
obstacolelor si contribuind semnificativ la
adaptarea omului la mediu.