Analiza Comportamentala

Aplicata (ABA) si
Mentinerea Comportamentului Pozitiv

Pasi in analizarea Comportamentului

1.
2.

3.

4.

5.

Identificarea Comportamentului.
Identificarea Antecedentelor. Ce s-a
petrecut inaintea comportamentului
Identificarea Consecintelor
comportamentului. Orice eveniment ce
urmeaza unui comportament.
Determinarea functiei comportamentului

sensoriala, evitare, atentie, palpabila
Dezvoltarea unui comportament alternativ
adecvat.

Functiile comportamentului
Senzorial / Automatic
Evitare / Evadare
Atentie
Obtinerea unei recompense

Cum determinam functia



Determinam functia unui comportament prin:





Observatie
Colectarea datelor observatiilor
Se observa:

A- Antecedentele
B- Comportamentele
C- Consecintele

4 Functii ale comportamentului



Atentie: Primirea atentiei din partea unui

coleg si/sau a unui adult
Acces la recompensa: Obtine accesul la
itemul/activitatea dorita
Evadare/Evitare: O cerere, sarcina sau
activitate sunt indepartate sau evitate (nu li
se da curs)
Senzorial/Automatic: Confera persoanei
stimularea senzoriala satisfacatoare

Senzorial / Automatic
Exemple: Fluturatul mainilor, fixarea privirii, ecolalia

Exista schimbari in Antecedent?

 Pauze frecvente in accesarea stimularii senzoriale

Consecinte?
 Blocarea accesului la stimulare senzoriala

Comportamente substitutive?
 Invatati copilul comportamente substitutive senzoriale
mai acceptabile (ex: a strange in mana o minge) /
atunci si acolo unde ar trebui sa apara
comportamentul

Evadare/Evitare
(agresivitatea: lovirea unei alte persoane pentru
a evada din cererea efectuata)


Schimbari la nivelul Antecedentului?





Reduceti dorinta de a evada prin oferirea pauzelor frecvente

Faceti sarcinile mai distractive
Modificati programa in functie de nivelul copilului

Schimbari la nivelul Consecintelor?

-- Nu permitem evadarea pana la indeplinirea cererii

Comportamente adecvate?
-- Invatati copilul o modalitate mai adecvata de a protesta
Ex: Vreau sa fiu singur acum

Comportamente ce vizeaza
obtinerea atentiei
(Andrei tipa pana cand vine profesorul sa-l calmeze)

Antecedente?


Consecinte?


Modificarea mediului pentru a diminua cautarea atentiei

oferirea atentiei pozitive pe parcursul zilei pentru
comportamentele adecvate
Ignorare planificata (profesorul ignora tipatul lui Andrei)

Comportamante substitutive?


Invatati copilul alte modalitati de a obtine atentia
sa ridice

mana, imi permiteti?

Obtinerea unei recompense

Andrei se arunca pe jos, dorind ca mama sa ii cumpere bomboane.

Antecedente?
 Folosirea memento-urilor verbale: atunci cand
Andrei POATE castiga o bomboana altfel decat
prin a spune Nu. Invatati copilul alte modalitati de
a cere
 Invatarea altor abilitati precum a astepta
Consecinte?
 Bomboanele nu trebuie oferite in urma unei crize
Comportamante substitutive?
 Invatati copilul alte modalitati de a solicita
bomboane

Scopul Comunicational al Comportamentului



In campul ABA, comportamentul este privit ca un

mijloc de comunicare:
Accesarea experientelor sociale



Accesarea activitatii dorite




Vreau sa ma joc in continuare cu asta

Pot sa ma joc si eu cu ?

Evadarea sau evitarea situatiilor neplacute




Fii atent la mine

Uite ce fac!

Nu vreau sa fac asta

E prea greu pentru mine

Accesarea experientelor senzoriale



Ce bine ma simt

Identificarea practica a
Functiei
Comportamentului

Scenariu:
Andrei sta la birou jucandu-se cu niste creioane. Educatorul
lui vine la birou si ii spune Lucreaza la matematica. Dupa
aceasta cerere, Andrei il injura pe educator si il loveste pe
brat. Educatorul se indeparteaza fiind frustrat de
comportamentul lui Andrei.

Scenariu:
Lui Andrei i se spune sa munceasca. Andrei se conformeaza
cererii educatorului, luand creionul si urmand instructiunile.
Educatorul il lauda pe Andrei pentu respectarea
instructiunilor. Drept urmare, Andrei il asculta pe educator si
data viitoare cand ii va cere sa lucreze.

Invatarea unor comportamente substitutive



Comportamentele adecvate indeplinesc

acelasi scop ca si comportamentul problema.
Poate persoana indeplini comportamentul
substitutiv ales?
Intarirea este cheia!

Persoanele diagnosticate cu Tulburare

Pervaziva de dezvoltare prezinta numeroase
comportamente dezadaptative










Clasificarea comportamentelor dezadaptative

A. Comportamente disruptive:
- Isterice;
- auto si allo-distructive.
B. Comportamente auto-stimulante:
- Obsesive si ritualice;
- Stereotipiile

Cum evaluam comportamentele de tip disruptiv si autostimulant?

Nivel I: evaluarea strucuturala

Definirea sectoarelor comportamentale, in care
manifestarile sunt in mod special inadaptate;
Urmarirea evolutiei notelor comportamentale in cursul
terapiei.

Nivel II: evaluarea functionala

Urmareste analiza detaliata a aspectelor semiologice.

A. Comportamentele disruptive


Comportamentele disruptive sunt probabil unul

dintre cele mai mari obstacole din cadrul terapiei.

Aceste comportamente pot fi extrem de dificil de

controlat si sunt generatoare de stres si frustrare
pentru aproape toata lumea

A.1. De ce terapiile nu se adreseaza in mod direct

comportamentelor disruptive?


La copiii aflati la inceputul terapiei, aceste

comportamente sunt extrem de greu de schimbat,
deoarece ele s-au dovedit a fi extrem de eficiente in
a-l ajuta pe copil sa se adapteze si sa faca fata lumii

Cand incercam sa schimbam aceste

comportamente disruptive, este firesc sa ne
asteptam ca intensitatea si rata lor sa creasca,
uneori alarmant de mult.

Copiii se supara atunci cand incercam sa le

indreptam aceste comportamente, deoarece ele au
fost functionale pentru ei.




Din moment ce nu vrem sa ne suparam copiii, si nici

nu suntem dispusi sa ne confruntam cu mania lor,
este tentant sa cedam in fata lor.

Acesta este un raspuns extrem de natural in fata

unei asemenea situatii.

Din nefericire, cedand nu reusim decat sa intarim

comportamentul disruptiv, motiv pentru care el va
deveni din ce in ce mai dificil de modelat in viitor.

Stabilizarea abilitatilor cognitive il face pe copil

sa para mai putin dezadaptat.

Predarea abilitatilor academice si de comunicare este

latura care-i entuziasmeaza cel mai mult pe parinti si pe
terapeuti, motiv pentru care aceasta devine punctul
central de interes al interventiei.

In mod ironic, tocmai comportamentele disruptive sunt

cele care, mai mult decat orice altceva, ii vor limita sau
chiar impiedica insertia sociala.

Motivul principal pentru care acesti copii sunt exclusi

social sunt comportamentele disruptive, si nu
deficientele de comunicare si socializare!

Adesea se recurge la rationalizare (ca mecanism

psihic de aparare), parintii si terapeutii justificandusi interesul pt dezvoltarea ariei limbajului, prin aceea
ca dezvoltarea acestuia va face ca respectivele
comportamente disruptive sa fie ori eliminate, ori
reduse la un nivel la care sa poata fi controlate,
gestionate.

Din nefericire, prezenta comportamentelor

disruptive, nu numai ca va reduce considerabil
sansele copilului de a invata, dar va scadea dramatic
ritmul de invatare si va afecta in mod negativ
prognosticul acestuia.

Problemele de comportament pot, de

asemenea, sa fie o preocupare secundara
pentru parinti si terapeuti atunci cand acestia
sunt manati de credinta ca respectivul
comportament se va stinge in timp, de la
sine.

In cele din urma va fi imperios necesar sa abordam aceste

comportamente, dar, din pacate, cu cat amanam mai mult, cu
atat va fi mai dificil sa le eradicam.

A.2. Cand un comportament este considerat ca fiind

in detrimentul copilului?

A-ti iesi din fire descrie comportamente care sunt usor

recunoscute ca fiind disruptive sau daunatoare

Cu toate acestea, si atitudinile de pasivitate, lipsa de

interes si atentie fata de activitate si sarcina sunt
considerate ca fiind daunatoare.

Intr-un cuvant, comportamentele daunatoare sunt acele

comportamente ce interfereaza cu procesul de
dezvoltare si evolutie al copilului.

A.3. Cum putem preintampina

comportamentele disruptive?

Exista cateva indicatii ce merita avute in vedere in

momentul in care incepem procesul terapeutic.

Inainte de toate, este importanta cultivarea unei stari

interioare de calm si liniste, intelegand ca atitudinea
si dispozitia noastra influenteaza demersul
terapeutic.

Iata cateva indicatii:



Identificati situatiile frustrante pt copil, foarte

importante fiind in acest caz, observatiile parintilor
si profesorilor. La fel de utila in acest scop poate fi
trecerea in revista a rapoartelor si informatiilor
adunate despre copil.

nu solicitati nimic pana nu sunteti absolut convins

ca puteti face fata consecintelor si, eventual, sa
oferiti asistenta copilului.

Slabiti putin controlul si lasati copilul sa aleaga- astfel veti

preintampina aparitia frustrarii si implicit a
comportamentelor disruptive

Un factor important care duce adesea la aparitia

comportamentelor disruptive este plictiseala.

Desi trebuie sa fim precauti in privinta ei, nu putem

inlatura intotdeauna plictiseala si nici nu ne dorim acest
lucru copiii trebuie sa invete cum sa se adapteze si cum
sa faca fata plictiselii.

Dar evident ca trebuie sa fim atenti sa nu o inducem noi in

mod nejustificat si inutil.

Metode prin care puteti reduce sansele ca

copilul dvs sa devina plictisit sau frustrat
pe parcursul terapiei:









Vorbiti-i pe un ton entuziast

Variati setingurile
Folositi indicatii/instructiuni diferite (ce este asta? Ce
vezi? Spune-mi despre asta )
Folositi materiale interesante, preferate, dar in acelasi
timp functionale
Alternati sarcinile
Faolositi intaritori variati si naturali
Limbajul sa fie cat mai natural posibil
Variati curricula (limbaj, joc, social, auto-servire





Reduceti cat mai mult constrangerile (de ex poate fi mai

lejer pt copil sa lucrati pe podea decat pe scaun)
Nu plictisiti copilul repetand un program care a fost deja
masterat
Nu pedepsiti copilul cand el este cooperant
Mentineti o rata crescuta a succeselor sale
Folositi-va de preferintele sale (ca intaritori)

A.4. Ce facem atunci cand comportamentul

disruptiv apare?

Pasi pentru construirea unui mediu educational proactiv:

1. Pastrati elevul ocupat

- realizati instruirea intr-un mod alert si intariti
adecvat comportamentele alternative .
2.Tineti elevii angajati in sarcina
- identificati o gama variata de intaritori cu o
inalta putere de intarire.
- individualizati intaritorii, preveniti satietatea
prin folosirea noutatilor

3. Eliminati competitia
- faceti ca intaritorii si alti distractori sa fie
indisponibili.

4.Structurati mediul fizic

- aranjati clasa si aria de invatare astfel incat
sa favorizeze angajarea elevilor in sarcina si
sa descreasca oportunitatile pentru iesirea
din sarcina sau comportamente inadecvate

EXERCITIU: ANALIZAREA UNEI STRUCTURI

FIZICE
 1. cat de mare este camera sau spatiul de
predare
 2. ce altceva trebuie sa se petreaca in acelasi
timp cu instructia
 3. cum sunt mesele, catedra si scaunele
plasate
 4. cat de potrivite sunt materialele
educationale pentru profesorul care le
foloseste






5. puteti sa folositi hand-auturi sau indicati catre un

model care este plasat pe tabla.
6. cat de lunga este sarcina? Depaseste ea toleranta
unora
7. in ce perioada a zilei se realizeaza procesul educativ
8. ce se intampla inainte si dupa aceia
9. cat de mare este grupul
10 care este compozitia grupului, abilitatile de invatare

5. Maximizati alegerea si controlul

individual


- creati posibilitatea de a alege si de veni in

intampinarea preferintelor in curricula.
- prea multe reguli si un control evident pot fi
contraproductive si provoaca dezordine.

6. Asigurati-va ca elevul este pregatit

- fiti sigur ca elevul detine abilitatile
prerechizite pentru realizarea sarcinilor si
ca cerintele nu sunt prea inalte.

7. Predarea fara erori



- analizati sarcina impartindu-o in pasi mici si dezvoltati o

strategie de predare, predand cate un singur pas odata,
incepand cu cele mai simple parti si minimalizati erorile.

8. Permiteti-I elevului sa fie competent

-planificati orarul zilnic astfel incat copii sa petreaca o mare
parte din timp performand lucruri pe care ei le pot face.
9. Identificati dusmanul
- cand problemele de comportament exista intelegeti cand
si de ce apar

10. Interveniti timpuriu



- problemele comportamentale de obicei incep

subtil si pot fi mult mai usor rezolvate daca noi
suntem pregatiti sa le vedem si sa actionam

11. Ascultati elevul

- comportamentul elevului este de cele mai multe
ori un indicator demn de incredere in legatura cu
felul in care lucrurile functioneaza. Invatati sa-l
analizati cu grija si obiectiv
12. Fiti calm si distrati-va
-elevii preiau indicii emotionali de la profesorii lor

Crizele urmaresc, de obicei, un anumit pattern de

manifestare si, de aceea, ele au, de cele mai multe
ori, mai multe stadii.

Stadiul primar al crizei se caracterizeaza printr-o usoara agitatie,

care se manifesta prin comportamentul non-verbal gestica,
mimica, respiratie neregulata, sacadata sau prin unele
comportamente verbale, precum plansul sau certatul cu ceilalti.

Daca situatia nu se rezolva de la inceput, criza

probabil ca se va agrava, comporamentul va deveni
mai accentuat cand copilul ia ceva ce nu-i apartine
sau fuge.

In stadiul final se poate ajunge pana la auto- si aloagresiune.

Fiecare stadiu in parte trebuie abordat in mod diferit.

Este esential sa fim constienti de faptul ca este posibil, la un

moment dat, ca pana si cele mai adecvate reactii ale noastre
sau cele care au functionat in trecut, sa fie total ineficiente.

De aceea trebuie sa analizam in mod constant ceea ce este

eficient in fiecare situatie data si ce se poate face mai
departe.


De asemenea, trebuie sa fim constienti de faptul ca

cei mai multi copii au avut parte de multe interventii
de-a lungul timpului, iar strategiile utilizate este
posibil sa nu fi fost aplicate corect, coerent sau
pentru o durata de timp suficient de mare pentru a fi
eficiente.

In plus, unele dintre cele mai comune strategii de

reducere a comportamentelor (precum retragerea unor
privilegii, privarea, time-out etc), folosite in mod exclusiv,
nu sunt eficiente pe termen lung.

Asemenea strategii se bazeaza pe ipoteza ca daca

intarim negativ copilul suficient de puternic, atunci va fi
din ce in ce mai putin probabil ca el sa mai manifeste in
viitor comportamentul sanctionat

Cu toate ca aceste strategii pot pune capat temporar

acestor comportamente, ele nu se adreseaza functiilor
subiacente ale comportamentului si de aceea prezinta
dezavantajul de a produce unele efecte indezirabile
asupra comportamentului.

Strategii Reactive

Strategiile reactive sunt strategii bazate pe

consecinte, folosite pentru:
Eliminarea comportamentelor dificile
Invatarea persoanei ca acele comportamente
indecvate nu ii mai asigura ceea ce isi doreste
Tipuri de strategii reactive:










Extinctinctia
Redirectionarea
Time out
Atentionare Verbala
Suportarea costului raspunsului

Ce este extinctia?

Extinctia este o procedura prin care recompensa este RETRASA

de la copil sau nu mai urmeaza comportamentului intarit anterior

IGNORAREA PLANIFICATA : ignorati comportamentulNU

elevul!
Este folosita pentru reducerea comportamentelor distructive
social
Ex.: strigatul in clasa
Conduce intr-un final la reducerea ratei de aparitie a acelui
comportament




Izbucnirea din extinctie: asteptati-va la inceput ca acel

comportament sa isi creasca frecventa sau intensitatea inainte
de a se diminua la nivelul dorit

Avantaje: EXTINCTIEI




Reduce eficient comportamentul problema

Efectele dureaza in timp
Stimuli aversivi stimuli a caror prezenta duce la
reducerea aparitiei comportamentului pana la
absenta lui ( batutul la cap..fa)

Extinctia
Frecventa
scuipatului

Extinctia
Comp.

10

xR

Imitarea comportamentului inadecvat de catre colegi

8

Intaritorii s-ar putea sa fie de necontrolat


6


Dezavantaje:

x
4
 Efecte intarziate; nu imediate
2
0

x x

x
xR

Folosirea eficienta a extinctiei



S-au obtinut rezultate mai bune in utilizarea

extinctiei, atunci cand au fost implicate urmatoarele
componente:

- Identificarea si controlarea surselor de intaritori

- Retragerea recompensei in cazul comportamentului
nedorit
- Specificarea clara a conditiei timpului suficient
- Combinarea extinctiei cu alte proceduri
- E.g., intarirea comportamentului dorit
 Posibile izbucniri caracteristice extinctiei

REDIRECTIONAREA
Redirectionarea este folosita pentru asistarea
retrograda a persoanei, catre sarcina originala
 Tipuri de redirectionare:
 Fizica
 Verbala
 Gestuala


Ex: Daca un elev se ridica din scaun, ghidati-l inapoi sa

ia loc
Nivelul promptului ar trebui sa evolueze incepand cu cel
mai putin intruziv (in acest caz)INCEPETI CU PUTIN!

TIME - OUT
 Indepartarea persoanei din preajma oricaror
stimuli pozitivi (intaritori) pentru o anumita
perioada de timp
 ex: punandu-l pe Andrei sa stea jos, intr-o
anumita zona, dupa ce i-a lovit pe colegi
 Incercati si folositi pentru un singur
comportament
 Copilul este ignorat in acel timp
 Durata in timp ar trebui sa fie consistenta




2 Tipuri de Time-out:
De excludere: copilul este dus intr-o camera de
time out sau intr-o zona bine
delimitatascoaterea completa din mediu
nu este recomandata
De ne-excludere: copilului I se permite sa
ramana in mediu, intr-o zona special destinata,
dar nu i se permite accesul la nici un intaritor

Atentionarea Verbala

O atentionare verbala este un raspuns verbal

riguros si este acordata pentru a indica faptul
ca acel comportament este inacceptabil.
Ex: a spune unui elev mainile jos cand sunt
pe cale sa loveasca pe cineva
Atentionarile verbale ar trebui sa fie scurte si
directe
Ar trebui administrate in mod consistent
pentru un anumit comportament

A.5. Escaladarea comportamentelor disruptive

Copiii urmeaza adesea un pattern in ascensiunea

comportamentelor disruptive.

In mod tipic, comportamentul disruptiv debuteaza cu o intensitate

scazuta si apoi se accentueaza pe parcurs.

Aceste stagii pot insa sa nu fie usor de distins sau este posibil ca
copilul dvs sa nu urmeze un pattern de evolutie stadial.

Masuri proactive esentiale care trebuie sa fie puse in

aplicare anterior declansarii crizelor:

1. Oferiti copilului suficiente ALTERNATIVE - el va

accepta mai usor acele situatii in care nu prea are de
ales.

2.Puteti realiza un orar extrem de organizat pt oferirea

intaritorilor.

3. Faceti astfel incat sa-i oferiti a gama variata de intaritori

atunci cand este calm si cooperant.

4. Atunci cand devine putin agitat, dar fara riscul

declansarii unei crize, oferiti-i doar o cantitate foarte mica
de intaritor.

4. Gasiti o cale de a-i oferi alternative, fara sa

ajungeti intr-o situatie mai intaritoare decat cea
de la care ati pornit.

Ideea este ca, devenind un pic agitat, el a

primit mai putin intaritor decat ar fi primit daca
si-ar fi pastrat calmul de la inceput.

In timp veti constata ca sunteti nevoit sa

renuntati la anumiti intaritori negativi, pe care
inainte ii dadeati copilului ca urmare a unor
comportamente negative, pe masura ce copilul
isi recapata controlul de sine.

Metoda pe care o folositi de-a lungul acestor stadii

este de-o importanta maxima, a.i. trebuie sa ramaneti
calm, dar ferm, sa va pastrati stapanirea de sine si
sa va tineti emotiile in frau.

Oferindu-i un control minim asupra situatiei, copilul

este posibil sa nu mai parcurga toate stadiile, pana
la un comportament disruptiv extrem.

STADIUL INCIPIENT

Cand observati ca elevul da semne ca ar deveni

agitat (vorbeste singur, se izoleaza, respira sacadat)
continuati activitatea, dar oferiti-i constant si frecvent
intariri verbale si materiale pentru raspunsurile
adecvate.

Aceasta strategie de baza se numeste deescaladarea comportamentului.

Asigurati-va ca aveti la indemana un orar al intaritorilor si ca cel

mai puternic dintre ei nu este oferit decat atunci cand copilul nu
da nici un semn de comportament disruptiv.

Pentru situatiile in care comportamentul a fost

escaladat trebuie sa incurajati copilul sa-si recapete
controlul de sine.

Daca ii refuzati toti intaritorii, el nu va fi motivat sa-si

schimbe comportamentul.

Din fericire, comportamnetele disruptive nu raman

constant la acelasi stadiu. Exista variatii ale
intensitatii lor si, ocazional, pauze. Aceasta va da
ocazia sa-l intariti pe parcursul pauzelor.

Pe masura ce perioadele de calm se prelungesc, ar

trebui sa oferiti intaritori din ce in ce mai intensi.

Dar aveti grija ca intaritorii primiti pe parcursul

deescaladarii sa fie oricum mai slabi decat cei pe
care i-ar fi primit daca comportamentul disruptiv nu
ar fi aparut deloc.

Daca agitatia copilului nu inceteaza, atunci ignorati

comportamentulul, dar nu si copilul ceea ce trebuie el
sa inteleaga este faptul ca astfel de comportamente nu il
pot scuti de activitatile pe care el incearca sa le evite.

Pe de alta parte, daca plecati de langa copil veti rata si

ocaziile de calm si cooperare ale copilului pe care le
puteti intari.

Daca il ignorati cu desavarsire este mai probabil sa se

intensifice comportamentul si sa conduca la probleme si
mai mari.

STADIUL INTERMEDIAR

Este necesar sa retineti faptul ca la un

asemenea nivel se ajunge, cel mai adesea,
datorita interventiilor ineficiente din stadiul
anterior.

Astfel de lucruri sunt inerente (doar suntem

oameni!) si oricum sunt situatii in care chiar si
cele mai bune interventii se dovedesc
ineficiente.

Daca elevul dezvolta un comportament disruptiv

de intensitate moderata (medie) plange, refuza
(spune NU), vorbeste singur etc, poate fi
necesar sa schimbati procedurile de intarire,
deoarece este foarte probabil ca in situatia
prezenta sa fie ceva care ii creaza disconfort.

Exista doua tipuri diferite de situatii care pot

conduce la aceasta intensitate a comportamentului
disruptiv:

1.

Copilul pur si simplu incearca sa va manipuleze in

speranta ca v va determina sa cedati, sa va dati
batuti; in acest caz este foarte important sa nu ii
confirmati aceasta speranta, indiferent de procedura
de de-escaladare pe care o folositi.

2.

In cealalta situatie este posibil ca noi sa fim prea

imperativi cu copilul si atunci trebuie sa aducem unele
ajustari - copilul are motive reale pentru a fi suparat, iar
noi trebuie sa fim empatici cu el, pt ca el nu e obligat
sa continuie activitatea intr-o maniera inadecvata.

Trebuie sa-l redirectionam catre o activitate pe care stie

bine cum sa o realizeze si unde poate fi promtat cu
usurinta daca refuza sa se implice in exercitiu.

Pentru a restabili comportamentul compliant noi folosim

cel mai adesea instructajul receptiv, imitatia non-verbala
sau sarcinile motrice simple.

STADIUL Al III-LEA

Cand copilul devine extrem de agitat (tipa, arunca cu obiecte, ii

loveste pe ceilalti, se auto-agreseaza) trebuie sa deveniti foarte
fermi si stricti.

Daca ati lucrat in prealabil pe tehnici de redobabndire a

controlului (de ex. mainile jos) ele ar putea reprezenta o
metoda eficace de combatere a crizei.

Dati un instructaj cat mai specific posibil, pe un ton ferm si

accentuati mai degraba pe ceea ce trebuie sa faca, decat pe
ceea ce nu trebuie sa faca (Stai pe scaun!).

Dati aceste imperative numai o data sau de doua ori intro situatie, pt ca altfel exista riscul sa-si piarda eficienta,
dvs va pierdeti credibilitatea in fata copilului iar situatia
devine si mai haotica.

Intariti varbal si material fiecare semn de de-escaladare

a comportamentului disruptiv.

Amenintarile sunt o metoda pe care personalul este adesea

tentat sa o foloseasca, deoarece ea poate conduce imediat la o
ameliorare a comportamentului.

Partea proasta esta ca aceasta metoda poate conduce in timp la

agravarea comportamentului.

Folosirea unor astfel de tehnici coercitive (amenintarea) poate

conduce la un pattern comportamental in care copilul sa
raspunda numai la directivele imperative si la constrangerile unor
consecinte negative si sa ramana indiferent la instructajul oferit
intr-o maniera normala, intaritoare .

A.6. Programe pentru gestionarea comportamentelor

disruptive

Frusturarea este unul dintre cei mai probabili factori ce

declanseaza comportamentul disruptiv, astfel incat s-a
simtit nevoia crearii unui program care sa creasca
toleranta copiilor autisti la situatiile pe care ei le resimt ca
fiind disconfortante.

Astfel, ei vor fi nevoiti sa se adapteze situatiilor

neplacute. Prin expunerea treptata la situatii neplacute pt
ei, toleranta la frustrate va creste.

Mai mult chiar, copilul va invata ca crizele sale disruptive

nu il ajuta in a evita situatia respectiva.

Este foarte important ca in aceste circumstante sa fie acordata

foarte putina importanta crizelor, pt a nu conduce la
intensificarea comportamentului disruptiv.

Pt inceput, programul prevede identificarea situatiilor frustrante pt

copil, foarte importante fiind in acest caz, observatiile parintilor si
profesorilor.

Situatiile frustrante tipice sunt: neindeplinirea anumitor dorinte,

situatii disconfortante, schimbari in rutina zilnica sau neprimirea
intaritorilor.

Situatiile frustrante trebuie apoi impartite in trei

categorii:

I. Primul nivel este constituit din acele evenimente

frustrante care determina o stare de agitatie minima,
II. Nivelul al doilea este constituit din acele
evenimente care genereaza o agitatie medie.
III. Ultimul nivel este constituit din cele care genereaza
o agitatie puternica.

Etapele Programului

Etapa 1
 Identificati situatiile care sunt stresante pt copil (intrebandu-i pe
parinti si pe profesori, observandu-l personal, analizand istoricul
patternului care determina/precede comportamentul disruptiv).
 Ierarhizati aceste situatii pe 3 (sau mai multe nivele) in functie de
intensitatea crizelor generate.
Etapa 2
 In timp ce copilul este cat se poate de relaxat (stand asezat intr-o
pozitie confortabila, ascultand o muzica linistitoare) expuneti-l la
situatia cel mai putin stresanta din intreaga ierarhie.
 Laudati-l si recompensati-l intermitent pt comportamentul lui
calm. S-ar putea ca pe parcurs sa fie nevoie sa-i mai modelam o
parte dintre raspunsuri.


Treptat schimbati cadrul predarii cu situatii in mediul real.

Dupa ce manifesta o atitudine de total calm la cea mai putin

stresanta situatie din ierarhie, pt 5 sedinte consecutive, treceti la
urmatorul nivel.

Procedati astfel pana parcurgeti o intreaga ierarhie.

Etapa III




Invatati-l pe copil tehnicile de relaxare.

De indata ce a invatat tehnicile de relaxare, promptati-l ca sa le
foloseasca, atunci cand se afla sub actiunea unui stres minim.
Slabiti prompturile cat mai repede cu putinta.

Programul pentru cresterea compliantei

Programul pt cresterea compliantei se bazeaza pe

principiul cresterii succesului inregistrat de copil la
instructajul dat, pe masura ce crestem standardele.

Pt inceput i se va cere elevului sa rezolve sarcini pe care

le poate duce cu bine la indeplinire si care ii fac placere.

Dandu-i astfel de sarcini este foarte posibil ca el sa fie

compliant, a.i. ii oferim oportunitatea de a fi laudat si
intarit. Treptat, sarcinile vor deveni mai putin agreabile
copilului, timp in care continuam sa il intarim pt
complianta sa.

Cateva indicii pt facilitarea

complinatei

Nu-i dati mai multe sarcini in acelasi interval de timp (de

ex. 3 sarcini in 10 sec), altfel veti determina noncomplianta si veti crea agitatie.

Puneti-l sa aleaga intre doua alternative pozitive (Vrei

sa mergi afara si sa te joci sau sa te uiti la un film?).

Puneti-l sa aleaga in mod fortat intre doua alternative

(Vrei sa faci baie sau sa te bagi in pat?).

Cand copilul nu respecta instructiunile, adoptati o atitudine cat puteti

de neutra.

Incercati sa-i facilitati complianta prin intercalarea sarcinilor

neplacute cu cele placute.

Faceti-l sa va asculte fara sa vrea de ex., in timp ce-l surprindeti

ca incearca sa inchida usa, spuneti-i: Mihai, te rog inchide usa!,
apoi recompensati-l pt ca a fost compliant.
Dati-i zone asupra carora el detine controul.

Recompensati-l pe copil in mod semnificativ atunci cand el va

asculta (este compliant).

Spuneti instructiunile calm, comportandu-va ca si acum v-ati astepta

ca el sa le indeplineasca.

Etapele Programului:

Etapa 1
 Identificati sarcinile care sunt de obicei problematice.


Determinati care este rata compliantei pt fiecare sarcina in parte.

Realizati o ierarhie a sarcinilor, de la cele cu cea mai mare

probabilitate de a fi indeplinite (Mananca prajitura!), pana la
cele cu cea mai mica rata a compliantei (Da-i fratelui tau jucaria
inapoi!).

Etapa 2


Profesorul ii va da spre indeplinire sarcina cu cel mai inalt nivel

de complianta.

Elevul este recompensat pt ca ascultat si a indeplinit sarcina.

Cand copilul este compliant timp de 3 sedinte consecutiv, treceti

la umatorul nivel.

Etapa 3


Profesorul ii va da copilului o sarcina cu un mare nivel de

complianta si cateva sarcini cu un nivel mai scazut al
compliantei.

Daca copilul este compliant, atunci va fi intarit.

Cand copilul este compliant timp de 3 sedinte consecutiv,

treceti la umratorul nivel.

Pe parcurs veti introduce din ce in ce mai multe sarcini cu

complianta scazuta, in timp ce numarul celor cu complianta
mare va scadea treptat

Ierarhia sarcinilor la care copilul este compliant

Impartiti sarcinile pe care i le dati pe parcursul unei zile, in
urmatoarele categorii:

Intotdeauna
(100%)

Adesea
(75%)

Uneori
(50%)

Arareori
(25%)

Niciodata
(0%)

Program pt. determinarea unor reactii

pozitive
Etapa 1:

Veti lauda copilul la fiecare cinci minute pentru

absenta comportamentelor maladaptate.
Dupa trei intervale in care comportamentele
dezadaptive nu s-au mai manifestat, copilul va
primi un intaritor si va fi, bineinteles, laudat.

Etapa 2:

Veti lauda copilul la fiecare cincisprezece minute

pentru absenta comportamentelor maladaptate.

Dupa trei intervale in care comportamentele

dezadaptive nu s-au mai manifestat, copilul va
primi un intaritor si va fi, bineinteles, laudat.

Etapa 3:
 Veti lauda copilul la fiecare treizeci de minute pentru
absenta comportamentelor maladaptate.


Dupa trei intervale in care comportamentele

dezadaptive nu s-au mai manifestat, copilul va primi
un intaritor si va fi, bineinteles, laudat.

FAZE ULTERIOARE:


Cresteti treptat perioada de timp necesara oferirii

intaritorului.

De indata ce copilul a depasit aceasta faza, i se vor

permite numiti intaritori atunci cand ii doreste (dar
rational!), in conditiile in care comportamentele
dezadaptative nu s-au mai manifestat pe cel putin o
perioada de doua ore.

1. Ambianta, cadrul terapeutic

 Prioritar in implementarea unui program
terapeutic este crearea unui mediu ambiant
propice.


Aceasta nu numai ca va spori eficienta

programului, dar va face ca procesul in sine sa
fie mult mai placut atat pentru copil si pentru
familie, ca si pt dvs insiva.

2. Cum cream o ambianta placuta?

 Amenajarea si armonizarea spatiilor astfel
incat sa se nasca o atmosfera de calm si sa
invite copilul la cooperare;


Incepti prin a sta impreuna cu copilul, jucanduva cu o jucarie preferara, fara sa ii cereti nimic.

Dupa ce se acomodeaza cu prezenta, dati-i sarcini

care au sanse foarte mari de a fi indeplinite. Acest
lucru este important deoarece:


Experienta invatarii capata valente pozitive de la

inceput;

Putem construi o relatie pozitiva cu copilul;

Sunt diminuate comportamentele disruptive;

Ne ofera ocazia perfecta pentru a evalua punctele

slabe si pe cele puternice;

Sunt intarite comportamentele adecvate.

Ne ofera posibilitatea sa descoperim si sa

implemntam intaritorii;




B. COMPORTAMENTELE AUTOSIMULANTE

a) Stereotipiile
b) Comportamentele de tp obsesiv-ritualic

COMPORTAMENTUL AUTO-STIMULATIV


In teoria comportamentala aceste manifestari sunt

considerate specifice speciei umane (leganatul,
scarpinatul, introducerea degetului in gura, rosul
unghiilor etc);

Copiii cu autism prezinta comportamente stereotipe

care nu se opresc, deoarece ei nu constientizeaza;

Lipsa senzorialitatii perceptuale conduce la

mentinerea comportametelor stereotipe si repetitive.

Implicarea analizatorilor

ANALIZATORUL

COMPORTAMENTUL STEREOTIP

Vizual

Fixarea luminii, clipitul repetitiv, miscarea

degetelor in fata ochilor

Auditiv

Lovirea usoara a urechilor, pocnitul degetelor,

emiterea de sunete repetitive

Tactil

Vestibular

Frecarea pielii cu mana sau cu un obiect,

scarpinatul repetitiv
Leganatul inainte inapoi

Gustativ

Suptul repetitiv al unor obiecte sau al

degetelor, lingerea obiectelor

Olfactiv

Mirosirea obiectelor, amusinarea unor

persoane.

Descrierea Formelor De Comportament Auto-stimulativ

NIVELUL I: LIMBAJUL CORPORAL

1. Ochii
 clipirea repetata;
 privirea piezisa,
 datul ochilor peste cap (a.i. sa ramana vizibila
numai partea alba a globului ocular),
 fixarea luminii,
 privirea divergenta sau convergeta,
 privitul in gol;

2. Miscari corporale ample:

ample
 invartirea repetitiva in cerc,
 mersul pe varful degetelor,
 mersul inainte si inapoi,
 sariturile sus-jos,
 mersul repetitiv in jurul unui stalp,
 alergarea stereotipa nondirectionata, arcuirea umerilor in timpul

mersului sau sezand,

 clatinarea capului sau masturbarea.

3. Mainile










fluturarea sau lovirea repetata a mainilor (batutul din

palme),
plimbarea degetelor pe diferite suprafete,
cercetarea texturilor,
frecarea degetelor sau a mainilor, frecarea fetei cu
mainile,
pipairea parului,
inchiderea si deschiderea palmelor,
atingerea nasului sau a urechilor,
introducerea degetelor in nas.

4. Gura:







bagarea mainii/degetelor in gura,

inchiderea si deschiderea repetitiva a gurii,
plescaitul, prelingerea salivei,
lingerea buzelor, sugerea unei buze,
modificarea tiparelor respiratorii,
tragerea aerului printre dinti.

5. Auditiv si gustativ:





mirosirea si lingerea obiectelor si a persoanelor,

emiterea de sunete lipsite de sens, tipetele repetate,
bolboroselile, bombaneala
ecolalia, si cantatul.

NIVELUL II: ARANJAREA ACTIVA A MEDIULUI

INCONJURATOR:

1. Manipularea sau utilizarea inadecvata a obiectelor:

obiectelor
 alinierea obiectelor in siruri,
 invartirea sau rasucirea obiectelor,
 studierea excesiv de atenta, sugerea sau bagarea in gura a
obiectelor,
 folosirea obiectelor pt. a tapeta anumite suprafete.

2. O aparenta manipulare adecvata a obiectelor

(comportamentul imita modul de intrebuintare corect, dar obiectul
nu este utilizat conform functiei sau scopului sau initial):









apasarea repetata a intrerupatoarelor,

inchiderea si deschiderea usilor,
aprinderea si stingerea televizorului,
deschiderea si inchiderea sertarelor,
incaltarea si descaltarea,
alergarea reptitiva in sus si in jos pe scari,
desenarea obsesiva a unor puncte,
colectionarea de obiecte.

3. Nevoia de monotonie:
 Insistenta de a folosi aceleasi tacamuri la fiecare masa,
 de a purta aceleasi haine in fiecare zi,
 de a merge la scoala pe acelasi traseu,
 insistenta ca mama sa poarte mereu aceiasi papuci sau

aceleasi haine, etc.

NIVELUL III
COMPORTAMENTE ADECVATE SOCIAL, DAR EFECTUARTE IN
CONTEXTE INADECVATE SAU IN SCOPURI NEPOTRIVITE:

1. Utilizarea corecta din punct de vedere topografic, al scopului si al

contextului, dar in mod excesiv si utilizarea excesiva a semnelor:

repetarea excesiva a nr. de telefon sau a zilelor de nastere,




alinierea obiectelor si numararea,

cantarea sau fredonarea repetitva a cantecelor, doar pt. el insusi,

folosirea de propozitii corecte dar in contexte nepotrivite (intreaba in

timpul zilei: Este intuneric afara?).

2. Folosirea obiectelor in mod adecvat, dar excesiv

(jocul repetitiv cu folosirea adecvata a obiectelor)
 mersul excesiv pe bicicleta,
 rularea unui camion de jucarie in jurul curtii,
imitarea excesiva a actiunii de a conduce o
masina,
 montarea si demontarea unui puzzle.

NIVELUL IV:
COMPORTAMENTUL ESTE EXCESIV, FOLOSIT
INTR-UN CONTEXT ADECVAT SI IMPLICA O
MULTITUDINE DE SEMNE:

1.

Comportamente efectuate la inalt nivel intelectual, nespecifice

indivizilor tipici (talente inutile)

capacitati mnezice,

abilitatea de a reproduce in totalitate genericul sau coloana

sonoara a unei emisiuni, film, spectacol TV,

 abilitatea de a reproduce la pian o melodie audiata o sg. data

inainte,
 abilitatea de a reproduce orice nota muzicala ceruta sau de a spune


in ce nota si in ce cheie s-a cantat la un instrument.

abilitatea de a realiza calcule aproape instantanee ale unor date
calendaristice si de a spune exact in ce data va pica o anumita zi a
anului, in trecut sau in viitor,

 abilitati matematice neobisnuit de avansate (de ex., un copil de 11

ani poate enumara toate nr. prime pana la 1000 si poate

descompune in nr. prime toate numerele pare)

2. Utilizari adecvate, dar excesive ale unui obiect,

sau indeplinirea adecvata, dar excesiva a unei
sarcini:

 Obsesia fata de ceasuri :



compara ceasurile din diverse locuri, verificand cat este ora;

intoarcerea continua a ceasurilor;

efectuarea de apeluri telefonice la ceasul-robot;

conversatia excesiva despre despre zile si date (in ce zi a saptamanii

pica o anumita data);

sau interesarea obsesiva despre data de nastere a fiecarei pers. cu care

intra in contact;

 Obsesia fata de cladiri :

 numararea nivelurilor fiecarei cladiri pe care o
vede;
 Obsesia fata de lifturi:
 desenarea de lifturi:
 cautarea lifturilor sau joaca de-a liftul, cu obiecte
diverse etc.

 Obsesia fata de aspiratoare (continua conversatie

despre aspiratoare, imitarea functionarii si a zgomotului
produs de aparat),
 Obsesia fata de scari (construirea obsesiva de scari, din
jucarii) si animale (conversatia despre animale,
desenarea acestora etc.).

STABILIREA COOPERARII SI REDUCEREA

MANIFESTARILOR ISTERICE

Se tine cont de:

de

reactiile isterice ale elevului - acestea sunt un raspuns la

frustrarea de a nu intelege ce anume doriti sa-l invatati;

prin intermediul reactiilor isterice elevul reuseste sa reziste in fata

cererilor venite din exterior si pe care nu le poate intelege;

de starea terapeutului, deoarece reactiile isterice pot produce

anxietate si retragerea din programul terapeutic;

In desfasurarea adecvata a primelor ore de tratament se tine

cont de toate momentele critice;

Totodata se observa manifestarile de frustrare, care sunt privite

ca fiind un lucru pozitiv, deoarece aceasta energie pe care
copilul o poseda poate fi canalizata in demersul terapeutic in
scopuri pozitive.

REDUCEREA COMPORTAMENTELOR
AUTOSTIMULATIVE

1.

Inlocuirea formelor primare ale comportamentului autostimulativ cu forme de comportament, tot auto-stimulative, dar
adecvate social.

In normalitate, indivizii tipici au comportamente autostimulative acceptate social (fumatul, alinierea unor
obiecte, jocul de carti, jocul cu fise, aranjarea in siruri
perfecte, ca la parade etc.);

Persoanele tipice se angajeaza in comportamente autostimulative atunci cand nu au o alta activitate de facut

O reusita terapeutica majora este atunci cand indivizii cu

intarzieri de dezvoltare devin asemanatori noua, prin
trecerea de la forme primare de auto-stimulare la forme
mai evoluate si acceptate din punct de vedere social.

2.

Comportamentul auto-stimulativ poate fi privit ca

un comportament de adaptare.
Daca nu se reuseste invatarea comportamentelor alternative,
este de preferat ca acesta (copilul) sa fie lasat sa se
autostimuleze, a.i. sa se evite alterarea sistemului nervos
(stimularea senzoriala este o necesitate biologica, a.i. autostimularea ofera hrana S.N.).

Inlocuirea comportamentelor auto-stimulative

poate fi facuta prin exercitii de asambalare
repetitiva a unui puzzle (cercul merge la cerc,
patratul merge la patrat etc).

3.

Potrivirea, in acest caz, reprezinta un intaritor perceptual.

Potrivirea de stimuli auditivi (ecolalia invatarea de
cuvinte noi)

Inlocuirea comportamentelor auto-stimulative

bazate pe perceptie senzoriala poate fi dificila.

4.

Si totusi se poate realiza prin oferirea de recompense

alimentare.