56.

Raiul

Unde naiba sunt eu

Unde naiba sunt?! M-am gândit cu disperare. Am fost prin
pădure, pentru cel puţin o oră de când am plecat de la vechiul
foc de tabara. Sunt obosita, dintr-o respiraţie şi am dureri de braţ

Oh, şi am uitat să menţionez? Mi-e frică

Pentru a fi sincera, mă simteam de parca aproape plângeam ...
Sunt atât de speriata.
Cum au putut face acest lucru pentru mine? Ce trebuia să
dovedeasc? Că aş putea supravieţui unei expeditii în pădure pe
timp de noapte?
Nu-mi place viata salbatica pădure. Nu-mi place toate
animalele ..., cu excepţia pisoilor. De ce padurea nu poate fi
umpluta cu pisoi şi pui? A cui a fost ideea să umple padurea cu
animale feroce?
Am mers câţiva paşi apoi m-am oprit si am luat sticla cu apa din
ruxac, şi am luat o inghititura.
Până în prezent pădurea a fost atat de densa incat copacii nu au
permis strălucirea Lunii prin intermediul lor
Am fugit cat de bine am putut fara sa ma impiedic

Acesta a fost Gradina Edenului.

Am mers încet în jur, fascinata de frumusetea mare.Flori exotice
erau înflorite peste tot Cum am spus, a fost magic.
In centru au fost crescute tufişuri. Una cu trandafiri rosii, unul
cu trandafiri albi şi unul cu trandafiri de culoarea lavandei, si
unul cu trandafiri galbeni.
Acestea sunt simbolul prieteniei! M-am gândit fericita. Ei au fost
în adânc, dar as fi pentru a ajunge la ei, ocolind spinii.
Încă o dată, am observat marcajele unui traseu în depărtare
Auzisem un fosnet…
-Ce faci aici? El se uită la mine.
-Vrei să-mi dea un atac de cord?! Am privit la el timp de câteva
minute.De ce ma urmaresti? Am crezut că ai plecat in cele din
urma. Nu am nimic de mancare.Vocea mea s-a întors la un ton
normal.
Luând sticla de apă, am baut aproape toata apa, turnat un pic în
mâna mea pentru Fox
Apoi, în sfârşit, am vazut un plic

Draga Bella,

Frica este clasificata ca un avertisment natural spre necunoscut.

Până acum aţi avut de a cuceri frica de întuneric pustiu, cu toate
acestea vă sugerăm să vă grăbiţi, petrolul din lanternă nu va
dura mult timp si va fi nevoie sa fie reumplut.
Astfel, de departe călătoria dumneavoastră a fost simpla, dar din
păcate, timpul se apropie rapid în cazul în care veţi avea o
îndoială in instrucţiunile noastre. Frica va împiedica progresul
dumneavoastră.Dacă nu, dragă prietene, părţile următoare ale
sarcinii iti vor crea probleme, mentale mai mult decât din punct
de vedere fizic, noi credem.
Ne rugăm ca acum aţi înţeles
Acum, trebuie să mergeţi mai departe,spre Nord-Vest, până când
nu mai aveţi posibilitatea să urmaţi drumul

Să fie sigura, Bella,

Crepuscul League

Au facut mişto de mine?! Călătoria mea până în prezent nu a

fost atât de simpla! Am fost atacata de către un cerb turbat,
salvata de către un urs, insultata, şi speriata rigid pentru
aproximativ trei ore de acum.
După ce am părăsit casa veche, m-am dus înapoi la un alt loc, cu
reşedinţa adânc în pădure, în spatele şcolii. Ma intreb cum va
reactiona Bella,cand va afla cat de aproape a fost de
Universitatea Meyer.
-Crezi că ea va avea traseul? Logan mi-a cerut
Am scuturat capul meu
-Sper ca nu, în cazul în care ea merge suficient de departe, ea va
ajunge la campus şi care face misiunea un eşec automat.
Josh, cu mâinile lui ferm pe volan de SUV
-Ea este inteligentă şi eu chiar nu cred ca nu e curajoasa. Ai
vazut-o la jocurile de fotbal.
-Da, dar Bella are o teama destul de serioasa de urşi. Odată,
când am dormit pe la ea am auzit ceva murmurînd "Ursul a
plecat" în somn. Şi ea are probleme cu mersul pe jos pe o
suprafaţă plană şi stabilă
Logan clătină din cap.
-Grizzlies sunt mai ales în partea de vest şi ei sunt singurii pentru
care chiar trebuie să vă faceţi griji.
Cand am ajuns inapoi la conacu, la doar cativa membri au fost
deja acolo. Acesta a fost mai devreme, încă aproape cinci ore
Aşa cum am intrat, am zărit-o pe Alice şi am îmbrăţişat-o
-Bună.
-Bună. Ea mormăi înapoi cu tristeţe.
-Care-i problema?
-Când Mel, si alti membri s-au întors pentru a pune indicii, în
ultimul loc, au spus că au auzit un strigăt în pădure. Ea arăta
îngrijorata. Este într-adevãr întuneric acolo, Jasper. Cel puţin
atunci când m-am dus, a fost noiembrie şi copacii goi …era
foarte horror
-Nu am inima să-i spun lui Edward, a şoptit la mine.El este atât
de îngrijorat deja.
-Am înţeles. Îmi aduc aminte când a fost rândul tău. Am sărutat
obrazul ei.