Sunteți pe pagina 1din 4

Povestea lui Harap Alb

Basmul cult este o specie narativa ampla, cu numeroase personaje purtatoare ale unor
valori simblolice, cu actiune implicand fabulosul/supranaturalul si supusa unor stereotipii/actiuni
conventionale, care infatiseaza parcurgerea drumului maturizarii de catre erou.Conflictul dintre
bine si rau se incheie, de obicei, cu victoria fortelor binelui. Personajele indeplinesc, prin
raportare la erou, o serie de functii(antagonistul, ajutoarele, donatorii), ca in basmul popular, dar
sunt individualizate prin atributele exterioare si prin limbaj. Reperele temporale si spatiale sunt
vagi, nedeterminate. Sunt prezernte clisee compozitionale, numerele si obiectele magice.
Basmul cult Povestea lui Harap Alb a fost publicat in revista Convorbiri literare la
data de 1 august 1877. El respecta in linii mari structura populara a speicei literare epice, in care
actiunea debuteaza cu o situatie de echilibru (expozitiunea), perturbata de un eveniment
neasteptat (intriga), care declanseaza o actiune desfasuratade protagonist in confruntare cu
antagonistul, sustinut de ajutoare si donator, in vederea restabilirii ordinii initiale, careculmiteaza
cu un moment de maxima incordare narativa (punctual culminant), deznodamantul aducand o
noua situatie de echilibru. Forma culta a specie literare consta in reorganizarea elementelor
populare sau complementarea lor de catre un prozator cunoscut si consacrat, care imprima
textului stilul personal de relatare.
Titlul basmului enunta atat specia literara, povestea, cat si numele protagonistului purtat
de-a lungul propriei formari. Pe parcursul firului epic, destinul acestuia cunoaste trei ipostaze:
fiul cel mic al craiului, imatur si neinitiat, dar curajos si preocupat de a-si ajuta propria familie;
Harap Alb, ucenic al Spanului, parcurgand drumul initierii, Imparatul, initiatul capabil de a
conduce imparatia unchiului sau si de a-si intemeia o familie cu aleasa inimii sale. El este numit
de catre formatorul sau, antagonistul, printr-o sintagma oximoronica Harap Alb, substantivul
comun harap desemnand o persoana cu pielea si parul negru, un sclav, ce se afla in contradictie
cu epitetul chromatic alb, ceea ce semnifica puritatea, caracterizandu-l pe fiul craiului ca un
sclav de vita nobila. Acesta devine astfel sluga atipica a Spanului. Totodata titlul anticipeaza
tema operei: lupta dintre bine si rau. Pe parcursul acestei confruntari, ca in majoritatea basmelor,
eroul isi formeaza personalitatea, conferindu-i caracterul de bildungsroman, tradand descendenta
culta. Motivele narative specifice sunt superioritatea mezinului, calatoria, supunerea prin
viclesug, muncile, demascarea Spanului, pedeapsa, calatoria.
Actiunea este relatata la persoana a III-a, de catre un narator a carui perspectiva narativa
obiectiva este completata de multiple comentarii subiective, cu ajutorul dativului etic (mi ti-l
insfaca). Aceste completari umoristice,ironice, lamuritoare sunt specific stilului lui Ion Creanga,
aratand originaliatea sa. Discursul narativ imbina original cele trei moduri de expunere
(naratiunea, dialogul si descrierea), unde naratiunea predomina si este dramatizata prin dialog.
Aceasta are ritm rapid, realizat prin reducerea digresiunilor si a descrierilor, iar individualizarea
actiunilor si a personajelor se realizeaza prin amanunte (limbaj, gesture, detalii de portret fizic).
Dialogul are dubla functie: sustine evolutia actiunii si caracterizarea personajelor.
In basm sunt prezente clisee compozitionale/ formule tipice: formula initiala(Amu cica
era odata), ce introduce cititorul in lumea fantastica; formulele mediane(si merg ei o zi, si merg
doua, si merg patruzeci si noua), ce mentine atentia cititorului si confera textului un ritm narativ
alert; formula finala(Si a tinut veselia ani intregi) ce marcheaza iesirea din fabulos.
Constructia subiectului urmeaza o schema simpla. Cei doi frati, craiul si Verde-imparat,
conuc fiecare cate o imparatie la doua capete opuse alte lumii. Neavand descendenti masculini,
Verde-imparat ii scrie fratelui sau sa-i trimita pe unul dintre fii ca sa ii urmeze la tron. Proba

curajului il desemneaza pe fiul cel mic ca fiind capabil de a intreprinde calatoria catre tinuturile
unchiului sau. Trecand prin numeroase peripetii, depasind cu istetime, bunatate, curaj si mult
ajutor multiplele probe ale formarii sale, acesta isi indeplineste telul de a deveni imparat,
casatorindu-se cu fata de care s-a indragostit.
Tema si viziunea despre lume
Incercarea cu care debuteaza calatoria initiatica este trecerea prin padurea-labirint.
Aceasta reprezinta spatiul disparitiei vechii sale identitati, dar si regenerarea sa spirituala, prin
renastere. Initial, tanarul se rataceste si este astfel nevoit sa se abata de la sfatul parintesc(de a se
feri de omul ros si span, care sunt considerati, in credinta populara, oameni care poarta stigmatul
raului), tocmindu-l pe Span drept calauza, deoarece era boboc in felul sau la trebi de aiste.
Acest nou personaj, antagonistul, dar si formatorul eorului, se remarca prin siretenie si
perseverenta: el are capacitatea de a se metamorfoza, luand diferite infatisari imbietoare, pentru
a-l convinge pe tanar sa il accepte ca tovaras de drum. Viclenia Spanului determina schimbarea
destinului tanarului naiv, prin puterea sa de convingere. Coborarea in fantana are, in plan
simbolistic, semnificatia grotei/infernului, spatiu al nasterii si al regenerarii. Acesta isi pierde
identitatea si statutul si jura credinta Spanului, devenind sluja sa, pentru a-si salva viata,
renascand ca Harap Alb(acesta fiind inceputul initierii tanarului). Juramantul facut de acesta
prelucreaza motivul literar al juramantului cavaleresc, de sub care nu se poate iesi decat prin
moarte fizica.
Ajunsi la curtea Imparatului Verde, Spanul il supune la trei proble: aducerea salatilor din
Gradina Ursului, aducerea pielii cerbului si a fetei Imparatului Ros pentru casatoria Spanului.
Mijloacele prin care trece probele tin de miraculos, iar ajutoarele au puteri supranaturale. Primele
doua proble le trece cu ajutorul Sfintei Duminici, care il sfatuieste cum sa procedeze si ii da
obiectele magice necesare(obrazarul si sabia lui Statu-Palma-Barba-Cot). A treia proba
presupune o alta etapa a initierii, este mai complexa si necesita mai multe ajutoare. Drumul spre
Imparatul Ros incepe cu trecerea altui pod. Simbolistica este aceeasi, trecerea intr-o alta etapa a
maturizarii a lui Harap Alb. Drept raspalata pentru bunatatea sa, primeste in dar de la craiasa
furnicilor si craiasa albinelor o aripa. De asemena fiind prietenos si comunicativ, isi gaseste
ajutoare in personajele himerice: Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila si Pasari-Lati-Lungila. La
curtea e supus la alte trei probe fiind ajutat de personajele himerice si animaliere cu puteri
supranaturale: casa de arama, ospatul cu mancare si vin si alegerea macului din nisip.
Alte trei proble se leaga doar de fata, aratand din nou prezenta cifrei magice trei: pazirea
nocturna, prinderea fetei si intrecerea dintre calul lui Harap Alb si turturica fetei de imparat
pentru a aduce cele trei obiecte magice:cele trei smicele, apa vie si apa moarta. Ajunsi la curtea
Imparatului Verde, fata il demasca pe Span, care il acuza pe Harap-Alb ca a divulgat secretul si ii
taie capul, avand semnificatia mortii initiatice. In felul acesta il dezleaga de juramant, semn ca
initierea este incheiata, iar rolul Spanului ia sfarsit. Calul este acela care distruge intruchiparea
raului. Harap Alb este readus la viata cu ajutorul celor trei obiecte magice: cele trei smicele, apa
vie si apa moarta, cu ajutorul fetei de imparat, renascand sub o noua identitate, aceea de initiat,
capabil de a conduce o familie si imparatie.
Caracterizarea personajului Harap Alb
Personajul principal al basmului cult Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creang este
Harap-Alb, acesta ilustreaz tipul tnrului neiniiat i naiv,care trebuie s parcug drumul spre
maturizare .Dei este personajul principal al unui basm,Harap-Alb nu are puteri supranaturale. El
este un personaj pozitiv i individual, ilustrnd binele din basmul cult al lui Creang,fiind
prezentat ntr-o manier realist;acesta era cinstit i sincer, tnr i naiv, milostiv i sensibil,

respectuos i impulsiv. La nceputul basmului este doar cel de-al treilea fiul al craiului; nu are
nume pentru c nu are identitate, el se va individualiza mai trziu. El este un bun exemplu uman,
deoarece defectele sale nu sunt nici mici i nici puine, dar calit ile sale sunt mai mult dect
suficente pentru a face din el un bun mprat.
Harap-Alb este caracterizat direct de ctre autor ,dar i de alte personaje. ns cele mai
multe trsturi ale sale reies din atitudinea sa, din limbajul su, din numele pe care l poart i din
frmntrile sufleteti pe care le are.
Lipsa de maturitate iniial este subliniat prin caracterizarea direct a autorului Fiul
craiului, boboc n felul su la trebi de astea,se potrivete Spnului i se bag n fntn, fr s-l
trsneasc prin minte ce se poate ntmpla..." .
Numele su reprezint alturarea a doi termeni opui:Harap (=om cu pielea neagr, sclav)
i Alb(=nobil,pur). Aceast alturare poate reprezenta destinul su, ajuns din sclav al Spnului,
mprat. ns numele i-a fost oferit de Spn ca o ironie privind decderea sa social, ajuns din fiu
de crai n pielea" sclavului.
La nceputul basmului ,statutul eroului este de neiniiat.Prin prisma vrstei i a statutului
social (mezinul craiului), el triete ntr-un univers al inocenei. Inocena i naivitatea sunt
trsturile tnrului neexperimentat. El i dovedete sensibilitatea ,deoarece se simte rnit atunci
cnd tatl su l consider la acelai nivel cu fraii si nevrednici.ns ntlnirea cu baba
ceretoare, care se dovedete n curnd a fi Sfnta Duminec, este extrem de important
,deoarece aceasta i deschide ochii asupra viitorului su mre, adresndu-i-se cu apelativul
luminate criorule", i oferindu-i ncredere.Dup ce mezinul i dovedete milostenia,
mulumind astfel divinitatea, Sfnta Duminec l povuiete s cear de la tatl su
calul,armele i hainele n care a fost el mire", eroul trebuie s le reactualizeze virtu ile. ns se
dovedete impulsiv atunci cnd lovete calul cel slbnog, deoarece nu era cea ce ar fi dorit el,
necunoscnd defapt caracterul su fantastic.
Acum fiul de crai pleac n cltoria sa spre maturizare, fiind nevinovat i necunosctor ,
necunoscnd patima i pcatul deoarece nu ntlnise Rul.
Mezinul reueste s treac proba tatlui su , dovedindu-se curajos n lupt i vrednic de
mprie.La pod el se desparte de familie pentru a se aventura n necunoscut. ns datorit
naiviti sale intr n tovrie cu Spnul, ce l transform din fiu de nobil n sclav, prelund el
rolul nepotului lui Verde mprat, mezinul jurnd ca va ascunde secretul pentru a-i salva via a
...i atta vreme a m slugi, pn ai muri i ai nvie din nou.", fiind botezat Harap-Alb.
Harap-Alb se situeaz n antitez cu Spnul, simbol al rului,viclean,dictatorial. Nu
putem ignora ns rolul determinat al Spnului n iniierea lui Harap-Alb, celui ce va evolua de la
statutul de mezin" i boboc" la cel de crai" ,fiind un ru necesar.
La curtea mpratului Verde, cei doi fac schimb de roluri: Spnul se dovedete un nepot
infatuat,maliios, iar Harap-Alb slug obedient. Cele trei probe la care l supune pe tnr nu au
finalitatea scantat de Spn, ci pun n eviden calitile deosebite ale lui Harap-Alb,specifice
mai degrab unui crai decnt unei slugi.
Drumul lui Harap-Alb este o cltorie spre sine, pe parcusul creia i descoper atribute
precum: buntatea(protejeaz albinele i furnicile),curajul i destoinicia(n proba slilor i a
cerbului),onestitatea(respect jurmntul fcut Spnului),sociabilitatea(se mprietenete uor cu
Geril,Flmnzil, Setil, Ochil i Psri-Lai-Lungil) .
Pentru a se putea dezlega de jurmnt, trebuie s asistm la moartea sa fizic, Spnul i
taie capul pentru divulgarea secretului.nviat ns de fata lui Ro-mprat cu ajutorul obiectelor
magice,eroul capt paloul, se nsoar i accede la tron .

Harap-Alb nu este un personaj fantastic i ntruchiparea omului de soi". Eroul este rotundevolueaz, se maturizeaz, devine apt pentru condiia de mprat i so.
Tudor Vianu afirma: animalele i fiinele supranaturale sunt la Creang rani de-ai
lui, nct n cadrul extraordinar al basmului se constituie scenele unui realism poporal.