Mutaţiile genomice

- Aneuploidii autozomale-

Afectează genomul sau complementul cromozomal prin modificarea numărului de

cromozomi şi poate fi reprezentat de polipoidii şi aneuploidii. În poliploidie are loc o
multimplicare a numărului de seturi de cromozomi. În cazul speciei umane, poliploidia este
letală.
Aneuploidia este determinată de modificarea numărului de cromozomi cu unu sau
doi, în plus sau în minus.
Poate afecta:
-Autozomii perechile 1-22= aneuploidii autozomale
-Heterozomii XX sau XY = aneuploidii heterozomale
Aneuploidia este ,de regulă, cauzată de non-disjunctia cromozomiala in timpul
diviziunii reductionale, fiind posibile insa si alte aberatii in procesul formarii gametilor, in
diviziunea mitotica sau chiar in fecundatie si dupa fecundatie in primele diviziuni mitotice ale
celulei zigot.
După fecundaţie pot rezulta indivizi cu:
-trei cromozomi omologi – trisomie
-un singur cromozom dintr-o pereche – monosomie

Mecanismul
Sindromul Down – trisomia 21 – mongoloidism (2n=46)

Reprezintă o afecţiune cauzată de prezenţa unui comozom 21 suplimentar.

În 1959, geneticianul de origine franceză, profesorul Jérôme Lejeune, a descoperit
că sindromul Down era cauzat de prezenţa unui cromozom 21 în plus, rezultând astfel un
număr total de 47 de cromozomi în loc de 46.
Denumirea „Down” provine de la medicul englez, John Langdon Down, primul care
a descris acest sindrom în anul 1866, cu aproximativ 100 de ani înainte ca acest cromozom
suplimentar să fie descoperit.
În fiecare zi, în Regatul Unit al Marii Britanii se nasc între unul şi doi copii cu
sindrom Down, ceea ce înseamnă că un copil dintr-o mie suferă de acestă afecţiune. În
România nu există o statistică, dar având în vedere faptul că la nivel modial incidenţa este de
aproximativ 1-800 naşteri, se poate estima că sunt în jur de 30.000 de persoane cu trisomie
21.
Majoritatea copiilor cu Sindrom Down au cateva din urmatoarele trasaturi fizice:
- prezintă retard mental care poate varia de la mediu la sever. Gradul de dizabilitate diferă de
la o persoană la alta şi este imposibil de apreciat în momentul naşterii cât de grav va fi.
Coeficientul de inteligenţă poate să scadă după primii ani de viaţă.
- statura mica: copilul are de obicei un ritm de crestere mai lent, iar la varsta adulta, inaltimea
este mai mica decat media
- tonus muscular scazut (hipotonie): un copil poate avea mai putina forta musculara decat alti
copii de aceeasi varsta; tonusul scazut al musculaturii abdominale determina, de asemenea,
protruzia stomacului; in mod normal, la copil musculatura gastrica se tonifica progresiv pana in
jurul varstei de 2 ani
- gat scurt, gros cu tesut adipos (grasime) si piele in exces: de obicei, aceasta trasatura devine
mai putin evidenta pe masura ce copilul creste
- brate si picioare scurte si indesate: unii copii pot prezenta un spatiu mai larg intre degetul
mare si degetul al doilea de la picior
- un singur pliu la nivelul partii centrale a palmei: acesta este numit pliu palmar transvers sau
linia simiana.

Diagnostic
Diagnosticul de sindrom Down poate fi pus o data cu nasterea copilului, pe baza semnelor
fizice.
Pentru a confirma prezenta bolii se realizeaza teste genetice de determinare a cariotipului.
Aceste teste se efectueaza pe o monstra de sange, dar pot fi facute si pe alte tesuturi (ex.
piele). Celulele prelevate se examineaza la microscop si se diferentiaza perechile de
cromozomi in functie de marime si forma.
In majoritatea cazurilor de sindrom Down, perechea 21 prezinta un cromozom in plus.
Exista 2 tipuri de teste prenatale care pot detecta sindromul Down la fat: teste de
screening si teste de diagnostic.
Testele de screening estimeaza riscul ca fatul sa aiba sindrom Down iar testele de diagnostic
confirma aceasta afectiune.Testele de screening sunt neinvazive si nedureroase. Insa nu pot
oferi un diagnostic sigur. Testele de diagnostic au o acuitate de 99% in determinarea
sindromului Down si a altor anomalii cromozomiale. Sunt invazive, asa ca prezinta riscul
pierderii sarcinii si aparitiei altor complicatii. Din acest motiv sunt recomandate femeilor cu
varsta de peste 35 de ani, celor care prezinta un istoric familial de boli genetice, sau femeilor
care au primit un rezultat pozitiv al testelor de screening.
Sindromul Edwards

Sindromul Edward este cauzat de prezenta unei copii in plus a cromozomului 18,
din acest motiv se mai numeste trisomia 18. Cromozmul in plus este fatal copiilor care se nasc
cu aceasta afectiune. Cauzeaza malformatii fizice si psihice foarte grave si foarte putini copii
nascuti cu aceasta afectiune supravietuiesc peste varsta de un an.
Copiii cu sindromul Edward mostenesc 3 copii, in loc de 2, ale cromozomului 18.
Trisomia 18 apare la unul din 5000 de nou-nascuti si afecteaza mai frecvent fetele decat
baietii. Femeile care raman insarcinate peste varsta de 30 de ani prezinta un risc crescut sa
nasca un copil cu trisomie 18, insa aceasta afectiune poate aparea si la femeile mai tinere.
A treia copie a cromozomului 18 determina numeroase malformatii. Majoritatea
copiilor nascuti cu sindrom Edward au aspect fragil si sunt adesea subponderali.
Simptomele sunt:
-cap neobisnuit de mic
-ceafa proeminenta
-urechi malformate si jos inserate
-gura si mandibula de dimensiuni mici
-gura si palat despicate
-maini inclestate (stranse in pumni)
-police suprapus peste celelalte degete
-dezvoltarea exagerata a calcaiului
-degete de la picioare fuzionate
-gat scurt cu piele laxa
-malformatii scheletice
-ochi departati (hipertelorism)
Numeroase probleme ale organelor interne sunt prezente. Malformatiile apar
frecvent in zona plamanilor si a muschiului diafragm. De asemenea se intalnesc malformatii
cardiovasculare, malformatii ale rinichilor si tractului urogenital.

Diagnostic
Desi aceste malformatii indica prezenta sindromului Edward, un diagnostic sigur se
poate pune prin determinarea cariotipului.
Determinarea cariotipului implica prelevarea unor monstre de sange sau din maduva spinarii
pentru o examinare microscopica a cromozomilor. Se determina numarul cromozomilor si
prezenta copiei in plus a cromozomului 18.
Trisomia 18 poate fi detectata inainte de nastere prin ecografie, amniocenteza si
prin prelevarea de montre din vilozitaile corionice.
Tratament
Nu exista tratament pentru sindromul Edward. Malformatiile pot fi corectate pana la
un anumit punct prin chirurgie.
Interventiile chirurgicale invazive nu sunt recomandate. Tratamentul vizeaza mai mult alinarea
suferintei copiilor decat prelungirea vietii.

Prognostic
Majoritatea copiilor cu trisomie 18 mor in primul an de viata. Durata de viata medie
este mai scurta de 2 luni pentru 50% dintre copii. 5-10% supravietuiesc primului an de nastere,
dar prezinta retard mental sever.
Sindromul Edward nu poate fi prevenit.

Sindromul Patau

Sindromul Patau, numit si trisomia 13, este o afectiune congenitala caracterizata

de prezenta in plus a unui cromozom 13. Cromozomul in plus determina numeroase
malformatii fizice si mentale, in special afectiuni cardiace. Sindromul Patau a fost denumit
dupa doctorul Klaus Patau, care a descoperit in 1960 acest sindrom si asociatia sa cu trisomia.
Cromozomul 13 in plus nu este singura cauza a sindromului Patau. Alte modificari
ale cromozomului 13 ca translocatia, pot duce de asemenea la acest sindrom. In aceste cazuri
apare o eroare care determina ca o portiune din cromozomul 13 sa fie schimbata cu o portiune
a altui cromozom. Aceasta nu reprezinta o productie in plus de cromozomi (material genetic),
ci o schimbare de material genetic intre cei 2 cromozomi afectati.
Trisomia 13 apare la unul din 10.000 de copii nou-nascuti. In majoritatea cazurilor aceasta
afectiune nu se mosteneste, ci este rezultatul unei malformatii a diviziunii celulare care apare
dupa fecundare.

Cauze si simptome
Severitatea simptomelor sindromului Patau variaza in functie de malformatia
cromozomiala, de la foarte grave la aspect aproape normal al copilului.
Trisomia 13 completa, care este prezenta in majoritatea cazurilor, duce la cele mai grave si
numeroase malformatii interne si externe. Frecvent creierul nu se divide in emisfere, iar capul
capata un aspect neobisnuit de mic (microcefalie). Maduva spinarii se poate exterioriza din
cauza unei malformari a coloanei vertebrale.
Copiii care supravietuiesc copilariei prezinta un retard mental accentuat si atacuri
de cord.
In cazuri foarte rare sindromul Patau poate exista impreuna cu sindromul Klinefelter sau alte
anomalii cromozomiale.
Dezvoltarea incompleta a nevrului optic si nervului olfactiv apare adesea impreuna
cu afectarea cerebrala descrisa mai sus. Ochii pot fi neobisnuit de mici (microftalmie), si un
ochi poate fi absent (anoftalmie). Uneori ochii sunt foarte apropiati (hipotelorism) sau chiar
fuzionati intr-o singura structura. Dezvoltarea incompleta a oricaror structuri din interiorul
ochilor (coloboma) si incapacitatea retinei de a se dezvolta normal vor produce de asemenea
probleme vizuale. Nou-nascuti afectati de sindromul Patau pot fi de asemenea surzi (partial
sau total) si predispusi la infectii otice.
Trasaturile faciale ale persoanelor afectate par aplatizate. Urechile sunt de obicei
malformate si jos inserate. Frecvent un copil cu trisomie 13 prezinta o despicatura labiala sau
palatina, si limba despicata. Alte trasaturi fizice caracteristice afectiunii pot include gat scurt si
gros, cu hemangioame pe ceafa, degete in plus, degete flectate in palma, calcaie
proieminente, coaste lipsa, amprente modificate, malformatii genitale (testicule necoborate, un
scrot anormal dezvoltat, forma anormala a uterului).

In majoritatea cazurilor copiii afectati de acest sindrom prezinta insuficienta respiratorie si

defecte cardiace ce includ: defecte de sept atrial si ventricular (gauri intre camerele inimii),
vase de sange malformate care cauzeaza o directie anormala a curgerii sangelui, plasarea
inimii in partea dreapta a toracelui. Rinichii si tractul gastro-intestinal sunt de asemenea
afectate cu chisturi. Aceste defecte sunt frecvent severe si pun in pericol viata.
Trisomia partiala a segmentului proximal al cromozomului 13 este mai putin fatala.
Este asociata cu o varietate de trasaturi faciale ca: nas lat, buza superioara scurta.
Dupa varsta de o luna, alte simptome care apar la acesti copii sunt: constipatie si dificultati in
hranire, reflux gastro-esofagian, rata scazuta de crestere, curbarea coloanei spinarii,
hipertensiune arteriala, infectii ale sinusurilor, infectii ale tractului urinar, infectii ale ochilor si
urechilor.

Tratament
Pentru copii nascuti cu malformatii severe si ireversibile nu exista tratament.
Insa, copiii cu prognostic mai bun necesita tratament medical pentru a corecta malformatiile
structurale si complicatiile asociate acestor malformatii. Pentru problemele nutritionale (de
hranire) se pot folosi diferite pozitii, tehnici speciale si formule alimentare. Se poate efectua
alimentatia prin sonda, ceea ce reprezinta introducerea unei sonde in stomac. Malformatiile
structurale cum ar fi buza si palatul despicat pot fi corectate prin interventii chirurgicale.
Diete speciale, aparate pentru auz si vedere pot fi folosite pentru a atenua simptomele
sindromului Patau. De asemenea se poate recurge la diferite terapii.

Prognostic
Supravietuirea pana la varsta adulta este foarte rara.
Majoritatea supravietuitorilor prezinta grave dizabilitati psihice si fizice. Insa, capacitatea de
invatare a copiilor cu trisomie 13 difera de la caz la caz. Copiii mai mari pot fi capabili sa
mearga cu sau fara cadru. Este posibil totodata sa inteleaga cuvinte si fraze, sa execute
comenzi simple, sa foloseasca putine cuvinte si semne si sa recunoasca persoanele din jur.