Cercetarea operationala

_ A aparut n perioada celui de-al doilea razboi mondial, cnd

conducerea militara
britanica a convocat un grup de oameni de stiinta cu scopul
studierii alocarii
eficiente a resurselor pentru operatiunile militare.
_ Cercetarile asupra operatiunilor militare au trezit interesul apoi
si n alte domenii:
industrie, transporturi, economie.
_ Disciplina Cercetari Operationale s-a dezvoltat n legatura cu
alte discipline ale
conducerii:
_ Cibernetica
_ Management
_ Informatica
_ Analiza Sistemelor.
Cercetarea operationala reprezinta scoala matematica ntre
disciplinele
organizarii si conducerii
Obiect
_ utilizarea metodelor matematice si tehnicilor cantitative n
fundamentarea stiintifica a deciziilor manageriale dintr-o
organizatie.
_ Instrumente
_ modelare matematica,
_ optimizare,
_ teoria algoritmilor,
_ teoria grafurilor,
_ programare matematica,
_ simulare
Scoala clasica
_ principalii reprezentanti ai nceputurilor organizarii stiintifice
(Taylor,
Gantt, Fayol )
_ se stabilesc o serie de principii ale conducerii stiintifice
_ pun pentru prima oara problema abordarii rationale a
mecanismului
functionarii unei ntreprinderi.
_ o abordare excesiv teoretizata
Scoala neoclasica
_ obiectiv: rentoarcerea la practica
_ cresterea dimensiunilor si complexitatii organizatiilor
economice
_ abordarea problemelor informational - decizionale cu rezolvari
Empirice
Scoala comportamentala
_ descentralizarea deciziilor
_ accentul pus pe responsabilitate (si nu pe control)
_ procesul decizional gasirea de solutii optime
Etape si procese ale Cercetarii Operationale:
_ Formularea problemei - cunoasterea realitatii, colectarea
informatiilor
despre sistemul studiat, stabilirea obiectivelor.
_ Construirea modelului - exprimarea problemei printr-un
model matematic,
utiliznd ecuatii, relatii si formule pentru descrierea proceselor si
contextului
real
_ Selectarea datelor de intrare adecvate scopul acestei etape
e de a
aduna destule date de intrare pentru functionarea si testarea
modelului
_ Rezolvarea modelului determinarea solutiei
_ Validarea modelului un model este valid daca poate oferi o
imagine a
comportamentului sistemului
_ Implementarea solutiei - o solutie obtinuta prin tehnicile
Cercetarii
Operationale, corect implementata, optimizeaza activitatea
organizatiei
PROGRAMAREA LINIARA
Este o tehnica versatila de alocare a unor cantitati limitate de
resurse
ntre anumite activitati concurente, n asa fel nct un anumit
obiectiv sa
fie optimizat, cu satisfacerea anumitor restrictii.
_ Este aplicata cu succes ntr-o varietate de probleme de
management:
productie, desfacere, transport, analiza investitiilor, etc.
_ S-a demonstrat utilitatea acesteia nu doar n economie si
industrie, ci si
n activitatea organizatiilor non-profit: sistem sanitar, educatie,
etc.
_ Creste calitatea deciziilor, prin mbunatatirea calitatilor
analitice ale
Decidentului
Structura modelului general de programare liniara
_ multimea de activitati {A1, A2, ... An} care compun sistemul
economic analizat
_ multimea de resurse utilizate {R1, R2, ... Rm}
_ relatiile tehnico-economice dintre acestea
- determinate de tehnologia de fabricatie corespunzatoare
fiecarei activitati Aj (j=1,...,n)
- caracterizate numeric prin vectorii coloana a(j) de
componente (a1j, a2j, ... amj).
Modelul general al unei probleme de programare liniara
_ relatia (1) - functia obiectiv de eficienta a problemei
_ relatiile (2) - restrictii de tip resurse si restrictii tehnicoeconomice de tip
calitativ
_ relatia (3) - conditia de nenegativitate a variabilelor, asigura
obtinerea unei
solutii realizabile din punctul de vedere al logicii economice
Problema planului optim de productie
_ restrictiile se refera la masinile (utilaje) cu care se executa
produsele dorite,
bi fiind disponibilul de timp al utilajului i
_ aij timpul necesar prelucrarii unui produs de tipul j pe utilajul i,
_ scopul - maximizarea productiei.

Problema dietei
_ trebuie sa se asigure necesarurile {bi, i = 1,...,m} dintr-un
numar de
m substante esentiale organismului
_ avnd la dispozitie un numar de n alimente
_ cunoscndu-se cantitatile {aij, i = 1,...,m, j = 1,...,n} din fiecare
substanta pe care le contine o unitate de masura din fiecare
aliment
_ costurile {cj, j = 1,...,n} unei unitati de masura din fiecare
aliment
_ se determina xj - cantitatea din fiecare aliment ce va intra n
meniu
Orice problema de programare liniara poate
fi adusa la forma canonica
sau la forma standard, utiliznd urmatoarele transformari:
1. Problema de maxim poate fi transformata n problema de
minim si invers:
max f(x)= -min(-f(x))
2. Shimbarea sensului unei inegalitati se realizeaza prin nmultire
cu -1:
x b -x -b
3. Orice restrictie inegalitate poate fi transformata n egalitate
prin introducerea variabilelor
de ecart sau de compensare (care n functia obiectiv au coeficienti
nuli):
x bx +y=b sau x b x -y=b
4. O restrictie egalitate poate fi transformata n doua restrictii
inegalitate:
x=b xb si xb
5. Orice variabila negativa poate fi transformata ntr-o variabila
nenegativa:
x=-y, x0, y0
6.Orice variabila fara restrictie de semn poate fi nlocuita cu doua
variabile nenegative:
x=y-z, y,z0
Metode de solutionare a problemelor de programare liniara
Forma standard a unei probleme de programare liniara de minim
(sau program liniar de minimizare) se prezinta astfel:
Definitia 1. Un vector XRn, ale carui componente satisfac
restrictiile unei probleme de programare liniara, se numeste
program
admisibil (solutie admisibila sau solutie posibila)
_ Definitia 2 Un program admisibil Xo care minimizeaza (sau
maximizeaza) functia liniara asociata acelei probleme se numeste
program optim (sau solutie optima).
Definitia 3 Un program X=(x1,x2,xn)T se numeste program de
baza daca vectorii coloana aj, corespunzatori componentelor
nenule
xj, sunt liniar independenti.
- Deoarece rangA=m un program de baza are cel mult m
componente
nenule
_ Definitia 4. Daca un program de baza are exact m componente
nenule (m= rang A), atunci programul de baza se numeste
nedegenerat. n caz contrar, degenerat.
_ Definitia 5. Matricea B de tipul m x m formata din coloanele
lui A
corespunzatoare componentelor nenule ale unui program de baza
nedegenerat X se numeste baza a programului X.
Metoda grafica
_ Probleme de decizie cu 2 sau 3 variabile
_ Multimea sol. admisibile U este convexa
_ Frontiera lui U este un contur poligonal cu un numar finit de
vrfuri, iar solutia optima se gaseste intr-unul din ele
_ Etape:
1. Se formuleaza modelul de PL
2. Se rezolva ecuatiile asociate inecuatiilor si se determina
dreptele
corespunzatoare n plan
3. Se determina punctele de intersectie si multimea sol.posibile
4. Se calculeaza functia obiectiv n vrfuri
5. Se determina valoarea optima a functiei obiectiv
Metoda Simplex
- propusa n 1947 de matematicianul Dantzing
-cea mai utilizata metoda de rezolvare a problemelor de
programare matematica
- consta n trecerea de la o solutie admisibila de baza, la alta
solutie admisibila de
baza, a.. sa se creasca (sau sa se scada) continuu, valoarea
functiei obiectiv,
pna se atinge optimul.
Metoda Simplex pentru PPL n forma canonica
_ se adauga fiecarei restrictii cte o variabila de ecart, a..
inegalitatile sa fie
transformate n egalitati
_ n functia obiectiv variabilele de ecart vor avea coeficienti egali
cu zero
_ din punct de vedere economic, aceste variabile reprezinta
cantitatea sau
capacitatea ramasa nefolosita.
Metoda Simplex pentru PPL n forma standard
_ o solutie initiala de baza nedegenerata trebuie sa aiba exact m
componente nenule
_ se considera programul initial de baza obtinut prin egalarea cu
zero a n-m
componete
_ componentele nenule sunt variabilele principale (XB), asociate
bazei
_ componentele non-bazice XN sunt variabilele secundare
_ vectorii a1, a2,...,am formeaza baza B asociata programului X0
_ vectorii am+1, am+2,...,an sunt coloanele matricei N.

Dualitate n programarea liniara

_ fiecare problema de programare liniara are asociata o alta
problema de
programare liniara, bazata pe aceleasi date
_ problema originala se numeste primala si problema asociata
acesteia, se
numeste duala
_ studiul dualitatii este util:
_ atunci cnd se doreste testarea preciziei solutiei problemei
primale,
_ atunci cnd problema originala contine un numar mare de
restrictii (linii), si un
numar mic de variabile (coloane).
_ n problema primala:
_ o restrictie:
_ de tipul: ai1x1 + ai2x2 + + ainxn bi ntr-o problema de
minim
_ de tipul: ai1x1 + ai2x2 + + ainxn bi ntr-o problema de
maxim
se numeste concordanta cu functia obiectiv
_ O restrictie :
_ de tipul: ai1x1 + ai2x2 + + ainxn bi ntr-o problema de
maxim
_ de tipul: ai1x1 + ai2x2 + + ainxn bi ntr-o problema de
minim
se numeste neconcordanta cu functia obiectiv
Problema duala se construieste folosind elementele problemei
primale
si o serie de reguli:
1. duala unei probleme de minim este o problema de maxim si
invers.
2. fiecarei restrictii din primala i corespunde o variabila n duala
si invers.
(numarul variabilelor din primala este egal cu numarul
restrictiilor din
duala si invers)
a) unei restrictii conordante i corespunde o variabila pozitiva si
invers
b) unei restrictii neconordante i corespunde o variabila negativa
si invers
c) unei restrictii de tip egalitate i corespunde o variabila oarecare
si invers
3. coeficientii functiei obiectiv din duala sunt termenii liberi din
primala, iar
termenii liberi din duala sunt coeficientii functiei obiectiv din
primala.
4. matricea coeficientilor tehnologici din duala este transpusa
matricei
coeficientilor tehnologici din primala.
PROBLEMA CLASICA DE TRANSPORT
_ Problema clasica de transport face parte din clasa problemelor
modelate prin retele de transport.
_ O retea de transport modeleaza situatia economica n care,
dintrun
numar de surse, trebuie transportata o cantitate dintr-o anumita
marfa, ntr-un numar de destinatii.
Caracteristicile unei probleme de transport clasice sunt:
1. fiecare sursa aprovizioneaza cel putin o destinatie si fiecare
destinatie este aprovizionata de la cel putin o sursa;
2. pot exista perechi sursa-destinatie ntre care nu se poate face
transfer (rute blocate);
3. nu exista limitari n ceea ce priveste cantitatea transportata pe
fiecare ruta;
4. se cunosc cantitatile disponibile n fiecare sursa si cantitatile
necesare n fiecare destinatie;
5. fiecarei rute i s-a asociat un cost care nu depinde de sensul de
parcurgere.
Etapa 1.Gasirea unei solutii initiale de baza
_ Metoda coltului de nord vest
_ se alege ruta din coltul din stnga sus al tabelului, dintre cele
neblocate sau nealocate
nca
_ Metoda minimului pe linii
_ se alege ruta de cost minim de pe prima linie, dintre cele
neblocate sau nealocate nca
_ Metoda minimului pe coloane
_ se alege ruta de cost minim de pe prima coloana, dintre cele
neblocate sau nealocate
nca
_ Metoda costului minim
_ se alege ruta de cost minim din tot tabelul, dintre cele neblocate
sau nealocate nca
_ Metoda diferentelor maxime
_ se calculeaza pentru fiecare linie si coloana diferentele ntre
cele mai mici costuri
_ pentru liniiile si coloanele cu diferente maxime se cauta costul
minim
ELEMENTE DE TEORIA GRAFURILOR
_ Grafurile - vizualizarea sistemelor si situatiilor complexe;
_ Componentele sist. - puncte n plan;
_ Relatiile (legaturile, dependentele, influentele etc) dintre
componente arce cu extremitatile n punctele respective;
_ Definitia 1 Se numeste graf un cuplu G = (X,U) n care X si U
sunt
doua multimi:
_ X = multimea nodurilor grafului
_ U = multimea muchiilor (legaturilor) ntre doua noduri, nu
neaparat distincte,
ale grafului.
_ Definitia 2 Se numeste graf orientat un graf n care s-a dat o
orientare
totala muchiilor acestuia.
_ a orienta muchia (xi, xj) inseamna a alege un arc de la nodul xi
la
nodul xj sau invers;
_ arcul (xi,xj) este incident spre interior vrfului xj si incident
spre
exterior vrfului xi.
_ daca pentru un arc nodul initial coincide cu nodul final atunci
acesta se numeste bucla
_ xi si xj se vor numi adiacente daca exista cel putin unul din
arcele
(xi,xj) si (xj,xi).

Reprezentarea unui graf orientat

geometrica - se reprezenta fiecare nod printr-un punct
si fiecare arc printr-un segment de curba care are ca
extremitati nodurile arcului si pe care este trecuta o
sageata orientata de la nodul initial spre cel final.
_ printr-o matrice patratica booleana, de dimensiune
egala cu numarul de noduri, n care o pozitie aij va fi 1
daca exista arcul (xi,xj) si 0 n caz contrar, numita
matricea adiacentelor directe
Concepte de baza n teoria grafurilor:
1. semigraf interior al unui nod xk:Uk
este multimea arcelor
incidente spre interior nodului xk;
2. semigraf exterior al unui nod xk:U+
k este multimea arcelor
incidente spre exterior nodului xk;
3. semigradul interior al unui nod xk: este numarul arcelor care
sunt incidente spre interior nodului xk = cardinalul lui Uk
4. semigradul exterior al unui nod xk: este numarul arcelor care
sunt incidente spre exterior nodului xk = cardinalul lui U+
k;
5. gradul unui nod xk: este suma semigradelor;
6. nod izolat: este un nod cu gradul 0;
7. nod suspendat: este un nod cu gradul 1;
8. arce adiacente: arce care au o extremitate comuna;
9. drum ntr-un graf: o multime ordonata de noduri ale grafului:
(x1,
x2, ..., xk), cu proprietatea ca exista n graf toate arcele de forma
(xi,xi+1) i = 1,...,k-1;
10. lungimea unui drum: este numarul arcelor care l formeaza;
11. drum elementar: un drum n care fiecare nod apare o singura
data;
12. drum simplu: un drum n care fiecare arc apare o singura
data;
13. putere de atingere a unui nod xi X n graful G: numarul de
noduri la care se poate ajunge din xi. Puterea de atingere se
noteaza cu p(xi), 1 i n
14. drum hamiltonian: un drum elementar care trece prin toate
nodurile grafului;
15. drum eulerian: un drum simplu care contine toate arcele
grafului;
16. lant: un drum n care arcele nu au neaparat acelasi sens de
parcurgere;
17. circuit: un drum n care nodul initial coincide cu cel final;
18. circuit elementar: un drum n care fiecare nod apare o
singura
data, cu exceptia celui final, care coincide cu cel initial;
19. circuit simplu: un drum n care fiecare arc apare o singura
data;

Gasirea drumurilor ntr-un graf orientat

Construirea grafului unui sistem:
_ nodurile=starile posibile ale sist.
_ arcurile (xi,xj) sist. poate trece direct din starea xi in xj.
_ exista si posibilitatea trecerii prin alte stari intermediare
-existenta n
graf a unui drum de la nodul xi la nodul xj.
_A=matricea booleana a adiacentelor directe drumurile de
lungime 1
Ak (cu regulile alg.booleene) a(i,j)=1 =>exista cel putin un
drum
de lungime k, de la xi la xj
_ Ptr. a afla numarul acestora regulile obisnuite de adunare si
inmultire
_ Pentru deciderea existentei unui drum ntre oricare doua noduri
este
suficienta calcularea doar a primelor n-1 puteri ale lui A.
_ Daca intereseaza doar existenta drumurilor dintre noduri matricea
conexiunilor totale
_ D = A + A2 + ... + An-1 -alg.booleene
ARBORI. Arborele de valoare optima
_ circuit: un drum n care nodul initial coincide cu cel final
_ ciclu: este echivalentul circuitului ntr-un graf neorientat
_ lant: este echivalentul drumului ntr-un graf neorientat
_ graf conex: este un graf n care ntre oricare doua noduri exista
cel
putin un lant
_ Def: Un arbore este un graf neorientat, finit, conex si
fara cicluri
Algoritmi pentru gasirea arborelui de valoare optima
Algoritmul lui Kruskal
1. Dintre toate muchiile grafului se alege muchia de
valoare minima (maxima). Daca minimul este multiplu
se alege la ntmplare una din muchiile respective.
2. Dintre toate muchiile ramase, se alege cea de valoare
minima (maxima), astfel nct sa nu se formeze cicluri
cu cele deja alese;
3. Se reia algoritmul de la pasul 2 pna se colecteaza n1 muchii.
Algoritmul lui Sollin
1. Pentru fiecare nod se alege muchia adiacenta de valoare
minima
(maxima).
2. Se evidentiaza componentele conexe, existente n graful partial
format din arcele alese pna n acest moment.
3. Pentru fiecare componenta conexa se alege muchia adiacenta
de
valoare minima (maxima). (muchie adiacenta unei componente
conexe = o muchie care are o singura extremitate printre nodurile
componentei respective)
4. Se reia algoritmul de la pasul 2 pna ramne o singura
componenta conexa. Acesta este arborele optim cautat.
Algoritmul lui Kruskal modificat:
1. Dintre toate muchiile grafului se alege cea de valoare minima
(maxima);
2. Dintre toate muchiile adiacente componentei conexe formata
din
arcele alese pna n acest moment, se alege cea de valoare
minima (maxima);
3. Se reia pasul 2 pna se colectioneaza n-1 muchii. Problema de
afectare(r(ereppaartrittiiteie))
_ Corespunde situatiei practice n care se urmareste:
_ asocierea optima a elementelor multimii X = {x1, x2, ... , xn}
cu
elementele multimii Y = {y1, y2, ... , ym}
_ n conditiile unor limitari ale posibilitatilor de asociere
_ fiecare asociere posibila xi yj aduce un anumit efect vij
(profit,cost, timp)
Limitarile asupra asocierilor:
1.Un element x i poate fi asociat doar cu anumite elemente din Y
si reciproc;
2.Fiecarui element din X i se asociaza cel mult un element din Y
si reciproc.
Asocierea optima presupune doua obiective:
1. Sa se faca maximul de asocieri;
2. Suma efectelor asocierilor sa fie minima (sau maxima, n
functie desemnificatia acestora).
Definitia 1: Se numeste graf bipartit un graf G = (X, U) n
care multimea nodurilor poate fi mpartita n doua submultimi
disjuncte A si B astfel nct orice arc are extremitatea initiala n A
si cea finala n B*.
_ Definitia 2: Se numeste cuplaj al unui graf bipartit o
submultime de arce W U cu proprietatea ca nu exista doua
arce adiacente (pentru orice nod exista cel mult un arc incident
acestuia).