Notite Atkinson

An
I
ZI

Partea I-Capitolul I (Natura Psihologiei)

1

Obiectivele Psihologiei

Psihologia ar putea fi definita ca stiinta comportamentului si a proceselor

fizice.

Teama conditionata

Teama conditionata de un stimul inofensiv ( daca un copil este supus in

mod repetat abuzurilor fizice sau psihice de catre o persoana, dupa un
anumit numar de experiente dureroase, simpla auzire a vocii respectivei
persoane va declansa copilului o reactie de frica).

Amnezia copilariei

Nimeni nu isi poate aminti prea multe evenimente intamplate inainte de

varsta de 3 ani.(exista posibilitatea de a ne aminti cate ceva dar nu si
imprejurarile in care s-a petrecut un eveniment important).
Fenomenul de amnezie infantila descoperit de catre Freud, are o
importanta remarcabila, deoarece primii 3 ani de viata reprezinta o
perioada foarte bogata in experiente.

Perspective in psihologie
Cele 5 perspective psihologiece reprezentative sunt:
1.
2.
3.
4.
5.

Perspectiva
Perspectiva
Perspectiva
Perspectiva
Perspectiva

biologica
comportamentala
cognitiva
psihanalitica
fenomenologica

Originile diferitelor conceptii psihologice:

Originile Psihologiei moderne se regasesc in secolele IV-V i.Hr. Marii

filosofi greci, Socrate, Platon si Aristotel si-au pus intrebari fundamentale
despre viata psihica.
Doua milenii mai tarziu, la sfarsitul secolului al XIX-lea, ia nastere
psihologia ca stiinta si ideea fundamentala era aceea ca psihicul si
comportamentul pot fi subiecte de analiza stiintifica.

Perspective moderne:
1. PERSPECTIVA BIOLOGICA:
Toate evenimentele psihice sunt influentate, intr-un fel sau altul,de
activitatea ceierului si a sistemului nervos.
Aceasta abordare isi propune sa prezinte procesele neuro-biologice care
stau la baza comportamentului si a proceselor psihice
A inregistrat progrese in domeniul de studiu al invatarii si memoriei.
Neurobiologii sunt cei care au propus mecanismul de invatare dinaproape-in-aproape al invatarii prin conditionare.
2

2. PERSPECTIVA COMPORTAMENTALA
Activitati ale organismului direct observabile.
Watson constata ca introspectia are o caracterostica distincta fata de
observatie, ca metoda utilizata in alte domenii stiintifice.Orice om de
stiinta poate folosi observatia in stiintele naturale,insa observatia
introspectiva este realizata numai de catre observatorul insusu, in timp
ce comportamentul declansat de perceptii sau sentimente(inclusiv
comportamentul verbal) poate fi insa observat de catre o alta persoana.
Watson sustine ca doar comportamentul oamenilor este un obiect posibil
de studiat stiintific in cadrul psihologiei.
Behaviorism = denumirea sub care a devenit cunoscuta conceptia lui
Watson, a contribuit semnificativ la dezvoltarea psihologiei in prima
jumatate a acestui secol.
Una din orientarile promovate de behaviorism > Psihologia stimulraspuns
Pespectiva Behaviorista nu ia in considerare procesele
mentale.Behavioristii au prefeat sa faca abstractie de procesele mentale
care au loc inte S si R (stimul->raspuns).
3.

PERSPECTIVA COGNITIVA
Reactie la behaviorism.
Reintoarcere la radacinile cognitive ale psihologiei.
Specifica secolului al XIX-lea.
Studiaza procesele mentale(perceptia, judecatile, deciziile si rezolvarea
de probleme), fara a se baza pe introspectie.
Studiul cognitiei porneste de la ipoteza ca: Numai prin studierea
proceselor mentale se pot intelege actiunile umane si procesele mentale
pot fi studiate stiintific prin analizarea comportamentului(principiu
behaviorist)insotita de interpretarea acestor comportamente in termeni
de procese mentale.

4. PERSPECTIVA PSIHANALITICA
Elaborata de Sigmund Freud in Europa ,aproximativ in aceeasi perioada
cu Behaviorismul din S.U.A.
Teoria psihanalitica reprezinta un amestec de fiziologie si psihologie
cognitiva.
Principiul de baza: cea mai mare parte a comprtamentului uman este
determinat de procese inconstiente.
Omul este condus ca si animalele, de instinct( in special instinctul sexual
si agresivitatea).
5. PERSPECTIVA FENOMENOLOGICA(Umanismul)

Are ca punct principal de interes trairea subiectiva a experientei,

ocupandu-se deci de parerea subiectilor in legatura cu anumite
evenimente.
S-a dezvoltat ca reactie la caracerumecanicist al altor conceptii
psihologice.
Psihologii de orientare fenomenologica nu accepta ipoteza conform
careia stimulii externi detin controlul comportamentului(behaviorismul),
ideea de procesare a informatiei in cadrul perceptiei si
memoriei(cognitivismul) sau de orientae inconstienta(psihanaliza).
Unele teorii fenomenologice sunt denumite umaniste pentru ca
accentueaza acele calitati cae diferentiaza oamenii de animale, cum ar fi
dorinta de autorealizare.
Conform teoriilor umaniste, forta motivationala principala a omului este
tendinta catre autorealizare.
Relatiile dintre orientarile psihologice

Perspectiva biologica utlizeaza concepte si principii biologice aplicabile in

psihologie, in timp ce, celelalte perspective psihologice folosesc principii
si concepte pur psihologice( cum ar fi: perceptia, memoria, inconstientul ,
autoreazizarea)
Exista o directie in care perspectiva biologica se suprapune conceptiilor
cu un mai accentuat caracter psihologic: incercarea de a explica
principiile si conceptele psihologice prin analogie cu cele biologice.
Unele fenomene care puteau fi intelese la nivel psihologic , au acum si o
explicatie biologica.
O particularitate a menoriei umane: memoria pastreaza semnificatia unui
mesaj, da nu si simbolurile folosite pentru comunicarea acestei informatii.

Metode in psihologie

Termenul stiintific este folosit pentru a sublinia ca metodele folosite

in cercetare sunt:
-impartiale(adica nu favorizeaza o ipoteza sau alta)
-obiective(adica permit altor specialisti sa repete
observatiile si sa obtina aceleasi rezultate)
Caracteristice comune ale metodelor:
-fiecare metoda poate fi folosita in orice perspectiva
-psihologii apartinand curentului fenomenologic resping
in totalitate metodele stiintifice
METODA EXPERIMENTALA
Controlul Variabilelor
Experimentatorul controleaza riguros conditiile de desfasurare, cel mai
adesea intr-un laborator si ia masurile necesare in scopul stabilirii
relatiilor dintre variabile.
4

O vaiabila = un indicator care poate lua valori diferite

Aceasta metoda ofera posibilitatea unui control riguros al variabilelor
Variabila independenta:valoarea ei nu depinde de subiect(subiectul
este stabilit de experimentator)
Variabila dependenta:valoarea ei depinde de cea a variabilei
independente, masoara comportamentul subiectului
Proiectul experimental
=procedura folosita pentru colectarea datelor
Experimentatorul manipuleaza variabila independenta si ii studiaza
efectele asupra variabilei dependente
Se refera la grupul experimental in care variabila independenta
este prezentata si la grupul de contol, in care variabila
independenta este absenta.

Cuantificarea
Variabilele trebuie masurate in asa fel incat sa poata fi ordonate pe o
anumita scala de valori
Scala cu 5 nivele:-niciodata
-rar
-uneori
-adesea
-totdeauna

In scopul unei bune comunicari, variabilele sunt inlocuite cu numere,

procedeul este numit cuantificare.

Metoda corelatiei

Se poate folosi pentru a realiza o corelatie eventuala a unor variabile

pe care nu le avem sub control, cu alte cuvinte, o corelare a acestora
cu alte variabile care ne intereseza.
Coeficientul de corelatie
=o estimare a gadului in care exista o relatie intre doua variabile si
este cuprins intr-un numar cuprins intre 0 si 1

Testele

Constau in prezentarea unei situatii bine determinate unui grup de

subiecti care variaza prin anumite caracteristici.
Diferenta intre scorurile obtinute la test poate fi corelata cu variatiile
altei variabile.
METODA OBSERVATIEI

Observatia directa
Observarea cu atentie a comportamentului unui animal sau al unui
om, este punctul de plecare pentru cea mai mare parte a cercetarilor
psihologice.

Metoda anchetei

Problemele dificil de studiat cu ajutorul observatiei directe pot fi

studiate prin intermediul observatiei indirecte, respectiv prin folosirea
chestionarelor si a interviurilor.
Biogafia psihologica

Biografiile folosite in scop stiintific

Ramurile psihologiei

Biopsihologia

Specializare specifica profesionistilor din domeniul psihologiei care au

adoptat perspectiva biologica.
BIOPSIHOLOGII au ca obiect de studiu stabilirea relatiilor existente
intre procesele biologice si comportament

Psihologia experimentala

PSIHOLOGII EXPERIMENTALISTI sunt de obicei de orientare

behaviorista si cognitiva.
Folosesc aceasta metoda pentru a studia subiecti umani sau animale.

Psihologia dezvoltarii,psihologia sociala si psihologia

personalitatii
Psihologia dezvoltarii

Au ca obiect de studiu dezvoltarea umana si factorii determinanti ai

comportamentului de la nastere pana la batranete.
Specialistii studiaza diferite abilitati psihice, cum ar fi dezvoltarea
limbajului in diferite perioade ale vietii
6

Dezvoltarea psihologica are loc in contextul relationarii cu alte

persoane
PSIHOSOCIOLOGII sunt interesati de influenta exercitata de
interactiunile cu alte persoane, asupra atitudinilorsi comportamentului
Un alt punct de interes il reprezinta comportamentul de grup, opinia
publica si cercetarile de marketing.
Personalitatea= produs al dezvoltarii si al influentelor sociale
Psihologia personalitatii studiaza in principal diferentele
interindividuale avand drept preocupari principale elaborarea de
clasificari care sa aiba utilitate in domeniu practic, cat si in ceea ce
priveste studierea caracteristicilor particulare ale individului.

Psihologia clinica si consilierea

PSIHOLOGII CLINICIENI sunt interesati de aplicarea principiilor

psihologice in diagnosticarea si tatamentul tulbuarilor emotionale si
de compotament(tulburari mentale, dependenta de droguri, retardare
mintala, conflicte familiale si maritale, tulburari de adaptare)
Desi multi dintre clinicieni adopta o orientare psihanalitica , nu lipsesc
abordarile behavioriste, cognitiviste si fenomenologice.
CONSILIERII DE ORIENTARE se ocupa in principiu de aceleasi categorii
de probleme, insa mai putin gave.

Psihologia scolara si educationala

PSIHOLOGII SCOLARI desfasoara activitati individuale , in vederea

evaluarii nivelului de invatare si a emotionalitatii elevilor.
PSIHOLOGII EDUCATIONALI specialisti in domeniul invatare,predare.

Psiholohia industriala si psihologie inginereasca

PSIHOLOGII INDUSTRIALI(ORGANIZATIONALI) fac selectie de personal,

ajuta la dezvoltarea programelor de pregatire profesionala si
identificarea factorilor care influenteaza consumul.
Reprezentantii PSIHOLOGIEI INGINERESTI au ca obiectiv ameliorarea
relatiilor om-masina, contibuie la proiectarea unor utilaje care sa
micsoreze numarul de erori umane.

Capitolul 4(Procesele senzoriale)

Pocesele senzoriale= asocieri dintre organele de simt si etajele

periferice ale sistemului nervos
Procesele perceptuale= asocieri care au loc la etajele superioare ale
SNC(sistemului nervos central)

Simturile omului:-vedere
-auz
-miros
-gust
-tact
Sensibilitatea
Simturile noastre sunt deosebit de sensibile in detectarea schimbarilor
survenite in mediul inconjurator.
Praguri absolute:

 Cel mai simplu mod de investigare al sensibilitatii unui simt consta in

stabilirea magnitudinii minime a stimulului ce poate fi discriminat dintre
alti stimuli.
Vazul: Flacara unei lumanari poate fi observata de la 48 de km intr-o
noapte senina.
Auzul: Ticaitul ceasului poate fi auzit de la o departare de cca 6 m in
conditii de liniste.
Gustul: O linguita de zahar poate fi simtita intr-un volum de 3,4l de apa.
Mirosul: O picatura de parfum difuzata poate fi simtita in volumul intern
a 6 camere.
Atingerea: Aripioara unei insecte poate fi simtita pe obraz de la o
distanta de 1cm.
Metodele de determinare ale acestor praguri absolute se numesc
metode psihofizice.
Psihologii definesc pragul absolut ca fiind valoarea stimulului detectat
intr-un procent de 50% din numarul raspunsurilor.
Detectarea schimbarilor de intensitate:
Diferenta minima de magnitudine necesara pentu a spune ca doi stimuli
sunt diferiti se numeste prag de diferenta sau diferenta abea
perceptibila.
Ernst Weber a elaborat una din cele mai importante legi din psihologie. El
a descoperit ca stimulul devine mai intens atunci cand subiectul percepe
o schimbare mai mare. A masurat diferenta abea perceptibila pentru
diferite simturi si a constatat ca diferenta abea perceptibila sporeste o
data cu intensitatea stimulului standard.

De la receptori la creier
Fiecare simt raspunde unui tip de stimul.
Simtul vizual -> la energia luminii
Simtul auditiv si cel tactil -> la energia mecanica
Simtul gustativ si cel olfactiv ->la energia chimica
Fiecare modalitate senzoriala, traduce mai intai energia fizica in semnale
electrice, semnale care sa poata efectua un traseu spre creier. Acest
proces de translatie se numeste si transductie.
9

Transductia este indeplinita de catre celulele specializate din organele

de simt, numite receptori.

Receptorul=celula nevoasa specializata=neuronul
Daca experimentam o atingere aceasta nu apare la nivelul pielii ci la

nivel cerebral.(la fel ca experienta gustativa

Notiunea de prag absolut dateaza din anii 1800. Pragul absolut
reprezinta o bariera senzoriala fixa ;peste acest prag indivizii pot detecta

un stimul.
Pragul absolut= valoarea stimulului detectabil dintr-un procentaj de
100% incercari. Motivul pentru care pragul este definit prin 50% detectie
este acela ca in orice experiment pot interveni numerosi factori

perturbatori.
O importanta deosebita in ceea ce priveste codarea unui stimul il are
numarul de impulsuri nervoase pe unitatea de timp, ce poarta numele de
coeficient de impulsuri nervoase. (daca cineva iti atinge bratul la
nivelul fibrei nervoase vor fi generate o serie de impulsuri nervoase).
Daca presiunea se intensifica numarul de impulsuri nervoase vor avea

aceeasi maime dar, va creste numarul lor.

La intensitati mici impulsurile nervoase sunt relativ rare, iar la intensitati
mari, timpul dintre impulsuri poate fi aproape constant.
Simtul Vizual

Lumina si senzatia vizuala

Fiecare simt raspunde unei forme particulare de energie, iar in cazul

simtului vizual, stimulul fizic este lumina.

Lumina- parte din spectrul de radiatii electromagnetice(energie

produsa de oscilatia materiei incarcata electric)

Apartine aceluiasi continuum ca si razele cosmice,

X,ultraviolete,infrarosii,undele radio si TV.

Ochii omului sunt sensibili la radiatiile electromagnetice cu lungimile de
unda cuprinse intre 400 si 700 nm.

Sistemul vizual

Alcatuit din: ochi( cu mai multe structuri cerebrale) si caile specifice de

conducere la care sunt conectate.

Ochiul este alcatuit din 2 sisteme: -unul destinat formarii imaginii
10

-unul transducerii imaginii in impulsuri

electrice
Sistemul de formare al imaginii cuprinde: CORNEEA PUPILA
LENTILELE(

fara acestea vom putea vedea doar lumina si nu

pattern-urile ei)
CORNEEA=suprafata frontala transparenta a ochiului
Pe aici patrunde lumina in ochi iar razele acesteia sunt deviate spre
interior pentru a initia procesul de formare al imaginii.
LENTILELE=completeaza procesul de focalizare al luminii pe
RETINA(situata pe fundul globului ocular)
Lentilele isi modifica forma in scopul focalizarii obiectelor aflate la diferite
distante
Ele devin mai sferice pentru obiectele mai apropiate si mai plate pentru

obiectele indepartate.
PUPILA=Se prezinta subforma unei deschizaturi circulare cu diametru
variabil.
Se maeste la lumina slaba si se micsoreaza la lumina puternica,in acest
fel asigurandu-se o cantitate suficienta de lumina pentru a mentine

calitatea imaginii la diferite intensitati ale luminii.

Exista doua tipuri de celule receptoare BASTONASELE si CONURILE
denumite astfel din cauza formelor lor distinctive.
Cele doua tipuri de receptori sunt specializate pentru scopuri diferite.
BASTONASELE pentru vederea nocturna,ele opereaza la niveluri scazute

si conduc la formarea senzatiilor cromatice.

Daca vrem sa observam detaliile unui obiect vom misca ochii astfel incat

obiectul sa fie poiectat in centrul retinei in regiunea numita FOVEA.

In FOVEA se afla numerosi receptoi asezati in grupuri apropiate, iar la

periferia foveei numarul este mai redus.

Constituie regiunea ochiului care este cel mai bine adaptata la vederea

detaliilor(FOVEA)
Celulele cu bastonase si conuri contin substante chimice care absorb
lumina, denumite FOTORECEPTORI
Absorbtia luminii la nivelul fotoreceptorilor declanseaza un proces care
are ca rezultat un impuls nervos. Odata efectuat acest pas al procesului
de transductie,impulsurile electrice trebuie sa ajunga la nivel cerebral,

prin neuronii de legatura.

Axonii lungi ai celulelor ganglionare se extind inafara ochiului formand
NERVUL OPTIC, care are traseu spre creier.

Receptia vizuala a luminii

11

Sensibilitatea

Sensibilitatea omului la lumina este determinata de celulele cu conuri si

cele cu bastonase.
Diferenta fundamentala intr-e celulele cu prelungiri in forma de conuri si
cele cu prelungiri in forma de bastonase este faptul ca:
- In medie, mai multe celule cu bastonase se conecteaza la o singura
celula ganglionara decat cele cu conuri.
- A doua diferenta este ca celulele cu bastonase si cele cu conuri sunt
situate in regiuni oculare diferite.Fovea contine multe conuri insa nici
un bastonas, in timp ce retina periferica este bogata in
bastonase si are doar cateva conuri.
Suntem mult mai capabili sa detectam lumina slaba cu ajutorul retinei

periferice(bogata in bastonase) decat cu fovea.

Pe masura ce se lasa noaptea vom deveni mai sensibili la luminile
albastre, intrucat odata cu venirea intunericului vederea se transfera de
la celulele cu conuri la celulele cu bastonase.(bastonasele sunt mai
sensibile la lumina albastra decat conurile)

Adaptarea la lumina

Intram de pe o strada luminoasa intr-o sala de film intunecata. Initial nu

vom distinge nimic in sala slab iluminata, dar in cateva minute vom
putea fi capabili sa vedem locurile pe care le cautam sau sa recunoastem
fizionomiile celor din sala. Cand vom ajunge din nou pe strada luminoasa
aproape orice lucru ni se va parea dureros de luminos si va fi imposibil sa
facem deosebirea dinte acestea, dar in cateva minute totul va reveni la
normal.

Vederea cromatica

Sis. Nostu vizual transforma lungimile de unda ale luminii in culoare,

diferite lungimi de unda genereaza diferite culori.

Lungimile de unda scurte cuprinse intre 450-500 nm sunt albastre.
Lungimile de unda medii cuprinse intre 500-570nm sunt verzi.
Lungimile de unda lungi cuprinse intre 620-700nm sunt rosii.

Aparenta culorii

Culoarea poate fi descrisa fenomenologic prin 3 dimensiuni:- luminozitate

-nuanta
12

-saturatie

Luminozitatea se refera la intensitatea perceputa luminii.

Nuanta se refera la caliatea descrisa de numele culorii, cum ar fi galben-

verzui.
Saturatia reprezinta puritatea luminii.(culorile nesaturate sunt pale sau

albicioase)
In intervalul 400-700 nm la care suntem senzitivi, putem distinge
aproximativ 150 lungimi de unda diferite: ceea ce inseamna ca in
medie,putem diferentia doua lungimi de unda aflate la un interval de
2nm. Ceea ce inseamna ca diferenta abea perceptibila pentru lungimea

de unda este de 2 nm.

Putem discrimina peste 7 milioane de culori!!! Avem nume pentru
aproximativ 7500 din aceste culori.

Amestecul de culoare

Toate nuantele pe care le putem distinge sunt generate de amestecul

catorva culori de baza.

Amestecul luminilor=amestec adictiv
Prin contast la amestecarea luminilor,combinatia se realizeaza in
interiorul ochiului, si deci aceasta intereseaza psihologia.

Deficiente ale vederii cromatice

Majoritatea oamenilor pot obtine o gama variata de culori prin amestecul

a 3lumini selectate adecvat cum ar fi lumina albastra, rosie si verde.

Alte persoane pot obtine culorile amestecand numai 2 lumini

=discromatopsie
In cazuri rare prin simpla ajustare a unei singure lumini
=monocromatopsie(persoanele care sufera de monocropmatopsie sunt

total incapabile sa distinga lungimea de unda)

Ambele grupuri de deficiente (discromatopsia si monocropmatopsia)
poarta numele de cecitate cromatica=daltonism. Majoritatea acestor
deficiente sunt de origine genetica si sunt mai frecvente la barbati(2%)
decat la femei(0,3%) intrucat genele specifice din cromozomul X sunt
recesive.

Teoriile vederii cromatice

13

Teoria Young-Helmholtz sau teoria tricromatica: chiar daca exista o

paleta larga de culori diferite pe care sa le putem deosebi, pentru
perceptia culorii nu exista decat 3 receptori(celulele cu conuri).
Fiecare receptor este sensibil la o gama diversa de lungimi de unda
astfel:
-receptorul scurt este extrem de sensibil la lungimi de unda scurte(gama
de culori albastre)
-receptorul mediu este mai sensibil la lungimi de unda medii( gama de
culori verzi si galbene)
-receptorul lung are o sensibiliate maxima la laungimile de unda

lungi(gama de culori rosii)

Actiunea combinata a celor 3 receptori va genera aparitia senzatiei

cromatice.
Persoanele cu discromatopsie se nasc cu un tip de receptor in minus, in
timp ce persoanele cu monocromatopsie au in minus doua din cele 3
tipuri de receptori.

Simtul auditiv
A doua sursa majora de obtinere a informatiilor despre mediul
inconjurator este simtul auditiv.
Auzul constituie principalul canal de comunicare.
Faptul ca putem auzi se datoreaza unor mici schimbari ale nivelului de
presiune a sunetului care determina vibratia unei membrane, situata in
urechea interna.
Undele sonore

Sunetul ia nastere prin miscarea sau prin vibratia unui obiect.

Tonurile pure au o importanta deosebita in investigarea auzului, fiindca

sunetele mai complexe pot fi analizate sub forma tonurilor pure.

Frecventa genereaza senzatia de inaltime a sunetului, iar intensitatea

genereaza senzatia de tarie a sunetului.

Intensitatea sunetului este exprimata in decibeli.

Sistemul auditiv

Este alcatuit din urechi, anumite structuri cerebrale si diverse cai

nervoase de conexiune.
URECHEA:-2 pavilioane dispuse de o parte si de alta a capului
-organul intern auditiv(sapat in stanca temporalului)

14

Constituita din 2 sisteme:-Unul amplifica si transmite sunetul spre

receptorii acustici
-Celalat sistem il preia si il transduce in impulsuri
nervoase.

Sistemul de transmisie cuprinde:-Urechea externa(alcatuita din pavilion

si orificiul auditiv extern)
-Urechea medie(cuprinde timpanul si un lant
de 3 oscioare: CIOCAN, NICOVALA, SCARITA)
-Urechea interna( adaposteste sistemul de
transductie intr-o structura numita cohlea care
contine receptori acustici)

TIMPANUL vibreaza la orice sunet care provine din exterior

Rolul urechii interne este de a transmite vibratiile timpanului printr o
cavitate pneumatica, spre o alta membrana fereastra ovala (poarta de

acces spre urechea interna si spre receptorii acustici).

Vibratia timpanului pune in miscare primul oscior, care la randul lui il
antreneaza pe cel de-al doilea si cel de-al treilea, care in final duce la

vibratia ferestrei ovale

Nervul acustic are aproximativ 31 000 de neuroni acustici.

Receptia intensitatii sunetului

Suntem mai sensibili la sunete de frecvente intermediare decat la cele

apropiate de capatul benzii noastre de frecventa.

Doua tipuri de deficiente de receptie auditiva:
-deficit de conductie( pragurile de
audibilitate sunt ridicate in mod egal din
cauza conductiei deficitara prin urechea
medie)
-deficit neurosenzorial(apare
doar la varstnici,pierderea
auzului,pragul de audibilitate este
ridicat inegal in special pt. frecvente

inalte)
O data distruse celulele ciliate nu se mai regenereaza.
15

Receptia inaltimii sunetului

Inaltimea si frecventa

Inaltimea depinde de frecventa sunetului.

Daca frecventa sunetului se mareste , atunci va spori si inaltimea

sunetului,
Persoanele tinere pot auzi frecvente cuprinse intre 20 si 20 000
Hz(cicli/secunda), cu diferenta abea perceptibila mai mica de 1Hz la 100
Hz si de la 100 Hz pentru 10 000 Hz.
Simtul olfactiv

Mirosul unul din cele mai primitive si importante simturi.

Are o ruta mai directa spre creier: receptorii situati in cavitatea nazala,

sunt conectati fara sinapse cu creierul.

Receptorii mirosului sunt expusi direct mediului exterior- receptorii

olfactivi se afla in cavitatea nazala fara nici un scut protector in fata.

Olfactia nu este esentiala pentru specia umana la fel ca pentru celelalte
specii.

Sistemul olfactiv

Moleculele din compozitia unei substante reprezinta stimuli olfactivi.

Moleculele trebuie sa fie solubile in grasime deoarece receptorii olfactivi

sunt acoperiti de un lichid vascos.

Bulbul olfactiv structura cerebrala situata sub lobii frontali, are

conexiuni cu cortexul olfactiv, localizat in interioul lobilor temporali.

Acuitatea olfactiva a omului mult mai slaba comparativ cu a altor specii.
Oamenii 10 milioane de receptori olfactivi iar cainii 1 miliard.
Un om distinge intre 10 000 si 40 000 de mirosuri(femeile disting
mirosurile mai bine decat barbatii.

Simtul gustativ

Este influentat de codul genetic si de experienta anterioara

Stimulul gustativ este o substanta solubila in saliva, un fluid asemanator

cu apa sarata
Sistemul gustativ cuprinde:-receptori situati la nivelul limbii(ciorchini
numiti muguri gustativi situati la nivelul papilelor gustative ale limbii)
-structurile cerebrale specifice
16

-caile nevoase de interconectare

Perceptia intensitatii si calitatii gustative

Sensibilitatea la diferiti stimuli gustativi depinde de regiunea stimulata a

limbii.
Sensibilitatea la substantele dulci si sarate este foarte mare la varful
limbii, iar acrul se simte cel mai bine pe partile laterale, iar substantele

amare pe patul moale.

Aceste 4 gusturi sunt foarte bine depistate in zaharina (dulcele), acidul
acetic(acrul),clorura de sodiu(saratul) si chinina(amrul)
Simturile cutanate

Simtul cutanat este alcatui din 3 simturi tactile distincte:

1.unul corespunde la presiune
2.unul raspunde la temperatura
3.unul corespunde la durere
Fiecare dintre aceste 3 simturi:
-raspunde la o categorie distincta de stimuli
-are capacitatea de diferentiere intre un element constituitiv si clasa de
aparenta
-poseda un set distinctiv de receptori
-duce la experiente care difera fenomenologic daca simtul este stimulat

Senzatia de presiune

Stimulul= presiunea fizica ce actioneaza asupra tegumentului.

Unele parti ale corpului sunt mai sensibile decat altele la senzatia de
presiune
Buzele, nasul si obrazul sunt cele mai sensibile la presiune, iar degetul

mare de la picior are cea mai mica sensibilitate la presiune.

In regiunile senzitive putem detecta o forta de numai 5mg aplicata pe o

suprafata mica
Simtul tactil prezinta efecte profunde de adaptare. Daca iti ti pietenul de
mana o perioada de cateva minute (fara a misca mana), vei deveni

insensibil la aceasta situatie.

Majoritatea studiilor axate pe senzatia specifica unui model de presiune
masoara pragul doua puncte. Pragul doua puncte are valoarea cea
mai scazuta la degetele de la mana si cea mai mare la nivelul gambelor.

Senzatia termica
17

Stimulul termic este temperatura pielii noastre.

Termoreceptorii =terminatii nervoase libere situate in dermul

superficial si epiderm.
In procesul transductiei, receptorii pentru rece genereaza un impuls
nervos atunci cand are loc scaderea temperaturii la nivel cutanat, iar
receptorii pentru cald genereaza un impuls nervos atunci cand are loc o

crestere a temperaturii la nivel cutanat.

Receptorii pentru rece nu raqspund doar la temperaturi scazute ci si la
temperaturi de peste 45 C. Stimulii foate calzi vor activa atat receptoii
pentru cald cat si cei pentru rece, ceea ce va duce la evocarea senzatiei

de fierbinte
Mentinerea temperatuii organismului este decisiva pentru supravietuirea

omului, trebuie sa simtim si cele mai mici schimbari de temperatura.

Daca pielea are o tempeatura normala, putem detecta o incalzire de

numai 0,4 C si o racire de numai 1,5 C

Simtul termic se adapteaza complet pentru a modera schimbarile de
temperatura, astfel incat, dupa cateva minute stimulul nu va mai fi simtit
nici cald nici rece.

Senzatia de durere

Orice stimul suficient de puternic pentru a provoca o leziune a tesutului

reprezinta stimulul pentru durere.Aceste poate fi o presiune mare, un soc

electric, sau substante chimice iritante.

Efectul stimulilor de durere consta in eliberarea unor substante chimice la
nivel cutanat, ce vor stimula receptorii specifici pentru pragurile
inalte(stadiul transductiei).Algoreceptorii sunt, in special terminatii
nervoase libere specializate, din care cercetatorii au descris cel putin 4
tipuri.
-Cea mai importanta distinctie se face inte tipul de durere pe care o
simtim in timp ce suferim leziunea, denumita durere fizica, si tipul de
durere pe care o avem dupa aparitaia leziunii, denumita durere tonica.
-Durerea fizica este usoara si poate sa creasca sau sa scada rapid in
intensitate

18

-Durerea tonica este adesea de lunga durata si ferma, poate fi adesea

severa in cazul unor pacienti cu cancer sau in cazul celor cu arsuri
puternice este absolut torturanta.

Cercetari recente au indicat ca aceia care folosesc morfina contra

durerilor cronice nu devin dependenti, spre deosebire de cei care o

consuma pentru a-si provica placere.

Teoria portii de acces a durerii(Melzak,1973). Potivit acestei teorii
senzatia de durere nu necesita doar activismul algoreceptorilor, ci si o
poarta neuronala de acces situata in maduva spinarii, cae sa fie
deschisa si sa permita semnalelor dureroase sa ajunga la nivel
cerebral(poata se inchide daca fibrele specifice din maduva spinarii sunt

activate).
Analgezia produsa prin stimulare, adica stimularea unei regiuni a
mezencefalului actioneaza ca anestezic.

Simturile somatice
Fiecare din acestea ne informeaza in legatura cu miscarile corpului si cu
orientarea acestuia in spatiu.

Kinestezia

Centrii corticali sunt constienti in fiecare moment de pozitia in spatiu a

partilor corpului si de miscarile efectuate la nivelul articulatiilor.

Daca te trezesti noaptea si te intrebi unde iti sunt bratele, sau picioarele

kinestezia va va face capabili sa va raspundeti vara a va uita.

Receptorii responsabili de procesul de transductie sunt localizati in

muschi, tendoane, articulatii si la nivel cutanat.

Simtul kinestezic nu actioneaza independent ci este sprijinit de semnalele
provenite de la centrul motor al ceierului catre sistemul perceptual.

Orientarea si miscarea corpului

In functie de gravitatie, simtim orientarea si miscarea corpului in

spatiu(atat miscarea liniara cat si miscarea unghiulara)
19

Receptorii pentru miscare si orientare liniara(deplasarea in linie dreapta)

sunt situati in camerele cu limfa. In aceste camere, denumite saci

vestibulari, se gasesc celulele ciliate.

Receptorii pentru miscarile unghiulare sunt sensibili la miscarile corpului
sau ale partilor lui care se rotesc in spatiu(atunci cand facem o tumba
sau o saritura in bazinul cu apa). Acesti receptori sunt situati la nivelul
canalelor semicirculare.

Capitolul V (Perceptia)
Functiile perceptiei

Perceptia constituie modalitatea in care integram senzatiile in percepte

ale obiectelor, precum si modalitatea in care folosim apoi aceste

percepte pentru a simti lumea

Perceptul=rezultatul procesului perceptual
Sistemul peceptual trebuie sa determine:
-Care sunt obiectele din exterior(casa, masa, masina, piscina etc.)
-Unde se afla aceste obiecte
Vederea si determinarea a ceea ce sunt obiectele, se refera la procesul

de recunoastere al pattern-ului.
Recunoasterea are o importanat cruciala pentru supravietuire, intrucat

adesea trebuie sa stim ce este acel obiect.

Determinarea pozitiei obiectelor se refera la localizarea spatiala sau la

localizare.(necesara pentru supravietuire).

Fara aceasta abilitate ne vom ciocni constant de obiectele din jur, esuand

in apucarea lucrurilor pe care vrem sa le atingem, fiind astfel posibil sa

ne deplasam spre obiecte periculoase sau animale de prada.

Recunoasterea vizuala si localizarea nu sunt in totalitate

independente(ambele necesita o informatie despre forma obiectului)

Sunt executate de arii cerebrale diferite
20

Recunoasterea obiectelor depinde de o ramura a sistemului vizual care

cuprinde aria corticala de receptie vizuala(prima arie corticala desemnata
sa receptioneze informatia vizuala) si o regiune apropiata de baza

creierului)
Localizarea obiectelor depinde de o ramura a sistemului viziual care se
proiecteaza pe o arie corticala, situata in vecinateta partii superioare a

creierului.
Cand indivizii se angajeaza intr-o sarcina care pune in evidenta
recunoasterea obiectului, are loc o crestere a fluxului sanguin, in special
in ramura de recunoastere a cortexului: cand acestia se angajeaza intr-o
sarcina de localizare, fluxul sanguin sporeste in special ramura de
localizare.

Localizarea

Sistemul perceptual poate determina pozitia obiectelor intr-o lume 3D ,

inclusiv distanta la care se afla de noi si modelele de miscare ale
acestora. Ideea ca aceste 3 abilitati perceptuale(sepaarea, determinarea
distantei si determinarea miscarii) sunt aflata intr-un raport unitar, este
sustinuta de descoperirile fiziologice care indica faptul ca toate aceste 3
abilitati sunt mediate de aceeasi ramura a sistemului vizual.

Separarea obiectelor

Imaginea proiectata pe retina se prezinta sub forma unui mozaic de

diferite culori si luminozitati.

Acest tip de organizare avea o mare importanta pentru psihologia
gestalista ramura a psihologiei initiata in Germania la inceputul acestui
secol.

Figura si fond

Daca un stimul contine doua sau mai multe regiuni distincte, de obicei

vedem o parte a acestuia ca fiind o figua, iar restul ca fiind fond.

Regiunile vazute ca figura contin obiecte de interes, ele sunt mai
consistente decat fondul si apar in fata acestuia.(cea mai elementara

forma de organizare perceptuala)

Organizarea figura-fond poate fi reversibila.

Gruparea obiectelor
21

Proximitatea=elementele apropiate intre ele vor tinde sa fie grupate

impreuna
Max Wertheimer fondatorul gestalismului.
Alinierea completa a obiectelor=tendinta de a grupa la un loc

obiectele care formeaza un contur continu.

Similaritatea=tendinta de a grupa la un loc obiectele asemanatoare

Perceptia distantei

Pentru a sti unde se afla un obiect trebuie sa ii stim distanta sau

adancimea.

Indicile perceptuale de adancime

Retina= puntul de unde poneste vederea,este o suprafata

bidimensionata=> imaginea retiniana este plata si nu are adancime.

Indiciile perceptuale pot fi:-monooculare
-bnioculare
In functie de implicarea unui singur ochi sau a
amandurora

Persoanele care folosesc doar un singur ochi pot percepe foarte bine
adancimea prin restabilirea indiciilor perceptuale monooculare de
adancime.(4 indicii)

1.Marimea relativa=daca o imagine contine o arie de obiecte similare care

difera in marime,oamenii vor interpreta obiectele mai mici ca fiind mai
indepartate.
2.Superpozitia=daca un obiect este pozitionat astfel incat sa
obstructioneze vederea altui obiect, oamenii percep obiectul de
suprapunere ca fiind mai aproape
3.Inaltimea relativa=Dintre obiectele simulare, cele care sunt mai inalte
intr-o imagine sunt percepute ca fiind cele mai indepartate
4.Perspectiva lineara=Atunci cand liniile paralele par sa se uneasca si sa
ajunga in acelasi punct, sunt percepute ca disparand in distanta.

22

Atunci cand ne deplasm cu viteza obiectele apropiate par sa se deplaseze

cu viteza in directia opusa noua, in timp ce obiectele aflate la o distanta

mai mare se deplaseaza mai incet=paralaxa miscarii

Vederea cu ambii ochi este avantajoasa in perceptia adancimii. Deoarece
ochii sunt separati unul de altul, fiecare ochi percepe un obiect 3D ca
fiind intr-o pozitie usor diferita. Contopirea acestor 2 imagini diferite ca

da nastere unei impresii de adancime

Paralaxa binoculara este indiciul responsabil de receptia adancimii.
Disparitatea binoculara se bazeaza pe diferenta dintre imaginile
retiniene de la nivelul celor 2 ochi atunci cand privim de la distanta un

obiect.
Atat paralaxa cat si disparitatea sunt consecinte ale faptului ca
ochii sunt separati.

Perceptia directa

Ideea care sta in spatele indiciilor de distanta este accea ca obsevatorul

percepe o proprietate esentiala- de exemplu ca un obiect pare mai mare
decat altul si atunci in mod inconstient,deduce informatia de distanta din

acea proprietate.
Notiunea de rationament inconstient a fost propusa de Helmholtz in 1909
Gradientul de textura apare daca observam o suprafata in pespectiva .
Acest gradient va da nastere unei puternice impresii de adancime.

Perceptia miscarii
Miscarea stroboscopica

Percepem un obiect in miscare atunci cand imaginea traverseaza

retina.Putem vedea miscarea chiar si atunci cand pe retina nu se misca
nimic. Fenomenul a fost demonstrat de Wertheimer in studiile sala

privind miscarea stroboscopica.

Este produsa in modul cel mai simplu prin sclipirea unei lumini in
intuneric si apoi, cateva milisecunde mai tarziu, prin sclipirea unei alte
23

lumini in apropiere de prima lumina=> lumina va parea ca de

deplaseaza dintr-un loc in altul

Filmul este o serie de fotogafi statice(cadre), fiecare usor diferita de
precedenta. Cadrele sunt proiectate pe un ecran intr-o succesiune
rapida, cu intervale de negru inte ele.

Miscarea indusa

Un alt caz in care percepem deplasarea in absenta unei miscari pe retina

este fenomenul de miscare indusa. Cand un obiect voluminos se misca
in jurul unuia mai mic , obiectl mai mic pare a fi cel in miscare, chiar daca
este static

Miscarea reala

Miscare indisa de miscarea pe retina.

Adaptare selectiva=reprezinta o pierdere in sensibilitatea la miscare,
care apare atunci cand vedem miscarea; adaptarea devine selectiva daca
se pierde sensibilitatea la miscarea vazuta si la miscari similare, insa nu
si la miscari care difera semnificativ in directie sau viteza.
Informatia despre modul in care se misca ochii va fi timisa sistemului

vizual si va influenta miscarea pe care o vedem, In esenta sistemul vizual

este informat de sistemul motor care mai tarziu este responsabil de
pierderea miscarii regulate pe retina , ca apoi sistemul vizual sa
corecteze eaceasta pierdere.
In situatiile normale de vedere, exista atat miscari oculare cat si miscari

ample ale imaginii retiniene.

Miscarea si perceptia evenimentului

Miscarea obiectelor nu ne spune doar unde sunt situate obiectele, ci si

ceea ce fac ele.

Miscarea este importanta ,in special in perceptia evenimentelor cauzale
simple.

Recunoasterea
24

Cea de-a doua functie majora a perceptiei: ecunoasterea a ceea ce este

un obiect.
Recunoasterea unui obiect echivaleaza cu repartizarea lui int-o categoie.
In fiecare caz recunoasterea obiectelor sau a oamenilor ne permite sa

deducem mai multe proprietati ale obiectului.

Recunoasterea este ceea ce ne permite sa trecem dincolo de informatia

data.
Forma joaca un rol decisiv. Putem identifica multe obiecte aproape la fel
de bine din simple linii desenate care conserva doar forma obiectelor,
precum si din fotogafii color in detaliu care pasteaza numeroase atribute
ale obiectelor.

Detectorii de trasatura de la nivelul cortexului cerebral

O astfel de regiune retiniana se numeste camp receptiv al neuronului

cortical.
Hubel si Wisel au identificat 3 tipuri de celule in cortexul vizual ce pot fi
deosebite prin trasaturile la care ele raspund:
1. Celulele simple raspund atunci cand ochiul este expus la un stimullinie(de exemplu o linie subtire sau o muchie dreapta dintr-o regiune
de lumina si una de intuneric)
2. Celula complexa raspunde la o bara sau la o muchie aflate intr-o
orientare particulara, insa acestea nu necesita ca stimulul sa fie intrun anume loc in campul receptiv. O celula complexa raspunde la orice
stimul aflat in campul receptiv, si raspunde in mod continuu odata ce
stimulul se deplaseaza de-a lungul campului receptiv.
3. Celulele hipercomplexe nu necesita ca stimulul sa aiba o orientare

particulara, ci o lungime particulara.

Toate celulele descrise mai sus se refera la detectori de trasaturi.

Relatiile dintre trasaturi

Descrierea formei nu este data numai de tasaturile sala: trebuie

specificate si relatiile dintre trasaturi. De exemplu trasaturile unui T au in
compozitie o linie verticala si una orizontala.

25

Relatiile de corespondenta si modelele conexioniste

Retele simple

Numeroase carcetari efectuate asupra stadiului de corespondenta au

utilizat pattern-uri simple in special in scrierea de mana, litere sau
cuvinte tiparite.
1. Literele sunt descrise in termenii anumitor trasaturi
2. Inforrmatiile cu privirile la trasaturile care corespund literelor sunt
continute intr-o retea de conexiuni( de aici si termenul de modele

conexioniste)
Conexionismul ofera o punte intre modelul timpului de activitate a
psihicului uman si un model nervos de activitate cerebrala.

Retelele cu activare TOP-DOWN

Ideea de baza a modelului studiat-acela ca o litera trebuie sa fie descrisa

prin trasaturile pe care le contine

Recunoasterea obiectelor naturale si procesarea TOP-DOWN

Trasaturile oiectelor naturale

Trasaturile combinate trebuie sa dea forma oricarui obiect

identificabil(precum liniile si curbele ce pot fi combinate pentru a forma

orice litera)
Trasaturile obiectelor trebuie sa fie de asa natura incat sa poata fi
determinate sau construite din trasaturi rudimentare, precum liniile si
curbele, deoarece trasaturile rudimentare, precum liniile si curbele ,
deoarece trasaturile rudimentare reprezinta singura informatie pe care

sistemul o are initial disponibila

O propunere ar fi aceea ca tasaturile obiectelor include o serie de forme
geometrice(cilindii, conuri, cuburi etc). Aceste trasaturi se refera la geoni

(un neologism utilizat la descrieea ionilor geometrici).

Poti forma obiecte prin combinarea mai multor geoni.
Cu cat exista mai multi geoni in alcatuirea unui obiect, cu atat mai sigur
vor fi gasiti cativa dintre ei, chia si atunci cand obiectul este prezentat o
perioada scurta de timp, deoarece este suficient un numar redus de
26

geoni pentru a recunoaste un obiect complec. De obicei descrierea

obiectului nu include doar trasaturile sale , ci si relatiile dintre ele.

Procesele TOP-DOWN

Distinctia cheie intre procesele bottom-up si top-down. Procesele bottomup sunt dirijate exclusiv de catre input, in timp ce procesele top-down

sunt dirijate de cultura si expectantele persoanei.

Pentru a ilustra acest lucru, recunoasterea ca un obiect este o lampa ,
exlusiv pe baza geonului sau, implica numai procesele bottom-up;
individul porneste cu trasaturile rudimentare ale input-ului, iar apoi
compara aceasta descriere a input-ului cu descrierile stocate ale

obiectului.
Procesele Top-down stau la baza efectelor puternice pe care le are

cortexul in perceptia noastra asupra obiectelor si oamenilor.

Datorita procesarii Top-down, motivele si dorintele noastre pot afecta

perceptiile.
Efectele de context si procesarea Top-down apar si in cazul materialeleor

mult mai simple, cum ar fi literele si cuvintele.

Procesele Top-down, joaca un rol major in citire.

Rolul atentiei

Procesul cu ajutorul caruia selectam input-ul se numeste atentie

selectiva.

Vederea selectiva

Consta in reorientarea fizica a receptorilor senzoriali astfel incat ei sa

favorizeze repetitia acestor obiecte . Pentru vedere, aceasta inseamna
miscarea ochilor pana cand obiectul de interes va ajunge pe cele mai

senzitive regiuni ale retinei.

Ca si in cazul citirii, miscarea de urmarire nu este una constant continua,
ci mai curand, implica fixari succesive.

27

Cea mai simpla metoda consta in monitorizarea ochilor cu ajutorul unei

videocamere, in asa fel incat ochiul este fixat pe ceea ce reflecta

corneea sa apara pe monitor suprapus imaginii ochiului.

Cu ajutorul imaginii suprapuse, experimentatorul poate determina

punctul din scena unde este fixat ochiul.

Miscarile oculare folosite in observarea cu atentie a unei imagini
garanteaza faptul ca diferitele parti ale imaginii vor cadea pe

fovee,astfel ca toate detaliile sale pot fi vazute.

Fovea are cea mai buna rezolutie
Punctele pe care se fixeaza ochii constituie locurice, cu cea mai mare
cantitate de informatie despre imagine, locuri unde sunt pozitionate
trasaturile importante.

Receptia auditiva selectiva

Capul nostru se deplaseaza astfel incat urechile noastre sa fie

directionate spre sursa de interes

Reorientarea urechilor ne va permite sa urmarim in mod selectiv o
conversatie. Avem capacitatea, insa sa folosim mijloace exclusiv mentale
pentru a fi atenti selectiv la mesajul dorit.Unele dintre indiciile
perceptuale pe care le utilizam sunt directia sunetului, miscarile buzelor
si caracteristicile particulare ale vocii vorbitorului( inaltimea sunetului,

intonatia si viteza)
Cercetarea realizata pe ceea ce se numeste fenomenul de ascultare
selectiva indica faptul ca ne amintim foarte putin din mesajele la care

nu am fost atenti.
Exista o dovada consistenta a faptului ca sistemul perceptual proceseaza
intr-o oarecare masura stimulii la care nu suntem atenti, chiar daca

acestia nu ajung vreodata la nivelul constiintei.

Este foarte probabil sa ne auzim numele intr-o conversatie la care nu

suntem atenti.
O pierdere a atentiei nu blocheaza in totalitate mesajele, ci mai degraba
le atenueaza.

Selectie timpurie versus selectie tarzie

Selectia mesajelor are loc in stadiile timpurii ale recunoasterii- cand

construim o descriere a input-ului sau numai in timpul stadiilor tarzi cand
comparam descrierile input-ului cu cele stocate ale obiectelor?
28

Posibilitatea noasta de a ignora in mod selectiv ceva inainte de a sti ce

inseamna acel ceva-selectia timpurie sau numai dupa ce cunoastem

semnificatia acelui ceva selectia tarzie.

Orice stimul auditiv va declansa o succesiune de unde carebrale, unele
din ele aparand mai deveme si reflectand procesele anterioare de
deteminare a semnificatiei stimulului. Dupa aprox 100 de milisecunde de
la debutul stimulului, apare o unda negativa, insensibila la variatiile
semnificatiei.

Tulburarile de recunoastere
Recunoasterea unui obiect este de obicei un proces fara effort fiind atat de
automatizata incat o consideram corecta. Procesul se poate deteriora daca
indivizii sufera de o afectiune cerebrala
Agnozia asociativa=sindrom in care pacientii cu anumite regiuni corticale
lezate au dificultate in recunoasterea obiectelor, numai daca ele sunt
prezentate vizual. Pacientii sunt incapabili sa numeasca nu pieptene daca
acesta este prezentat intr-o imagine, dar pot sa il numeasca atunci cand il
ating.
Dificultati specifice de categorie
Aceste dificultati au o mare importanta deoarece ele ne pot spune ceva nou
despre cat de normal opereaza recunoasterea.
Cel mai frecvent deficit specific de categorie este pierderea abilitatii de
recunoastere a fizionomiilor, denumit prosopagnozie. Cand apare acest
deficit, ecista intotdeauna o leziune cerebrala la nivelul emisferei drepte.
Un alt deficit implica deteriorarea abilitatilor de recunoastere a majoitatii
lucrurilor vii, in timp ce recunoasterea lucrurilor fara viata este intacta.
Fenomenul poate fi si inversat.
Constantele perceptuale

Cele 2 scopuri majore ale sistemului nostru perceptual constau in

determinarea a ceea ce exista si unde exista, adica in determinarea
identitatilor si locurilor obiectelor aflate in campul vizual.

29

Un al 3-lea scop este acela de a mentine constanta infatisarea

obiectelor, chiar daca impresiile acestora asupra retinei sunt
schimbatoare.

Constanta luminozitatii si a culorii

Atunci cand un obiect este luminat, el reflecta o anumita cantitate de

lumina. Cantitatea de lumina reflectata este legata de luminozitatea

aparenta a obiectului
Fenomenul de constanta luminozitatii se refea la faptul ca
luminozitatea perceputa a unui obiect particular se poate schimba foarte
putin , chiar daca proportia de lumina reflectata nu se schimba in mod

semnificativ.
Cand percepem obiectele in dispunerea lor naturala, diferite alte obiecte
sunt de obicei vizibile. Constanta luminozitatii depinde de relatiile dintre

intensitatile luminii reflectate de diferite obiecte.

Tendinta unui obiect de a avea aproximativ acceasi culoare la diferite
surse de lumina se numeste constanta culorii(poate fi eliminata prin

indepartarea obiectului de pe fondul sau).

la fel ca si constanta luminozitatii, depinde de un fond eterogen.

Constanta formei si a pozitiei

Faptul ca forma perceputa este constanta in timp ce imaginea retiniana

se schimba este un exemplu de constanta a formei.

O alta constanta implica pozitiile obiectelor. In ciuda faptului ca o serie de
imagini schimbatoare impresioneaza retina pe masura ce ne miscam,

pozitiile obiectelor fixe raman constante.

Constanta pozitiei necesita ca sistemul perceptual sa ia in calcul atat

miscarile noastre cat si imaginile retiniene in schimbare

Constantele fac ca sarcinile de localizare si recunoastere sa fie mai
usoare.

Constanta marimii

Faptul ca marimea obiectului ramane relativ constanta indiferent de

distanta la care se afla . pe masura ce un obiect se distanteaza de noi, in

general il vedem micsorandu-se.

Constanta marimii nu este perfecte, obiectele aflate la foarte mare
distanta apar mai mici decat aceleasi obiecte apropiate, asa cum fiecae a
30

constatat atunci cand a privit in jos de pe o cladire inalta sau dintr-un

avion.
Dependenta de reperele de adancime

Atunci cand percepem marimiea unui obiect, avem in vedere si altceva in

completare la marimea imaginii retiniene. Este vorba despre distanta

perceputa a obiectului.
Emmet a aratat ca aprecierea marimii depinde de distanta la care ne

aflam fata de obiect.

Marimea perceputa est = cu produsul marimii retiniene inmultit cu
distanta perceputa. Aceasta este cunoscuta sub denumirea de pincipiul

invariatiei marime-distanta.
Cand distanta fata de un obiect creste, imaginea retiniana a obiectului
descreste; daca sunt prezentate indicii de distanta, distanta perceputa se
va mari . Astfel,produsul marimii rutiniene si distanta perceputa vor
ramane aproximativ constante, ceea ce inseamna ca marimea perceputa
va ramne aproximativ constanta.

Iluziile

Principiul invariatiei marime-distanta pare a fi fundamentalin intelegerea

unor iluzii de marime.

O iluzie= perceptul fals sau deformat
Camera lui AMES

Dezvoltarea perceptuala

Abilitatile noastre de a percepe sunt invatate sau innascute.

Un grup de filosofi nativisti(Decartes, Kant), au sustinut ca ne nastem cu

abilitatea de a percepe ceea ce facem.

Spre deosebire de acestia, empiristii (Berkeley si Locke) afirmai ca
invatam modalitatile de percepere prin experienta noastra cu obiectele
din mediu
31

Atat genetica cat si expeienta influenteaza perceptia

Nivelul de discriminabilitate la copii

Unele capacitati innascute, cum ar fi cele de perceptie a formei, pot
aparea numai dupa ce s-au dezvoltat si alte capacitati de baza, de
exemplu vederea detaliilor.
Studiul capacitatilor innascute trateaza dezvoltarea perceptuala din
primul minut de viata pana in perioada timpurie a adolescentei.
Daca un copil priveste constant la un stimul mai mult decat la altul,
experimentatorul concluzioneaza ca nou-nascutul il poate deosebi.
Acuitatea vizuala este legata de sensibilitatea de contrast.
Metoda caracteristica utilizata la studierea acuitatii vizuale este
observatia preferentiala, cu un model de dungi,primul stimul si un camp
uniform de gri, al doilea stimul.
Acuitatea vizuala sporeste rapid in primele 6 luni de viata, atingand
nivelul de adult intre 1 si 5 ani
La varsta de 1 luna copii pot distinge obiectele grosiere, vederea lor
poate distinge obiecte relativ mari.
La varsta de 1 luna acuitatea vizuala este atat de slaba incat copilului ii
este greu sa perceapa expresiile faciale
La varsta de 3 luni acuitatea vizuala a copilului se imbunatateste pana la
nivelul la care acesta poate descifra expresiile faciale.

32