STUDIU DE CAZ: CONFLICT INTRE ELEVI

Unul dintre cele mai intalnite conflicte intre elevi il constituie

sentimentul de inferioritate pe care unii elevi il au fata de ceilalti. Tinand
cont de faptul ca sala, clasa de elevi nu este una omogena, ea reuneste
persoane din diferite medii si paturi sociale(in special cand elevii ajung la
liceu), astfel ca, o parte dintre elevii unei clase provin din mediul rural iar
celalata parte din cel urban, de asemenea unii dintre ei au conditii
materiale superioare celorlalti. Aceste doua situatii duc la instalarea
sentimentului de inferioritate asupra elevilor din mediul rural sau al celor
cu posibilitati materiale reduse. Diferentele de acest gen conduc la doua
tipuri de manifestare: adancirea acestor discrepante si aparitia conflictelor
atat de natura verbala cat si de natura fizica intre copii, iar pe de alta
parte incercarea unor elevi de a dobandi cunostine, pentru obtinerea unor
rezultate satisfacatoare, straduindu-se pe aceasta cale sa estompeze
celelalte diferente de ordin social.
Una dintre solutile indicate ar fi implicarea dirigintelui sau a
profesorilor coordonatori in aceste conflicte spre a le media. Profesorul ar
putea tine ore speciale de dirigentie pe baza acestor conflicte, incercand
sa le estompeze. In acest caz, dirigintele ar trebui sa le explice copiilor ca
niciunul nu este desupra celuilalt din cauza conditiilor sociale. In acest tip
de clasa profesorul ar trebui sa nu incurajeze competitia dintre elevi
pentru obtinerea progresului, ci cooperarea dintre acestia, lucru ce s-ar
putea realiza prin proiecte si referate in echipa, astfel incat elevii sa invete
cum trebuie sa se comporte intr-o comunitate. Elevii pot fi stimulati sa
participe si la concursurile extrascolare, actiunile de voluntariat
imbunatatindu-si astfel abilitatile de comunicare, dar si pentru a invata
despre modestie si bucuria de a darui si a face bine.
O a doua solutie in cazul acestui tip de conflict o reprezinta o
abordare individuala, ce priveste acordarea de recompense elevilor cu
rezultate scolare bune, indiferent de mediul din care provin. Acest fapt i-ar
putea face constienti pe ceilalti elevi ca scoala nu este un loc in care
conteaza pozitia sociala, ci scoala reprezinta institutia in care ei invata
anumite informatii pe care vor trebui ulterior sa le valorifice si ca singurul
criteriu de diferentiere nu il constituie inteligenta ci capacitatea de
memorare si aprofundare a acestor informatii.
O a treia solutie cred ca ar pute sa o reprezinte introducere
uniformelor obligatorii in institutiile de invatamant, astfel incat diferentele
alimentate de conditia sociala sa fie anulate. Discriminarea in acest sens sar reduce, din punct de vedere al vestimentatiei, toti elevii vor deveni

egali, ceea ce ar putea duce la mai putina marginalizare pentru copii care,
fara uniforma, nu si-ar permite haine mai scumpe. De asemenea,
introducerea uniformelor ar consolida mediul de invatare: imbracati in
uniforma, elevii nu vor confunda sala de clasa cu locul de joaca si isi vor
aminti in fiecare moment pentru ce sunt asezati in banci si s-ar imbunatati
disciplina: elevii ar invata, prin purtarea uniformei, ca trebuie sa se
supuna unor reguli si ca trebuie sa se imbrace adecvat mediului in care se
afla.