Nu tiu alii cum sunt dar eu dintotdeauna, atunci cnd am
citit poezii, dincolo de emoia pe care mi-au generat-o noile sensuri pe care mi le relevau cuvintele incantate, decantate i reinterpretate, dincolo de nelesurile i semnificaiile inedite, neateptate i provocatoare pe care le mbrcau niruirile modulate diferit ale vocalelor i consoanelor, dincolo de noile gnduri, idei i teme pe care le supuneau refleciei combinaiile proaspete i neateptate ale cuvintelor i ale ritmurilor, mam ntrebat mereu i care a fost, n realitate, intenia lefuitorului de cuvinte, a celei care creeaz lumi noi i magice, folosind instrumente vechi i mundane i iat c am avut bucuria de a citi versurile cuprinse n Cronica unei lumi confuze simultan cu ascultarea lor, chiar n lectura autoarei. Mrturisesc, ns, c nici n acest caz nu sunt convins c am descoperit, cu adevrat, sensul pe care a vrut s-l mprteasc autoarea cu lumea. Dar exist i certitudini: rostirile din volum mi-au ptruns att de adnc n suflet, nct mi-au provocat amintiri i sensuri vechi, au scos la iveal sentimente antice de-ale mele i au generat chiar i o recenzie prima recenzie liric pe care-am scris-o vreodat unei cri (tot ce-ai citit pn aici e, de fapt, introducerea pentru recenzie): 89 de gloane fratricide au frnt 89 de aripi care s-au nruit peste 89 de biserici Biserica se zbtea s redevin lcaul sufletului tuturor oamenilor indiferent de crrile pe care rtciser ei De 89 de ori cte 89 de suflete se avnt ctre un nou nceput