Anevrismul micotic al aortei - simptome, diagnostic si

tratament
Anevrismul micotic este o dilatare localizata si ireversibila a unei artere. Cauza este o infectie (de cele mai multe ori
bacteriana) ce distruge peretele vasului. Termenul corect este cel de anevrism infectios al aortei si este o afectiune
destul de rara, care pune in pericol viata bolnavului.
In termeni medicali, anevrismul micotic este definit ca: arterita (inflamatia peretelui arterial) eroziva infectioasa cu
anevrism (dilatare) fals cauzat de infectia peretelui aortic atunci cand nu se identifica un anevrism preexistent sau ca
infectie manifesta a unui anevrism preexistent, cauzata de orice tip de microorganism.

Cum se manifesta anevrismul infectios al aortei

Patologia este una periculoasa doarece se manifesta doar atunci cand anevrismul atinge dimensiuni considerabile sau se
rupe. Bolnavul simte de cele mai mult ori durere in spate sau in piept, care poate fi insotita de:
-transpiratie in exces;

-tahicardie (accelerarea batailor inimii);

-tahipnee (accelerarea frecventei respiratorii);
-ameteala;
-stare de soc;
-masa pulsatila identificata in abdomen;
-senzatie de plenitudine dupa ingestia unei cantitati mici de alimente;
-greturi;
-voma;
-stare confuzionala;
-slabiciune;
-dispnee (respiratie dificila);
-amorteli sau furnicaturi;
-lesin.

Cauzele anevrismului micotic al aortei

Principala cauza actuala este reprezentata de traumatismele penetrante ale aortei. Acestea apar in urma canularii
(introducerea unui tub special) arteriale efectuate de catre consumatorii de narcotice sau chiar in spital, in timpul
procedurilor ce implica punctii transarteriale (extragerea de sange).
S-a observat ca infectiile cu specii de Salmonella favorizeaza aparitia acestei patologii, in special in cazul persoanelor
peste 50 de ani cu degenerari ale peretelui arterial (inclusiv placi aterosclerotice).
In trecut, anevrismele micotice ale aortei se dezvoltau in urma unei endocardite (infectie a valvelor inimii sau a
stratului sau intern) sau a unei infectii sifilitice (boala cu transmitere sexuala). Astazi, tratamentele antibiotice au redus
considerabil aceste cazuri.

Anevrismele pot fi cauzate de emboli septici (bucati de tesut infectat care migreaza dintr-o parte a corpului spre alta,
prin circulatia sanguina) sau extinderea directa a unui proces infectios local.
Anevrismele micotice criptogenice sunt cele cu surse discontinue si nonembolice.

Complicatiile anevrismului infectios al aortei

Cand aorta isi mareste lumenul, favorizeaza aparitia trombilor (cheaguri de sange). Daca acestia se rup, fragmentele
sunt transportate in organism prin sistemul sanguin si se pot opri in diferite regiuni ale corpului, unui blocheaza
circulatia sanguina. In cazurile grave, acesti trombi desprinsi duc la atac cerebral, infarct sau pot opri functiile
normale ale organelor vitale (plamani, ficat, rinichi).
Anevrismul se poate rupe sau duce la disectia aortei (defect al invelisului aortic ce permite scurgerea sangelui intre
straturile peretelui). Acestea duc la hemoragie interna sau chiar soc circulator (organele nu primesc suficient sange
pentru a mai functiona).

Diagnosticul de anevrism micotic al aortei

Deoarece simptomele nu sunt specifice, examinarea abdomenului si a sistemului cardiovascular poate orienta spre
diagnosticul corect.
Ascultatia abdomenului evidentiaza semne de marire a diametrului aortei.
EKG (electrocardiograma) este efectuata pentru a exclude atacul de cord sau alte probleme cardiace.
Radiografia poate evidentia doar un anevrism cu semne de calcificare.
Ecografia detecteaza orice forma anormala a aortei, cu ajutorul ultrasunetelor. Ecocardiografia este utilizata cand se
suspecteaza leziuni cardiace sau atingerea aortei toracice.
Pentru certitudinea diagnosticului se folosesc:
-RMN (rezonanta magnetica nucleara);
-CT (tomografia computerizata), mai ales in cazurile incipiente;
-aortografia (injectarea in sistemul circulator a unei substante de contrast evidentiata sub raze X).
In urma prelevarii sanguine, analizele de laborator vor stabili agentul infectios.

Tratamentul anevrismului infectios aortic

Un anevrism localizat pe traiectul aortei abdominale prezinta un risc scazut de ruptura daca are dimensiunile pana in 5,5
centimetri. Cea mai buna solutie in acest caz ar fi vizita regulata la medic, pentru a monitoriza diametrul dilatarii.
In cazul unui anevrism abdominal mai mare de 5,5 centimetri, anevrism toracic de orice dimensiune, unul care creste
intr-un ritm rapid sau prezinta risc de rupere, singurul tratament este cel chirurgical, efectuat cat mai rapid. Operatia
poate fi efectuata extraanatomic (circulatia sanguina va urma o alta directie decat cea obisnuita), necesitand mai multe
interventii, sau in situ (reconstruieste traiectul normal al circulatiei aortice).
Medicatia cu antibiotice trebuie administrata atat inainte, cat si dupa interventia chirurgicala, in conformitate cu
microorganismul detectat.

Desi simptomele anevrismului infectios al aortei pot parea neinsemnate, nu amana investigarea lor, deoarece pot
ascunde o patologie deosebit de periculoasa.