CONSTITUIREA STATELOR

FEUDALE ROMANESTI

www.dacoromanica.ro

ACADEMIA DE STIINTE SOCIALE $1 POLITICE

A REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA
INSTTTUTUL DE ISTORIE NICOLAE IORGA"
BIBLIOTECA ISTORICA LTV

CONSTITUIREA

STATELOR FEUDALE
ROMANESTI

EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA

Bucureoti, 1980

www.dacoromanica.ro

Formation of the Romanian feudal states

Co3ganlie pyMbIFICHM1 Clleogaabmax rocrlapcm

Redactor coordonator : NICOLAE STOICESCU

EDITLJRA ACADEMIEI REPUBLICTI SOCIALISTE ROMANIA

79717 Bucureti, Ca/ea Victoriei 125

www.dacoromanica.ro

CUPRINS
Cuvint inainte

STEFAN 5TEFANESCU, Traditia daco-romang i formarea statelor romdnesti de-sine-stAtAtoare

RADU POPA, Premisele cristalizgrii vigil statale rominesti . .
SERGIU IOSIPESCU, Romani! din Carpatii Meridionall la Dungrea
de Jos de /a inNazia mongolg (1241-1243) ping la consolidarea domniei a toatg Tara RomaneascA. Rgzbolul victorios
purtat la 1330 impotriva cotropirli ungare
NICOLAE STOICESCU, Descglecat" sau intemeiere? O veche
preocupare a istoriografiei romanesti. Legenc1 i adevAr
istoric

25

41

97

5ERBAN PAPACOSTEA, Triumful luptei pentru neatirnare:

intemeierea Moldovei i consolidarea statelor feudale
romdnesti

165

LIA BATRYNA si ADRIAN BXTRINA, Mgrturii heraldice cu

privire la inceputurile statului feudal independent Moldova
VALENTIN AL. GEORGESCU, Institutille statelor romdnesti de-

195

sine-stgtAtoare
ADOLF ARMBRUSTER, Terminologa politico-geograficA i etnicd

209

a tgrilor romdne in epoca constituirilor statale

VASILE DRAGUT, Creatia artistic& in epoca Intemeletorilor de

251

tara

261

Lista abrevierilor

325

Rsum

326

Sommaire

328

www.dacoromanica.ro

CUT/1NT iNAINTE
Sint pe intreg intinsul trii locuri i localitali al aror nume a capdtat
in conptiinla publica valoare de simbol : Posada sau Racine, Vaslui sau
Calugareni, Mara pepti sau Bucurepti, Oradea sau Carei sint tot atitea nume
ce-au evocat i evoca inaltul eroism al optilor romanepti pentru salvgardarea
fiinei nalionale i impunerea mn geografia politica a tumii a unei Romanii
libere pi independente.
Se implinesc anul acesta 650 de ani de la memorabila batalie de la
Posada, beitalie soldata cu o stralucita victorie, care a consacrat independenla statului Tara Romeineasca, sub conducerea lui Basarab I.
Ctitor al celui dintii, stat romanese de-sine-statator, cu rol insonsat
pentru dezvoltarea intregului popor roman, pentru mentinerea fi stimularea
ideii de refacere a vechii unitati politice pe care o reprezentase Dacia preromana, Basarab a devenit cu trecerea timpului un simbol al inceputului,

dar pi al continuitatii statale n demnitate, al durabilitlii, al virtutii

crealiei romanepti.

Iscusit in meptepugul armelor, priceput in tainele diplomaliei, pe care

a ptiut s-o puna cu abilitate in slujba rii, Basarab a definit mode/u/
politice rondinepti, pe care urrnassi capabili /-au dezvoltat, asigurind stabilitatea statala aril de necesara progresului societalii romanepti.
Basarab a inteles cd pozilia geografica a statului ce-pi definise identitatea prin, el impune, iar interesul pa' strarii fiinlei de stat reclama lega'turi
politice largi, cunoapterea profundei a ansamblului de relalii externe, urmarirea atentei a mutaliilor politice ce intervin in sistemul aliantelor pentru
a ti in once moment de unde poate veni pericolul pi cum poate fi el evitat
sau inlaturat.
Telul politic ciar, cunoapterea situaliei internationale i capacitatea
de a-pi da exact seama de forta pe care o reprezenta pi de ceea ce era posibil,
'in conjunctura politica data, a determinat o intreaga mild de acliuni politicodiplomatice intreprinse de Basarab in schema alianlelor, cu scopul de a nu
avea in vecinatatea sa doi dupmani n acelapi timp.

Dorinfa legitimei de a lichida infiltratiile politice strdine la sud de

Carpali pi de a-pi consolida pozilia in Transilvania, unde delinea intinse
posesiuni, rivnite de unii dregatori ai regatului maghiar, l-au adus pe Basarab in conflict Cu regele Carol .Robert de Anjou.
7

www.dacoromanica.ro

In toamna anului 1330, intre 9 12 noiembrie, oastea maghiard

conclusd, chiar de rege suferea pe teritoriul Pira Romanepti, la Posada,
o reisunaloare infringere. Vestea a ajuns cu repeziciune la Roma pi pinala Marea Balaca', stirnind interesul pentru fara invingatoare pi conducdtorul ei.

Victoria obtinutd de Basarab, expresie ea basa pi a unui inalt nivel

de d zvoltare a Ora, a fdcut sO creascd increderea locuitorilor in tdria organizara statului pi in capacitatea conducdtorului lor de a-i duce la victorie,
determin'ind, totodatd, crepterea eforturilor in directia intreprinclerii de noi
papi, care 8a sporeased ayuga pi forta rtrii Romdnepti.

Eliberatd de presiunea regatului maghiar, ale carui interese, dupd

1330, erau indreptate in alte directa Im Boemia pi Polonia Tara
RomdneascO s-a putut preocupa de consolidarea hotarului ei dinspre rdsdrit
pi sud.

Incepind eu anul 1345, ea s-a angajat In luptele duse de popoarele

Europei impotriva tdtarilor, lupte in care 8-a manifestat pentru prima datd,
in fata primejdiei strdine, un efort comun romdnesc, la acestelupte participind,

uneori In cadrul acelorapi campana, atit romni din Tara RomOneascd,

cit pi din Transilvania pi Moldova. Faptul in sine avea set fie plin de come-

cate; ~menea motive inmultindu-se cu vremea au dus la inteirirea con-

ptiintei imita-fa etnice a romanilor din cele trei provincii.

Victoria de la Posada, care a marcat dobindirea neatrnrii rii fi a
deschis calea lnfptuirii unitatii ei teritoriale, constituie un reper lumino8
In istoria noastrd, in efortul de definire a spiritului romanesc in patrimoniul
marilor valori politice pi culturale ale urruniteilii.

Prilejuitd de mire* aniversare a 650 de ami de la victoria care a

consacrat independenta statului feudal Tara RomOneascd, lucrarea de fatd

pi-a propus sd analizeze, deopotrivd, prefacerile din societatea romdneascd
pi cadrul de istorie universald care au favorizat afirmarea statald romaneascd,
s'd distinga'
reluindu-se intreaga istoriografie a problemei. mitul de
real itat a istoricd in formarea statelor feudale romanepti, sa urmeireased
terminologia prin care este redatii in izvoare g ografia politic romdneasca
pi unitatea de neam a romanilor, s evidentieze inaltul nivel de dezvoltare
al societatii romtinepti din perioada form,drii statale pi care 86 reflecta in
cultura pi arta acelei perioade, cu, elemente ce o incadreazd intr-o larga arie
europeand.

Cum problemele abordate 'in ac astd culegere de studii nu sint toate

pe d plin rezolvate deoarece cercetdrile sint in curs, deosebiri de veden i intre

autori apar, in mod firesc, ipotezele de lucru cu care ei opereazd urmind

sd fie confirmate sau infirmate de investigatiile ulterioare.
O magiului pe care Il aduc prin aceastOlucrare unui memoraba act istoric,

autora fi asociazd omagiul lor fatii de pr decesori, fdrei streidaniile cdrora

n-ar fi fost posibile cueeririle pain,tific de astdzi.
*TEFAN .5TEFANESCU

8
www.dacoromanica.ro

Traditia daco-roman i formarea statelor romneti

de-sine-stttoare

Traditia politic are in viata popoarelor rol de adevarata forta ; in

imprejurri grele ea se manifesta ca un puternic ferment in dezvoltarea
contiintei de sine a popoarelor, in creterea puterii lor de rezistenta, in
intaxirea vointei de a impune ceea ce doresc sa fie.
Congiinta originii daco-romane a augmentat rezistenta 0, a definit
identitatea populatiei din Dacia. Popor de origine daco-romana, singurul
urma al romanitatii orientale, poporul roman a fost patruns in decursul
istoriei sale de valoarea motenirii captate de la stramoi, a fost contient de civilizatia pe care o reprezenta in zona geografica in care este
aezat, civilizatie ce avea la baza traditiile de cultur romana i idealul
de libertate al dacilor.
In urma retragerii din Dacia a stapinilor de sclavi i a negustorilor,
a fortei militare i a virfurilor administratiei romane, populatia dacoromana de la nordul Dunarii a trebuit sa-i adapteze, in conditiile migratiei populatiilor barbare", formele ei de organizare noilor imprejurari
istorice. In Da,cia, ca i in alte provincii desprinse din Imperiul roman,
a avut loe un fenomen de ruralizare- Satul a devenit remarca N. Iorgapentru malt timp forma fireasca' de organizare a stramoilor notri"1.
Reteaua de orae, infloritoare in vremea stapinirii romane, a fost clistrus

de populatiile barbare", care atacau in primul rind centrele urbane,

simbol de bunastare a populatiei. Locuitorii oras,elor, citi s-au putut
salva, au intrat in rindul taranimii, careia Ii revenea rolul, implinit de ea
cu mari sacrificii, de a pastra i imbogati motenirea spiritual' dacoromana O oarecare continuitate a centrelor urbane s-a mentinut in tinutul
dintre Dunare i Mare, ramas sub stpinirea sau controlul direct al Imperiului roman i apoi romano-bizantin. Acest fapt s-a repercutat pozitiv
asupra intregului teritoriu al Daciei, pentru care imperiul continua s fie,
ca civilizatie, un model, un indreptar.
Virtual, continuind sg, se considere ca parte integrant a Romaniei
cum era numit de catre barbari Imperial roman i mai tirziu cel romanobizantin
populatia romanizata din Dacia gasea ca ea insg,i repreN. Iorga, Istorta romdnilor, I, partea a II-a, Bucurqti, 1936, p. 353.

9
www.dacoromanica.ro

zintg, fa tI de barbarii" stabiliti in vecingtatea sau pe teritoriul ei, o

Romanie, o tara de romanitate ai crei locuitori se intitulau cu mindrie

romani sau romeni 2. Invaziile repetate, ca i dominatia barbarilor", au
sfrimat unitatea Romaniei nord-dundrene, Daeo-Romaniei, au fcut ca
ea sg se desfac, s se fragmenteze in mai multe Romanii, care pgstrau,
insg, constiinta unittii etnice a intregului si a ordinii de care dispuseserg
In Imperiul roman. Aceste Romanii populare sint numite in izvoare, cu
un termen de origine celto-german, preluat apoi de slavi, Vlah,ii, adicg
tinuturi locuite de vlah,i, intelegind prin acetia locuitori de limbg
Daco-romanii, ei nii, nu s-au numit niciodat vlah,i, ci si-au zis, de la
romani, romani sau rumani, inlocuind, potrivit spiritului limbii noastre,
vocala o in u i pe a in . La rindu-i, tara format din contopirea Vlahiilor
nord-dunkene nu s-a numit de ei Valahia, ci Romania 3.
Populatia din Romanii a continuat, in conditiile istorice create de
migratiile barbarilor", strgvechile ei ocupatii, In primul find agricultura
cresterea vitelor. Este concludent in aceast privint faptul el in limba
romn cuvintele privind ocupatiile principale i produsele agricole-pastorale slut de origine latin 4. Faso,. de barbarii" stabiliti in vecintatea
sau pe teritoriul ei, populatia din Romanii pgstra constiinta c ea reprezintg altceva, alt lume i ordine, c este depozitara unor traditii de civilizatie asezatg, care prin multiple fire o lega inc de imperiu.
Leggturile dintre Rom,aniile de la nordul Dunkii si romanitatea
sud-dungreang care au intretinut procesul de romanizare in Dacia
dupg 275 s-au manifestat, atit prin treceri de populatie dintr-o parte
In alta a fluviului, eft i prin actiunile politico-militare ale Imperiului
roman la nord de Dunre, ce au culminat cu reinstaurarea partialg a stgpinirii romane la nord de fluviu in timpul impgratilor Constantin cel
Mare
despre care impkatul lulian spunea el a reflcut opera lui Traian" , Valens si Iustinian 5.
Dovezile acestor leggturi se reflectg intr-un bogat material arheologic descoperit in Transilvania, Oltenia, Muntenia si chiar Moldova. Sint
edificatoare in acest Bens mkturiile arheologice de la Alba Iulia, Bratei,
Sucidava, Romula, Cimpulung Muscel, Priseaca, Tirgsor, Barbosi, morminte romane din secolele IVV, obiecte de inventar romane, ceramicg,
Idem, La Romania" danubienne et les barbares au V Ie stacle (Revue beige de philo-

logie et d'histoire", III, 1924, P. 36).

V. in aceasta privint4 I. I. Nistor, Autoldonia daco-romanilor in spaftul carpato-dundrean,

(AARMSI, seria III, tomul XXIV, 1941-1942, p. 47 si urm.); P. P. Panaitescu, Numele neamulut st al farli noastre (Interpretari romanesti, Bucuresti, 1947, p. 81 si urm.); idem Introducere la istoria culturti romitneat. Bucuresti, 1969, p. 89, 142; $. Papacostea, Les Roumains
el la conscience de leur romanit au mogen-age (RRH, 1, 1965, p. 15-24); E. Stanescu, Geneza
noliunit de Romania". Eoolufla constiinfei de unttale teritortald in lamina denumtrilor interne
(Unitate ?I continuitate in istoria poporulut roman, Bacuresti, 1968, p. 237 si urm.); A. Armbruster Romanitatea romanilor. Istorta unei (del, Bucuresti, 1972, 282p.
C. C. Giurescu, Formarea poporulut roman, Craiova, 1973. p. 97-100.
Gh. $tefan, Le probltme de la contInuit sur le territoire de la Dade (,Dada", t. XII,
1968, p. 347-354); P. P. Panaitescu, Introducere la istorta culturit rornanesti, p. 71 si urm.;
T. Zawadzki, L'ide de la reconquete de la Dade (Dacoromania", 1, 1973, Freiburg, p. 65-68);
D. Tudor, Les ponts romains du Bas-Danube, Bucuresti, 1974, p. 135 si urm.
10

www.dacoromanica.ro

vase de sticla, bratari, margele, precum

i multimea descoperirilor
monetare 9.
Un rol important In mentinerea daco-romanilor in sfera

romane l-a avut

0.

crestinismul, care a fost propagat din numeroase

centre episcopale, allate in orasele de pe malul drept al Dungrii Mijlocii

si de Jos. Terminologia cresting de baza in limba romana este de origine
latina 7.
In cursul secolelor VVIII, latina tirzie oriental din regiunea
carpato-danubiano-pontica a devenit o limba neolatina (romanica). Din
secolul al IX-lea au inceput sa se manifeste diferite influente nelatine,
dintre care cea mai puternic i mai importanta a fost slava, reflectatg
mai ales in vocabular, fara a schimba insa sistemul (gramatica), in intregime latin, al limbii romane. De aceea, ea a evoluat in continuare ca o
limba neolatina (romanica) ping, la forma ei modern i contemporana 8
Si in toponomie exista date care atesta continuitatea daco-romang
la nord de Dun'gre. Este cazul numelui riurilor principale, ca i al terminologiei de origine lating" din partile muntoase, terminologie care si-a
gasit aplicarea in depresiunile inter si subcarpatice, in asa-numitele tari"
(terrae ) unde s-au constituit, dealtfel, primele formatiuni politice romanesti. Si In cimpie au existat zone Cu populatie romanica, strgromaneasca,
ca, de exemplu, In regiunea Tlasca, denumire slava pentru romanici, sau
Romanati, denumire cuman pentru romni 9.
Traditia descendentei daco-romane a jucat n rindul populatiei de la
nordul Dunarii rolul de idee politica forK; areituri pi ilustrata de limba de
origine latina, ea a mentinut i intarit c4ziunea acestei populatii intr-un
corp etnic distinct, deasupra ceiruia in vretnea mileniului de navaliri barbare" aprea numele pcpoarelor care intr-un moment san altul au stapinit
nominal pe teritoriul vechii Daco-Bomanii.
Termenul roman i derivatele lui, romani, romanesc, romtineFie etc.,
din care au luat nastere o multiple de topice, marcau deosebirea dintre
populatia locala de limbg' lating i elementele nomade, pentru un oarecare
timp suprapuse ei ca stapini.
Conjuncturi politice i aspecte demo-geografice, Secolele XXI an
insemnat pentru istoria Romaniei, ca dealtfel pentru intreaga Europa,
o perioada de progres, inregistrat de tehnica agricolg, i de cultura materiala In genere, un raoment de crestere demografica si de dezvoltare economica.

Navalirea populatiilor barbare" goti, huni, gepizi, slavi, avari

obligase populatia daco-romang, sa se concentreze in teritorii aparate
natural : in regiunea muntoasa a Carpatilor i deluroasa subcarpatica,
In podisul Transilvaniei sau In podisul Moldovei, In sesul cu vegetatie
abundentg, al Munteniei (In tinutul numit Codrul Vlasiei"), In cimpia
6 D. Protase, Problema continuiteijii ln Dacia in lamina arheologiei 1 numismaticii,
Bucuresti, 1966; D. Tudor, Preuves archologigues attestant la coniinuit de la domination romaine
au nord du Danube aprs l'abandon de la Dacie sous Aurelian (I I le Ve sicles) (Dacoromania",
1, 1973, p. 149-161); L. BArzu, Continuitatea creafiei materiale fi spirituale a poporului ramn
pe teritoriul fostei Dacii, Bucuresti, 1979, p. 53-76.
7 I. Nestor, Formarea poporului roman (istoria poporului roman, sub rcdactia acad.
A. Otetea, Bucuresti, 1970, p. 97-98); C. C. Giurescu, Formarea poporului ramn, p. 116-119.
Al. Rosetti, Considrations sur la formation de la longue rournaine (Dacoromania",
1, 1973, p. 177-182).
I. Donat, The Romanians south of the Carpathians and the migratory peoples in the tenththirteenth centuries (Relations between the autochthonous population and the migratory populations,

Bucurestl, 1975, p. 277-298).

It
www.dacoromanica.ro

fertil a Banatului EA Crisanei, in regiunea, bogat druita de natur, a

baltilor Dunrii, de-a lungul vailor, adevgrate culoare depresionare ale
numeroaselor riuri.

Unitati geografice depresionare ca concentrri de populatie, tarile"

erau grupate in special in regiunea Carp*lor, numiti ca o expresie plastid,

,,ira spinarii" poporului roman. In aceste tali" (Tara Mararauresului,

Tara Birsei, Tara Fagarasului, Tara Lovistei, Tara Hategului, Tara Motilor etc.), ea si in depresiunile subcarpatice (Nemti,or, Tazlgu, Vrancea,
Cimpulung Muscel, Calimanesti, Horezu, Tirgu Jiu etc.) s-a realizat pentru
mult timp maxima demografica romaneascg, ele constituind o adevarata
cale lactee de asezri. A.ici s-a pastrat, mai bine ca oriundo, comoara de
folclor si art popular* care a dus de mult paste hotare fajina poporului
roman, de aici a pornit cum am spus deja formarea statelor romanesti independente.

Cel de-al doilea mare val de populatiii migratoar,, dezlantuit la

sfirsitul secolului al IX-lea prin punerea in miscare a maghiarilor si. con-

tinuat cu nvlirile pecenegilor, uzilor, cutnanilor si tatarilor, care au

exercitat o dominatie efectiva pe o parte insemnata a teritoriului Romniei

(estul Munteniei si Moldova), a intirziat realizarea unor organizatii politice
puternice si a frinat tendintele de ref acere a Raman.i.,,i" nord-dunarene.

Ajuns, dupa o lunga perioadg de trap (secolele XIXIII), sa sta.

pineasca Transilvania, regatul maghiar, in tendintari de extindere a

catolicismului, ca si de impunere a relatiilor feudale cu eortegiul lor de

obligatii, a dutat s lirniteze libertatile populatiei rom.ane0i. S-a nascut
de aici un conflict intro el si formatiunile politice romanesti din cuprinsul
Transilvaniei 0, sprijinite religios de biserica ortodoxl, considerata
schismatica de cea catolica. In functie de optica politica a celor ce conduceau regatul maghiar, conflictul a cunoscut in cursul timpului forme mai
mult sau mai putin violente, urmarile lui fiind determinate de raportul
de forte dintre puterea central maghiara si autonomiile romanesti transilvnene. Forta organizatiilor politice intilaite in Transilvania, impotrivirea lor activa sau emigrarile de populatie in celelalte provincii romanesti au obligat regatul rnaghiar sa respecte autonomia Transilvaniei,
care, in grade dif -rite, s-a m-ntinut de-a lungul secolelor.
Curentul de trecere a papulatiei din tinuturile romnesti intracar-

patice in cele de la sud si est de Clarpati a inceput Inca din secolul al XI-lea,

()data ca procBsul supunerii Transilvaniei de catre coroana maghiarg.

El a capatat amploare pe mur a ce relatille feudal eistigau taren si populatiei bastinase i se rapea dreptul asupra pamintului si odata cu el libertatea.
A ratnas totusi in Transilvania marea masa a populatiei, ceea ce a Mont
ca in tot cu.rsul secolelor romanii s constituie majoritatea populatiei de
aici. Coi care au emigrat au gasit la sud si est de Oarpati undo dominatia popoarelor nomade seadea, ca intensitate, destramindu-se treptat

loeuri pentru a descaleca" sate noi. Pe aproape intreaga intindere a

regiunii sub3arpatice an luat f data sate de ungureni", nume ce evoca
faptul ca cea mai mare parte a locuitorilor lor erau romni de origine

transilvaneana, fo3ti supusi ai regatului Ungariei. Adaugindu-se populatiei

din Muntenia si Moldova, de aceeasi origine etnica si limba cu et, ami10 $t.. $terAnesca. Les premires formations .Zattques sar le terriloire de la Roamanie (Daca

romanla", 1, 1973, p. 104-113).

12

www.dacoromanica.ro

grantii din Transilvania au constituit un adaos de putere la intlrirea

organizatiilor politice romlneti de aici, angajate In lupta Impotriva
dorainatiei nomade n.

In trecerea lor la sud i est de Carpati, romnii din Transilvania

au fost urmati, incepind din secolul al XIII-lea, i de elemento alogene,
pe care odatl cu formarea statelor de-sine-stAtItoare Tara RomaneascI
i Moldova le surprindem atestate documentar mai ales In oraele
de aici.
Micarea de populatie din Transilvania la sud i est de Carpati a
contribuit la formularea pretentiilor regatului maghiar de suzeranitate
asupra teritoriilor pe care s-au aezat cei plecati, considerati supuii
OA. Trecerile de populatie din Transilvania in Tara Romnease5 i Moldova au fost de naturAs ingrijoreze puterea regalA maghiarl, i aceasta
cu atit mai mult cu eft mediul in care populatia pleca, prin compozitia
etnic5, ea prin felul de organizare, se dovedea capabil s-o integreze organic, ea ajungind s5, se identifico ca interese cu localnicii. Intr-o scrisoare
din 1234, prin care papa Grigore al IX-lea srtuia pe Bela al IV-lea, fiu
i coregent al lui Andrei al II-lea, regele Ungariei, s5 readue5 pe romanii
din episcopatul cumanilor" (creat in 1227 in sud-vestul Moldovei) sub
ascultarea episcopului catolic, se exprima ingrijorarea c unii locuitori,
atit unguri, eft i teutoni, impreunl, cu alti drepteredincioi din regatul
Ungariei", tree muntii ca s locuiaseI in episcopatul cumanilor", ale/Wind un singur popor cu pomenitii romani" 12 Cum in conditiile istorice
ale vremii, de relativ slab6 densitate a populatiei, preocuparea conducltorilor de state era sporirea supuilor, contienti eg. slava lor se inaltI
mai ales prin multimea poporului supus" i c puterea, pacea i siguranta
tuturor regilor i regatelor" se intemeiazg pe tAria supuilor 13, regii

Ungariei, mai ales dup6 n/vAlirea tltarilor, au cgutat s5 ia mlsuri de

repopulare a regatului i de impiedicare a emigerilor. in diploma din

1247 prin care regele Bela al IV-lea intArea cavalerilor ioaniti tara Severinului i Cumania, cu exceptia voievodatelor romneti ale lui Litovoi i
Seneslau, suveranul maghiar tinea ea magistrul ordinului sI jure el se va
strAdui s impoporeze nu numai zisele tinuturi, dar .1 alte tinuturi ale

regatului i c6, nu-i va primi pe t/ranii din regatul maghiar sl se maze

In tinuturile concedate ordinului decit cu inglduinta speciall a regelui ".
Clauza impusg, cavalerilor ioaniti de Bela al IV-lea rcea dovada interesului su pentru creterea numl'rului supuilor. Totodat5, insl, diploma
din 1247 arat teama de depopulare a regatului ; regele era ingrijorat
emigrlrile supuilor sAi la sud de Carp*.
Creterea nu.mArului populatiei la sud i est de Carpati, atit In urma

sporului natural, 93 a dat natere la o adevlrat/ roire a satelor vechi, ea

i prin adraigrAri, in special din Transilvania, a contribuit in conjunctura internatione5 creata ca urmaxe a crizei politice ce a cuprins
la inceputul secolului al XIV-lea regata! maghiar i taratul bulgar, ea i
a destfmlrii Hoardei de Aur la asigurarea conditiilor de constituire

i afirmare a statelor romlneti independente, Tara Itomneascl

Moldova.
" Idem, Demografia, dimensiune a istoriei, Timloara, 1974, p. 45 I urm.

DRH, D, I, Bucure5ti, 1977, p. 20-21.

" Ibidem, p. 24-25.

Ibidem, p. 27.

13

www.dacoromanica.ro

Fenomenul de crestere a populatiei, ce s-a manifestat In secolul al

XIV-lea in Tara Romnease si Moldova si care, din lipsit de date docu-

mentare, nu poate fi evaluat exact cantitativ, dar ale crui efecto s-au
fcut simtite prin extinderea elementului romnesc si a hotarelor color

dou tri pin la Marea Neagr (ele atingind astfel hotarele vechii Dacii),
s-a pro dus
in Transilvania uncle, in comparatie cu secolul
XM-lea,
slut atestate documentar 2 780 de asezri noi (dintre care 10 orase, 16
tirguri si 2 754 de sate), intrate in sfera relatiilor juridice feudal 15.
Varietatea condigilor fizieo-geografice i viata economiecl. Un factor
insemnat, care a mentinut, in ciuda vicisitudinilor istorice, stabilitatea
cresterea numgrului populatiei pe teritoriul Romniei, a fost, pe ling6
frumusetea i varietatea conditiilor fizico-geografice, diversitatea resurselor naturale. Acestea au inlesnit locuitorilor sA practice ocupatii diferite.

Agricultura, principala ramur a productiei de bunuri, se fleca in

special in vAile riurilor si pe coaste in regiunile deluroase, unde era si cea

mai mare densitate a populatiei ; cimpia, indeosebi bogata cimpie a Dunrii,
din cauza slabei densitAti a populatiei, a pustiirilor frecvente, pricinuite
de nvlitorii straini, n-a putut fi, decit in parte, folosit pentru agricultur.
Uneltele agricole de munc erau destul de rudimentare, cu ele nu se puteau
lucra suprafete prea intinse si nu se putea asigura o productie prea mare.
Gum cea mai insemnat parte a teritoriului taxi' era acoperit de pduri,
pregtirea terenului pentru cultur se fcea prin defrisri i desteleniri
permanente. In curturile" obtinute cu ajutorul focului, toporului, sapei
sau plugului era pregtit terenul pentru semnturi de mei, grit, secar,
orz sau ovsz. Prima recolt in telini" era, de obicei, destul de bogat,

cea de-a doua In prosie" era potrivitS, a treia, obtinut prin artura
In rsprosie", era asa de sracI inch dupg cel de-al treilea an taranii

se vedeau obligati BA semene pe alte terenuri nou defrisate 16.

Viticultura, ramur specializat a agriculturii, era din cele mai

vechi timpuri destul de rspinditS pe teritoriul Romniei ; ea aducea
venituri insemnate stpinilor de pmint si mai tirziu domniei, fiind obiect
al mai multor dAri, dintre care una in bani, perperul (de la moneda de ori-

gine bizantin hiperpiron), cea dintii dare in bani cunoscut in Tara

RomneascA 17. Se practica pentru nevoile curente ale locuitorilor legumicultura i pomicultura. Cresterea vitelor avea o mare pondere in ocupatine locuitorilor ; adbinritail, ea i pescuitul, mai ales din bogatele blti
ale Dunrii, i pdurea cu vinatul ei constituiau nu numai surse de hran,
pentru populatie, ci si de insemnate venituri, vitele, mierea si ceaxa, pestele, vinatul de pdure i lemnul fiind cAutate in comertul extern. Lemnul
molidului crescut in Carpatii Orientali era vestit i renumele lui s-a pstrat

pin azi prin rezonanta sa deosebita, apreciat in confectionarea instrumentelor muzicale. Bradul carpatic sau fagul regiunilor subcarpatice
erau eutati pentru calitatea i frumusetea leranului lor, ea i stejarul
din zonele mai joase ale *it
La marile inltimi, bogatele pajisti alpine au asigurat un pstorit
ale crui pendulri sezoniere au purtat pe ciobanii romni pentru iernat
Pascu, Die mittelallecachen Dorfsiedlungen in Siebenbargen (bis 1400) (NEH, II,
1960, p. 135-148); idem, Voievodatul Transilvania, II, Cluj-Napoca, 1979, p. 331 I urm.
16 H. H. Stahl, Les anciennes communauts villageoises roumaines, Bucure.sti-Paris,

1969, p. 66-67.
17 C. C. Glurescu, An old roumanian tax with a Byzantine name: Plrpewul" (The
Journal of Europe. Economic History", 1, 1972, p. 121-127).
14

www.dacoromanica.ro

la sute de kilometri de poienile carpatice, spre care se intorceau, allituri

de turmele lor, in fiecare primAvar/. Cit privete exploatarea bogAtiilor
subsolului, aceasta, cel putin in Transilvania unde se practica Inc,
inainte de stIpinirea romana
atingea din nou in secolul al XIII-lea
un stadiu inaintat ; sana, aural, argintul ll'i fierul se exploatau aici in

Fig. 1. Inele de argint

din tezaurul de la Olteni,
ud. Teleorman (dupA BML
1972, nr. 4, p. 13).

mari cantitAti. Pe ling/ elementele bktinae au fost adui s'A lucreze in

ocne i mine coloniti strAini, oaspeti", care se bucurau de insemnate
privilegii.

In Tara Romneascl i Moldova, dei dezvoltarea mineritului n-a

cunoscut ritmul .1 proportiile celei din Transilvania, s-a manifestat ori
de cite ori s-au creat perioade de stabilitate politicg. O amploare deosebitS
a c/pItat exploatarea sAirii ; ea satisfIcea nu numai nevoile interne, ci
indrepta o insemnat/ cantitate de sare spre export : din Tara Romnease/
In Peninsula Balcanic/ i din Moldova in Polonia i Unraina.
(Ja i mineritul, meteugurile erau i ele dezvoltate in secolele
XXIV pe teritoriul Romniei. Transilvania, mai putin expus/ invaziilor pustiitoare ale populatiilor nomade, a putut cunoate in raport cu
Tara Ronaneasc/ i Moldova o mai insemnat/ dezvoltare a meteugurilor. Izvoarele istorice, ca i descoperirile arheologice, atest/ existenta
unei relative intense prelucr'ri a metalelor, in special a fierului, dezvoltarea olritului, prin generalizarea folosirii rotii olarului, tesutul, lucrarea
lemnului i a pietrei 18. Si in Tara Romneascl, in Dobrogea i in Moldova
descoperirile arheologice din localitItile Dridu, Marculeti, Buftea, Ciurelu, GarvIn-Dinogetia, Oapidava, Pcuiul lui Soare, Birlad, Hlincea,

datind din sec. X XIV, sint m/rturie a cunoaterii de arre locuitori

a prelucrArii metalelor ; ateliere de fierArie s-au descoperit la Bucov ea

i la Garvn-Dinogetia i in alte plrti. In domeniul olaritului, pe ling/
1,1 Idem, Rondinit In milentul migraftilor. Consideralit asupra unor aspeete. Discurs de
receptie la Academia Republicil Socialiste RomAnia, rostit la 15 februarie 1975 in sedintii
solemnA (Academia Republicit Soctaliste Romdrata. Discursurt de receplie, serie nouli,

1975, p. 14-17).

15

www.dacoromanica.ro

Bucuresti,

generalizarea rotii olarului, o realizare importanta a fost prepararea

aplicarea smaltului pe ceramiel. In privinta tesutului, descoperirile de
la Garvan-Dinogetia atesta ca in secolele X XII se cunostea si se folosea
rzboiul de tesut de tip orizontal. Aceasta folosire timpurie a rzboiului
de tesut de tip orizontal in regiunea dobrogeana s-a datorat influentei
Bizantului, care in acea perioada, stapinea Dobrogea. Locuitorii stiau
Inca din epoca daco-roman s foloseasca energia hidraulica pentru a
pune in functiune mori i dirste si mai tirziu si in procesul de extractie a
fierului din minereu, fapt documentat la inceputul secolului al XIV-lea in
asezarea de la Pacuiul lui Soare, de pe malul Dunarii 19
Pe masura ce se dezvolta procesul de separare a mestesugurilor de
agricultura apareau i cresteau ca important orasele ca centre mestesugaresti si de schimb. In prima jumatate a secolului al XIII-lea sint mentio-

nate in izvoare ea existente in Transilvania orasele Sibiu, Alba Iulia,

Oluj, Oradea, Itodna. Distruse in bung, parte in urma invaziei tatarilor,
ele s-au refacut in a doua jumtate a secolului al XIII-lea si au crescut

In secolulul urmator.
Spre deosebire de (ample din Transilvania, orasele din Tara Roma.-

neasca si Moldova au pastrat mult trap trasaturi de economic agricola

si au fost In primul rind centre de schimb, devenind apoi si centre de productie mestesugareasca.

Oomertul intern era in secolele X XIV destul de slab dezvoltat.

El se realiza mai ales in cadrul tirgarilor periodice. Marne bilciuri sau
iarmaroace, care in tinuturile noastre aveau loe mai ales in orase, constituiau baza comertului periodic.
Pozitia geografica a trilor romane facea ca pe teritoriul lor
treaca importante drumuri comerciale i sa se destasoare un insemnat
comer t de tranzit, binefacator in multe privinte pentru economia lor.
Prin Transilvania si Tara Romneasel treceau drumurile de comer t care
legau Europa apuseana i centrala de tarmurile pontice sau de Peninsula

Balcanica i ajungeau prin aceasta pina la orasele de pe tarmul Adriaticii ;

prin Moldova treceau drumurile care legau Marea Baltica de Marea

Neagea 20.

Prin comertul de tranzit, ai carui principali agenti erau negustorii

italieni din Levant, cei armeni din Polonia si sasii din Transilvania, se
desfceau in -Wile romane marfuri de peste mare", marfuri orientale,
piper, mirodenii ; din Europa apuseana i central, postavuri, pinzeturi,
arme, unelte agricole. Negustorii straini cumparau din trile romane,
indeosebi din Tara Romaneasea si Moldova, vite, cad, piei de animale,
ceara, peste srat etc 91.
Un comert intens se desfsura in special in regiunile de la Dunrea
de Jos. Povesti, vremenna, let, cunoseuta si sub nu.mele de Cronica lui
19 St. Olteanu sl C. Serban, Mestesugurile In Tara Rom8neascd si Moldova In evul mediu.

Bucuresti, 1969, p. 13-41.

Cetdfii Albe, Bucureatl, 1900; P. P. Pang22 N. Iorga, Studii istorice asupra Chlliei
teseu, Drumul comercial al Poloniei la Marea Neagrd In evul media ( Interpretri
Bueuresti, 1947,p. 107-129); C. C. Glureseu, Le commerce sur le territoire de la Moldavie pendant la domination tartare (1241-1352), (NEH, III, 1965, p. 55-70).
21 D. C. Glurescu, Relaltile economice ale Tliril Romdnesti cu guile bakanice In perioada

feudalismului timpuriu, sec. X XIII (Romanoslavica", 11, 1965, p. 167-201); St. 01teanu, Comerful pe teritoriul Moldovet si Tdrii Romdnesti In secolele X XIV (Studil", 5,
1969, p. 849-874); St. Stefltneseu, Rumanien vom 10. bis 24. Jahrhundert (Handbuch der
EuropAischen Wirtschafts-und Sozialgeschlehte",Ernst Klett, Stuttgart, 1980, p. 668-681).

16

www.dacoromanica.ro

Nestor, relateazc Sviatoslav, cneazul Kievului, in cursul primei sale

expeditii in Peninsula Balcanic din anul 968 rmsese surprins de afluxul

de produse schimbate la guile Dunrii i dorea s-si strmute aici resedinta. La Pereiaslavet seria el mamei sale se adun toate bogtiile :
din Grecia aur, testuri, vin i felurite fructe ; din Boemia i Ungaria
argint i cai din Rusia blnuri, cear i robi". Acelasi izvor aminteste
existenta In regiunea dobrogean a 80 de goroduri" 22, asezri intrite.
Alto izvoare confirm prosperitatea economic din regiunea dobrogean.

In secolele XTT XIV, intensa activitate a negustorilor genovezi la

gurile Dui:Aril, in jurul Vicinei i Chiliei (Lycostomo), constituie un indiciu pentru bogtia cpeteniilor locale care achizitionau postavurile aduse
de italieni i ofereau in schimb grime, cear, miere 23.
Regiunile de sub munte ale Olteniei i Munteniei, care fac obiectul
diplomei ioanitilor din 1247, inftiseazI si ele un progres economic notabil.

Diploma relev leggturi economice strinse intre tinuturile de la sud de

Oarpati, Transilvania si Peninsula Balcanic. Oomertul extern si cel de
tranzit, ca si schimburile interne, se reflect intr-o intens circulatie mone-

tar aductoare de mari venituri. Suma de 7 000 de mrci de argint

oferit de Basarab I in 1330 regelui Carol Robert ca rscumprare a pitch,

evaluat la aproape 100 kg aur fin, d msura puterii economice a trii

voievodului roman 24.

Descoperirile de tezaure monetare i diversitatea monedelor pe

care le cuprind ant si ele expresia amplorii pe care o avea circulatia mone-

tar. Pe intreg teritoriul trilor romane circulau in secolele X XIV

monede bizantine de bronz si de aur (sub numele de hiperperi), monede

de bronz i argint, emise de barda de Aur, ducati, dinari unguresti,
emisiuni ale arhiepiscopilor de Salzburg, ale ducelui Berhat al II-lea de
Carintia, ale mai multor orase europene. S-au descoperit esterlini englezest de la Henri al II-lea Plantagenet, monede de bronz emise de Guillaume de Villehardouin, btute pe la mijlocul secolului al XIII-lea la
Clarentia (Morea) 25.

Nevoia de numerar, in special de moned divizionar, frecvent

In special in tranzactiile curente de mici proportii, a dus la fragmentarea

monedelor in bucti egale si la emisiuni locale de bani, imitatii dupg

monede strine. Pentru schimbul de bani este atestat in secolul al XIV-lea

In regiunea gurilor Dunrii existenta unor bnci" i ,bancheri".
Lrgirea schimburilor comerciale in secolul al iIV-lea va contribu
la prosperitatea economic a statelor romanesti, la cresterea fortei lor
militare, fapt ce le va impune pe arena vietii politice internationale.
Lumea rurald pe drumul adincirii stratificdrii sociale. Incepind cu
secolul al X-lea, schimbri adinci s-au produs In fizionomia vietii rurale
romanesti ; s-a conturat In linii generale peisajul rural asa cum il vom
intilni in secolele XIV XV. Inc din acea vreme s-a trecut la imprtirea
" Povestt vremennth let, ed. D. S. Likhathciov, Moscova-Leningrad, 1950, p. 244.

23 B. T. Campina, Despre rolul genoveztlor la gurile Dundrif tn secolele

(Studii", 1953, nr. 1, p. 191-236; nr. 3, p. 79-119); 0. Iliescu, Notes sur rapport roumain
ravitalllement de Bgzance d'aprs une source indite du XIV sicle (NEH, III, 1965, p. 105-116).

24 o fliescu, Despre natura juridicd st importanfa despdgubirilor oferite de Basarab

voievod regelut Carol Robert ( 1330) (SMIM, V, 1962, p. 133-150).

24 Idem, Despre tezaurele monetare st viaja economicd In sec. III XIV pe teritoriul Wit

noastre (Studii", 3, 1952, p. 178-186); 0. Illescu, G. Simion, Le grand trsor de monnais et

lingots des XIII et XIV e sicles trouv en Dobroudja septentrionale. Note prliminaire (RESEE,

1-2, 1964, p. 217-228).

2-e. 742

17

www.dacoromanica.ro

(eVen

01053

,14.=

7171777173

IN)

Fig. 2. - Piese de podoabli si de costum din necropola de la Streisingeorgiu

nr. 1, p. 54).
18

www.dacoromanica.ro

BMI, 1978.

OM in trupuri de mosii, s-au stabilit hotarele satelor, considerate inca

din primele documente emise de cancelariile domnesti ca vechi si batrine".
Tot de atunci dateaza prima destramare mai insemnata a obstilor satesti,

prin ridicarea din mijlocul lor a unor stapini feudali, care au cotropit
treptat pamintul si au aservit pe Omni. 0 parte din stapinii feudali au
provenit desigur si din afara obstii, din rindul cuceritorilor, care pentru
intretinerea lor si a ostenilor din jurul lor au obligat obstile de tarani
aserviti la dari si slujbe.
Pentru aprecierea nivelului de dezvoltare a relatiilor feudale intre
Oarpati si Dunare, la mijlocul secolului al XIII-lea, o deosebita importanta prezinta diploma prin care regele Ungariei Bela al IV-lea a d'a'ruit
cavalerilor ioaniti Banatul Severinului cu scopul apararii acestei regiuni

impotriva tatarilor si care, prin datele pe care le cuprinde, oglindeste

stari care nu au putut lua nastere decit inainte de invazia tatara. Din
acest important document istoric rezulta e in secolul al XIII-lea domeniul feudal tindea sa se consolideze. Stapinitori de intinse domenii erau
In primul rind elementele clericale, precum si boierii, desemnati in diploma

cu numele de majores terrae. (Termenul acesta era sinonim cu cel de

potentes, folosit in diploma din 1234 in care se fac referiri la stapinitorii
feudali de la est de Carpati 26 si cum era nuraita si marea nobilime din
Transilvania). Privilegiile feudale par s fi cunoscut o destul de mare
raspindire. Regele Ungariei tinca chiar s'a' mentioneze el nici el si nici
cavalerii ioaniti nu se vor atinge de veniturile si drepturile pe care ele-

mentele feudale le dobindisera in decursul timpului. In diploma este

atestata de asemenea, existenta taranimii dependente, desemnata cu
termenul de rustici 27, care, ea si taranii dependenti de mai tirziu, erau
obligati la dart si sa presteze o serie de munci pentru stpinii feudali.
In Transilvania, regii Ungariei, ca s'-si consolideze stapinirea, au

asezat colonisti secui si sasi, iar pentru scurt timp si pe cavalerii teutoni,
acordindu-le privilegii. In vederea apararii provinciei au fost construite
cetati in jurul carom s-au constituit comitatele, ca unitati administrative.
Dintre colonisti, cei dintii adusi in Transilvania au fost secuii, asezati
In secolul al XII-lea de regii maghiari in coltul de sud-est al Transilvaniei 28.

Ei trebuiau s apere in aceasta parte granita permanent amenintata

de navalirile cumanilor si apoi ale tatarilor. Tot in secolul al XII-lea au

inceput sa fie colonizati in Transilvania si sasii, numarul lor crescind in
secolul urmator. Originan i unii din Flandra, altii din Luxemburg si Saxonia, sasii au fost colonizati in Transilvania in mai multe locuri : in jurul
Sibiului, in nord-estul Transilvaniei, in jurul Bistritei si a centrului minier

de la Rodna, In regiunea Sighisoara si Medias, in Tara Birsei ; ea si secuii,

sasii au gsit in tinuturile in care au fost eolonizati populatia romaneasea
autohtona cu care au convietuit, influentindu-se reciproc si punind impre-

una In valoare bogatiile tarii. Pentru slujbele ion ea apratori ai granitelor si in vederea cresterii economice a tinuturilor in care au fost asezati,
sasii s-au bucurat din partea regilor maghiari de largi privilegii economice
si administrative, ceca ce a facut ea ei s'a poata desfasura o vie activitate
26 DIR, C, v'eacul XIV, vol. III, p. 279.
27 DRH, D, I, p. 24.
28 I. Moga, Contributiunt la istoria colonizarilor din Transilvania (AIINC, IX, 1943

1944, p. 448-476); Gy. Gy6rffy, A szkely tdrsadalom (Tanulmdngok a parasztsdg t6rtnefittez

Maggarorszdgon a 14. szdzadban, Budapesta, 1953, P. 104-114).

19

www.dacoromanica.ro

politic

i economicg i sg se organizeze In unitIti administrative proprii,

numite Scaune" (Sedes) 29.

In ceea ce priveste cavalerii teutoni, ei au fost chemati In Transilvania in 1211 de regele Andrei al II-lea vi colonizati In Tara Birsei
pentru a apgra regatul de invazia cumang vi a catoliciza populatia romneascg autohtong. Ca vi In regiunile DIgrii Baltice unde s-au avezat ulterior,

incglcind intelegerea fgcutg cu regele maghiar, teutonii au intrat In con-

flict cu puterea regalg ; aplanat pentru moment de papg, conflictul a

reizbucnit In 1225 vi s-a soldat cu scoaterea teutonilor din Tara Birsei 30.
Odatg cu supunerea i colonizarea Transilvaniei de cgtre regatul
maghiar s-a accelerat aici ritmul de aservire a tgrnimii. Obvtile de tgrani
liberi au fost in parte cotropite de rege vi de aristocratia din anturajul lui,
de clerul catolic, de elemente bvtinave aliate puterii regale. Paralel cu

constituirea unor mari domenii s-a inregistrat vi agravarea obligatiilor

tgrgniinii fatg de stApinii de pgmint. Dispunind de mari venituri, generatoare de fortg politicg, nobilimea a reuvit sg obting de la regi insemnate
privilegii care au fost consfintite prin Bula de .A.ur din 1222, confirmatg
vi lgrgit in 1231. Rgspindirea pe scarg largg a imunitgtilor, mai ales
In momentele de crizg a puterii centrale, a accentuat procesul de frgmitare feudal. Pentru a impiedica veleitgtile de independent ale marii
nobilimi, regalitatea a cgutat s se sprijine pe nobilimea micg, in rindul
cgreia a ridicat elemente din pgtura de jos. In cadrul clasei nobiliare
devenea tot mai distinctg deosebirea social-juridicg vi de interese dintre
cele doug categorii marea nobilime, desemnatg prin termenul potentes
sau iobagiones re gis (termen care vi-a schimbat cu timpul sensul, ajungind
In cele din urmg s5, se aplice Vrgnimii dependente de stgpinii de pgmint),
nobilimea micg cu numele de servientes sau familiares.
Cit privevte trgnimea, In sinul ei se conturau In secolul al XIII-lea
trei categorii : trani liberi, trani dependenti i robi. Tgranii liberi trgiau
In obvti sgtevti, ce s-au pgstrat mai ales In regiunile mrginave ale Transilvaniei, unde nu s-au putut mastitui mari domenii i unde incercgrile

nobilimii de a aservi tgrgnimea au intimpinat o puternicg rezistentg. In

schimbul unor obligatii militare tgranii au continuat sg-vi pgstreze libertatea. In rindul trgnimii dependente se deosebeau prin starea economicg
juridicg mai multe categorii : tgrani dependenti propriu-zivi, numiti
cu timpul iobagi ; acevtia aveau In folosintg un lot de pgmint, numit sesie
pe care-1 munceau i pentru care prestan munci i dgdeau \redevente
jelerii, tgrani liberi, dar lipsiti de sesie ; slugile de curte, ce iiidtplina
diverse munci servile. Categoria socialg cea-maf de jos era alcgtuit din
robi, acevtia erau la discretia completg a stgpinilor de pgraint
" G. Milner, Die Graven des Siebenbilrger Sachsentarmes (Festschrift far Bischof b. Dr.
Fr. Teutsch, Sibiu, 1931); K. Schiinemann, Die Stellung des Sadostens in der Geschichte der

mittelalterlichen deutschen Kolonisation (Siebenlyargische Vierteljahrschrift", LV II, 1934, nr. 1,

p. 1-16); T. bl&gler, Popuialia romlineascd In =Lai Transtivaniet si caracterul colontzdrii sdsesti
tn secolele XIIXIII (Studil 1 articole de istorle", 1969, p. 181-186); idem, Die Anstedlung
der Sie5enbarger Sachsen, Bucuresti, 1979, 260 p. -I- XXIV llustr.; Geschichte der Deutschen auf
dem Gebtete Rumantens, rediglert von Carl Giffiner, Bucuresti, 1979, P. 19 si urm.

3 G. Bak6, Cavalerit teutont In Tara Birsei (Studli", 1, 1957, p. 143-160); idem,

Contribujii la istoria Transilvaniel de sud-est In secolele XIXIII (SCIV, 1, 1961, p. 1113-119).
31 I. AcsAdy, A magyar jobbAgysdg tArtnete, ed. a II-a, Budapesta, 1948; E. Lederr,
La structure de la socit hongroise au dbut du moyen-Age (Etudes historiques, I, Budapesta,
1960. p. 197-216); $t. Pascu, Voievodatul Transilvaniel, I, p. 273 si urm.

20

www.dacoromanica.ro

Tendinta stapinilor de pamint de a-vi extinde domeniile, acaparind

pamintul obvtilor de tarani liberi, agravarea regimnlui de obligatii la care
era supus Vrnimea fata de puterea centrala i nobili, iar cei de confesiune

catoliel i fata de biserica romana, precum i abuzurile slujbavilor au

determinat impotrivirea taranimii care a imbracat forme diferite.
Lupta taranimii pentru pstrarea vechilor libertati, ea i puternica
traditie a organizatiilor politice bavtinave au imprimat evolutiei raportu-

rilo r din Transilvania un caracter specific, au fa...cut s se manifesto aici

tendinta de alcatuire a unei organizatii proprii, a unui regnum Transilvania e", separat de Ungaria. Unii conducatori ai Transilvaniei, ea Stefan, fiul
regelui Bela al IV-lea, sau voievozii Roland i Ladislau Borva, vi-au atribuit
prerogative regale vi au incereat s duca o politica de independenta 32
Trecerea de la formaliuni politice, enezate i voievodate, la constituirea
statelor feudale rometnoti de-sine-statiitoare. Izvoarele atesta ca in secolul
al X-lea se constituisera pe teritoriul tarii noastre domenii feudale impor-

tante sub stpinirea unor capetenii laice sau bisericevti. Se disting trei
regiuni in care asemenea capetenii feudale au atins un nivel mai inalt
de organizare : tinutul Dunarii de Jos Dobrogea i rasaritul Munteniei
teritoriul Banatului, cuprinzind i nord-vestul Olteniei, i teritoriul din nordul Transilvaniei i Maramurev. Pe aceasta baza obiectiva,
de formare a raporturilor feudale vi a institutiilor politice corespunzatoare s-a tins in jurul anului 1000 la alcatuirea primelor state feudale 33.
Navlirile pecenegilor, uzilor i cumanilor in secolele XIXII, ea i cumplita devastare pricinuit de ttari in seeolul al XIII-lea au frinat procesul
de constituire a statelor rom'anevti. Stabilirea, dupa voeul confruntarilor
directe cu navalitorii, a unui modus vivendi cu acevtia a permis in timp
fortelor constructive ale societatii de pe teritoriul Romaniei s dep'veasca
dificultatile generate de stpiniri politice parazitare i s civtige asupra
fortelor de dezagregare. Regiunea de la Dunrea de Jos, in care se simtea

mai malt decit alte parti ale teritoriului romnese influenta bizantinl, a
jucat in secolul al XI-lea un rol deosebit sub raport economic vi politic.
Ana Oomnena, povestind luptele tatalui ei, imparatul Alexios al Bizan-

tului, cu pecenegii in regiunea Dunarii, mentioneaz' existenta in Dobrogea

a unor mici formatiuni 34. Acestea eran destul de puternice pentru a incerca

sa se desprinda de sub autoritatea bizantina. Lupta pe care ele au dus-o

impotriva Bizantului In anii 1074-1088 se inscrie in virul framintarilor
interne ce au zguduit imperiul dupa stingerea dinastiei macedonene 35.
incercarile formatiunilor politice din Dobrogea de a se emancipa
de sub autoritatea bizantina coincid cu momentul in care izvoarele incep s sublinieze rolul politic al populatiei bavtinave din spatiul carpato-

danubiano-pontic. Getii din stinga Dunarii, pe care Ana Comnena vi Mihail

Psellos ii arata ea aliati ai sauromatilor (pecenegilor) impotriva Bizan-

tului slut rom.ani de la nordul Dunarii 36, amintiti mai tirziu vi de Cinamus
cu prilejul expeditiei bizantine din 1166 impotriva ungurilor i despre care
el spunea c slut colonii de demult ai celor din Italia 37.
33 Stefan Pascu, Votevodatul Transtloaniet, vol. I, p. 186 si urm.
33 B. T. Gampina, Le pro5lame de l'apparition des Etats fodaux roumatns (NEH, I,
1955, p. 181-207).
31 Ponies Htstoriae Daco-Romanae, III, Bucuresti, 1975, p. 89-93.
35 P. Diaconu, Les Petchngues au Bas-Danube, Bucuresti, 1970, p. 112 sl urm.
38 E. Stlnescu, Les mi xo barbares" du bas-Danube au XI sicle (Quelques problemes
de la termlnologte des textes) (NE H, III, p. 45-53).
37 Fontes fltstortae Daco-Romanae, III, p. 239.
21

www.dacoromanica.ro

Si in Moldova, incepind eu secolul al XI-lea, un ir de date documentare ilustreaza rolnl insemnat pe care 1-au jucat in anumite imprejurari formatiunile politice romfineti. Izvoarele polone ce stan la baza
cronicii lui I. D1ugosz arata ca in anul 1070 valahii" au luptat alaturi
de ruteni i pecenegi, sprijinind pe Viaceslav de Polotk impotriva lui
Boleslav, regele Poloniei

38

Transilvania, in urma supunerii ei de catre regii maghiari, a fost

organizata in cadrul regatului ungar intr-un voievodat, forma de organi-

zare politica a carei denumire a fost preluata de stapinitori de la populatia

batinaa. Din Transilvania, regatul maghiar a incercat s5-i extind

stapinirea i la sud i est de Carpati. Telul urmarit de coroana maghiar,

ea qi prozelitismul catolic, in numele caruia ea actiona, puneau in primejdie existenta formatiunilor politice romneti, constituite in umbra
dominatiei popoarelor nomade. Riposta lor s-a integrat in curentul de
reactie a lumii ortodoxe fat de ofensiva politica i religioasa a regatului
apostolic, care s-a manifestat, printre altele, In alianta taratului bulgar en
Imperiul din Niceea (1235). In acest context se inscrie i conflictul bulgaro-maghiar din 1230, incheiat cu victoria regatului Ungariei, In urma

creia s-a creat la hotarul de nord-vest al taratului bulgar Banatul

Severinului" "
In conditiiile rivalitatilor dintre regatul maghiar i taratul bulgar,
conducatorii formatiunilor romaneti, mai intii cele de la est de Olt i
apoi cele din Oltenia, au recunoscut suzeranitatea regelui Ungariei, in
schimbul confirmarii privilegiilor de care se bucurau. In diploma prin
care regele Bela al IV-lea daruia, in 1247, cavalerilor ioaniti Banatul
Severinului, se mentionau la sud de Carpati patru formatiuni statale
voievodatele lui Litovoi i Seneslau i cnezatele lui loan i Farca
aflate In dependenta, in forme diferite, de coroana maghiara. In a doua

jumatate a secolului al -5CTTT-lea au avut loe incercari repetate ale capeteniilor romneti de la sud i est de Carpati de a se desprinde de sub autoritatea regatului maghiar, de a inltura dominatia tatara i de a se constitui
intr-un stat propriu. Legaturile economice, inlesnite de dezvoltarea tirgurilor i aparitia unor orae, antrenate, prin drumurile comerciale de tranzit, in schimbul international, veneau s asigure durabilitatea procesului
de stringere la un loe a formatiunilor politice de pe teritoriile romaneti

de la sud i est de Carpati.

0 prima incercare de inlturare a suzeranitatii maghiare intreprinsa

la sud de Carpati de voievodul Litovoi, in 1279, s-a incheiat f'ra Emcees.

Ridicarea lui Litovoi avea s slujeascg drept simbol al ideii de emancipare

politic', idee care se va transforma la scurta vreme dupa jertfa lui in

manifestri energice.

Victoriile repurtate de cIpeteniile romaneti, cu forte proprii sau

participind in cadrul unor coalitii de state, impotriva ttarilor, ca i criza

politica, manifestata in marile state vecine, au determinat unificarea

formatiunilor politice de la sud de Carpati i alegerea voievodului din
partile .Argeului, Basarab, ca mare voievod i domn.

Statul de-sine-statator, intrat in istorie prin Basarab i care a fost

primul stat romnese independent creat ie teritoriul vechii Dacii, i-a
9Q

I. Diugosz, Historiae Polonicae libri XII, Lipsiae, 1711, I, col. 265; t.

tefAnescu

Les premires formations taiiques sur le ierritoire de la Roumanie, p. 107.

99 A. Otetea, La formation des dais fiodaus roumains (NEH, III, 1965, p. 95); t. *tefilnescu, Bdnia in Tara Romlineascd, Bucuresti, 1965, p. 19-20.

22

www.dacoromanica.ro

luat numele de Tara Romaneaseli (Valahia ), dup denumirea etnic a

populatiei (Vlachus generatim homo romanae originis ).
Opera lui Basarab a creat modelul pentru cea de a doua libertate
romneasa, : Moldova" 40. Cu Drago s voievod a Inceput si a continuat
prin Bogdan si urmasii lui procesul de unificare a trilor" de la est de
Oarpati intr-o noul Tara Romneaseg, care, dup locul de pornire a procesului unificator Valea Moldovei se va numi Moldova.
Fiind i aceasta o Tar./ Romneascg,", o Valahie" cum, dealtfel,
este si numit In cancelarla papal, ca si In cea polon, Ina, din a doua
jumtate a secolului al XIV-lea , pentru a nu se face confuzie cu cealalt Valahie", In izvoare se folosesc adesea pentru regiunea de la est de
Carpati termenii de Moldovlahia, Valahia minor sau Valahia major etc.,

termeni ce desemnau pozitia geografic a Valahiei de la rsrit de Carpati

sau raportul de putere al acesteia fa t de alte Valahii.
Interesant este faptul cg, locuitorii Moldovei n-au numit Tara Roma,neaseci cu acest nume si pe locuitorii ei romni ; romni se stiau i ei, iar,
tara lor o considerau tot o Tarcl Romeineaseei. Pentru a distinge cealalt
Valahie" 41 - cum avea s spun tefan cel Mare de Valahia" de la

est de Carpati, locuitorii Moldovei au numit-o pe prima Muntenia si

aceasta, probabil, de la inceput. In Letopiselul anonim al Moldovei, cea
raai veche cronie pstrat a Moldovei, se foloseste, In textul slavon,
termenul muntean 42.

Ambele state romnesti, de la sud si est de Carpati, inseamn iesirea

la suprafat', intr-o conjunctur international favorabil, a unor energii
populare mult timp acoperite de revrs'rile i dominatia nomazilor.
Aceast iesire la suprafat a elementului romnesc coincide cu evidentierea capacittii lui de a indeprta sau de a absorbi elementul trecAtor
barbar.
Fondul etnic al color doll./ state romnesti, devenite independente
In secolul al XIV-lea, era acelasi, cum acelasi era si fondul etnic al Transilvaniei, care, neputind realiza, din cauza presiunii i stpinirii regatului

maghiar, un stat polarizator, al intregii vieti statale roranesti asa

, a pompat energii
cum pozitia geografic i traditia istoricg, o indicau.
vitale la sud si est de Carpati, grbind realizarea aici a dou state romanesti 43.

fragmentat sub loviturile barbarilor", _Romania trans-

danubiand, care-si gsise expresia In vremea revrsrii populatiilor nomade

In Romaniile" populare, nu s-a putut reconstitui in secolul al XIV-lea

complet, ci pe regiuni geografice. Imprejurrile istorice n-au fost favo-

rabile triurafului tendintei de reeonstituire a Intregului politic de altdat.

Ideea vechii unitti politice, pe care o reprezentase Dacia preroman, a
continuat s fie prezent In snul poporului romn i Incereri de realizare
a ei au pornit in cursul timpului chid dintr-o provincie romneascl, ciad
dintr-alta.
4 N. Iorga, Istoria romanilor, III, Bucurestl, 1937, p. 200.
41 Documente straine despre romtlnl, Bucuresti, 1979, p. 59.

42 Crontctle slaoo-romine din sec. XVXVI, publicate de Ion Bogdan, editie revIzut5
si completatA de P. P. Panaitescu, Bucuresti, 1959, p. 9; P. P. Panaltescu, Numele neamulut
;I al (dril noastre (Interpretan t romdnesti, Bucuresti, 1947, p. 100).
48 $t. $teMnescu, Demografta, dtmenstune a tstoriel, Timisoara, 1974, p. 50 si urm.;
$. Papacostea, La fondallon de la Valachte et de la Afoldaote et les roumains de Trans yloctnte:
une nouuelle source (RF11-1, 3, 1978, p. 396 si urm.); FI. Constantiniu, Premisele apartfiet statelor feudale ronvInagl. (,,StudIl si articole de istorle", XXVI, 1974, p. 5-11).

23

www.dacoromanica.ro

Premisele cristalifrii vietii statale romnegi

Procesul de constituire a statelor medievale romnesti, dei s-a

prelungit pina in plin epoca medieval si pia, intr-o vreme in care reconstituirile istorice din multe zone ale continentului beneficiaza de informatii
consistente in izvoarele serse, este totusi Inca departe de a dispune de o
documentatie care sa permita reconstituiri de detaliu. .Afirmatia nu priveste doar inceputurile procesului la care ne ref erim, inceputuri care dateaza
de la sfirsitul mileniului I e.n., ci si etapele ulterioare care au precedat,
In primele secole ale mileniului nostru, afirmarea statelor medievale roma-

nesti pe scena politica a sud-estului Europei.

tu aceste conditii, un progres substantial in cunoasterea inceputurilor statelor medievale romnesti pretinde continua diversificare a cailor
de cercetare, aportul tot m.ai consistent al unor discipline specializate
ale cercetarii istorice si in primul rind aportul arheologiei medievale.
Pe temeiul datelor noi oferite de spaturile arheologice, de analiza toponimiei si onomasticii, de etnosociologie, antropologie, lingvistica si de alte
discipline care gilt sau care pot deveni auxiliare ale istoriei, chiar si izvoarele scrise, narative sau de cancelarie, se preteaz adeseori la interpretari
diferite de cele devenite traditionale. Dincolo de pledoaria pentru cerce-

tarea interdisciplinara a acestei probleme fundamentale a trecutului

istoric romanesc si anticipind in parte incheierile paginilor care urmeaza,

se cuvin subliniate posibilitatile exceptionale care stau la indemina arheologiei in ceea ce priveste reconstituirea inceputurilor vietii statale romanest, posibilitti confirmate de rezultatele obtinute in ultimele trei decenii.
Este un fapt indeobste si de multa vreme acceptat ca deplina consti-

tuire, in secolul al XIV-lea, in teritoriile romnesti extracarpatice a

celor doua state Tara Itomneasca si Moldova nu a fost un fenomen

71exploziv", lipsit de radcini si de antecedente, ci a fost punctul final si
consecinta fireasca a unei indelungate evolutii. Acest proces evolutiv nu
a foot ferit de stagnari si uneori chiar de regrese, explicabile in contextul
evenimentelor determinate in aceasta parte a Europei de ultiraele valuri
ale popoarelor migratoare. Dar inchegarea si afirmarea celor doua state
romne,ti de la sud si de la est de Carpati, favorizate de noul echilibru

politic creat in secolul al XIV-lea in Europa fsariteana si de sud-est,

s-au intemeiat totusi pe realittile economice, etnodemograf ice, teritoriale si

social-politice ale secolelor anterioare. Chiar si definitivarea hotarelor medi25

www.dacoromanica.ro

evale ale acestor state, proces care a continuat ping in ultimul deceniu al
veacului intemeierii lor, nu a fost altceva decit materializarea unor tendinte
obiective izvorite din antecedentele istorice ale secolului numit.
Tot astfel, organizarea de catre coroana arpadiang in secolele XI

XII a unui voievodat al Transilvaniei, care a inclus Meg de atunci cea.

mai mare parte a teritoriilor romnevti intracarpatice, s-a suprapus unei
structuri teritorial-politice ce poate fi urmgritg in perioada anterio ara,
chiar dacg nu in detalii, ping la cumpgna dintre secolele al IX-lea vi al
X-lea. In secolele XIIIXIV, hotarele medievale ale acestui voievodat au
ajuns ping la granitele geografice ale crestelor muntilor.
In sfirvit, statul medieval inchegat in secolul al XIV-lea in teritoriul dintre Dungre vi Marea Neagrg, acel despotat dobrogean care la,
sfirvitul secolului va intra in hotarele Trii Romnevti,
justificat
existenta i limitele teritoriale prin situatia etnodemografic i prin structurile sale social-politice, cu mult anterioare acestei vremi. Fie vi numai
pentru anumite etape i doar in liniile lor mai generale, antecedentele
despotatului dobrogean pot fi urmgrite in trecut, ping in secolele XXI,
gratie descoperirilor pigrafice i izvoarelor narative bizantine.
Putinele informatii serse cunoscute ping in prezent ne incredinteazg cg, institu.tia statului medieval a aprut in teritoriile romanitgtii
rgsgritene,la fel ca LIn alte_pgrti ale Europei, pe temeiul unor progrese
lente economice vi demografice, ca urmare a maturizgrii treptate a noilor
relatii sociale de esentg, feudalg, reflectind totodatg un anumit stadiu de
concentrare vi de stabilitate a autoritgtii politice. Alcgtuiri social-politice
teritoriale de intindere mai micl, identice cu cite o grupare de obvti stevti

situate intr-o zong, delimitat sub raport geografic, caracterizate prin

numeroase i variate leggturi interne, s-au unit treptat in structuri teritoriale mai mari. Stabilitatea acestor organizgri s-a accentuat pe nagsura,

progreselor realizate in directia feudalizgrii societgtii romnevti. Un rol

important in aceastg directie 1-a avut desig,ur
i echilibrul de forte
politice vi militare din teritoriile locuite de romni vi din zonele inconjurgtoare. Fiecare generatie a preluat experientele civtigate de generatiile
anterioare ping ce locul cgpeteniilor, al cnezilor, voievozilor i ducilor"

din izvoarele secolelor X XIII a fost luat de domnul" (principele),

de marele voievod singar stgpinitor" sau de despotul din secolul al

XIV-lea.
Faptul c viata statalg medievalg s-a cristalizat pe teritoriul Romaniei in cadrul mai multor provincii istorice Tara Itomneascg, Molcu decalaje cronologice care au favodova, Transilvania i Dobrogea
rizat regiunile romnevti intracarpatice, s-a datorat unor conditii geografice, unor :-Jarticularisme regionale i, mai ales, imprejurgrilor politice

create de ultimele migratii vi de aparitia in teritoriile invecinate a unor

state puternice, ca urmare a sedentarizgrii respectivilor migratori. Stadiul
de dezvoltare economicg, i socialg a teritoriilor romnevti din primele
secole ale mileniului n.ostru nu a fost de naturg, sg permitg inchegri statale mai ample, din punct de vedere teritorial, decit provinciile intre ale
cgror hotare s-a desfgvurat istoria medievalg a romnilor.
Nu este totuvi mai putin adevgrat cg structurile teritorial-politice
ale societItii romnevti, ce pot fi reconstituite pentru etapele anterioare
deplinei constituiri a statelor medievale, nu au tinut totdeauna seama
de granitele geografice reprezentate de lantul Carpatilor sau chiar de
Dungre. in anumite momente i in anumite zone, atit de-a lung-al Carpa26

www.dacoromanica.ro

tilor sudici, eh yi al celor ras&riteni, se constat& prezenta unor structuri

politice care inglobau teritorii situate pe cei doi versanti ai muntilor.

Pe de altA parte, traditia istorica romaneasca, a pastrat amintirea rela-

tiilor politice existente, la acest nivel al dezvoltrii, intre rom&nii locuind

de o parte yi de alta a earpatilor, in schema cronicareasc& a aya-ziselor
descaleclri". Dar asupra acestor din urma aspecte vom mai avea prilejul
Ed revenim in cele ce urmeaza,

*
In lipsa izvoarelor serse detaliate, care s cuprindI informatii

explicit asupra modului de organizare politic' a romanilor din epoca

afirmarii ion ea etnie cu trasaturi definite pe teritoriile locuite anterior
de rom.anitatea risaritean& yi in primul rind de daco-romani, reconstituirea ae,estei laturi a procesului istoric nu se poate intemeia decit pe des-

c,operirile arheologice yi pe raportarea asupra trecutului, cu prudenta

ne,cesar, a unor realitati oglindite de izvoarele ceva mai tirzii.

Problema esential& const din preeizarea momentului de la care

organizarea colectivitatilor rom&neyti in cadrul unor structuri teritoriale
de tipul uniunilor de obyti sau a Romaniilor populare", dupg cum le-a

definit Nicolae Iorga cu un termen de mare intuitie 1, s-a transformat

In structuri social-politice de esent6 feudal, cu eapetenii proprii yi cu
tendinte proprii de afirmare politico-militara. Acest moment nu este de
autat la, o data, foarte precis& yi nici macar etapa mai indelungatA de
timp in care el sti poatl fi plasat nu pare a fi cronologic aceeayi pentru
toate zonele taxii noastre. Precizarea lui, ca moment de la care uniunile
de obyti yi Romani& populare", care au vietmit vreme indelungatit in
umbra efemerelor regate" ale migratorilor, conservind sentimentul
apartenent,ei la Imperiu, au inceput sa, se manifeste ea structuri de tip
prestatal, a depins ins& pretutindeni de aceleayi conditii social-politice
yi anume de atingerea unui anumit grad de maturizare a relatiilor noi

de tip feudal. Procesul a fost de asemenea influentat de evolutia raporturilor de for politic& de la nordul Dunarii de Jos, in sensul slabirii, in anuraite etape yi in anumite zone, a presiunilor exercitate de cetele razboinice ale migratorilor.
Uniunile de obyti sau Romaniile populare" pot fi delimitate teritorial pe mai multe cad care, sub raport metodologic, sint strins legate
intre ele. Este vorba in primul rind de repartizarea teritorialA a descoperirilor arheologice apartinind seeolelor VIII% yi atribuite populatiei
romineyti 2. Aceastl repartizare atest gruparea regional& a ayezarilor,
preoum yi zone de mai mare densitate demografica, care coincid cu microregiunile natural delimitate yi protejate. La stadiul actual al cercetkilor,
acestea aeoperai mai mult de jumatate din variatul relief al Romftniei.
Oereetarile de teren din ultimele doug-trei decenii, ea yi sIpaturile
arheologice, au dovedit prezenta unor asemenea grupari de sato yi a unor
zone de locuire intensa, in toate depresiunile care marginesc lantul carpatic
pe ambele sale laturi, in depresiunile intracarpatice, in bazinele superioare
ale principalelor riuri, de-a lungul riurilor mari la yes, in zonele impadurite din cimpie sau in regiunile mai adapostite de pe malul Dunttrii. Se

1 N. Iorga, La Romania" danubienne el les barbares au VI sicle (Revue belge de

philologle et d'histoire". I, 1924, p. 35-50).
I 0 Incercare in acest sens la $t. Olteanu, Struduri teritorial-politice romdnefti in spafiul
carpato-danubiano-pontic trt secolele VIII IX (Revista de istorle", 32, 1979, nr. 2, p. 285
si urm.); a se vedea si observatiile noastre in Probleme de metodd a cerceldrii arheologice a satultzt
medieval romdnese (SCIV, 30, 1979, nr. 4, p. 555 si urm.).

27

www.dacoromanica.ro

poate afirma eg formele de organizare social-politic sub care s-a manifestat continuitatea de viata i de evolutie istorica a daco-romanilor i
apoi a romanilor au fost in mare masura determinate de particularitgtile
teritoriului de formare a poporului roman.

Uniuni de obti sateti sau Romanii populare" au fost initial i

vlahiile, atestate mai tirziu in izvoarele serse, dar al cgror nume, provenit din limba migatorilor slavi, este sinonim cu acela de romavii.
Vlara san Codrul Vlsiei, situate amindoua in zona de es a viitoarei
Tgri Romaneti, intr-o regiune de contact mai strins intre bgtinai i
slavi, reprezintg exemple concludente in acest sens 3.
Structurile teritoriale de tipul uniunilor de obti sau al Romaniilor
populare" au coincis de asemenea, cite una singurg sau mai multe la un

loe, cu aa-numitele tgri" romaneti, atestate documentar in primele

secole ale mileniului nostru. Reconstituirea realitgtilor istorice din
aceste tari" de la data aparitiei primelor documente de cancelarie referitoare la ele, verificarea i completarea informatiilor serse prin rapor-

tarea lor la teren, prin cercetari de suprafata sau sgp'turi arheologice i

apoi reconstituirea structurilor initiale in mod regresiv de la mai nou
la mai vechi i de la mai bine cunoscut la mai putin cunoscut reprezinta o alta cale a cercetrii problemei 4.
Cele peste 20 de tari" romneti medievale, zone de locuire romaneasca omogena i densa, cu traditii proprii de cultura' material g i spiritualg foarte vechi, evidentiate ping azi de studiile de etnosociologie, i
de folclor, se intind din Oa i Maramure ping, in Almgjul bangtean sau
ping in codrii din rgsgritul Moldovei. In unele cazuri, cercetarea regionala

a dovedit compunerea respectivelor tari" din mai multe subdiviziuni

care reprezinta structuri mai simple i evident mai vechi. Astfel,

ase sau apte uniuni de obti situate in cite o vale mai importantg stau
la originea organizgrii politice mai complexe a Tarii Maramureului 5.
In cuprinsul Tarii Hategului, pot fi delimitate i precizate teritorial un
numgr de cinci sau ase grupgri de sate, fiecare grupare avind propriile
sale legaturi interne social-economice, culturale, politice sau de altl'
naturg 6.
A.ceste cazuri particulare slut fgra indoiala valabile i pentru celelalte tri" romneti. Situatiile in care o asemenea targ" ne apare azi
ca reprezentind in vechime un organism intru totul unitar, cum este cazul
0aului sau al Lovitei 7, s-ar putea datora fie unor conditii locale de excep-

tie, decurgind din teritoriul foarte limitat al respectivei tari", fie stadiului

actual al cercetgrilor. In situatiile care au fost studiate mai in detaliu,

o uniune de obti sateti, componentg a unei tali" romaneti medievale,

s-a dovedit a cuprinde "litre 5-6 i 20-25 de sate.
In sfirit, la reconstituirea formelor de organizare a colectivitatilor
romaneti de la sfirlitul primului mileniu al erei noastre contribuie intr-o
ingsura importanta i informatiile de natura lingvistica sau toponimica.
3 C. C. Giurescu, Istoria p6durti romanesti, Bucuresti, 1975, P. 30 si passim; idem, Probleme controversate In istoriografia roman, Bucuresti, 1977.
11. Popa, Cnezatul Marei. Studii documentare si arheologice In Maramure.sul istoric,

Baia Mare, 1969, p. 5 si urtn.; idem, Tara Maramuresului In veacul al XIV-lea, Bucuresti,
1970, p. 13-15 si passim.
5 Ibidem, p. 150 si urm.
8 Idem, Structures socio-politigues roumaines au sud de la Transylvanie aux c mmencements du Mogen Age (RRH, XIV, 1975, nr. 2, p. 193 si urm.).
7

I. Conea, Tara Lovistei. Geografie istorica, Bucuresti,1935.

28

www.dacoromanica.ro

Ele reflectd, existenta unor institutii caracteristice respectivului nivel de

organizare sau reflectd, in mod concret, pe hart, existenta unor organisme
teritoriale precizate. Aceste informatii confirma i detaliazd, incheierile
la care s-a ajuns pe celelalte di ale cercetrii.
Astf el, in zonele de mad mare concentrare demoL);raficd, a habitatului

romnesc din secolele VIIIX, apar si cele mai numeroase toponime

romnesti cu caracter arhaic, folosite ping azi de catre localnici sau con-

semnate de cd,tre izvoarele de cancelarie, in forma original, sau ca traduceni

artificiale in limbile folosite de respectivele cancelarii 9. Unele dintre aceste

toponime i in primul rind acela de Cimpulung, desemneaz dealtfel

chiar un anumit tip de structur, teritorial din categoria uniunilor de obsti
stesti, structur situatd, intr-o depresiune de form alungit de pe cursul
superior al unui flu ce izvorste din munti. Situatia se verified, in cazul
Cimpulungului de la izvoarele Tisei, al Cimpulungului de la izvoarele Moldovei sau al Cimpulungului din prtile argesene, precum i In alte cazuri 9.
Pentru Dolhestii din prtile Sucevei, al crui nume reprezint traducerea
In limba slavd, a unui cimpulung, este deocamdat mai greu de precizat
dacd, avem de a face cu o structurd, teritorial local, sau dug este vorba

de un transfer de toponirnie din nord-vestul Transilvaniei, unLe constatm c, valul imigratiei slave tirzii a produs schimbarea numelui unui
Cfnivulung in Dolha ". Cimpul lui Drago s din p'rtile centrale ale Moldovei

pare a fi fost si el la origine o structur teritorial, de tipul cimpulungitrilor aici evocate

Principalele necesitti ale traiului obstilor stesti, ca i principiul
autoguvernrii, la aplicarea cdruia au recurs bastinasii romanizati de la
nordul Dunrii de Jos dupd, retragerea administratiei imperiale de pe
aceste teritorii si mai ales dupd, cAderea, la inceputul secolului al VII-lea,
a limesului romano-bizantin dundrean, se afl la temelia credrii i functionrii structurilor teritoriale de tipul uniunilor de obsti sau a Roraaniilor
populare".
NecesitAti de ordin economic, in primul rind, implicind schimbul
de produse si mai ales exploatarea in comun de &are toate colectivittile
a resurselor naturale din regiunea pe care o locuiau. Sistemul exploatrii
de ctre satele maramuresene, vrincene sau hategane, a psunilor alpine
apartinind respectivelor tri", dupil norme precise, indeobste cunoscute
si atit de vechi incit unii munti au ajuns sd, poarte numele satelor care isi
vrau acolo turmele, constituie un exemplu foarte sugestiv in acest sens 12,
dupd, cum pescuitul intensiv la baltd, sau la Dunre nu poate fi conceput,

pentru aceast epocd., decit sub conditia colaborrii mai multor colectivitti 13.

Necesitti administrative si juridice apoi, deoarece viata in comun

a mai multor colectivitti intre anumite hotare presupune respectarea
8 I. Moga, Les roumairts de Transgloanie au Mogen Age, Sibiu, 1944, p. 50 si urm.;
E. Petrovici, Istorta poporului roman oglindita In toponimie, Bucuresti, 1964, p. 27-29.
9 C. C. Giurescu, Tirgurt sau ora$e $i celaji moldooene, Bucuresti, 1967, p. 63.
10 I. Bogdan, Documentele lui Stefan cel Mare, I, p. 407, 410 si 416; I. Mihaly i, Diplome
maramuresene din secolul XIVXV, Sighet, 1900, p. 78 si 223; R. Popa, Tara Maramure ului.

p. 115-116.

C. C. Giurescu, op. cit., p. 62; M. CosWhescu, Documente moldovene$ii Inainie de Stefan

cel Mare, I, p. 133-134.

12 R. Popa, Tara Maramure$ului, p. 21 si 126; C. Bucur, Invarianta fi vartabilitate /n

pastoritul tradifional (Anuarul Muzeului etnografic al Transilvaniei", X, 1978, p. 125 146).
13 H. H. Stahl, Studii de sociologic istorica, Bucuresti, 1972, p. 80 si urm.

29

www.dacoromanica.ro

unor norme de interes comun ; ea presupune, de asemenea, aparitia i

rezolvarea de catre un for comun, superior ca autoritate fiecArei colectivitAti in parte, a litigiilor intervenite Intre douA obti sAteti sau intre
persoane apartinInd unor colectivitAti distinete.
NecesitAti militare, de asemenea, foarte importante Intr-o epocA ce a
cunoscut atitea m.omente de primejdie i de atacuri prAdalnice, obligInd
la rezistenta comung In fata agresorilor i foarte probabil adeseori la refugierea, tot comunA, impreun'A cu tot avu.tul, in locuri mai adApostite,
atunci cind aparitia strAinilor punea in primejdie InsAi fiinta colectivitAtilor sAteti.

Trebuie adlugate la aceastA enumerare, fArA pretentia de a incheia

inventarul, necesitAtile social i spirituale care obligan la o viatA in comun
colectivitAtile dintr-o zon'A data, In cadrul unor structuri mai complexe.
De vreme ce m'Arimea medie a unor obti sAteti, dupl pArerea diferitilor

cereetAtori ai acestei perioade, varia Intre minimum 12-15 i maximum

25-30 de familii 14 este de la sine inteles cA intemeierea de noi familii
nu se putea produce tot mereu In mod endogam In interiorul uneia i
aceleimi colectivitAti i el relatii strInse, de aceastA naturA, intre un
grap de obti sAteti de pe un anumit teritoriu au fAcut parte dintre cele
mai stringente necesitAti biologice. OercetArile etnosociologice recente,
chiar dacI nu pot coborl cu investigatia lor In trecut dincolo de ultimele
douI-trei secole, evidentiaz5 totui sisteme de relatii familiale intro satele
invecinate dintr-o anumitA regiune, relatii a cAror vechime este in mod
practic indeterminabilA 15

Pe de altA parte, chiar daeit cretinismul i practicile legate de el

aveau la aceastA vreme o vechime apreciabil In sinul colectivitAtilor

nord-dunArene, este de acceptat ideea cA, datA fiind mArimea limitatA a

comunitAtilor sAteti, nu fiecare dintre obti putea sA dispunit i BA intretinA o persoanA pregAtitA i canonic indreptAtitA la indeplinirea necesitAtilor de ordin spiritual. Pare deci foarte probabilA ipoteza cA in aceastA
vreme, in forme ale cAror detail rAmin a fi lAmurite de cercetArile viitoare,
respectivele necesitAti Iqi &eau o implinire in cadrul unor comunitAti mai
I argi qi mai numeroase, adie,A a uniunilor de obti sAteti.
In aceste conditii, deasupra organelor de autoritate i de conducere
existente In fiecare obte sAteascA in parte, au trebuit sA aparA i s'A
functioneze anumite institutii apartinInd intregii uniuni de obti. Datorit lipsei unor izvoare serse explicite, este mai greu de apreciat mAsura

In care aceste organe superioare emanan de la o adunare popularA cu

caracter general, in care era reprezentatA fiecare familie, sau eran instituite
de cAtre conducerile obtilor componente. Este foarte probabil ea orgamele
de conducere ale uniunii de obti sAteti sA fi evoluat de la o reprezentantA
larg popularA, democratic aleasA, spre restringerea treptatI a prerogativelor
In sinul unui grup de familii dispunind de o putero economicA i de un
prestigiu social mai mari ; respectivele demnitAti, initial eligibile In sensul
cel mai real al termenului., au inceput 81 manifeste tendinta de a deveni
Gy. Gy6rffy, Einwohnerzahl und Beatilkerungsdichle in Ungarn bis zum Anteing des

XIV. Jahrhunderts, Budapesta, 1960;

p. 152-159.

t. Pascu, Voievodatui Transilvaniei, I, Cluj, 1971,

15 Dincolo de funclionarea unui sistem de relalli familiale dIntr-o mIcrozonii datA, neL alte Itntruniri periodice ale satelor din regiuni mal latinee, dintre care face parte si
cunoscutul ttrg de fete" de pe muntele GAina, au jucat un rol important In reglarea
de acesti naturA.
deiele

30

www.dacoromanica.ro

ereditare. tu aceast evolutie se afl, dealtfel, principalul izvor intern al

aparitiei relatidlor de naturg, feudal */ in cadrul societtii romneti.

Astfel, la inceputurile organizrii uniunilor de obti steti in teritoriile nord-dunrene, putem presupune existenta in fruntea ion data,
fiind i originea latin a termenilor a acelormi juzi-iudices, alei dintre
juzii obtilor componente i asistati de un sfat compus din oameni buni
btrini". In fruntea unor asemenea organisme teritoriale mai complexe
trebuie s se fi aflat i persoanele investite cu autoritate spiritual i indrepttite, pe acest temei, conform normelor nescrise ale cretinismului popular

daco-roman, la indeplinirea ritualurilor de cult ale comunittilor. Latura

politicA a autorittii bisericeti locale, atit de important in apusul Europei

medievale, nu este atestat documentar la inceputurile de organizare

ale societtii romneti dar, in esenta lor, lucrurile trebuie s se fi petrecut

la fel i in mediul romanittii rsritene.
In fruntea acelorai unimai de obti ste0i, fie i numai cu atributii

temporare, trebuie s se fi aflat i persoane investite cu autoritatea

dotate cu priceperea care erau necesare organizrii militare a fortei de care

dispuneau respectivele grupuri de obti. Nu este exclus ca in unele cazuri,
In functie de conditiile momentului istoric dat, juzii s fi ajuns s cumuleze
In m'infle lor sau in acelea ale familiilor lor, mai multe dintre atributiil e
pomenite aici.

Dar cu acest din urm aspect al subiectului, ajungem s abordm

problema transformrii uniunilor de obti steti sau a Romaniilor populare" in cnezate i voievodate. Tinind seama de originea s1av4, termenilor ce desemneaz1 aceste din urm forme de organizare social-politicl
a teritoriilor de formare a poporului romn, epoca adoptrii lor trebuie
plasata ulterior secolului al VII-lea, secol al inceputului asimilril slavilor
In faza final a etnogenezei romneti, i inainte de sfiritul secolului al
IX-lea, de cind cele mai vechi tiri serse atest existenta unor formatiuni
politico-teritoriale romneti de natur feudal. Cu alte cuvinte, secolul
al VIII-lea i mai ales prima jumtate a secolului al IX-lea par s reprezinte, in stadiul actual al cercetrilor, epoca pentru care se poate afirma
ca acumulrile treptate anterioare au avut drept consecint, cel putin pe
o bun parte a teritoriilor rom&neti, trecerea spre o form superioar de
organizare social-politic 18
Tinind seama de modul in care se oglindeOe in cele mai vechi docu-

mente institutia cnezatului romanesc, acesta poate fi caracterizat ca

reprezentind o stpinire de natur feudal asupra unui sat. Se tie &A in

aceast vreme, mai mult decit in oricare alt etap istoric, notiunea de
sat a fost identic cu aceea de obste steascd 17. Nu dispunem inca de suficiente tiri pentru a putea reconstitui in detaliu gradul de aservire feudal
pe care 1-a reprezentat in decursul evolutiei sale, i mai ales in faza sa de
inceput, stapinirea de tip cnezial asupra obOii ste0i. Dar in contextul
reconstituirilor de structuri teritoriale, intelese ca exprimind organizarea
politic a societtii romneti, intereseaz in mai mic`a msur profunzi16 Disparitia la hotarul dintre secolele al VIII-lea si al IX-lea a autoritAtii politice si
militare exercitate in Bazinul carpatic de caganatul avar pare sil fi reprezentat, sub acest
aspect, un moment de cotiturA. Oricum, structurile politico-teritoria/e atestate ca fiintind pe
Ja anul 900 In partea rAsAriteanA a Bazinului carpatic par a avea la acea vreme o oarecare
vechime.
17 P. P. Panaitescn, Oblea jecretneascd in Tara Rorndneascd i Moldova. Orinduirea jeudal ,

Bucuresti, 1964, p. 33.

31

www.dacoromanica.ro

mea la care a ajuns procesul impktirii in clase antagoniste a acestei societti la sfiritul primului mileniu al erei noastre.
Se poate cel mult preciza ineg, din acest loe cg, nu a fost nici atunci
vorba dup cum nu a fost nici mai tirziu, ping,In vremea constituirii
statelor medievale romneti de-sine-stttoare de relatii feudale in
sensul clasic al termenului. Acest f apt a facilitat in multe cazuri decklerea
ulterioar a cnezilor, adica a feudalittii prestatale romneti, in msura
In care ei nu s-au transformat In boieri sau in nobili, decklere care i-a dus

In categoria membrilor de rind ai obtii sau chiar in aceea a tkanilor

aserviti.

De vreme ce cnezatul, in forma sa cea mai simpl, corespunde din

punct de vedere teritorial cu oNtea BA-teasel sau cu satul, rezult in mod
necesar e6, pe unja procesului evolutiv al societtii romneti, cneazul i.
familia sa au luat locul judelui stesc sau c, in anumite conditii, judele
skesc s-a transformat in cneaz. Acest mod de a privi lucrurile nu poate fi
contrazis de aparitia simultan, in unele documente tirzii, a juzilor steti
i a cnezilor de sat. Asemenea situatii se explicg, fr indoial fie prin decalajele zonale ale ritmului dezvoltrii, fie, mai ales, prin involutii i regrese
determinate de suprapunerea in Transilvania a unui feudalism statal

strin peste feudalismul prestatal romanesc. in asemenea situatii de

coexistent a juzilor cu cnezii, primii trebuie priviti ea exprimind tendintele i necesittile de autoadministrare i de autoguvernare ale colectivittilor steti, iar ceilalti pe acelea de structurare feudal a societtii
romne5ti ; acest mod de interpretare a tirilor permite desluirea cii
principale" de dezvoltare social-politic a societtii romneti.
Acelai proces poate fi reconstituit i la nivelul structurilor teritoriale mai mari i mai complexe, de tipul uniunilor de obti sau Romaniilor populare". Reconstituirea pe hart cu ajutorul documentelor a sistemului de stpiniri de sate romneti, apartinind unor feudali romfini,
unor cetti domneti sau regale, precum i imprtirile administrative de
felul ocoalelor sau al districtelor dovedesc conservarea ping, tirziu, in
plin ev mediu romnesc, a unor structuri teritoriale arhaice care nu sint
altceva decit foste uniuni de obti steti. in teritoriile romane0i intracarpatice, pentru care posedm documente mai numeroase i. mai timpurii,

ele pot fi reconstituite cu mai mare tiurint in cuprinsul trilor" cu

habitat romnesc dens i omogen i in care colonizrile tirzii initiate de

autorittile regaliene nu au determinat modificki demografice importante. Aceste structuri social-politice teritoriale au fost desemnate drept
jupanate" sau drept cnezate de vale", tinindu-se seama c termenul
de jupan, cu sens de mare feudal, a fost folosit in evul mediu in toate cele
trei taxi romneti, precum .1 datorit faptului cg, documentele folosesc
termenul de cneaz pentru desemnarea apeteniilor aflate in fruntea lor.
Existenta unei ierarhizgri in sinul feudalitgtii prestatale romne0i,
constind din prezenta simultan a cnezilor de sat si a cnezilor de vale, este
deosebit de ciar evidentiat de documentele transilvnene. Acestea, dei
skit r lativ tirzii, din secolele XIV i XV, reflect in mod precumpnitor
situatii mult mai vechi, motenite de regii maghiari din dinastia angevina
de la predecesorii lor arpadieni. Aparitia In decursul secolului al XIV-lea
a necesittii de a introduce realittile foarte variate ale epocii anterioare
In tiparele normelor juridice de tip apusean, aduse In ITngaria de angevini,
a dat na0ere la solutii artificiale a cAror analizl las s se vad situatiile
de fapt anterioare, din secolele XIXTTT i desigur cg, i din epoca Ind,
32

www.dacoromanica.ro

mai veche, situatii acceptate pinA atunci in mod tacit de regalitatea

arpadianA 18.

Grupuri de sate romAneti din Maramure, Banat, Hateg sau din

alte pg.,rti ale Transilvaniei, situate pe cite o vale sau intr-o zonA natural
delimitatA din diferitele Oh" romb,nerlti, au fost intArite de cAtre regii
angevini din secolul al XIV-lea cite unei familii de cnezi de vale. Prin

Familie de cnezi romAni din Hateg, dup tabloul

Fig. 3.
votiv al bisericil din Streisingeorgiu (dup BMI, 1978, tr. 1,
p. 35).

asemenea acte, din ansamblul de raporturi social-politice i de alt naturl

existente in. interiorul respectivului organism teritorial, a fost recunoscutA
doar latura patrimonialA a a,cestor raporturi. Dar structurile teritoriale
a cAror soma incercau 0, o determine actele regale, compuse in cazurile
oglindite de documente dintr-un numAr variabil de sate, reprezentau in
realitate foste uniuni de obti sAteti libere, iar multe dintre legIturile
interne caracteristice acestor uniuni mai continuau sA dinuie la data aparitiei documentelor, In pofida existentei in sinul lor a celor doul categorii
de cnezi.

In interiorul grupurilor de sate intrite cuezilor de vale apar mentiuni documentare, un.eori concomitent, iar alteori la o distantA de numai
citeva decenii, privind pe cnezii de sat, crora li se intArete de asemenea
dreptul de stApinire asupra satului propriu. In unele cazuri, documentele
precizeazA in mod expres cota patrimonial cuvenitA cnezilor de sat i
cota ce revenea cneazului de vale, mentinind reglementArile tot mereu
In sfera raporturilor patrimoniale. AceastA cotA poate fi chiar stabilitA
pe temeiul informatiilor din documente i pare a fi avut valori diferite in functie de tara" la care se refer tirile, variind intre 1/3 i. 1/5 19. Desigur insA cA

In spatele acestor raporturi patrimoniale, singurele care puteau figura in

diplomele de danie sau de intarire redactate in cancelariile unui regat
aflat in plin efort de centralizare a autoritAtiii, se intelege c, cnezii de
sat erau subordonati cnezilor de vale i. in celelalte domenii ale vietii sociale

18 V. in acest sens seriq rema -ibilA de studii ale Mariei Holban, printre care Deposeddri
g judec6fi in Haleg pe oremea angevinilor (. Studir, XIII, 1960, nr. 5, p. 147-163).
19 E. Lukinich, I. Galdi, Doc in nta historiam Valachorum in Hungariam illustrantia,

Budapesta, 1941, p. 508; Arhivele de Stat din Budapesta, Fond Rvay, div. fam., A II 3;
I. Milialyi, Diplome maramuresene, p. 373-374.

0. 742

33

www.dacoromanica.ro

0 politice complexe ce se desfpar in interiorul respectivelor structuri

teritoriale.
Pentru teritoriile viitoarelor state medievale ale TArii Romfineti
i Moldovei, kstirile despre cnezi din documentele de cancelarie permit in
mai mica msur reconstituiri teritoriale care s coboare pin la nivelul
grupurilor de sate. Important este totu0, in acest sens, mentionarea
cnezatelor romneti din Oltenia din prima jumtate a secolului al XIIIlea, cnezate pe care izvorul documentar le precizeaz ea fiind structuri

teritoriale mai mari, echivalente ca ordine de mrime cu frile" din

teritoriile romneti intracarpatice. Cnezatele lui Litovoi, Farca4 FA loan,

pomenite la 1247 de diploma cavalerilor ioaniti 20, reprezentau fr indoial

structuri social-politice 0 militare complexe, cu subdiviziuni interioare,

subdiviziuni mai vechi ca inceputuri i echivalente teritorial sau structural ca uniunile de obOi stqti din primele faze de organizare ale societtii romneti. Atilt in Tara Romneasc, eft i in Moldova, documentele

cancelariilor oglindesc caracterul de feudalitate prestatal al pturii

sociale a cnezilor 21.

S-a precizat mai sus e, in cele mai multe dintre cazurile care pot
fi reconstituite in detaliu pe temeiul tirilor scrise cunoscute, structurile
teritoriale de tipul uniunilor de obti sau a Romaniilor populare", devenite
ulterior cnezate de vale sau jupanate, nu corespund aa-numitelor OH",
ci reprezint doar o parte a acestora. Este firesc deci ea, pe scara ierarhie
a feudalisnaului romnese din perioada prestatal, s gsim 0 o institutie
care, superioar fiind cnezatului de vale in sensul inglobrii mad multor
asemenea cnezate, s corespund totodat organizrii social-politice
militare din cuprinsul unei tri". Aceast institutie a fost, prin excelent,
voievodatul.

Stirile despre voievodat la romfini, inteles ea institutie care a precedat, cronologic i teritorial, aparitia mareluti voievod 0 a domniei in
trile medievale romneti deplin inchegate i de-sine-stttoare, se intind
pe o mare perioad de timp. Cele mai vechi dintre ele se refer la sfir0tul
seeolului al IX-lea FO. se afl in cronicile maghiare care pomenesc pe
ducii" din fruntea formatiunilor politico-militare gsite de unguri in teritoriile romneti intracarpatice 22. Titlul de dux-duce nu pare totu0 a fi
fost folosit in mod real in societatea romneasc, aa cum a fost folosit
termenul de judex (jude judec judel ), ci este o creatie erturrease

a cronicilor respective, preocupate de sublinierea principalei atributii

exercitate atunci de eel ce detinea deranitatea voievodal, aceea
(dux belli ) 23. Tinind seama de realittile romfineti 0 de faptul c:1 pe
teritoriul Transilvaniei constatm existenta, ulterior cuceririi maghiare,
a unui voievodat care a motenit traditiile mai vechi de organizare social-

politicA i adrninistrativ-militarg, 24, sintem indrepttiti

considerm.

20 DRH, B, I, p. 4.

21 H. H. Stahl, Controverse de istorie sociala romemeasca Bucuresti, 1969, p, 188 si urm..

22 SRH, ed. E. Szentptery, /, Budapesta, 1937, p. 49 si urm.

22 Opinlile dupti care termenli de duce" si ducat" ar fi fost folosiii de romAni in

secolde IXX pentru a-si desemna propriile institutli teritorial-politice, opinii intemelate
pe relatarea cronicii maghiare dup care comandantul cetAtil Hung (Ujgorod) s-ar fi numit
duce" in limba localnicilor (cf. M. Rusu, Cetaftle transilvdnene din sec. IX XI imporianfa
lor (stork& in Ziridava", X, 1978, P. 161), par greu de acceptat. Informatia pomenita ar

putea reflecta realitAti din regiuni care s-au aflat in legAturk intr-un fel sau altul, cu imperiul
carolingian, dacA nu este vorba de un simplu anacronism al autorului cronicii.
istorice (AIINC, X, 1945,
24 I. Moga, Voievodatul Transtivaniet. Fa pie fi interpretar

p. 55 si urm.); t. Pascu, op. cit., I, p. 95-103.

34

www.dacoromanica.ro

pe ducii" Menumorut, Glad 0 Gelu ai cronicilor maghiare drept voievozi, iar formatiunile in fruntea drora se aflau drept voievodate.
V oievozi s-au intitulat san au fost numiti de cgtre strini i domnii
Trii Romneti i ai Moldovei, dar aceste titluri, folosite in conditiile
unei vieti statale pe deplin constituite, slut utile reconstituirii stadiului
de organizare la care ne referim aici doar in msura in care confirm/ preluarea de &are donmi a unor moteniri mai vechi de organizare politico-

militar. Pe de alt parte, numeroii voievozi atestati documentar in

secolele XVXVII, in special printre romnii transilvneni, nu sint alt-

ceva decit urmaii indeprtati ai unor familii feudale romneti in interio-

rul clrora respectiva demnitate a fost exercitat efectiv cu mult vreme

inainte 0 in care ea s-a conservat, de obicei doar cu titlul onorific, Rind
transmis astfel descendentilor 25.

Informatiile cele mai detaliate asupra structurii initiale a institutiei voievodatului romnesc i in acelai timp cele mai utile tiri pentru
reconsfituirea raporturilor sale cu cnezatul le gsim in documentele secolelor XIIIXIV. Diploma cavalerilor ioaniti atest existenta in Oltenia,
di e mijlocul veacului al XIII-lea, a trei cnezate reunite intr-un voievodat,
demr.itatea de voievod apartinind unuia dintre cnezi, desigur cel mai
puternic dintre ei. Acesta era la 1247 Litovoi, cneaz in cnezatul Om 0
voievod al Olteniei totodat, iar pomenita diplom precizeazA c, cnezatul
lui Litovoi reprezenta o tar" (terra kenazatus Lytuoy woiawode ), foarte
probabil identic cu terra Lytua" despre care este vorba in alt parte a
aceluiai text 26. Mai greu de stabilit este caracterul stpinirii exercitate
de Litovoi pin la 1247 asupra Trii Hategului, aflat la nord, dincolo de

munti, in raport cu tara cnezatului" su, dad ea poate fi enumerat

arturi de cnezatele lu Litovoi, Farca i loan ca fiind o structur cu

aceemi ordine de mrime sau. dad, Tara Hategrului s-a aflat in raporturi
speciale fat de tara cnezatului" lui Litovoi. Textul diplomei evocate
nu ne ofer desluiri in aceast privint, desluiri ce ar fi deosebit de impor-

tante pentru plasarea in timp a uneia dintre desdleckile" ce s-au produs

din sud-vestul Transilvaniei in nordul Olteniei, astfel incit la stadiul
actual al cercetrilor trebuie s ne multumim cu certitudinea cg, intr-un
fel sau altul, ctre mijlocul secolului al XIII-lea, autoritatea voievodului
olteaz se intindea i asupra Hategului.
Eligibil la inceputurile sale prin inski originea i natura sa, institutia voievodatului romnesc, aa CUM se oglindete in documenteie secolului al XIII-lea, devenise de mult vreme o demnitate ereditar in sensul
mai larg al cuvintului, transmisibil in cadrul familiei respective. Desigur
cA in conditiile existentei unui anumit raport de forte intro familiile feudale importante din cuprinsul unei tri", realegerea la inceput periodic
a voievodului, lar mai apoi alegerea unui nou voievod in locul celui disprut se fceau din sinul celei mai puternice familii de cnezi de vale sau
de jupani. La moartea, in 1275 sau 1276, a voievodului oltean Litovoi,
28 R. Popa, op. cit., p. 201-206.
28 DAIL B, I, p. 4; interpretarea In acest sens a textului diplomei cavalerilor ioaniti,
pe care o gsim expusd pc lar' la D. Onciul, ca si la alti istorici de la inceputul secolului nostru
(I. Bogdan, Originea voieoodatului la rom'ni, Bucuresti, 1902, P. 12-13; D. Onclul, Scriert
istorice, ed. A. Sacerdoteanu, II, Bucuresti, 1968, P. 349-350), a fost de multe ori trecutl Cu
vederea in perioada urmAtoare; v. R. Popa, op. cit., p. 204.

35

www.dacoromanica.ro

acelasi poate cu voievodul Litovoi din 1247, dar mai probabil fiul sau nepotul acestuia din urmg 27, voievod al Olteniei a devenit fratele su Bilrbat28.

O situatie intrucitva asemAngtoare intilnim dealtfel si cu doug

sau trei secole mai devreme, deoarece despre Menumorut, voievodul Bihorului din primii ani ai secolului al X-lea, se afirmg, in cronicg faptul e6, ar
fi mostenit demnitatea de la un antecesor al su 29, pe cit vreme voievodul

Banatului de la inceputul secolului al XI-lea, Ahtum, este precizat a fi

descendentul voievodului bAngtean Glad din primii ani ai secolului
al X-lea 20.

Atit voievodatul oltean din prima jumgtate a secolului al XIII-lea,

cit i voievodatele romanesti intracarpatice din epoca instalgrii triburilor
maghiare la Dmag.rea de Mijloc se vgdesc, prin urmare, a fi fost structuri

teritoriale mai intinse &eft cuprinsul unei tgri". In alte cazuri insg,

documentele oglindesc in mod ciar corespondenta dintre targ" si volevodatul de la inceputurile vietii statale romnesti. Exemplul eel mai

bine cunoscut este acela al Tgrii Maramuresului care, la sfirsitul secolului

al XIII-lea i la inceputului secolului urmgtor, reprezenta, cu cele aproximativ o sutg de sate romnesti ale sale, un voievodat 31.

In cursul secolului al XIV-lea, ping la disparitia institutiei, voievodul maramuresan, cpetenie militarg
politieg a intregii Vri" de
la izvoarele Tisei, a fost ales din sinul a trei familii cneziale. Priinele
dou, a Codrenilor si a Bogdgnestilor, care au dat succesiv pe voievozii

maramureseni in aceastg ordine, eran familii de cnezi de vale si stpineau

In aeeastg calitate grupuri mari de sate, prima in zona centralg, iar a doua
In partea de sud-est a Maramuresului. A treia familie voievodalg, aceea
a Drggosestilor din Bedeu, a avut o origine socialg mai modestg, descinzind
din sim.pli enezi de sat, iar ascensiunea ei socialg i politic s-a datorat
colaborgrii cu autorittile regaliene la integrarea Maramuresului in sfera
de autoritate a coroanei angevine, precum si la incercarea de realizare

a planurilor acesteia din urm de a-si intinde autoritatea la rgsgrit de

Carpati 32 Din aceastg, cauzg, exemplul oferit de Drggosesti nu este intru

totul semnificativ, sugerind doar posibilitatea ca relatiile dintre societatea
roingneascg si anumite autoritgti cu care aceasta a venit in contact, ale
migratorilor tirzii sau ale statelor feudale timpurii invecinate, sg, fi determinat in unele cazuri schinabgiri de persoane sau chiar de familii in exer-

citarea respectivelor demnitgti. Exercitarea in Maramures a demnittii

voievodale de cgtre reprezentantii primelor doug familii aici numite, in
conditiile in care acestea continuau sg fie cnezi in cnezatele lor de vale,
corespunde intru totul situatiei evidentiate de informatiile mai timpurii
cu un secol privind Oltenia si ne asigur astfel asupra modului asemIngtor
In care a apgrut institutia voievodalg pe teritoriile locuite de romni.
.Acest mod unitar de evo/utie a institutiilor politice reprezintg,', in ultim
instantg, dovada decisivg a originii lor interne, in societatea romAneaseg.
27 Tinind seama de distanta de circa 25 de ani intre cloud generatil succesive ale ace1eia0 familii, ca 0 de faptul cd in 1247 Litovoi era deja investit cu demnitatea de voievod
al Oltenia, este foarte putin probabil ca voievodul ucis pe cimpul de lupt in 1275 1276
sd fie identic cu cel pomenit treizeci de ani mal devreme.

28 DRH, D, I, p. 30-35.
22 SRH, I, p. 49.

32 Ibidem.

31 R. Popa, op. cit., p. 193 0 urm.

32 Ibidem, p. 248 0 urm.

36

www.dacoromanica.ro

La acest stadiu de organizare politico-militara a societatii, nu se poate

vorbi despre o ,,capital" i nici chiar despre o cetate de scaun" sau

,,ora de scaun" al unei taxi" sau al unui voievodat. Resedinta fortificata

sau cetatea de pamint si de lemn a familiei ce detinea in virtutea puterii
i autoritatii sale functia de capetenie suprema militara si politica,

reprezenta totodata i centrul la un moment dat al respectivei tari".

Fig. 4.

Ruinele cettii de la Alehadia (secolul al XIV-lea).

Dar, in atara unor asemenea centre, care isi puteau schimba locul in functie
de soarta demnitatii voievodale, trebuie s presupunem si existenta unor

locuri de adunari larg reprezentative, pentru rezolvarea problemelor

comune cu caracter mai general ale locuitorilor din cuprinsul unui tinut.
Asemenea locuri, dintre care unele au devenit ulterior tirguri i chiar orase
de scaun, vor fi servit initial si alegerii voievodului, la inceput probabil
doar pe durata unui an, inainte ca alegerile s'A devin' simbolice si sa se

transforme in realegerea de catre marii feudali a voievodului aflat in

functie. Ritualurile de alegere a domnului, consemnate in unele cronici
medievale33, pastreaza ecoul tirziu al unor asemenea ceremonii desfsurate

In locuri consacrate de traditie.

Studierea fortificatiilor feudale timpurii va oferi in viitor, pe rnasura
intensificrii cercetarilor arheologice, o cunoastere tot mai aprofundata
a inceputurilor de organizare politica a teritoriului de formare a poporului
roman. La stadiul actual al cercet'rilor, se cunosc doua tipuri de fortiCronicile slavo-romfine din sec. XV XVI, publicate de I. Bordan, ed. P. P. Panaltescu, Bucuresti, 1959, p. 49.

37

www.dacoromanica.ro

ficatii timpurii. Primul este reprezentat de cetatile mari de plmint cu

palisade, situate in zonele de cimpie sau in regiunile mai uor accesibile,

avind trasaturi de fortificatie colectiva datorita dimensiunilor lor i prezentind analogii cu cetatile de paraint din secolele VIIIX din teritoriile
invecinate. La asemenea fortificatii se refera desigur i textele cronicilor
bizantine sau maghiare, pomenindu-le existenta in cuprinsul voievodatelor
romAneti intracarpatice de pe la anul 900, mai multe in fiecare dintre
voievodate 34, sau amintindu-le ca apartinind unor capetenii de pe malul
de nord al Dunarii catre sfiritul secolului al X-lea 35. Ele par a reprezenta
fortificatii colective motenite de organismele politice feudale, ea tip de
cetate, dae nu ca monument propriu-zis, de la etapa istorica anterioara,
aceea a uniunilor de obti 36
Al doilea tip de fortificatie are caracterul de reedinta intarita, de
dimensiuni raici sau relativ miei, apartinind deci unei singure familii,
dei este mai mult decit probabil c efortul necesar ridierii unei asemenea
reedinte depaea posibiitile fizice ale unei sing,ure familii. Asemenea

fortificatii se cunosc deocamdata in regiunile mai adapost;te situate

totui in vecintatea vetrelor de sat, in puncte greu accesibile, iar eel mai
vechi exemplu de care dispunem ast'azi pare a fi cetatea de la Slon, jud.

Prahova, datata in secolele IXX 37. Multe dintre aceste reedinte

fortificate au constituit ulterior nucleul unor cetati malievale de piatra.

Raportul dintre aceste doua categorii de fortificatii nu este Inca
lainurit intru totul, dar din punct de vedere tipologic este sigur c5 reedintele fortificate reflecta, prin caracterul lor familial, o etapl mai noua
de dezvoltare a societatii romneti, deoarece poart pecetea unor relatii
de tip feudal.
Pare foarte probabil ca cettile colective de pamint, prevazute cu
palisade, ca i reedintele feudale fortificate, anterioare constituirii depline

a statelor medievale romneti, s, corespunda teritorial cu uniunile de

obti i mai apoi cu cnezatele de vale, in sensul existentei cite unui asemenea monument in fiecare dintre structurile teritoriale pomenite. Este
deci firesc ca in cuprinsul unei tari" sa fi existat mai multe asemenea
fortificatii. In legatura cu formatiunile politice de tipul tarilor", trebuie
oricura adugat i faptul c in izvoarele serse, documente de cancelarie
cronici, precum i in traditia popular., ele apar de multe ori cu determinativul de pdure" sau de codru". Termenul oglindete atit situarea
respectivului organism in afara hotarelor autorittii efective a emitentilor
de documente sau in afara zonei de informare directa a mediului in care
s-au redactat cronicile, cit i sentimentul local de zona adapostita sau loe
de refugiu.

Inainte de a fi pentru cancelaria regala maghiara o taa a" (terra),

Maramureul este desemnat de documente ca fiind o padure" (silva
Maranzarosi ) 35, iar regianea din sudul Transilvaniei, situata la ineeputul

31 SRH, I, p. 62 si urm.; $t. Pascu, op. cit. I, p. 42-47.

85 FHDR, III, ed. Al. Rijan- S. Tanasoca, Bucuresti, 1975, p. 141.
36 Interpretarea marilor cetati de pAmint l lemn din secolele VIIIX, cercetate arheologic in ultimul timp in Interiorul sau exteriorul arcului egrpatic, ca centre ale unor structuri
politico-teritoriale de esentd feudal, depinde de identificarea in respectivele obiective a unor
construelli laice sau bisericesti
care sa trdeze prezenta acolo a conducAtorilor militari
politici i spirituali ai acelor formatluni. Sub a -est aspect, investigatille nu par sA fie incA stiffel nt de avansate.
37 M. Coma, Un knezat roumain des Xe X I le siecles Slon- Prahova (Dacia", N. S.,
XXII, 1978, p. 303-317).
3

DIR, C, veac. XIII, II, p. 145.

38

www.dacoromanica.ro

secolului al XIII-lea la marginile autoritatii regatului arpadian, este

desemnata in acea vreme ea fiind padurea romknilor i a pecenegilor"
(silva Blacorum et Bissenorum ) 29. Vlasia a reprezentat dintotdeauna
pentru contiinta popular un codru" i tot drept codri" s-au naentinut
In traditia noastr istoric i vechile structuri teritorial-politice din rasaritul Moldovei, care au precedat intemeierea statului medieval Moldova.
Se poate adauga, rara a epuiza lista exemplelor, ea la sfiritul secolului al
XII-lea i inceputul ceba urmator, cu prilejul unei danii regale de o marime
exceptionala -1 a confirmara ei, viitoarele tri" ale Lapuului .1 Chioa-

rului, situate pe partea dreapt a Sorrieului inferior, sint desemnate ca

fiind paduri" (silva Reykus, silva Fenteus ) 4, iar pe partea sting/ a

aceluiai riu, zona etnografiea a Codrului, cunoscuta in eval mediu i ea

district al Ardudului (Erdd, de la erd pa-dure, codru) 41, pastreaza, in
chiar numele ei amintirea unei asemenea tri".

Intreaga informatie de care dispunem in prezent ne da dreptul sa

afirmara c faza final./ a etnogenezei romaneti i inceputurile istorice ale

poporului roman, constituit ea atare, au reprezentat, pe plaaaul organizara
politice a teritoriilor sale, trecerea de la structurile arhaice de tipul uniuni-

lor de obti sau al Romaniilor populare" la structurile mai complexe ca

alcatuire i superioare ca organizare de tipul cnezatelor de vale sau jupa-

natelor, al tkilor" i al voievodatelor. Procesul nu a fost nici perfect

identic i nici simultan pe intreg teritoriul Romaniei ; cu toate mestea,
pot fi surprinse multe traskuri ale sale care sint valabile pentru intreg
spatiul romanese.

Imprejurkile create de ultimele valuri ale migratiei popoarelor

nomade i intrarea unor regiuni ale taxi! noastre sub dominatia anumitor

autoritati statale straine au facut ca progresele realizate de societatea

romaneasea sub acest aspect In seeolele VIIIIX s'a nu alba ca rezultat
cristalizarea rapida in perioada imediat urmatoare a unei vieti statale
romneti pe deplin constituite. ITnele structuri politice de la sfiritul seco-

lului al IX-lea au cunoscut ulterior involutii in ceca ce privete stadiul

organizara lor, sau au suferit un proces de adaptare la interese politice
venite din atara lor, iar in anumite zone mai retrase i aprate natural
s-au mentinut pina tirziu structuri politico-teritoriale romaneti de tip
incipient sub aspectul organizara, dei de esenta feudal. Studiul acestora
din urm/ prilejuiete cunoaterea etapei istorice a inceputurilor vietii
statale romaneti.

39 Didem, veac. XI, XII i XIII, vol.

I, p. 209.
4 Ibidem, p. 252.
Ibidem, p. 72, 159 51 252. La inceputul secolului al XIII-lea, Ardudul apare ca fiind

organizat sub forma unui comitat de ~tire"; in secolul urmAtor, este vorba de un district
(cf. Documenta Valachorum, p. 280).

39

www.dacoromanica.ro

Romnii din Carpatii Meridionali

la DunSrea de Jos de la invazia mongola (1241-1243)
OM la consolidarea domniei a toatS Tara Romneasa
ItSzboiul victorios purtat la 1330 Impotriva
cotropirii ungare

in ceva mai mult de un secol infatiarea politica a pmintului romanesc din Carpatii Meridionali la Dunarea de Jos a cunoscut procesul evo-

lutiei de la mici state, cnezate i voievodate, la principatul teritorial

unificat, domnia a toata Tara Romaneasca". Limitele intervalului
de timp luat in discutie aici le pot constitui manunchiul de informatii

al diplomei ioanitilor (1247) i situatia relevata de titlul de mare voievod

atribuit lui Basarab I de gratitul de la Curtea de Arge (1351/1352). Pietre
de hotar altminteri labile intrucit ambele momente 1247 i. 1351/1352
reprezinta doar consemnarile documentare ale imor stari de lucruri MO,

indoiala preexistente acestor date. Valoarea celor doll& surse sta mai

degrab in imaginea de ansamblu pe care o ofera i in caracterul lor oare-

cum de drept international.

Trei generatii, intre mijlocul secolului al -XITI-lea .1 al celui de-al
XIV-lea, au infaptuit, in linii generale, unificarea statala a Tarii Romneti,

incununata prin purtarea victorioasa a razboiului din 1330 cu regatul

ITngariei.

Urmarirea evolutiei politice, a conjuncturii i conditionarii internationale a acestui proces nu ignora desigur insemnatatea structurarii
interne social-economice *, a carei consolidare a fost temelia sigura a
realizarilor pe plan extern.

Editata pentru prima data de Georg Pray in Annales regum Hungariae, la 1764, cuprins de Gheorghe Sincai in Hronica romanilor i astfel

intrata in istoriografia romaneasca, diploma ioanitilor s-a bucurat de

cuvenita atentie, dovedita prin multimea analizelor i totodata a interpretarilor, nu de putine ori contradictorii. Ele se refera mai ales la geografia istorico-politica a tinuturilor de la sud de Carpati, ceca ce impune
un nou eomentariu al diplomei, esential abordarii intregului proces al
linifickii statale.
La 2 iunie 1247, Bela al IV-lea, regele Ungariei, Dalmatiei, Croatiei,
Raraei, Serbiei, Galitiei, Lodomeriei i Cumaniei, acorda Casei ospita-

lierilor din Ierusalim totam terram de Zeurino cum alpibus ad ipsam

pertinentibus et aliis attinentiis omnibus pariter cum kenazatibus Joannis

*) Pentru sItuatia social-economicA a se vedea studiul lui stefan *tefAnescu In acest
volum, p. 9-24.
41

www.dacoromanica.ro

et Farcasii usque ad fluvium Olth," iar a fluvio Olth, et alpibus Ultrasiluanis

totam Cumaniam", algturi de terram quadringentorum aratrorum in

Feketig, vel alibi ultra silvas complebimus hunc numerum,, ubi Ma gis ad
introitum terre Cumanie vel Zeurini dictis fratribus videbimus expedire",

precum i cetatea Scardona, moia Peszath, pgmintul Woyla de lingg

Semlin scos de sub atirnarea cettii Carmului 1.
Algturi de expresia geografic a daniei, diploma relevg organizarea
politic/ a pmintului acordat, indeosebi existenta a doi voievozi romni,
Lython (Litovoi), ca stApinirea in dreapta Oltului i Seneslau, al cgrui

voievodat se afla la rgsgrit de riu. Alte doug cnezate, ale lui Dan i Farca,
precum i terra Harszok" (Hateg), se aflau in aceemi zon Cu posesiunile
voievodului Litovoi. Ioanitii urmau s5, se bucure de jumtate din foloasele,
veniturile i slujbele teritoriilor concedate, cealalt parte rezervindu-i-o
regele Cu respectarea general a drepturilor i beneficiilor cuvenite bisericii.
Enumerarea detaliatg a drepturilor, a jurisdictiei ioanitilor amintea doug exceptii : terra kenazatus Lythuoy woiauode, quam lags relinquimus, prout iidemhactenus tenuerunt" *1 similar terra Szeneslai, woiauo-

de Olatorum, quam eisdem relinquimus prout iidem hactenus tenuerunt

sub eisdem, etiam conditioni bus per omnia, que de terra Lytua sunt superius

ordinate" 2. In privinta voievodului Litovoi exceptia era conditionatg

de ajutorul pe care era obligat s-1 acorde in caz de nevoie atit cgluggrilor, &it i regelui cum apparatu SUO bellico", auxilium militar prestat
reciproc de ioaniti, i ei vasali coroanei.
Un caz aparte Il constituia qi Cumania, in afara voievodatului lui
Seneslau, ale cgrei venituri, dupg diploma regar din 1247, erau cedate pe
25 de ani Casei ospitalierilor din Ierusalira.
0 nu mai patin interesantg realitate demograficg, economicg, socialg,
militar i ecleziasticl rzbate din frazele actului arpadian : curentul
emigratiei din regatul Ungariei spre teritoriul cedat ioanitilor, planurile

de fortificare a tinutului, morile, pescuitul i piscicultura infloritoare

aici, ierarhia strilor ca maiores terrae i rustici, organizarea bisericii
locale cu venituri asigurate pretutindeni. Dar dacl in privinta acestora
din urmg sensul interpretgrii este aproape unanim, intelesul geograficopolitic al diplomei ioaniilor, atit In ansamblu, cit i In amgnunt, diferg
aproape de la autor la autor.
Pornindu-se de la premisa, de altminteri eronatg, a afirmgrii sau
neggrii unei stgpiniri" ungureti a teritoriului dintre Carpati, Olt i

Dungre (viitoarea Oltenie), s-a ajuns la controversa intinderii reale a Trii

Severinului 3. Din cuprinsul diplomei rezultg in.s6 c regele Ungariei 1i
putea aroga drepturi suzerane asupra teritoriului ping la Olt, asupra voievodatului lui Seneslau, emitind pretentii i asupra restului Cumaniei de
la rgsgrit de Carpatii Ourburii i Orientali. Este evidentg totodat/ pozitia
privilegiatg a celor doug voievodate teritoriale, ale lui Litovoi i Seneslau,

aflate intr-un raport vasalic determinat fatg de coroana ungarg, raport

rgmas neschimbat chiar i in conditiile unei suprapuneri de vasalitgti
prin dania regelui Bela al 1V-lea cgtre ioaniti. Titlul voievodal, superior
DRH, D, I, p. 23.

2 Ibidem, p. 22, 23.

3 D. Onciul, Scrieri istorice, ed. Aurelian Sacerdoteanu, I, Bucuresti, 1968, p. 624; Ion
Donat, The Romanians South of the Carpathians and the Migratory Peoples in the Tenth
Thirteenth Centuries ( Relations between the Autochthonous Population and (he Migratory Populattons on the Territory of Rornania, Editors Miron Constantinescu, Stefan Pascu, Petre Diaconu,
Bucuresti, 1975, p. 281-282).

42

www.dacoromanica.ro

celui cnezial al lui loan si Farcas, acestia din urml amintiti farg

vreun statut de exceptie, ca si mentinerea unei terra kenazatus Lythuoy

echivalenta probabil cu terra Lytua" , fac dovada conturarii unui proces de unificare politica in care unul dintre cnezate juca
rolul domeniului monarhului in jurul caruia erau adunate treptat celelalte pgrti ale p'amintului romanesc4.
woiauode"

Conceperea procesului de unificase este insg imposibila Wit o determinare geograficg, macar aproximativ. Sub acest unghi de vedere diploma
ioanitilor sugereazg drept prima arie a actiunii unificatoare a voievodului
Litovoi totam terram de Zeurino CUM alpibus ad ipsam pertinentibus et
aliis attinentiis omnibus pariter cum kenazatibus Joannis et li trcasii usque
ad fluvium Olth". Asertiunea pare a fi confirmatg de clauzele militare ale
daniei cgtre ioaniti : din teritoriul de la vest de Olt ospitalierii beneficiau

de auxilium de la romni, posibil ridicati la oaste de voievodul Litovoi.

Ramine iIIS6 de determinat mai precis acest teritoriu. Farg indoiala o
distinctie trebuie stabilit intre extinderea Tarii Severinului, a banatului
de Severin FA a domeniului cettii cu acelasi nume. Din termenii diplomei
ioanitilor si in pofida unor paxeri peremptorii 5, nici una dintre aceste
realitti geografico-politice, cu sferele intrecuprinse, nu depgsea spre
vest Muntii Semenicului. Altminteri nu si-ar mai fi aflat rostul precizarea
legatg de dania pamintului Woyla, scos de sub autoritatea cetgtii Carasului, dac domeniul acesteia ar fi fost inclus in Tara Severinului.
Situatia T'grii Hategului este si ea discutabilg. Dimitre Onciul a
vgzut in ea un feud transilvan acordat voievodului Litovoi in schimbul
recunoasterii suzeranitgtii arpadiene 6.N icolae Densusianu, loan C. Filitti,
Ion Conea au socotit el pot recunoaste in Tara Hategului obirsia cnezatului lui Litovoi, descale&gtor" apoi in tara Jiului de Sus (Gorj) 7. Este
de observat insa' ca diploma pomeneste Terra Lytua, formg deosebit de
importantg, doveditoare a unei trainice leggturi Intre stat si conducgtorul
sgu politic, eroul eponim al tgrii sale (vezi Tara Basarabeascg, Bogdania) 5

Cum Tara Hategului si Lytua nu salt confundate de cgtre redactorii

actului din 1247, ideea originii hategane a voievodatului lui Litovoi este
dificil de sustinut. Un lucru este Insg cert : cuprinsa' in dania pentru ioaniti,
Tara Hategului se afla in sfera de actiune a politicii unificatoare a voievodului Litovoi. Reunind elementele disparate si tinind seama de mentiunea expresg a diplomei despre terram de Zeurino cum alpibus ad ipsam
pertinentibus", se poate conchide ca dania pentru ioaniti in acelasi timp
arie de extindere posibila a voievodatului lui Litovoi cuprindea ambele
versante ale Carpatilor Meridionali de la culoarul Cernei spre vest in Mehedinti, apoi Hategul si, fireste, teritoriul sud-carpatic ping la Olt. Dupg o
cunoscutg expresie geografical complexul de tgri romnesti de la vest de
riu incgleca Muntii Carpati, poate cu singura exceptie a zonei Tglmaciu4 Serglu Iosipescu, Des pre unele controverse ale istoriet medievale romdnesti (secolul XIV)

(Revista de istorie", 32, 1979, nr. 10, p. 1961).

5 DRH, D, I, p. 23.
D. Onclul, op. cit., vol. II, Bucure0i, 1968, p. 74-75.

7 loan C. Filitti, Despre Negru-vodd (AARMSI, s. III, t. IV, 1924, p. 7) (se rallazA opirdel
exprimate de Constantin KogAlniceanu, Convorbiri literare", LV I, 1924, P. 761); Ion Conea,
Studii si insemndrt geograf ice (Buletinul SocietAtil regale romilne de geografie". LIV, 1936,

p. 6 a extrasului).
8 Aloisio TAutu, Basarab il Grande, fondatore del primo stato romeno indipendente
(1310-13.52) (Antemurale", I, 1954, p. 54).

43

www.dacoromanica.ro

lui ca,re apartinea, In a doua jumatate a secolului al XIII-lea, comitelui

Corrardusg.

Dincolo de Olt, descifrarea realitatii teritoriale acoperite de numele

de Cumania 10 a provocat pozitii istoriografice divergente : astfel s-a propus identificarea Cumaniei actului din 1247 cu Muntenia 11. Impotriva
a,cestei identitati BUJ afirmatia categorica (post 1243 ante 1266) a
magistrului Rogerius, canonic de Oradea i apoi arhiepiscop de Spalato,
potrivit careia limita intre Rutenia i Cumania se afla la nord-est de pasul
transcarpatic ce ducea la Rodna 12 Alaturi de voievodatul lui Seneslau,
In Cumania se afla i Tara Brodnicilor probabil exercitinduli autoritatea asupra vadurilor de la Dunarea maritima i afluentii acesteiainvecinata probabil cu posesiunile ungare, foste teutonice 13. Dar Cumania, ca
i Tara Severinului, incaleca muntii, dioceza cu acelai nume cuprinzind
i Braovul (Corona) 142 in Tara Birsei. Dioceza inclusese cu 13 ani mai

Mainte in teritoriul ei, alaturi de comunitati saxone i ungare, citeva

state romneti intre ele desigur i voievodatul lui Seneslau , ai
caror conduatori politici aveau la curtile lor episcopi de rit grecesc. La

acetia i la actiunea lor de prozelitism ortodox-grecesc se referea papa

Grigore al IX-lea In scrisoarea sa catre printul motenitor arpadian Bela
la 14 noiembrie 1234: In Cumanorum episcopatu, sicut accepimus,
quidam populi, qui Walati vocantur existunt, qui [ .. .] a quibusdam
pseudoepisco pis Grecorum ritum, tenentibus, universa recipiunt ecclesiastica sacramenta, et nonnulli de regno Ungarie tam, Ungari, quam, Theutonici et alii ortodoxi morandi causa cum ipsis transeunt ad eosdem et
sic cum eis, quia populus unus facti cum, eisdem TValathis, eo contempt
premissa recipiunt sacramenta" 15
Pe linga imaginea statica' geografico-politica a pamintului romnesc
din Carpatii Meridionali i de la sud de acetia, la apus i la rasarit de axa
Oltului, diploma ioanitilor infatieaza o situatie dinamica rezultata din
scopurile donatiei arpadiene catre ospitalieri i circumstantele istorice
generale ale Europei sud-estice.
Scopurile donatiei arpadiene, ma cum reies din diploma din 1247,
erau in chip esential expresia unei ample politici de expansiune, principalele ei directii numite in text fiind Bulgaria, Grecia, Cumania. Era expri9 Hurmuzaki/Densusianu, I/1, p. 325. Posesiunea Amlasului, ca si a Lovistei, de care
comitele Corrardus incA de la 1233 a fost contestat5 de Ion Moga ( Problema Tdrii Loviqtei
qi ducatul Amlaqului, Cluj, 1936) pe temeiul falsificArli diplomei regale (Hurmuzaki/Densusianu, I/1, p. 127). Oricum, stApinrea acestuia in zona TAImaciului In a doua jumAtate a secolului al XIII-lea este cert5.
" In general v. A. Sacerdoteanu, Guillaume de Rubrouck et les Roumains au milieu
du XIII', sicle, Paris, 1930, p. 62-82; S. Iosipescu, Repere militare ale istoriel romanitlifit
pontice, de la invazia mongold din 1241 1212 ptrul la sIstrAul secolulut al XIV-lea, comunicare
la sesiunea Pontica, 1979".
II I. C. Filitti, op. cit., p. 7; Stefan Stefdnescu, Tara Romaneascd de la Basarab interneielorul" [And la Mihai Viteazul, Bucuresti, 1970, p. 25.
12 Rogerius, Carmen miserabile (SRH, ed. Emericus Szentptery, vol. II, Budapestini,
1938, p. 564); S. Iosipescu, Despre unele controverse, p. 1 964; cf. opinia contrar, pe baza relatarli lu Willem van Ruysbroeck, la A. Sacerdoteanu, op. cit., p. 64, 79.
13 K. Horedt, Contribulit la istoria Transilvaniei in secolele IV XIII, Bucuresti, 1958,
p. 146-159 (ignoril studiile publicate de Victor Motogna si Nicolae Iorga in 1923 si 1928 in
RI (relative la brodnici).
14 G. Entz, Die Baukunst Transilvaniens in 11 13. Jahrhunderts, II (Acta Historiae
Artum" XIV, 1968, p. 148). Este putin probabil ca dioceza eclesiastic .5 nu se fi suprapus
tarn geografice. Cf. si I. Donat. op. cit., p. 282.
14 Hurmuzaki/Densusianu, I/1, p. 132-133.

44

www.dacoromanica.ro

mata aici reluarea, dupa momentul invaziei mongole din 1241 1243,

traditionalei actiuni a monarhiei catolice arpadiene in Europa rasariteana

i in Peninsula Balcanica, afirmata fuel de titlul regal folosit in diploma
de Bela al IV-lea. Caracterul agresiv al scopurilor politice urmarite rezulta
i din absenta surprinzatoare i felurit interpretata 16 in textul
diplomei a unui reper geografic de insemnatatea Dunarii. Uzi Dunarea,
In anabitioasa viziune a lui Bela al IV-lea, nu ar fi trebuit EA, reprezinte
deck o prima etapa in extinderea posesiunilor coroanei ungare. Cu atit
mai mare este insa discrepanta intre obiectivele urmarite i mijloacele
propuse, mear pentru inceput : Casa ospitalierilor din Ierusalim, fortele
militare ale voievodului roman Litovoi.
Discrepanta este evidenta mai ales in raport cu imprejurarile politice
generale din Europa r'saritean' de la mijlocul veacului al XIII-lea. La
data elabor'rii pretiosului document trecusera abia cinci ani de la invazia

mongola in rsritul i central continentului european (1236-1242).

Refluxul mongol survenit dupa aproape trei ani de ocupatie a posesiunilor

regatului ungar a marcat inceputul etapei decisive a crizei monarhiei

arpadiene. Epuizarea progresiva a capacitatii de expansiune demografic-

teritoriala a elementului ungar, eecul incercarii de a provoca o noua

transfuzie etnica din Marea Ungarie pagina spre regatul arpadian catolic,
prin misiuni, precum aceea a fratelui Julianus-Ricardus 17, au constituit
premisa colapsului de la 1241-1243. Dupl. Simon de Keza, in batalia de
pe riul Saki, intreaga Wire arpadiana a fost nimicita (ubi fere tota regni
militia est deleta" ), numarul luptatorilor maghiari cazuti fiind socotit,
dup informatii vieneze, la 65 000 18.
Retragerea tatara a creat doar aparentele unui reviriment, intrucit
organizarea statului mongol in tinuturile nord-pontice sub hanul Batu

(1243-1255) a determinat in mare masura, vreme de peste un secol,

istoria popoarelor i *nor din bazinul Dunarii Mijlocii i de Jos, dintre
Marea Bahia, i Marea Neagra. La sfiritul domniei hanului Batu, pe

linia Dunarii, din Slovenia i ping la varsarea fluviului in mare, popoarele

riverane erau tributare Hoardei de Aur 18. Motenitorii minori ai lui loan
Asan al II-lea 28 kii loan al III-lea Vatatzes se aflau in relatii tributale cu
hanii de la Sarai pe Volga 21. Sensul dat de mongoli legaturii cu state i
popoare aflate la periferia stapinilor lor poate fi stabilit comparativ cu
situatia georgienilor obligati la o dare anuala de 40 000 de hiperperi 22.
Nu acelai este cazul unor state supuse a principatelor ruse de pilda
datorate sa mearga la razboi cu ei (tatarii) impotriva oricui F}i cind socotesc ei ri sa le dea dijma din toate, oameni i bunuri" 23. Pe Rugg principii
supravegheau atitudinea
supui, reprezentantii hanului basqaq-ii
politica a factorilor de decizie i perceperea regulata a darilor cuvenite
hanului.
18

I. Conea, Corectdrt geografice tn istoria romantlor, I, Bucuresti, 1938, p. 54, 59; I.

Donat, op. cit., p. 282-283.

17 Hurmuzaki/Densusianu, I 1, p. 148-152.
18 SRH, I, Budapestini, 1937, p. 184; Hurmuzaki/Densusianu, I/1, p. 209.
18 A. Sacerdoleanu, op. cit., p. 42.

78 Mort circa festum Sancti Johanni 1241"; v. Albricus Trium Fontium, Catalogus

Fontium Htstoriae H ungariae, ed. Albinus F. Gombos, vol. I, Budapest, 1937, p. 34.
71 A. Sacerdoteanu, op. cit., p. 97, n. 3.
77 Jean de Plan Carpin, Histoire des Mongols, dition Dom Jean Becquet et Louis Ham-

bis, Paris, 1965, p. 87.

23 Ibidem, p. 84.

45

www.dacoromanica.ro

Instalarea unor astfel de relatii de tribut pare sg se fi datorat in

bazinul Dun'arii de Jos nu atit momentului invaziei, produsg aici in 1240

1243, cit unor expeditii ulterioare, contemporane organizgrii interne a

hanatului lui Batu 24. Astfel se pot explica in rgstimpul dintre retragerea
mongolg i reluarea politicii active a hanilor veleittile de expansiune
ale regelui Ungariei, Bela al IV-lea, vgdite in diploma ioanitilor, justificate

se pare prin succesul actiunii de recuperare a banatului de Severin. Ea

a fost plasatil in anul 1243 25, datare sustinut prin pomenirea, intr-un
document din februarie acel an, a lui Stefan, fiul lui Chak (Csak) ban de
Scevrem", i prin dalia regelui Bela al IV-lea pentru comitele Prinz
(1245) ce se remarcase in Ungaria, Rusia, Tara lui Asan si impotriva
teutonilor 26. Dac intgrirea papal a daniei cgtre Casa ospitalierilor (29
iulie 1250) dovedea instalarea ioanitilor in Tara Severinului i celelalte
ce tineau de aceasta ping la Olt 27 continuarea restabilirii controlului
arpadian in Curaania a esuat, in noiembrie 1250, in scrisoarea sa atre
papa Inocentiu al IV-lea, regele era obligat sg-si recunoascg insuccesul.
Tinuturile vecine regatului sgu, Rutenia, tara brodnicilor, Cumania,

Bulgaria, care dupg spusele sale Ii erau inainte in mare parte supuse (,,que
in magna parte nostro dominio subiaeebant"), depindeau acum de tgtari 29.

Noua geografie politicg a bazinului Dungrii de Jos infgtisat in

scrisoarea regala arpadiang concord cu aceea din relatarea ambasadorului lui Ludovie al IX-lea cel Sfint la marele han, fratele Willem van
Ruysbroeck. Cumania lui van Ruysbroeck, supus tgtarilor, asemeni
Sloveniei si Tgrii lui Asan, se invecina la vest cu Rutenia i Ungaria, iar
la sud cu Grecia si Constantinopolul 29 Dominatia mongoll s-a consolidat
printr-un sir de expeditii, inaugurate se pare chiar din 1247 si care au
culminat, frg a inceta, cu marea invazie in Ungaria din anul 1285. Elementul mongol nu a constituit astf el numai o vagg circumstantg internationalg, ci insusi cadrul politic ambiant, deosebit de persistent si rezistent totodatg, al infgptuirii treptate a unificgrii statale a Trii Romanesti.
Marea politieg a Hoardei de Aur, definitg sub hanul Barqd, (1257
1267), se orientase spre confruntarea decisivg cu hanatul ilkhanid al Persiei,

cu implicatii in intregul bazin al Mediteranei orientale. Alianta Hoardei

de Aur Cu Egiptul mameluc al sultanului Baybars, consfintitg prin tra-

tatul din 1261 reinnoit in 1281 la care participa si Bizantul primului

Paleolog, basileul Mihail al VIII-lea (1258-1282), urmrea atit organizarea celor doug fronturi, nordic i sudic, impotriva ilkhanizilor, eft si
asig-urarea importului de sclavi nord-pontici spre Egipt, temeiul aparatului
de stat mameluc. Asocierea Genovei la intelegerea dintre Bizan i hanatul

raongolo-qipaq, facilitatg de tratatul de la Nyraphaion (1261) dintre

24 S. Iosipescu, Adnotart pe marginea surselor $i istoriograf (el privttoare la invazia mongold (Idtard) In sud-estul Europet (1236 1243) (In curs de publicare). Pentru pinta contrail
v. Aurel Decel, L'invaston des tartars de 124111242 dans nos regions selon la Djami ot-Tevarikh de

Faz1 ol-Lah RaAld od-Din (RRH, XII, 1973, nr. 1, p. 104, 120-121).
29 V. mal recent RAzvan Theodorescu, Bizani, Balcant, Occident la Inceputurile culturit
medievale romtinesti (secolele X XIV), Bucuresti, 1974, p. 137.
26 A. Sacerdoteanu, op. cit., p. 91; Hurmuzaki/Densusianu, I/1, p. 214; dei ordinea evenimentelor militare pomenite pare sA indice mai degrabA fapte petrecute inaintea invaziet
tAtare.

27 Pentru discutie v. R. Theodorescu, op. cit., p. 138 si n. 14.

22 Hurmuzaid/Densusianu, I/1, p. 260.
29 A. Sacerdoteanu, op. cit., p. 64.

46

www.dacoromanica.ro

Republica ligura si Mihail al VM-lea Paleologul, a fost urmata de colonizarea italiana in Marea Neagra, dupa 1266 30
Desfasurata pe o axie geografica tricontinental, politica Hoardei

de Aur nu a ramas fara urmari in Pontul Sting, in tinuturile carpato-

dunarene. Initiative agresive tatare pornite din Cumania supus'A Hoardei

de Aur s-au indreptat in 1259 spre Galitia, remarcindu-se cu acest prilej

printul Noqai (Ciinele"). Vacuum-ul politic din Imperiul Asanestilor,

survenit dupa moartea lui loan Asan al II-lea, in timpul anarhiei interne
din vremea fiilor si minori, Caliman I si Mihail Asan I (1241 1246,
1246-1257), a atras pe mongoli, solicitati de altfel impotriva bizantiniloru
de tarul bulgar Constantin Tech (1258-1277).

Aproape concomitent interventiei mongole in taratul de Tirnovo

s-a produs i aceea arpadiana in nord-vestul Bulgariei 32, efectuat pe
fundalul izbucnirii razboiului dintre regele Bela al IV-lea si fiul s'Au,

97iunior rex" stefan, duce al Transilvaniei (1257-1258, 1260-1270)

rege" al cumanilor 3. Cei doi principi in lupta pentru putere nu au
ezitat s apeleze la sprijinul extern, polon, rutean, tatar etc., fie care

erijindu-se in campion al traditionalei politici arpadiene de expansiun.e la

Dunarea de Jos si in Balcani. Veleitatile agresive bulgare in banatul Severinului, din preajma anului 1260, au facut loe interventiei militare ungare

In sprijinul pretendentului la tron, boierul de origine rusa Rostislav,

apoi fiului s,u, Iakov Sventislav, stapinitor in valea Timocului (1263) 34.
Ulterior, ducele stefan al Transilvaniei devenita un regnum" pe harta
politica a Europei orientale a intreprins o campanie de mari proportii
de la Vidinul cucerit pina sub zidurile Tirnovei, ceea ce i-a permis adoptarea si a titlului de rege al Bulgariei (1266) 35.
Initiativele politico-militare ale ducatului Transilvaniei in Bulgaria
occidentala, dominata in zona Vidinului, simultane cu acelea ale tatarilor
In rasaritul taratului reflecta cu probabilitate raportul de forte pe intregul
curs al Dunarii de Jos.

Aceasta conjunctura politica permite sa se aprecieze c situatia

de fapt a teritoriului sud-carpatic in deceniul al saptelea nu diferea de
cea anterioara, Oltul continuind a fi linia de demarcatie intre Cumania
de obedienta tatara i, la apus, banatul de Severin, Tara Severinului
cele adiacente ei aflate sub influenta politica a ducatului Transilvaniei.
Evolutia politica a teritoriului sud-carpatic, in deceniul urmator
este pusa intr-o lumina mai certa cleat aceea a eventualelor conjecturi,
gratie a doua documente : diploma regelui Ungariei Ladislau al IV-lea
Cumanul (1272-1290) in favoarea magistrului George, fiul lui Simon,
si dania acestuia din urma pentru comitele Petru zis Pyrus, fiul lui loan.
32 Wilhelm Heyd, Htstoire du corrunerce du Levant au Mogen Age, vol. II, Leipzig Paris,
1886, P. 163.
31 Datarea este incertA: 1261 sau 1263; v. Bertold Spuler, Les mongols dans Phistoire,
Paris, 1961, P. 83; Histoire du Mogen ige (coll. Histotre gnrale, Gustave Glotz), vol. IX11,
Paris, 1945, p. 263.

32 DIR,C, veac XIII, II, p. 102, 108.

Stindor Szilgyi, Erdlyorszdg t6rtnete, vol. II, P. 125-129.

34 Codex Dipl. Patrius, VI, p. 166-167; Hurmuzaki/Densuianu, I/1, P. 305, 287-288;

Gyula Pauler, A magyar nemzet 16rtnete as rpddhzi kirdlyok alatt, vol. II, Budapest, 1899,

p. 252-254.

85 Simon de Keza, SRH, I, p. 184; Chronict Hungarici Compositto Saeculi XIV, SRH,
I, p. 470-471; Constantin Jire6ek, Geschichte der Bulgaren. Prag, 1876, P. 271.

47

www.dacoromanica.ro

Dania regal/ din 8 ianuarie 1285 36 era menit5,s rsplAteascg, nestrmu.tata credinta i slujbele magistrului George, intre care .1 bItlia sa victorioas& impotriva lui Lytway wayvoda", rzvrAtit fat& de coroana Sfintului Stefan.
Asemenea diplomei ioanitilor, i acest document, dupg, publicarea
sa Inc& din 1775 37, s-a bucurat de atentia istoriografiei, evident& in numeroasele interpretAri de amnunt sau globale propuse. Problema persoanei

rzvrtitului, a lui Lythway wayvoda", a fost rezolvat6 cu uurintl,

socotindu-se acceptabira identificarea sa chiar cu voievodul Litovoi,
amintit de diploma din 1247, sau cu un urma omonirn al aceluia. Textul
documentului din 1285, redactat in cancelaria regal& arpadian6, ca i

cel dat de magistrul George pentru comitele Petru Pyrus" din 1288,
infg,tieazg, forma Lythway wayvoda". Ea nu poate sa, fie, ma, cura
s-ar crede la prima vedere, grafia unui nume (Lython/Litovoi), ci, in
spiritul limbii probabilului ungarofon, redactor al actului, transpunerea
Mu& a expresiei voievodul din Lythua" sau al Lythuei" 38, al grii cu
acest nume. Ea este sinonimg, celei pomenite in diploma ioanitilor i se afla

desigur dincolo de munti (ultra alpes"). In aceemi zong, geografic s-a

consumat i actul de necredint al voievodului din Lythua : impreun&
cu fratii si a luat in propria-i stpinire o parte a regatului Ungariei,
neingrijindu-se s trimitg monarhului arpadian cele cuvenite proventus", venitul din acele tinuturi (una cum fratribus suis per suam infidelitatem aliquam partem de regno nostro ultra alpes existentem pro se occuparet et proventus illius partis nobis provenientes nullis amonitionibus reddere

curabat" 39). S-a vgzut uneori In aceastA rAzvrtire o actiune politic&

de mari proportii indreptat spre rgsrit de riul Olt, terminat5, prin reunirea

sub voievodul din Lythua a trii romneti a lui Seneslau, cel amintit

la 1247 40. Impotriva acestei interpretri s-a situat in chip constant Nicolae

Iorga ; in conceptia marelui istoric unificarea a inceput de la nucleul

statal din stinga Oltului 41.
Intr-o disput6 de asemenea anvergurg, o reluare a discutiei se impune,

pornind atit de la textul documentului, eft i de la scenariul posibil al

evolutiei istorice intre 1247 i inceputul domniei regelui Ladislau al IV-lea.

Voievod intre cnezi, stpinitor privilegiat al unei fri terra Kenezatus",

17Lythua", Litovoi de la 1247 avea perspectivele unificArii politice in
primul rind in cadrul teritorial al daniei pentru ioaniti de pin& la Olt.
Includerea ne intr-un act de danie cu caracter international", diploma
ioanitilor, a cnezilor loan i Farca, desigur cu o pozitie inferioar lui
Litovoi in raport cu regele IIngariei, dar totui mentionati, dovedete
stadiul procesului de unificare, limitele autorittii voievodale. Conform
textului diplomei sale, regele Ungariei putea in 1247, s dispun de cnezatele lui loan i Farca, ale cgror venituri erau imprtite cu ioanitii.
Autoritatea lui Litovoi poate voievod ales al trilor cneziale in fata
36 DRH, D, I, p. 30-34.

37 A. Sacerdoteanu, Comentarii la diploma din 1285 prioind pe magistrul Gheorghe

(Analele UniversitAtii C. I. Parhon Bucuresti", seria Stiinte sociale, 9, 1957, P. 31).
38 In limba maghlarA i ortografia actualA Laval vaj(vo)da".
39 DRH, D, I, p. 31.
40 D. Onciul, op. cit., p. 60, vol. I, p. 355, 634; A. Sacerdoteanu, op. cit., p. 32; St. StefAnescu, op. cit., p. 28; R. Theodorescu, op. cit., p. 138-139.; Istoria Romdniei, vol. II,p.149.
Al N. Jorga, Geschichte des rumanischen Volkes im Rahmen seiner Staatsbildungen (ed.
rom., Bucuresti, 1922), vol. I, p. 197; idem, Istoria romdnilor, vol. III, p. 131-132; v. si Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria romdnilor, vol. I, Bucuresti, 1975, p. 262.

48

www.dacoromanica.ro

invaziei ttare din 1243.-1243 apare astfel redus la tara Lythua

inclusiv terra Harszoc". Totusi aici se afla concentrat conducerea
militar romneasc, formula de auxilium ctre ioaniti curia apparatu
suo bellico" desemnind pe voievodul Litovoi 42

Intr-o evolutie de mai bine de un sfert de veac, cnezul din tara

Lythua Ii va fi extins autoritatea voievodal efectiv, prin incorporarea

sub ordonarea structurilor politice de felul cnezatelor lui loan si Farcas 43.

Procesul poate fi regsit cu probabilitatea in fraza Lythway wayuoda,

unacum fratribus suis, per suam infidelitatern aliquam partem de regno
nostro, ultra alpes existentem pro se occuparet et proventus illius partis

nobis provenientes nullis amonitionibus re,ddere curabat" ", din diploma

regelui Ladislau al IV-lea din 1285.
In pofida mortii voievodului din Lythua in confruntarea cu regatul

Ungariei, reprezentat prin magistrul George si oamenii si, intre care

comitele Petru ,,Pyrus" 46, restaurarea situatiei pare s, se fi fcut printr-un
contract intre suveranul arpadian i Barbat, fratele celui czut 46. Adus
In fata regelui Ladislau, silit s, se r,"scumpere (,,non modicam quantitatem

pecunie, fecimus extorquare" ), se prea poate ca voievodul Barbat s fi

fost beneficiarul actiunii politice a fratelui i predecesorului au. Astfel
se explie faptul c', potrivit diplomelor din 1285 si 1288, in afara confruntsii magistrului George cu voievodul din Lythua si a rscumprrii
lui Barbat, nimic nu s-a mai produs ultra alpes", regele Ungariei conchizind : et sic, per eiusdem magistri Georgii servitium, tributum nostrum
in partibus eisdem nobis fuit restauratum" 47. Totusi, in aceeasi perioadl
se constat documentar organizarea ptrunderii regale arpadiene pe valea
Streiului prin comitatul de Hunedoara i Hateg (1276), ceea ce denot o
ditninuare a posesiunilor voievozilor din Tara Lythua 48.
Revenind asupra sensului rzvrtirii infrinte de magistrul George,
trebuie subliniat faptul c admiterea unei tentative de unificare la rsrit
de Olt atrage cu probabilitate, in spiritul textului documentului din 1285,
concluzia reusitei politice a actiunii. Voievodul Barbat, probabil inc

viat' si la 1285-1288 421 ar fi fost deci primul stpinitor al,tinuturilor

Volumus etiam, quod memorato Olati ad defensionem terre et ad iniurias propul-

sandas seu ulciscendas, que ab extraneis nostre dictioni non subiectis inferentur, iam dictis fratribus cum apparatu suo bellico assistere, et e converso ipsi fratres in casibus consimilibus eis
subsidium et iuvamen iuxta posse impendere teneantur" (DRH, D, I, p. 22); de obicei s-a tradus
pe suo prin pluralul sail sub influenta, inselatoare, a verbului care se refera insa la ioaniti sau
si la ioaniti si la voievodul roman; da de gindit i ezitarea memorato Olati".
45 S. Iosipescu, Despre unele controuerese ..., p. 1961. Pentru localizarea cnezatelor lui
loan i Farcas v. I. Donat, op. cit., p. 282.

44 DRH, D. I, p. 31. Expresia unacum fratribus suis" pare totusi sa nu alba aid un

sens

45 DRH, D, I, p. 34.
45 A. Sacerdoteanu, op. cit., p. 33-34.

47 DRH, D, I, p. 31. Este de remarcat faptul ea pina la publicarea versiunii corecte a

diplomei din 1288 (Gyargy Gyarffy, Adatok a ronuinok XIII. szazadt ttirtenethez s a roman
kezdeteihez, I (Thrtnelmi Szemle", VII, 1964, nr. 1, p. 20-21) (mai departe citat: Gy.
Gy6rffy, I) istoriografla a folosit un text trunchiat : Item, quando Litua vaiuodam infidelem ex
praecepto eiusdem, nomine Barbat, captum adduxissemus ad presenciam Domini nostri regis"
(Hurmuzaki/Densusianu, I/1, p. 483). De aici concluzia neindoielnicei succesiuni a lui Barbat
la cirma volevodatulul de Lithua (D. Onclul, op. cit., vol. I, p. 354, vol. II, p. 67; D. G.
Florescu, Dan Plesia, Temeliilestravecht ale Toril Romelnesti (Magazin istoric", V, 1971, nr. 11,

p. 6-7). Pentru sensul lui servitium" v. A. Sacerdoteanu, op. cit., p. 34.

48 Hurmuzaki/Densusianu, I/1, p. 409, 410; cf. G. D. Florescu, D. Plesia, op. cit., p. 8.
45 Nu este asociat calificativul quondam" (raposatul) numelui sail, dar nici titlul de
voievod.
4 - 0. 742

49

www.dacoromanica.ro

romAneti de o parte i cealaltA a Oltului, recunoscut i tributar suveranului arpadian ; unificarea TArii RomAneti ar data deci din primii ani ai
domniei regelui Ladislau. al IV-lea Cumanul 50.
Concluzia plcAtuiete insA prin premisa sa principal ipoteza, potrivit cAreia voievodatul din stinga Oltului, al lui Seneslau in 1247, ar fi fost
vasal regelui Ladislau al IV-lea i deci ocuparea sa ar fi constituit
un casus belli". Dar chiar i prevederile regale ale diplomei ioanitilor

lAsau sA se intrevadl caracterul de pretentie al drepturilor arpadiene

asupra voievodatului lui Seneslau i in Cumania 51. Asemenea Bulgariei

Greciei", Cumania era special desemnatA drept teritoriu unde urmau
s5, se materializeze cu armele pretentiile migare (04, autem versus Bulgariam, Greciam et Cumaniam exercitum moverimus" 52).
Din aceste planuri legate de instalarea ospitalierilor in loco magis

suspe,cto, videlicet in confinio Cumanorum ultra Danubio et Bulgarorum" 53

nu se alesese bag nimic i regele Bela al IV-lea recunoscuse situatia de

fapt in scrisoarea sa c'Atre papa Inocentiu al IV-lea : la 1250 Rusia, Cumania, Tara Brodnicilor i Bulgaria erau tributare tAtarilor 54. Pentru regatul
Ungariei insIi pAstrarea Banatului de Severin in urmAtoarele douA decenii

se infAptuise printr-un efort militar penibil 55In fata atacurilor bulgare.

Asertiunea declinului dominatiei tAtare In Cumania deci in tinuturile extracarpatice dintre Olt i Rutenia dupA moartea hanului
BrciA (1266) 56 este infirmatl de situatia precarA a stApinirii migare
chiar i in Transilvania. O neintreruptA luptA cu mongolii se purta la hotarele ducatului, stare de lucruri descifrabilA in textele citorva diplome

ale regelui cel tinAr, atefan, i ale fiului su Ladislau al IV-lea 57. Deceniile
apte i opt ale secolului al XIII-lea constituie de altfel perioada ascensiunii prinpului Noqail a consolidArii pozitiilor sale in Cumania i Pontul
Sting, fat'A de Bulgaria i de Bizantul restaurat 58. DupA 1272 relatiile printului t'Atar au fost sanctionate prin cAsAtoria sa cu Eufrosina, fiica natu-

rail a basileului Mihail al VIII-lea 59.

Pe de altA parte, in acelmi interval 1260-1280, nu se constatI

documentar vreo incercare arpadianl de expansiune in Cumania. Voievodul din tara Lythua s-a instApinit deci peste tinuturi asupra cArora
pretentiile arpadiene aveau oarecare consistent& i pe care monarhia
ungarA le putea intrucitva controla. Nu era acesta cazul voievodatului

romAnesc de la rAsArit de Olt din Cumania. Dealtminteri fArA ca argumentul s'A fie peremptoriu cercetArile arheologice intreprinse recent
5 D. Onciul, op. cit., vol. I, p. 355; 5t. 5teffinescu, op. cit., p. 28-29.
51 DRH, D, I, p. 23.
52 Ibidem.

53 Hurmuzaki/Densusianu, I/1, p. 261. Ultra Danubio" insemna pentru cancelarla

regalA pArtile Ungarlei de la rAsArit de aca DunAril panonice si nu lingl Durare", cum socotea

D. Onciul (op. cit., vol. I, p. 353 si n. 62).

54 Hurmuzaki/Densusianu, I/1, p. 260.

" Referindu-se la evenimentele din 1259-1260, regele Bela al IV-lea remarca cu tristete
"plerique de baronibus nostris defensionem ipsius Banatus nollent assumere" (Hurmuzaki/

Densuglanu,

II, p. 317).

55 D. Onciul, op. cit., p. 633, n. 81; 5t. 5tefAnescu, op. cit., p. 27.

57 Contra Tartaros comorando in confiniis" (Hurmuzaki/Densusianu, I/1, p. 323 (an

1264), 347-348 (an 1270), 403-404 (an 1275).

58 Chernati de despotul Tesaliei, loan Angelos, tAtaril au atacat in 1271 Bizantul (FHDR,
III, p. 507, n. 31).
59 Georges Ostrogorsky, Hisioire de l'Etat byzantin. Paris, 1956, p. 483.

50

www.dacoromanica.ro

la Curtea de .Arges, centrul probabil al voievodatului lui Seneslau de la

1247, nu par s ateste vreo solutie de continuitate 60

0 ultim chestiune ridicat de interpretarea documentelor din

1285 si 1288 este aceea a cronologiei evenimentelor, a dat'arii actiunii

voievodului din tara Lythua. *i. In acest caz consensul istoriografic este
departe de a fi fost atins, opiniile moderne si contemporane avansind
diferite date In intervalul 1272-1282 61. In ultima vreme, intervalul
1277-1279, ultimul an fiind propus de Dimitre Onciul 62 a fost In general
adoptat 63. Calculul s-a Intemeiat pe atribuirea unei ordini cronologice
stricte mentiunilor faptelor magistrului George din textele documentelor
din 1285 si 1288. Pomenit dup btlia cu Ottokar al II-lea (1253
1278), confruntarea magistrului George cu voievodul din tara Lythua
a fost plasat firesc posterior acesteia 64. S-a pierdut Ins./ din vedere c6
diploma lui Ladislau al IV-lea din 1285 distinge categoric trei teatre de
actiuni militare pe care s-a remarcat magistrul George : al posesiunilor
propriu-zise ale regatului Ungariei, cel central-european la vest de Dunk*
i cel rsritean, la est de axa fluvial/ panonian. 0 cronologie global a
celor trei teatre de actiuni militare este fireste eronat.
Confruntarea magistrului George cu voievodul din Lythua desfsurat pe teatrul rskitean, a avut loe la Inceputul domniei minorului
Ladislau al IV-lea si Inainte de rzboiul regelui cu cumanii 65. Intervalul
indicat ar fi dup./ cronologia ungar clasic/ post 6 august 1272 ante 128066.
0 indicatie pretioas, a documentului este aceea referitoare la desfsurarea
evenimentelor In vremea minoratului regelui Ladislau. Nscut la 1262 67,

dup./ compozitia naratiunii din documentul din 1285, eft si din eludarea
pasajului minoratului dintr-un act similar ref eritor la rzboiul cu Ottokar
al II-lea 68, pare cert c Ladislau al IV-lea nu mai era juridiceste in etate
puerili" la vremea rzboiului din 1276-1278 contra regelui Boemiei 63.
Un alt element pretios pentru cronologia evenimentelor este ates-

tarea documentar a organizrii administrativ-militare arpadiene a

vii Streiului prin comitatele Hunedoarei si Hategului (dup./ 7 august,

respectiv dup 25 noiembrie 1276) 7. In reconstituirea derulrii actiunii
voievodului din tara Lythua instalarea unui comite arpadian In Hateg
nu poate fi cleat urmarea biruintei magistrului George, a noilor angajamente pe care fusese obligat s si le asume, probabil, Barbat. Legat prin
datoria tributului, parte a relatiei vasalice, de regele Ladislau al IV-lea,
foarte probabil cu obligatii militare fat de banii de Severin a clror
68 Ultmele rezultate consemnate de Nicolae Constantinescu, Curtea de Argq strdveche
vaird voievodald dupd 1150 (Magazin 'stork", XII, 1978, nr. 1, P. 27-32).
61 D. Onclul, O. cit., vol. I, p. 631, n. 77; N. Iorga, Istoria romntior, vol. III,p. 131;
Aurelian Sacerdoteanu, op. cit., p. 27-28.
62 D. Onciul, op. cit., p. 631, n. 77.
62 Istoria Romdniet, vol. II, p. 147; Stefan StefAnescu, op. cit., p. 27.
64 Textul diplomei din 1285 numete confruntarea cu regele Boemiei magnus conflictus" (DRH, D, I, p. 31) ceea ce pare a se referi numai la bAtAlla decsivA de la Dtirnkrut din
26 august 1278 (cf. G. D. Florescu, Dan Ple0a, op. cit., p. 7) ceea ce ar face posiblft numai
o datare posterioard.

65 DRH, D. I, p. 31.
66 Gyula Pauler, op. cit., vol. II, p. 372, 561; uncle manuscrlse de cronic maghlare
din sec. XIIIXIV dau totusl A. D. 1282 (v. SRH, I, p. 471).
67 Gyula Pauler, op. cit., vol. II, p. 257.
68 Diploma regelui Ladislau al IV-lea pentru comitii Petru 0 Ivanca din 1285 (Hurmuzaki/Densu0anu, I/1, p. 461).
69 Cf. Gyula Pauler, op. cit., p. 333.
79 Hurmuzaki/Densu0anu, In, p. 410.
51

www.dacoromanica.ro

serie este neintrerupt intre 1263 i 129171 -, Barbat reunea totui sub
voievodatul su pe romanii extracarpatici de la apus de riul Olt.
De la intimplrile petrecute In vreme,a copillriei regelui Ladislau
al 1V-lea (6 august 1272> < toamna anului 1276) i pin cind in 26 iulie
1324 regele Ungariei, Carol Robert de Anjou amintete pe Basarab voievodul de dincolo de munti, stirile despre organizarea politicA a romanilor
de la sud de Carpatii Meridionali lipsesc. Cutarea verigii pierdute, aproape
jumtate de secol de istorie, a fost i rrnine marea incercare a medievisticii
romnesti si strine, dup expresia lui Vasile Parvan o lupt cu sfinxul".

t'ac, de la inceputurile sale, sub vesmintele cronicresti, istoriografia a

propus scenarii, reconstituiri posibile ale Intemeierii" principatului a
toat Tara Romneasc. Ele sint - dupg o opinie generar plauzibil -

consem.narea unei traditii populare si culte vil in secolul al XVI-lea. Atunci,

la 1569, un hrisov de intgrire a mosiilor mnstirii Tismana al principelui

Alexandru Mircea consemna pentru prima dat imprejurri atribuite

vremurilor de la intemeierea Trii Romneti de cltre Negrul vod (WT

Cl&BALINHE KAAWISOf somni npkao WT IlerpSn gOfESOAd 7 2. Ceva mai tirziu, in vara

lui 1585, francezului Jacques Bongars, clltor spre Constantinopol, i se

arta castelul lui Negru vod5, pe valea Dimbovitei ling Stoenesti 73.

Cetatea va fi naentionat apoi, la sfirsitul secolului al XVI-lea, de vicepala-

tinul Ungariei Superioare, Nicolae Istvaaffy, in opera sa istoric i de

Baltasar Walther, vizitator al m'Iii si biograf al lui -11.1ihai Viteazul 74.

Contemporanul lor, raguzanul Giacomo di Pietro Luccari, in al slu

Copioso ristretto degli Annali di _Ragusa publicate la Venetia in 1605 oler,

o imagine mai ampl a imprejurgrilor domniei lui Negra vod : Negro

Voevoda di nazione Unghero padre di Vlaico nel 1310 s'era impadronito

di quella parte di Valachia, [... ] tagliato da grosse fiumare e larghi

pieni di pescagione e l'aria molto sana ; per ritener l'acquisto nella fede
fabbrico la citta in. Campolongo, e tiro alcune cortine di mattoni cotti
in Bucoreste, Targoviste, Floc, e Rusa, il quale morendo fu seppellito in
Argis" 75. intre 1618 i 1656 citeva documente interne asociaz1 tirgul
Cimpulungului i imprejurimile sale cu figura traditionalului intemeietor
al Trii Romneti, Negru vodd, de aceast dar cu stabilirea cronologiei
vremurilor acestuia : 1215 sau 1290/1292 76. La mijlocul secolului al
XVII-lea Paisie Ligaridi, profesor la coala greac i latin de la T'irgoviste, a cules probabil din aceeasi zon a trii o alt variant a traditiei
intemeierii sau descllecgrii potrivit creia Vlahul Munteanu ieind din
71 Hurmuzaki, Densusianu, I/1, p. 305, 337, 339, 346, 351, 353 si n. 1, 354, 356, 357,
361, 363-378, 380-398, 400, 402, 405-409, 410, 413, 419-420, 519 (document din 9 octombrie 1291 socotit a pArea foarte suspect" de Maria Holban, Contribufii la studiul raporturilor
(nutre Tara Romdneascd st Ungarta angeoind, ( Studii", XV, 1962, nr. 2 [mal departe Maria
Holban, 1962], P. 315-316, n. 1, farA dovezi convingAtoare).
72 B. Petriceicu-Hasdeu, Negru-Vodd. Un secol si jurndtate din inceputurile statulut l'arel
Ronutnesti (1230- 1380 ), ca introducere la Etymologicum Magnum Romaniae, t. IV, ed. Grigore
BrAncus, Bucuresti, 1976, p. 691.

73 Cdldlori sirdini . .., vol. III, ingrijit de Maria Holban, M. M. Alexandrescu-Dersca

Bulffaru, Bucuresti, 1971, p. 161.
74 Virgil Drtlahiceanu, Curtea domneasca din Arges. Note istorice si arheologtce, 'in BCM 1,

X XVI, 1917 1923, p. 15, n. 4 si studiul mal vechi al aceluiasi autor in BCMI, V, 89-94.

76 Giacomo di Petro Luccari, Copioso Ristretto degli Annali di Ragusa, Ragusa, 1790,
p.

82.

76 loan C. Filitti, op. cit, in loc. cit., p. 35; Virgil DrAghiceanu, Curtea domneascd din
Arges, In loc. cit., P. 21.

52

www.dacoromanica.ro

Ungaria de Jos, zisa i Panonia, a venit si a locuit pentru prima data la

Ompulung" 77. Redactgrile pgstrate ale cronicii Tara Romnesti, dintr-a
doua jumatate a secolului, au nazuit sa' dea o forma' inchegata legendarei
intemeieri a principatului din sudul Carpatilor Meridionali. Dupa asa-

numita Istorie a Trii Romnesti : cind au fost la cursul anilor de la

_Adam 6798, fiind in Tara Ungureasca un voevod ce 1-au chiemat Radul

Negrul voevod, mare herteg pre Amlas si pre Fagras, radicatu-s-au de
acolo cu toat casa lui i cu multime de noroade : rumani, papistasi sasi,
de tot feliul de oameni, pogorindu-se pre apa Dimbovitii, inceput-au a
face tara noao. intai au flout orasul ce-i zic Cimpulung. Acolo au Meat
si o biserica mare si frumoasa si Malta,. De acolo au dascalecat la Arges

si iar au facut oras mare si s-au pus scaunul de domnie Maud curti de
piatrg si case domnesti si o biseria, mare si frumoasa. lar noroadele ce
pogorlse cu dinsul, unii s-au dat pre supt podgorie, ajungInd ping in apa
Siretului i ping la Braila ; iar altii s-au tins in jos, preste tot local, de au

facut ()rasa si sate ping in marginea Dunarii si ping la Olt. Atunce i Basrgbestii cu toat boerimea ce era mai nainte preste Olt, s-au sculat cu totii
de au venit la Badal von,' inchinindu-se sil fie supt porunca lui si numai
el Ed fie preste toti. De atunce s-au numit de-i zic Tara Rumnease"78.
comentata, respinsa cu totul sau imbratisata pe de-antregul 78, traditionala versiune a descalecarii" din Transilvania acoperea
tocmai perioada esentiala a unificgrii statale a Tarii Romanesti.

Istoriografia moderna s-a aplecat deci asupra acestei traditii raai

intii prin critica nimicitoare a lui Robert Roesler si aceea constructiv" a
lui Bogdan Petriceicu Hasdeu. Concluzille acestuia din urma in problema
In discutie aici au pima' astazi insemngtatea inceputului in cercetarea istorica : in lucrarea sa fundamentala, pe nedrept uitata' astgzi, Istoria
critica' a romanilor" (1872), Hasdeu conchidea c Intemeierea statului
Tarii Romanesti a fost opera succesivg a mai multor principi, intre care
cel mai important a fost Alexandra Basarab" fiul lui Tihomir, de pe la
1310-1360 80 Mitul lui Radu Negra vodg este, dupa opinia sa, o confuzie,
singura personalitate cu acest nume fiind voievodul Radu tatal lui Mircea
cel Batrin 81.

Cu meticuloasa-i analiz diplomatica i ascutitului sail spirit critic

Dimitre Onciul a dat in preajma anului 1900 sinteza fundamentala asupra
originilor principatului Tafii Romnesti 82, Pentru Onciul unificarea statala
a Tarii Romnesti pentru care luptase voievodul Litovoi din Oltenia in
1279 era infaptuit sub fratele acestuia Barbat, vasal regelui Ungariei.

Lui Barbat i-ar fi suczedat, cu probabilitate Thomir, tatal lui Basarab

I. Cronologia inceputului domniei lui Tihomir, circa 1290, se baza
In constructia lui Onciul pe faptul c actul rnagistrului George pentru comitele Petra din 1288 11 arata pe Barbat Inca in viata, succesiunea putindu-se petrece aproximativ la data indicata de cronicile interne.

77 Gheorghe I. BrAtianu, Tradifia (storied despre Intemelerea statelor romdnesti, Bucuresti, 1945, p. 241 (dup6 comunicarea lui Alexandru Elian din 1945).
78 Istoria Terri( Romanesti. 1290-1690. Letopiseful Cantacuzinesc, ed. C. Grecescu si
Dan Shnonescu, Bucuresti, 1960, p. 2.
79 Gf. Pavel Ghihaia,DelaNegru Vodd" la Neagoe Basarab, Bucuresti, 1976, p. 10-16 si
passim.

8 B. Petriceicu-Hasdeu, op. cit., p. 664.

81 Ibidern.

82 Radu Negra ;I originile principatalui Tdril Rornanesti (1891-1 92) si Originile

principatelor rorndne (1899), v. Dimitre Onciul, op. cit., vol. I, p. 328-428, 560-673.

53

www.dacoromanica.ro

Folosindu-se de analele rimate ale lui Ottokar de Styria pasajul captivittii lui Otto de Bavaria, regele Ungariei, la voievodul Transilvaniei
apoi la acela al Valahiei (1307-1308) precum si de mentiunea lui
Luccari pentru inceputul domniei legendarului Negru voda" la 1310,
savantul istoric plasa sfirsitul domniei lui Tihomir i inceputul celei a lui
Basarab pe la 1310 83 in sfirsit Negru vod," era socotit o personificare
mitic a originilor politice la romnii negri in Valahia Neagrg", origini ce
coinci lean cu domnia Asanestilor in Tara Romitneasca" 84.
Influenta exercitata de studiile lui Dimil re Onciul asupra rezolvrii
problemei intemeierii principatelor romane a fost covirsitoare in evolutia
istoriografiei romne moderne i contemporane, concluziile sale fiind pin
azi acceptate 88, aproape fara rezerve. In spiritul acestora, i fara discordante notabile, .Alexandru Lapedatu, loan C. Filitti si mai recent Pavel
Chihaia au analizat formarea traditiei istorice asupra intemeierii Tgrii
Romnesti 88.
Tezele lui Dimitre Onciul se regasesc si in reconstituirea istorica
a inceputurilor domniei Tnil Romnesti propus de Nicolae Iorga. Cu
o singur disociere de opinie, aparent neinsemnata, referitoare la nucleul
unificarii statale dupa Nicolae Iorgavoievodatul de la Arges 87. Opinia,
niciodata argumentat, pare sa-si afle justificarea in intima cunoastere
de catre Iorga a pamintului romnesc, a topografiei istorice i, totodat
In traditia persistent, insidioasa a inchinrii Olteniei &are voievodul
din Muntenia.
O adevarata reabilitare a traditiei istorice despre intemeierea Tarii
Romnesti a incercat la inceputul deceniului cinci al secolului al XX-lea
Gheorghe Brtianu, reabilitare intemeiata pe studiul imprejurarilor de
politicg generala, mai ales transilvang, ale descalecatului 88. In consecintele sale logice incercarea lui Gheorghe Bratianu era menita s, inlocuiasca
total scenariul sustinut de Dimitre Onciul. La sintetica formulare a ches-

tiunii puse de continutul traditiei istorice referitoare la persoana inte-

domn roman, venit aici [in Muntenia] din alta parte,

si nu din Oltenia ; domn care intemeiaza aici statul, dar nu dinastia ;

meietorului

doran cruia se inching Basarabii olteni, fosti inainte de dinsul i urmasi

dupg el" 89 - Gheorghe Brtianu a ntunit pe Negru voda", descaleetor de tug, venit din Transilvania la sfirsitul secolului al XHT-lea, alungat
de acolo in vremea luptelor interne, odat cu excluderea unor elemente
ale nobilinii romne din stgrile privilegiate ale regatului 90.

Intr-o ultima lucrare sintetica, aparuta postum (1969)

Intro-

ducere la istoria culturii romnesti" Petre P. Panaitescu s-a aplecat

el asupra chestiunii intemeierii Tarii Romnesti. Conceptia sa, marxista,

83 Ibidem, p. 634-636, n. 82, 83.

84 Ibidem, p. 673, n. 116.
" Istorta Rometniei, vol. II, p. 141-148; *tefan *tefAnescu, O. cit., p. 26-29; RAzvan

Theodorescu, op. cit., p. 137-139; G. D. Florescu, Dan Plesia, op. cit., p. 6-8.
86 Alexandru Lapedatu, Cum s-a alcdtuit tradijia nafionald despre origtnile Tdrii Romdnefti (A IINC, IL 1923, p. 289-314); loan C. FIRM op. cit.; Pavel Chihaia, op. cit.

87 N. Jorga, Gezchichte des Rumlintsches VoUces ..., vol. I, p. 197; idem, Istorta ronuinilor,

vol. III, p. 130-132, 152, 154.

88 Gheorghe I. BrAtianu, op. cit., p. 85-111.

89 Dimitre Onciul, op. cit., p. 609.
fArA pomenirea
9 Gheorghe BrAtianu, op. cit., p. 109-111; si recentele reactualizgri
predecesorului la G. D. Florescu, Dan Plesia, op. cit., p. 8, reluare a opiniei acelorasi autori
din articolul Negru Vodd
personaj istoric real (Magazin istoric", IV, 1970, nr. 8, p. 37-42);
tefan Pascu, Voievodatul Transilocutiet, vol. I, Cluj, 1972, p. 179-185.

54

www.dacoromanica.ro

utilizarea noilor colectii de documente, a cadrului general si a unor sugestii

datorate lui Nicolae Iorga i Gheorghe Bratianu, fac din schita zugravita
de P. P. Panaitescu o incercare vrednica de interes. Ea pune un deosebit
accent pe dominatia t'Atara, la Dunarea de Jos sub hanul Noqai (1266
1299). insasi tentativa lui Litovoi de pe la 1273 de a inlatura dependenta

de Ungaria a voievodatului su oltean este asociat, cu un posibil ajutor

t'Atar. Dupa P. P. Panaitescu, de la 1282 data la care as fi disparut
banii ungari de Severin dominatia lui Noqai s-a extins spre apus, un
adevrat protectorat tatar instaurindu-se asupra Vidinului i boierilor
din Krajna. Cu probabilitate, inlocuitorii ungurilor la stapinirea Severinului sint aratati aceeasi tatari. Abia diminuarea puterii apusene a tatarilor dupa infringerea i moartea lui Noqai (1299) ar fi permis ungurilor
restaurarea banatului Severinului (1307) si ar fi creat conditiile pentru
intemeierea Tarii Romnesti. Ea s-ar fi petrecut in intervalu11299-1324,
mai degrab catre ultima data intrucit dominatia tatara nu a dirainuat,
decit treptat, navlirile lor periodice la sud de Dungse contenind abia la
1321. intemeietorul, cel ce a unit voievodatele a fost, dupg, P. P. Panaitescu, Basarab, urmasul lui Seneslau in centrul de la .Arges ; de la el s-a
numit si tara Basarabia, Basarabeasc i locuitorii basarabi". ITnificarea
s-ar fi datorat necesitatilor luptei impotriva tatarilor, ofensiva purtatg,
cu succes alaturi de fortele ungare, fapt din care a rezultat legatura vasalica futre marele voievod Basarab i regale Carol Robert 91.
Venga lipsa a sirului informatiei istorice despre organizarea interna
a romanilor de la sud de Carpatii Meridionali poate fi ref'acut, macar
plauzibil, doar prin cercetarea contextului, a imprejurgrilor de politica
generar, ungara, transilvana, sud-dunreang, i bizantina, mongol (tatua)
genoveza, metoda dealtfel indicatg, i folosita mai cu seama de Nicolae
Iorga, Gheorghe Brtianu si P. P. Panaitescu. Ei trebuie s i se adauge
un model posibil al evolutiei istorice in intervalul 1273/1288-1324 compatibil elementelor cunoscute ale derularii istorice din veacul al XIII-lea
si din prima jumatate a celui de-al XIV-lea, cu recunoasterea deschis
lusa a dreptatii aforismului eminescian dup care adevarul nu resulta
din deducen i logice decit numai in matematica".
Minoratul regelui ITngariei Ladislau al IV-lea in vremea
se desfasurase razvratirea voievodului din tara Lythua a contribuit
si mai mult la generalizarea crizei regatului Ungariei, eriza izbucnita violent dup, invazia atara din 1241-1243. Cumanizarea masiva a regatului
In preajma acestei date si ulterior invaziei, incapacitatea domingsii feudale
ungare i catolice a populatiei autohtone, cit si a afluxului cuman,

incursiunile tgitare, starea de nesigurantg, s-au amplificat sub un rege

minor, dupa moartea lui Stefan al V-lea (6 aug-u.st 1272). Influenta cumana

la conducerea politicg, a regatului, deja evident sub regele Stefan 92

nu putea decit s sporeasca sub Ladislau al IV-lea, fiul sau si al unei nobile
cumane, regina Elisabeta 93.
Cumanizarea se manifesta i in cadrul organizarii militare : in razboiul cu regele Boemiei (1278), corpul de oaste al TJngariei venit in aju91 P. P. Panaitescu, Inlrodacere la Islorla callurll romaneVI, Bucuresti, 1969, p. 301-314.
92 V. l pacea din 1262 cu Bela al IV-lea incheiatA cu invoireg principilor cumani (Hurmuzaki/Densusianu, I/1, p. 300).
93 Ibdem, p. 399
cu referire atit la situatia din vremea lui $tefan al V-lea cit si la
legAturlle politice sud-est europene ale dinastiei arpadiene.

55

www.dacoromanica.ro

torul impAratului Rudolf I de Habsburg cuprindea 16 000 de cumani

(1/3 din efectivele totale)
Degradarea situatiei politice a Ungariei a afectat gray i interesele

papale din posesiunile regatului. In voievodatul Transilvaniei, in mijlocul

sporirii nesig,urantei i anarhiei, sasii se rzvrteau la 21 februarie 1277 si
atacau Alba Iulia : cei 2 000 de refugiati din biserica Sf. Arhanghel Mihail

eran arsi de vii iar odoarele jefuite 95. FAA, a se putea determina, pe
temeiul documentelor cunoscute astzi, cauzele rdzvrAtirii populatiei
saxone transilvnene, cazul este simptomatic pentru starea general&
a tgrii.
Contestat, atacat& in bunurile i beneficiile sale, Curtea papal&
a reactionat in toamna anului 1278 prin numirea episcopului Philippus
Firminus ca legat apostolic pentru regatul Ungariei i prtile Poloniei,
Lodomeriei, Galitiei, Cumaniei, Ramei, Croatiei, Dalmatiei invecinate
acesteia 96 Misiunea incredintat legatului apostolic avea in vedere atit
restabilirea drepturilor i liberttilor bisericii in vastele teritorii raentionate
In instructiunile papale, cit si o adevratA actiune de decumanizare politic&
si in moravuri, de purificare catolic6 97. Convertirea cumanilor i sedentarizarea lor pe pminturile din preajma Timiu1ui, Muresului, Crisului
Inferior si pe cursul mijlociu al Tisei, dup.& intentiile mai vechi ale regelui
Bela al IV-lea, ar fi fost menite s, rezolve problema masei de cumani,
nomazi cu corturile prin regat, s contribuie la incadrarea lor in societatea
feudal & catolic& 98.

In toamna anului 1279, la inderanul papei Nicolae al III-lea, episcopul Philippus, legat apostolic, cerceta i situatia veniturilor episcopiei
de Milcov de la hotarele ttarilor, a fratilor minoriti locuitori mtre acestia99.

Convins de dificulatile unei colaborri cu regele Ladislau al IV-lea

pentru indeplinirea misiunii sale, legatul apostolic a clutat, se pare,

resuscitarea drepturilor teutone cuprinse in diploma lui Andrei al II-lea

din 1211, confirmat in primvara anului 1280 de &Are impAratul Rudolf

I 100.

Timid, papalitatea incerca la hotarele ttarilor reluarea, pe cont

propriu, a expansionismului arpadian dinaintea invaziei din 1241. Marea

r&zveatire a cumanilor din Ungaria, condusi de Oldamyr, dux Cumanie"
terminat prin victoria ostirii regelui de la lacul Held, la nord de vrsarea
Muresului in Tisa, in anul 1280 101, a marcat sfirsitul incercrii legatului
apostolic de a influenta evolutia Ungariei si a trilor vecine 12.
Dup.& victoria de la lacul H6d, oastea regal& a intreprins o oper&
de mare anvergur pentru eliminarea oricArui focar de rezistent cumang ;
mai mult, fugarii au fost urmriti dincolo de munti, in hotarele atarilor,

uncle nu mai ajunsese nici unul dintre predecesorii tinrului rnonarh

94 Hurmuzaki/Densusianu, I/1, p. 418; pentru semnificatia neugerilor amintiti In text
garda de elit a regelui Ladislau al IV-lea v. Gyula Nemeth, Wanderungen des mongoltschen Wortes Ntilcdre Genossec (Acta Orientalia", III, 1953, nr. 1-2, p. 11).
Hurmuzakl Densusianu, I/1, p. 411-412, 518-519; Stefan Pascu, op. cit., p. 176-177.
98 Hurmuzaki Densusianu, I/1, p. 416, 417.

" Ibidem, p. 417-418, 422-423; SRH, I, p. 473.

98 Hurmuzaki/Densuslanu, I/1, P. 426-429.
99 Ibidem, p. 429-430.

1 Ibidem, p. 436, 441.

1" Ibidem, p. 444, 447, 461, 470; Gyrgy Gyrffy, op. cit., II , In loc. cit., 3-4/1964 (mai

departe citat Gy. Gyiirffy, II), p. 15, 20; SRH, I, p. 187, 471-472, II, p. 44, 209: Gy. Pauler,
op. cit., p. 372, 561.
102 SRH, I, p. 473.

56

www.dacoromanica.ro

arpadian (pro reducendis Cumanis, qui clandestine de regno nostro aufugerant, de finibus et terminis Tartarorum, quos nemo praedecessorum nostrorum pera graverat, ultra alpes collecta multitudine baronum et nobilium
regni nostri acce8issemus"103).
Aparent prin aceastA expeditie victorioasA fuseserA indeplinite

dezideratele papale referitoare la cutnani si neasteptatul reviriment al

dinastiei arpadiene fAcea misiunea legatului apostolic inutilA. In fapt,

situatia nu se modificase citusi de putin dupA 1277 sub aspectul nesigurantei interne, a depopulxii 104
Evenimentul decisiv pentru aceastA etapl a crizei a fost noua invazie
tAtarA din 1285, care, urmind cu probabilitate calea bAtut a pasurilor
nordice ale Carpatilor Orientali, a afectat posesiunile regatului Ungariei
de la est de DunArea panonic ; pinl la Pesta, dupg expresia cronicii de la
Oradea, totul a fost ars 105 O victorie impotriva ostilor tAtare in retragere

In preajma Muntilor Carpati, amintitA de cronica rimat a lui Ottokar

de Styria 106, este mai putin sigurA.
Edificiul statal arpadian, subrezit peste mAsurA in ultima jumtate
de secol, fAcea loc afirmrii unor factori locali de cristalizare a puterii.
Regele Ladislau al IV-lea insusi isi intemeia puterea pe cumanii asezati
pe cursul rnijlociu al Tisei, in mijlocul crora si-a petrecut restul vietii,
adoptindu-le, spre indignarea papalA, obiceiurile. Aici, lingA cetatea
Cheresig din apropierea Oradei, isi va afla moartea, asasinat intr-o disputA
cuman (10 iulie 1290)17.
Criza dinastic deschisl prin moartea sa nu a fAcut decit s mAreascA
anarhia din regat ; erau, dupl expresia cronicii din Bratislava, vremurile
de decAdere si desfiintare a Ungariei ( Tempore istius regis Latizlai cepit
Hurgarla def7ecti ac anichilari" los).
In acelasi timp, puterea printului ttar Noqai, personalitatea dominant a Hoardei de Aur, a atins apogeul. DupA rAsturnarea tarului Ivailo
(Lakhanas) de pe tronul Bulgariei, Noqai a impus ca nou stApinitor pe

boierul cuman Gheorghe Terter si totodatA a instaurat protectoratul

tAtar asupra frii (1280). Actiunea ofensivA a regelui Ladislau al IV-lea
In hotarele Hoardei de Aur, dincolo de Muntii Carpati, cu prilejul urmAririi cumanilor fugan, fusese pedepsitA, cu oarecare intirziere, prin a doua
mare invazie tAtarA in Ungaria (1285).
Eficacitatea controlului t'Atar asupra tinuturilor de la DunArea de
Jos in ultimul deceniu al secolului al XIII-lea se vadeste si prin supunerea
de c'tre barda de Aur a stApinitorilor de la Vidin si Branfeevo, a regatului Serbiei : in 1292 printul mostenitor 5tefan Decianski era ostatic la
ttari 109. Intreruperea sirului banilor ungari de Severin dup' 1291 110,
1" Hurmuzaki/Densusianu, I 1, p. 485.
1" I bidem, p. 442.
1" SRH, I, p. 213, v. si p. 472; Hurmuzaki Densusianu, I 1, p. 461, 462, 491, 502.

1" Adolf Armbruster, Romdnil ln cronica fui Ottokar de Sfiria: o nouei inlerprelare(Studir,
XXV, 1972, nr. 3, p. 467). Cf. totusi pentru victorli locale Hurmu7aki/Densusianu,I 1, p. 502.
107 SRH, I, p. 213; SRH, II, p. 45.
108 Ibidem.

1" G. I. Brgtianu, Recherches sur V icina et Cefalea Albei , Bucarest, 19,5, p. 39.

1" Hurmuzaki/Densusianu, I/1, p. 519.

57

www.dacoromanica.ro

dup invazia din 1285 si in preajma mentiunii certei dorainatii ttare in

Serbia, pare s reflecte aceeasi evolutie a puterii printului Noqai de-a
lungul cursului inferior al Dunrii
Chiar acum la 1290, potrivit traditiei cronicAresti muntene, intre
Ungaria arpadian organizat sub ultimul rege al primei dinastii, Andrei
al III-lea Venetianul" (1290-1301), si puterea ttar a lui Noqai, s-ar
fi infAptuit intemeierea" Trii Romnesti prin desclecatul lui Negru
vod", venit de peste munti din FAggras si Amlas
Indiferent de chipul cum vi-au imaginat cronicarii veacurilor XVI
XVII intemeierea unui principat ceea ce I./mine de analizat din relatrile
lor este momentul istoric al constituirii domniei Trii Romnesti. Cu alte
cuvinte, ar fi de determinat compatibilitatea aparitiei domniei romnesti
la sud de Carpatii Meridionali la inceputul ultimului deceniu al ecolului
al XTTT-lea cu imprejurarile de politica general sud-est euroi eana ale
aceste perioade. Posibilitatea maturizhi catre 1290 a lumii voievodale
romneti pina la cristalizarea monarhica a fost respinsa de Petre P. Panaitescu, pe temeiul saruintei dominatiei ttare In aceasta regiune ; abia,
dup 1299 moartea lui Noqai i se pgrea acceptabil inceperea,
luptei pentru intemeierea statului muntean", incheiat mai probabil cAtre
1324 112 Rezolvarea propus acord'a. un rol important momentului prbusirii cirmuirii hanului Noqail apreciat drept o diminuare a presiunii
Hoardei de Aur la Dun'area de Jos.
In fapt, disparitia lui Noqai nu a insemnat cleat instaurarea autonecontestate a hanului legitim de la Sarai, Toqta (1290-1312),
asupra tuturor teritoriilor ui gfrilor dominate sau controlate de Hoarda
de Aur. Nu exista incg, suficiente documente pentru a afirma un dezinteres
al hanilor de la Sarai pentru Dunrea de Jos ; dimpotriv, insvi Bulgaria

lui Teodor Sviatoslav (1300-1321) a continuat s fie o anexa, a imperiului mongol" 113
Prezenta politico-militar a ttarilor de-a lungul Dungrii de Jos
a continuat s se manifeste i in vremea hanului Ozbeq (1313-1342) :
amenintarea i desfasurarea raidurilor scitilor paristrieni" ping in Tracia,
amintite de Nicefor Gregoras 114, dovedesc interesul Hoardei de Aur in
aceste tinuturi.Un element hotritor pentru sustinerea ntririi autorittii
mongole este situatia Vicinei bizantine, tolerat, apoi amenintat si in
cele din urm cucerit de ttari, pentru a constitui, &are sfirsitul domniei
lui Ozbeq, punctul cel mai indeprtat spre sud-vest al imprtiei Hoardei
de Aur 115. Descoperirea unui portulan italian, cu pretioasa indicatie a
distantei in mile dintre gurile Dunrii i Vicina 116, permite astzi aprecierea mai sigur a extinderii controlului Hoardei de Aur pin, in zona
Oimpiei Brganului 117. Variatiile nesemnificative si insuficient cunoscute

ale dominatiei mongole (tame) nu pot constitui deci reperul sigar pentru
111 Cf. P. P. Panaitescu, Introducere la istoria culturii romdne$1i, p. 306-307.
112 lbidem, p. 305, 308, 310.
113 N. Iorga, Momente istorice (AARMSI, s. III, t. VII, 1927, p. 103-104).
114 FHDR, III, p. 510-517 (anii 1321, 1327, 1337, 1351).
115 G. I. Bralanu, op. cit., p. 62-67.
116 E. Todorova, More about Vicina and the W est Black Sea Coast (Etudes balcaniques", 2, 1978, p. 124-138).
117 Repre7intA transpunerea pe teren a celor 200 de mile indicate de portulan, desigur
cu un oarecare grad de aproximatie, oricum excluzindu-se vechile localizari ale Vicinei de la

Mein la gurile Dunaril.

58

www.dacoromanica.ro

determinarea cronologica a intemeierii Tarii Romanesti. Dealtminteri o

astfel de abordare a problemei este metodologic supusa cau.tiunii : nimic
nu indreptateste negarea posibilit4ii intemeierii" chiar si In conditiile
dominatiei ttare 118 Exemplul contemporan al lui Ivan Danilovici Kalita,
marele cneaz de la Moscova (1325-1341) prin gratia i yarliq-ul hanului
Ozbeq 119, dovedeste compatibilitatea dezvoltrii statale cu dominatia
tb,tara.

Din analiza imprejurarilor transilvanene ale intemeierii", Gheorghe

Bratianu a sugerat ipoteza veracittii traditiei istorice. Participarea romanilor la adunarea strilor transilvane, convocat de regele Andrei al III-lea
inainte de 11 mute 1291 la Alba Iulia 12/3, inlocuirea lor cu cumanii la
urmatoarea congregatiune a ordinelor din 1292, ca seinn al unei evidente
scaderi i discriminari, au fost considerate de Gheorghe Bratianu temeiurile posibile ale descalecatului", ale mutarii centrului politic din Fagaras
la sud de Carpati 121.
De la constatarile mai vechi ale lui loan I. Nistor relative la cauzele
emigrrilor romnesti din Transilvania incalcaxea drepturilor taranilor
asupra pamintului stapinit de ei din mosi stramosi 122 -, s-a ajuns la
elaborarea unui cadra general transilvanean de rscoale trnesti impotriva feudalitatii cotropitoare, menit s5, explice traditia cronicareasca a

descalecatului" i intemeierea Trii Romanesti printr-o mare bejenie

peste munti care sfirsitul secolului al XIII-lea 123.
Strict cronologic, intimplarile din Transilvania nu justifica data
traditionala 1290 a descalecatului" Tarii Romanesti, petrecut inainte ca romanii sa fi fost exclusi dintre starile privilegiate transilvane
ca presupusele revolte taranesti din sudul voievodatului sa fi atins
momentul culminant al masivei bejenii sud-carpatice.
Din istoria regatului Ungariei si a voievodatului Transilvaniei catre
1300 se poate repine doar declinul puterii regale, intarirea unor autoritati
particulariste In mijlocul strii generale de nesiguranta. Desi asertiunea
se justific pentru Transilvania 'magi' perioade a voievodatului lui Ladislau
Kan (1294/1295-1315) 124, pozitia sa politica in sud-estul Europei este

departe de a fi lamurita cum se cuvine ; ar fi totusi de amintit faptul ca'

In Transilvania trebuie &Ali fi gasit primul refugiu aqa, fiul lui Noqai,
partizanii si urmariti de hanul Toqta 123.
Din curtea sa fortificata de la Deva, voievodul Transilvaniei a incercat

sporirea averii sale personale, prin felurite cotropiri, manevrind prudent

In cele externe, intre pretendentii la coroana Ungariei, cu scopul transparent al acapararii ei pentru sine. Episodul caracteristic al acestei politici

este arestarea de catre voievodul Ladislau a regelui Otto de Bavaria

captivitatea acestuia la romni (1307-1308).
112 G. I. BrAtianu, Une enigme et un miracle historique: le peal)! roumain, 2e Cdition,
Bucarest, 1942, p. 202; v. si P. P. Panaitescu, Mircea l'Ancien el le ta a es (RHSEE, XIX,
1942, nr. 2, p. 438 439).
112 Histoire de l'U.R.S.S., sous la direction de A. PankratoN a, vol. I, Moscou, 1948,
p. 113 115.
1-0 Hurmuzaki/Densusianu, I/1, p. 510-511.
121 G. I. Br:alarm, Tradilia istoricd, p. 105-106.
122 Emigrdrile de peste munli (AARMSI, s. II, t. XXXVII, 1914 1915, p. 818).
1-3 St. Pasea, Voievodatul Transilvaniei, I, p. 179-185.
124 DIR, Introducere, I, p. 500.
125 Cf. G. I. BrAtianu, Recherches, p. 39.

59

www.dacoromanica.ro

Descrierea destul de amInuntitg a peripetiilor captivitgtii, datoratg.

cronicii rimate a contemporanului Ottokar de Styria, a deschis o lungl
controversg istoriograficg, Inc& de la prima punere in valoare a izvorului
In 1871. 128 Comunitatea romneascg unde s-a petrecut detentiunea regelui

Otto a fost localizat rind pe rind in aproape toate tinuturile de frontierg.

sau hmitrofe Transilvaniei : Hateg Oltenia (1898, Bogdan PetriceicuHasdeu), voievodatul de la Arge al lui Tihomir" (1899, Dimitre Onciul,
N. Iorga 1937), Moldova (1926, Ilie Minea), Maramure (1945, Emil C.
Lgz'grescu.)

O cercetare recentg a textului german al cronicii rimate a lui Ottokar

de Styria a rectificat amgnuntele captivitgth printului bavarez i a propus
o noug localizare a comunitgtii romneti unde fusese captiv : tara Fgggravului (1972, Adolf Armbruster 127). Ipoteza ar fi importantg in primui
rind spre a evidentia situatia trii romneti a FAggraului in raport cu
voievodatul Transilvaniei la inceputul secolului al XIV-lea. Noua inter-

pretare a pasajului cronicii lui Ottokar de Styria ridicg insg neapgrat

problema relatiei dintre aceastg targ, romilneascg nord-carpaticg i organizarea politicg de pe versantul sudic al aceloravi Carpati fggrgani. in

acest sens marturiile izvorului styrian ar fi un argument in favoarea

modalitgtii de descifrare a traditiei istorice a descglecatului" Tgrii
Romnevti, propusg de Gheorghe Brgtianu 128.

Reconstituirea realittilor istorico-geografice ale zonei in discutie

este complicatg ins prin mgrturia singularg a pietrei de mormint a comitelui Laurentiu de Cimpulung din anul 1300 ( Anno Domini MoCCC0
Hic sepultus est Laurencius de Longo Campo pie memorie"129). Expli-

cata variat de la un comitat maghiar prelins" la sud de Carpati in

depresiunea Cimpulungului pina la prezenta In aceastg avezare a unei

reduse comunitti sgsevti condusg Insg de un greav (comite) 130 mgrturia

pietrei tombale se potrivevte in chip surprinzator cu notatia cronicgreaQcg :
Radul Negrul voevod mare herteg pre Amla i pre F'ggrav, ridicatu-s-au

de acolo cu toatg casa lui i cu multime de noroade : runagni, papista;si

safi,, de tot feliul de oameni, pogorindu-se pre apa Dimbovitii" (subl.
Nu poate fi exclusg existenta in cadrul organizgrii politice romnevti de

la sud de Carpati a unei functii administrative locale, la Cimpulung,

exercitatg de un demnitar numit In limba bisericii sale comes".
Persoana conducgtorului politic din aceste tinuturi a fost identificatg uneori cu Tocomer (Tatomer, Tugomir, Tihomir), tatgl marelui

voievod Basarab I. Cum insg diploma angeving din anu11332 care-1 amintevte pe Tocomer nu-i asociazg demnitatea de voievod vi nici nu-1 arat
decedat la aceastg data, este mai plauzibil ca Basarab I sg fie considerat
intemeietorul eponim al dinastiei Tgrii Romneti.

O lumin'g 16muritoare asupra intemeierii ar fi putut arunca, intreprinse desigur cu alte metode, primele cercetgri arheologice de la biserica,
Sfintul Nicolae Domnesc din Curtea de Arge 131 Dupg remarcabila ipotez1 a lui Aurelian Sacerdoteanu (1935), confirmatg de recentele g'pturi
126 A. Armbruster, op. cit., p. 464.

473-483.
129 Tradifia istorictl, p. 98-111.
129 N. Iorga, Studii $i documente, I II, p. 273.
127 Ibidetn, p.

13 Cf. in ultima vreme C. C. Giurescu, D. C. Giurescu, op. cit., p. 263; Pavel Binder,
Din nou despre Comes Laurentius de Longo Campo" (SCIA, seria Arta' plasticii, t. 22, 1975,
p. 185 188).
131 D. Onciul, op. cit., vol. I, p. 634.

60

www.dacoromanica.ro

arheologice, pe locul actualei biserici s-a aflat un ilea de cult mai vechi,
ce funciona la inceputul secolului al XIV-lea 132 Potrivit arnintitei ipoteze,
acestei biserici i-ar fi apartinut i celebrul mormint domnesc cu pafta. Din

pcate, in stadiul actual al cunostintelor, analiza inventarului acestui

mormint nu confirma o datare anterioara mijlocului secolului al XIV-leaI33.

Dupa, sursele cunoscute astazi itininci seama de toate interpretarile

propuse, o concluzie transanta privitoare la directia geografica din care

s-a pornit intemeierea" Tara Romanesti, a detaliilor i cronologiei acestui
proms, este inca' prematura. Paradoxal ins, stiri occidentale din secolele

XTTI XV, referitoare la romanitatea romnilor, arunca lumini noi

asupra controversatului Negru Tea". Este vorba anume de desemnarea

de catre analistica venetiana, din preajma anului 1300 a romanittii (Mitre

Rutenia i Tisa, a romanilor nord-dun'reni, sub formula Colonia Nigrorum Romanorum" (colonia romanilor negri) 134. Ea corespunde de altminteri nomenclaturii geografico-politice a cronicilor ilkhanide conk mporane (vezi de pild Djanzi 'ot-Tevarikh 1 Summa istoriilor a lui
od-Din) potrivit carora romnii din tinuturile carpatice erau numiti Ka,ra
Ulagh (Vlahi negri), popor ulagh (vlah, romanic)
Nu ar fi deci exclus ea asocierea inceputurilor statului a toata Tara
Romaneasca cu legendarul Negru voda" consemnata in diplomele
veacului al XVI-lea, cunoscuta i traditiei istorice de la nord de Carpati,
din Tara Fagrasului s reprezinte un mit etiologic. Conform acestuia,
tara romanilor Colonia Nigrorum Romanorum", adic a romanilor
negri" Ii tragea originile organizarii politice medievale, descalecarea",
de la un principe Negru. Dealtfel, tendinta unor explicatii personificatoare
ale etimologiei numelor popoarelor este comuna analisticii medicvale.

Spre deosebire de izvoarele sud-slave, care numeau principatul

romnesc din Carpatii Meridionali si de la Dunarea de Jos Tara Basara-

beasea", Basarabia", si pe locuitori basarabiti", dupa intemeietorul

dinastiei, traditia 1oea1

ca i aceea mongola sau tarcica (vezi osmanicele Kara Iflak, Kara Bogdan) a cultivat eu indratnicie mitul lui
Negru voda", ignorind pe Basarab L Caci semnificatia mitului este mult
mai larga," decit aceea a intemeierii statului ; voievodul Negru este organizatorul politic al tuturor romdnilor nord-danubieni din colonia romanilor negri", a romanitatii carpato-dunareano-pontice, succesoare pe aceste
meleaguri a Imperiului roman. Traditia lui Negru voda" nu are nimic a

face en nedovedita domnie a Asanestilor in Tara Romneasca propus

de D. Onciul.
Contaminarea in secolul al XVII-lea a mitului lui Negru voievod"
cu amintirea lui Radu I (circa 1377-1383) posibil supranumit Negru",
132 Aformintul de la Arges st zidirea Bisericii domnestf (BC,AII, XXVIII, 1935, p. 6-11);
N. Constantinescu, Curtea domneasca din Arges, probleme de g nezd si evoluf le (BMI, XL,

1971, nr. 3, p. 14-23).

133 G. I. Bratianu, Les bijoux de Curtea de Argesch et leurs elements germaniques (BSHAR,

XI, 1924, p. 20 54); Cristina Anton-Manea, Giirtelschnalle aus der Kirche St. Nicolas von
Curlea-de-Arges, In Die Parler. Europtiische Kunst unter den Luxemburgen, vol. II, Kln,
1978, p. 476.
134 s. Iosipescu, La Colonia delli Romani Negri che dicono Valacchi" La romanite
des Roumains dans la conscience europenne du xive sicle (RRH, t. XVIII, 1979, nr. 4,
p. 673-685); pentru analele ilkhanide v. A. Decei, Invazia tedarilor din 1241 42 In linuturile
noastre dupd Djamrot
Tevarikh a tut Fzl ol-Lah Rtisid od-Din, in Relalii romno-orientale.
Culegere de studii, Bucuresti, 1978, p. 204-208. Nu este de exclus nici apropierea aparitiei capetelor de negri in stemele medievale atribuite Tdrii Romftnesti de Levinus Hulsius aceleiasi

origini a mitului lui Negru vod4", idee sugerlt5 de Ancl Radu.

61

www.dacoromanica.ro

a indreptat cercetarea
istorica pe o pista falsa si a compromis credibilitatea existentei unui
personaj istoric real : primul doran a toata Tara RomAneasca din jurul
anului 1300, precursorul lui Basarab I, intemeietorul dinastiei. Mitul
lui Negra voda" dovedeste totodata persistenta in mediul romanesc
a traditiei romanitatii, a dainuirii coloniei romanilor negri in mileniul
dupa cum socotea si Bogdan Petriceicu Hasdeu

intunecat.
Numele lui Basarab I este pomenit pentru prima data intr-o diploma
a regelui Carol Robert deAnjou din august 1324, in legatur cu soliile la

acest voievod transalpin indeplinite cu credinta si lauda de magistrul

1VIartin, fiul lui Bugar, comite de Salaj (in deferendo pluribus vicibus

nostras legaciones ad Bazarab, woyvodam nostrum Transalpinum, ubi sue

legacionis officium fideliter et laudabiliter adimplevit" ) 133. La aceasta data,
marele voievod Basarab I recunoscuse suzeranitatea regelui ; potrivit

literei diplomei, el era numit de monarhul angevin woyvodam nostrum

Transalpinum". Momentul este important atit in evolutia raporturilor
reciproce romno-ungare, cit i pentru a urmri insusi procesul consolid'axil dinastiei angevine in posesiunile regatului Ungariei, plecind de la

vremurile cind, minor, la Buda, regele Carol Robert nu era,

dupg,

caracterizarea Cronicii monacense, decit un zero" ( eodem tempore, cum

Karolus puer Bude residerat, rex quasi cyfra" ) 1 36. Acest lung proces
de restaurare a autoritatii monarhice in Ungaria, dupa modelul franconapolitan al dinastiei angevine, explica situatia marelui voievodat al Tarii
Romnesti constatat documentar la 1324.

Angajarea procesului de restabilire a autoritatii regale, datorat

cardinalului Gentile, legatul papal in Ungaria i partile Poloniei, Lodomeriei, Galitiei, Cumaniei, Serbiei, Ramei, Croatiei, Dalmatiei vecine
acesteia, nu a inceput decit in 1308 137. O revenire in folla a puterii ungare

In intreg Banatul Severinului prin instalarea la 1307 a unui ban, Teodor

de Woytech 138, este o supozitie care nu se confirma documentar ; dealtfel
nu este sigur nici macar faptul c titulatura se referea la aceastazoni
tncreOcrrIfieg 133

ca urmare a unui acord incheiat in extreAbia la 27 august 1310

mis cu voievodul Transilvaniei Ladislau Kn, detinatorul coroanei atribuite Sfintului stefan al Ungariei, la 8 aprilie acelasi an Carol Robert
deAnjou putuse fi incoronat la Alba Regala, dar evenimentul nu a fost
insotit de o restabilire a controlului regal in posesiunile unpre de la est
de Tisa. Aici continuau O, domine familiile Borsa in comitatele Bihoi Kn in voievodatul
rului, Szabolcs, Satu Mare, Crasna i Solnoc
Transilvaniei. Dei in prim'vara anului 1315 ante 13 mai 143 regele
a izbutit s demita pe Ladislau Kn, autoritatea monarhica a continuat
s'a fie precara in voievodatul Transilvaniei.
In primavara anului 1316 fostul comite palatin Kopasz din familia
Borsa a concentrat fortele antimonarhice printre care si ale fiilor
fostului voievod Ladislau Kn intr-o mare ofensiva, care cauta sa se
concerteze cu interventiile externe : a printului pretendent A.ndrei de
138 DRH, D, I, p. 36.

138 SRH, II, p. 84.

137 Hurmuzaki Densusianu, I 1, p. 565-571; SRH, I, p. 486.
1 8 P. P. Panaitescu, Introducere la islorla cultura romlIneW, p. 308,
138 Totusi concentrarea posesiunilor familiel In aceastA zonA ar putea constitui, eventual,

un Indlciu.
1" CDHA, I, p. 380 (quondam woyvodam").

62

www.dacoromanica.ro

Galitia, stranepot prin femei al regelui Bela al IV-lea, a suveranului sirb

*tefan Urog al II-lea, ruda prin alianta a familiei Kan, si a puternicului
feudal din nord-vestul Ungariei, ireductibilului Matei Csak de Tredein 141
Esecul lui Kopasz Borsa in batalia, de la Debretin in fata ostirii regale
conduse de comitele Dausa (Dozsa 7) si capturarea sa in cetatea Piatra
(Solyomkeu) 142 in acelasi an, nu au marcat sfirsitul razvratirii
In tinuturile de la est de Tisa i in Transilvania.
Numirea
in vara lui 1318 143 a lui Dausa, fiul lui Andrei,
invingatorul de la Debretin, la cirma voievodatului i ca jude delegat in
comitatele Bihor, Crasna, Solnoc, Szabolcs i Satu Mare, foste ale familiei
Borsa, anunta intentia regelai de a continua politica de fort'a in zona
amintit.
Aceasta lenta si dificil a actiune de recuperare a regatului, in mijlocul mobilelor constelatii politice ale reprezentantilor nobilimii din posesiunile regatului Ungariei, lamureste contactul relativ tirziu futre monarhia angevina si Tara Romneasca.
Studiile consacrate inceputurilor acestor legAturi 144 au abordat
chestiunea pe temeiul situatiei Banatului de Severin, socotit a fi fost cheia
raporturilor dintre cele doul state 145. Concluziile amintitelor studii provin
din analiza textelor a patru documente, din 23 octombrie 1317, 16 martie
1322, 26 iulie 1324 si 17 martie 1329, primul i ultimul transumpturi in
diploma regelui Ludovic de Anjou din 17 aprilie 1347 146; ele amintesc
raspratesc credincioase/e slujbe ale fii/or comitelui Nicolae, fiul lui Iwanka
din neamul Bolug. Metoda folosita in critica actelor din 1317, 1322 Si 1329
se bazeaza pe principiul mniruirii slujbelor sau faptelor de arme conform
desfasurarii lor cronologice ceea ce este probabil, dar nu cert, mai cu
seama in cazul de fata, al pastrarii documentelor in transporturi Si a unui

numr mai mare de benefician.

Dup5, actul din octombrie 1317, inainte de aceasta data avusesera

loc : batalla, ostirii regale cu trupele fiilor fostului palatin Amadeu Aba,

cunoscuta victorie a regelui Carol Robert

si ale lui Matei Csak de Tren6in
de la Rozgony / Rozhanovce (15 iunie 1312) 147 9 O lupta a unui corp
regal sub cetatea Mehadia stapinita de necredinciosul loan, fiul banului
Teodor de Woytech, sustinut de despotul de Vidin i, in fine, confruntarea

regalistilor" cu necredincioii fii ai fostului voievod Ladislau Kan sub

cetatea Deva 145.
Diploma din 16 martie 1322, futre ai &ami benefician i este Dionisie,

castelan de Jdioara i Mehadia, unul dintre fiii comitelui Nicolae al lui

Iwanka, adauga, dupa evenimentele militare din 1312, o lupt a fortelor
regale cu necredinciosii fii ai fostului ban Heinrich Heder sub cetatea.
141 BAlint }Minan, Gil Angioini di Napoli in Ungheria, 1290-1403, Roma, 1938, p. 124

125 (cu datarea eronatA 1317).

142 Ling. $inteu (CrIsana), v. Coriolan Suciu, Diclionar al localitdfilor din Transilvania.

I II, [Bucurestlj, 1967-1968, sub voce.

143 DIR, Introducere, I, p. 114/500 (indoielnic).

144 M. Holban, 1962, 1967; idem, Despre raporturile lui Basarab cu Ungaria angevind.

(Studll", 20, 1967, nr. 1, p. 3-43); Gy. Gyrffy,

142 De remarcat totui restabillrea probabil a autoritiltii regale In Hateg la 1315
(Documenta Valachorum, p. 50).
144 Gy. Gyrffy, II, p. 542, 552.
147 SRH, II, p. 49.

142 Gy, Gyrffy, II, p. 547-548.

63

www.dacoromanica.ro

Megerinche (Medjura6a), apoi ( preterea" ) rAzboiul cu oastea regelui

Stefan Uroil al II-lea Milutin i cucerirea de regaliti a cet&tii Deva de la
rebelii fii ai fostului voievod Ladislau Kn 1.
In sfirlit, diploma din 27 martie 1329, aviad printre benefician i pe
acelaqi Dionisie, mare stolnic, castelan de Mehadia i Haznus (Novi
Beej 159, fiul comitelui Nicolae, amintete meritele deosebite ale acestuia :

ocuparea cet&tii Guren din Bulgaria baz6 de actiune a despotului"

de Tirnovo impotriva posesiunilor Ungariei
i apgrarea cu succes din

cetatea Mehadiei (in confinio existente") a hotarelor regatului impo-

triva atacurilor bulgarilor, ale voievodului Basa,rab al Tgrii Romneti,

a regelui schismatic al Serbiei i a tAtarilor 151
Pentru a completa i corobora datele, se invoc5, i diploma, de mult
cunoscutl 1529 a regelui Carol Robert pentru Martin, fiul lui Bugar, comite
de S6,1aj, care pomenete expeditia regalg spre Zagreb, o alta soldatl
prin recuperarea ceatii Mehadia de la loan, fiul banului Teodor, lupta
de la frontierele Ungariei contra atacului otirilor germane i boeme,
In sfirOt solitle purtate cu succes la Basarab al phi Romneti, numit de

rege aici voievodul nostru".

Concluziile celor doug abordAri esentiale ale acestor documente

sint cu totul diferite. Pentru Gyrgy Gyrffy, banatul Severinului a
fost stApinit pin in 1316 de banul Teodor de Woytech i de despotul

de la Vidin ; a urmat apoi instalarea lui Dionisie, fiul comitelui Nicolae,

drept castelan de Jdioara i a lui Basarab ca voievod al regelui in Tara
Romilneasa," i in fine numirea aceluia0 Dionisie castelan de Mehadia,
cel mai probabil in 1321 153.
Cu dreptate Maria Holban a respins desfurarea evenimentelor imaginat5, de Gyrgy Gyrffy. Dupg, convingerea sa, cetatea i jum'alatea occi-

dentalA a Banatului Severinului se aflau, in intervalul analizat 1316

1322 , in stApinirea voievodului Basarab ; Mehadia a fost recuperatA
de rege dup6 1317 i inainte de martie 1322 ciad Dionisie este atestat
castelan al cet4ii, nucleul voit de regalitate pentru restaurarea teritoriall
a intregului banat 154.

In amnunte, datI fiind folosirea unui num'a'r restrins de docurn ente,

cronologia evenimentelor militare ale anilor 1310-1322 ai domniei lui

Carol Robert deAnjou, propus de fiecare dintre cele dou studii, este
amendabila. Evenimentele militare din 1312, amintite de documentele
din octombrie 1317 i martie 1322, slut mai bine cunoscute 1E5 i pot constitui u punct sigur de plecare. E peditia regalg, spre Zagreb este plasatA

In vara lui 1316 156 sau prin 1322" impotriva banului Mladen Subi 157.

Dar cum In documentul din iulie 1324 158 expeditia spre Zagreb este plasan,"
148 Ibidem, p. 548-549.
158 Identificares lui Janos Karacsonyi este modfficata in chip ciudat de Gy. Gyrffy, II,
p. 551, n. 77, daca se tine seama de departarea dintre cele doua localitatt.
151 Gy. Gyrffy, II, p. 551 552.
152 CDHA, II, p. 150 151; Hurmuzaki Densusianu, I/1, p. 591-592; DRI-I, D, I,
p. 36 37.
153 Gy. Gyrffy, II, p. 539 542.
154 M. Holban, 1967, p. 6-8,14.
Bt.

155 SRH, I, p. 487-489, II, p. 284; Gyula Krist, Csk Mt tartomnydri hatalma,
apest, 1973, p. 197.
156 Gy. Gy6rffy, II, p. 540.
1 7 M. Holban, 1967, p. 9.
158 Hurmuzaki/Densusianu, I 1, p. 592.

64

www.dacoromanica.ro

inainte de recuperarea Mehadiei, atunci ea nu poate fi decit anterioara

anului 1322 and acest din urma eveniment se produ.sese 162. Ea nu poate

fi deci pus a in legatur cu prezenta curtii regale la Zagreb in toarana

anului 1322. Datarea in vara anului 1316 se datoreste unei confuzii a
autorului intre lupta de sub cetatea Mehadiei pomenita in actul din
octombrie 1317 i inski cucerirea acesteia, amintita in diploma din
iulie 1324. Mentiunea din 1324 a expeditiei oOirii regale catre Zagreb
pare insa sa se ref ere la campania dincolo de Drava, impotriva fiilor banului necredincios Heinrich Heder ; ea se plaseaza cronologic inaintea rebeliunii fostului comite palatin Kopasz Borsa 16, declanat., in primavara
anului 1316, si tot la aceasta se refera cu probabilitate, regele Carol Robert

In diploma sa din 16 septembrie 1314 pentru fili comitelui Germanus

(et specialiter in eo quod cum nos pro assumpmenda potencia nostra et
recuperandis terris nostri exercitum nostrum contra filios Herrici ad partes
ultra _Drawam exisientes transmississemus"161).
Datarea expeditiei impotriva fiilor fostului ban al Slavoniei, dincolo
de Drava, eventual spre Zagreb, este posibila i printr-un document din

1317 amintind captivitatea vreme de trei ani a unor partizani ai regelui

In miinile fiilor banului Heinrich 162. Este deci posibil ca magistrul Martin,
fiul lui Bugar, al diplomei din iulie 1324 sa se fi remarcat in aceasta expeditie regala din 1314. Precizarea anuleaza deci folosirea acestei mentiuni

pentru datarea luptei de la Mehadia In cursul anului 1316 si acelei de la

Deva in vara lui 1317 163. Nu poate fi exclusa insa asocierea acestor evenimente cu marea rebeliune a fostului comite palatin Kopasz Borsa izbucnit in primavara anului 1316, dar din inSUi textul documentului regal
de la 23 octombrie 1317 rezult c ping' la acea data ofensiva angevina,
victorioas irapotriva principalelor forte rebele 1649 nu avusese succesul

scontat nici la Mehadia i nici la Deva.

Rebeliunea fostului palatin Kopasz se complicase cu interventia
straina solicitat de razvratiti ; dup propria marturie din ianuarie 1317
a regelui Carol Robert in nostri regimini contemptum, et honoris regiti
preiudicium, extranei principis et alieni domini ut nos in, nostris processibus inpedire possint et turbare, auxilium et subsidium invocans, potenciam
extraneam in nos et regnum, callida suggescione, et induccione dolosa, introducere volens"

166.

Intre cele mai grave complicatii externe izvorite din rebeliunea

anilor 1316-1317 a fost ra.zboiul sirb incheiat prin campania ostirii conduse de regele Carol Robert din toamna anului 1319. Dupa trecerea Savei,
impotriva trupelor regelui Stefan 1Tro al II-lea carui i se alaturasera
160 La 16 martie 1322 Dionisie Szcsi era deja castelan de Jdioara i Mehadia (Gy,
II, p. 548).
160 CDHA, II, p. 128.

Gyrffy,

161 Ibidem, I, p. 363.

162 Ibidem, p. 426-427.

163 Gy. Gyrffy, II, p. 539-540.
163 Document de la 31 mai (CDHA, I, p. 429) pentru magistrii Ivan 0 Simon, fill

lui Egidius, care se remarcaseril specialiter in eo (expeditio) quod cum diebus preteritis,
contra Kopoz et Beke filios Thome". Regele se afla atunci la Timisoara.
166 CDHA, I, p. 412.

65
5 - 0. 742

www.dacoromanica.ro

si rebelii din Ungaria, intre care Lothardt, fiul lui Dionisie, fiul lui Lothardt
din neamul Guthkeled 166, ostirea angeving a urcat pe 1.1111 Kolabara 167,
ofensiva sa permitind restaurarea banatului de Ma6evo.

Su.ccesul angevin din 1319, imediat comunicat curtii pontificale

avignoneze 168, a fost urmat de reluarea actiunii de recuperare regala In
sud-estul Transilvaniei : mentionarea la 1320 a lui Dionisie Szcs, fiul
comitelui Nicolae, fiul lui Iwanka, drept castelan de Jdioara pare sg indice
concentrarea efortului de-a lungul culoarului Timis Cerna. Oricum, la 16
martie 1322 aeelasi Dionisie Szcsi era si castelan al Mehadiei 169. Recuperarea Mehadiei de sub stgpinirea rebelului loan, fiul banului Teodor

Woytech, se datorase eforturilor comitelui de Sglaj, Martin, fiul lui

Bugar 1" Dupg eronologia relativg a documentului, evenimentul avusese

loe inainte de participarea comitelui Martin la luptele cu mai multe ostiri
germane si boeme care atacaser'g frontierele Ungariei 171 i a soliilor comitelui Martin la voievodul Basarab, toate anterioare lui iulie 1324, data
emiterii actului. Stabilirea unei cronologii absolute a luptelor cu germanii
si boemii ar fi deci de o mare insemngtate pentru racordarea tuturor evenimentelor. Cum in octombrie 1317 Mehadia nu fusese incg ocupatg 172,
intervalul desfsurgrii luptei cu germanii si boemii poate fi restrins la post
octombrie 1317 ante iulie 1324. Citeva documente pomenesc insg.
un atac al teutonilor cum iota potencia eorum", veniti la cererea rebelului
Andrei, fiul lui Grigore, atac indreptat impotriva cet'tii Kanisza, inainte
de septembrie 1321 173. Dupg cronologia relativg a unei diplome regale
angevine din 29 martie 1323, atacul teutonic pornit din Austria se situeazg, intre campania ungarg In Maevo FA evenimentele imediat posterioare
mortii vestitului necredincios Matei CsAk de Tren6in 174, deci dupg toamna

lui 1319 fg anterior primgverii anului 1321 175. In stadiul actual al documentgrii este dificil de spus altminteri cleat ipotetic dacg acest atac teuton
este acela la care se referg documentul din iulie 1324. Cu probabilitate se

poate Ina exclude desfgsurarea unei invazii boeme peste frontierele

ITngariei, a-Ma vreme eft functiona alianta 1ntre loan de Luxemburg,
regele Boemiei (1311-1346), si Carol Robert de Anjou, consfintitg prin
cgsgtoria aeestuia din urmg cu Beatrice de Luxemburg, sora suveranului
boem (1318-1319)178. Pe de altg parte, este putin probabil ca impgratul
coregent Frederic ce! Frumos de Austria (1314-1330) sg fi tolerat invadarea frontierelor Ungariei In anii 1321-1322 ai aliantei sale cu regele
Carol Robert 177, aliantg ce va conduce la dezastrul comun de la Miihldorff
din 23 septembrie 1322, In fata ostirii bavarezo-boeme 178.
Documente din 27 aprilie 1324 (CDHA, IT, p. 128-129).1
167 CDHA, I, p. 532 533.
168 Georgius Pray, Annales Regum Hungariae, vol. II, Vindobonae, 176i, p. 14. Macedonia pomenitA aici este o eroare evidentA, Hind vorba de Ma6vo.
168 Gy. Gyrffy, II, p. 548.
170
I/1, p. 592.
171 lbidem.

Gy. Gyrffy, II, p. 548.

1" CDHA, I, p. 627-628.
174 CDHA, II, p. 69-71; v. si CDHA, I, p. 124.
172

174 Mathias CsAk a murit la 18 martie 1321 (G. Krist6f. op.

nare a lui AntAl P6r).

c(t.,

p. 16

176 La finele lui iulie 1319 regina era incA in viatA (CDHA, I, p. 530).

dupA determi-

177 G. Pray, op. cit., p. 15, 18.

178 Este mal putin probabil un atac bavarezo-boem asupra Ungariel inainte sau dupA
lupta de la Milhldorff la care ar face aluzie documentul din Julie 1324.

66

www.dacoromanica.ro

SchiMbarea orientarii politice a lui Carol Robert de la alianta boemoluxemburghez' la aceea polona, intarita prin castoria suveranului angevin
cu Elisabeta, fiica regelui Wiadislaw Lokietek, in 1320 179, face posibill

datarea atacului teutono-boem in chiar acest an i, coroborind cu documentele citate mai sus, anterior primaverii lui 1321, a mortii lui Matei
Csak. Desfkurarea politicii recuperatoare angevine de-a lungul culoarului
Cerna permite, ipotetic, restringerea intervalului in care s-a proTirai
du.s instaln,rea unei garnizoane regaliste la Mehadia i atacul teutono-boem
la perioada de dup atestarea lui Dionisie Szcsi in functia de castelan de
Jdioara (decembrie 1320) i inaintea primaverii lui 1321. Nu este exclus
ea ofensiva regala pe Cerna in jos i pe Dunare sa se fi continuat, magistrul

Dionisie Szcsi i oamenii si remarcindu-se eu prilejul cuceririi cetatii

G-uren" de la tarul Bulgariei 18O.
Ceva mai simpla este datarea cuceririi prin lupta a Devei, amintita
de diploma angevina din martie 1322 181, dup5, campania regala in Ma6evo
i anterior salvara regelui Carol Robert, in primejdie de a se Meca la ruperea

aceidentala a ghetii de peste riul. Bodrog (comitatul Zempln), cel mai

tirziu inainte de iarna 1321 1322, deci, foarte probabil, in 1320 sau 1321.
La scurt timp dupa reeuperarea prin expeditia regala angevina a
Mehadiei (probabil post decembrie 1320 ante martie 1321), rnagistrul
Dionisie Szcs, castelanul de Jdioara din decembrie 1320, este atestat
documentar cu aceeai functie i in cetatea de pe riul. Cerna (martie 1322).

Numirea sa fusese menita, dupa argumentarea unei diplome a regelui

Carol Robert din martie 1329, s asigure aprarea frontierei regatului
angevin, in zona culoarului Cernei impotriva ataeurilor bulgarilor, ale voievodului Basarab al Tarii Romaneti, ale regelui Serbiei i ale tatarilor 182
Amenintarea hotarelor regatului Ungariei de catre romanii lui Basa-

rab I in preajma numirii magistrului Dionisie Szcsi drept castelan de

Mehadia (decembrie 1320 martie 1321) este, cronologic, prima mentiune a domniei marelui voievod al T'Axil Romneti. Diploma angevina

din martie 1329, referitoare la situatii oricum anterioare primaverii lui

1322, pare s'a reconstituie totodata relatiile internationale de la Dunrea
de Jos. Afirmarea existentei unei mari coalitii bulgaro-romno-sirbottare impotriva Ungariei angevine la inceputul deceniului al trenca al
secolului al XIV-lea este la prima vedere hazardata. Totui Simanizil
de la Vidin i dinastia Nemanja erau legati printr-o mai veche alianta,
peeetluita prin casatoria printesei Neda, fiica regelui Milutin, cu despotul
Mihai Siman Proteetia ungar' acordata printului Dragutin Nemanja,
cirmuitor In Maevo i in Bosnia orientara', apoi fiului sau Vladislav, vasal
_angevinilor, constituia desigur un motiv suficient de disensiuni i conflicte

intre cele doul regate. Controlul defileului Dunrii, incereat de Ungaria

prin restaurarea autoritatii sale in culoarul TimiCerna, iar de despotatul de Vidin prin stpinirea citorva pozitii-cheie pe malul fl-uviului,
intre care foarte probabil Guren, explic' diferendul bulgaro-ungar. O

1" SRH, I, p. 490.

18 Gy. Gyrffy, II, p. 551. Cucerirea Gurenului inainte de numirtd lui Dionisie Szcsi
castelan de Mehadia, deci oricum inainte de martie 1322: atunci irisa exista atit un despot la
Vidin, Mihail Sisman, clt si un tar de Tirnovo, Gheorghe al II-lea Terter. Pentru mentiunea
documentara potrivit carda Gurenul a fost luat de la despotul de Tirnovo, v. opinia M. Holban.

1967, p. 11-12.
181 Gy. Gyrffy, II, p. 548-549.
162 lbidem, p. 551-552.

67

www.dacoromanica.ro

coordonare sirbo-vidineana contra Ungariei angevine este asadar

Mai dificil este determinarea pozitiei tatarilor si a Trii Romnesti.

Moartea lui Noqai (1299), deja amintita 183, rupsese legatura certa
care ar fi putut reuni regatul Serbiei, Bulgaria si voievodatul urmasilor
lui Seneslau intr-o coalitie antiungar, condus de cirmuitorul tatarilor
occidentali. Potrivit unei surse publicata acum aproape un secol, dar prea
putin folosit, dupa inlturarea lui Noqai, hanul Hoardei de Aur, Toqtai,
a trimis pe doi dintre fif" sai in ulusul printului disprut. In ce priveste
pe Tuqlubuqa, el s-a asezat la Isaccea, pe riul Dunarea, i In locurile vecine

Portii de Fier, unde se aflasera slasurile lui Noqai, iar Ilbasar, si le-a,
pus pe riul Iaiq" 184. Daca centrul dominatiei lui Tuqlubuqa, Isaccea, se
poate localiza lesnicios, extinderea zonei sale de influent pe Dunare
pina la Portile de Fier" a provocat o vie controversa. De la inceput identificarea Portilor de Fier" Cu Derbendul de la Marea Caspica trebuie
exclusa. Acceptarea identitatii lor cu Portile de Fier ale Dunrii 185 este
aproape impus' de faptul c Noqai dominase Krajna, Serbia, Bulgaria.
Impedimentul const insa In ignorarea zonei dominate de celalalt fiu"
al lui Toqtai, Ilbasar", cu centrul pe riul Iaiq 186. Cum Tuqlubuqa nu

putea mosteni intreg ulusul lui Noqai si intrucit politica externa a acestuia
vizase in special Bulgaria orientara, i Bizantul, nu este exclus ca Portile
de Fier arciintite sa fie identice Cu trecatoarea Demir Kapu din Muntii
Balcani, de la izvoarele riurilor Kara Dere si Luda Kamcija.
Oricum insa dominatia Hoardei de Aur la Dunrea de Jos continua,
provocind dealtminteri inca din 1302 exodul unei parti a alanilor (iass4
crestini din centrul 1Violdovei catre Imperiul bizantin 187. Directiilor raidurilor tatarilor de la Dunrea de Jos cunoscute acum, dupa istoriile lui

Nichifor Gregoras si loan Cantacuzino, diploma angevina din martie

1329 le mai adauga una, aceea a Portilor de Fier, a culoarului TimisCerna, directie practicat catre 1320.
Intre contraofensiva recuperarilor angevine i prezenta t'atara certa
la Dunarea de Jos, pozitia Trii Romnesti a marelui voievod Basarab

era traga ; aceast situatie era accentuata de lenta asimilare a curn.anilor

din zonele de cimpie nord-dunareana, asupra carora amprenta dominatiei
t'atare va fi fost mai puternie 188. Din aceasta solicitare multipla a izvorit
necesitatea unei politici iscusite, realiste, a domniei a toata Tara Romneasca pentru apararea fiintei sale statale ,atit impotriva cotropirii ungare,

cit si a iminentelor raiduri ale vecinilor tatari de la Dunaxea de Jos_

183 V. supra p. 55.
184 IV. V. Tiesenhausen, C6opnun Mamepuct.soes citat de Iuljan Kulakowskij, rat,
tsaxadu,sacs turna-toma enapxus fronernanmunonoabxoeo Hampuapxama? (Buaanmulicnuti
Bpemenaux, IV, 1897, p. 324); cf. G. Bratianu, Recherches sur Vicina et Cetatea Alba, p. 39.
185 Opinie exprimata de Petre Diaconu, combatuta de Aurel Decei si Virgil Ciociltan.
288 Sonoritatea antroponimului Ilbasar" sugereaza Intrucilva o apropiere cu numele
Basarab. Daca sensul expresiel cronicaresti, potrivit careia cei doi fir ai hanului Toqta au fost
trimisi In ulusul lu Nogal, ar fi cumva figurat, ada politic ceca ce este posibil
atunci
ar fi vorba aici de acordarea larliq-ului tataresc unui prncipe roman din familia Basarabilor

si In acest caz rful Iaiq ar fi unul dintre cursurile de apa ale Tarii Romanesti.
181 Georgios Pachimeres, In FHDR, III, p. 451, 453; Nichifor Gregoras, in FHDR,
III, p. 509; G. Bratianu, op. cit., p. 40.
288 N. larga, Imperial cumanilor si domnia lui Basarabd. Un capitoi din colabor4ia Torada-barbar in evul media (AARMSI, s. III, t. VIII, 1927-1928) ; reprodus in N. larga,
Scrteri istorice, ed. Barbu Theodorescu, vol. I [Bucurestil, 1971, p. 139-146; I. l:oaea et I. Dona% Contributions l'tude de la toponymie pachnegue-comane de la plaine N'amaine du BasDanube (Contributions onomastiques, Bucarest, 1958, p. 139 169); I. Donat, op. cit.,

p. 291-294.

68

www.dacoromanica.ro

Mentiunea documentara a luptelor de frontiera purtate de castelanul

Jdioarei i Mehadiei impotriva romnilor voievodului Basarab dovedesc,
fara' putinta de tgada 189, contactul dintre Tara Romneasca i posesiunile
angevine pe lantul Muntilor Mehedinti i Cernei. Cetatea Severinului,
aezata la ieirea Dunrii din Portile de Fier, scapa controlului ungar ;

este probabil ca stapinirea aici a marelui voievod al Tarii Romnesti,

documentata in anul 1330, s fi continuat in tot deceniul trei al secolului
al XIV-lea. De fapt, de la ultima amintire a unui ban arpadian, la Severin,

In 1291, i pin la stapinirea romneasca, sigura la 1330, lipsa documentelor

face ipotetic once incercare de reconstituire a statutului politic al cetatii in

intervalul amintit. Continuitatea administratiei bizantine in unele cetti

situate in chiar tinuturile controlate de mongoli multg vreme cazul
Vicinei dunarene face posibila i stpinirea romneasca la Severin,
chiar dac.a se admite o prezent, ttara la Portile de Fier. i aceasta

insa existenta unei legaturi intre Tara Romneasca i hanatul Hoardei

de Aun. In chip paradoxal diploma angevina din 1329 nu presupune nunmi-

decit 190 o colaborare romno-tatara la frontiera angevin din preajma

cetatii Mehadia ; dup abundenta participarilor mercenare scitice"
(mongole, tatare) alaturi de Wirile bulgare se poate deduce mai degraba
o situatie similar, i in zona Portilor de Fier. Dealtfel in textul documentului angevin tatarii sint un ingredient final (ymo et Tartaros"
ping,
i tatarii"), dupa citarea pericolului reprezentat de regele Serbiei, deci
neasociat obligatoriu voievodului Basarab.
Din surse bizantine, ungare, sirbe, se pot culege si citeva Mime de
tiri referitoare la politica, externa a Trii Romfinesti in anii urmatori
ai domniei lui Basarab I.
Dupa moartea fr urmai a ultimului dintre Terterizi, Gheorghe
al II-lea (1322 1323), tronul Bulgariei a fost ocupat de Mihail al 111-lea
fostul despot de la Vidin. Noua domnie a fost inaugurata printr-o
contraofensiva antibizantina
raspuns la asedierea Filipopolei bulgare

de catre otile basileului. Contraofensiva bulgara a vizat tirgurile din

regiunea muntoas de ganit, care recunoscusera autoritatea imperiala
la moartea lui Gheorghe al II-lea Terter. Oastea tarului Mihail al III-lea
a cuprins i trupe de ajutor, nu putine", trimise de Tara Romneasca,
precum i tatari. Astfel au fost supuse i s-au instalat garnizoane aliate,

formate cu precadere din arcai, in amintitele tirguri de munte ; de aici cetele

prdalnice devastau tinuturile bizantine, incercinduli norocul in asedierea unor orme 191.
In acelai timp tentativa bizanting de recucerire a Filipopolei a
euat, cetatea fiind aparat cu succes pentru tarul bulgar de o garnizoana condusa de Ivan Rusul" alcatuita cu probabilitate din alani
i alti ostasi mercenari. Intre conducatorii acestora este mentionat un
Inas dintre unguri" 192, ceea ce ar putea s5 insemne un ungurean, un
.1

.1

Ionas.
La o ciocnire decisiva intre oastea aliat5 i cea bizantina, conclusa
de Andonikos al III-lea, tabarite in preajma fuinelor Potukos-ului, nu s-a
ajuns totui, adversarii necutezind s riste Yana 193. Slabite de lude189 V. diVagaTille lui Gy. Gyrffy, II, p. 539, 542.
190 Ibidern, p. 542.
191 loan Cantacuzino, FHDR, III, p. 483.
192 Ioannes Kantakuzenos, Historiarum libri IV, ed. L. Schopen, vol. I, p. 173.
193 Ibidem.

69

www.dacoromanica.ro

lungatul asediu al Filipopolei, trupele bizantine s-au retras pentru refacerea

la Adrianopol. Printr-o actiune neavteptat a comandamentului bizantin

de la Stanimahos, de Brienne, Filipopolea a fost luat prin surprindere

In vreme ce garnizoana probulgar ievise in intimpinarea ovtirii tarului
Mihail.

Filipopolea pierdut vi dificil de recucerit, in primvara anului

urmtor, 1324, trupele bulgare vi-au indreptat efortul pentru reducerea
rezistentei din zona SlivenKopsis, condusg de printul Vojsila, fratele
fostului tar Teodor Sventislav. Dup succesul acestei ultime actiuni vi a
unui raid in Tracia de nord ping, la Vera, trupele tarului Mihail al III-lea
ivinan au revenit in Bulgaria. Situatia noii domnii fiind consolidat in
posesiunile sudice ale taratului, pacea s-a incheiat in acelavi an 1324,
din initiativa bulgar, fiind consfintit de cstoria lui Mihail al III-lea
cu printesa Teodora, sora lui Andronikos al III-lea, v'duva lui Teodor
Sventislav 194.
Participarea contingentului romnesc la intreaga campanie bulgarg
din anul 1323 pi:n.4 in preajma Filipopolei este posibil, intrucit loan
Cantacuzino pare sri indice alaturi de ttari (sciti") pin, pe versantul
meridional al Muntilor Balcani. Participarea se fAcea in virtutea unei aliante, corpul romnesc fiind numit probabil de ex-basileul Cantacuzino,
dup ttari, in rindul celorlalti aliati (ToZq irc.otq aup.[Lecxotq) ai tarului Mihail
al III-lea 195. In campania bulgar, din 1324 impotriva printului Vojsila vi

a aliatilor sli bizantini, prezenta romnilor, ca vi a ttarilor dealtfel, nu

poate fi deocamdat' sustinut documentar, devi cel putin cea a ultimilor
nu este exclus.
0 explicatie ar fi in presiunea militar angevin exercitat in Transilvania in limile iunie august 1324. Ea se indreptase impotriva savilor

rzvrtiti sub comitele Henning din Villa Petri (Petrevti-Sebe) vi, poate, a
lui loan, fiul lui Conrad de Tlmaciu, pentru a cror represiune, voievodul
Transilvaniei, Toma de Szcsny, fusese nevoit s, cearl ajutorul ovtirii
regale intrit cu trape cumane 196. Itinerariul expeditiei regale poate fi

urrnrit, cu aproximatie, gratie documentelor ce marcheaz prezenta

suveranului angevin : 17 iunie in preajma cettii Deva, 10 iulie
ling riul Tirnava, aproape de casa lui Crciun (Crciunelul de Jos), 25
tot in apropierea riului, ling satul ona,, 10 august in preajma
Sibiului, 12-14 august lingl Orktie 197. El relev scopul principal urmrit de actiunea militar, circumscrierea vi inAbuvirea rebeliunii in zona
iulie

Sibiului.

Dup o diplom dat, de suveranul angevin la 10 octombrie 1324,

dup' reintoarcerea sa, scopului principal al expeditiei par a i se altura
vi altele nu mai putin importante, cuprinse sub formula afacerilor coroanei

in prtile Transilvaniei (quod cum pro disponendis quibusdam regni

nostri negotiis ad partes Transilvanas accestissemus 198). Una dintre
aceste grave probleme ale regatului a fost aceea a aprkii dinspre ttari

a Transilvaniei, amenintat de atacurile prin surprindere, perfide",

194 Carolus du Fresne, dominus Du Cange, Historia Byzantina duplici commentario illustrata, Byzantinae Historiae Scriptores, vol. XXII, Venetiis, MDCCXXIX, p. 252.

Cantacuzino, FHDR, III, p. 482.

196 Hurmuzaki/Densuslanu, I/1, p. 592-593.
195

197 Urkundenbuch, I, p. 385-387.

198 CDHA, I, p. 155.

70

www.dacoromanica.ro

ale lor. In Ora acestora, regele Carol Robert a trimis, chiar in vreme
ce-si prelungea sederea in partile Sibiului, pe Phynta, fiul lui Samuel

probabil un provengal impreuna cu alti citiva credinciosi

ai sail". Insarcinarea lor, din pacate necunoscuta in amanunte, pare di,
fi fost mai degraba diplomatica deck militar 20, pentru care fortele
(quibusdam aliis fidelibus nostris" ) erau insuficiente. Este tentant de
flout o apropiere intre misiunea lui Phynta, fiul lui Samuel de Mende,
anterioarele negocien i in Tara Romaneasca, ale comitelui de Salaj,

de Mende

magistral Martin, fiul lui Bugar, amintite de rege la 26 iulie 1324, pe cind
se afla in Transilvania, aproape de confluenta Tirnavelor 201 Mai mult,
s-a admis chiar posibilitatea desfasurarii poate in Efateg a ceremoniei de
omagiu al marelui voievod Basarab I catre regele Ungariei 202
Oricum diploma din 26 iulie 1324 infatiseaza pe regele Carol Robert
drept suzeran al lui Basarab I, pe care-1 numea voievodul sau transalpin,

situatie politica diametral opusg, celei din anii 1320/1321-1322, cind

marele voievod al Tarii Romanesti se afla printre inamicii regatului
angevin i ai catolicismului.
Legatura dintre suveranul angevin i cel roman, exprimata prin
omagiu, presupunea un complex de interese si indatoriri ale partilor
contractante. Mostenitor al unei coroane cu o veche traditie expansionista, cea arpadiana, Carol Robert se dorea un restitutor al posesiunilor
reale sau pretinse ale regatului Ungariei. In privinta tinuturilor carpatodunarene, traditia era infatisata de programul politic arpadian al diplomei
ioanitilor. Prin omagiul lui Basarab I, rnonarhia angevina intelegea o resta-

urare a fostelor legaturi ca voievozii Litovoi din tara Severinului

Seneslau dintr-o parte a Cumaniei, marele voievod al Tarii Romnesti
fiind socotit urmasul celor doi.
Diploma angevina din iulie 1324 recunostea infaptuirea unificarii

politice, numind voievodatul lui Basarab Transalpina". Privit in perspectiva istorica de pina la razboiul de la 1330, actul din 1324 releva
renuntarea regelui de a mai instala dregatori proprii in zona cea mai
disputata banatul i cetatea Severinului in schimbul omagiului, a
indatoririlor de ajutor i sfat ale vasalului catre suveran, pe care le presupunea. Tara Romaneasca era cuprinsa astfel in angrenajul relatiilor

internationale ale lumii catolice ; in februarie 1327 papa loan al XXII-lea

recomanda protectiei mnselui voievod Basarab I pe calugarii predicatori

ce urmau sa yin& ca inchizitori in Tara Romaneasca pentru stirpirea

ereziei noilor patarini, refugiati aici din statele germane si slave de nord,
condamnati de ultimele concilii 204.
Daca din punctul de vedere angevin omagiul constituia realizarea,
pe masura posibilitatilor, a idealului monarhic restaurator, coordonatele
politicii lui Basarab I sint mai putin deslusite. In anii 1320/1321-1322
fortele militase ale Tarii Romanesti puneau in pericol stapinirea angevina
a culoaralui TiffliFiCerna uncle rezista castelanul Jdioarei i Mehadiei,
Dionisie Szcs. Nimic nu dovedeste ca raportul de forte se va fi deteriorat
atit de rapid inch marele voievod roman al nu poata pastra posesiunile
lbidem.

200 Opinia contrarie la St. S. Gorovei, Drago; ;i Bogdan, p. 60-61.

201 Ibidem, p. 61.
Probleme controversate in istoriografia romand" . . .
202 M. Holban, Pe marginea unor

(,,Revista de istorie", 31, 1978 (nr. 3, p. 1 073-1 074) (mal departe citat M. Holban, 1978).
203 Gy. Gyrffy,

II, p. 551-552.

204 Hurmuzaki/Densusianu, I/1, p. 601.

71

www.dacoromanica.ro

sale din zona Mehedintilor, a Severinului, decit prin acceptarea omagiului

catre rege. Mentiunea unei reuite militare de asemenea anvergura a castelanului de Jdioara i Mehadia cel mai in masura sa o obtin nu ar
fi fost omisa din diploma de la 1329 pentru Dionisie Szcs ; dimpotriva,
sensul actiunii acestuia este mai degraba defensiv. Dealtminteri, in vara
anului 1325 chiar in rindul nobililor regatului Ungariei se exprimasera

serioase indoieli atit asupra capacitatii fortelor maghiare de a dovedi

Romaneti, cIt i a pozitiei lui
puterea militara a principatului

Basarab I fata de coroana angeving 206 Aeceptarea legaturii vasalice de

catre marele voievod Basarab I ramine inca insuficient lamurit. Singu.rul indiciu pare sa-1 constituie toturli demonstratia militar a oltirii regale

din vara anului 1324 de la Deva spre Sibiu, ce s-ar fi putut eventual

continua impotriva posesiunilor Txii Romaneti.

Noua orientare a marelui voievod l'ornan mai presupunea asigurarea de catre suveranul angevin a mijloacelor cuvenite de protectie a

tarii impotriva tatarilor vecini ; aceasta ar fi putut fi mobilul misiunii

diplomatice a lui Phynta, fiul lui Samuel de Mende.
Expeditia regala in sud-vestul voievodatului Transilvaniei din vara
anului 1324 a adus pe primul plan al politicii externe angeviene situatia de
la frontiera carpatina. ConOient de insuficienta mijloacelor sale militare

In fata puterii tatare, regele Carol Robert a solicitat, foarte probabil in

vara anului 1325, sprijinul Curtii papale avignoneze 206. Temerile regale
erau indreptatite intrucit anul urmator, 1326, s-a produs un nou raid
atar, terminat totui, dupa insemnarea Cronicii Prusiei, printr-o strangevin : Anno domini MCCCXXVI. rex Ungarie de
lucit

exereitu Tartarorum qui regnum suum depopulaverant, XXX. muja interfe,eit" 207. Neinclusa in variantele cunoscute ale analelor regatului Ungariei,

in pofida caracterului ei senzational, tirea trebuie reclusa la proportiile

unei confruntri locale, desigur petrecute aievea 208. S-a cutat chiar
stabilirea unei relatii dintre aceste evenimente militare i scrisoarea papei

loan al XYCTT-lea, de la 1 februarie 1327, prin care elogiaza faptele marelui

voievod Basarab pentru stirpirea neamurilor necredincioase" (tua

laudabilia opera, que dudum devotio tua ferventer exercuit et exercere non
desinit ad exterminationem infidelium nationem" ) 209. Apropierea este
plauzibil mai cu seama deoarece scrisoarea papal este o circular adresata comitelui Solomon de la Bra.5ov, voievodului Transilvaniei, Toma
Sz6csny i marelui voievod roman 210.
Se pot astfel preciza, cu probabilitate, evenimentele militare consem-

nate de cronica prusiana sub anul 1326: invazia devastatoare t'Atara a

fost stA"vilita i infrinta prin efortul comun al comitelui de Braov, voievodului Transilvaniei i a suveranului T'Axil Romneti. Este de presupus
ca avantajul obtinut asupra Hoardei de Aur sa fi fost de natura a mentine
politica marelui voievod roman
sensibila la schimbarile raportului
de forte internationale pe fagaul legaturii angevine. Spre a contribui
25 Gy. Gyrffy, II, p. 550.

206 Hurmucald Dcnsusianu, I 1, p. 594. Actul este din septembrie, dupa audienta data

de papa loan al XXII-lea tritnisului regal, prepozitul Ladislau de Tytel; or acesta se afla
inc3 in iunie acelasi an la Vigegrad (Gy. Gyrffy, II, p. 550).
207 I. Alinea, Rdzbotul lui Basarab cel Mare cu regele Carol Robert (noiembrie 1330)

(Cercetari istorice", 5-7, 1929-1932, p. 328).

Fireste sub rezerva unei posibile erori de datare.
Hurmuzaki/Densusianu, I/1, p. 601; cf. St. S. Gorovei, op. cit., p. 62.
210 Hurmuzaki/Densuslanu, I/1, p. 600-601.

72

www.dacoromanica.ro

probabil la consolidarea ei, Curia avignonezg intervenea, in primgvara

anului 1328, pentru a tempera zelul clerului catolic din regatul ITngariei,
prilejuit de stringerea deciraei de la cumani i romni 211.

Pornind de la colaborarea militar probabil a Trii Romnesti cu

fortele Transilvaniei angevine din 1326 s-a propus un adevgrat rzboi al
romnilor sub Basarab I impotriva tgtarilor ; el s-ar fi desfgur, t cu
oarecare sprijin ungar in anii 1324-1328 i ar fi avut ca rezultat rtinderea
stpinirii Tgrii Romneti la Dungrea de Jos ping cgtre Chilia "12. Opinia
se sprijin pe tirea cunoscutei cronici rimate Dlistiirnanie (c.rca 1465)
a lui Enveri, potrivit cgreia ctre 1337/1338 piratii turci al a olieni ai lui
Umur, begui de .Aydin, s-au luptat cu ghiaurii" la Chilia :- 3. Identificarea acestor ghiauri cu romnii nu este imposibilg intrucit principele
i geograful arab Abul Feda (mort in 1331) mentioneazg situarea Isaccei
In tara valahilor" 214. S-a socotit, datinau-se aceastg mentiune in anul
1321, cg ea infirmg scenariul propus al rgzboiului cu tgtarii din 1324
1328, acreditindu-se ideea cg, dimpotrivg stpinirea Trii Romneti
la Dunrea maritimg a fost acordatg de hanul Ozbeq marelui voievod
Basarab I in semnul bunelor relatii, aliantei chiar dintre cele doug state 215.
Numai cg citarea lui Abul Feda s-a fcut incomplet : geograful arab aratg
In adevr &A Isakdji este un ora din tara valahilor", dar adaugg imediat
i depinzgtor de Constantinopol", completare subliniatg cu indreptgtire
de Gheorghe Brtianu 216. Dealtfel, prezenta bizanting la Dungrea mari-

tim este atestatg i de Ibn Battuta, cglgtor pe aceste meleaguri la

1330/1331 217.

Existenta unei tri a valahilor" in zona Isaccei este explieabilg

ca o Romanie" localg, parte a romanitgtii orientale, trgind in organizarea

i cu legaturile sale politice proprii ; situatie ce nu se poate simplifica prin
extinderea spre rgsrit a Tgrii Romneti 218. Astfel incit ambele construc-

tii istorice, sustinind aceastg extindere de stgpinire impotriva sau cu

asentimentul Vtarilor, pcAtuiese prin lipsa, ping ast'zi, a suportului

documentar 216 Dealtfel, in vara anului 1328 la Constantinopol se aflase

despre iminenta unui atac asupra Traciei al otirii tarului Mihail al III-lea,
sporitg cu atarii locuitori lingg Dunre 22.
Atitudinea curtii de la Vigegrad fat de acest complex de forte de
la Dunrea de Jos, de care marele voievod Basarab I, confruntat direct,

trebuia sg ting seama , pare sg rzbatg dintr-o diplomg regal din

primgvara anului 1329 care amintete vechile atacuri bulgare, ron:18,nel

211 Ibidem, p. 609.

212 Istoria Romniei, vol. II, p. 151; St. StefAnescu, op. cit., p. 31; St. S. Gorovel, op.

cit., p. 62; cf. P. P. Panaitescu, Introducere ...

212 Enveri, Diistlirname (Cronici turce.gi privind fdrile romne. Extrase, vol. I, intocmit
de Mihail Guboglu si Mustafa Mehmet, Bucureti, 1966, p. 36); V. Laurent, La domination
byzantine aux bouches du Danube sous Michel VIII Palologue (RHSEE, XXII, 1945, p 197
198); G. I. BrAtianu, Les roumains aux bouches du Danube d l'poque des premiers Palotoques (ibidem. p. 199-203).
214 O. Tafrali, La Roumanie transdanubienne, Paris, 1918, p. 124.
214 C. C. Giurescu, D. C. Giurescu, op. cit., p. 271; C. C. Giurescu, Probleme controversate ..., p. 145, n. 6 si critica opiniei la M. Holban, 1978, p. 1 075-1 076. Pentru data 1321
v. Caldfori strdini, I, p. 11.
214 G. I. BrAtianu, Recherches sur Vicina et Cefalea Alba, p. 45.
217 Cltori sirdint, I, p. 7; cf. R. Theodorescu, op. cit., p. 145.
212 S. Iosipescu, Despre unele controuerse, p. 1 965-1 966.

214 Cf. P. P. Panaitescu, Mircea cel Batrin, BucurWi, 1944, p. 226-227.

220 Nichifor Gregoras, FHDR, III, p. 512-513.

73

www.dacoromanica.ro

sirbe i tatare asupra zonei Mehadiei. Basarab I nu este numit direct un

necredincios
Cronica pictata' afirma peremptoriu ca marele voievod

roman i indeplinise totdeauna datoriile fata de suzeran dar nici nu

mai apare drept voievodul nostru", al regelui, lar calitatea sa de duman

al coroanei ungare i al religiei catolice nu era prezentata la timpul trecut,

prin obinuitul pe atunci" (tuno) 221
Politica externa a Tara Romneti trebuia s se adapteze situatiei
reale de la Dunirea de Jos, care, in etapa data, Napa, cu total controlului,
ca i posibilitatilor de interventie sau influentare ale monarhiei angevine.
Astfel se explica participarea fortelor militare romne, in aceeai formatie", alaturi de oastea Bulgariei i de tatari, in razboiul din 1330 impotriva Serbiei.
Cauzat de competitia sirbo-bulgara in Macedonia, razboiul era de
ateptat Inca din 1324, data cu ruperea de catre tarul Mihail Siman
a aliantei sale, i de rudenie, cu regele sirb, in folosul legaturii cu Paleologii bizantini. Campania otirii tarului bulgar in bazinul superior al Strumei a putut fi reconstituita cu suficiente detain dupa izvoarele sifbe i
bizantine 222 Cu toate acestea, imprejurarile participarii romneti la
razboi 'Amin Inca insuficient cunoscute. In efectivele otirii conduse de
Mihail al 111-lea, Nichif or Gregoras mentioneaza doar 12 000 de luptatori

ai tarului i 3 000 de mercenari tatari, farl a pomeni explicit 223 corpul

de ajutor trimis din Tara Romneasca. Doar analele sirbeti infatieaza
mai amanuntit compozitia ofItirii pe care au avut-o de infruntat oamenii
regelui Stefan Deanski. Ele consuna in a numi, alaturi de bulgari, pe
7?Basarabi" o pe atari 224.
Informatia este amplificata intr-o insemnare autobiografica din 1349
a imparatului Stefan Duan pusg la inceputul Zakonikului, uncle se infatipaza intreaga coalitie antisirbeasca a color ase
: p1KOrK H u,ape
rinincero, 11/1HLHAd H EPATd Er limeomi, H ITAIKedHAPd U,dpd gnkrepomk H KedpdROlir
TACTd VIAIKC HApd u,04, comerk WHECTUI,THK %%Hi& TdTdpk, H rocnoAcTgo
H Up04141Mh CURIUM% rocnom" 223

CunoseutI dupg editarea In 1870 a Zakonikului, insemnarea a fost

divers interpretatI 226 Ea releva insa destul de explicit participarea la
eampanie a taralui Mihail al 1111-lea Siman, a fra,telui sau de sora Alexandra, precum i a otirilor de ajutor ale aliatilor lor, imparatul bizantin,
Andronic al III-lea, marele voievod loan Basarab 227 al Tarii Romneti,
sacral lui Alexandra, impreun cu. acelea ale tatarilor negri", ale domniei Iailor i ale altor domni.
vreme ce cooperarea bulgaro-bizantina este indeajuns documentata de cronicile lui Nichifor Gregoras EA roan Cantacuzino, fragmentul
datorat imparatului Stefan Duan este primul care infatieaza geografia
331 iry
" Gy6rffy, II, p. 551-552. Nu este exclus6 nici rezistenta fag de prozelitismul
religios catolic, Tara RornftneascA filnd adipostul a nurneroase erezil.
222 Cf. C. Jire6ek, Geschichte der Bulgaren, p. 293-295; V. sl Stanoevld, Bttva pod
Velbujda, Beograd, 1930.

228 Nichlfor Gregoras, Bgzanttnae Historiae, ed. Ludovicus Schopen, vol. I, Bonnae,
1829, p. 455.
224 Dj. Stojanovi, Start srpskt rodoslovi I letoptsi, Beograd Sr. Karlovd, 1927, p.
78-79, 127; Relja Novakov16, Brankovicev letopis, Beograd, 1960, p. 45.
225 Zakonik Sterana Duana vara srpskov. 1349 i 1354, ed. nou Stojan Novakovid,
U Beogradu, 1898, p. 3.
226 B. P. Hasdeu, Elymologicum Magnum Romantae, t. III, p. 223.
227 Cf. E. Virtosu, Titulatura domnilor $i asocierea la domnte In Tara Romdneascd t Mol-

dova (pa In sec. XVI), Bucuresti, 1960, p. 17.

74

www.dacoromanica.ro

politic nord-dunreang : Tara RomneascA Invecinat ttarilor negri

desigur din posesiunile vestice ale Hoardei de Aur
domniei alane
foarte probabil de pe Prutul mijlociu 228 - vi altor state mai putin Insemnate. Acestea din urm trebuie identificate, mcar ipotetic i cu celelalte
state romnevti din cuprinsul romanittii orientale extracarpatice, de la
Dunrea de Jos vi Marea Neagr.

Din coalitia antisirbeascg cel putin unul dintre aliati

basileul

bizantin, cumnatul tarului bulgar a participat, In mod sig,ur, personal

la campania din 1330. Faptul se explic Ins prin interesul bizantin direct
In Macedonia amenintat de expansiunea regatului Nemanizilor. Prezenta
marelui voievod Basarab I pe cimpul de b'tlie din bazinul superior al

Strumei este mai greu de acceptat, cu atit mai mult cu eft corpul ronnnesc
pare s fi fost putin numeros ; astfel s-ar explica i ignorarea sa de &are
analistica bizantin.
Ctre sfIrvitul primverii anului 1330, ovtirile tarului Mihail
al 111-lea vi-au pornit marvul spre Macedonia de nord ; la 19 iunie curtea
sfrb lua oficial act de declanvarea rzboiului. Vreme de patru zile, tru-

pele atacatoare au fnaintat, nestingherite, devastind pminturile sfrbevti de la izvoarele Strumei. In a cincea zi, simbt 18 iulie 1330,
la rsritul soarelui, oastea sfrb a intimpinat ovtile tarului fn
preajma Velbu2dului, surprinzfndu-le se pare nepreggtite pentru lupt. Btlia, declanvat imediat, a fost decis de varja detavamentului

de mercenari franci" (300 1 000 de oameni) ai regelui atefan De6anski,

indreptat spre steagul tarului. Deruta acestuia din urm, a permis sirbilor s exploateze deplin avantajul : la vapte ceasuri ale zilei victoria

lor era complet, mare parte dintre lupttorii bulgari fiind capturati,
restul gsinduli scparea prin fug/. Tarul Mihail aivman fnsuvi, rnit
mortal In btlie, a rmas s se sting In mfinile invingAtorilor 228, deveniti

imediat arbitrii succesiunii dinastice din tarat 238.

Abia se potolise larma inclevtrii de pe cfmpul de btlie de la Velbuid, cind Carol I Robert chemase regatul su la expeditie Impotriva

Trii Romnevti.
In evolutia politicii angevine, rzboiul Imp otriva principatului rom-

nesc transalpin relev atft statornicile tendinte de recuperare integral

a patrimoniului real vi de pretentie al dinastiei arpadiene, cft vi de MOTtuire a misiunii cruciate In Europa sud-estic prin conceptia i cu mij-

loacele noilor stpinitori franco-napolitani ai Ungariei. Sub raportul

relatiilor externe, situatia dinastiei angevine In anul 1330 se dovedea
favorabil, dup Incheierea tratatului de aliant cu regele Boemiei loan

de Luxemburg (1327) vi prin continuarea strInsei legturi dintre Ungaria

Polonia ; totodat, criza succesiunii austriece a lui Frederic cel Frumos
izbucnit in acelavi an excludea presante complicatii
de Habsburg
occidentale.
0 parte a istoriografiei romne a asociat scopul rzboiului declanvat
de regele Ungariei Impotriva Trii Romnevti scop esential pentru
Intelegerea strategiei urmate rezolvrii problemei Severinului i, deri-

vInd din aceasta, impunerea suzeranittii angevine, asupra marelui

229 Cf. G. I. BrAtlanu, Recherches sur Vicina et Cefalea Alba, p. 44, 113.
229 Nichifor Gregoras, op. cit., p. 454-456; Ioannes Kantakuzenos, op. cit., p. 428

430; Zakonik . ..,

p. 3-4.

239 Tinuo(Delt Onopnuculft, 10afeitue cmiesne u Basal-talus eo emopoa siemeepmu XIV

mesa, vol. I, C. IIemep6ypr, 1882, p. 35-36; G. Ostrogorsky, op. cit., p. 527.

75

www.dacoromanica.ro

voievod roman 231 Afirmatia se sprijina pe inssi marturia expresa a

unei diplome din 1351 a regelui Ludovic I Anjou, potrivit careia expeditia

din 1330 a lui Carol Robert se inflptuise ad recuperandum quasdam

partes predicti regni Hungarie, per Bazarab wayuodam, infidelem ipsius

patris nostri occupatas" 232.

0 parere care pare sa prevaleze, sustinuta lndeosebi pe versiunea

Cronicii pict ate asupra evenimentelor, indica drept scop al razboiului
cotropirea phi Romnesti, inlocuirea marelui voievod Basarab I cu
dregatori ai regelui ITngariei 233.

In perspectiva politicii angevine, B Mint Htiman (1938) a socotit

posibila incadrarea actiunii din 1330 In expansiunea comercial l a regatului

spre sud-est, In Peninsula Balcanica ; privilegiile acordate atunci Clujului
si oraselor saxone pentru promovarea acestei expansiuni dinspre Transilvania i s-a parut istoricului maghiar un argument in favoarea tezei sale 234.

Spre a da o imagine mai putin unilateral a a imprejurarilor razboiului s-a propus recent, reluindu-se unele idei ale lui Ilie Minea, includerea intre cauzele conflictului a unor initiative ale voievodului Tarii
Romanesti de a lichida infiltratiile" politicii ungare la sud de Carpati
si totodata mentinerea unor posesiuni din Transilvania" ale marelui
voievod roman, amenintate Cu cotropirea de dregatori ai regatului
angevin 235.

0 alta opinie, singular, si-a flout loe treptat in opera lui Nicolae

Iorga. Ea priveste evenimentele mai ales prin prisma conceptiei politice

angevine : sentimentul frances, al neaparatelor legaturi feudale intre

state, care singure impiedica dezordinea si razboiul si dau o baza sigura
actiunilor politice" 238; de aici scopul razboiului din 1330 de a impune
TArii Romnesti legatura vasalica, de a o incadia directiei politice a acestei

Ungarii imperiale de forma latinl, catolica, o Franta oriental l 237 Nu

este straina acestui mod de a vedea lucrurile nici interpretarea data de
N. Iorga povestirii Cronicii pict ate relative la campania din 1330, povestire
ce ar fi comprimat sub acelasi an si evenimente mai tirzii, din 1335, anume
cucerirea Severinului 238.
Cit priveste scopul razboiului declansat de regele Ungariei impotriva
Tara Romanesti divergentele de opinie impun spre a conchide o abordare

inversa, si anume stabilirea scopului razboiului dupa reconstituirea si

analiza desfasurarii sale.
231 N. Iorga, Originea# sensul direcliilor politice In trecutul fdrilor noastre (AARMSI, s. II,

t. XXXVIII, 1915-1916, p. 929); I. Lupas, Atacul regelut Carol Robert contra lut Basarab cel
Mare. 1330 (Lupia de la Posada) (Anuarul Comisiei Monumentelor Istorice, Sectia Transilvania", 1930-1931, p. 10); M. Holban, 1962, p. 321 (Deci nu mal e nevoie de cutarea unor
alte motive decit dorinta de reconstituire a banatului Severinului de pe vremea Arpadienilor,
regele nemaimultumindu-se cu formula inchinAril formale socotite valabile in 1324").
233 Hurmuzaki Densuslanu, I 2, p. 14.
233 N. Iorga, Istoria armatei romdne$11, vol. I, Valenii-de-Munte, 1910, p. 85; C. C. Giurescu, D. C. Giurescu, op. cit., p. 267-268; Istoria Romdniei, vol. II, p. 153; St. Stefnescu,
op. cit., p. 32; P. P. Panaitescu, Introducere, p. 315.
234 B. 1-16man, op. cit., p. 177-178; cf. G. I. Brtianu, Les rots de Hongrie et les orincipauts roumatnes au XIV-e slcle (BSHAR, t. XXVIII/1, 1947, p. 9/75).
236 St. Stefinescu, op. cit., p. 31.
236 N. Iorga, Istoria romanilor, III, p. 166.
237 N. Iorga, Geschichte des Rumanisches Volkes ..., II, p. 18; idem, La place des roumains dans l'histotre unioerselle. I. Anttguit et Mogen-Age. Bucarest, 1935, p. 188-189.
238 N. larga, Carpafit In luptele dintre romdni $i unguri (AARMSI, s. II, t. XXXVIII,

1915-1916, p. 4-82).

76

www.dacoromanica.ro

In vara anului 1330 oastea, regal a fost chemat la arme prin edictul

suveranului angevin (exercitum nostrum regio edicto convocatum ) 239

S-au putut astfel ridica efective importante, dupg mgrturia analelor

f frex copiosum exercitum congregasset" 24. Fiind vorba de o expeditie

frontierg i poate dincolo de aceasta, cu participarea personalg a regelui,

aceste efective depgseau cu sigurantg pe acelea ale corpului de oaste

trimis in 1322 de Carol Robert de Anjou in ajutorul lui Frederic cel Frumos
de Habsburg : 2 400 eavaleri Si 4 000 arcasi cumani 241
Odatg convocat strinsg oastea regalg in vara anului 1330, o
parte important a ei 8 000 oameni a fost trimis in sprijin fortelor
pregtite de Wladislaw Lokietek, suveranul Poloniei (1320-1333), impotriva Ordinului eavalerilor teutoni 242, conform aliantei ungaro-polone.
Trimiterea unei pgrti a oastei regale pe un alt teatru de rgzboi este amintit atit de Cronica pictatil (,,non tamen totum suum posse, quia ad confinia
regni sui in diversas expeditiones contra adversarios eiusdem, regni quamplurimos destinaverat pugnatores" ) 243, Cit i de doeumentele interne
ungare. Astfel, o cliplomg din noiembrie 1330 a lui Mihail, prepozitul
mgngstirii premonstratense Sf. Ioan Botezgtorul din Jazow, aratg participarea nobilllor din comitatul Abadj la rgzboiul polono-teutonic in corpul
expedijdonar angevin (,,quia specialiter militaturi in subsidium re gis
Polonie per dominum Harolum dei gracia regem Hungarie contra cruciferos
prutenorum provincie cum aliis multis bellicossis fuissent destinati et transmisi" ) 244. In lunile septembrie i octombrie corpul expeditionar ungar
s-a aflat in Prusia, comandantul sgu, Guillaume Druget, cornite de Ujvar
si Szepesi, luind parte la negocierile pentru incetarea conflictului 245. Este
de presupus eg trupele corpului expeditionar angevin s fi fost ridicate
din comitatele de nord-est ale regatului Ungaxiei.

Bine documentata participare a unor forte din Ungaria algturi

de regele Wladis/aw Lokietek, in anu11330, redeschide problema mentiuni-

lor cronicaresti despre sprijinul romnesc acordat Poloniei in 1325 si

1326 24. Identificat de obicei cu un auxilium provenit de la un stat romnese

greu de admis In situatia dominatiei

de pe teritoriu.1 Moldovei
politice ttare pe aceste meleaguri
sprijinul Poloniei nu este exclus
fig se fi acordat prin interraediul regelui Carol Robert, in conditiile aliantei
ungaro-polone. Fortele romnesti vor fi fost ridicate la oaste din Mara-

mures, Ugocsa, Bereg, dacg nu cumva, in virtutea leggturii din 1324 a

marelui voievod Basarab I cu regele angevin, ele ar reprezenta, o obligatie
militar extern a Tgrii Romnesti, ce ea ce este insg mai putin probabil 247.
239 Hurmuzaki/Densusianu, I/1, p. 625.
24 SRH, I, p. 496.
241 Apud Georgius Pray, op. cit., p. 15.
242 Chronicon terrae Prussiae, apud Emil C. Lzrescu, Des pre lupia din 1,130 a lut Basarab voteood cu Carol Robert (RI, XXI, 1935, p. 243); 10 000 de oameni dup Cronica Poloniei
Mari (Endre Kovcs, Mag yarok s lengyelek a tdrtenelem sodrban, Budapest, 1973, p. 39).
243 SRH, I, p. 496.
244 CDHA, II, p. 517.
249 E. Kovcs, op. cit., p. 39.
246J Minea, Informaltile romdnesti ale cronicit lut Ian Dlugosz, Iasi, 1926, p. 11-12;
P. P. Panaitescu, Introducere, p. 317; S. S. Gorovei, Dragos si Bogdan, p. 47.

247 Nu este de exclus nici identificarea acestor forle romdne cu acelea ale goralilor"
din Carpatii P.Idurosi, parte a romanittii orientale care se va mal afirma militAreste
In secolul al XVII-lea (v. S. Iosipescu, Rdzbotul antioloman al jrilor romdne din 1651-1662,
Istoria militar a poporului romdn, vol. II, In curs de aparitle).

77

www.dacoromanica.ro

Oricum efectivele de 8 000-10 000 de luptatori ale corpului expeditionar angevin trimis in Polonia in vara anului 1330 permit sa se aprecieze

la o valoare numerica si calitativ, mult superioara oastea cu care

regele Carol Robert in persoana a pornit impotriva T'axil Romanesti.
Surse de provenient f}i. natura diferit, Ingaduie s se intrezareasca ceva
din compozitia ostirii regale. Comanda efectiva a trupelor fusese lucredintat de suveranul angevin marelui comis *tefan Lackfy 248, viitorul

voievod al Transilvaniei (1344-1350). Erau prezenti In oastea regala

Toma de Szcsny voievodul Transilvaniei (1322-1342) si Dionisie

Szcsi, mare stolnic, castelan de Mehadia si Haznus 243.

Documentar sint atestati In expeditie : magistrul Donch, comite
de Zwolen si Liptow, loan, fiul lui Briccius din Bathor, comite de Slaj
magistral Laurentiu, fiul nobilului spaniol Simon Bajoti, comite de Zarand,
Peteu, fiul lui *tefan, vicecastelan de Ciceu, magistrul Toma, fiul lui Petra,
castelan de Cskakii si Gesztes (In comitatele Alba si Komdron), coraitele
Peteu, fiul lui Andrei de Bachka, din neamul german Guthkeled, stramo
al familiei Beicskai 255. Printre detasamentele date de comunitati privilegiate sint pomenite acelea ale sasilor din Medias si Seica Mare, ale oaspetilor regali din Cluj 251. Un comite Jgeyk si fiul sal]. Petru participau
la campanie 252 foarte probabil indeplinind slujba ostaseasca datorat de

manastirea Saxardia, din comitatul Tolna, pentru feudele detinute de

aceasta 25 3.

Printre lupttorii MI, titluri sau dregatorii participanti la razboi

se numara : Nicolae kii Martin, fiii lui Blawch, cu mosii in preajma Sibiului,

magistral Martin, fiul lui Berend, caruia cronica lui Thurczi ii atribuie
o origine saxona, Leucus, fiul lui Briccius din Bathor si frate al lui loan
comitele de Salaj, Petru, fiul lui Bartaleu, rud, a vicecastelanului de
Ciceu, Peteu, fiul lui Stefan, un fiu al lui Dema, fiul lui Luca, familie din
Bolug (comitatul Szepes sau ITjvr), Toma, fiul lui Leurenthe de Segvdr
(comitatul Veszprm), Bako, fratele lui Thatamer prepozitul de Alba.
Regala si vicecancelar al regatului, cu mosiile poate pe Rab In coraitatul
Vas, loan, zis Otel, fiul lui Moogh din Csepel (comitatul Pest), magistral
Laurentiu, fiul lui Emeric din neamul Osl, ramura a celui de genere',
Kanisza, Sverchek, fiul lui Paul, fiul lui Benus, probabil din coraitatu
Liptow, Deseu, fiul marelui stolnic Dionisie Szcsi, Ladislau, fiul comitelui
Donch de Zwolen si Liptow 254.

In preajma regelui s-au aflat in tot cursul expeditiei demnitari

ai curtii : Andrei, prepozitul de Alba Regala, vicecancelar, pastratorul

pecetii suveranului, comitele Pavel, fiul spaniolului Simon Bajoti, judele

curtii, magistral tefan, notar special al curtii 255, precum si inalte fete
bisericesti : Mihail, prepozit de Pozsega (comitatul Pozsega dintre Saya
248 DRH, D, I, P. 65.

249 SRH, I, p. 497; Hurmuzald/Densusianu, I/1, p. 626-627, 645-647; Gy. Gy6rify,

II, p. 551.
222 Chron. Pict., In SRH, I, 497-498; Gy. Gytirffy, II, p. 554, 555 n.101, 559 n. 125
126, 556; Hurmuzaki/Densusianu, I/1, p. 625, 627, 633, 1/2, p. 34-35.
251 Gy. Gybrffy, II, P. 552; Hurmuzaki/Densusianu, I/1, p. 616.

252 Gy. Gy6rify, II, p. 553 si n. 87.

263 S. Iosipescu, Des pre unele controverse, p. 1977

Chron. Pict., SRH, I, p. 500. Gy. GyiSrffy, II, p. 552, 554, 557, 557 n. 117, 560
n. 132, 561, n. 139, 563 si n. 149, 553; HurmuzakI/Densuslanu, I/1, p. 615, 627, 628-629,
645-647; 1/2, p. 49.
255 CDHA, II, P. 628-629; HurmuzakI/Densustanu, I/1, p. 624-625, 632, 635-636.

78

www.dacoromanica.ro

i Drava), Nicolae, prepozit de Alba Iulia, Andrei pleban de Sros, fratele

Petru din ordinul predicatorilor, eft i alti preoti capelani ai regelui 258. Se

adugau tuturor acestora multimea fr numr, dupg Gronica piotatei 257 - a cumanilor regelui ; In schimb nu par sg, fi mers la rzboi
secuii

258.

Desi in chip firesc incomplea, lista participantilor la campania

angeving impotriva Trii Romnesti relevg, sensul larg al ridicgrii la oastea

regal proclamatg, In vara anului 1330. Afentionarea documentar, a

cite unui comite sau castelan, a Inaltilor demnitari civili i ecleziastici

ascunde in realitate chemarea la oaste a tuturor celor supusi lor, conform

uzantelor vremii. Dupg, cum pomenirea unicI a unui lupttor din vreun
comitat carecare desemneaz de fapt participarea la expeditie a intregului
corp din care acela fcea, parte. Cum nu lipsese mentiunile unor efective
provenite de la comitate din vreo zon a regatului angevin al Ungariei
posesiunilor acestuia se poate presupune c regele Carol Robert lansase
In vara anului 1330 un edict de ridicare general la oaste, spre a putea
porni expeditia simul cum potioribus regni nostri prelatis et baroni bus
ac nobilibus nec non regnicolis nostris" (document regal din 2 ianuarie
1335)

258.

Fortele rezultate, de ordinul a citorva zeci de mii de ostasi, i vor

fi prut regelui indestultoare atit In vederea campaniei sale principale
In Tara Romneascg,, cIt i pentru trimiterea corpu/ui de ajutor socrului
aliatului sgu Wiadislaw Lokietek al Poloniei.
La 11 iulie 1330, Carol Robert se mai afla incg, la Vigegrd 288 Ostirea
regal se concentrase in tinuturile sud-estice ale regatului, poate In preajma
cettii Timisoarei, una din resedintele preferate ale suveranului angevin.
In luna septembrie, dupg, planul conceput de Toma Szcseny, voievodul
Transilvaniei, i Dionisie Szcsi, castelanul Mehadiei, banul in spe de

Severin, trupele regale s-au pus In miscare ptrunzind in posesiunile

mairelui voievod al Trii Romnesti prin Portile de Fier. Deplasindu-se
pe malul sting al Dungrii, oastea regal angeving, a atins cetatea Severinului.
Declansarea rzboiului de cltre regele Ungariei, cu totul nejustificatg,

de atitudinea corect a celui atacat

pictate

dupg, Inssi mrturia Cronicii

pare sg, fi surprins pe marele voievod al Tgrii Romnesti.

Nu este de inlturat nici presupunerea adoptrii de ctre acesta a

unei defensive prudente In fata marilor efective ale ostirii ungare, mai cu
seam& In conditiile de dupg, infringerea de la Velbu/d. Cert este cg, ver-

siunea evenimentelor potrivit Cronicii pict ate nu include o rezistent

romneascg, notabill la cetatea Severinului. Ea s-ar putea eventual presupune din faptul cg, izvorul narativ InfAtiseaz mai Intii luarea in stg,pinirea angeving, a Banatului de Severin 281 abia apoi a cetgitii (Cum
autem rex Zeurin et castrum ipsius recepisset" ) 262 Aceast prim faz
a campaniei regale ungare Impotriva Trii Romnesti descrisl de cronicg,
afl corespondenta intr-un document al lui Carol Robert de Anjou dat
259 Chron. Pict., SRH, I, p. 499.
267 Itildem.

259 CDHA, V. p. 439.

259 Hurmuzaki/Densusianu, I/1, p. 627.
280 CDHA, II, p. 499.

281 Evident a pArtii stApinite de Basarab I.

2e2 Chron. Pict., SRH, I, p. 497.

79

www.dacoromanica.ro

la 26 noiembrie 1332 : cum exercitum nostrum [. . .] movissemus, et quedam

confinia regni nostri, que in terra Transalpina, per Bazarab, filium Thocomerri, scismaticum, in nostrum et sacre corone non modicum derogamen
detinebantur, adissemus" 263.
data, realizat acest prim obiectiv, succes consacrat prin instalarea

lui Dionisie Szcs ca ban al Severinului recuperat, suveranul angevin

si consilierii sai, incurajati de inlesnirea primei infaptuiri, au declansat
a doua etapa a campaniei : supunerea intregii Taxi Romnesti. Planul
transpare din insasi litera unei diplome angevine, din 19 mai 1335, unde
nu mai era vorba de recuperarea doar a unor fruntarii ale regatului, cuprinse

de Basarab I in marele voievodat al Tarii Romanesti, ci chiar de stapinirea acesteia din urm. Marele voievod Basarab I si fiii ad probabil
printi apanajati 284 erau acuzati de a tine cu necredinta Transalpina,
tar asupra careia monarhia angevina isi afirma pretentia unui drept
superior (per Bazarab Olacum et filios eius, dictam terram nostram Transalpinam in preiudicium sacri diadematis regni et nostri infideliter detinentes")

265.

Confruntat cu o primejdie capital, marele voievod Basarab I ar

fi cautat, potrivit versiunii Cronicii pictate, o rezolvare politica a conflictului. Solii si, ajunsi in fata regelui, au inftisat propunerile de pace ale
principelui roman : cedarea de drept a Severinului, recunoasterea suzeranitatii coroanei angevin.e cu plata anual a celor datorate si slujba la curtea

regeasca a unuia dintre fiii marelui voievod, pe socoteala acestuia, precum si o despgubire de 7 000 de mrci de argint (1 680 000 dinari sau
1,5 tone din pretiosul metal) pentru cheltuielile facute de Carol I Robert,
spre a-si ridica oastea 266. Dupa vechiul istoric Ignacz A. Fessler, negocie-

rile s-ar fi purtat pe riul Motru 267, dar opinia este conjecturala si nu se
intemeiazd pe vreun izvor. Ea se datoreaza identificarii limitei estice a
banatului Severinului cu aceea a domeniului cettii si districtului Severin
viitorul judet Motru sau Mehedinti, figurat pe unele Mini din veacul al
XV111-lea 268, cunoscute fara indoiala de Fessler.
Analiza istorica a aceluiasi pasaj al cronicii era asociata de Nicolae
Iorga in ultima sa sinteza de istorie a romamilor legendelor unor batalii
date la vadul de la Rimnicu Vilcea 263, ceea ce presupune, probabil, o alta
acceptie teritoriall pentru Banatul Severinului. Ea pare indrepttita de
sensul propunerii marelui voievod Basarab I de a ceda de drept Severinul
cu cele dependente de el, deja ocupate de oastea regal (Zeurim cuim
suis atinentiis, nuno habetis pre manibus per potentiam" ) 270
Negocierile de pace angajate de domnul roman au fost insotite totodat si de avertismentul unui pericol neindoios pe care regele si oastea
sa in nici un chip nu Lax fi putut Inlatura daca ar fi inaintat mai departe
(,,quia si veneritis ulterius periculum minime evadetis" ) 271. .Ar rezulta
268 Hurmuzald/DenstWanu, I/1, p. 625.
264 s. Iosipescu, op. cit., p. 1970.
266 Hurmuzaki/Densusianu, 1/2, p. 35.
266 Chron. Pict., SRI-i, I, p. 497.

267 Ignacz Aurelius Fessler, Geschichte uon Ungarn, ed. Ernst Klein, vol. II, Leipzig, 1867,

p. 49.

268 I. Donat, Datele principale din (stork' Olteniei !And la anul 1600 (Oltenia, Craiova,
1943, p. 314).
269 N. Iorga, Istoria romanilor, III, p. 177.

2" Chron. Pict., SRH, I, p. 497; cf. formula diplomei ioanitilor pentru aceeasi tail

a Severinului.
271 Ibidem.

80

www.dacoromanica.ro

trAzindtr mcr.
tl gm ro rt
ty,11.111131t-gt

no p hanah
trine im t
CACICIlf CITIT

ITTWipcItati)

(au/ .3 3 t
flirt cum OW,

hattnik prrut
gltIc;

p./Cltia lab f,

t nowt* tuclITo:tr ptir voct: jilt)

rrtitinturtar,

4111:111,4 61 (ri-.ii:1 turn. mr cap

ft.titrr- proin;

canrmuco,/ir-q111T1 ticti

ticbatur, cr uatnt
contra za

www.dacoromanica.ro

cr turptiomi:

astf el, potrivit versiunii Cronicii pictate, desrkurarea tratativelor la proTirnitatea vechii limite occidentale a voievodatului lui Basarab I, dincolo

de care oastea Ungariei avea s intimpine o neierttoare irapotrivire

romaneasc.
In pofida sfaturilor magistrului Donch, comitele de Zwolen i Liptow,

sustintor al unei reglementri papice inta'rite de monarhul angevin

prin scrisoarea sa 272, regele Ungariei a respins propunerile domnului
roman. Rspunsul su, redat de Crovica pictatei in concordant cu situatia
presupus i caracterul atribuit personajelor Sic dicte Bazarad.
Ipse est pastor ovium mearum, de suis latibulis per barbas suas extraham"
(Aa spuneti lui Basarab, ca. el este pstoriul oilor mele, de barbe Il voiu
scoate din birloagele sale" )2" este de fapt revelator pentru mentalitatea real sau conferit de cronicar regelui Carol Robert de Anjou. Ea
reiese din comparatia acestui pasaj cu imaginea analisticii latine din regatul Ungariei despre romani i originea lor, aceea de pastores romanorum".
Pentru superbia i chiar conceptia franco-napolitanului Carol Robert
de Anjou, principe de Salerno, domn al muntelui San Angelo, marelevoievod roman nu putea fi decit un 'Astor al turmelor acestui inalt personaj de pretentie imperial romana.
Oastea regal ungar s-a pus In micare inaintind intr-o regiune
inftiat de Cronica pictatei drept necunoscutg, (terra ignota") pe un
drum intre crestele alpine 1 pdurile muntilor" (inter alpes et montes
silvarum" ) 274. Desigur ultima precizare trebuie apreciat luindu-se in
oonsideratie deprecierea termenilor din latina medieval ; ar fi vorba
deci de un drum ce strbtea o zon colinar, impadurit, de unde spre
nord se presimteau muntii.
Dintru inceputul povestirii sale, scriitorul Cronicii pict ate tinuse
s-i pregAteascA cititorii asupra mersului general al expeditiei prin inf-

tiqarea caracterului deosebit al trii lui Basarab : que terra est inhabitabilis genti ignote" 275. .Argumentarea se amplifica acum, dup eparea

negocierilor de pace, cind oastea regatului Ungariei iireluase inaintarea.

Pe calea de pAdure strbtut, trupele ungare nu au putut afla provizii
i curind insugi regele, ostaii si gi caii au inceput s fie munciti de lipsa

hranei (victualia invenire nequirent, famis inedia ipse rex, milites et

equi sui laborare protinus ceperunt" ) 276

In noua fazA a campaniei ce viza supunerea sau chiar cotropirea
trii lui Basarab manul otirii regale trebuia s vizeze un obiectiv,
suficient de important din punct de vedere politico-militar, care odat
atins s inlesneascA realizarea scopului propus. Obiectival, unicul indicat
de sursele cunoscute as-Uzi, pare s fi fost castrum Argyas" 277.
Cum Ins intre *Odle Oltului i Argeului, in zona subcarpaticg,
distanta nu este mai mare de 40-50 kilometri, adicg una sau dou etape
de mar, descrierea greuttilor intimpinate de oastea ungar apare drept
272 Ibiciem, p. 497-498. Miniatura aduceril unel scrisori regelui Carol Robert poate
eventual sA reprezinte ins41 infAtiarea soliel lui Basarab
273 Chron. Pict., SRH, I, p. 497; traducerea apartine lui Gheorghe Sincai, op. cit.,
vol. I, p. 471.
274 Chron. Pict., SRH, I, p. 498.
275 Ibidem, p. 497.
276 Ibiciern, p. 498,

277 Hurmuzaki/Densmianu, I/1, p. 646 (document din 1336, dup 11 noiembrie); Gy.
Gy6rffy, II, p. 561 (document de la 30 iunie 1347).
8-o. 742

81

www.dacoromanica.ro

excesiva, mai cu seama in zona colinara a T6zii Romanesti, cu cea mai mare
densitate a asezArilor omenevti 278 Imprejurarea, este de natura a modifica

optica asupra intregii expeditii ungare de la Portile de Fier pina la valea

Argesului. Nu ar fi exclus ca strabaterea Banatului de Severin insusi
fi fost pentru trupele ungare un istovitor mar. Lipsa de provizii, manifestata curind, nu vi-ar putea afla explicatia decit intr-un plan prestabilit
domnului roman i sfetnicilor sai de infometare a adversarului fuel
pe drumul catre Olt prin zona colinara. Planul se putea infaptui de locui-

tori prin retragerea voluntar i pustiirea caii de inaintare a trupelor

ungare prin Banatul de Severin, stapinit de marele voievod Basarab I.

Oricum, la atingerea cursului superior al riului Arges, oastea regelui

Carol I Robert al Ungariei va fi avut infatisarea descrisa de cronicar.

Ajunse pe valea superioar a riului, fortele angevine vi-au instalat
tabara inaintea acelui castrum Argyas" (cum valido suo exercitu acce-

dendo, ante castrum Argyas castra metatus fuisset" ) 279 Localizarea acestui
9,castrum" este de asemenea controversata : Alexandra Lapedatu (1910),
Nicolae Iorga (1915) au propus identificarea sa cu cetatea din sus de Cap-

tineniUngureni ; dimpotriva, P.P. Panaitescu (1967) a sustinut echivalenta cu Curtea de Arges

Opinia din urma este conjecturall : ea

deriva din reconstituirea evolutiei ipotetice a voievodatului lui Seneslau

pina la Basarab I, voievodat a carui capital/ s-ar fi aflat acolo. Potrivit
rezultatelor sapaturilor arheologice efectuate in ultima vreme la Curtea
de .Arges, nu ar fi de inlaturat posibilitatea afectarii constructiilor voievodale" din aceste locuri, in vremea campaniei ungare din toamna anului
1330 281. Pe de alta parte, cetatea de pe Arges de la CapatineniUngureni poarta totuvi, de la prima sa atestare doeumentara, 1481, la cinci
generatii dupa evenimentele In discutie aici, denumirea de Poenari 282;
modificarea toponimului este mai putin probabila. Desemnarea Curtii
de Argev drept cetate" (castrum") este posibila atita vreme cit i Timivoara, resedinta regelui Carol Robert, era nuraita in documentele latine
tot castrum" 283 Singurul impediment al localizarii cetatii Argesului
la Curtea de Argev ramine insa absenta sau Inca nedescoperirea aici a unor
elemento mai serioase de fortificatie 284.
Instalarea taberei ostirii regale sub cetatea Argev putea fi eventual
punctul nodal al campanieimenite sa supuna sau s sub juge Tara Romaneasca.
Este firesc sa se presupunac factorii de decizie angevini au legat realizarea acestui obiectiv de obtinerea unui succes militar, in fata i impotriva
garnizoanei cetatii, a trupelor domnului roman sosite In sprijinul
acesteia 285. Solutia unui asediu se prezenta de la sine. In timpul desfavurarii acestuia a sosit in tabara r, gala Bako, fratele lui Thatamer, viitorul
prepozit de Alba Regala i vicecance lar, insarcinat dinainte de voievodul
278 I. Donat, Asezdrile omenesti din Tara Romaneasca in secolele XIVXVI (Studii"
IX, 1956, nr. 6, p. 75-95).

279 Gy. Gydrffy, II, p. 561.

288 N. Iorga, Carpalii In luptele dintre roman( si unguri (AARMSI, s. II, t. XXXVIII,
1915-1916, p. 4-82;); P. P. Panaitescu, Introducere la istoria culturii romdnesti, p. 309.
221 N. Constantinescu, Curtea domneascd din Arges, probleme de genezd i evolutie, p. 23.
222 DRH, B, I, p. 286.

228 C. &Will, Dictionar istoric al localitafilor din Transilvania, vol. II, p. 193.
224 Cf. N. Constantincscu, op. cit.; v. si N. Iorga, Istoria romdnilor, III, p. 177
Sinnicoard, pe care o exclude insd.
285 Cf. M. Holban, 1967, p. 29.

82

www.dacoromanica.ro

pentru

LEGENDA

Seipaturi
CRONOLOGA CONSTRUE-0 iLOR

MIN Se c olul XIII

I.

Se colul XIV (c1340

Secolul X IV(o doua iumbtate)

OM Se colul XVI (c.1517)

1 Sec olul XVII-XVIII
IESES3 Secolul XIX
1=11 Se c olul XX
L

Fig. 5. - Planul cunt' dornne.gt1 de la Curtea de Arge (dupa BMI, 1971, nr. 3, p. 16).

www.dacoromanica.ro

Transilvaniei cu o misiune special (,in occultis legationibus et factis" )

286

Cu o escort de citiva oameni, el rzbtuse cu primejdia mortii printre

dumani, iar venirea sa aproape miraculoasl la Arge provocase uimirea
intregii otiri ungare. Bpisodul raishmii lui Bako este greu descifraba In
conditiile consemnrii sale fugare intr-un singur document. S-a propus
interpretarea acelor ocultes legationes" drept incercare de a stabili unele
contacte cu boieri sau stpinitori" subordonati raarelui voievod 287.
Trebuie remarcat c Bako a primit misiunea sa de la Toma Szecsny,
voievodul Transilvaniei, pornind spre indeplinirea ei dup rege si oastea
sa, venirea sa la .Arges fiind cu totul neasteptat 288. Daca acest post"
ar fi interpretat spatial i Bako ImpreunA cu escorta sa a urmat drumul
strbtut de oastea regal dupd aceasta, primejdiile intimpinate 1 norocul
prin care a ajuns la, .Arges ar dovedi Inchiderea de &Are romni a cAii de
ptrundere a dusmanului prin banatul de Severin, practic pierderea con-

trolului angevin asupra acestui teritoriu. Interpretat temporal post"

ar indica o pornire mai tirzie a lui Bako si alor si, sosirea sa miraculoas
la Arge producindu-se pe un drum deosebit de al otirii regale, eventual

printr-unul din pasurile Carpatilor din preajma cetkii amenintate de

unguri.
Dar, ricura i din once parte va fi venit Bako, este cert c la, data
sosirii sale in tal:ara ungar de la Arges fortele marelui voievod al T'Ara

Romneti controlau cile de acces spre aceasta, practic o Inconjurau.

Situatia pare O, reias si dintr-alt episod al confruntrii ungaro-romne

de sub cetatea Argesului, anume hrtuirea de cgtre ostasii raarelui voievod

a unora dintre oamenii regelui, aventurati probaba prea departe de tabr,
In cAutarea proviziilor, pentru a cror salvare a trebuit s intervin Insusi
comandantul tru.pelor angevine, marele comis Stefan Lackfy 289.
La inceput de noiembrie 1330, izolat i infometat, incapabil

obtin o decizie militar In Uta cetkii Arges, oastea angeving a fost

silit s-i Inceap5, retragerea din Tara RomAneascg. Inaintea pornirii
trupelor atacatoare pe calea intoarcerii, Cronica pictatd can ignorg,
episodul stationxii la cetatea Arge include in desfsurarea evenimentelor incheierea i intrirea unui acord intre regele angevin si domnul
Tara Roninesti. Potrivit acestuia, domnul se supunea regelui, se angaja
s, asigure Intoarcerea in sigurant a monarhului angevin si a lor
artindu-le drumul cel drept 29. Un document din noiembrie 1332, emis
de cancelaria regar, pomenete acest acord (pax") 291. Tehnica alctuirii
analelor medievale permite eventual considerarea acestei diplome augevine drept temeiul informational de la care s-a elaborat versiunea pcii "
din Cronica pictatd.
Termenii acestei versiuni sint ins contradictora. Prima prevedere
a acordului, supunerea domnului roman catre regele angevin, ar fi presupus
o victorie sau mgear o superioritate militar/ ungarg pe care intreaga desMorare a campaniei, dupinssinaxatiunea cronicii, le exclude. Pe de alta'
288 Hurmuzak1/Densusianu,

I/1, p. 646.

287 M. Holban, 1962, p. 324.

288 Hurmuzaki Densusianu, I 1, p. 646.

288 Gy. Gydrffy, II, p. 561: [...] Stephanus nunc woyuoda, tunc magister agasonum
et maior exercitus patris nostr1 existens, consuete fidelltatis fervore semper laten i eiusdem
patris nostri adherens, sex ex infIdelibus scismaticis fIdeles homInes patris nostr1 1nfestantibus
captivando adduxit pltri nostro, quamplures 1nterficiendo ex eisdem [...]".
290 Chron. Pict., SRI-1, I, P. 498.
281 Hurmuzaki/Densusianu, I/1, p. 623.

84

www.dacoromanica.ro

parte, ultimele dou& capitole ale acordului, asigurarea intoarcerii Mr&

primejdii a regelui i a lor si, indicarea de marele voievod a drumului
drept pentru aceast inapoiere, dovedese mai degraM o capitulare a oastei
suveranului Ungariei in fata fortelor rom&ne. Dealtminteri, aceast
ultim inftiare a raportului de forte este cea mai fireasc, fiind acoperit de termenul treuga", cu sensul de garantie impotriva actelor de
violent, de sigurant acordat celor ce se deplaseaz 292
Contradictia versiunii analelor relev efortul alcAtuitorului lor de a

salva prestigiul regelui atribuindu-i totui realizarea scopului expeditiei,

supunerea marelui voievod i, totodat, de a nu violenta prea mult
adevrul. Cronicarul nu folosete termenul de pax pentru acordul incheiat
tocmai din aceast pricin, dar analiza pasajului intre0e impresia cunoaterii de c'tre el a textului diplomei deja mentionate din noiembrie 1332.

Versiunea campaniei angevine in Tara Romneasc este acolo cu totul

edulcorat : cum nos, anno Domini 31.C0CXXX ad visitandam terram
nostram Transalpinam, cum quadanz gente nostra accessissemus, et eam

pacifice peranzbulassemus, in exitu que nostro abinde Basaras, infidelis noster

Transalpinus, preconcepta infideliiatis nequicia sub ficte pacis astucia

[. .] quandam particulam gentis nostre hostiliter invasisset" 293 Se reg-

sesc elemente esentiale pentru alcAtuirea versiunii Cronicii pictate

deplasarea panicg, o adevrat cavalcad a regelui i oOirii sale prin
Tara Romneascl, existenta unei pci, ins prefcute (ficte" ). Lipsesc

ins, semnificativ, termenii acestui acord ; ei par contributia cronicarului.

Se pune intrebarea dad), nu cumva acesta a inteles greit sensul diplomei

angevine din noiembrie 1332. De fapt in ea se dorea acreditarea ideii

surprinderii regelui i escortei sale de ctre un vasal infidel in vreme de
pace, printr-o viclenie (sub ficte pacis astucia"), ceea ce, firete, nu se
intimplase.

Totui, diploma angevin ascunde in sine o realitate sesizabil

doar din punct de vedere militar, i anume deplasarea cu totul imprudent

a oastei ungare la revenirea din Tara Romaneasc. Lipsa cercetrii drumului, neglijenta asigurrii marului i stationrii, constatate k4i la armata
francez sub Filip al VI-lea, la Crecy (1346) 294, puteau duce la acreditarea

versiunii acelui atac in plin pace, atunci chid nimeni nu se gindea la

inamic. De aici, lutnd de bun litera diplomei, Lutreaga fictiune a unui
acord de pace, cu darea reciproc a credintei, aprut sub pana cronicarului.

inceputul lunii noiembrie va fi gsit Inc oastea regatului tbrit

sub cetatea Argq. Lipsa proviziilor, apropierea iernii, mai timpurii in
zona subcarpaticA, i mai ales presiunea concentric& a fortelor marelui
voievod al Trii Bomneti au determinat pe comandantul oastei ungare
s inceapg retragerea ; ea urma s se facl pe drumul cel mai scurt, dac
ar fi s se acorde credit Cronicii pictate.

Itinerariul acestei retrageri este artat de un singur izvor, tardiv,

consemnarea cltorului polon Maciej Strykowski din 1574-1575. Indicatia este mai mult implicat In precizarea locului btliei principale
din 1330: Carol, regele Ungariei, a pornit frl pricid rzboi impotriva

lui Basarab, domnul Munteniei ; a fost biruit prin iretenie E...], aa

292 F. J. Niermeyer, Mediae Latinitatis Lexicon Minus, Leiden, 1954 1958 , sub voce.
293 Hurmuzaki/DenstWanu, 1/1, p. 623.

294 Andre Leguai, La guerre de Cent cuts, <U.>, 1974, p. 36-37.

85

www.dacoromanica.ro

inch Cu o mica suita abia a scpat regele de macel in Ungaria. Pe acel loe
unde a fost batalia, muntenii au cladit o manastire si au asezat trei stilpi
de zid, pe care eu insumi i-am vazut in anul 1574, venind din Turcia,
dincolo de orselul Gherghita, la doug zile de drum de Sibiu, oras In
Transilvania, dincolo de munti" 295 Aparitia Gherghitei in relatarea lui
Strykowski, stilul intrucitva confuz, au provocat neincrederea, ba chiar
contestarea pe de-a-ntregul a acestui izvor, posterior cu peste doug secole
evenimentelor. Numai ca textul polon da pentru aceasta conjecturala
Gherghita" forma Giurgieciem" (declinat) care aminteste mai degraba
Giurgiul decit Gherghita. Indiferent insa, Maciej Strykowski pare s fi avut

vedere in pasajul relatarii sale posibilitatea de a-si orienta cititorii pe

temeiul marilor drumuri ale TArii Romanesti, cunoscute atunci in Europa.
Ele erau fie acela al Sibiului, prin Lovistea, pe Argesul mijlociu, pe Dim,
bovnic spre Giurgiu inclus in itinerariul de la Bruges (1380/1390) 296,
fie racordarea aceluiasi cu drumul vaii Ialomitei si Praliovei pe la Gher-

ghita. Singura interpretare plauzibila pare sa' fie aceea potrivit careia
Walla s-a dat pe drumul Sibiului, la dou zile de mers departare de
acest oras 297.
Aceasta interpretare, coroborata cu ipoteza folosirii de catre rege
si oastea sa a drumului cel mai scurt spre Transilvania, a condus pe cei

mai multi dintre istoricii roialani si strini la afirmarea unei retrageri

angevine de pe valea Argesului superior prin Lovistea catre Sibiu 2".
impotriva acestei ipoteze s-a pronuntat Inca din 1904 Nicolae Iorga,

sustinind o retragere spre Cimpulung si de aici, prin Bran, &are Brasov 299.
Drum lima mai lung, presupunind trecerea de pe valea Argesului de sus
intr-aceea a Riului Tirgului, la Cimpulung, pe cai de culme, spre a atinge
abia apoi vechiul sleau al Brasovului ; itinerarul ar contrazice, eventual,
precizarea Cronicii pictate, referitoare la drumul drept ce 1-ar fi voit regele.

Retragerea oastei regale a fost probabil atent supravegheata de

fortele romanesti ; de indata ce nu a mai existat indoiala' asupra directiei

urmate de aceasta, marele voievod si consilierii si au purees la organizarea unei ambuscade de maxi proportii pe drumul spre Transilvania,
unde locul era cel mai prielnic Dui:4 continuarea analelor Prusiei, datorata
lui Petrus de Dusburg, la chemarea marelui voievod taranii acelor locuri
[din Tara Romaneasca 5.1] au taiat cu fierastraie arborii padurii prin
care voia [regele] sa-i poarte pe unguri la intoarcere, astfel inch, cind un
copac ar fi cazut pe altul atingindu-1, sag pravale si asa mai departe" 300

In viziunea domnului roman, a celor din preajma sa, retragerea

ostirii ungare trebuia sa fie prilejul unei confruntari, a punerii in aplicare
a avertismentului trimis de mai multa vreme regelui. Fortele romanesti
ridicate in vederea bataliei decisive pareau autorului Cronicii pictate o

multime nenumlrata (Vlachorum multitudo innumerabilis" ) 331. Un

document angevin mai tirziu, elaborat in aprilie 1351 in cancelaria regelui

Ludovic I, face sa participe la btitalie marele voievod Basarab I cum

2" Calatori strilint, III, p. 451.
Ibtdem, I, p. 24-25.
299 Ibtdem, II, p. 451, n. 15 (P. P. Panalteseu).
298 v. I. Conea, C. C. Giureseu, P. P. Panaiteseu, B. Hman, Gy. Gyiirffy, In luerArile
cltate mal sus.
299 N. Iorga, Rometnia cum era pla la 1918, vol. I, Bucure.,ti, 1972, p. 171-172.
800 E. C. UtzArescu, Despre lupia din 1330 a lui Basarab voeood cu Carol Robert, p. 144.
8" Chron. Pict., SRH, I, p. 498.

86

www.dacoromanica.ro

Iota sua potentia" 32. Alaturi de mentiunile analelor prusiene, deja relevate,

i azeste informatii par sg, conduca la ideea chemgrii la lupta de cgtre

principele roman a oastei celei mari.

Doug diplome din mai f}i iunie 1335, date de regele Carol Robert,
fa,c posibila includerea intre luptgtorii romani a fiilor" lui Basarab I 3".
Mai greu de desluit este sensul expresiei agregata sibi quadam potentia
.et societate Olakali" al unui document din ianuarie 1333 3M; eventual,
admitindu-se o dualitate de forte i o alianta romaneasca, ar ramine de
.cautat semnificatia sa geografica. Asociatg, cu pomenirea fiilor lui Basarab

I, mentiunea aliantei romaneiti conduce spre concluzia existentei unor

apanaje, ipotetic foste structuri incorporate domniei a toatg Tara Romaneasca'.

0 aprigg controversg, a stirnit in istoriografia contemporang pome-

nirea intr-un act de la Ludovic I, din aprilie 1351, alaturi de intreaga

putere a domnului roman i aceea a vecinilor pagini (,,cm tota sua potentia et vicinorum paganorum" ) 35. Acceptata pe de-a-ntregul 306 sau respinsa de plano 307, mentiunea nu trebuie exclusg analizei. Folosirea curenta

de catre suveranii bulgari contemporani a mercenarilor tatari, vecingtatea reala a dominatiei Hoardei de Aur de hotarele Tgrii Ronaaneti

i relatiile dintre cele doug, state nu fgceau imposibilg, participarea unora

dintre ostaii pggini", dependenti de han, alaturi de fortele lui Basarab I

irapotriva Ungariei. Dar originea mentiunii poate sa se afle in ins5,0

relatia asupra desfkurgrii campaniei din 1330, triraisa de regele Carol I
Robert curtii papale din Avignon. Cunoscuta indirect, prin scrisoarea
de raspuns adresatg de papa loan al XXII-lea regelui Ungariei la 5 august
1331, relatia includea nargrii evenimentelor rgzboiului un triumf asupra
tatarilor, obtinut ce este drept la inaintarea ofAirii angevine 308.

La 9 noiembrie 1330, intr-o vineri, fortele ungare se aflau in fata

unui defileu : Venit [rex] in quandam viam cum toto exercitu, que via erat
in eircuitu et in utra que parte ripis prominentibus circumolusa [. . .]; que

neo via dici potest, sed quasi navis stricta [. . .1" ( [Regele] a ajuns cu
toatg, oastea pe un drum oarecare, drum care era inchis in imprejurimi
i de ambele parti cu pereti abrupti de [Aim/ [... ] ; care nici nu se poate
numi drum, ci mai degrabg o navg strimta [... ]") 309. Potrivit diplomelor
regelui Carol Robert, oastea sa se gasea in quodam loco nemoroso et silvoso" (intr-un loo oarecare acoperit i pgduros"), in quodam loco condenso et obscuro" (intr-un oarecare loo strimt qi intunecos"), in quibusdam locis districtis et silvosos" (in oarecari locuri de defileu de munte i
impadurite") 31. Sursele concorda in redarea unui peisaj cu padure deasg,

intunecoasa, a unui defileu montan. Dealtfel, mecanismul ambuscadei

descrise de analele prusiene nu ar fi putut funciona decit in conditiile
unei trecgtori abrupte, evident impadurite.
303 Hurmuzaki/Densusianu, 1/2, p. 14.

303 Ibidem, p. 35; ibidem, I/1, p. 633.

34 Ibtdem, p. 627.

305 'Went 1/2, p. 14.

305 V. mai recent Gy. GyArffy, II, p. 546.

37 M. Holban, 1978, p. 1 075.
305 Hurmuzaki/Densusianu, 1/1, p. 617. Caracterul indirect al transmiterii informatiei
face problematicA includerea el in reconstituirea campaniel ungare in banatul Severinului; se
mal impune de asemenea rezerva posibilitAtil cuprinderii in relatia soliei regale la curtea pontificalA a povestirli mal multor actiuni militare concomitente.
33 Chron. Pict., SRI-I, I, p. 498.
310 Hurmuzaki/Densusianu, I/1, p. 623, 627; 1/2, p. 35.

87

www.dacoromanica.ro

in aceste locuri avea s se desfoare, intre 9 i 12 noiembrie 1330,

btlia hotritoare a rzboiului dintre Ungaria i Tara Romneasc.

Cele patru zile amintite sint ins un interval mult prea mare in comparatie
cu durata obinuit a luptelor medievale. incI din 1922 Nicolae Iorga a

atras atentia asupra unei diplome angevine din mai 1335 revelatoare a

dou ciocniri nitre cele dou otiri (semel et secundo" sau semel et secundario" )311. Cum un act al capitlului de Alba Iulia din martie 1331 izoleaz evenimentele desfaurate luni, 12 noiembrie 1330 (,,quia fortuna
adversante, feria secunda, cum ipsi sub eodem lapide devicti et debellati
cum aliis fuissent" ) 312 este posibil ca momentele esentiale ale confruntrii 6; se fi petrecut In zilele de 9 i 12 noiembrie, vineri i luni.
Vineri, 9 noiembrie 1330, pe cind se angaja pe drumul din defileu,
oastea ungar' cu regele Carol Robert de Anjou a fost atacat de fortele
marelui voievod al Trii Romneti. ocul va fi produs efectul scontat

de domnul romn, grbirea retragerii ungare prin angajarea mai adinc

a o,tirii dumane in defileu. Din vreme, la captul opus al trectorii,
unde drumul ieea la loe deschis, osta0i marelui voievod romn baraser
calea prin vestitele indagines-priski, trunchiuri de copad prbuqiti cu
coroanele incilcite unele intr-altele, o stavir dintre cele mai dificile pentru
once oaste ( et ante uncle erat dicta via patentior, indaginibus in pluri bus
locis fortiter fuerat circumspecta per Vlachos" ; quodam loco 'nemoroso et

silvoso indaginum que densitate firmato", quibusdam locis distrietis

silvosis, indaginibusque firmis et stipatis" )

313

et

Angajat in defileu, coloana celor citeva mii de ostai ai regelui

Ungariei, intinzindu-se pe citiva kilometri cu bagajele ei, supus unei
neierttoare presiuni romne, s-a aflat cu totul blocat. Acum, la 12

noiembrie 1330, intr-o luni, a doua zi dup srbtoarea catolic a sfintului

Martin, s-a produs atacul decisiv al romnilor ; de pretutindeni multimea
nenumrat a romnilor, alergind deasupra costielor, azvirlea sgetile
asupra otirii regale aflat pe fundul drumului adinc, care nici nu se poate

numi drum, ci mai degrab o nava strinit, unde din pricina apdsdrii

cldeau de jur imprejur caii de lupt cei mai puternici i otenii" 3". Apsarea (propter pressuram" ), invocat de Cronica pictatd, trebuie pus
probabil in relatie cu prbuOrea copacilor de pe ambele laturi ale drumului
descris de Petrus de Dusburg : la vremea cind intorcindu-se au intrat
ungurii In acea pdure atunci i amintitii trani au impins copacii :
unul peste cellalt azind i cu totii din ambele laturi prbuOndu-se au

zdrobit marea multime a ungurilor" (dum in reditu intrassent Ungari

dictam sylvam, et rustici predicti moverent arbores, cecidit una super aliam
et sic cadentes omnes ex utra que parte oppresserunt magnam multitudinem

Ungarorum" ) 313 Miniaturile Cronicii pict ate adaugl imaginea ploii de

bolovani de stincI aruncati de ostaii romftni asupra trupelor ungare

ingrmdite In defileu.
Din traditia oral./ asupra btliei ce i-a parvenit, autorul Cronicii
pictate red, cu fidelitate sentimentul neputintei, dominant atunci pentru
an N. Iorga, Cele mal vechl cronici ungure$ti ;1 trecutul romdnilor (RI, VIII, 1922, P. 16,

n. 2); documentele in Hurmuzaki/Densusianu, I/1, p. 633, 1/2, p. 35.

811 DRH, D, I, p. 42; v. si textul din Cilron. Pict., SRH, I, p. 499 (feria sexta in
vigilia Beati Martini et post in sequenti feria secunda").
sis citron. Pict, SRH, I, p. 498; Hurmuzaki/Densusianu, I/1, p. 623; 1/2, p. 35.
814 Chron. Piel., SRH, I, p. 498.
815 E. C. LAzArescu, op. cit., p. 244.

88

www.dacoromanica.ro

ostasii unguri : aci nici nu puteau urca impotriva romnilor pe costisele de pe ambele laturi ale drumului, din pricina peretelui abrupt, niel
nu puteau merge mai departe, nici nu aveau loe s fug din cauza prisa-

cilor fAcute acolo, ci, cu totii, erau precum pestii in vine sau mreaj" 316
Cuprinsi de panic, lupttorii unguri cAutau in tot locul scparea,
valurile lor ciocnindu-se unul de altul, intr-o bezmetia, frmintare precum in leagne se clatin i scuturl pruncii sau aidoma trestiilor pe care
vintul le miscg," 317.
Regele Carol Robert al Ungariei Insui, dominat de groaza colectiv,
abandonat insemnele armelor sale lui Deseu (Desz/Desideriu), fiul
banului Dionisie Szcsi (Rex autem mutaverat armorum suorum insignia,
quibus induerat Desev filium Dyonisii" ) 318 Asemenea schimbri ale insem-

nelor pe cimpul de lupt se mai intilnesc in evul mediu : in lupta de sub

Saint-Riquier, Filip cel Bun, ducele Burgundiei (1419-1467), a pus pe
altul
poarte armura din cauza primejdiei, ceea ce, analistii vremii,
Chastellain si La Marche, numeau pudic dorinta principelui de a-si dovedi
mai bine curajul, luptindu-se precum ostasii de rind 313. in imprejurrile
btliei de la 12 noiembrie 1330, cronicarului angevin nu i s-a mai parut
posibil nici mcar salvarea acestor aparente. Regele ngariei, schimbindu-si insemnele, voia pur i simplu s fug, s-si salveze viata, sperind
ea' Deseu, fiul banului Dionisie, va izbuti s abat asupra-i atentia ostasilor romni.
insotit de citiva credinciosi, regele a pornit inainte
caute
izbvirea (Rex vero ipse cum paucis pro tuitione suorum aliquorum fidelium vix evasit" ) 320 Ceata fugarilor nu a scpat neobservat lupttorilor

romni. Pentru a apra persoana suveranului angevin fugar, in jurul

regelui au stat quasi muri lapidei" marele comis i comandant al ostirii

Stefan Lackffy, magistrul Donch, comitele de Zwolen i Liptow, impreun

cu fiul su Ladislau, Toma, marele castelan de Chokakii si Geztews, magis-

trul Martin, fiul lui Berend, magistrul Rolus i altii din familia regis" 321.
Dup naratiunea poeticl a Cronicii pictate, acesti putini credinciosi au
luat asupfl-le aversa loviturilor de sabie i sgetilor romnesti, salvind
astfel pe regele Ungariei (qui omnes ictus gladiorum et sagittarum super
se recipiebant, velud ymbres pluviarum, ut regis vita a mortis impetu ser-

varetur" ) 322.
Mai prozaice, diplomele angevine relev sustinerea regelui in fuga sa
disperat magistrul Kolus a izbutit s-1 urce din nou pe calul su cind

suveranul Ungariei, epuizat, se prbusise la pmint, fiind sortit mortii

(predictus magister Kolus pro salute et commodo predicti patris nostri non
pavescens preponere necem vite, ascensum predicti equi eidem patri nostro
toto posse sagaciter procuravit [. . .] sic que dictus pater noster per ipsius
solertiam evasit metas mortis lila vice" ) 323; marele castelan Toma de
Chokak i Geztews, clrind algturi de rege, era oricind gata s-i cedeze
calul su i s rmin pe jos, destinat unei pieiri sigure (,in indubitate
316 Chron. Pict., SRH, I, p. 498-499.
317 Ibidem.

Ibidem, p. 500.
319 Johan Hulzinga, Amurgul eoului mediu, Bucuresti, 1970, p. 159.
31

32 Chron.

Pict., SRH, I, p. 500.

321 Ibidem; Hurmuzaki/Densu5ianu, I 1, p. 633; 1/2, p. 14 15; DRH, D, I, p. 65-66.

Pict., SRH, I, p. 500.

323 HurmuzakilDensuOanu, 1/2, p. 15.
322 Gluon.

89

www.dacoromanica.ro

mortis periculo pro nobis pedes remanere non formidans" ) 324. Dou dintre

miniaturile Cronicii pict ate redau motivul acestei fugi inspimintate

In clipa cind Deseu, fiul banului Dionisie, se prbuseste zdrobit de stinci,
regele i mica sa escora, dup o ultim privire aruncat spre defileu,
pornesc mai departe in galop, acoperindu-si trupurile cu scuturile. In
urma lor once incercare de rezistent ungar s-a prbusit in fata atacului
romnesc : Cadebant iuvenes et senes, principes et potentes sine delictu",
Pacta est autem ibi strages maxima et cecidit militum et principium ac.
nobilium inconputabilis multitudo"

323.

Printre cei czuti, nobili si oameni de rind, diplomele contemporane

pomenesc pe Peteu, vicecastelanul de Ciceu, Leucus, fiul lui Briccius din
Bathor, Laurentiu, fiul lui Emeric, Petra, fiul lui Bertaleu, loan zis Otel,
Toma, fiul lui Laurenthe din Segvar 826.
Cronica pictatif, adaug din parte-i lungul sir al personalittilor
ecleziastice pierite in lupt : magistrul Andrei, prepozit de Alba Regala,
vicecancelar al regatului Ungariei, pstrtorul sigiliului monarhului,
Mihail, prepozitul de Pozsga, Nicolae, prepozit de Alba Iulia, Andrei,
pleban de SAros, fratele Petra din ordinul dominicanilor, precum si citiva
cleriei, capelani ai regelui 227.
Pieirea atitor clerici, similar celei de la Moh4cs unde al6turi

de trupurile lor nu s-a gsit decit acela al unui singur otean, Gaspar,
din neamul DrAgosestilor maramureseni 328 denot gradul de demoralizare al lupttorilor unguri ce cutaser doar salvarea propriilor vieti.

Versiunea analista, a btliei din 12 noiembrie 1330 mai relevI

caderea multimii nenuragrate a cumanilor regelui angevin 328. ReusiserI

s scape, rniti, magistrul Laurentiu, comitele de Zarand, lovit la mina
sting, comitele Ygeyk, comitele Peteu, fiul lui Andrei din Bachka de

genere Guthkeled, *tefan, notar special al curtii regale, Bako, fratele

viitorului prepozit de Alba Regal si vicecancelar Thatamer, Stefan,
fiul lui Moogh din Csepel 338. Altii, precum loan comitele de Slaj, fiul
Ibidem,

I/1, p.

633.

321 Chron. Pict., SRH, I, p. 498, 499.

326 Cf. Gy. Gyrffy,II, p. 547; v. ibidem, p. 554, 561, 563; Hurmuzaki/Densusianu, 1/1,
p. 627, 629.
Chron. Pict., SRH, I, p. 499.
828 s. Iosipescu, K. Giindisch, Imprejurdrile politico-militctre ale creerit principalului
Transiloaniei (Istoria militard a poporului romdn, vol. II/1, In curs de publicare).
329 Chron. Pict., SRH, I, p. 499.
339 Hurmuzaki/Densusianu, I/1, p. 625 (pentru magistrul Laurentius se poate presupune
chiar din textul documentului o perioadif de prizonierat in Tara Romaneasca); Gy. Gyrffy,
II, p. 553, 556, 561; Hurmuzaki/Densusianu, I/1, p. 632, 646. Adepta a unor demonstratli
arheologice si istorice ce se voiesc matematiceste exacte, istorlografia maghlari contemporana
(1964, Gy. Gyarffy, II, p. 547) a propus un cuantum al pierderilor ungare de 4800, bazat
pe raportul dintre numarui celor plecati in expeditia ImpotrIva Tarii Romanesti si a celor ce
s-au Intors, potrivit surselor cunoscute astazi. Fara a discuta aici valoarea in sine a acestei
metode de calcul trebuie spus ca aplicarea ei pacatuieste prin ignorarea mentiunil exprese
a Cronicil pictate despre nimicirea, prapadul multimii nenumarate a cumanilor regelui (Cumanorum denique corruit inestirnabilis et plurima multitudo", SRH, I, p. 499). Daca am admite
o pondere a lor de macar 1/3 din efectivele ostirii angevine (v. situatia din 1276 sub Ladislau
Cumanul, din 1321 in batalla de la Mithldorff) si o pierdere cel putin similanl cu a celorlaite

trupe, ar rezulta un total al pierderilor ungare in rrtzboiul din 1330 cu Tara Romaneasca

de peste 4/6 din fortele angajate. Altf el spus, din flecare sase luptatori al ostirii regatului Unga-

riel ce invadasera in septembrie 1330 pamintul Taril Romanesti doar doi s-au mai intors la
vetrele lor.
In legatura cu participarea la batalle i distrugerea corpului cumanilor regelui, M. Holban
sugera (1962, p. 325) posibilitatea unei preluari eronate a mentlunii cronicil (desigur a celei

90

www.dacoromanica.ro

comitelui Briccius din Bathor, poate i fiul lui Dema al lui Luca, cu mosie
la Bolug, fuseser, luati prizonieri de catre romIni.
AlIturi de naultii captivi unguri, teferi sau rnii, in miinile

romnesti victorioase rImIsese o pradI urias, : acceperunt plurima

arma vestes que pretiosas omnium elisorum pecuniam que et multa marsupia
latorum grossorum et equos multos cum selis et frenis" 331. Toate au fost

infItisate marelui voievod al T'Arii Romnesti, Basarab I 332, dovada

incontestabilei autoritti, a caracterului domniei sale.
Spre a atenua impresia decisivei Infringen, Cronica pictatcl incheie
naratiunea ei cu pomenirea pierderilor romInesti, a cror cifra ins, o 1as,
prudent, pe seama socotitorului iadului ( Quorum Vlachorum numerum
ibi per Hungaros occisorum subtilis solummodo infernalis conpotista collegit" 333).

Un act al capitlului bisericii transilvane dat lui Nicolae si Martin,

fiji lui Blawch, la 16 martie 1331, sintetizeazI poate cel mai bine deznodA-

mintul zilei de luni, 12 noiembrie 1330: quia fortuna adversante, feria

secunda, cum ipsi sub eodem lapide devicti et debellati fuissent, predictum
privilegium cum omnibus rebus ipsorum, sicut ceteri in eodem exercitu
existentes amiserunt" 334. Urmat de rmIsitele ostirii sale zdrobite in
luptii de romIni, regele Carol Robert s-a adApostit mai intii la Timisoara,
plecind apoi la ViAegrad 335.

Pentru istoriografia romneascI a secolului al XX-lea, problema

bItliei din 9-12 noiembrie 1330 a, constituit obiectul unei
indelungate controverse. Cu exceptia indicatiei tirzii i destul de vagi
a cIlltorului Macjei Strykowski, deja araintitI, nu exista temeiuri documentare pentru vreo localizare. Chestiunea poate fi astzi rezumatI in
sensul plasrii btliei oriunde pe drumul dintre valea superioafl a A.rgesului si Sibiu, sau, mai putin probabil, spre Brasov, catre frontierele de
atunci ale stApinirii rii RomInesti, cu conditia unei oarecare asemInIri
a topografiei actuale cu aceea infItisat de surse. Aparent pe aceastI bazI,
a denumirii muntilor din preajm,
Piatra Craiului
Nicolae Iorga
a numit la 1904, cItre jumtatea drumului intre Baal. si Bran, cazanul
Posa,dei, care aminteste o zi ca aceea, de strIlucitI biraintl ciobIneascA

asupra boierilor mari ai strAinAtItii cotropitoare" 335. De la aceastI prima

formull, prin reluArile din Istoria armatei romdnesti (1910), Carpalii in
luptele atntre romani unguri (1915) si Deux confrences en Suisse (1930)
datorate tot lui Iorga Posada" si-a cistigat locul unei achizitii certe

In istoriografia romneascI. Nicolae Iorga procedase in cazul acestei

localizri prin asociere, anume comparind evenimentele din noiembrie
1330 cu acelea, mult posterioare, din 1395, referitoare la campania regelui
Sigismund de Luxem.burg in Tara RomneascI. Cu prilejul acesteia, in
pictate si nu a lui Bonfini) de catre redactorii diplomei angevine din 21 aprilie 1351, astf el
aparind ideea ajutorului pagln" pe care 1-ar fi avut Basarab I. DacI aceasta ipoteza s-ar
verifica, ar rezulta in primal rind o datare a elaborarii Cronicti pie/ale oricuin anterioar anului
1351, datare respins in repetate rindurl de cercetatoare romana.
331 Chron. Pict., SRH, I, p. 499-500.
332 Ibidem, p. 500.
333 Ibidem.

334 DRH, D, I, p. 42.

335 Chron. Pict., SRH, I, p. 500.
336 N. Iorga, Romania cum era pina la 1918, vol. I, p. 171.
91

www.dacoromanica.ro

documente ulterioare regele pomeneste intringerea suferita de oastea sa

in Alpibus Pazata"

337.

Mai tirziu. (1937), rezervele prudent exprimate de Ilie Minea338

argumentarea geografica a lui Ion Conea 339 au zdrucinat increderea lui
Nicolae Iorga In localizarea i denumirea propusa la 1904, astfel incit,
In ultima sa monumental, sinteza a istoriei romanilor, Iorga conch idea
,,Alpes Pazara [. . .] par a nu fi decit muntii lui Basaraba" 340
Ceea ce la marele istoric roman parea inca una dintre acele intuitii
a ceca ce s-ar fi putut intimpla se dovedeste a fi astazi un adevar documentat. Un act de adeverire a abatelui manastirii Szekszard (comitatul Tolna),
din 7 aprilie 1331, aminteste de batalla finala a razboiului din 1330 dum,
idem rex [Karolus] fuisset percussus et convictus per Bazarab woivodam
trans Alpem Olacorum" (in vreme ce acelasi rege [Carol] a fost lovit
dovedit de voievodul Basarab n curmezipt/ muntetui romeiviior") 341.
In fond, victoria din noiembrie 1330 a fost cistigata de romanii la trecerea

oastei cotropitoare ungare, acum alungate, prin muntii de la frontiera

Tarii Romnesti cu Transilvania. Dar diploma abatelui mang'stirii din
Szekszard dovedeste in plus stapinirea romneasca asupra masivului
muntos dintre valea Oltului si a Prahovei, pe ambele
versaute 342
Analiza de istorie militara a razboiului de aparare al Tarii Romanesti

din 1330 poate conduce la unele incheieri de ordin general. Strategia

angevin, subordonata la inceput unui scop limitat cucerirea, de fapt
reintregirea banatului Severinului s-a dovedit neputincioasa, in fata talei
campanii mai lungi de supunere sau cotropire a Tarii Romnesti. Dificultatilor de ordin logistic, incapacitatea organizrii aprovizionarii, li s-au

adugat altele tactice, precum esecul otirii ungare in asedierea cettii

.Argesului. Intirzierea trupelor angevine in fata unei fortificatii, cu rrobabilitate modesta, re/eva, falimentul strategiei locurilor sfinte" in conditiile unui razboi romanesc medieval. In sfirsit, ambuscada de mari
proportii organizata de marele voievod roman a reusit mai ales datorit
neprevederii comandamentului ungar, lipsei unei cercetari si asigurri
a marsului. Cronica pictard nsi probeaza totala dezinformare a regelui
Ungariei si a lor sai in preajma angajarii in defileul muntelui : rex autor?,
et sui omnes, nichil tale quid penitus opinantes" 343 j de aici, si pentru
scuza aceste carente militare, fictiunea pacii incalcate de marele voievod roman.
337 V. de pila Hurmuzaki/Densusianu, I 2, p. 395.
338I. Minea, Rdzboiul lut Basarab cel Mare cu regele Carol Robert (noiembrie 1 30)

(Cercetari istorice:", 5-7, 1929-1932, p. 342).

338I. Conea, Tara Lovistei. Geografie istoric, Bucuresti, 1935, passim.

340 N. larga, Istoria romanilor, III, p. 179. Semnificatia cuvintului posada" pent-n care

s-a acceptat, aproape obligatoriu, un etimon slav (posada; instit. posadnic), potrivit textului
diplome! regelui Sigismund de Luxemburg din 6 iunie 1397 (Hurmuzaki Densu5ianu, I 2, p. 395)

referitor la confruntarea sa cu oastea voievodului Vlad Uzurpatorul" din 1395 (abhincque

versus climata ipsius regni nostri Hungarie, cum Palma victoria regrediendo, dum alpinum

cacumina wlgo Pazzata dicta, indaginibus strictis et semitis, non modica arundine compresssis,
ascendissemus") nu este exclus s fie, de fapt, aceea de pas de culme, treatoare. Cuvintul

pAstrat azi ca toponim ar fi deci un termen comun romftnesc medieval, altminterl disprut
si inlocuit cu pas sau treatoare, de etimologie romanica: pasan, pasada' (v. ital. passata;
fr. passade).
341 G.
y Gyrlfy, II, p. 553.
742 Pentru semnificatia mai largA a acestei situaIii v. S. Iosipescu, Despre unele controverse a e istoriei medievale rorndnesti (secolul XIV) (Revista de istorie", 32, 1/1979, nr. 10,
p. 1 967 1 974, 1 977-1 978).
343 Chron. Pict., SRI-I, I, p. 498.

92

www.dacoromanica.ro

Aproape toate erorile comandamentului migar se reggsese In purtarea de catre francezi a primelor campanil din Rgzboiul de o sutil de ani.
Spre deosebire insg de acesta, rzboi-ul declansat in toamna anulu 1330
de regatul Ungariei impotriva Trii Romnesti prezint unul dintre cazurile limit ale istoriei militare. Formularea, cea mai precisil se datoreste
unui mare egpitan, Mauriciu de Saxa : Ceux qui font la guerre dans les
montagnes ne doivent jamais se hasarder de passer dans des gorges, san&
auparavant &re les maitres des hauteures ; alors toutes les ambuscades cessent, et Pon passe en saret. Sans cela, on court grand risque de s'y voir
assommer et d'tre rduit retourner sur ses pas, non sans grande perte ;
et quelquefois Von y peril avec tout son monde, sans pouvoir se sauver" 344.
Aceste deficiente nu scad ins cu nimic meritul romnesc in transformarea
unui rgzboi defensiv impotriva suzeranului cAlcgtor al pactului vasalic

respectat de marele voievod Basarab I c45, intr-o biruitoare ofensivg.

Succesul et categoric s-a intemeiat atit pe reusita ambuscadei din munti
citsi pe exploatarea sustinua a victoriei, prin urmgrirea frg preget a
dusmanului In retragerea sa dezordonatg. Aceasta din -urmg explic marile

pierden i ale ostirii ungare, prada Insemnat ckutg in mina biruitorilor.

Comparaa cu luptele de la Morgarten (1315) si Sempach (1386),

purtate in muntii Elvetiei, bgalia din noiembrie 1330 pare, la prima vedere,
sg nu fi lgsat nici o urmg In traditia istoric din Tara Romneascg, tirziu
consemnaa In letopisete. Lucrul nu este de mirare dud nici mcar domnia

persoana lui Basarab I nu sint inregistrate de acestea. Abia grupa

manuscriselor 0 ale Istoriei

Romanelsti, grupg datatg etre mijlocul
secolului al XVIII-lea 46 cuprinde o scurt adnotare referitoare la victoria voievodului Mihail", urmasul legendarului Negru vodg, impotriva
craiului unguresc Carol 347.

In pofida acestor aparente, relatarea clgtoriei lui Strykowski,

amintia In mai multe rinduri mai sus, dovedeste nu numai diV-nuirea
unei traditii locale dare asupra luptei lui Basarab I impotriva ostirii regelui Carol Robert, dar si per-petuarea acestei traditii prin existenta unor
monument de pomenire pe locul stalucitei victorii. Cgei relatarea lu

Macjei Strykowski nu este altceva deck combinarea informatiilor generale

analistice circulind In epoeg (vezi anexa), cu datele culese de eltor in
drumul sgu prin Tara Romneascg a celei de-a doua jumgati a secolului

al XVI-lea.
Marea victorie romgnease in rkboiul declansat de Ungaria a constituit apogeul domniei marelui voievod Basarab I. In strglucirea momentului, figura acestui principe, intemeietor de dinastie, a cgptat conturtui
mai dare, ping atunei nebgnuite : un don- n bine inconjurat de ai
sprijinindu-si aria pe o ganime numeroasg, capabil s infrunte
biruiascg pe unul dintre cei mai de frunte suverani ai Europei, precum
regele Ungariei i fortele militare ale acestui regat.
Dar stinsg lumina vie a surselor referitoare la anul crucial 1330,
istoriapolitiel, a Trii Romnesti sub domnia lui Basarab I redevine domeniul de preferintg al ipotezelor i conjecturilor reconstituirii trecutului.
344 Marchal de Saxe. Mes reveries, Paris-Limoges, 1895, p. 88.
346 Chron. Pict., SRI!, I, p. 497 (cum tamen ipse princeps censum debitum regie malestate semper fideliter persolvisset").
246 Istoria Tarli Romanesti. 1290 1690. Letopiseful Cantacuzinesc, p. LILV.
347 I bidem, p. 197.

93

www.dacoromanica.ro

O prima problem./ este aceea a statutului Severinului, cucerit de

oastea angeving in campania din 1330. Critica recent/ romaneasca a
exclus posibilitatea unei stapiniri angevine pe tot cuprinsul domniei lui
Basarab I 348, cu exceptia unei scurte perioade maiiunie 1335
chid Dionisie Szcs, fostul titular al demnitatii de ban de Severin, este
din nou pomenit in aceasta functie in lista final a marilor dregatori din
diplomele regale. Propusa de Nicolae Iorga, revenirea stapinirii ungare

la Severin s-ar fi datorat unei noi expeditii angevine 346. Asertiunea unei

continui stapiniri roman la Severin este totui infirmata pentru anii

1344-1350, ai voievodatului lui Stefan Lackfi in Transilvania, cind este

datata o scrisoare a unui magistru Nicolae, protonotar al voievodului,
aflat in slujba regeasca a garnizonarii Severinului 350.
Prezenta unei garnizoane regale angevine la Severin reintroduce

In discutie chestiunea omagiului prestat de .Alexandru, fiul lui Basarab I,

inaintea regelui Ludovic I de Anjou, episod descris de arhidiaconul cronicar

loan de Tirnave 351.

Petrecut probabil in 1344, cu prilejul deplasArii regelui, curtii
fortelor angevine in Transilvania, pentru aplanarea unei grave erizo
interne, omagiul lui Alexandru Basarab fusese determinat de presiunea
militara exercitata de suveranul angevin asupra apanajului romanesc
nord-carpatic, Tara Oltului sau a Fagarmului 352 Contextul international
al momentului face posibila i o interpretare mai larg a schimbarii ati-

tudinii politice a dom.niei Tarii Romneti.

Catre sfiritul deceniului patru al secolului al XIV-lea politica
Hoardei de Aur a redevenit activa la Dunarea de Jos, luarea in stapinirea
direct/ a Vicinei (ante 1339)
situata la 200 de mile in amonte de gurile
Dunarii fiind un semn caracteristic al noii orientari. Invazia tatara
In Transilvania din 1340 353, marcata i de martiriul fratilor franciscani
la Siret 354, nu puteau fi ignorate de factorii politici conducatori ai Tarii

Romilnqti, oricind amenintata de raidurile distrugatoare ale primej-

dioilor supui ai Hoardei de Aur. Restabilirea legaturii cu Ungaria angevin nu este exclus 0, fie interpretata ca o tentativa a politicii romaneti
de restabilire a echilibrului de forte la Dunarea de Jos, amenintat de agresivitatea tlara'. Oricum, reamintind intr-un document din august 1347
vechiul razboi romano-ungar din 1330, regele Ludovic I de Anjou preciza
situatia marelui voievod Basarab I; tunc regni et sacre corone infidelem"

(atunci [la 1330

necredincios al regatului i. sfintei coroane") 255.

Acum, la 1347, pozitia marelui voievod nu mai era aceemi. O dovedete
i prel, ederea inclusa de Stefan Duan In privilegiul acordat raguzanilor
In septembrie 1349 a clauzei privind interdictia tranzitului prin Serbia
a arrnelor destinate nii Romfineti 256.
1962, p. 325-335.
342 N. Iorga, Istoria romdnilor, III, p. 180.

345 M. Holban,

35 DRH, D, I, p. 59-60.

351 J. G. Schwandtner, SRH, I, Vindonbonae, 1766, p. 217.

352 S. Iosipescu, op. cit., p. 1 967-1 974.
353 Idem, Adnoldri pe marginea surselor 1 istoriografiei invaziei mongole (Ware) in
.sud-estul Europei, 1236-1243.
354 Annales Minorum seu Trium Ordinurn a S. Franciscus institutorum, auctore

A. R. P/ Luca Wadingo Hiberno, editio tertia, ed. P. Josephus Maria Fonseca ab Ebora,
Quaracchi, 1932, p. 287.
355 Codex Diplomattcus Patrius, II, p. 130-134.

35et. tefanescu, op. cit., p. 35.

94

www.dacoromanica.ro

In stadiul actual al cercetrii este Inca prematur reconstituirea

scenariului sfirsitului domniei marelui voievod Basarab I prin participarea

Tarii Romanesti la rzboiul angevin impotriva Iloardei de Aur. Nu este

ins exclus o component romaneasel fgrsean', alturi de forteletransilvane ce initiaser reconquista" in Moldova.

Moartea a surprins pe marele voievod Basarab I la Cimpulung,

eindva la veleatul 6860. Aura biruintei de la 1330 ar putea cu indrepttire

pecetluiasc/ imaginea posterittii despre intemeietorul dinastiei Basarabilor. Zdrobirea incercgrii de cotropire ungureasa, vestit ping, la Marea

Baltic, reprezint desigur un legitim titlu de faim pentru principele

roman. Dar in zbuciumul nvalnic al vietii din Carpati i Dunrea de Jos,

ce se las cu greu surprins in frime de izvoare, meritul eel mare al lui
Basarab I este de a fi fost un pstrtor de tara, al primului mare stat medieval al romanittii orientale.
ANEXA

Henri de Sponde*, episcop de Pamlers (Arige, Franta) despre rzboiul din 1330:
1330. Infausta eius expeditio in Walachiam. E...] eumque eodem ipso anno mense
Septembri et sequentibus expeditioni in Walachiam (pars illa est antique Daciae) occupatum
fuisse [Carol I Robert], eodem Thurosio teste constet. Sed non raro Bonfinio sic hallucinari
libuit, in lis praesertim quae in laudem commu quorum gesta describenda suscepit lacere existimavit.
Ceterum, quod heac Caroli Regis in Vvalachiam expeditio magis ex superbia quam ex
ratione suscepta fuerlt, ideo et infaustissimam el esse permisit Deus.
Erat Bazaradus Vvayvoda sive Princeps illius regionis cliens Hungariae, setnperque
fidem servarat, censumque persolverat. Nihilominus rex Carolus, ut quibusdam proceribus suis
gratificaretur, eum principatu pellere decrevit. Ducto exercItu, et hostiliter regionem ingressus,
cum rogatus a Vvayvoda ab incoepto desistere, etiam cum oblatione expensarum et concessione

unius urbis a rege captae ; monitusque si ulterius progrederetur, non bene el cessurum ; rex
hae aspernatus ubi in penitiora exercitum duxit, inter montium et silvarum ignotas angustias
et horrores omnium rerum penuria oppressus, pacem demum cum Wayvoda inire coactus,
tutum reditum pepigit. Verum cum pedem referre coepisset, a fidifragis hostibus via arctissima
ex improviso circumventus, lapidibus, telis, inedia amisso universo exercitu, vix ipse cum paucis-

habitu, salvus evasit ; edoctus in posterum, non temere hostem quiescentem

provocare, neque ex plurimis victoriis, quas hactenus de hostibus reportaverat, nimium superbire".
simis

Henricus Spondanus, Annalium Ecciesiasticorum Eminentissimi Cardinalis Cae-

saris Baronii Continuatio, t. I, Lugduni, MDCLXXVIII, p. 441-442.

NAscut la Maulon, la 6 lanuarie 1568, mort la Toulouse, la 18 mal 1643.

95

www.dacoromanica.ro

DescSlecat" sau Intemeiere? O veche preocupare

a istoriografiei romnesti.
LegenciS si adevSr istoric

Dupg, cum spunea pe bung, dreptate stefan Stefanescu, problema

intemeierii statelor feudale romneti, problema centrala a istoriei noastre

medievale, a atras in mod deosebit atentia istoricilor vechi. Lipsa unei

orientari cu adevarat tiintifice a cercetatorilor a facut ca ei sa nu poata
ptrunde intru totul adevarul istoric, i-a irapiedicat s canoasca legile
fundamentale de dezvoltare ale vietii sociale premergatoare aparitiei
statului feudal, cauzele interne care au dus la organizarea lui. Naksterea
statelor feudale romneti era vazuta prin prisma unei variante a teoriei
antitiintifice normaniste. Locul criticii izvoarelor istorice 1-a luat adesea

increderea in legenda despre formarea statelor feudale ca rezultat al

descalecatului lui Drago voda din Maramure, in Moldova, i al lui
Radu Negru din Fagara, in Tara Romneasca. Concluziile istoricilor
nu depeau prea mult spusele cronicarilor" 1

Dei s-a scris enorm despre aceasta problema complexa, ea nu a

ajuns 85, fie Inca lamurita pe deplin, in primul rind din lipsa izvoarelor,
ceca ce Il determina pe P. P. Panaitescu sa afirme ca intemeierea Tarii
Romne5ti este o pagina Inca nescrisa din istoria noastra 2.
Aceasta fiind situatia, s vedem care au fost opiniile cronicarilor,
mai apoi ale istoricilor despre aceast problema atit de controversata i
ce putem reine din aceste opinii atit de diverse. Consideram utila aceasta
trecere in revista intrucit nimeni nu s-a mai ocupat de ea de la D. Onciul
i B. P. Hasdeu incoace, dei intre tim.p au aparut numeroase lucrari noi.
tn Letopisclul Cantacuzinesc, intitulat i Istoria Trii Romt
istoria acestei tri incepe de cind au descalecat yravoslavnicii cretini",
text care este pus in titlu, dupa care urmeaza : Insa dinti izvodindu.-se
de rumnii carii s-au desprtit de la romani
au pribegit spre naiazanoapte. Deci trecind apa Dun'rii, au descalecat la Turnu Severinului,
altil in Tara IIngureasca (= Transilvania, n.a.), pre apa Oltului i pre apa
Moraului i pre apa Tisei, ajungind i pina la Maramura. lar cei ce au
descalecat la Turnul Severinului s-au tins pre supt poalele muntelui pina
lxi apa Oltului ; alii s-au pogorit pre Dunare in jos. Si aa, umplindu-se
*1

1 *t. tefAnescu, Interneierea" Moldooet In istortografia romdneascd Studii", XII, 1959,

nr. 6, p. 35). Tintnd seama a problema Intemelerii Moldovel a mal fost studiatA, ne vom refert
aid numai la problema controversatet a Intemeieril Tttrii Romftnesti.
P. P. Panattescu, Introducere la tstoria culturit romdraesti, Bucuregi, 1969, p. 306.
7

c. 742

97

www.dacoromanica.ro

tot locul de ei, au venit pina la marginea Necopoei. Atunce s-au ales

dintr-inii boiarii carii au fost de neam mare. Si riser/ banoveti un neam

ce le zicea Basarabi, sa le fie ion cap (adeca mari bani) i-i aazara intai
sa le fie scaunul la Turnul Severinului, al doilea scaun s-au pogorit la Strehaia, al treilea scaun s-au pogorit la Craiova. Si aa fiind, multa vreme a
trecut, tot ei obladuind acea parte de loc.
Iar cind au fost la cursul anilor de la Adam 6798 (= 1290), fiind in
Tara Ungureasca ( = Transilvania) un voevod ce l-au chemat Radul Negrul
voevod, mare herteg pre Amla i. pre Faggra, radicatu-s-au de acolo
cu toata casa lui 0 cu multime de noroade : rumani, papistai, sai, de
tot feliul de oameni, pogorindu-se pre apa Dimbovitei, inceput-au a face
tara noao. Intai au facut ormul ce-i zic Cimpul-Lung. Acolo au facut.,,q o
biserica mare 0 frumoasa 0 inaltg. De acolo au descglecat la Arge 0 lar
au facut ora mare 0 0-au pus scaunul de domnie, facind curti de piatra
0 case domneti 0 o bisericg mare 0 frumoasg.
lar noroadele ce pogorise cu dinsul, unii s-au dat pre supt podgorie,
ajungind pina in apa Siretului 0 pina la Braila ; iar altii s-au tins in jos,
preste tot locul, de au facut ora a 0 sate ping in marginea Dunarii i pina

In Olt.

Atunce 0 Basgrabetii cu toatg boierimea ce era mai inainte preste

Olt s-au sculat cu totii de au venit la Radul voda, inchinindu-se sa fie supt
porunca lui 0 numai el sa fie preste toti. De atuncea s-au numit ae-i zic
Tara Romaneascg, iar tituluul domnului s-au facut precum aratg mai jos :
V Hrista boga blagoveanomu blagocestivomu i Hristo liubivomu samoderjavnomu, lo Eadul Negru voevod bojiiu milosti gospodariu zemli Ungrovlahiskiia za planinski i ot Alma? i Feigiira? hertegw>. Acestea sg tilcuesc

pre limba rumaneascg : intru Hristos Dumnezeul cel bun credincios

0 cel bun de cinste 0 cel iubitor de Hristos 0 singur biruitor, Io Radul

(Negru) voevod, cu mila lui Dumnezeu, domn a toata Tara Romaneascg,

dentru ITngurie descglecat 0 de Alma 0 Ffigara hertep. Acesta iaste
tituluul domnilor de atunce incepindu-se pin-acum, precum adevarat
sa vede ca iaste scris la toate hrisoavele tarii. Si intr-acesta chip tocmitui-au Radul vodg tara cu bung pace, ca inca' nu era de turci impresuratg.
Si au domnit ping la moarte, ingropindu-1 la biserica lui din Arm. Si au
domnit ani 24" 3.
Aceasta este povestea descalecatului" Tgrii Romaneti dupa cronica tarii. Ackst text a fost analizat de numeroi invatati, incepind cu
D. Onciul, raminind unele parti nelgmurite sau neexplicate Inca suficient.
Dupa aceasta introducere, urmeaza o lista incompleta a primilor 11
voievozi ai Tarii Romaneti cgrora li se atribuie domnii cu totul greite,
ceea ce aratg eft de aproximative erau cunotintele autorului despre
inceputurile Tarii Romaneti. Totalul acestor 11 domnii insumeaza 218
ani, cifra care corespunde cu rgstimpul dintre 1290 0 1508, anul mortii
lui Radu cel Mare, de cind cunotintele autorului devin mai bogate, folosind datele din Viala sfintului Nifon 4.
Dupg autorul Letopiselului Cantacuzinesc, Tara Romaneaseg s-a
format in doua etape : prima prin descMecarea" unor romani de la sudul
Dunarii in Oltenia, wade 0-ar fi ales banoveti" din neamul Basarabilor
a Istoria Teutt Romeinesti 1290-1690. Letopisefui Cantacuztriesc, ed. C. Grecescu-D. SI-

monescu, Bucuresti, 1960, p. 1-3.

4 V. si P. P. Panaitescu, Inceputurile istoriografiet In Tara Rornaneascd (SAID!, V,
1962, p. 201).

98

www.dacoromanica.ro

Cu mult timp inainte de constituirea statului, iar cea de a doua prin desclecatal" lui Radu Negru voievod din Fgra, la 1290, cu multime de

noroade' ; dup acest deselecat", ar fi avut loe nnificarea trii, prin

supunerea de bun voie a banovetilor" care l-au recunoscut doran pe
Radu Negru. Dupg unificarea teritorial a Munteniei cu Oltenia, tara

),s-au numit de-i zic Tara Romnease".

intrucit la problema descglecatului" din cronic vom reveni pe
larg in paginile ce urmeaz, s analizm acum tituluu1" domnilor
El nu este titlul purtat de Radu I (confundat aici cu Radu Negru) intrucit
de la acest doran nu ne-au ramas documente ; In plus, dac el a pierdut
Amlaul i Fgrapil, acestea nu mai puteau apare In titlul su. In realitate, tituluu1" a fost compus pentru a dovedi c Radu Negru a descllecat din Ungurie", aolic/ din Transilvania 8, unde avea dou posesiuni :
Amlaul i Fgraul, de uncle ar fi desclecat.
Este interesant de remarcat aceasta i pentru a dovedi contemporaneitatea introducerii din cronic cu pisania mnstirii Cimpulung din 1636 la care vom reveni e in textul acestei pisanii se spune
acelai lucru i cu aceleai cuvinte, i anurae &A Tara Romnease este
din Ungurie desclecat" 6.
Dup cum spunea D. Onciul, sub influenta acestui titlu, Intr-un

timp cind ducatele ardeleneti nu mai erau In posesiunea domnilor romni

0 ciad nu se mai tia rostul lor In titlul domnilor, de alt parte sub influenpa
traditiei despre desclecatul Moldovei din Ungaria ( =-- Transilvania
n.a.), fixat prin scrisoare cu mult mai Inainte de cea a Trii Romneti'

s-a zmislit traditia cronicilor Trii Romneti despre desclecatul din

Amla i Fgra, a crei existent nu se constat inainte de secolul XVII.

Ea este o creatie de origine pur literar, plsmait de cronicari, ... un

mit istoriografic pentru care In zadar cAutAm In traditiile populare urmele

izvoarelor sale, ca i in mrturiile autentice confirmare" 7.
In realitate, termenul Ungrovlahia utWzat de cronicarul bizantin
Loan Cantacuzino pentru anul 1323 8, apoi In documentele greceti ale
patriarhiei de Constantinopol incepind de la 1359 9 i in unele documente
maghiare nu are nici o legAturg Cu descIlecarea" din Ungurie".
Dupg opinia lui D. Onciul, acest termen nu pare a indica alta cleat

dependenta Trii Romneti de Ungaria, ceea ce exprim ti numele

Transalpina ( = pars regni ultra alpes), intrebuintat mai intli de unguri" ;

aceasta i se prea lui D. Onciul singura explicare admisibil" : i se sptmea
astfel Trii Romneti ca principat dependent de Ungaria, In deosebire
de alt Vlahie fr asemenea legturi cu statul ungar" 1.
In ce ne privete, ni se pare mai intemeiat o alt opinie despre sensul

cuvintului Ungrovlahia de citaceea a lui D. Onciul. Aa cum au artat

sl

5 D. Onciul, Scriert istorice, ed. A. Sacerdoteanu, II, Bucuresti, 1968, p. 25-27. V.

mai jos p. 111.

N. Iorga, Inscripfii din bisericile Romaniei, I,p. 128. Cind reproduce titlul donanilor
Tarli RomAnesti, Miron Costin lasA netradus termenul Ungrovlahia, deoarece nu avea motive

sA sustinA descAlecatul", din Ungurie" (Opere, ed. P. P. Panaitescu, p. 212).

7 D. Onclul, op. cit., I, p. 427.

8 FHDR, III, Bucuresti, 1975, p.

483.

9 Hurmuzaki, XIV/1, p. 1.
1 D. Onciul, op. cit., I, p. 357, II, p. 24-30. D. Onciul pare sA urmeze opinia lul
Engel care sustinea c I s-a spus Ungrovlahia deoarece a fost supusA Ungariei. G. Since
a combAtut cu argumente serioase aceastA opinle, arAtfnd c grecii au numit-o astfel pentru
a o deosebi de Valahia Mare din Thesalia (G. Sinca', Cronica romanitor, ed. Florea Fugariu,
I, Bucuresti, 1978, p. XXXI).

99

www.dacoromanica.ro

V. Bogrea, P. P. Panaitescu

aiii, Ungrovlahia inseamng Vlahia de

Rugg Ungaria, aceasta pentru a o deosebi de alte Vlahui aflate in Peninsula

Balcanicg (Vlahia Mare in Thesalia, Vlahia Micg in Pind, Vlahia de Sus
in Epir etc) 11

Ca dovadg, P. P. Panaitescu a invocat faptul c, atunci cind s-a

infiintat mitropolia de la Suceava din Moldova, patriarhia a numit-o
intii Rusovlahia, adicg a Vlahiei dinspre sau de lingg Rusia, nume care
nu s-a mentinut insg deoarece exista o singurg Moldovg, pe cind Tara

Romneascg, ce insemna Vlahia, se putea confunda cu celelalte Vlahii 12.

Cu totul a1tfel prezintg problema descglecatului" celglalt cronicar
al Tgrii Romaneti, Radu Popescu, dei cunotea textul din Istoria clrii
Romlinegi : Cind au fost cursul anilor 6798 ( = 1290), Radul vodg Negrul,
care avea scaunul sgu /a FAggra de /a moii, strAmoqii romnilor, coxii

venise de la Roma, in zilele lui Traian, impgratul Romii, s-au soeotit

ca sg-i mute scaunul dencoace, peste plai. Pricina pentru ce, nu sg ggsete
scris nici de ai notri, nici de striini, numai mi se pare pentru doao pricini
sl-i fie mutat scaunul. Pentru care, socotind bine, una tot va sg fie fost".

Cele doug pricini sint : una pentru frica turcilor. C intr-ace,astg

vreme s-au ridicat Otoman turcul, fiara cea rea i cumplitg, de au supus
raultg, parte a Rgsgritului ce sg numete Anadol, carele inghesuind pre
impg,ratii grecilor cu luarea pArnintului lor de la Anadol, poate fi el acea
jalbg tgrilor cretineti dind tire de intimplgrile acestea. De care auzind
i Radul Negrul vodg i-au mutat scaunul dencoace d plai, pentru ca
sl-i facg intgrituri locurilor de paza oamenilor i sg-i fie mai lesne a pIzi
pre cei din .Ardeal, de s-ar cumva apropiea turcii".

0 a doua pricing poate fi sg sg fie invrAjbit domnul rumnilor

cu domnii ungurilor i cu ai sailor de nescaiva pricini 0 de aceaea sg sg

fie mutat dencoace. Si nu iaste a nu sg, crede aceasta, cg, dupg ce au trecut

domnul dencoace, n-au mai avut stgpinire peste rumani in Ardeal, iar

nici pg dinsul sg-1 stgpineascg cineva n-au fost, ci den plai incolo stgpinea

ungurii 0 den plai incoace stApinea domnul ping la Dungre. i pentru

ca sg arate cg nu iaste supus nimAnui, sg scrie in hrisoave samod'rjgt,
adieg singur stgpinitor".

1Jrmeazg apoi tirea el Radu vodg s-a aezat mai intli la Cimpulung,
dupg care s-a mutat la Arge, de au fAcut scaunul acolo... Si au inceput
a-i tocmi i a-i indrepta tara cu judete, cu judecgtori (Cu boierii) i cu
altele ce era de folosul domniei 0 a tgrii, lgtindu-se ping la Dungre 0 ping
la Siret" 12.
Radu Popescu pgstreazg data 1290 a descglecatului", termen de
care nu amintete, ca i traditia despre venirea lui Radu Negru din Faggra. El modificg ins/ mult prezentarea din introducerea la Istoria
Romtinerti : mai intii, afirmg rgspicat originea lating a romfinilor ; scoate
povestea cu banovetii Basarabi (introdusg in vremea lui Matei Basarab
din ratiuni care nu-I mai interesau pe cronicar) i afirmg cg Radu Negru

a venit doar singur, fArg noroade", fiind vorba de o simplg mutare a

scaunului" (reedintei).
Ceca ce se inai cuvine a fi subliniat la Radu Popescu este faptul
cg, in timp ce la Tara Romneascg afirmg cg este vorba de o mutare a

11 V. Bogrea, Ungroolahia (AIINC, II, 1923, p. 356-358).

12 P. P. Panaitescu, Interpreldri romnett, Bucuresti, 1947, p. 99.
12 Radu Popescu, Istortile domnilor Tdrii Romdneyli, ed. C. Grecescu, Bucuresti, 1963,

p. 1-5.

100

www.dacoromanica.ro

1)scarmului", cind se refeia la Moldova sustine ca la leat 6867 (1359)

fau venit Drago voda de la Maramure in tara Moldovei, da au (lasas-

lecat tara Moldovei" 14. Radu Popescu este astfel prima cronicar care face
deosebire intre modul cum s-a intemeiat Moldova, prin desccilecat", ?i,
Bomeinegi, linde este vorba doar de mutarea scaunului"
intemeierea
dincoace de muntii Carpali.

Cronicarul ii pune si problema cauzelor care 1-ar fi determinat

pe Radu Negru s'a treaca muntii : prima ar fi pericolul turcesc si nevoia
de a apara mai bine Transilvania.
Intrucit priraejdia otomana nu se facea inca simtita la 1290, cind

turcii nu trecusera in Emopa, aceast cauza nu are niel o legatura cu

descalecatul". La baza ei sta probabil traditia veche dupa care Tara
Romineasca apara Transilvania de primejdia otomana. Din numeroasele dovezi ce se pot aduce amintim doar scrisoarea lui Vlad Dracul catre
brasoveni in care le spunea : stiti bine cum v-am aparat eu pina acuna de
turci" 14.

Cea de a doua cauza

care i se pare mai de crezut si cronicalului

este neintelegerea ivita In re domnul romanilor" din Fgra i domnii"

ungurilor si ai sasilor. Multi istorici incepind cu D. Onciul au vazut
In aceasta neintelegere, ca i in afirmatia cronicarului c dup aceea domnul Tfirii Romnesti nu a mai stpinit decit den plai incoace", o amintire a domniei lui Radu I care a intrat In conflict cu Ludovic ce! Mare,
regele Ungariei, si cale a piel dut cele dou, posesiuni de peste munti :

Amlasul i Fagarasul ". A ceasta arat cura legenda culta a lui Radu Negru
inlocuia treptat pe aceea populasa a lui Negru voda la care vom reveni 17.

Sub o alta forma a eunoseut legenda descalecatului" lui Negru

voda sirianul Paul de .Alep, care a vizitat CImpulungul in 1656. lata ce

spune acesta : lomnii acestia locuiau in orasele maghiarilor ( = din
Transilvania, n.a.), sub cirrauirea craiului, avind un comes dintre ei.
Acest comes a venit EA-i pasea adata caii pe acest panaint, eme era
pe vremea aceea in intregirae in miinile tatarilor si lipsit de locuitori.
Cerind, aadar, voie eraiului, el a venit i, cu ajutorul lui Dumnezeu, a

izgonit pe tatari din acest tiuut si, crescindu-i puterea, a ajuns domn
peste acest tinut. 11 nuraeau Negru voievod, adica domnul cel negru si
el a cladit aceasta manastire" (din CImpulung) 18.
Este vorba aici de un amestec intre douft vechi traditii privind

doug personaje diferite : unul real, comitele Laurentiu, ingropat la ampulung si a carui piati de mormint din 1300 ni s-a pastrat, i altul legendar,
Negru voda, descalecat" din Transilvania ; prin confuzia Intre cei doi,
comitele (nenumit) devine intemeietorul tarii i ctitoiul manastirii ortodoxe din Cimpulung, dei el el a catolic ! Negru vuela nu a venit Impins
de eeva nevoi din Tiansilvania, ci doar ea sa isi pasea can. Retinem basa
ca si in aceast legenda Negiu veda are lupte cu tatarii i apoi ajtange
doran.
Dupg opinia lui N. Iorga, Paul de .Alep a folosit duna surse de inspiratie : una populara, care stia de un domn ce s-a luptat cu tatarii, si alta
14 lbidem, p. 12.
15 I. Bogdan, Documente privitoare la relaftile rdrit Romdriesti cu Brama?, Bucureti,
1905, P. 81. V. si N. Stolcescu, Vlad Tepe, Bucure4t1, 1976, P. 66.

" D. Onciul, op. cit., p. 71.

11 V. mal jos p. 158.

14 Ctildtort straint despre !dale romdne, VI, Bucure.5t1, 1976, p. 170-171.

101

www.dacoromanica.ro

de la calugarii din Cimpulung care ,tiau. c Negru voda a venit din Transilvania (dupa cuna arata pisania ping de curind de Matei Basarab) 19
Este interesant de remarcat faptul c aceasta traditie, inregistrata
la Cimpulung, nu 1-a influentat de patriarhul Macarie al Antiohiei, pe
care-1 insotea Paul de Alep, i care folose0e in cronica sa traditia cronicarea9ca din Letopiselul Cantacuzineso, nu pe cea local a de la Cimpulung.
Iata ce spune Macarie : Cel dintli care a cucerit Tara Romaneasca a fost
Ankro-voievod (Ankro inseamna In limba romneasca Negru, caci era
negru, de aceea s-a i numit pe turcete tara Kara Falakh, sau Valahia
Neagrg, dupg numele lui). Venit-a din Tara Ungureasca, adia, Al-Magar
( = Transilvania), i s-a pogorit pe riul Dimbovita i a inceput cucerirea
Tgrii Romleti. *i a zidit o biserica mareat i foarte inaltg i foarte
frumoasa in ormul Cimpulung. i a stat in domnie ani 24 i a murit"
Dupg, opinia lui Macarie, inceputul" Tgrii Romneti ar fi fost in anul
6800 (1292) al lumii, el fiind singurul cronicar care nu a scgzut doi ani
intro data venirii lui Radu Negru i data din privilegiul acordat orgului
Cimpulung de Matei Basarab la 1636.
In opera sa, Istoria
Romiaesti, invatatul stolnic Constantin
Cantacuzino nu a ajuns pina la intemeierea rii, problema pe care ar
fi discutat-o pe larg. In schimb, a tratat-o pe scurt in raspunsurile pe care

le-a dat generalului F. Marsigli pentru alcatuirea unui tratat istorico-

natural-geografic despre Dacia. Stolnicul sustine ca populatia romneasca

a fost obligatg de barbari sa se retraga in Transilvania, de unde romanii
s-au intors mai tirziu, infiintind doua state : Valahia i Moldova. ITrmind
apoi cronica rii, stolnicul arata ca Tara Romaneasca a fost intemeiata
de Negru (il Negrul), care a venit din Transilvania cu oaste i cu nobilime
i, mergind de-a lungul muntilor i pe valea Dimbovitei, s-a mezat la Ompulung i in alte locuri intarite, apoi la Arge,, unde a fost ingropat. Stolnicul sustine ca portretul lui Negru (evident Ra,du Negru) se afla in toate
manastirile. Dupg opinia sa, Negru von, s-ar fi nascut in Hateg, unde se

gaseau foarte multi romni. Amintirea lui o pastreaza cetatea ruinata

situata pe valea Dimbovitei, nu.mita in valacco" Cietate a Negrului
voda" ".
ta catalogul" domailor Tgrii Ramneti, care urmeaza acestor
c primul domn a fost
ol:Hervatii istorice, se spline ca i la cronica

Rada Negra la anu.1 1290 22. Stolnicul era atit de convins de existenta lui

Radu Negra, incit sustine c, mama sa, Dina, se tragea din prima
nobilta e valorosi Merginani (= boierii din Margineni n.a.) Dragic, che era
gran cavallerizzo del Negrul e con l'istesso Radul Negrul discenderono et
12 N. Iorga, Citeuct note despre cronicile si tradifia noastrd istoricd, BucurWl, 1911, p. 3
(extras din AAR NISI, 1911).
Tot la mijlocul secolului al XVII-lea, Paisie Ligaridis, profesor la coala greactt

latina din Tirgov4te, inregistra o all versiune potrivit careia vlahul Munteanu (numit astf el
dupA numele tarn n. a.), ie4ind din Ungaria de Jos, zisA i Pannonia, a venit *i a locuit
pentru intiia,i datA la Cimpulung". Din cele spuse mai departe cA vlahul" ar fi fost flu].
regelui Ungariel ca o femeie cAreia i-a dat un inel pentru recunoatere, inel furat de un corb
pe care 1-ar fi sAgetat vlahul, rezultA el partea a doua a traditiei a fost contaminatA de legenda
despre originea lui Iancu de Hunedoara (G. BrAtianu, Tradifia istoricd despre Intemeierea statelor
romane.sti, Bucureti, 1945, p. 241).
20 V. Candea, Letopisetul Tdrii Romdnesti ( 1292 1664) in uersiunea arabd a tut Macarle

Zairn (,,Studii", 23, 1970, nr. 4, p. 681).

21 N. Iorga, 0 perele tut Constantin Cantacuzino, Bucuroti, 1901, p. 42.
22 Didem, p. 50.
102

www.dacoromanica.ro

occuparono questi luoghi e pi ovintia, scacciando i baibari" 33 In realitate,

Drgghici din Algigineni a tigit milt mai tliziu, hind unul din marii boieri
ai Orii i naembru al sfatului domnese intre anii 1471 si 1497 24.
Sasul Iohann Filstich, autoiul unei incercgri" de istorie ronagneaseg
( Tentarnen Historiae Vallachicae ), scris, incep1nd din 1728 pe baza croni-

cilor muntene, compune o altg versiune despre descglecat" : dupg ce

vorbeste de colonizarea lomang In Dacia, el mmeazg cronica tgrii chid

spune : dupg despgi th ea lor de rimleni" (romani), romnii din Tara Roma,-

neascg fgcur, slasuri mai intii nu departe de Dunke, IMO Turnu

Severin, de mide se lgtirg mereu, in lung si in lat, c dupg citeva veacuri
intr-atit se inmultirg, incit umplurg toatg tara de locuitori, ping la marginile Nicopolei. lar in aceast vreme, asemenea transilvgnenilor, cunosteau de domni mai mari peste ei pe craii Ungariei, cg, turcii nu izbutiserg
1ncg sg apuce Tarigradul . Cu incuviintarea crailor Trii Ungure5ti,
muntenii Ii aleserg domni dintre boieri sau blagorodnici... Acestia nu
avurg numai un singur scaun, cg cel dintii voievod Ii asezg scaunul la
Turnu Severin, pe care lsindu-1, unii locuirl la Strehaia, lar cei cgrora
nici acesta nu le fu pe plac, la Craiova... In Tara Romneascg, basting
a rimlenilor naunteni, se in.vrednici de cirmuire, cu glasul alor sai, un om
blagorodnic, ai cgrui stigmosi flag si ei oameni cu slavg, anume Banovet
Basarab, pentru ale cgrui haruri ii puserg toti in el mare ngdejde, ca
tocmeascg i s lntemeieze..., ilia; de la inceputul domniei lui, cele
ce puteau tine de domnia valalag, care urma s, fie inceputg i statornicitg

cu sporire.... Mmind Basarab in Muntenia, fu chemat la domnie,

dintre romnii transilvgneni cam-0 aveau locuintele In Tara Fgggrasului,

Badal Negru vod., cue mai inainte fu la noi cirmuitor, om care, asa cum
se vede din faptele lui, eia bun de treabg. Acesta, inconjurat nu numai de
ai si, ci si de sasi, unguri i valahi, intrg In Tara Romfineascg si se asez1
pe malurile riului Dimbovita. lar 1nceputurile cele mgrunte ale 1naintasului sgu nu numai cg viu, ci i putu CI le sporeascg, lar piedicile ce-i sateau
In cale le inltur, avmd el multe 1mpotriv-i intre vremuri i locuri".
Urmeaz, apoi, dup, Letopiselul Cantacuzinesc, cldirea oraselor
CImpulung (unde Filstich citeazg epitafurile bisericii" catolice) si Curtea
de Arges, cu monumentele Ion, precum i intinderea locuitorilor pe sub
podgorie i de-a lungul Dungrii. Propgsirea tgrii Indemng neamul basarabesc, aflat mai presus de cit celelalte, prin putere i boggtie, A, se supung,
1mpreung cu multi boieri sau blagorodnici acestui Radu Negru
sg-i
cearg oblduire i apkare de apgsarea celor puternici". Dupg supunerea
Basarabilor, Radu Negru
luat titlul tradus de Filstich dupg _LetoCantacuzinesc 25.

Textul lui Filstich mmeazg in general Istoria Tclrii .Romeinesti, la

care adaugg sau schimbg o serie de elemente : vorbeste pe larg de colonizarea romang in Muntenia, peste care introduce Ina de la inceputurile
statului suzeranitatea rnaghiai ; renuntl la banovetii Basarabi, ale cgior
resedinte le considerg capitalele tkii, iar pe unul dintre ei, Banovet Basarab, 11 considerg domn al tgrii, predecesorul lui Radu Negiu vodg..Acesta
nu descalecg" din Fggra, ci vine chernat de locuitorii din Tara RomaIbidem, p. 55.
" N. Stoicescu, Dicflonar al marilor dregdlori din Tara Rormineascd i Moldova, Bucu-

resti, 1971, p. 20-21.

25 Iohann Filstich, Incercare de istorieromtineasc. Tentamen Historiae Vallachicae, Bucu-

resti, 1979, p. 93-101. La p. 245 se afirrnA cd Negru Nrod (nu Radu Negru) a trecut

dup prada ttarilor din 1241.

103

www.dacoromanica.ro

neasca. Tn. plus, Filstich nu indica o data pentru venirea lui Radu Negru,
neavind probabil incredere in anul 1290 al cronicii (in aceastg vreme,
dealtfel
asa cum vom arta mai jos incepusera sa se nasca nedume-

riri cu privire la data descalecatului", intrucit cronicile indicau anul

1290 iar pisania mrastirii Oinapulung anul 1215).

Despre descAlecatul" TArii Romnesti vorbesc si cronicarii Moldovei. Grigore Ureche stia doar ca Moldova s-au descalecat mai pre urma,
muntenii mai dintii, mkar ca s-au tras de la un izvor" 26.

Miron Costin pune ambele descalecate" in vremea lui Laslau

craiul, and s-au descalecat al doilea rind tara Moldovei si de Negrul
voievod Tara Munteneasca" 27. In Poema polonei, Miron Costin sustine

ca desellecatul" lui Negra voda din FIgaras a avut loo dupg izbinda

lui,Ladislau impotriva tatarilor si il plaseaza ca si cronicile muntene

In anul 1290, cind afirma ca muntenii numarg de la Negrul ping acum
(1684) aproape patra sute de ani" 28.

Dupa infringerea tatarilor

spune Miron Costin

romanii cu

domnul tor Negrul, care se refugiaserg in Hateg si in Fgaras de frica tata-

rilor, au iesit din munti catre paminturi mad deschise..., iar nu malt

dupg, aceea si Moldovenii au iesit din Mara,mures cu Drago, primul lor

domn, si au descalecat aici in tara Moldovei". Acesta era considerat al
doilea descalecat", primul fiind cucerirea si colonizarea romana 22
Retinem deci ca primii care afirma ca ambele tari romnesti de
dincoace de Cazpati s-au format prin descalecat" slut cronicarii moldoveni, care extind situatia din tara lor si asupra Tarii Romnesti, ceea
ce 1-a indreptatit pe D. Onciul sa vorbeasca de modelul" moldovean.
Ei ii spun descalecatorulai" Negra vodl, nu Radu Negra.
0 opinie in parte asemanatoare ca a lui Miron Costin a sustinut
marele invatat Dimitrie Cantemir, dupl parerea &grains Radu Negra si
Drago s ar fi fost frati sau veri, fiind urmasii regelai romano-bulg,ar loan,
refugiati de teama tatarilor la 1241 in Transilvania, de unde s-au tutors
pe la anu11274. El sustine ca intrucit amindoug tarile romane s-au chemat

Neag,ra" (Vlahia Neagra si Bogdania Neagr) si dinastiile lor au fost

inrudite 3.

D. Cantenair considera desclecatur din Transilvania ca pe o

reintoarcere a locuitorilor din Tara Romneasca si Moldova la vetrele

lor, parasite de teama tgtarilor. El a creat radenia dintre Drago s si Radu
Negra voda pentra a sublinia kii pe aceasta cale unitatea muntenilor si
moldovenilor.

Dapa cum a aratat D. Onciul, traditia despre descalecatul" Tarii

Romnesti in timpul craiului unguresc Laslau sau Vladislav se MI6 si
In Viala preacuviosului printe Nicodim sfinlitul, tiparita prima oarg la
1763 si alcatuita in mediul carturaresc de la manastirea Tismana de stefan

ieromonahul. Dupa cum declara autorul acestei interesante opere, el

si-a compus lucrarea adunind de prin hrisoavele cele vechi ale sfintei
manastiri Tismana si de la cei cu stiinta batrini parinti monahi ai sfintei
mngstiri ce au vietuit mai-nainte de noi, precum au avut stiintg de la
26 Gr. Ureche, Letopiseful dril Moldovei, ed. C. Giurescu, p. 5.

27 M. Costin, Opere, ed. P. P. Panaitescu, p. 207.

28 Ibidem, p. 234, 385.
29 Ibtdem, p. 273. V. si D. Onciul, op. cit., I, p. 335-336.
30 D. Cantemir, Hronicul vechimit romtlno-moldo-vtahilor, ed. Gr. Tocilescu, Bucuresti,
1901, p. 461 si urm. V. si D. Onclul, op. cit., I. p. 340 si B. P. Hasdeu, Negru vodd (vol. III
din Eigmologicum Magnum Romaniae, Bucuresti, 1976, p. 650-651).

104

www.dacoromanica.ro

alti btrini cu stint/ mai cu vechime de eft ei, asa o am scris si o am

asezat". Este vorba deci de vechile traditii pastrate la Tismana, ctitoria
lui Radu I, unde ctitorul manstirii era considerat si intemeietorul tarii,
dupl cum vom arlta mai jos.
Dupa, ce arat ca, in timpul navaifrii ttarilor, rom'anii au trecut
Muntii Carpati in Ardeal i Banat si in pamintul Ungariei, cu toate familiile ion", autorul sustine c Bate, imparatul tatarilor" (Batu hann.a.)
a purtat o lupt cu Vladislav, craiul Ungariei si al Banatului si al bniei
Severinului", care a reusit
ucid pe Batu cu securea (ca la D. Cantemirn.a.) si s scape astfel Moldavia si cele 12 judete ale Valahiei de dincolo

de Olt... de sub sta'pinirea tatarilor". Mai departe se spune ea, dupa,

omorirea acelui Batie, si Radu Negru v.v., fratele mai sus zis(ului) Vladislav craiul, adic domnul romnilor din Ardeal, din bnia Severinului,
din Banat, din Ungaria, au esit cu ostiri din Ardeal pre apa Oltului si au
tabarit pe riul Argesului, mide mai in urma, au asezat aci scaunul sederii
domniei sale. Si prin vitejia sa si a ostasilor si, ajutindu-le prea milostivul Dumnezeu, au gonit pre toti tatarii cu mai marii lor dintr-acele 12
judete de peste Olt. lax./ romanii, lacuitorii de acolo, ce era pina, atunci
sub stapinirea ttarilor, macar cg erau unii din ei vazvari si inchinatori
. . , dar fiind tot o limb/ cu romanii ostasi carii esise din .Ardeal, tot
s-au supus lui Radu Negru v.v.. . . l asa s-au alcatuit si s-au fcut romanii
tot una dintr-acele tat zise,
: cele dou'asprezece judete de peste

de idoli

Olt cu bnia Severinului si Ardealul si Banatul".

Mai departe se spune c dup linistirea lucrurilor sfintul Nreodim a mers in Ardeal la domnul Vladislav voievod, ce i se zice si crai al

Ungariei", care a claidit apoi manstirea Vodita. Dup moartea lui Vladislav, au ramas donan si clironcm in lccul Eau fratele san Radul voievod
ce i se zicea Negru, care era dorm peste Olt in cele 12 judete numai" si
care a luat apoi in stapinire si cele 5 judete ale Severinului. Dup./ unificarea tarii, Radu Negru a facut manAstirea Tin:118ra, pe care a tErminat-o,
la 1385, fiul sau Dan I, al carui document se reproduce 31.

Dui:4 cum a observat D. Onciul, aceast traditie, originar de la

mnstirea Tismana, are fata unei compilatii din elemente mitice, literare si documentale, combinate unele cu altele in naivitatea cea mai
nevinovat". Oricum, aceast poveste se deosebeste mult de traditia cronicilor. Mai intii, miticul Laslau (Vladislav), craiul unguresc al lui Miron
Costin si D. Cantemir, In timpul caruia ar fi avut loe descAlecatul", este
eontemporan en Batu han de la 1241, fiind identificat in acelasi timp eu

Vlaicu-Vladislav, do mnul
Vodita 32.

Renafinesti (c. 1364-1377), ctitorul

Legendarul Radu Negru, care apare aici ca fratele si urmasul

domnie al lui Vladislav, ctitor al manastirii Tismana i tata al lui Dan I,
nu este altul decit Radn I, caruia i s-a spus in traditia culta si Radu Negru.
Faptele atribuite acestuia, Indeosebi izgonirea, tatarilor slut Ina ale
lui Negru vod/ 33.
Viaja prea cuolosului parfait Nicodim sfinjiiul, Bucuresti, 1883, p. 30-35, 47-49.
32 D. Onclui, op. cit., I. p. 339-340.
83 B. P. Hasdeu, Negruitodd, p. 650, afirmac luptele cu Marti n-au a face cu Negru
von, tntructt oltenil nu cunosteau pe Negru von. Legends cu Laslau n-ar fi fost acceptata

daca Negru von nu ar fi due ;I el lupte cu tatarli. intrucli thsA Negru voda e cunoscut
01 In Oltenia, ()pinta lui B. P. Hasdes nu mal are nici un teme!. V. mai jos, p. 145
105

www.dacoromanica.ro

147.

Aici dualitatea Oltenia Muntenia din cronici este inlocuit, cu

o domnie dubla : a lui Vladislav in Oltenia san Banatul Severinului (fost
un timp in stpinirea Ungariei) vi a lui Radu Negra in Muntenia.
Este posibil ea aceasta traditie s, aiba la baza nu numai stapinirea
craiului Ungaxiei (cum era considerat Vladislav) asupra Banatului Severinului, ci i asocierea la tron a lui Radu I de catre fratele su Vlaicu
Vladislav. Aceasta asociere este ilustrata de monedele ce poart, numele
ambilor voievozi 34, ea vi de poezia popular sirbeasea in care se spune
de pad/ ca in oravul eel alb Vidin, a fost movul Vladislav, iar in Tara
Neagra Romaneasea, negrul roman Vladul" (in loe de Radu) 35. Este posibil ca, aceste traditii sud-dunarene s,' fi fost aduse in Tara, Romneasca
de Nicodim, originar din aceste locuri i ctitor al mnstirii Tismana 36.
Dupa cum a aratat D. Onciul, mitul lui Laslu (Vladisla,v) craiu.1
are un fond istoric in victoria obtinuta de ovtile transilvnene i maghiare
ale lui Ludovic cel Mare impotriva ttarilor din Moldova, expeditie in
urma creia s-a creat marca de aparare condus', de Drago v cu care deci
a fost asociat descalecatul" Moldovei. Victoria a fost atit de stralucita
Melt a fost atribuita unui miracol al regelui Ladislau eel Sfint (1077-1095)
care s-ar fi sculat din mormint i ar fi contribuit la obtinerea biruintei 37.
Am avea i aici o influenta a descalecatului" Moldovei asupra aceluia

din Tara Romneasca, ambele asociate eu lupta impotriva tatarilor.

In Istoria arii Ronainegi, scris, dup, 1776 de banal Mihai Cantacuzino i tiparit de fratii TunusIi, se reiau afirmatiile cronicii despre

21desclecat" : Radu voda Negra, voievod de Herteg (Hateg), Fagrav

j eu
avezat scaunul la Cimpulung unde a zidit o m'anstire vi o
popor

Amlav, a venit cu doamna sa Ana care era catolica", cu bojen

curte, iar sotia sa o biseric, catolica. Oamenii veniti cu el s-au lit

catre muntii i catre hotarele Tara Romnevti pima' in Dunare vi din Olt

ping, in Siret", dupa caxe banul Basarab' al Craiovei i s-a supus vi el. Dupa

ce s-a facut stapin peste toata Tara Romnease, el vi-a stramutat scau-

nul la Argev", unde a zidit biserica vi curte domneasca. Discutind diversele

date ale desclecatului", autorul prefer anul 1215 dupa pisania mauls-

tirii din Cimpulung, considerind e, letopisetul" pune data 1290 fe,

nici o dovada", cu o grevala de 75 de ani 38.
In prefata la Mineiul pe noiembrie 1778, episcopul Chesarie al
Rimnicului seria: zidirea manastirilor s-au inceput de la Radu voevod

ce-i zic Negral, intiiul domn al tarii, carele au zidit manastirea din Cimpu-

lung vi biserica din tirgul Argevului". Vorbind apoi despre Oltenia, se

afirma ea vi in cronica c s-a aflat un veac de ani supt obladuirea
Basarabilor banoveti, ce a fost avezati de rimleani sa oblduiasca cu titlu
de bailie pin, and s-au supus celui dintliu domn Radu voevod ce se zice
Negru" 39.
84 Octavian Illescu, DomnIt asocialt in fartle romane in secolele al XIV-lea gt al XV-Iea

(Studii I cercetdri de istorie medie", 1951, nr. 1, p. 41-44).

36 Emil Virtosu, Tltulatura domnilor t asad crea la dorrinle In Tara Romdneascd st Mol-.

dova, Bucuresti, 1960, p. 154-155.

36 Emil LAzArescu, Ntcodtm de la Tismana st rolul seta In cultura veche romaneascd (Ro-

manoslavica", XI, 1965, p. 238 si urm.).

87 D. Onciul, Sorter, lstorice, I, p. 395-396.
38 Istorta Trial Romdnesti, ed. Tunusli, p. 12. V. si D. Onciul, Scrtert istorIce, I,
p. 334-335, 389.
83 Btbliografta romdneascd veche, II, p..227-228.

106

www.dacoromanica.ro

Din opera lui M. Cantacuzino, ca si din cronica lui Miron Costin,

s-a inspirat si cronicarul Naum Rimniceanu ; in cronica sa, scrisa la 1800,
acesta prezinta aproximativ la fel venirea lui Negra voda la Cimpulung.

Discutind diversele opinii despre data descalecatului", Naum prefera

anu11290 din cronica care cu deamaruntul cercindu-11-am gasit adevarat".

Pentru Naum Rimniceanu, Radu Negra este in mod sigur Radu I,

deoarece considera &A Dan I era fiul Radului Negra" 432 iar acesta a

fost parintele patriei noastre".

Interesant de remarcat este &A Naum

citind o cronica de la Virset

afirma ca un membru al familiei Basarabilor s-au lipit linga voievodul

Transilvaniei. Si pentru prietenia ce avea romnii &are sirbi, nu dupa
multa vreme a cazut soarta domnii pa neamul Basarabestilor, incit Vla-

dislav, voievodul Basarab al Transilvaniei, sa dovedeste a fi unchi Radului

voda Negru, iar altii zic ca i-au fost irate bun, incit, ori in ce chip a fost,
Basarabestii au luat voievoziia."
In secolul al XVIII-lea numerosi c/latori straini au poposit pe
aceste meleaguri si le-au cercetat istoria. Pentru inceputurile tarii, cei
mai multi dintre ei au utilizat atit traditia cronicreasca local, eft si
unele informatii primite de la locuitori.
Intre acesti straini amintim pe generalul F. von Bauer, ale carui
informatii slut destul de bogate : Rade le noir sorti de la Transilvanie
l'an 1080 ou selon d'autres en 1313, en fut le premier (hospodar). Les
historiens sont d'accord sur ce point, quoiqu'ils diffrent dans la date.
Ce prince avoit fait auparavant quelqu.e sjour dans ce pays ; attir par

la bont de son climat et par sa situation avantageuse, il entreprit de

s'y tablir". In timpul acesta, banatul Craiovei era un pays cultiv" ;
conducatorul sau, numit Banowitz" sau ban, a venit cu boierii si i a
depus omagiu lui Radu, preferind sa-1 aiba protector de eft vecin pri-

mejdios 41.

Recunoastem in acest text influenta cronicilor Tarii Romnesti,

ale caror informatii slut rezumate ; in schimb, Bauer nu se pronunta
asupra datei, neacceptind-o pe acea indicata de cronici (1290).
Sub influenta traditiilor cronicaresti se alla i consulul austriac
S. Raicevich care afirm'A' ca romnii s-au retras in Transilvania din pricina navalirilor barbare si &A, dupa ce au incetat incursiunile t'Atare, doi

condotieri romni au repopulat patria antica". Primul a fost Radulo

o Ridolfo il Negro", care a ocupat teritoriul dintre Olt si Siret, in trap ce

Oltenia era dependent/ de regatul Ungariei care a adus aici pe cavalerii
ioaniti. Radu si succesorii sli au edificat sau restaurat mai multe resedinte,
primele fiind cele de la Cimpulung si Curtea de Arges 42. Raicevich nu se
pronunta asupra datei venirii lui Radu Negru, dar din textul sail rezult'A ca
aceasta este legata de retragerea tatarilor, ca si la Fotino.
Un alt invatat strain, Gebhardi, influentat de lucrarea lui Luccari,
admitea descalecatul" lui Negru voda intre anii 1310-1313. in vremea
tulburarilor din regatul maghiar 43.
40 St. Bezdechi, Cronica inedit de la Blaj a protosinghelului Nauru Bimniceanu,
Cluj-Sibiu, 1944, P. 94-97, 10 4.
41. B<auer> , Memoires historigues et geogral higues .sur Valachie, FrancfurtLeipzig,
1778, p. 32-33.
la
42 S. Raicevich, Viaggio in V alachia e Moldavia con osservazioni storiche, natural'

politiche, Milano, 1822, P. 8- 10.

'

Gebhardi, Geschichte der Bungarn verbundenen &oaten: Bulgarien.

Moldau, Leipzig, 1782, p. 280 si urrn.: cf. B. P. 1 BKII i i (I/., p. 655

107

www.dacoromanica.ro

W alacheg,

In Sound eunogin,td a istoriei romanilor, scrisI la 1792-1796, Samna

Mieu-Cla,in prezint/ problema aproximativ ca in Istoria Teiriti Romdnegi :
La anul 1290 la Olt (adicl in Tara Oltului = Flgra,v, n.a.) domnea
Radu vodI Negra, careto cu mu.ltime de norod pogorindu-se pe apa Dim-

bovitii, au flout crawl ce-i zice Cimpulung ; de acolo mergind, au flcut

Atunci Basarab vod/, carele
domnea spre Basarabia, au venit ca ai si l Radu vod i s-au unit toti,
cinstind pro Radul vodl &span preste toti ; vi fiindcl* Badal vod, era din
parea crIiei ungurevti, s-au avezat ea Tara Romlneasa, s5, se zie5 Ungrovlahia", dupl care se reproduce titaluvul" din Istoria
Romanegi.
S. Micu suprimI pe banovetii Basarabi din Oltenia vi face din Ba,sarab
(vi aici un alt personaj de cit Radu Negra) un voievod al prtilor de rsIrit
Argivul, unde vi-au pus scaunul donmiei

ale Munteniei.

DupI opinia lui Micu, .Alexandru Basara,b ar fi de fapt Basarab I,

care au avut btaie cu Carol (Robert), craiul ungurilor" (aceasta pe baza
lecturii grevite a numelui lui Alexandra, fiul lui Basarab). Referindu-se
la genealogia familiei Monea din Venetia, FlgArav, care amintea, pe
Negra vodl la 1185, Mica credea cl acesta trabuie s, fie un strIbun al
lui Negri]. vod. Cit privevte pe Litovoi i Seneslau, i acevtia eran cobo-

ritori din Negra vodl din 1185 ".

intr-un mod oarecum aseroAnItor urinind vi el cronica, trii

prezint4 problema vi Gheorghe Sincai : Rada Negra a venit din FgIrav
la Cimpulung, unde vi-a flout curte vi biseric, dupl care i s-a supus Besarab, banul Craiovei". Dupg, ce a cuprins toatl tara i s-a muta,t la Curtea
de Argev, Radu Negra a fost ingropat aici vi i-au flout i statul de piatrI, adee/ chipul lui, care este in slona, ( = pridvord) aceii biserici". Cu
privire la data evenimentului, Sincai crede eI s-a produs cu mult mai
inainte" de 1291 eind Fgravul era a lui Ugrinus. Sincai sustine cl Radu
Negri]. n-a impoporit el Va,lahia, ci numai o a cuprins" ", declarindu-se
deci impotriva aducerii de noroade" de care vorbea cronica
Cam in aceeavi epoc5, Christian Engel adversar al continuitltii
sustinea eS., intrucit savii nu vedeau cu oehi buni eolonizarea romnilor
In Transilvania (ande, de fapt, acevtia alcItuiau populatia, autohtonl)
In imprejurlrile tulbari provocate de uciderea, regelui Ladislau Cainnul (1290), romlnii ar fi trecut muntii pe la 1290, sub conducerea lui
Radu Negra, cnezul romlnilor din F5.gra i Alma, i s-au contopit
romnii din Oltenia, conduvi de boierul Basarab 46.
Discutind da,tele diferite ale descIlecatului" (1080 indicatI de
Miron Costin, 1200 dupA Biisching, 1215
dup5, pisania de /a Cimpulung i 1290 din cronica
Dionisie Fotino, autorul storiei Daoiei,
tiplritl la 1818, considerI el venirea lui Negru vod a avut Ice la 1241,
dupg, nlvala tltarilor : mai probabil ins.6 se vede dupl istorie cl acest

doma, pe timpul nAvalei tltarilor in Ungaria, s-au tras Intro Carpati

Air

44 S. micu, Scud?' cunostinfd a istoriet rornantior, ed. Gomel Cirnpeanu, Bucuresti

1963, p. 54. V. si B. P. Hasdeu, op. cit., p. 652-654, care aratA ca Mica ca si D. Cantemir admite existenta unei f amidl prInciare a Negrilor.
65 G. $1ncal, op. cit., II, p. 22. Comentind pasajul, B. P. Hasdeu afirmi el Negru
vodA rAmtne cu mult mai Intunecos de cura l-ara vizut la Cantemir si la Micul" (op. cit.,
p. 658).
46 Ch. Engel, Geschichte der Moldau und Walachet, Halle, 1804, p. 147. V. sl comentarIlle

lid B. P. Hasdeu, op. cit., p. 654-655. Textul tut Fessier, Die Geschtchte der Ungern und threr
Landsassen, 1827, traduce introducerea de la Istorta rdrit Romdnesti, adAugind o serle de
arainunte despre luptele lui Basarab E ca maghlaril. V. Arhivele Ranier, IX, 1930, p. 301.

108

www.dacoromanica.ro

impreun Cu familia sa, cu mai multi nobili, cu dregtori i ostavi i cu eft

popor a putut s-lurmeze i s-a avezat la Cimpuluxtg, ca intr-un loe inconjurat de -aril naturale. Pe urm, dupg, plecaxea ttarilor, a gsit Cu cale
s, rmlie i s se aveze in tara aceasta, ca in aceiavi patrie, pstrindu-vi
totodat i suveranitatea domniei de Fgrav i Amla din Transilvania . . .
Se deduce dar din aceast nemincinoas istorie c Negra pe la 1241 vi-a
mutat tronul din Transilvania in Tara Xlunteneasa, vi nu mai inainte sau
mai pe urm, precum spun cronologiile nepotrivite i neintemeiate ale
romnilor" 47.
Dup cum se vede, D. Fotino, nu se las influentat nici de Istoria
rii Romiinelsti i nici de cronica lui Radu Popescu. Important este cg el

consider c, venind din Transilvania, Negru vod s-a avezat in Tara

Romneascg ca in aceiavi patrie".
In prima jumtate a secolului al XIX-lea traditia despre descllecatul" lui Negra vod, s-a imbogtit i amplificat. Francezul J. A. Vaillant, care a trit 12 ani in Tara RoraneascA, unde a eunoscut nu numai
traditiile orale, dar vi lucrlrile cronicarilor vi ale lui D. Cantemir, ne fell

una din cele mai interesante forme ale acestei traditii ava cum circula
ea pe la mijlocul secolului trecut. De la el aflm c Bada Negra, prince
roman de Vacaras ( = Flgrav) et d' Omlas" ( = Amla,v), care ar fi trit
In timpul nvalei ttarilor (1241), 1-a invins pe Batu-han i 1-a silit s, se
retragg, in Boemia. Dup lupt, Radu Negra impreun cu romnii si
a coborit peste Carpati vi a luat In stpinire Valahia dintre Olt, Dunre,
Milcov i Siret, a crei populatie 1-a prirait pe el vi pe ai si ca pe nivte frati.

Intrucit ins/ tara era, ine bintuit de ttari, el vi-a fixat revedinta la

Cimpulung unde a construit oravul i

c'greia i-a druit sa,tul
BAclevti (intrucit satul a fost druit demnstirea'
Nicolae Alexandru la 1351-1352,
Radu Negru e confundat ca acesta). IIrmind apoi pe Luccari, Vaillant
afirm cl tot Radu Negra a construit primele orave : Pitevti, Bucurevti
vi Tirgovivte, pi ecum i .Argev, unde vi-a mutat capitala.
Devenind vestit prin faptele sale, Mihai, banul basienilor (Bassianorum banus), supranumit Basarab, care conducea provincia din dreapta
Oltului, a venit i i s-a inchinat (aici este evident influenta Letopisefului
cantacuzineso cu banovetii Basarabi).
Cind regele Bela al IV-lea a donat cavalerilor ioaniti prti din tentorillo lui Radu Negra vi Mihai, la 1247, acevtia s-au opus cu armele.

Dup ce vi-a organizat tara, Radu a murit la 1265; in locul slu a fost
ales down Mihai i astfel cele dou5, Vaiahii (Muntenia vi Oltenia) s-au
unit. Dupl moartea lui Mihai Basarab, la 1284, a fost ales domn fiul lui
Rada, Dan I 48 (aici este vorba evident de Dan I, a cArui domnie este
deplasat cu un secol in urm).
Acestea slut principalele variante pe care le-a imbrcat traditia
despre intemeierea Trii Romnevti pin atre mijlocul secolului trecut.
Din lipsa unor vtiri precise, autorii lucrrilor amintite plasau inceputurile Trii Romnesti la date foarte diferite, unii urmind cronica trii
(1290), altii dind crezare inscriptiei de la, mnstirea Cimpulung (1215),
In sfirvit a,itii legind-o de retragerea ttarilor dui:4 1241. In toate formele
47 D. Fotino, Istoria Daciei, I, p. 116-117 II II, p. 3-6. V.
I, p. 340-341 si B. P. Hasdeu, op. cit., p. 657.
44 J. A. Valliant, La Romanic, I, Paris, 1844, p. 138-145.

109

www.dacoromanica.ro

s1

D. Oneful, op. cit..

acestei traditii, Intemeietorul sau descalecatorul" statului era Negru

voda, numit si Radu Negra, care ar fi venit din Transilvania.

Muhl vreme istoricii romni au acordat un credit total traditiilor

cronicaresti, sustirdnd, ca i cronicarii, ca Tara Romneasea a luat na5tere

ca rezultat al unui descalecat" din Transilvania 49. Se intelege ca nu vom
putea aminti aci toate pi:1E1e emise In aceasta problema, rezumindu-ne
la cele mai importante pentru ea cititorii s inteleaga modul cum a evoluat
discutia In istoriografie si cum trebuie Inteleasa problema asa-numitului

descalecat" (descalecatorului", legendarul Negru voda, li vom dedica

un capitol separat).
In cercetarea noastra am pornit de la postulatul lui G. Bratianu
dupa care descalecatul" ramine o ipoteza pe care istoriografia noastra
nu e obligata sa o accepte, dar pe care nu are motive Intemeiate de a o

respinge WA a o supune unei noi si adincite discutii si cercetari" 5.

Primul istoric care s-a declarat hapotriva teoriei descalecatului"

a fost marele revolutionar democrat N. Balceseu, care considera ratacita"

opinia istoriografilor" ce sustineau el Radul Negra, In Tara Rom-

neasea, ca si Bogdan Drago s In Moldova au fost niste concheranti, ce au

cuprins aceste tari, gasindu-le pustii" ; dimpotriva, sustine Blcescu, in Tara
Romneasc' exista o numeroasa populatie, precum si printi romni" ca
cei amintiti in diploma ioanitilor din 1247 61 (diploma publicat la 1764).

Unul din cei mai ferventi ap.ratori ai teoriei descalecatului" a

fost A. D. Xenopol. Intr-un articol aprut in 1885, intitulat Intemeierea
farilor romane, marele istoric accepta pe de-a Intregul aceasta traditie.
Pe ling traditia descalecatului", Inregistrata in cronici, Xenopol
mai aducea trei argumente : stpinirea domnilor Trii Romnesti inca de
la Inceput asupra Fagarasului, ceea ce arata ca era o veche posesiune a
lor ; suzeranitatea regilor Ungariei asupra domnilor Trii Romnesti,
care au venit din Transilvania, si numele de Muntenia care se explica prin
faptul c locuitorii sai au coborit de la munte 92. Dupa pgrerea sa, motivul
42t.

tef Anescu, Intemeierea" Moldovei in istoriografia romdneased (Studil", XII.

p. 35).
5 G. BrAtianu, Tradifia (storied despre intemeierea statelor romanesti, Bucuresti, 1945,

1959, nr.

6,

p. 110.
51 N. BAlcescu, Opere, I, ed. G. Zane, Bucuresti, 1974, p. 154-155; cf. *t.
op. cit.,

p. 36-37.

tefAnescu,

La 1842 Florian Aaron scria lui G. Baritiu ci a vAzut hrisoavele mAnAstirii Tismana.
Intre care si pe acela care amintea de cartea lui Radu Negru din 1294 si admitea descAlecatul" la 1290 (Neamul romAnesc", 1908, p. 1 452).
Dupg publicarea cronicii atribuite lui Constantin CApitanul in Magazin istoric pentru
Dacia, I, varianta din cronicti a fost acceptat5 aidoma de unit istorici ca Al. Papiu-Ilarian,
atora romdnilor din Dacia Superiore, I, ed. a II-a. Viena, 1852, p. 21.
52 A cobort de la munte nu Inseamnd trail de peste munte Cea mai bunA explicatie ni se
pare a fi aceea datA recent de I. Donat, dupA care numele de Muntenia a fost creat in Cimpia
RomAnA in timpul in care statul nu se extinsese incA din regiunea de nord a TArii RomAnesti
in spre sud; termenul dovedeste cA In acea vreme exista in cimpie o numeroasA populatie
romAneascA, altfel aceastA notiune nu ar fi putut apare in limba romAnA (The Romanians
south of the Carpathians and the migratory peoples in the tenththirteenth centuries, in Relations
between the autochtonous population and the migratory populations, Bucure.sti, 1975, p. 288).
DupA cum au dovedit-o studille lui P. I. Panait, in sec. al X IV-lea este vorba de o pulsatie demograficA din regiunea subcarpaticA spre cimpie (v. mal jos nota 112). Despre semnificatia numelui Muntenia, v. si I. Conea, O problema veche Inca nerezolvata: originea numelui
Muntenia (Probleme de geografie", VII, 1960, p. 27-51), unde se expun l opiniile mai vechi.

110

www.dacoromanica.ro

venirii lui Radu Negru din Fagan ar fi fost prigonirea religioasa", iar
odata cu el ar fi venit o multime de noroade" 53. Mai tirziu a adaugat la
aceste argumente i altele : succesiunea capitalelor de la munte spre cimpie,

intemeierea Moldovei prin descalecat" care a fost produsui unei cauze

asemanatoare" ca acela al Tarii Romnesti " etc.
Cel care s-a ridicat ca vehementa impotriva teoriei descAlecatului",
areia se poate spune ca i-a dat cea mai puternica lovitura, a fost Dimitrie
Onciul in mai multe studii ale sale aparute la sfiritul secolului trecut si
inceputul secolului nostru 55, studii care isi pastreaza in parte valabilitatea
i astazi (cu rezervele pe care le vom face in aceasta lucrare).

D. Onciul a sustinut categoric ca ne lipseste oriice temei istoric

pentru a admite descalecatul in intelesul cronicilor, in contra caruia toate
celelalte tiri privitoarb ia inceputurile de stat in Tara Romaneasca depun
mrturie".

El a fost primul istoric care a aratat pe drept cuvint ca traditia

,d scalecatului" Tarii Romaneti a fost alca'tuita de cronicari in secolul

al XVII-lea, dupa analoga cu situatia din Moldova. Descalecatul"

se explica prin parasirea celor doug feude din Transilvania, Amlasul i

Fagraul, de catre Radu I, care a devenit Radu egru. Daca traditia
3)deschlecatului are vreun fond istoric, acesta nu poate fi decit intoarcerea
ducatelor de Amla i Fagaxas, posedate de Viadisiav ca feuduri unguresti,
In posesiunea ungurilor, dupa ce Radul incetase a mai fi vasalul
Ungariei.. .56. Desfacindu-se de Ungaxia, Radu I a trebuit s renunte la
posesiunea Severinului, Fagaraului i Amlasului, stapinite de Vladislav

ca feude unguresti. Aceasta pare a fi dat nastere traditiei cronicarilor

Tanii Romnesti despre descalecatul lui Radu Negra din Amlas si
Fagara, traditie formata dupa analogia descalecatului Moldovei din
Maramures" 57.

Fundatiunile bisericeti ale lui Radul au fost deajuns pentru a-1

conglorifica ca fondator i aceasta a fost un motiv mai mult pentru
funda cu Negra voda al mitului" 58.
Pentru a dovedi netemeinicia descalecatului", D. Onciul invoca
pe linga lipsa de izvoare -1 alte argumente : mai intii, existenta voievodatelor amintite la 1247, apoi faptul c in organizarea Trii Romnesti
lipsesc elemente de origine maghiar' aduse din Transilvania i, in sfh.sit,
imposibilitatea ca Fagaraul i Amlasul, dou' mici tinuturi care de-abia
53 A. D. Xenopol, Intemeierea Ititilor romdrie (RIAF, 3, vol. 5, 1885, fasc. 1, p. 1-28).
Problema a mai fost abordatit i in Istoria ronutnilor, III, ed. I. Vladescu, p. 11-35, ca
in articolul Des ctilecarea Munientei (Viata romAneascA", VI, 1911, nr. 3, p. 309-322).
" A. D. Xenopol, Hisloire des Roumains de la Dacie Trajane, I, Paris, 1896, p. 198-207.
55 tndeosebi in Radul Negru i originile Prineipatulul Tarli Romdnesii, publicat in Convorbiri literare", 1891-1892; reprodus in Setter' istorice, ed. A. Sacerdoteanu, I, Bucuresti,
1968, p. 328-428 si Originile Principatelor Ronutne, Bucuresti, 1899, reprodus In acelasi volum,
p. 560-673. In ultima lucrare D. Onciul isi pAstreazA ideile din prima, imbogAtindu-si expunerea cu note foarte largl.
56 Ibidern, I, p. 394, 398, 427.
57 Ibidem, p. 398.
56 Ibldem, p. 379, 382.
111

www.dacoromanica.ro

putean sg cuprindg populatie de eiteva sate", sg colonizeze In masg o

tar6 asa mare ea Tara Romneaseg ".
In recenzia fAcutg primului studiu al lui D. Onciul, Xenopol a sustinut din non cd, deseglecatul din Transilvania era singurul eu putintg" 6.
Ridicindu-se impotriva pgrerilor sustinute de A. D. Xenopol pe
care-I considera cel mai hotrit apologet al scolii vechi" 61 - D. Oneiul
emite o altg teorie s'i anume aceea eg statul lui Negru vocl al traditiei
noastre Isi are originea chiar in Imperiul romno-bulgar al Asgnestilor",
de care a tinut mult vreme si din care s-ar fi desfgcut dupg 1241. Dupg

opinia sa, Asgnestii au pus temelia statului romn In stinga Oltului si

lor li s-au Inchinat banii din Craiova. Ei au dat Tgrii Romnesti institutiile ei bizantino-bulgare, care nu pot fi aduse din Amla i Flgaras".

Asgnestii ar fi intemeiat astfel cea dintli organizatie de stat romn ;

cea mai probabilg explicare ar fi cA, pe timpul Asnestilor s-a instituit

aici, dupg analogia banatului oltenesc, un voievod ca loctiitor sau vasal
al toe". In felul aeesta explica D. Onciul traditia despre venirea Basarabilor de la sud de Dunre.
Aceast teorie a lui D. Onciul a fost respinsg de numerosi istoric1
si In primul rind de B. P. Hasdeu, care a argtat eg nu exist nici o probg
despre o stgpinire bulggreascg la nord de Dungre nici inainte niel dupg
Asan si eg aceastg teorie nu se dovedeste absolut prin nimic" 6 3. RAspunzind lui Hasdeu, D. Onciul a afirmat eg nu a sustinut o stgpinire
bulggreaseg, ci dominatia Asgnestilor ea stgpinire romneascg 64.
La rindul sgu, B. P. Hasdeu a combgtut si el teoria descglecatului"".

Impins de bogata sa fantezie, Hasdeu a cgzut Intr-o altg extrem, suplinind datele ineerte ale traditiei cu acelea ale imaginatiei sale ; el a creat

59 Ibidem, p. 344-346, 392-393. Despre contributia lui D. Onciul la lAmurirea acestor

probleme v. St. StefAnescu, La formation des tats roumains dans la conception de Dimitrie

Onciul (RRH, 12, 1973, nr. 1, p. 5-19).

Discutind opirdile lui D. Onciul, N. Bejenaru arAta cA nimeni n-a indrAznit ea a trAit
maestrul MI ridice cea mai micA obiectiune contra teoriel sale" ( In jurul chestiunii lui Negru
Dodd f i a tntemeierit Muntentet, in Arhiva", 1926, nr. 3-4, p. 230).

60 Arhiva", 10, 1899, nr. 5-6, p. 364-365.

61 D. Onciul, op. cit., I, p. 343.
62 Ibidem, p. 411, 418, 615.
63 B. P. Hasdeu, Negru vodd. Un secol st fumable din tnceputurile Tdrtt Romdnestt,
Bucuresti, 1898, p. 578 (Reeditat in 1976, In vol. III din Etgmologicum Magnum Romantae).

V. si introducerea lui Alexandru Elian la FHDR, III, Bucuresti, 1975, p. XXVIII,

tributar legendelor create de D. Cantemir s-a bazat pe un document

fals si cA din aceste constructii subrede si evident anacronice n-a mal rAmas nimic".
care aratA cA Onciul

V. mai nou Stellan Brezeanu, Imperator Bulgariae el Vlachiae", In jurul genezet

st semnificafiet terrnenului Vlachta" din titulatura lui lonifa Asan (Revista de istorie", 33,
1980, nr. 4, p. 651-674), care aratA cii Vlahia din titlul lui IonitA nu are nimic a face cu teritorlile romAnesti nord-dunArene".

64 D. Onciul, op. cit., p. 618-619. DupA cum a arAtat A. Sacerdoteanu, in sec. al

XIII-lea Vlahia se intindea pe ambele maluri ale DunArii, sub douft denumiri: Tara AsAnestilor,
In dreapta DunArli, si Vlahia propriu-zisA, in stinga fluviului (Guillaume de Rubrouck, p. i90101). V. si C. C., Giurescu, Despre Vlahia Asdnestilor, Cluj, 1931 (extras din Lucrdrile Institutulut de geografte al Universitilfit din Cluj, IV).

Faptul cA intr-un document din 1220 sint amlntiti la sud de Duntlre uz, Lutovol s1
un Ioan Tihomir 1-a fAcut pe G. BrAtianu sA admitii legAturi intre Oltenia si lumea de dincolo
de DunAre (Tradifia istoricd, p. 103).

66 B. P. Hasdeu, op. cit., p. XXX IV. V. Si A. Sacerdoteanu, Concepfta istoricd a lui

B. P. Hasdeu (Studii", X, 1957, nr. 5, p. 151).

112

www.dacoromanica.ro

astfel o intreagg dinastie a Basarabilor, existentg Ina, din secolul al V-lea 66

sia sustinut cg acestia ar fi trecut din Oltenia in Irggras pe la 1160-1180,

ar fi ocupat apoi Muntenia, pe la 1200 1210, dupg care s-au intins incet

spre mare, pe la

1270-1280.

El afirm, de asemenea, cg statul Tara

Romneascg nu a fost intemeiat de un singur domn, fiind opera succesivg

a mai multora,, dintre care cel mai insemnat a fost Basarab.

Putem spune cg, dupg aparitia lucrrilor lui A. D. Xenopol si D.

Onciul, istoricii romni s-au impArtit in doug : unii caxe au sustinut teza
//descAlecatului" asa cum o preconiza istoricul iesean i altii care s-au
declarat impotrivg, folosind in general arg-umentele lui Onciul.
unii
nici
nu au reupit sei rezolve problema intrucit ambele teorii neglijau
rolul factorului intern in aparipla statului.
Unul dintre sustingtorii descglecatului", Eugeniu Revent, a afirmat

c descglecatul" din nord pledeazg pentru continuitatea romnilor ;

dacg acestia ar fi venit de la sud de Dunre i odatg toti ar fi fost o singurg

targ, nu doug 67
Un alt sustingtor al descglecatului" a fost C. Kogglniceanu, fiul

lui Mihail Kogglniceanu. El sustinea cg, au fost doug descglecate" : unul

din Hateg in Oltenia inainte de mijlocul secolului al XIII-lea, cind voievodul Litovoi din Oltenia stgpinea i Hategul, si al doilea, l lui Negru
vodg din F'ggras la Cimpulung, pe la srh.situl secolului al XIII-lea 68.
Ideea desclecatului" a fost sustinutg s't de numerosi istorici maghiari, dintre care unii au folosit i lucrri romnesti. Astfel, Al. Szilgyi
afirma cg emigrarea lui Radu Negru s-ar fi produs in timpul persecutiilor
religioase din domnia lui Ladislau Cumanul, cind romnii, oprimati, au
trecut dincolo de munti unde-i atrgea o viatg liberg 69.
Pe la sfirsitul secolului trecut, un alt istoric, L. Kropf, sustinea cg,

Radu Negru a trecut muntii ca trimis al regelui maghiar si a ocupat

tara in aceastg calitate" ".
Autorul unei lucrgri despre Angevini, B. Homan, considera c.1,
Basara,b, naiticul Radu Negru", a fost fiul lui Tihomir (Tokomer),

voievod al Fgggrasului ; Basarab ar fi pgrgsit domeniul strAmosesc i ar fi

desclecat in Muntenia, unind sub stgpinirea sa de mare voievod stgtu-

letele de la sud de Carpati 71.

Alti istorici, fie cg au admis sau nu teoria descglecatului", au at/-

raft asupra factorului economic si a rolului sgu in alcgtuirea statului feudal.

16 B. P. Hasdeu, Basarabil. Cine? De unde?, De and?, Bucuresti, 1894; idem, Istoria called a romdnilor, Bucuresti, 1875. Ideile sale au fost combiltute de A. D. Xenopol (Intemeierea

fdrilor romdne, p. 19-21).

" E. Revent, Ipoteza intemeierii principatelor (Arhiva", 19, 1908, nr. 2, p. 80-85).

48 C. Kogrdniceanu, Basarab si ndvdlirea idtarilor din 1241 (Arhiva", 41, 1934, nr. 3-4.
p. 111). DupA opinia lui I. Conea si el sustinAtor al descAlecatului"
C. KogAlniceanu vede
cel mai bine Intemeierea Munteniei" ( Basarabii din Arges. Despre originea lor teritoriald st etnicd,

Bucuresti, 1935, p. 7; extras din Rinduiala", I, nr. 2, 1935) Intr-o altA lucrare mai veche,

Cerceldri crttice cu privire la istoria romdnilor, Basarab I, zis Negru vodd, intemeietorul Tdrii
Romflnesti, Bucuresti, 1908, C. KogAlniceanu sustinea InsA cA unirea voievodatelor din stinga
51 din dreapta Oltului s-a fAcut sub Basarab I, Intemeietorul TArii RomAnesti.
66 S. Szilagyi, Erdelyorszdg tartenete, Pesta, 1866, p. 65-70. Unii din istoricii
care se
declarau Impotriva continuitAtii romAnilor nu acceptau descAlecatul" din Transilvania deoarece
aceasta ar fi fnsemnat implicit acceptarea prezentei lor In numAr mare in"secolul al XIII-lea.
V. de pildA, R. R6sler, Die Anflinge des walachischen Furstenthums, Wien, 1867.
7 L. Kropf, Radu Negru a honalapit6 [Radu Negru, Intemeletor de %aril] (Szazadok".

1897, p. 707-714).

71 B. Fiman, Gil Angioini di Napoli in Ungheria, Roma, 1938, p. 304.

S. T42

113

www.dacoromanica.ro

Nicolae Iorga atribuia meritul principal activitatii unor negustori

straini la Dunrea de Jos p existentei unor importante drumuri comerciale, considerate a fi fost creatoare a statelor romanesti". El isi intitula
studiul sail din 1927 Drumurile de comer,t oreatoare ale statelor
rom4ne5s.ti.

Iata ce spune marele nostru istoric : principatul Tarii Romnesti

n-ar fi putut iesi din muntele oltean al lui Litovoi, din muntele argesan
al lui Seneslav, mai tirziu al lui Basarab..., dad, n-ar fi fost trei elemente

de schimb international" : o productie linitit in Europa central",

9)capacitatea de mijlocitor al Ardealului" p existenta une singure organizatii politice de oameni cu sinat politic, cu valoare militara p oarecare
onestitate personal a p de grup, care eran romnii. Va s zica, productie
priso elnic,, capabila de export a Europei centrale p de vest, capacitate
de mijlocitori a sasilor din Ardeal i putinta noastr de a fi pazitorii drumului care trecea pe la noi" 72. Se intelege c ae,east teorie a drumurilor
gentratoare de state a fost parasita de insusi autorul ei 72b18, mai Judi
pentru motivul ca ea nu poate explica nasterea acelei organizatii politice" care s pazeasca drumurile respective si apoi pentru ca un popor
numeros si harnic nu poate fi redus la simpla, ocupatie de pazitor de drummi. Tia', indJialac drumurile ce strbateau tarile romne au avut un
rol e onomic din cele mai importante, dar existenta lor nu poate explica
singura aparitia statului.

Un timp, a impartasit parerea lui N. Iorga p G. Bratianu, care

afirma in 1935 ea drumul a creat statul" 73.
Mai tirziu insa, G. Bratianu a devenit un aparator consecvent al
9/desclecatu1ui" intr-o serie de lucrari ale sale 74. Pornind de la studiile
intreprinse de unii cercetatori elvetieni care au studiat o problema asemantoare i anume traditia inceputurilor aliantei cantoanelor de la sfirsitul secolului al XTTI-lea, inregistrata in izvoare mult mai tirziu P cont estata din aceasta pricina de critica istorica din secolul trecut, istoricul
roman a aratat c tradiVa nu trebuie respinsaIn intregime i ca uncle

trasaturi esentiale ale ei pot fi retinute. El sublinia faptul c, nimic nu

se opune unui descalecat" intre eAderea lui Litovoi p domnia lui Brbat
P prima mentiune a lui Basarab in 1324.
astfel
seria el dupa
jumatate de secol de discutii i controverse, ne intoarcem, in ce priveste
originea Principatelor, dincolo de Onciul p Iorga, la concluziile lui Xeno72 N. Iorga, Drumurile de comer( creatoare ale statelor romdnesti, Bucuresti, 1927 (extras

din Buletinul Institutului economic roman", 6, 1927, nr. 9, p. 455-470). In Istoria

comerfulut romdnesc, I, Bucuresti, 1925, p. 5-6, marele istoric sustinea c drumul spre
Braila a ispitit pe domnli de la Arges sa-si intincla stdpinirea spre Dundre. Despre opiniile lui
N. Iorga in aceasti problema, v. St. Stefanescu, Inceputurile statelor romdnesti In viziunea

Nicolae Iorga (Studli", 1971, nr. 4, p. 673-681).

Pentru importanta comertului in acest proces, v. Virgil Ioneseu, Rolul comerfului in

constitutrea prtmelor state romdnestt (,,Comer t modern", 3, 1969, nr. 10, p. 73-77).
72 bia Intr-un studlu din 1939, intitulat Elementele economice in cultura romdneascd,

marele istoric afirma : este sigur ca intre dezvoltarea tdrilor noastre si drumurile de comert
este o legatura foarte strinsa, desi ar fi o greseald sd se creadd cd numai drumurile de comerf
noastre" (N. lorga, Conferinle si prelegeri, Bueuresti, 1943, p. 50; subl. ns. N.S.).
au creat
72 G. Bratianu, Recherches sur Vicina et Cefalea Alba, Bucuresti, 1935, p. 123.

74 Tradifia istoricd a descdlecatului Tdril Romdnesti, Bucuresti, 1942; Origines el formation de l'unit roumaine, Bucuresti, 1943, p. 113 si urm. ; Tradifla tstortcd des pre Intemeterea

statelor romdnesti, Bucuresti, 1945; In jurul intemeierii statelor romdnesti (Ethos", II, 1975,

p. 8-66).
114

www.dacoromanica.ro

poi, care, ele insele, nu reprezintg decit linia constantg a traditiei mai vechi

a cronicarilor" 75.
Dupg cum a observat istoricul maghiar L. Elekes, intoarcelea la
conceptia lui A. D. Xenopol, pe care o recomanda G. Brgtianu, nu este
compatibil cu cerintele criticii stiintifice moderne, fiind, de fapt, o dare
inapoi deoarece Xenopol nu desprtise in traditie elementele ce pot fi
folosite ca date istorice de acelea ce nu pot fi" 76

17nul din ultimii partizani ai deselecatului" a fost geogiaful

I. Conea. Tinind seama de frecventa numelor Litovoi, Brbat, Tihomir

Basarab in. regiunea HategHunedoara 77, el sustinea c toate patru au

fost descglecate" de la nord la sud de Carpati. Astfel, voievodatul lui

Litovoi, ca i voievodul sint rgsaduri transcarpatice, provenite din Hateg",

iar intemeietorii dinastiei i principatului muntean au fost un neam de
romni nobili, coboriti din partea muntelui, dintr-unul din cele mai rom-

nesti tinuturi, azi si totdeauna : HategulHunedoara". In concluzie :

si in Muntenia, ea si in Moldova, statul s-a intemeiat prin cite o deqcglecare de peste Car-pati
Concluziile lui I. Conea despre descglecat" au fost respinse de N. Iorga

care a artat eg un lucru e sigur cg', dacg miscarea de unitate politicg

ar fi plecat din prtile hunedorene i bgngtene, directia politicg ar fi fost
alta decit aceia etre rgsgrit care se observg de la inceput in marele volevodat" (al Tkii Romnesti) 78.
La rindul sgu, A. Sacerdoteanu a respins si el concluziile lui I. Conea
argtind c locuitorii Tgrii Romnesti au fost organizati din timpuri foarte

veehi in mici alcgtuiri politice" care s-au tot contopit unele cu altele,

incit, in momentul In care le naentioneazg izvoarele istorice, nu sint nici

mici, nici neinsemnate, ci pot sta oricind pe picior de egalitate cu oricare
formatiune politicg europeang contemporang. Ele sint ins, rezultatul

unei evolutii locale, si nu ngscute dintr-o impulsiune strging... Deci

domnia acestor t'gri nu trebue socotitg de eft ea autohtong, ngscutg

evoluatg in acelasi tinut... Din cite ne sint cunoscute ping acum, putem
afirma cu hotgrire cg in Tara Romneascg nu poate fi verba de vreun
desclecat". Chiar dacg au existat relatii strinse intre Tara Romneasag
teritoriile de peste munti (Hateg, Arnim i Fgggras), prima nu poate fi
creatia acestor teritorii. Cit priveste faptul cg in Hateg se intilnesc numiri
ale primilor voievozi ai Tgrii Romnesti (Litovoi, Egrbat, Basarab),
aceasta nu demonstreazg originea lor hategan.g ci numai o probabilg st-

pinire a lor

Dintre istoricii transilvgneni au sustinut existenta descglecatului"

I. Moga i t. Pascu, utilizind indeosebi traditiile locale din Fgggras.
76 Idem, Tradifia istoricd despre iniemeierea statelor romdnefti, p. 219. Opiniile lui G. Bratianu au fost combAtute in primul rind de C. C. Giurescu (v. mai jos p. 117), cAruia G. BrAtianu
i-a rAspuns prin lucrarea publicatA in 1975 (v. nota precedentA). Arg,umentul lingvistic invocat
de G. BrAtianu in favoarea descAlecatului" nu are niel o legiiturA cu acesta, asa cum a arAtat

Zenovie Piclisanu (RIR, XV, 1945, p. 512).

76 L. Elekes, Nouvelle litterature sur les origines des Etats roumains (Revue d'histoire
compare", 25, 1947, nr. 1, p. 76).
77 Despre aceasta, v. mal jos p. 161-162.

78 1. Conea, Basarabii din Arges. Despre originea lor teritoriald i etnicd, Bucuresti, 1935.
79 RI, 22, 1936, p. 83-84.
8 Ibidem, 21, 1935, p. 378-383; v. si RIR, 17, 1947, p. 111, unde C. C. Giurescu aratA
cA nimeni nu a adus pe presupusul descAlecAtor din Hunedoara I Hateg, ci din FAgAras far
faptul cA numele Tihomir se gAseste si la sud de DunAre nu are niel o legAturA cu descAlecatur.

115

www.dacoromanica.ro

Dupa I. /foga, in tara Oltului a existat o rezistenta impotriva

tendintelor de infiltrare a un.or denanitari straini ea proprietari si prin ei a

prezentei permanente si pe teren a puterii regale pe pamintul autonomiei
romanesti ; s'i aici, aceasta tafg, romaneasd, cauta a fi pusa sub contro-

lul unui comite vecin, tot atitea motive care determing pe enigmaticul
voievod local ca, la sfirsitul rezistentei, 0, tread, minatii, descalecind in
Muntenia, pentru a realiza acolo ecea ce nu putuse pastra i desavirsi in
Fagaras : suveranitatea deplina si independenta fat& de regatul ungar".
Dupa opinia lui I. Moga, actiunea lui Bogdan nu este deck o reeditare
a actiu.nii identice a enigmatiepi voievod fagarasan" 81.
La rindul s5.,u, intr-o lucrare din 1944, stefan Pascu dadea ca sigura
existenta unui voievod roman in Fagaras, chemat Negru voda sau altfel" ;

acest voievod descalecator a dat lupte cu ungurii 0, fiind

s-a

invins'
retras in cetatea sa de ultim'a rezistenta Breaza, pe care apoi pierzind-o
a fost silit ca treaca muntii pe la sfiritul secolului al XIII-lea, prin 1290,

asa cum spun i cronicile" 82.

Revenind la problema descalecatului" in 1947, tefan Pascu a

adus o serie de rectificari la opinia sa din 1944. Luind de bun/ afirmatia
cronicii ca Radu Negru a trecut muntii insotit nu numai de romani, dar
si de sasi, el a artat ca acestia nu aveau motive sa piece din Transilvania
la 1290, and se bucurau de privilegii ; de aceea sustine ca au putut pleca
prin anul 1277 clad a milt loc o puternica rascoala a lor, rascoala pe care
o considera simultana cu razvratirea lui Litovoi (la care ar fi luat parte
si romanii din Fagaras) si cu miscarea din Moldova sau nordul Transilvaniei. Miscarile fiind inabusite, multi dintre acoja ce participasera la
ele vor fi siliti sa paraseasca tara si sa tread, muntii" prin 1277-1278 83.
,Negru voda sau cum il va fi
at priveste pe voievodul
fagara'san'
chemat", acesta a continuat lupta
ping, iia 1290 sau 1291, cind fiind
deposedat de Fagaras, care a fost incredintat lui 17grinus a fost nevoit
sa-si paraseasca posesiunile de la nordul muntilor, stabilindu-se definitiT
In sudul Carpatilor unde va fi arut i mai inainte posesiuni, alcatuind
impreuna cu cele fagarasene tara romanilor * pomenita la 1222" ".
Dupa stefan Pascu, am avea douS descalecate" : unul pe la 1277
1278, eind trec muntii numerosi rasculati, inclusiv sasi, si altul la 1290
1291, chid vine in Muntenia misteriosul voievod, faragasan.
ITnul dintre cei mai redutabili adversari ai descalecatului" Trii
Romanesti a fost C. C. Giurescu, care a sustinut in lucrarile sale ca for81 I. Moga, Volevodatul Transilvanlet. Fa pie si interpreldrt istorice, Sibiu, 1944, p. 78,
unde se sustIne cA data 1290 corespunde adevArului istoric". InvAtatul istoric anunta o lucrare
specialli despre descAlecatul" Tarn RomAnesti, lucrare pe care o citeazA si G. BrAtianu,
Traditta Istorlcd, p. 115; in aceastA lucrare I. Moga sublinia traditia locali despre Negru votIA
In FAgAras, precurn sl coincidenta dintre data presupusA a descAlecatului" si restringerea drepturilor populatiei romAnesti din Transilvania. Lucrarea nu a fost tipAritA, G. BrAtianu rezumInd-o dupA o conferintA a lui I. Moga din 1944.
82 St. Pascu, Istorta Transtivantel, Cluj, 1944, p. 82.
83 Idem, Rdscoale fdrdnesti in Transilvania, I, Epoca volevodalului, Cluj, 1947, p. 36
qi urm.
" Ibidem, p. 38. PAreri asemAnAtoare si In Volevodatul Transilvantel, vol. I, ed. II-a,
Cluj, 1972, p. 179-185, paragraful IntItulat Descdlecarea" Tarti Romtinesti, unde se face dlferenta tare simburele real al traditier trecerea unul numAr rnare de tArani din Transilvania,
peste munti si elementul legendar", care sustine di acesti bejenari ar fi intemelat Tara

RomAneascA.

116

www.dacoromanica.ro

marea statului este o opera intern& In Istoria romanilor arta: multa

vreme s-a crezut di Tara RonAneasca s-a intemeiat printr-o descalecare

de la F5,gra... Asfzi tim InsA,c faptele s-au petrecut altfel. Interneierea Munteniei nu se datore0e anor descAleatori veniti din FagAra, ci
reunirii sub o singur5, stApinire romneasc5 a diferitelor formatimai politice, cnezate i voievodate, din dreapta i din stinga Oltului. Ea nu s-a
facut dintr-o dat5, intr-un singur an, ci a cerut mai multe. decenii" 88.
In 1947, criticind lucrarea lui G. BrItianu din 1945, C. C. Giurescu

arta c5, nu exist4 nici un argument istorie In sprijinul acestei teorii.

Cum ar fi fost cu putint5 ca o Intemeiere de tarA, un descAlecat din Ardeal

In Muntenia sa nu fi 1sat nici o urm5, In documentele i cronicile contemporane V' Intrucit intemeierea Moldovei a fost consemnata in izvoare,
singiuml ralpuns este : n-a, I'Mat urme fiindcL n-a existat, fiindc5 Intomeierea statului mantean nu s-a facut printr-un descalecat din Ardeal,
ci prin reunirea diferitelor formatiuni politice existente intre Carpati
Madre". Tara Itoman.easeg s-a ngiscut din dezvoltarea voievodatului lui
Seneslau prin fortele locale", avInd la baza starea economicA Infloritoare
i o populatie numeroasg. Dap5 p'rerea lui C. C. Giurescu, procesul de I
inchegare a domniei s-a terrainat ca ani inainte de 1324" 88.
Argumentul ex silentio al lui C. C. Giurescu despre lipsa de tiri
documentare cu privire la descIlecat" a fost respins de G. BrAtianu pe
motivul a, la data respectiva, regatul Ungariei era prad5, anarhiei, astfel
inch nu poate fi nimic surprinzAtor ea' trecerea unui voievod din pktile
de sud ale Transilvaniei a ramas neobservatA ; cu totul altfel se prezint5,
lucrurile In vremea plecArii lui Bogdan din Maramure, In epoca de mare

stabilitate politica a donmiei lui Ludovic I 87.

Impotriva descllecatului s-a pronuntat i P. P. Panaitescu, care
arata pe drept cuvInt c emigrIri de populatie din Transilvania dincoace
de munti au fost tot timpul, dar cg, e vorba doar de mutarea unor mici

grupuri de populatii, grupuri izolate, far6 conducltori politici. O asemenea

emigrare n-a putut forma un stat ; pentru aceasta ar fi trebuit o oaste

cuceritoare". P. P. Panaitescu sustiue categoric ca legenda, desc1ecatului" nu mai are nici un temei serios In ochii istoricilor" c5, trebue
renunt'am azi (1938) la mitul deseSleckii. Populatia ronAneasca Interneietoare de stat In Tara Romlneasel E3i In Moldova a fost de aici" 88.
Tot marelui istoric amintit Ii apartine f;ti ideea c Intemeierea inseamnI
trecerea de la tar5" la stat ; el citeaz5 In sprijinul acestei idei afirmatia
E;4i

86 C. C. Giureseu, Istorta romantlor, I, ed. V-a, Bucuresti, 1946, p. 344.

88 Meru, In legtiturd ca Interneterea Tarlt Romtlnesti (Cu prtlejul apartltet studiulut lut
Gh. I. Brettlanu, Tradilla tstoricd despre Intemelerea statelor ronglnestt, Bucurestt, 1945, 263 p.)
(RIR, 17, 1947, p. 107-114). 0 opinie asemAnAtoare formulase si D. Onclui care spunea:
fArA dovadA directA, cum e cea pentru descAlecatul Moldovel, adeverit 1 prin mArturii conternporane, deseAlecatul Tarli RomAnesti din AmIa I FAgAras, in intelesul cronicilor, nu se poate
sustine ca nici o ratiune" (Scrtert tstortce, I, p. 398).
87 G. BrAtlanu, in jurul intemeterit statelor romanestl, p. 18-19.
88 P. P. Panaiteseu, De ce au fost Tara Romflneasclt ?I Moldova tart separate (Revista
fundatillor regale", V, 1938, p. 562); reprodusA in Interpretdri romanevi, Bucurestl, 1947, p. 133.
V. si idem, Introducere la lstoria culturii romdnesti, Bucuresti, 1969, p. 293, ande se aratii eA
tntemeterea nu a fost rezultatul unei deplasAri de populatie ci taza finalA a consolidAril unui
sistem de asezAri stabile.

117

www.dacoromanica.ro

unei cronici in care se spune c6, Moldova s-a intemeiat prin mrirea tgrii"
(terra )

care s-a prefgcut intr-un stat

(regnum )

89.

P. P. Panaitescu a insistat in mai multe rinduri asupra rolului factorului economic in formarea statului Tara RonaA,neaseg 89 bis Astfel,
In 1947, sustinea c intemeierea Trii Romneti i a Moldovei se datorete trecerii de la economia rural, pgstoreascg i agricolg, la viata 01 6eneascg". Faza aa-zis, rural g a produs organizarea in cnezate .1 voievo-

date, iar intemeierea oraelor a dus la necesitatea organizatiei de stat,

cAci leggturile economic locale au fost transformate in leggturi peste
granitg ale provinciei intregi" 99. Intrucit ins, la inc,eputurile vietii de stat
ormele erau putine i slab dezvoltate i cum economia, a rgmas mai departe
predominant rural, aceastg teorie nu are un fundament tiintific.

Dealtfel, mai tirziu marele savant i-a schimbat el insui pgrerea,

sustinind doar c oraele au contribuit la fundarea statului, constituind
un factor al creatiei politice ronaneti". Inflintindu-se in preajma intemeierii statelor romneti", ormele au asigurat un element de libertate
social, frg de care un domn nu poate cirmui bazat numai pe stgpinitorii

feudali i nu se poate impotrivi primejdiei din afarg, bazat numai pe

tranii dependenti" 91.

In ultima sa lucrare, P. P. Panaitescu a artat cg intenaeierea statelor
feudale romneti este un proces complex, care nu poate fi inteles numai
ea fenomen politic, adicg ridicarea domnilor ea suzerani, lupta lor pentru
libertate cu ungurii i ttarii". tatemeierea este un fenomen complex,
In primul rind social, i ea nu poate fi inteleasg decit In leg'turg cu dezvoltarea societtii romneti : creterea, populatiei, diferentierea ei in clase
sociale de stgpini ai pgmintului i ai muncii tranilor dependenti, crearea
ormelor, a drumurilor de negot..., formarea ierarhiei feudale, toate bazate
pe existenta unui popor romnese omogen ea limbg, in stare si conceal:A

i s apere o organizatie de stat proprie" 92. Este mult adevr in acest

complex de cauze dar aceasta nu explia; pe deplin intemeierea. Oricum,

remaregm un mare progres in conceptia lui P. P. Panaitescu In intelegerea

procesului de constituire a statului feudal : de la o singur cauzg de ordin
economic a ajuns la un complex de cauze social-economice i politice.
S-a mai incercat apoi o formulare mai tiintifieg a aa-zisului descglecat", considerindu-se c statele feudale ale Tgrii Romneti i Moldovei s-au format prin aa-zisa fgrimitare feudalg", adicg prin desprinderea statelor romneti din conglomeratele marilor state multinationale
89 Ibidem, p. 300. V. si p. 303, unde se aratd ca, dac statele romdnesti s-ar fi ndscut
prin descdlecat", s-ar fi format un singur stat, deoarece forta care le-a dat nastere era comund.
Yntr-o altd lucrare a sa, Mircea l'Ancien et les Tatares (RHSEE, 19, 1942, nr. 2, p. 438
439), istoricul formula ipoteza potrivit cdreia intemeierea Tdrii Romdnesti prin reunirea micilor

formatiuni statale se va fi indeplinit In acelasi fel ca in Rusia uncle unul din cneji sau duci,
acela al Moscovel, a devenit reprezentantul celorlaffi fatA de hanul tdtarilor, a obtinut din
aceastd cauzd suprematia 1, mal pe urma, unfficarea Rusiei sub sceptrul su". P. P. Panaitescu
se intreba deed voievodul de la Arges nu a devenit unificatorul tdril cu ajutorul ttarilor.

89 bi8 Despre rolul factorului economic, v. Frantisek Graus, Les debuts des Etats du Mogen
Age en Europe Centrale (XII Congres International des sciences historigues, Rapports, IV,
Viena, 1965, p. 105), care critich conceptia dupd care statul se formeazd In mod automat numai

ca rezultat al dezvoltdrii fortelor productive.

99 P. P. Panaltescu, Comunele medievale in Principal ele Romdne (Interpreldri romneft(,

Bucuresti, 1947, p. 204).
91 V. Costdchel, P. P. Panaitescu, A. Cazacu, Viafa feudald in Tara Romdneascdi
Moldova, Bucuresti, 1957, p. 420 .
92 P. P. Panaitescu, Introducere la istoria culturil romdnefti, p. 292 293.

118

www.dacoromanica.ro

de la inceputul evului mediu. Cu alte cuvinte, cele doug, state romnesti

fIceau parte din astfel de state marl ping, in secolul al XIV-lea, cind s-au
desprins ca organizatii independente" 93. Luptele din Transilvania cauzate
de problema succesiunii la tronul regatului maghiar lupte care coincid
cu epoca intemeierii Tarii Ronagnesti au constituit un argument puternic pentru teoria intemeierii statului independent romnesc ca urmare

a fkimitArii politice din Ungaria.

Se intelege eg, trebuie s privim acest proces nu ea pe iesirea celor

41ou5 tri din cadrul regatului feudal n2aghiar din care nu au fcut
parte niciodat ci doar din zona sa de influent5. In acest proces Transilvania a avut un rol de seamg,, slAbind prin lupta sa regatul maghiar rgmas
frg, rege, indepArtind st5pinirea ungara de la Carpati i inlesnind astfel
detasarea TArii Romnesti din sfera de influent a regatului.

Pentru a intregi istoriografia acestei atit de discutate probleme,

nu putem s, nu amintim i unele opinii gresite sau tendentioase, exprimate

de unii istorici strin.i. Astfel, dupg Andrei Veress, la sfirsitul veacului al
XIII-lea, familia Basarabilor cu o min, de oameni rzboinici, veniti de
pe plaiurile dintre Prut i Siret, au cucerit poporul roman aflat pe sesul
Dunrii, alcatuind acolo un stat, ai &Ann donmitori s-au asezat in fruntea
popoarelor subjugate de ei, deocamdat5 cu vrerea i invoiala regilor
Ungariei" 94.

Concluziile lui C. C. Giurescu, P. P. Panaitescu etc. au fost impgxtsite de majoritatea istoricilor din perioada anilor 1940 96, care au admis
deosebirea dintre constituirea statelor romnesti : Tara Romneasc5

alatuit prin intrunirea treptat5 a formatiunilor politice existente la

1247, ca o creatie autohtong, in timp ce Moldova era partial produsul
unui descglecat" al unor conducgtori politici veniti din Maramures 96
Ideea de a reactualiza pgrerile mai vechi ale unor scriitori in mare
parte uitati, ca Athanasie Marienescu sau Al. T. Dumitrescu, chiar
rite de interpretarea mai recent5 a lui C. Kogganiceanu, nu se bucurase

de prea multe adeziuni i problema era considerat/ in general ca inchis,"97.

In ultima vreme, problema intemeierii statului feudal al Tkii

tiintific, beneficiind de o informatie

lrgit, prin rezultatele sg,p5turilor arheologice, studii de demografie
Ron:1412.qt a fost reluatl pe o baz
istoricg, etc.

O contributie de o deosebia valoare la lnaurirea problemei descAlecatului" si a rolului su istoric a adus D. Prodan, unul din cei mai
de seam5 medievisti romni. Pronuntindu-se impotriva desc5lecatului",
el a arg,tat cg, nu se poate nega totusi rolul F5gArasu1ui in constituirea
Trii Romnesti. Ca si N. Iorga, D. Prodan sustine pe bun5 dxeptate c5
Muntii Carpati nu constituiau o granit inainte de formarea statelor feudale romnesti, astfel incit voievozii sau cnezii romani stApineau si de
o parte si de alta, sau chid pe o parte cind pe alta a muntilor" 98.
98 Ibtdem, p. 294.

" A. Veress, Originea sternelor fdrilor romdne (RIR, I, 1931, p. 230).

95 Cf. G. Bratianu, O entgmd ft un mimeo( tstortc: poporul romdn, p. 112, care recunoaste
ci traditia descdiecatului dispare tot mai muit tn fata realitAtil istorice, care ne arati din
ce In ce mal limpede un princIpat autohton, cu o dinastie cu nume cuman, adunind micile
voievodate din Mica si Marea Valahie".
96 G. I. Bralianu, Zn jaral intemelerli statelor romdnesti, p. 9.
97 Ibtdem.

98 D. Prodan, Boten i st vecini In Tara Fetgdrafului tri sec. XVIXVII (Anuarul Institutului de istorle", Cluj, VI, 1963, p. 162).

119

www.dacoromanica.ro

Datorita faptului ca tara Fagarasului a fost mult timp sub stapi-

nirea voievozilor i domnilor Tara Romnesti (probabil inca inainte de

constituirea statului feudal), ea a ramas totodeauna un tinut aparte, cu

o situatie speciala in cadrul regatului maghiar sau al principatului tran-

silvanean.

Legturile strinse dintre Tara Romneasca si tara FIgarasului se

vadesc si in institutille feudale locale, care au luat forme institutionale
In timpul cit tara Fagarasului a facut parte din Tara Romneasca, in

formare sau constituita. Aci vechilor cnezi, sau celor mai multi din ei le-au
luat locul boierii, ca in Tara Romneasca. Voievozii au clisparut cu totul".
Chiar dup ce ducatul stapinit de domnii Trii Romnesti s-a transformat

In domeniu feudal, aici s-au mentinut cei doi termeni fundamentali ai

societatii feudale a Tarii Romanesti : boierli i vecinii, pastrati din vremea

cind s-au definit relatiile feudale.

In concluzie, facind mult timp parte din Tara Romneasc, legata

dupa aceea de ea prin institutiile fundamentale, prin comunitate etnica,
asezata la hotarul dintre Tara Romneasca si Transilvania, tara Yagra-

sului a fost mereu o punte de legatura futre douI tari, o poarta mereu
deschisa pentru eirculatie dintr-o tara in alta" 99.
Unitatea vietii pe cele dona versante ale Carpatilor sudici a fost
dovedita in ultima vreme si pe cale arheologica. Cercetarile de la BreazaFag'ras, unde exista o cetate nuraita a lui Negru voda, au dus la descoperirea unui material ceramic din secolul al XTTT-lea asemangtor cu aeela
descoperit la sud de Carpati in asezarile de la Cetateni (ande a existat o
alta cetate a lui Negru voda, asemanatoare celei de la Breaza) i Curtea
de .Arges. Asemnarea frapanta a materialului ceramic din aceste asezari i fortificatii si datarea lui cera in secolul al XIII-lea, apropierea
tipologica a cetatii din Pagaras de cele de la sud de Carpati, ea i traditia
comuna ce pastreaza numele legendarului Negru vod, atit in Pagaras,
la Breaza, cit si la Cetateni sau la Cimpulung", au fcut pe arheologi
afirme ca aceste localitati apartineau unei comunitati romnesti unitare
din toate punctele de vedere. Dupa cum s-a aratat, probele materiale
aduse de cercetarile de la Breaza, Cetateni i Ctutea de Argel demonstreaza
o vietuire intensa si unitara pe ambele laturi ale muntilor Fgaras mult

inainte de crearea statului feudal independent la sud de Carpati"

Tinind seama de aceasta unitate de viata de pe cele dou versante

ale Carpatilor, asa-zisul descalecat" poate fi bateles ca mutarea scau-

nului, a centrului politic dintr-o parte in alta a Carpatilor in cadral aceleiasi comunitati si al aceleiasi formatiuni politice cu traditii stravechi pe
ambii versanti carpatini" 101. SA nu uitam c unul din cronicarii munteni,
Radu Popescu, afirma el insusi cA Radu Negru si-au mutat scaunul dencoace de plai" 102, aceasta spre deosebire de Drago s care au desellecat
tara Moldovei".
Aceeasi unitate de viata a fost dovedit i futre regiunea de nord a
Olteniei i regiunea Hateg, aflata in secolul al XIII-lea in voievodatul

lui Litovoi. Aceasta unitate a fost sustinuta chiar de D. Onciul, desi el

99 Ibdem, p. 300.
1 L. Chitescu, O formafiune politicd romdneascd la nord ei la sud de munfil Fdgdra,

In secolul al XIII-lea (Revista de istorle", 28, 1975, nr. 7, p. 1 057-1 066). V. oi T. Niigler,
Cercefdrile din cefalea de la Breaza (Studil 1 comunIcAri", Muzeul Brukenthal, 14, 1969,

p. 89-121 + 1 pl.).

10 L. Chitescu, op. cit., p. 1 062.

Radu Popescu, Isforiile domnilor Tarli Romdnefil, ed. cit., p. 4.

120

www.dacoromanica.ro

a fost un adversar al descllecatului" : prin asezare geografic, ca i prin

traditie etnie, prin nationalitate, ea si prin felul de trai, romnii hategani

au fost din veehime... in strinsg, comunitate ca vecinii lor olteni...

Despre aceast legturg, a -pail Hategului cu Tara Romneasc s-a pstrat

vagg, amintire i in traditia national, pe temeiul cgreia stolnicul C. Cantacuzino aduce din prtile Hategului pe Negru vod, iar Miron Costin
cronograful Trii Romnesti, citat la Tunusli, numesc Hategul,
rea de Amlasul i Fggrasul, ea posesiune a domnilor romni peste munti
din timpul desclecatului" "3.
La aceasta trebuie s adgiugna i faptul, remarcat de I. Conea
t. tefneseu, c numele de persoane Litovoi i Basarab, comune
fd
celor dougi regiuni, purtate de unii cnezi din Hateg, cit si de conducatori
ai voievodatului de la sud de Carpati" constituie o altg, dovad a legaturilor strinse dintre aceste doug, regiuni "5.

Unitatea zonei Hategului cu nordul Olteniei a fost dovedit si pe

cale etnografic : unit prin valea Jiului, care taie Carpatii, grupat

In jurul unor centre politice insemnate din trecutul trii noastre, legatg,
periodic prin activitatea ei economicA, populatia de pe cele dou versante

ale Carpatilor a format o singur imitate, manifestat evident in arhitectura popular" 10 6.

Leggiturile intense dintre populatia de la nordul i sudul Carpatilor

salt dovedite si de existenta a numeroase sate purtind acelasi nume de
parte si de alta a muntilor : Breaza, CAciulata, Corbi, Racovita, Ruck
etc. 107.

Cit priveste trecerile unor locuitori din Transilvania la sud de

Carpati, acestea s-au fcut tot timpul, Transilvania fiind un adevrat

rezervor de populatie romaneascg,1". Aceste treceri sau emigrri sint amin-

tite de documente inch', din secolul al XIII-lea. De pild, la 1234, papa

Grigore al IX-lea cerca lui Bela, coregentul lui Andrei al II-lea, regele
Ungariei, s readuca pe valahii din Cumania sub ascultarea episcopului
catolic al Cumaniei, artind cu ingrijorare cg.
(locuitori), atit unguri,
cit i teutoni, impreun cu alti dreptcredinciosi din regatul Ungariei,
tree la dinsii (la valahi n.a.) ca s locuiascg, acolo si astfel aletuesc
un singar popor cu pomenitii romni7 109.
Mai tirziu, la 1247, in diploma aeordat cavalerilor ioaniti, regele
Bela al IV-lea cerca magistrului ordinului sg, jure cg, se va strdui
impoporeze nu numai zisele tinuturi, dar si alte tinuturi ale regatului...
103 D. nail', op. cit., II, p. 75, 77. V. si St. Metes, Din istoria arid religioase, I, Cluj,
1929, p. 1-06-110 i idem, Emigrdri romdnesti din Transilvania tn secolele XIIIXX, Bucuresti, 1971, p. 99, care sustine ca voievodul care stapinea Hategul 1 nordul Olteniei si-ar fi
avut resedinta la Hateg sau la Sinta Maria Orlea, unde exista o impozanta biserica de piatra

din secolul al XIII-lea.

1" I. Conea, Basarabii din Arges. Despre originea lor teritoriald si etnicd, Bucuresti,
1935. Despre numele Basarab, v. mai jos p. 162.
1" St. Stefanescu, Miscdrt demografice in rile romdne pia tn sec. al XVII-lea si rolul

lor In unitatea poporului romdn, tn Unitate i continuitate in istoria poporului romdrz, Bucuresti,
1968, p. 193. V. si R. Popa, Structures sociopolitigues roumaines du sud de la Transylvanie
azzx commencements du Moyen Age (RRH, XIV, 1975, nr. 2, p. 308 si urm.).
106 P. Stahl, Case not gu.driesti (SGIA, 11, 1964, nr. 1, p. 22). V.
si N. Duntire,

S. Belu, I. Pataki, Arta populard din valea Jiului, Bucuresti, 1963, p. 413-436; N. Inman,
elnografice Intre ambele versarzte ale Carpafilor R. P. Romdne (Steaua", 15, 1964, nr. 7).

1" Blajul", 1935, p. 202.

1" C. C. Giurescu, Transilvania in istoria poporului romdn, Bucuresti, 1967, p.

sf urm.

'o

D, I, p. 21. V. St. tefanescu, op. cit., p. 191.

121

www.dacoromanica.ro

47

nu-i va primi pe tkanii din iegatul nostru, de once stare si neam

ar fi, si pe sasii i teutonii din regatul nostru s se aseze in tinuturile sus-

numite (de la sudul Carpatilor

n.a.) decit cu o 1ngduint5 regease

osebit" 110.

Aceste emigrki de populatie, indeosebi romneasc, sint deci

consemnate in documente Ind; din secolul al XIII-lea, inainte de asa-zisul

descAlecat". Spre deosebire de sasi si de secui, care nu aveau motive s
plece
fiind privilegiati si care nu aveau nici unde s'S se duel,
romnii fiind treptat lipsiti de drepturi puteau pleca la fratii lor de
peste munti, uncle aveau posibilitatea s'a' dud, o viatliber51. Dup5 cum

spunea I. Nistor, clcarea dreptului de proprietate al tkanilor asupra

pnainturilor cultivate si mostenite de la btrini a dat primul imbold la
emigrki"
Dup cum arta recent St. Stefnescu, revarsrile de populatie,
mai ales din regiunile mrginase ale Transilvaniei, au fcut ca cele dou
versante ale Carpatilor s fie nu numai teritorii de concentrare demografic romneasc6 112 0. este important de constatat c formarea statelor romnesti a pornit tocmai de aici ci i regiunile care au mentinut
simbolizat tot timpul unitatea romneasc din cele trei tri : Transilvania, Tara Romneasc si Moldova" 113.
Aceste treceri de populatie din regiunile limitrofe ale Transilvaniei
Cu Tara Romineascei care nu pot fi fixate insei la anumite date au
feicut sei se nasal tradilia formarii statului feudal Tara Ronaineasceimn urma
unui desceilecat" din aceste tinuturi114.

De aceea ni se pare perfect intemeiat opinia c ceea ce traditia

numeste desclecat nu este altceva decit un curent de emigrare de
populatie din Transilvania la sud de Carpati, care, dei nu el a creat statul
Tara Romneasca formatiuni politice romnesti existind aci cu mult
inainte de data desclecatului a avat un rol insemnat in cre5terea
potentialului uman al organizatiilor politice romnesti de la sud de Carpati, a fost un factor important in unificarea lor". Este foarte posib:1 ca
acreditarea ideii de descAlecat" s fie legat de un anumit moment de
intensificare a emigratiei populatiei din Transilvaniea la sud de Carpati 115

In concluzie, dei statul feudal Tara Romneasc nu s-a format

printr-un desclecat", nu se poate nega faptul c trecerile de populatie
de la nord la sud de Carpati nu au contribuit la intrirea potentialului
uman de aici ; la baza tradiiei desciilecatului" stau tocmai aceste emigreiri
de locuitori.

110 DRH, D., I, p. 27.

I. Nistor, Emigrdrile de peste munii, Bucuresti, 1915, p. 818 (extras din AARMSI,
s. II, t. XXXVII, 1914-1915, p. 815-865). V. si I. Conea, Pe urmele desceilecatului din sud.
Salele de ungureni din Oltenia subcarpaticd, Bucuresti, 1940 (extras din Buletinul S ie Atli
geografice romane", 58, 1939).
111

112 V.

i Panait I. Panait, Cercetarea arheologica a culturii materiale din Tara Romemeasca

In secolul al XIV-lea (SCIV, 1971, nr. 2, p. 251-252), care constata o pulsatie demografica"
din rezervorul demografic care era zona subcarpatica, pulsatie care a dus la indesirea asezarilor satesti din Cimpia Romana care era locuita inainte de asa-zisul descalecat".
113 St. Stefanescu, op.

cit., p. 191-192. Dup cura a aratat I. Donat, toponimia

veche romaneasca acopera in mod suficient de caracteristic" Platforma Getica i Subcarpatii

munteni (Despre toponimia slavd In Oltenia, Craiova, 1947, p. 42, 45).
114 Chiar unii din partizanii descalecatului", ca G. Bratianu, recunosc ea au fost probabil nu una ci mai multe emigrar succesive" (In jurul Intemeierit statelor romdnesti, p. 37).
115 *t. tef An escu, op. cit., p. 194-195.

122

www.dacoromanica.ro

Intemeierea Trii Romnesti nu este deci iirmarea unui descglecat",

inregistrat tirziu In cronica tgrii, dupg modelul celui din Moldova. Dupg
cum s-a argtat In Pro gramul Partidului, adoptat la al XI-lea Congres, formarea statelor feudale romnesti este rezultatul unei concentrri a diferitelor formatiuni statale mai mici, a voievodatelor in state feudale puternie,e", care au asigurat atit dezvoltarea continug a fortelor de productie,
cit i conservarea fiintei poporului, aprarea autonomiei tkilor romgne,

In tata marilor imperii ale vremii"118.

Dup ce am discutat istoliografia problemei, s vedem chid si cum

s-a creat legenda descglecatului" In Tara Romneasc, legendg, inregistrat asa cum am argtatn7 in Istoria eirii Roma' nesti i preluatg
apoi sub diferite forme de cronicrtri i istorici.
D. Onciul vedea In traditia cronicii doul pgrti distincte : una pe
care el o considerg, cel mai vechi element de traditie oral", de o evidentg
origine popular g despre banatul Basarabilor din Oltenia, infiintat
prin romgnii veniti din miazgzi de Dunk multg vreme inainte de Intemeierea principatului a toat Tara Bomaneaseg ; alta despre descglecatul lui Badu Negrul din Amlas si Fgggras, cgruia i se atribule intemeierea principatului in intinderea sa, de apoi" 118.
D. Onciul care sustinea teoria admigrgrii, adicg a reintoarcerii
de peste Dunke a unei populatii romnesti in perioada 679-895 (de la
9,sezarea bulgarilor ping la venirea maghiarilor) 119 - vedea in partea introductivg, a cronicii o aluzie la aceastg admigraie a unor roniani care s-ar fi

despktit de populatia romanicg, din sudul Dunkii 120

Mergind mai departe, unii istorici strgini ca L. Elekes consideran

cg afirmatia cronicii este o amintire a faptului c romnii ar fi venit din

sud 121, ceca ce convenea de minune adversarilor continuittii care sustin
c poporul nostru s-ar fi format in Peninsula Balcanic de unde ar fi emigrat in nordul Dunkii la o datg asupra cgreia nu au ajuns la un consens,

oricum in secolele XIXIII, adicg dupg ptrunderea maghiarilor in

Transilvania 122.
in realitate, textul complet al cronicii necunoscut lui D. Onciul
sung astfel : dupg pribegirea romanilor spre miazgnoapte, unele grupe de

manuscrise ale cronicii adaug : si fiind lor dipetenie mare Traian

116 Pro gramul Partidului Comunist Romn de rdurire a societd tit socialiste multilateral
de:voila( qi de inaintare a Romdniei spre comunisrn, BucurWi, 1975, p. 28.
Cf. si D. Prodan, op. cit., p. 162, care aratA: conceptia materialist-istoria respinge din
capul locului posibilitatea Intemeierii unui stat doar printr-o desclecare. Dupl ea, un stat se
formeazA treptat, se constituie pe o anumit treaptA de dezvoltare economico-socialA, care 11

face necesar. Statul Trii Romine.5ti s-a format i el treptat, S-a constituit ca o necesitate
la un auumit stadiu de dezvoltare economic socialr.
117 V. mai sus p. 97-99.
112 D. Onciul, Scrieri istorice, I, p. 259, 564; II, p. 61.
119 Ibidem, I, p. 255-258.
1.20 Ibidem, I, p. 259, 573-574. 0 dovad a acestei admigriiri era pentru D. Onciul numele

Basarab care aduce aminte de bessi Peninsulei Balcanice", teorie gre1tA la care vom reveni
mai jos. In studiile sale mal noi, D. Onciul va admite cl este vorba de o amintire vagA
intunecat despre orlginea romn" i cA descalecatul pe la Turnu Severin concord cu punctul
pe unde au intrat romanii In Dacia ( II, p. 207).
121 G. Brtianu, L'histoire roumaine &rite par les historiens hongrois (RHSEE, 1943,
p. 80-109); L. Elekes, Die Anftinge der rumanischen Gesellschaft (Archivum Europae CentroOrientalis", VI, 1941, p. 397).
122 V. pe larg lucrarea semrtatarului acestor rinduri Continuitatea romdnilor, Bucu-

rett, 1980.

123

www.dacoromanica.ro

fiul sau Siverie" 123. Aceastg completare ne arat& in mod ciar i categolic
cg este vorba de intinderea stapinirii romane in Dacia si nicidecum de o

admigrare ulterioarg a romanilor de la sudul Dungrii, asa cum sustinea

D. Onciul.
Dealtfel, asa cum a observat si D. Onciul, hotarele ping uncle se
intind romfinii in crome sint exact acelea ale Daciei Traiane care cuprindea, precura se stie, Oltenia, Banatul, Transilvania i partea de apus a

Munteniei 124. Am avea i aici o manifestare clara a con?tiinlei originii latine

a romdnilor intr-o epoca in care aceasta conftiinki era deosebit de puternica,

dupg cum a aratat atit de convinggtor A. _Armbruster in excelenta sa

carte dedicatg acestei probleme 125 Acesta este deci cel mai vechi element

de traditie oral" din introducerea la cronica, nu aceea privitoare la ba-

novetii" Basarabi. Am avea deci i in cronica munteang ea si la Gr. Ureche si M. Costin doug descalecate" : unul al lui Traian, cu coloni-

zarea Daciei, si al doilea al lui Negru voda din Transilvania. Dealtfel,

dezvoltind ideea din Letopiselul Cantacuzinesc, Radu Popescu va afirma
categoric ca strgmosii romnilor venise de la Roma", renuntind la
descalecarea banovetilor" 126.
Partea a doua a povestirii, relativg la vechimea banovetilor" din
neamul ce le zicea Basarabi", a capatat un credit total din partea unor
maxi istorici ca B. P. Hasdeu sau D. Onciul. Primul a creat pe baza cronicii o dinastie a Basarabilor anterioarg cu m-alt intemeierii 127. Cel de al
doilea luind de bune afiimaiile cronicarului persan Raid-ed-Din
despre un Bezerembam existent pe la 1241 considera ca banii Basarabi

sint adeveriti" pe timpul invaziei tatarilor 128.

Aceasta teorie s-a dovedit neintcmeiatg intrucit stirea nu se refera

la tara noastrg ; dupg cum a argtat marele savant roman A. Decei, faimosul
Bezerembam este in realitate castelanul W. Bizeze din Sandomierz, iax

Ilaut, tinutul Liovului, unde au avut loe lupte in 1241, astfel in& stirea
din 1241 nu priveste istoria romanilor. Deci : exit Bezerembam ! 126. Intre
Basarabii nostri i misteriosul Bezerembam de la 1241 nu existg nici o

legaturg, astfel 'nett stirea respectiva nu mai poate fi invocatg pentru a

dovedi" vechimea familiei Basarab de la 1241.

Dealtfel, trebuie s argtam c numele Basarab sau Basarabg nu a

fost nume de famine, ci nuraele sau supranumele primului domn 120; In

plus, dacg ar fi existat un conductor de formatiune social-politic& Cu acest
num.e in Oltenia la 1241, el ar fi trebuit sa fie amintit i in diploma ioanitilor din 1247 care nu-1 mentioneazg deoarece nu exista 131.

D. Onciul considef a chiar ca fondul istoric al traditiei nationale"

inregistrata de cronici este incontestabil" i afirma ca din traditia intemeierii" primul i cel mai vechi elcment se infatiseaza traditia despre

vechiul banat al Basarabilor in Oltenia" 122. Punindu-1 inlegaturg cu admi123 Istoria Tdrii Romdneei, ed. cit., p. 1.
124 D. Onciul, Scrieri istorice, I, p. 568; II, p. 207.
125 A. Armbruster, Romanitatea romdnilor. Istorta unet idet, Bucure.ffti, 1972, p. 196-158.

126 Radu Popescu, Istortile domnilor Tdrii Romdneei, ed. C. Grecescu, p. 3.

128 B. P. Hasdeu, Negra trod& p. 835-839.
128 D. Onciul, Scriert istorice, I, p. 389.
126 A. Decei, L'irwasion des Tatars de 124111242 dans nos regions selon la Djami otTevarikh de Foie 011ah Rasid-ed-Din (RRH, 1973, nr. 1, p. 103-111).

130 v. mal jos p. 162-163.

181In schimb, cronicarul persan aminte*te de luptele tfitarilor cu Miselav, identificat cu

Seneslau, voievodul pomenit in diploma ioanitilor (A. Decei, op. cit.).
182 D. Onciul, Scriert istorice, I, p. 567-568.

124

www.dacoromanica.ro

grarea romanilor, Onciul sustinea existenta unui voievodat sau banat al

Olteniei de origine tran.sdanubiana, cu mult anterior formarii Trii Romanest, voievodat pe care 1-ar fi condus Basarabii 133.
In realitate, lucrurile stau cu totul altfel. Dupa cum a aratat P. P.
Panaitescu, acest text a fost adaugat tirziu, in secolul al XVII-lea,
FA el avea menirea s dovedeasca vechimea i drepturile familiei Craiovescu care a dat Tarii Romfinesti citiva domni ce si-au zis Basarab, intre

care si Matei Basarab. In realitate, primii bani ai Olteniei nu au fost

Basarabi ci Craiovesti, iar mari bani nu au existat decit de la sfirsitul
secolului al XV-lea 134, nu inainte de intemeierea tarii.
Dealtfel, trebuie sa aratam ca insasi succesiunea scaunelor banesti :
Turnu Severin (regiune unde a existat vechiul banat maghiar, infiintat
la 1233) 136, Strehaia i Craiova corespunde unei epoci mai noi 136. Se stie
tatal primilor boieri Craiovesti, Neagoe Strehaianul, si-a avut re5edinta
la Strehaia, unde exista si o curte boiereasca 137, dupa care urma5ii
s-au mutat la Craiova, spre sfirsitul secolului al XV-lea.

Retinem deci ca banovetii" cronicii nu slut Basarabi, ci boierii

Craiovesti din secolele XVXVI, care nu Out contemporani cu intemeierea statului feudal, ci posteriori acestui eveniment 138. Introducerea lor
In traditia intemeierii statului are cum spunea P. P. Panaitescu un
caracter tendentios, nu unul popular, cum sustinea D. Onciul, urrnarind
sa arate ca ei slut adevarati Basarabi 136.
Preluind stirea din cronica, in secolul al XVIII-lea banul Mihai
Cantacuzino va sustine chiar c neamul Basarabilor se trage din banul
Barbul Basarab, facut ban al Craiovei de Negru voda pe la anul 1200.
west Barbu a fost ctitorul manastirii
Intrucit mai departe se afirma
Bistritam, este vorba In chip evident de Barbu Craiovescu, mare ban
intre 1495-1520 si ctitorul asezamintului de la Bistrita.
S-a discutat mult asupra datei cind s-a alcatuit aceasta introducere

la Istcrria 7Jrii Romanegi privitoare la descalecat". -nil cercetatori

au sustinut ea ea apartine cronicilor slavone din secolul al XVI-lea (mai

133 Ibidem, p. 391, 569-570. Ideea aceasta a vechimii Basarabilor in Oltenia era atit
de puternicA inclt in unele izvoare din secolul al XVIII-lea Olteniei I se spunea i Basarabia.
V. mai sus p. 108.
134

*tef Anescu, Banta tn Tara Romilneascd, Bucurestl, 1965, p. 99-102; N. Stoicescu,

Sfaiul domnesc i marii dregdiori din Tara Romdneascd f i Moldova. Sec. XIV XV II, Bucu
resti, 1968, p. 158-159.
Minea, Clnd s-a inlemeiai banalul de Severin? (CercetAri istorice", 1929-1931,
135
p. 359).
133t. tef Anescu, op. cit., p. 59-74.
187 Ibidem, p. 68-70.
133 Opinia lu Dan Plesia, dupi. care Craiovestil ar fi urmasii cneazului roan, amintit
la 1247, si cA In aceastil calitate strAmosii lor s-ar fi inchinat lui Negra vodA, mai are nevoie
de cercetAri suplImentare; stApinirea de mosil in regiunea aflatA odinioarA sub conducerea lul
Than nu constituie un argument suficient. S-ar putea ca incA Matei Basarab sA fl cunoscut
el Insusi unele vechi tradllti ale farnillei sale pe care noi nu le stim. V. si M. Neagoe, Neagoe
Basarab, Bucure.sti, 1971, p. 25, care sustine ci Cralovestii au lost inruditi cu primil domni al
tArli, domeniul lor vast Mild un indiciu in acest sens.
133 P. P. Panaitescu, Inceputurile isloriografiei in Tara Romaneasa p. 198-199.
143 Isloria Tarli Romdnesti, ed. Tunusli, p. 18-19.

125

www.dacoromanica.ro

precis unei cronici numite a lui Radu de la Afumati, a earei existen ta nu a

fost dovedita ins141.

Alti istorici, in primul rind D. Onciul i P. P. Panaitescu, au aratat

pe bun dreptate ea ea a fost adaugata in secolul al XVII-lea, mai exact
In vremea domniei lui Matei Basarab 142. D. Onciul considera astfel c
intrucit descalecatul" nu este amintit in cronograful lui Mihail Moxa,
alcatuit in 1620, unde se vorbete numai despre desca,lecatul" din Moldova 143, dovedqte c povestirea a fost inregistrat mai tirziu ; el o pane
In legatura cu pisania manastirii Cimpulung, scrisa la 1636, in care se vor-

bete prima oara despre descalecat". Aceasta constatare este prea

importanta pentru chestiunea noastra. Ea ne d masura pentru o dreapta

apreciere a traditiei transmise prin cronici in ceea ce privete valoarea ei
istoric i crezarea ce i se cuvine" 1".
Pentru a intari aceast opinie a lui D. Onciul, vom mentiona inca
un fapt important, care nu a fost pus pin acum in evidenta : documentele
din secolul al XV 1.-lea i din primele decenii ale celui urmator care evocei
inceputurile statului feudal Tara Romanea,scii nu vorbesc de desceilecat"
ci de intemeiere, zidire sau avezare (G113,A,414Hd). Astfel, la 10 iulie 1517, se

inta e e momenilor din S oene0i i Drajna-Prahova ocina lor pe care o

aveau de motenire, de str'dedina de la intemeierea tarii" (WT Ch3AdHlit1)145 j

la 1 iulie p 6 iunie 1547, domnul tarii, Mircea Ciobanul, declara

manastirea Tismana avea proprietati de la intemeierea Tarii

Romane,ti" (WT Ch3AdHrIE litldIUKOE SEMilf) 148 ceea ce dovedea c, in aceasta

vreme, exista convingerea c mnstirea era contemporana Cu intemeie-

rea statului, ceca ce va wra mai tirziu confuzia dintre ctitorul man-

stirii, Radu I, p Negru voda 147 ; la 1 aprilie 1551 se spune c manastirea

Govora stapinea satele Glodul p Hinta de la inceputul Tara noastre

Romaneti" 148 (dep manasthea nu era atit de veche) ; la 8 ianuarie 1569,

Alexandru Mircea voievod afirma ca manastirea Tismana stapinea satul
Elhovita de la intemeierea rarii Romane0i, intii de la Negrul voievod"1"
(aici intemeierea este asociatii prima caret: cu legendarul Negru vodii la care
vom reveni pe larg mai jos ); la 18 februarie 1574 se vorbete de alte pro141 P. Chihaia, De la Negru vodcl" la Neagoe Basarab, Bucureti, 1976, p. 58-63.
nemotivat existenta a doua redactii: Negru voda i Infilptuirile sale
apartin secolului al XVI-lea, iar multimea de noroade" l descalecarea lor epocii lui Matei
Basar b. V. 0 nota 158 bis.
La p. 82 se sustine

Opinia lui St. Andreescu (Considerations sur la date de la premire chronigue de Valachie,
RRH, XII, 1973, nr. 2, p. 372-373), dupa care introducerea la cronica s-ar fi aclatuit In vremea
domniei lui Alexandru Mircea (1568-1577), cind este amintit in documente Negru voda, nu

poate fi luata in considerare deoarece:

in introducere domnului i se spune Radu Negru
nu Negru voda;
In aceasta vreme nu se vorbea inca despre descalecat", lar Negru voda nu este
asociat ca in cronica cu descalecatul", cl cu intemeierea;
domnul nu avea interesul sa vorbeasca de banovetil" Basarabi (= Craiovet1)
deoarece el era Basarab adevarat
mentionarea in documente a lui Negru voda este mai veche (1549), document
necunoscut lui St. Andreescu. La aceste argumente adaugam pe cele aduse tn aceasta lucrare
In favoarea datrli in vremea lui Mate! Basarab.
142 P. P. Panaitescu, op. cit., p. 199-201.
143 Cronograful lui Mihail Moxa, ed. N. Simache 0 T. Cristescu, Buzau, 1942, p. 186.
144 D. Onciul, Scriert istorice, I, p. 566-567.

142 DRH, B, II, p. 300-301.

146 DIR, B, sec. XVI, II, p. 354
147 V. mal jos p. 150-152
Hs DIR, B, sec. XVI, III, p. 3-4.
146 lbidem, p. 303.

126

www.dacoromanica.ro

prietti (aezate pe Rita Doamnei, riu legat prin traditi de doamna

lui Negru vod) care datau de cind este Tara Romneasc"15. Este
interesant de subliniat faptul c proprietarul ocinei respective dovedea
vechimea dreptului ski de stpinire prin hirsoave de la Vlad Tepe i
Basarab cel Btrin (Laiot) ; ori, intre data intemeierii trii i domnia
acestor voievozi trecuse mai bine de un secol i jumtate. Subliniem
acest fapt pentru a dovedi cit de aproximative erau cunotintele privind
istoria inceputurilor trii in aceast -neme; i doar acela0 voievod, Alexandru Mircea, sustinea in hrisovul din 1569, amintit mai sus, ea intemeierea trii se fcuse pe timpul lui Negru vodd! La 5 mai <1582-1590>
se afirma c n4te locuitori din Lipia aveau vii de cind s-a aezat Tara
Romneasc6" 151; in sfirit, la 12 iulie 1590 se sustine eS. alti oameni din

AlexeniIalomita aveau ocin de la strraoii lor liad, de la interne-

ierea Trii Romneti, din zilele rposatului Mircea voievod cel Btrin
din zilele rposatului Dan voievod" 152 (aceasta arat c, la 1590, intemeierea trii nu era legar numai de numele lui Negru vod, ci i de la,
acela al succesorilor s`i, fiind deci considerat o oper de durat
Situatia este asemntoare i in primele decenii ale secolului al
XVII-lea. La 16 iunie 1602, Siraion Movil voievod intre0e unor boieri
mai multe sate, pe care bunicul lor, Virjoghe sluger, le dobindise de cind
s-a mezat toat Tara Romneascl"153. Remarcm i aici cit de apioximative erau cunotintele despre inc,eputurile trii dac se conbidera cA un
.

boier care trise in secolul al XVI-lea a fost contemporan cu aezarca" trii.

mai aproximative sint cunqtintele diacului care a redactat

hrisovul din 24 octombrie 1614 prin care Radu Mihnea elibereaz din
rumnie pe locuitorii satului opr1igaTiganului din judetal Saac, care-vi
aveau ocinele din zilele altor domni bltrini de demult, de la facerea

lunaii" 154. Aici intemeierea statului este contemporan cufacerea turna ! 155
La 20 iunie 1620 Gavriil Movil voievod intrete unor locuitori din CM-

ceti Gorj ocin in satul ami-ntit pe care strmoii lor o aveau de la

intemeierea trii, din zilele rposatului Negru voievod". Domnul sustinea

chiar eS. ar fi vzut cartea lui veche i rupt"1".

Recapitulind, putem afirma pe baza documentelor cunoscute, c,
pina inainte de domnia lui Mata Basarab, exista noliunea vaga de bitemeiere " sau apezare" a prii, Romanepti, nefixatei In timp. Ea era invocat

de unii locuitori pentru

dovedi vechimea dreptului de propietate.

Incepind din 1569 aceastei noliune a fost asociat cu numele lui Negru .odei,
despre care nu se spune niciodatcl cd a desclecat" de undeva pi nici crind a
domnit. Chiar domnii care sustineau c5, au vzut hrisoave de la Negru vod

nu arltau data acestora, cum va face mai tirziu Matei Basarab. Ca i

intemeierea, era doar o amintire vag a primului doran al trii, a intemeietorului ei legendar. Subliniem faptul cei termenul de intemeiere era invocat
150 Ibidem, IV, p. 136.

151 Ibidem, V, p. 105.

152 Ibidem, p.

464.

153 Ibidem, XVII, I, p. 49.

154 Ibidem, II, p. 332-333.
155 Este foarte posibil cA diacul respectiv a confundat C63,1,401 SeMAC (intemeiere , lacerea, zidirea
cu cissAgHTE mTpa (facerea sau zidirea lumii) de la care se calcula valeatul,
termen utilizat in unele documente ca cele din 1 aprilie 1551, 20 septembrie 1636 etc. DIR,
Introducere, II, p. 117).

156 DIR, B, XVII, III, p. 568.

127

www.dacoromanica.ro

0 de locuitorii simpli, ca i de ceilugari i boieri, fiind ac,ceptat de domni

de cancelaria domneascci, ceea ce dovedege c aceasta era convingerea generald

despre modul cum 8-a alcdtuit ara.

Se Intelege c, dad, notiunea de desalecat" ar fi fost In circulatie,
diecii cancelariei domnesti i logofAtul care citea hrisoavele la curent
cu asemenea probleme ar fi utilizat i ei aceastl notiune, nu pe acelea
de intemeiere, avezare etc.
tn schimb, dupA ce termenul de desciilecat" 157 a fost introdus In
cronica Olt, el a inceput s fie utilizat i In documente, uncle a inlocuit
vechea notiune de Intemeiere". Acest fapt s-a petrecut In timpul domniei
lui Matei Basarab, ceca ce este deosebit de semnificativ pentru datares
introducerii la cronicg. Astfel, la 27 noiembrie 1640 si 28 iulie 1650, domnul

afirmit c mAnAstirea CImpulung a fost bisericA de mir din desalecata

tAirii" 158. Mai tirziu, la 22 octombrie 1655, se spune c aceeasi bisericl a
fost fAcutA den descg.decata rrii Romanesti de rAposatul Negru vodA"1".
Ca si in cronicA, exista deci convingerea cg Negru. vod6 desailecAtorul" a

ctitorit o bisericg la Cimpulung.

Subliniem deci faptul c, inainte de domnia lui lifatei Basarab,
nimeni nu amintea despre desceilecat", nofiune care nu era cunosoutei nici
mediului cult de la cancelaria domneascei, nici locuitorilor fdrii, care nu
invoc6, niciodatA descAlecatul" Intrucit notiunea aceasta nu exista 160;
157 DupA cite stim, acest termen se utilizeazA in documentele din Moldova din secolul
al XVII-lea ca Intelesul de infiintare sau intemeiere a unui stat, f Ara a fi necesarA venirea unor
elemente din afara tarn. De pildA, intr-o scrisoare adresatd la (c. 1646) de pIrcalabul de Soroca

lui Grigore Ureche mare vomic (care va folosi In acelasi timp termenul In cronica sal) se
aratA cA locuitorii din Curesnita au pArAsit localitatea clnd s-a descalecat" satul epteliceni. (G. GhibAnescu, Ispisoace si zapise, III/1, P. 48-49). Pentru intelesul de organizare,
luare in stapinire dat acestui termen v. C. Arlon, Cnejii (Chinejii ) romdni. Contribufie la
studiul for, Bucuresti, 1938, p. 80-81, care citeazA un document din 1279 dat de Ladislau
al IV-lea, regele Ungariei, pentru descAlecarea" cumanllor (Hurmuzaki, 1/2, P. 429).
155 Arh. St. Buc., m-rea Cimpulung, LXI/20 (in copie la Institutul de istorie N. Iorga").

155 Ibidem, LXII/27. V. si documentul din 19 aprilie 1678, in care Gheorghe Duca
afirma cA satul VAcAresti era al familiei VAcarescu din dAscalicAtoarea tarn" (Studii", 19,
1966, nr. 5, P. 973).
160 Chid afirmam acest lucru nu ultAm cA Luccari, in cartea sa Copioso ristretto degli
annali di Rausa, Venetia, 1605, p. 49, arAta cA primul domn al *Trail Romanesti ar fi fost
Negro voevoda di natione Ungaro; aceasta nu inseamnA neapArat descAlecat" din Transilvania!
Este greu de spus de unde a luat Luccari stirea: A. D. Xenopol credea cA acesta ar fi avut la
dispozitie un letopiset romAnesc al boierului Murgu", opinie infirmatA de D. Onciul care
arata ca urmele une asemenea cronici nu se gasesc In istoriografia noastrA I cA deci traditia ar fi fost oralA (Scrieri istorice, I, P. 567). Este foarte posibil asa cum credea N. Iorga,
Inscriplii, L P. 132 ca Luccari sA fi pornit si el de la numele Ungrovlahla dat TArii Romanesti l sa fi facut pe Negru ungur, adica venit din Transilvania. In cazul In care cartea lui
ar fi circulat prin Tara RomAneascA,
Luccari anterloara domniei lui Matei Basarab
am putea admite cA ea a influentat pe cei care au emis teoria descalecatului", repetam inezds-

tenta inainte de domnia lui Matei Basarab.

Pentru a ne da seama de deosebirea dintre textul lui Luccari i acela din cronica
redactat in vremea lui Matei Basarab, amintim cA Luccari arat ca Negra vodA, tatAl lui
Vlaicu re di Valachia", s-a instapinit pe acea parte a Valahiei unde a fost Dacia anticA, mide
au locuit goti, dad, greci numiti geti i davi; el ar fi gasit tara risoluto in campagne". DupA
cum vedem, cele doull texte nu sint prea asemilnAtoare, Luccari fiind influentat in mod sigur
de unele lucrAri care nu puteau fi de provenientA romaneascA (de pildA, cind vorbeste de Dacia
anticA).

128

www.dacoromanica.ro

pines' in aceasta vreme convingerea locuitorilor era di tara lor a fost interne-

jai" sau a.ezatei"161.

In timpul domniei lui Matei Basarab noViunea de descalecat" a
patruns se intelege din porunca domnului in cronica Ord, in pisania
manastirii din Cimpulung si in documente, ajungind pe aceste ci sa fie

cunoscuta indeosebi In mediu cult al tarii. Este evident din cele spuse mai
sus ca legenda desceilecatului" nu este o crea* popular d ci una cult din
secolul al XVII-lea, un mit istoriografic", cum 11 numea D. Onciu1162.

Pentru a ne da seama de forta de convingere a descalecatului"

introdus pe ale amintite vom mentiona faptul c, in secolul al XVII-lea,
traducatorii unor documente slavone din secolele XVIXVII (clinaintea
epocii lui Matei Basarab), convinsi de afirmatia cronicii c primul domn al
Vrii ar fi descalecat" din 17ngurie" (cum se traduce titulusul" domnilor in cronica) 163, s-au simtit obligati 0, adauge acest lucru la titlurile
unor domni uncle nu se pomenea un asemenea descalecat". Astfel, intr-o
traducere facuta de Dumitru diacon din Arges unui document din 15 mai

1576, se afirma despre Alexandru Mircea ca era domn a toata Tara Romaneasca, Inca den Ungurie descalecat" 1", dei in documentul original nu
fusese decit titlul simplu de domn a toata Vara Ungrovlahiei". Ca si in
titulusul" din cronica, traducatorul a crezut cS. Ungrovlahia inseamna
Tara Romaneasca descalecata din Ungurie". El a vazut poate si pisania
manastirii din Cimpulung, pusa de Matei Basarab, unde se spunea
acesta era domn crestin in Tara Romaneasca, intru mosiia lui, care iaste

dintre unguri descakcata"1". in documentul din 20 noiembrie 1583,

tradus in 1735, se spune despre Petru Cercel ca era domn al Tarii Roma-

nest, care dintru Ungureni s-au descalecat"166; in documentul din

<Wile-august > 1586, la titlul lui Mihnea Turcitul de domn a toata Tara
Romneasca", se adauga ci-i dintru unguri descalecat"167; In sfirsit,

In traducerea luisovului din 12 iulie 1620 se adauga acelasi lucru la titlul

lui Gavriil Movila 168.

Exemplele citate mai sus constituie dovezi elocvente c, dupei introducerea sa n cronica rii, descalecatul" a dipiitat o mare putere de convingere, astfel incit traduclitorii documentelor au completat de la ei tituluful"

domnilor cu explicalia di tara fusese desceilecatei" din Ungarie", adicci

astfel, incet, incet, ideea de desceilecat" a ajuns 811
din Transilvania.
pcitrundet in conIstiinta oamenilor, care nu se mai intrebau ce se ascunde in
spatele acestei notiuni.

La aceste argumente trebuie sa mai adaugam si pe acelea aduse

de P. P. Panaitescu, In primul rind pe cel deja amintit eS. textul

privitor la vechimea banovetilor" (adica a Craiovestilor) a fost alcatuit

161 Acesti termeni au fost utilizati numal In documenteie slavone, In timp ce descillecatul" se Intilneste numai In texte romanesti. Faptul cA notiunea de descalecat" nu apare
decit in timpul domniei lui Matei Basarab dovedeste netemeinicia afirmatiei lui P. Chihala
dupa care descalecarea" la CImpulung ar fi fost Inregistratii intr-o cronicA slavona din secolul
al XVI-lea; daca ar fi fost astf el, s-ar fi utIlizat ternnenul eLoadmIE din documentele slavone,
nu acela de descalecat" din textele romanesti (De la Negru vod" la Neagoe Basarab, p. 58).
162 D. Onciul, op. cit., I, p. 670.
163 V. mai sus p.99
164 DIR, XVI, B, IV, p. 229.
166 N. Iorga, Inscripiii din bisericile Romaniei, I, p. 128.
166 DIR, XVI, V, p. 144.
162 Ibidem, p. 258.
168 Ibidem, XVII, III, p. 577.
9

C. 742

129

www.dacoromanica.ro

In timpul domniei lui Matei Basarabl", domn din neamul CraioveOilor,

ce a adoptat in documente ea nume de familie pe eel de Basarab al primului voievodi".
Faptul cg autorul introducerii cronicii pune pe papista*" (catolici)
separat de sa* aratg cg, la data alatuirii acestei introducen, saii nu mai
erau catolici, aa cum fuseserg ping in secolul al XVI-lea. Intrucit ei au
devenit luterani in a doua jumAtate a acestui secol, rezultg c introducerea a fost redactat dupg aceast datg ; cum autorul nu tie el odinioarg
saii fuseserg catolici, aceasta aratg cg seria cu mula vreme dupg schimbarea credintei lor, ein.d nu se mai pstra la cei mai multi (dintre saii de
la Cimpulung n.a.) amintirea despre vechea lor religie 77171.
Tinind seama de caracterul destul de naiv al introducerii i de lipsa
de informatie istorieg a autorului acesteia, P. P. Panaitescu argta c ea
nu putea fi redactatg decit in vremea domniei lui Matei Basarab, deoarece
dacg ar fi fost alcAtuitg mai tirziu ar fi beneficiat de luminile invgtatului
stolnic C. Cantacuzino Cantacuzinii au pstrat aceastg introducere deoarece
nu aveau alt text despre inceputurile nii, iar invgtatul stolnic nu a ajuns
In cronica sa s'g studieze aceastg problemg. In concluzie deci introducerea
despre inceputurile Trii Itomneti a fost intocmitg de cel care a alcgtuit
compilatia de cronici din vremea lui Matei Basarab, care constatind

ca.;Ii lipsete un text pentru istoria ineeputurilor tgrii 1-a redactat pe

bazg de combinatii erturgreti, neavind la dispozitie izvoare contemporane172.

162 Un argument puternic In favoarea acestei afirmatii este faptul cA termenul de banoveti" a fost introdus In aceiasi vreme i In traducerea in limba romAnA a Vielit sfIntului Nifon
a lui Gavril Protul. In textul grecesc din secolul al XV I-lea se aminteste doar de neamul
ales al Basarabilor (V. Grecu, Viaja sf. Nifon. O redacliune greceascd ineditd, editatd, tradusd
si insofitd cu o introducere, Bucuresti, 1944, p. 93, 125, 127, 129, 133). In traducerea romneascA

se vorbe5te insA de un neam care era numele de mosie Banoveti, adecA BAsArbesti"

(ed. Iosif Naniescu, Bucuresti, 1888, p. 61). Intrucit traducerea a fost fAcutA de Udriste NAsturel, urmeaza s admitem cA banovetii" au pAtruns in acelasi timp 1 in cronica Wit i in
traducerea Viejit sf. Nifon. V. si Petre St. NAsturel, Recherches sur les redactions grecoroumaims de la Vie de Saint Niphon II, patriarche de Constantinopole" ("Revue des tudes sud-

est europennes", V, 1967, nr. 1-2, p. 63-68).

Despre rolul lu Udriste NAsturel In definirea mitului dinastic al Basarabilor", v. Dan
Horia Mazilu, Barocul In literatura romand din secolul al XV II-lea, Bucuresti, 1976, P. 93.
In predoslovia la Molitfelnicul slaoon, Udriste lAuda vitejia lui Mate! Basarab, care era asemenea cu prea vitejii l prea sldvitil domni Basarabi", considerati strAbunii sdi ( Bibliografia
romd neascd oeche, I, p. 109).

170 P. P. Panaitescu, op. cit., p. 198-199. RudA *1 el cu Cralovestii, Radu Serban 41

spus i nepotul
spunea Radu voievod, nepotul lui Basarab (Neagoe n.a.) voievod. Mate!
lui Basarab, dar si Mate! Basarab (DRH, B, XXIV, p. 11, 12, 27, 47, 51 passim).
171 P. P. Panaitescu, op. cit., p. 199. Prezenta sasilor la Clinpulung tricA din vremea lutemeieril tArli este doveditA de celebra piatrA de mormint a lui Laurentius comes de Longo
Campo" din 1300. Existenta acestui greav sau comite de Cimpulung constitua pentru unit istorici din trecut dovada suzeranitAtii regelui maghiar asupra acestei reglan!. De curind Pavel
Binder a arAtat cA comunitatea sseascA din Cimpulung avea o organizare similarA cu cele din
Transilvania, unde come,sul, care se mal numea i greav, hideplinea functia unui Jude
si cA astfel lispedea din 1300 nu constitute niel o dovadA a suzeranitAtii regalitAtii ungare
asupra orasului i tinutulu Cimpulung. Greavii sasi din Transilvania si Tara RomfineascA
erau conducAtorli locali al unor obsti rurale sau urbane, f Ar a fi dregAtori ai statului feudal
maghiar". Ca atare, existenta unui comes sau greav sas la Cimpulung nu exclude stpinirea
domnului 'FAH! Romnesti asupra acestei regiuni incA de la 1300 (Din non despre Comes
Laurentius de Longo Campo", in SCIA, t. 22, 1975, p. 185-188).
172 P. P. Panaitescu, op. cit., p. 201. Opinia sa cA autorul compilatiei ar fi fost unul din
ispravnicil numeroaselor constructii din acea vreme mai trebuie verificatA. Oricum, autorul
respectiv nu pare a fi cunoscut prea multe documente interne (V. mal jos nota 210).
130

www.dacoromanica.ro

Un alt argument invocat de noi mai sus este asemnarea textului pisaniei mnstirii din Cimpulung din 1636 cu introducerea cronicii :
in ambele, Tara RomneascA apare ca fiind descAlecat" din Ungurie"

(adicl din Transilvania) de catre Radu Negru.

Toate aceste argumente ni se par suficient de convingtoare pentru
a dovecli c noliunea de desedleeat" a fost oreatd in vremea domniei lui
lifatei Basarab eind ea a fost consemnatd in eroniea
in jurul anului
1636.

In stabilirea epocii clnd a fost conceput povestea descAlecatului"

trebuie s tinem seama 0 de imprejurrile politice ale vremii Se afirm

pe bun dreptate

cg, aceast coborire din Transilvania trebuie s fi

fost consemnat intr-un moment de antant intre Tara Ron:Ai:teasel i
provincia de peste munti, moment pe care unii Il plaseaza ins la 1525
chid relatiile lui Radu de la .Afumati cu loan Zapolya erau foarte bunel".
Ni se pare mult mai intemeiat plasarea acestui moment de antant

In vremea domniei lui Matei Basarab, ale crui relatii cu principele Gheorghe Rksfoczi I au fost cordiale. Precum se tie, Matei Basarab a ocupat
tronul cu ajutor din Transilvania, astfel inch intr-un fel 0 el este un des-

calecAtor" cind afirm cg, era dorm Intru mo0ia lui, care iaste dintru
unguri descAlecat" ; desclecat" el insu0 din Transilvania, 10 putea
uor imagina e la fel va fi fcut i strmoul" su Radu Negru. Nu

trebuie s uitm, de asemenea, c In anul 1636 Matei Basarab era gata s

ajute cu trupe pe aliatul sn transilvnean, amenintat de sultan cu mazilirea. Toate acestea dovedese c imprejurrile politice favorizau aparitia

legendei desclecatului".
In acela0 timp i relatiile cu domnul Moldovei erau mnc bune,
ceca ce va fi favorizat, de asemenea, trecerea modelului desclecatului"
din Moldova 0 la Tara Romneascl, aceast influent fiind dovedit
de cei care s-au ocupat de geneza desclecatului" muntean174.

Un alt argument c introducerea la cronic i-a servit lui Matei

Basarab, care foarte probabil a comandat-o, este modul diferit cum a
interpretat-o mai tirziu Radu Popescu : mai intii, acesta omite povestea
cu banovetii" Basarabi, introdus in vremea lui Matei Basarab, din
ratiuni care nu-1 mai interesan pe cronicar, care tia probabil c bnia
oltean este posterioar domniei. Apoi, intrucit in vremea sa Radu I
devenise Radu Negru, cronicarul leagg plecarea acestuia din Fgra de
173 P. Chihaia, op. cit., p. 58.
174 Ibidem, p. 93. D. Onciul arata ca nimic nu ne impiedica sa admitem chiar ca prelinsul descalecat din Amla i Pagaras a fost plasmuit de cronicari dupd analogia descalecatului Moldovei, fara ca sa aiba la baza vreun eveniment istoric". D. Onciul pornea de la ideea

CA la formarea traditiei despre descalecatul" Trail Romane.sti staca si in cazul Moldovei

mitul lui Laslau 1 lupta impotriva tatarilor. Motivul pentru confundarea ambelor descalecate
va fi fost cA vechea traditie despre intemelerea principatului Tril Romanesti va fi pastrat
amintire l despre invazia tatarilor din 1241, care a fost confundata apoi, ca in Viaja sfiniulut
Nicodim, cu traditia despre luptele cu Mull din Moldova, petrecute cu un secol mal tirziu"
op. cit., I, p. 396-397). D. Onciul arata ca Gr. Ureche cunostea traditia cronicilor muntene
despre descalecat " end afirma, pe la 1646, di muntenli s-au descalecat" inaintea Moldovei
(ibidem, p. 566).

Mentionam ca cronicile slavone din Moldova nu amintesc de descalecat", ci doar de

faptul ca Dragos a venit din Maramures la vindtoare in Moldova unde al- fi domnit apoi dol
ani (Cronicile slavo-romtine, ed. P. P. Panaitescu, p. 14, 48, 60); aceasta dovedeste ca termenul
a fost introdus de Gr. Ureche, Dealtfel, trebuie sa aratam cd pentru cronicarii moldoveni Inftin/area unei jeiri nu se putea face de oil prin descalecare". Dupa opinia lui N. Costin, descalecarea" Poloniei s-a f Acut de Leh, lar a Boemiei de catre Ceh, den vestita vitejia lor" (Letopisejul dril Moldovet, ed. loan St. Petre, Bucuresti, 1942, p. 169).
131

www.dacoromanica.ro

prsirea acestei regiuni de dtre domnul respectiv ; el nu mai vorbeste

de descAlecat" si de multime de noroade", ci doar de o mutare a scaunului", adid a centrului politic,ceea ce este mult mai aproape de adevr.
Cronicarul Ii pune si problema cauzelor ce 1-ar fi determinat pe Radu
Negru sA prseasc5, Fgrasul, afirmind cA trebuie s fi fost la mijloc
niscaiva pricini" cu domnii ungurilor", ceea ce evod conflictul lui Radu I
cu Ludovic cel Mare, ce i-a confiscat domnului roman F'grasul, silindu-1

astfel s-si mute scaunul" stpinirii sale la sud de muntirm.

Ce interes avea Matei Basarab In alatuirea unor asemenea texte
Rspunsul eel mai bun ni se pare a fi cel dat de Nicolae Iorga afirmarea

legitimit4ii sale, a deseendentei sale din Basarabi. in cronid descendenta e

afirmat prin banovetii Basarabi, despre care am vorbit ; in documentul
dat orasului Cimpulung la 12 aprilie 1636, Matei Ii spune lui Radu Negru
strmosul domniei mele"176, desi in cronic Basarabii skit alt neam decit
ce] al lui Negru vod cruia i s-au inchinat. In sfirsit, in textul pisaniei
de la Cimpulung se afirm cA Matei se trgea si el de intr-aceea rud

j de intru acel neam adevrat" al primului ctitor al mnstirii,

legendarul Negru vod077. Din aceste motive, pentru India oar, dup
miele mentiuni documentare din a doua jumtate a secolului al XVI-lea,
se sap in piatr legenda Mtrinului i preamilostivului crestin Radu
Negru voevoda, care a fost de'nceput descaleatorul Terii Rumanesti"'78.
bung,

Pe aceste trei ci cronid, documente, inscriptie spat in piatr

Matei Basarab urmrea deci s arate c5, este descendent atit din Basarabi
(fiind nepotul lui Neagoe Basarab, cum isi spune in titlul domnesc), cIt i
din legendarul Negru vod al crui lcas de la Cimpulung 1-a refcut, asa
cum va reface si vechile ctitorii ale Craiovestilor. Pe aceste di el stabilea o
legsturl temeinie cu dinastia trii, ale crui inceputuri 1-au preocupat.
Cronicarii

istoricii care au sustinut teoria desclecatului" in

trecut nu au ajuns la un consens cu privire la data si cauzele care 1-ar fi

determinat 179.

Nu ne vom ocupa de data 1080, aflat in opera lui Miron Costin,

deoarece aceasta se datoreste foarte probabil unui copist. Cind vorbeste
ca
de descAlecatul" din Tara Romaneasd, M. Costin 1.1 plaseaz
cronicile muntenepe la 1290. S vedem care slut opiniile mai importante.

alp/ opinia lui I. Puscariu, descAlecatul" din Fgras ar fi avut

loe la sfirsitul secolului al XII-lea i inceputul celui urmtor. In motivarea sa, autorul sustinea c5, la 1290 nu a existat nici o cauzI plauzibil"
care s-i fad, pe fgrseni sA plece cu grmada peste Carpati" ; pentru
datarea propus invoca inscriptia genealogic/ a familiei Monea din VenetiaFgras, in care se apune cA un strmos al familiei, Grigorie, fusese vis-

tier al lui Negru vod intre anii 1185-1216, ceea ce incide (= corespunde) de minune cu timpul lui Negru vod indicat mai sus". Data respectiv este luat dup o veche traditie existent in Fagras180.

175 G. Briitianu, L'expdition de Louis I-er de Hongrie contre le prince de Valachie Radu

I-er Basarab en 1377 (RHSEE, II, 1925, p. 73 1 urm.).

176 Magazin tstoric pentru Dacia, V, p. 338.

177 N. Iorga, Inscripiti, I, p. 128.

vs Won, Istoria romdniIor, VI, p. 84. V. si P. P. Panaltescu, op. cit., p. 199.
279 D. (Maul, op. cit., I, p. 341. 0 trecere In revistA a diverselor date ale descAlecatului"
la Oct. Popa, Rada Negri! st Negra vodd (,,Blajul", 1935, nr. 4, p . 147-150).
1291, Bucureti, 1901, p. 8-9, 12-13.
1" I. Pucariu, Ugrinus

132

www.dacoromanica.ro

Un alt sustirgtor al desalccatului", C. Kogglnicearu

conside-

rind valabile datele de 1185 din genealogia familiei Monea din Fggras
1196, indicatg de mitropolitul Neofit la 1746 considera c Negru
vodg este predecesorul lui Seneslau si cg el ar fi descAlc cat din Fgggras
la stirsitul secolului al XII-lea, intemeind voievodatul i om'an dincoace
de Olt inaintea nv1irii tgtarilor"181.
O opinie asenagnatoare a sustinut si Augustin Bunea, dupg care
Negru von, ar fi descglecat din Fgras intre 1186-1200, ca urmare a
faptului c teritoriul EAu fusese impresurat de sasi i ce secui182.
B. P. Hasdeu considera la rine.u-i el la 1180 Basarab ar fi trecut
din Oltenia In Fggras, de made tot el sau un mmas al sgu ar fi coborit
la 1210 in Muntenia ; intemeierca propriu-zis ar fi avut lo c deci la aceastg
dat182.

Principalele date acceptate de sustingtorii descglecatului" sint

data sgpatg in pisania nagngstirii Negru vodg din Cimpulung,

In timpul domniei lui Matei Basarab
i 1290, datg inregistrat in aceinsa 1215

timp de cronica tgrii, arnintit mai sus.

Numerosi istorici si publicist (G. Sincai, I. C. Engel, I. Antonelli,
Ath. Marienescu, O. G. Lecca etc.) au sustinut ca datg a descglecatului"
1215, datg consemnatg in pisania mangstirii din Cimpulung, unde se
aratg, cg primul lgcas s-a inceput i s-a zidit i s-a sgvirsit de b.tinul
preamilostivul crestin Radul Negru voievod, carele au fost din Inceput
desclecgtor Trii Romnesti si din inceput a fast zidit aceastg sfintg dumne-

zeiaseg biserieg, cind a fost cursul ardlor de la Adam 6723" (1215)184.

Dupg unele opinii, data 1215 a descglecatului" poate avea la bazg
un fapt istoric : stapinirea cavalerilor teutoni, cgrora li s-au acordat
privilegii de care romnii erau lipsiti si care va fi produs probabil emigrarea accstora la sud de Carputi188. Este posibil, de asemenea, ca data 1215
a traditiei s fie legat de unele cuceriri Vcate de cavalerii teutoni la sud

de Carpati, unde va fi tecut si parte din popwatien a.

Cele doug date ale descglecatului" 1215 si 1290 au creat
mat dificulati pentru sustingtorii acestuia, care nu stiau cgreia dintre

ele sg-i dea crezare. Astfel, autorul Cronologiei tabelare, citind data pisaniei
181 C. Kogalniceanu, Negru vod (Convorbiri literare", 58, 192(3, p. 456-462).

182 A. Bunea, Stapinii farti Oltului, Bucuresti, 1910, p. 6-7; cf. si idem, incercare de
tstoria romdnilor piad la 1382, Bucuresti, 1912, P. 206.
183 B. P. Hasdeu, Istoria critica a romnilor, Bucuresti, 1875.
184 N. lorga, Inscriplii din bisericile Romdniei, I, p. 128. La 1858, egumenul manastirii
Cimpulung sustinea dupA pisanie cA lacasul era una din antichitatile patriei", cac1
este zidit de raposatul intru fericire printul Radu Negru, chiar de la 1ntiia sa descalecare, adicA
de la anul 1215" (Biserica ortodoxA romAnA", 51, 1933, nr. 3-4, p. 411). V. si N. Iorga, Shull(

documente, III, p. 373-374.

185 Ath. Marienescu, Negra vod i epoca lui, Bucuresti, 1909 (extras din AARMSI, s. II,

t. 31, 1908-1909, p. 529-558). In recenzia Malta lucrArii amintite, N. Iorga, s-a declarat

Impotriva existentel lui Negru vocal (Neamul romAnesc literar", 1909, nr. 12, P. 973).
V. si O. G. Lecca, Rumdnii" i descalecarea" Toril Romdneqti (Convorbiri literare", 68,
1935, p. 24-28), care sustine cA termenul rumAn este legat de o stApinire strAina, probabil a
teutonilor.
188 De curind, un grup de profesori 1 ingineri, specialist' in Inginerie istorica", au disnu stim pe ce baze, deoarece
cutat din nou data 1215 a presupusului descAlecat", sustinind
nu ni le impArtAsesc o probabilitate covirsitoare" pentru existenta realA a descalecatului"
lui Negru \radii la anul 1215 (Anale de istorie", 1980, nr. 1, p. 169-168). Rezumatele comunicarii i discutiilor, publicate in revista amintitA, nu sint convingAtoare. Faptul al se admit

mai multe date pentru descillecat" poate constitui o dovadA a unor emigrAri repetate de

populatie romAneascA din Transilvania sau a unor reveniri ale populatiei adapostitein regiunea
muntoasa.

133

www.dacoromanica.ro

de la Cimpulung 6723 (1215), remarca faptul c', aceasta "este cu 75 de

ani mai inainte zidirea mnstirii decit veleatul ce serie letopisetele de

desclicarea trii", dar nu se pronunta asupra nici tmeia din cele

don/ date1.87.

Numerosi alti cronicari i istorici (M. Costin, D. Cantemir, D. Fotino

etc.) au pus desclecatul" in legItura cu marea nvlire a ttarilor din

1241, and populatia s-ar fi retras in locuri adpostite, de uncle a revenit
dup, plecarea ttarilor, atit in Moldova, cit si in Tara RomneascA.

Dup./ cum spunea D. Onciul, motiv-ul pentru confundarea ambelor

deselecate va fi fost c vechea traditie despre intemeierea principatului
Trii Romnesti va fi pstrat amintire i despre invazia ttarilor din 1241,
care a fost confundat, apoi, ea in Viola lui Nicodim, cu traditia despre
luptele eu ttarii din Moldova, petrecute en un secol mai tirziu. Astfel,
amintirea despre miscArile populatiei din stinga Oltului pe timpul invaziei
ttarilor fiind confundat en traditia intemeierii a putut s dea motivul
eel dintii pentru urzirea basmului despre descAlecatul din Ardeal71188.
Au fost i unii istorici care au sustinut aceast data, a descleeatului". Astfel, dup opinia lui Iosif *chiopul, presiun.ea maselor de refugiati veniti in Transilvania dup invazia ftarilor din 1241 ar fi determinat
desclecatul" din Fggras la mijlocul secolului al XIII-lea, in timp ce
invazia acelorasi ttari din 1285 ar fi provocat o alta deplasa,re de mase
autohtone" spre Moldoval89.
Toate datele anterioare diplomei din 1247, care atest existenta
mai multor organisme statale pe teritoriul viitoarei Trii Romnesti, tre buie privite cu rezerv, frs excludem ins./ in aceast perioad posibi1 itatea unor treceri de populatie din Transilvania la sud de Carp*, treceri amintite in documente190.

Dup, cum a artat G .Brtianu In ultimul su studiu desnre inteineierea Trii Romnesti, toate aceste date cad de la sine in fa ta diplomei ioanitilor din 1247 care confirm/ prezenta, a patru formatiuni politice, ceea ce dovedeste 0, nu se indeplinise Inc procesul de unificare
politie atribuit de traditie descIlecatului"191.

Alti istorici au contestat valabilitatea datei 1215 din pisania de la

Cimnulung, pe motiv c aceasta s-ar datora unei 'greseli a celui ce a spat-o

In piatrn2 i el ea contrazice data 1290, indicat de cronicA.

Dupl opinia lui D. Onciul, care dateaz1 (gresit)'93 pisania din vremea lui Radu I (= Radu Negru) la 1385, s-ar fi gresit dou cifre : a sute182 D. Onclul, op. cit., I, p. 333-335.
1881Ibidem, p. 396.

189
5chiopul, Contribuituni la istoria Transiloaniet In secolele XII $t* XIII. I. Tara
Birsei $1 Caoaterli teutoni II. Inuazia mongolilor din 1241, Cluj, 1930.
1" V. mai sus p. 121-122
191 G. BrAtianu, In jurul tntemeterit statelor romtline11, p. 28. Marele istoric adaugd
argumentul potrivit cdruia, tntrucit la 1273 Mihail Holobolos aminteste pdmintul nesfirsit
al dacilor", aceasta aratd cd la acea data nu exista incd un stat organizat in Tara RomAneascd.
192 Se stie cd unii mesteri care sApau in piatrd nu stiau carte si copiau (adesea cu gresell)
texte gata alctulte. Greseli de datare gAsim si in alte pisanii, de pildd la mAndstirea Bistrita,
ctitoria Craiovestilor, ca si la mAndstirea Cozia, al cdrei prim ideas e plasat la 6809 (1301)
(N. Iorga, op. cit., p. 194). V. si D. Onciul, op. cit.. I, p. 375.
193 Biserica exista in mod sigur la 1351-1352 chid a primit o proprietate de la Nicolae
Alexandru voievod (DRH, B, I, p. 11), astfel Mat e greu de admis cd ea a fost reclAdit
la 1385.

134

www.dacoromanica.ro

or (4), in loe de co) i a zecilor (K, in loe de c)194. Aceasta opinie ni se pare

fortata intrucit ultimele doug litere chirilice slut greu de confundat.

Dupa Al. Lapedatu la opinia caruia ne raliem vleatul 6723
(1215) ar trebui citit corect 6823 (1315), fiind vorba de o confuzie
intre literele care indica sutele : 4.) in loe de (0195.

Pentru a intri opinia lui Al. Lapedatu, adaugm argumentul

In pisania schitului Jghiabuatribuit si el lui Radu Negru voievod

refacut tot in vremea domniei lui Matei Basarab la 1640 se da ca data

a primei fundatii anul 1310196. Aceasta poate constitui o dovada ea, in
vremea cInd se scriau aceste pisanii (1636-1640), domnia lui Negru voda

era plasata la inceputul secolului al XIV-lea, oricum dupa 1290, data

descalecatului" inregistrata in cronica.
Ni se pare logic s, considerilm cii Socol Cornteanu, cel care a supra-

vegheat ca ispravnic lucrrile de la Cimpulung, cunostea data 1290 a

asa-numitului desclecat", mentionat chiar In acea vreme In cronica

trii i avea indicatii s plaseze prima constructie dup aceast dat5, deci
la 1315, adia aproximativ in aceeiasi vreme in care erau datate i alte
presupuse ctitorii ale lui Negru vod ca aceea de la Jghiabu. S nu uitm,
dealtfel, c in vremea in care Socol se afla la Cimpulung 1" se elibera
privilegiul domnese pentru orsenii de acolo in care se cita un vechi
hrisov de la Radu Negru datat 1290; domnul intrea vechile scutiri
dup cum serie i In piatra care o am pus domniia mea deasupra portii

bisericii" (hrisovul poart data 12 aprilie 1636, iar pisania a fost pus
dupa terminarea luerrilor, la 20 august 1636). Nu este deci posibil ca
Socol Cornkeanu sa nu fi cunoscut data 1290 a desclecatului", astfel
incit este vorba evident de o greseal de data in pisania mnstirii

Cimpulung.

Cei mai multi sustinkori al desclecatului" (S. Micu-Clain, A. D.

Xenopol, Octavian Popa, G. Brtianu, I. Moga etc.) au considerat

evenimentul s-ar fi petrecut in 1290, dat pe care au inregistrat-o cronicile

Tirii Romnesti.

Pentru sustinatorii acestei datri (In primul rind A. D. Xenopol),

un puternic argument il con stituiau o serie de documente eliberate orasului

Cimpulung Intre 1636-1672, publicate in Magazin istoric pentru Dacia,
vol. V, In care domnii respectivi incepind cu Matei Basarab susti-

neau c au v5zut hrisovul rposatului Radu Negru voievod din anal

6800 (1292). Mai este cu putint, fata de niste asemenea acte, di mai Wun

un moment la indoial c a existat un Radu Negru re la 1290..., cind

vedem atestat cercetarea unui document al su de c5tre patru domni
In 6 hrisoave" ?, se intreba A. D. Xenopol in 1885 198. El explica nepotrivirea de dat dintre pisania mnstirii Cimpulung (1215) si cronica
trii (1290) prin faptul c mesterul cioplitor al inscriptiei a confundat pe
6723 ell 6799, adica 1291.
194 D. Onciul, Scrieri istorice, I, p. 372-373.
199 AL Lapedatu, op. cit., p. 293. Cf. si V. Dr5ghIceanu, BC MI, 1917-1923, p. 22.
199 13CMI, 1912, P. 135; 1933, p. 136; 1928, p. 94-95.
preotii

297 Saco! CornAteanu se Oa la Cimpulung in 1637 'dad rjudcca o priciml Cu toll

toti
orosani" (N. larga,
dccumenie, I II, p. 275-276).
199 A. D. Xenopol, lniemeierea feirilor rozmine, p. 18; v. si idem, Isioria row6nilor,

p. 25-29, unde se sustine autenticitatea documentelor Cimpulungului".

135

www.dacoromanica.ro

Unii istorici ca B. P. Hasdeu, D. Onciul, I. C. Filitti, V. Draghi-

c,eanu etc. si-au manifestat rezerve fata de documentele invocate de A. D.

Xenopol, considerindu-le, unii dintre ei, falsuri ale cimpulungenilor.
B. P. Hasdeu afirma, de pilda : cele 6 documente ale orasului Cimpulung,

chiar daca ele ar fi originaluri, nu neste simple copii ca cele existente,

sint intocmai omogene cu doc-umentele cele despre Tismana, Cozia, Cotmeana, ba i despre manastirea tot de la Cimpulung, a crora absoluta
falsitate eu am demonstrat-o in Istoria critica" 199. Dupa opinia lui D.
Onciul
citat de B. P. Hasdeu 200 cele sase hrisoave ale Cimpulungului formeaza o colectiune de copii dupa un singur hrisov de la Matei
Basaraba", iar data acestui hrisov asa cum a aratat N. Iorga este
gresitd, deoarece nu s-au putut citi cifrele zecilor i unitatilor : se ceti
6800, acolo -unde va fi fost 6890 si ceva", asa cum la hrisovul lui Mihai I
data a fost citita 6900 201.

Data 1290 a descillecatului" era atit de puternic intrata in con-

incit, In sedinta din 2 noiembrie 1890, Academia Romana

tiinta
a discutat problema aniversrii a 600 de ani de la aceasta data. Cu acest
prilej, membrii sectiei istorice (B. P. Hasdeu, M. Kogalniceanu, V. A.
Urechia, Gr. Tocilescu etc.) si-au expus punctul de vedere cu privire la
asa-zisul descalecat" 202.
De pilda, B. P. Hasdeu s-a declarat impotriva aniversarii, sustinind
ca data 1290 este tot ce poate fi mai problematic ; asupra ei nu se impaca
nici cronicile, nici istoricii".
Impotriva acestei paren i s-a ridicat Gr. Tocilescu, care a sustinut
ca data 1290 nu este de lepadat" ; tinind seama de aceasta data, el arata
ca unificarea micilor principate" din Tara Romaneascl, a avut loc in
vremea lui Radu Negru, cunoscut in docurnentele externe sub numele
de Tugomir".
Spre deosebire de Tocilescu, Hasdeu sustinea ca adevarata unificare a Trii Romanesti a fost facuta de Alexandru Basarab (1310-1360)",
propunind sa nu se faca nici o aniversare.
AceastA aniversare a oferit prilejul lui D. Onciul s inceapa seria
studiilor sale in problema originii principatelor rornane i sa faca un mare
pas inainte in cercetarea acestei probleme atit de complexe i controversate.

Asupra modului cum s-a ajuns la data 1290 a descAlecatului"

exista mai multe opinii. Dupa N. Iorga deja citat si P.P. Panaitescu,
la 12 aprilie 1636, cind a innoit privilegiile orasenilor din Cimpulung,

Matei Basarab evoca un hrisov al raposatului Negru Radu voievod"

cu leatul 6800 (1292). Este probabil ca nu s-au putut citi cifrele cirilice
ale z ecimilor (zecilor n..a.) si unitatilor datei care se prezinta astfel
199 B. P. Hasdeu, Negra Dodd (Etymologicum Magnum Romaniae, III, Bucuresti.
1976, P. 665). Dupa cum arata Oct. Popa, ar trebui sA presupunem prea multa stlinta
la preotii i calugarli cimpulungeni din sec. XVII" care nu puteau sa fabrice drepturi L privilegii pe care nu le aveau (Radu Negra fl Negra vocid, Blajul", 1935, P. 203).
200 B. P. Hasdeu, op. cit., p. 676. V. si D. Onciul, op. cit., I, p. 376-378, si I. C. Filitti,
Despre Negra vochl, p. 36-37.

2" N. Iorga, Inscripiii, I, p. 131. Lui N. Iorga i se pima suspect faptul cA actul lui
Radu nu fusese aratat pina atunci domnilor anterlorl.

202 Analele Academiel Romane. Partea administrativa l dezbateri",

1890-1891, p. 19-22.
136

www.dacoromanica.ro

s. II,

t. 13,

numai Cu cifrele miilor i sutelor" 203 Acest hrisov, ru citit din cauza
vechimii, st, la baza datei descglecatului" din introducerea cronicii 24.
Dupg pgrerea lui P.P. Panaitescu, existg deci o leggturg intre data 1292,

a pretinsului hrisov al lui Negru vodg, si data 1290 a descglecatului",

ca i intre data 1636 a hrisovului lui Matei Basarab i aceia a alegtuirii
introducerii din cronicg despre desclecat".
Opgrere asemngtoare sustinuse si D. Onciul, dupg care data 6798
(1290) s-ar datora unei lecturi gresite a vreunei inscriptii sau a vreunui
hrisov i cg data descglecatului" din cronici nu are nici loe nici ade-

verintg" 25.

Am fi intru totul de acord Cu afirmatiile lui P.P. Panaitescu

In cazul documentului invocat nu s-au putut citi zecile i unitAtile dacg
nu ar exista si un alt document, tot de la Matei Basarab, in care apar
unitgti la cifra 6800. Este vorba de un document din 22 aprihe 1647, dat
mngstirii Tismana, in care domnul sustine cg a vgzut cartea lui Negru
voievod de cind au fost ennui anilor 6802" (1293-1294) 206.
Ni se pare deci cg nu poate fi vorba de o simplg gresealg repetatg
de lecturg, ci de convingerea c desceilecatul" lui Negru vodit a avut loo
in aceastei perioadd i c Negru vodd a domnit dupei anul 1290. Dealtfel,
asa cum ara artat mai inainte, la aceast perioadg (1310-1315) se referg
pisaniile unor lgeasuri atribuite lui Negru vodg s't refgeute in timpul
domniei lui Matei Basarab, cind cronica trii a inregistrat ea data a descglecatului" anul 1290. Aceste date corespund de altfel i cu anul 1310
indicat ca datg a domniei lui Negru vodg de cgtre Luccari .

Pentru a dovedi a data descglecatului" a fost fixatg in vremea

domniei lui Matei Basarab (pe ce bazg este greu de stabilit) vom mai
aminti faptul c i alti domni dinaintea sa (Alexandru Mircea, la 1569,

sau Gavril Movil, la 1620) 207 au afirmat cg, au vgzut sau citit hrisoave
vechi de la Negru vod, dar nici unul nici cel'Alalt nu au argtat ce datg
purtau aceste documente, asa cum se fAcea in cazul altor hrisoave vechi,
existente si argtate in divanul domnesc 208. Primul doran care dateaza;
203 ExistA numeroase cazuri In care datele pisaniilor sau hrisoavelor se citeau gresit,
renuntindu-se uneori la lectura cifrelor, zecilor I unitAtilor i dindu-se numal cifrele miilor
sutelor. De pildA, autorul Cronologiei tabelare sustinea cA Mircea (cel BAtrin), fiul lui Radu
Negru, a zidit mAnAstirea Cotmeana In domine la leat 6800 (deci tot 12921
n.a.),
dupil cum pisanila mAnAstirli aratli I adevereazA". In realitate, mAnAstirea Cotmeana ctitoria lui Radu I si Mircea cel BAtrIn a fost fAcutA in jurul anului 1385 (deci 6893). Mai
departe se sustine cA pisanla Coziel spune CA a fost ziditA de Mircea cel BAtrin la 6809 (1301),

dei ctitoria dateazA din 1386-1387, lar cronica trii d anul 1383. Documentul lui Mircea
pentru mAnAstirea Cozia prin care i se dAruieste balta SApatul e datat 6810 (1302); un alt
document al aceluiasi domn pentru aceeasi mAnAstire poartli data 6866 decembrie 11 (1357)
etc. MentionAm cA autorul lucrArii care era un om cult vAzuse datele pisaniilor i documentelor respective (N. Iorga, Operele lui C. Cantacuzino, p. 20). V. si idem, Inscripiti, I,
p. 131-132.
205 P. P. Panaitescu, op. cit., p. 200.
205 D. Onclui, Scrieri istorice, I, p. 375, 378. Onclul se tntreba: ce crezare pot dar s4

albA aceste date contrazicAtoare (1215 si 1290), ambele din acelasI timp, din acelasi loe si de la
aceiasi persoanA?" (ibidern, p. 377).

2. Arh. St. Buc., m-rea Tismana, XCII/13 (copie la Institutul de Istorie N. Iorga")
27 V. mal jos p. 147-148

208 De pildA, la 12 Julie 1590, Mihnea voievod declara cA a vAzut hrisovul lui Mircea cel
BAtrin din anul 6921 (1413) si hrisovul lui Dan voievod din 6938 (1430), la ultimul hrisov dind

lista dregAtorilor marelui Dan voievod" (DIR, B, XVI, V, p. 464); la 25 februarie 1634,
domnul spune cA a vAzut hrisovul lui Radul voievod, fiul marelui Vlad voievod", pentru

satul Polovragi din anul 6972 (1464) (DRH, B, XXIV, p. 281). Este vorba de Radu cel Frumos,
care domneste, Intr-adevAr, In aceastA vreme.

137

www.dacoromanica.ro

asemenea hrisoave este Matei Basarab si toate datele acestora slut plasate

dup 1290, anul stabilit de cronicg pentru descglecatul" Wii.

Este

vorba deci de o operatie constient, nu de o simplii greseald. Lumea trebuia

convinsci
0 a fost in mare mcisurei al a existat un descalecat" Isi cii
acesta a avut loc in 1290!

Problema datei desclecatului" l-a preocupat i. pe Alexandru

Tinind seama de faptul a lista domnilor din cronia este

Vasilescu 209

incompletO si gresitO (11 domni din 23), acesta a artat a autorul introducerii a utilizat foarte probabil pentru lista sa un pomelnic, fie de la biserica din Cimpulung, fie de la cea din Curtea de Arges, unde Radu Negru
era citat ca ctitor. Anii de domnie pentru fiecare dintre cei 11 voievozi
i-a calculat dup5, documente si in.scriptii ale cOror date le-a citit gresit 2",
aviad in.sO grij ca suma anilor sO nu depgeasa: cifra de 218, atitia citi

trecuser de la desalecat" ping la moartea lui Radu cel Mare. Modul

defeetuos in care au fost calculate duratele domniilor aratil eft de aproximative
erau eunogintele autorului despre primii domni ai 77 drii Romanegi.

Intrucit suma anilor de domnie ai domnilor mentionati in cronia este in

realitate 104, in loe de 218, deci cu o diferentS de 114 ani, Al. Vasilescu
a conchis : calculele cronicarului slut gresite si ca atare si data desalecatului, 1290 (6798), ce a rezultat din acele calcule, este gresitS".
Tinind seama de calculul fgcut de Al. Vasilescu si de grija autorului
introducerii la cronica Ord ca suma anilor de domnie a domnilor cunoscuti
de el 0, nu depOwasa 218, atitia citi trecuserg de la data descIlecatului"
ping la Radu cel Mare, despre care se stia sigur a murise la 1508, ne putem

pune intrebarea daa autorul nu a pornit invers, de la aceastO ultim6

datg pentru a o stabili pe aceea a desellecatului". Adia : el cunotea
urmatorii domni si duratele domniilor lor :

Radu Negru

24 ani (1290-1314)

Mihail

19
23
27
29
15
18
15
17

Dan
Alexandru (Nicolae)
Mircea cel BOtrin
Vlad Tepe
Vladislav

Radu cel Frumos

Laiotg Basarab

(1314-1333)
(1333-1356)
(1356-1383)
(1383-1412)
(1412-1427)
(1427-1445)
(1445-1460)
(1460-1477)

2" Al. Vasilescu, Data 1290 a descdlecatului Tdrli Romilnesti (Convorbiri literare",
1923, p. 499-510).
210 De pildA, dei In cancelarla lui Matei Basarab a fost prezentat adesea hrisovul eliberat
de Dan I mAnAstiril Tismana in anul 1385 (care este invocat in documentele date acestel mAnAstiri la 22 aprille 1647 si 28 mai 1649) si se stia deci cA domnul trAise la aceastA datA, autorul

Introducerii afirmi cA Dan ar 11 murlt la 1356, ucls de ismanI Tot astfel, desi in cronicA
se arat ci Mihail ar fi domnit dupA Negru vodA (1314-1333), in documentul dat orasulul
Cimpulung la 12 aprilie 1636 se sustine cA a fost prezentat ,,hrisovul lui Mihail voievod, leat
6900 (1392)". Aici este posibil sA nu se fi putut citi cifra zecilor. Ce putem deduce din aceste
exemple decit a autorul Introducerii fle nu cunostea toate documentele, fie le-a citit data
gresit? Problema este greu de Mmurit. Faptul a autorul introducerii nu a tinut seama de datele
documentelor sau inscriptillor existente rezultA si din imprejurarea cA, del pe piatra de mormint
a lui Nicolae Alexandru de la Cimpulung se arAta cA acesta murise la 1364, autorul respectiv
il plaseazA domnia intre Dan si Mircea cel BAtrin, tare 1356-1383. DupA cum a arAtat P. P. Pa-

naitescu, op. cit., p. 202, In cazul lui Dan I, data mortil, luatA dintr-o cronicA (1386), a fost
modificatA In 1356 pentru ca sA se potriveascl cu anil de domnie atribuitl de compilator lui
Dan. Calculele f Acute de P. Chihaia Cu scoaterea unor voievozi si adlugarea altora pentru a
ajunge la data descAlecatului" ni se par gresite (De la Negru vodd" la Neagoe Basarab,
p. 100-101).
138

www.dacoromanica.ro

epelu (i *tefan cel Mare) 16

Radu cel Mare
15

(1467-1493)
(1493-1508)

218

Sczind 218 ani atitia cit considera c; insumau domniile voievozilor cunoscuti de el din 1508 a ajuns la cifra 1290, stabilind astfel
data desclecatului". Operatia a fost simplg, iar data a fost popularizatg
apoi pe diverse cgi, indeosebi prin cronicg 0 documente. Este o problemg
care meritg a fi adincitg pentru a lmuri odat geneza acestei date a descllecatului".
Data 1290 a descalecatului" a fost legat de unii istorici din trecut
de instpinirea raagistrului ITgrinus asupra Fggaraului. Faptul acesta
este relevat de o diplomg regard din martie 1291, in care regele Andrei
al III-lea aratg cg, in vreme ce tinea o adunare la Alba Iulia, cu toti
nobilii, cu sa0i, secuii i romanii din partile transilvgnene (et Olachis in
partibus Transilvanis ) o dovadg elocvent c romanii nu erau incg
lipsiti de drepturi politice magistrul Ugrinus a argtat ea' i s-au luat pe
nedrept posesinnile de la Fgra i Simbata de lingg Olt. Cercetind
prieina i constatind cg mo0ile au fost i slut ale magistrului Ugrinus",

regele a hotarit ca posesiunile respective sg fie redate acestuia 211.

Problema lui Tigrinus 0 a relatiilor sale cu descalecatul" a fost

foarte mult discutatg in istoriografia roman/ i string 212.
intr-un interesant studiu, I. Moga a amintit traditia localg din regiunea Fggra despre conflictul lui Negru vod cu un senior feudal
maghiar, ceca ce considera el ar confirma litigiul de stgpinire care
a fost rezolvat in favoarea lui TIgrinus in 1291; tranii din Tara Oltului,
i anume din satul Breaza, pstreazg ping astAzi amintirea unui conflict
intre Negru vodg i un uzurpator ungur, din pricina cgruia voievodul

roman s-a vgzut silit s5ri caute alt Dar" 21 3.

17nii istorici, ca B.P. llasdeu, au sustinut cg Ugrinus nu a stgpinit
niciodatg Fggra011, asupra cgruia a cgptat doar un drept pe hhtie" 214.
precum C. Engel 215 0 N. Iorga, au considerat c lJgrinus era roman
i c,g a stpinit intr-adevAr Fgg,rmul, fie dupg plecarea lui Negru vodg
(cum sustine primul), fie din generatie in generatie", cura credea
Iorga 218.

A.D. Xenopol considera c, pierderea posesinnilor lui Ugrinus este

un efect al rgabunrii lui Negru vodg, care, inainte de a pgrasi Fggrapl,
i varsg focul asupra celor ce-i pricinuise neajunsuri", aa cum va face
211 Hurmuzaki, I, p. 510. 0 analizA amAnuntitA a documentului la A. Decel, Contribution

a l'etude de la situation politigue des Roumains de Transyloanie au XIII-e et au XIV-e sicle

(Revue de Transylvanie", VI, 1940, nr. 2, P. 217-224).
212 s. Puscariu, Ugrinus 1291, Bucuresti, 1901. Pentruistoriculproblemei, v. Oct. Popa,
Ugrinus 1291, Brasov, 1935 (extras din Tara Birsei").
212I. Moga, Scrtert tstorice, I, p. 22-23. Aceleasi idel la Marina Lupas-Vlasiu, Aspecte
din istoria Transilvaniei, Sibiu, 1945, p. 75.
Asupra imprejurArilor tulburi din aceastA epocA, imprejurAri care ar justifica data 1290
a pretinsului descAlecat", v pe larg Oct. Popa, Rada Negra si Negra vodd (Blajul", 1935,
p. 204-208).
214 B. P. Hasdeu, Negru vocid, p. 667.
214 Geschichte der Moldau und W alachey, Halle, 1804, p. 147. V. si Transilvania", 1871,

p. 214.
216 N. Iorga, Istoria romanitor din Ardeal, I, Bucuresti, 1915, p. 64; idem, Istoria po-

porului rometn, I, ed. II-a, p. 223.

139

www.dacoromanica.ro

mai tirziu Bogdan cu posesiunile lui Drago din Maramureq. Dup5 A.D.
Xenopol, adunarea din 1291 ar fi fost provocatA de tulburArile produse de
ieirea romanilor din Transilvania" 217, ceca ce ins6 documentul nu
amintete.

In sfrit, alti istorici (in primul rind A.T. Laurian) consideran fArl
nici un fel de temei cl TJgrinus este chiar Negru vodA, cei doi hind contemporani 218

Pucariu sustinea c/ Ugrinus a fost un urmAtor din

dinastia lui Negru vodA, transformindu-se Negru in Ugrin" 219.

SA mai amintim i pArerea lui ct. Popa, dupA care regele i-a dat
FAgAraul lui Ugrinus, unul din cei mai puternici magnati, ca sA pedepseascA pe voievodul FIgAraului pentru conducerea multimii peste gra-

nit. Mergerea multor locuitori din tara FAgAraului in Ora cea nouA,
precum .1 pustiirea tAtarilor, au adus cu sine rArirea populatiei aici i
necesitatea de a fi reimpopulat tinutul". DupA opinia sa, donatia fAcutA
lui ljgrinus la 1291 ne duce la verificarea povestirii cronicii despre descAlecatul de la FAgAral a TArii RomAneti la 1290", aceasta deoarece in acel

timp voievodul FAgAraului era in expeditie peste munti ca

OA, nouS" 229.

siL_

f ac5

Intr-o lucrare recentA, tefan Paseu sustine c lJgrinus

devenind
voievod al Transilvaniei la 1276
a luat in stApinire FlgAraul i SimbAta, punind astfel in primejdie obtea tAranilor romni din FAgAra.
Intrucit acetia ar fi participat i la frAmintArile din anul 1277, cind i-au
reluat posesiunile de la Ugrinus, o parte a lor a trecut in Tara RomaneascA,
imprimind un impula sporit procesului de inchegare a statului feudal...,

proces ce incepuse cu ani in urmA". tefan Pascu reproduce i traditia

popular/ despre luptele dintre voievodul fAgArAan Radu Negru i regele

Ungariei'
FAgAraul

dupA mai multe lupte voievodul a fost silit sA pArAseascA

sA se refugieze in ceta4a de la Breaza

numitA i azi cetatea

lui Radu Negru ; fiind infrint i aici, a fost silit sA fugA in Tara RomaneascA 221.

Intrucit documentul din 1291 nu face nici o referire la plecarea

romanilor din FAgAra sau la confisearea acestui domeniu de la un voievod

local rebel (ea in cazul lui Bogdan din Maramure), ni se pare cl el nu poate

fi invocat ca argument pentru data descAlecatului".

Un alt argument de ac,eemi naturA utilizat de sustmAtorii desellecatului" indeosebi de G. BrAtianu a fost acela cA dupii 1291 romanii

din Transilvania nu mai sint chemati la congregatiile generale, fiind inlocuiti

217 A. D. Xenopol, op. cit., p. 25.
212 A. T. Laurlan, Istoria romdritior, Bucuresti, 1873, P. 243; v. si B. P. Hasdeu, op.
cit., p. 656, si A. D. Xenopol, op. cit., p. 23, care aratil cA Ugrinus era ungur i ci nu avea de
ce sA piece din Transilvania.
219 I. Puscariu, op. cit., p. 7. V. si B. P. Hasdeu, op. cit., p. 669-670. DupA cum a
arAtat A. Deed, Ugrin inseamnA ungur; el se numea ta realitate Ugron Ujlak (Revue de Transylvanie", VI, 1940, nr. 2, P. 223. n. 7).
no Oct. Popa, Fdydrasul sub doutnil munteni, FAgAras, 1935, p. 4.
211
t. Pascu, Voleoodatui Transiloanlei, ed. II-a, I, p. 179-183. Dupli cum a subliniat
C. G. Giurescu, aceastA traditie este cultA deoarece vorbeste de Rada Negra, nu de Negru vodA
si ea a fost cunoscutA lul L Turca si A. Bunea (RIR, 17, 1947, p. 109). Deaitf el, aceasta nu este
sIngura tradltle transilvAneani despre Negra vodA; pe la inceputui secolulul nostru, despre
numele satului NegrIlesti (Negerfalva), se spunea cA ar fl derivind de la cnezul Negru, aceasta
deoarece in partea de nord a satului exista ruina unei cetAti pe care traditia localii o atribula
lui Rada Negra voleval (Kidir J., Szoinok-Dobokdoarmegge monographidja, V, Dei, 1901,

p. 222; semnalat de Emil Lazea).

140

www.dacoromanica.ro

cu cumanii 222 In realitate, dupA cum a arltat A. Decei, romAnii au participat la adunfirile generale i in see,olul al XIV-lea ; faptul el lipsesc la
cea tinutl in 1298, cind in locul lor apar cumanii, nu are nici o importantA,

deoarece n.umita adunare discuta probleme legate de Ungaria, n.0 de

Transilvania, unde romAnii aveau un rol politic important 223.

La capltul acestei lungi analize, putem conchide c, argumentele

aduse fu sprijinul datei de 1290 pentru ap-numitul desealecat" nu sint
suficient de convingatoare. Nu se poate nega ins5, faptul c. aceastI data

este cuprinsA in perioada de formare a statului feudal Tara RomAneascA,

proces complex i de durat6, care nu poate fi opera unui singtur an sau a
unui descAlecAtor" ; anul 1290 corespunde i unei perioade de tulburAri

In regatul maghiar, imprejurAri care au favorizat constituirea statului

romfinesc independent de la sud de Carpati.
CINE A FOST NEGRU VODA

Logendarul Negra vodA fiind legat de traditia deseglecatului",

analizatI in paginile precedente, aceasta nu poate fi pe deplin inteleasfi
fArAs tim cine a fost Negru vodl.
Cu aproape un veac in urml, B.P. Hasdeu arta c legenda lui Negru
vodI care persista pe atunci cu putero nu poate fi tearsl cu buretele. Criticul (ea i istorieul n.a.) este dator s-o limpezeasel, eel putin
s-o scotoceaseA" 224. La rindul slu, un alt cereetAtor al problemei, ALT.
Dumitrescu, afirma : dad, s-a inmormintat de istorici eroul (Negra vodA
n.a.), istoria rArnine sA se mai lupte i cu o traditie puterniel, pe care critica

nu o poate dobori. Chestia lui Negru vodA stA deci deschisl i de acum
inainte" 223.

Asupra originii numelui Negru s-au emis cele mai diverse opinii,

In care fantezia joacA adeseori un rol de seamA.

Astfel, dupl opima lui N. Densuianu redescoperit de unii autori

din vremea noastr/ n.umele Negru amintete un rege al scitilor numit
Niuru sau Negra i el se intilnete sub forma Negrea i in FAgAra, de
uncle ar fi venit Negra vodI 228.
Pornind de la faptul el olandezul Hulsius Levinus (1597), ca i
Ulrich von Riehenthal, in cronica sa scrisl pe la 1420 1430, atribuiau.
TArii Romfineti o stemA avind trei capete de arabi (sau mauri) pe un
cimp de argint, stemA ce ar fi fost purtatl dupA opima ultimului cronicar de delegatia acestei tAri la conciliul de la Constanta din Baden
222 G. BrAtianu, Tradifia istoricd, p. 104-106. In favoarea datei 1290, G. BrAtianu

Invoca i starea de anarhie din regatul maghiar, chid luptele lAuntrice au oprit once posibilitata de expansiune sau interventie a Coroanei unguregti Intr-o regiune ce mal fusese revendicatA

de ea In alte ImprejurAri" (in jurul Intemeierti statelor romanesti, p. 35). Pentru a ilustra aceastA

stare de anarhie, amintim ca, dupA expresia cronicil din Bratislava, domnia lul Ladislau Cumanul era epoca de decAdere si de desflintare a Ungariel (tempore istius regis Ladizlai cepit
Bungaria defledi ac anichilari) (SRH, II, p. 45).
223
A. Deed, op. cit., p. 226. Documentul din 1298 o adevAratA constitutie",
a regatului maghiar, la acea datA gata de prAbuOre" este publicat in traducere In DIR

C, veac XIXIII, II, p. 443-453.

B. P. Hasdeu, Negru yodel, ed. cit., p. 676.

226 AL T. Dumitrescu, Excurstuni istorice. Prin Tara Fagdrasului (RIAF, XI, 1910,
p. 327). V. tjl P. Chihaia, De la Negru voda" la Neagoe Basarab, Bucureti, 1976, p. 7, care
consider% mitul lui Negru vodA drept cel mai rAspindit 1 mal statornic tnit istoric din Tara
RomAneascA". Autorul amintit a Incurcat mult lucrurile, n-a reuit sA le lAmureascA.
226 N. DensuOanu, Dacia preistoricti, Bucuret}ti, 1913, p. 871-872.

141

www.dacoromanica.ro

i in primul rind B.P. H.asdeu au sustinut

(1414-1418), wall autori
cg, numele Negru vine de la culoarea acestor capete, care ar fi constituit
blazonul de familie al dinastiei Basarabilor ; acestia purtau din timpi
imemoriali In stema lor nobiliarg unul sau mai multe capete de arabi,
adecg negre, capul negru filiad antica emblemg, a din.astiei oltene". De
negri erau toti Basarabii, dupg capetele de
aceea spune Hasdeu

negri. Basarabii, rgspindindu-se treptat afar din Oltenia spre rsrit,

capul cel negru de pe steag a dat nastere legendei poporane despre Negru
vodg, de uncle apoi negri (au devenit) toti romnii din regiunea Dungrii"227.
Aceastg problemg a stirnit numeroase discutii, unii istorici i heral-

disti admitind existenta acestei steme, altii negind-o. Astfel, dupg opinia
lui I.N. Mgnescu, stramosii Basarabilor ar fi putut participa la cruciada
V-a (1217-1221), condusg de Andrei al II-lea, regele maghiar, cu care
prilej ar fi adoptat o stemg proprie, cunoscut fiind faptul cg, asemenea
gen de armerii a apgrut foarte frecvent in heraldica central i vest-europeang, in urma luptelor desfsurate mai ales in timpul cruciadelor
intre diversii musulmani (mauri, sarazini, arabi, turci etc.) si monarhii,
marii seniori, cavalerii, cit i numeroasele cetIti i orase apartinind
diferitelor tgri situate pe acest continent" 228.
Alti autori au considerat cg, aceste capete reprezintg simboIul luptelor victorioase de la sfirsitul secolului al XIV-lea i inceputul celui urmgtor ale domnilor Tgrii Romnesti impotriva turcilor (infgtisati prin capete
de mauri), ele neconstituind elemente legate de o anumitg traditie heraldic
autohtong in corelatie cu originile tgrii sau ale dinastiei Basarabilor 229.
D. Onciul a combgtut opiniile lui B.P. Hasdeu, artind &A nu avem

nevoie de a recurge la arabizarea Basarabilor pentru a deriva epitetul

Negru de la arab (confundat cu arap) din Basarab" 29 Asupra opiniei

lui D. Onciul vom reveni mai jos. Numerosi alti istorici au respins apoi ca

nefondate opiniile lui B.P. Hasdeu 221.

In ce ne priveste, sintem de prerea lui Emil Virtosu care sustinea :

,cercetarea tuturor sigiliilor domnesti, incepind cu sigiliul mare al lui

irladislav voievod, din 20 ianuarie 1368, ne aratg, hotgrit c acest simbol

(capetele de arabi n.a.) n-a fost niciodatg prezent, sub nici o form,
nici In sterna Basarabilor, nici in sterna
astfel inch aceastg, stemg
nu a apartinut niciodat nici dinastiei doranitoare, nici Tgrii Romnesti 232.
Dealtfel, dup cum au argtat numismatii N. Docan, C. Moisil etc.,
stema familiei domnitoare sgpat, pe monedele muntene ale primilor
domni Vlaicu-Vladislav, Radu I etc. este un scut despicat, In primul

227 B. P. Hasdeu, op. cit., p. 664. Opinille sale au fost criticate de I. V. *olmescu, Domnul

B. P. Hasdeu t Negru oda, fondatorul Tarii Romanesti. Studiu istoric, Bucure.sti, 1885.
V. si Al. Bratescu, Clortolom (Conferinfa finutd la Societatea geografica ) (Convorbiri literare".
26, 1892, P. 193-205), care susline ea stema Basarabilor ca capetele negre ar fi fost stema
intregului popor, nu a unel dinastil; C. D. Petrescu, Rostul capetelor de arabt In sterna Basarabilor

(ibidem, 57, 1925, p. 782-789).

228 I. N. MAnescu, Originea stemei Tart( Romdnesti (ms. citat de D. Cernovodeanu,
.tttniasi arta heraldica In Romania, Bucuresti, 1977, p. 77).
222 Ibidem, p. 80.

232 D. Onciul, Scrieri istorice, I, p. 318.

231 V. A. Urechia, Comisiunea Inseircinata de Ministerul de interne ca cercetarea stemelor
regatului sf ale judefelor, Bucuresti, 1891, p. 9-10. V. si C. I. Karadja, Delegafii din Jara

noastrd la conciliul din Constan! a (In Baden) In anul 1415, Bucuresti, 1927; M. Popescu,
Capetele de arabi din sterna Basarabilor (Revista arhivelor", II, 1927-1929, nr. 4-5, p.
150-155).
232 E. Virtosu. Titulatura domnilor si asocierea la domnie In Tara Romaneasca ;i Mo/dova,

Bucuresti, 1960, P. 240.

142

www.dacoromanica.ro

cartier fasciat, iar in al doilea plin. C. Moisil afirma, de pild, el nu poate

inegpea nici o indoial cg acest scut reprezintg insusi blazonul familiei
Basarabilor" ; tot el a argtat cg, sterna tgrii nu are comun cu sterna familiei Basarabilor decit acvila" i eg aceastg deosebire eorespunde unui

obicei general din evul mediu 233.

Asupra originii acestei steme s-au purtat lungi discutii 234, unit autori,

ea L. Rthy, considerind-o, in mod nejustificat, de origine maghiarg 235.

Dintre ideile mai ciudate amintim si pe aceea a lui A.A. Muresianu

care se intreba dacg nu ar trebui egutat originea numelui lui Negru

vodg... in imbrAcgmintea neagrg i in crucea neagrg de pe pelerina albg

a membrilor ordinului Sf. Maria al hospitalitilor teutoni hierosolimitani I",
tinind seama de faptul e lor li se atribuie Cetatea Neagrg (Schwarzburg)236.
Alti autori au fgcut o leggturg intre numele Negru i acvila sau corbul

de pe sterna trii, sustinind eg numele intemeietorului derivg din culoarea

neagrg a pgsgrii ; astfel se explicg aparitia unui Negru vodg., , un voievod

care a dat tgrii sigiliul purtind un corb. Este vorba deci de o legend
heraldieg" 237rn intrucit, ins, legenda lui Negru vod este de origine popu-

larg, explicatia aceasta nu ni se pare intemeiatg.

Cu privire la originea corbului din stema Tgrii Romnesti trebuie
sg amintim i opinia lui Miron Costin ; dupg acesta, motivul pentru care
in pecetea munteneaseg se afl un corb" ar fi urmgtorul : printul Ardealului, care era supus regilor unguresti, trecind odatg prin pgminturile
principatului sgu in tara Oltului, acolo unde mai inainte romanii fugiserg
de ttari, vgzu o femeie frumoasg si o lug la sine. Iar cind femeia Ii spuse
eg este ingreunatg de dinsul, Ii dete inelul sgu, zicindu-i : daeg vei naste
un bgiat, sg vi cu copilul la mine si sg aduci spre ineredintare inelul.
Ngscind femeia un bgiat, ea povesti fapta fratelui sgu, iar acesta luind
pe sora sa si pe bgiat se duserg la principe dupg fgggduintg. i cind se
odihneau de osteneala drumului intr-o dumbravg, mama dete copilului
care incepuse s piing/ inelul, ca sg-i astimpere plinsul . Cum se juca b'iatul

cu inelul, un corb flgmind, prindu-i-se cg strluceste ceva de mineare in

miinile bgiatului, sburg, ii r'gpi inelul si-1 inghiti ; dar fiindcg inelul
stgtea in git, se asezg in pom cu burta intinsg. Vkind fratele nevestii c
a pierdut semnul de credintg al surorii sale, se furisg frum.os sub corb
lovi cu o sggeatg. Corbul cgzu la pgmint rnit, iar el, dupg ce pipgi
In gitlejul corbului inelul, duse la principe i corbul cu inelul si pe sora sa

cu bgiatul". Principele, mirat de aceastg faptg, hotki numaidecit ea

bgiatul sg fie vodg (wayda), adiel voievod peste acel tinut. Dupg ce crescu
bgiatul mare, el fu cel dintii care impreung cu poporul su trecu muntii,
ea la noi Drago, i incepu s foloseaseg corbul drept stemg".
233 G. Molsil, Sterna Romdniet. Origtnea fi evolufia ei istoricd f i heraldic& Bucurestl,
1931; Idem, Monetele lui Radu I Basarab (BCMI, 1917-1923, p. 129).
I. C. Platt, Despre prim ele steme ale principatelor romdne (Cercetdri si documente
priviloare la istoria principatelor, Bucuresti, 1935); G. I. BrAtianu, Scutul unguresc in armele
Basarabilor (RI, VII, 1921, p. 120-128); idem, n jurul originti stemelor princtpatelor romdne
(R IR, I, 1931, fasc. 3, p. 233-240); C. Molsil, Stemele prtmelor monete romtinesti, Bucuresti,
1939,

etc.

232 Archaeologial Ertesit6", XII, 1892, p. 433-436.

236 A. A. Mure.sianu, recenzle la Oct. Popa, Fdgdrasul sub domnii romdni (Tara BIrsei",
1935, nr. 3, p. 303-304).
232 P. Chlhaia, Cine a fost Negru vodd" Intemeletor de celdti st ctitor de biserici? ( Pagint
de veche arid romdneascd, Bucuresti, 1970, p. 142). V. si idem, De la Negru vodd" la Neagoe

Basarab, p. 106, unde se sustine: Negru vod nu este decit cognomenul celul care si-a
hotArlt o pecete cu corb".

143

www.dacoromanica.ro

Miron Costin nu afirm c voievodului descalecator, care era fiul

voievodului Transilvaniei, i s-ar fi spus Negru din pricina corbului, ci din

alta cauzg,. Iat ce spune el mai departe : Ciudat lucru, acest popor,
dei de acelai neam cu moldovenii, este negru la fat. Din pricina aceasta
turcii Ii numesc caravlahi, adicg, vlahii cei negrii, cci i cel dintii domn...
se numea Negru voda, adicgi cel Negru la fa,, caci pe limbo, noastra' se

zice negru, iar pe latinete nigrum. Ar fi ins greita pkerea care ar

zice ca cel dintii domn al lor s-a numit Negru din pricing, ca tot poporul
era negru, chiar daca el lust* ar fi fost intr-adevar negru la fa". Pricina
pentru care muntenii eran mai negricioi decit moldovenii i se pare lui
Miron Costin a fi aceea c tara lor e situatg, mai la sud i muntii i pamintul

tarii slut In fata soarelui i oriunde se intoarce omul soarele il bate clrept
In fata i (este) cu mult mai fierbinte de eit dincoace, In tara noastra" 239

La rindul sau, B.P. Hasdeu sustinea *i el d., dei toti Basarabii

slut negri" (datorita blazonului despre care am vorbit), Radu I era in

realitate mai negru (la propriu) decit ceilalti, fiind mult mai brunet decit
tatl su, Nicolae Alexandru, i. decit fratele sau, Vlaicu-Vladislav,
toti reprezentati in biserica de la Curtea, de Argq 239.
O prere pe care au sustinut-o nunaeroi istorici (J.C. Filitti 24'y
Oct. Popa 241,t. tefanescu 242 etc). este aceea c numele Negru i s-a

dat lui Basarab datorita faptului cg, a eliberat o parte din tara (fosta
Cumanie Neagrg, !) de ttarii negri". Intrucit centrul politic al ttarilor

se gasea la Volga, Tara Romanease se afla in partea periferie a imperiului,

denumit neagra". O cronica sirba, vorbind despre lupta de la Velbujd

din 1330, afirma ea la aceasta au luat parte i tatarii negri" care traiau
In tara lui Basarab 243.

238 M. Costin, Opere, ed. P. P. Panaitescu, p. 210-211, 234-235. Tntr-o formA asemAnAtoare aceastA legendA a fost Inregistratil si in Hrismologhtonul lui Paisie Ligaridis, dupA care

corbul din stema tarn 1st are originea in faptul cA vlahul Munteanu" a sAgetat corbul care
furase inelul dAruit mamei sale de regele Ungarlei (G. BrAtianu, Tradifia (storied, p. 241).
Asemiinarea acestei legende cu aceea despre originea lu Iancu (Corvin) de Hunedoara
1-a determinat pe P. Chihaia sA-1 identifice pe acesta cu Negru vodA. DupA opinia lui A. Sacer-

doteanu, familia lu Iancu a adoptat insA corbul din stema TArii RomAnesti (Stema hit Dan
al II-lea In legdturd cu familtile Huniade st Olah, in Revista muzeelor", V, 1968, nr. 1, p. 5-16).
V. s A. T. Todor, Legenda In legdturd Cu ortginea familiet Huniade, in vol. In amintirea lut
Constantin Giurescu, Buc., 1944, p. 511-521.
AmIntim cA I. Filstich sustine cA Negru vodA se numea astfel poate dupA culoarea
pArului sAu" (op. cit., p. 245).
239 B. P. Hasdeu, op. cit., p. 680.
Mentionlim cA Negru vodA nu e singurul care poartA aceastA poreclA; in documentele TAril
RomAnesti din secolele XVXVI, tntilnim numerosi locultori Cu acest nume:
Gostel cel Negru, m embru in sfatul domnesc la 1409 (DRH, B, I. p. 77);

Manea Negru, membru al sfatului domnesc la 1475-1495 (tbidem, p. 255-417);

Radu Negru, pomenit la 2 iunie 1576 si 12 martie 1580 (ibidem, IV, p. 232, 460);

Stan Negru, amintit la 21 august 1565 (tbidem, III, p. 215);

Stoica Negru, mentionat la 6 Wile 1600 (ibidem, VI, p. 386) etc.
Nu este dec1 exclus ca Negru sA fie o simplA poreclA pentru un domn, asa cum altil au
fost numiti cel Bun", cel Frumos" etc. DupA cum spunea i Al. Lapedatu, Basarab a putut

fi numt eel Negru" pentru a-1 distinge de Basarabii ce-i urmarA (AIINC, Cluj, II, 1923,
p. 294-295). Un Radu Niger" este amintit la 1385 in regiunea Sibiu (citat de St. Pascu, Rdscoale ldrdnesti In Transilvania, p. 67, dupA Urkundenbuch, II, p. 565-566), dar cliarea acestuia

nu poate constitui un argument in favoarea descAlecatulul"

249 Des pre Negru vodd, p. 6-7
241 Fdgifrasul sub domnit romdni, FilgAras, 1934.

232 Negru vodd Intemeietorul" Tdrti Romdnestt (Magazin istoric", 1967, nr. 6, p. 2-3).

D. Onciul, op. cit., I, p. 461. V. si Arheologia Moldover, VI, 1969, p. 179-185,

unde se aratA cA Blockumanaland l Blakumen se referA la cumanil negr.

144

www.dacoromanica.ro

Dup; D. Onciul, negreata" romnilor

de origine turanie

provine din pozitia lor geografie la periferie in raport cu stpinirea cuman,

ea privind poporul, nu dinastia. Considerind c cel mai nemerit i mai

sgur pullet de plecare" este cel al lui B.P. Hasdeu, care a caracterizat
mitul lui Negru vod ca personificare a originilor statului la romni
numiti cu epitetul de negri", D. Onciul a artat c romnii de la rdsrit
de Olt, ca locuitori ai Cumaniei Negre, treceau i ei de cumani negri, ea i
romnii din Ardeal de ungiud negri. Dup risipirea cumanilor, ei mai ps-

treazil citva timp denumirea de negri ca romani negri (Kara-ulaghi),

pe eind tara lor se numeTte Kara-Iflac .1 Mauro-Vlahia" 244.

Oprere oarecum diferit a sustinut G. Brtianu. Pornind de la

faptul c romnii slut numiti negri" in unele izvoare, euloare care la
neamurile turco-mongole are aceeptiunea de supunere sau de dependent,
se poate presupune c prin denumirea de vlahi negri" se inteleg locuitorii
din Transilvania supus regilor TJngariei, indeosebi din valea superioar
a Oltului, ceea ce indie o oarecare legtur cu misteriosul Negra voda,
venit tocmai din aceast regiune. Voievodul Negru din Tara Ungurease nu putea veni, aa cum ne-o arat i cronica anonim, deeit din
Ungaria Neagr , tinutul de curind cueerit, tara de margine a regatului,
care i-a pstrat de altfel mult vreme o autonomie vecin uneori cu independenta sub puternicii ei voievozi". Dup G. BrAtianu, faptul c voie-

vodul s-a numt Negru ar fi o dovad in favoarea deselecatului" 245.

Unii istorici, ea B.P. Hasdeu, au sustinut c legenda lui Negru vodit

nu se pstreaz in Oltenia, uncle ar fi trit Basarabii. El afirm &A in provincia de peste Olt se gsesc pretutindeni numai suvenirile Basarabilor,
lar despre Negru, sau mai bine despre Negri, niederi nici o vorb. Oltul
desparte in aceast privint intreaga Muntenie in dou zone foarte determinate : Basarab spre apus, Negru pe malul rsritean al fluviului" 246

Hasdeu se baza pe existenta lui Basarab-ban al Olteniei la 1241 i a

kara-vlahilor la, rsrit de Olt.

Opinia lu B.P. Hasdeu a fost acceptat i de D. Onciul, care afirm
traditia cronicilor i traditiile locale relative la Negru vod se rapoart
exclusiv la partea rsritean, nu i la Oltenia" 247. Cei doi istorici

eunoteau documentele pe care le cunoatem noi astzi.

244 Ibidem, I, p. 384-386, 387. In comentarille sale, A. Sacerdoteanu se declara de

acord cu opinia lui D. Onciul, care considera ca sensul istoric al epitetului de negru arata conditia politica l sociala de supus.
Despre colonia romanilor negri" (care poate fi a cumanilor negri!), v. in acest volum
opinia lui S. Iosipescu, dupa care Negru vodd ar fi simbolul romanitlifii negre, asa cum Leh a
fost pentru Lehia (Polonia), Ceh pentru Cehia etc.
Pentru a arata legatura dintre numele tArii si al domnului ei, mentionam faptul ca In
folclorul sud-dunarean intilnim versuri ca acestea: In chnpia tarn Caravlah (= Vlahia NeagrA)/
Unde era domn Radu Caravlah" (Al. Iordan, Les relations culiurelles entre les Roumains el
les Slaves du Sud, Bucuresti (f. a.), p. 32).
242 G. Bratianu, Tradifla isioricei, p. 107. V. si idem, Les rois de Hongrie el les Princlpauls Roumaines au XIV-e sicle, Bucuresti, 1947, p. 7, unde se sustine: nu este excius ca
epitetul Negru, care reprezinta o stare de dependenta, sa insemne un corp de roman' ardeleni
in serviciul coroanei unguresti (ca cel pomenit la 1210n.a.) i BA lamureascA intr-un fel
porecla lui Negru voda".
246 B. P. Hasdeu, Isloria crtlicd, I, p. 115 si un.
242 D. Onciul, op. cif., I, p. 607. D. Onciul mai sustinea cA fundatlile atribuite de traditie

lui Negru voda se gasesc numai in partea rasariteana a TAM Romanesti (ibidem, p. 613).

Mentionam msA ca traditia li atribule lui Negru voda cel putin doua ctitorii din Oltenia; schitul
Jghlabul I manastirea Arnota (V. Draghiceanu, O bisericd a Jul Radu vod Negru.
(BCMI, V, 1912, p. 135). In Muntenia li sint atribuite: cetatea zisA a lui Negru voda
de la Stoenesti, cetatea i schitul Negru voda de la CetAteni, manastirea Negru vodA din Umpulung, toate trei legate de regiunea unde ar fi descalecat" intemeletorul tarn.

145

www.dacoromanica.ro

in realitate, primele inregistreiri serse cunoscute despre Negru vodet

sint din Oltenia, ceca ce infirm opinia lui B.P. Hasdeu i demonstreazA

cA patria" Basarabilor nu este Oltenia.

Astfel, la 3 mai 1549, Mircea Ciobanul intrete mai multor boieri

satul Hiriseti pe Gilort i muntii din jtir, artind c am vzut domnia
mea "i carte de la mina tatlui domniei mele (Radu cel Mare n.a.)
i alta', carte de la mina lui Negru voievod cel Btrin" (Negrum voevoda,
In textul slav) 'A. Este greu de spus cine este in acest caz Negru vod
deoarece satul nu este amintit in documente Tin la 1500.

Fig. 6

Ctitorii din tabloul votiv de la biserica domneascA din Curtea de Arges: Radu
Negru" l doamna lui (desene de Gh. Tattarescu din 1860).

Aceasta este cea in ai vech,e inregistrare in scris a lui Negru t'oda,

mai veche chiar decit cele din documentele mnstirii Tismana la care
ne vom referi mai jos 249. Aci el nu este asociat cu intemeierea" Orii.
Negru vod mai este amintit i in alte documente din secolul al
XVII-lea relative la proprietti din Oltenia. La 24 ianuarie 1622, trei
steni din Arcani-Gorj vin la domnul Radu Mihnea .1 cer s li se intreascl
stpinirile din Arcani, Cazneti i Floreti, declarind c sint ale lor
de la moi i de la strmoi..., incA i din zilele lui Negru voievod cel
Ei sustineau ca au avut i crtile lui Negra voievod peste aceste
ocine", dar a le-au fost arse de panduri in vremea domniei lui Radu erban.

Pentru a-i dovedi dreptul la stpinire, ei aduc in fata domnului

martori din satele vecine care declar ca ocinele sint ale lor de motenire
/1inc din zilele lui Negrul voievod" 25, ceea ce arat c legendarul Negru
vod era un personaj cunoscut in mediul stesc oltean in secolul al XVII-lea.

In primele decenii ale acestui secol traditia despre Negru voievod

struia atit de puternic, incit era de ajuns s se invoce un document

248 SM IM, IX, 1978, p. 67-68.
Nu intimplAtor aproximativ in aceeasi vreme (domnia lui PAtrascu cel Bun, 15541557), chipul lui Negru vodA a fost pictat in biserica lui Neagoe Basarab din Curtea de Arges;

ulterior insil inscriptia sa a fost schimbatA in Radu Negni (P. Chlhaia, Din celdjile de scaun
ale Tdrii Romdriesti, Bucuresti, 1974, p. 142-143).
25 DIR, B. veac XVII, IV, p. 87.

146

www.dacoromanica.ro

de la el pentru a se obtine cistig de cauz in fata domniei. Domnul Radu

care era un om cult nu s-a indoit c stenii din Amami

au avut intr-adevr hrisov de proprietate de la Negru vod.
Este greu de spus ce personaj aveau in vedere stenii din Areani

Mihnea

cind invocau pe Negru vod, ; singurele documente vechi relative la Arcani

care s-au pstrat slut cele date de Sigismund de Luxemburg si Iancu de

Hunedoara care intresc satul mnstirii Tismana 251. De mentionat
satul lipseste in documentul dat de Dan I aceleiasi mnstiri la inzestrarea
ei in 1385.

La 20 iunie 1620, doi locuitori din Cilcesti-Gorj primesc intrire

pentru ocina lor pe care o aveau de la intemeierea trii, din zilele rposatului Negrul voievod". Domnul declarl ca i Alexandru Mimeo, la
1576
si am vzut domnia mea cartea lui (Negru vod, n.a.)
veche i rupt", motiv pentru care le-a innoit dreptul de proprietate cu
:

un nou hrisov 252. Este evident aici cA, domnul sau diacul nu putuser' s,
citeascit vechiul hrisov deoarece era rupt i c dAduser crezare afirmatiei
celor doi steni c actul era intr-adevr de la Negru voda.
Pe baza acestor documente putem afirma &A traditia lui Negru vod
nu se pstra numai la mnstirile Cimpulung i Tismana, ci i in satele

oltene, cel putin in judetul Gorj, astfel incit nu mai putem vorbi astzi
de izolarea Olteniei de traditia lui Negru vodi. Cele trei exemple citate
mai sus constituie

acPlasi timp cele mai vech,i dovezi datate sigur despre

tradilia populard a lui Negru yodel 25 3. Relinem, di in toate cele trei documente

i se spume Negru yodel, nu Radu Negru, cum va fi numit mai tirziu, asa
cuna vom arta mad jos.
Citarea lui Negru vod, in documente incepind din secolul al XVI-lea
nu inseamn c, in acea vreme, toat, lumea stia cine a fost legendarul
voievod. Vorbind despre retragerea lui Mihai Viteazul in 1595 in regiunea
Muscel, Balthazar Walther afirm, c aici se vedeau urmele cettii lui

Negru vod, (Negrawoda arx), denumire pe care o traduce Apa eea

neagr," (Nigra aqua ), considerind c, voda este cuvint slavonesc care
inseamn ap, !

254.

Respectivul cronicar nu stia deci nimic despre legendarul

Negru yea..
Dup cum a observat D. Onciul, in afar, de traditia popular,

de cea inregistrat, de cronicari, existau alte dou traditii : una la mnsconfundat cu Negru vod,
0 alta la Cimpulung, unde se gsea mormintul lui Nicolae Alexandru,
fiul lui Basarab, dup cum spune inscriptia de pe piatra sa de mormint
din 1364, si uncle Negru vod apare uneori ca tatl lui Basarab 255

tirea Tismana, fundatia lui Radu I

251 DRH, B, I. p.125 0 170. V. 0 Paglni de ueche aria romiineascd, Bucurqti, 1970, p. 140.

252 DIR, B, veac XVII, III, p. 568.

263 Nu ni se pare tntemelatA opinia lui P. Chihala dupA care Negrul ...

apare ca o

creatie livreascA" (De la Negru vocla" la Neagoe Basarab, p. 7). DacA ar fi fost creat pe aceastA
cale, cum se explicA faptul cA el era cunoscut sAtenilor din Gorj, ne.gtiutori de carte, la ince-

putul secolului al XVII-lea?

254 SMIM, III, 1959, p. 80-81.

256 D. Onciul, op. cit., p. 362. V. 0 V. DrAghiceann, BCMI 1917-1923, p. 17-25.

Un al treilea centra al tradiliel a fost Cartea de Arge: in biserica lui Neagoe Basarab
a fost pictat dupA mijlocul secolului al XVI-lea Negru vodA, lar din cronica tArii se *tin cA
Radu Negru a fost ingropat In biserica domneascA de aici; din acest motiv, incA din secolul al
XVIII-lea, gisantul de pe mormintul lui Radu I a fost atribuit lui Radu Negru. DupA sApAturile
fAcute In biserica domneascA In 1920, Negru vodA a fost redescoperlt", lar unele legende relative la acesta au fost atribuite lui Radu Negru (P. Chihaia, Din celdfile de scaun ale rarii
Romdnesti, p. 7).
147

www.dacoromanica.ro

ltIanastirea Tismana a prirnit nenumarate hrisoave de intarire a

proprietatilor sale, incepind din anul 1385 de la Dan I, fiul ctitorului
Radu I. In doua documente, din 1 si 6 iunie 1547, doranul trii, Mirce,a
Ciobanul, declara ca mngstirea Tismana avea proprietgti,, de la intemeierea Tril Romanesti" 25 6, ceea ce dovedea ca, in aceasta vreme, exista

convingerea cg, manstirea era contemporang, cu intemeierea tarii 267,

deci cu Negru Toda' (care nu este inca amintit).
La 1 iunie 1560, cind intareste mangstirii satele sale (printre care
Comani, de care va fi vorba mai jos), Petru voda cel Tingr invoca documentul lui Dan I din 1385, primul document cunoscut al manstirii 258.

Pina aici deci nimic despre Negru vod, ci doar despre intemeierea"
(nu descalecatul" !)
La 8 ianuarie 1569, cind intareste mangstirii. Tismana satul Elhovita, .Alexandru Mircea voievod declara c acesta ii era veche i dreapta

oeina i dedil* inca de la intemeierea Teirii

intii de la Negrul
voievod i apoi de la toli domnii" 256.
Aici apare prima ara Negru voda, asociat cu intemeierea" trii 260
La <1400-1418> Mircea cel Batfin care cunostea bine situatia afirma
lusa ca satul Elhovita fusese daruit de unchiul sau Vlaicu-Vladislav 261.

In cazul acesta, Negru voda de la 1569 ar fi Vlaicu, nepot de fiu al lui

Basarab si al treilea domn al tarii.
Mai tirziu, la 28 aprilie 1576, Alexandru Mircea intareste ackleiasi
manastiri satul Comani pe care-I stapinea Inca din zilele raposatului
Negrul voevod", afirmind
'inca am citit domnia mea i cartea raposatului Negrul voevod de intdrire" 262. .Aici se invoca deci si o carte" a lui
Negru voda, dar se renunta la intemeierea trII. Mentionam ca la aceasta

data cartea lui Negru voda nu este datata.

In realitate, dupg, cum se spune intr-un document de la 3 octombrie

1385, satul Comani sau Vadul Comanilor fusese daruit manastirii de

Radu I, ctitorul ei, care nu apucase sg, o termine tA nici sa-i dea documente
de inzestrare pe care le emite urmasul su Dan I 263 Manastirea nu avea
224 DIR, B, veac XVI, II, p. 354 si 357.
2" Pentru a ne da seama de cunostintele aprwdmative despre vechimea mAnAstril,
vom mai aminti I faptul di, la 3 iulie 1638, patrlarhul Paisie al Ierusalimului Inregistra legenda
localA potrivit cAreia primul locas de la Tismana ar fi fost constrult de Nicodim de mult,
ca la 400 de ani", urmlnd a avea rolul de cap si lavrA mAnAstirilor a toatA Tara RomitneascA"
(Arh. St. Buc., M-rea Tismana, CXXVI/175). MAnAstirea ar fi datat deci din anul 1238, chilar
inainte de descAlecat"! La 15 iulie 1755, Constantn vodA RacovitA afirmA cA pe baza
vechilor documente ale mAntistirii
se convinsese cA de clnd s-au Inceput mlinAstrea aceasta
pinA acum sint trecuti 547 de ani", ceea ce laseamnil anul 1208. Ce bazA putem pune clec(

pe asemenea calcule?
268 DIR, B, veac XVI, III, p. 123. V. si P. Chillada, De la Negra vodd" la Neagoe Ba
sarab, p. 112-119 (cap. Negru vodd In documentele memdstirti Tismana).

242 DIR, V, veac XVI, III, p. 303.

2" V. s P. Chihaa, Lgende littraire d histotre: Negru vodd (Cahiers roumains d'tudes
littratres", 1977, nr. 3, p. 26), care aratA cA de la aceastA datil existenta lui Negra vodii a
fost legalizatA", el devennd din punct de vedere juridic intemeietorul statului.
241 DRH, B, I, p. 54.
2" DIR, B, veac XVI, IV, p. 221. V. sl discuta din Pagint de veche ara, romdneascd,
Bucuresti, 1970, p. 139-140. Opinia lui P. Chihala, dupA care Alexandru Mircea aves unele
interese sA-I scoatA la luminA pe Negru vodA intrucit Mihnestii ti atribuiau o ascendentA
corvinA (tbidem, p. 141-142), nu ni se pare intemelatA Intrudt t'Are Negru vodA I Corvini
(de la emblema corbul) nu wdstA niel o legAttut. Daca admitem totusi asemenea interese la
Alexandru Mircea, cum se explicA atunci faptul cA l Gavriil MovilA vorbeste despre Negra %roda

la 1620? Apoi ce interese aves Mircea Cobanul la 1549 d'id aminteste s el pe Negru vodA?

2" DRH, B, I, p. 21.

148

www.dacoromanica.ro

deci nici un document de la Negru vodg, confundat aici cu Radu I. CA

este asa ne-o dovedeste faptul cg, la 9 iunie 1590 si la 13 ianuarie 1622

dud i se intgreste balta Bistretul, dgruitg odatg eu satul Comani, tot de

Radu I se eiteazg docuraentul lui Dan I din anul 1385, renuntindu-se
la Negru vodg 264In documentul din 1590 se spune insg,c mngstirea

Tismana este mai veche decit toate mAngstirile din targ", ceea ce
indrepttea asocierea ei cu domnia lui Negru vodg, considerat primul
voievod al tgrii. Tot astfel, la 28 mai 1649, cind infreste satul Comani
aceleiasi mngstiri, Matei Basarab face referire tot la hrisoval lui Dan I,
fgrg F35, mai aminteascg de Negru vodg, desi acesta era la modg" In epoca

lui Matei Basarab 265, iar Alexandru Mircea afirmase eg vgzuse hrisovul
lui Negru vod relativ la ac,est sat.
La 22 aprilie 1647, intgrind mngstirii Tismana vama de la VIlcan,
Matei Basarab sustinea c ar fi vgzut cartea rgposatului Negru voievod
(de) eind a fost cursul anilor 6802 (1293-1294) si cartea lui Dan voievod,

fiul lui Radu voievod, din anul 6894 (1385)266. Aici Negru voievod

este contemporan cu descglecatul" (ea in documentele de la Cimpulung),

dar Radu I nu este numit Radu Negru ; Negru vodg i Radu voievod

sint aici doug personaje care trgiesc la un secol distantg. Este foarte

probabil c emitentul actului se referg la Negru vodg cel amintit la 1569

ca intemeietor al trii ; aici de acord cu data deselecatului" din cronicg
documentul lui este datat la 6802.
Se cuvine sg mai precizgm aici eiteva lucruri : vama de la Wean

nu este cuprinsg in hrisovul dat de Dan I in anul 1385 si cu atit mai

putin in hrisovul (inexistent) al lui Negru vod. (Asa cum am argtat mai
sus, Radu I nu reusise sg termine sg inzestreze mIngsirea Tismana
pe care o inzestreazg fiul sgu, astfel incit nagngstirea nu avea nici un hrisov
de danie de la Radu I, devenit Radu Negru). Declarind cg a vgzut cartea
lui Negru vodg, care nu exista, Matei Basarab ca i Alexandru Mircea
la 1576
afirma un fapt neadevgrat, pentru eg nu vgzuse un asemenea
hrisov, sau credea in existenta acestui hrisov pe baza mgrturiei egluglrilor el ar fi avut un document de la Negru vodg 267.
Urmasul lui Matei Basarab, Constantin Serban, referindu-se la balta
Bistretul, declara, la 13 aprilie 1656, cg, vgzuse hrisovul lui Dan voievod,
fiul lui Radu Negru", din leat 6894 (1385) 268 Voievodul Dan I intgrise,
intr-adevIr, balta mAngstirii la acea datg. Emitentul documentului 1-a
fgeut s disparg pe Negru vodg i 1-a transformat pe Radu I, tatgl lui
Dan, in Radu Negru, desi in documentul din 1647 Radu nu era Nepal,
iar in hrisovul din 1385 invocat la 1656 Dan Ii spune tatglui sIu
binecinstitorul voievod Radul" ; epitetul Negru a fost adtiugat deci la
numele .Radu in 1656. Emitentul acestui act nu a tinut seama de faptul cg
Dan I de la 1385 nu putea fi fiul descglecgtorului" de la 1290, nurait in
cronica tgrii tot Radu Negrul ; el a dat crezare traditiei cgluggresti de
la Tismana nagnAstire consideratg a fi contemporang cu intemeierea
D IR, B, veac XVI. V, p. 453, veac XVII, IV, p. 81. V. si analiza acestor documente
la V. DrAghiceanu, op. cit., p. 20-21.
2" Al. Stefulescu, Mantistirea Tismana, Bucurestl, 1909, p. 322.
26. Arh. St. Buc., M-rea Tismana, XCII/13.

Cf. si V. DrAghiceanu, BCMI, 1917-1923, p. 20, care aratA cif pentru rec,onfirmarea
vechilor proprietAll nu se cereau hrisoavele mAnAstirilor, domnul dind crezare spuselor cAlugArilor.

Arh. St Buc., Peceti, nr. 89

149

www.dacoromanica.ro

tgrii clupg care ctitorul acesteia, Radu I, nu putea fi altul decit primul
domn al trii.
Evocind hrisovul lui Matei Basarab pentru satul Comani, erban
Cantacuzino intrete satul mnstirii, la 8 mai 1681, sustinind cg a vAzut
i el hrisovul Radului Negru voevod y leat 6800 (1292)", amintind

inaintea sa, atit Alexandru Mircea (de care am vorbit mai sus), eh si
Matei Basarab au Vazut i ei hrisovul lui Radu Negru (aceasta, dupg
mrturia celor doi din hrisoavele mentionate 269).
Interesant de subliniat c Negru vodei, din hrisoavele din 1576
1647, menlionate mai sus, devine acum Radu Negru; acesta este 'inset un
alt personaj cleat Radu Negru, tatl lui Dan I, amintit in hrisovul din
1656. in traditia de la Tismana existau deci doi Radu Negru : unul contemporan cu intemeierea i acesta este Negru vocl de la 1569, cAruia, i
se substituie un alt Radu Negru, fabricat la 1656, care este tatl lui Dan I
i ctitorul
Textul ultimului document, din 1681, s-a repetat i mai tirziu, la
4 tulle 1742, chid marele ban Antonache Caliarh confirrag satul Comani
rugnastirii Tismana, care Il avea danie de la rposatul btrinul Radu
Negru voievod de la leat 6800" (1292)270. Aici ins nu se mai spune c hri-

sovul respectiv ar fi fost vzut .1 citit.

Rezumind datele documentelor de mai sus, am avea urnatoarea
situatie
1569 i 1576, Negru voci conteraporan cu intemeierea ;
1647, Negru vodg, 1293-1294 (datare dup desclecat") ;

1656, Dan I, fiul lui Radu Negru (=Radu I) ;

1681, Radu Negru, 1292 (substituit lui Negru vodg).

Retinem deci cci n documentele mdndstirii Tismana de la mijlocul

secolului al XVII-lea Radu Negru (adicet Radu I, ctitorul
)
a tinlocuit pe Negru yodel menlionat tn hrisoavele mai vech,i, tinceptind de la
1569271. Dealtfel, tot aici, in mediul cluggresc, s-a compus dup vechi
traditii Viala lui Nicodim (de care a fost vorba in capitolul precedent)272,
In care RaduI, fratele i succesorulluiVladislav, este numit Radu Negru.
Aceemi traditie, dealtfel, este prezent i in pomelnicul mnstirii
din anul 1798: Vladislav voevod. Ac,esta au acut mnstirea de la Vodita,
fiind frate mai mare lui Radu vv Negru i. mai intli domn Ungrovlahiei,

adec acestor cinci judete ale Basarabii i tot .Ardealului, fiind domnia
atunci la Fgggra. Radu Negru voevod. Acksta au inceput din temelie
mnstirea Tismana i au inzestrat-o cu moii, dar n-au apucat s o ispr-

veasc"273, Radu I, ctitoral Tismanei, a devenit astfel Radu Negru

eselectorul".

Trecind acum la traditia de la Cimpulung s vedem ce spun docu-

m.entele.

La 13 noiembrie 1618, evocind un document din 1351-1352, Gavriil

*Movilg intrete mngstirii Cimpulu.ng stpInirea asupra satului Bdeti,
269 Al. $tefulescu, op. cit., p. 37 .
272 Ibldem, p. 422.
271 Cf. si G. D. Florescu si D. Fiesta, Negru vodd personaj islorle real (Magazin istoric",

1970, nr. 8, p. 38-39).

La sfirOtul secolului al XVII-lea cele douA personaje se confundan, dupA cum rezult
din textul citat mai sus al stolnicului C. Cantacuzino care-I spune descAlecAtorului" atit Negra
eft l Radu Negra (v. mal sus p. 102-103).

272 v. mal sus p. 104-105.

279 Al. $tefulescu, op. ell., p. 150.

150

www.dacoromanica.ro

dat i. miluit de fposatul Io Neculai Alixandru voevod, feciorul bgtrinului Io Basarab voevod, nepotul rposatului Negru Radul voevod, carele
iaste pristvit i ingropat trupul lui intru aciast sfintg, biseric6"274.

acest document, pstrat in copie, Negru vodg, (numit Radu Negru ea

In cronic) este tatl lui Basarab i bunicul lui. Nicolae .Alexandru, adicg,
Tihomir.

Este insg, foarte probabil asa cum au observat unii autori

In titlul original lipsea partea cu Radu Negru, adauptg, de traducgtor
mai tirziu276.

La 12 aprilie 1636 Matei Basarab confirmg, or4enilor din Cimpulung vechea lor scutire de dgiri i. vam, ea si dreptul de a se conduce
singuri, MIA amestecul organelor domnesti, sustinind cg, a vzut multe
hrisoave btrine i vechi, Acute tot pentru asezmintul orasului :
hrisovul stramoplui domniei mele... lo Radul Negru voevod, leat 6800
(1292) i hrisovul lui Mihail voevod, leat 6900 (1392)276. Donanul arat
mai departe el a prevazut sentirle ormului i in piatra(=inseriptia, n.a.)
care o am pus domnia mea deasupra porVi bisericii".
Dupg, opinia lui N. Iorga, cele doug, hrisoave eran unul de la un

Radu foarte deprtat" i cellalt de la Mihai, fiul lui Mircea (1418-1420).

Neputindu-se citi zecile i unittile in ambele cazuri, cifrele au fost rotunjite : 6800, in loe de 6890 i ceva si 6900, in loe de 6920 si ceva. Fiind
vorba de un Radu, foarte deprtat, s-a zis, in legatur cu legenda, Radu
Negru i astfel se creA acest nume fals". Dupg, opinia marelui istoric, in
acest document s-a form.at legtura intre Negru i Radu, leggiturg,
intrit i. de faptul c in biserieg, se afla portretul lui Radu cu fiul su
Dan277.

La 30 octornbrie 1654 se intrete m'nstirii Cimpulung satul Groani pe care-1 avea de la ctitorul ei, Nicolae Alexandru, de la leat 6873
(1364-1365) de cind au fost bisericg domneaseg, i popi de aims".

Jurtorii mnstirii au jurat c Ii amintesc pe Groani tot vecini la

piatr de la zidirea bisericii lui Negru vod5"278. Aici Negru vodg, = Nicolae

Alexandru, ctitorul bisericii, dar nu se vorbete de desclecat".

La 22 octombrie 1655, domnul Constantin erban arat c mngstirea Cimpulung a fost biserie de mir fcutg, den deseglecata ri RumneFyti de rposatul NegTu vod"272. Afirmatia corespunde cronicii care
atribuie ctitoria din Cimpulung deseglecatorului" trii ; aici ins ctito-

278 DRH, B, I, p. 11. V. si P. Chihaia, Hrisovul din 13 noiembrie 1618 pentru biserica
dornneascd din Ompulung-Muscel (Glasul bisezicii", 1964, nr. 3-4, p. 294-336); D. Chichi),
op. cit.,

II, p.

101.

Relulnd textul acestul document la 20 aprille 1714, cancelarla lu *tefan Cantacuzino

l-a modificat In felul urmAtor: rAposatul Nicolae Alexandru voevod, feciorul rAposatulti Basarab voevod, nepotul Negrului Radu vodA, ce le stilt trupurile lor fogropate la aceastA
mAnAstire" (D. BAjan, Documente de la Arhivele Statului, Cimpulung, <fa>, p. 36). Afirmatia
din acest document, dupA care primil dot domn al Ora au fost fngropati in mAnAstirea Cfmpulung, nu a putut fi confirmatA de siipAturile efectuate aid de V. DrAghiceanu.
CA este asa ne-o dovedeste faptul cif textul sApat In piatra de pe mormIntul lui Nicolae
Alexandru de la Cfmpulung nu spune decit cA acesta era fiul marelui Basarab", f ArA sA amin-

teasc5 de Radu Negru (N. Iorga, Inscrlpfil din bisericile Romniei, I, p. 132).
276 ,,Magazin istoric pentru Dacia", V, p. 338.
277 N. Iorga, Clieva note despre cronicile i tradifia noastrd istoricd, Bucuresti, 1911. V.
si P. Chihaia, De la Negru vodd" la Neagoe Basarab, p. 28, care sustine ca data primului
document va fi fost 6860 (1352), mentionatA I in hrisovul din 1618 amintit mal sus.
278 Arh. St. Buc. M-rea Cimpulung, XIX/3.
Ibidem, LXII/27. V. I D. BAjan, op. cit. p. 17-26.
151

www.dacoromanica.ro

rul nu este identificat ca personaj istoric (amintim a la 1656 cancelaria

aceluiasi donan admitea i existenta lui Radu Negru).
La 20 mai 1656, Gherghina judetul i bAtrinii orAseni din Cimpulung

aratSc egumenul mnIstirii din oras impresurase locul ce 8.4 chiam6

Cloaster", pe care biserica catolicI ti avea de la rAposata doamna Marghita, care au fost catolic4, a r4posatului Negrului vodA", iar aceast

bisericl ce sl chianag Master fostu-o-au flout doamna Marghita, doamna

Negrului voievod i acea doamn4 fost-au catolia" ; locul era al catolicilor
din desalicata orasu1ui"280. Subliniem faptul c in acest document
ca si in cronia descAlecata" (intemeierea) orasului a avut loe in ace-

timp cu desclecatul" tgrii, iar Neg,ru vod4 este desaleatorul".

Este interesant de subliniat faptul a; la Cimpulung existan in aceastei

vreme cloud personaje legendare : Negru vodd al legendei populare, despre
care stiau nc b4trinii orasului Cimpulung i despre care a aflat si Paul
de Alep cind a vizitat orasul281, si Radu Negru, personaj ereat artificial in
pisania mandstirii Cimpulung pi in documentele date orarclui prinlipirea"
lui Negru la numele lui Radu I, cel despre care se credea a a dat cel mai
vechi privilegiu oraptlui.
Recapiturind stirile din documentele citate, constatAm c5. mentiunile
documentare despre legendarul Negru vodd corespund in timp epocii in care
se utiliza noliunea de intemeiere a tdrii, ceea ce aratd cd cele cloud tradigi
despre intemeiere i intemeietor sint contemporane i legate una de alta.
Ele trebuie 84 fi fost destul de vechi de indat6 ce slut consemnate de docu-

mente ina din secolul al XV1-1ea282

Cit prive?te pe Radu Negru, acesta nu e amintit decit incepind din
vremea domniei lui Matei Basarab,adia din a,ceeafi epocii in care s-acreat
noliunea de desalecat", eind Radu Negru a devenit descaleclitorul",

inlocuincl pe legendarul intemeietor Negru vodd cu care un timp a coexistat

(asa cum s-a intimplat la Cimpulung).

Este vorba deci in mod clar de cloud tradigi : una mai veche despre

intemeierea !aril de cdtre Negru vodd, larg rdspinditd in Tara Romeineasca

28 Acad. R. S. RomAnia, CIX/63 si Al. Lapedatu, Marghtta doamna lut Negru vodd
(Convorbiri literare", 1902, p. 1 114). V. si Doud documente care amintesc de Negru vodd
(Arhiva", 13, 1902, nr. 3-4, p. 179-181) si V. DrAghiceanu, BCMI, 1917-1923, p. 22-23.
Cu privire la aceastA enigmatIcA Marghita

asupra cArela nu e cazul sA InsistAm

amin-

tim opinia lul Al. Lapedatu dupA care ar putea fi vorba de o contaminare cu figura legendarA
a Margaretei, mama lui Petru Musat, despre care vorbeste Bandini. Intrucft Vladislav-Vlalcu
numeste pe Ladislau de Doboca, care era nepotul lui Mlkd banul (1275-1276), rudA de acelasi
singe (DRH, B, I, p. 16), s-a presupus cA Marghlta ar putea fi Rica lui Mik6d. V. si P. Chihala, op. cit., p. 129-133 (cap. Solitle lut Negru Dodd").
281 V. mai sus p. 101-102.
Aceeast legendA se pAstra incA la 1779, cind egumenul catollc de la cloasterul din Cimpulung I-a relatat lui F. I. Sulzer cA Negru vodA a zidit mAnAstirea din oras iar sotia sa, care era
catolicA, numitA Margareta, a clAdit o mAnAstire catolicA. DupA opinia respectivului egumen,
catolicil din Cimpulung ar fi avut I privilegli de la Negru vodA, pe care le-au pierdut in
timpul ciumei ce a bintult in Chnpulung dupA ultimul rAzbol austro-turc din 1736-1739 (Geschichte des transalpintschen Dactens, III, 1782, p. 632; cf. Ath. Marienescu, Negru odd e epoca
lilt, p. 14-16). La Ctmpulung tradifia populard a tut Negru yodel a fost mal puternicd dect de
ell aceea a lut Radu Negru, creatli in secolul al XV II-lea.
Afirmatia egumenului catollc de la Cimpulung despre plerderea actelor vechl pare a fi
confirmatA de o Insemnare contemporanA, dupA care, la 1737, ostile turcesti au scos pe nem#
austrieci) dintr-acest oras (= Clmpulung) ;A au dat foc atit mAnAstirli cit i orasului de au
ars cu mare groazA" (BOB, 82, 1964, nr. 3-4, p. 314).
282In aceeasi vreme este amintitA si cetatea lui Negru vodA de pe Dimbovita (P. Chihala,

op. cit., p. 9).

152

www.dacoromanica.ro

legalizatii de domnie la 1569, pi o alta mai uoud, ereatli in vremea lui Matei
Basarab, despre descellecat" pi Radu Negru desceilecalorul".
Trecind la izvoarele narative analizate pe larg in capitolul precedent vom remarca si aici c autorii lor emit opinii diferite despre identificarea lui Negru vod. Astfel, dup Luccari
care aminteste de Negro
voda" la 1605
aeesta ar fi Nicolae Alexandru, tatl lui Vladislav Vlaicu

(dup opinia lui D. Onciul, este posibil ea Luccari s fi pus gresit tat

In loe de frate al lui Vlaicu si referirea sa s priveasa in acest fel datorit confuziei pe Radu 1)283.
Dup'4 cronicarul sas I. Filstich, Radu Negru ar fi fost succesorul lui
Basarab, considerat primul donan sub numele de Banovet Basarab (aceasta
printr-o alt interpretare dat tiri despre banovetii Basarabi din cronica
t1ii)284. i In ac,est caz, Negru vod este tot Nicolae Alexandru, fiul lui
Basarab, desi Filstich nu stabilete nici o leg'tur de rudenie intre cei coi.

Dup opinia mitropolitului Neofit Cretanul, care a vizitat Curtea

de Arges la 1746, Radu. Negru -ma, este primal doran crestin din Tara
Romnease ; de asemenea, eea dintii biseric cresting, ce s-a zidit in
Tara Romneasca. este aceasta in care se afl sfintele naoaste ale mucenicii

Filofteia" El a vzut la Curtea de Arge si celebrul gisant reprezentind

pe Radu I, despre care spune : este aici si o piatr mare ce este asezat
cum intram in biserica la dreapta, pe care este sculptat chipul lui Radu
Negru vod" La data cind Ii seria notele de cAlAtorie, Neofit afirma c.1.
din. -vremea dud tria Bada Negru vod pin azi <1746> se spune c' ar fi
pin la 550 de ani", ceca ce ar da anul 1196, apropiat de acela al pisaniei
de la Cimpulung288

In Istoria
1?om6nepti, tiprit de fratii Tunusli, se face
prima oar deosebirea dintre Rada Negra vod de la 1215 si Radu I,
despre care se spune cA a fost tatl lui Mircea si fratele lui Vladislav286.
In V iala lui Nicodim analizat pe larg in capitolul precedent

Radu I, etitorul mnstirii Tismana, este numit Radu Neg,ru

Autora! Cronologiei tabelare sustinea c.5, Dan von., fiul lui Radu vod
Negra, cel care dduse mnstirii Tismana hrisovul din 1385, nu este fiul

celui dintii Bada vod Negru, ci strnepot, deci dintr-acelasi neam al

Negrului vod1"287. Atol deci Negra vod de la 1290 apare diferit de Radu

Negra, dar din acelasi neam (familie).

In secolul al XVIII-lea traditia despre Negru vod era atit de puternia incit unii boieri au incercat s o folosease in interesul lor, creindu-si
genealogii fanteziste in care stabileau legsturi cu familia legendarului
desclecAtor. Astfel, in gertealogia familiei VAcArescu din Tara Romnease

se spune : 1245 Neagoe Verescu, fiul lui Dan Verescul, voevod al

FgArasului, nepot de sor a lui Radul vod Negru, venit-au cu iel
doamna lui Anna la Cimpulung in acesti ani"288
883 D. Onclui, op. cit., I, p. 382.

/34 V. mal sus p. 103.

885 Biserica ortodoxii romana", 1876. p. 177.

288 V. mal sus p.

106.

267 V. mal sus p. 106.

888 N. Iorga, Studit V documente, III, p. 76. Despre relatia creata de stolnicul C. Cantacuzino intre Negru vodA 1 boierii din MArgineni v. mal sus p. 102-103.

153

www.dacoromanica.ro

In inseripria genealogic a familiei Monea din VeneriaFagrn

gravat in 1728, se amintelte un Gregorius Venetus Thesaurarius voivodae Nigro" in anal 1185289.
La mijlocul secolului al XIX-lea nimeni nu mai punea la indoial

existenra lui Radu Negru. Vorbind despre Curtea de Argq, Stanislas

Bellanger afirma e vzuse aici statuia de piatr a lui Radu Negru, considerat primul domn al Valahiei29. In aceast vreme Radu Negru inlocuise

pe vechiul Negru vod.

Identificarea misteriosului Negru vod a constituit obiectul a numeroase cercetri, in care imaginaria a avut adesea un rol important : pentru
unii autori Negru vod era un anumit voievod, in timp ce alrii considerau
e/ e un nume simbolic dat inceptorilor statului feudal al T'Ara Rom(ine.,ti.
Problema nu a fost solurionat ping acum in mod satisfctor, opiniile
istoricilor fiind destul de diferite291.
Au fost unii autori care au afirmat c1 Negru vod nu face parte (Entre
Basarabi. Astfel, C. Koglniceanu susrinea c Negru vod ar fi venit din
Fgra pe la sfirital secolului al XII-lea i c ar fi ridicat poate o biseria

de lemn la Cimpulung, In timp ce Basarabii ar fi alt neam, urma0i lui

Litovoi292, opinie aasemntoare cu a lui D. Onciul, care s-a pronunrat
impotriva basarabismului" lui Negru vod, care nu are legtur cu dinastia Basarabilor : mitul lui Negru vodA poate fi privit nuraai ca personificare mita, a originilor statului la negrii-romni, nu ins i ca personificare

a dinastiei Basarabilor" 293

Mergind mai departe i considerind c. Asnetii stau la originile statului din stinga Oltului, D. Onciul l-a identificat pe Negru vodl eu acetia
Iat ce spun.ea marele istoric : domn romn, Negru vod al tradiriei no astre, eruia se inchin Basarabii din Oltenia, reprezint
ca personificare
a originilor statului la romnii negrii din Vlahia Neagr, in partea de rs 289 P. Chlhaa, Inscriptia genealogicd a Mi lonas Monea din Venelia de Jos (BNII, 1970

nr. 2, p. 65-66). Inscripta a fost cunoscutA de numerosi a1i cercetAtori I istorici care
au folosit-o In scrierile lor pentru datarea epocii lu Negru vodA (S. Mcu - Clain, I. Puscarki etc.).

n St. Bellanger, Le keroutza, II, Pars, 1846, p. 430.

V. si I. Ch. Engel, Geschtchte der Moldau und W alachei, Halle, 1804, p. 95, unde se spune

cii statuia de platrA apartineglui Radu Negrubrimul voievod, care ar fi domnit la 1215.
291 Istoricul problemel (nu prea sistematic I complet) la P. Chihaia, Cine a fost N egru
vodd" Intemetetor de celdli ;I ctitor de biserici? ( Pagini de veche artd romdneascd, Bucureti,
1970, p. 99-106) si dem, De la Negra t'oda" la Neagoe Basarab, p. 9-17.
C. KogAlniceanu, Negru vodd (Convorbri literare", 58, 1926, p. 456-462). V. si
Ath. Marienescu, Dinastia lui Radu Negru vodd In Ungrovlahia (Valahia Mare) t dinastia Basarabilor In Oltenia (Valahia Micd) $i Valahia Mare, Bucurest, 1911 (extras din AARMSI, s. II,

t. 33, 1910-1911, p. 787-797).

293 D. Onciul, Scrieri istortce, I, p. 387, 673. V. si p. 614, unde se aratA cA Vlahia NeagrA

a fost intemeiatd de Negru vod, In timp ce Oltenia era a Basarablor.

Amintm alci l opinla lu Stanislav Krzyanowski, Poczatki Woloszczgzny [Originile

Valahlei]. Cracovia, 1889, dupA care Radu Negru ar putea fi Litovol. V. recenzia lui I. Bogdan in
Convorbiri Merare", 24, 1890, p. 551-555 si prezentarea lui B. P. Hasdeu, op. cit., p. 683 684.

Alti storicl ca Gr. Tocilescu au sustinut cA Negru vodA ar putea fi BArbat, fratele

lui Ltovol (Epoca", 3 decembrie 1896), in timp ce A. T. Laurian afirma cA Negru vodA ar fi
acelas personaj cu Ugrinus de la 1290, pe care I. Puscariu U considera urmasul lui Negru vodA.
In Manual de istoria romdnilor, Bucuresti, 1899, p. 89-91, Gr. Tocilescu il identificA pe Radu
Negru cu Tugomir.

154

www.dacoromanica.ro

rit de Olt, inainte de intemeierea domniei Basarabilor olteni in aceasta

parte domnia Asnestilor in Tara Romneasca"294.
Dei recunoastea c Negru are semnificatia de supus, D. Onciul 1-a
legat totusi de dominatia Asanestilor, savirsind cura spunea malitios
B.P. Hasdeu o poticneal nenorocita"298. Opinia lui Onciul a fost combatut si de G. Bratianu, care remarca faptul c5, din compararea c,elor dou5

pasaje rezulta ca concluzia se afl intr-o vadit contrazicere cu premizele"290. Constructia lui Onciul cade deoarece Basarabii nu au stpinit
O] tenia inainte de intemeiere, iar Negru voda nu a venit de la sudul Dunarii
ci personifica dup cum spune insusi D. Onciul pe negrii romni",

nu pe Asanesti.
Tinind seama c, luptele cu tatarii au durat mai multa vreme, unii
istoi iei considera c numele de Negru se cuvine in egala mama voievozilor
care au purtat aceastalupt, adica lui Basarab i lui Nicolae Alexandru
(J.C. Filitti)297 sau lui Tugomir, Basarab i Nicolae Alexandru (Oct. Popa)298.

intrucit la data presupus5, a descalecatului (1290) voievod era Tihomir,

Oct. Popa sustinea identificarea lui Radu Negru descalecaorul in persoana lui Tihomir i a lui Negru vod in persoana lui Basarab"299. Identi-

ficarea primului Oct. Popa a imprumutat-o de la A.D. Xenopolm

D. Onciul, care citeaza documentul din 1618 dat manastirii Cimpulung, unde

Nicolae Alexandru este considerat fiul lui Basarab i nepotul lui Negru
Radu voievodm.
La rindul sau, B.P. Hasden admitea o mreata triada" de Negri :
Basarab (numit gresit Alexandra), Yladislav i Radu, floarea Basarabilor, dintre care Radu formeaza apogeul..., intemeietorul cel final al statului Tara Romnesti"auz.

tntrucit traditia

documentele atribuie numele de Negru mai

multor voievozi de la inceputurile statului feudal, unii istorici au sustinut

c5, Negra vodit are valo are de simbol.
294 D. Onciul, op. cit., I, p. 609, 618.
295 B. P. Hasdeu, Negro vorld, p. 679.
296 G. Bratianu, Traditia istoricd, p. 107. V. s observatiile lui A. Sacerdoteanu, editorul
operelor lu D. Onciul, care declara ca e greu de admIs intruchiparea miticii a lui Negru vodii
cu stapinirea Asanestllor (D. Onciul, Scrieri istorice, II, p. 387 si 400).
297 Despre Negru vocid, p. 19-20, 34, 36, 38, I. C. Filitti afirma ca, tinind seama de

porecla glorioasa de Negru voda in care traditia populara a contopit pe acesti dol domni, se
intelege si de ce traditia olteana spune ca Oltenia s-a inchinat lui Negru voda".
299 Fdgdrasul sub domnii romidni, Fagaras, 1934; idem, Radu Negru si Negra vodd (Bla-

jul", II, 1935, nr. 4, p. 210).

299 Ibidem, p. 210 212. Autorul amintit sustine fara nici un teme! eA, In timp ce Tihomir

domnea in Tara Romaneasca, Basarab era domn al Fagarasului, de unde a fost chemat de
Tihomir ca sA-1 asocieze la domnie".
300 In Intemeierea fdrilor romdne, p. 28, Tugomir Basarab este fiul lui Radu Negra

tatal lui Basarab; In Istorta romdnilor, III, p. 14-15, se sustne cA Tugomr Basarab este supranumit 1 Negru voda Basarab; la p. 19 se admite insa identitatea Basarab Negru von.
291 D. Onciul, &Heil istorice, I, p. 482 si II, p. 103. D. Onciul sustInea ca probabll
faptul ca Tugomir ar fi ocupat Cimpulungul In tImpul interregnului din Ungaria, ceea ce ar
fi facut ca amintirea lui sA se pastreze In traditia eimpulungeana sub numele de descalecatorul
Negru voievod, tata.! batrinului Basarab voievod".
392 B. P. Hasdeu, op. cit., p. 691. Mal amintim I opinia lui Stoica Nicolaescu care sustatill, care a dornnit !titre
tinea existenta a doi Radu care au purtat porecla Negru
1212-1241, i fiul, Rada Negru al cronicii, care ar fi donna peste o jumatate de seco!, 1290Bucuresti, 1924, p. 14).
1315! (De la intemeierea Tdrii Romdnesti

155

www.dacoromanica.ro

Astfel, dupg D. Onciul, Negro vodg este personificarea poetic&

a originilor, reprezentind nu pe un singur fondator al diferitelor fundatii,
ci pe diferiti fondatori cu nume necunoscute traditiei si numiti toti deopotrivg Negru vodg" 303 Dup opinia aceluiasi, Negru vod, este un nume

poetic, nu un nume de personaj real. Precum vedem, opiniile marelui

istoric cu privire la Negru vodg sint destul de diferite.

0 opinie asemgngtoare a sustinut P. Constantinescu-Iasi, dupg

care Negru vodg descglecgtorul Munteniei nu este de eh o personificare

legendarg a unor personagii existente sub alte numiri", astfel incit sub
numele Negru vodg se pstreazg amintirea mai multor personaje din
secolele XIIIXIV 304.
Mai tirziu insg D. Onciul si-a schimbat opinia ; dupg descoperirea
grafitului de la biserica domnea,se, din Curtea de .Arges despre moartea,
ffmarelui Basarab", a sustinut Ca acesta este Negru vodg al traditiei,
fondatorul statului si al dinastiei" 305
Mai amintim, in sfirsit, cg, dupg opinia lui N. Iorga si I. Nistor,
Negru vodl ar fi Neagoe Basarab. Primul a afirmat in mod foarte ciudat

cg Basarabg nu trebuie confundat cu personalitatea legendarg, adinc

inrgdgcinatg in constiinta poporului, care e Negru vodg, pretins interneietor venit din Rigras ... Cit despre Negru, e vorba de Neagoe Basarabl,

care, fiind mare ctitor, a sfirsit prin a fi considerat de popor ca acela

care ar fi ridicat toate vechile zidiri" 306. Ctitor prin excelentg, ziditorului

ffminunii" de la Arges, i se atribuie tot ce era vechi si mret, ca si, in

Moldova, lui stefan cel Mare. Astfel a trecut pe seama lui si cetatea argepang' a lui Negru vodg". Dupg opinia (eronatg) a lui N. Iorga, este vorba
de o confuzie intre Neagu si Negru 307 (asemgnarea de nume este doar
aparentg.)
Cei mai mulli istorici au identificat sub numele de Negru yodel' pe
Basarab Intemeietorul, primul domn cunoscut al tgrii, luptgtor impotriva
tgtarilor si sotul probabil al Marghitei de care vorbesc legendele populare.

Alex. Lapedatu are meritul de a fi dovedit cg Negru vodg al

traditiei populare, luptgtor impotriva ttarilor, ctitor al bisericii domnesti

din Cimpulung, sot al Margaretei... si, mai presus de toate, intemeietor
al TArii Romnesti, nu poate fi identificat decit cu Basarab vod6"308.

Opinia sa a fost apoi acceptat de numerosi istorici. Astfel, I. Lupas

sustinea : cercetgrile recente il identificg pe Negra vod cu Basarab
D. Onciul, op. cit., I, p. 608.
3" P. Constantinescu-Iasi, Cu privire la Negru vocid (Arhiva", 29, 1922, nr. 3, p. 432

435) ; idem, Negru vodd de o parte g de alta a Carpaftlor (Magazin istoric", 1971, nr. 1, P. 31-32).
35 D. Onciul, op. cit., II, p. 329.

3" N. Iorga, Histoire des Roumains et de la romanit orientale, III, p. 188.

37 N. Iorga, Clteva note despre cronicile si tradifia noastrd istoricd, Bucuresti, 1911
(extras din AARMSI, s. II, t. 33, 1910-1911, p. 129-146). V. si I. Nistor, Neagoe Basarab
(Calendarul Glasul Bucovinei", 1922, p. 20-29). Opinie impArtAsitA si de N. Iorga, RI,
1922, p. 76.
Dintre deile mal cludate amintm pe aceea a lu P. Chihaia dupA care Negru vodA nu
ar fi fost altul decit Iancu de Hunedoaral (Cine a fost Negru vodd" lntemeietor de celdfl #
ctitor de biserict? In Pagint de veche arid romdnectscd, Bucuresti, 1970, p. 97-167). Prin aceastA
,.contatare", autorul spera cA o disputA devenitA secularA se va incheia" I

3" Al. Lapedatu, Cum s-a alcdtuit tradifia nalionald despre originile Tetra Romdnefti
(AIINC, II, 1923, p. 292). In recenzia fAcutA lucrArii, N. Iorga recunostea CA Al. Lapedatu

a dcouvert sous le Negru de la tradition populaire, qui se rappelait le grand constructeur, Basarab, le guerrier" (RHSEE, 1924, p. 93).
156

www.dacoromanica.ro

cel Mare, al cgrui nume personal deveni patronimic si se transmise urmasi1or"309. Aceeasi identificare au sustinut-o i alti istorici 310.
Dupg opinia lui t. tefg,nescu, faptele pe care traditia, i le atribuie
lui Negru vodg, : intemeietor de targ, luptgtor impotriva tgtarilor, ctitor
al primelor asez'minte religioase fac ca identificarea lui cea mai sigurg
sg fie cu Basarab I" 231.
Fcind o analizg, atentg' a documentelor cunoscute, G. D. Florescu
si D. Plesia au conchis cg, Negru vodg a fost un personaj real, dar cg, numele
a fost atribuit mai multor voievozi, inclusiv lui Basarab intemeietorul 312V

Tinind seama de explicatia dat de D. Onciul si G. Brgtianu, in

cazul in care acceptgim cg Negru simbolizeazg, pozitia de popor sau dinastie supusg, ne intrebgm cum se poate impgca aceastg acceptiune cu acea

numelui Basarab de tatg care supune", care doming', adicg exact

inversul lui Negru 313. Dacg admitem c'g Basarab a fost legendarul
Negru vodg, intemeietorul statului, ni se pare mai logicg explicatia
datg de at. tefnescu si de alti istorici cg s-a numit Negra deoarece
invins pe tgtarii negri care locuiau fosta Cumanie Neagrg ; in felul acesta
a devenit i Basarab, iar cele doug, notiuni se impacg foarte bine si se
completeazg : Basarab, cel care a supus pe negrii tgtari, a devenit Negru
vodg. intrucit ping, acum nimeni nu a incercat sg explice impreund, nu
separat, cele doug numiri, ni se pare eg aceasta poate fi calea de urmat
In intelegerea mai dep/ing a lucrurilor.
NEGRU VODA ALT PERSONAJ mar RADU NEGRU

Dupg cum a rezultat din paginile precedente si asa cum a observat

D. Onciul, Negru vodd Radu Negru stint cloud personaje diferite : Negru

vodg, intemeietorul statului romn din stinga Oltului,... nu poate fi

persoang' identicg cu Radul Basarab, mostenitorul tronului bsa'xIbesc
al Trii Romnesti unite. Numiti ca fondatori i unul i altul, insg, in diferite locuri si din diferite timpuri, traditiile lor au fost confundate i atribuite unui singur personaj, numit cu ambele nume Radu 1 Negru" 3".

B. P. Hasdeu sustinea c intrucit toti Basarabii au fost negri, ca

personalitate concret n-a existat in istoria noastr nici un alt Radu
Negra afarg numa,i de fiul lui Nicolae Alexandru Basarabg, tatgl lui Mircea
cel Mare, vestit mad ales prin fundarea de mIngstiri" 315.
333 I. Lupas, Istoria rorridnilor, ed. IV-a, p. 67 si 72.
al G. BrAtianu, Tradilla storied despre tntemeierea statelor romdnesti, p. 88; C. KogAlniceanu, Cereetlirt critice cu pri vire la istoria romtinitor. Basarab I, zis Negru cod& tntemeletorul Tdrit Romdnesti, Bucuresti, 1908. Intr-o altA lucrare a sa, Tradifia storied a desedlecatului Teat( Romdnesti in lwnina noilor cercetdri. Bucuresti, 1945, G. BrAtianu considerA posibilA existente unui Negru vodA in ultimii ani ai secoltilui al XIII-lea. O opinie asemiinAtoare
a exprimat si M. MAnescu, dupA care Negru vodA ar fi strAin de dinastia Basarabilor.
31.1 St. StefAnescu, Negru vodd tntemeietorul" Tdrit Romdnestt (Magazin istoric", 1967,
'Ir. 6, p. 2). V. o C.C. Giurescu, Amintirea tut Negra Dodd in Tara Rondineased (Arges", 1969,
nr. 6, p. 5).
312 G. D. Florescu si D. Fiesta, Negru yodel
personaj istorie real (Magazin istotic",

1970, nr. 8, p. 42). La p. 41 se admite ipoteza cA Radu Negru ar fi putut fi domn inainte
de Basarab. V. si P. Chihaia, Legende littralre et histoire: Negru soda, p. 27, care conchide
Negru vodA, hros lgendaire, fondateur du pays et premier bitisseur d'eglises, a fait cristaliser autour de son nom des traits si vraisemblables qu'il a falu tout un sicle de recherches
minutieuses pour lui eniever Parmure tenace de realit dont l'avait revau la fantaisie populaire".
313 V. mal jos p. 163.
314 D. Onciul, Scrieri istorice, I, p. 379, 382.
333 B. P. Hasdeu, Negru Dodd, p. 664.

157

www.dacoromanica.ro

Primul care a aratat cum s-au contopit" cele dona personaje,

Negru voda al traditiei i Radu I al istoriei, a fost D. Onciul. Olt despre

Radul Negru, devenit fondator al statului (datorita parasirii Amlasului
sa mai incap ndoial ca personajul
Fagarasului n.a.), nu poate
istoric al mitului este Radul Basarab, domnul TArii Romnesti care dupa
1372 praseste feudurile unguresti Fgra i Analas, desfcindu-se de
suzeranitatea regelui Ungariei ; Radul Basarab, fondatorul Tismanei,
Coziei si Cotmenei i probabil ctitor Inca si al altor manastiri i biserici,
glorificat de calugari mai mult decit vreunul din predecesorii si i numit
In traditia de la Tismana chiar ca fondator al statului. Dat hind de o parte
.Radu vodifi al calugrilor, de alt parte Negru vodei al traditiei populare

ca fondator, cronicarii an impreunat pe amindoi in personajul astfel

plasmuit al lui Radul Negru, personaj care, in intelesul cronicilor, n-a avut

fiint" 316.
Asupra datei dud a avut loc aceasta contopire" dintre Radu voda
al istoriei i Negru voda al traditiei, D. Onciul se opreste la a doua junaltate a secolului al XVI-lea cind Alexandru Mimeo, confirma manastirii
Tismana donatiile lui Negru vod, adicA ale ctitorului ei Radu I 317 (la

aceasta dat insa cele doul nume nu eran Inca asociate, era doar o confuzie
de persoane) 318.

Concluziile lui D. Onciul au fost dezvoltate i amplificate cu noi

argumente de Alex. Lapedatu care a aratat cg, substituirea lui Radu Negru

Voda, care a fost Basarab, s-a indeplinit exclusiv pe cale literara, fara
nici un amestec al poporului. . la Cimpulung i abia in sec. al XVII-lea,
In epoca lui Matei Basarab"319. El arata c traditia popular cunoaste

numai pe Negru Vod aruia Ii atribuie o serie de ctitorii (cetati

mnastiri).
Considerind ccl primul voievod 8-a chemat Negru (apa cum este menlionat in toate documentele de pind in vremea lui Matei Basarab )
seama c primul domn cunoseut cu numele (indeosebi din documentele
pomelnicul Tismanei ) 320 8-a numit Radu, 8-a socotit in mod simplu
cei cei doi gut In realit ate aceiapi persoanci, astfel incit lui Radu i s-a adugat
epitetul Negru, devenind Radu Negru.

77Radu vod a fost lupttorul neatirnrii impotriva Ungariei, acel

care a rupt, desigur cu sacrificiul feudelor de dincolo de munti, legaturile
de vasalitate pe care predecesorii sal le recunoscuser la jumatatea veacului al XIV-lea. Lui si nu altuia i se potriveste definitia tirzie a cronicii ca
dupa ce au trecut domnul dincoace, n-au mai avut stapinire peste romni
stapineasca cineva n-a fost". Era deci
In Ardeal, iar nici pe dinsul
316 D. Onciul, op. cit., I, p. 379-381, 671; v. si II , p. 115, unde se spune: pe lingA

fundatiile lui bisericesti , negresit i faptul independentii, impreunA Cu renuntarea la posesiunile de peste munti, a contribuit la formarea legendei lui Radul ca descAlecAtor".
311 Ibidem, I, p. 382: DouA secole au fost de ajuns ca Radul, teal lui Mircea, privit
acum ca fondator, sA fie confundat cu fondatorul Negru voclA al mitului".
319 V. mal sus p. 148.
319 Al. Lapedatu, op. cit., p. 305 si urm. V. si G. BrAtianu, n jurul Intemeiertt statelor
romline4t1, p. 16, care crede cA nu este vorba de o confuzie intre Basarab (= Negru vodA)
Radu I (= Radu Negru), ci de o suprapunere a acestuia din urmA peste un alt Radu Negru mal
vechi de care se leagA relatiunea descAlecatului din lam Oltului ardelean".
329 v. mai sus p. 148-149.V. si V. DrAghiceanu, Curtea domneascd din Argef. Note istorice
arheologice (BCMI, 1917-1923, p. 25), unde se aratA c in pomelnicele vechi ale mAnIstirilor
Arge l Cimpulung si al episcopiei de Rimnic primul domn este trecut BaSarab, lar Radu I
figureazA ca al patrulea voievod; in schimb, in pomelnicul mAnAstirii Tismana lui Radu i se
spune Radu Negru. De aici numele a trecut t In pomelnicul mitropoliei, unde Radu Negru

este mentionat ca primul domn al tArii.

158

www.dacoromanica.ro

usor si aproape firesc sg se stabileascg o confuzie in mintea urmasilor

intre evenimentele mai putin cunoscute de la stirsitul veacului al XIII-lea,

si faptul de mare rgsunet istoric si politic al luptei lui Radu voda, impotriva puternicului suzeran angevin". Dupg opinia aceluiasi istoric, substituirea lui Radu voda, de la Arge lui Negra vod' de la Cimpulung s-a,
flout pe cale literara," 321.
Asupra modului cum a ajuns Radu I a fi confu.ndat cu legendarul
Radu Negra amintim aci si opinia lui V. Drgghiceanu : In biserica mgngstirii Gimpulung fusese zugrgvit Negru voda, si Dan I, fiul lui Radu Negru,

dupg cum mgrturisesc stolnieul C. Cantaeuzino si mitropolitul Neofit

Cretanul /a 1747 322; din asocierea numelui lui Bada, aflat In portrete/e
ctitoricesti ale bisericii cu data de 1215, gresit cetita din inscriptia bisericii, iesi un Radu vodg Negru, la 1215, care este in contrazicere chiar cu

teoriile istorice ce se formeazg pe timpul lui Matei Basarab, care pun

pentru Negru vodl anul 1290" 222.

17Fiindeg chipul lui Negru voda, nu figura In bisericg (e vorba de
biserica de la ampulung n.a.), a fost identificat cu Bada, care a devenit
Radu Negru ; fiindcg trebuia sg fie mai vechi cleat Basarab cel mentionat
pe piatra tombalg din bisericg, s-a pus pe actul plgsmuit data aproximativg 6800 (1291-2), pe care nici un alt hrisov de la Bada Negra nu putea
s-o dezmintg" 324.

Mentiongm aci cg opinia lui N. Iorga, dupg care Radu Negra a

fost creat de cimpulungeni, la care se cintg si o ba/adg a lui :

Din oras din Cimpulung,
La poarta lui Negru vodg,
precum se vede din inscriptia din 1636 de la mgngstirea lor, cu prilejul
cererii ion de privilegii supt Mateiu Basarab", nu este interueiatg, deoarece
Negru vodg al baladei si Radu Negra din pisanie slut doug personaje

diferite. Dealtfel, dupg cum spunea si N. Iorga, Radu Negru a fost o

personalitate neadevaxatg", fabricatg" prin alipirea a doug nume :
Negru vodg din legenda populafg si Radu vodg, cel din pomelnicul mamas-

tirii Clnapulung si cel care eliberase primal act orasului. O legend de

voievod luptind cu tatarii si cur5,tind crestingtatea de ei umbla prin tar
(in secolul al XVII-lea n.a.) ; i s-a alipit mai tirziu numele de Neagu
Negru ctitorul, pentru ca pe incetul... sa se ajungg la deplina form carturgreaseg a unei legende pornite din simpl baladg" 225.
Dup5, cum spunea pe bung dreptate D. Onciul, dei aceastg 'traditie
,,este unul din cele mai interesante fenomene din istoria legendelor istorice, ... trebuie sit' renunicim la figura legendarei a fondatorului Iladu
Negru"

226.

321 G. BrAtianu, Tradifia istoricd despre Intemeierea statelor romilnefli. Bucuresti, 1945,

p. 85. V. si ibidem, p. 108, unde se sustine a concluzia lui D. Onciul 1st pAstreaza intreaga
valoare. V. si C. C. Giurescu, Istoria romdnilor, I, ed. V-a, p. 428-431, care aratA cA din
mediul bisericesc confuzia Negru vodi Radu I a trecut apoi in istoriografie.
322 Despre portretele lui Negri' voda", v. P. Chihaia, op. cit., p. 106-111 si iclem. Din
cetcifile de scaun ale Tdrit Romdnefti, p. 131 si urm. 244-245, 323-325 si pl. de la p. 59-60.
unde se reproduc portretele acestuia de la Cimpulung. Curten de Arges si schitul Negru von.
323 V. DrAghiceanu, op. cit., p. 22.
I. C. Filitti, Despre Negra vodli, p. 37.
323 N. Iorga, Citeoa note despre cronicile qi tradifia noastrd istoricd, Bucuresti, 1911. Despre

pinta lui N. Iorga cu privire la Neagoe = Negru v. mai sus p. 156.

326 D. Onciul, op. cit., I, p. 672-673.

159

www.dacoromanica.ro

ORIGINEA NUMELUI BASARAB

A constituit o probleml, foarte dezbltutI In istoriografie, problerng,

In care s-au emis pgreri foarte diferite pe care considerka util a le aminti
aici intruelt ele stilt legate i de originea lui Negru vod/.
Unii istorici i filologi au mers atIt de departe Incit au Impins vechimea familiei domnitoare a TArii Romaneti ping In vremea dacilor. Aceasta

era opinia lui B. P. Hasdeu, marele invltat, dominat de o puternie/

imaginatie, dui:4 care Basarabii au fost o eastA nobiliarl, nu o familie ;
numele ar fi o combinatie Intre titlul ban i numele de familie SarabA.

Sarabii ar fi fost casta nobiliarl a dacilor, care au fost cunoscuti vecinilor

sub porecla de arabi ar fi dat romanilor eitiva ImpArati i au locuit apoi
In Oltenia i Hateg In secolele V XIII, unde au condus populatia au.tohtong rAmasg, aci dup5, retragerea administratiei romane ; de aiei i-ar fi
Intins apoi treptat stlpinirea asupra teritoriului de la rAsirit de Olt 327.
Dei teoria lui Hasdeu nu are niel un temei tiintific, ea era menitli
s susting dotal, idei : sA, afirme continuitatea populatiei autohtone i

arate eI Intemeierea Tarii Romaneti este o oper/ inter* nu rezultatul

unui ,,descAlecat".
Ca i Hasdeu, N. Densuianu a sustinut el familia BlsarabA apare
ca o familie princiarl In Dacia Ina, inainte de cucerire" (romanA). Citind
pe Iordanes, sustine el Za,rabii" erau o trupin," (tulpin6 n.a.) veche,

glorioas/, avutl i puterniel, din care se alegeau, dui)/ o ordine stabilitl,

regii i marii sacerdoti ai dacilor " 328
Teoria lui B. P. Hasdeu a fost reluatI de D. C. Petreseu, dupl opinia

clruia Basarab derivl din Sarabostereostarabostes, adicl

boieri

pileati ai dacilor 329.

O opinie asemlnAtoare In parte cu a lui Hasdeu a sustinut D. Onciul.
Pornind de la afirmatia cronicii el Blsgr'betii se tracr din neam sirbesc"
i pentru a sustine vechimea lor in Oltenia, de care vabete eronica tlrii,
marele istorie sustinea egi numele Basarabilor derivA de la un neam tracio
de la sud de Dual* denumit bessii, a egror capitall. era Bessapara. AdmitInd c, prin metatezA, Bessapara a dat Bessaraba, Beslraba i Basaraba
(fapt imposibil dupli Al. Philippide) i el bessii au fost identificati uneori

cu romnii Inc/ din secolul al XI-lea Onciul sustine el Basarabii slut

veniti ea romni din miazIzi de Dunire, din plrti ocupate pe atunei de
slavi '. In acest fel, Onciul Ii sustinea, teoria sa admigrationistl, respinsl
In general de istorici. Ca i Hasdeu, Onciul afirma : vechii Basarabi nu
pot fi considerati ca dinastie sau ea o singurl, familie, ei numai ca clasl

condueltoare
Abia mult mai In urml, din aceastl elasA conduc'toare,
s-a ridieat dinastia Basarabilor" 339. Originea sud-dunlreanI a Basarabilor
a fost respinsI pe bun/ dreptate de istoriografia romanI cu dovezi con-

vingltoare la care ne vom referi mai departe.

Au fost i unii eereetAtori eme au elutat alte explieatii pentri originea neamului Basarab. Dupl C. Diculescu care exagera mult influ327 B. P. Hasdeu, Basarabii. Cine? De unde? De chid?, Bucuresti, 1894.
323 N. Densusianu, Chinestatul familiei Basttrabd din feara Hafegului (RIAF,
1902, p. 50-63).
329 D. C. Petrescu, Rostul capetelor de arabi in stema BasarabWilor. Bucuresti, 1929

(s1 In Convorbirl literare", 57, 1925, p. 782-789).

" D. Onciul, op. cit., I, p. 391, 438.

160

www.dacoromanica.ro

enta limbii germane vechi asupra romnei

Basarab ar deriva din euvin-

tul ban si germanul Saraba 331.

Ilie Gherghel sustinea originea turd, a cuvintului, derivindu-1 din

cap de maur 332, aceasta tinInd seama i de aa-zisul blazon

al Basarabilor despre care am vorbit In capitolul Negru voda. Filologul
Al. Philippide a artat netemeinicia unei asemenea teorii pentru simplul
motiv c In limba turca un bas arab este imposibil", constructia corect
bas-arabg

fiind arab bast" 333.

Dup T. Hotnog, numele Bersaben ar fi denumirea veche dat de

poloni populatiilor rnahomedane, In special cumanilor, ai caror urmasi
ar fi fost numiti In secolul al .XVI-lea basarabi 334.
Nu putem s nu amintim aici i opina lui D. Cantemir, dup care

dinasta Basarabilor ar fi fost originara din Basarabia ! Iata ce spune

invtatul nostru principe : Basarabia, ai crei locuitori pe vremea npadei

lui Batie prin cetti neincApInd, s-au tras spre Severin i peste Olt, unde
si la stpinirea bneaseaunii dintr-Insii au agiuns, de la care astzi
familia Bsarbestilor In Tara Romneasca se trage, luind adic stpInitorul su banul lor de atuncea numele de pe numele norodului" 333. Deci,
datorit invaziei ttarilor la 1241, o parte din locuitorii de la gurile Dunrii
s-au refugiat In Oltenia, undo a luat natere dinastia Basarabilor. De fapt
asa cum a artat B. P. Hasdeu procesul este invers : denumirea de
Bacnxabia deriv de la numele lui Basarab care a stApInit partea de sud
-1

a regiunii, asa-numitele prti ttreti".

Tinind seama de faptul ca In secolul al XIII-lea, cind au nvlit
ttarii, romnii au dat lupte eu acetia, unii istorici i lingviti ca B. P.

Hasdeu 336, D. milli 337, I. Gherghel 339, C. KogAlniceanu 339 etc. au

sustinut c Basarab nu e altul decit urmaul lui Bezeremban (Basarabban) amintit de cronica persan a lui Raid-ed-Din ea luptInd cu tatarii
la 1241, iar tara acestuia Ilaut a fost identificat de unii cu Aluta (Tara
Oltului sau Fgrasul) sau cu Oltenia.

Dupg, alte opinii (T. Hotnog, I. C. Filitti etc.), Bezeremban ar fi

fost de fapt Zeberen-ban, adic banul maghiar de Severin, regiune pe unde

ar ti trecut ttarii. tu jurul acestei identificAri au avut loe vii dispute

Infra diversi cercettori (Indeosebi I. Gherghel si T. Hotnog)

34.

Au fost i unii Invtati care i-au exprimat rezerve cu privire la

Bezeremban i Ilaut ; astfel, Emil Lazrescu a artat el lectura numelor

proprii este nesigur iar itinerariul trupelor ttare este atit de confuz

In eit pe baza lor nu se poate constitui nici o ipotez1 plauzibil i a cerut

eliminarea pasajului respectiv din istoria Romaniei 341. O opinie asemang331 C. Diculescu, Die Gepiden, Bucuresti, 1923, P. 190 si urm.
332 I. Gherghel, Zur Frage der Urhetmat der Romanen. Viena, 1910.

333 Al. Philippide, Ortginea romdnilor, I, p. 829-830.

3 4 T. Hotnog, Bersabenit" din cronictle vecht po lone (Arhiva", p. 34, 1927, nr. 2,
69-77). V. si I. Gherghel, Bersabent = Besermeni? bidem, 35, 1928, nr. 2, p. 142-146).
338 D. Cantemir, op. cit., p. 370.
336 Negra vocld, p. 670.
337 &Fier( istorice, I, p. 352, 608.

338 Basarab-ban sau Severtn-ban? (Arhiva", 32, 1926, nr. 1, p. 60-63).

339 Basarab h nilodltrea idtarilor din 1241 (Arhiva", 41, 1934, nr. 3-4, p. 111-117).
V. si recenzia lui A. Sacerdoteanu, in Revista istoricA", 21, 1935, p. 276-282.
349 T. Hotnog, Bezeremban" din cronica persand a lui Fazel-Ullah Raschld
Studiu
isiorico- filologic, Iasi, 1919; idem, O ldmurtre despre Basctrab ban sau Seoerin ban (Arhiva",
33, 1926, nr. 2, p. 131-134).
3" E. LAzArescu, lucrare in ms. Matti de G. BrAtianu, op. cit.
11 -q 742

161

www.dacoromanica.ro

toare a sustinut i A. Sacerdoteanu : Bezeremban nu a fost pe pamint

romgnesc i nu poate fi cetit Basarab 342.
Cu citiva ani in urma, regretatul savant A. Decei a dovedit netemeinicia vechilor identificari ; el a aratat ca faimosul Bezeremban este
in realitate castelanul Brzeze (Bresk) din Sandomir iar Ilaut tinutul
Liovului, astfel inch tirea din 1241 nu privete istoria romAnilor 343.
Cei mai multi cercetgtori au sustinut originea cumana a numelui
Basarab. N. Iorga a aratat c5. acest nume este cuman ca i Talaba,
caba i Toxaba ca el dovedete legaturile dintre romani i cumani 3".
.1

Aceeai origine au sustinut-o i alti istorici i filologi (O. Densuianu

N. Draganus", C. C. Giurescu 347 etc.).

343,

Dupg opinia savantului maghiar L. Rethy, Basarabii ar fi fost

chiar inruditi cu cumanii, avind aceiai sterna, stramoeasca, oimul
(turn])

348.

Ceca ce se mai cuvine subliniat este larga rgspindire a numelui

Basarab pe intreg cuprinsul Romaniei, indeosebi in Transilvania, de la
Fagara pina la Caransebe, uncle se intilnesc :

Egidius, filius Iohannis Bazarab de Bezermen

Zanchal (Sincel),
pe Tirnave (1341);
doi cnezi Bozorad in Craova (1358);
Bazarab Longus in Hateg (1360);
cnezul Bessarab in Riuor Hateg (1398) ;
un nobil Bazarad in acelai sat (1435);
preotul loan Basaraba din Vaideei (1447);
Bazarab cu posesiuni in regiunea Telciu-Nasaud (1450), regiune unde
se gasete muntele Basaxabg;
Francisc Bozoraba in Caransebe (1588) etc.
In secolul al XVII-lea numeroi iobagi din Fagara purtau numele
Basarab 343, iar in regiunea Hunedoara se gasete chiar un sat cu numele
Basarabeasa, amintit la 1439 350.
Tinind seama de larga raspindire a acestui nume in Transilvania,
unii istorici au admis o origina transilvaneana a dinastiei Tarii Romaneti. Astfel, dupa N. Densuianu, chineziatul Basarabilor de la Hateg
este tulpina originala a familiei princiare a Basarabilor" 331.
882 A. Sacerdoteanu, Marea invazie Ward in sud-estul european, Bucuresti, 1933,

p. 49-56; Idem, in RI, 21, 1935, p. 378-382.

8" A. Decel, L'invasion des Tatars de 124111242 dans nos rgions selon la Djami
Tevarikh de Faz! 011ah Rasid ed-Din (RRH, 1973, nr. 1, p. 103-111); si in limba romanA in
vol. aceluiasi, Rejaju romano-orientale, Bucuresti, 1978, p. 193-208.
5" N. Iorga, Originea numelui Blisdrabd (RI, V, 1919, p. 138). Asa s-ar putea explica
faptul cA traditia popularA nu cunoaste numele Basarab cl pe acela de Negru vodA.
3" Origines Basarabilor (Gral l suflet", IV, fasc. 1, 1929, p. 147-149).
8" Romilnii ta veacurile IXXIV pe baza toponimiei f i a onomasticet, Bucuresti, 1933,

p. 520-530.
"7 Istoria romdnilor. I, ed. V-a, Bucuresti, 1946, p. 385.

848 Turul", 1884, p. 53-58. V. si observatil le lui B. P. Hasdeu, Negru vodd, p. 680-683.
848 N. DrAganu, op. cit., p. 520-530 (care d bibliografia probleme l insirA numeroase
nume de Basarab); I. Conea, Basarabii din Argef. Despre originea lor teritorial i etntc. Bucuresti, 1935; V. I. Motogna, Un document necunoscut privitor la istoria romemilor din Valea Rodnei

(RI, 11, 1925, p. 196-201); idem, Un Betsdrabd amintit la 1341 (ibidem, 15, 1929, p. 148
149) etc.

888 Despre satul BAsArAbeasa v. RI, 7, 1921, p. 207, lar despre Vadul Basarabilor, aflat
In Polonia, lingA Ostrog, CercetAri istorice", I, 1925, nr. 1, p. 408.
887 N. Densusianu, Chineziatul familiei Bdsdrabd.

162

www.dacoromanica.ro

Impotriva originii strline a lui Basarab s-a pronuntat I. Conea

care considerg c numele este foaxte vechi pe pgrnintul romb.aaesc",

fiind adus din Hateg

Hunedoara, uncle se afla vatra numelui de

Bgsgrabg pe pgmintul romanesc". Numele a fost foarte rgspin.dit iar cei

care-I purtau erau aproape totdeauna cnezi san nobili".

Tinind seama de frecventa numelui Basarab in aceastg regiune,
autorul citat a sustinut c tara Hategului este teritorul de origine a
Basarabilor de la Arges". Existenta acestui nume in regiunea de la nord

de Carpati constituia o dovadg c Basarabii au venit de aici 352 In recenzia facut4 lucrgrii lui I. Conea, N. Iorga a emis ideea cg frecventa numelui
Basarab in regiunea de sud a Transilvaniei se datoreste unei colonizgri
masive de cumani in secolul al XI-mea353.
Istoricii filologii care au admis originea cumang, a numelui Basa.1

rab au cgutat i o explicatie a acestuia. Astfel, dupg O. Densusianu,

Basarab ar deriva din Basar, cuvint format din particula bas, care ser-

vete la intgrirea adjectivelor, din turco-tgtarul ary, ar = curat, dint,

bun si din cuvintul aba = tatg sau bunic ; Basarab ar inserana deci
tat61 sau bunicul cel foarte bun sau foarte dint 354.

Cea mai bung explicatie ni se pare a fi aceea datg de LAszl R6sonyi-

Nagy, dupg care numele Basarab, de origine cumang, ar deriva din

basar + aba, care insealang tatgl dominator, care subjugg sau. stgpineste 355 . De aceeasi pgrere a fost si marele invgtat A. Decei care sustinea

cg basar este aoristul verbului basmak = a domina, a apgsa, lar aba =

tatg ; Basarab inseamnd deci tat& dominator, care steipinegte 356 Cind

i se va fi dat west mime de origine cumang, cei care au flcut-o nu vor

fi stiut probabil c Basarab il va merita pe deplin prin opera pe care a
realizat-o.

Aici insg trebuie sg argtgm c lucrurile s-au putut petrece i altfel : domnul Tdrii Romdnegti putea sei capete supranumele de Basarab
dupd ce a reugit s supund gi set* domine resturile neamurilor turanice care
locuiau tn Cumania Neagrd. Dacg admitem c Basarab a fost legendarul

IsTegin vodg, intemeietorul statului, ni se pare logicg explicatia datg de

t. ternescu si de alti istorici cg s-a numit Negru deoarece a invins pe

tgtarii negri care locniau fosta Cumanie Neagrg 8"; in felul acesta a
devenit si Basarab (numit astfel de noii sgi supusi), lar cele doll/ notiuni
se impacg foarte bine i se completeazg : Basarab, cel care a sup= pe
tettarii negri, a devenit i Negru vodd, ambele fiind supranume izvorite
de faptele sale care 1-au facut vestit atit in targ cit si peste hotarele ei.
352 L Conea, op. cit.
353 RI, 22, 1936, p. 83-84.
334 O. Densusianu, op. cit.
855 LAsz16 RAsonyi - Nagy, Baszaraba. Az oldh dllctmisag kialakuldsedcoz [Basarab.

Despre formarea s tatului romlin] (Magyar Nyelv", 29, 1933, nr. 5-6, P. 160-171); Iciem,
Contributions Phistoire des prAmieres cristalisations d'tat des Roumains. L'origine des
Basarabas (Archivum Europae Centro-Orlentalis", 1, 1935, p. 221-253).
356 A. Decel, op. cit. Utillzarea numelui Basar in mediul tAtIresc al vremii rezult5
din informatia unei cronlci clupi care Toktay a trimis pe dol din f lit" sAi, Tukul Bu,gha
Ebasar, in fostele posesiuni ale tut Nogay Ilbasar s-ar fi stabilit pe fluviul Yayig, lar
Tukul Bugha la isaccea (A. Decei, La Horde d'Or et les Pays Roumains aux XIII et XIV
sicles selon les historiens arabes contemporains, Romanoarabica", II, 1976, p. 62). Se
Intelege cA Intre tlitarul Ilbasar i Basarab nu este nici o legAturA.

357 V. mal sus p. 144-145.

163

www.dacoromanica.ro

explice impreund, nu separat,

Intruclt ping acum nimeni nu s-a gindit
cele doug numiri, Basarab i Negru von, Cu sensurile de mai sus, ni se
pare cg aceasta poate constitui calea de intelegere mai depling a lucru.rilor. Nu avem pretentia el am rezolvat definitiv problema ci doar de a
oferi istoricilor prilejul de a reflecta la solutia propusg de noi.
Vom conchide deci cg numele Basarab poate fi de origine curnand,
dar cd voievodul care purta acest nume a fost roman i domnul romanilor,
asa cum mgrturisesc cronicile i documentele stritine. Indiferent deci de
nume, luat sub influentg cumang, Basarab a fost roman i a luptat pentru
cauza romnilor, ceea ce nu ar fi fgcut un cuman. De aceea ni se par lipsite de fundament stiintific afirmatiile unor istorici dupg care Basarab

ar fi din familia hanilor tAtari Iiipceac 858.

Numele cu aspect curaan al Basarabilor afirma marele istoric
G. BrAtianu nu insemneazg neapgrat i originea cumang a acestei

familii ; el poate fi numai rezultatul influentei firesti a vecingtgtii F3i a

aliantei acestui neam de ngviilitori asiatici cu romnii de la Dungre,
o mgrturie a leggturilor noastre cu neamurile turco-ttare " 359.
Important de subliniat este si faptul c in unele izvoare sirbesti,

Incepind din vremea domniei lui Basarab, tara acestuia este nurnitg
Basarabina zenalje", cum i se spune la 1349 si 1357

369.

Mai tirziu, in 1396, Vlad Uzurpatorul se va intitula Woyewoda

Bessarabie", iar tara stgpinitg de el Woyewodatum Bessarabie",
asa cum la 1395 9tefan I, domnul Moldovei, se obliga fat de regele Polo-

niei sg-i dea ajutor inapotriva oricui, printre altii i impotriva voievodului Basarabiei" 361.
Dinastia lui Basarab s-a identificat intr-atit cu tara pe care o conducea incit la 1419 regele Sigismund de Luxemburg argta c. ,Jara Ungrovlahiei este Basarabeascd"

362.

"B L. Elekes, Basaraba csalddja [FamIlia lul Basarab] (Turul", 1944-1946, p. 19-28).

85 RIR, I. 1931, p. 238-239.

81 D. Oneiul, op. cit., II, p. 23-24; F. Miklosich, Monumenta serbica, p. 146, 161.
$61 Hurmuzaki, 1/2, p. 374; D. Onciul, op. cit., p. 24; M. CostAchescu, Documente moldovenegi tnainie de ,.Ftefart cel Mare, II, p. 612.

"2 D RH., D, I, p. 92.

164

www.dacoromanica.ro

Triumful luptei pentru neatirnare: Intemeierea Moldovei

consolidarea statelor feudale romneti

Victoria Trii Romanesti asupra regatului angevin In 1330 a dat

caracter ireversibil procesului de eonstituire a celui dintii stat romanese
medieval. Ea a asigurat mentinerea si a permis consolidarea primului
principalului punct de reazem al emanciparii politice a romanilor de sub
dominatiile straine. k deceniile urmatoare, romfinii din afara arcului
carpatic si-au desavirsit emancipaiea politica impotriva celor douri, mari

puteri care Ii disputau controlul asupra spatiului carpato-dunarean :

Eloarda de Aur i regatul ungar. Fe fundalul acesta politic 0 militar s-a

constituit cel de al doilea stat romanesc medieval, Moldova, si s-a desavirsit caracterul de-sine-statat or al celor doua state romfinesti. in &curs
de eiteva decenii, cele doug, state ating limitele lor teritoriale istorice,
creazd, institutiile neatii narii statale si se afirma in eimpul relatiilor internationale. Rindurile care urmeazd, incearca sa surprinda principalele etape
politice ale acestui proces complex 1
Restringerea ariei de dominatie a Hoardei de Aur in Europa reisciriteand. In a doua jumatate a sevolului al XIV-lea, Europa rasariteana a

inregistrat una din cele mai de seama mutatii politice din intreaga ei
istorie medievala. Sub presiunea unor forte multiple, din care cea mai
insemnata a fost cea a regatelor polon i ungar coalizate, aria hegemoniei
Ware se restringe considerabil in teritoriile ei apusene. Constelatia de forte

subordonata in aceasta zona Iloardei de Aur se destrama 0, ea urmare,

harta politica a regiunii se restructureaza Alianta polono-ungara, transformat& in uniune personala, dupg, ce Ludovic de Anjou a preluat
coroana polona (1370-1382), a devenit forta dominanta ping, la destramarea ei dupd, moartea regelui Ungariei.
Ofensiva puterilor crestine impotriva lloardei de Aur, actiune la
care romnii au avut o participare Insemnal, i tendinta celor doug, legate
asociate de a-si impune dominatia asupra teritoriilor smulse legcmoniei

mongole, au alatuit cadrul extern in care s-a desavirsit emanciparea

politica a romanilor de la sud si rasarit de Cairati i pi cccsul de constituire a statelor romane de-sine-statatoare.
Din vasta bibliografie consacratA etapei finale a intemelerii statelor romanesti medie.
vale semnalAm in notele urmAtoare doar citeva din cele mai de seamA lucrArl. Bibliografia
cuprinzAtoare a acestei etape va figura in monografia inehinatA problem&

165

www.dacoromanica.ro

Primul obiectiv al ofensivei care a respins spre rsrit dominatia

Hoardei de Aux a fost Lw6w-ul, centru al cnezatului rus apusean de HaliciVolhinia, veche arie de rvialitate intre influentele rsritene i apusene 2.

Faptul nou care a deschis era rsturnrii raporturilor de forte in aceast

zon deosebit de sensibil a relatiilor internationale in Europa rsritean
a fost restaurarea regatului polon unitar in primele decenii ale secolului
al XIV-lea i orientarea spre rsrit a efortului su ofensiv. Aceast nou
directie de politic extern nu s-a impus decit dup ce Polonia s-a desprins
din coaflictele nordice i apusene in care a fost implicat ca urmare a
efortului ei de a-si desvirsi unitatea si de a recupera teritoriile pierdute

In epoca frimitrii feudale.

Incercarea restauratorului statului unitar polon, Vladislav Lokie-

tek (1305-1333), de a recupera teritoriile pierdute in deceniile anterioare

au adus Polonia in conflict cu Boemia dinastiei de Luxemburg, care acaparase cea mai mare parte a Sileziei, en Ordinal teuton, care isi impusese

dominatia asupra Pomeraniei rskitene si care controla astfel cursul

inferior al Vistulei, i cu marca de Brandenburg, care se strduia s-si
extind dominatia in Pomerania apusean i in Polonia Mare. Ani de-a
rindul, dup restaurarea regalittii polone, en.ergia militar a trii s-a
consu.mat in. conflictele cu acesti adversari i in efortul de recucerire a
principalelor teritorii pierdute.

In 1327, Vladislav Lokietek intreprinde o nou mare actiune militar impotriva Ordinului teuton in speranta de a-i relua Pomerania si
celelalte teritorii contestate. Alianta incheiat intre Ordinul teuton
regele Boemiei, loan de Luxemburg (martie 1329) a inclinat WO, balanta
puterii in favoarea adversarilor regatului polon. In ciuda concursului
militar pe care i l-a acordat aliatul su Carol Robert in 1330 si a un.ui
insemnat succes militar dobindit impotriva teutonilor (Plowce, septembrie 1331), raportul general de forte fcea imposibil in aceast etap
realizarea telurilor regelui polon. Succesorul lui Vladislav Lokietek,
Cazimir al Ill-lea cel Mare (1333-1370), a tras invtminte din experienta tatlui. su. ; sub influenta

cu concursul regilor angevini din Unga-

ria, Carol Robert (1308-1342) si Ludovic de Anjou (1342-1382), el s-a

desprins treptat din conflictele cu Brandenburgul, Ordinul teuton

inceputul a fost realizat in noiembrie 1335, la Wyszegrad

a initiat hotrit o noul directie de politic:1 extern, expansiunea in rsrit.
Reconcilierea Poloniei cu Boemia i Ordinul teuton, datorat in
mare msur, initiativelor perseverente ale diplomatiei ungare, a consolidat
alianta polono-ungar, sporindu-i considerabil eficienta in diversele
directii in care s-a manifestat Una din aceste directii a fost aria de domiBoemia

natie a Hoardei de Aur. Revizuindu-si optiunile de politic extern,

Polonia lui Cazimir cel Mare a initiat in 1340, in cooperare cu regatul

ungar, o actiune de mari proportii la Lww in Halici in scopul de a readuce

cnezatul rus in aria de influent a color dou regate. Extinzindu-se treptat la
alte zone, actiuneo, initiat la Halici a sfirsit prin a modifica considerabil

situatia politicA a Europei rsritene.

2 Pentru ofensiva regatelor polon I ungar in cnezatul Halici, v. intre altele: WI. Abraham, Pountanie organizacyi Kosciola lacinskiego na Rusi, I, Lw6w, 1904, p. 215-237; H.
Paszkiewicz, Polityka ruska Kazimierza Wielktego, Warszawa, 1925; G. Rhode, Die Ostgrenze
Polens, Polltische Entwicklung, Kulturelle Bedeutung und geistige Auswirkung, I, Im Mittelalter

bis zurn Jahre 1401, Min-Gratz, 1955; P. W. Knoll, The rise of the Polish moncuchy-Piast
Poland in East Central Europe, 1320-1370, Chicago-London, 1972 (cu Intreaga bibliografie
a temei).

166

www.dacoromanica.ro

Primele semne ale acestei noi directii de politica externa polona

apartin anului 1335, cind Carol Robert i Cazimir, care aveau de conciliat
vechi revendicari paralele asupra teritoriilor din Halici-Volhinia, i-au
reglementat raporturile printr-un acord, temei al unui ir de intelegeri
incheiate in deceniile urmatoare 3. In anul urmator, Cazimir cere Curiei
papale s transfere asupra episcopiei de Gnezno directia vietii spirituale
catolice din teritoriile ruse, subordonate la acea data episcopiei de Lubusz,
care se afla sub control german4; initiativa regelui e indiciul pregatirii
actiunii in teritoriile ruse apusene. In 1338, cu prilejul unei noi intilniri
intre Carol Robert i Cazimir, la Wyszegrad, situatia teritoriilor ruse apugene a ocupat din nou un loe de frunte in negocierile polono-magare ; la
intilnire a participat insui cneazul rus care adera la alianta celor doua
regate 5. Evenimentul a precedat deaproape deschiderea ostilitatilor .1
intrarea directa In actiune a Poloniei i Ungariei.
Acordul de la Wyszegrad, din noiembrie 1335, nu a inlaturat deindata frictiunile dintre Polonia f}i teutoni, care au cunoscut chiar o puternica recrudescenta in anii urmatori. Eivolutia evenimentelor s-a inscris

totui, in cele din urnaa, In directia stabilita in 1335. In iulie 1343, la

Kalisz, Cazimir i reprezentantii Ordinului au incheiat un tratat in spiritul acordurilor anterioare ; pe aceast temelie care consacra status-quo-ul
intre cele dou puteri s-a instaurat pacea intre Polonia 1.1 Ordinul teuton,
care avea s dureze ping la inceputul secolului urmator 6
Adeziunea cneazului Boleslav Iurii la alianta polono-ungara, revenirea sa la catolicism i implicatiile acestui fapt pentru tara asupra careia
domnea au declanat reactia boierimii ruse, refractar confesiunii catolice; la 7 aprilie 1340, cneazul Boleslav Iurii a cazut victim/ acestei reactii,
fiind ucis de boierii sai 7. Pentru a fi in masura s reziste presimaii polonoungare, boieril fac apel la sprijinul puterii suzerane, Hoarda de Atu., amenintata i ea de ofensiva celor doua regate in aria sa de influenta.
La numai zece zile dupa uciderea cneazului, la 16 aprilie 1340, regele

Cazimir a intrat in campanie ; rapiditatea interventiei polone, sprijinita

de o actiune militar ungara simaltana, e indiciul stadiului avansat al
pregatirilor celor doua puteri In vederea unei actiuni la Halici ; asasinarea
lui Boleslav Iurii nu a facut decit s preintimpine o actiune militara in
curs de prega.tire 8.
3 A. Prochaska, W sprawie zajecia Rust przez Kazimierza W teUctego. (KH, VI, 1892,
p. 30-34); Br. Wlodarski, Polska t Rus, 1194-1340, Warszawa, 1966; pentru
istoriografiei cu privire la data exactA a acestui acord polono-ungar, 1335 sau 1338, v. G. Rhode,
op. cit., p. 174.
4 P. W. Knoll., op. cit., p. 124.
6 V. lucrArile citate la nota 2.

6 P. W. Knoll, op. cit., p. 117-120.

7 Post hoc praefata domina Anna regina anno Domini MGCCXXXIX defuncta et

sequenti anno Boleslao filio Troyden ducis Mazoviae, quem Rutheni unanimiter sibi in ducem
et dominum susceperunt per toxium interempto, qui legem et fidem ipsorum immutare nitebatur ..."; Jan z Czarnkowa, Kronika (Monumenta Poloniae Historica, II, Lw6w, 1872, p. 629);
pentru Dlugosz factorul decisiv al rAscoalei boierilor rui i al uciderli cneazului a fost cel

confesional: fidei ritusque disparitas, quae sub pietatis religionisque specie animas Ruthenorum, his, quas expressi, et allis causis suapte violentatas et incensas, in Principis extinctionem, quasi quoddam sacrificium gratum Deo praestituros, ne in Latinum transire ex Graeco
ritum coligerentur, perstrinxit"; Jan Dlugosz, Historiae Polonicae libri XIII (Opera omnia,
XII, ed. A. Przedziecki, Cracoviae, 1876, p. 196-198); v. i J. Sieradzki, Regnum Russiae.
Polityka ruska Kazimierza W telkiego (XI-I, LXI, 1958, 2, p. 503-504).
G. Rhode, op. cit., p. 177.

167

www.dacoromanica.ro

Succesul doar limitat al acestei prime campanii, anihilat probabil

de reactia boierimii ruse dupS retragerea trupelor polone i ungare
de o prim interventie ttar, a fcut necesar o nou campanie. La stiritul lunii iunie 1340, Cazimir ptrunde a doua oar in cnezatul rus apu-

sean i supune tara 9. Mijloacele de a-i impune durabil dominatia Ii lipseau

ins ; cum o reactiettar de mari proportii se anunta ca irninent i a avut
efectiv loe in iarna aceluiai an 10, iar lituanienii, de partea lor, reven-

die u drepturi asupracnezatului rmas vacant, regele polon a incheiat un

compromis cu boierii rui. In virtutea acordului realizat, acetia au recunoscut suzeranitatea lui Cazimir, iar regele s-a angajat la rindul su s
le respecte autonomia politic i bisericeascA ; conducerea cnezatului a

fost preluat de boierul Detco, cu titlul de loctiitor" sau cpitan"

al regelui

Compromisul realizat pe aceste baze a fost confirrnat in 1344, dup

noi convulsiuni, despre care informatille nu sint decit foarte vagi ; in

acest an, regele Ludovic al Ungariei cere lui Detco s aplice un regim
identic negustorilor din regatul su i celor din Polonia, indiciu al functio-

nrii acordului din 1340-1341 i, In acelai timp, al rivalittii polono-

ung Ire pe teren comercial 12 in teritoriile smulse dominatiei ttare.

In 1349, intr-un context de evenimente modificat care ne rmin

necunoscute, Cazimir intreprinde o nott campanie In Rutenia, anexeaz

cnezatul Ualici i o mare parte din Volhinia, smuls lituanienilor 13.
Modificarea situatiei a fcut necesar o nouil reglementare a raporturilor

polono-ungare. In primvara anului 1350 e incheiat un nou acord, in

temeiul cruia Ludovic recunoate lui Cazimir stpinirea Ruteniei, cu

titlul viager, dar 1i rezerv dreptul de a rscumpra concesia in cazul in

9 V. izvoarele semnalate la nota 7; cf. si Rocznik Traski (3Ionumenta Poloniae
torica, II, p. 860-861).
Expunerea evenimentelor legate de a doua expedllie a lui Cazimir in teritorille ruse
apusene si marea invazie Ward din lama 1340-1341 in Polonia, in cronicile amintite; pentru

invazia Ward, v. si Franciscas Pragensis, Chronicon Pragense (Scriptores rerum bohemicarum,

II, Praga, 1784, p. 191-192). Eroarea cronologicd a unora dintre cronici care dateazA invazia
ttard in Polonia in anal 1337 a fost semnalatd i rectificatd de H. Paszkiewicz; stadia' acestuia
Sprawa najazdu tatarskiego na Lublin w roku 1337 ( Teka Zamojskiego", 1920), nu ne-a fost
accesibil; cf. M. Zdan, The Dependence of Halych-Volyn' Rus' on the Golden Horde (The Slavonic and East European Review", 35, 1957, p. 521).
Demetrius Detko", provisor sea capitaneus terrae Russiae", cAtre negustorii din
Thorn (Hansisches Urkundenbuch, II, bearbeitet von H. Hhlbaum, Halle, 1876, p. 303); acordul
incheiat de Cazimir cu boierimea rus, acord care recunostea acestela libertatea confesionald
quod capitaneum et gentem praedictas in omnibus tueri debebat ipsosque in eorum ritibus,

iuribus et consuetudinibus conservare ..." a fost cunoscut curind si condamnat de papa

Benedict al XII-lea; editia mai recentd a scrisorii papale cdtre clerul polon in aceastd chestiune
in Acta Benedicti XII ( 1334 1342), ed. Aloysius L. 'Hutt', Citt del Vaticano, 1958, p. 111
112; cf. H. Paszkiewicz, Polityka ruska, p. 253 si P. W. Knoll, op. cit., p. 133-134.
12 "Ludovicus
comiti Dechk capitaneo Ruthenorum
conqueruuntur nobis fideles
cives ac hospites civitatum nostrarum regni Hungariae praedicti et specialiter elves civitatls
nostra Cassa vocatae, cum rebus scilicet mercimonialibus ad Rutheniam procedere consueti,
quod cum ipsi, cum eorum rebus mercimonialibus ad loca tributorum vestrorum pervenirent,
tributaril vestri super ipsos tributum superfluum, imo omnino iniustum, et plus quam a
populis seu mercatoribus regni Poloniae et aliorum regnorum ab ipsis exigerent et extorquerent
indebite et iniuste"; Fejer, Codex diplomaticus Hungariae, IX, 1, p. 209-210; cf. H. Paszkiewicz, Politika ruska, p. 139.
13 Pentru antecedentele evenimentelor din 1349, pentru evolutia raporturilor dintre Cazimir i lumea rusd apuseand in anli precedenti, v. G. Rhode, op. cit., p. 182-185; pentru campania victorioasA a lui Cazimir in cnezatui Halici-Volhinia in 1349, ibidem si p. 185-186 si
P. W. Knoll, op. cit., p. 141. Teza gresitA din istoriografia noastrd potrivit cdreia regatul polon
nu ar fi ajuns decit in 1366 in stdpinirea cnezatului Halici i in vecindtatea Moldovei trebule
abandonatd; ea s-a aflat la originea unor concluzii eronate.

168

www.dacoromanica.ro

care Cazimir avea s'a' aibe un mostenitor, iar preconizata succesiune a lui
Ludovic la tronul polon avea s fie astfel anulatg 14

Luarea in stapinire directa in 1349 a teritoriilor ruse apusene de

catre Cazimir, care se intituleaza acum Polonie et Russie rex" ", a deschis o noug perioada de confruntare militara cu lituanienii i tgtarii. In
anul urmator, 1350, spre sfhsitul primaverii, lituanienii intreprind o mare
expeditie in teritoriul polon, dar sint respinsi de contraofensiva polona.
Citeva luni mai tirziu ei revin la atac, cuceresc cettile Chelm, Vladimir,
Belz i incearcg, fgra succes, sa cucereaseg Lwow-ul ; ei ramin insa in
stapinirea Volhiniei 16

Inasteptarea unui nou mare asalt lituanian, in coalitie cu tgtarii,

Cazimir solicita si obtine procla marea cruciadei antitgtare in Boemia,
Polonia si Ungaria (mai 1351) 17. Noul atac lituanian a fost respins de
Cazimir ; dar incercarea lui Ludovie, care a participat la campania din
1351, de a-i supune pe lituanieni, de a-i con.verti la crestinism i de a-i

atrage in coalitia antitatai a esuat in cele din urma 18; la inceputul

analui 1352, cei doi regi intreprind o noua campanie, frg rezultate decisive

insgi. Incitati desigur de lituanieni, tatarii atacg oastea ungarg In retragere si devasteaza Polonia si Podolia. Incapabil sa se (Tung, acestei coa1411 de forte, Cazimir incheie pace eu lituanienii, cgxora le las In stapinire

o mare parte din Volhinia, obtinind in schimb recunoasterea stapinirii

sale la Halici 19. Cum tug, in eiuda acestui acord, invaziile lituanienenu
au incetat, pentru a-i izola pe lituanieni, Cazimir incheie, in urma unei
mari expeditii antittare, in 1354, pacea cu Hoarda de Aur ; in virtutea
intelegerii sale cu tatarii, regele polon retine teritoriile ruse cucerite,
dar accept s platease pentru ele tiibut 29. Cnezatul Halici intra acum
definitiv in sfera de influenta a celor doug regate catolice prin efortul

militar al carora fusese smuls dependentei de Hoarda de Aur. Doisprezece

ani mai tirziu, in 1366, Cazimir vi-a desavirsit actiunea printr-o noua
campanie care a adus i Volhinia sub autoritatea sa.
Ofensiva impotriva teitarilor in spagul romdnese ?i expansiunea

regatului ungar la reiscirit de Carpali. Ofensiva puterilor catolice in aria de

dominatie a Hoardei de Aur nu s-a limitat la cnezatele ruse apusene ci a
cuprins intregul spatiu de la rgsgrit de Carpati, ping in regiunea Dunarii de

Jos ; aceasta actiune, care s-a desfasurat cu participarea romnilor, a

deschis o noug etapa In procesul constituirii statelor feudale romfinesti.

Ostilitgtile cvasipermanente intre statul ungar si Hoarda de Aur,
In cadrul cgrora initiativa s-a aflat, ping in vremea lui Ludovic de Anjou,
precumpanitor in mina tatarilor, cunosc o rgsturnare de directie in timpul
eelui de al doilea rege angevin. Aetiunile hotaritoare s-au desfasurat in

u H. Paszkiewicz, Z dziej6w rywalizacji polsko-wegierskeg na terente Rusi halickowlodzimierskey w XIV wieku ( Trzy traktaty z lat 1350-1352) (KH, 38, 1924, p. 284-285);
A. Prochaska, W sprawie zajecia Rust, p. 18, 31; G. Rhode, op. cit. p. 174; P. W. Knoll, op.
cit., p. 143-144.
16 A. Prochaska, Urykwt z dziej6w XIV w. [I. Przyczynek do sprawi zajecta Rust przez
Kazimierza W .] (KH, XVIII, 1904, p. 211).

16 P. W. Knoll, op. cit., p. 145-147.

17 Acta Clementis Papae VI ( 1342 1352), ed. Al. L. TAutu, CHU del Vaticano, 1960,

p. 281 284.
18 G. Rhode, op. cit., p. 189-190; P. W. Knoll, op. cit., p. 148-150.

16 A. Prochaska, W sprawte, p. 26; H. Paszkiewicz, Politika ruska, p. 132-133;

P. W. Knoll, op. cit., p. 150-153.
20 Wl. Abraham, op. cit., p. 223; H. Paszklewicz, Polityka ruska, p. 184-185.

169

www.dacoromanica.ro

anii 1345 f3i 1346, cind otile transilvnene, probabil In cooperare eu cele
ale Trii Romneti, desprins din legAturile cu Hoarda de Aur i reconciliat
Ungaria, intreprind expeditii impotriva ttarilor la rsrit de
Carpati. Izvorul narativ cel mai apropiat de evenimente, cronica domniei
lui Ludovic de Anjou, scris de loan de TIrnave, relateazI sumar marea
lupt eu ttarii, care s-a in.cheiat cu inffingerea acestora i. uciderea cSpeteniei lor, Athlamos, precum i expeditiile repetate intreprinse In teritoriile controlate de Hoarda de Aun, pin/ la respingerea final a ttarilor,

probabil in deceniul urmItor, spre mare 21.

Fr a fi In msur s precizIm mai Indeaproape cronologia expeditiilor Impotriva ttarilor la rsrit i miazzi de Carpati, putem afirma c
ele au avut rezultate hotrltoare i e, la sfIritul lor, aria dominatiei
ttare In spapiul romnesc a fost restrIns la zona maritim. Indiciul eel
mai sigur al noii situatii politice create de ofensivele impotriva ttarilor
In aceste regiuni a fost reconstituirea durabil a episcopiei Mikoviei de
&are Ludovic, dap/ initiativa similar5 lipsit; ins de succes, a lui Carol
Robert in 1332. RIspunzind solicitrii lui Ludovic i a reginei mame
Elisabeta, papa Clement al VI-lea autoriza, la 29 martie 1347, pe arhiepiscopul de Calocea s infiinteze episcopia Milcoviei pe ruinele episcopiei

nimicite de invazia ttar in 1241 i rmas in pragin de atunci, in

ciuda citorva incercl'ri de a o reinvia 22.

Aparitia i persistenta episcopiei Mikoviei de-a lungul Intregii domnii
a lui Ludovic de Anjou exprim pe planul organizrii ecleziastice realitatea politic noul creat; de initiativele regelui Ungariei In teritoriile transcarpatice, efortul su de a constitui aici o zon de stpInire politica direct/
dup Inlturarea dominatiei t'tare. Dup cum s-a afirmat in repetate
duri, Milcovia nu a fost cleat o non*/ intrupare a vechii episcopii =mano,

Pentru expediitile transilvdnene Impotriva tAtarilor la rdsArlt de Carpati, v. relatarea

lui Roan de Tirnave (SRI, ed. J. G. Schwandtner, I, Vindobonae, 1746, p. 176) si cea cuprinsd in Chrontcon Dubnicense (Historiae Hungariae fontes domestici, ed. M. Florianus, III,
Quinqueecelessils, 1884, p. 151-152); cf. 8. PetrIceicu-Hasdeu, Negra Vocid. Un secol l jamdtate din tnceputurile statului Tare Romdrmti (1230-1380), (Etymologtcum Magnum Romaniae, III, Bucuresti, 1976, p. 782-784); D. Onclui, Origintle principatulut Moldovet (Scriert
istorice, ed. A. Sacerdoteanu, I, Bucuresti, 1968, p. 699); pent= datarea expeditillor: v. si
I. Moga, Voievodatul Tran.silvantei. Fa pie si interpretdri istorice, Cluj-Sibiu, 1944, p. 60; St.
S. Gorovel, Indreptdri cronologice la istoria Moldovel din mail al XIV-lea (AHAL X, 1973,
p. 105) si idem. L'Elat roumain de rest de Carpathes: la succession et la chronologte des princes
de Moldavte au XIV-e slcle (RRH, XVIII, 1979, p. 486-487). 1ned din luna octombrie 1344,
frontiera transilvAneand din spre Mari, consolidatA prin reunirea comitatelor Bistrita, Brasov
0 a regiunii secuilor, se afla sub conducerea aceleiasi persoane, Andrei Lackfl (Szkely Oklevltdr,

ed. Szab Krolyi, I, 1211-1519, Cluj, 1872, p. 51; DIR, C, veac XIV, IV, 1341-1350, Buellresti, 1955, p. 213-214).

33 Hurmuzaki, I/2, p. 4-5; cf. R. Rosetti, Des pre Ungar( ;I episcopitle catolice din Moldova (AARMSI, s. II, t. XXVII, 1905, p. 41-43); Gh. Moisescu, Cdolicismal in Moldova pind
la sPilitul veacului XIV, Bucuresti, 1942, p. 32-33. 1nfi1ntarea episcopiei Milcoviel a fost dif eri t tnterpretatA de istorici, dupd cum au atrIbuit not' dioceze de fapt o reinvIere a celbei
cumane
existenti reald sau nominald. !titre adepiI celei de a doua teze se numArd C. Auner,

N. Iorga, M. Holban. Malt mai tntemelat ni se pare primul punct de vederei Episcopatul
de Milcov, reinfiintat in locul celui cuman, aratd de asemenea o ordine politicA in legAturd ca
expansiunea regatului Ungariei in Moldova de Jos"; G. L BrAtianu, Tradifia istoricti a descd-

lecatului Moldovel ( Tradt(ta istoricd des pre Intemelerea statelor romdnefti, Bucure.sti, 1945, p. 137):

In realitate episcopia a avut, in timpul lui Ludovic, existentd efectivd, numai cd a suferit de
pe urma vicisitudinilor sltuatlilor politice.
Ipoteza potrivit cArela episcopia Milcoviel s-ar fi constituit pe teritoriul controlat in
trecut de un volevod local" a fost enuntatA de C. Cihodaru, Constituirea statului feudal moldovenesc i lupia pentru realtzarea lui (Studil t cercetd.ri stiintifice", Istorie, Iasi, XI, 1960,

1, p. 61-81).

170

www.dacoromanica.ro

expresie ecleziasticg a dominatiei politice a regatului ungar la rgsgrit

si sud de Carpati. Lichidat un veac in urmg de invazia ttarl, episcopia
cuman renaste acutn, indat dupg succesul noii ofensive a regatului

ungar impotriva Hoardei de Aur. Dar intre cele doug variante ale diocezei
patronate de regatul ungar dincoace de Carpati existg o inseranatfi deosebire ; episcopia cumang cuprinsese un vast teritoriu care se intindea,
teoretic cel putin, de la Olt ping in nordul Moldovei, la limita cnezatului de
Halici, conform acceptiunii geograf ice a denutairii Cutaania din titulatura
regalg, in vreme ce episcopia Milcoviei corespundea unei arii teritoiiale
mult mai restrinse din rsritul Muntenei i sudul Moldovei. Alte dioceze
catolice cea a Siretului i cea a Argesului aveau s acopere in a doua
jumAtate a secolului al XIV-lea teritoriile fostei episcopii cumane rmase
In afara limitelor noii episcopii a Milcoviei. Realittile politice dezvoltate
la sud si fsgrit de Carpati in rstimpul dintre fiintarea celor doug variante ale episcopiei cumane au ingradit sensibil din punct de vedere teritorial
limitele Milcoviei, inainte de a pune chiar capgt existentei ei. In vreme ce
episcopia cumang fusese una din manifestrile aspiratiei regatului arpadian de a cuprinde Cumania in toat intinderea ei,1 cea a Milcoviei a corespuns telului mai litaitat de a da regatului o acoperire impotriva expedi-

tiilor ttare si de a-i deschide drumul spre guile Dunrii. Tranzitia de

la Cumania, care se mentine in titlul regal, la Milcovia, denutairea episco-

piei transcarpatice renscute, exprim ingustarea ariei de expansiune a

regatului in aceast directie, rezultat nu al unui program mai putin ambitios, dar al unor realitti politice noi, dezvoltarea statelor iromnesti
Tara Romneascl si Moldova, care aveau sg ingrdeasc progresiv Sneercarea de expansiune a regatului ungar dincoace de, Carpati i s anihileze

In cele din urmg succesele ei.

Ca in atitea alte situatii similare, cucerirear teritorialgr angeving a
fost urmat si dincoace de Carpati nu nutnai de instituirea unei organizatii
ecleziastice catolice, sub controlul ierarhiei regatului, dar de un intens
efort de convertire a localnicilor ; in iunie 1348, luind act de succesele

inregistrate de actiunea de convertire In ptatile Cumaniei si ale altor

multe natiuni necredincioase aflate in hotarele regatului Ungariei",

papa Clement al VI-lea recernanda franciscanilor din ITngaria s trimitg

misionan i pentru a consolida noul rsad" (novella plantatio")implantat
In teritoriile asupra cArora se intinsese stpinirea regatului ungar 23,
Un sfert de secol mai tirziu, infornaat despre dificulttile intimpinate in
convertirea romnilor din aceste teritorii, It& osebi lipsa unui cler din
rindurile ion, papa Grigore al IX-lea s-a adresat regelui Ludovic i arhiepiscopilor de Strigoniu i Calocea pentru a obtine cooperarea lor la remedierea acestei situatii 24. Dar, scurt timp dupg disparitia lui Ludovic de
Anjou, noua sa plantatie", episcopia Mileoviei, a disyrut si ea trap de
o jumAtate de secol din geografia ecleziasticg a bisericii romane, urmind
indeaproape soarta formatiei teritoriale pe care o exprimase 25. Desfsu"Attento igitur quod in partlbus Cumaniae et aliarum plurium nationum infidelium
intra fines Regni Ungarie constltutis, eo, qui saint's auctor et lumen de lumine verus dens est,
illustrante, lumen ipsius fidei elucescere lam cepit, multis ex infidelibus ipsis ad ipsius agnitionem fidei lam conversis" (Hurmuzaki, I 2, p. 7-8).

" Hurmuzaki, 1/2, p. 220-221.

25 Ultima mentlune a episcopiel Milcoviel in secolul al XIV-lea e din anul 1375; de la

1375 ptnA In 1438 nu mai Intilnlm nici un episcop al Milcovului. Tocmai in 1438 tncepe o noutt
serie de episcopi Milcoviensi" (R. Rosetti, op. cit., p. 43); de fapt, episcopli Milcoviei 1st fac
reaparitia Ina din 1431 (I. Filltti, Din Arhivele Valicanului, I, Documente priviioare la episco-

patele catolice din Principale, riucuresti, 1913, p. 42-43).

171

www.dacoromanica.ro

rrile care au produs acest rezultat au fost legate de afirmarea celor doll&
state rom&nesti consolidate intre timp la sud si rsrit de Carpati.
Dorainatia politic& a regatului ungaz la rsrit si sud de Carpati a avut,
pe IWO, o functie strategic/ evident, si o finalitate de ordin economic :
instituirea unei comunicatii directe Cu. regiunea gurilor Dunrii zon
deosebit de activa a comertului genovez in aceast vreme
i, pe aceast
cale, stabilirea unei legturi nernijlocite ca comertul oriental prin bazinul
pontic. Manifestarea direct a acestui interes esential al politicii regatului
angevin a fost privilegiul emis de regele Ludovic de Anjou In favoarea
negustorilor brasoveni la 25 iunie 1358, care le asigura liberul acces la
Dunre In zona cuprins& intre punctele de confluent cu fluviul ale Ialomitei i Siretului 26 Actul regal crea asadar o zon de imunitate vamal
pentru brasovenii care vehiculau mrfuri intre orasul lor i Dunre, iar
aceast zon de imunitate vamal presupunea exercitiul unei autoritti
politice in acest teritoriu. Zece ani mai tirziu, Ludovie asigura brasovenilor

o noul zon de comer t liber spre Marea Neagr, in tara" lui Dimitrie
principele ttarilor", ai crui negustori aveau s circule nestingheriti
de vmi in regatul ungar, pentru ca i negustorii bra,soveni s poat

beneficia de avantaje similare in teritoriile ace3tuia

27.

Teritoriul asupra cruia se intinsese dominatia regatului angevin

la sud si rsrit de Carpati In urma succesului ofensivelor antittare a avut

asadar corespondent, sub raportul organizrii ecleziastice, in dioceza

Milcoviei si a indeplinit functia de zon de liber5, circulatie pentru negustorii brasoveni, care fIceau legtura, intre bazinul pontic i Transilvania.
Dar aspiratiile de dominatie ale regatului nu s-au limitat la aceast zon
relativ ingust ; ele cuprindeau intregul teritoriu romnesc transcarpatic,
Tara Rom&neascg, stat consolidat in deceniile anterioare, si Moldova,
care incepe acum &Ali afirme identitatea istorica. Oiocnirea dintre velei-

t4ile de dominatie ale regatului angevin la sud si rsrit de Carpati

hotrirea, celor dou state de a-si conserva ii consolida existenta, de-sinestttoare a fost la originea repetatelor infruntri militare si politice

dintre ungaria, de o parte, Tara Itomneasa, si Moldova, de alt parte.

tn imprejurrile legate de aceste intruntri a aprut Moldova, ca stat desine-stttor
definitivat structurile stata,le ale color dou state
romne0i.
R9mImii?1: situatia ereard de ofensiva impotriva ttarilor. Marele
efort de respingare spre step a ttarilor initiat in 1340 de actiunea polonoungar la Halici s-a repercutat masiv asupra rom.nilor, ca efecte imediate
asupra, celor din aria hegamoniei ttare sau din vecintatea ei si pe termen
lung i, pe cale de canseciat, asupra intregului popor romln. Trei nuclee

de viat politic& romlneascl aa fost direct implicate in desfsurrile

legate de campaniile impotriva ttarilor : Tara Romnea,scg, M31dova
Maramurelul.

26 Hurmuzak, XV/1, p. 1; Urkundenbuch II (1342 bis 1390), hrsg. von F. W. Zimmermann und G. Willer, Hermannstadt, 1897, p. 152-153; cf. DRH, D, I, p. 72.
27 Urkundenbuch II, p. 315; HurmuzakI I 2, P. 144; nIcAieri alurea decit In Cetatea
ADA nu putem aseza pe acest print tAtAresc" poate judecind dupA nume cre.5tinat.
care va fl avut supt stApInirea sa pArtile de jos ale Moldove dincolo l dIncoace de Prut"; (N.
Iorga, Studti st documente, XXIV, p. 6); v. mal ales studiul de nteres general pentru vremea
Intemeleril" Moldovel, al lu Gh. I. BrAtanu, Demetrius princeps Tartarorum (Revue des
tudes roumalnes", IXX, 1965, p. 39-46); poteza lul H. Weczerka, Das mittelatterliche und
frahmittelatterliche Deutschtum im Farstentum Moldau, Mtinchen, 1960, p. 47, potrivt cArea
Demetrius princeps Tartarorum ar f1 Dimitrie Donsko1 e ImposbilA 1 nu meritli dIscutie.

172

www.dacoromanica.ro

Tara Romneasa, a aderat la lupta Impotriva tgtarilor curind dupg

declan,area ei. Indiciul cel mai de seamg al acestei noi orientgri de politic/
extern/ a fost reconcilierea cu regatul angevin, act care a pus capgt confruntgrii deschise intre cele doug state de campania lui Carol Robert in
1330. Biograful lui Ludovic, loan de Tirnave, relateazg in termeni exaltati
faptul petrecut, potrivit scrierii sale, la Inceputul domniei celui de al doilea
angevin : Cum autem esset In partibus memoratis quidam princeps seu
baro potentissimus, Alexander, Waywoda Transalpinus, ditioni eiusdem
subiectus, qui tempore quondam Caroli regis, patris sui, a via fidelitatis
divertendo rebellaverat et per multa tempora in rebellione permanserat,
audita pietatis ac etiam potestatis eiusdem Ludovici regis fama ad ipsum
sponte, personaliter veniens, circa confinia ipsorum partiUM, ad pedes

regie majestatis humotenus est prostratus et ad obedientiam ac fidelitatem debit= reductus ; et integratus, solennia munera, xenia et clenodia praestando et suum dominium ac sanctam coronam recognoscendo,
cum gaudio et laetitia, ad propria remeavit, ab illo tempore fidelitatem
conservavit" 28.

Concizia extremg a autorului si lipsa altor izvoare referitoare la

acest eveniment fac imposibilg reconstituirea contextului istoric al reconcilierii dintre Ludovic si Nicolae Alexandru. Dar indiferent daca faptul
a fost consecinta unei presiuni militare din partea lui Ludovic 29 sau urmarea initiativei spontane a lui Nicolae .Alexandru, cum lasg sg inteleagg
biograful regelui ungar, reconcilierea a fost o noug recunoastere dupg
cea cuprinsg in acordul dintre Carol Robert si Basarab I a existentei
T'rii RomAnesti ca stat unitar. Pe temeiul acestei recunoasteri s-a realizat
acordul dintre Ludovic si Nicolae Alexandru 89.
Reconcilierea dintre cele doug tgri a restabilit Intre ele raportul de

suzeranitate-vasalitate instituit inainte de 1324 si anulat ea urmare a

campaniei lui Carol Robert impotriva lui Basarab I in 1330. Termenii
acestui nou acord, interpretat cu timpul diferit de cei doi contractanti
izvor al viitoarelor conflicte dintre Tara Romneascg El, i regatul angevin-

nu ne slut deelt indirect si vag cunoseuti, Intrucit textele in care au fost

Inscrise s-au pierdut. Interpretind, intr-un moment de crizg acutg a raporturilor sale cu Tara Romneaseg (ianuarie 1365), acordul realizat cu Nico" SRH, I, p. 174.

2 In zilele acestu domnu venit-au Laic's craiul unguresc cu multime de osti In Tara

lar Alexandru Von, vAzind a nu va putea sta ImpotrivA-1, plecA capul s

merse la craiu cu marl daruri, cu o mie de grivne de aur, de s-au Inchnat si sA f AgAdul
cA-1 va da dajde pe an. De aceasta foarte bine pAru crliului si-1 drui cu frumoase darur1
si-1 slobozi ca sA domneascA cu pace" (Letopiseful Tdrii Rumdnesii, ed. St. Nicolaescu,
RIAF, XI, 1910, p. 106 107).
3 Data si continutul acordulu dintre Ludovic si Nlcolae Alexandru au fost diferit interpretate de istoricl. Urmind indcatia zvorulu, B. P. Hasdeu, D. Onciul, N. Iorga s.a. au situat
evenirnentul la inceputul domniei lui Ludovie si 1-au nterpretat ca un indiclu al participAril
'Dili RomAnesti la ofensiva Impotriva tAtarilor. AceastA interpretare a fost acceptatA in istoRomAneascA,

riografia romAnA pinA la aparitia studlulu lui E. LAzArescu, Des pre relafille lut Nicolas Alexandru

voeood cu ungurii (RI, XXXII, 1946, p. 115-139), care a deplasat evenimentul dupA 1352;
M. Holban, Contribujii la studiul raporturilor (EMIT Tara Romdneasdi si Ungaria angeoind ( Problema st6pInirli efectioe a Seoertnului si a suzeranitdjii in legaturd cu drumul Brdilet) (Studil".
XV, 1962, p. 329-335), situeazA reconcilierea In 1346, dar II reduce mult semnificatia. Argumentat a combAtut Z. Piclisanu deplasarea cronologIcA a evenimentulul, in recenzia la studiul

amintit al lui E. LAzArescu (RIR, XVII, 1947, 1-2, p. 167-168), pledind in favoarea anului
1344, and Ludovlc s-a aflat efeetv in Transilvania; v.si St. StefAneseu, Tara Romaneascd
de la Basarab I Intemeietorul" pInd la Mthat V ileazul, 1970, p. 34-35. Intreaga chestlune a
fost readusA tu discutie in tirnpul din urmii de S. Iosipescu, Despre unele controoerse ale istoriel

medieoale romdnesti (sec. XIV) (Revista de Istorie", XXXII, 1979, nr. 10, p. 1967-1974).

173

www.dacoromanica.ro

lae .Alexandru, Ludovic aminteste in termeni general' conventia (pacta)

incheiat cu 20 de ani in urm. Potrivit regelui, aceast conventie prevedea recunomterea formal:di a suzeranittii regatului prin acceptarea

derivrii de la puterea regal a insemnelor propriei sale puteri

implinirea obligatiilor legate de raportul stabilit ; actiunea ulterioarg, a

lui Nicolae Alexandru avea s infirrae categoric conceptia lui Ludovic
cu privire la natura raporturilor dintre cele dou tri. Alte surse, indirecte,
ne ingduie s intregim informatia sumar a biografului lui Ludovic
interpretarea inssi a acestuia.
In primul rind, noua orientare a lui Nicolae Alexandru a readus tara
in sfera de actiune a catolicismului. inregistrind modificarea petrecut
In aria de influentg, a regatului ungar, papa Clement al VI-lea, legind
mari sperante de ceca ce era un simplu act politic, semnala, in toarana
anului 1345, convertirea sau inclinarea spre conversktme la catolicism a
romnilor din Transilvania, Sirmium si Tara Romneasc, dependenti
de Ungaria (olachi romani commorantes in partibus 17ngarie Transilvanis,
Ultralpinis et Sirmiis") ; intre fruntasii romni nominalizati de pap in
acest context se afla i Alexandru al lui Basarab" 32. CI asemenea desfd-

surare nu se putea insg, produce decit in leggturl cu progresul puterii

regatului ungar In rsritul i sud-estul Europei. Apropierea Trii Romne0i 0 a lui Nicolae Alexandru de papalitate, in conditiile date, a fost
Chiar dacg,
aqadar una din consecintele intelegerii sale cu Ludovic
contactele initiale au fost stabilite direct, prin misionan i franciscani,
reactia regelui Ungariei, pentru care, la fel ca i pentru predecesorii

prozelitismul confesional era un instrument de dominatie politic, a

readus curin.d desfsurarea raporturilor In acest domeniu pe fgasul

dorit : organizarea catolicismului din Tara Romneasc a fost asezat sub

oblIduirea episcopiei transilvgnene 34 Strins legat de aceast orientare
politicg, i confesional a fost cgstoria lui Nicolae Alexandra cu catolica
Ciar a 35

Rostul principal al aliantei dintre Nicolae Alexandru i Ludovic era

ins, firete, de naturg, militar.. Restaurarea raporturilor de cooperare
intre regatul ungar 0 Tara Romfinease a precedat probabil indeaproape
ofensiva impotriva tatarilor in spatiul romnesc 0 a fost conditia prealabil a acesteia. Stiri directe asupra actiunii militare a Trii Romneti
impotriva ttarilor lipsesc, dar eliberarea acelei prti a tgrii care se afla in
aria dominatiei ttare las sg., se intrevad participarea celui dintii stat
romnesc la ofensiva impotriva Hoardei de Aur i a dominatiei ei la
Dunrea de J0536.
21 Hurmuzaki, 1/2, P. 92-93; DRH, D, I, p. 78-80.
32 Hurmuzaki I/1, p. 697-698; DRH, D. I, p. 60-61.
u V. in acest sens opinia luI N. Iorga, Istorta romnilor, III, 1937, p. 185; opinie diferitA la M. Holban, op. cit., p. 331. Existenta unui acord timpuriu Intre Ludovic de Anjou sl
Nicolae Alexandru e confirmatA si de un act regal din anul 1347 care aminteste campana lul
Carol Robert In 1330 contra Bozorod Olacum tunc regni et sancte corone infidelem ..."
(G. Gy6rffi, Adatok a romdnok XIII szdzadi ttirtneteihez is a romn allam kezdelethez) (Ttirte-

nelmi Szemle", VII, 1964, 1, p. 561-562).

84 V. confirmarea mal tirzie a acestei mAsuri de cAtre Vladislav I, fiul l succesorul lul
Nicolae Alexandru (Hurmuzaki, 1/2, p. 148-149; DRH, D, I, p. 98-99).
u N. Iorga, Istoria romanilor, III, p. 185-186.
86 Punctul de vedere traditional al medlevistcil romAnesti, care e si cel mal intemelat.
e exprimat deosebit de limpede de Gh. I. BrAtianu: Mals apres le dsastre bulgare et la mort
du Khan Uzbek, le s grand Bassarab * envoie en 1345 son fils Alexandre faire sa paix avec le
nouveau rol de Hongrie, Louis d'Anjou. Le volvode hongrois de Transylvanle entreprend deux
ans plus tard l'expdition au-delA des Carpates qui aboutit A une grande victoire sur les Tatars.

174

www.dacoromanica.ro

inlfiturarea dominatiei atare a pus capt ratiunii principale a leglturii de cooperare restabilite intre Ludovic de Anjou i Nicolae Alexandru.

In centrul noului conflict care avea s1 izbucneasc curind intre regatul

angevin i, Tara Romfineasa s-au aflat intelesul diferit atribuit de rege

i. de voievod naturii raporturilor dintre tirile lor i, nu mai putin, proble-

melor teritoriale deschise de infringerea Hoardei de Aur.

Tot atit de direct implicati In luptele pentru inlturarea hegemoniei
atare ca i romnii din Tara RomneascA, dar probabil Inc. mai inainte
decit acetia, au fost cei din Maramure *1 Moldova, doufi autonomii poli-

tice romfineti a cror evolutie s-a impletit in aceast vreme. Expansiu-

nea spre rsrit a regatelor polon. .1 ungar, ofensiva lor conjugat In cuezatul Halici stat cu care Maramureul i Moldova au intretinut strinse legaturi le-au implicat clirect in actiune i au precipitat procesele social-poli-

tice in curs de desfkurare in cele dou5 t.ri romaneti.

Semnul premerg'tor al desfkurrilor din care avea s rezulte cel
de al doilea stat romnesc, Moldova, a fost martirajul la Siret, in 1340,
a doi alugri franciscani". Faptul, petrecut in plin desfkurare a campaniilor polono-ungare la Halici i a presiunilor confesionale care le-au
insotit, e indiciul implicrii Moldovei in marile desfkurri militare i poli-

tice declanate de ofensiva puterilor catolice In aria de dominatie a Hoardei de Aur. Nu multi ani mai tirziu, asupra formatiunei sau formatiunilor
romneti din nordul viitorului stat al Moldovei se extinde puterea regalitAtii angevine. Dei nu exist incS o evidena documentar pentru evenimentele petrecute acum in aceast zona, se poate afirma cu probabilitate
c ea a fost cuprins in aria de dominatie directI a Ungariei fie in 1347,
In urma consolidrii pozitiilor regatului in sud, manifestat prin crearea

episcopiei Milcoviei38, fie, eel mai tirziu, in 1349, odat cu lichidarea autono-

raiei haliciene de &titre regatul polonn.

In cursul aceluiai deceniu, izvoarele semnaleaz inceputul unor
insemnate desfkuari in societatea maramureeang. Lume de sate, aflat

dont la tradition hIstorique roumaine a gard un souvenir confus. Sans doute la principaut
valaque a pass A ce moment de l'alliance mongole dans la systeme politIque oppose; elle est
devenue l'avant garde mientale des monarchies catholiques de Pologne et de Hongrie, dans
leur lutte de vingt-cinq ans contre les Tatares et les Lithuaniens" (Recherches sur Vicina et
Cetatea Albd, Bucarest, 1935, p. 117-118); v. si Al. L. TAutu, Basarab il Grande, fondatore del
primo stato romeno indipendente (1310-1352) (Antemurale", I, 1954 ,p. 62-63). Extinderea
spre rsdrit a Tril Rominesti e inregistratA de actul patriarhiei constantinopolitane din 1359
care institute Mitropolia 'Tarn RomAnesti, invecinatA" acum cu scaunul metropolitan in curs
de disparitie de la Vicina (Hurmuzaki, XIV/1, p. 2).
37 Interea frater Mravicus Minister de quo supra diximus capitulum celebrarat in Boemia, quando in Valachia et civitate Seret frater Blasius, una cum fratre Marco martyril coronam
fortiter adipiscebatur, ibique sepulti XIV Junii" (L. Waddingus, Annales minorum seu &turn
ordinum a S. Francisco institutorum, ed. tertia, VII (1323-1346), Claras Aquas, 1932, p. 287);
pentru data corect initial evenimentul fusese considerat a se fi petrecut In 1349 v. C.
Auner, Episcopia Milcoviei In oeacul al XIV-lea (Revista catolicA", III, 1914, 1, p. 66); cf.
Gh. Moisescu, Calolicismul in Moldova, p. 87. Reacia antilatinA atestat la Siret in 1340 a coincis
cu vehementele manifestAri de acelasi f el semnalate, In acelasi an, de multiple izvoare in Rusia
halicianA l apoi si in Lituania; cf. Wl. Abraham, op cit., p. 183, 187, 191, 209-210.

S. Gorovei, Indrepteiri cronologice, p. 105 si L'tat roumain de l'est des Carpates,

39

p. 488

490.

39 Aceast din urm dat ni se pare cea mal probabilA; prezenta lul Ludovic in Transilvania in vara si toamna acestui an e indiciul unor insemnate actlunl militare In zona transcarpaticA; v. DIR, C, IV, p. 491-520; IncA de la 11 lulle, Ludovic vestea venetienilor cA prezenta hit era solieitat In Transilvania: et pro mine Incole ejusdem regni nostri videlicet Transilvarul nobis humiliter et devote supplicaverunt, ut ad eos causa visitationis accedere dignaremur ..." (Monumenta Hungariae Historica, Acta estera, II, ed. Wenzel Gustav, Budapest, p.
360-361; v. sl p. 362-363 si 370; v. si R. Popa, lucrarea cltat la nota urmAtoare, p. 245).

175

www.dacoromanica.ro

sub conducerea unor cnezi i voievozi, Maramuresul era una din t'Arde"
romnesti In curs de transformare In stat de tip feudal proces ale cgrui

indicii sint evolutia institutiei cneziale spre stApinirea ereditarA f;r1, la nivel

politic, tendinta similarA a institutiei voievodale ,cind, i aici, a intervenit politica centralizatoare i asimilatoare a regalitatii angevine.40.
Infiltrarea tot mai insistentA a puterii regale In comunitatea cnezialvoievodalA a Maramuresului in timpul domniei lui Carol Robert i Luduric
de Anjou s-a manifestat in primul rind prin confirmarea stApInitipAmintului i atragerea, pe aceastA cale, a cnezilor maramureseni in dependenta
directO a regelui, in situatia de servientes regis". StApinirile cneziale confirmate prin privilegii regale sint delimitate i reambulate de reprezentantii
capitlului unei biserici catolice ; cnez sint atrasi in sfera de actiune a justitiei regale. Variatele modalitAti de afirmare a puterii regale s-au manifestat in detrimentul autonomiei traditionale a Maramuresului si a voievodului tArii.". La nivelul superior, institutia voievodatului, ex-presie suprem
a organizArii politice ron:411qt In aceastO vreme, e amenintatA de institui-

rea comitatului, institutie a puteti iegale. Comunitatea cnezilor ramamureseni, in frunte cu voievodul, tinde sA fie Inlocuit de congregatia
titulan i de privilegii regale
nobililor
,sub conducerea comitelui regal.
Presiunea politicii regale asupra autonomiei maramuresene s-a intensificat simtitor sub cel de al doilea rege angevin, in. legAturA directa' i cu

politica sa rAsAriteanA, intr-o arie cu care Malamuresul era invecinat

teritorial i cu care intretinuse intense legAturi. AmenintatO grav, tot mai
mult Ingustat i golitA de continut, autonomia voievodalA a Maramuresului a reactionat Inainte de a dispArea sub loviturile politicii regale. Sub

conducerea lui Bogda,n din Cuhea, membru al fanailiei voievodale cu ten-.

dinte de transformare In dinastie feudal,, se grupeazA adversarii politicii
angevine. InlAturat din voievodat probabil sub presiunea regalitAtii, ca
11infidel" fa tl de coroan, Bogdan si aderentii si se Impotrivesc puterii
regale. Opozitia fa tA de regalitate se manifestO in chipul cel mai evident

prin actiunile indreptate impotriva aderentilor maramureseni ai acesteia

In fruntea cArora se aflau neamul lui Drago din Giulesti. In 1349, xegele

Ludovic, denuntA in termeni vehementi actiunea lui Bogdan, devenit

intre timp infidel notoriu", si a nepotului sOu de frate Iuga, cale au
izgonit pe Jula, fiul lui Drago, si pe ai si din satele lor Ginlesti i Nieresti,
pentru cA refuzaserA sO se asocieze actiunii lor politice. Regele ordonA voie-

vodului loan, alt nepot al lui Bogdan si frate al lui Iuga sA-1 reaseze pe
stApinirea satelor sale, In prezenta reprezentantului comitelui de
Juba
Maramures si a obF,4tii cneziale a taaii41.

Interventia lui Ludovic necesarA pentru a impune punctul de

vedere regal si pentru a inclina balanta puterii In societatea maramureseanA in sensul aderentilor politicii sale, a dat rezultatele asteptate. Actiunea regalA a triumfat impotriva actului voievodal al lui Bogdan, care prefigurase procesele de hiclenie prin confiscarea, domeniului Dragos,estilor.
In anii urmAtori, factiunea regara', domin In Maramures ; sprijinit hotArit

de rege, ea recompenseazg sprijinul regal prin participarea la campaniile

regale la rAsArit de Carpati. In 1360, Drago din Giulesti e rAsplAtit de
Ludovic pentru meritele sale deosebite la infrIngerea rAscoalei Moldovei
IO Pentru tot ceea ce privelte Istoria soclal-polticA a Maramurewlui, v. monografa fundamentalA a lul R. Popa, Tara Maramuresului in veacul al XIV-lea, Bucuresti, 1970 (cu bibliografa completA).

41 L Mihalyi, Diplome maramuresene din secolul XIV ;I XV, Sziget, 1900. p. 26-28.

176

www.dacoromanica.ro

terra nostra moldovana readusI in dependenta regalitAtii ungare42.

Cu aceastA mentirme a diplomei regale, legAtura, desigur mult mai veche,
filtre desfAurArile politice din Maramure i Moldova ajunge la nivelul
evidentei documentare.

-7.--Piatra de mormint a lui Nicolae Alexandru voievod (1364) de

la Chnpulung.

TAcerea izvoarelor cu privire la eveuirnentele de la sud 1 rAsArit

de Carpati dupA succesul ofensivei antitAtare e intreruptA in 1359 cind,
brusc, informatil din directii diferite semnaleazA insemnate desfurAri,
In cadrul cArora micarea de emancipare politic a romnilor se precipit,
luind o nebAnuitA amploare.
Lupta impotriva hegemoniei angevine. Semnalul lAscoalei inapotriva
regatului ungar care ii intinsese dominatia peste Carpati a venit din Tara
Romneascl, al c6rei voievod, Nicolae Alexandru (1352-1364), a imprimat din 1359 un non curs politicii tArii sale.
42

12el 742

Mihaly1, op. *U., p. 37-40.

177

www.dacoromanica.ro

Anii precedenti aduseserS lui Ludovic un considerabil spor de putere

prestigiu. RIzboiul victorios pe care 11 purtase impotriva Venetiei 1-a
adus In stApinirea tkmului dalraat (1358), iar campaniile Intreprinse In
Serbia, IndatA dupA sf1ritul confruntkii cu republica lagunelor, au readus
sub dominatia sa teritoriile pierdate de regat In deceniile anterioare (1359).
In urina acestor victorii, pozitia de fortA a regatului ungar In sud-estul
Europei a sporit considerabil.
Sporul de putere al regatului ungar s-a resimtit i In spatiul rom4nesc, unde politica lui Ludovic de Anjou ja forme tot mai asupritoare,
Indeosebi prin incercarea sa de a exercita o dominatie directg. Indiciul
nemijlocit al acestei politici e privilegiul acordat la 25 iunie 1358 de Ludovic negustorilor din Braov, ckora le asigarA, libera trecere spre DunAre.
Prin acest privilegiu, Ludovic facea act de suveranitate intr-o zonfi care
fie apartinea rii Itomneti, fie era revendicati de aceasta. In acelai
timp43, prin acest act regele Ungariei lipsea Tara RomneascA de exceptionalul izvor de venituri care era vama perceputg, de-a lungul unei insemnate

artere a comertului international.

Mai mult Incs decit acest indiciu, gravitatea asupririi angevine e
revelat5 de rAscoala inski a romnilor de la sud ei rs'Arit de Car-pati
1359. Fapt nou, sau doar prima oar5 ilustrat de izvoare, Impotrivirea

fatA, de dominatia regatului se produce concomitent in Tara Romneasc6

i Moldova.
Actul care a consacrat ruptura intre Nicola,e Alexandru i Ludovic
de Anjou a fost crearea, In acord cu Patriarhia din Constantinopol, a mi-

tropoliei Tkii Romne0i. In temeiul acestui acord, marele voievod"

titulaturA care exprim& intlietatea voievodului de Arm fatA de ceilalti

, e investit ci cu titlul de avthentis", adicci autocrat", domn
de-sine-st/pinitor", sam.odfrjet". Acest nou titlu exprim6, nu numai o
putere sporitA InSuntru, In raport cu ceilalti voievozi ei cu boierimea,
dar i o InSltare a statutului tlrii pe plan extern ; implicatia principal
de politid, externA a noului titlu era revendicarea pentru domn a unei
pu.teri de sine st&t/toare, derivat/ direct de la Dumnezeu ei nu de la altS
putere lumeasa. Dar aceastS revendicare Infrunta direct suzeranitatea
lui Ludovic, pretentia acestuia de a avea dreptul
investeascg pe voievoievozi

vodul transalpin" In voievodatul Trii Romne0i. Actul din 1359 a/

lui Nicolae Alexandru, InfAptuit in cooperare cu Bizantul, era contestarea

categoricA a pretentiei lui Ludovic de a exercita o autoritate superioarA
asupra Trii Romne0i44.

Civa ani mai tirziu, In 1365, chid, eliberat de alte preocupki pe

care i le crea politica sa de expansiune In multiple directii, Ludovic a proclaraat rkboiul impotriva TArii RomAne0i mide domnea acura Vladislav,
43 Istoricli romAn1 au interpretat privileglul lui Ludovic pentru negustoril brasoveni fie
ca un hunch' al dominatiei efective a regelui angevin la rAsArit si sud de Carpati, fie ca o mani-

festare a suzeranitAtil pe care o exercita sau o revendica in aceste teritorli; intre cei dint!'
se aflA N. Iorga, Istorta comerfulut romdnesc, I, ed. 2, Bucuresti, 1925, p. 64; E. LAztlrescu,
citat I urmat de Gh. BrAtianu, Les rots de Hongrie et les Principauts roumaines au XIV," Mete,
(BSHAR, 28, 1947, p. 86-87). Cea de-a doua Interpretare e reprezentatA cu preadere de
P. P. Panaitescu, Mircea ce! BdIrtn st suzeranitatea ungureascd, Bucuresti, 1938, p. 5 (extras
din AARMSI, s. III. t. XX), sl de M. Holban, Cortiribulii la stadia! raporturllor dintre Tara
Romdneascd st Ungarta angeoind. Problema stdpinirei elective a Seoertnulut gt a suzeranildlit In
legdturd cu drumul Brdilei (Studil", XV, 1962, nr. 2, p. 338-342).

" Hurmuzaki, XIV/1, p. 1-6: cf. S. Papacostea, La fondation de la V alachte et de la

Moldavie et les Roumatrts de Transgloanie: une nouoelle source (RRH, XVII, 1978, 3, p. 391-392).

178

www.dacoromanica.ro

fiul lui Nicolae Alexandru, regele ITngariei a denuntat vehement afirm.area

caracterului de-sine-stttor al puterii lor de catre fostul i actualul voie-

Intrucit raposatul <Alexandru>, voievodul Trii Romnevti, ea

vod :

unul ce vi-a uitat de binefacerile primite de la noi i ca un nerecunosca,tor, Inca, de pe cind se bucura de viata <aceasta> paminteasca,..., nu s-a
infricovat <s calce cu indrazneal cuteztoare credinta sa cu caae s-a
legat <f at de noi> eft i scrisorile intocnaite intre noi vi el, cu privire la
anumite intelegeri, dari
cuvenite noug, in temeiul stpinirii noastre
firevti, <vi fiindca> apoi, murind el, fiul su Vladislav, urmind relele deprinderi printevti, ...<nerecunoscindu-ne> cituvi de putin de stpin al
su firesc, faira, a ne intreba i a ne cere invoirea, insuvindu-vi in pomenita
noastr Taaa, Romaneascg, ce ni se cuvine noua, dupa; dreptul i rinduiala
navterii, nurnirea sa mincinoas <de domn>, intru infruntarea donanului
<su> de la care trebuia s capete el semnele puterii sale, a cutezat sag
tread, in locul...tatalui au in scaunul sus-pomenitei noastre Tri Romanevti...cu invoirea tidtoare vi tainica intelegere a romfinilor i a locuitorilor acelei tki..."45.

Proclamatia regal exprim cit se poate de ciar atit situatia nou

creat de actul din 1359 al lui Nicolae Alexandru revendicarea domniei

autocrate vi toate implicatiile ei
cit vi pretentia de suzeranitate a lui
Ludovic i in deosebi varianta de suzeranitate pe care o preconizase in
raporturile sale cu Tara RomneascA.
Dar crearea mitropoliei Trii Romnevti in cooperare cu Bizautul
mai insemna i infruntarea unui alt aspect al politicii lui Ludovic de Anjou :
prozelitismul catolic. Conferind bisericii ortodoxe din tara sa o organizare
superioar, obtinuta, de la Patriarhia din Constantinopol, care coordona
efortul de indiguire a progreselor catolicismului in lumea ortodox6,46,
Nicolae Alexandru a pus stavil incerdzii lui Ludovic de a smulge, Tara
Romaneasca, confesiunii raskitene vi de a o converti la catolicism sub
controlul ierarhiei ecleziastice a regatului au infiintarea mitropoliei
Tarii Romnevti in 1359 a dat tkii in acelavi timp un izvor direct de
legitimare a puterii domnului autocrat, in legAtur cu una din cele dou
surse de legitimitate ale lumii europene medievale, vi o organizare ecleziasticl in opozitie direct cu tendintele prozelitismului angevin. Prin acest
act, Nicolae Alexandru a desavirvit institutional emanciparea Tkii Romanevti de sub tutela regatului angevin, proces initiat cu arma in mina, de
cAtre tatl sa,u47.

data cu actiunea Trii Romnevti s-a produs i rascoala Moldovei

impotriva dominatiei migare, instaurata, in anii precedenti. Singurele

informatii provin din diploma acordat de rege la 20 martie 1360 lui Dra-

go, fiul lui Jula, care vi-a civtigat merite deosebite in restaurarea"

dominatiei angevine in ceca ce regele numea tara noastr a 1Violdovei",

tar care ivi face acum aparitia sub numele ei in izvoare : Drept aceea,
prin aceste rinduri voim s ajunga, la cunovtinta tuturor ca, inaltimea noastr, aducindu-vi aminte de feluritele fapte de credint vi de preastralucita
vrednieie a credincioaselor slujbe ale lui Drago, fiul lui Gyula, credinciosul nostru roman din Maramui ev, slujbe pe care vtim ca., le-a fkut i le-a
adus maiesttii noastre, potrivit cu cerintele strii i putintei lui, in cele
Hurmuzaki, 1/2, p. 92-93 si DRH, D, I, 1977, p. 78-80; cf. *. Papacostea, op. cit.,
p. 392.

" O. Halecki, op. cit., p. 49-52.

Papacostea, op. cit., p. 392-393.
179

www.dacoromanica.ro

mai multe treburi si rgzboaie ale noastre, incredintate si date in seama lui
i mai cu osebire in reasezarea trii noastre, a Moldovei (...in restauratione term notr e Meldavane...") potrivit iscusitei sale vrednicii, cind a
hito s cu veghetoare grijg si cu neobositg stigdanie pe calea statornicei
credinte ce trebuie pgstratg cgtre coroana regeascg pe multi romni rz-vrgtiti, rgtgciti din calea credintei datorate.."49.
Expeditia in Moldova s-a desfgsurat sub comanda lui Ludovic sau
sub sup' avegherea sa directg din Transilvania, unde regele s-a aflat la
sfirsitul anului 1359 si la inceputul anului 136049.
Participarea cnezimii maramuresene la expeditia din Moldova si
locul deosebit care i-a fost rezervat a avut nu numai insemngtate militar
dar si politieg. Ea a fost urmarea intelegerii de &are Ludovic a imposbilitgtii de a stpini direct Moldova si a incercgrii sale de a mentine sub

controlul sgu tara romneascg de la 'As/sit de Carpati, cu concursul

cnezilor maramureseni. Emancipatg in deceniul precedent de vechile
relatii cu tgitarii si cu cnezatul llalici acestea din urmg aveau s, se
mai menting un timp sub raport ecleziastic , tara romneasc5 de la
rgsrit de Carpati marcheazg acum, in urma rgscoalei din 1359, un pas
In directia afirmgrii autonomiei si identitAtii ei prin cgpetenia romaneaseg
strict legat5 ins5 de puterea regal5 sub conducerea cgreia a
fost pusg50. In insusi actul lui Ludovic ea apare ca o tall, romneascl aparte,

care intig acum in harta politie a Europei sub numele ei istoric.

Vag si mitic insemngtatea faptului a fost inregistratg si de traditia
istoricg a intemeierii Moldovei, care atribule inceputurile statului descglecatului" lui Drago, in 135951. Integratg in letopisete in vremea cind reconcilirea intre primele doug dinastii ale Moldovei a fost infgptuitg pe plan
istoriografic de stefan cel Mare, traditia a legat inceputurile Moldovei de
numele lui Drago s si nu de acel al lui Bogdan. Paradoxal la nivelul
gindirii moderne, faptul e deplin explicabil in mentalitatea epocii, mult mai
sensibil5 fatg de un act de fundatie", de Intemeiere", cu toate limitele
lui, decit la modificarea politicg, rich de importantg, survenit5 odatg
.cu realizarea neatirngrii.
Paralel cu actiunea regelui Ludovic de recuperare a Moldovei, prin
mijlocirea lui Drago, s-a desfAsurat probabil i actiunea militar a regatului polon de aducere a tgrii sub suzeranitatea sa. Potrivit lui Jan Dlugosz,
principala surs5 care a conservat arnintirea acestui episod controversat,
polonii, chemati de unul din pretendentii in luptg pentru puterea suprem5
In Moldova, *tef an, au pAtruns in targ dar au fost infrinti de fratele acestuia, Petru, si de ai sli, cu concursul celor pe care izvorul mentionat ii
48

I- Mihaly!, Diplome maramuresene, p. 37-39; DRH, D, I, p. 75-78.

49 Din Segna, un corespondent comunica dogelu Venetic', la 16 ianuarie 1360: Praeterea

domin ml, habui a domino banno, quod dominus rex ivit In exercitu ad Transilvanas partes,
tamen nescio si Ha est, quia de hinc veridlce minlme sclre possum" (S. Ljubi6, Listine in Monumenta speetantia historiarn Slatrorum Meridionalium, IV, Zagreb, 1874, p. 22); la 27 februarie

1360, dogele era nformat de acelasi corespondent sost la Buda la 2 februarte ubi habu,
quod dornInus rex omnino erat reversurus MI-a carnIsprivium ab exercitu suo de partbus
transilvans"; de fapt regele s-a InapoIat din expeditie la 14 februarie 1360 (ibidem, p. 23).
50 Moldova lu Dragos nu era dealt o capitanie regala. Dar Ludovic, chemnd pe un
volevod maramuresan, nu o Mega numai pentrua regalitatea ces noua, franceza, se sprijInea
pe astf el de milites, de cavaleri. pretutinderd, cl pentruca recunostea prin aceasta chlar caracterul romanesc al tinutulut cucerIt" (N. Iorga, Istoria romdnilor, III, 1937, P. 209).
" Interpretares cronologla corecta a acestel convergente Intre stirea cuprinsa de actul
lul Ludovic de Anjou in favoarea lui Dragos sl traditia moldoveana a Intemeleril se all la I. Mihaly', op. cit., p. 40. nota 1.

180

www.dacoromanica.ro

nuniete provinciales hungarorum", denumire care Ii desemneaa, probaba pe maramureeni i care, in once caz, indic5 o leg5tur5 Cu Ungaria

Ingevin
Expeditia polon in Moldova, a crei realitate in zilele lui Cazimir a
fost contestat de unii istorici, MIA aigumente decisive, a avut probabil

loe in anul indicat de Dlugosz sau In anii imediat urnftori52; ea a fost

urmarea apelului rsculatilor linpotriva dominatiei ungare, in 1359, in
virtutea vechilor legturi ale trii cu Iraliciul, ale erui interese fuseser
acum preluate de regatul polon. Actiunea miitai polon a marcat cea
dintii infruntare de interese intre Polonia i Ungaria pentru Moldova, rivalitate care avea s, devin in deceniile, urmg,toare, una din realittile domi-

nante ale relatiilor internationale in Europa rsritean.

ingbuit in 1359 de expeditia regar ungai, iscoala Moldovei a

triumfat cinci ani mai tirziu, cind localnicii izgonesc descendenta lui Drago

i Il instaureaz la cima prii pe Bogdan, infidelul notoriu" al regelui

in Maramure.

Evenimentele petrecute in Moldova in 1364-1365 i desfkurgrile

din anii urrnItori in cele doul tri romneti slut strins legate de evolutia
generar a situatiei in Europa igsritean i sud-estic, in functie de o
nou5 etap a cruciadei, deschis in anii anteriori. Succesele regelui Ciprului,

Petru I de Lusignan, In lupta impotri-va tuicilor din Asia Mica cucerirea Adaliei la 24 august 136153 au trezit sperante disproportionate in
52 Expeditia polona in Moldova In vremea tut Cazimir cel Mare a fost foarte diferit
interpretata de specialistil istoriet Moldovei si at relatiilor moldo-polone in evul mediu. Dezbaterea s-a fixat atit asupra realitatti irises' a acestel expeditii in zilele lut Cazimir, contestata de

unit istorici, cit si asupra datei chid ea s-a petrecut si a identitatii personajelor implicate
consacram un studiu aparte,
In actiune. Fail a ntra in detaltul problemet, area speram

indicAm citeva din concluzille noastre cu privire la acest mult discutat episod. Autenticitatea
insasi a faptului ni se pare daca nu indlscutabila cel putin foarte probabilit, dat Bind di cele
dotia izvoare principale care ni-1 comunica, Jan Dlugosz, Histortae polonlcae libri XIII (Opera
omnia, ed. A. Przezdziecki, t. XII, p. 277-278) si Filippo Buonaccorsi Callimachus, Vila et
mores Sbignet cardinalts, ed. I. Lichonska, Varsave, 1962, p. 28-32, 41 inregistreaza similar in
ceca ce priveste nucleul desfasurarii i deosebit In privinta cadrului in care o plaseaza. Pentru
ambit istorici expeditia polona, la care a participat bunicul cardinalului Sbigniev Olesnicki, ce
a avut loc in timpul lu Cazimir Dlugosz indica chiar anul 1359 , a hregistrat succese initiate
s-a incheiat cu o infringere; atrast Intr-o padure, at carel copad fusesera dinainte Matt, pentru
a fi rostogoliti asupra invadatortlor, polonil au fost striviti sub povara lor.
Atit Dlugosz cit 1 Callimachus incadreaza aceste date elementare cunoscute probabil
din Insemnarile familiei Olesnicki, cu care ambit s-au aflat in strinse legaturi intr-o fabulatie
bogatd. In vreme insa. ce la Callimachus incadrarea e de domentul ficttunit pure, de inspiratie
umanista, la Dlugosz ea se Intemeiaza pe solidele sale cunostinte de istorie a Moldovei in secolul
al XV-lea. Si Dlugosz insa
redactat pasajul avind in fat.A un model clasic din care s-a inspirat
sub raportul formal, Titus Livtus, cunt s-a dovedit in timpul din urma; cf. Wl. Madyda, Iohannes Longinus Dlugosz als Vorldufer des Humanismus In Polen (Renaissance und Humanismus

in Mittel und Osteuropa, II, Berlin, 1962, p. 187-188).

Daca, asa cum credem, faptul a fost real si s-a petrecut in timpul lui Cazimir cel Mare,
data nu poate fi declt sau cea indicata de Dlugosz, 1359, chid in Moldova a avut loc infruntarea
intre doua directii politice antagoniste, sau, cel mai ttrziu, In anil imediat urmatori, in legatura
Cu evenimentele petrecute In 1359; pentru relativ bogata bibliografie consacrata evenimentului,
V. C. Racovita, Incepulurile suzercutildfli polone asupra Moldovei (RIR, X, 1940. p. 240 244):
P. P. Panaitescu, Din istoria luptei pentru independenja Moldovei In veacul al XIV-lea. Primele lupte pentru independenjd ale jdrilor romdne,) Studil", IX, 1956, p. 95-115); I. Corfus,
Pagini de tstorie romdneascd in not publicalit polone (AHAI, V, 1968, p. 218-219); mal recent.
*t. S. Gorovel, op. cit., p. 115-118; pentru stadiul actual al dezbaterii, v. P. W. Knoll, op.cit.,
p. 241-248 (anexa: Moldavia and Podolia in the reign of Casimir).
55 A History of the Crusades, III : The fourteenth and fifteenth centuries, ed. by H. W.
Hazard, Wisconsin, London, 1975, p. 353.
181

www.dacoromanica.ro

comparatie Cu faptul care le-a declansat. Incitat de acest succes i influentat

de regele insusi, care a intreprins in anii urmAtori un turneu de propaganda',

In Europa pentru a cistiga sprijin in vederea unei mari actiuni impotriva

islamului, papa Urban al V-lea proclamg la 12 aprilie 1363 cruciada general g (passagium generale ) pentru anul 136554.
Spiritul cruciadei s-a propagat i in Europa central-rgsgriteang ;
popasul regelui Ciprului la Cracovia, la curtea polong, a fost prilejul unei
importante reuniuni de capete incoronate i alte personalitgti, care si-au
dat asentimentul la programul de cruciadg al lui Petru I de Lusignan,
devenit acum program papa155. Dar protagonistii cruciadei din aceastg
parte a Europei nu intentionau sg se angajeze in tinuturile indepgrtate
spre care Ii cherna regele Ciprului. Cruciada lor avea sg se desfgsoare, ca
In trecut, in aria cuprinsg in propriul lor program de expaaisiune teritorialg.
Doug mari initiative adoptate de Ungaria si Polonia in anli imediat
urmgtori reuniunii de la Cracovia i neindoielnic In leggturg nemijlocitg
cu acesta au adus o noug insertinatg modificare in situatia politieg a Europei
rgsgritene i sudestice. In primgvara anului 1365, Ludovic de Anjou intre-

prinde o mare expeditie la Vidin, oras pe care 11 cucereste nu mutt tiny

dupg aceasta, i Il incorporeazg In regat, luindu-1 in captivitate pe tarul
Sracimir" ; in anul urmgtor, 1366, dupg preggtiri incepute cu ami in urmg,
Cazimir cucereste Vladimirul, reintegrind astfel sub stgpinirea sa directg
sau indirectg, cu titlu feudal, cea mai mare parte a veehiului cnezat rus
apusean desprins din Rusia Kievian'57.
La inceputul anului 1365, Ludovic se afla in conflict deschis cu Tara
Romaneascg, mide de curind instauratul in domnie Vladislav I (Thicu)
continua directia politieg initiatg de Nicolae Alexandru in 1359, 0 cu
Moldova, care se sustrAsese de curind dominatiei sale. Doug acte emise de
rege la citeva sgptamini distantg 5 ianuarie 0 2 februarie 1365 inregistreazg in acelasi timp confLictul care ii opunea celor doug tgri si a
doua manifestare simultang a luptei acestora pentru emanciparea de sub
hegemonia angeving. Rezistenta celor doug taxi s-a integrat dealtminteri
intr-o actiune mai largg de opozitie fatg de dominatia regatului angevin.
Actul regal din 5 ianuarie 1365 anuntg preggtirea campaniei impotriva Tgrii Romfinesti, care pgrea astfel condamnatg s deving prima tintg
a noilor initiative ale Ungariei angevine in cadrul general de actiune stabilit la Cracovia. Actul de convocare a oastei regatului insirg capetele de acu-

zatie impotriva politicii lui Nicolae Alexandru. 0 a fiului i succesorului

sgu Vladislav care in esentg se reduc la unul refuzul de a recunoaste suprematia regelui i indeosebi dreptul a,cestazia de a controla viata politicg
a tgrii lor.
54 Ibiciern, p. 354; In luna urmAtoare, papa 1-a adus la cunostintA lui Ludovic hotArtrea
sa de a proclama cruciada general l i-a solicitat ajutor pentru regele Ciprului (Hurmuzaki,

1/2, p. 83-85).
55 S. Stelnherz, Die Beziehungen Ludwigs I. von Ungarn zu Karl IV. II, Die Jahre

1358-1373 (MItteilungen des Instituts fr 6sterreichische Geschichte" , IX, 1888, p. 558-559);

M. de Ferdinandy, Ludwig I. von Ungarn (1342-1382) (Stidostforschungen", XXXI,

1972, p. 61); St. Zajoczkowskl, Wilhelm de Machaut i jego wiadomo4ci do dziej6w Polski I Liltvg

w XIV wieku (KH, XLIII, 1929, p. 217-228); R. Grodeckl, Kongres Krakowski w roku 1364.
Warszawa, 1939, p. 75-77.
55 Asupra acttunil tut Ludovic la Vidin, v. ma' recent, M. Holban, Contribujii la studiul
raporiurilor dintre Tara Romdneascd t Ungaria In legdturd cu problema Vidinului (SMIM,
1956, p. 7-62) (Cu bffiliografia problemel).
57 P. W. Knoll, op. cit., p. 165-167.

182

www.dacoromanica.ro

Chad pregatirile pentru campania proclamat,S impotriva Tsii Roma-

neti erau in plina desfkurare, Ludovic inregistra vestea rscoalei din

Moldova, de unde fusese izgonit Bale, fiul lui Sas, succesorul lui Drago
la conducerea tarii pe care regele se indirjea sS o considere IncS a sa".
Actul regal din 2 februarie 1365 trece asupra lui Bale i alor sal domeniul
maramurean al voievodului Bogdan i al fiilor sai, necredincioi 1nvederati

ai notri, pentru blestemata lor vina de necredinta, din aceea c. acel

Bogdan i fili sail fulgerati de diavolul, dumanul neamului omenese...,

plecind pe ascuns din zisul nostru regat al ITngariei in suspomenita noastrA

tara moldoveana uneltesc 0, o pastreze spre paguba maiesttii noastre".

Luind act de rebeliunea lui Bogdan i a flor si i, observatie semnificativ, pentru ca nebunia lor 0, nu fie cumva pildS altora, care ar cuteza
fapte asemanatoare", regele caseaza toate actele Intocmite In favoarea
lor. Moldova, de unde fugise Bale, nu farl varsarea singelui su insni
i indurarea de rni cumplite i cu moartea crud a fratilor i rudelor sale
i a multor slujitori de ai lui"58, era madar pierdut pentru regatul angevin.

Formula inked regale sub un voievod roman, de stricta fidelitate fatS

de rege, quase. Cel de al doilea stat roman li gasise la findul su drumul
spre existenta de-sine-statatoare, care avea sa fie consolidata, ca i cea
a Trii Romaneti, printr-un .ir de lupte impotriva tendintelor restaura-

toare ale regalitatii angevine.

Cele douS tri au evoluat in directii diferite de politica internatio-

nalS In deceniul urmator. Dupa eucerirea Vidinului de catre Ludovic Tara

Romaneasca, mai direct expusa presiunii militare i politice a regatului
ungar, ajunge la un compromis cu acesta. Cel mai tirziu in toamna anului
1366, cliad Vladislav e desemnat de rege ca voivoda noster transalpinus"58,
reconcilierea era realizata. Reconciliere precara, Intrucit dominatia directS

a lui Ludovic la Vidin creia o situatie deosebit de primejdioasa pentru

Tara RomaneascS, amenintat acum i din sud de puterea regelui angevin.

Pentru Ludovic stIplairea Vidinului era un avantaj strategic i poliexploateze In scopul de a aduce Tara
tic considerabil pe care era firesc

Romlneascl la un regim de strictl dependen; pentru Vladislav,

rarea primejdiei sporite odat5 cu instalarea trupelor ungare la Vidin era
o necesitate elementara.
Conflictul dintre regele ITngariei i domnul TArii Romaneti generat
de acest antagonism fundamental i alimentat de situatia creata In banatul de Vidin, unde populatia se afla in stare de r5scoala impotriva dominatiei angevine, a izbuenit violent la sfiritul anului 1368. Vladislav s-a aratat

refractar fatI de solicitIrile regale de a participa la reprimarea rascoalei

pe care probabil chiar o sprijinea. Cum atitudinea domnului roman constituia o primajdie pentru situatia regatului la Vidin i pentru intregul program balcanic i de cruciada al lui Ludovic, regele se hotarate sA elimine

prinaajdia i organizeazI o dublI actiune militara, de la Dunare i din

Transilvania, de zdrobire a fortei militare a Tarii Romaneti (iarna 1368
1369). Oastea transilvSneang WA, dupS unele succese initiale, a fost infrInt la cetatea Dimbo vitei, iar cea de la Dunare nu a reuit dacS
tirea cronicii ungare nu se refer la un fapt ulterior deelt 0, ocupe
69

I. Mihaly!, op. cit., p. 56-58; DRH, D. I. p. 80-83.

DRH, D. I. p. 83-84.
183

www.dacoromanica.ro

eetatea Severinuluiti. Luind initiativa in urnia respingerii asaitului lui

Ludovic, Vladislav trece la rindul su Dunrea i intra in Vidin cu sprijinul

Dublul Emcees, defensiv si ofensiv, al Pali Romanesti a modificat

sensibil situatia la Dunarea de Jos. Compromisul realizat intre rege
domn in urma acestor desfsurari exprima fidel rezultatul infruntarii lor,
In eadrul larg al raportului de forte general dintre regatta ungar si Tara
Romaneasea.

Modificarea cea mai insemnata s-a produs in privinta statutului

Vidinului. Renuntind la formula dominatiei directe, Ludovic a permis
restaurarea lui Sracimir, eliberat din captivitatea ungara, dar ea vasal
al regelui, incadrat in sistemul de aliante patronat de acesta. Actiunea lui
Vladislav la Vidin a imprimat asadar o sensibila deviere programului balcanic al regelui 17ngariei.
Pe plan bilateral, noua reconciliere dintie rege i doran, care a largit
clauzele intelegerii anterioare, din 1366, a acoperit domeniile esentiale
ale raporturilor dintre Tara 1omneasc i regatul ungar : teritorial-politic, militar, comercial i confesional.

Ca si intelegerile anterioare ale regalittii angevine cu Basarab I

Nicolae Alexandru, acordul incheiat de Ludovic cu Vladislav a insemnat

confirmarea statului unitar constituit intre Carpati i Dunre. Dar pentru
a readuce i mentine Tara Romaneasca in sistemul de aliante al regatului,
prin mijlocirea raporturilor feudo-vasalice, Ludovic concedeaza domnului
roman, cu titlu de feuda, Severinul Inc inainte de conflictul din 1368
1369
i Fgarasul. Calitatea de ban al Severinului si de duce al Faggrasului e inscrisa in titlul lui Vladislav in noiembrie 1369, arturi de lecu-

noasterea suzeranittii regale (Ladyzlaus dei et regis Hungarie gratia

woyuoda Transalpinus et banus de Zeurinio, necnon dux de Ffugaras...13)132.

In cadrul relatiilor exprimate laconic de termenii titlului lui Vladislav,

domnul Ii desfasoara activitatea miitai la sudul Dunarii, in sensul politicii lui Ludovic, lupta cu turcii si cu aliatii lor din taratul de Tirnovo63.
Din punct de vedere comercial, adica al statutului insemnatei artere
a comertului international care lega Europa central, prin Ungaria
Transilvania indeosebi Brasovul de gurile Dunrii si Marea Neap*

Tara Romaneasca inregistreaza un insemnat succes. Daca privilegiul acordat de Vladislav negustorilor brasoveni la 20 ianuarie 1368 a creat acestora un statut deosebit de favorabil, indeosebi pe calea BrAileim ; totusi

pentru Tara Romaneasca, faptul marcheaza un insemnat progres fat

de incercarea din 1358 a lui Ludovic de a asigura brasovenilor o zona de

imunitate vamal pina la Dunare. Tara Romaneasc' se impusese asadar
ca partener la beneficiul vamal al activitatii comerciale care lega Marea
Neagr de Europa centrala.
60 Pentru evenimentele din 1368-1369, v. M. Holban, Contribufle la studlul raporlurilor
dintre Tara Romdneascd si Ungaria angeolnd, p. 32-50; cf. St. Stefanescu, op. cit., p. 42-43;
N. Constantinescu, Vladislao I, 1364-1377, Bucuresti, 1979, p. 103-125 (si bibliografa aferentd).

61 Intrarea lui VIalcu la Vidin I reactia localnicilor Impotriva calugarilor franciscani

care procedasergt la convertirea in masa a populatiel, sub protectia autoritatilor regale, a
intrat larg in circuitul nformatiei contemporane (v. L. Waddngus, Annales Minorurn, VIII
( 1347-1376 ), Quaracchi, 1932, p. 254-255; Chroniconobseroanlis proolnciae Bosnae Argenlinae

ordinls S. Francesci Seraphicl, ed. E. Fermendzn, Starine", 22, 1890, p. 11-12.)

62 Hurmuzaki, 1/2, P. 148-149; DRH, D, I, p. 98-99.
ga Hurrnuzaki, 1/2, p. 198-200; DRH, D,I, p. 103-106.

" Hurmuzaki, XV 1, p./1-2; DRH, D, I, p. 86-88.

184

www.dacoromanica.ro

In sfirsit, sub raport confesional, Vlachslav accepta numirea unui

sufragan al episcopului Transilvaniei in Tara Romilneasca, reinnoind o
situatie care data din vremea predecesorului sau.65.
Cooperarea restaurata in 1369 intre Vladislav i Ludovic de Anjou
nu avea sa fie mult mai durabila decit cea anterioar. Reconcilirea nu

acoperise decit pai ial factorii de antagonism dezvoltati in deceniile anteriolre. O intreaga evolutie de politica general a inclinat balanta in favoarea
aceotor factori in 1373.
Adeziunea lui loan al V-lea Paleologul la unirea cu biserica romana,

acceptata in principiu in 1365-1366, cu prilejul calatoriei imparatului

la Buda, si perfectata in 1369, la Roma, crease un context favorabil relansrii cruciadei impotriva otomanilor, actiune strict conditionat de papali-

tate de restaurarea unitatii cicstine, sub conducerea

Dar gestul Imparatului nu a fost urmat de contravaloarea asteptata.

In ciuda unui sir de actiuni Mire care se inscriu i luptele lui Vladislav
Cu otomanii
ncua cruciada de salvare a Bizantului nu a avut loc.
Pierzind initiativa preluata cu succes in 1365-1366, mai ales prin recucerirea Gallipolei de catre Amedeu de Savoia, puterile catolice au dat otomanilor posibilitatea de a se rediesa. infringerea zdrobitoare suferita de sirbi
la Cirmen in septembrie 1371 a redat otomanilor initiativa si a modificat

situatia politica in Peninsula Balcanica. Dupa' ce a asteptat zadarnic

cruciada, Bizantul, unde factoiii bisericesti, larg sprijiniti de populatie,
erau refractari cooperarii cu Apusul, cu pretul Unirii, nclin spre acceptarea suzeranitatii turcesti. in primavara anului 1373, chid loan al V-lea
Paleologul Il insoteste pe Murad intr-una din campaniile sale din Asia
Mica, noua orientare a politicii bizantine era fapt implinit". Ea avea
antieneze in anii urmtori i alti factori politici din Europa ras.laiteana,
sud-estica, amenintati de expan.siunea regatului ungar si de prozelitismul
sau confesional.

Din anul 1373, daca nu chiar din 1372, incep s apara i indiciile
redeschiderii conflictului intie Tara RomaneaFea, i regatul angevin".
In martie 1373, Ludovic interzice importul sarii din Tara Romaneasca
In regatul ,s1u69, in mai 1373, papa Grigore al XI-lea proclama interdictia
vinzarii marfurilor de interes strategic, aime, fier etc., turcilor i romnilor schismatici"70, semn al modificarii directiei de politica externa a Tarii
Romanesti. in vara anului urm'tor, 1374, unii boieri din Tara Romaneasca,
rasculati desigur impotriva domnului, se refugiaza in Ungaria, iar Ludovic
Hurmuzaki, 1/2, p. 148-149; DRH, D, I, p. 98-99.

66 O. Halecki, op. cit., p. 189-205; D. N. Nicol, The last centuries of 13gzantium ( 1261
.1453), London, 1972, p. 281.
67 G. Ostrogorski, Storta dell'impero bizantino, Torino, 1963, p. 486. Potrivit bizantinistului sirb, intelegerea turco-bizantinA dateazA din 1372. RAsturnarea cursului politic la Bizant
se explicA atit prin ineficienta cruciadei cit i prin ostilitatea totald fa tA de unirea cu biserica
romanA a celei mai mari pArti a populatiei si a fa Ptorului de decizie care era biserica. Ca alternativA la aceastA aliantA cu Apusul a fost conceputA formula aliantei panortodoxe, de unde o
serie de initiative ale Patriarhiel constantinopolitane fatA de statele care aparlineau confesiunil
rAsaritene, si in cele din urmA, ciad aceasta s-a dovedit la rindul ei inef icace, impAcarea ca
otomanii (D. A. Zakythlnos, Demetrius Cgdons et l'entente balkanigue au XlVe siecle. La
Grece et les Balkans, Athnes, 1947, p. 44-56).
68 Pentru noua incordare a raporturllor intre cele dou state in aceastA vreme, v. mal
recent M. Holban, Contribufii la studiul raporturilor dintre Tara Romaneascd st Ungaria angevirul,
p. 53-57; E. LAzArescu, Nicodim de la Tisrnana fi rolul sdu In callara veche romdneascd I ( PInd

la 1385) (Romanoslavica", XI, Istorie, 1965, p. 257).

Hurmuzaki, 1/2, p. 213; DRH, D, I, p. 106-107.
7 Hurmuzaki, 1/2, p. 207.

185

www.dacoromanica.ro

I rezerva inca, atitudinean ; faptul e indiciul tensiunii care se instaurase

In raporturile dintre regele Ungariei i domnul roman, dar care nu ajunsesera Inca, la conflict deschis Scurt timp dup aceasta, domnul Taal
Romanesti pierde posesiunile tinute cu titlu feudal de la Ludovic. Cel
mai tirziu in 1376, dad, nu Mc/ din anul precedent, rzboiul a izbucnit
intre cele doua, tari ; el s-a integrat intr-una din cele mai mari incercari
popoarelor aflate In aria de expansiune a regatului angevin de a se elibera
de sub presiunealsauj dominatia acestuia.
Moldova, sub Bogdan, s-a mentinut In afara influentei regatului
angevin. Incercarile lui Ludovic de a readuce tara, in acest interval, sub
controlul Oa au esuat, In ciuda unor repetate actiuni militare de recuperare intreprinse de Wile regatului72. Izvorul narativ ungar, extrem de
laconic in aceasta privinta, nu cuprinde nici un detaliu asupra cronologiei
sau desfasurrii luptelor pentru apararea independentei Moldovei sub Bogdan ; el consemneaza ins rezultatul final al luptei, respingerea incercarilor
regelui Ungariei de a restaura vechea stare de lucruri in voievodatul de la
rsarit de Carpati7 3.
Politica lui Bogdan a fost continuata i dezvoltat de succesorul sau
Latcu (circa 1369circa 1377)74. Pe planul afirmaxii statale, domnia lui
Laten s-a manifestat hotarit prin doug actiuni insemnate, care probabil
nu au fost decit desavirsirea unor initiative ale lui Bogdan : apropierea
de Polonia, urmare a unei dementare cautari de sprijin extern impotriva
presiunii constante a regatului angevin, i stabilirea unei legaturi directe
cu papalitatea ; cele doug, actiuni au fost dealtminteri strins legate intro
ele, intrucit legatura cu papalitatea s-a stabilit prin mijlocirea ierarhiei
catolice a Poloniei i neindoielnic cu stiinta regalitatii polone75.

Ca urmare a acestor initiative, Latcu a obtinut din partea Curiei

papale, in schimbul acceptarii confesiunii catolice, un scaun episcopal
la Siret, desprins din dioceza Haliciului i asezat in subordinea directa a
papa1ita4ii76. Ducele" Moldovei
titlu pe care Il acord papa lui
71 DRH, D, I, p. 107-108.
73 Item, f ere singulis annis, vel in quolibet anno, movit exercitum contra aemulos et

rebelles, et saepius contra Rachenos et Moldauos, omnimode diligentiam adhibendo, et maxime

circa regnum Rascie" (SRH, I. P. 193). Pentru situatia Moldovei intre domnia lui Bogdan s I
cea a lui Petral, v. studiul lui St. S. Gorovei, Pozijia iniernajionald a Moldovei In a doua
jumdtate a veacului al XIV-lea (AHAI, XVI, 1979, p. 187-219).
73 et quamvis per exercitum ipsius regis, saepius impugnatus extitisset, tamen crescente

magna numerositate Olachorum inhabitantium illam terram, in regnum est dilatata" (SRH,

I, p. 196).

74 Pentru domnia lui Latcu si optiunile sale politice, v. studiul fundamental al lui

Jan Sykora, Pozilia internajionald a Moldovei In timpul lui Lafeu: luptd pentru independenjd
fi afirmare pe plan extern (Revista de istorie", 29, 1976, p. 1 135-1 151).
Ibidem, p. 1 142-1 144.
76
dictum oppidum Ceretense ac totam predictam terram seu ducatum Moldaviensem ab omni potestate, dominio, superioritate et iurisdictione ordinaria et diocesana et
subiectione episcopall prefati episcopi Halecensis, seu gerentis se pro Episcopo Halecensi ac
ecclesie Halecensis et cuiuslibet alterius persone ecclesiastice in ipsius oppido et terra seu
ducatu quamcumque spiritualem seu ecclesiasticam potestatem sive iuresdictionem se pretendenti habere, et eius ecciesie seu dignitatis totaliter in perpetuum eximatis et etiam liberetis,
constituentes et ordinantes quod solum et immediate sancte sedi apostolicae in spiritualibus

subsit", recomanda papa Urban al V-lea celor trei ierarhi catolici din Polonia, Boemia si
Silezia desemnati sA cerceteze cererile lui Latcu (Hurmuzaki, 1/2, p. 161).

186

www.dacoromanica.ro

Latcu7"

,consolida prin legItura stabilit cu papalitatea statutul inter-

national al trii" sau ducatului" su, Moldova's.

Apogeul i destrcinzarea puterii angevine in Europa reisdriteand. In

1370, la moartea lui Cazimir cel Mare, coroana polon a revenit, conform
conventiilor incheiate intre conductorii regatelor ungar i polon, regelui
Ludovic de Anjou. Uniunea dinastic realizat acum intre cele doug, regate i-a adus regelui TJngariei un considerabil spor de putere, consolidind
tendintele sale hegemonice in rsritul i sud-estul Europa's. Dominatia
regatului ungar i tendinta de a o extinde asupra popoarelor din aria sa
de expansiune se resimt acum eel mai apstor. Paralel cu efortul de expansiune teritoria1 i dominatie politic se manifest, In formele cele mai
riguroase, prozelitismul confesional al regelui angevin ; pretutindeni cucerirea i dominatia au fost insotite de un necruttor efort de convertire la
catolicismss. Dar, la fel ca in trecut, opresiunea a declanat o puternicA
reactie impotriva unui efort de dominatie care nega dreptul la autonomie

intr-una din zonele ei cele mai sensibile pentru omul medieval, confesiunea.

Seinnalul noii orientri,areactiei impotriva presiunii catolicismului,

a venit de la Bizant, care dup eecul politicii de cooperare cu Apusul
latin i dup infringerea principilor sirbi de atre otomani in toamna anului 1371 s-a decis la intelegere cu noua putere in ascensiune rapid. Situa-

tia creat de acest acord a fost folosit de Patriarhia constantinopolitan

citigat la doctrina isihast a calugrilor atoniti pentru a bloca progresul eatolicismului in aria de civilizatie bizantin, in sud-estul Europei ca
i in lumea rus apusean', expuse deopotriv presiunii politice i confesio-

nale a regatului ungar.

Manifestarea cea mai rsuntoare a politicii Patriarhiei constantinopolitane in aceast etap, in scopul reconstituirii unittii lunaii ortodoxe
pentru rezistenta impotriva prozelitismului catolic, a fost reconcilierea
cu biserica sirb. O ambasad solemn a bisericii sirbe a fost primit fastuos la Constantinopol de imprat i patriarh : anatema care apsa asupra bisericii sirbe, dup proclamarea unilateral a Patriarhiei sub Stefan
Duan, a fost inlturat i drumul spre cooperare intre Serbia i Bizant
era astfel deschissl. In acelai timp, prin noul patriarh de Tirnovo, Euthimie, biserica bulgar era i ea citigat la doctrina isihast i la colaborarea panortodox82. Solicitudinea Patriarhiei din Constantinopol s-a bating
i asupra Rusiei apusene, fostul cnezat Halici-Volhinia, sup; s acum unei
puternice presiuni confesionale din partea catolicismuluiss. Numit de
77
(Hurnobilis vir Laczko dux Moldaviensis, partium sea nation's Wlachie"
muzaki, 1/2, p. 160).
72 N. lorga, Istoria romeirtilor, III, p. 224.
79 Pentru faza finalA a domniei lui Ludovic, cind a cumulat cele douA coroane, v.
monografia lui J. Dabrowski, Ostatnie lata Ludowika W ieUciego 1370-1382, Krakow, 1918.

99 Papacostea, op. cit., p. 402-407.

81c Jirecek, Geschichte der Serben, II, Gotha, 1911, P. 115-116; M. Lascaris, Le patriarcat de Pe a-t-il t reconnu par l'glise de Constantinople en

137.5?

(Mlanges Charles Dichl,

I, Paris, 1930, P. 171-175), se indoieste cA Patriarhia constantlnopolitanA ar fi recunoscut

Patrlarhia sirbA; pentru participaren la negocierile de la Constantinopol a lui Nicodirn, reprezentant al curentului isihast In spatiul romAnesc i colaborator al lui Vladislav, v. E. LAzArescu,

Nicodim de la Tismana, p. 268.

92 A. E. Tachiaos, Le mouuement hsychaste pendant les dernires dcentes du XIV-e
sicle (Klironomia", V, 1974, 1, p. 118).
89 WL Abraham, op. cit., p. 289-315; K. Chodynickl, Ko.gct61 prawoslawny a Rzeczpospolita Polska. Zargs historyczni (1370-1632), Warszawa, 1934, p. 27.

187

www.dacoromanica.ro

patriarh In functia de mitropolit al Kievalui, Rusiei i. Lituaniei, Ciprian

Tamblac a avut sarcina de a cuprinde in frontul rezistentei ortodoxe zonele
intinse ale diocezei sale".
Vasta actiune diplomatic, a Patriarhiei constantinopolitane a pecedat indeaproape una din cele mai puternice reactii ale popoarelor din sudestul i. rsritul Europei impotriva dominatiei angevine. in 1376 i 1377,
Ludovic de Anjou a trebuit s infrunte una din cele mai grave i intinse
rscoale impotriva sistemului su de deminatie pe toat aria cuprins de

efortul su hegemonic.
In sud, primejdia venea de la otomanii sultanului Minad, coalizati
cu bulgarii taratului de la Tirnovo i sprijiniti de Imperiul bizantin, de mide
pornise, pe plan spiritual, initiativa reactici antilatine. Tara Romneaseit,

ale cArei raporturi cu regatul ungar se dctcriorasei in anii preceder*,

intr la rindul ei In conflict deselds cu acesta85. Dad, lipsesc indicii despre

adeziunea Serbiei la actiunea antiurgar plauzibil in contextul reconcilierii sirbo-bizantine, e sigur MEA' c banul Tvrtko al Bosniei, antrenat
de curind, asumA acum titlul de rege din mila lui Dumnezeu", fapt care,

fr, a Insemna neaprat ostilitate declarat lata, de dominatia ungara,

a atras inevitabil slbirea acesteia In Peninsula BalcaricA88. Ansamblul

pozitiilor dobindite In sud piin eforturile perseverente desrkurate inc

din primii ani de domnie ai lui Ludovic era amenintat s'A se desti ame ca
urmare a actiunii fortelor ostile coalizate87.
84 J. Meyendorff, Society and Cultura in the fourteenth Century. Religious Problems ( XIV-e

Congras International dss Etudes Byzantines, Bucarest, 1971, p. 64-65); F. Tinnefeld, ?Fantintschrussische Ktrchentopolitik im XIV. Jahundert (BZ, XVII, 1974, 2, p. 374-375); legatura
dintre politica balcanica a patriarhiei 1 cea desfasurata In lumen rusa a fost subliniata de
J. Meyendorff, Alexis and Roman: a study in Bdiantine-russian relations ( 1352 1354)
(Byzantinoslavica", XXVIII, 1967, p. 287).
" N. Iorga, Studii ;I documente, XII, p. 275-276; M. Holban, Contribulii la studiul raporturilor dintre Tara Romeineascd l Ungaria angevind, p. 55-56.
85 A. Huber, Ludwig I. von Llagara und die Ungarischen VasallenlOnder Archiv

asterreichische Geschichte", XXXVI, 1885, 1-2, p. 43-44); VI. Corovie, Historia Bosne,
Belgrad, 1940, p. 304-306; St. Guldesku, History of medieval Croatia, The Hague, 1966, p. 254.
Interpretarile asupra sensului actiunil lui Tvrtko In raport Cu Ungaria sInt variate.
87 In urma victoriei repurtate de ostile sale Impotriva coalitiei adversarilor sal din sud,
la Inceputul anului 1377, Ludovic 11 informa pe seniorul Padovei, Francesco Carrara, despre
desfasurarea luptei. Cronaca carrarese inregistreaza In forma rezumativa relataren cuprinsa in

scrisoarea lui Ludovic catre aliatul san din Padova: Fu adunque nele parte d'Ongaria una
grandenissima bataglia tra la santa maghiesta del re Lodovigo e Radano prinzipo di Bulgaria

infedelle; cio che da una parte e da l'altra fu quaranta mula persone per parte e fugli una
grande uccisione de infedelli e christiani, ma piu de'nfeedelli, e fu quasi per esser el re
quasi rotto da infedelli"; armurile trimise de venetieni adversarilor lui Ludovic au periclitat
situalla acestuia 1nainte de victoria finala; daca Radano e Radu, cum au presupus unii istorici,
sau o eroare de transcriere pentru Murad, cum au sugerat altii, ramlne o problema deschisa;
v., Gh. I. Bratianu, L'expdition de Louis l-er de Hongrie contre le prince de Valachie Radu

I-er Basarab en 1377 (RHSEE, II, 1925, p. 73-82); idem, Les rois de Hongrie el les principautas roumalnes au XIV-e siacle (BSHAR, XXVIII, 1947, p.26-29); B. Homan, Gli Angioini

di Napoli in Ungheria, 1290-1403, Roma, 1938, p. 566-567. S-a propus si lectura: Radom
e turco e re di Bulgheria" (I. Alinea, Cherana sau Cherafa?) (Cercetari istorice", I, 1925,
p. 412-413). Independent de identitatea incerta a lu Radomo din cronica carareza e sigur ca
Tara Romaneasca se afla In conflict militar cu Ungaria la aceasta data, cum o dovedesc variate surse, si, mai mult, ca actiona in cooperare cu ceilalti adversari al lui Ludovic. Un izvor
mal ttrziu, pretios Insd si pentru secolul al XIV-lea, afirma ca Murad s-a coalizat Cu fortele
fece poi (= Murad) una legha con li Bulgari, Valacchi e con li Gotti et lo
ostile Ungariei:
imperador di Constantinopoll, contro il regno di Ungaria" (Spandugino, In K. N. Sathas,
Documents indits relatifs l'histoire de la Grace au Mo yen Age, IX, Paris, 1890, p. 146). Cons-

tatares nu se poate aplica decit evenimentelor din 1376 si 1377, dupa cum vom arata mal

larg intr-o studiu special asupra conflagratiei generale care a cuprins Europa sud-estica si rasariteand In acesti ani.

188

www.dacoromanica.ro

Succesul campaniei impotriva adversarilor si din sud i-a ingaduit

lui Ludovic sg-si concentreze eforturile In nord i in rgsarit, unde pozitiile

regatului su erau tot atit de grav amenintate.

In toamna anului 1376, lituanienii invadeazg, in masa teritoriile
polone, inclusiv cele din Rusia apuseang. Izvoarele, foarte lacunare, nu
dezvgluie pricinile acestei actiuni, dar concomitenta ei cu reactia adver-

sarilor din sud-estul european ai regatului ungar, lasg, sa, se intrevadg

invazia lituanian, coroboratg, cu rezistenta lumii ruse ortodoxe fatg de
presiunea catolicismului, s-a integrat in ceea ce a fost ultima mare rscoal,
impotriva dominatiei ungare in zilele lui Ludovic de Anjou". Eliberat de
primejdia din sud, Ludovic lanseazg, in acelasi a,n 1377, o mare eampanie
In nord89.

Departe de a fi ocolit Moldova, marile convulsiuni din anii 1376

1377 s-au resfrint puternic asupra situatiei ei politice. Desi foarte obscure,
evenimentele, care s-au succedat rapid, pot fi surprinse, daea, nu in deta-

liul lor, cel putin in sensul general al desfasurgrii lor.

Domnia lui Latcu, ca i cea a lui Vladislav al Tarii Romanesti, inceteaza in imprejurgrile create de rascoala antiangeving, a popoarelor din
sud-estul i rasritul Europei. Moldova lui Latcu, amenintata, de uniunea

personalg polono-ungarg, s-a asociat probabil adversarilor regelui Ungariei

sau cel putin a pastrat o expectativa stag,. Sosit in Transilvania in iulie

sau cel mai tirziu in august 1377, Ludovic s-a indreptat spre teritoriile
ruse apusene pentru a-i infrunta pe lituanieni. Succesul repurtat i-a inspirat proiectul de a desprinde cnezatele ruse apusene de coroana polona
pentru a le aduce sub autoritatea celei ungarem, proiect care avea sg, dewing
curind rea,litate91. La sfirsitul lunii septembrie 1377, enezii Alexand.ru

Boris Koriatovici au primit ducatul Podoliei" cu titlu de feud de la

coroana ungarg". In legatura directg i imediat, cu expeditia impotriva

lituanienilor, inainte de declansarea acesteia, concomitent cu desfasurarea ei sau, inert mai probabil, dupa incheierea ei, in cadrul politicii regale
de recuperare a, pozitiilor pierdute, a avut loe episodul domniei" moldovene a lui Jurg Koriatovici93. Episod foarte scurt, caruia i-a pus capat o
" Pentru izvoarele care semnaleaza Invazia lituaniana in Polonia in 1376, v. J. Dabrowski.
Ostatnie lata Ludowika Wielkiego, p. 303-306.
39 J. Dabrowski, op. cit., p. 306-314.
9 1377. Anno Hague praefato princeps Wiadislaus, filius Boleslai de Opol, totius

Russie dux et dominus, pacis sectator, ejusdem indefessus prosecutor, cernens quod nobile

dominium Russiae propter insultus Lituanorum pacifice teneri non possit, ipsum domino Lodvico

regi Ungariae et Poloniae pro terris et ducatibus videlicet Dobrinensi, Gnewcoviensi et Bidgostiensi, resignaverit" (Jan z Czarnkow, Kronika, p. 680).
91 G. Rhode, op. cit., p. 235-236, fixeaza data desprinderii de drept a cnezatelor ruse
apusene de coroana poIon i alipirea lor la coroana ungara tn lama 1378-1379.

" duces Podolie

ducatum Podolie receperunt in feudum a corona dicti regni":

scrisoare a lui Ludovic din 29 septembrie 1377, citata de H. Jablonovski. Westrussland zwischen
Vilna und Moskau. Die politische Stellung und die politischen Tendenzen der russischen Bealkerung des Grossfiirstentums Lltuanen im 15. Jh., Leiden, 1961, p. 16, n. 1.
99 Rolui lui Jurg Koriatovici in viata politica a Moldovei e anterior domniei lul Petru I
(N. Iorga, Studti si documente, I II, Bucurestl, 1901, p. XXVII); el nu a fost insA un exponent

al unel reactii ortodoxe, cum au crezut N. Iorga l alti istorici roman', ci un instrument al
politicil lui Ludovic de Anjou in Europa rasariteanli. Cnezil lituanieni din familia Koriatovici
instalati in Podolia, la o data incerta, au intretinut raporturi de fidelitate constante cu Cazimir
si apoi Cu Ludovic (v. P. W. Knoll, op. cit., p. 244-246 si nota precedentA). Sfirsitul

stapinirli

Koriatovicilor in Podolia e legat de un act de fidelitate Lila de coroana ungara.

Pentru problema lui Jurg Koriatovici in Moldova, v. studiul ILA P. P. Panaitescu, Jourit
(Jourg) Korialovic, prince lituanien et la Moldavie) (Juoilejnyi Zbirnik Hrugeoskoho, I, Kiev.
1928, p. 462-465); lucrarea mai recenta a lui Al. Boldur, Die Herrschaft des litauischen

189

www.dacoromanica.ro

rgscoalg a localnicilor, sprijiniti de o invazie lituanian', prilej de iraboggtire a martirologului frauciscan eu doi noi martiri cgzuti pentru credintg
In Moldova, la Siret". Dar noi mari victorii ale ostilor ungare si ale celor
ale ordinului teuton impotriva lituanienilor in 1378 au Meat posibilg resta,bilirea situatiei si in Moldova, care reintr in sfera de influentg a regatu.-

lui angevin, sub o noug domnie, a lui Petru I. Ca si predecesorul sgu

Latcu, Petru accept confesiunea catolicg, dar sub egida regatului angevin95. Un rol deosebit in patronajul bisericii catolice din Moldova a revenTti

mamei lui Petru, Ilargareta96.

Tara Romneascg pare sg se fi reconciliat cu regatul migar sub
semnul hegemoniei restaurate a lui Ludovic de Anjou, In ultimii ani 'de
domnie a acestuia. Dreptul acordat de Urban al VI-lea minoritilor din
vicariatul Bosniei de a infiinta mgngstiri in Serbia si in Tara Romneascg
(in partibus Rascie et Basarat") in iunie 1379 97) instituirea unor inchizitori in Tara Romneasc si Moldova, la 1 aprilie 138198, dar mai presus
de toate infiintarea, la, 9 mai 1381, a episcopieCcatolice a Argesului, din
initiativa lui Ludovic de Anjou si in dependent de ierarhia ecleziasticg
Fiirsten Jurtj Kortat in der ivIoldau (1374 1379) (Sildostforschungen", XXXII, 1973,

p. 9-32) e lacunara sub raport documentar i inexacta sub raportul interpretarii; v. aprecierea
eorecta asupra acestei lucrari la St. S. Gorovei, L'Etat roumain de rest des Carpates, p. 479.
Pentru apartenenta lui Jurg Koriatovici la catolicism, v. observatiiie pertinente ale Jul
Gh. hIoisescu, op. cit., p. 106.
94 1378 Eodem anno in Cereth Vualachitte minor's, ab infidelibus arbores adorantibus duo Fratres fuerunt sacro martirio coronati", (Archivum Francescanum historicum",
III, 1910, P. 700); pentru problema complicata a datarii i localizArii evenimentulul v. Gh. Motsescu, op. cit., p. 91-95.
" Pentru Instauraren lui Petru I In domnie In contextul creat de marile victorii ale lui
Ludovic I In Europa rasaritean si sub obladuirea acestula, v. N. Iorga, Studit l documente,

I II, p. XXVIIIXXIX. JuramIntul de fidelitate al aceluiasi la Lw6w catre Vladislav

Iagello a Insemnat o noua orientare politica, de la optiunea migar, impusa, la can polona

(S. Papacostea, La fondation de la Valachie ei de la Moldavie, p. 395).

La prima perioada a domniei lui Petru I se refera desigur cronicarul lu Ludovic I, care

foloseste tehnica amalgamarii faptelor din epoci diferite, chid afirma: Wayvodae vero qui
per Olachos ipsius regni eliguntur, se esse vassalos regis Hungariae profitentur, ad homagium
praestandum obligantur, cum censu persolvere consueto" (SRH, I, p. 196).
66 La 26 ianuarie 1378, papa Grigore al XI-lea acorda doamnei" Moldovei, Margareta
de Siret (nobili mulieri Margarethae de Cereth, dominae Valachiae Minoris") dreptul ca dupoata acorda iertare deplina de pacate, in articulo mortis" (Ada Gregorit
hovnicul ei
Pp. XI, 1370-1378, ed. A. L. Tautu, Roma, 1966, p. 493-494); nu e lipsit poate de interes
pentru istoria Moldovei In aceasta vreme faptul ca papa Grigore al XI-lea a acordat In acelasi

timp un privilegiu similar lui Alexandru Koriatovici, cneaz al Podoliei (Ibidem, p. 494).
Margareta nu era c,atolicA din nastere, cum s-a crezut mult timp, ci convertita la catolicism: Dominus ipsorum aliquando conversus fuit ad fidel nostram catholicam et specialiter
mater sua domina Margarita per unum fratrem predicatorem vicarium generalem illarum partium" (A. Kern, Der "Libellus de notitia orbis" Johannes III- (de Gallonifontibus?), O. P.,
Erzbisehofs von Sultanieh) ("Archivum Fratrum Praedicatorum", VIII, 1938, p. 104). In vara
anului 1378, Ludovic nu era Inca decis sa se opreasca la aceasta solutie l Intrevedea Inca posibilitatea restaurarii descendentei lui Drago s in voievodatul Moldovei; posesiunile pe care le-a
acordat la 20 august 1378 lui Bale, Drago s
loan urmau sa fie tinute de acestia Ita ut

non aliter ab eisdem aufferre valeret, nisi dato prius sitnili concambio in regno Russie ve!

eisdem Wayvodatus terre Moldavie concessa possessione" (Documenta htstoriarn Valachorum

in Hungaria illustrantia usgue ad annum 1400 p. Crtstum, ed. E. Lukinich, L. Gaidi, A. Fekete
Nagy al L. Makkai, Budapest, 1941, p. 279-280).

97 Hurmuzaki, I/2, p. 268-269.

99 Un "inquisitor haereticae pravitatis" urna sa fie numit pentru Armenia al Georgia,
un altul In Grecia sl Tartana, "ac alium in Ruscia et Valahia major" et minori" (Bullarium
Ordints FF. Praedicatorum, II, p. 299); cf. R. Loenertz, La socit des fares pregrinants. Etude
sur l'Ortent dorninicain, I, Roma, 1937, p. 75.

190

www.dacoromanica.ro

Fig. 8.

Monede de la Radu I de tipul numit comun (dupA

BCMI, 1917-1923, p. 125).
191

www.dacoromanica.ro

superioar a regatului ungar", slut semnele reintrkii Trii Romaneti,

In timpul domniei lui Radu I, In orbita puterii angevine, restabilit dup

grelele infruntki din 1377. Anii care au urmat plug la moartea lui Ludovic
au fost vremea apogeului puterii politice a regelui Ungariei ; ei s-a-u. caracterizat i prin cea, ma,i grea apsare a politicii sale confesionale asupra
popoarelor dominate, In scopul de a le aduce la unitatea de credint, In
spiritul indicatiilor papalittii din Avignon, dar mai ales pentru a se asi-

gura de fidelitatea

Monede de la Radu I, pe care domnul este reprerentat

In armurA de cavaler (dupA BCMI, 1917-1923, P. 127).

Fig. 9.

Disparitia regelui Ludovic In 1382 i criza puterii centrale In regatul

ungar in anii urmtori au provocat rapida dezagregare a sistemului su

de dominatie In sud-estul i rsritul Europei. Statele aduse i readuse de

regt le anffevin sub puterea sa se desprind din nou din aria de dominatie
a rerratului ungar iii redobindesc libertatea de actiune. Moldova, revenit
sub autoritatea lui Ludovic dup5, evenimentele din 1377, se orienteazg
"VDomlnus noster dominus Urbanus papa VI, VII. Id. Mail anno quarto erexit locum de
maiori in chitatem et constituit ecclesiam cathedralem, cul praefecit in
Argos in \\
episcopum fratrem Nicolaum Antonli ordinis praedicatorum et vocatur ecclesia Argensis

In provincia Colocensi" (Der Liber Cancellartae Apostolicae vom Jahre 1380 und der Stilus palatit
abbreviatus Dietrichs von Nieheim, ed. G. Erler, Leipzig, 1888, p. 25-26); semnificatia politicA
a faptului, in ceea ce priveste raporturile dintre regatul ungar I Tara RomAneascA, a fost

corect evidentiatA de I. Minea, Din trecutul shipintrei romdnesti asupra Ardealulut. Plerderea
Amlasului I Fagarci>ulut, Bucuresti, 1914, p. 14-15 si Z. Piclisanu, Ungaria st acjiunea catolici
in Orient (R IR, XIV, 1 944, p. 189).
loo

Papacostea, op. cit., p. 402-407.

192

www.dacoromanica.ro

hotarit spre regatul polon, care, unit cu Lituania din 1385, recupereaza

printr-o actiune militar decisiva teritoriile ruse apusene. La Lw6w

In 1387, Petra Musat angajeaza hotrit Moldova, prin juraraintul de fidelitate fat, de Vladislav Iagello in directia cooper'rii cu Polonia. In acelasi
timp, el initiaza negocien i cu Patriarhia din Constantinopol care avea
conf ere Moldovei un scaun metropolitan, iar domnilor ei titlul de auto-

orator" sau samodirjet", de-sine-sttator", care exprim, noul statut

al tarii. La sfirsitul domniei lui Petru Musat sau la inceputul celei a succeso-

rului ski, Roman, care asuma titlul de doran de la munte pina la mare",
Moldova, devine stat pontic i Ii realizeaz, unitatea teritorial, prin ab-

sorptia formatiunei sau formatiunilor teritoriale din sudul Ora i prin

lichidarea resturilor dominatiei ttarem. Asocierea Tarii Romnesti, sub

Mireea, la alianta cu Polonia, prin mijlocirea Moldovei, in scopul de a
preIntimpina revirimentul regatului ungar si al pretentiilor sale de dominatie,a, adus din nou cele doug ki romane in aceiasi tabara, de data aceasta in lumina documentatiei istorice.
In intervalul de jumatate de secol care s-a scurs de la inceputul ofensivei pentru inlaturarea dominatiei t'atare la rasarit de Carpati si pina in
ultimul deceniu al secolului al XIV-lea s-a desavirsit emanciparea politica a Tarii Romnesti i Moldovei, in lu.pta impotriva Hoardei de Aur
apoi a regatului angevin, care s-a straduit s-si asigure un control efectiv
asupra lor. Citeva decenii dupa Tara Romaneasc', Moldova Ii afirma
identitatea stata1 i respinge incercarile repetate ale regatului angevin
de a-i impune dominatia. In acelasi interval care a asigurat succesul final
al luptei celor doug tari impotriva hegemoniei ungare, s-a desavirsit
organizarea lor statala, prin inzestrarea cu institutiile fundamentaIe ale
statului medieval de-sine-statator : domnia autocrat i scaunul metropolitan, dependent direct de Patriarhia din Constantinopol. Evolutia spre
statul de-sine-stttor s-a desavirsit in cooperare cu Bizantul, optiune
esential in istoria celor doug tari, care a insemnat implicit si opozitia
MVO' fat de politica confesional a a regatului angevin.
Constituite in cursul secolului al XIV-lea si consolidate prin crearea
institutiilor neatirnarii, cele doul state romnesti isi dezvolta organizarea
interna, Ii afirma interesele vamale i comerciale in raport cu politica comercial, a celorlalte puteri, isi fixeaza marile optiuni de politic/ externa.
State independente, cu o neatirnare cistigata prin lupte indelungate, Tara
Romneasca. si Moldova erau pregatite s, infrunte noile mari incercari
care aveau s ameninte in deceniile i secolele urmatoare existenta lor
statala.

101 Idem, La tnceputurile stafului moldovenesc. Considerajii pe marginea unui izoor necunoseut (SMIM, VI, 1973, p. 43-59).
13

c. 742

40

193

www.dacoromanica.ro

Mkturii heraldice cu privire la Inceputurile

statului feudal independent Moldova

intemeierea, statului feudal romanesc de-sine-stItAtor din spatiul

est-carpatic, proces complex desfkurat pe paicursul mai multor decenii
din veacul al XIV-lea, reprezintA o preocupare constantA a istoriografiei
romnesti care i-a dedicat numeroase studii si lucrAri de sintezA, din rindul
crora nu lipsesc interpret&rile inedite bazate pe noi izvoare.
Cercetgri arheologice intreprinse de noi In Tara de Sus a Moldovei,
In asezAri incgircate de istorie prem.= Baia, Probota, Piatra Neamt, Tirgu

Neamt si RAdAuti, ne-au furnizat prilejul de a reconsidera une/e pro-

bleme controversate sa,u insuficient cunoscute. *Ernele din aceste descoperiri, precum cele de la biserica domneascA din R6dAuti (Pl. 27), prezintA un
interes sporit, cantribuind nu numai la precizarea rolului si locului 16,casului
pomenit in istoria Moldovei, ci si la descifrarea etapei de inceput a acestui
stat romnesc.

Pentru o mai bung Intelegere a situatiei in ansamblul sgu, inainte

de prezentarea mrturiilor heraldice ce ne-au permis incheieri de ordin
istoric, ni se pare oportun mentionarea succint/ a principalelor rezultate
obtinute la Rd6uti, in anii 1974-1977. Prima constatare ce se cuvine a fi

mentionat5, are in vedere existenta unui nivel de vietuire incadrat cronologic

mire mijlocul secolului al XIII-lea pi primAi ani ai celui urmator, neexcluzInd pobibilitatea ca orizontul s6 fie chiar mai vechi, rezerva noastr5, fiind

determinatI de prudenta ce trebuie 0, actioneze atunci chid datArile se

fac pe baza unor materiale precum ceramicA, unelte sau accesorii vesti-

mentare.
Cea de a doua realitate arheologiel se ref erg, la urmele unui lcica de
cult (B1), realizat din lemn, descoperit chiar in suprafata ocupatA actualmente de biserica de zid. FArg, a intra in detalii, care fra, indoialg, isi au
importanta lor si vor fi InfAtisate cu un alt prilej, trebuie precizat cg, ne
aflAm in fata unei structuri arhitectonice legate de necesitatile unui centru
feudal laic. Materialele arheologice monede si obiecte de podoabA,
recoltate din cuprinsul necropolei, ce a functionat odatl cu 16,casul amintit, ne-au permis fixarea momentului edificarii sale cel mai tirziu in a doua
decadcl a veacului al XIV-lea precum si atribuirea sa unuia dintre reprezentantii de frunte ai feudalit Atli locale, ce se afirm5, tot mai pregnant In aceastg

primg, junatate de veac, dup, cum ne-o dovedesc si izvoarele serse.

Cit priveste mormintele voievodale din naosul bisericilor de lemn
i de zid, cunoscute datoritg, lespezilor funerare puse de stefan cel Mare,
195

www.dacoromanica.ro

s-a putut constata totala neconcordanta dintre dispozitia acestora si am-

plasamentul mormintelor In cimpul naosului, ceea ce elimina valoarea, probatorie a acestor pietre invocata uneoril In determinarea succesiunii decese-

lor voievozilor de la Bogdan I la Alexandru cel Bun. Astfel, se adevereste faptul ca, la data la care ilustrul voievod a dispus daltuirea In piatra
lespezilor a cunoscutelor inscriptii, locul exact al mormintelor inaintasilor s,i, sau cel putin al unora dintre ei, nu mai era cunoscut. Din aceast
pricina am fost obligati sa proced'am la identificarea mormintelor voievodale, intreprindere anevoioasa dar care odata dus la bun sfirsit ne-a oferit
posibilitatea atribuirii pieselor de inventar funerar unor personaje cunoscute, imprejurare ce le confera o valoare i semnificatie istoricl incomparabil sporita.
Din rindul mormintelor cercetate i identificate ne vom opri asupra

aceluia ce poate fi atribuit voievodului Latcu ; argumentele ce stau la

baza acestei atribuiri, neputind fi prezentate cu acest prilej, vor constitui
subiectul unei alte dezbateri. Descoperit In suprafata de nord a naosului

denumit conventional A182, mormintul atribuit lui Latcu face parte din
categoria criptelor realizate din aramida i acoperite cu o bolt in forma
de miner de cos. Nefiind deranjat de niel o interventie ulterioara, el a
conservat ceva mai putin osemintele i materialele de felul lemnului sau
tesaturilor.
Inventarul sau, in momentul desfacerii, era compus din : benzi de
dou 14imi galoane tesute din fir de argint aurit, fragmente de matase decorata cu motivul rozetei, realizat din acelasi fir de argint aurit, un
mare numr de perle de dimensiuni foarte mici, 13 nasturasi globulari
din argint aurit si 6 aplice discoidale, realizate din acelasi material. Evident cg, toate acestea constituie rmsitele unui costum, ce a cunoscut In
Mara de o anumita croiala si o serie de accesorii vestimentare mai bine
pastrate. Este vorba de demente ale unui costum cavaleresc, compus dintr-o ecima0, de la care nu s-au mai pastrat decit cei 13 nastura,i sferici
din argint aurit dispusi In lungul sternului si o tunicd realizata din mtase
decorata, Intre altele, cu motivul rozetei tesut cu fir de argint aurit i bordata cu benzi tesute din acelasi fir ce-i tivesc, poalele Ii marginesc
rascroiala gitului sau formeaza bratari pe brate. Tunica era impodobita
cu peste 200 de perle de mici dimensiuni (diametrul de 1,5 mm) care,
(lima locul de descoperire, ne sugereaza c vor fi fost dispuse In jurul gitu-

lui si pe piept sub forma unei broderii stralucitoare. Absenta nasturilor

ne arata c tunica prezenta fie o rscroiall larga in dreptul gitului fie o
fant ce se incheia cu ajutorul unui siret (lacet") frecvent intotdeauna In
asemenea cazuri.
In sfirsit, accesoriul vestimentar cel mai important pentru noi acum
si care ne-a prilejuit consideratiile de fata este reprezentat de cele 6 aplice

obtinute din folie de argint prin metoda stantrii, de forma unor mici
discuri concave, cu diametrul de 0,9 cm, perforate axial in dou prti
(Pl. 28 a, b). Ornamentele pentru ca este vorba de doua, fiecare din
1 Aurelian Sacerdoteanu, Succesiunea domnilor Moldouet pia la Alexandru cel Bun.
Pe baza documentelor din secolul al XIV-lea $1 a cronicilor romdnesti din secolul al XV-lea

al

XVI-lea, scrise in Umbel slauond (Romanoslavica", XI, istorie, 1965, p. 234-235); Stefan
S. Gorovei, Observant privind ordtnea mormintelor uoievodale de la Radduji (Mitropolia Moldovei

Sucevei", XLVI, 1970, nr. 9-10, p. 576-577); N. Grigoras, Tara Romdneascd a Moldovei
de la tntemeierea statului pind la Stefan cel Mare ( 1359 1457 ), Iasi, 1978 p. 33.

196

www.dacoromanica.ro

ele decorind cite un numIr de trei piese

au fost realizate pe partea con-

vela prin tehnica presiii, pentru ca in final s fie aurite.

Cu toat descrierea succint a pieselor descoperite in mormmtul
atribuit lui Latcu, reiese c ne aflm in fata rmsitelor unui costum
feudal de aparat", de tipul tunicii piesa cea mai luxoas si mai bogat

impodobit a costumului romnesc in secolul al X_TV-lea"2. Este binecunoscut faptul c, acesta este un costum cavaleresc, scurt i strimt pentru
a pune in evident silueta?, care dupl 1340 sau in once caz In jur de
devine preponderent in medita feudal din Franta, Anglia, Italia,
1350
Ungaria4 si in Polonia, unde epoca lui Cazimir cel liare i Vladislav Iagello
cunoaste costume asemntoare celor de la curtea Frantei6. Existenta
sa a fost semnalat i in cadrul societtii feudale romnesti din Transilvania
sau de la sud de Carpati, in acest ultim teritoriu fiind deja prea binecunoscute costumele de ceremonie din portretul ctitorului de la biserica domneasc din Curtea de Arges sau cel din mormintul nr. 106 din cuprinsul
aceluiasi lcas. In aceste conditii ni se pare fireasc dar nu mai putin
important prezenta sa in aceeasi vreme la curtea domnitorilor tinrului stat feudal intemeiat la rsrit de Carpati, reflectind si in acest caz

orientArile i gusturile unei feudalitti aflat intr-un proces de intensa

afirmare pe plan european.
Dar, cele mai gritoare piese din cuprinsul inventarului funerar aflat
In mormintul atribuit lui Lateu rmin aplicele la prima vedere obi5nuite accesorii vestimentare ce vor fi fost prinse de testur i a cror
reprezentri merit o atentie cu totul special. Este vorba de reprezentarea unui cap de lup7 redat din profil (P1.28a), prezent in cimpul a trei

aplice, cit si de cea a unui coif impodobit cu dou coarne recurbate

(Pl. 28b), aflat pe celelalte trei piese. Inc de pe acum se poate aprecia

c, ele constituie transpunerea plasticd pe accesoriile vestimentare ale costumului princiar a unor elemente emblematice a cgror cunoastere si interpretare, potrivit regulilor consacrate de stiinta heraldic, ne-au Ingaduit

reconstituirea unei steme.

Trebuie s, precizgm de la bun inceput el absenta scutului din cuprinsul acestor reprezentri nu constituie vreun impediment in incercarea
de recompunere a stemei, cunoscut fiind imprejurarea elIn numeroase
cazuri mobila heraldic apare liber pe costumele cavalerilor occidentali,
pe steagurile lor si pe valtrapurile cailor, iar la rsrit de Carpati pe ayersul monedelor.
2 Corina Nicolescu, Istoria costumului de curte In gulle rozndne. Secolele XIVXVIII,
Bucuresti, 1970, p. 94.
3 Henry Harald Hansen, Histoire du costume, Paris, 1956, p. 121.
4 Camille Enlart, Manuel d'archeologie franaise, t. III, Paris, 1927, p. 71-72 si 74;
E. E. Viollet-le-Duc, Dictionnaire raisonn du mobilier franais de l'poque carlovingienne
la renaissance, t. III, Paris, 1872, p. 279-280; Paul Past, La naissance da costume masculin
moderne au XIV-e sicle ("Actes du I-er Congres International d'histoire du costume", Venetia,
1952, p. 28-40); J. Quicherat, Histoire du costume en France depuis les temps les plus recules
jusqu'a la fin du XVIII-e sicle, Paris, 1875, p. 277.
5 Maria Gutkowska (Rychlewska Historia Ubioroiv, Cracovia, 1968) semnaleazA asemAnArile dintre costumul feudal polon i cel occidental, amintind In acest sens manuscrisul
r feritor la legenda Sfintei Hedviga, ilustrat de Mikolaj Pruzia la Lublin in 1353, cit l gisantul lui Vladislav Iagello din catedrala de la Wawel.
'I N. Constantinescu, Curtea Domneascd din Arges, probleme de genezd ;i evolujie (BMI,

1971, nr. 3, p. 18).

7 Aducem multumirile noastre heraldistului I. N. Mgnescu pentru sugestiile oferite la
identificarea acestei figuri heraldice.

197

www.dacoromanica.ro

In intentia de a fi expliciti, vom reaminti de fiecare data cind va fi

necesar acele principii heraldice ce au stat la baza 1ncheierilor noastre,
reglementarea modului de dispunere a pieselor heraldice fiind realizata
apoi respectata cu strictete, Inca' din vremea lui Filip al II-lea August
(1180-1223), atunci elnd a fost redactat, dealtfel, i primul tratat al stemelors. Primul principiu de care ne-am lasat caluziti a fost acela, potrivit
caruia un scut de sterna trebuie sa fie timbrat cu un coif sau cu o coroan"9, ori in cazul nostru nu vedem ratiunea existentei acestui timbru coiful cu coarnele recurbate cleat In conditiile asocierii sale cu
un scut, asociere al carui rezultat 11 constituie tocmai sterna,.
Reprezentarea capului de lup nu poate fi Inteleasa decit ca mobila
a unui scut heraldic, ce la, aceast data nu este altul decit cel antic (ecu
ancien )1, numit i triunghiular (scuta triangula )u, singurul folosit, chiar
si in secolul al XIV-lea, la Intocmirea stemelor.
Lupul In diferitele sale ipostaze heraldice (grimpant, passant, ravissant sau issant) i capul de lup constituie figuri naturale adeseori folosite

ca mobila de steme. Redat privind (regardant ) din profil, el are botul ascutit, limba scoasa, urechile ascutite i gitul gros, distingindu-se uneori mai

greu de anumite animale heraldice precum vulpea sau unii clini datorita
tocmai absentei unor elemente distinctive12. Reprezentarea sa este destul
de free-vent intilnit In lumea Europei centrale i occidentale. Astfel, in
secolele XIVXV, familiile franceze de Sombernon, Colard de la Clyte,
ducele de Juliers 13, Colard de Rambuzes (1412) si Pierre d'Amboise,
(1401)14 folosesc In cuprinsul stemei lor capul de lup iar familia Loupiat 15
si Raoul de Raineval (1381)16 lupul grimpant. Aceeasi figura este prezenta
In armorialul unor familii nobile engleze precum Welby, Rendell i Viscont
Wolseley", germane ea cea a lui Hans Wolf von Ribelsprue, austriece
ca cea a lui Grafen von Windisch19, sau chiar pe pecetile unor orase germane din secolul al XV -lea20.

Dar si in teritoriile mai apropiate de Moldova medievala apare reprezentarea armoriata a lupului. Astfel, singur In scut, capul de lup poate
fi 1ntllnit in Serbia21, iar In Polonia ca cimier al herbului Bzura (issant ) 22
sau pe flamurile mai multor familii de nobili23. Ungaria i Transilvania
vor cunoaste i ele aceasta figur heraldica, lupul issant constituind cimierul stemei aflate pe sigiliul privat al reginei Maria de Anjou (1388)24.
8 Marcel Sturdza-SAucesti, Heraldica. Tratat tehnic, Bucuresti, 1974, P. 13.

9 Ibidem, p. 26-27.
19 Jouffroy d'Eschavannes, Trait complet de la science du blason, Paris, f.a., p. 24.
11 M. Sturdza-SAucesti, op. cit., p. 27.

12 A. C. Fox-Davies, A complete Guide lo heraldy, Londra, 1969, p. 149.

13 0. Enlart, op. cit., p. 497.

14 G. Demay, Le costume au Mogen Age d'aprs les sceaux, Paris, 1880, p. 224.
15 Duhoux d'Argincourt, Alphabet figure de bus les termes du blason, Paris, 1896,

p. 63, pl. XXXII si P. 75, pl. XXXVI.

G. Demay, op. cit., p. 224.

17 A. C. Fox-Davies, op. cit., p. 149, fig. 337-341.
18 Ibidem, p. 429, fig. 762.
19 Ottfried Neubecker si Wilhelm Rentzman, Wappen Bilder Lexicon ,Miinchen, 1971,

18

p. 213.

28 F. Warnecke, Heraldisches Handbuch far Freunde der Wappenkunst, Frankfurt, 1893,

p. 36, pl. VII, fig. 24.

21 0. Neubecker si W. Rentzman, op. cit., p. 213.

22 Bartosz Paprocki, Herby rycerstwa Polskiego, ed. Turowski, Cracovia, 1858, p. 187.
23 Ibidem, p. 774, 778.

24 Georglo Pray, Syntagma historicum de sigillis rerum et reginarum Hungariae pluribusgue aliis, Buda, 1805, pl. XI, fig. 8.

198

www.dacoromanica.ro

Putin mad tirziu, intr-unul din cartierele scutului heraldic al voievodului

Transilvaniei loan tibor (1410)25 lupul va fi din nou prezent pentru ca
apoi sa-1 reggsim i in sterna familiei voievodului loan Zapolya29 (1526
1540).

Cel de al doilea element al unei stone, devenit aproape obligatoriu

data cu secolul al XIII-lea, este reprezentat de ornamentele exterioare,
accesorii ce timbreaza, scutul dup./ reguli foarte precise. Din lindul acestor
ornamente face parte in primal rind coifill, parte intrinseca, i totodata,
cea mai nobil/ pies/ din armele unui feudal, simbolul su fiind acela de
ocrotire27. Coiful (heaume"-ul de turnir) insemnelor heraldice apare Inc/
din secolul al X11-lea, fiind folosit ca timbra de scut in veacul urmator29.
Desi forma variaza de la o epoca, la alta, evolutia sa este lent/29, fiind cu
atit mai apreciatI cu cit vadea o forma, mai arhaica30. De fapt, coiful din
componenta insemnelor cavaleresti nu este altceva decit un model arhaie
de eased, intilnita, pin*/ la sfirsitul veacului al XIV-leau si in reprezentri

de aparat" sau in unele turniruri datorita, tocmai conservatorismului

ce actiona in acest domeniu. i in cazul nostru avem de a face tot cu
un tip de casca, redata, pe trei sferturi. De forma, tronconica,, terminata, la

partea superioar/ printr-o calot/ usor aplatisata, ea se pre/ungeste la

spate printr-o aparatoare de ceafg, arcuita, i evazata, pe linia gitului.

In fat/ dispune de o vizier/ fixg, redat cu tot ansamblul sam compus din
plasati la nivelul intersectiei dintre trunchiul de con i calot/
nazal (apargtoare de nas) si ventilator (orificiu pentru respiratie). Piese
aserantoare apar pe sigiliile iinor mari feudali occidentali precum acelea
din 1361, apartinind lui Filip de Rouvre, duce de Burgundia, din 1367,
folosit de Jean 1 duce de Lorena sau din 1381, a lui Jean de Chastelier32.
Le mai intilnim intr-un manuscris armoriat de la Ziirich (1335-1345)33,
purtat drept coif de parad'a'" de catre un cavaler german (1380)34 si pe
sigiliile unor nobili polonezi de la mijlocul veacului al XIV-lea.
In sfirsit, ultima component/ a ornamentelor exterioare este reprezentata, de asa-numitul eimier, aflat pe coif in locul cel mai ridicat f0. derivat din ornamental plasat pe coiful de lupt/ (apoi de parada) al suveranilor i seniorilor feudali36. Dovad de mare noblete si distinctie, el prezinta,
adeseori intelesuri simbolice, putind fi o pies/ a blazonului dar de cele
mai multe ori o pies/ deosebita, de mobila scutului37. Imaginatia creatorivizori

Carolus Wagner, Collectanea genealogico-historica illustrium hungariae familiarum,

guae jam interciderunt, Pesta, 1802, pl. I, fig. 13.
26 Jozsf Schaarberg von Bedeus, Die W appen und Siegel der Ftirsten von Siebenbiirgen,
Sibiu, 1838, p. 7-8, fig. 2; 0. Neubecker l W. Rentzman, op. cit., p. 213.
27 M. Sturdza-SAucesti, op. cit., p. 106.

" Ibidem, p. 15.

23 Pentru evolutta castilor si coifurilor v. C. Enlart, Histoire universelle des Armes, II,
p. 32, tablou 3; si G. Demay, op. cit., p. 110-145.
30 E. E. Viollet-le-Duc, op. cit., t. V, 1874, p. 97.
32 De la sfirsitul veacului al XIV-lea si Inceputul celui urmAtor acest tip de cascii
(haume) va fi Inlocuit de coiful cu vizierii mobil (bacinet). Pentru tipologia I evolutia coifurilor v. si A. C. Fox-Davies, op. cit., p. 230, fig. 568 si p. 231; Walter Leonhard, Das grosse
Buch der Wappenkunst, Miinchen, 1976, p. 25, 74, 84-85, 294, fig. 4-7 si Millia Davenport.
The Book of costume, I, New York, 1968, p. 154, fig. 437.
33 G. Demay, op. cit., fig. 74, 75 si 266.

33 W. Leonhard, op. cit., p. 25.

34 Erika Thiel, Geschichte des Kosiiims, Berlin, 1968, p. 206, fig. 179.
36 Franciszek Plekosiriski, Rgcerstwo polskie wiekow srednik, vol. 3, Cracovia, 1901,

p. 409.
36 M. Sturdza-SAucesti, op. cit., p. 101.
37 C.Enlart, Manuel d'archologie franpaise p. 493 si urm.

199

www.dacoromanica.ro

lor medievali 1-a prezentat sub forma de penaje, pasari, figuri antropomorfe, animale de cele mai multe ori himerice, pe bung dreptate remarcindu-se c intregul bestiar al evului mediu se perinda pe crestele coifurilor"38. Aparut in veacul al XII-lea, el se generalizeaz5, abia in secolul
urmator, cel mai vechi cimier zoomorfic cunoscut aflindu-se pe o pecete
datata in 122439.
In situatia de fat', cimierul apare sub forma unei perechi de coarne
cu virfurile recurbate in forma de lira
i redate din fata. Aceste insemne vin din antichitate i simbolizeaz.1 puterea", farg, 8'1 aib In aceste
vremuri vreo semnificatie heraldica. Astfel, Inca din secolul I i.e.n., ele
apar pe unele &Asti descoperite in Anglia sau la, Viskti in Danemarca, in
aceasta vreme, castle cu coarne parind a fi purtate in toat5, Europa"41.
Sint cunoscute, de asemenea, de gali ce manifesta o predilectie anume
pentru purtarea lor42, iar mai tirziu de catre vikingi43. De la sfirsitul secolului al XIII-lea feudalii occidentali vor folosi adeseori i pentru multa
vreme perechea de coarne drept cimier al coifului", remarcindu-se, insa,
o evolutie in reprezentarea, lor de la forma arcuit spre interior la cea
recurbata, initial mai scunda i apoi elansata, cu virfurile modelate in
genul unor trompe, asa cum incep s, se generalizeze ()data cu veacul al
XV-lea". Coarnele reprezentate pe aplicele de la Raduti se plaseaza
In etapa de mijloc a acestei evolutii, recurbarea, fiind evidenta fara 0, se
ajung., insa, la formele mai elaborate din secolul al XV-lea.
Imagini similare cimierului nostru intilnim in armele unor nobili
francezi ea de pilda Bernard, conte de Ventandour (1355), Jean de Geoffroi
de la Motte (1380), Gautier d'Antoing (1391), Guerard du Boulay (1405)46,

sau ducii de Bretania precum acel Richard conte d'Estampes (1427)47,

dar mai ales in cele ale feudalilor germani care manifesta o anumita predi-

lectie pentru acest gen de ornament. Se cuvin a fi mentionate, in acest

sens, cele din miniaturile ce impodobese Manessa Codes" (datat intre
1310-1340)48 sau cel de pe coiful de parad5, al cavalerului Ludwig der
Bayer (1317)48. Dar nimic nu se poate compara cu ciudatenia coifurilor
insirate intr-un vestiar dintre care uncle sint impodobite cu coarne
In forma de lira

asa cum sint redate intr-un desen din Virappencodex"-ul

lui Konrad Griinberg, din 1483".

Dar mai graitoare ni se pare a fi prezenta coarnelor recurbate in
armorialul polonez, asa cum sint redate la 1364 pe un sigiliu apartinind

media fantastic, Bucuresti, 1975, p. 33.

38 Jurgis Baltrusaitis,
39 G. Demay, Le costume de guerre et d'apparat d'aprs les sceaux du moyen dge. Paris,
1875,

pl. XXIII, o p.

217.

" J. d'Eschavannes, op. cit., p. 204.

41 F. Boucher, op. cit., p. 144.

42 Liane si Fred Funcken, Le costume et les armes des soldats de tons les temps, I, Bruxelles,

1966, p.74, fig. 1, 3, 5, 8; Jacques Ruppert, Le costume, vol. I, Antiqutt-Moyen Age, Paris,

f. a., p. 34-35.

43 L. si F. Funcken, op. cit., p. 90, fig. 2.

44 J. Quicherat, op. cit., p. 210-211.
42In heraldica germanA evolutia reprezentfirii coarnelor heraldice este precizatA in
timp, termenul generic de coarne de taur (Stierhrner) primind atribute sugestive precum:
In formA de lira (lyrafrming) sau cu capAtul deschis (mit Mundstiick ). V. W. Leonhard, op.
cit., p. 28, 113, 228, fig. 9-11 si F. Warnecke, op. cit., p. 39, pl. XV, fig. 1-3, 5.
48 G. Demay, op. cit., p. 220-221.
47 Midem, p. 135, fig. 107.
48 M. Davenport, op. cit., p. 228, fig. 640.
49 E. Thiel, op. cit., p. 204, fig. 177.
29 H. G. Stx5h1, Heraldtscher Atlas, Stuttgart, 1909, fig. 2.

200

www.dacoromanica.ro

herbului Szreniawa61 sau ceva mai tirziu in compozitia herburilor Dabrowski62, Debno63, DoEwa", Engelke66, Estken66, Gretz67, Holoboe sau Ajchigierw, dintre care unele sint de origine prusac. Acelasi ornament se intil-

neste abia In secolul al XV-lea in cadrul pecepor heraldice apartinind

despotilor sirbi Stefan Lazarevici (1405)60, Gheorghe Brancovici (1439,

1444, 1445)61 si Stefan Despotovici (1457)62.
Am zbovit mai mult asupra raspindirii in anumite medii feudale a
acestor elemente emblematice cu intentia de a sublinia c i la rsrit
de Carpati ele constituie una din dovezile orientirii i legaturilor strinse pe
de felul unui Lalcu sau Bogdan infelegeau sci le
care voievozii romelni
intrelinei cu civitizaga iumii occidentale.
Trebuie s subliniem, ins, c5, ni se pare pulin probabil dacel nu chiar
imposibil ca aceste insemne purtate de ceitre Lalcu s reprezinte doar nige
accesorii vestimentare Cu rosturi exclusiv ornamentale, intr-o vreme in care
feudalii europeni fceau eforturi evidente pentru a se detasa din punct
de vedere vestimentar de restul populatiei si a se deosebi intre ei. Aceast
ultim tendint conduce de fapt la inssi aparitia stemelor, prezente chiar
si pe costumele de ceremonie sau militare. Pe stof ele acestora ajung s
fie tesute nu nurnai stemele cavalerilor ci i elemente emblematice disparate precuna mobile din scut sau ornamente exterioare. Astfel, in secolul
al XILT-lea, unii cavaleri francezi au vesmintele impodobite cu crini de
argint pe un fond albastru inchis63, asa dup cum aceiasi crini ornamenteaa, galoanele costumelor lui Filip cel Indrznet i Filip cel Frumos64.
In aceeasi vreme crucile de Malta si vulturii argintii sint prezenti nu numai
pe flamurile, scuturile sau cimierele cavalerilor englezi ci si pe stofele yesmintelor lor militare si valtrap-urile cailor 66. Tot acum, mobile de scut
precum capul de acvil66 sau leul (rampant )67 sint redate concomilent
pe costumul cavalerului, valtrapurile cailor i steagu.ri. Aceast practicl
a redrii elementelor emblematice pe costumul militar este ilustrat

In miniaturile din Manessa Codex" (1310-1340) unde tunica lui Han

von Swanegow prezint in afar% de sterna purttorului ei i mobila din
scut redat liber In cimpul vesnaintuluin. O alt miniatur, din Psautier
Lutrell" (1340), prezint un cavaler a arui tunic, fla,mur, cimier precum
41 F. PiekosiAski, op. cit., p. 467-468; Kaspar Niesiecki, Herbasz polski, tom. VIII,
Leipzig, 1841, P. 469.
62 Ibidem, tom. III, 1839, p. 286.
42 Ibidem, p. 326. Din acest herb face parte familia Olesnicza, legatA de istoria Moldovei

prin evenimentele relatate de cronicarul polonez Dlugosz sub anul 1359. (V. B. Paprocki, op.
cit., p. 384).
44 K. Niesiecki, op. cit., p. 355; B. Paprocki, op. cit., p. 236.
55 K. Niesiecki, op. cit., tom. IV, 1839, p. 7.
46 Ibidem, p. 9.
57 Ibidem, p. 279.
48 B. Paprocki, op. cit., p. 394.
59 lbidem, p. 751.
Aleksa Ivid, Start srpskt pe6ati t grbovi, Novi Sad, 1910, p. 30, fig. 35.
61 Ibidem, p. 34, fig. 50; p. 35, fig. 53, 56.

82 Ibidem, p. 37, fig. 64.

83 L. si F. Funcken, op. cit., p. 101, fig. 5.
64 Camille Piton, Le costume civil en France du XIII-e au XIX-e sicle, Paris, f. a., p. 26.

85 L. si F. Funcken, op. cit., p. 101, fig. 9 si 103, fig. 2.

46 W. Leonhard, op. cit., P. 11.
87 L. si F. Funcken, op. cit., p. 103, fig. 3.
66 Paul Ganz, Geschichte der Heraldischen Kunst in der Schweiz im XII. und XIII. Jahrhundert, Frauenfeld, 1899, p. 113, fig. 72 si M. Davenport, op. cit. p. 228 si 229, fig. 638.

201

www.dacoromanica.ro

i valtrapul calului s,u skit impodobite cu unul i acelasi element heral-

dic
o pasare de aux.". Nu poate sa, nu fie amintita acea stampa (1378
1379) aflata, la Biblioteca National:A din Paris, ce reda ceremonia depunerii

omagiului de catre Ludovic, duce de Bourbon, lui Carol al V-lea, pentru

comitatul Clermont, toti nobilii prezenti cu west prilej fiind imbracati

In costume de ceremonie decorate cu elemente emblematice70. Florile de

crin i leii ce impodobesc costumul nobilului englez William Bruges in
1420, constituie in acelari timp mobilele scutului sau71, procedeul decorarii
costumelor nobilimii engleze cu elemente emblematice fiind frecvent".
La curtea Frantei conetabilul Bertrand du Guesclin (1440) purta o mantic)
scurta, ce acoperea armura,, decorata, cu un vultur bicefal ce nu reprezinta
altceva decit unica mobil a scutului sau73. In sfirsit, se cuvine a fi mentionata, in mod special statuia Sfintului Wenzel din Praga, datorata lui

Peter Parler (1373), care a reprezentat personajul cu un scut in mina

sting, avind drept mobil heraldica un vultur cu aripile desfaeute. Aceeasi

reprezentare apare insa, si pe paftaua centurii, dovada, de netagaduit a

faptului c elementul emblematic a fost reprezentat liber si pe un accesoriu vestimentar. De altminteri, accesorii vestimentare armoriate se Intlnesc si la sud de Carpati, precum nasturii i aplicele discoidaile descoperite
la Curtea de Arges74, in mormintul atribuit lui Vladislav i mai recent lui
Radu 175.

In acest context trebuie inteleas i semnificatia reprezentrilor

de pe aplicele de la R1ui. ele nefiind altceva decit transpunerea unor
elemente ale stemei pe aecesorii vestimentare. De aceea nu vedem ratiu nea pentru care, in cazul in care Lateu ar fi beneficiat de cu totul alto
insemne, vesmintul sau sa nu fi fost impodobit ca acestea ci cu cele dAscoperite in mormintul sau.
Cit despre o eventuala preluare tale pale din lumea occidental a
practicii impodobirii costum.ului cu elemente emblematice credem ca nu
poate fi vorba, intr-o vreme in care fara nici o exceptie aceste reprezentari
aveau semnificatii heraldice i apartineau intotdeauna purtatorului lor.
Am ajuns astfel la momentul in care se impune o largire a cadrului
discutiei, precizarile cu privire la vechimea i semnificatia istorica a a,cestor
insemne fiind inevitabile. Astfel, precizam Inca o data cit realitatile arheologice, privite in lamina stiintei heraldice, ne-au permis reconstituirea
atribuirea stemei alctuitt dintr-un scut avind drept mobild capul de lup i ca
timbru un coif impodobit cu cloud' coarne recurbate, voievodului Latcu (Fig.10).

Cunoscind faptul ca stemele au un caracter ereditar, concluzia fireasca ce deoLuge din aceasta imprejurare este aceea c sterna atribuitI
lui Latcu va fi apartinat i tatalui sat]. Bogdan.
69 Franois Boucher, Histoire du costume en Occident de l'Antiquit d nos jours, Paris ,
1965, p. 179, fig. 317.
79 M. Davenport, op. cit., p. 236, fig. 662.
71 A. C. Fox-Davies, op. cit., p. 35, fig. 15.
72 Ibidem, p. 36, fig. 16, si p. 37, fig. 20.

73 L. si F. Funcken, op. cit., p. 111, fig. 1.

74 V. DrAghiceanu, Curtea domneascd din Arges, Bucuresti, 1923, p. 65, fig. 64/a, b.
76 Carmen Laura Dumitrescu, Anclennes el nouvelles hypothses sur un monument
roumain du XIV-9 sicle: reglise Saint-Nicolae-Domnesc de Curtea de Argef (RRHA, t. XVI,
1979, p. 22).

202

www.dacoromanica.ro

Aceastg constatare vine in contradictie cu opiniile exprimate anterior, care puneau pe seama acestuia cu totul alte embleme. Ne vom multumi s reamintim doar pe cele datorate unor cercetgai mai noi legate de
originile stemei 1Violdov ei.

Fig. 10

incercare de reconstituire a stemei voievo-

dului Latcu pe baza elementelor emblematice afla-

te pe aplicele descoperite
la RAdduti.

Astfel, s-a apreciat capul de bour drept stemg a noului stat interneiat, introducerea sa datorindu-se lui Bogdan". 0 opinie asemAngtoare intil-

nim in cadrul unei discutii pe marginea originii stemei de stat77, capul

de bour inscris in scut fiind considerat drept stemg, de familie a lui Bogdan, flrg a fi exclusg definitiv posibilitatea ca el sg, aparting unei familii
dinastice locale. inlgturatg, de Drago.
Al doilea punct de vedere, acceptind cg. Bogdan va fi avut o stemg
de neam, concedatg sau autoconferitg, folosit i in calitate de domn
independent al Moldovei, se opreste asupra rozei insemn heraldic prezent pe vestigii de ordin sigilar si monetar consideratg drept armorial
de familie al primului domnitor moldovean78. Este adevgrat, in* cg, se
manifestg, o oarecare prudentg invocindu-se incertitudinile ce continug
sg dginuie in problema continuitgtii dinastice78.
In sfirsit, o uitimg, opinie considerg scutul cu fascii i flori de crin
prezent pentru intlia datg pe reversul monedelor lui Petru I drept o

concesiune regalg acordatg, lui Bogdan, pe vremea cind mai detinea cautatea de voievod al romnilor din Maramures80, atribuire ce vine in sprijinul unor ipoteze genealogicen.
Nici una din opiniile enuntate nu concordg cu informatiile furnizate
de aplicele de la RAdguti, deocamdatg, dupg pgrerea noastrg, singurele
vestigii de ordin heraldic referitoare la armete de familie ale primei dinastii
din Moldova, di i la cele ale statului recent intemeiat.
78

Mihail Berza, Sterna Moldova in timpul hit Stefan cel Mare (SCIA, 1-2, 1955, p. 87)
I. N. MAnescu, Stema Moldevei (Magazin istoric", 1972, nr. 5, p. 41).
78 Dan Cernovodeanu, tiinfa;i arta heraldicd In .Rombnia, Bucuresti, 1977, p. 114-115.
Ibidem, p. 105.
80
S. Gorovei, Drago; $i Bogdan, tntemeietorii Moldovei, Bucuresti, 1973, p. 113;
idem, Cu privire la data primelor monede moldovenefit (Suceava. Anuarul Muzeului judetean"
V, 1978, p. 570).
77

Idem, Indreptari cronologice la istorta Moldovei din vcachl al A 1V -lea (A I IA I, X 173,

p. 99-121).

203

www.dacoromanica.ro

Precizri cu privire la originea acestei steme nu pot fi flcute decit

cu greu i oricum numai in contextul istoriei Maramureqului i Moldovei,

a relatiilor acestora Cu marile puteri vecine.

Aa dup cum s-a artat, Bogdan apare initial ea un feudal maramure*ean, motenitor impreun cu fratele su Iuga
al unui enezat

de vale, situat pe valea V4eului i pe cursul superior al Izei i compus din

22 de sate, cnezat ce beneficiazg de o intrire regal82 diplom cu caracter nobiliar la o dat anterioar anului 134233.
Nu este exclus ca recunomterea stpinirii cu drept nobiliar a Bogdnetilor i intrarea intr-o noul etap a relatiilor dintre regalitatea angevin, i cnezii de la Cuhea deveniti nobili i din punctul de vedere al
documentelor emise de cance/aria maghiar184 s fi fost marcat i de
concedarea sau mai degrab asumptiunea unor insemne armoriate. Oricum,
eel putin de acum inainte ele trebuie s fi existat, marcind, i in acest fel,
pozitia unor feudali romni maramureeni in cadrul societtii medievale.

intrucrt ne aflrn in plin perioad a heraldicii vii", in care adevratul

scut coincide cu scutul heraldie83, avern convingerea c feudalii de la
Cuhea posedau i purtau scuturile mobilate cu figura heraldicg amintit,
precum i coifurile de parad, gravorul de mai tirziu eel care a realizat matrita aplicelor nefoind alteeva decit s copieze aidoraa elementele emblematice intocmite, dapI toate principiile heraldicii. Patera
bnui, chiar, c prezenta, insemnelor armoriate se impunea la aceast
dat din moment ce virfuri ale societtii romne0i maramurepne particip
la expedit'ile militare ale regalittii maghiare", ajungind pin in Serbia,
imprejurki in care t .ebuiau sA, se disting de ceilalti feudali.

Nu tim in ce nallur demnitatea de voievocl al Alaramureplui,

detinut de Bogdan ping in anul 134287, va fi influentat in vreun fel aparitia i evolutia stemei sale.
Incercind s urmrim, Ins, existenta ulterioar a acestei steme se

poate constata, cu uprint, disparitia sa oclat eu moartea lui Latcu,

eleraentele emblematice cunoscute In vremea succesorului su Petra I
avindun aspect cu totul diferit. Dar, inainte de prezentarea incheierilor
pe marginea genealogiei i succesiunii primilor domni ai Moldovei, sugerate de modifierile ce se constat in arta blazonului, se cuvin unele precizri cu privire la reprezentrile heraldice din timpul lui Petru I, cunoscute
atit din izvoarele sigilografice eit *i din cele numismatice.
Din prima categorie de izvoare nu ne-a parvenit decit marele sigiliu
domnesc atirnat de actul omagial din 6 ma,i 1387 egtre regale Vladislav
al II-lea Iagello (act aflat in arhivele polone) i cunoseut cereettorilor

romAnim ; dei fo tografia este neclar, s-a putut totu0 remarca c este
82 Radu Popa, Tara Maranturefului in veacul al XIV-Iea, Bucaresti, 1970, p. 152-163.
88 Ibidem, p. 1 71, 172.

84 Minn, p. 180.

85 M. Sturdza-Saucesti, op. cit., p. 14-15.

86 R. Popa, op. cit., p. 133. Autorul considera ca, In general, participarea cnezilor maramureseni la expedltille coroanel au tmbracat forme individuate, o singurft informatie documentara oglindind participarea luptatorilor maramureseni, In frunte cu voievodul lor, la campanille regale. Este vorba de prezenta voievodului Ioan, In 1349, alaturi de rege la Bistrita
(p. 205).

87 Ibidem, p. 196.
88 Emil Vtrtosu, Din sigilografia Moldopel i a Tdrit Romdneqii (DIR, Introducere,
vol. II, Bucuresti, 1956, p. 340); I. N. Manescu, op. cit., p. 37; D. Cernovodeanu, op. cit., p.83.

204

www.dacoromanica.ro

vorba de un sigiliu de tip heraldic ce reprezinta in mijloc capul de bour,

insotit, jos In stinga, de o roza.

A doua categorie de izvoare este reprezentata de binecunoscutii

groi eraii de Petru I. Ace.,tia au pe avers capul de bour, liber in cimpul

monetar, redat din fata, cu virful coarnelor recurbate i o stea cu cinci
colturi intre ele. in cantonul inferior botul animalului este flancat in dreapta
de o roza, iar in stinga de o semiluna, pozitia acestora putind fi i. inversa.
Uneori in botulbourului se afla o floare de crin cuunlujer lung. Legenda
redata in limba latina SIM PETRI WOIWODI a fost interpretata drept
Sigillum Petri Woiwodi i tradusa sigiliul lui Petru voievod". Pe avers

apare un scut despicat, prezentind in primul cimp trei-patru fascii iar

In cel de al doilea un numar de flori de crin ce variaza intro a,pte i. una.

Legenda SI MOLD.AVIENSIS, interpretata drept Sigillum Moldaviensis,
a fost tradusa sigiliul <tarii> moldoveneti"89.
In general, reprezenteirile de pe monede au fost considerate drept cloud

tipuri de armerii, dintre care cea a statului (capul de bour) apare pe avers
iar cea dinastica (scutul despicat)pe revers90, prezenta lor simultana fiind
atribuita intentiei de a se marca ciar diferentierea care se facea intre armerifle Ord *i cele dinastice9/, ca urmare a originii lor diferite92, diferentie-

re apieciata a se fi produs chiar din momentul organizarii cancelariei

domnqti93.

Oprindu-ne asupra reprezentarii capului de bour nu vom insista

asupra raspindirii sale in heraldica de factura central-european, prezenta

subliniata indeajuns de heralditi94. Considerat drept sterna de stat, in
vremea lui Petru I, el trebuie s'A fi constituit la un moment dat, stema
unei dinastii, identificata de unii cercetatori cu cea a lui Drago99 sau a
lui Bogdan 196. Cei mai multi, bask 1-au atribuit unuia dintre micii dinati

locali, ca fiind rezultatul unei concesiuni sau asumptiuni petrecuta in

prima jumatate a veacalui al XIV-lea97. Ni se pare mai firesc sa atribuim

stema cu cap de bour dinastiei lui Petru I, in vremea caruia este intilnita,
dealtfel, pentru prima data, legenda (Sigillum Petri ) de pe avers subliniindu-i insui caracterul dinastic. ()data urcat pe tron Petru I, ea va deveni
In mod firesc i sterna de stat fiind adoptatfi i mentinuta in cadrul cancelariei domneti pe marele sigiliu, pe steaguri i pe alte obiecte in exact

aceeai forma.
Evolutia sa ulterioara va fi determinata de aparitia, in cursul domniei lui Petru I, a unei alte steme scutul Cu fascii i flori de crin ce a
creat impresia, falsa dupa noi, a unui paralelism intre doua armerii. In
89 Octavian Iliescu, Moneda in Romdnta, Bucuresti, 1970, p. 26; idem, Despre legendele
celor mat vechi monede moldoveneW (AIIAI, III, 1966, p. 207).

9 C. MOISil, Sterna Moldovei (Cronica numismatic si arheologia", XIII, 1938, p. 98

99); M. Berza, op. cit., p. 87; I. N. Memescu, op. cit., p. 37; D. Cernovodeanu, op. cit., p. 96;
t. S. Gorovei, Cu privire la data prtmelor monede . . . p. 569.
91 Ibidem, p. 569. Autorul consider a Sigillum Petru Woiwod" InconjoarA stema
de stat (capul de bour), lar Sigillum moldaviensis" stema dinastia.
92 D. Cemovodeanu, op. cit., p. 96.
93 Ibidem, p. 105.
94 Ibidem, p. 94.
95 Romulus Vuia, Legenda lu Drago. Contributit pentru explicarea originit t formdrit
legendei privitoare la Internet crea Moldovet (A IINC, I, 1921-1922, p. 300, n. 3).
96 M. Berza, op. cit., p. 87; I. N. MAnescu, op. cit., p. 41.

92 Gh. BrAtianu, OrigInele stemelor Moldova ;I rdrtt RomtIneVt (RIR, I, 1931, fasc. I,
p. 60); Rudolf Gassauer, Influenta polond asupra sterna Moldovel ;I a altor blazoane de pe monelele moldovenesti (BSNR, XXVII XXV III, 1933-1934, nr. 81-82, partea I, p. 88).1. N. MAnescu, op. cit., p. 41; D. Cemovodeanu, op. cit., p. 104.

205

www.dacoromanica.ro

realitate credem c este vorba de o prima' sintezei heraldicti, petrecutei ehiar

aceastei epocd, intro vechile armerii dinastice (capul de bour) i cele noi

adoptate (scutul despicat), in cadrul cAreia cele dintil vor fi transferate

In calitate de cimier. Paralel cu stoma olezvoltatei, capul de bour va fi mentinut ca unic& mobil heraldic/ pe marele sigiliu domnesc, pe inele sigi-

lare, steagtui i chiar pe unele edificii.

Pe marginea celei de a doua reprezentzi armoriate (scutul despicat),

intilnit pe reversul monedelor amintite, s-a scris destul de milt, autorii
manifestind, IDEA, opinii diferite ; totu0, caracterul ei dinastic nu a fost
contestat de nimeni, deosebirile de veden i intervenind abia atunci cind
trebuiau fcute precizri cu privire la apartenenta, momentul i contextul
istoric al aparitiei sale. S-a admis indeobte c este vorba de o stem de
concesie datorat regalittii maghiare i conferit lui Petru I odat cu
dreptul de a bate moned", la o dat ulterioar anului 1377 i oricum
anterioar lui 1382100, anul mortii lui Ludovic cel Mare. S-a opinat chiar
aceast concesie a fost acordat de Ludovic lui Petru I, in schimbul
Un punct de vedere
recunomterii, chiar i formale, a suzeranittii
cu totul aparte a fost exprimat in ultima vreme. Autorului su i se pare
evident& concesiunea regal, beneficiarul ei fiind socotit, ins, Bogdan I,
pe vremea cind detinea calitatea de voievod al romnilor din Maramurq
(ante 1342), fiind deci vasal al regelui angevini02. Aceast ipotezA este
invocat de acela0 istoric atunci cind inceara s demonstreze continuitatea pe linie masculin' a dinastiei, de la Bogdan I ping' la Pettu I. Totodat
se apreciazA c, sterna cu fascii i flori de crin nu constituie o dovad c/
dreptul de a bate moned ar fi fost concedat de regele Ungariei, autorul
concesiunii acestui drept fiind socotit Vladislav Iagello, regele Poloniei
suzeran al lui Petru I, incepind cn anul 1387103. In lumina ultimelor
izvoare heraldice ce au permis descifrarea stemei dinastice a lui Bogdan I,
credem cA aceast opinie nu mai poate fi acceptat.
Astfel, perioada dintre 1387-1391, socotit a fi cea in care Petru I
a emis numeroasele sale serii monetare1", ni se pare a fi mult prea scurt,
neconform cu unele constatri de ordin arheologic de care trebuie
se tin seam in aceste aprecien. Este vorba de prezenta i datarea celor
mai importante realizri constructive din vremea lui Petru I precum :
curtea domneascA, cetatea Scheia i fortul muatin, toate din Suceava,
cetatea Neamtului, bisericile Sfinta Treime din Siret, Sfintul Nicolae din
Bduti, Sfintul Dumitru i cea a Mirutilor din Suceava, pentru a le
arainti doar pe cele mai bine cunoscute cu ajutorul monedelor sale.
Aceast realitate arheologic ar putea conduce la concluzia eronat c,
activitatea ctitoriceasc a domnitorului amintit s-a desfurat in bun
m..sui pe parcursul ultimilor patru ami de dormaie, dac se admite eg,

numai in acest interval s-au emis monede.

Pe de alt parte, dacg. privilegiul de a bate moned ar fi fost acordat

de Vladislav Iagello, era mult mai firesc ca el s fie insotit de o concesiune
98 C. Moisil, op. cit., p. 98; I. N. MAnescu, op. cit., p. 38; D. Cernovodeanu, op. cit.,

p. 106 si 110.

99 O. Iliescu, Moneda in Romania, p. 25.

1 D. Cernovodeanu, op. cit., p. 106.
11 Ibidem.

102 $t. S. Gorovei, Drago f si Bogdan, p. 113; Idem, Cu privire la data primelor monede,
p.

570.
198 Ibidem.
104 Ibidern, p. 571.

206

www.dacoromanica.ro

pe plan heraldic care sa reflecte in mod expres aceasta im.prejurare, ori

tocmai ea ne lipseste. Sint prezente in schimb fasciile i florile de crin,
elemente emblematice de evidenta concesiune angevina petrecuta in
timpul lui Petru I i nicidecum mai inainte, motiv pentru care credem ca
nu mai poate fi pus sub semnul indoielii faptul ea cele doua acte de concesiune a dreptului de a bate moned i a elementelor emblematice
sint concomitente si se datoresc aceluiasi suveran, Ludovic cel Mare, la o
data oricum anterioara anului 1382. in aceste conditii, apare evident ca.
sterna de concesie de pe reversul monedelor nu mai poate fi socotit drept
stemei dinasticif a Ilfwatinilor", ci doar o component a unei prime sinteze

heraldice in cuprinsul careia, dup./ cum am mai aratat, vechea mobil

dinastic din scut capul de bour va fi trecuta drept cimier i inlocuita cu florile de crin si fasciile, piese onorabile de prim ordin.

Dealtfel, existenta insemnelor heraldice pe reversul grwilor lui Petru

poate fi socotit drept o reflectare a realiteitilor politice ale epocii. Se discuta

de mai multa vreme in istoriografia romaneasd pe marginea raporturi-

lor Moldovei cu regatul ungar dupa moartea lui Bogdan (1367)105, la baza

discutiilor aflindu-se de fiecare data un cunoscut pasaj din cronica lui

Ioan de Tirnavem precum i clauza referitoare la voievodatul Moldovei
cuprinsa in tratatul incheiat la 14 martie 1372 la Wroclaw intre Carol
al IV-lea de Luxemburg, rege al Boemiei i imparat german (1346-1378)
Ludovic de Anjou, rege al Ungariei si al Poloniei (din 1370)107. Dad,
primul izvor a fost catalogat drept neconcludent intrucit nu face precizari
de ordin cronologic, cel de-al doilea a fost tratat cu usurint pina nu demult
cind i s-a acordat atentie cuvenit/108.
Este evident ca, in eforturile sale de a contracara permanentele presiuni ale regatului ungar, tinarulstat de la rasarit de Carpati nu putea sa-si
indrepte privirile deck spre Polonia, din partea careia, ind, din timpul
domniei lui Cazimir cel Mare, va obtine sprijin i recunoasterea
Ca urmare a gesturilor de independenta afisate de Latcu intre care cel
al infiintarii unei episcopii catolice la Siret (1371), dependenta de scaunul papal, ni se pare fi a de prima importan t/ agresivitatea regatului
maghiar sporeste atit pe plan politic cit si confesional, gasindu-0 ecoul in
relatarea cronicarului Ioan de Tirnave in legatura cu permanentul conflict in care se afla regele Ludovic cu rebelii moldovenim. Bineinteles ca

despre asemenea raporturi se poate vorbi in intervalul dintre 1363 si

1370/1372, cind Moldova se afla in afara suzeranitatii ungare. Dupa aceasta

ultima data, insa, data ce Ludovic devine i rege al Poloniei, situatia

Moldovei se schimba, radical fiind prinsa intr-un adevarat cleste al posesiunilor angevine"11, motiv pentru care nu credem a fi reusit sa scape de
raporturile de vasalitate fata de iegatul ungar. Marea majoritate a istoricilor admite ca dupa 1372 se poate vorbi de restabilirea unei influents
1"In privinta domniei lui Bogdan, acceptAm intervalul (1363-1367) propus de St.
Gorovei (Thdreptdri cronologice ..., p. 115).
1" loan de Tirnave, Cronica Hungarorum (SRH, ed. I. G. Schwandtner, Viena, 1746,
cap. 49, p. 196).
Monumenta historica Bohemiae, ed. G. Dobner, Praga, 1768, nr. LXV, p. 386-387.
108 Jn SSTkora, Pozifia internalionald a Moldooel In 11m pul tut Lot= lupia pentru
independen0 l afirmare pe plan extern (Revista de istorie", 1976, nr. 8, p. 1 135-1 152).
S.

109 loan de Timave, op. cit., cap. 39, p. 193.

110 J. SSTkora, op. cit., p. 1 141.

207

www.dacoromanica.ro

ungare In Moldovani sau oricum de la inceputurile domniei lui Petru 1112.

Aa dupg cuna s-a argtat recent, clauza privitoare la Moldova aflatg In

documentul din 1372 reflectg tocmai incerarile lui Ludovic eel Mare de
readucere a unui teritoriu voievodatul Moldovei sub suzeranitatea
san3, realizare ce avea s afecteze statutul politic al Moldovei ping In
1382, cind intervine acea cria, dinastia prelungitg, determinatg de moartea, ultimului rege angevin RAmine de acceptat c intervalul dintre 1377
1382, sustinut de toate izvoarele cunoscute, este cel al restaurrii, temporare a suzeranitgtii angevine in Moldova, la care se refer i loan de Tirnave in cronica sa114.
Din analiza mai vechilor .1 mai noilor mgrturii heraldice aduse in
discutie, reiese cu claritate o prinag concluzie ce poate fi retinutg i care
trebuie sg, stea la baza interpretarilor cu privire la genealogia i succesiu-

nea primilor donmitori din Moldova. Este vorba de faptul cg in a doua

jumeztate a secolului al XIV -lea intervine o succesiune dinasticei, intre Latcu

Petru I, neexistind nici o legeiturii directei pe linie barbaleascei . De aici in

continuare, Amin de explicat imprejurgrile ce au condus la o atare situate

eft *1 originile celei de a doua dinastii ce o succede pe cea a maramureenilor.

Cu privire la primul aspect, bind unanim recunoscutg absenta urmailor in linie bgrbgteasa, la moartea lui Latcu, constatare intgrit
de precizarea aflatg In scrisoarea papel Grigore al IX-lea din 25 ianuarie
1372115, lucrurile par si fie ceva mai clare. Singurul urma cunoscut al

lui Latcu este Anastasia, inmormintatg in biserica domneasc'd din Rgdguti,

dar cu toate a la aceastg datg nu existau reglementgrile precis expri-

mate cu privire la succesiunea la tron

femeile nu aveau dreptul la

domnie, putInd intra numai In alctuirea regentei unui minorat domnescn.

Evident a, In aceste conditii intervine problema dreptului la succesiune

Intr-o vreme in care actiona un sistem mixt : electiv i ereditar, In sensul
c domnul nu putea fi decit alesul reprezentantilor tgrii i numai coboritor
dintr-o familie donanitoaren7. Nu ne indoim c aceste principii de drept
succesoral au fost respectate i in cazul lui Petru I, urcarea sa pe tron
nefiind altceva decit rezultatul respectgrii traditiei alegerii voievodului
de atre boieri, cnezi i 4arg"119, In conditiile in care fgrg a fi coboritor direct din familia domnitoare a lui Bogdan, nagrturiile heraldice fiind
explicite in acest sens era, totui, sgraintg de domn" din alt neam"119,
deci apartineau unei alte dinastii ce rrrane a fi identificatg.
Problemele privitoare la originile acestei dinastii i la rolul su in
viata politicg a teritoriului est-carpatic constituie un subiect aparte ce
depgete cadrul acestei lucrrim.
In I. Minea, Principatele romdne 0 politica orientald a Imparatului Sigismund, Bucuresti,
1919, p. 19; C. Racovif4, Inceputurile suzeraniteijii polone asupra Moldovet ( 1387 1432) (RIR,
X, 1940, p. 321); Gh. I. Moisescu, Catolicismul In Moldova pind la sfIr0tul veaculut XIV, Bucuresti, 1942, p. 65; C. Cihodaru, Tradijia letopisefelor qi informalia documentar despre luptele
politice din Moldova in a doua jumd tale a secolulut al XIV-lea (AHAI, V, 1968, p. 15).
112 S. Papacostea, op. cit., p. 8.
118 J. SSTkora, op. cit., p. 1145.
114 loan de Tirnave, op. cit., cap. 39, p. 193.

115 Hurmuzaki, I 2, p. 197.

115 E. Virtosu, Titulatura domnilor l asocierea la domnie In Tara Romilneascd i Moldova (pind In secolul al XVI-lea), Bucuresti, 1960, p. 218-219.
117 Ibidem, p. 216.

115 A. D. Xenopol, Istoria Romtlnilor din Dacia Traiand III, ed. a

119 E. Virtosu, op. cit., p. 218.

120 Aceste probleme vor fi prezentate intr-un studiu viitor.

208

www.dacoromanica.ro

p. 163.

Institutiile statelor romnesti de-sine-stStStoare

Punerea problemei. Statul romtlnesc de-sine-stalcitor pi contextul sclu

istoric internalinoal. Organizarea politicg a romnilor, cu premisele ei

indelungate, trebuie s fie prezentA,' cititorilor acestor pagini, fr sA,
putem evoca aici, fie i numai In liniile sale generale, acest proces. Ideea,

dominant./ este Ca' factorii interni i fortele sociale locale s-au manifestat,
prin chiar natura procesului statal, cu particularitti mai largi decit cele
pur i simplu institutionale, dar intr-un context totdeauna mai amplu,
regional si chiar european.
Referirea la acest context rmine firease i necesar. Dar ceea ce
retine atentia este sinteza original la care se ajunge, integrat intr-un
anumit tip de stat si de societate. Aceast irabinare a celor doul planuri
va reiesi din expwaerea noastr, credem, dar fr a ne opri la fiecare pas
asupra interpretrii metodologice a proceselor analizate sau evocate, multe

din acestea fiind tratate in alte stu.dii ale lucrkii de fat.

Aici ne vom ocupa numai de acele institutii legate direct de preg'tirea, cucerirea i apararea independentei feudale de tipul statalui
de-sine-stttor" In Tara RomneascA,' si Moldova. Dar chiar pentru
institutiile alese, vom analiza numai aspectele i problemele care se leagA,
nemijlocit de independenta statelor romane in perioada stu.diatl, independent care nu poate fi, in ultim analiz'l si In mod exclusiv, rezultatul

actiunii unor institutii.

Socotra a,' nu vom omite nimic esential dac6, ne vom mArgini la

urmAtoarele structuri institutionale : tara (care devine Tara RomneascA,
sau a Ungrovlahiei din cauza pozitiei ei geografice, si Tara Moldovei) ;
domnia i (marele) voievodat cu structura lor autocratia, ; biserica,
incoronarea i clauza din mila lui Dumnezeu" ; oastea cea mare cu strategia i tactica militar; justitia i organizarea judiciar ; proprietatea
trneascA liber ; formele atenuate de aservire a tranilor dependenti.

De la inceput a trebuit s ne referim la data notiuni implicate in

titlul acestui studiu : cea de autocratie i cea de independent feudal,
adicg statutul domnului de-sine-stpinitor".

Critica modern a istoriei ne-a obisnuit de mult 8A', distingem particularittile institutiilor care, in epoci bine diferentiate tipologic, sint totusi
desemnate prin omonirae. Numai astfel s-a putut defini locul real al fiecrui tip, in devenirea determinat a istoriei. Aceeasi critic a 1nvederat

avantajul de a se data si o terminologie diferentiat pentru fiecare din

14-c. 742

209

www.dacoromanica.ro

tipurile istorice ale aceleasi institutii pentru care se pstreaz omonimia

semnificativ a ansamblului istoric (stat, clas social, proprietate, natiune,
familie, sistem de drept global etc.).
Expresia de stat de-sine-stttor" sau tiitorm desemneazI structura statal iesit dintr-un proces durabil si fundamental, pe care noi il
numim astzi, cu multe conotatii moderne, independent" 2.
La Bizant, pentru a ne limita la acest centru politic si ideologic al
zonei in care se dezvolt stateleromnesti, procesul lua numele de ccToXp&TELcc

sau c6Toxpwropia.. Aceasta era puterea sau stpinirea exercitat in

stat de un cc-roxpTcop, de basileus-ul care se manifesta nu numai ca

independent, ci si ca ecumenic (universal, mondial). Ideologic vorbind,
el era seful familiei de state si de popoare ai clror cirmuitori, uniti si prin
aceeasi credint religioas, vedeau in basileus pe printele" lor politic.
Aceast familie reprezenta in felul ei organizarea sau o pretentie de organizare a societAtii politice internationale din acea vreme 3. Organizare
eliberat sub Heraclius (628) de prezenta agresiv a marelui rege persa,n,
considerat rege al regilor, dar zguduit in anul 800 de contradictia aparitiei unui alt implrat apusean, tot cu pretentii ecumenice, apoi a unei papalitati cu vocatie temporal catolic (universal) si a unui imperiu latin,
trec'tor, implantat chiar la Bizant (1204). Pentru a nu mai vorbi de cgderea din 1453 a Constantinopolului, care peste dou secole si jumtate
duce la preluarea politicii imperiale de ctre un autocrat otoman, separat

prin credint si reciproc spirit de cru.ciad, respectiv de rzboi dint

(Ohad ), de vechea familie de state sud-est europene. in mijlocul acesteia

In asteptarea de &are multi a renasterii din cenus a Phoenix-ului bizantin sau in eutarea unei a treia Rome Bizantul dup Bizant" continu
s trAiascl prin cultura sa, dar si prin perpetuarea ideologiei politice a
autocratiei, care acum ar fi avut nevoie de o reinserare intr-o lume oarecum
nou, nu prin simple teorii de translatio imperii in mlinile unei a treia
Rome.

Societatea politic medieval nu se intemeia pe libertate, zi pe

supunere. Nu pe egalitate in drepturi, ci pe ierarhie 4. Nu pe coexistent

1 Vasile Bogrea, Pagini istorico-filologice , Cluj, 1970, p. 24: singur (insusi) fiitor", Gr.
Ureche despre Stefan ce! Mare (Letopiseful, ed. P. P. Panaitescu, 1958, p. 121).

2 Pentru aspectul politic al acestei organizAri, v. si in acest volum p. 165-193.

a N. Iorga, Origine et dveloppement de l'ide nationale surtout dans le monde oriental,
Bucuresti, 1934; G. Ostxogorsky, Die buzantinische Staatenhierarchie (Seminarium Kondakovianum", 8, 1936, p. 41-61); idem, The Byzantine Emperor and the Hierarchical TVorld

Order (The Slavonic and East-European Review", 356, 1956, p. 1-14); Fr. Miger, Die Familie der Kanige" im Mittelalter, 1940; idem, Die mittelalterliche Famine der Farstem und
V alker" un der Bulgarenherrscher, 1942; idem, Der Bulgarenherrscher als geistlicher Sohn des
byzantinischen Kaisers, ultmele trel In Byzanz und die europaische Staatenwelt, Ettal, 1956,

p. 34-67, 159-182; 183-196; A. Grabar, God and the Family of Princes" presided over by
Byzantine Emperor (Harvard Slavic Studies", 2, 1954, p. 117-123); D. Obolensky, Byzantine Commonwealth, Londra, 19'71, p. 2-3, passim, cu analiza ideii de of.xoop.iv/I ; Vasilka
TApkova-ZaImova, L'ide byzantine de l'unit du monde et l'Etat bulgare (Actes du ler Congrs

intern, d'tudes balk, el sud-est europlennes (Sofia, 1966), III, Sofa, 1969, p. 291 I 8); G. I.

BrAtianu, Byzance et la Hongrie. A propos du rcent article de M. Fr. Dedger (RH ,EE 22, 1945,

p. 147-457), sublinilnd meritele lui N. Iorga, primul care a schitat ideea de f amine a senior
de state, ca o consecintA logicA a ecumenicitAtii imperiale; am zice: a multipl r esecuri ale
acestei ecumenicitAti si ca o ultimA solutic susceptibilA sA permitA afirmarea ectrinei traditionale, f Ail prea evidente contradictii; Abhandlungen und Untersuchungen zur Geschichie des
Kaisergedanken im Mittelalter, sub dir. lui Edmund E. Stengel, Colonia, 1965.
4 Cf. Invajaturile tut Neagoe Basarab catre fiul sau Theodosie, ed. Florica Moisil, Dan
Zamfirescu, G. MihAliA, Bucuresti, 1970, p. 266: ierarhia nu excludea smerenia: sii sAzi in
j Altul tAu (de domn) cu multA smerenie ... si alte slugi, toate sA stea pre rinduri, care

untie va fi locul ...".

210

www.dacoromanica.ro

de su.veranitati unice, ci pe comunitate de destin. Nu pe emulatie pacifica

dezvoltare comuna, ci pe expansiune dinastica, razboinica i pradalnica.
autokratr in familia sa de state, se declara supus
Insui

adevaratului" i marelui imparat ceresc", lui Dumnezeu, pe care pretindea c6,il reprezinta pe pamint, imitindu-1 prin virtutile imperiale5.
Cu toata independenta ei, puterea Imparatului era derivata, socotindu-se
ca ea descindea de la Dumnezeu : omnis auctoritas a deo. Sau, cum va
spune Gr. Ureche pentru ce ca toate puterile sintu dela Dumnezeu"5b1s.
imparatul bizantin, ca i cel roman, putea plati un fel de tribut sau subsidii adversarilor sau clientilor sal primejdioi, mai aproape de munificenta inlaatuitoate a potlatch-ului, decit de o dajdie a invinsului care
a fost, astfel, crutat. Prin aceasta, independenta sa raminea intreaga i
prestigiul su afirmat cu efecte juridice : beneficiaml tributului era supus
indatorat la slujba.
Prin esenta sa imperial, imperiul era o lu.me, un stat plurietnic
(plurinational la nivel feudal) 7 i o societate politic' internationala
Chiar in structura lui intima exista un imperium i un sacerdotium 8.
Aceste dim& puteri putean coexista in raport de egalitate (greu de realizat)

sau de subordonare una fao, de cealalt. lar in unele privinte, unifkarea

lor presupunea un mult discutat cesasopapism, o figura niciodata destul
de limpede i de simpl, de basi/eus-preot. in once raport de vasalitate
feudala, obligatiile de dependen ta (ierarhica) eran bilaterale, reciproce.
Nu exista credinta" feudal a cu sens unic. in Apus, imparatul romanogerman s-a lovit, in independenta sa suprema, de pretentiile de stpinire
temporal ale bisericii papale, in fruntea unei Respublica Christiana (alt.-6.
familie de state pe plan international). lar in Franta, opozitia intre ultramontanism papal i galicanism national punea o grava problema de depen-

denta a unui stat independent la nivelul regalitatii.

Voievodatele romneti mentionate in Transilvania de notarul
anonim al regelui Bela (al II-lea sau al III-lea) i, apoi, de Vita Sancti
Gerhardi 9, faceau parte din familia bizanting de state. .Aceeasi a fost
calea de inceput a statului ungar, cale din plin folosita de statele bulgar
i sirb, ai caror tari (Caesares, nu basileis ), se angajeaza destul de repede

In aventura (nu nationala, ci imperia14') a pretentiilor de succesori ai

basileus-ului bizantin. Rusia kieviana se dezvolta in strinsa legatura cu
5 V. studiul nostru Continuitate elenistico-romand f1 inovafie In doctrina bizantind a Titan-

tropiei si indulgenjei imperiale (Studii clasice", 11, 1969, p. 187-214).

5 big Gr. Ureche, Letopiseful, ed. P. P. Panaitescu, 1958, p. 115.
Le-a plAtit, adesea substantial. Imperiul roman, de pildA de la Domitian inainte
Imperiul bizantin, continuind, a ajuns sa fie direct tributar otomanilor (G. Ostrogorsky, B yzance, tat tributaire de l'Empire turc, in Recueil de l'Institut d'Etudes byzantines, Belgrad, 5,
1958, p. 49-58 = Zur byzantinische Geschichte, Darmstadt, 1973, p. 235-244).
7 Asupra Bizantului stat national", v. comunicarea din 4 mai 1979, a lui Eugen
nescu, la Sectia de istorie 1 arheologie a Academiei R. S. RomAnia.
V. Francis Dvornik, Early Christian and Byzantine Political Philosophy Origins and
Background, 'Washington, 1965, p. 724-850 (cf. XI: Imperium and Sacerdotium).
9 V. recent E. StAnescu, In Actes du XIV e Congas international des Etudes byzantines
(Bucuresti, 1971), I, Bucuresti, 1974 si V. Al. Georgescu, in aceleasi Actes, I, 1974, p. 433-484
mal dezvoltat, In Bizanjul si institufille romdnesii pind la jumdtatea secolului al XVIII-lea,

Bucuresti, 1980, p. 37-46.

211

www.dacoromanica.ro

Bizantul ecumenic, fir/ a exclude unele conflicte. Teza unei vasalit/ti

kieviene fat5, de Bizant a gasit altIdat/ sustinatori lo.
In secolele XIVXV, statele romnesti, care se organizeaz/ treptat
la sud (finele secolului al XIII-lea) si la est de Carpati (a doua jumAtate
a secolului al XIV-lea), aveau de cistigat si mai putin de temut si de pierdut,
prin apropierea de Bizant, dat fiind declinul Inc/ prestigios si mai indep/r-

tat al acestuia. Recunoasterea politic/ internationalI, legitimitatea constitutional/ nu puteau veni decit prin inaprat si prin biserica lui, haing,

politic./ si ideologic/, menitl s'a" 1mbrace realitAti de dezvoltare economicg,

de fort/ si de cultur6. 0 astf el de recunoastere era totodat/ un punct de

sprijin si o optiune de rezistent/ impotriva inevitabilelor tentatii de expan-

siune si de catolicizare din vest si din nord, care s-au si manifestat si,
In mod tree/tor, s-au si realizat.
Iat, citeva aspecte si repere semnificative ale contextului in care s-a

produs procesul de independent, de autocratie, de de-sine-st/pinire

(tinere)" a statelor romnesti : trecerea unui 1rnpgrat bizantin prin t /rile
romne la Inceputul secolului al XV-lea U; organizarea mitropoliei in

strins/ legAtur cu Bizantul si prin Iacint Critopul, deci cu un ierarh

bizantin pe scaunul metropolitan al. Tgrii Romnesti12, basileus-ul i
patriarhia ecumenic/ dorind acelasi lucru si in Moldova ; trimiterea fiului
lui Mircea cel BAtrin la Constantinopol, pentru formare politia,', si a
nepotului &Au Dan ea luptAtor in armata bizanting ; folosirea In ambele
tIri romnesti, de la intemeiere si chiar inainte, a dreptului canonic si
imperial ea ius reeeptum, ceca ce pecetluia inserarea noilor state intr-o
mare ordine politico-religioas/ a vremii 1 3. Preluarea nu prin formalitti
de cancelarie imperialg, ci jure belli, de cAtre Mircea cel Bgtrin a titlului
de despot dobrogean 14, sau transpunerea lui airroxpecrcop prin Eder/
slay/ : camomytousmari, samoddee in singur si de-sine-st/pinitor
(tutor)", ea si aparitia In Moldova pe broderiile religioase de la Sucevita,
sub Alexandru eel Bun, a chiar termenilor bizantini de cdrroxpecrcop i
oc-roxpccrc'oplaacc 13 coroboreazI acelasi tablou.
Spiritul de familie a domnilor si a statelor" era atit de bine asimilat,
Inch Vlad Dracul la 1444 numeste pe voievodul .Ardealului preaiubitul
meu frate", iar la 1481, Stefan cel Mare nu poate sustine mai bine pe pre10 A. A. Vasiliev, W as Old Russia a Vassal State or Byzantium? (Speculum", 7, 1932,
p. 350 si urm.); Fr. Dvornik, Byzantine Political Ideas in Kievan Russia (Dumbarton Oaks
Papers", 9-10, 1955-1956, p. 95, n. 46) si autorii citati: "This submission of the Kievan
princes to the supreme authority of the emperor cannot be compare with relationship between
vassals and sovereigns, as has sometimes been by historians unfamiliar with the Byzantine political system". Constatarea este literal aplicabilA tArilor romftne, indicille de aparentA vasalitate flind mal putine si mal neconsistente".
11 Al. Elian, Moldova si Bizanful in sec. XV (Cultura moldoveneascd in timpul lui Stefan
cel Mare, sub ingrijirea lui M. Berza).
12 v. C. C. Giurescu, Intemeierea mitropoliei Ungrovlahtei (BOR, 77, 1959, p. 675-697);
N. erbAnescu, Mitropolifil Ungroulahiel (ibdem, p. 730-733).
13 V. raportul nostru Byzance et les institutions roumaines jusqu'a la fin du XVe sitcle
(Ades du XlVe Congas Internationale des etudes byzcintines (Bucurestt, 1971), I, Bucuresti,

1974, p. 476-482.
14 V. studiul citat in nota precedentA, p. 440, n. 24, cu literatura generalA; R. Theodorescu, Despre un tnsemn sculptat si pictat de la Coda (in jurul despoiler tut Mircea cel Mare)
(SCIA, 16, 1969, p. 191-208, cu literatura anterioarA); S. Brezeanu, Din nou asupra tnceputurilor instituftel de despot (Analele UniversitAtii Bucuresti", Istorie, 21, 1972, nr. 1, p. 21-32);
Al. Elian, op. cit., p. 109, n. 1 ti rezervA opinia asupra despotatului muntean.
14 Emil Vtrtosu, Titulatura domnilor ;I asocierea la domnie in Tara Romaneascd f i Moldova pinif la sfIrsitul sec. al XV I-lea, Bucuresti, 1960, passim; Al. Elian, op. cit., p. 133 134.

212

www.dacoromanica.ro

tendentul sail Mircea voievod in Tara Romneasc', decit numindu-1

fiul domniei mele". La 1450 16, Bogdan al Moldovei 11 numeste pe Iancu

de Hunedoara printe", marcind si persistenta si deteriorarea schemei

biz antine.

Rosturile marilor voievodate romnesti de la Dunare nu pot fi bine

clarificate, dae nu se tine seama de ierarhia formelor de guvernmint
inlauntrul familiei de state feudale de care am vorbit, si chiar in afara ei,
In toata lumea feudal,, ierarhie mereu prezent in gindirea politica romaneasca si in actele cancelariilor domnesti (v. mai jos, p. 217). Criteriul
de msura si cuvinta de stare social, se aplica nu numai in restul societatii

civile ierarhizate, ci si in rindul sefilor de state. Fara aceasta institutie a

mentalittii si realittii epocii studiate, multe probleme pot fi ignorate,
denaturate sau discutate nesemnificativ. De ce baza economica a societatii
produce asemenea suprastructuri, este o alta problema care nu trebuie
neglijata san rezolvata gresit, dar care nu poate fi abordata aici.
In cadrul acestei ierarhii, incep sa joaceca reflex al unor prefaceri
economice de fond si uneori ca joc politic mai superficial si trecator
frictiunile si amenajarile intre ierarhie si autocratie. Subordonarea
ierarhica a regilor ajunge repede la o pozitie deosebit. Ea se cristalizeaz
In deviza ca rex est imperator in regno suo 17.

In lumea bizantinl, primul proces de acest f el priveste aparitia

unor despoti autocrati, adica sefi de formatiuni politice cu statut mrginit,

care isi impun, in relatiile cu celelalte state, unul de independenta crasiimperial, in cadrul modestului lor despotat 18. Este o forma de disociere a
independentei si ecumenicitatii, in cuprinsul notiunii complexe de autocratie (am spune, pleonastic, imperial). Totusi, este vorba de o afirmare
care nu distruge in totul ideea de ierarhie, nici pe cea de solidaritate ecu-

menica, dei ea nu reprezint5., mai putin un salt calitativ spre ceva non
si spre dezagregarea lenta a vechilor scheme politice. SA amintim numai
ca, dupa manifestarea de independenta oglindita in devizele citate,
regii Frantei nu ezitau sa ramin, pe linii secundare si limitate, dependenti de imparatul romano-german, fara a mai vorbi de legatura, prin
dependenta bisericii, de central ei ecumenic de la Roma. De care depindeau,
pe unele linii, chiar regii si imparatul, cind in vremea descoperirii Americii,

papa trasa printr-o linie pe harta lumii zonele de influenta si expansiune

ale spaniolilor si portughezilor, impartire momentan opozabill imperiului
si celorlalti suverani. Se impune deci sa nu introducem mecanic o logica
moderna formal care dealtfel nu se aplica in mod absolut nici in lumea
realitatilor noastre politice in contextul atit de diferit si complex al
realitatilor si mentalitatilor feudale. Dar nici ideologia de epoca, nici constructiile de tehnica politologica nu trebuie sa ne asciinda realitMile vii
si semnificatia adinca a proceselor istorice.
" DRH, D, L p. 411-412.
17 V. infra, nota 43.

18 G. Ostrogorsky, Geschichie des byzardinischen Staates, 3, p. 320, 435, 437; Idem Urum-

Despotes. Die Anfdnge des Despot-Warde in Byzanz (BZ, 44, 1951, p. 448-460 = Festschr.
Dlger = Sabrana dela, Belgrad, 3, 1970, p. 205-218; L. Brbier, Le monde byzantin, II, Les
institutions, Paris, 1949, p. 140-143; 1970, p. 118-122; D. Zakythinos, Le Despot& de Morse.

II. Vie et institutions, Atena, 1953; R. Guilland, Etudes sur l'administration de l'Empire byzantin.
Le Despote-Acam5r% (Revuedes Etudes byzantines", 17, 1959, p. 52-59); Mein, Recherches
sur les institutions byzantines, II, Berlin-Amsterdam, 1967, p. 1-24; B. Ferjancl, Despoil u
Vizantiji i jufnoslavenskim zemljama, Belgrad, 1960; cf. N. Iorga, In Etudes byzantines, Bucuret1, 1, 1939, p. 85.

213

www.dacoromanica.ro

Tara, Tara Romdneascd. Legatura intre structura institutional,

denumita Tara, si independenta feudal, (statul de-sine-statator) nu a
fost, dupa eit cunoastem, abordata ping, acum in istoriografia noastra.
Analiza pe care o schitam aici priveste numai sensul de stat, formatie
politica prestatala i statala, al cuvintului tara,".
Pentru formatiunile politice numite taxi" in cuprinsul teritoriului

romanese (Tara Birsei, Tara Yggarasului, Tara Lovistei, Oltului,

Hategului, Birsei, Vrancei, Birladului, Tigheciului, Lapusului,
Salajului, Oasului, Maramuresului, Cimpulungului, poate chiar a Cimpului

lui Drago), problema unei semnificatii sugerind statutul de-sine-st-

tutor", in aparenta, nu se pune. Dar dimensiunile lor reduse putean duce

la instaurarea unei ordini de tip arhaic, in conditii prielnice care sa permita
tarii o aparare eficace si o afirmare neincorsetata rigid si solemn intr-o
ordine superioara. Constituirea trii" i aspiratia purtatorilor ej puteau
sa fie tocrnai raspunsul la aceste conditii propice de aparare si afirmare.

Tara" cuprindea o hotarnicire, o segmentare organica, a spatiului, o

denumire a lui segregativa si o excludere a celor neintegrati de la sine in

faptul InstpInirii in pmintul tarii si in succesiunea celor ce-1 folosesc
din veac". Tara este antitetic imperiului prin neecumenicitatea ei i prin
labilitatea de fapt a independentei sale, nu a vocatiei ei neimperiale de
independenta.
Directia i semnificatia acestei instapiniri i succesiuni sint mai evidente atunci cind lara Ii trage numele de la chiar poporul care se af1:1, in
ea, o tine si se identifica, ei : tara romanilor, a vlahilor, Terra Blachorum,
tara romaneasca sau valah. Acum vointa de hotarnicire si de afirmare
separatorie este a neamului care Ii spune numele si care da acestei vointe

un mai vadit impact politic.

Lee-Aura dintre romni itara, (pamintul lor) este atit de vie si de

puternica, incit tara pare sa-si piarda eonotatia de terra, pentru a desemna
numai nivelul politic, statal, iesit din aceast legatura exclusiva, care nu
pare a fi ajuns la deplinatatea realitatii pe care o inchide, decit atunci and

stapinul ei poate spune ca este stapin a toata tara romaneasca" 19,

pe de o parte, si in curind cu precizarea singur i de-sine-statator".
Procesul este izbitor la romani, prin felul in care notiunea de tara
emerge, se cristalizeaza si se permanentizeaz. Dar el nu este un caz unic
si nu presupune o interpretare izolata, cu riscuri de arbitrar. Cu caracteristica lexicologica a limbii respective, acelasi demers se poate intilni in regiunile unde s-a vorbit de un England, Deutschland sau, cu un accent diferit,

de Romania, Rusia, Italia, Saxonia. Cit priveste denumirile de tipul

Deutschreich, Frankreich, inainte de a evoca insusi tipul de organizatie,
de stat, ele se refereau la un sens originar de domeniu, in sensul tot de
botar, tara a teutonilor sau francilor, Otto Bauer (Land und Herr8chaft )

defineste Land-ul ea o comunitate de drept", ea o regiune in care un

pinumit obicei local Indrumeaza judecatile i determin' Impartirea
dreptatii 2.

stAptnind I dom19 DRH, B, I, p. 50; nr. 21: marele i singurul stApinitorul domn
nind peste toatA Tara Ungrovlahici"; cf. ibidem <1400-1418> ;<1401-1406> etc.; 12 tulle
1415 (DRH, A, I, p. 60: domn a toatA Tara Moldovlahle". V. Anibal Teodorescu, Valoarea

juriclica a unut vecht cuatnt romanesc (AARMSI, S. III, t. 28, 1946-1947, P. 543 si urm.).

20 Asupra conceptiel lu Otto Bauer, v. Gh. I. BrAtianu (AARMSI, S. III, t. 28, 1946
1947, p. 191); idem, Sfatul domnesc l adunctrea stdrilor In Principatele Romdne, Evry, 1977,

p. 32-34; pentru tarA", p. 26-38, in sensul feudal ttrziu, analizat de tot' istorcii adunArilor
de stAri. Nicl un autor nu pare sA fi ridicat problema raportului tarti" independentA".

214

www.dacoromanica.ro

La noi, pe aceast linie putem aminti jara-stat, legea fdrii, treaba,

nevoia sau banii Irii. Dreptatea tkii nu poate fi imprtit decit de principe

cu sfatul i ajutorul " categoriilor sociale adunkile de stri, sfatul

domnesc adunrile acestora neizvorind din puterea domeneasc, din

privilegiul domnesc, dar nefiind nici expresia unei suveranitti populare

opuse domniei Domnul i strile ar fi elernentele unei unitti, dominat
de consuetudo terrae. Functia de sfat i de hotrire a domnului i a strilor
In conducerea statului ar deriva din respectarea obiceiului trii. Folosind
structuri feudale analizate cu finete, aceast conceptie ajunge s ipostazieze obieeiu/ i s, ignore structura de clas a societtii feudale i functia
corespunzAtoare a obiceiului intr-o astf el de societate. Dar Eand-ul astf el
conceput, fara, ii dezvluie bine vocatia lui natural, organicA, de independent feudalA. Aceast legAturl intre tar" i poporul care o creazI
i o locuete se exprim instictiv in principiul modern enuntat de Alexandru

Roman in legAturA cu irealismul dualismului austro-ungar din 1867:

Activitatea unui popor atmat de un teritoriu nu o poate suplini alt

popor, deck numai acel popor, care locuiete in (acel) loo" 21 Legtura
intre o tar" i o comunitate de drept o gsim la Gr. Ureche in legAturl
cu alt stadiu de evolutie al statului polonez : tot o tar i o judecat aun bis
La romni, prima alctuire statal capabil s cucereascA i s, poarte
independenta lor s-a numit, ca stat, Tara Rornnease", in sensul de

Tara romnilor". Acest privilegiu a fost ins umbrit prinnecesitatea

ivit de a se proceda, in conditiile locale i internationale date, la crearea

unui al doilea stat, semnificativ denumit tot tar", dar de data aceasta
ifaMoldovei" (dupl tipul Tara Birsei etc.) sau a Moldovlahiei", adicA, a
romnilor moldoveni (vlahi, volohi), dublind denumirea celei dintii
formaitii, care se va dovedi ping la urm, in istorie, pivotul unittii incluse

In notiunea de Tara' Romdneascei. In conditiile cuceririi i dominatiei

strine, inTransilvania nomenclatura oficial nu a permis trecerea de la
formatiunilepolitice prestatale la cristalizarea denumirii unui stat romnesc, dar structura sa de voievodat transilvnean este lrgirea vechilor
tri voievodale autohtone. Stru.ctura institutionall de tar" nu contine
cu necesitate i nu garanteazg ca prezent statutul de independent

mai ales nu exclude pierderea, ei. Dar tara" nu oglindete mai putin

latentele, directiile i aspiratile firerti ale popoarelor in curs de maturizare politic.

L'muritoare i necesarl este poate scrutarea raporturilor dintre

tarl" i moie" sau batinA", atunci cind procesul de feudalizare

i ideologia corespunzAtoare personalizeazA (harismatizeazA) stApinirea

politicl i transform tara" in moie", deci in motenire din moi,

strAmoi i rstrAmoi a dmnului. Este, totodat, intr-aceasta o inflexiune
arhaicA, legat de contiinta amorfg, de independent, pe care o include
firesc o astfel de motenire i de continuitate (real sau imaginar*. Tara

este firesc liber in miinile dornnului motenitor i exclude amestecul

strinului in treburile qi hotarele ei. Aa o intuia Menumorut i o exprima
politic in rspunsul ce ar fi dat regelui ungur invadator : . . . pkaintul. eerut
nici din dragoste, nici de fric/ . Chiar
...nu i-1 vom da niciodat
dackAttila) a rpit cu sila pmintul (terra ) acesta de la strAmoul meu,

Federatiunea", Budapesta 2 (969), nr. 19 (204) din 12/24 februarie; v. Ideologie pi

progres, Bucuresti, 1978, p. 137.
bi2. Gr. Ureche, op. cit., p. 122.

215

www.dacoromanica.ro

nimeni nu poate sad smulg,g, din Miinile nixie"

22

De retinut a si

pentru rg,pitor, numai inchipuita mostenire invocatg, de Arpad, prin

strgmosul Attila, ii permitea sg, invoce o aparen, de drept asupra unui
pg,mint, unei terra, tara.
Tot asa de fireascg, este legatura intre targ, si independentg, (de-sinestapinire"), in cuvintele pe care Chronicon pictum Vindobonense le pune

In avertismentul dat de Basarab I, domnul Tarii Romnesti, la 1330,

suzeranului" sau, rege al Ungariei, Carol Robert : sg, vg, intoarceti cu
pace... Daca veniti mai mult inlauntrul Orb., nu yeti putea nicidecum
s6, va feriti de primejdii" 23
La 15 martie 1481, tefan cel Mare, adresindu-se starilor din Tara,

Romneascg, pentru a sustine pe Mircea voievod contra lui Basarab

cel Tingr, foloseste limbajul traditional : Voi starui ... sa-si dobindeasca
bastina sa, tara rumneasca, cad ii este basting, dreapt, cum dumnezeu

stie" 23b18 Labilitatea structurii de taxg," face ca ea sa-si pa'streze nivelul

statal, in denumirea statului, dar sg, ja inflexiuni de clasa sau de stare,

atunci cind Wan" si ruman" ajung 0, desemneze pe cultivatorul rural

de pamint sau pe cel dependent, iar tara", ea in adungrile de stari,

sg, evoce numai unele categorii privilegiate. Exceptia posibill de la aceastg,

involutie, pe care o Odra in oastea Orb.", va fi examinatl mai jos, la

locul sau.
Dar raportul lard-mo?ie are si o altg, semnificatie, pe care istoricul
dreptului n-o poate trece cu vederea. Mosia reprezenta noul nivel feudal
timpuriu, legat Inca de cel vechi comunitar, in care raportul politic de

independentg, era mentinut la un nivel structural privatistic : mosii

stapinite, mostenire si identificare harismatica intre proprietar (stapin)
si bunul stapinit. In feudalism vom avea un dom, un divan, boierii,
treburile si banii tarii. In notiunea de tail reapare acum sensul si nivelul

publicistic, atins de lumea romang, si implantat si in Dacia, si in tot sud-estul

european, unde imperiul bizantin 11 va afirma destul de puternic, in ciuda

procesului de harismatizare ecumenica a puterii imperiale. Este nivelul

care aparea in res publica, populus Romanus, ager publicus etc. Nivelul
privatistic involutiv de mosie este cel fructificat Eric de Eminescu, atunci
cind
dans le temps du rgve pune in gura lui Mircea veridicele"

versuri : caci iubirea de mosie e un zid... de aceea'n tara asta riul,

ramul, mi-e prieten numai mie, iarg, tie dusman este". Nu se poate afirma
cg, poetul cunostea pasajele din cronicile citate si ea meditase la ele, didactic,
In perspectiva raportului res publica mosie lard independentg,
(de-sine-stapinire). Dar, facind un genial act liric, el depaseste pe istoricii
contemporani in captarea problematicii si adevarului istoric de care ne
ocupg,m in aceste pagini. Concomitenta mosie fard (care, subiectiv

si contingent, poate a fost tehnica si intimplatoare) devine o intuitie a

procesului de trecere de la nivelul arhaic de mosie, la cel evolutiv, cu resurgentg, romano-bizantina, de Jara, res publica, in context romanesc.
Domnia si voievodatul. Domnul singur si de-sine-steipinitor". Domnia

este institutia cea mai larg si decisiv implicata in testarea si oglindirea

independentei feudale. Pentru claritatea analizei noastre, ar trebui sg,
putem preeiza care este raportul cronologie si structural intre voievod 8i
domn. Este domnia o structurg, noug,, originalg,, care la un moment dat
Culegere de iexte peniru isioria Romantel, 1, Bucure.,ti, 1967, p. 29-196.
File de crontcd. Crestomalie, Bucura5ti, 1973, p. 18.
23 big I. Bogdan, Documentele lu .Ftefart ce! Mare, II, p. 363.
22

23

216

www.dacoromanica.ro

se adauga, dublind sau potentind, pe cea de voievod, simplu sef de razboi,

dux belli, stratgos sau Herzog 24 Daca ar fi fost o structura noua, ca ta,rul,
(Caesar ) i regele-crai (Carolus/Hpam) sau Kaiserul (Caesar ) german,
am gasi, pentru a o desemna, un termen strain, in locul cuvintului de ori-

gine latina domn" (dominus ). Acest cuvint preexista lui voievod si

desemna o alta figura de sef si conductor sau stapin, decit voievodul
conductor de razboi. Mostenirea latina, intarita de puternice ecouri

rasaritene si bizantine, a mentinut pe domn ca si pe imprat (imperator ),

dei n-a mai existat imperiu la nord de Dunare, in afara de cunoscutele
capete de pod i, spre mare, de prezenta discontinua in Dobrogea. Dar,
Inca din secolul al IV-lea, si domn si imparat au avut o baza concreta de
mentinere prin ideologia si textele religioase care se refereau neintrerupt

la domnul Dumnezeu" (dominus Deus ) i imparatul eeresc" sau im,

pratul veacurilor". In Psaltirea scheian, oglindirea acestui proees este
curent, si este evident ca termenii, cu un inteles si politic, profan, au
persistat fara nici o intrerupere, de la inceputurile crestinismului norddunarean.

Cind capitanii conducatori de razboi, numiti mai tirziu exclusiv

voievozi, au pasit firesc si au fost impinsi sa-si transforme puterea de

comanda teraporarg, in domnie, s-a folosit o structura prezent'a in constiinta

politico-religioas, a romnilor si un temen curent in limba autohtonilor,

acela de domn. Din aceasta fuziune sau extindere, s-a pastrat traditia
cronicareasc a domnilor autocrati de drept divin, care la inceput ar fi
exercitat mai mult o capitnie 25, adiel un voievodat intru cele militare
si ale razboiului. Cind noul termen de domn s-a suprapus celui de voievod,

acesta, imbogaOt si revalorizat, a luat o nou, acceptiune domneasca.

Documentar, domn se adaug, la mai vechiul voievod, intr-un text grecesc

din 1359( pkyag 3ar36,3ag xcci cce6v-r% Tax% OyyporDaxEccq) Cu prilejul

organizarii mitropoliei tarii. Trebuie admis ca patriarhia a tradus prin

authents pe localul domn de care avea cunostinta. Altfel, inovatia bizan-

tin ar fi trebuit redat In romneste printr-un neologism creat ad hoc.

Apelul la un cuvint de origine latina, neaflat in limba, ar fi fost de neconceput.
Bazele economice ale luptei domnilor romni si ale poporului lor

pentru de-sine-stapinirea" fireasca i necesara in tara" lor, fazele desrsurarii acestei lupte, perioadele de realizare deplina, ca si perioadele
de acomodari si contradictii, In cadrul evocat al conceptiilor epocii despre

independenta, vor fi infatisate in alte capitole ale lucrarii de fata. .Aici

vom urmari numai adaptarea si contributia de ordin institutional a domniei la cerintele luptei pentru independenta. Punctul de plecare fiind,pe
de o parte, latentele de autonomie inscrise in insa'si structura de tara
romaneasca", iar pe de alta parte, povara institutional de dependenta,
inerenta locului ocupat de un voievodat, ducat sau de o domnie in ierarhia formelor de guvernamint, valabil, in Basrit, dar si in .Apus, cu diferente nesemnificative pentru problema care ne preocupa.
I

24 Asupra acestor noliuni, v. raportul citat la n. 13, p. 445-448 si nr. 58, reluat In
Blzanful si institufille romdnesti [And la jumdtatea secolului al XVIII-lea, Bucuresti, 1980,
Partea I, cap. I.
25 Letopiseful Tart( Moldovei piad la Aron Vodd, ed. C. Giurescu, Bucutesti, 1916, p. 17:

3i intr-aceastA incepAtura, au fost domnla ca o capitAnie". Gh. I. BrAtianu, op. cit., p. 155,

Interpreteaea: domnul era doar un senior in fruntea altora". Pentru noi era Inca mai mult
un voievod cleat un domn autocrat. A se vedea si infra, n. 103

217

www.dacoromanica.ro

Intemeierea statelor feudale, a trilor romnesti, a fost o reusit.

Prin organizarea mitropoliilor de la Arges si de la Suceava, ele a,u intrat
In constiinta politica, a Europei 28. Legturile de vasalitate, stabilite la
inceput cu puternicii vecini de la nord si de la vest, au fost, practic, i chiar
juridic, lichidate sau golite de continut real si echivalate unei aliante intre
egali, chiar daca, trebuiau sa respecte schemele i limbajul unei ierarhii
formale.
In perioada interbelicA, Lucian Blaga 27 a celebrat in termeni lirici
imperativul acestei perioade, exaltind potentialitatea imperial a poporului

romn care izbutise s, se exprime In ea cu un succes ireversibil. De unde

amara deplingere a rapidittii cu care istoria a sugrumat aceast

afirmare. Pe ea, dominatia otoman, dup prerea lui Lucian Blaga,

o va transforma intr-o involutie vegetativ i aistoricA pentru poporul

romn.

In ceea ce ne priveste, ceea ce caracterizeaza, acest moment este

consolidarea statului de clas' 28, care se realiza la a,cea data, in cadrul unui

regim de stri de factura, feudal. Dar statul romnesc din secolul al

XIV-lea se afirma ca, o creatie local non-imperialcl, pe care tocmai anticiparea national pe care o inchidea, il fcea, va,labil in perspectiva termenului lung 29.
scrutm, dealtfel, contextul : cele doll/ creatii politice, erau

stingherite prin inssi dualitatea lor i prin cucerirea Transilvaniei de

catre coroana ungar. Poporul care insufletea aceste formatiuni socialpolitice nu si-a pus niciodat deosebitele-i calitti militare in serviciul
unei politici de cuceriri militare. La data cind se alcatuiesc statele feudale
romnesti, feudalismul devenise de secole in Europa un sistem general pe
plan economic, social si institutional. Dou e,i principale conduseser la
acest rezultat : calea occidental, 30, ca,re acum daidea, semne anticiparoare
26 V. op. cit., supra, n. 13, p. 441, n. 31 si 32; 5. Papacostea, op. cit., infra, n. 48.

27 Spariul mioritic ( Trilogia culturii, Bucuresti, 1969, p. 233-235); v. studiul nostru

La structuration du pouvoir d'tat dctns les Principauts Roumaines ( XIVe XV II le sicles ).
Son origtnalit. Le r6le des modles bgzantins (Bulletin Assoc. intern, d'tudes du Sud-Est

Europen", 11, 1973, p. 103-124) (cf. p. 104, n. 2).

28 V. E. Lousse, Les ordres d'ancien rgime n'taient pas des castes ( I Xe Congrs intern.
des sciences historigues, Paris, 1950, Recueil de travaux d'histoire et de philologie, 3e srie, 45e fasc.

Louvain, 1952, p. 253-270); I. lbarrola, Revue d'histoire economique et sociale", Paris, 44,
1966, p. 315-333; R. Mousnier, Les hirarchies sociales de 1450 a nos jours, Paris, 1962; Recherches sur les structures sociales de l'Antiguit, Collogues nationaux du CN RS, Caen, 25-26
avril 1969, Paris, 1970, mai ales introducerea lu C. Nicolet.
29 Este sensul istoric al prabusiril lui orbis romanum (pe care o pierd din vedere cel ce se
lamente:aza asupra caderii imperiului si pe care o ignoran contemporanii acestui sfirsit al

lumii")e a) formaren limbilor romanice, baza a tot atitea limb nationale de astazi; b) formarea tnillor sau popoarelor care, in mare, vor servi ca baza pentru cristalizarea natiunilor
moderne. Ecumenicitatea celor cloud biserici crestine si a celor doua imperil (de Rasrit
si de Apus), ca 1 imbroglio-ul otoman, constituiesc contradictil dialectic caracteristice ale
Europe.' feudale. Inerente pozitiei continentului NIA de o grea mostenire a antichittii si de
enorma noutate a lumli moderne. Aceste contradictii explica i caracterul universalist al vocatiei
nationale elaborata in Europa. V. raportul nostru La philosophie des Lumitres et la formation
de la conscience nationale dans le Sud-Est de l'Europe [Les Lumires el la formation de la conscience
nationale chez les peuples du Sud-Est europen. Actes du Collogue international AIESEE- UNESCO

( Paris, 1968)], Bucuresti, 1970, p. 23-42.

Patrundere care inceta repede in Bulgaria (raspunsurile papel Nicolae; ezitarile primilor sell al imperiului vlaho-bulgar). Ea a fost mai accentuatft in unele regiuni sirbesti i mal
ales in Wile romane, unde devine un elemental sintezei romanestl. Aceasta ptzundere triumfa
In Moravia si Boemia, in Ungaria si in Polonia, dupil o semnificativa prezent, fard o a doua
zi, a modelelor bizantine. Pendulare decisiva pentru structura viitoare a Europei.

218

www.dacoromanica.ro

de dezagregare, i calea bizantin, In care mai multe linii de patrundere a

modelelor apusene se amestecau cu o relativa aliniere a lumii bizantine
dupa Occident, incepind cu perioada Comnenilor i, mai mult Inc, in

urma sosirii cruciatilor in Orient.

In secolele XIIIXIV, folosirea modelelor socio-politice, avind

curs din cauza prestigiului .1 eficacitatii lor, s-a efectuat in conditii case
nu se reduc la o simpl schema de imprumut imitativ i. de lipsa de originalita te. La acea epoca, autohtonii de la nordul Dunarii, paind la organizarea
lor politica, nu puteau, obiectiv vorbind, sa puna In circulatie un proiect
cu totul inedit de societate europeana. Dar ei au ales calea care le permitea
s fie contemporanii propriei lor epoci, i. sa se arate la inaltimea anselor
ce li se ofereau. Origin.alitatea rezulta din sinteza finala i procesul de care
ne ocuparn a triumfat, devenind o f ormatie valabila i fecunda. In acest

sens este exact sa Fe spuna, c institutiile nu se imprumuta niciodata.

Calea economica, fara cucerire militar de tip occidental sau otoman, pe
care feu dalismul din Tara Romaneasca i Moldova 22 a imprumutat-o
prin efectul unui determinism istoric inteligibil, se leagain mod indiscutabil
de problema originalitatii care va caracteriza sinteza romfineasca.

Printre modelele externe care se impuneau in Tara Romneasca

i in 3/Toldova catre anti] 1400, an pe care Mihail Eminescu Ii va transforma

pentiu nevoile vremii sale in ceca ce etnologii numesc timpul visului"

(le temps du ?lye) 33, voi alege pe cel bizantin. Prezenta lui pozitiva este
unanim admisa, lar contributia lui ni se pare direct legata institutional de

problema independentei. Am inventariat cu alt prilej 34 numeroasele

elemente institutionale pe care le vehicula acest model. Pentru problema
independentei, ceea ce se oferea i se impunea secolelelor XIIIXIV
era ecumenicitatea inzperialei 35. Elementele ei constitutive, dui:4 cum am
vaut deja, erau : autociatia basileus-ului; doctrina familiei ierarhizate
Numai la aceasta aliniere este redus de cele mai adeseorl in Occident feudalismul
bizantin. Ar fi excesiv sa abordam aici controversa pe care, In felul acesta, o evocam. Pentru
problema modului de productie tributal, pima in anli 1969-1973, vezi H. H. Stahl(1980) cit.
infra, n. 103. Far a vorbi de cale", Oh. I. Bratianu, op. cit., p. 36, deosebeste o feudalitate
ruseasc sau bizantina, far% sa putem Infatip
toate particularitatile feudalismului francez",
Les tudes byzantines d'hisioire conomique ei sociale (Byzantion", 14, 1939).
32 K. Marx i Fr. Engels, Briefwechsel, Berlin, Dietz 2, 1949, p. 192-194, n. 40 (30 oct.
Bucure4i, 1969
1856); H. H. Stahl, Les anciennes communauts villageoises roumaines, Paris
Sludii de sociologic istoricd, Bucuresti, 1972, p. 22-23.
" Mircea Eliade, Religions australiennes, Petite bibliothque Payot", 206, Paris,
1972, p. 54 i passim.
34 V. op. cit., supra,n. 13.

33 Criterlul distinctly al unel structuri imperiale ramine ecumenicitatea"; v. regele

celor patru regiuni, marele rege I mai ales regcle reglior; E. Benveniste, Vocabulaire des
institutions indo-europennes, 2, Paris, 1968, p. 17. Deterioraren acestei structuri face ca in zilele
noastre un om de stat francez, recenzind La Rpublique impriale (S.U.A.) de Raymond Aron,
BA traduca pe impriale prin dominante, ceea ce, poate, dinadins, lasa in umbra ambitia mondiala,
planetara a acestci dominatiuni. In notiunea marxista de imperialism, dimensiunea ecumenica
apartine, ca tendinta, structurii economice a lumii capitaliste, nu fiecarela din puterile politice
care participa la ea. Ecumencitatea imperialii a turcilor este definita catre 1500 de Alexius

Celadonius, episcop din Italia de sud, intr-o formula cu ecouri romane i virgiliene (Tu regere
imperio ...), dar realista; Neminem nisi Turcum imperare Turci homininibus patiuntur (turcii
mi sufar ca altcineva decit un turc sa domine omenirea). Pro memoria lui Celadonius, inedit,
a fost pus in valoare de N. lorga in ale sale Notes et extraits pour servir l'hisivire des Croisades
au X Ve sicle, reluat de FI. Pfefferman (1957) 1 larg utilizat de Hans Joachim Kissling in a sa
T(irkenfurcht und Titrkenhoffnung irn 15.118. Jahrhundert. Zur Geschichte eines Komplexes"
Siidost-Fohrschungen", 23, 1965, p. 1-18) .

219

www.dacoromanica.ro

de monarhi si state, condus de imprat (N. Iorga, Fr. Dlger, G. Ostrogorsky) si politica intemeiat pe ideea themistiang, a unittii privilegiate
care aproprie imperiul i biserica : un Dumnezeu, un basileus, o bisericg.
Ideea imperial era o formg, de organizare suprem, i unificat a lui orbis
terrarum i o metod de a sistematiza ierarhic societatea international, in
absenta unor state suverane egale in drepturi si a unor natiuni de tip modern.

Suferind impactul acestei fundamentale structuri bizantine, rom/nii

din secolul al XIV-lea n-au devenit nici supusii ba,.si/eus-ului, nici purttorii unei politici imperiale proprii (prin efectul uneia din formele cunoscute
de translatio imperii ). in semnificatia ei profund, puterea domneascg, la

rora/ni donnaia avea un continut antiimperial (dei se dezvoltg,

intr-un context impregnat de ideea imperian si de avatarurile ei, cu ecoul
pe caie 11 mai gsim in opera lui D. Cantemir cind nu se ocupg, de probleme

moldovene). I este tot in Europa, aparitia puterilor politice de tip romanesc (etnice prenationale) a insemnat condamnarea de principiu si de fapt
a ecumenisinului imperial. Concuienta, in Apus, a unei a dona puteri
imperiale cu vocatie ecumenic nu faceau decit s creeze un climat absurd,
traumatizant pentru afirmarea ecumenismului, deopotriv asumat si de
puterea secularg, a bisericii catolice. Dupg, rsturni ile tragice ale secolului

al XIII-lea, Bizantul a trebult s se agate de o irealitate, a crei scadent

nu putea fi aminat la nesfirsit.

In imediat, inertia prestigiului su, sustinut de biseric, i doctrina

familiei de state condubg, de basileus dAdeau o solutie de asteptaie. Aplicara
cu indeminaie, aceast politicg, ingduie nonecumenicilor, cum erau rom/-

nii, s nu respingg, brutal schema bizantin. Teoretic,

torat de cele mai triste impasuri politice si militare, Amin' e pin la urm
Bursa principialg, a oricrei legitimiti. FAA, sgrsi pun, ca bulgarii
sirbii, candidatura la succesiunea imperial 36, trile romne n-au intors
niciodat, spatele acestei constructii politice a bizantinilor. In starea de

decadent a imperiului, doctrina farailiei de state prezenta a,vantagii

reale, Mg primejdiile unei efective tutele din partea basi/eus-ului.Domnii

romni au purtat coroana, dar ei nu pai s-o fi primit, dupg, toate foimele
cerute, de la Bizant. Trimiterea unei diademe de aur lui Alexandru cel
Bun nu mai este astgzi decit o fabulatie prin care D. Cantemir 37, la Meeputul secolului al XVIII-lea, intelegea s justifice politica sa dinastic
autoritargi, prin existenta unei traditii de legitimitate conformg, cu doctrina
imperial/ a secolului al XV-lea. De indat ce biruintele din Dobrogea
politica intern au cerut-o, Mimeo, cel Btrin n-a pregetat s, apar ca
legat de familia bizantin a statelor prin titlul de despot 88, asumat cu
o tehnicA de autoafirm.are, nu de conferire din partea impratului 89.
36 Ceea ce Impledicii cele dou state slave sA reprezinte In mod obiectiv o s tructur etnic
incompatibil cu ecumenismul imperial; se poate vorbi Insd si de un contrast titre politica imperiald a tarilor bulgari i strbi, pe de o parte, si Hula etnic-national pe care obieetiv se angajau
popoarele lor de matc.
Descriptio Moldaciae, partea II, cap. 1; cf. cap. 11; v. critica documentat la Al. Elian,
op. cit., p. 133, n. 3-4: praeter Deum et gladium superiorem in sua ditione agnoscebant neminem: nuili principi exiero. vel feudi vet fidelitatis nomine, erant obstricti.
38 Supra, n. 13, cercetarile lui E. Virtosu, Al. Elan, Rzvan Theodorescu, P. Nsturel,
Vasile Grecu.
89 John Galtung, in studlile sale de prospectivk a insistat cu drept cuvint asupra rolului
ace,stei tehnici, izbitoare in asezarea l fuuctionarea ecumenismului roman si bizantin. Ea presupune un anumit nivel de putere militar, politick economicA i religioas.

220

www.dacoromanica.ro

Ceea ce, in experinta bizantin, ca model general de epoc, putea fi folosit

pentru organizarea statului, a fost adoptat, mai ales prin intermediul

experientei concludente a sud-danubienilor. Organizarea scaunelor metro-

politane, in conditii de viguroas autonomie, mai conflictual afirmat

In Moldova, are loe sub auspicille patriarhiei eumeniee din Constantinopol, cu aprobarea fireasc i incg necesarg a basileului 40 Alai mult
decit atit, fie cu un termen grec in cazul lui Alexandru cel Bun, fie cu un
echivalent slavon de cancelarie domneasc, Nicolae .Alexandru in Tara
Romneasc

i Roman in Moldova, ca 0 multi din urma0i lor, se proclam

autokratores, camoAp-kmani, singuri (adic6) de-sine-stpinitori sau, cum spune

cronica despre tefan cel Mare, de-sine-Iiitor.

Autokrat6r, folosit la inceput cu o semnificatie prudent, mai mult
pe plan intern, fat de boierii putin siguri, n-a insemnat nici candidaturk
niel ambitie, nici vis la nivel imperial. Este adevrat cl in citeva documente
si mai tirziu in unele inscriptii de ctitorie bisericeaseg un diac sau pietrar,
poate dup un formular sud-dunrean, las s treac,g termenul de u,dpk.
Chiar de curind, unii autori moderni (P4. Nsturel) au vgzut intr-aceasta
cale revendicri imperiale. O astfel de revendieare nu s-ar fi putut limita
la manifestgri anecdotice i platonice. In titulatura oficialg a cancela-

riilor, tar" nu apare niciodat.

Cit priveste doctrina bizantin a ierarhiei formelor de guvernmint,

de la basileus la voievod, despot 0 dux, era ap de rigid 0 de valabil

pentru principatele romne, incit doug din documentele secolului al XV-lea

invocg ritual si in ordinea cent* cu ajutorul anui fel de clauzg de stil,

pilda impratilor (a regilor) 0 a domnilor din trecut 40 bis, Aceast ierarhie

se oglindeste i in seria de verbe care, in slavona de cancelarie domneasc,.
si in limba, poporului, permiteau s se precizeze c se domneste en titlul
de impgrat (a impardli), de rege (a criii) sau de principe-domn (a domni).
In secolul al X VII-lea, Miron Costin, marele cronicar umanist din Moldova,
constata CA principele Transilvaniei uzurpa titlul de crai [Kfmni, > Carolus
(Magn.us)], echivalent cu rege, pe care romnii nu i-1 recunoteau. Dimpotriv, despre Radu Mihnea, care cunoscuse Occidentul i doranise de mai
multe ori in ambele principate in.tre 1611-1626, acelmi cr onicar dezaprob.
stflucixea curtii acestui principe, asemntoare aceleig, a unei curti
imperiale. Acelasi pare s fie punctul de vedere al stolnicului Constantin
Cantacuzino, purttor de mime imperial si frate de doran (al lui Serban
Cantacuzino, 1678-1688, eruia i se atribuiau Inca ambitii de basileus
bizantin 41), dud denunt ridicarea lui Constantin 13 rincoveanu, nepotul
sgu, la a &Arai politic participase intr-o atit de m are msui A.

CIt priveste figura imperial" a lui Neagoe Basarab, prin patriarhul Mr/ scaun pus in fruntea bisericii, prin ctitoria sa sofianic" de la
4 Al. Elian, op. cit., p. 168, n. 1, Cu trimitere la V. Laurent.
"Ms Doc. din 16 lun. 1493 (DRH, B, I, p. 390): Rivnind sA urmez vechilor ImpArati
domni care au cIrmuit cele pAmintesti" (MA a se limita la predecesorli lui pe tronul tArli);
Invdidturile lut Neagoe Basarab, ed. cit., p. 187, 189: carii... vor umbla den Mail de lge
inaintea ImpAratilor si a domnilor dupre pAmint?
Dumnezeu taste cu noi, cu impAratii si
cu domnii".
" V. In ultima vreme studille lui Virgil CAndea (Balkan Studies", 10, 1969, p. 351
376, cf. 356, n. 5) si observatille mele In articolele citate supra, n. 9 si L'ide Impriale byzantine
et les ractions des ralits roumaines (XIVeXVIIP sicles) (Byzantina", 3, 1971, p. 326,
n. 30, p. 339, n. 30).

221

www.dacoromanica.ro

Curtea de Arge i prin opera sa de sfaturi pentru marii stapinitori 42,

ea ramine aceea a unui mare domn care face dovada ca, in absenta iremediabila a bastileus-ului, membri Inca liberali ai familiei de stapinitori

careia Ii apartinea, si in primul rind el, ca domn roman cu larga autonomie,

Ii pot face datoria, cu o stralucire i vrednicie amenintate numai de noua

dominatie alienanta a Imperiului otoman.

Nici la inceputul secolului al XVII-lea, consolidarea suzeranitatii

otomane nu excludea folosirea titlului de samodr&c. In documentele din

primul sfert de secol, el apare de 12 ori : 4 la Radu eel Mare ; J. la Vlad
cel Mar ; 5 la Neagoe Basarab ; 2 la Radu de la Afumati. In secolul al
XVII-lea, titlul se regaseste nostalgic in titulatura unui donan grecizat,
ca Leon Toma (1629-1632) in Tara Romaneasca. Mihai Viteazul
(1593-1601) si erban Cantacuzino (1678-1688) l-au revendicat in negocierile lor, respectiv, cu transilvanenii sau cu impenialii, ca si D. Cantemir
In tratatul sau de alianta incheiat cu Petru ce! Mare. Chiar folosit cu prudenta sau in contradictie aparenta cu o realitate politica imediata, titlul
de (xkoxpcfcTcop nu testa mai putin un adevarat program politic si o indelebill aspiratie a intregii istorii romanesti.
Autokrat6r desemna, la origine, numai pozitia suverana unica a
basileus-ului independent sub toate raporturile : fat, de familie (asocierea
la tron), in stat si in familia ee state. Prin falimentul politic al ecumenismului i organizatea statala a popoarelor din aceasta regiune (bulgari,

sirbi, unguri, cehi, romani), autokrateia (samodr&vstvo ) s-a desprins de ideea

imperiala. Ea a ajuns s desemneze o nou'a' structura de suveranitate

independenta, oarecum de aceeasi intensitate cu aceea a basileus-ului,

dar fara a fi in forma ei, imperiala, In sensul sacral si consacrat al termenului,

ecumenica i surs, de legitimitate. Chiar iu imperiul
despoti-

autocrati aparasera in Moteea, la Thessaloniki, in Serbia medievall.

Cit despre regi i alti sefi de acelasi rang, ei posedau prin definitie
statutul de autokratores, fara a inceta sa ocupe al doilea loe in ierarhia
general, a guvernamintelor. La inceput autokrateia presupunea untitlu
succesoral real si eficace, sau o candidatura oarecum adaptata imprejurarilor de epoca (tarii bulgari i sirbi). Domnii romani nu s-au angajat pe
ace-tst, cale. Dar cu o tehnica devenita curenta, voievozii domni n-au
ezitat sa desprind, structura autocratica de ideea de imperiu ecumenic,
42 Remarques sur les versions grecque, slave el roumaine des Enseignements" du prince de

Valachie Neagoe Basarab son fils Theodose, (Byz. Neugriech. Jb., 21, 1971-1976, P. 24971) (cf. p. 258-266 avec rfrence A la position de D. NAstase); idem, Considerations sur
l'idee impriale chez les Roumains (Byzantina", 5, 1973, p. 395-413 + 4 pl.) (cf. p. 398,
n. 4, unde studiul nostru L'ide imperialc ..., cit. supra, n. 41, este socotit intressant mais
parfois un peu spcieux, les ralits historiques tant examines dans une optique trop strictement juridique". Tot materialul istoric imperial pe care Il acumuleazA cercetAtorii este pretios.
Dar pentru a face din ideologia politic romAneascA o ideologie imperiald i pentru a declara
imperiald structura domniei romfinesti, obsedatA de recucerirea Bizantului i urmArind consecvent Instalaren domnilor romAni In scaunul basileus-ulul, este necesarA o selectie cu ajutorul

une optici nu strictement juridique" (indispensabilA si ea), ci critic !stork& Exaltarea emotionantA a unui dominican florentin de origin greacA 0 care veden in Mihai Viteazul un domn
grec, nu poate dovedi caracterul imperial al politicii si al domniei lui Mihai Viteazul, licit de
larg lstorlc ar fi optica interpretului. lar cind, la p. 413, autorul citat declar cii la 1491, 1497
.0 1500 mAnAstirile Tismana i Govora erau calificate imperiale, se constat cA numai hramul
acestor biserici, adicA patroana lor la Vierge Marie", este declarat tmdpilrAtesc (1497, nr. 273),
.0 In consecintA In celelalte documente lAca011 devine 0 el imperial, Maria fiind nAscAtoarea lui

Dumnezeu, lar acesta flind adevAratul" ImpArat ceresc, model 0 still:du al basileis-ilor si al dom-

nilor de pe pAmint. Tocmai optica juridicA" permite s ream fiecArui document relativitatea l pertinenta lui.
222

www.dacoromanica.ro

pentru a putea s-o transforme intr-un atribut esential al domniei, adicA acela

de suveranitate, independent/. In acest nou cadru conceptual, formulele

folosite echivalau cu principiul care se impusese deopotriv in Apus,
unde fiecare rege se declara empereur en son royaume" 43. Aceast arm/
de lupt a regilor impotriva ecumenicittii imp/ratului romano-germanic

si a papei era dublat de deviza scump/ regelui Frantei : je tiens la

couronne de seul Dieu et de mon pe". Va fi formula pe care, la inc,eputul

secolului al XVIII-lea, mitropolitul Gheorghe si D. Cantenair " o vor

pune in gura lui Alexandra cel Bun, intr-o imaginar convorbire cu basileus-ul Andronic" Paleologul, cu scopul evident de a da stralucirea unui
blazon istoric, ideei de autonomie a Moldovei. Idee care, la Cantemir,
In tratatul su cu Petru cel Mare, va deveni o idee politic/. de autocratie

domneasc, pentru a crei biruint isi va inca soarta tronului. Dar in

perspectiva istoric, afirmarea acestei idei n-a pstrat, prin aceasta, mai
putin o valoare exemplaril, i lucrurile s-au petrecut ca i cind fraza cantemirian ar fi fost cu adevrat pronuntati-1.
Asadar, in procesul de structurare initial a damniei romnesti,
autocralia ecumenidt expansionist a basi/eus-ului a fost transforrnat
intr-o pozitie de suveran local independent (domn ), pozitie destinat
s' devin exterioar imperiului. Astfel, acesta din urm se golea de vocatia

sa ecumenicA, altfel spus, de esenta lui imperial. Este testul cel mai
pretios ce se poate aduce in sprijinu.1 originalitatii care distinge domnia
romneasc. Un astfel de proces inserat intr-un context care va putea
diferi de la o regiune la alta, este fundamental pentru istoria Europei,
de la &Mena Romei pin la aparitia celor 153 de state suverane (autocratice, hoc sensu ), membre ale O.N.U. Iat5, de ce mutatia incercat
In mare parte izbutit de ctre domnii romni din secolele XIV XVI

In problema autocratiei ne situeaz pe una din marile linii de evolutie ale

istoriei universale.
Mirmarea laborioas i indirjita a acestei originaliti, fr lupt
deschis cu basileus-ul i rminind inluntrul ortodoxiei orientale, ca
lupta pentru apararea independentei in secolele XIVXV in fata irezistibilei cuceriri otomane in sud-est, care se va opri la Dunre, constituie semnificatia profund a intregii istorii politice i militare a romnilor, asa cum co.
cunoastem pentru epoca de care ne ocupm. Pe de alt parte, intelegem
mai bine, de ce, purtind intr-o perioad eroic i originar valorile
realizarile independentei, autocratia, ca structur monarhicA i statal, a

marcat durabil domnia ronalneasel, imprimindu-i conotatii care se fac

simtite, pe diferite linii institutionale, pin in pragul perioadei moderne :
raporturile cu bioerimea i cu biserica, particularittile viitorului
2)regirn boieresc" i subdezvoltarea adunrilor de stri, represiunea vicleniei, dezvoltarea libertAtilor comunale ale oraselor etc.
Pentru a reda structurii de autocratie toat semnificatia ei romaneascil trebuie depsit sensul intern de amenajare a asocierii la domnie 45.

De-sine-stapinitor" ar fi fost o simpl/ afirmare a superiorittii marelui

voievod fat/ de fiul sau fratele asociat la domnie. Se stie eh de margi43 V. studiul nostru Renaissance, reception du droll romatn et humanisme juridique (RRH
8, 1969, p. 528, n. 12 = Hommage d l'Acad. Andrei Ofetea), i autoril citati; adde: B. Paradisi,

Les origines de la formule Rex est imperator in regno suo, communicare la eInstitut de droit
romain de l'Universit de Paris), v. Revue historique de droit", 49, 1971, p. 197.
" Asupra pozitiel mitropolitului i domnului, v. Al. Elian, op. cit., p. 133, n. 3-4; despre

Andronie", p. 131.
" V. op. cit., supra, n. 15.

223

www.dacoromanica.ro

nal in timp 0 de putin important (cu exceptia celor doi fil ai lui Alexandru cel Bun, asociati pe baz de egalitate) a fost institutia asocierii
la domnie Or, structura autocratia se manifest acolo unde nu este vorba
de asociere, i dup dispaiitia practicilor de acest fel. Argumentul invocat
era c titlul de samodidavnyi, frecvent in actele interne, n-a avut nici o
utilizare in relaii1e internationale. Iar, hrisoavele care o contin erau departe
de a fi sustrase oricrei atentii din partea celor care, din afar, aveau inte-

res s cunoasc politica de independent a trilor romne. Pe de alt

parte, o discretie de cancelarie apare ca lipsita de obiect, and 0 fail de
lingaria i fat de Polonia, domnii romani afirmaser o politicg de independent, pe cimpurile de lupt, cistigind victorii mai pretioase decit
simpla difuzare a unei formule de cancelarie. In fine avem cazuri in care
clauza de de-sine-stttor" este folosit, in acte externe, indeosebi in
corespondenta oficial cu Braovul. Observatia c titlul de mare ?i singur

skipinitor cuprinde ideea de independent", Constantin C. Giurescu o

Meuse Ind, din ami 1937 0 1943 46.

In 1971, in raportul prezentat celui de al XIV-lea Congres international de studii bizantine 47, am sustinut teza c autocratia a fost o structur', institutional, de afirmare a independentei donmilor romani ai secolelor XIVXV, iar in 1972 am analizat, in sensul concluziilor de astzi,
transformarea romnease, a autocratiei imperiale i ecumenice bizantine

In autocratie national, pus in slujba unei independente romnesti

neecumenice (adicg neimperiale). Ultimele cercetki asupra semnificatiei

titlului de samodr&c, asumat de Nicolae Alexandru, se altur implicit
tezei independentei, iar nu aceleia care 11 leag, de simpla asociere la

domnie 48.

Recent, un bun cunosctor al problemei imperiale, Virgil

Cndea, sustine convingtor teza legturii dintre afirmarea independentei

politice a tkilor romne i aparitia in actele de cancelarie i in alte surse

titlului de autocrat (samodrjet, de-sine 0 singur-stpinitor). Ea era

t. Pascu in 1967 (iufra, n. 103).
In ceca ce privqte apkarea juriclic a domniei i tkii impotriva
uneltirilor clinluntiu, am incercat s artm cu alt prilej cum influente
de feudalism apusean, i anume regimul feloniei personalizate (oglindit
admis, de

0 de folosii ea termenului tehnic de hiclenie, viclenie, de origine ungar)

s-au imbinat cu sistemul institutionalizat, de drept public 0 de traditie
roman, al tidrii fat de maiestatea basileus-ului i statului. in sinteza

46 loan Bogdan, Relalitle Tart' Romlinesti cu Brasovul st Ungaria, Bucurestl, 1905:

21 noiembrie 1422 de la Ioan Radul (de sine-stApinitorul"): <1421-1422> de la acelasi;
<c. 1431> de la Dan (de-sine-stApinitor"); <1474-1482>, de la Basarab Tepelus; DRH,
A si B, Indexul volumelor apArute, V domn (titulaturA); C. C. Giurescu, Istoria romdntlor,
II/1, Bucurestl, 1943, p. 354.

47 Supra, n.

13 sl 27.
46 Conceptul de independenfd
o permanenicl a gindirit politice romeinesti, in Suveranitatea
progresul, coord. dr. Nicolae Ecobescu, Bucuresti, 1977, p. 57-81 (cf. 67 si n. 22-23).

" $. Papacostea, La fondation de la Valachte el de la Moldavie et les Roumains de

Transglvanie: une nouvelle source (RRH, 17, 1978, p. 389-407) (cf. p. 391, n. 5: Nicolas Alexandre non seulement fit transfrer la source de lgitimation de son pouvoir de la cour du
rol de Hongrie, son suzerain jusqu'A cette date, A Byzance, mais encore revendiqua-t-11 pour
son pouvoir un caractre autocratique qu'il fit inscrire dans sa nouvelle titulature (samoderjavny gospodin, samoderjetz) dans les textes paloslaves; la cour de Valachie avait assum,
dans la hirarchie des Etats chrtiens, un nouveau statut, suprieur a celui que lul avait rserv
antrieurement le roi Louis, dont la suzeranit fut implicitement rejete par le voivode rouAutorul analizeazA excelent reactille regalitAtil ungare, fatA de lnovatia instItutionalA
independentistA" a domnilor romAni. Deci uzajul pur intern si discretia In circulatia clauzel
de-sine-stApinitor" nu corespunde realitAtil istorice.

224

www.dacoromanica.ro

romneasc5, ins, rota] autocratiei bizantine (nelipsit de elemente harismatice) a rmas precumpnitor pn i secolul al XVII-lea. O istorie
criba', a politicii domnesti in materia de hiclenie (viclenie) in Tara RomAineascg si in Moldova poate invedera cum, in conditide date, aceast po1itic5
a fcut parte integrant din lupta pentiu independent, a celor mai mari
domni, in primul rind Stefan cl Mare i, in mod devenit legendar, Vlad
Tepe. Demonstratia analiticg a acestei teze ar depki economia prezentului studiu.
Clauza domn din mila lui Dumnezeu", dei gratia. Dealtfel, din punct

de vedere institutional, structura autocraticg n-a fost singurul suport

al statului de -sine-stttor". Se incepuse, M'ira o concludent precisg,
cu titlul de marele Basarab voievod" al intemeietorului, titlu care la 1359
devine marele voievod i doran", mare si de-sine-stpinitor", domn...
voievod" pe piatra de mormint a lui Nicolae Alexandru, si mare voievod"
la 1370. Dar marea inovatie, si am zice o a doua cotiturg, intrind pe
aceea a lui Nicolae Alexandru, este aparitia clauzei cu mila lui Dumnezeu"
(40-4orrim snaex roenommk), in documentul de la Vlaicu vod <1374>

referitor la Vodita 49, pe care o regsim la J. mai 1384 in titulatura lui

Petra vocl in Moldova (Dei gracia dux terre Moldavie ), inainte ca, la

1392 :;;i. 1394, marele singur stpinitor, cu mila lui Durrwezeu" s apar5,
in titulatura lui Roman voc15. Nu intereseazg aici originea carolingian
filiera de ptrundere a acestei clauze. Ea se regseste in diplomatica
slav, iar titulatura basileus-ului bizantin cuprindea formulri echivalente.5

Se stie c doctrina originii divine a puterii politice a dominat Rsritul

Apusul. Aici intereseaz5 numai semnificatia ei ca suport al unei afirmri de independent. Este o particularitate romneascg pasti arca consecvent a clauzei doran din mila lui Dumnezeu", pn in plin secol al XIX-lea,

chiar in cele mai dureroase perioade ale suzeranittii otomane. Puterea

politicg declarat solemn si fundamental in titulatura domniei, cg, vine
de la Dumnezeu, excludea o alt surs imediat sau mediata' de tipul
suzeranittii. tu timpul dominatiei otomane se adguga uneori in corpul

actelor, intr-un loe secundar, clauza c6, stpinirea a fost dat de Dumnezeu

si de impeiratul (adic de sultan, de Poart6), uneori cu precizarea c

domnia vine de la Dumnezeu, iar de la impgrat numai schiptrul, ca In

documentul din 1615 de la Radu 1Viihnea in Tara Romneascg. Este cunoscut declaratia pe care Matei al Mirelor, in cronica sa versificat, o atribuie
lui Gavril Movil care boierii aceleeasi tri, care voiau s-1 aleag domn.
El le rspunde eg nu va intreprinde nimic fr stirea i voia impgratului
de la Constantinopol, tara fiind gr'dina acestuia. Dar cind aceast conjunc-

turg i este favorabil', Gavril Movil se declail tot doran din mila lui
Dumnezeu".

"e

Aceastg clauz era singurul fel de a se afirma autonomia trii in

chiar titulatura domnease, trebuind semnalat famtul e s-a izbutit ca
49 bis DRH, B, I, p. 17-19.
v glpecxXeLogxal.
59 J. si Pan. J. Zepos, Ius Graeco-Romanum, Aalen, 1, 1962, p. 36 si 54:
4)^7;xXseog viog ZCJVCTTOtv-rIvog merco/ Tc;Setv xplevrt7) pccaael' (629); A6ovTo ,r4viv xcLcurc;Sre;SecOccvelorco

7NTWV BacuXeT eimreoog poccluXiwg Twp.ccEcav (886-910), cu echivalent In titulatura romaneascd

HME B6 K13'ICT4 nora 6A4r0g1414111H gOCIOA4

= cel In Hristos Dumnezeu, binecredinciosul (DRH, B, filtre <1374> si 22 iunie 1418,

p. 17-87, nr. 6-42, unde lusa' este adesea (dar nu la 1418) urmat de clauza din mila lui
Dumnezeu", care fig,ureazd deja singurd in hrisovul Voditei din <1374>. Aceast clauza
l'pseste la 16 tulle 1372, unde Vladislav este woyooda Transalpinus", spre deosebire de domn
a toatA Ungrovlahia" la <1374>.
15

C.

742 22

225

www.dacoromanica.ro

turcii s nu cear disparitia unei manifestri atit de semnificative (cum

s-a intimplat pin la urm' cu titlul de autocrat, de-sine-stpinitor",

care avea un inteles identic).
La origini, clauza Ii avea intreaga ei semnificatie. La 20 ianuarie
1368, In tratatul de comer t cu Brasovul si la 25 noiembrie 1369 517 in
leOturg, cu catolicii din Tara Romnease, Vlaicu vods, recunoscind
din nou suzeranitatea coroanei ungare, foloseste o clauz' mixt destul
de ambiguA : Ladislavs, Dei et regie maiestatis gratia sau Ladislaus, Dei
regis Ungariae gratia, vajvoda Transalpinus. Chiar disparitia din cuprinsul
actului a termenului de lard, confirm, interpretarea noasti c acesta
vehicula o semnificatie cel putin larvat de independent, pe care
un suzeran susceptibil i contestat prefera s-o vad inlturat.

Dar trecerea de la titulatura din 1368 si 1369 la cea care marca

independenta din <1374> a mai avut un precedent dramatic in 1365.
Regele Ludovic de Anjou se pregtise de rzboi contra domnului Trii
Romnesti, care si-ar fi nesocotit indatoririle de vasal fat, de suzeranul su, ca unul ce-si luase titlul i calitatea de donm fr a cere ineuviintarea suzeranului su, domnul su firesc", adicA regele Ungariei.
Se stie cg, expeditia pornit impotriva lui Viajen isi schimb brusc directia
spre Vidinul lui Strasimir. Cercetarea rnotivelor acestei schimbri politice
a dat nastere la controverse pe care in 1956 _Maria Holban le-a Email& t

critic. Astfel istoricul ungur B. lirnan, intr-o luerale din 1938, reluind
o tez1 mai veche, admite incheierea unei aliante intre sirbi, bulgari
romni, menit s bareze inaintarea lui Ludovic de Anjou spre Constantinopol. Vukasin se impune in Serbia, Strasimir este incoronat la Vidin,
iar Vlaicu crede momenta' venit pentru a se sustrage suzeranittii lui
Ludovic 0 a se intitula ostentativ voievod prin mila lui Dumnezeu" 52.
Reactia militar a lui Ludovic este cunoscut si nu este locul s-o urinrim aici.
In Moldova, despre Roman care in 1392 la titlul de samoderjel adaug.

clauza din mila lui Dunanezeu", istorieii au recunoscut chiar recent cA

se integistra astfel le double processus, territorial et institutionnel,

qui avait fait de la Moldavie un &fat indpendant" 53. lar mai tirziu,

cum a remarcat de mult C.C. Gimescu, in unele acte date de regii Poloniei,

unii domni (Alexandiu cel Bun sau Ilias la 9 aprilie 0 3 iunie 1433) se
intituleaz din mila lui Dumnezeu", excluzind adevrata proelamaie
solemn/ a suzeranittii polone. Dar in alte acte clauza lipseste, ea si eind
lipsa ei ar fi singurul element din care se poate deduce, judecind dup
titlu, recunoasterea unui monarh vecin" 54 Oricum, trebuie subliniat,
cu acelasi istoric, absenta orickei clauze de vasalitate in titulatura domnilor romani (cu exceptia celor dou, acte de la Vlaicu vodA).
Cit pri-veste pe Stefan eel Mare, I. Bogdan 55 a demonstrat convingtor &A, depunind omagiu lui Cazimir cel 11/fare, domnul moldovean, printr-o

formulare redactata foarte probabil chiar de el, declara : (dei) noi

51 DRH, B, I, p. 12-13.
52 M. Holban, Contribufil la studiul raporturilor dintre Tara Romdneascd si Un gana
angevind (Rolul lui Benedict Himfg in legeiturd cu problema V idinului (SMIM, 1, 1956, p. 10);

B. H6man, Gli Angioini di Napoli in Ungheria, Roma, 1938, p. 386. Asupra reactiei lui Ludovic prin diplomele din 2 februarie 1365 si 28 iunie 1366, v. S. Papacostea, op. cit., p.397
63 Op. cit., p. 396.

" Istoria romfinilor, II/1, Bucuresti, 1936, p. 342.

" Documentele lut .Ftefan cel Mare, II, p. 373 (doc. Colomeia, 16 septembrie 1485).

226

www.dacoromanica.ro

tem domn al Moldovei prin voia lui Dumnezeu" (deci nu din mila vreunui

snzeran, adauga I. Bogdan) ne-am siiit sar ne tinem de obiceiul predecesorilor nostri i s fim credinciosi regatului polon". i I. Bogdan noteaza : nici unul din tratatele Moldovei cu Polonia nu incepe asa". Mamie
istoric era convins ca nu risca, presupanind car tefan a dictat formularea
aetului ca s arate : a) ca el nu datoreste domnia nici regelui polon, nici
regelui iniguresc ; b) ca el nu e supus nici turcilor" (care in anal precedent Ii luasera Chilia i Cetatea
Din toate exemplele analizate ping, acum, se desprinde o doctrina
romaneasea a suzeranitatii i a irtdependentei : exista o inchinare sau un
omagiu al unui suveran independent, atunci eind este vorba de un domn

autocrat din mila lui Dumnezeu, 0 o inchinare de vasal, atunci cind

inchinatorul poate sau trebuie sa declare ear stapinirea lui vine de la
suzeranul carruia i se lace inchinarea. O situatie intermediar este aceea
eind se spune c domxtia vine si de la Dumnezeu si de la pretinsul sau
realul suzeran.

Analiza care precede 0 permanenta semnificativ a clauzei din

mila lui Dumnezeu." impun o analiza nuantat a contextului ideologic

In care s-au incadrat aceste realitati institutionale de independenta,

pe de o parte, si unele situatii cind trecatoare, cind repetate de asa zisa,

inchinare, supunere si mai ales de alianta intre state feudale care eran
In acelasi timp de-sine-statatoare, detineau pnterea direct de la acelasi
Dumnezeu", dar faceau parte, ca regat i domnie, din familia ierarhizat de state. Aceast independenta era atit de inrdacinata in mentalitatea romaneasc, inch la 1508 Mihnea cel Rau seria brasovenilor : Domnia

voastra stiti bine ea de cind m-a miluit Dumnezeu 0 de cind cu vointa

dumnezeiasca toat tara este sub mina domniei mele...".
Chid un doran de-sine i singur stapinitor, din mila lui Dunmezeu,
a toat Tara Moldovei sau Ungrovlahiei, apare in fata unui frate" din
familia de state crestine i incheie, adesea dupar o victorie militar de eman-

cipare sau inlaturare a unei adevarate suzeranitti. (Basarab, 1330;

Mien voda, 1368-1369; stefan eel Mare, 1477 0 1497), un act de cooperare feudal, in termenii ierarhiei pe care independenta n-o inlatura,
se poate vorbi de specificul feudal" al acestor relatii, dar nu de abandonarea pur i simpla a independentei, ca statut de-sine-stapinitor".
Numai asa se explica bilateralitatea aproape perfecta a majorittii actelor
de inchinare ce se produc in momente entice, farra comparatie Cu regiraul

ce se va instaura in secolul al XVI-lea de Poarta otomana.

ineoronarea ,si coroana domneasca Costumul de incoronare. Din
bogata literatura generala a problemei cu doua recente studil romarnest al regretatei istorice de arta Corina Nicolescu 56 rezulta convintlator originea bizantina a problematicei romnesti, ale crei particularitati de dezvoltare sint izbitoare : originile imperiale 0 militare ale coroanei, la romani i bizantini, la acestia din urma, functia religioasa adau56 Le couronnement Incoronajia". Contribution el l'histoire du crmonial roumain
(RESEE, 14, 1976, p. 647-663; 15, 1977, p. 233-250 + 15 fig.). Adde: Al. Elian, Moldova
si Bizanlul, p. 108-133; 136-138; studiul nostru Byzance et les institutions roumaines...,
p. 452-453 si autorii citati, Indeosebi asupra coroanei ungare. Concluzia noastr din 1971:
La couronne semble elle aussie une revendication personnelle de nos princes, une tapes dans
leur farouche affirmation politique sur la voie de l'indpendance et du prestige" n-a fost infirmat de cercettorli urmatori al problemei.

227

www.dacoromanica.ro

gindu-se i devenind dominanta ; in fine, largirea problemei de la una de

consolidare a puterii imperiale, la una, mai tardiva, de consolidare a puterii
monarhice in sinul familiei de state crestine, in strinsa legatura cu mutatiile

autocratoriei i cu rolul autonomist al clauzei din mila lui Dumnezeu".

Economia studiului nostru nu permite o reluare, oricit de sintetica
a problemelor, amplu dezbatute, de ritual gestic, figurativ si verbal sau
de cronologie. Vora insista numai asupra unor semnificatii institutionale,
neglijate pina acum, si strict asupra legaturii lor cu problema stpinirii
de-sine-stttoare, a autocratiei.
Nimeni nu si-a pus Inca' problema unei functiuni voievodale (militare)

sau domnesti (politice) a portului coroanei si a incoronarii. La Bizant,

Augusta Pulcheria pare 0, transmita lui Marcian, ()data cu coroana remis

patriarhului, un fel de legitimitate imperial. Dar la intiia incoronare a

lui Leon la 457, cind transmiterea familial a legitimitatii nu se punea
In fapt, Leon depune coroana la Sfinta Sofia, mide patriarhul i-o aseaza
pe cap. Este fixata noua functie de legitimitate venind prin biserica de la

i materializind clanza din mila lui Dumnezeu". Totusi,

Iustin I, ridicat Inca pe un scut, ea sef de razboi (belli dux, voievod")

Dumnezeu

imperial, primeste torques-ul din mina unui campiduetor i apoi, incoronat

de patriarh, apare poporului ca sef de razboi uns i railuit de Dumnezeu
cu puterea imperial. Focas este incoronat intr-o biserica, iar de la Heraclios al II-lea (638) Sfinta Sofia devine biserica incoronarii 57.

In trile romane, nu avem dovezi de ritual voievodal oarecurn

propriu militar si fuzionind cu o incoronare pur domneasca. Autorii con-

sultati, chiar atunci dud subliniaza' filiatia bizantina, cu unele filiere

intermediare, nu par sa pun in toata lumina ei institutionala extinderea

sau chiar generalizarea coroanei ca insemn de putere la diveritele nivele ale

familiei ierarhizate de monarhi si de state. Devenind insemn regal, voie-

vodal, ducal, despotal, coroana n-a putut transmite automat puterea

imperial; ea a marit i vdit solidaritatea de familie cu basileus-ul sau
alta farnilie imperial,, a dublat in sens autonomist primirea puterii de

la Dumnezeu, fara intermediar de suzeranitate, gala de cazul and coroana

era trimisa, primita ca atare, si poate chiar impusa pe cap de titularul

suzeranitlii. Se stie cu ce semnificatie profunda, Inca in 1804, Napoleon

tinut s ia coroana din miinile papei pentru a se autoincorona si a o

incorona cu propria sa mina, pe Josefina
In trile romane, In perioada tirzie dupa limita cronologica a cercetarilor noastre, inqemnul de inlocuire a coroanei (gugiumaca, cuca) era
primit de la sultan, dar vechiul ritual bisericesc era refacut si la Constantinopol, de patriarh, i in tara, de mitropolit. D. Cantemir noteazit un
relict al vechii intronizari, i anume asezarea coroanei pe capul domnului
de catie marele spatar. Sa fie totusi aceasta participare a spatarului
incoronare un vestigiu (reactualizat in stil feudal) al rolului armatei sau
mai exact al voinicilor si vitejilor, In alegerea voievodului de tip primitiv
(cu sau fri, coroana) ? Cantemir nu ne permite s legam coerent rolul
spatarului i al mitropolitului, rol care ',mine determinant.
Dar proble ma esential este aceea de a In cerca s fixm, cu maximum

de verosimilitate, din materialul existent, rolul institutional al coroanei

domnesti si al incoronarii primitive, in procesul de afirmare si cucerire
57 L. Brhler, Les institutions byzantines, Paris, 1970, p. 18-21.

228

www.dacoromanica.ro

a independentei feudale de stat. Faptul c pin la Alexandru Lpusneanu

incoronarea era compatibil cu un statut de incipient vasalitate fat de
Poarta otoman, nu are aici nici o semnificatie : este o deteriorare a unei
structuri care a putut si a trebuit s aib alt functitme originar. La
intrebarea capital : de unde venea, material si juridic, la Tirgoviste
sau la Suceava, coroana domneasc, nu putem, din nefericire, da pm.

In m.ornentul de fat, un rspuns destul de motivat. Existau coroane

donative, derivate, supuse alteia superioare, i existau coroane originare,

cucerite intr-un fel sau altul, de noul ei titular. Nu putem infra aici in
utila comparatie institutional cu sud-esful, Ungaiia si Polonia sau Rusia

kievian. In secolul al XVIII-lea e tie e D. Cantemir a avut interes

s inventeze" legenda trimiterii lui Alexandru cel Bun, de ctre basileus-ul
constantinopolitan, a unei diadcme de incolonare 58. Nimeni n-a ridicat
problema de a sti dac era vorba de o incoronare, reincoronare ope impe-

ratoris sau de o desavhshe a ceremoniei sVirsite. Dar inventia" lui

Cantemir, deci legenda, putea corespunde realittii. Mai ales dae, asa
cum este mai probabil, legenda exploata, pentiu politica dinasticg a Cante-

mirestilor, o tenace traditie local, cu multi soni de a fi adevrat sau

aproape de adevr. Dar Cantemir urmrea asezarea unei autocratii. Se
concilia aceast politie i legenda legitimit'tii din secolul al XV-lea,
legat de venirea unei diademe de la basilews? Evident c. nu. Afar
cazul In care admitem e D. Cantemir stia c dependenta", prin coroan,
de Bizant, nu era vasahtate, i c prin legenda expus voia s sugereze
c protectia lui Petru cel Mare nu era nici ea suzeranitate, cum nu fusese
nici a basileus-ului, care trimitea In dar domnului Moldovei inssi diadema
sa. Aceast interpretare, singura concord, cu acele cuvinte, mai sus citate,
pe care Cantemir le pune in gura lui Alexandru eel Bun, cind declara ca
detine totul de la Durnnezeu i propria sa sabie, nefiind dependent de

nici un alt domn (prineeps ).

Oricum, cu exceptia legendei cantemirene caie, interpretat, nu
dovedeste de-a dreptul altceva, nu posedam nici o stire precis despre
caracterul juridiceste derivat al coroane idomMlor romni, din coroana
imperial, i despre un ritual corespunzgtor care s facI din coroana voievodal un insemn de dependent fat de aceea a basileits-ului. Mai putin

exist dovezi de acest fel in raport cu alt coroan din afara familiei
bizantine de state. Intr-o anumit msurg lucrurile se sehimb sub dominatia otomana,, in secolele XVIIXVIII, dar aceasta iese din cadrul cercetrilor noastre, i chiar atunci men.tinerea vechiului fond al incoronrii
autocratice este mai semnificativ decit adalis-arile silnice ale puternicului suzeran abuziv i inchis intr-un cerc de valori straine lumii vasalului su.

Analiza care precede este confirmat de interpretarea corect a

unui text de origine veche, copiat la 1705 (e?) la Iasi de A-x-inte Uricariul,

publicat la 1794 de mitropolitul Iacob al II-lea Stamate i repus in valoare cu interesante observatii de P. llrihail si I. Caprosu in 1971, .Rinduiala
68 V. supra, n. 40.

www.dacoromanica.ro

ce se face la incoronalia domnului5, aflat intr-un liturghier arhieresc

de la Biblioteca Central Universitara Mihai Eminescu" din Iasi.
Lectura textului duce la concluzia editorilor ca Axinte Uricariul

copiat Rinduiala dupti un model de traducere romaneasca veche, facut

desigur dupa un manuscris bizantino-slav. In text nu apare nici un elem.ent
de modernizare din perioada de deteriorare a incoronrii. Rinduiala pare

a fi un text imperial extins la situatii noi, acceptate de ritualul bizantin

oficial dinainte de 1453.
Despre puterea imperiala avem pe scurt, in acest text, doctrina
bizantin clasic, sub o forma ce se regaseste in Invrdturile lui Neagoe
Basarab (destinate a fi folosite de un dom.n roman in domnia lui voievodal,

nu imperial) si in introducerilor hrisoavelor din secolul al XV-lea sau

la cronicari. Dar pasajul capital de adaptare veche a ritualului, dincolo de

incoronarea basileus-ului este acesta : D(oa)mne Dumnezeul nostru,
imparatul imparatilor, i domnul domnilor, care prin Samuil prorocul ai

ales pre David sluga ta i 1-ai unsu pre el a fi imparat preste norodul
tau
15i. pie credinciosul robul tau: cutare : pre carele bine ai
voit a-1 pune domn preste norodul tau eel sfintu...".
S-ar putea obiecta ca. in aceste texte lipseste, intre imparat i domn,
mentiunea regelui, i ca in final, doran" evoca si pe imprat. SS, nu uitana

istoria textului i avatarurile adaptarilor de acest fel.

Pentru noi, Dunmezeu nu este prezent numai ca sursa directa a

puterii imperiale, lasind apoi ca din aceasta sa derive, sacral si politic,
celelalte puteri ierarhic inferioare din familia de state. Revolutia de egalizare" se efectuase. Dumnezeu este si imparat al imparatilor (multiplicati
intre timp), i donm al domnilor in mod generic, de la rege la domn, duce
si despot. Incoronarea, cu vocatie la o autocratie proprie, se face direct

si de la Dumnezeul-imparat la basileus i de la Dumnezeul-domn la domnul

diferitelor noroade. Este un proces de democratizare hieratica a incoronarii,

menita sa rezolve dificultatile aplicarii unei rigide si dogmatice interpretari a ecumenicitatii i autocratiei imperiale bizantine.
Para a intra in detalii, vom sublinia nevoia de a interpreta din acelasi
punct de vedere institutional toate insemnele Incoronarii.
Schiptrul a fost la origine, Inca in perioada homeria, i hesiodica,
un base= de judecata mitica, devenind i unul de comandant militar.
Sceptrul (axiirc-cpcv), avind o forma ascutita' de captare a revelatiei divine
solicitata de basileus-ul arhaic, in calitate de judecator, era instrumentul
esential de exercitare a puterii judecatoresti, de gasire a solutiei drepte,
intr-o judecata. La bizantini pare dovedit c5, seeptrul, la incoronn rp
de-emneaza steagul, simbol al puterii militare. Intr-o prima etapa si in
%rile romane apare steagal de incoronare, purtind i numele de sceptru,
" Despre ceremonialul domnesc (A IIAI, 8, 1971, p. 317-399); Paul llihail, Zamfira

Mihail, Arhieraticonul roman de la 770,5 copiat de Asinte Uricariul (BOR, 87, 1974, p. 1403
1413); cf. Corina Nicolescu, Le couronnement..., p. 647-663 (cf. 659 i n. 63-64), regretata

autoare vorbeste pur i simplu de survivance d'une ancienne tradition byzantine" si acolo
unde editorii vorbesc, prudent, de traducere dupA un vechi model slav-bizantin, se afirmA cA
traducerea primitivA a fost fAcuta dupd un text grecesc. Desigur, traducerea slavA. Specialistii
ar putea sfi vadA dacA ar fi posibil sA se sustinA ideca unei traducen i romAnesti direct din greceste.

Descoperirea unei versiuni slave ar fi de un interes usor de inteles. Molitva pentru

cAlAtorie care insoteste Rtnduiala s-ar parea cA este inchipuitil pentru impAratul sau domnul

care dupA ceremonie era chemat sA pArAseasca orasul de incoronare spre a pleca undeva, departe.
SA fie un adaus tardiv chid se fAcea o incoronare la Constantinopol l apoi o a doua, departe,
dupA o lungA cAlAtorie, la Bucuresti sau la Iasi?

230

www.dacoromanica.ro

cum a artat Marcel Romanescu. Trebuie notat Insu, ca, cel putin in
secolul al XVI-lea, exist i un buzdugan, care nu este decit sceptrul
judecatorese (cu el domnul pedepse*te legal chiar pe boierii cei mari)
si militar.
In ceea ce prive*te hlamida (granata), haina somptuoas de incoronare, ea este de origine bizantina, ca i incaltamintea care la Mircea cel
Batrin era ro*ie-vielet, brodata cu fir de au_r. Sceptrul *i lancea erau
insemnele de comandant militar, imperiale la Bizant, voievodale i apoi
domne*ti la romni. Sfera crucifera, era un insemm de ecumenicitate impe-

riala religioasa la Bizant. La domnii romni, ea nu putea exprima decit

participarea independenta la aceasta ecumenicitate, ca o urmare fireasca
a originii puterii lor direct din mila lui Dumnezeu". _Nu putem decit
notam aici disparktia incaltamintei descrise dupa secolul al XVI-lea,
inlocuirea coroanei prin grana, cuc *i caftan ; sceptrul-steag, sfera crucferg, spada i lancea dispar *i ele ca reprezentare, fiind inca mentionate
In unele surse.
Pentru toate aceste insemne, problema de baza este aceemi ca
pentru coroan eran ele trimise", acordate de o putere superioara,
In speta de basileus? Sau apar ca o manifestare local, ca o cucerire dom.neasca, in cadrul institutional descris mad sus, cu o evident semnificatie
de independenta
Cu aceasta analiza institutionala sumar ne este totu*i ingarluit
s conchidem. Coreana nu venea de la o putere autocratica straina
superioara ; ea nu era un insemn de dependenta politica sau vasalitate.
Dim.potriva, niaterializind puterea militara (gladium ) a donmiei
legind-o pe aceasta de armata, coroana devine in principal simbolul
originei divine a puterii donme*ti, deci a independente ei fata de toti
cei care beneficiau de aceea*i origine directa. Dar chiar prin aceasta
prin larga folosire a modelului bizantin suprem, Mira revendicare imperial,

coroana domneasca vadea in mod stralucit i gritor prezenta i vointa

domnilor romni de a Amine In familia bizantin-cre*tin de state, *i
ping, la 1453, *i dup aceasta datb,", cind firmanele otomane se refereau la

Mesia" pentru a ordon.a ceremoniile care priveau pe domnii romni.

Confirmarea tureease i piEzenta main reprezentant otoman la incoronarea deteriorat de mai tii ziu nu aboleau cu totul fondul vechi al incoronarii cre*tine, care punea independenta tali sub actul celei mai eficace
puteri diplomatice a vremii : Investirea venita fara intermediar de la aceeasi
autoritate care vorbea
prin coreana
Aceea*i concluzie
este valabila, cu n uantele mai sus semnalate, i pentru ceIelalte insigne
ale incoronarii.

Este totodata evident, din cele spuse mai sus, cit de puternic

direct era impactul realitatilor etnice i politice asupra structurilor institutionale ale incoronarii, cu incarcatina lor ideologic i eh de directa
*i de eficace era actiunea acestor structuri In rolul pe cale erau chemate
joace In viata social,, politic i religioasa, In cazul nostru, in problema
structurarii i dezvoltarii statului de-sine-stapinitor.
Oastea cea mare" oastea trii" ; institulie fundamental, pentru
cucerirea apeirarea independentei jrilor romdne. Ma a intra In ama231

www.dacoromanica.ro

nuntele organizrii militare, mult studiat in ultimele decenii 6, ne

vom opri asupra unei institutii militare fundamentale, far& de care nu
se poate intelege lupta pentru independentg, a trilor romne pin in anii

L529-1538. Este vorba de oastea cea mare" cum i se spune in unele

documente ale Trii Romnesti sau oastea trii" care constituie una
din particularittile cele mai semnificalvie ale feudalittii militare
romnesti.

Ca state feudale, Wile romne au mers si ele spre o institutionalizare feudal a armatei lor i spre o structurare in acelasi sens a rzboaielor de aparare purtate de domnie si de clasa dominant
Ca mare voievod, domnul era un belli dux, inconjurat de curtea sa
i de un aparat administrativ militar, eurteni i slugi, iar boierimea qi
slugile acesteia formau marea lui ceat feudal, pregtit prin toate mijloacele cunoscute. s poarte, alturi de domn si in interesul ei direct, rzboiul socotit sau devenit necesar. Curtea domneascg si cetele boierilor, cu
un numr redus de mercenari in secolul al XV-lea, formau oastea cea

micA", folositl pentru once actiune militar curent, cu un caracter

permanent. Ea se aduna pe steaguri" (banderii) in fiecare judet sau tinut

sub conducerea pirclabului, la locul fixat de domn.
Curtea fiecrui mare boier era un mic centru militar, in jurul creia
se stringea ceata lui militar, din a cror acumulare se alctuia oastea
boiereaseg, a domniei. Intensitatea legturii militare, buna rinduial in
unificarea dificil a acestor cete, si asigurarea unor imperative supreme
In conducerea luptei erau tot atitea probleme gingase de rezolvat in
structurarea feudal, a actiunilor armate. Personalizarea relatiei militare
intre domn si boierii sgi se materializa prin daniile domnesti pentru slujb
dreapt si credincioas1", la nevoie, cu vrsare de singe", totul incadrat
intr-o raistic a credintei jurate si a inchingrii aristocratice punind einstea
in joe, intr-o ierarhie voit de Dumnezeu si sanctionat de acesta. In logica
strict feudal, tara anonim si neprivilegiat nu participa la rzboi decit
prin intermediul cetelor boieresti si al eurtii domnesti.
Sistemul acesta militar feudal a prins rdcini adinci si in lumea
romneascl, avind ecouri puternice pin in secolul al XVII-lea, in cronici
si documente, in texte religioase si in multiple episoade de istorie militar. Sistemul avea insA i deficiente, mai ales in situatii ca cele constant
legate de marea frie a lumii" dezlntuit, in Europa de cucerirea otoman, si cu atit mai direct si tulbur'tor in rindurile clasei dominante
si a maselor populare din trile romne.
Dar, ca o caracteristic.6 ce trebuie subliniatl, Wile romne nu s-au
mrginit la structura strict si pur feudal a sistemului de aprare militar. In lunga perioad de organizare a obstilor trnesti, cu uniunile si
80 N. Stoicescu, Curtent si slujitori, Bucuresti, 1968, cu bibliografia anterioarA si analiza
criticA a istoriografiel de la Xenopol la 1968. D. I. Georgescu, Istoria armatei romdne f i a rdzboaielor poporului romanesc, Bucuresti, 1929; Gr. Constandache, N. Oprescu sl Al. Costin, Armata
romdnd (Enciclopedia Romdniei, Bucuresti, 1, 1938, p. 655-715); N. A. Constantinescu, Mctrile
Matti ale Romdnilor, ibidem, p. 716-756; P. P. Panaitescu, Mircea cel Btrtn, Bucuresti, 1944;
Oastea cea mare. Tradijii tnatntate ale luptei maselor populare din Rorminia si independenfa national& Bucuresti, 1972; Pages de l'histoire de l'Arme roumaine, sub dir. col. dr. Al. Gh. Savu,
Bucuresti, 1976 (citat PHAR); Manole Neagoe, Puterea militar a Moldovei in a doua jumatate
a sec. XV (SNIDE, 2-3, 1969-1970, p. 62-751; idem, .51efan cel Mare, Bucuresti, 1970; idem,

Studiu introductiv la N. Iorga, Istoria armatei, ed. IngrijitA de N. Gheran sl V. Tova, 1-2,
I3ucuresti, 1970, p. 5 1; Dinu C. Giurescu, Tara Romelneascd in sec. XIV si XV,p. 326
3a1 (Oastea mare, p. 326-327; Cetlile, p. 334-349).

232

www.dacoromanica.ro

confederatille lor 61, precurn si in cadrul formatiunilor politice prestatale

mentionate de Anonymus sau de diploma ioanitilor din 1247, permanenta
problemelor de aprare militara impotriva actiu.nilor de piadare sau de
cucerire ale atitor puteri migratoare, unele in plin proces de sedentarizare

cotropitoare, a creat o mentalitate colectiva corespunztoare, reflexe

puternice de reactie militar vital5 i o salvatoare legatura intre voinic,

tug, si oastea de sat. In acest context se situeaza insi semnificativa

aparitie a structurii ost'seti" si a euvintului oaste-osta?. Rupti de sistemul si posibilittile de organizare militara de tip roman, pastrind practica
arcului (arcus ) i a sagetii (sagitta ), locuitorii obstilor mereu amenintate
nu mai vedeau o armat si organizare militarl decit la permanentii
litori, la dusmanii care in limba lor romanica erau (h )ostes. Aparitia unor
hostes insemna izbucnirea razboiului, si intr-adevar euvintul oaste are la
Gr. Ureche, la M. Costin i la I. Neculce sensul de razboaie, lupta. Ureche
spune : Craiul lesesc nu facea oaste impotriva paginilor", Miron Costin

ca un om de oti pururea poftitor", lar Neculee, mai

77Mihai
precis : Atunce avind nemtii oaste cu turcii", si, mai direct, s-au gatit
de oaste" 6z. Sensul de armata pare secundar : ceata oamenilor care fac
razboiul (oastea) sau care pornesc in aparare impotriva dusmanului

(hostes ), sub o forma organizat, potrivit si deci asemn'atoare. In Galia,

host, ost a inceput prin a desemna nu numai pe dusman, ci si serviciul

cenit, pentru a respinge pe acesta : ire ad hostem = aller l'host. In secolul al VII-lea, host, ost insernna armata, iar in secolul urmator avea si
sensul feudal de serviciu militar. Participarea tuturor oamenilor liberi la
razboi era curent in epoca merovingiana, cind regele lansa chemarea
cuvenita. Este tot vechea traditie de obste si de trib, care numai ulterior
va suferi transformrile feudale amintite mai sus, cu deosebire in armata
feudalului si armata regala. Oastea ce a mare" se leag mai mult de sensul

de armata" (a t'rii intregi) decit de cel de razboi, dei se poate admite

ca donmul cherna toat tara pentru oastea cea mare", adica pentru razboiul care punea in primejdie intreaga tara si in fruntea cruia mergea el
insusi.

Procesul apare ca autentificat de ceea ce cunomtern din regimul

privilegiat de ius Valachicunt in asezrile roinneti cu autonomie

aflate in cadrul unei orinduiri feudale str'aine. La 12 iulie 1519, in satul
en drept valah Cerhava (Czercha-wa), cneazul roman era chemat s-si indeplineasc obligatiile militare armatus CUM uno equo, arcu et telis et cum
reliquo valachice apparatu 63. Acest echipament militar nu era o creatie
polona recent, ci adaptarea la nevoile feudalismului polon a unor strvechi structuri de obste romneasca. De secole exista In satele romnesti
un echipament militar specific valah, definit prin calul valah, arcul valah,
sageata, ghioaca sau sulita. La 1247 64, diploma ioanitilor, referindu-se
la cooperarea militara a cnezilor romani din Tara Romaneasc', le cere s
dea ajutor in lupta cum apparatu suo (Valahico) bellico. La interval de
secole si la distante mari, aceeasi realitate militara romneasca impunea
firesc aceleasi form.ulri tehnice. lar prin J. Dlugosz aflrn ca Stefan
61

St. Stefanescu, Considerations sur 1' histoire militaire roumaine aux IlleXlVe sicles

(PHAR, p. 36-52).

66 H. Tiktin, Wrterbuch, 2, 1911, p. 1 068, VO ask.

63 M. Gruevsid, Materiali, Lvov, p. 83.

" DRH, B. I, p. 4.
65 Historia Poloniete, II, col. 417.

233

www.dacoromanica.ro

cel Mare pedepsea, aspru pe taranii care nu posedau aparatul lor reizboinio

valah, inseparabil de fiinta, lor de ostasi.

In eadrul statului feudal, taranimea libera, legata,' inch' de traditiile ei ostasesti, a impus o adaptare romneasca structurilor de organizare
militara ale epocii. C'Apetenie a unei tari care era si mo?ia sa, substituindu-se in pozitia superioara a obstii, domnul a devenit i titularul dreptului
suprem de a avea oaste, de a o cherna la lupta si de a o conduce in razboi.
cu vadite elemente de progres nu putea merge
Aceasta feudalizare
niel pingla transformarea boierului in simplu soldat al unei unitti militare, nici pinala contopirea oastei de trani liberi cu celelalte cete boieresti
sau cu ceata de curte domneasca. Rzboiul curent trebuia s rmina o
activitate domneasca. boierertsca, fra amestecul nelipsit al intregii tari.
De aceea s-a ajuns la o structura original, aceea de oastea cea mare"
in care taranimea libera si dependenta, neincadrata
sau oastea
In cetele boieresti si manstiresti, se prezenta totusi ca oaste supusa
domniei pentru apararea propriilor ei mosii si a pamintului pe care it
stapinea.
Potrivit firii lucrurilor, oastea cea more6 era raspunsul dat unei mari
primejdii, unei cheinari cind se juca soarta intregii tari. Peste interesele
momentane ale domniei, peste interesele impartite sau ascunse de clas,
tarile romne s-au gasit in secolele XTV XVI, in nenumarate rinduri,
antrenate in lupte de care depindea soarta lor. Peste domnia efemera,
peste boierimea divizata si nu totdeauna supus,', poate chiar peste tacuta

tranime care, murind la chemarea domnului un Mircea, un Vlad

Tepes, un stefan cel Mare pentru sfoara 1-u.i de mosie, apara bunuri
mlt mai mari si mai durabile decit le poate spune limba de toate zilele,
dar care slut graitor cuprinse in for' miele de oastea cea mare" sau oastea
ceea, ce astzi numim, cu multe conotatii moderne, ridicarea in

masa" a Valli 67.

In aceasta imbinare de structuri a fast si o logica de epoca, descrisa
mai sus, dar si o depa$ire a anestQi logici. Au fost reactii simple de oameni
trecatori, dar credinciosi, precum au fost i intuiii profunde care depasesc
calculele prea rigide i prea minutioase pe care ni le cere adesea mintea

noastra atent.
Dreptul de a aduna oastea cea mare Il avea numai domnul, care
vorbeste de oastea noastra", fara a aparea ea sef al mai multor osti 69.
Teoretic el putea anorda, scutiri feudale de participare la aceast formatie

Prantic, snutirile eran atit de rare, incit pentru fiecare tara nu

66 V. mai sus, n. 61. $t. $tefdnescu, Oastea Wit" si epopeea romaneascd a sec. XIV
XVI (RTLA, p. 25-32); N. Stoicescu, Oast a cea mare" in Tara Romdneascd si Moldova (sec.
XIV XVI ) (Oastea cea mare, Bucuresti, 1972, p. 25-52); C. Olteanu, L'organisation de l'arm'e
dans les Pays roumains (PHAR, p. 53-59).
67 N. Stoicescu, La leve en masse" en Valachie el en Moldavie (xivexv.re sicles)
(PHAR, p. 60-72). Dupd lupia de la Baia, Gr. Ureche, Letopiseful ..., p. 93 spune desprcunguri: de i villa tranii in zdvoale, prin munti, unde vreo 12 000 periti s'au aflat ...". Chid
Radu vodd ataca pe $tefan, 1st stringe oastea sa si vecineasca" (ibidem., p. 96); stringea
din munti 1 argatii, de-i intr-arma" (p. 106).
pastoril

234

www.dacoromanica.ro

ni s-a pstrat decit cite unul sau doug exemplare 69 in general, imunittile acordate excludeau expres de la scutire oastea cea mare ". Era i o
abili dreaptapolitic, precum i o justa apreciere a intereselor in joc.
Documentatia noastr, este deocamdat, prea srac, pentru a ne
ingadui s reconstituim obiceiul ost4esc" (mentionat intr-un document
i in Inviyaturile lui Neagoe Basarab) i dreptul ostaesc", care avea un
model bizantin sub numele de v61.1.0L a-rpotTtorrocot. Nu cunoatem Inca

amnuntit nici regulile i tehnica de convocare a oastei (mobilizarea

ridicarea oastei). Strigarea prin oamenii domneti era Mel folosit, ca
veche traditie de ob0e. Nu cunoatem formatiile de lupt posibil
steaguri legate de originea, cetelor respective , i nici sistemul de comand. Isprvile personale impuneau recompense celor merituqi prin
titlul de viteaz, care desehidea chiar calea spre boieria de oaste.
Armamentul de baza apparatus bellicus era adus de fiecare
lupttor. Tot ceea ce lipsea, era implinit, dup, putint, de domnie. Imaginatia, tactica abil,, cursele bine imbinate acopereau alte lipsuri i mai
ales putintatea numerie in fata adversarului. Sentimentul popular ca
se ducea o lupt, dreapt, impotriva unor cotropitori de alt credint sau
de o nemsurata i nesttzrat trufie insufletea pe cei ce ii aprau glia
strmoease.

Nu este locul de-a face aici istoria militar, a tuturor luptelor din
secolele XIVXVI in care oastea cea mare
dovedit exemplara eficacitate. Cel mai intelept minuitor al acestui instrument ostkesc a fost Stefan
cel Mare. Mi'nuirea marii oti avea legile ei nescrise. La 1476, chid oastea
trii facea zid in jurul domaului Moldovei, ttarii incep jefuirea trii
dinspre rsrit. 0tenii din acele prti de tara cer s, li se &a putinta s-i
apere casele i ogoarele de bmting, ceea ce doznnul intelege ca just i
necesar, pe linia mentalittii arhaice de nea,m, nu pe aceea a unei rigurozit'ti feudale i statale. Plecarea tranilor Ii lsa pe cei vreo 10 000 de
curteni i boieri, cu care marea lupt nu putea fi dus'a mai departe.
" DRH, B, I, p. 16 (16 Wile 1372).
DRH, B, /, p. 18 (1374), satul Jidovstita al mAnAstirii Vodita, intemeiatA de Nicociirn,
este slobod de toate dArile si muncile domnesti si de oastea cea mare si cu totul ohabA" ; DRH,
A, I, p. 352, satul BalasinAuti al mAnAstirii Horodnic este scutit nici la oaste niciodatA sa nu
mearg" (1 august 1444), adilugindu-se i scutirea de jold; reconfirinat la 8 iulie 1453 (DRH,

A, II, p. 48); DRII, A, II, p. 302, trei sate ale mAnAstirli Horodnic slut scutite nici la oaste
sA nu meargA" (17 aprilie 1475). Scutirile de jold (sA mearg, sA plAteascA, sA umble) sint mal

frecvente: DRH, A, I, p. 343 (5 aprilie 1448); p. 354: = la jold pe Nistru sA nu meargA"

(5 aprilie 1448); 2, p. 62 (8 decembrie 1545); 2, p. 80 (20 lanuarie 1456); 2, p. 387 (22 august
1447). Tara Romaneaset. Sale manslireqli: DRH, B, I, p. 74, satul Ciulnita al mAnAstirii
Snagov: afar de singurA oastea cea mare sA se ridice pentru domnia mea" <1407-1413>
p. 76, satul Pulcoveti al mAnAstirii Strugalea: Numai la oastea cea mare sA slujeascA domnici

tilde" (11 mai 1409); p. 415, mosia Popeti a man. Snagov, slobozie de vecini pe 4 ani,
numai oastea cea mare sA o facA" (4 iunie 1415); p. 84: sat al mn. Cozia l Cotmeana:
ci numai birul i oastea sA le dea" <141'7-1418> ; p. 218; sat al mAn. Snagov: si oaste

s facil" (28 oct. 1464); p. 459: trei sate ale mAnAstirii Tismana: numai birul l sA facA oastea

cea mare" (9 ianuarie 1498). Sale boieregi: p. 82: numai la oastea cea mare sil se pregAteascA" (10 iunie 1415); p. 391: din scutirile unei slobozii pe 4 ani, MA numai birul sA-1

i oastea cea mare sa o facil" (19 tunic 1493); p. 51 <1400-1403> ; p. 58

<1401-1406>.

plAteascd

" Moldova. Sale

DRH, A, I, p. 486: mai multe sate ale mAnilstirli Neamt

slut scutite in Owl de oaste, ciad domnia mea va merge cu viata so" (22 august 1447);
vol. II, p. 108, satul Borhinesti al manAstirii Moldovita la oaste s meargA acesti oameni
cind se va intimpla insumi domniei mete sA meargA la oaste, atunci acesti oameni sil meargA
la oaste, lar altchid, niciodatii" (31 august 1458).

235

www.dacoromanica.ro

Oastea cea mare era chemat" la lupta in timpul veril, venirea iernii
reducind de amindoug partile efortul militar. Pleanul, impartasirea ostasului din pra,da de razboi era o lege de bazg a luptei dus pe viat si pe
moarte. Strategia pustiirii anticipate a locurilor de trecere a dusmanului
era supremul eroism al luptei dusa de oastea tgrii, condamnind dusmanul
la foamete si la lipsuri decisive. inlocuirea numgrului de ostasi, a cantitatii
efectivelor prin istetime, rapiditate i nascocire de curse nimicitoare, ca
la Posada 71, in Coclrul Cosminului si in alte lupte, era o tacticl de bazg,
elaborata prin experienta proprie i prin folosirea exemplelor cunoscute.
Oastea cea mare era conclusa de domn, a carui prezent era subinteleasg
pentru once ridicare a ei. Plafonari ale chemarii la oaste la 40 de zile, ca In
Apus, nu par s fi existat. Libertatea de actiune a domnului era mai larg
si se potrivea luptei pentru independent-a. Serviciul militar de cel mult
40 de zile se potrivea cu structura feudal a a rzboiului privat (guerre
prive), care a jucat un rol atit de important in A.pus si neinsemnat sau
inexistent la noi, unde nu s-a practicat niel rzboiul judiciar.

Sistemul oastei celei mari putea stringe in jurul domnului pina

la 30 000-40 000 de ostasi 72, prea putin pentru a domina indelung si a

nimici sigur dusmani care aruncau in lupt armate depgsind suta de mii
de soldati. Dar chiar in astfel de conditii, victorrile punctuale" si bine
chibzuite ale romnilor impotriva otoma,nilor chiar condusi de padisahul
lor (de dual ori, insusi Mahomet al II-lea) s-au inserts printre marile realizari ale istoriei militare a vremii i explica statutul politic de exceptionala cutonornie de care -Wile romne s-au bucurat totdeauna. Declinul
sistemului de oaste a tarii, en schimbarea tehnicii armamentului, a deschis
si calea abuzurilor otomane in aplicarea regimului de autonomie a tarilor
romane.

Problema luptei armate pentru pastrarea, independentei trebuie

ex9,uinatatzi in lumina datelor din 'Iliad tratat de politica si arta militaca

inc1u6 in partea a II-a, cap. VIII 18 a invalciturilor lui Neagoe Basarab
ditre fiul seiu Theodosie 73. Se distinge, hi primul rind, razboiul cu un alt
stat crestin si eel dus de paginii aceia cu osti mai multe si cu putre Mai
mare decit voi". in prima ipoteza, se cere domnului s, nu-si piarcla prin

nimic demnit.tea (sa nu va dati cinstea voa tra") si se pune accentul

pe invocarea unei solidaritati crestine, dar active (sa esiti la dinsii hrabori, cu numele lui Isus Hristos"). Domnul i sursa consultata de el par
sa nu-si faca iluzii asupra acestei doctrine militare, multumindu-se
conchicla : am nadejde sa va ajute voao Dumnezeu, iar aceia sa, se
rusineze".

In ceca ce priveste razboiul cu paginii", se recomanda o politica

de pace prudent" : sa nu iubiti razatiritile i razboaele, nici s v ducg,
mintea sa va bateti cu din.sii", chiar daca cineva indeatnng, spre vrajba".
Trebuie inceput cu folosirea cuvintelor bune" i a darurilor in bani
eft veti putea", adversarii fiind cu putere mai mare decit voi". Pru lenta
se impune mai ales cind priiatnicii" indearnna la ta/boi far-de vrerne"
Minca, Rdzbniul tut Basarab ce! Mare cu regele Carol Rnhert, noiembrie 1330 (Cer71
cet5r1 istorice", 5-7, 1929-1931); E. LA7Arescu, Despre lupia din 1730 a tut Basarab voiennd
cu Carol Robert (RI, 21, 1935, p. 241-246).
72 R. Rosetti, Care au fost adevaratele efective ale unor armate din lrecut (AARVISI,
t. 25, 1943); N. Stoicescu, Contribution et l'histoire de l'arme rnumaine au Moyen Oge (RRH,

6, 1967, p. 731-763).
Edltia Florica Molsil, Dan Zamfirescu sI G. MAIM Bucuresti, 1970, p. 271-284.
236

www.dacoromanica.ro

sau imping
esiti den tara voastri, s pribejiti". Reapare aici 1egit-0ra
dintre domn i tar,". In caz de supremi alegere, invataturile nu eziti :

mai buni iaste moartea cu chiste, decit viata cu amar *i cu ocari". Si la

Gr. Ureehe 74 apare distinctia intre cele doui feluri de rizboaie. Cel contra

piginilor este prin excelenti un atribut imperial, ecumenic, o cruciadi".

De aceea, Stefan cel Mare, riminind simplu donm, cind li invinge pe
turci e sirbitorit ea un impirat *i biruitor de limbi pgine".

Lei o dati, autorul invalaturilor este realist, preconizind toate

sacrificiile de avutie (si le dati s' minince, ca s s pirseasei de voi").

Este vorba de sacrificii fundamental menite s salveze libertatea i independenta. In caz de esec, se cere curaj *i hotrire, cu referinti la amintitul
ajutor al divinititii : voi nu vi tme-ti de abash, nici de ostile lor cale
multe. . . ", tu si mergi dreptu fati la fat spre vrijmasii ti, fri
iar cci vor fi ei multi, nimic 0, nu te infricosizi, nici si te indoesti. C'
omul viteazu i rizboinic nu s'a" spare de oameni cei multi". Desigur c' intr-un anumit fel este realisti i afirmatia cil omului viteaz teti oamenii
Ii sint intr-ajutor, iar omului fricos toti oamenii Ii sintu dusraani".
Rizboiul se face cu ,,sfetnicii cei btrini, i cu boiarii cei mari i
cu toati oastea ta". Aceasta din urmi se referi oare la oastea cea mare?
In euvintul adresat de domn oastei sale slut mentionati numai boiari
vci iubitele mle slugi". Este deci vorba de oastea feudali
Interpretii invataturilor ar trebui s stiruie asupra absentei oricirei alte
mentiuni despre oastea cea mare in Tratatul de aria' militara al lui Neagoe
Basarab. Problema poate avea contingent cu nsi elaborarea textului.
Ideea care se impune insi este tot a rizboiului national, al comunititii.
Donmul are datoria
convingi toati oastea ci in joc nu este numai
capul mieu", deoarece dusmanii vor si capetele voastre ale tuturor".

Este un rationament adresat privilegialilor, dar aplicabil intregii tri

cind este cheniati la rizboi.
In ceca ce priveste tactica de lupti, se cere domnului si nu trimiti
pe feciorii boiarilor si ai stagilor"
lipseste oastea cea mare)
inainte", iar el si faci rizboiul inapoi". Utilizarea patrulelor de avangard (si tocmesti striji s'a meargi mai inainte") este prezentati expres ea
/fobiceakal" (ostisese) bine cunoscut. Din nou se stiruie asupra rizboiului
defensiv i asupra nevoii de a nu dep'isi hotarele
: din tara voastri

si nu esiti, ci s deti cu (citi vor fi rimas eu voi") In hotarele voas-

tre, in niscare locuri ascunse si de taini, unde vor fi priiateni de-ai vostri
buni *i adevirati". Se admite ipoteza putin cam simplisti c invadatorii

se vor Intoarce inapoi si c domnal pus in scaun de ei va fi lisat in

tar fir-de osti". Prezenta domnului la rizboi nu inseamni temeritate
primejdioas. El nu va sta acolo uncle va fi temeiul s,i toiul

ostilor", ci acolo unde poate conduce lupta in mod eficace, MIA ca dusmanul
poati afla si. suprima de la prima incercare. De acolo, cind
va fi necesar, va decide o interventie personali indispensabii (de acii de
vei vedea c iaste izbinda ta, lesne iaste s intri lar in toi").
Rizboiul cere avutie raulti" i domnul trebuie
ostile si si be dea lefi". Cit priveste pe boierii pierkti in slujbi, i se cere
silesti pentru sufletele lor la sfintele bisrici, ea si vazi toti si
mdemnze' . Slugile rimase zdravene", s aib cinste nefitarnici",

adici nerezervati, dupi obraz, nu numai rudele doinnului. Sfatul suprein

74 Letopisejul, ed. cit., p. 102, 103.

237

www.dacoromanica.ro

insa ramine : pasa spre vrajmaii ti, c, macar de ti s va intimpla

moarte, iar numele tau va ranane in urnah," in cinste". In spiritul vremii,

biruintele trebuiesc socotite ca venind din mila lui Dumnezeu.
Aceste pagini, din care nu lipsete tonul de exercitiu retoric, ramin

deci pretioase atit prin realitatile locale vii, care strabat in ele, at i
printr-o idealizare de epoca, in spirit apropiat de invataturile bisericii.
Aceasta, putea servi i in raport cu mentalitatea loeal, i cu opozitia
puternic subliniata de credinta religioasa intre puternicii cuceritori
aparatorii propriei lor tari si moii. Micul Tratat nu face nici o aluzie
precisa si practica la problema cruciadei, dar nici nu pune vreun obstacol
In calea unei eventuale realizari a acestei modalitati de lupta.
Organizarea judeatoreascii . Cu structura i finalitatile de clasa ale
justitiei si legii feudale, ansamblul de institutii care formeaza organizarea
judecatoreasca nu poate fi considerat, la prima vedere, ca fiind in mod
deosebit destinat s pronaoveze lupta pentru independenta. Dar, printr-o
analiza dialectica, anumite particularitati roinanesti ale acestei organizatii, i chiar unele pozitii generalc, pot fi semnalate ca avind un rol
pozitiv. In once caz nu vom merge pe calea cautarii unei bune justitii
feudale" care sa poat fi declarata ca a fost din aceasta cauza un instrument eficace in lupta obsteasca pentru cucerirea si pastrarea independentei.

O insemnatil parte din dreptul statului feudal a rezultat din preluarea, (receptarea) de catre noul stat a majoritatii obiceiurilor de obste
taraneasca si de confederatii de obstii, aducindu-li-se adaptari variabile
cind veneau in contradictie cu interesele noii clase dominante. Totodata,
vechile obiceiuri se gseau acum integrate in ansamblul noilor principii
feudale, cu rolul decisiv al acestora in ceea ce priveste orientarea generala,

In ultima analiza, a vietii juridice.

Trecerea de la obiceiul de obste la dreptul statului feudal este

pentru noi destul de vizibila. Cercetarile monografice au pus in lumina

In mod convingator feudalizarea treptatal uneori numai partial, a multor
obiceiuri de baza. Stapinirea superioara a obstii isi trimite ecouri in
dominium eminens al domnului, acesta aparind ca o institutie noua,
iar stpinirea obstii continuind s functioneze intr-un context modificat
in sens feudal. Hotarnicirea prin megiesi devine hotarnicire prin boieri,
cu domnul ca mare hotarnic al tarii. Cojuratoria adeveritoare i juratoria
tocmelnica prin megiasi este inlocuita, prin juratori boieri, luati si dati
pe ravase doinnesti. InI ririle, asezarile fetelor in loe de baieti, pentru a modifica regimul succesoral, ca i vinzarile sau schimburile care cistiga in
importanta, incep s aiba nevoie neaparatii, sau pentru o mai buna," garantie, de intarirea domneasca a dreptului feudal. Si exemplele se pot inmulti.

Aceasta feudalizare structurala sau de functionare a fost mai larga decit

introducerea unor noi creatii domneW sau boieresti. Dar tot ce nu era
esential a ramas In cadrul lent ei dezvoltari obisnuielnice. Vechiul obicei,
legea batrina, 75, rinduiala si mersul hotarelor din veac au ramas ca valori
de baza si ale societatii In noua organizare politica, bineinteles cu sensibile
75Cu ecouri in poezia populara: C-asa-Ilegea din barini // din batrini din oameni buni"
(G. Dem. Teodorescu, Poezii populare, la I. Peretz, Curs, II, 1, p. 9). In balada lui Gealip
Costea, culeasil de acelasi folciorist, se spune: C-asa este voia mea / c-asa-i din barini
legea // i legea l datina" (I. Peretz, op. cit., p. 10). Cu cit aceste ecouri populare au fost formulate mai aproape de noi, cu atit sint mal semnificative, filndcA premisele se gilsesc in doc.
secolelor XIVXV, in limba latind sau siavon i apoi romaneasca.

238

www.dacoromanica.ro

schimbari de benefician. Stenii (megia*ii) continuau s judece i cu

juratori din afara boierilor. Iar larga oralitate a vietii juridice facea ca
narturia megia*ilor *i a ora*enilor sa fie nelipsit din toate procesele.
Veehi obiceiuri ea infratirea, judecatile la hotare, judecatilepastore*ti,
juramintul eu brazda in cap la hotrniciri, continua a fi practicate. Toate
acestea erau aspecte institutionale care se rasfringeau in mod pozitiv
asupra mentalitatdi populare, creind conditii favorabile eforturilor *i sacri-

ficiilor cerute de domnie in momentul de mare incordare ob*tease.

Un efect de asemenea pozitiv Il aveau unele aspecte ale ideologiei

juridice, indeosebi sub variantele propagate efectiv sau numai declarativ

de biserica, singura sau in deplin acord cu domnia Iota cum prezinta

Gavriil Protul de la m.untele Athos reformele introduse in Tara Ronal-

neasca la inceputul secolu.lui al XVI-lea de fostul patriarh Nifon, chemat

de Radu cel Mare sa reorganizeze biserica *i unele iustitutii : Tara sfintul afl turma neplecata *i neascultatoare *i biserica izvratita i cu obiceaiure rele *i nesocotite i chiema pre toti egunaenii de la toate manastirile targi Ungrovlahii i tot clirosul bisericii *i Men sbor mare de
impreuna cu domnul i cu toti boerii, cu preotii cu mirenii *i slobozi

izvoarele de invatatura limpede *i necurmat... Gria-le de pravila *i

de lege, de tocnairea bisericii *i de dumnezeestile slujbe, de domnie *i
de boerie, de mingstiri *i de biserici *i de alte rinduri (rindujeli) de ce

trebuia. $i tocmi toate obiceiurile pre pravill *i pre mezamintul sfintilor

apostoli. Decii hirotonisi *i 2 episcopi *i le deade i eparhie hotrita, care
cit va birui..." 76. Aici apare ciar censura obiceiurilor rele
spet se
pare 6, era vorba chiar de rude ale domnului care nu respectau dreptul
biserieesc al casatoriei), discutarea unor probleme privind donania *i pe
boieri, dar m.ai ales accentuarea rolului jucat de pravil, dreptu.1 scris
bizantin receptat cu adaptari chiar dinainte de intem.eierea statelor feudale, dar mai ales dupa aceea *i dupg infiintarea mitropoliilor *i aducerea
In tara a unor nomocanoane traduse in limb slavong, cu totul exceptional in originalul grecesc (un caz in Moldova, pentru Sintagma lui Vlastars).

Rolul de suprem i adevarat judecator atribuit lui Dumnezeu, doctrina

clespre raportul dintre acesta *i domnul miluit" de Dunanezeu cu domnia
cleci faspunzator de faptele sale potrivit credintei in judecata din urma,
doctrina virtutilor cerute domnului (prin asemnare cu basileus-ul) pentru
a-*i indeplini misiunea, principiul ju.decgtii nefiitarnice, fr voe vegheatei

(adicg fara pgrtinire) " dupa obrazul (fga) de stare socialg a impricinatilor, pe care 1-am ggsit proclamat de invetteiturile lui Neagoe Basarab

pcntru rgsplata osta*ilor (*i pentru judecata domneasca *i a tuturor

judecgtorilor), datoria domnului de a ocroti pe saraci (siromabi, penates),
76 Tit Simedrea, Viaja si traiul sfintului Nifon patriarhul Constantinopolului. Introducere
si text, Bucuresti, 1937, p. 8-9, text preluat de Letopisetul cantacuzinesc, Istoria Tdrii Roma.nesti 1290 1690, ed. critica de C. Grecescu si Dan Simonescu, Bucuresti, 1960, P. 5-6.
77 Judecata neffarnicd va deveni i judecat fr vote vegheatil, expresie care la Miron
Costin, Opere, ed. P. P. Panaitescu, Bucuresti, 1958, are o utilizare neasteptat (sub Matei
Basarab s Vasile Lupu): Tarile aceste ... nu erau asa supuse, ce intr-alta vole vegheat ..."
Formula judiciara reda in mod original un topos judiciar slavon, de origine bizantin i mai
indepartat, biblical; G. Mihaila pregteste, la rugmintea noastra, un mic studiu asupra acestei
clauze judiciare, de care s-a ocupat i C. Turcu. Sursa indeprtata a clauzei privitoare la fardrie,
judecat neflarnicei etc., rezult din cuvintarea lui Nif on catre Radu cel Mare, la Gavriil Protul,
unde sfaturile cuprinzind aceste notiuni sint date ca reprezentind gindirea juridica din Biblie,
Moise fiind indicat nominal. In Intmlfedurile lui Neagoe Basarab, p. 257, judecat
msurat
In fatarnicie" inseamna': dup fata, dupa obrazul, adie dup starea social a impricinatilor.

239

www.dacoromanica.ro

care revine ca un leit-motiv in scrierile bisericesti si in inviitaturi 78, toate

acestea si altele de acelasi fel inentineau organizarea judeetoreasel din

secolele XIVXV printre institutiile care puteau exereita un relativ

efect pozitiv in sensul mai sus precizat. Numai ele explie de ce judeeata
dom.nease, supremA i generar, continua la sfirsitul seeolului al XVI-lea
s apar *minor veniti la domuie, ea un act svirsit de insusi Dumnezeu.
Ne-o spune Franceso Sivori, secretarul italian al lui Petru Cercel, confirmat si de a4i cltori, in texte adesea reproduse. Aceeasi reactie i trimite ecoul si in poezia popular (a erei dat de nastere nu va putea fi
niciodat precizat) : S'a n-aseulte nu-i venea, / s nu mearg nu putea,//
c porunca e domneasc, /urgie dum.nezeease" 78
0 important:A contributie a domniei si a tuturor fortelor sociale care

au ajutat-o a fost mentinerea puterii sale judeditoresti ea un atribut

propriu autonom, niciodat instrin.at, al domnilor romni in ambele
tri. In unele rare eazuri, pentru mosii situate in Transilvania, unii domni

din secolul al XIV-lea (VladislavVlaicu, 16 iulie 1372) au trebuit

dea intriri cu referire la confirmarea ulterioar a regelui Ungariei. Niciodat ins, nici in statul de-sine-sapinitor (cum era firesc), nici in cadrul

aliantelor sau inehinrilor" de ierarhie feudal a formelor de guvernmint (vezi mai sus, p. 211), nici sub dominatia otoman, justitia dom.nease n-a fost exereitat si n-a fost imprtit solemn in numele altcuiva
decit al doinnului romn din mila lui Dumnezeu", nu din gratia vreunui
suzeran. Nu se gsese acte judiciare pronuntate in numele une puteri
striline 80.

Pentru a intelege importanta, nu totdeauua bine subliniat, a

acestor structuri independentiste, este bine s amiu.tim c in tratatele
semnate in 1595 de cele dou tri romne cu Sigismund Bthory, principele

Transilvaniei urmrea o real vasalizare, neizbutit, a celor

de aceea, justitia apArea ea Impartit in nurnele lui, ca suzeran, domnul
urmind s devin, in regim nobiliar tipic, un simplu guvernator subaltern81.
Aceast trstur este, de sigur, cea mai gritoare oglindire a spiri-

tului de independent si a luptei pentru asigurarea ei, in organizarea

judectoreasc.
preinimea libercl. Existenfa neintreruptei a unei numero ase teirnimi
libere, in satele rzsesti (Moldova) sau mosnenesti (Tara Romanease)
sau in sate mixte (trani liberi ,sitrani aserviti unui boier sau unei mnds-

tiri, ori domnului) este o earacteristic important a feudalismului ro79 Ed. cit., p. 256: cd mai bun iti iaste sdracul ca cinste decit boiarul cu card"; p. 285:
ca sd impArtim sdracilor dreptatca WA' fdtdrnicie"; p. 291: Cade-0 domnului sd miluiascd
pre sdraci, iar nici pre slugile tale sd nu 14".
79 G. Dem. Teodorescu, op. cit., p. 63, la I. Peretz, op. cit., p. 11.
99 Chiar sub dominatia otomand, cind intr-un litigiu international cu latur politic:i
interesind Poarla, Gh. Duca in porunca sa din 17 octotnbrie 1680 declard cd marele om de
afaceri polon, Alex. Balaban, sprijinit de regele siiu, nous a apport de l'invincible empereur
de Turquie un firman par lequel 11 m'est ordonn de juger les parties et de faire payer ce qul
est rellement dil". Dar domnul judecd dupd dreptul tdril in materie de drept international
privat, i d hotriri in numele su, impartind justitia sa, nu in numele sultanului, care in
demersul ski politic nu indicd vreo hotdrire, ci numai sd se ajungd la plata datorici existente.
Este un aspect institutional (llurmuzaki, Supl. 11/3, p. 209-210) si toate actele acestui

mare proces, despre care vezi N. Bejenaru in Arhiva", 34, 1927, p. 45-54; cf. N. Stoi-

, Bucuresti, 1971, p. 454.

V. Valentin Al. Georgescu i Petre Strihan, Judecala domneascd (1611-1831). Partea I,
Organizarea judealloreascd, vol. I ( 1711 1741), Bucuresti, 1979, cap. I.
cescu, Dicjionar al mctrilor dregdiort

240

www.dacoromanica.ro

manesc, cu un rol multiplu, din care aici nu intereseaza cleat cel deja
subliniat in legatura cu structura mani osti a tarii.

Se cun.oaste existenta unei taranirui libere in Imperiul bizantin, Cu

ceea ce priveste masa ei, precum i coincidenta dezvoltarii ei maxime cu perioada unei izbutite organizri militare a imperiului. Tot in Bizant intilnim procesul de acaparare a paminturilor tranimii
puternice oscilan i

libere de catre marii posedanti (auvccrof., cei puternici), cu o politica de

aprare a micii proprietati taranesti la imparatii din dinastia macedo-

neana (secolul al X-lea). Ambele procese au fost in ultirnele decenii bine

studiate de G. Ostrogorsky, N. Svoronos si de bizantin.ologia sovietica,
dupa studiile lui Fr. Dlger i ale -unor bizantinologi rusi.
Pina la cucerirea otomana, taranimea libera se regaseste In toate
regiunile din Balcani. Ea corespunde oarecum proprietatilor alodiale din
Occident, aceasta husa cu un rol mai redus i mereu incercuita prin aplicarea principiului nulle terre sans seigneur, care la noi n-a existat.
Nu vom aborda aici problemele mult discutate ale originii, dezvoltarii i conditiei juridice ale acestei paturi sociale si ale proprietatii ei 82.

In istoriografia noastra actuala existenta acestei taranimi nu mai face

obiect de discutie. Unele dificultati persista insa in ceea ce pri-veste ra-

portul diu.tre cnezii-cranici-voievozi din ius Valachicum, cnezii-judeci din

documentele muntenesti si moldovene ale secolului XIVXV, i cneziijudeci de mai tirziu, cind stim sigur ca erau tarani liberi care se puteau
vinde ca vecini-rumani, eu ocina cu tot, sau numai cu capul, sau puteau
reveni la statutul lor anterior prin cnezire sau judecire. Pentru noi insa,
aici, problema nu este esentiala.
Mult mai importanta ar fi statistica demografica i difuziunea
teritoriala a satelor libere sau a partilor libere de sat. Primele cifre, impre-

sionante, privesc abia al doilea deceniu din secolul al XVIII-lea si se

margin.esc la Oltenia, -unde apar In masa, in jumatatea nordica a provin.ciei 83. Cele pentru Moldova dateaza din 1849, fiind publicate ulterior in.

Not*le statistiee ale lui N. Sutu. Date relative sau fragmentare se mai
gasesc si in perioada intermediara, iar pentru Moldova se poate utiliza
cu folos binecunoscuta statistica a lui Petra Schiopul, studiata atent de
C. Turca 84.
Ceea ce stim Cu siguranta este densitatea satelor libere la munte
In regiunea colinelor, fata de ses i cimpie, precum si existenta unor
nuclee, fiecare cu istoria lui, dar si cu trasaturi comune, ca in Vrancea,
Tecuci-Birlad, Tigheci, Neamt, Cimpulungul Moldovei etc. Procesul de
acaparare boiereasca sau m'ana'stireasca este constant, cu faze acute,
dar, in conditiile date, rezistenta tarnimii libere ramine proverbiala.
Ea pare sa nu fi permis scaderea la mai mult de jumatate din ceca ce ar
fi fost fara cotropire si acaparare.
82 Literatura problemei este vastA o in general cunoscutil. Ne ref erim Indeosebi la recentele contributii ale lui P. P. Panaitescu, St. Pascu, St. Steffinescu, H. H. Stahl, C. Cihodaru, I. Donat i la lucrArile de sintezA: Istoria Romdniei, 11 (1962), C. C. Giurescu, Mutt C.
Giurescu (1973), N. Grigoras etc.
83 H. H. Stahl, Contribuiii la studiul satelor devillmam I, 1959, p. 33-36 (conscriptia
functionarului austriac Virmonte), p. 37 (catagrafia TArii RomAnesti la 1831, calculatii de I.
Donat, p. 38-48, statisticile ulterioare).
84 Constantin Turcu, Cele mat oecht statistici moldooenegi (Analiza catastihului
P. $chiopul) (Studil i cercetAri stiintifice", Ial, istorie, VII, 1956, fasc. 2, p. 57-88); cf.
Gh. Ungureanu, Catagrafia locuitorilor[dove( din anu/ 1831 (Revista de statisticr, XIII,
1963, nr. 1, p. 65-74).
16-e. 743

241

www.dacoromanica.ro

Vom incerca s privim aici taranimea libera numai ca factor institutional in statul de-sine-stapinitor. Calittile ei militare la nivelul
de obste si de feudalism si la inceputurile celui dezvoltat , au fost
totdeauna recunoscute si bine studiate de istoricii lor. Cum am arata,t,

ea a fost pivotul oastei mari. Satele libere de la marginea tarii au devenit

In statul feudal, pe unja unei mai vechi traditii sud-est europene, un fel
de sate cu sarcini militare de aparare a trecatorilor prin munti si a granitelor in general, de uncle institutii timpurii ca viglul, inlocuit Inca din
secolu.1 al XV-lea prin posada, serviciul de paz a (strajl) i darea respectiva 86 Lucrul si prestatiile la intretinerea cettilor, cu un mare rol militar mai ales in Moldova, pin la mijlocul secolului al XVI-lea, accentueaza
caracterul stratiotio al satelor libere 86 Din rindurile tara'nimii libere,
direct sau prin legtura prealabila cu tirgul sau orasul, se recrutau unele
elemente ale breslelor militare care vor purta numele de rosii (Tara Roma,neasca) i calarasi. Origine taraneasea aveau in secolul al XV-lea voinicii
vitejii, indeosebi aceia ai lui Stefan cel Mare 87. Nu putem urmari aici
rolul social si crizele succesive prin care a trecut t5,ranimea, liber ping
In secolul al XIX-lea, cind intra in procesul de modernizare si de formare
a burgheziei.
Din datele documentare tirzii se poate ajunge la un portret moral
si social al acestei t"ranimi, valabil in linii maxi i pentru perioada stu-

diata in lucrarea de fa. Daca statul tranesc", aa cum 11 vedea

N. Iorga in prima lui viziune despre Intemeierea statelor feudale romane5ti, n-a existat, din analizele marelu.i istoric si ale celor care s-au ocupat
apoi de taranimea libera, elaboarea acestui portret este posibil i ar fi

necear. Oricum, nu este exagerat s5 spunem c pentru lupta de inde-

pendenta din secolele XIVXVI, aceasta tarnime a fost un factor important, ca si in general pentru pstrarea, eu unele involutii de aprare
de indatinare mai putin dinamica i mobila, a identitatii etnice i etnoculturale a poporului nostru.
Efieacitatea ei pe hula independentei s-a dovedit pina' la mijlocul
secolului al XVI-lea, and, pe de o parte, puterea otomana, instalata la
Buda si ajunsa sub zidurile Vienei, arunca, la grande peur du monde"

asupra intregii Europe, cind noi arme de lupta, legate, de alt sistem

economic decit cel compatibil cu pozitia tarilor romnesti, fac din marile
osti ale romanilor, mai numeroase decit acelea ale feudalismului apusean 88

un instrument depsit de dezvoltarea istorica. Totodata, fiscalitatea

excesiva si acapararea boiereasca a pminturilor libere taranesti 89, fra

fac s dispara aceast inepuizabila patura social, i-a redus eficacitatea i i-a denaturat inserarea dinamica in evolutia istorica. Ceca ce face
s regg'sim in portretul ei moral, potentat ping, la proportii de complex
85 Semnalat succesiv de Y. Costilchel, A. Cazacu, N. Stoicescu, V. Al. Georgescu; V.
acesta din urmd, Bizanful si instituffile romdnesti
Bucurestl, 1980, p. 69, n. 128.
86 Cf. E. Stnescu, Les stratiotes", diffusion et survivance d'une institution byzantine
dans le Sud-Est de l'Europe (Actes du ler Congrs d'tudes balkanigues et sud-est europennes

1966), Sofia, 1969, p. 227-234.

87 N. A. Constantinescu, Chestiunea celei mal vecht organizafii ordsenesti la romdni, vitejil

$i arImanii (RI, 31, 1945, p. 87); cf. I. Mutafiev, Vojniski zenit . (Spisanie na blg. Akad.
naukite", Sofia, 1923, p. 1-114) si recenzia lui Fr. Dlger, in B.Z., 1926; v. recent, N. Stolcescu, Curteni si slujitori, Bucuresti, 1968, p. 19-24.
89 Cf. Manole Neagoe, Sludiu introductiv la N. forge, Istoria armatei romdnesti, p. 12-13.
89 Vasta literatur nu se ref era indeosebi asupra perioadel care intereseaz5 alci. Pentru
protimisis" ca mijloc de acaparare, vezi a noastra Prolimisisul In istoria dreptului romdnesc,
Bueuresti, 1965, passim.

242

www.dacoromanica.ro

sociologic, dirzenia in lupta de supravietuire, legarea de trecut (indatinarea), procesivitatea legendara, ca forma legal a luptei de clasa,
legatura pasional en pamintul, eu ocina, delnita, dedina i mosia, ca
trecerea lenta dintr-o forma' de devalmasie arhaica in altele oarecum
modernizate, dar tot variatii ale devlmasiei de mos, de bh"trin 90, ping,
la ciocnirea dezorientatoare cu proprietatea privata individualista de tip
burghez, din secolul al XIX-lea.
Formele atenuate de aser vire a lareinimii dependent. panimea.
dependenta, ea si stapinii feudali, monopolist i privilegiati, sint cele
doul paturi sociale fundamentale antagoniste ale orinduirii feudale.
Legatura lor este dubla : a) o dependen ta (de intensitate variabila) personala i b) constringerea extraeconomica. Dependenta personal a se
poate limita la persoana taranului, sau sa se repercuteze i asupra
deci sa se imbine cu ceea ce se poate numi o ,,dependen ta reala",
simpla modalitate de aplicare a celei personale 91, CO'ci o pur dependenta

reed, fara elemente de dependen ta personal, nu mai este o structura

feudal, 92 FA'r' dependenta personal,, dupa cum a aratat I. V. Lenin
intr-un text binecunoscut, feudalul nu ar putea obliga s munceasea

pentru el un om inzestrat eu parnint si care Ii duce gospodaria proprie" 93.

Daca logica acestei constatari este evidenta si usor de inteles, astfel
se pune problema pentru societatea feudal a in care, ca in cea romaneasca,
tranimea dependenta nu era lasata in afara oastei mari, i deci participa
direct la lupta pentru cucerirea i apararea independentei, fra a fi straing, nici de structura cetelor ostasesti ale boierilor i mnstirilor.
Desigur ca, in ambele cazuri, taranimea dependenta isi aducea contributia niai ales prin mune de razboi, de cele mai variate feluri, pentru

executarea creia constringerea extraeconomica nu era inaplicabilk

luind acum indeosebi forma de disciplina militara, ca obicei ostasesc.
Aportul ideologic al bisericii sau unele aspecte ale institutiei dom.niei, ale organizarii judecatoresti etc. usurau clasei dominante o conditionare mentala si de comportament, si a paturilor neprivilegiate,
sensul participarii lor la unele actiuni despre care micul Tratat de aria'
militara' al lui Neagoe Basarab stia s invedereze c ele puneau in cauza
nu numai capul" i interesele domnului (si ale boierilor), dar si viata
avutul tuturor. Institutia pleanului (a prazii de razboi) ar trebui, de
asemenea, analizata, cu regimul ei juridic, parte importanta a dreptului
ostasesc, dei in trile romane masele populare eran mai mult sensibilizate pentru o solidaritate autonoma, si cu atit mai mult in jurul domniei,
prin caracterul excesiv de prOdalnic ab oricarei navaliri, mai ales din
99 Elaborarea celor trei tipuri de devalmsie a fost propusa de H. H. Stahl, op. cit.,
p. 1-3, cu o eronologie de ordin tipologic.
91 A se vedea o sinteza a pozitiei noastre in Structures sociales et instilutionnelles des

Principauts Roumaines (Fin XVIlle dbut XIXe sicle) (Annales historiques de la

Revolution franaise", Paris, 28, 1978, nr. 225, p. 371, n. 16): La notion de dpendanee
relle, exclusive d'un lien personnel, est une mtaphore; juricliquement et socialement, elle
s'analyse comme un mode d'excution ou une limitation d'une dpendance personnelle (servage
ou autre forma attenue), laquelle, par contre, peut subsister isolment: le cas de l'esclavage

du tzigane".

92 Cf. Dinu C. Giurescu, Tara Romdneascd, p. 249: Dependenta inseamni o legtur4

personala fata de un stApin, nu fata de pamint", cu referire In not la G. Giurescu si P. P. Panaitescu.
93 Opere, Bucuresti, 3, 1951, p. 171.

243

www.dacoromanica.ro

partea tatarilor sau a trupelor otomane, pe linia unei vechi experiente

multiseculare din perioada migratiilor ; numeroasele exemple sint prea
bine cunoscute pentru a mai fi indicate aici ilustrativ. Bine venit ar fi
o repertoriere si clasificare structural-tipologica a lor, in ansamblul fenomenului. La Gr. ITreche, prada este o institutie militar reglementata.
Dupg, batalia de la Podul Inalt, prdarea Tarii Romanesti a fost limitat
la trei zile 94.
La nivelul taranimii romane nu s-a aplicat efectiv si bine organizat
nici ideea de cruciada, nici tehnica razboiului dint (gihad ) de tip coranic.

Contra unor adversari din nord sau din vest, biserica ortodoxa dispunea
de ideea religioasa mobilizatoare a rzboiului contra schismaticilor, purfind denumirea peiorativa de latini, care suferise aceeasi &Mere semantica
intilnit'a'
termeni ca hellnoi sau pagani. Mobilizarea major l cu mult
mai eficace era aceea a rzboiului impotriva peiginilor, in functie de care
Tratatul de arta militard al lui Neagoe Basarab distinge chiar structural
(long, tipuri de razboi. Sursele care coroboreaz aceast pozitie sint numeroase. Rzboiul contra pagini/or" corespundea unei forme romAnesti
de razboi dint si national, in acelasi timp. T'ranimea aservita, care resimtea cea mai direct si mai aspru efectele unor navaliri pagine", nu putea
s raining, indiferentla purtarea unui razboi impotriva unor astfel de
prime jdii.

Dar la toate aceste linii de forta se adauga pina in a doua jumatate

a secolului al XVI-lea, si una de ordin social, pe care o vom numi forma

atenuat de aservire a tarnimii dependente". Analiza ei nu implica

imposibila trecere in revist a problemelor legate de originea, data de
aparitie i statutul juridic ale acestei taranimi. In secolul al XVI-lea,

dependenta avea indrtul ei mai multe secole. Nimeni nu poate preciza

astazi i dovedi and si In ce conditii concrete a existat o perioada anterioara secolului al XIV-lea, in care tranimea era absolut i egal
Se stie, dealtfel, c, intr-un anumit mod nici boierul nu se bucura de o
libertate absolut, cunoscind si el o dependenta (vasalica) si o inchinare

In documentele noastre, taranii dependenti la inceput nu se vind,

nu se dau in proprietatea cuiva, ci se inching viitorului stpin, laic sau
eclesiastic, asa cum tara se Inclina domnului, sau bunurile ctitoricesti
se inchinau unei pia causa prin intermediul bisericii. Ca urmare a inchistpinul va inc pmintul si implicit persoana celui ce s-a inchinat
1/cu sufletul su"; aceasta tinere devine transmisibila. Cind ea poarta
asupra pmintului, se transmit si cei inchinati cu persoana lor. .Aici legatura real 'd joaca in favoarea taranului dependent, care nu ramine muritor
de foame, munca lui fiind, dealtfel, elementul cel mai pretios al unei exploata'ri agricole feudale. Dar taranul avea inca un drept de stramutare,
clupa indeplinirea tuturor obligatiilor rezultind din inchinare i prin darea
In miinile stapinului a unei gleti" de stramutare. Aici, legatura ,,real"
nu este atit de tare, ca in rumdnia sau vecinia propriu-zise, inch s permit
stapinului s refuze stramutarea i s exercite o stapinire atit de intensa
incit tranul s'a' fie legat de glie. Prin strmutare, taranul Ii pierde ocina
si depend nta real" apare ca inexistenta, afara de cazul in care geileata
este interpretat ca o rascumprare, a acestei dependente. Dar ea este
94 Gr. U .eche, p. cit., p. 101.

244

www.dacoromanica.ro

firesc sa fie in primul rind o rgseumpgrare a dependentei personale a

card existen ta nu poate fi de nimeni pus a in discutie.
Cu aceast structurg, dependenta din secolele XIVXV era ea
de alta natura' decit mai tirziu ? Istoriografia marxista o definete ea o
proprietate incompleta asupra persoanei txanului. Or, nici grava legare
de glie nu este o proprietate completei (ca stapinirea asupra sclavului
antic, declarat o simpl res, instrumentum vocale). Notiunea de propriefate nu ne permite deci s, definim cele doug grade de dependent, decit
daca adaugam, dupa epoca', o precizare cantitativa (de intensitate) la
notiunea de (proprietate) incomplet.
In istoriografia generala s-a cutat de mult solutia unor astfel de
probleme intr-o notiune specific feudal, care s marcheze diferenta la
care ne referim, prin insi natura stapinirii feudalului asupra tranului
dependent. Legarea de glie din secolul al XVLI-lea s-ar defini ca un drept

de proprietate, lar dependenta atenuatg din seeolele XIIIXV, ca o

magistratura sau judicatura, ca o stapinire Inca nereificata complet.
Judecia cnezului in teoria lui Radu Rosetti era o astfel de judieatura
transformabila eventual in drept de proprietate.
Cel care a reprezentat mai ciar in istoriografia noastr recenta o
astfel de pozitie a fost P. P. Panaitescu 95. Pentru el, stapinirea boierilor

asupra pamintului In aceast perioada era o judicatura asupra obtii

steti supuse care-1 muncea, un patronaj, nu o proprietate... avea folosinta moiei, boierul avea o stapinire superioarg, care d'Idea drept la
dijma ; el cirmuia satul ca un suveran. Raportul dintre tarani i senior...
se poate numi dependenta personala, taranul era omul stapinului, cum
boierul era omul domnului". Tgranul dependent datora supunere i
ascultare stapinului sau, nu era indatorat a produce venit pentru acesta.
Boierul avea venitul satului. Taranul nu facea clac pe rezerva inexistenta
a boierului, ci datora servicii feudale de curte : pazg, transporturi, taia-

tul lemnelor din padure, repararea i intretinerea curtii i a morilor.

-Venitul boierului lua forma de dijmg (zeciuiala), serviell (nu claca agricola) i venituri meteuggreti : moara, ping, torcgtorie de ling, dirste.

Tgranul avea drept de strmutare in conditiile argtate.

Este suficient atit pentru a putea conchide cA,', pina la jumAtatea
secolului al XVI-lea, dependenta feudala era atenuat Lila de cea din
perioada urnagtoare i ca aceast, structura a exercitat neindoilenic o
influent, pozitiva asupra, inserrii taranimii dependente In lupta pentru
independent. Aceast, constatare este valabil pentru toate categoriile
de Omni dependenti de care se ocup, istoricii problemei i in ale caror
detalii nu este cazul sa intrm. P. P. Panaitescu distinge pe taranul
dependent in mod ereditar, de oamenii cu invoialg, cu un statut mai uor,
formind o eategorie mai redus, numericete in secolul al XV-lea. Depen-

denta lor temporarg nu trecea la motenitori, nu comporta munci de

curte i munci feudale, fiind un fel de arendai ai loturilor lor. In Moldova

situatia ar fi fost mai neelara, lipsind in secolul al XV-lea i o terminologie tehnia, pentru a desemna pe taranul dependent. Diferent crea socala

a taranimii ar fi fo t in.ai putin accentuata. In studiile lor remarcabile

95 Dreptul de streirnulare al fdranilor In facile romane (Mai la mijlocul sec. XVII) (SMIM,

1, 1956, p. 63-122) (cf. p. 70-79).

245

www.dacoromanica.ro

despre renta feudal a in Tara Romnease si Moldova 96,

ternescu,
D. Mioc i H. Chirca, observind lipsa unei terminologii specifice pentru
secolele XIV-XV, disting pe poslusnici de colibasi, sloboziani, laturasi
si pe cnezii fr mina, acestia din urm fiind in realitate liberi, dar supusi
unei continue presiuni de trecere in rindul dependentilor. Cit priveste
categoria mai larga a seiracilor (siromahilor ), numiti In Moldova uboghi,
un studiu recent Il definea ca masa principal, a populatiei satesti
sau orasenesti care ,i avea averea ei proprie de care dispunea dupl
plae" 97. Pozitia lor juridica fao, de averea lor proprie depindea de faptul
daca erau dependenti sau liberi deplin, deoarece se stie ca, in opozitie eu
robul (i eu atit mai mult eu selavii antici), taranii dependenti intrau in
categoria liberilor, dependenta nefiind in feudalism substantial antitetica
libertatii.
Pentru a invedera atenuarea aservirii tranilor in secolul al XV-lea
pozitia domniei fata de ei, tocmai in cazul unei aliante neeesare eu ei,
semnal'Am cunoscutul document de la Mircea cel Batrin din <1407>
In care, adresindu-se satelor supuse manastirii Tismana, le da porunel :
,fiar dac cineva, v minte cumva, s nu vg, incredeti nicidecum. ...toate
sA, fie ale m'Anastirii..., iar altii dintre boierii domniei mele s'A nu cuteze
incerce. Cine ar umbla printre voi, dintre boierii domniei mele, ea sa
v ja sau sa va traga la alte munci, pe oricine
loviti in cap" 99. Este
firesc ca un astfel de domn s, fi putut conta pe un sprijin efectiv si din
partea tarnimii dependente in eforturile lui de a apara dependenta in-

tregii tri.

Rolal bisericii in lupta pentra independenta. Prin structura ei ecui prin universalismul doetrinei ei de baza, biserica cresting' apare,
la prima vedere, sau ea un factor exterior sau ea unul neadaptat confruntarilor care due la o lupta pentru independenta. In realitatea istorie
ins, amestecul ei este de neinlaturat i interventia ei a fleut adesea ca
balanta s'A se plece de partea cea bung.
In Tara Romneasea, domnia s-a dovedit de la inceput destul de
puternica pentru ea organizarea mitropolitana a bisericii, chiar cu mitropoliti greci, s5, aduca statului sporul de prestigiu luntrie si international
de care avea nevoie, i aceasta pe linia bizantina a unei biserici bine integrata in politica generala de stat. Aceast linie de dezvoltare a devenit
menic

rornMeasea i n-a putut fi tulburata eu nimie prin apropiata cadere a

Constantinopolului sub turei sau prin problemele generale create in noul

imperiu, intregii biserici crestine.

Fiind vovba de o ortodoxie rasariteana, ea nu putea sa nu fie dominata de doul pozitii fundamentale : una, in raport cu crestinismul eatolic,
inseparabil in Transilvania de alianta cotropitoare i exploatatoare a
coroanei regale u.nga,re si a bisericii sale catolice, iar alta, in raporturile
cu noul Imperiu otoman, din eauza distorsiunii religioase pe care o intro9G D. \Bible, H. Chricl

1$t. StefAneseu, L'volution de la rente fodale en Valachie et

en Moldavie du XIVe au XVI siele (NEH p. 221-252): $t. $tefAnescu, Considerafiuni

asupra terminologiei vlah" i rumtin" pe baza documentelor interne ale Tdrit Rometne,sli
din veacurile XIVXVI (SMIM, 4, 1960, p. 63-75); idem, Despre terminologia laranimii,
dependente din Tara Romdneascrl in sec. XIVXVI (Studir, 15, 1962, p. 1 155-1 170);
idem, Evolufia proprielNii feudale In Tara Romitneascd pia in sec. XVII (Studii", 11, 1958,
nr. 1, p. 53-65); idem, L'uolution de I' asservissement des paysans de Valachie jusqu'aux reformes de Constantin Mavrocordat (RRH, 8, 1949, p. 413-425).
t.5tefanescu, Des pre terminologia giranimii, p. 1, 161.
97

GG DRH, B, I, p. 71-72.

246

www.dacoromanica.ro

ducea deosebirea atit de virulentg de credintg intre cuceritori i popoarele

sau vasalizate.
Este inutil i chiar neinggduit ca istoricul modern sg incerce a recom-

pune ipotetic un curs imaginar al istoriei in functie de un dacg" din

.afara realittii istorice date. Cum s-ar fi petrecut cucerirea Transilvaniei

daeg romnii n-ar fi fost separati de cuceritori prin ortodoxie ? Sau cum
s-ar fi desfkurat politica papal in sud-estul Europei dae, cele trei tgri

romane ar fi introit ca un factor activ i concurent in jocul politic al

regiunii ?

Trginicia organizatoricg a ortodoxiei i statornicia popularg in

legtura ei cu biserica motenitg i indtinat au constituit factori de
detinire ai unei identitgti care a stat la baza eforturilor de aprare i
eucerire a independentei in secolele XIVXVI i de pgstrare a individualitAtii nationale in tot decursul dominatiei otomane, care n-a lsat
la nordul Dungrii impactul cunoscut in alte regiuni de la sudul ei.
Cum s-a manifestat acest rol? Nu prin specificul unor structuri
institutionale. Pe aceast linie, numai pozitia modestului cler de tug,
puF4 in lurning de N. Iorga,, poate fi subliniatg. Ea a asigurat o legaturg

mentalg i afectivg, deosebit de puternicg' in umilinta ei, intre institutiile

bi,ericii F,4 i sensibilitatea maselor populare. Reactia aeestor mase, care
a fAcut din credinta bisericii o lege i chiar legea prin excelentg, a dus firesc
la, identitatea imperatitvelor religioase i politice ale independentei i ale
luptei pentru cucerirea ei.

Fatg de mecanismul sentimentului religios in contiintele

credincioilor fsi mai ales in perioade dominate de acest sentiment, valo-

actele, obiectivele de divers, natur au avut totdeauna de citigat prin integrarea lor intr-un context religios. Si din punct de vedere
politic i din punct de vedere programatic, cauza independentei nationale s-a colorat firesc cu puternice accente de consacrare religioasg. Pe
aceastg linie, s-a ajuns la o solidaritate ideologic' a actiunii politice i a

credintei religioase, aspectul strict institutional folosit in aeest scop fiind

eu totul secundar i nesemnificativ.
Alianta feudali, dintre domnie i biseric' s-a tradus, dupg cum se
5tie, prin avantaje materiale considerabile acordate bisericii sub fornag de
drnii domneti de sate i mo,ii, precum i prin freevente i ample imunitAti. La finele secolului al XIV-lea i in prima jumgtate a secolului al XV-lea

existat tendinta cu totul exeeptional ea unele sate ale unor

loarte apropiate de domnie (Vodita in Tara Romneaseg) sg fie scutite

i de serviciul la oastea cea mare pentru tranii satelor respective. Aceast

practic nu s-a impus, fgr s putem spune dacg, a fost decisivg vointa
domnease, sau solidaritatea nationalg a ierarhiei bisericeti, probabil
i una i alta.
Comportarea bisericii se oglindete i in implantarea obieeiului ea
luptele victorioase impotriva unui duman cotropitor s,' fie marcate in
contiinta colectivg prin zidirea unei biserici de multumire, obicei cruia
un domn ca Stefan cel Mare i-a dat cea mai insistentg i strlucitoare
Contributia, ca i avantajele bisericii, in stabilirea acestui obieei
au fost neindoilenice. Pe planul ideologic i al mobilizgrii morale a constiintelor in toate straturile societgtii romaneti, aceastg contributie a
foQt pozitivg, i fericit pentru imboggtirea patrimoniului cultural al trii.

In participarea ei la lupta pentru independentg fatg de noua mare

putere otomang, biserica s-a ggsit confruntatg i cu grava problemg a
247

www.dacoromanica.ro

rgzboiului de cruciadg. Or, cruciada era o structurg de rgzboi al cresnittii", depasitg de istorie i, dupg transformarea ei, la 1204, in cucerire
apuseang a lumii bizantine, compromisg in primul rind in ochii bisericii
ortodoxe. La finele secolului al XIV-lea ideea de cruciada antiotomang
nu dispgruse cu totul. Cind cneazul Lazar al shhilor, dupg biruinta de la
vrea sa continuie lupta, el se gindeste la o cruciadg" impotriva
79neeredincioilor", fgra a ggsi ecoul asteptat ; ungurii nu rgspund chemarii,

lar alte state balcanice nu fac eforturi apreciabile. Dupg cronicarul turc
Seadedin, ar fi participat si Tara Romaneasca si Moldova. Dupg Leunclavius, numai cea dintii. Lupta de la Kossovopolje (Cimpia Mierlelor),
la 15 iunie 1389, se terming' prin infringerea crestinilor i moartea lui
Lazar. Cruciada din 1396, poate ultima care se apropie incg de crucia,dele
clasice", si care se termina cu dezastrul de la Nicopole, a fost initiata
de Sigismund, regele Ungariei, cu sprijin indeosebi apusean, dei Bizantul
si Tara Romneascg nu lipseau din coalitie. Biserica nu intelegea sau nu
putea col:rebate astfel de coalitii.
Se poate spune ca In tot secolul al XV-lea icleea de cruciada cres-

ting famine vie in tgrile romne, ca strabatind politica externa a lui

Stefan cel Mare. Nici in 1426, biserica nu se opune unei cruciade" regionale. (Polonia, Unubaria9 Moldova) impotriva turcilor. La Braila, unde
trebuia sg se intilneascg cele trei armate, ceilalti doi cruciati asteptara
zadarnic Crap de doug luni pe unguri. in 1427, cei care nu sosesc sint
polonii i moldovenii, lar in 1428, ungurii i polonii, frg moldoveni, furl

nimiciti. Irealitatea europeang, a unei cruciade antiotomane fcea

dispara pentru biserica romn problema care s-ar fi putut pune in alte
conditii, determinind-o sg adopte o pozitie totdeauna favorabilg pentru
ideea de luptg impotriva turcilor, fr a-si face iluzii asupra solidaritgtii

crestine In fata celorlalte interese divergente pe plan economic si politic.

In micul Tratat de arta militard din Invldturile lai Neagoe Basarab, care
nu este strain de doctrina bisericii ragg'ritene, am vgzut absenta oricgrui
ecou al ideii de cruciadg'. Ea isi trimite insg' Inca ecoul in Letopiseful lui

Gr. Ureche atunci cind evocg epoca lui Stefan cel Mare.
In secolul al XV-lea insA, i pinA la 1715, continua s existe in
Europa un statut juridic de cruciadg, care este pus in miscare sau proiectat de diverse forte interesate i adesea de biserica catolicg, fgra de
care acest statut nu putea lua fiintg, macar sub forme minore, ca privilegiile i indulgentele de cruciadg. In realitate, biserica se al:aura sau
promdva anumite coalitii sau aliante politico-militare, cu interesele,
contradictiile i limitele lor foarte profane si realiste. In proiectul de
cruciadg' atribuit lui Andrei Bathory la finele secolului al XVI-lea in
Polonia, Rusia nu era exclusa dintr-o coalitie al cgrei statut juridic urma

sg se perfecteze la Roma. imprejurarile la care ne referim pun in discutie

persistenta structurii, spiritului si finalittii cruciadelor clasice", nelipsite nici ele de un complex substrat economico-politic 99.

99 Pentru aspectul juridic-institutional, v. M. Villey, La croisade, Essai sur la formation d'une thorie juridique, Paris, 1942; cf. T. Richard, Croisades in (Encycl. Universalise,

V, 1968, p. 146-153). Pentru proiectul lui Bthory, v. R. Ciocan, Etienne Bthory el l'idle
croisade (Balcania", VIII, 1945, p. 154-178), nuntiul papal Bolognetti fiind legat 0 de acest
discutat proiect. Literatura problemei fiind prea vastA, trimitem la N. Iorga, Brve histoire
des croisades et de leurs fondations en terre sainte, Paris, 1924; C. Erdmann, Entstehung
der Kreurzugsgedanken, Stuttgart, 1935; S. Rundman, A. H istory of the Crusades 1III,
Cambridge, 1951-1954; P. Thorp, Criticism of the Crusades, Amsterdam, 1940; P. Alphandary
0 A. Dupront, La Chritient et Virile de croisade, I II, Paris, 1948-1959. Pentru la
248

www.dacoromanica.ro

Aliante cu st atut de cruciada conduce Iancu de Hunedoara, cea

de la Varna (1444) fiind socotit, prin qecul ei, hotritoare pentru. caderea Constantinopolului in 1453. Spre asemanatoare cruciade" 1i indrepta apelurile Stefan cel Mare in lupta lui pentru independent. Spre
o coalitie de acest fel mergeau eforturile unui mare boier din Tara RomaneascA la 1583, pe lingA, nuntiul papal in Polonia, A. Bolognetti, care le
transmitea la Roma, cardinalului Galli. De data aceasta, pe ling ajutorul
Rusiei, se avea in vedere i sprijinul popoarelor supuse Portii otomane.
Era deja expresia unei noi conceptii politice, mai vdit in proiectul unui
roman balcanic, Pomerino Pofostrati care, adresindu-se conducatorilor
Venetiei, insista asupra faptului cA, speranta de a inivinge pe dumani
rezida nelle virth et favore delli popoli di quelli paesi et non in moltitudine di stranieri"010. Boierul roman se adresa ierarhiei catolice, pro-

babil, pentru a incerca s obtin statutul juridic de cruciada, pe care

bierica nu incetase sa-1 practice. Era un fel de preludiu, abia schitat al
epopeei eliberatoare a lui Mihai Viteazul. Acesta ins se va lega direct
de politica imperiala a curtii de la Viena i Praga, i de loc de aceea de
cruciada clasic, fie ea reactualizat.
In toate aceste demersuri i incercari, cu rezultatele tinte, biserica
romana, oamenii politici san masele populare n-au f'dent nici o dificultate,
dimpotriv, au fost favorabile colaborarii antiotomane cn once alt stab
din Europa, aceasta spre deosebire de Occident, unde, ping la reactia
umanist, nu s-a ezitat s se considere caderea Constantinopolului ca o
meritat pedeaps aplicat schismaticilor bizantini de insui Du.mnezeu
care, in neptrunsa lui judecat, alesese pe tUrci ca executori ai pedepsirii hotarita de el m. Para accent de razboi interconfesional, ideea se
regsete la Gr. Ureche : (Turcii) sintu de Dumnezeu lsati certare
creOinilor i groaz tuturor vecinilor de prinprejur" 102.
Biserica rsritean raspunsese i ea cu aceemi moneda, facind mai
ales dupa 1204 din latini un termen peiorativ. Dar criza ideii de cruciad
se oglindeOe i In prioritatea dat5, uneori prozelitismului catolic, in con-

textul unor reale san aparente eforturi de a organiza lupta impotriva

otomanilor. Ca urmare a planurilor de cruciad elaborate la aa-zisul
Congres de la Cracovia (1364), Ludovic de Anjou, regele Ungariei, inte/egea s-i mareascA, nresiunea religioasa i asu-nra lui Vladislav Vlaicu
grande peur du monde" (Tiirkenfurcht), v. bibliografia citat in studiul nostru La grande
peur du monde" dans l'Europe du XV le sicle (in curs de aparitie); cf. C. Gllner, Turcica.
Die europdischen Tiirkendrucke des XVI Jahrli., I, ( 1501-1550), BucurestiBerlin, 1961;

dde supra, n. 35.

Pentru proiectele lui Ivascu Golescu i Pofostrati, v. Florin Constantiniu, Un proiect
romdnesc de coalifie antiotomand In ultimul sfert al secolului XVI (Studii", XVI, 1963, p. 673
680) (citatul la p. 678, unde se semnaleazA un proiect occidental, asemAnAtor, al c5pitanului
de la Noue, in serviciul lui Henric al IV-lea. Autorul nu prezint coalitia proiectat ca o cruciadl
101 Commentariorum
libri XI (redactate intre 1500-1527) ale raguzanului Ludovic
Crijeva, zis Tuberon, la Agostino Pertusi, Premires etudes en Occident sur l'origine el la
puissance des Turcs (Association des Eludes du SudEst europen, Bulletin, Bucuresti, X,

1972, p. 49-94) (cf. p. 88 92): Destinaverat enim deus ut rei eventus exfirmavit, Graecorum
nomen delere, praeterea quod non modo tus Romartum spreverant Pontificis, sed eliam a recto

christianae religionis ritu iam f re d fecerant Pentru alte motive, opul a fost pus la Index
1" Letopiseful, ed. cit., p. 127.

249

www.dacoromanica.ro

asupra lui Strasimir de la Vidin ; basiletts-ul Dan al V-lea Paleologul,

venit la Buda pentru a obtine ajutor impotriva turcilor, se vede silit
accepte eonvertirea la catolicism, lar la intoarcere tarul bulgar de Tirnovo i Straimir 11 impiedies ajung6 la Constantinopol. Prin actiunea
intreprins, asupra Vidinului, prin crearea unui Banat al Bulgariei i prin
presiunile exercitate asupra lui Vladislav-Vlaicu, ade*gratul scop al
cruciadei era expansiunea coroanei apostolice spre Bizant. Din acest
efort de cruciad, nu rmin, cu dureroase efecte durabile, decit cele dou
diplome ale lui Ludovic din 28 iunie si 20 iulie 1366, reexaminate recent
de

Papacostea. Prin ele regele punea criteriul confesional la baza intregii

lui politici de transformare a romnilor transilvneni in populatie tolerata, fr drepturi politice, in ciuda pozitiei lor de natiune majoritar.
Totodat se combtea fr succes lupta trilor romane pentru consolia,drea independentei lor fat de coroana ungar,"3.

13 La n. 25, pentru atestarea lui doma in textele religioase din sec. XVI, se pot consul
lucrdrile clasice de istoria limbii romdne (O. Densusianu, Al. Rosetti). La nota 31, v. Hei ri
H. Stahl, Teorii si ipoteze privind sociologia orinduirii tribtztale, Bucuresti, 1980. La p. 59 91,
pentru ideei imperiald, V. Le concept d'Empire, sous la direction de Maurice Duverger, Centre
d'analyse comparative des systmes politiques, Paris, 1980, in care Hlne Ahrweiler prezint

Imperiul bizantin ; se reja si se duce mai departe ancheta din Les Grands Empires, sous la
direction de John Gilissen, Recueuils de la Soc. J. Bodin, Bruxelles XXXI, 1973.
La p. 232, n. 60, se pot vedes si fragmentele din Nicolae Densusianu publicate de I. Oprisan

In lVlanuscriptum", X XI, 1979-1980.

La p. 224, n. 48, v. Stefan Pascu, Les institutions centrales des Pays Roumains l'pogu
feodale (Bulletin de la Fac. des Lettres de Strassbourg", Strassbourg, 1967, p. 389-404) (p, 39:
maitre par soi mdme, seul maitre" = independentA ; In conceptia domnitorilor nostri, suzeranitatea polond" sau tributul pltit Portii ne portaient pas atteinte it la souverainet des Pays
Roumains".
Gospodin, in ambele irI, l gospodar in Moldova, apar in slavona de cancelarie la o dat

cind tara cunostea termenul de domn. Termenii de cancelarle se vor impune administrativ,
alaturi de domn cu numeroasele lui derivate, fr a-1 inltura. Un studiu comparativ al crono-

logiei tuturor elementelor de titulaturA a monarhilor din estul sud-estul Europei ar fi necesar ;
v. o recent contributie a tul Marc Suite], The Title of the Moscovile Monarch up to End of the
Seuenieenth Centurg (Canadian-American S/avic Studies", CXXXVI, 1979, nr. 1-2, p. 59-81).
In problema ideil imperiale, v. recent, Carmen Laura Dumitrescu, Pictura murald din
Tara Romaneascd in veacul al XVI-lea, Bucuresti, 1978.

250

www.dacoromanica.ro

Terminologia politico-geograficS i etnicS

a trilor romne in epoca constituirilor statale

Dup retragerea administratiei si a armatei romane din provincia

imperial Dacia, izvoarele narative antice tirzii si medievale timpurii

au continuat sa desemneze aceast zona geografica si etnia,' cu denumirile
veehi de Dacia
daci. Romanitatea orientara abandonat, de catre
F:,;i

imparatul Aurelian valurilor succesive ale neamurilor nomade intra de

fapt intr-un anonimat terminologic, contemporanii alegind futre o terminologie ce nu-si mai afla acoperirea oficiar, si una ce viza numai acea
reailitate politica sau etnia, care-si exercita efectiv sau nominal puterea
5i in acest spatiu. In acest cadru terminologic se va dezvolta romanitatea
orientala din fosta Dacie imperiala pina se va constitui intr-o noug realitate etnia,' si apoi pina ce aceasta din urna va alcatui o nona realitate
politica. Intrarea lor in constiinta vrernii este marcata de primele mentionari serse ale acestor noi realitati, cea etnica fiind evident mult anterioara celei politice.
Incepind cu cel de-al treilea deceniu al secolului al XIV-lea terminologia acestui spal iu afla o imbogatire calitativ, datorit, intemeierii
primului stat feudal romanesc. O mai veche terminolorrPie9 referitoare la
aeele tari romanesti", isi g'seste acum o acoperire s i justificare deplina
prin inscrierea, primului stat feudal ronAnese pe harta politica a Europei
sud-estice medievale.

Vitalitatea si ascendentul international al romanilor si trilor"

Ion in perioada imediat premerggtoare alcatuirilor statale este ilustrata

pe de o parte de actiunile romnilor nord-dunareni (ungro-vlahi) in
Peninsula Balcanic, (1323) dar si in mai indepartata Austrie unde partieip' la bataliile de la Aliihldorf (1320, 1326), aceasta fiind de fapt o
prelungire a unei prezente romnesti militare semnalate pe aceste melcag iri Inca din a doua juma-tate a veacului trecut. Concomitent isi face
aparitia in izvoare Dobrogea (1320, chiar daca ine' mi sub acest mime),
provincie veche romaneasca, ce va intra in componenta Trii Romane5ti la finele secolului constituirii sale. Lumea orientara', isi sporeste
cunostintele terminologice, teritoriul viitoarei Moldove apgrindu-i ca o
tara a romanilor" (Avalac, inca in 1299) pentru ca geograful si cronicarul arab Abulfeda sa consemneze la 1321 si el o tar, a vla,hilor" :
A lualak.
251

www.dacoromanica.ro

Aceast prezent a romanilor nord-dunreni in constiinta vremii

de o calitate terminologicA superioarg, perioadei premergtoare ilustreaz ea inski gradul superior de dezvoltare a societtii romanesti in
ajunul constituirii ei in parte intr-un stat de-sine-sttAtor.
Acesta s-a alegtuit prin contopirea mai multor formatiuni politice
prestatale. Procesul a fost condus de catre un exponent al clasei dominante: domnul (voievodul) Basarab I, intemeietorul" pe care documentele cancelariei angevine il retin incepind cu anu.1 1324 ea fiind voie-

vodul nostru Transalpin" 1

Numele acestei creatii statale roman.esti a fost Tara _Romdneasca

(cu corespondentele ei externe Terra Valachorum, TValachenland, Zemlia

Vlaflca, Zemlia TVoloska etc.). Priraul element al acestui nume de stat,
tara, reflectA terminologic procesul de alctuire a TArii Romanesti prin
unificarea formatiunilor politice locale acele numeroase NH, romdneVi

din izvoarele anterioare. Al doilea element al denumirii are un continut

exelusiv etnic. Ambele prti componente ale denumirii (contopite in de
asemenea mai vechile denumiri de Valachia, Walachei etc.) oglindesc de
fapt pe plan terminologic teoria lui Nicolae Iorga, despre strvechile
/7romaniae populares".

Denumirea terminologicg oficial Tara Romaneascd, are o deli-

mitare precisa din punct de vedere al acoperirii ei politice. Dar ea contine

kii un element teritorial si unul national-etnic care se precizeazA' reci-

proe. Tara este spatiul geografic locuit de romani

de aceea ea este

RomaneascA.

Dup trei decenii de la intemeierea Trii Romanesti Mika de constituirea celuilalt stat roman : Tara Moldovei. Prima component a acestei creatii statale romnesti are valoarea terminologicA si semnificatia
politico-geograficA identic cu cea din Tara _Romdneascd. C Moldova a
fost de asemenea o tar, romanease o va ilustra cu prisosint constiinta
terminologicA pe care o vorn prezenta mai jos, dar creatia statalA a lui
Basarab luase oarecum posibilitatea unei reeditri terminologice analoage pentru o creatie analoagA din mai multe puncte de vedere. Formatiunea statal romanease, a lui Bogdan de la est de Carpati s-a numit

asadar Moldova. Acest termen a fost interpretat in mai multe feluri.

S-a fcut o asociere etimologia, intre numele eponim al riului Moldova
si denumirea statal sau intre numele primei capitale moldovene Baia
(Mulda, Molda, Moldau etc.) si statul Moldovei 2 Ambele explicatii inver-

seaz raportul etimologic, atestrile terminologiee ale riului si ormului

fiind posterioare primei atestri a termenului statal ! Un filolog roman
de renume mondial a incercat pe baze toponimice o etimologie : pornind
de la nurneroasele nume de localitAti Molid (si variante) pe teritoriul
Moldovei si de la sufixul slay feminin ova, Iorgu Iordan opineaz5,
asadar pentru o tall a molizilor" 3. in sprijinul acestei interpretri ar
putea fi adus termenul (de mai tirziu) al acelei tri a fagilor", Bucovina,
dar in esent si aceast etimologie este tributar, deci deficientA si nesa,tisfcgtoa,re, ateStrilor documentare tirzii ale toponimicelor Molid.
1 Hurmuzald, I/1, p. 591-592.

3 Trecerea In revist a acestor explicatil la Vasile Maciu, Semnificafia denumirii statelor

istorice romne (Revista de istorie", XXVIII, 1975, nr. 9, p. 1 301-1 332).

3 Iorgu Iordan, Numele Moldovet (Viata romAneascd", aprilie 1920, p. 275-277).
252

www.dacoromanica.ro

Dupa opinia noastra este necesara pornirea de la o terminologie

precedenta pe care o aflam in numele acelui demnitar tatar Ymor filius
Molday" din anul 1287 4. Acest ternien Itiolday (care poate insertma
persoana, dar si un teritoriu !) a fost avansat de Aurel Decei ca o ipoteza etimologica pentru denumirea Moldovei, dar respins de Gheorghe
I. Bratianu 5 i de atunci nu a mai fost luat in seama. Acest termen dovedeste in once caz existenta Moldovei" inaintea alcatuirii ei, ma cum o
face dealtfel i acel Alexander Moldaowicz din anu11334/35 6, interpretat
de P. P. Panaitescu ca un negustor din Baia (Mulda), de unde concluzia
sa : aceasta ar dovedi existenta orasului inainte de intemeierea
Deci, intii a fost riul, numele su 1-a luat tirgul, apoi toat tara" 7. Mai
degraba nu.mele acestui martor trimite la acel lifolday War din anul
1287. Credem asadar ca _Moldova isi reclama originea din acest mediu
terminologic. In favoarea opiniei noastre amintim de frecventa recurgere
a denumirilor de tari pornindu-se de la numele unei persoane extins
asupra intregului teritoriu, exemplele cele mai elocvente si cu rezonante

romnesti fiind Blachia terra Assani", Terra Basarab", Basarabia"

Bogdania". Sa nu uitara in plus implicatiile internationale ttare ale

descalecarii moldovene ca act de constituire statala ! In favoarea opiniei
noastre sta i aparitia termenului _Moldova la un an dupa creatia statall
din anul 1359.
Primele decenii de existenta statal romilneasca au fost marcate de
efortul de consolidare interna si de aflarea unor granite etnice si politicogeografice care sa acopere intreaga realitate etnica romaneasca precum
si de un efort similar extern de a-si apra fiinta statala' impotriva preten-

tillor marilor puteri feudale vecine. Acest efort conjugat Ii va gasi o

oglindire adecvat si o incoronare in titlurile domnilor romni de

la finele secolului intemeierilor.

In acest cadru, intern si extern, va evolua si terminologia geogra-

fico-politica si etnica a spatiului romanesc.

Terminologia etnica se prezinta destul de unitarl, realitatea romaneasca fiind ea inssi unitarl. Intregul spatiu romnesc este acoperit en
o terminologie adecvat : Valachi, Olachi (Alachi ), Vlachi, Valacali,
Valaschi, Vlochi, Blaci, TValachen (TVolochen, alochen ). Lipseste termenu.1 de moldoveni, apar in schimb Olachi transalpini respectiv transsilvani. O mentiune speciala se cuvine acelor Olachi Romani din anul 1345,.
termenul exprimind atit unitatea de neaua, cit i constiinta originii romane
a romnilor 8.
In schimb, terminologia politico-geografica ni se infatiseazg' de la
inceput intr-o varietate impresionanta. Fenomenul denurairilor multiple

pentru state ale aceluiasi popor nu este specific poporului romn 9; el

se intilneste in toata Europa medieval pina la constituirea statelor
Ladislaus custos Ga7ariae, Relatio de Tartana Aquilonari data Caphae (10 Aprilis
1287), ed. Girolamo Golubovich (Biblioteca bio-bibliografica della Terra Santa e dell'Oriente
francescano, II, Quaracchi, 1913, p. 443-445).
5 0 enigmd si un miracol istoric: poporul roman, Bucuresti, 1940, p. 111 i n. 2.
Nicola e Iorga, Istoria romdnilor, III, p. 204; D. Onciul, Scrieri istorice, ed. A. Sacer-

doteanu, I, Bucuresti, 1968, p. 484.

7 Numele neamului si al fdrii noastre (Interpreldri romanesti, Bucuresti, 1947, p. 103).
V. A. Armbruster, Romanitatea romanilor. Istoria unei idei, Bucuresti, 1972, p. 41.
9 Asa cum sustine P. P. Panaitescu, De ce au fost Tara Romaneascd ;1 Moldova fart
separate (Interpretan i romanesti, p. 131-148) si Introducere la istoria culturii romanesti, Bucuresti, 1969, p. 302-304.

253

www.dacoromanica.ro

moderne, unificate i centralizate i, ca i in cazul Moldovei si al Tarii

Romnesti, exista aceeasi paralela de denumiri politico-geografice de o
varietate extrema, si de denumiri etnice unice. Ceca ce s-a impus, bash',
In cele din urml a fost elementul comun i unificator, procesul acesta
fiind marcat de o restringere treptata a denu.mirilor politico-geografice
(dung, o prima Liza de explozie terminologia) care se apropie tot mai
mulu de cea national-etnia, 'Anil ce se confunda si se suprapun si ter-

minologic.
Toemai acest proces din secolul al XIV-lea ne propunem sa-1 urma-

rim, insistind indeosebi asupra acelor termeni care reflecta constiinta

realitatilor majore romitnesti in terminologia medievala, cum ar fi unitatea de neam, romanitatea romneasca, continuitatea daco-romana
.apoi romneasca.

In prima atestare documentara sigura a lui Basarab Intemeietorul

(26 iulie 1324)1, acesta este numit Transalpinus. Acest termen aparuse
inca cu un veac inainte (1225) intr-un document al papei Honorius al
III-lea : terra transalpina 11, fiind apoi dat uitrii, teritoriul fiind numit

',ultra montem, montes (alpes) nivium" pentru a aprea a doua oara

abia in anul 1331 12, dupg, care el devine deosebit de frecvent in documentele externe, iar incepind cu a doua jumatate a veacului al XTV-lea
si in cele interne serse in limba latina fie sub forma adjectivala a voievo: Terra Transaldului (Transalpinus ), fie ca specificare geografia, a
pina, partes transalpinae. Initiativa acestei terminologii se afla in caucelana maghiara de unde termenii tree in cea a Curiei pa,pale. Terminologia
este de tapt o prelungire a aceleia n'scute pentru Transilvania, Transaldina, fiind de regula conectata la pretentiile coroanei maghiare in acest
.r,patiu 13.

O varianta terminologica romneasca a acestei expresii s-a nascut,

asa cura au dovedit-o D. Onciul si V. Maciu, in Moldova : Tara Munteneasca, munteni (Zemlia Zagorska sau Zaplaninska In documentele
sla,vone, dar si Muntianska inca in 1408), de unde ea a trecut in termidocumentele serse in limba maghiara vor traduce
nologia poloneza
de asemenea aceast'l tara de dincolo de munti (paduri)" : Havasalfld 18.

Victoria lui Basarab I la Posada a impus Tara Rom&neasa, si

voievodul ei atentiei vremii, asigurindu-le notorietatea. La mai putin
de o jumatate de an dupa aceasta izbinda, Tara 1Romneasca este numit,'
Terra Bazarab 16. Expresia se regaseste i intr-un document slay din
sudul Dunarii (1349) 17 si in numeroase documente din cancelarla, maghiara 18; ea este reluata de cronicile maghiare : Terra Wazarad (Baza" Hurmuzaki, I/1, p. 591-592.

Ibidem, p. 91.
12 Ibidem, p. 625; v. si p. 601, 616, 623-627, 629, 632-634, 638, 646; 1/2 p. 14-15,
23-24, 33-38, 49-50, 58, 92-93, 144-145; in anul 1359 apare chiar si o Transalpinia
(ibidem, p. 60).

13 V. de exemplu o semnificativA confuzie: in partibus Transylvanis" vrea sA insemne

de fapt in partibus Transalpinis" (ibidem, I/1, p. 626-627) (1333).
14 V. Maciu, op. cit., p. 1312 si urm.; D. Onciul, op. cit., II, p. 29 si urm.
15 V. de ex. A. Veress, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovel 1 Tdrii

Romanesii, IXI (passim).

16 Urkundenbuch, I, p. 441 (16 martie 1331).

17 N. Iorga, Istoria romemilor, III, p. 170; D. Onciul, op. cit., II, p. 24 si n. 13.
18 V. Maciu, op. cit., p. 1 312.

254

www.dacoromanica.ro

rad, Basarat) 18 qi de cancelaria papal a 20 De aici s-a ajuns ca Bessarabia, Tara Basarabeasccl (Zemlia Besarabskoia ) sa fie folosita chiar
si de voievozii romni pentru a desemna, Tara Romitineasca, cum air fi

cazul in anii 1396, 1403 si 1407 21 .Acest termen dispare apoi cu semnificatia de Tara Romneasca pentru a apare in curind cu o acoperire mult
mai restrins : sudul zonei cuprinse intre Nistru i Prut, adica acea zona
pe care izvoarele orientale contemporane lui Basarab I o desemnau ca o

extremitate (rasaritean'a) a tarii valahilor", pentru ea dup un veac,

occidentalii s-o desemneze, de asemenea, ca fiind o Valahie". Prezenta

tatarilor din aceasta zona de extindere basarabeana" confera regiunii
apoi termenul de Bugeac.
Prima naentionare documentara a Moldovei se plaseaza in anul
1360, cind Ludovic cel Mare Il laud la 20 martie pe Drago s pentru zelu.1

su in restauratione terre nostre Moldauane" (in reasezarea trii noastre

Moldova) 22 In anii urmatori asemenea mentiuni se inmultesc, emise
fiind de aceeasi cancelarie sau de &are cea papal, terra, fiind uneori
specificat : ducatus, condus de un dux. Indat, ce termenul este preluat
de cancelaria interna el dig o sporire calitativa semnificativa, expresia
Moldova hind explicat i completata cu indicarea realittii etnice
care o acoperea 23. Baca la 1 mai 1384, Petru mai era dei gratia dux
Terre Moidavie" 24, trei ani mai tirziu, in documentele de prestare a jurmintului de fidelitate fa t6 de coroana iagelona, el este Wayeuoda Muldauiensis", dar se precizeaz ca el este stapin intr-o tara romneasca :
in terra Valachie, locuitorii ei fiind terrigenarii Terre Valachie 25. Dincolo
de aceasta manifestare a unei puternice constiinte de neam, terminologia
aceasta sta la originea terminologiei polone aplicata Moldovei, numita in
chip predilect V alachia.
Acest din urma termen se adopta de asemenea in acest veac noilor

creatii politice romAnesti. In chiar anii constituirii Tarii Romnesti,

Giovanni Villani (1276-1348) stie de existenta unei Brachia la Dunre,

cind enumera urmatoarele state din aceasta parte a Europei : Cumania,
Rossia e Brachia e Bolgaria e Alania" 26. Pozitia geografica a acestei t5ri
nu se poate stabili cu exactitate, ea putind fi atit la nord, cit si la sud de
Dunare.
Referiri certe la Tara Romneasca sub termenul de Valachia le
datoram Curiei papale, ele legindu-se de progresele catolicismului in
spatiul romnesc 27. Dar Curia papal face si un pas inainte, desemnind
prin Walachia i Moldova sau ambele tri romne 28; ea stie de natio
TVlachie, natio TVlachorum, lingua dicte nationis 29.

19 Chronici Hungarici compositio saecult XIV (E. Szentptery, Scrip(ores rerurn .Hungaricarum, I, p. 209); Chronicon Posoniense, p. 91, 0 Chronicon Monacense, p. 50 (ibidem, vol. II).

29 Hurmuzaki, I 2, p. 193-194 (Basaraf, 1372), p. 243 (terra Basarabi, 1377), p. 26g

(Basarat, 1379).
Hurmuzaki, 1/2, p. 374-375; Archiva istorica a RomAniel", I 1, 1865, p. 131-132;
D. Onciul, loc. cll., II, p. 23-24.
22 DRH, D, I, p. 76-77.
28 Hurmuzaki, 1/2, p. 94 (1365), p. 160-162 (1370), p. 197 (1372), p. 333 (1390).
p. 382-386 (1397).
24 DRH, A, I, p. 1.
28 Hurmuzaki, 1/2, p. 295-297.
28 Istorie Florentine, Milano, 1802, Cartea I, cap. V, 6.
28 Hurmuzaki, 1/2, p. 158-159 (1370: Wlachia, Vlachia), p. 194 195 (1372: Walachta),.
p. 214-215 (1374: Wlachia), p. 330 (1390: Valachia).
28 Ibidem, p. 160, 163, 168, 402, 408.
29 Ibidem, p. 160, 217, 220.

255

www.dacoromanica.ro

Curiei papale Ii revine dealtfel i meritul unei inovatii terminologice

ce va face carier in veacurile urmtoare. ObservInd usuxinta confundrii
terminologice a celor doul tri romnesti, ea precizeaz (in anul 1372)
Tara Romneascg, TVlachia, Basarat cu ajutorul unui adjectiv :
Maior Wlachia 30. Urmtorul pas pe unja acestei terminologii se realizeaz peste un sfert de veac (1395) in cancelaria lui Sigismund de Luxemburg : Minor Valachia seu terra nostra Mulduana 31. Rspindirea
confuzia acestei terminologii are loe in veacul urmtor. La finele acestui secol, numele TrU Romnesti i face intrarea i in limbile vulgare
sau influentate de acestea : V elachia 32, Abblaquie, Allaqwie 3 3, das _Land
TV alachie 34, Valacchia 35, TV alachei 3 6, Walachen (atilt ca popor, dar si
identic cu Tara Romneascg, !) 37, Balachia 38, Iflak 39.
O inovatie terminologic externg, in ceea ce priveste trile romne
o datorm in aceast, perioad cancelariei ecumenice a Patriarhiei constantinopolitane Am ar'tat mai sus cg, i cealalt cancelarie ecumenicg, Curia
papal, a avut insemnate initiative terminologice romnesti (Vlachia ).
Cancelaria patriarhal din Constantinopol foloseste si ea expresia Vlachia
pentru Tara Romneasc, dar ea, prefer o notiune proprie : Ungrovlahia,
termen utilizat in chiar anul reorganizrii bisericesti a Trii Romnesti

(1359). Expresia va cunoaste apoi o rspindire atit de puternicg, inch

va fi preluatg, de inssi cancelaria domneascI unde va fi folosit alturi
de alti termeni, si de cea a mitropoliei Trii Romnesti, unde ea se pastreaz ping, in zilele noastre. and Patriarhia constantinopolitan5 a trecut
la organizarea bisericii celeilalte tri romnesti, Moidoval ea numeste
aceast tug, e drept pentru un timp foarte scurt Rosovlahia (cores-

pondenta cu Stefan vod, din 1395 si cu mitropolitul Trii Romnesti din

1401) 49 Ambele expresii stilt astzi explicate exclusiv printr-un continut
geografic, ele insemnind asadar Vlahia dinspre Ungaria, respectiv dinspre
Rusia 41. Explicatia aceasta, pe care o avansase ine B. P. Hasdeu, pare

convingtoare si nu lipsit de temei. Dar D. Onciul atrsese atentia el

aceastg, terminologie bizanting, pentru rile romne ar putea avea
temeiuri mult mai profunde 42. Ca bizantinii aveau cunostinte temeinice
despre ronagai i rile lor nu mai trebuie dovedit ; ne-au dovedit-o ei

39 Ibidem, p. 208.
31 Ibidem, p. 362, p. 364-366 (en greseli, reeditat mal bine in Hurmuzaki, XV/1, p. 43
Minor Volachia seu terra nostrr aloldvana).

32 N. Iorga, Notes et extraits pour servir l'histoire des croisades au XV-e sicle, I,
p. 54 55; idem, Acte l fragmente cu privire la istoria romdnilor, I, p. 3.
33 Idem, Acte f i fragmente, I, p. 9.

34 Ibidem, III, p. 1-2.

35 Giovanni Sercambi, Chroniche, ed. Salvatore Bongl, II, Lucca, 1892, p. 57.
36 Peter von Rez, Schlacht bei Schiltarn (R. v. Liliencron, Die historischen Volkslieder

.der Deutschen, I, Leipzig, 1865, p. 157-160).

37 Ulmann Stromer, Pitchel von melns geslecht und von abentewr (Die C,hroniken der
eleutschen Steidle vom 14. bis ins 16. Jahrhundert, I, p. 48-50).
38 N. Iorga, Acte I fragmente, III, p. 77.
39 A. Decei, Deux documents lures concernant les expeditions des sultans Bayazid I-er
et Murad II dans les pays roumains (RRH, XIII, 1974, nr. 3, p. 395-413).
49 Pentru aceste atestar terminologice ale Ungrovlahiei, Rosovlahiei ca I celelalte serse
In limba grecLasa. v. Hurmuzaki, XIV/1, passim.
41 P. P. Panaitescu, Numele nectmului f i al gull noastre, p. 99; E. StAnescu, Unitatea
.ter riului romdnesc in lumina menfiunilor externe. V lahia"
sensurile ei (Studii", XXI,
1966, nr 6, p. 1 108-1 109, 1 112-1 113); V. Maciu, op. cit., p. 1 317.
42 Scrieri istorice, III, passim (in mai multe scrieri al sale, indeosebi in articolele
pentru Enciclopedia Romana" i in studiul ramas din pilcate neincheiat Titlul lui Mircea
cel Batrin i posesiunile lui; v. i Teoria lui Rslcr).

256

www.dacoromanica.ro

WOO datorita comunitatii confesionale i legaturilor lor cu lumea inconjuratoare realitatilor romneti. Reprezentantii scrisului bizantin fara
exceptie oameni de aleas a cultura nu s-au multumit cu o repetare a

unor termeni deveniti Inca de acum traditionali in contiinta vremian

imediata lor apropiere existau deja Valahii, anume o Valahia Mare
(Meyc:Om 13Xocxct) in Thessalia, Valahia Mica (MLxpec EXtxxloc) in Pind i

Vlahia Superioara, Vlahia de Sus ('AA) in Epir. Aceste Valahii din

sudul Dunarii fuseser, remarcate i de alti straini cu un termen generic,

dar nediferentiat : Vlachia, (i variante). Singari bizantinii dau dovada
unui simt al preciziei terminologice romneti ; II releva ti in expresiile
Ungrovlahia i Rosovlahia. In ambele, avem impresia ea nu Rezarea geografic', este cea determinanta, ci conditia politica exterioara a celor doua
tari romne dependenta mai veche a T'arii Romneti de Ungaria, i
cea polona, de data mai recenta, a Moldovei, regele Poloniei purtind in

titulatura sa i Rusia !

Aceasta din urma va dispare in curind din terminologia patriarhala

din Constantinopol cedind locul, incepind cu anul 1407, expresiei Moldovlachia, mult mai adecvata kti pertinenta dealtfel, ea exprimind de fapt o

Valahie moldoveana. Acest termen se va mentine cel mai mult, fiind

preluat uneori i de occidentali 43. Termenul apare uneori i. inversat,
adica Vlaehomoldavia ! ".

Cind, sub influenta osmana, termenul de Bogdania se va impune,

actele greceti se vor conforma cu operativitate, Moldova devenind Vlachobogdantia, termen ce nu poate inlocui cu desavirire celelalte denumiri
devenite familiare autorilor greci.
Dad, Vlachobogdania este un termen grec, constituit sub inriurire

osmanal se poate retine un exemplu de inriurire reciproca bizantino-

osmana in crearea unui termen romnesc, cad bizantinii numeau Moldova

Inca din veacul al XIV-lea kti Maurovlahia. Aceast, Moldova Neagra"

este de asemenea o concretizare a unei terminologii medievale larg

raspindite in Europa rsariteana f}i. de sud-est.

Din aceeai familie terminologica mai fac parte acei maurovlahi
(Latini nigri) ai prezbiterului din Dioclea i. Karaulaghii lui Raid-od-Din,
Cumania Neagrei i Cumania Alba', Ungaria Neagrd i Ungaria Alba,
toate cu implicatii mai mult sau mai putin sigare asupra spatiului romanesc nediferentiat inca din punct de vedere terminologic fli ca,re ca atare
nu patrunsese in contiinta medieval a ca realitati statale rom'neti conturate. Terminologia, etnic i statala turanica asocia epitetul alb cu libertatea, negru fiind sinonira cu dependenta 45. .4a, cum vlahii negri erau
romni supui, dependenti de alt stat, tot astfel i aceasta Maurovlahie
bizantinl" va trebui considerata ca insemnind pentru grecii din Tarigrad
o Moldova dependenta, terraenul acesta fiind in continut sinonim Cu
Rosovlahia ; dar pe cind aceasta din urma specifica dependenta Moldovei,
primul terraen este mai vag i generalizator. Valahia neagra" bizantin
este o creatie terminologica proprie, dar cu puternice influente orientale.
Turcii au preluat la rindul lor acest termen creind Karabogdania
(Moldova) i Kara-Iflak (Tara Romfineasca), raminind deschis" problema
43 Primul pare MI fie papa Eugenlu al IV-lea care cunoaste la 1435 o Moldoblachia"
(Hurmuzaki, 1/2, p. 599).

"V. Hurmuzakl, XIII st XIV (textele grecesti).

" V. consldera/We lul D. Onciul, op. cit., I, p. 596.

17-0. 742

257

www.dacoromanica.ro

14

daca acest epitet Kara are o filiatie bizantina sau a fost preluat nemijlocit dintr-o terminologie mai veche si mai general.
Sub influenta, certa a osmanilor, slavii balcanici au preluat la findul lor acesti termeni pentru a desemna Moldova si Tara Romanea,sca
cu expresii cromatice, identice celor osmane.
"[Mimele inovatii terminologice ale acestui veac slut de ordin intern
si se oglindesc in titulatura celor doi voievozi. Aceasta titulatura prilejuieste pe de o parte dou premiere terminologice a dou, noi provincii

romanesti (Bucovina, si Dobrogead) 462 iar pe de alta ea oglindeste sfirsitul

unui proces mai indelungat, declansat de fapt prin actul de intemeiere

statal si care consta in efortul celor doul state medievale romanesti
In aid afla granitele istorice, dar si in
defini locul in constelatia
conjunctura international.
In f apt, titlul lui Mircea cel Batrin si al lui Roman I enumera mai
intii demnitatea i puterea suveran, emanata conform ideologiei vremii
de la divinitate. Urmeaza apoi toate posesiunile, mult mai detaliat insirate de &are Mircea cu un remarcabil simt de sintetizare si de mindrie
nationala. Roman anunta intinderea tarii sale de la munte la mare",
Mircea de la .Alpi 'Ana la hotarele ttare". Roman I specific, acea tara

Bucovinei, Mircea in schimb tara lui Dobrotici ; in alte documente ni se

specifica posesiunile lui Mircea inspre panne tatare, alteori in regiunea
Dunarii rasaritene, in Paradunavon Mdrcea poarta titluri de posesiune
In cealalta extremitate a portiunii romanesti a marelui fluviu, anume
In Banatul Severinului, dar si dincolo de Carpati, intr-o zona de viata
politica romaneasca strveche, legata de originea Tarii Romnesti. Cu
aceste posesiuni din nova plantatio", Fgra i Amlas, titlul de Transalpinus este cel putin terminologic anulat ! El este dealtfel inlocuit in documentele slave cu Ungrovlahia, Zemia Vlaska (Tara Romaneasca), Basarabia, Vlahia etc. 47. Toate acestea oglindese in ultima insta,nta, pe linga
legitima' mindrie, o puternica constiinta de neam
Aceeasi constiint de neam, indeosebi in privinta, unitatii sale,
exprima' cunoscutul pasaj din titulatura lui Roman. Dac acel de la
munte la mare" anunta incheierea unui proces intern, anevoios si nu lipsit de reculuri, ezitri si compromise, de unificare politic', cealalt specificare si stapin a intregii tari romfinesti" 44 nu este altceva decit o explicatie de uz extern, destinat intelegerii actului de catre straini i carora

trebuia s, li se spunac tara Moldovei" nu este decit o tara romaneasca.

Titlurile acestor voievozi sintetizeaza astfel principalele implicatii

terminologice romanesti din veacul constituirilor statale.
Poporul roman se prezinta astfel, in izvoarele medievale straine
intr-o varietate terminologica' care exprima de fapt o unitate de fond,
toate denumirile fiind variante cu deosebiri formale pentru desemnarea

uneia ti aceleasi realitati etnice.

45
i In cazul acestui termen, orlginea sa trebuie cAutatA In numele unel persoane: terra
Dobrodicii; cf. D. Onciul, op. cit., II, p. 292-298; o pArere contrarA la M. M. AlexandrescuDersca-Bulgaru, L'origine du nom de la Dobroudja, Bucarest, 1958 (Contributions onomastigues
publies d l'occasion du V I-e Congrs international des sciences onomastigues d Munich du
24 caz 28 adut 1958); v. I Gh. I. BrAtianu, La mer Noire, Miinchen, 1969, p. 272-275.
47 V. analiza titlurilor lui Mircea cel BAtrin la D. Onciul, op. cit., II, p. 19-142. v. ;I
comentariile editorului.
as Hurmuzaki, 1/2, p. 815.

258

www.dacoromanica.ro

Trile romne preiau denumiri care exista,u anterior vi le aplicI

noilor creatii politice. Izvoarele externe atest baza romneasc a acestor

alcAtuiri statale pe care le desemneaz prin termeni familiari lor, Valachia
avind fr indoia15, cea mai inalt valoare terminologia, prin semnificatiile ei majore. Tara Romnease cucerevte in convtiinta vremii o prio-

ritate in raport ca Moldova datorit ascendentului ei cronologic vi de

intindere geografic, ea Maud impresia unei Valahii mai mari decit Mol-

dova, denumit Valachia

Relativitatea criteriilor alegerii acestor termeni va ievi pe deplin

la iveal in perioada urmtoare, e nd importanta international mad micg

sau mai mare a uneia din cele doug state romnevti va conditiona denu.mirile de Valachia (mai) mare sau Valachia (mai) mid,.
Conditia international a trilor romne extracarpatice, Indeosebi
In cadrul rivalittii ungaro-polone, dar probabi/
i vecinAtatea ca
cele dou mari puteri medievale indeamn la denumiri corespunatoare
care oglindesc atilt aceast conditie extern, cit i realitatea etnic romneascA.

O ultim terminologie pornevte de la fondatorul statelor romnevti,

numele descAleaborului fiind extins asupra, intregii Oh. In veacul

XV-lea va apare vi Bogdania, Basarabia restringindu-vi i deplasindu-vi
a,coperirea politico-geografic.

Efortul societtii romnevti de a-vi crea un cadru statal care s

acopere i cadrul etnic, ca i efortul de a-vi defini conditia

pozitia

international in raport cu puterile invecinate i gsesc reflectarea,

terminologia, in titulaturile voievozilor romni din ultimul deceniu al

veacului intemeierii Trii Romnevti i a Moldovei.
Terminologia etnicl i politico-geografic pentru realittile spa,tiului romanesc a intrat in formele ei esentiale in convtiinta, europea,n odat cu intemeierea, statelor feudale Tara Romneasa, vi Moldova.
In seco/ul plmdirii celor doug, sta,te se gsesc vi se aplicI tot mai freevent vi pe o arie de rspindire tot mad WO, termenii pentru neamul romanesc i pentru trile romanevti care au avut sVruinta, cea mai indelun-

gat, unii pstrindu-se pin in zilele noastre ; altii, care-vi fac aparitia
incept/ad cu veacul al XV-lea, ivi revendic originea in infptuirile svirvite in secolul intemeietorilor.

259

www.dacoromanica.ro

Creatia artisticS in epoca intemeietorilor de tall

In anul 1330, Basarab voievodul de la Arges repurta la, Posada

o stralucit victorie impotriva armatelor a,mbitiosului rege Carol Robert

de Anjou care incerca sa-si extinda autoritatea la sudul Carpatilor. Asa
cum s-a subliniat in repetate rinduri, aceast victorie constituie un reper
de inalta semnificatie pentru istoria politica si militara a poporului roman,
echivalind cu un atestat de maturitate a tinrului stat, Tara Romaneasca,
care isi consfintea astfel existenta independenta si dreptul de a decide
liber in propriile sale treburi. Intrata de mult in istoriografia noastra ca
un simbol al afirm'arii Tarii Romanesti pe plan european, Posada este o
remarcabil demonstratie de forta moral si de coeziune interioara care
nu ar fi fost posibil daca voievodatul Trii Romanesti nu ar fi strabatut
'Ana la acest moment un laborios proces de acumulare si de dezvoltare
In toate domeniile.
In termeni similari se pune problema atunci cind examinam mindra
ctitorie pe care Basarab I intemeietorul a ridicat-o la Curtea de Arges.
Biserica domneasca Sfintul Nicolae impresioneaza prin monumentalitatea solemna a maselor arhitectonice si deopotriva prin fastuoasa decoratie pictata, decoratie care pe drept cuvint a fost recunoscuta ca facind

parte din fondul de aur al ansamblurilor murale realizate in orientul

ortodox al deceniilor de mijloc ale secolului al XIV-lea. Mormintele voie-

vodale descoperite aici, cu impresionantele lor tezaure, contribuie la

definirea expresiei de autoritate a unui moment care avea sa fie un reper
reprezentativ pentru arta epocii si, datorita semnificatiilor sale, pentru
intreaga arta romaneasca. Considerata prin suma calitatilor de ordin arhitectonic si pictural, de asemenea prin inventarul su de princiara reprezentare, biserica domneasca Sfintul Nicolae din Curtea de Arges constituie
o concludenta intruchipare a capacitatii cultural-artistice din Tara
Romaneasca a primelor decenii de neatirnare, un semn durabil al nAzuintelor de afirmare nu numai pe plan artistic, ci si pe plan politic si social.
Dar asemanarea cu Posada nu se reduce doar la calitatea de semnificanta
infaptuire ; asa, cum glorioasa batalie de la Posada a fost pregatita de un

lung si staruitor proces evolutiv de ordin socio-economic, militar si

politic, tot asa apazitia ctitoriei argesene trebuie judecata in ampla
perspectivI a creatiei artistice apartinind secolelor care au precedat-o.
261

www.dacoromanica.ro

Aadar, pentru a intelege arta din epoca Posadei i

largo son=

din epoca acelor glorioi intemeietori de tara care au fost Basarab I,

pentru Tara Rom'aneasca, i Bogdan I, pentru Moldova, este necesar

coborim in timp i s, consideram, fie i sub forma unei unite treceri

In revista, mrturiile privitoare la activita,tea artistic' din intregul spatiu

locuit de romni. S-a observat i s-a subliniat de multa vreme faptul
biserica domneasca din Curtea de Arga este un edificiu care tipologic
se Inscrie In marea f arailie a arhitecturii bizantine 1 Dar, preluind tipul
de biserica cruce greaca inscrisa, in varianta constantinopolitana, construetorii lui Basarab nu s-au multumit sa transpun' pur i simplu un model
bizantin. Inovatiile lor privesc deopotriva sistemul propriu-zis de constructie, cu folosirea materialelor, ca i dezvoltarea in spatiu a formelor
arhitectonice. Prima abatere de la obinuitele reguli constructive bizantine i, in acelai timp, prima inovatie a meterilor de la Curtea de .Arge
este Inlocuirea, pietrei fatuite cu bolovanii de riu. Alternanta Orurilor
de caramida cu bolovani de marl dimensiuni introduce in expresia,
a monumentului o nota de robustete oarecum frusta, oferindu-i ceva din
infatiarea unei bijuterii cu cabovane. In acelai timp, este de remarcat
ca planimetric i spatial a nazuit de la inceput la proportii monumentale,
ctitoria argekleana fiind cel mai mare edificiu de tip cruce greaca inscrisa,
In varianta constantinopolitana, pe care 11 cunoate arhitectura bizantino-

balcanica. Cu alte cuvinte, nu ne aflara in fata unei simple preluari :

este vorba aici despre o curajoasa interpretare a modelelor de nobila sorginte constantinopolitana i integrarea lor in viziunea unui nou spatiu
cultural care se caracteriza, Inca din acei ani, printr-o deplin.a intelegere
a problemelor de limbaj arhitectonie, dar i prin puterea de a le integra

intr-o noua configuratie artistica, adaptata aspiratiilor locale, intr-o

vrerne in care statul insui ii afirma autoritatea. Credem a nu gre0 recunoseind in modul curajos i totodata subtil de interpretare a arhitecturii
bizantine o manifestare a traditiei locale, a acelei traditii care ii asumase
de mult experienta contactelor culturale i pentru care arta bizantina

constituia un termen de referinta intrat in practica obipuita.

Invocarea traditiilor bizantine nu are aici caracterul unei ocazio-

nale referiri ; dimpotriva, se poate spune ca, in contextul istoric al formrii i dezvoltarii poporului romn, Bizantul a jucat un rol dintre cele
mai importante kti ca, de foarte timpuriu, arta bizantina a participat ca
una dintre componentele hotaritoare 13i chiar definitorii ale artei noastre
vechi. In mod semnificativ, inca din secolul al IV-lea, atunci cind impa-

ratul Constantin cel Mare reinta'rea prezenta Imperiulu.i roman la Dunare,

construind un nou pod la Oescus-Celei, pe care el insui 11 inaugura in

anul 328 2, pe pmintul tarii noastre au fost construite nu putine cetti

1 Biserica domneasca Sfintul Nicolae din Curtea de Arges dispune de o impozantii

bliografie. Dintre lucrarile mai vechi, mentionm amplul volum monografic publicat in urma
restaurarii monumentului de care fosta Comisiune a Monumentelor Istorice: Curtea domneascd
din Arges (BCMI, XXVI, 1917-1923), cu studii de V. Draghiceanu, Gr. Cerchez, N. GhikaBudesti, D. Onciul, Const. Moisil, P. P. Panaitescu, V. Bratulescu, I. Mihail s.a. Pentru bi-

bliografia acumulata pina in anul 1969, a se vedea N. Stoicescu, Bibliografia localitdfilor

st monumentelor medievale din Romdnia, I, Tara Romaneasca, I, Craiova, 1970, p. 238-242.
Ulterior, a aparut monografia M. A. Musicescu si Gr. Ionescu, Biserica domneascd din Curtea
de Arges, Bucuresti, 1976. Pentru alte lucrari privind acelasi monument in legatura cu una

sau alta dintre numeroasele probleme pe care le ridica, se vor face trimiteri mai departe.
2 Atribuit inginerului Teofilus, podul de la Oescus-Celei (Sucidava) ar merita mal
multil atentle din partea istoricilor Intrucit el demonstreazil solida reasezare a Imperiului
roman la nordul Durairli l ca urmare, Inlesnirea procesului de romanizare a autohtonilor,
de asemenea adIncirea influentelor cultural-artistice.

22
www.dacoromanica.ro

bazilici care nu faceau decit sa creeze un suport de traditie pentru

arhitectura bizantina in spatiul danubiano-pontic. Reconstruirea vechiului Tomis, devenit Constantia, reconstruirea cetatii Tropaeum Traiani
construirea integral a a multor asezari fortificate de-a lunguI Dunarii
de Jos se asociaza in politica Bizantului la Dunre cu dezvoltarea mestesugurilor i, odata cu aceasta, a stimularii vietii economice in toata

zona de sud a tarii noastre. Continuata cu energie de eatre Iustinian,

politica bizantina la, Dunre avea la,se mostenire un foarte mare numr
de vestigii si este suficient sa amintim cele peste treizeci de bazilici desco-

perite in Dobrogea sau in asezarile situate de-a lungul fluviului de la

Drobeta-Turnu Severin pima in delta 3. Dupg, socul provocat de trecerea

bulgarilor in sudul Dunrii i dupa asezarea lor in zona Muntilor Balcani,
Dunarea de Jos si Dobrogea au reintrat sub autoritatea bizantina, constituind capete de pod pentru transmiterea experientelor artistice.
Infiintarea themei Paristrionului (972) si reorganizarea ecleziastica
In partile dunrene 4 sint evenimente care se leaga nemijlocit de perioada
In care formatiunile feudale romnesti ajungeau sa se afirme cu sporita
putere. In secolul al IX-lea Ii aflam pe preotii romni alaturi de misionarii
greci condusi de Metodiu si Chiril, participind la opera de convertire a
moravilor 8, pentru ca apoi, prin intermediul consemnarilor Notarului
.Anonim, s aflrn c voievozii Crisanei, ca Menomorut, se consideran
vasali ai imperiului de la Constantinopol 6. Cetatile de la, Biharea sau

de la Satu Mare, a caror asediere a cerut un efort sustinut din partea

maghiarilor veniti in aceasta parte de tar, atesta nu numai o reala

organizare teritoriala, dar si posibilitatea dezvoltrii unei vieti artistice

locale, pe care, considerind-o prin intermediul mrturiilor arheologice,
trebuie de asemenea s-o punem in legatura cu iumea bizantina. Pentru
epoca respectiva, cetti ca cele din Crisana sint atestate in Transilvania
la Dabica 7, Mnastur-Cluj 8, Mgaras 9 de asemenea in Banat, la Jupa,
Horom , Cu-vin
Considerate prin prisma materialelor arheologice si a celor docu-

mentare, secolele, IXXI ne apar ea secole de intense eforturi pentru

Nu ne propunem alci o inventariere a bazilicilor paleocrestine de expresie bizantinA
descoperite pe teritoriul Ord noastre. Dintre cele mai importante vom aminti pe cele de la :
Tomis, Mangalia, Niculitel, Capidava, Cernavodg, Tropaeum Traiani, Histria, Troesmis, Noviodunum, Dinogetia, Sucidava, Argamum (Capul Dolojman), Beroe (Piatra FrecAtei).
tratare general a problemei la CorMa Nicolescu, Mostenirea artei bizantine in .Romdnia, Bucu-

resti, 1971, p. 16-24.

a Prin inflintarea (de fapt reinfiintarea) episcopiei de Silistra (conflrmatA de impAratul

Vasile al II-lea Bulgaroctonul In 1019), intreaga zonA a DunAril de Jos intrA sub jurisdictie
ecleziasticA bizantinA (N. Iorga, Istoria bisericii rominesti, I, Bucuresti, 1929, p. 20).
5 Prea putin analizatA pinA acum, problema participArii vlahilor" la convertirea moravilor ar merita un studiu temeinic. In once caz, in scrierea despre viata lui Chiril si Metodiu
se semnaleazA faptul cA, incA inainte de 863, au venit la moravi misionan vlahi". V. Z. Ma6urek, Magna Moravia, Praga, 1965, p. 22; M. Rusu, Note asupra relajiilor culturale dintre

slavt f i populajia romanicd din Transilvania (sec. VIX) (Apulum", IX, 1971, p. 724
725).

6 G. Popa Lisseanu, lzvoarele istoriei romdnilor, I, Gesta Hungarorum, Bucuresti, 1934,

p. 41, 91.
7 St. Pascu, M. Rusu i colaboratorii, Cetatea Ddbica (AMN, V, 1968, p. 153-198).
9 P. Iamb or

p. 599-620).

St. Matei, Incinta fortificat de la Cluf-Mdrulstur (AMN, XVI, 1979,

9 Cercetrile de la FAgAras, efectuate in ami 1971-1973 cu ocazia restaurArii castelului, de cAtre arheologii Voica Puscasu 1 Nicolae Puscasu, au rAmas, din nefericire, nepu-

blicate. Rapoarte de sApAturl in arhiva fostei Directii a patrimoniului cultural national.

10 St. Pascu, Votevodatul Transilvaniet, I, Cluj, 1971, p. 43-45.

263

www.dacoromanica.ro

definitivarea structurilor sociale caracteristice feudalismului, dar, din

nefericire, aspiratiile populatiei autohtone s-au izbit neincetat de adver-

sitgile provocate de valurile de noi veniti. Dincolo de numeroasele contro-

verse si interpretlri privind atribuirea si stilistica pieselor ce compun

tezaurul de la Sinnicolau Mare 11, acesta constituie una dintre mArturiile
elocvente ale nivelului economic la care ajunse feudalitatea local/. si nu
ne va surprinde da,c5, la sfirsitul secolului al X-lea afia'm despre infiintarea

unei importante mInAstiri cu hra,mul Sfintul Ion BotezAtorul la Urbs

Morisena, acea cetate a Muresanei, Cenadul de mai tirziu 12 Reorganizarea ecleziastic4 operatI de Vasile al II-lea Bulgaroctonul in pArtile de
nord-vest ale imperiului nu avea sI uite Banatul si cu acest prilej affm
despre existenta unui protopopiat la Tibiscum 13. In legAturA cu asezl-

mintele monastice bInAene printre care s-ar fi aflat, MO, de la acea vreme,
VArdia, trebuie s5, explicAm si infiintarea in anul 1028 a unei mitropolii,

institutie care a reusit s6, supravietuiasO pinA in secolul al XII-lea".

In Dobrogea aceleiasi perioade, dezvoltarea socio-politicA local
este atestatg nu numai de inscriptii lapidare ca aceea purtind numele
jupanului Dimitrie de la Mircea Vod5, (943), dar si prin ansambluri monas-

tice de importanta celui de la Basarabi-Murfatlar 18. Realizat sub influ-

enta directI sau mediatl a monahismului bazilian din Anatolia Centrall, ansamblul de la Basarabi-Murfatlar, cu ale sale chilli si biserici

rupestre 16, impresioneaz1 nu nuxnai prin complexitate, ci, deopotrivA,

prin atestarea unei persistente locuiri, dovadg, cI cel putin 200 de ani
cadrul local de viatA nu a fost cra'tinat. CetAile bizantine de la GarvgnDinogetia,17, Capidava 18 si PAcuiul lui Soare 18 au ocazionat in aceastI

vreme o reimplantare a tehnicii de constructie tipicA pentru lumea,

Bizantului si, in acelasi timp, o spectaculoas1 reorganizare a activitAtii
mestesugresti 20 Bisericuta de la GarvAn-Dinogetia este un martor
deosebit de important pentru procesul de transmitere a tehnicii de constructie a formelor arhitectonice bizantine ; in acelasi timp, prin martorii
de fresO, constituie primul exemplu cunoscut de ansamblu mural, neindoielnic si acesta realizat potrivit procedeelor si iconografiei constantnopolitane.

11 Din abundenta bibliografie acumulat In legAtura Cu acest tezaur semnalAm ultmele titluri mai importante: R. Theodorescu, Un mileniu de arid la Duneirea de Jos, Bucurest,
1976, p. 99-105; R. Florescu, I. MIclea, Tezaure transilvane, Bucuresti, 1979, P. 57-81.
12 R. Theodorescu, op. cit., p. 105-107; o ipotez6 interesantA, dar insuficient sustinuta
de cercetdrile arheologice, la Gh. Cotosman, Bazilica romand cu baptisteriu din Urbs Morisena.
Contribufii la istoria cre,Ftinismului In Dacia Traiand (BOR, 1968, nr. 3-5, p. 469-485).
13 A. Elian, Les rapports byzantino-roumains (Byzantinoslavica", 1958, nr. 2, P. 215).
14 N. Oiconomides, A pro pos dss relations ecclesiastiques entre Byzance el la Hongrie
en XI-e sicle: le mtropolite de Turquie (RESEE, IX, 1971, nr. 3, p. 527-533).
" I. Barnea, Les monuments rupestres de Basarabi en Dobrodja (Cahiers archologiques", Paris, XIII, 1962, p. 187-208); R. Theodorescu, op. cit., p. 120-127.

16 Alcauit din patru biserici dintre care una cu aspect de bazilicA trinavat
chilli, camere de provizii si camere funerare, complexul de la Basarabi-Murfatlar pare sa fi
fost Infiintat Care sfirsitul secolului al X-lea (deci dup inflintarea themei Paristrionului)
functionind si in secolul urindtor, dupA cum dovedesc inscriptiile sgrafitate.
12 I. Barnea, Garodn-Dinoyetia, Bucuresti, 1961.
18 Gr. Florescu, R. Florescu, P. Diaconu, Capidava, monografie arheologicd, I, Bucurestl,
1958: R. Florescu, Capidava, Bucuresti, 1965.
14 P. Diaconu, D. Vilceanu, Pacutul lui Soare, cetatea bizantin& Bucuresti, 1972;
P. Diaconu, S. Barasch, Pdcuitzl lui Soare, asezarea medieval& Bucurest, 1977.
B PinA In prezent incA nu a fost incercatA o monografle a mete.5uguri1or din cetAtile

sI asezirile dunrene, in secolele XXIV, dar din consideraren materialelor publicate de

catre arheologi rezultA cli ceramica si arta metalelor au beneficiat de o particularA prosperitate.

264

www.dacoromanica.ro

Frecventa revenire de pins& aici la legaturile cu Bizantul nu trebuie

0, lase impresia c populatia -phi nu dispunea de propriile sale traditii
artistice. Dimpotriv, prin intermediul cercetarilor arheologice i cu
ajutorul referirilor documentare, putem lua in considerare faptul
In aezarile autohtone, arta lemnului continua sa se dezvolte, cu pastrarea sistemului autohton de constructie, cu birne de lemn dispuse in cununi
orizontale 21. Pe de alta parte, ceramica de tip Dridu, prezenta pe tot
teritoriul trii, ofera argumente temeinice privind continuitatea i unitatea de vietuire a poporului roman. Persistenta traditiilor explica, in
perspectiva timpului, dinamica mediului artistic local i capacitatea sa
de a integra, prin interpretare, experientele preluate din lumea bizantina.
Recente cerceVri arheologice au confirmat existenta in secolul al XI-lea
aezamintului monastic de la Hodo-Bodrog 222 in partile de vest ale
tarii, acesta fiind cel mai vechi arzrnint de acest tip care 1i pastreaza
functiunile 'Ana in zilele noastre.
Confruntate cu prozelitismul catolic sustinut de noua autoritate
arpadiana, vechile aezari rom'aneti din Banat, Criana i Transilvania
au opus o ding rezistenta, ceea ce explica timpuria implantare in Banat
a manastirii cisterciene de la Igri, in anu.1 1171 23 Cunoscut fiind rolul
cistercienilor ca misionan i activi ai Vaticanului, este lesne de inteles ca
aceasta implantare venea s, contrabalanseze rolul manastirilor romaneti din Banat, important factor in difuzarea formelor de arta bizantina. Intr-adevar, oricit de modeste ar fi fost aceste lacauri, ele vor fi
dispus de un inventar minim necesar cultului, alcatuit din icoane i
odoare litargice, toate acestea oferind prilejul desfaurarii unei activitti
cu caracter artistic i, in acelai timp, a stimularii creativitatii locale.
Din aceemi vreme, in diferite colturi de tara, inregistram importante
aeari in legatura cu care pot fi urmarite eforturile de dezvoltare a unei
vieti artistice autohtone, in cadrul areia contopirea unor elemente pre-

luate din arta bizantina, mai rar occidental, este evidenta. Astfel, in

Muntii Bihorului, la Voievozi, cercetarile arheologice 24 au pus in evident&

existenta unei reedinte voievodale insotita de o manastire, biserica

acesteia de plan mononavat apartinind unui tip de larga raspindire atit
In arhitectura bizantina, eft i in acea romanica. La Niculitel 24) resturile
unei biserici de plan trilobat par sa se lege nu numai de o noua confluents&

bizantina, dar i de inflorirea aezarii locale, aezare in care, ma cum

se tie, a fost descoperita i o bazilica din secolul al IV-lea, prevrauta
Foarte prefloase, In acest sens, sint studille: P. Petrescu, Unitylea de conceptie constructivd l decoratiod a bisericilor de lemn romdnesti (SCIA, serla artA plasticA, XIV, 1967, nr. 1);

idem, Arhitectura (Arta populard romdneascd, Bucuresti, 1969, p. 15-177); Gr. Ionescu, Arht-

tectura populard tn Romania, Bucuresti, 1971.

22 Avem in vedere cercettirile inedite efectuate de Luminlia Munteanu, in campanille
1975-1976. De un mare interes pentru istoria pariilor arAdene stilt reconstituirile arheologicodocumentare publicate de E. G1lick, Unele informajit provenite din cronicele medievale referitoare la zona Aradulut (secolele V III X ) (Ziridava", VI, 1976, p. 89-115); Idem, Cu privire
la istoricul pdrjilor arddene tn epoca voievodatulut lui Ahttun (Stud(' prtvind istorta Aradului,
Bucuresti, 1980, p. 101-150).
23 V. VAtAsianu, Istorta artet feudale in Virile romdne, Bucuresti, 1959, p. 23; I. D.
Suclu, Monografia mitropoliei Banatului, Thnisoara, 1977, p. 46.

22 R. Popa, Valea Bistrei tn secolele XIIIXIV. Cerceldrt documentare l arheologice

tn nordul Bihorului (Centenar muzeal orddean, Oradea, 1972, p. 215-219).
36 P. Diaconu, Despre datarea ctrcumvalajlet st a bisericit treflate de la Nicultjel (SCIV,

1972, nr. 2, p. 307-319); R. Theodorescu, op. cit.. p. 127-129.

265

www.dacoromanica.ro

cu un martiricon 26 Aceste vestigii, carora le vom altura mai tirziu un

important monument, precum i denumirea Min'stiri*te purtata multa
vreme de Niculite127 par A, demonstreze aici existenta unui important
eentru ecleziastic *i pare a nu fi lipsit de temei ipoteza identifickii
a,cestui loe eu misterioasa Vicina
Dar cel mai important monument romnesc datind din secolul al
XII-lea este neindoielnic biserica cneziall de la Streisingeorgiu 28 De
plan patrulater mononavat, prevazut cu un sanctuar dreptunghiular,
acest mic edificiu a fost construit cu folosirea unor blocuri extrase din
ruinele unui edificiu antic. tiind ca localitatea Streisingeorgiu se afla
In imediata vecinatate a vechilor bai romane de la Calan, sursa materialului pare a fi wor de explicat. Avind, ma cum cercetkile arheologice au
demonstrat, rolul unui paraclis de curte eneziala, biserica de la Streisingeorgiu este un martor reprezentativ al nivelului de viat' fit i al exigentelor socio-culturale manifestate de cnezimea romnease din sudul
Tra,nsilvaniei. Fiind cel mad vechi monument medieval pstrat integral
In tara noastr, biserica de la Streisingeorgiu se constituie intr-un adevrat document al preeminentei mectiului cultural-artistic romnese
asupra noilor veniti, care, sub o forma sau alta, se vor implanta in spatiul
intracarpatic.
Tot din secolul al ICTI-lea, probabil din ultiraele sale decenii, dateaza

cetatea feudal, de la Bitca Doamnei (jud. Neam.t), vestigiu cu atit mai

semnificativ, cu cit el a, succedat cet'tii dacice Petrodava29. Folosind

obi*nuita tehnica defensiv' a valurilor de pamint *i a palisadelor, cetatea

de la Bitca Doanmei i*i define*te personalitatea prin materiale arheologice
care vadesc complexe legaturi artistice cu lumea bizantina i deopotriv
cu Transilvania vecina, prin intermediul careia puteau ajunge aici materiale de obir*ie occidentala.
incepind cu secolul al XTTI-lea, realitatile cultural-artistice de pe

teritoriul tarii noastre dobindese o configurare mult mai complexa, ea

urraare a faptului ca pe suportul traditional, in cadrul c'ruia contributia
artei bizantine se definise ea o com.ponenta necesara, aveau sa se im.plan-

teze forme de arta romanica *i, apoi, gotice timpurii.

In Transilvania, ea urmare a consolidarii autoritatii regale, *i odata
cu aceasta, a colonizarii unor importante grupuri de sa*i, arta romanica
*i cea gotica se vor manifesta atit in dom.eniul arhitecturii, eft *i in acel
al artelor decorative. Dar, in pofida eforturilor facute de regalitate *i
de Vatican pentru a ingrdi forta de manifestare a mediului autohton,
mArturiile de rezistenta se inmultesc, lor fiindu-le asociate, in m.od sem28 V. H. Bauman, Bazilica ca martiricon", din epoca romanitagi ttrzil, descoperit la

Niculifel ( jud. Tulcea) (BMI, 1972, nr. 2, p. 17-26).

22 Ibidem.

88 Ca urmare a recentelor cercetrtri arheologice efectuate de R. Popa, locul acestui

monument in contextul istorie si artistic al Transilvaniei medievale a cunoscut o substanliala
modificare. In locul datArii din anul 1408-1409, conform unui tablou votiv pe care 11 comentase si N. Iorga (Cea mal oeche clitorie de nemeg romdni din Ardeal, ARMSI, seria III,
tom. VI, 1927, p. 171 si urm.), monumentul a putut fi datat curind dup 1100, iar picturile
murale in anii 1313-1314, cf. R. Popa, Streistngeorgiu. Mdrturit de istorte romtineasca din
secolde XIXIV In sudul Transiloaniei (Monumente istorice si de artr, 1978, nr. 1, p. 9-32);
V. DrAgut, StreisIngeorgiu. Obseroalii preliminare prlotnd picturile murale (Monumente istorice

Si de artl, 1978, nr. 1, p. 39-42).

C. Scorpan, L' ensemble archologique fodal de Blica Doanmei (,Dada" IX, 1965,
p. 446-452).

266

www.dacoromanica.ro

nificativ, creatii Cu caracter cultural-artistic. Chiar la inceputul secolului,

prin scrisorile semnate de Inocentiu al 111-lea, papalitatea manifest

neliniste In legturl cu numeroasele mingstiri romnesti, preocupIndu.-se
de infiintarea unui episcopat al acestora, pus sub ascultarea nemijlocia a
Vaticanului30. .Aflate la inceputul lor, cercetgrile demonstreazg, el, In
aceast vreme, existau numeroase Mingstiri de tip rupestru, atit In pgrtile
Slajului31, &it si in muntii Buzgului32 sau pe valea RIutului33. Toate
aceste ming,stiri In care se aflau conatinitti de tip bazilian au constituit

demente de leglturl, cu vechea lume bizantinl, dar si eu Italia de sud,

acolo unde se refugiaserg, citeva secole inainte, nuraerosi cMuggri veniti
din Cappadocia anatolian5,34. Importante ming,stiri bg,ntene aflm pentru

aceastl perioadl la Parto, Clvgran", Ilidia37 cu a sa bisericg, de lemn,

la MInstur", dar, neIndoielnic, eel mai autoritar asezgraint romanese
era acela de la Sraca39.
Exponentii micii nobilimi transi/vg,nene, cnezii si voievozii, sustinuti de intreaga populatie autohtong,, nu renuntg, la eforturile de emancipare si este seranificativ faptul el, in cursul secolului al XIII-lea, ii intil-

nim in cadrul unor importante actiuni militare, ea blt/lia cu ttarii

de la Sajo, din 1241, sau ca in bltglia de la Kreussenbrunn, din 1260.

Papalitatea inslsi este nevoitl sg, recunoascI rolul social-politic al cnezilor

89 DIR,FG, veacurXI, XII si XIII, I, Bucuresti, 1951, doc. 45 (din 1204) si doc. 47
(din 1205), respectiv p. 28 si 29.
al Asezarea de la Jac (com. Creaca, jud. SAlaj) tncA nu a fost publicatA In mod corespunzAtor. Situat ifngA o cetate feudalA, complexul rupestru de aici a avut asa cum vom
demonstra cu alt prilej un caracter monastic si dateazA din secolele XIIXIII.

32 De schituAle rupestre din munfil BuzAului s-a ocupat P. Ghihaia. (De la Negru
Vodd la Neagoe Basarab, Bucuresti, 1976, p. 240-251) care, desi nu exclude o datare mai
timpurie, considerA cA aceste schituri sint legate de curentul isihast din secolele XIVXVI.
In realitate este vorba despre o vatrA monasticii mult mai veche, sigur activA In secolele

XIIXIII.

38 Abia cercetate, schiturile rupestre de pe valea RAutului fsi trAdeazA vechimea prin
organizarea spatialA care rezultA fArA echivoc din descrierile publicate.
" MultA vreme neglijate, minAstirlie rupestre din sudul Italia au acumulat In ultima
vreme o bogatA bibliografie din care semnalAm doar citeva titiuri: P. Abatangelo, Chiesecripte e affreschi italobizantini di Massofra, III, Taranto, 1966; G. de Vicenze, Di santuart

rupestri di Mottola, Mottola, f.d.; La Scaletta, Le chiese rupestri di Matera, Roma, 1966,
A. Chionna, Insediamenti rupestri nel territorio di Fasano, Fasano, 1970; C. D. Fonseca, Civilitd in terra Jonica, Milano, 1970. Del mal vechi, isi pAstreazA utilitatea lucrArile lid G. de
Jerphanion, Les glises rupestres de Cappadoce, Paris, 1932-1942 (Cu importante referiri la
asezArile sud-italiene) si A. Medeea, GU affreschi delle cripte eremitiche pugliese, Roma, 1938.

32 *t. Metes, Mdruistirile romdnesti din Transilvania f i Ungaria, Sibiu, 1936, p. 225
228; L. Munteanu-TrucA, Date arheologice prelimtnare despre mdndstirea Pculos (MB, 1978,
nr. 10-12, p. 718-726) (materialui ceramic confirmA functionarea asezAmintului in seco-

lele XIIIXV).

Banatului", 1930, nr. 4,

86 I. Miloia, Biserica medievald de la Cdvdran (Analele
p. 26); V. VAtAsianu, op. cit., p. 258.
37 I. Uzum, Gh. Lazaroiu, Asezarea feudald Ilidia In lumina izooarelor f i a cerceldrilor
arheologice (Banatica", I, 1971, p. 157-16); St. Matei si I. Uzum, Date not asupra bisericit
si fortificallei de la Ilidia (AMN, 1972, p. 555-564).
88 I. B. Muresianu, Mdndstiri din Banal, Timisoara, 1976, p. 76-77; cercetArile arheologice efectuate de Al. RAdulescu (in 1979) au surprins ruinele une biserici de piatrA si c4rAmidA.

89 T. TurchAnyi, Krasso-Szdnnyi megge tartnete, Lugoj, 1907, p. 97; V. Tigu 0

L. I. Oprisa, Mdrulstirea Sdraca, Bucuresti, 1971; I. B. Muresianu, op. cit., p. 87-88; Gh. Gantacuzino, Date arheologice privind trecutul unei mdndstirt bdndlene: Mdastirea Sdraca din Semlacul Mic (MB, 1974, nr. 4-6, p. 308).

267

www.dacoromanica.ro

romni, referindu-se in mai multe rinduri la existenta acestora sau chiar

convocindu-i la unele concilii".
Pe fondul acestor realitati socio-politice, nu ne va surprinde daca pe
paminturile cneziale vor fi ctitorite in cursul secolului al XIII-lea mai
multe edificii importante. La Gurasada (jud. Hunedoara) biserica de plan

cvadrilob, cu turra centrara, atesta legaturi cu lumea bizantina, dar

interpretarea locara este evident din punct de vedere constructiv, eh
si prin tratarea libera a formelorn. La fel la Densus (jud. Hunedoara)
avem de-a face cu un monument de certa originalitate, rezultind din inter-

ferenta unor solutii de traditie romanica cu preocupari spatiale aparti102i. In fapt, este vorba de un edificiu de plan central cu
nind Bizant-u.1
turn sustinut de patru stilpi, prevazut cu o absida semicircular pe latura
de rasarit. Coloanele antice, asezate asem.enea unor contraforti, sugereaza
un templu peristil si nu este debe exclus inspirarea mesterilor locali din-

Fig. 11Planul bis ericii din Densu5 (dup6. Istoria

artelor plastice din Romania, I, p. 128).

4 Avem in vedere in primul rind concilul

mod expres citati.

din anul 1288 chid nobilii romAni slut in

41 V. VAtii.sianu, op. cit.; V. DrAgut, V echi monumente hunedorene. Bucureati.

p. 54-55.

u V. VAtitgianu, op. cit., p. 95; V. DrAgnt, op. cit., p. 13-15.

268

www.dacoromanica.ro

1968.

tr-un asem.enea tip de monument, pe care il vor fi vazut, inca in f Unta

la Ulpia Traiana Augusta aflata la numai citiva kilometri distanta. La
Pesteana (jud. Hunedoara) forme de arhitectura romanic se insotesc Cu
fragmente de pictur a cror raportare la mai vechi monumente bizantine
11 pune pe cercetator in fata tulburatoarei intrebari : daca nu cumva
aici ne aflam in fata unui ansamblu datind de la sfirsitul secolului al
XTT-lea
inceputul secolului al XIII-lea". Intensa activitate constructiva din Tara Hategului este atestata mai departe de biserica Cu forme
gotice timpurii de la Sinta Mrie Orlea, elegant edificiu, care pare s fi
fost inaltat cu participarea cnezilor locali". Preluind modelul de la Sinta
Marie Orlea, cnezii din Strei (jud. Hunedoara) au inaltat la rindul lor un
edificin de o remarcabila frumusete, mai putin elegant ca silueta generala, dar mult mai viguros decit m.odelul de la care se inspirase". Forme
romanice persista inca la biserica din Nucsoara (jud. Hunedoara)", un
edificiu mononavat cu absida semicirculara si tot traditiilor rom.anice le
apartine biserica de la Mica-Manfistirea (jud. Cluj )47, in nordul Transilvaniei,

in apropiere de Dej. In cazul acestui ultim edificiu, compartimentarea

rituala naos-pronaos dem.onstreaza un adevarat proces de sinteza cu arhi-

tectur bizantina, al &ami program fusese adaptat.

Disparitia bisericii din Pestis" si a altor ctitorii pe care documentele
le amintesc in Tara Hategului" este compensat pentru secolul al XIII-lea,

atit de bogatul material arheologic, cit si de faptul ca, in celelalte parti

ale tarii, creatia artistic' a realizat opere de seama, lasind mrturii sem-

nificative.
Daca la Cuhea mesterii constructori din secolul al XIII-lea continuau
s'a,' foloseasca lemuul, asa cum de altfel se va fi intimplat in cele mai multe

localitati ale tara, la Niculitel (jud. Tulcea), in Dobrogea, catre sfirsitul

secolului al XIII-lea era construita biseric,a Sfintul Atanasie5. Construir
potrivit tehnicii bizantine, cu alternare de piatra si caramida, biserica din
Niculitel of era o foarte ingenioasa prelucrare a tipului de cruce greac
inscrisa cu supo* adosati. Proportiile elegante ale volumului construit,
bine timbrat de mica turla poligonala, confera ctitoriei de la Niculitel o
" Ipoteza apartine cercetAtoarel Maria Mocanu urmind a fi publicatA in cadrul Repertoriului picturilor murale din Romania (lucrare In curs de publicare).

" V. VAtAsianu, op. cit., p. 74-77; Gr. Ionescu, Istoria arhitecturit In Romania, I,

Bucuresti, 1963, p.1 99-100; V. DrAgut, Contribufit privind arhilectura goticului timpuriu In
Transilvania (SCIA, seria ArtA plasticA, 1968, nr. 1, p. 45).
45 V. VAtAsianu, op. cit., p. 77; V. DrAgut, Vecht monumente hunedorene, p. 38 ; Gr.
Ionescu, op. cit., p. 99-100; V. DrAgut, Biserica din Strei, (SCIA, seria artA plasticA, 1965,

nr. 2, p. 299-305).

46 V. VAtAsianu, op. cit., p. 80; V. DrAgut, V echt monutnente hunedorene, p. 35.

46 Biseria din Mica - MAnAstirea a fost de curind restaurati, sef de proiect fiind arh.
Constanta Modoran.
44 Biserica Tuturor Sfintilor din Pestis (jud. Hunedoara) a fost distrusA cu prilejul unei
rAscoale din anul 1277, fiind amintitli apoi intr-un document din 5 februarie 1302 (D IR, veac.

XIV, I, Bucuresti, 1953, doc. 18, p. 13-14).

o Foarte semnificativ este in acest sens documentul din 1 iunie 1360 prin care Petra,
vicevoievod al Transilvania! si castelan de Hateg, convoca scaunul de judecatA al districtului
Hateg. Documentul aminteste de Petru, protopop de Ostrov, de Zampa, preot din Clopotiva,
de Dalc, preot din Densus, de Dragomir, preot din Tustea, de Balc, preot din Pesteana.
Este firesc sA se presupunii cA, in af ara acestor cinc! reprezentanti al preotImli hategane, existan
incl multi alti preoti in parohiile sAtesti (justificind si existenta protopopiatului) si di, prin

urmare, de lemn sau de zid, numArul bisericilor romAnesti era, incA la acea epocii, destul de mare.
60 L. BAtrina si A. Marina, Contribufit la canoapterea arhitecturit medievale din Dobrogeal

biserica S'Uta( Manaste din Niculifel (PM. Tulcea) (SCIV, 1977. nr. 4, p. 531-549).

269

www.dacoromanica.ro

remarcabila valoare arhitectonic si totodatgIi sporeste semnificatia ea

paraclis al curtilor nobiliare in vecintatea arora i pentru al caror folos
fusese inaltata.
In eelelalte regiuni ale t'rii, Oiind c ne aflam intr-un secol in care
confruntarea cu autoritatea regatului maghiar se confunda cu lupta impo-

triva prozelitism.ului catolic, al carui reprezentant apostolic devenise regele

arpadian, nu va surprinde optiunea subliniata pentru formele artei bizantine, optiune in care trebuie s recunoastem naanifestarea unui act de rezistenta constientg. Daca la Baia51, la Cimpulung53 si la Severin53 avem

de-a face cu un proces de extindere dincolo de Carpati a formelor arhitectonice de obirsie occidental, dimpotrivg, in mai toate siturile importante ale Moldovei i Trii 'Wm./nest, raaterialele arheologice fac evidenta
puternica penetrare a fornaelor artistice bizantine. Importantele podoabe
descoperite in mormintele de la Trifesti, lb/nest, Cotnari, Voinesti
Oteleni54 constituie pentru Moldova un asemenea atestat de orientare

artist* dupa cum in Tara Romaneasca asezarile de la Cetatenii din

Vale si Curtea de Arges prilejuiesc istoricului de arta importante referiri
la procesul de constituire a climatului artistic local.

La Curtea de .Arges, sub pardoselile bisericii domnesti Sfintul

Nicolae, cercetgrile arheologice au pus in evidenta fundatiile unei vechi

biserici Cu planimetrie foarte semnificativa ariei bizantino-balcanice55.
Este vorba despre un edificiu de tip cruce greacg cu bratele libere, caruia
pe latura de vest i-a fost adgugat dintru inceput un pronaos ingust. Tehnica de constru.ctie, ca i planinaetria de inspiratie bizanting, i afla un
firesc complement in decoratia murala, ale cgrei fragmente vadese apartenenta la aceeasi lurae artistica de am.bianta sud-dunareana. Stiind
datoritg materialelor arheologice vechiul edificiu argesean ar fi putut fi
datat anterior invaziei tatare, intelegem ca, ineg din prima jumatate a
secolului al XIII-lea, mediul socio-politic al voievodatului argesean era
capabil s ridice un monum.ent reprezentativ i ca exigentele sale artistice
se aflau la un nivel indeajuns de Malt, Welt mijloacele de realizare sa fie
dintre cele mai elevate.
Consideratii asemanatoare [Ant reclamate de vestigiile arheologice
descoperite la Cetatenii din Vale (jud. Arges)56. Construite din piatra pe
un plan mononavat, compartimentate ritual in naos si pronaos, bisericile
de aici au permis recuperarea mai multor fragmente de freseg57 a caror
analiza face posibil/ importante considerente de ordin artistic si chiar
dincolo de acestea. Intr-adevar, mesterii anonimi care au lucrat la Cetateni
eran cunoscatori ai tehnicii de fresca, iar pigmentii utilizati erau de excelenta calitate. Deducem c posibilitatile economice ale comanditarilor
51 R. Teodoni, Vechile biserici din Baia, (SCIA seria artA plasticA, 1973, nr. 1).
52 St. Bals, Restaurarea Barfiei din ampulung-Muscel, in Monumente istorice studit
lucrar de restaurare, 1969, p. 7-25; V. DrAgut, Arta goticd in Romdnia, Bucuresti, 1979,
p. 140-142.
53 V. VtAsianu, op. cit., p. 149; N. Ghika-Budesti, Evolufia arhitecturti in Muntenia
0 in Oltenia, I (LICMI, 1927, p. 122).

54 R. Theodorescu, op cit., indice.

55 N. Constantinescu, Curtea domneascd din Arge, probleme de genezd i eoolufie (BMI,

1971, nr. 3, p. 14-23).

56 D. V. Rosetti, Raport preliminar asupra cerceldrilor arheologice intreprinse la complexul

de monumente feudale de la Cela!ent-Arge (Monumente istorice studit t lucrdrt de restaurare,

1969, p. 94-96).
57 Fragmentele de frescA provenind de la CetAtenii din Vale se pAstreazA la Muzeul
judetean Arges, Pitesti.

270

www.dacoromanica.ro

erau destul de consistente, e ei *tiau ce, cui*i. cum s cear i ed. relatiile
lor economice *i artistice cu lumea bizantin5, le permitea importul unor
matriale foarte pretentioase. Confirmate de tezaurele monetare descope-

rite in spatiul geografic romnesc, aceste consideratii drat cu atit mai

necesare cu cit ele apartin perioadei ce prefateazI tocmai secolul al XIV-lea,

acel secol eind intemeietorii de targ, prin victoriile repurtate la Posada

sau in prtile de rskit ale Moldovei, fceau s5, se inscrie pe harta statelor
independente europene, rile romne.
Secolul al XIV-lea a debutat pentru trile rona.ne sub seranul unor
im.prejurki favorabile. Stingerea dinastiei arpadiene *i agitatul interregn
care i-a urmat, ca i slabirea temporar5, a Hoardei de Aur, an creat conditii
favorabile pentru ca voievodatele de la sud *i rsrit de Carpati s. tind
spre o mai mare libertate, dezvoltarea eeonomiei proprii i maturizarea
structurilor socio-politice fcind posibil apropiata reorganizare sub forma
nnor state unite *i. independente. Pe de alt,' parte, in Transilvania, Banat,
Cri*ana *i Maxamure*, cnezii *i voievozii romni vor reu*i s dobindeasc

un loe mai important in ierarhia local, luptind eu ardoare pentru 'Agrarea institutiilor traditionale *i a vechilor imunitti rich de modeste ar fi
fost ele sub suzeranitatea apstoare a coroanei. Fapt este c5, pretutindeni
asistm la o dezvoltare a activittii cu caracter artistic, formele somptuoase realizate In unele cazuri confirmind fk echivoc maturizarea societgtii
feudale autohtone.

In Banat, dincolo de frietiunile tot mai accentuate dintre a*ez5,mintele de traditie ortodox i ambitioasa biserica romano-catolic,

cnezimea romAneasc s-a dovedit un factor deosebit de important in echili-

brarea situatiei generale a unui stat polim.orf, cu foarte multe forme

de organizare interioar, care nu reu*ea s5, asigure un tot armonios.
Dezarticularea interioar *i ostilitatea cu care a fost intimpinat de catre

marea nobilirne maghiar 1-au determinat pe Carol Robert s se instaleze

In Timiwara, ora* care vreme de 15 ani a constituit principala lui re*edint. Practic, In anii 1308-1323, In ora*ul de pe Timi* s-a constituit un

puternic nucleu de arta, aportul me*terilor veniti din Italia *i din alte
tri occidenta1e fiind din acest punct de vedere decisiv. Chiar dael implantarea acestor activitti artistice de sorginte apusean5, gseau Intr-o oare-

care ragsur nepregtit medial artistic al Banatului, ele au fost deosebit

de utile pentru intreaga viat cultu.ral a trilor rom5,ne, pentru c, prin
interraediul Banatului, au fost intkite legturile cu Italia, In special cu
insoritul Mezzogiorno i, in felul acesta, ne putem explica, pentru o perioadl relativ 1-ung5,, permanenta schimburilor culturale58. Aseendenta
Banatului poate fi urmrit pe diverse planuri vreme de aproape douil
secole, aportul cnezilor *i voievozilor bnteni fiind deosebit de activ In
cadrul luptelor otoraane care vor domina viata sud-estului european
incepind cu a doua jumtate a secolului al XIV-1ea58. Vrenaurile tulburi
55o cercetare monograficA a legAturilor culturale 1 artistice dintre Italia 0 societatea
cnezatelor i voievodatelor romane,ti din Banat 0 din Transilvania nu a fost efectuatA incA.
Unele sugestli 1 trimiteri la fapteie t documentele secolului al XIV-lea privitoare la acest
subiect la V. DrAgut, Din non despre ptcturile bisericti din Strei (BMI, 1973, nr. 2, p. 19-26);
idem, Streistngeorgiu. Observalit preliminare privind picturtle murale (Monumente istorice i

de artA", 1978, nr. 1, p. 41-42).

59 8t. Pascu, Rolul cneztlor din Transilvania In lupia antiotomand a tut Iancu de Hune-

doara (Studil t cercetAri de istorie", Cluj, 1957, nr. 1-4, p. 25-64).

271

www.dacoromanica.ro

si amenintarile din afma explica crearea a numeroase asezari fortificate,

unele aflate in curs de cercetare ca cele de la Manastur i Satchinez80.

Cu privire la ingemanarea dintre tehnicile traditionale si cele noi, este semnificativ tirea documentara privind biserica voievodului Tyman de
neam roman" din satul Vadea, la anul 137761. Documentul face precizarea expresa ca era vorba despre o biserica, jumgtate din lenan i jumatate

din piatra. Asadar, materialului i tehnicii tradtionale de constructie

In lem.n i se alatura zidirea de piatr in care putem recunoaste o preluare

din arhitectura atit de raspindita in mediul transilvano-bgnatean.
Patrunderea constructiilor de zidarie In zone care, printr-o lunga
depriudere, erau legate de folosirea lemnului poate fi identificata i in
Maramu.res, tinut in care conditiile naturale de adapostire asigurasera si
mai asigurau inca un spor de libertate in fata pretentiLor de suzeranitate
ale coroanei regale naaghiare. La Cuhea, cercetarile arheologice au dat la
iveala curtea voievodal intrita cu val de pamint i palisad, punind in

valoare si un bogat inventar din care rezulta nivelul de dezvoltare al

nobilimii romanesti din nordul tarii62. Inca si mai semnificativg este bserica de piatra ale &ami ruine se pstreaza in chiar central satului ; dispozitia planimetric i tehnica de constructie ne arata ara echivoc o asimilare a modelelor de obirsie gotea. Intr-adevar, este vorba despre un mie
edificiu de tip mononavat, de plan dreptunghiular, prevazut spre rsarit

cu o absida poligonalg, flancatg de o inc/pere echivalenta cu sacrista.

Pe latura de vest se afla fundatiile unui turn. Construita din piatra bruta
de carierg, intr-o tehnica foarte raspinditg la monum.entele transilvgnene,

biserica din Cuhea ne apare ca o transplantare, In mediul romanesc,

unui tip de biserica sala, asa cum poate fi intilnit in numeroase localitti
din spatiul intracarpatic, atit in mediul romanesc, cit si in cel sgsesc sau
maghiar. Apartinind familiei Bogdanestilor si datind din prima jum/tate
a Becolultti al XIV-lea, biserica din Cuhea, ca i resedinta voievodalg,
face evident/ prospetimea capacitatii de receptare i, In acelasi timp,
dorinta de afirmare In planul valorilor cultural-artistice. Curtea voievodala de la Guhea nu era pentru acele vremuri o aparitie izolata In spatiul
voievodatelor romane ; alaturi de ea se cer amintite numai pentru Maramures cetatile i curtile de la Sargsau, Giuleti, Domnesti, Oncesti, aceasta

din urma prevazuta cu un turn locuinta inconjurat cu un val de pkrtInt,

cu palisada'83.

In acelasi timp, spre partile din sudul Transilvaniei, in Hunedoara,

la Su.seni pe valea Riusorului, era realizat in prima etapa ansamblul fortificat cunoscut, indeobste, sub denumirea de cetatea Coltului. Alcatuit
dintr-o curte cneziala, dintr-un turn de refugiu agatat pe un colt de stinca
dintr-o biserica fortificata cu un puternic turn de piatrg inaltat deasupra sanctuarului, ansamblul de la Colti constituie unul dintre cele mai semnificative moduri de amenajare defensiva, intr-o zona in care cnezimea
roraan reusea s pgstreze o pozitie de exceptie In ierarhia tgrii. Din aceeasi
vreme dateaza turnul-locuinta de la Rchitova65, puternica prisma drep Al. RAdulescu, Rezultalul sapedurilor arheologice de la Satchtnez fi Memastur
Timif ), comunicare la Sesiunea anual5 de rapoarte arheologice, Tulcea, 22 martie 1980.
61 HurmuzakI-DensuOanu, 1/2, Bucuresti, 1890, p. 261.

(jud.

62 R. Popa, Tara Maramuregului In veacul al XI V-lea, Bucuresti, 1970, p. 215-238.

" Ibdem, p. 238; Gh. Anghel, Cetll medievale din Transilvania, Bucurestl, 1972, p. 30.
" V. Driigut, Vechl monumenie hunedorene, p. 23-25; R. Popa, Celdfile din Tara Ha/e..
gului (BMI, 1972, nr. 3, p. 67-59).
66 R. Popa, op. cit., p. 56.

272

www.dacoromanica.ro

tunghiularg de piatr sau turnul de la Mglgiesti", cu a sa biseric paraclis67; s-ar pgrea c, aceleiasi perioade Ii apartine intregirea sistemului
defensiv al cettii de la Breaza (jud. Brasov)". La sud de Carpati, acelasi
proces de organizare a sistemului defensiv autohton a dus la construirea
cetAtii de refugiu de la Poenari (jud. Arges), de fapt o amenajare foarte
asemngtoare cu cele hunedorene, respectiv un turn-locuintg inconjurat
de o incint fortificatg usoarg, pe care ulterior voievozii naunteni o vor
inlocui cu o autenticg cetate".
Incg si mai mult decit asezgrile fortificate, ctitoriile cneziale i voievodatele au fgcut posibilg manifestarea geniului artistic autohton si totodata optiunile artistice ale donatorilor. La Sintg Mrie Orlea (jud. Hunedoara) in anul 1311 s-a realizat un impozant ansamblu de picturg mural,
opera complexg, ea o iconografie deosebit de elaboratg70. Autorul acestei
opere era eunoscgtor al unor modele de larga', circulatie in lunaea bizantina, preluind si teme caracteristice in indeprtatul Caucaz, precum Descoperirea sfintei cruci, prilej de a infgtisa, cu toatg pompa curte,a, imperial g a Bizantului. Desenul savant f}i coloritul armonizat cu deosebit
subtilitate sint calit'ti care II definesc pe a-atorul anonim, al picturilor de
la Sintg Mgrie Orlea, dupg cum trgsgturile stilistice de obirsie bizantinpaleologg, im.preung cu particularitgtile de limbaj pictural de provenientg
inlesnesc identificarea zonei sale de formatie la intilnirea sferelor
de artg bizantino-italiang.
Doi ani mai tirziu, la vechea ctitorie de la Streisingeorgiu, prin grija
voievodului Bglea se realiza un alt ansamblu de picturmural cu atit
mai im.portant cu cit ne aflgm aici in fata operei unui artist autohton,
zugravul Teofil, cel mai vechi artist roran cunoscut71. Fragmentele de

picturg recuperate de sub tencuielile tirzii demonstreazg c. mesterul

Teofil era un artist cu o forraatie complexg, cunoscgtor al unor teme iconografice de veche traditie cappadocian, vehiculate cu probabilitate prin
sudul Italiei, acolo unde sezgrile monastice de tip bazilian se dezvoltaserg
intr-un nurnAr foarte mare. Desenul energic i expresiile grave conferg
picturilor de la Streisingeorgiu o particular g fortg de comunicare, lgsind
s, se descifreze un stil original ce rezultg din sinteza dintre raodalitgtile

de limbaj pictural bizantin, pe de o parte, si cel gotic, pe de alta. Picturile de la Streisingeorgiu, cu a lor certg personalitate stilisticg, las sg
se intrevadg procesul de constituire a unei ticoli de picturg romneascg
local,scoalg despre care vom putea aduga o slim6, importantg de date
cgtre sfirsitul aceluiasi vea,c al XIV-lea.
In Transilvania, in primele decenii ale veacului al XIV-lea, se construia la Sinpetru, in Tara Hategului, o curte cnezial, inzestratg cu o bise66 Ibdem, p. 60-61; V. Eskenasy, Cercetdrile de la MdldeVi qi Sgilapl de sus (Maten ale
fi cercetdri arheologice (a XIII-a sesiune anaald de rapoarte), Oradea, 1979, p. 345-347); V. Eskenasy 11 A. Rusu, Cefalea cneziald de la MdIdefti, jud. Hunedoara, comunicare la Sesiunea

anuald de rapoarte arheologice, Tulcea, 22 martie 1980.

67 De remarcat cd biserica paraclis a cetdtii MAlde$1 a avut un plan foarte rAspindit
In Tara Hategului, fiind monovanatd cu sanctuar dreptimghiular.
" T. biligler, Cerceldrile de la Cetatea de la Breaza (Fdgdra$) (Studii i comunicAri.
Arheologie-istorie", Muzeul Brukenthal 14, Sibiu, 1969, p. 89-121).
" V. VAthianu, op. cit., p. 131-132; Gr. Ionescu, op. cit., p. 110-111.

70 L D. Stefdnescu, La peinture religieuse en Valachie d en Transglocznie jusqu'au XIX-e

sigcle, Pars, 1932, P. 223-239; V. Vdtd.5ianu, op. cit., p. 397-402; V. Drdgut, Pictura
murald din Transilvania, Bucureti, 1970, p. 11-17; idem, Picturile bisericii din Sintd Mdrie
Orlea, cel mai oechi ansamblu mural din jara noastrd (BMI 1971, nr. 3, p. 61-74).
71 idem, Streisingeorgiu. Obseroalii preliminare privind picturile murale.
18-0. 742

273

www.dacoromanica.ro

rica-paraclis, de tip sala cu sanetuar patrulater, boltit in cruce. Putin

mai spre nord, in muntii Trascaului, la Rim.eti (jud. Alba)" se construia o
minastire a carei biserica, asemenea celei de la Mica-Manastirea, prezinta

obi*nuita compartimentare ortodoxa: naos-pronaos. In cazul acestui

monument, form.ele arhitectonice au o compozitie spatiala ciar adaptata

compozitiei planiraetrice, naosul fiind boltit In seraicilindru longitudinal,
in timp ce pronaosul este boltit In semicilindru transversal. Absida, semicirculara la interior *i la exterior, acuza Inca legaturi cu arhitectura romanica, dar conceptia spatiala de inspiratie bizantina exprima fara echivoc apartenenta monumentului la ambianta artistica roralneasca, in interiorul careia se operau numeroase sinteze occident-orient pe fondul traditidor autohtone.
Intr-o vreme cind, in intreg spatiul cultural romnesc, pe suportul
viguros al traditiilor se altoiau noi experiente artistice, cind prin im.pletirea elementelor de limbaj provenind fie din orient sau din occident se
ajungea la sinteze corespunzatoare momentului istoric *i aspiratiilor artistice ale unei societati in curs de dezvoltare, nu va surprinde daca In Tara
Romaneasca, unde procesul de pregatire a unei maxi formatiu.ni statale
era foarte avansat, n.e voin intilni cu realizari artistice de notabila importanta.
Cereetarile arheologice coroborate cu marturiile documentare demonstreaza ea), In primele decenii ale secolului al XIV-lea, Tara Roma,
neasca strabatea un laborios proces de dezvoltare econoraica *i ca, in
cadrul mutatiilor care aveau loc, trecerea de la regimul rural la cel urban
marca configuratia, mai multor mezari.
Deosebit de prospere au fost In primul rind mezarile de la Dunare
care beneficiau pe de o parte de rodnicia Cim.piei Romane *i pe de alta
de traditionalele legaturi, prin intermediul Duntirii, cu tarile balcanice *4
in primul rind, cu Iraperiul bizantin. Numarul mare de monede bizantine
gasite in aceste mezari ,fie izolat, fie sub forma de tezaure, confirma intensitatea schimbuxilor economice *i. lasa sa se inteleaga mai u*or posi-

bila deschidere catre o activitate artistica. La Ostrovul

Mehedinti,

la Turnu Severin, la Zimnicea, la Turnu Magurele, la Giurgiu. *i In alte

localitati, alaturi de monedele bizantine, au fost gasite importante fragmente ceramice, al caror desen grafitat *i decor smaltuit cu verde *i galben se inscrie integral in aria de influenta a Bizantalui. Ceramica locala,

de asemenea prezenta In siturile arheologice, vde*te o progresiva tendinta'

de afirmare a formelor in consens cu insa*i evolutia societatii, a carei

stratificare de tip feudal se accentua.
De-a lungul principalelor drumuri coraerciale *i mai ales in zona
apropiata trecerilor peste munte, alte mez'ari i*i Imbogateau in aceasta
vreme zestrea de constructii *i, ma, cum s-a putut demonstra de curind,

la Cimpulung sau. la Curtea de Arge* ne aflam, fara echivoc, in fata unor

eonstructii care apartin mediului urban". Principalele realizari arhiteetonice se cer cautate fie In categoria re*edintelor nobiliare, fie in categoria
lacmurilor de cult. La Turnu Severin *i la Cimpulung implantarile, fie *i
temporare, ale comunitatilor catolice uneori sprijinite, ca in cazul Severi72 V. VAtAsianu, op. ciL, P. 566; St. Metes, Mndstirile romlineyii din Transilvania si
Ungaria, Sibiu, 1936, p. 53-62; V. DrAgut, Zugravul Mihu yi opera sa (SCIA, 1966,nr. 1,

p. 39-47).

72 L. BAtrina si A. BAtrina, Cercettaile arheologice de la Curiea de Arge,y, comunicare

la Sesiunea anualA de rapoarte arheologice, Tulcea, 22 martie 1980.

274

www.dacoromanica.ro

nului, de gasnizoane ale coroanei maghiare, explica ridicarea unor edificii

cu tehnica de zidrie proprie arhitecturii gotice, cu planimetrie si forme

decorative apartinind aceleiasi arhitecturi.

Fig. 12.
Planui cebItii medievale din DrobetaTurnu Severin (dupa Gh. Anghel, Celdji medievale
din Transilvania, p. 35).

Datind de la sfirsitul secolului al XIII-lea, dar terminan, cu probabilitate in primele decenii ale secolului al XIV-lea, vechea biserica
Sfintul Iacob a Baratiei din Cimpulung Muscel era o constructie mononavata caracterizan, prin dispozitia gotic a absidei poligonale ce fusese
intarita cu contraforti74. Piatra de mormint a comitelui Laurentiu., datInd
din anul 1300, se inscrie si ea in categoria monurnentelor reprezentative
de arta occidental, ea fiind la origine decoran,' cu un gisant, o reprezentare a defunctului intins pe lespede75. Cloasterul dimpulungean, din care
nu s-au mai pastrat decit marturiile arheologice, se inscrie in aceeasi famistudit si
74
t.. Bala, Restaurarea Beirfiel din Cimpulung-Muscel (Monumente Istorice
luadri de restaurare, 1969, p. 7-25); P. Ghihaia, Monumente gotice in Cimuplung-Muscel (Din
ceidfile de scaun ale Terrii Romnesti, Bucureati, 1974, p. 306-318).
74 E. UtzArescu, Despre piatra de mormint a comitelui Laurenfiu si clima date arheologice

si teorice in legaiurlf cu ea (SGIA, 1957, nr. 1-2, p. 109-127); P. Binder, Din nou despre
Comes Laurentius de Longocarnpo (SGIA, 1975, p. 185-188).

275

www.dacoromanica.ro

lie stilistia i, alIturi de biserica Sfintul Iacob, constituie un martor al

prezentei arhitecturii gotice in Cimpulung, oras care avea s joace un

rol atit de important in procesul constituirii statului independent al Trii
Romnesti.

In cealalt parte a trii, la Turnu Severin, chiar in primele decenii

ale secolului, expansiunea autorittii maghiare beneficia, de ridicarea unei

puternice cetti cu turn donjon in centru. Pinza de ziduri acuz pretutindeni tehnica de constructie cu piatr, de carierl neregulat, asa CUM
pretutindeni se poate vedea la monumentele din Transilvania i Banatul

epocii. In acelasi timp, fragmentele de nervuri gotice si o frumoas cheie

de bolt demonstreaz, c interioarele locuibile sau de reprezentare beneficiaser de boltiri pe nervui, situind cetatea de la Turnu Severin in marea
familie a castelelor gotice de epocilm. Si tot la Turnu Severin, ruina bisericii
din parcul muzeului Portile de Fier77, cu al s'u plan dreptunghiular incheiat spre rsrit cu o absid poligonal contravintuit de puternici contraforti, ne arat el* populatia catolic5, local, dispunea de un lAcas de inchin-

ciune conceput dup modelele gotice atit de rspindite la nord de Carpati.

Asa cum lesne se poate observa, configuratia artistic a primelor

decenii ale secolului al XIV-lea prezint pentru Tara Boraneasc un
caracter bipolar, pentru cA, algturi de m.onumente de influent, sau de
inspiratie goticA, se cer luate in considerare monumente a cgror matrice

stilisticil este evident bizantinA. Astfel la Turnu Severin, in curtea liceului

sau pe platoul din interiorul cettii, pot fi v,zute ruinele unor biserici de

plan dreptunghiular, compartimentate ritual in naos-pronaos, conform

exigentelor rituale ortodoxe. Tehnica de constructii, cu alternarea pietrei
si crmizii, ca Si martorii sistemului de boltire vizibili la biserica de pe
platou.1 cettii, indic' preluarea creatoare a modelelor bizantine, fapt lesne

de explicat intr-o localitate care se afla efectiv la intilnirea dintre cele

dad, mari zone de culturii.

Dar mediul artistic local cu traditiile sale era destul de puternic pentru
a nu se multumi cu simple preluiri din lumea modelelor de peste hotare.
Catre 1330 se construia la Curtea de Arges interesantul monument cate
este biserica Sin Nicoarg78. Apartinind principial categoriei de biserici
mononavate compartimentate in naos-pronaos si avind in naos o boltire
semicilindricg cu dublouri, biserica Sin Nicoarg este un monument ale
cgrui inovatii de form si de tratare ne situeazg in sfera unei autentice
sinteze. Intr-adevgr, dei de mici dimensiuni, ea a fost conceputg s fie
inzestratg pe partea de apus cu un turn-clopotnitil destul de inalt. Ideea

unui turn-clopotniVi pe pronaos nu era straina arhitecturii bizantine,

exemple similare putind fi g'asite in Balcani ca de exemplu la biserica
cetatii de la Staniraaka-Assenovgrad", dar la Curtea de Arges personalitatea turnului-clopotnit a fost rezolvata de o manierg deosebitg, cu o
pregnantg robustete de expresie, facind vizibili absorbirea unor sugestii
din arhitectura transilvgneang, unde atit de multe monumente erau prevgzute cu autentice turnuri pe latura de vest. Cg un asemenea turn a fost
79 M. Davidescu, Cefalea Severinului (BMI, 1970, nr. 3).
77 V. nota 53; de asemenea R. Theodorescu, op. cit., p. 155-157; Gr. Ionescn, op. cit.,

p. 68-69; V. DrAgut, Arta gotta in Romania, p. 138.

" V. VAtAsianu, op. cit., p. 136-138; Gr. Ionescu, op. cit., p. 69-71.
79 K. Mljatev, Die mittelaiterliche Baukunst in Bulgarien, Sofia, 1974, P. 160; tot in
Balcani, Messembria bizantinA avea cel putin douA lAcase cu turn pe pronaos, respectiv biserica
Sfintii Arhangheli i biserica Pantocrator (K. 1VLijatev, op. cit., p. 162-163; 145-149; C. Mango,

Architectura bizantina, Roma, 1974, p. 305-306).

276

www.dacoromanica.ro

fi

H
t
,...

#1w,
....e
4,
a

Fig. 13
Biserica Sin NicoarA din Curtea de Arges: a) Planul (dupil lstoria
artelor plastice din Romania, I, p. 109); b) Ruinele bisericii la 1860, desea de
Gh. Tattarescu (foto Muzeul de artA al R. S. RomAnia).

277

www.dacoromanica.ro

prevazut de la inceput i nu adaugat ulterior, asa cum au crezut unii cercetatori, o demonstreaz prezenta ab initio a contrafortilor de pe latura
de vest, contraforti care se integreaza procesului de sintez, ei fiind familiari arhitecturii gotice, dar ca si necunoscuti arhitecturii bizantine. Tehnica de constructie, cu asize alternate de piatra si de caramidl, este proprie arhitecturii bizantine, dar zidarii locali au introdus i aici o inovatie,
demna de toat, atentia, inlocuind piatra fatuit cu bolovani de riu, ceea
ce confera paramentului o expresie mai frusta, de o certa vigoare
Absida altarului, savant incadrata de nisele celor doua pastoforii,
proscomidia i diaconiconul, este decorata catre exterior cu firide, procedeu
preluat de asemenea din arhitectura bizantin, dar adaptat aici formelor
unui monument care nu poate fi considerat altfel decit ca o realizare autohton originala, in cadrul careia au fost contopite cu abilitate sugestiile
furnizate de arhitectura bizantina pe de o parte, de cea gotica de cealalt
parte. Inca nerezolvata este pina azi problema destinatiei initiale a bisericii
Sin Nicoara. Credem a nu gresi vazind in ea un paraclis al vechilor curt
voievodale, care In mod firesc, tinind seama de cerintele defensive, s-au
aflat pe dealul pe care il incununeaza i astazi ruinele venerabilului
monuments.

Deceniul anterior btliei de la Posada este important pentru istoricul de arta prin cel putin dou
ambele privind resursele economice
ale Tarii Romnesti. Atit registrul de la Chilia, cit si oferta de pace facut
de Basarab I lui Carol Robert, insotita de posibilitatea transferarii catre
regatul maghiar a unei foarte importante sume de bani, ne dovedesc
posibilitatile economice ale tinarului stat erau destul de mari, ceea ce in
continuare se va traduce pe planul realizrilor artistice prin opere de referinta, care pot fi considerate si ca acte de afirmare politica. Nu stim cum
vor fi aratat curtile de la Cimpulung, acolo unde in anul 1352 raposa
marele Basarab, dar este sigur ca in acest oras de scaun, domnia ridicase
de timpuriu o importanta biserica i credem a nu gresi socotind biserica

donanease, din Cimpulung unul dintre monumentele de reprezentare menit

sa contrabalanseze puternica influenta pe care, in acelasi oras, o exercita
conaunitatea saseasca inzestrat cu ale sale lacasuri de cult : biserica Sfintul Iacob i minastirea franciscana vechiul Cloaster. Publicarea incompleta a jurnalului de sapturi de la Cimpulung a lasat multa vreme pe
cercetatori in situatia de a crede ca acest Elea era o expresie a influentelor occidentales. Recenta valorificare a insemnarilor lui Virgil Draghiceanu,
care a efectuat aici cercetarile in anul 192482, dovedeste ca biserica domneasca din Cimpulung fusese construit intr-o tehnica tipic bizantina,
cu tiranti de lemn ingropati In grosimea zidurilor. Pare probabil ca ne
aflm in fata unei bazilici de tip bizantino-balcanic, poate o combinatie
intre bazilica si o cruce greaca inscris, asa cum in aceeasi perioada se
construia la Mistra, in Peloponez, de asemenea la biserica Bogorodica
Ljeviglia, ctitoria regelui sirb Milutinss. In once caz, curtea de la Cimpu8 Pentru motive care nu pot fi dezvoltate aici, considerAm cA resedinta volevodald de
la Arges nu putea fi in nici un caz in curtea sumar fortificatA i inzestratA din jurul bisericii
Sfintul Nicolae.

al N. Ghika-Budesti, op. cit., p. 122; V. VAtAsianu, op. cit., 130-131; Gr. Ionescu,
op. cit., p. 118; R. Theodorescu, op. cit., p. 165-166.
82 V. DrAghiceanu, Despre mandstirea Cimpulung. Un document inedit: Jurnalui sdpdturilor fdcute de Comisia Monumentelor Istorice in 1924 (BOB, 1964, nr. 3-4, p. 328-329).
88 V. DrAgut, Biserica domneased din Cimpulung : o noud ipotezd (BMI, 1977, nr. 1,

p. 45-50).

278

www.dacoromanica.ro

lung trebuie sa fi fost o realitate definitiv inchegata in anul mortii

voievodului si este de a*teptat c viitoarele cercetari arheologice vor pune

in evidenta tot mai multe marturii in legatura cu primele constructii

basarabe 004.

YA

4-

fA
rr,

/
--------- .

r ir
-

r-

----------

e
Fig. 14.

Planul bisericil domnesti din Curten de Arges

(dupA BCMI, 1917-1923, p. 83).

Dispar4ia monumentelor cimpulungene ne ob1ig s acordm un

interes sporit bisericii Sfintul Nicolae din Curtea de Argq, ctitorie domneasca de nobill tinuta, pe care, cu drept cuvint, un cercetator contemporan o n.umea un monumentum prineeps85. Construita intr-o vreme cind in
SemnalAm faptul cA in ultimii ani au fost efectuate noi cercetAri arheologice de cAtre

Gh. Cantacuzino, rezultatele urmind a fi publicate.

86 R. Theodorescu,Monumentum princeps" et genase d'tats en Europe orientate au

moyen-dge (RFtH, XVII, 1978, nr. 2, p. 246). Comparind biserica Sfintul Nicolae din Curtea
de Arges cu alte monumente princiare din Europa orientalA, R. Theodorescu opereazA o subtilA analizA, remarcind asemAnArile dar si deosebirile. Orlcum, rAmine valabilA ideen
prin
importantA artisticA l legAturA nemijlocitA Cu intemeierea statului independent, ctitorla urgeseanA poate fi considerati un monumentum princeps".

279

www.dacoromanica.ro

spatiul bizantino-balcanic arta Inregistra un efemer declin, biserica din

Curtea de Arges este, la prima vedere, profund indatorata anui prototip
bizantin constantinopolitan. Intr-adevi-r, asa cum s-a mai spus, avera
de-a face cu o biserica de tip cruce greaca inscris, cu turn, centrara, vanauta constantinopolitana fiind perfect exprimata prin interpunerea intre
bratul rsaritean al crucii i absid a unor boltiri intermediare. Pronaosul,
ingust si scund, lasa sa se desfasoare, cu claritate in spatiu, volumele bisericii propriu-zise, iar bratele crucii mult Militate deasupra spatiilor de colt
sint articulate viguros, deasupra lor inaltindu-se taraburul turlei cu cupola.
Tehnica de constructie cu obisnuita alternare de piatr, i caramida,
de asemenea cu folosirea tirantilor de leran In grosimea zidriei, trimite
la aceleasi modele bizantine. i totusi, dincolo de aceste evidente asemanari, trebuie sa luara in considerare la Curtea de Arges cel putin citeva
caracteristici care fac din biserica doinneasca un monument autohton
mai mult decit atit, expresia unui act de afirmare, de autoritate, pe m'asura
realitatilor politice ale unui stat care i rostea cu barbatie drepturile sale
In spatiul european. Examinind tehnica de constructie, lesne vom constata
ca este vorba, la fel ca la biserica Sin Nicoara, despre o formula de autohtonizare, prin inlocuirea pietrei fatuite cu bolovani de riu. Nereg-ularitatea de forma a bolovanilor este compensata de abila ion distributie, Smelt
efectele decorative slat sesizante i, pe ansamblu, paramentul cladirii sugereaza vigoarea une traditii de arta populara. Se cer apoi considerate
dimensiunile. intr-adevar, in categoria bisericilor case aplica cu strictete
compozitia unei cruci cu brate egale inscrise in plan si In spatiu, biserica
de la Curtea de Arges este cea mai mare in Intreaga lume bizantino-balcanica.

In sfirsit, dar nu In ultimul rind, va trebui sa notdra armonia gene-

rala a proportiilor, sensul eohilibrat al volumelor ce se destapara in

spatiu, calitate care poate fi regasit si la alte edificii, constituind un element de marca al vechii noastre arhitecturi. Spre deosebire de monumentele bizantine propriu-zise, a caror tendinta de orizontalizare Ingreuiaza
expresia formal a volumelor construite, spre deosebire de monumentele
gotice cu a lar accentuata, tendinta de verticalitate, la biserica domneasca
din Curtea de .Arges starea de armonie este desvirsita, ea fiind in deplin
acord cu robustetea zidariei, in care descifrra prezenta unui arte de nedisimulata brbatie i tinerete.

Terminata in anul 1352, cind raposa Basarab I, biserica Sfintul

Nicolae din Curtea de Arges ne apare ca un act de autoritate a voievodului
intemeietor, iar prin calitatea artistica a rezolvarilor arhitectonice constituie un adevrat legat al epocii de Intemeiere. Chiar daca modelul su
nu va fi repetat decit de putine ori in Tara Romneasc,a dar, In mod semnificativ la importante ctitorii domnesti80
lacasul de la Curtea de Arges
88 Prima reluare importantA a tipului arhitectonic de cruce greacA in scrisA s-a produs
abia la Inceputul secolului al XV I-lea, odatA cu construirea bisericii mitropolitane din Tirgoviste, dar in acest caz a fost adoptatA o variantA cu cinc! turle. La 1-1frtesti (1531) s-a folosit
varianta simplA, pentruca apoi, la biserica domneascA din Tirgoviste (1583) sA fie folositA o

variantA localA, cu douli turle pe pronaos

pridvor. De tip cruce greacA itscrisA a lost

biserica SfIntul Saya din Iasi, constructie datlnd (conform cercetArilor arheologice efectuate
de Voica i Nicolae Puscasu) de la sf frsitul secolului al XV I-lea, In Tara RomineascA, ultima
constructie din aceasti famllie a fost biserica Sfintul Dumitru din Craiova (1651), ctitoria lui
Mate! Basarab.

280

www.dacoromanica.ro

va transmite generatiilor urmtoare de constructori sensul clarittii, al

articulrilor viguroase si, mai presus de tcate, pe acela al armoniei.
Dar importanta bisericii domnes,ti din Curtea de Arges nu s-a rezumat la arhitectur. Pentru o lungiti bucat de timp, acest impozant edifi-

ciu va deveni un adevrat trezorier de art, aici fiind adunate multe dintre
operele reprezentative patronate de voievozii ilustrei dinastii a Basarabilor. In anul 1359 Nicolae Alexandru a reusit s transfere mitropolia de
la Vicina la Curtea de Arges, dobindind astfel un rang superior de organizare ecleziastic pentru tinarul stat al Trii Romnesti. in vrernea aceluiasi
voievod a inceput s fie executat decoratia mural a bisericii domnesti,

decoratie ce avea s fie terminat citiva ani mai tirziu, in vremea lui

Vladislav Vlaicu".
Concurind cu valoarea arhitectonic a mretului edificiu pe care 11
impodobesc, picturile murale interioare alctuiesc cel mai amplu si cel
mai pretios ansamblu iconografic de epoc timpurie a artei medievale

romnesti, fiind totodat unul dintre cele mai importante realizate in

deceniile de mijloc ale secolului al XIV-lea in intreaga lume bizantino-

balcanicn.

Comentind frumusetea acestor picturi, Henri Focillon seria: La

Arges, peretii bisericii domnesti pstreaz o rara minune, valoroasiti nu
numai pentru arta romneascA, dar pentru istoria picturii din intreaga
Europ. Compozitiile care o decoreaz se numril printre cele mai nobile
ansambluri ale orientului european care a produs in acest domeniu atitea

capodopere. Ele infatiseaza nu copia seac a unui model, ci un fel de dram

ciclia plin de fort si austeritate, expresie a unei vieti pasionate, in care

miscarea pare uneori a se supune unui ritm de dans. 0 gam bogat si

colorat, mai putin inflorit in tonuri calde decit la Studenita in Serbia,

dar -vie si categoric, in sfirsit o matematie a ciclului uman deosebit de

bogat in resurse. Dei in mod justificat au fost asemAnate cu mozaicurile
bizantine de la Kariye Cami din Constantinopol, ele sint de o inventivi-

tate mai liber, mai uman si mai simpl"89.

Vorbindu-se despre picturile bisericii domnesti din Curtea de Arges,

In repetat,e rinduri s-au Mcut justificate trimiteri la iconografia si stilistica mozaicurilor si frescelor ce decoreaziti biserica Chora (Kariye Carol),
1315-1320. Stiind c ansamblul decorativ constantinopolitan este opera
unuia dintre cei mai mari carturari bizantini ai timpului, logofiltul Teodor
Metochites, stiind c, picturile de la Chora sint, pe drept cuvint, cotate
In rindul principalelor capodopere ale picturilor paleologe, intelegem cii,
pictorii din Tara Romneascl, avuseser ambitia s se situeze la nivelul
unor opere de recunoscut autoritate din sfera artei imperiale i. citi, prin
87 Datarea picturilor biserlcii domnesti din Curtea de Arges se afl de multe vreme in
atentia cercetetorilor, prilejuind nu putine controverse. Am ariitat cu alt prilej ( Pictura romdneascii In imagini, Bucuresti, 1970, p. 16) de ce considerem ce executia ansamblului mural
argesean se situeaze in vremea voievozilor Nicolae Alexandru si Vlaicu I, cu probabilitate in
anil 1362-1366. Intre timp, N. Constantinescu (op. cit., p. 17-18) propune ca date de incheiere
a lucrerilor anul 1369. La rindul seu, C. L. Dumitrescu atribuie picturile lui Radu L propunind
ca date de executie anul 1377 (Anciermes et nouvelles hypothses sur un monument roumain du
XIV-e sicle: l'glise Saint Nicolae-Domnesc de Curtea de Arges, In Revue Roumaine d'Histoire
de l'Art", XVI, 1979, p. 22). Ne rezervem dreptul de a reveni cu noi argumente pentru a demonstra a picturile de la Arges au fost executate in vremea domniel lul Vlaicu I.
" M. Chatzidakis, Classicisme et tendances populaires au XIV-e slcle. Les recherches
sur l'volution du style (XIV-e Congrs international des dudes byzantines", Rapports, I, Bucarest, 1971, p. 116).
89 H. Focillon, L'art roumain (L'illustration", Paris, 1929, p. 8).

281

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

Ill

g AM.

r fh ..._

II

'

.,,)

.;1

P
,

limn
mum
....mu

I 41111111

11/11/1111

'

ill

.r/

pi Mir

11001ligp 4

huuuuhuuuli

11/11/1111

ammo
. mum
mmun

.inumm

irliamodin

iiIiiitiiiir

"'N"11

"1lintS,

1 IMMIN111

minjoim

montell
IIIIIIIIIII ''
EM111111111111
111111 II
iluinhiilFh'1111111.111
MIIIIIIIIIII

IA

mom
cam ,;,

111111111111 1

11/11/1k

.111111,

1111111

FM

NIL

II

.8 i 1"11

--

..._

1A

rUMETTNETP

,-

..113111

li

ii

II

11RP:A

q.filLiriTirluliiiii:r-'1i1,,11;:i.::,iiii

(II

i;iil,._

II

' '.:$;_iiiii:

11

t!-.rEI. 1

tit_

1,-,-wel.:
-.=
I.

IllHD. TA,Inifem
...
H ;'' iiiitliguli
ii.i.:.......
"".1;4!...0:iiiiinfil.

i'elni .in - -

V:i:Miqg

...i

nlitixiil

;;;g1;r0:1;"Iiicaiii::-:;"Al'i.

i
-,11411KAt...

nor

I'

tg

JItM i; i

: Hill 1

isi

1111111 #

iiifim

Ii

-Amon

W
41-,

mum ,1
111111111

111111
11/11/1111

IIIIII I

1111111 I

Mot

IIIMJI

Minn
umm

11/11/1111 itt;

omit ito:
finuni 0
-

li
II,
I

'moo:1

11 '

,ij I..1

.4r 1

,hl IF

V 1111111

4-,

www.dacoromanica.ro

aceasta, picturile argesene constituie, impreunA cu arhitectura edificiului

pe care Il decorau, un act de afirmare in deplin consonant cu spiritul
Posa dei.

Din punct de vedere al programului iconografic, ansamblul de la

Arges urrnareste indeaproape canoanele statornicite in arta bizantin
a epocii i difuzate in intreaga lume ortodoxA. Bogatele eunostinte ale
mesterilor care au lucrat aici pot fi identificate nu numai prin complexita-

tea programului iconografic cu multe imagini rare si pretioase (Cortul

mdrturisirii, RecensrnnLu liti Qui)inus, Bfintul Momtint), dar si prin
siguranta organizArilor spatiale care asigurA unitatea de expresie a ansamblului. Asa este de retinut sublinierea axei est-vest prin afrontarea

celor douA mari compozitii : Jictica Domnului pe tron din conca altarului
si Adormirea Maicii Domnului de pe peretele vestic al naosului, imagine
de o nobilA monumentalitate, adevAratA capodoperA a picturii de scoalA
bizantinA din epoca renasterii paleo/oge.

In acelasi timp este de avut in vedere densitatea repertoriului de

forme, cu o bun cunoastere a izvoarelor elenistice care se bucurau de
unanimA atentie In pictura vremii. Traditiile elenistice, evidente in tipologia figurilor, in coafurile elegante si in anume elemente de decor, se asociazA unei stiapinite stiinte compozitionale, unui limbaj artistic complex
elevat. Linia gratioasA si sprinten, Cu rAsuciri neasteptate, caligrafiazil

siluete de o nobila distinctie, care se compun in ritmuri dansante intru

totul caracteristice picturilor de la Arges. Coloritul, cu o gam bogat
dar retinut, este transfigurat de lumina caldA care Ii strAbate pretutindeni, impunind intregului ansamblu gravitatea unui ritual.
In pronaos, in cadrul unei frumoase reprezentAri a temei Deisis,
este infAtisat un ctitor purtind pe cap o coroang decoratA cu flori de crin.

In mod verosimil s-a vzut in figura acestui ctitor chipul voievodului

Nicolae Alexandru, a cArui sotie catolicA, doamna Clara, nu ar fi putut
apArea al'Aturi de el intr-o bisericA ortodoxA. Coroana decoratA cu flori
de crin ar putea s insemne legAtura de vasalitate cu casa Angevinilor,
a cAror suzeranitate o recunoscuse cu vAditA diplomatie voievodul muntean,

obtinind in schimbul acestei servituti de relatie feudalA, posesia unor

intinse feude /a nord de Carpati. Un alt tablou votiv, din nefericire refcut
In anul 1827, se pAstreazA pe peretele vestic al naosului i reprezint un
voievod cu doamna sa, tinind in miini macheta u_nei biserici. Pare probabil c ne aflm aici in fata tabloului votiv a lui Vladislav Vlaicu, voievod
ambitios i harnic, cruia i se datoreaa, refacerea autoritAtii militare a
rii Romnesti i, pe de altA parte, initierea unei adevArate politici de

protectorat cultural si artistic in spatiul balcanic.

CercetArile arheologice mai vechi, nuantate de interpretAri contemporane, Ii atribuie lui Vlaicu vod'A somptuosul mormint descoperit sub
pardoselile bisericii 0. Voievodul fusese inmormintat cu toatA pompa
cuvenitA unui dinast de autoritate. Vestmintele, din m'Atase cu fir de
aur, isi sporeau strAlucirea prin nasturi i podoabe de aur, piesa ce,a mai
reprezentativ fiind, fArA indoialA, paftaua care incheia centura brodatA
cu fir de aur i cu perle.
Provenin.d dintr-un atelier gotie, verosimil din atelierul celebrilor
sculptori clujeni Martin si Gheorghe, paftaua de la Arges se constituie
intr-o capodoper5 a ofevrAriei europene din a doua jumAtate a secolului
9 P. Chihaia, Din celdfile de scaun ale Tacit Romdnesti, Bucureti, 1974, p. 12-20.

284

www.dacoromanica.ro

al XIV-lea 91. Executat intr-o tehnica pretentioasa, prin turnare i cizelare, ea infatieaza un castel a erbrui poart, strajuita cu turnuri, are in
mijloc imaginea simbolica a amorului profan : lebada cu cap de femeie.
Calitatea rafinata a executiei i. analogiile cu piese de virf ale ofevrariei
gotice, in primul rind cu aa-numitele placute de la Aachen, fac din paftaua
de la Arge o pies a de referinta pentru arta metalelor pretioase din Europa

contribuind totodata la intelegerea resurselor materiale -1 a

aspiratillor artistice de la curtea primilor Basarabi.
Considerind toate podoabele provenind din mormintele princiare
descoperite la Curtea de Arge 92 i tinind seama de dominanta stilistica
got* se poate spune ea, in timp ce exigentele de cult situau. arta Tara
Romaneti in sfera de influenta bizantin, ceremonialul de curte inclina
mai degraba catre modelele occidentale. Este -vorba aici despre un foarte
interesant aspect bipolar al culturii i artei din vremea Basarabilor,
bipolaritate care avea s lase urme adinci in cultura veche romaneasca,
favorizind sintezele i interpretrile de certa originalitate local..
In aceeai ordine de idei se cer considerate pietrele de mormint,
cum este faimosul gisant de la Arge, in fond o mladit a gisantilor occidentali, atit prin indicatiile de costum pe care le contine aceasta pies
de sculptura funerara, cIt i prin conceptia generala atit de larg raspinclita
In toate trlle apartinind occidentului catolic 93. Dimpotriv, aa-zisul
sarcofag al lui Vlaicu voda, piesa sculpturala la care, dincolo de prezenta
unor elemente decorative atipice, precum rozeta sau pomul vietii, trebuie
avuta in vedere conceptia decorativa generar care ne situeaza in lumea
insemnelor funerare din Balcanii afectati de conceptiile bogomilice, staakurile bosniace oferind din acest punct de vedere cel mai apropiat reper
de comparatie 94.

Considerata prin prisma principalelor sale realizIri artistice, epoca

lui Vlaicu voda ne apare ca o epocl de certe impliniri artistice, in care au

fost netezite drumurile spre implinirile cultural-artistice de durata.

.Ar fi ins nedrept s", incheiem aceasta scurta apreciere asupra doraniei
lui Vladislav Viajen fr F` facem referint la initiativele sale in domeniul
reorganizarii vietii monastice cu tot ce a insemxtat aceasta pentru intreaga
viata spirituala a tarii. Se tie ca la initiativa sa a poposit in Tara Romaneasca clugarul carturar Nicodim 95. Exponent al complexului cultural
bizantino-balcanic, cu educatie Matta la Athos, Nicodim era in acelai
timp un emisar al isihasmului. Lui i se datoreaza constructia
Vodita, realizata .1 generos inzestrata cu ajutor domnesc 96 i in continuare
Ibidem, p. 35-44; V. VAtfisianu, op. cit., P. 454-455; R. Theodorescu, op. cit.,
p. 270-272; V. DrAgut, Arta polka In Romdnia, P. 308.

92o primA prezentare a acestor podoabe a fost fAcutA de V. Drghiceanu (Curtea Domneascd din Argef. Bucurestl, 1923, p. 134-149); R. Theodorescu, op. cit., p. 267-270, flg.
274-278.
93 V. VfitAsianu, op. cit., p. 336; P. Chihaia, op. cit., p. 21-25; R. Theodorescu, op. cit.,
p. 248-249; V. Drgut, op. cit., p. 273.
94 P. Chihaia, op. cit., p. 18-19; R. Theodorescu, op. cit., p. 249-250.
" E. LAzArescu, Nicodim de la Tismana t rolul sAu In cultura veche romdneasca, I
(plat In 1385) (Romanoslavica", XI, 1965).
" Este foarte semnificativ In acest sens documentul din anul 1374, prin care Vlaicu
dArula Voditei: un tetraevanghel ferecat cu argint i aurit, o cAdelnitA de argint, vase sfintite
de argint, o pereche de odAjdii preotesti de mAtase, perdele de altar de camhA, eft are nevoie
biserica, un epitrahil i rucavite cusute cu fir de argint; dincolo de aceasta dArula mAnAstirii
sale si bani, brinzA, cearA, postav etc. (DIR, B, veacul XIII, XIV qi XV, Bucuresti, 1953,

p. 27-28).

285

www.dacoromanica.ro

a minastirii Tismana. Datorita distrugerilor din secolul al XV-lea i. a

refacerii lor ulterioare, cele doug monumente ne sint cunoscute doar
partial prin intermediul cercetarilor arheologice. n once caz, este sigur
&A la Vodita a fost folosit planul triconc intr-o variant a carei origine
trebuie cautata in partile Salonicului, dar care s-a impus pe valea Moravei

i ulterior in Oltenia sub semnul modelelor realizate de constructor

sirbi din cnezatul lui Lazar 97.

Fig. 16

Planul bisericii Vodita II (dupA Istorta artelor plastice din Rornlinia,

I, p. 156).

Tot Vlaicu vod trebuie considerat a fi initiatorul marii politici de

patronat romnesc la muntele Athos, lui datorindu-i-se nu numai reconstructia integral a a minstirii Cutlumus (1369-1374), care de aici incolo
a fost considerata multa vreme marea lavfa' a romnilor", dar si obtinerea

unui statut special pentru calugarii romani, dovada c monahismul

romnesc nu se nstea acura, el era de veche traditie i avea miele reguli cu
caracter institutional, care se impuneau chiar i la Athos ".
Asa cum in Tara Romaneasca prima Basarabi reuseau s statorni-

ceascA o viata artistica de autoritate, folosind modele de recanoscut

prestigiu, in Moldova Intemeietorilor vom regasi aceleai preocupari

pentru a oferi tingrului stat o rostire cultural corespunzatoare. Nu stim
daca traditia cronicareasca corespunde adevarului, dar este verosimil ca,

dup instalarea sa la Baia, Drago Toda sa fi fost preocupat s'a inalpe

" Obiect de controverse Intre specialitii, problema genezei planului-triconc este departe
se pare de o unanimA acceptare. Mal aproape de adevr este credem R. Theodorescu
care pune rAspindirea triconcului in legAturii Cu o anume mod" monasticA reinoit in Orne
romilne prin activitatea lui Nicodim i a ucenicilor s'al (R. Theodorescu, Despre planul triconc
tn arhttectura medteoald timpurie a sud-estulut european, SCIA, 1973, nr. 2, p. 211-225).
98 A se vedea actul din septembrie 1369 (pAstrat in copie nepecetluitA) din care rezult
cA Vlaicu a dat bani pentru refacerea mnAstirii Cutlumus, fapt confirmat de testamentul mitro-

politului Hariton, preot al Sfintului Munte, Incheiat cu participarea multor martori In iulie
1378 (DIR, veacul XIII, XIV, XV, doc. 11, 21, p. 17, 29).

286

www.dacoromanica.ro

etitorii pe pmintul Moldovei i poate cu acel prilej a construit biserica

de la Volovt, care ii este atribuit ". In once caz voievodul maramureean
gasea pe teritoriul INfoldovei un cadru altistic ti aditional cale se exprima
atit prin constructiile de lemn locuinte i leasuri de cult cit
prin realizgri ale mestesuomlui metalelor si ale ceramicei, prezente pretutindeni in sApaturile arheologice. Alaturi de acestea, in principalele
centre comerciale i mestesuggresti (constituite Inca din secolul al XIII-lea

Fig. 17

Planul bisericii din RAdauti (dupA Isioria arielor plasiice din Romania, I, p. 182).

la Baia, la Siret sau Itdauti)1002 sub impulsul modelelor transilvneue

fuseserg construite i edificii de piatra ea acea disparuta minstire din
Baia ale cgrei resturi sint consemnate in situ si din care provin unele
pietre incorporate in biserica Alba din acelasi orasm.
Dup. 1359, cind Bogdan de la Cuhea scutura suzeranitatea angevina
fusese construit o biserieg de lemn la Rduti, edificiu care, in profida
dimensiunilor modeste si a materialului de constiuctie utilizat, a avut

un rol important in ierarhia t5rii, aici avindu-si loe de ingropaciune

unul dintre voievozii timpului, despre ale ediui posibiiti materiale ne
dan stire vestigiile arheologice recupeiate de putin vreme prin sapaturile
efectuate sub actuala biseric Sfintul Nicolae 102. invesmintat in hain

de brocart cu bumbi de aur i purtind un superb inel sigilar din aur,

voievodul din mormintul de la Radguti trebuie pus in legaturg cu defunctii

depusi In mormintele cimitirului invecinat si a cAlor identitate de epoca
ambiant poate fi usor recunoscutg prin intermediul inventarului funerar.
Este vorba, in mod simptomatic, despre personaje care au purtat acelasi
tip de podoabe ca acelea gasite in sapturile de la Cuhea, ceea ce confirm
Nicolae Costin, Letopiseful dril Moldovei de la zidirea lumii pina la 1601, editia I.

$t. Petre, p. 175-176; I. I. Solcanu, Dalarea si planul bisericii de lemn de la Pulna (SGIA,
1974, p. 95-101).

100 C. C. Giurescu, Ttrguri sau orase si celafi moldovene, Bucuresti, 1967.

101 R. Teodoru, V echile biserici din Baia (SCIA, 1953, nr. 1).
102 CercetArile arheologice, prilejuite de lucrArile de restaurare Initiate de fosta Directie

a patrimoniului cultural national, au fost efectuate de Lia BAtrina si Adrian BAtrina, In ami
1974-1977. Rezultatele cercetArilor au fost partial valorificate prin comtmicArl publice precum
prin informatil oferite cu amabilitate la santler, pentru care le adresAm cuvenite multumirl.

287

www.dacoromanica.ro

pe deplin traditia desclecrii lui 33ogdan, voievodul maramuresan, in

Moldova.
Suprapunind biserica de lemn, realitate a crei semnificatie simbolic
nu trebuie s scape atentiei, biserica episcopar Sfintul Nicolae din likluti
este un edificiu a crei datare continua, sa fie controvers 103. In once caz
ne aflm in fata unei constructii inltate in deceniile de inceput ale statului

independent Moldova, ceea ce va justifica, un veac p mai bine mai tirziu,

initiativa lui Stefan eel Mare, care a amenajat aici o adevrat necropol

a inaintasilor si, incepind chiar cu Bogdan I eel Barba 1". Situat in

zona de nord a Moldovei, acolo unde influentele arhitecturii gotice se
manifestau din plin atit prin intermediul coloniilor ssesti cit p sub

semnul legturilor cu Polonia invecinat, biserica de la Rdluti prezint

o originara, sintez dintre tehnica de constructie p form.ele obisnuite
pentru arhitectura got* de o parte, p programul spatial dictat de cultul
ortodox, pe de alt parte 105. In esent, este vorba despre o bazilicA cu
trei nave, incheiat spre rs'rit cu un amplu sanctum., de fapt un cor
dreptunghiular, prelungit de o absid semicircular Corpul bazilical,

alatuit din trei nave, este imprtit in dou printr-un zid strpuns de o
u6; don/ travee sint rezervate pronaosului i trei naosului. Observind cS
nava central este boltit in semicilindru cu dublouri, trebuie adAugat
navele laterale sint boltite cu semicilindri dispusi transversal, ceca

ce modific compozitia arhitectonic obisnuit intr-o bazilie, producind

o centralizare a spatiilor, centralizare care nu poate s nu evoco modelele

bizantine. Masivitatea zidurilor p forma rotunjit a absidei i-au fcut

pe multi cercettori s se gindeasc la un model romanic ; in realitate,
atit prezenta contrafortilor cit i toate celelalte elem.ente de piatr profilat indic din plin marca stilistic a goticului 16. Asadar, aparenta

romanicA nu este decit un rezultat al reinterpretrii volumelor, reinterpretare dictat de o conceptie spatial diferit de cea gotica. Puterea sintezei

operate aici p autoritatea sa in trap 107 justific aprecierea ca,, la data

construirii bisericii episcopale de la Rduti, mediul artistic moldovenesc
dispunea de un punct de vedere maturizat, fiind capabil s prelucreze
cu libertate p sigurant unele modele preluate din sferele de cultur
invecinate.

Dar, in afara spatiului ritual propriu-zik, la biserica din Rduti

se mai cer considerate p alte aspecte. Intr-adeva,r, deasupra navelor

laterale au fost rezervate niste galerii tinuite, un fel de false tribune care
comunicA cu exteriorul prin naici rsufltori. Partea de vest a bisericii,
deasupra pronaosului, ate amenajat un spatiu care putea fi folosit ca ad-

post pentru ingrijitorii bisericii sau, impreun cu galeriile laterak,

constituie un adevrat tezaur al acesteia. Accesul la nivel superior este
103 Potrivit cercetArilor arheologice amintite mai sus ar fi vorba despre un edificiu construit in epoca lui Petru Musat.
105 $tefan ce! Mare a infrumusetat mormintele tnaintasilor sAi cu epitafe sculptate de
mesterul Jan, in anii 1479-1480 ( Repertoriul monumentelor fi obiectelor de arid din timpul lui
,.*fan cel Mare, Bucuresti, 1958, p. 249-256).
105 G. Ba15, Bisericile lui .57efan cel Mare (BCMI, 1925, p. 158-160); V.VAtAsianu,

op. cit., p. 301-302; Gr. Ionescu, op. cit., p. 120-124; V. DrAgut, Arta gotta in Romania,
p. 145-147.
10 Ca urmare a recentei restaurAri (1974-1977), cu care prilej au fost refAcuti contra-

f ortil cu profile si lAcrimarii, expresia goticA a bisericii din RAdAuti este mal ciar decit anterior.

107 Asa cum a observat de mult G. Bals, biserica din RAdAuti a constituit un model
de la care s-au inspirat constructorli bisericilor de la Dolhestii Mari si VolovAt.

288

www.dacoromanica.ro

asigurat de o scai in spiralg,a eilrei casg, este pla,a15ni coltul de sud est
a pronaosului. Ideea unor tainite practicate deasupra spatiului cultural
va fi retinu.t5de constructorii moldovenii ; in secolul al XVI-lea, ea va

fi repetat5 la mai multe monumente : la Humor, Moldovila, Sucevita,

sub forma unei inetbperi boltite, situate deasupi a gropnitei. Decoratia
fatadelor la biserica din RdAuti este deosebit de sobrg, fiind constituit5
dintr-o frizA de ocnite wzata, imediat sub corn*. De mai veche obir0e
bizanting, dar preluat i de arhitectura occidenta15, folosirea ocnitelor
ea element decorativ va face carier in plastica arhitectonicA din Moldova,
incit, 0 din acest punct de vedere, biserica, din RAdAuti are valoarea unui

autentic prototip 1".

Ajunse in preajma anilor 1370, in conditiile unui proces de constana

afirmare politic i militar, -*He romane erau in msur5 sit dezvolte o

activitate artistic5 bogat5 i multilateral, o activitate in cadrul cgreia

recentele asimilAri se integrau cu sporit5 intelegere in structurile traclitionale. In acest sens, este deosebit de semnificativ faptul c ultimele decenii
ale secolului al XIV-lea au fost martorii ridickii mai multor monumente
de indubitabil5 importan t5 arhitectonic, 0, tot in aceastA vreme, s-au pus
bazele unor structuri cu valoare stilisticA. Una dintre cele mai caracte-

ristice preocupg,ri, care a avut consecinte importante pe planul activitkii constructive, a fost aceea a organizrii defensive a teritoriului. Atit
In Tara Romaneaseg, eft 0 in Moldova sau in mediul cnezatelor de peste
munte, ultimele decenii ale seeolului intemeietorilor de targ, se incununeazg, cu ziduri de cetate.
In Moldova, energicului voievod care a fost Petru Mu'at i se dato-

reazg, construirea cetkii de scaun de la Suceava, a cetkii de la Scheia,

a cetkii Neamtului 0 a cetkii Tetina 0 este probabil cg, tot in timpul
sgai in sistemul defensiv al Moldovei au intrat Cetatea Alb i Hotinul 109.
Pe fondul leggturilor militare 0 politice cu Lituania .0 eu Polonia, nu va
surprinde daca noile cetki introduc In ambianta arhitectonicA a Moldovei
modele de tip baltic, dispozitia patrulaterg cu turnuri de colt fiind realizata intr-o tehnicg, proprie arhitecturii gotice, cu piatrI de carierg neregulat 5' Cu piati fkuitg, la colturi, cu elemente profilate i eontraforti 110.

Noul val al influentelor gotice, favorizate de constructia cetkilor de

frontierg, sau rqedintg, va avea consecinte importante pentru dezvoltarea

artisticg, din Moldova, atit In epoca lui Alexandru cel Bun eft 0 mai departe
In vremea lui Stefan cel Mare, sinteza bizantino-goticA influentind
vechiul stil naoldovenesc.
Recente cercetri arheologice au pus in evident5 la Netezi-Grumze0i (jud. Neamt) curtea lui Bratu Netedu
semnificativ fiind faptul
cg, un boier Ii putea ingAdui s5 construiaseg, impozante case de piatr

cu paraclis, intr-o ingrijitg, te1inic5 de zidArie, cu dublu parament

umpluturl. Ca i la cetkile voievodale, rnaterialele recuperate prin sApaturi

atest/ folosirea ceramicii smaltuite ca element decorativ, caracteristic5

108 Ocnittle de la RAdAuti au fost redescoperlte st puse In valoare Cu ocula lucrArilor
de restaurare.
109 C. C. Giurescu, op. cit., p. 203, 235. Din analiza izvoarelor, rezultA cA Hotinul a
tinut voievodatului din Moldova de Sus hicA din perioada care precede Intemeierea statulut
(ibidem, p. 234-235).
21 V. VAtAsianu, op. cit., p. 290, 295; V. DrAgut, op. cit., p. 147-148.
111 L. BAtrina, A. BAtrtna si I. VAtAmanu, Cercetetri arheologice la Netezt Grumazesti,
fad. Neamf, comunicare la Sesiunea anualA de rapoarte arheologice, Tulcea, 22 martie 1980.
19

o. 742

289

www.dacoromanica.ro

ce se cere a fi retinutA, tiind c in continuare ceramica clecolativ5

ocupa un loe de exceptie in sistemul ornamental al ctitoriilor i al locuintelor din Moldova, chiar i in cazul locuintelor de tirg, aa cum s-a putut
vedea in cazul caselor cercetate la Baia 112.

leoW. Epoca romana

P:e0lAritt

Epoca lui MI;cea cel Batrin

Epoca turceascei dupa anul 1417

Epoca turceasca din timpul lui Mihai Viteazul

Zucluri noi

Fig. 18

Planul cetAtil Tumu (MAgurele) din

vremea lul Mircea cel BAtrin (dupA BMI, 1971,

nr. 3, p. 27).

Recurgind la modele de obirie bizantino-balcanic/, Mircea cel

BAtrin proceda la rindul s5u la intArirea hotarelor

Romfineti prin
ridicarea cet/tilor de la Giurgiu "i Turnu MAgurele 113; tot acestui viteaz

voievod i se &torcaz/ inltarea curtilor domnelti de la Tirgovite, de

asemenea Ii sint atribuite importante luerki. la Curtea de Arge i la
Cimpulung.
CercetArile arheologice din ultimii ani au adus importante contributii,

punind in evident/ tehnica ingrijitfi de constructie a cetAtilor dunkene,

cu blocuri de piatrA fbituitit 114.

111 Monografta arheologicd a orpulut Bata, Iasl, 1980.

us Din vremea aceluiasi domnitor dateazA i cetAtile de pAmint cu palisadA de la Frumoasa (Jud. Teleorman) i FrAtesti (lud. Ilfov); E. Coma si S. Morintz, Cercetrl arheologice

in ratonul Gturgiu (SCIV, IV, 1953, nr. 3-4, p. 762 si V. 1954, nr. 1-2, p. 327); N. Constantinescu, Cefalea de plimint din secolul al XIV-lea de la Frumoasa (r. Zimnicea) (SCIV,
XVI, 1965, nr. 4, p. 731-742); Gh. I. Cantacuzino, Elemente de caracter bizantino-balcanic
in fortificaltile medievale din rara Romdneascd (BMI, 1971, nr. 3, p. 24-31).
Gh. Cantacuzino, Cerceldrile arheologice de la cetatea Turnu IlIdgurele, Jud. Teleorman; D. CApAtinA, V. Vrabie, C. Harhoiu, Cetatea medievald de la Giurgiu, jud. Ilfoo. Comunicare la Sesiunea anualA de rapoarte arheologice, Tulcea, 20-21 martie 1980.

290

www.dacoromanica.ro

La rindul lor, cnezii transilvAneni, bAngteni flli maramureeni au

procedat la remanierea Ili pe alocuri la amplificarea vechilor reedinte
fortificate, lucrAri datind din ultima parte a secolului a XIV-lea fiind

sesizate la Mlieti, la cetatea Coltului, la Slaulfie Sus (jud. Hunedoara).

Fig. 19

Planul bisericii Cozia (dupA Istorta artelor plastice din Romnia, I, p. 158).

O particular atentie va trebui acordat5 pe viitor cercetgrii curtilor fortificate ale cnezilor (chinezilor") bAnIteni al azor rol In sistemul militar al
epocii apare ca foarte important, referirle documentare In acest sena fiind
foarte numeroase 115 de asemenea la Onceti, SArAsu 0 Giuleti, in Mara-

murq.

Concomitent cu constructiile de cetgti i curti de repdint6, voievozii

Ii. cnezii rom&ni au fost preocupati de Ingltarea unor ctitorii reprezenta-

tive, multe dintre acestea cumulind functiile cultice cu cele defensive

prin zidurile de incintA ale ansamblurilor monastice. Tipul planimetric
de constructie, care se impune pretutindeni cu autoritate, este cel de triconc. Introdus, aa cum s-a amintit, la Vodita O la Tismana de cItre

atelierul lui Nicodim, triconcul se rtispindete rapid atit in Banat, cit ksi In
Moldova, astfel cA In secolele urmittoare va face; o strAlucitA carierg in
arhitectura rornnease.i.
Cea mai desAviritA realizare a triconcului apartinind ultimei pIrti
a secolului al XIV-lea este, neindoielnic, mingstirea Cozia, ctitorie a
voievodului Mircea cel Utrin. Folosind cu abilitate dispozitia de plan i
elevatia monumentelor strbeti de pe valea Moraviei, folosind, de asemenea,
sistemul decorativ al fatadelor din cnezatul lui Lazgr, ctitoria basarabeascA
de pe valea Oltului este in mod esential marcatA de o nou6, viziune spatial&

Intr-adev6r, aa cum a remarcat cu subtilitate bizantinologul Gabriel

Millet, dei la prima vedere biserica mare a Coziei ar ptirea a fi o simpl5
transpunere a unor prototipuri slrbeti, In realitate ea este remodelatA
din punct de vedere al proportiilor, avind o expresie mai sobra, mai lini-

tia, ceca ce o apropie In mod surprinator de ctitoria lui Basarab I de

la Arge, dei biserica domneascA Sfintul Nicolae apartine tipologic unui

model bizantin 1". Recunoscind in modificarea fli armonizarea proportiilor
115 St. Pasea, Rolul czteztlor din Transilvania In lupia cattiotomand a tul lancu de Hune-

doara (Studil si cercetAri de istorie", Cluj, VIII, 1957, p. 25-64).

116 G. Millet, Cozia et les iglises serbes de la Morava (Milcmges offerts d M. Nicolas
lorga, Parls, 1933, p.827-856).

291

www.dacoromanica.ro

bi ericii de la Cozia o expresie a gustului romnesc mai receptiv la compozitiile clasice, Millet recunostea ipso facto faptul c,, in acea vreme, mediul
artistic local se afla in acel stadia de maturitate care sa ii permita o deplina

integrare a formelor de import In matca traditiilor autohtone.

In esent, la Cozia este vorba despre un triconc cu tmi pe naos,
cu un savant sistern de boltire prin folosirea a patru picioare de zidarie
adosate peretilor longitudinali de o parte si de alta a absidelor laterale,
deasupra lor ingltindu-se arcurile marl, cei patru pandantivi i tamburul
turlei al carui diametru interior este micsorat prin introducerea unor
profile scoase in consola'. Pronaosul, boltit in semicilindru transversal,
fusese suprainltat de un turn-clopotnita 117 Deosebit de complex ca
elaborare, dar discret ca expresie, decorul fatadelor rezulta atit din alternarea materialelor de constructie piatr i cararnida cit si din introducerea unor briuri etajate, de asemenea din miscarea ritniica a unor
arcaturi inalte.
In zona superioara, efectul ornamental este hnbogtit prin folosirea

unor colonete in torsada si a arhivoltelor de piatra decorate eu arabescuri,

iar in cimpul arcaturilor se afla rasufrtori acoperite cu traforuri de piatra.
Odinioar, la expresia decorativa a monumentului contribuiau i panourile
de fresca cu motive geometrice i florale, partial pa'strate in zona de rasarit
a absidei altarului. In sfirsit, o importanta prezenta ornamental revenea
ancadramentelor de fereastr, din piatra cu reliefuri fitomorfe, unul dintre
acestea fiind impodobit c,u pajura bicefala imperial. Situat pe peretele
sudic, la fereastra care lumineaza tabloul votiv, acest ancadrament a fost
interpretat ca fiind o dovada a despotiei lui Mircea 118.
Picturile murale din naos si din altar nu se mai pstreaza, dar tabloul
votiv actual, refcut in epoca lui Constantin Brincoveanu, Il reproduce
cu fidelitate pe cel original, pastrind, cu exactitate de document, aspectul
detaliile costumelor caracteristice sfirsitului de veac XIV. Invesmintati
cu intreaga pompa potrivita unor inalti dinasti, Mircea cel Batriu si fiul
su Mihail slut infatisati purtind coroanele demnitatii lor, iar Mircea are
genunchii impodobiti cu insemnele heraldice ale calitatii de despot,respectiv pajura bicefala. Contemplind acest tablou votiv de solemn frumusete, este necesar s, ne aducem aminte c i tabloul votiv a lui Nicolae
Alexandru de la Curtea de Arge i piatra tombal cu gisant i paftaua
lui Vlaicu voda demonstreaza existenta unui ceremonial de curte de tip
vest si central european, caruia doar insemnele depotiei Ii confereau
o marca bizanting'. Simtim ine4 data acea bipolaritate artistic, atit de

caracteristica tarilor romane in sccolul intemeierii, bipolaritate care,

pe planul infptuirilor artistice, avea s conducA la un stil prin excelenta

original, caracteristic pozitiei geografice a trilor romane la locul de intilnire

dintie marile culturi europ ene.

In pronaosul Coziei se pstreaza un ansamblu de picttiri murale

datind din perioada ctitoriei monumentului. Grafia aspr i coloritul
sobru al acestor picturi nu poate decit s serveasca' continutul de esenta
monastica, expresiile severe ale figurilor. Programul iconografic inaugu-

reaza citeva teme care in secolele urmatoare se vor regasi atit in Tara
Romneasca eit si in Moldova. Imaginile din acatistul Maicii Doinnului,
117 Dj. BakovIC, Le narthex de Cozia avail-11 un etage suprieur? (BOIL 1934,
p. 121-125).
118 R. Theodorescu, Des pre un insemn sculptal l pictat de la Cozia (In jurul despoiler tut Mircea cel &Win (SCIA, 1969, nr. 2, p. 191-205).

292

www.dacoromanica.ro

reprezentarea sinoadelor ecumenice sau monologul vor forma de aici incolo

repere aproape constante atit pentru iconografia pronaosului, cit i prin
extensie a iconografiei picturilor exterioare din vremea lui Petru Rare.
Autoritatea planului triconc explie de ce in vremea lui Mircea cel

Btrin chiar i unele monumente care formal apartin dispozitiei longitudinale au fost inzestrate cu abside laterale. Acesta este cazul minstirii

Cotmeana, a erei prima ctitorie a fost verosimil atribuit lui Radu I,

dar care a fost reconstituit in vremea lui Mircea cel Btrin 119. Avind
structural o dispozitie dreptunghiular dar inzestrat de la ineeput cu
abside laterale, biserica minstirii Cotmeana apartine tipologic unui
model larg rspindit in arhitecura bizantino-balcanie. Decoratia fatadelor
cu arcade inalte, avind deasupra arhivoltelor spriucene de discuri ceramice
smltuite, face necesar referirea la monumentele bizantino de la Mesembria sau la acelea inrudite stilistic de la Tirnovo 12. Nu vom uita ins c54

dispozitia de plan dreptunghiular avea deja o consistent traditie pe

pmintul Trii RomtInqti, la Cettenii din Vale sau. la Turnu Severin ;
de asemenea, este timpul s. amintim Cal aceluia0 plan i-au apartinut

vechile biserici din Cetatea AlbA, de la minstirea Neamtului i. paraclisul

curtilor boierWi de la Netezi-GrumAze0i. Decoratia cu discuri ceramice

va fi reluat atit in Tara Romilneasa, la monumente din Tirgovite,

dar i in Moldova unde, principial contemporan cu biserica de la Cotmeana,

este biserica Sfinta Treime din Siret, verosimil atribuit initiativei lui

Petru Muat 121.

Fig. 20 - Planul bisericil din Siret (dupA Istoria arlelor plastice din Romttnia, L p. 186).

Biserica din Siret pune ins probleme destul de complexe, pentru a,

pornind de dispozitia unui plan triconc, ea este realizat cu mijloace

intrate in arsenalul obinuit al zidarilor moldoveni. Respectiv, pentru
u, L. Badila si A. Badila, Date noi ca privire la evolufia mdralstirit Cotmeana (Nionumente istorice si de artA", 1975, nr. 1, p. 11-24).
u K. Mijatev, Die mittelalterliche Baukunst In Bulgarien, Sofia, 1974, p. 163, 186, 191.
121 V. VAtAsianu, op. cit., p. 302-304 si Gr. Ionescu, op. cit., p. 148-153 nu exclud
posibilitatea ca biserica din Siret sA fi fost construltA in vremea lui Sas vodA. Pentru Petru
Musat opineazA R. Theodorescu (Un mileniu de artil ..., p. 212) si autorul prezentelor rinduri.

293

www.dacoromanica.ro

constructie s-a folosit nu caramida, ea la Cotmeana, ci piatra de carier,

la fel ca la monumentele gotice, iar pentru sistemul de boltire, stilpilor

adosati le-au fost preferate consolele, solutie care de aici incolo se va reggsi
frecvent la monumentele din Moldova. Preluind decorul de C01-Yrn
smal-

tuita, mesterii moldoveni 1-au folosit cu o particular g fantezie, discurilor

ceramice fiindu-le asociate caramida smltuitA, amintind de uncle compozitii decorative din partile Balticei. In final MA., mesterii moldoveni
au izbutit sa ajungg la o solutie original, prefatind astfel lunga i strglucit a
serie de monumento din vremea lui Stefan cel Mare, cind cerarnica monunientalg ajunge la o implinire unicg la scarg europeang 122

Datorita numeroaselor distrugeri, zestrea de arta a Moldovei din

secolul al XIV-lea a fost redusala numai citiva rnartori, dar, tinind seama
de marturiile documentare ca si de rezultatele cercetgrilor arheologice,
este necesar sa consideram algturi de monumentele amintite ping aici,

zidirea bisericii catolice din Siret (ante 1371), mingstirea Neamt (cca
1380 1390), biserica Mirguti (oca 1380 1390), curtea domneasel din
Hirlau (ante 1384), mingstirea Sfiiatul Nicolae din Poian'a (ante 1391),
minstirea Itcani (ante 1395), biserica Sfinta Paraschiva din Roman
(ante 1400)123. Stiind ca egumenul Iosif de la minstirea Neanit era fratele voievodului Petru i ca el a fost ingltat la rangul de mitropolit, intelegem c mingstirea nemtean beneficia de o cinstire deosebita din partea
domniei i este lesne de presupus c zestrea ei artistieg trebuie sa fi fost
destul de bogatg.

Urmind a reveni asupra pieselor liturghice care fceau parte din

zestrea i deopotriv din aparatul ornamental a/ arhitecturii interioare

din ctitoriile domnesti, este necesar sa mai fie amintite citeva realizari
din domeniul arhitecturii i picturii murale, tocmai pentru a pune In evi-

denta marele efort constructiv si artistic al deceniilor de sfirsit al secolului

al XIV-lea.
In conditii materiale modesto i avind deseori de fnfruntat prigoana
statului si a biselicii oficiale 124, ctitorii din Transilvania reuseau In aceasta
vreme, stimulati poate si de realizgrile din Moldova sau Tara Romaneasea,

sa inalte lacasuri importante sau 0, le impodobeasca pe celo vechi.

particularg atentde este reclamata de reconstituirea mingstirii HodosBodrog, situatA pe valea Muresului, la vest de Arad. Pe locul vechiului
asezamint, din secolul al XI-lea, a fost zidita acum o impozanta biserica
de piatrg de plan triconc cu turla pe naos 124. Formele constructive sint
simplificate in raport cu cele ale modelului preluat la Cozia, dar robustetea
compozitiei arhitectonice fusese compensatg la origine cu o foarte ingijita

tencuiala de fresca, cu o discreta ornamentatie pictata ce imitg asizele

de piatrg i egramidg126. Infruntind prigoana angeving care se dezlantuise
impotriva romanilor din Banat, biserica minstirii de la Hodos-Bodrog
impresioncaza nu numai prin ceca ce reprezint ca act de rezistentg

122 V. Dragut., Ceramica monumeniald din Moldova opera de inspirata sintezd (Monumente Istorice si de arta", 1976, nr. 1, p. 33-38).
122 O reconstituire documentara a activitatii ct1tor1cest1 din Moldova, in a doua jumatate a secolului al XIV-lea a fost facuta de N. Stoicescu, Reperioriul bibliografic al localitajilor si monumenielor medievale din Moldova, Bucuresti, 1974, P. 973.

124 St. Metes, Emigrliri romdnegi din Transilvania In secolele XIIIXX, ed. II-a,
Bucuresti, 1977, p. 15-16.
125 Cercetarile arheologice efectuate de Luminita Munteanu (1975-1977) au dezvalult
aceasta situatie; materiale In curs de publicare.
124 Aceste fragmente de tenculala se pastreaza pe fatada sudia sub cornise.

294

www.dacoromanica.ro

moral i spiiitual, dar si prin acea insurnare de foite materiale care a

fcut posibil zidirea sa.

Nu departe, in prtile Crisanei, pe valea Crisului Negru, si a Crisului

Alb, erau zidite bisericile de la Remetea 127 (jud. Bihor), de la Hlinagiu 128
si de la Dezna 128 (jud. Arad), primele dou urmind a fi decorate cu fresce
In secolul urmtor. Pentru aceeasi epoc documentele amintese bisericile

maramuresene din Ieud, din Birsana, de asemenea minstirea Sfintul

Mihail din Peri, pentru care voievozii Bale si Drag reuseau s obting
de la patriarhul Antonie al Constantinopolului drept de stravopighie,

ceea ce echivala in fapt cu constituirea unei episcopii romftnesti a Maramuresului 130.

La rindul lor, cnezii hunedoreni se intreceau in a construi si decora
ctitoriile proprii, unele ocupind astzi un loe de frunte in ierarhia valorilor
artistice din tara noastr. Curind dup anul 1370, cnezul din Strei, probabil
Petru, fiul lui Zaicu, incredinta zugravului Grozie si ajutoarelor sale impodobirea bisericii ce fusese construit la sfirsitul veacului al XTTI-lea 131.

Echipa de zugravi condus de mesterul Grozie ne-a lsat un admirabil

ansamblu de picturi murale, particularizat prin absorbtia unor elemento
de stil caracteristice picturii goticului european, adaptate unui program
iconografic regindit in functie de ceea ce putem numi traditia local&
Inscriptiile cu litere chirilice comenteaz scenele pictate, confirmind
existenta unui mediu crturrese local. Merit s fie amintit aici fiorul
laicizant exprimat prin prezenta mai multor portrete, deosebit de valoros
fiind autoportretul mesterului principal Grozie, reprezentat intr-un costiun

de tirgovet caracteristic epocii.

Cam in aceeasi vreme, in anul 1376, la Rimeti (jud. Alba), zugravul

Mihul de la Crisul Alb realiza, la rindul situ, un important decor mural,
care din punct de vedere stilistie vdeste o mai apropiat valorificare a
modelelor de traditie bizantin, proprie zonei de cultur ortodox 132.
Admirabil desenator kii. colorid, Mihul de la Crisul Alb este si un bun

caligraf, pisania pictat pe zidul dintre pronaos si naos constituind

un pretios document epigrafic al acestei epoci, in general pica putin cunoscutl. Pisania pictat de la Rimeti face si. mentiunea arhiepiscopiei Tram-

silvaniei, in fruntea cAreia se afla atunci Ghelasie. Este cea mai veche
consemnare scris privind existenta unei astfel de eparhii a romnilor
128 V. VAtAsianu, op. cit., p. 124; V. DrAgut, Pietura murald din Transilvania, p. 37.
128 Mentionatil In mod confuz Intr-o veche monografie a judetului Arad (M. Sandor,
Aradvdrmegge es Arad Sz. Kir. vdros monograftaja, I, Arad, 1892, p. 443), consideratA ca dispArutA (V. Viltdsianu, op. cit., p. 565-566), ctitoria cneazialA din 1-151magiu a fost restauratA
de curind, cu care prilej a si fost cercetatA din punct de vedere arheologic de cAtre un colectiv

condus de R. Popa. S-a putut constata cA edificlul a fost construit In a doua jumAtate a
secolului al XIV-lea.

12 CercetArl arheologice inedlte efectuate In 1976-1977 de Luminna Munteanu.

180 Cf. St. Metes, Mdmistirt romdnesti In Transilvania si Ungaria, Sibiu, 1936, p. 157;
G. G. Rafiroiu, Mlindstirea din Pert, Oradea, 1934; R. Popa, Tara Maramuresului in veacul

al XIV-lea, Bucuresti, 1970, p. 215-238.

181 I. D. StefAnescu, La peinture religieuse en Valachie et en Transylvanie depuis les
origines jusgu'au XIX-e sitcle, Paris, 1932, 222-223; V. VAtA.sianu, op. cit., p. 407; V. DrAgut, Biserica din Strel (SCIA, seria arta plasticA, 1965, nr. 2, p. 307-312); idem, Din nou
despre picturile biserteit din Strei (BMI, 1973, nr. 2, p. 19-26).
182 V. DrAgut, Zugnmul Mihul si epoca sa (SCIA, 1966, nr. 1,

p. 39-47) (cu datare

In 1483); L. Tugearu, Monumentele, marturti ale istortei noastre (RomAnia literarr, 1979,
lanuarie 4) (cu datare In 1376 ca urmare a descifrAriiintegrale a inscriptiel pictate, Cu ajutorul
expunerli la raze infrarosii).

295

www.dacoromanica.ro

din Transilvania vi rangul de arbiepiscopie mi poate fi explicat decit

prin importanta recunoscuta a acestei institutii.

Catre sfirvitul veacului, ne putem imagina in mediul romanesc

al Transilvaniei o consolidare a elernentelor artistice de obirk,ie bizantina

datorit ctitoriilor domnevti, care sint consemnate atit la Rhinari

biserica Sfinta Paraschi-va cit i la Rivnov la biserica Sfintul Nicolae 133. Feudele transilvanene ale domnilor romani vor fi inlesnit circulatia mevterilor de o parte vi de alta a muntilor ; ava se poate explica mai
uvor faptul cal in preajma anului 1400, la Levnie i la Crivcior, in partile
Hunedoarei, picturile murale fae evidenta o apropiare de gindirea icono-

grafica bizantina.
Ctitorita de Dobre Romanul, biserica din Levnic 14 este un mic
edificiu cu arhitectura simpla : o sala, cu sanetuar dreptunghiular, prevazuta cu un mic turn-clopotnita pe latura de vest. Prograrnul iconografic,
conceput in imagini mari de o expresiva simplitate, este dominat de
Meada de apoi, in compozitia carda surprinde prezenta unui personaj
ce poarta, pe umar trupul unui ostav cazut in batalle, cu sageata infipta

In piept, aluzie la luptele antiotomane vi la jertfele de singe platite cu acest

prilej. Imaginea de la Levnic are un caracter de unlcat in pietura noastra
veche vi constituie un preludiu la acele imagini mobilizatoare din vremea

lui Stefan cel Mare vi a lui Petru Rarev. in acelavi timp, reprezentarea
iadului i-a ingaduit pictorului anonim s denunte o serie de pacate sociale
sa ja atitudine Uta, de nedreptatile carora le cadeau victima oamenii
din popor. Trebuie sa vedem in prezentarea iadului de la Levnic o anticipare a suitei de judeceiti prin intermediul carora zugravii din tarile romane

vi-au manifestat revolta fata de asupritorii poporului, fie ea era vorba

despre asupritorii straini, fie ca era vorba despre boieri, judecatorii nedrepti, popii necinstiti i negustorii hotomani. Prezenta la loc de cinste

a sfintilor militari calari se inscrie intr-o conceptie iconografica originala,

pe care o vom regasi vi la Cri,cior vi care ne permite sA vorbim, alaturi de

alte caracteristici, despre constituirea unei adevarate vcoli de pictura

romaneasca in Transilvania, personalizata atit prin datele de ordin stilistic,
prin abila sinteza de elemente de obirvie gotica vi bizantind, dar vi prin
preferinta pentru anume teme iconografice.

La Criveior, ctitorie a voievodului Balea vi a sotiei sale, Viva,

arhitectura monumentului a avut foarte mult de suferit, In schimb pic-

tura a putut fi recuperata in cea mal mare parte de sub tencuielile tirzii 135

Realizata intr-o solemna gama de rovu, pictura de la Crivcior impune

prin mivcarea calma a compozitiilor, prin inscrierea armonioasa a figurilor in cimpurile compozitionale. Tabloul votiv retine prin calitatile
portretistice i prin atenta redare a costumului. Dei partial degradata,

figura voievodului Mea retine prin nobletea expresiei, iar jupinita

Viva, cu al sau costum similar celui pnrtat azi de tarancile din Zarand,
ne apare ea o autentica reprezentanta a societatii romanevti locale. Princi133 DIR, B, veac XIII, XIV, XV, p. 275 (cu precizarea cA nu punem la indoialA
temelnicia insemnAril); C. Petrauu, L'art roumain de Transylvanie (extras din La Transylvanie),
Bucuresti, 1938, P. 10; V. VAtAsianu, op. cit., p. 257.
1" V. DrAgut, Biserica din Lesnic (SCIA, 1963, nr. 2, p. 423 433); dem, Pictur a

mural?' din Transilvania, p. 26-29.

135 S. Dragornir, Vechile biserici din Zrandt clitorti lor In secolul XIV si XV (Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice, sectia Transilvania", 1929, p. 225-260); I. D. StefAnescu, op. cit., p. 242 si urm.; V. VAtiislanu, op. cit., p. 403-405; V. DrAgut, Pictura mural?'

din Transilvania, p. 29-33.

296

www.dacoromanica.ro

Pl. 1 - Cetatea medieval de la PAculul lid Soare. Detallu cu

turnul portii (foto S. Ioslpeseu),

Pl. 2

Marc6 de olar de pe un vas de la cetatea Convine(secolul al XIII-lea) (foto V. Eskeuasv).

FdgEira

www.dacoromanica.ro

-4
PI. 3

Complexul feudal romitnesc de la Voievozl-Bihor (secolele XIIXIV) (foto V. Eskenasy).

www.dacoromanica.ro

Pl. 4

Pl. 5

Biserica de la S reism,eoroi 1 (secolul al XII le.) (foto V. Dragit

Biserica din Gurasada (secolul al XIII-lea) (foto V. Drgut).

299

www.dacoromanica.ro

PI

Blserlea din Denali* (secolul al XIII-lea) (foto V. DrApt).

300

www.dacoromanica.ro

Pl. 7

Biserica din Strel (secolul al X III-lea).

301

www.dacoromanica.ro

Pl. 8

Tumuli de la Coltl-Hateg (foto V. Drgut).

302

www.dacoromanica.ro

Pl. 9

Fresca de la Streisinrfeorgi i (i ic putul seco] 11 ti 11 XIV lea). D tali i d'u pi tura Itgrului (foto V. E 1- n y).

www.dacoromanica.ro

'

'.

WI*

Z.

c
4--,

A_

fz-

I,

o,

'.

,..,

..,,,,

. ' ff

'ii.'

..1

....
cz

.7

.5

.....
n

11

5,

Pl. 10

Biserica din Drobeta

Tumu Severin (secolele XIIIXIV).

PI. 11

Ruinele cetatil RAciiitova (secolele XIIIXIV) (foto V. Eskenasy).

304

www.dacoromanica.ro

PI. 12

Jupan BAlea, ctitorul bi-

sericii din Criscior.

'

r-,

PI. 13 Lespedea de pe mormintul

atribuit lui Vladislav Vlaicu din
biserica domneascA din Curtea de
Arge. (foto V. Eskenasy).

"

Pkg

10

o. 742

305

www.dacoromanica.ro

r.
,vz ,

pi, 14

_",...t4fitro.Ss',A19, fait

"

Ruinele curii domneli din Curtea de Are dupa silpilturile din 1922 (foto Muzeul de arla al R. S. Romania).

www.dacoromanica.ro

ii-

;
'1*1

,8A' ...S. - '

.'

'et-, 6.'04

;11

*.

'''4_ir..,11NLA'

PI 15 - Biserica donmeasea din Curtea de Arges dupa restaurare

(foto Muzeul de arta al R. S. Rom5nia).

307

www.dacoromanica.ro

Lespedea funerarA ca gisant" de pe mormintul lui Radu I de la biserica

domneascA din Curtea de Arges (foto Muzeul de artA al R. S. RomAnia).

Pl. 16

308

www.dacoromanica.ro

PI. 17

Paftaua de,scoperitA In mormlIntul lul Vladislav Vlaicu din biserica domneascA din
Curtea de Arges (foto Muzeul de artA al R. S. RomAnia).

Inele descoperite in mormIntele domnesti din biserica dom

Pl. 18

neascA din Curtea de Arges (foto

Muzeul de art5 al R. S. RomAnia).

309

www.dacoromanica.ro

Pl. 19

Chipul ctilorului bisericii domnesti din Curtea de Arges (foto lltizetil

de artA al R. S. RomAnla).
310

www.dacoromanica.ro

PI.

20

Tabloul votiv al bisericil domnc*ti din Curtea de Arge4

je istoria artei, Bucurelti),

(foto lustitutul

Pl. 21 PicturA din biserica domneascA din Curten de Arge.1

(foto V. Dreigut).

www.dacoromanica.ro

"FWit,

,.

. ,.. .-

..

Mt

tti

-4

PR,

,,

..... .
(,.

cal
.

... .,

..

Pl. 22, 23

' ,r, 9.- .

Picturi din biserica domneasca din Curtea de Arge,

foto V. Dr'gut).

312

www.dacoromanica.ro

C.4

Pl. 24

Fragment din pictura bisericii de la Rtmet Cu inscrIptia

zugravului Mihu (foto V. Drilgut).

Pl. 25

PicturA murali din biserica de la Strel (foto

V. Drfigut),

www.dacoromanica.ro

PI. 26

nn

Biserica de 1

1oit atebuit lui Dr gos N od

cel Mare 1

Puti a.

d isa de St f n

,y
4
,

Ft:

.....1.03..yor.
PI. 27

Eq ......._

.=

__,...

,..4.4 ;441-Xi,

Biserica domnease5 din R6d6uti (foto V. Dr5gut).

314

www.dacoromanica.ro

Insemnele heraldice descoperite in mormintul at ib t lui Latcu vet%

in Rildauti (foto A. &Wiwi).

Pl. 28

a2r1r7SWFIrgiMr5V7",
.'
..^
S'r,
'el.,'
=

;,,a11101,46V?

315

www.dacoromanica.ro

?4,4'

www.dacoromanica.ro

Pl. 30

Rulnele cetAtil de la

Ienisala, aflatA In stApfnirea lul Mircea cel BAtrIn

(foto V. Eskenasy).

www.dacoromanica.ro

Pl. 31

Biserica miinAstirii Prislop (foto V. Eskenasy).

318

www.dacoromanica.ro

Pl. 32

Ruh ele c L ii de I Su( avt c i foi tut musalin i adiostirile lin re i a lui
(fob

li stitutul de istoria gad, Bueure

www.dacoromanica.ro

fit eel Mare

7
II

ea:Jr

Pl. 33 - Cildelnita de la mAnAstirea Tismana (foto V. DrAgut).

320

www.dacoromanica.ro

pial indatorate modelelor bizantine, imaginile se individualizeazg prin

interpretarea mai liber a compozitiilor, prin robusta tratare a primului
plan si prin renuntarea la once recuzitg ornamental. Sint caracteristici
ce se vor regsi si la ansamblurile de picturi murale realizate in deceniile
urmgtoare la Ribita 136 (jud. Hunedoara) si la Reraetea 1" (jud. Bihor),
fiind vorba despre acea marcg stilisticg proprie scolii romnesti de picturg
din Transilvania. In fapt, considerindu-se totalitatea monumentelor

romnesti transilvgnene cu picturi mural datind din ultima parte a

secolului al XIV-lea i inceputul secolului al XV-lea, se poate afirma e,

este vorba de una dintre cele mai interesante sinteze pe care le-a produs

arta ronagneascl veche.

Apropiindu-ne de sfirsitul acestei succinte prezentri a fenomenului

artistic din epoca intemeietorilor, din acel secol in care btlia de la Posada

se Insera ca un moment de referint, este timpul s ne reintoarcem in

Tara Romaneasc, acolo uncle activitatea ctitoriceasciti a lui Mircea cel
Btrin stabilea pentru o lung vreme termenii de orientare valoricg,
modelele de urmat. Prin mutarea curtii doranesti principale de la Curtea
de Arges la Tirgoviste "8, Mircea cel Btrin deschidea un amplu santier
care, asemenea tuturor santierelor medievale de acest tip, a constituit
o adevgrat, scoal pentru constructorii i decoratorii locali. Din ansamblul
arhitectonic al curtii domnesti nu s-au pgstrat decit ruine, indesturtoare
totusi pentru a aprecia conceptia generoas a spatiilor construite i claritatea functiilor. Alturi de palatul domnesc, ale cgrui pivnite se conserv

partial, se ridica o bisericg-paraclis de dimensiuni relativ mari. Planul

triconc al edificiului i zidmile de piatr i cgramidg, cu rezervarea decorativg a arcaturilor, ne arat cg la Tfrgoviste se valorifica, atit exemplul
autoritar al Coziei, eft i dispozitia ornamentar pe caase am intilnit-o
la Cotmeana.
O alt, biseric de plan triconc a putut fi surprinsg prin cercetgrile
arheologice in vecingtatea bisericii Stelea, din Tirgoviste 139, fapt care ne

indearang s, credem c planul triconc devenise de larg rspindire in

Tara Ronafineasc a vremii.
Nu stim cum artau in acea vreme minstirea Bolintin din Pdurea
cea Mare sau mingstirea Snagov 140, dar, considerind numeroasele referiri
documentare din care rezultg bogata inzestrare a acestor lcasuri, trebuie
sg credem c inatisarea lor era comparabil cu aceea a monumentelor

care ni s-au pstrat.

Ruinele minstirii Visina 1" (jud. Gorj) ne aratg incg o data preferinta pentru planul triconc i, fapt deosebit de important, ne demonstreazg

el tehnica de zidrie fusese autohtonizat, prin folosirea materialelor

locale MIA' urmrirea complicatelor jocuri decorative pe care le-am intilnit la Cozia sau la Cotmeana. Acest proces de autohtonizare este confirmat
136 S. Dragomir, op. cit., p. 254; V. VtAsianu, op. cit., p. 403-904; V. Dr5gu4, op. cit.,

p. 34-36.

137 I. D. $tefanescu, L'art byzantin et Part lombard en Trans ylvanie, Paris, 1938, p. 8-10;
V. VAtAsianu, op. cit., p. 761-762; V. Dragut, op. cit., p. 37-40.
138 In anul 1396, curten domneasa din Tirgoviste exista, Mud consemnatil de Johann
Schiltberger (Cdidtori strdini despre guile romdne, I, Bucuresti, 1968, p. 30).
133 P. Diaconescu, Cerceidri arheologice in zona bisericit Stelea Veche" din Ttrgov4te,
ud. Dlmbovija, comunicare la Sesiunea anuala de rapoarte arheologice, Tulcea, 21 martie 1980.
14 DIR, B, veac XIII, XIV, XV, doc., 40, 48, 75, 79, 84 etc.

141t. Andreescu, M. Cazacu, Biserica mndstirii Vigina, un monument din veacul al

XIV-lea (Mitropolia Olteniei", 1969, nr. 1-2, p. 61-65).

21 ..e3

742

321

www.dacoromanica.ro

=1Sfirsitut sec.XIVInceputul sec.XV.

sec XV

1i=31A doua jumiitate a sec.XV:

VOINITncepuful sec.XVI;

EMISecolul XVII.
=1 Mijlocul sec. XIX.

CISfirsitul secXIV-Inceputul sec.XV

MI A doua jurnatate a sec.XV
Sfir$itul sec.XVI

b.

Secolul XVII
Mijiocut sec.XIX

Prima curte domneasc din Tirgovite din vremea domniei lui Mircea cel Btrin: a) Plan la nivelul becitullor; b) Plan la
nivelul parterului (dup BMI, 1970, nr. 1, P. 12-13).
Fig. 21

322

www.dacoromanica.ro

citiva ani mai tirziu la biseriea schitului Bradetu (jud. Arges) 142, dovadil
ca Inca din vremea lui Mircea eel Batrin a similarea modelelor luate din

afara se realizase pe deplin.

Picturile murale ce decorasera cindva biserica de la Cotmeanal",

cele ale schitului rupestru Negru Vodii, de la Cettuia (jud. Arges) 144
sau cele de la schitul rupestru de la Corbii de Piatra (jud. Arges) 145, se
alatura realizarilor artistice ale unei epoci care, chiar si evocata pe scurt,
ne apare mult mai consistenta decit indeobste se crede. Deosebita calitate
a picturilor ce se pastreaza in biserica rupestra de la Corbii de Piatra,
apartenenta lor la marea familie a picturilor de epoca paleologa, ne demon-

streaza cu puterea argumentelor concrete ca, chiar si in lacasuri atit de

mici, atit de modeste, se realizau opere de valoare i cu atit mai virtos
vor fi fost picturile disparute din ctitoriile voievodale.
In intimpinarea acestei ipoteze se cer invocate i odoarele liturgice
care s-au pstrat sau despre care se stie cite ceva prin intermediul marturiilor serse, ca acel document din anul _1374 referitor la generoasa inze3-

trare a minastirii Vodita 146.

Apartinind unei categorii de elit, broderiile liturgice ce se pastreaza

In Tara Romaneasca ca dealtfel si cele din Moldova aceleiasi epoci,

chiar daca nu intotdeauna au fost executate de atelierele locale, indica
interesul virfurilor nobiliare pentru arta somptuara i Iasi% s, se intrevada

nivelul la care ajunsesera organizarile de arhitectura interioara. Orarul

bedernita de la Tismana care au apartinut egumenului Antim Cri-

topulos, de asemenea epitaful de la Cozia, sint piese ce se inscriu In rindul

capodoperelor de broderie dj,n secolul al XIV-lea pentru intreg sud-estul
european 147. La fel epitaful de la Putna 148 executat la cererea domnitelor
Eufimia i Eupraxia, se situeaza pe coordonatele unui ceremonial aulic,
punind in evidenta aspiratiile i dorinta de afirmare ale tinerii societati

romanesti. in acelasi context se cere considerata frumoasa cadelnita de

la Tismana 149, cu siguranta o opera provenind dintr-un atelier transilvanean, dar avind ca model o cadelnita bizantina cu infatisarea unei
pe tip cruce greaca inscrisa, cu cinci cupole. Traforurile gotice, ce decorea

deschiderile cdelnitei, tradeaza provenienta, dintr-un atelier sibian sau

poate brasovean i anticipeaza asupra unui intreg preces de colaborare
dintre ctitorii romani sit mesterii argintari sasi.
2rivind retrospectiv realizdrile artistice in Virile romane din secolul
al XIV-lea, putem conchide cu citeva observatii generale. Epoca de mari
impliniri pe plan politic si militar, secolul al X IV-lea se individualizeaza
142 V. VAtAsianu, op. cit., p. 200-201; Gr. Ionescu, op. cit., p. 145

146.

143 Picturile de la Cotmeana au fost atestate prin cercetarile arheologice care au dat
la ivealA numeroase fragmente de fresca'. Executarea lor in vretnea lui Mircea cel Batrin este
confirmata de copia tirzie a tabloului votiv.
144 P. Chihaia, Din celdlite de scaun ale Tdrii Roma' nesti, Bucurest1,1970, p. 323-325.
In cazul acestui monument, cel mai vechi strat de picturA atribuit, verosimil, secolului al XIV-lea

este acoperit de repictAri tirzii.

142 C. L. Dumitrescu, Biserica rupestrd Corbii de Pialrd, cel mai vechi ansamblu de picturd
cunosculd astdzi
din Tara Romdneascd (SCIA, 1975, p. 23-51). Autoarea atribule picturile-

de la Corbii de PiatrA epocii lui Basarab I.

146 DIR, B, veac XIII, XIV, XV, doc. 20, p. 27.
147 M. A. Musicescu, Broderia medievald ronidneascd, Bucuresti, 1969, p. 8, 28-29;
V. VAtAsianu, op. cit., p. 466, 468, 469.
148 V. VAtdsianu, op. cit., p. 468-469; R. Theodorescu, op. cit., p. 293-294.

142 V. VAtAsianu, op. cit., p. 456; R. Theodorescu, op. cit., p. 275-276; V. Dragut, Artcr
golfed In Romdnia, p. 309 311.

323

www.dacoromanica.ro

In domeniul culturii fg artelor printr-o extraordinar putere de absorbtie

kii In acelai timp printr-o remarcabila putere de sinteza. Hrnit de traditiile artei autohtone, ale carei rdcini coboara departe In timp, deprins
cu folosirea subtil, a modelelor strain si adaptarea lor la exigentele locale,

mediul artistic romnesc a *tiut s se Inscrie pe noile coordonate ale

istoriei sale "i BA, fac, din operele de arta un instrument adecvat pentru a
servi idealurile de independenta FA de liberl dezvoltare.

Aa cum batalia de la Posada din 1330 Incununa un Intreg proces

socio-politic, arta din epoca intemeietorilor, atit In Tara Romneasca,
et i In Moldova, Incimuneaza un I/1delung proces evolutiv i, In ace14
timp, aeaz1 baze trainice pentru stralucitoarea eflorescenta culturalartistica din secolele ce vor urma.
In strinsa legatura cu arta din cele doul state independente, se

cere considerata arta cnezatelor de la nordul Carpatilor care demonstreaza

ca, mediul cultural romnesc era pretutindeni activ, capabil de realizri
originale, reprezentative. Iata de ce un popas In lumea creatiei artistie,e
romneti din secolul al XIV-lea se impune cu necesitate, aceasta cu atit
mai mult cu cit, prin intermediul operelor de arta, poate fi compensat
F}i disparitia multor documente care ar fi putut s rosteasca adevarurile
despre faptele Basarabilor fg ale Muatinilor.

324

www.dacoromanica.ro

LISTA ABREVIERILOR
AARMSI

Analele Academiel Ronalne. Memorifie Sectiel istorice, Bucuresti.

AHAI

Anuarul Institutului de istorie si arheologie A. D. Xenopol", Iasi.

Anuarul Institutului de istorie nationali, Cluj.

AIINC
AMN
BCMI

BMI
BOR
BSHAR
BZ
CDHA

DIR
DRH
FHDR
KH
MB

NEH
FtESEE
RHSEE

RI
RIAY

RIR
RRH
SCIA
SCIV
SMIM

SRH

Acta Musei Napocensis, Cluj-Napoca.

Buletinul Comisiel Monumentelor Istorice, Bucuresti.
Buletinul Monumentelor istorice, Bucuresti.
Biserica ortodoxii romAnA, Bucurestil
Bulletin de la Section historique de l'Acadmie Roumania, Bucuresti,
Byzantinische Zeitschrift, Miinchen.
Codex diplomaticus Hungariae Andegavensis, Budapesta.
Documente privind istoria Romfiniei, Bucuresti.
Documenta Romaniae Histories, Bucuresti.
Fontes Historiae Daco-Romanae, Bucuresti.
Kwartalnik Historyczni, Varsovia.
Mitropolia Banatului, Timisoara.
Nouvelles etudes d'histoire, Bucuresti.
Revue des tudes sud-est europennes, Bucuresti.

Revue historique du sud-est europen, Bucuresti.

Revista !stork& Bucuresti.
Revista pentru istorie, arheologie si filologie, Bucuresti.
Revista istoricA romAnA, Bucuresti.

Revue roumaine d'histoire, Bucuresti.

Studii si cercetAri de istoria artei, Bucuresti.
Studii si cercetAri de Istorie veche, Bucure.sti.
Studil si materiale de Istorie medie, Bucuresti.
Scriptores Rerum Hungruicarum tempore Ducum Regumque Stirpis Arpadianae
Gestarum, Budapesta.

Urktmdenbuch Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbargen, Bucuresti.

325

www.dacoromanica.ro

Institutul de istorie N. Iorga", Constituirea statelor feudale

rominqti (La formation des Etats mdivaux roumains), Bucuresti,.

Ed. Academiei, 1980, 328 p.

RSUM
Il existe dans toutes les contres du pays des lieux et localits qui
se sont acquis dans la conscience des hommes une valeur de symbole

Posada ou Bovine, Vaslui ou CAlugA,reni, Mafsesti ou Bucarest, Oradea

ou Carei ce sont autant de noms qui ont voqu et continuent d'voquer

l'hroisme avec lequel ont lutt les armes roumaines pour sauvegarder
l'entit nationale et imposer sur la carte politique du monde une Roumanie

libre et indpendante.
Cette aaane il y aura 650 ans depuis la mmorable bataille de Posada, bataille qui s'est solde par une victoire clatante et qui a consacr&
l'indpendance de l'tat de Valachie sous le sceptre de Basarab Ier.
Fondateur du premier Rtat roumain indpendant, qui a jou un
rle important dans l'volution du peuple roumain tout entier, dans le
maintien et la stimulation de rid& de reconstitution de Pancienne unit&
politique qu'avait reprsente la Dacie prromaine, Basarab est devenu
au fil des sicles un symbole du dbut, mais aussi de la continuit tatique
dans la dignit, de la durabilit, de la vertu et de la cration roumaine.
Rompu aux armes,pass maitre aux choses de la diplomatic qu'il
a su astucieusement mettre au service du pays, Basarab a dfini le modle
de la pense roumaine que des descendants comptents ont dvelopp,
assurant la stabilit tatique tellement ncessaire au progrs de la socit
roumaine.
Basarab a conapris que la position gographique de l' tat qui avait

Mini son identit par lui imposait, et l'intrt du maintien de l'entit&

tatique rclamait l'tablissement de larges relations politiques, la profonde connaissance de l'ensemble des rapports extrieurs, l'attentif examen des mutations politiques intervenues dans le systme des alliances,
pour que l'on st A, tout moment d'o pouvait surgir le danger et comment

on pouvait le conjurer.
Le but politique clair, la connaissance de la situation internationale
et la capacit d'apprcier avec prcision la force dont il pouvait disposer
et les limites du possible dans la conjoncture politique donne ont dtermin une suite d'actions sur les plan.s politique et diplomatique, actions
que Basarab s'ingnia A, entrepren.dre dans /e se/14=a des alliances afin
d'exclure toute possibilit d'avoir deux ennemis A, la fois dans son
voisinage.

Le dsir lgitime de liquider les infiltrations politiques trangres

au sud des Carpates et de consolider ses positions en Transylvanie
326

www.dacoromanica.ro

il dtenait de vastes possessions, convoites par certains dignitaires du

royaume hongrois, engendra entre Basarab et le roi Charles Robert
d 'Anjou.

A Pautomne 1330, Parme hongroise, plac- sous le coinmandement

du roi lui-mme, essuya, entre les 9 et 12 septembre, sur le territoire de
Valachie, A. Posada, une terrible dfaite. La nouvelle s'bruita rapidement de Rome A, la mer Baltique, suscitant un vif intrt pour le pays
Nictorieux et son dirigeant.
Le succs remport par Basarab, expression d'un haut n.iveau de
clveloppement du pays, fit accroitre la confiance des habitants dans la
solidit de Porganisation de l'Etat et la capacit dt, son dirigeant de les
conduire A la victoire, dterminant en mme temps l'intensification des
efforts visant A, assurer la prosprit et le renforcement du potentiel militaire de Valachie.

Dlivre de la pression du ro3aume hongrois, dont les intrts,

aprs 1330, convergeaient sur la Boh'ine et la Pologne, la Valachie eut

le loisir de consolider ses frontires de l'est et du sud.
A partir de 1345 elle s'engagea dans les luttes menes par les peuples
d'Europe contre les Tatars, au cours desquelles on vit se manifester pour
la premire fois, face an danger tranger, un effort roum.ain concert,
ces luttes prenant part, souvent dans le cadre des mAines campagnes, aussi
bien d s Roumains de Valachie que de Transylvanie et de Moldavie.
Le fait en soi sera plein de con quences car de telles actions se multipliant
au long des temps ont conduit A Paffermissement de la conscience de
Pu.nit ethnique des Roumains des trois provinces.
La victoire de Posada qui a marqu la conqute de Pindpendance
du pays et ouvert la voie de Paccomplissement de son unit territoriale
constitue un repre lumineux dans notre histoire, un effort de dfinir

l'esprit roumain dans le patrimoine des grandes valeurs politiques et

culturelles de l'humanit.

Le prsent ouvrage qui marque le 650e anniversaire de la victoire

qui a consacr Pin.dpendance de l'Atat Modal de Valachie s'est propos
d'analyser A la fois les mutations survenues dans la socit roumaine et
le cadre d'histoire universelle ayant favoris Paffirmation tatique roumaine, de faire en reprenant toute Phistoriographie du problme la
distinction entre le mythe et la ralit historique dans la formation des

tats fodaux roumains, d'examiner la terminologie par laquelle est

illustre dans les sources la gographie politique roumaine et Punit de

l'origine commune des Roumains, de relever le haut niveau de dveloppement de la socit roumaine pendant la priode de constitution des
Atats roumains et qui se reflte dans la culture et l'art de Zette priode-la,
par des lments qui l'ont fait s'intgrer dans une large aire europenne.
Vu que les problmes abords dans ce recueil d'tudes ne sont pas
solutionns dans leur ensemble, les investigations sur ce plan tant en
cours, les diffrences de vues des auteurs ne sont que trop explicables,
les hypothses de travail par lesquelles ils oprent devant tre confirmes
ou infirmes par les recherches ultrieures.
A Phonamage qu'ils rendent par cet ouvrage A, un mmorable acte
historique, les auteurs associent leur hommage aux prdcesseurs sans
les efforts desquels les conqutes scientifiques de nos jours auraient 6-0
imp o ssible s .
327

www.dacoromanica.ro

SOMMAIRE
Avant - propos

STEFAN STEFANESCU, La tradition daco-romaine et la formation

des gtats roumains indpendants

RADU POPA, Les prmisses de la cristallisation de la vie tatique
roumaine

it

25

SERGIU IOSIPESCU, Les Roumains de respace compris entre

les Carpates Mridionales et le Bas-Danube depuis l'invasion
mongole (1241-1243) jusqu' la consolidation du voIvodat

de Valachie. La guerre victorieuse mene en 1330 contra

l'invasion de la royaut hongroise
NICOLAE STOICESCU, Descente ou fondation?. Une proccupation de vieille date de rhistorlographie roumaine. Lgende

et vrit historique

41

97

SERBAN PAPACOSTEA,_,Le triomphe de la lutte pour rindpen-

dance: la fondation de la Moldavie et la consolidation des

tats fodaux roumains
LIA BATRINA et ADRIAN BitTRINA, Tmoignages hraldiques
concernant les dbuts de l'Etat fodal indpendant de Moldavie

VALENTIN AL. GEORGESCU, Les institutions des tats roumains indpendants

165

195
209

ADOLF ARMBRUSTER, La terminologie politico-gographique et

ethnique des pays roumains i rpoque des constitutions

tatiques
VASILE DRAGUT, La cration artistique A l'poque des fonda-

teurs d' tat

251

261

Liste des abrviations

325

Rsum

326

www.dacoromanica.ro

Redactor : MIRCEA SUCIU

Tehnoredactor : AUREL BUDNIC

Bun de tipar : 21.X.1980. Format: 16170 x 100.

Colt de upar: 20,5. Plarqe:1. C.Z. pentru bibliotect

mart fi mici: 9(498) s 12:13*

c. 742

I. P. ,,INFORMA TIA"

Str. Brezolanu nr. 23-25, Bucure#1

REPUBLICA SOCIALISTA ROMANIA

www.dacoromanica.ro