Organizaia Statelor Americane (en.

Organization of American States,

abreviat OAS sau OEA, dup celelalte trei limbi oficiale) este o organizaie
internaional, cu sediul la Washington, DC, Statele Unite ale Americii. Aceast
organizaie cuprinde din 35 de state independente din ambele America, dar
participareaHondurasului a fost suspendat n urmare a loviturii de stat din
28.06.2009.
Membrii activi ai Organizaiei Statelor Americane sunt: Antigua i
Barbuda, Argentina, Bahamas, Barbados, Belize, Bolivia, Brazilia, Canada, Chile, Col
umbia,Costa
Rica, Cuba, Dominica, Ecuador, ElSalvador, Grenada, Guatemala, Guyana, Haiti, Hon
duras, Jamaica, Mexic, Nicaragua, Panama, Paraguay, Peru,Republica
Dominican, SUA, Sf. Cristofor i Nevis, Sf. Vinceniu i Grenadine, Sfnta
Lucia, Surinam, Trinidad i Tobago.
Limbile oficiale sunt: franceza, spaniola, olandeza, engleza, portugheza.
Potrivit site-ului organizaiei, OSA este cea mai veche organizaie regional din
lume, originile sale mergnd pn la prima Conferin Internaional a Statelor
Americane, care a avut loc la Washington, n perioada octombrie 1889-aprilie 1890,
i care a aprobat nfiinarea Uniunii Internaionale a Republicilor Americane, tot
atunci fiind stabilite o serie de prevederi i instituii cunoscute sub numele de
sistemul inter-american, cel mai vechi sistem instituional internaional. Este
continuatoarea Uniunii Internaionale a Republicilor Americane (1890-1923) i a
Uniunii Panamericane (1923-1948).
OSA are n prezent 35 de state membre, iar sediul acesteia se afl la
Washington.Organizaia a acordat statutul de observator permanent unui numr de
69 de state, precum i Uniunii Europene.
Un numr de 21 de state (Argentina, Bolivia, Brazilia, Chile, Columbia, Costa Rica,
Cuba, Republica Dominican, Ecuador, El Salvador, Guatemala, Haiti, Honduras,
Mexic, Nicaragua, Panama, Paraguay, Peru, Statele Unite ale Americii, Uruguay i
Venezuela) s-au reunit la Bogot, Colombia, n 1948, i au semnat Carta OSA, care a
intrat n vigoare n decembrie 1951. Apoi alte 14 state membre s-au adugat
organizaiei: Barbados, Trinidad i Tobago (1967); Jamaica (1969); Grenada (1975);
Surinam (1977); Dominica, Saint Lucia (1979); Antigua i Barbuda, Saint Vincent i
Grenadine (1981); Bahamas (1982); St. Kitts i Nevis (1984); Canada (1990); Belize
i Guyana (1991). Cuba a fost suspendat din organizaie n 1962, n perioada
Rzboiului Rece. n 2009, a fost adoptat o rezoluie prin care s-a decis ncetarea
suspendrii Cubei din OSA.
Dup prima Conferin Internaional a Statelor Americane, de la Washington DC
( octombrie 1889 aprilie 1890), care a avut scopul de a discuta i elabora
recomandri pentru adoptarea de ctre guvernele statelor participante a unui plan
de arbitraj pentru soluionarea dezacordurilor i disputelor care pot aprea ntre ele,
au avut loc numeroase conferine i ntlniri, la diferite intervale de timp, i au fost

adoptate numeroase acorduri. La Conferina interamerican din 1947 de la Rio de

Janeiro, Brazilia, a fost semnat Tratatul de asisten reciproc (''Tratatul de la Rio''),
referitor la aprarea colectiv n cazul unei agresiuni militare din afara regiunii. Un
capitol nou, referitor la norme economice i la solidaritatea economic ntre statele
membre, a fost introdus n Carta OSA dup reforma acesteia din 1967. Sesiunile
Adunrii Generale a OSA au loc ncepnd din 1970, cnd Protocolul de modificare a
Cartei OSA adoptat n Buenos Aires a intrat n vigoare. Dei acest lucru nu este
prevzut n Cart, ncepnd din 1994 au avut loc importante summit-uri ale efilor
de stat i de guvern din statele membre, care au emis decizii i recomandri, n
general sub form de Declaraii sau Planuri de Aciune, referitoare la obiective care
trebuie ndeplinite de ctre organizaiile sistemului inter-american i de ctre OSA.
Carta OSA din 1948 a fost modificat ulterior, prin Protocoalele de modificare de la
Buenos Aires (1967), Cartagena de Indias (1985), Managua (1993), Washington
(1992), potrivit site-ului amintit.
La Art.2 din Carta OSA se arat c, n scopul punerii n practic a principiilor pe baza
crora a fost nfiinat i al ndeplinirii obligaiile regionale conform Cartei Naiunilor
Unite, OSA proclam urmtoarele scopuri eseniale: consolidarea pcii i a
securitii pe continent; promovarea i consolidarea democraiei reprezentative, cu
respectarea principiului neinterveniei; asigurarea soluionrii panice a diferendelor
care ar putea s apar ntre statele membre; asigurarea unei aciuni comune din
partea statelor n caz de agresiune; gsirea de soluii la problemele de ordin politic,
juridic i economic care pot aprea ntre ele; promovarea, printr-o aciune de
cooperare, a dezvoltrii lor economice, sociale i culturale; eradicarea srciei
extreme, care constituie un obstacol n calea dezvoltrii democratice depline a
popoarelor din regiune .a.
Principiile reafirmate de statele americane sunt, conform Art.3 al Cartei,
urmtoarele: dreptul internaional este norma cluzitoare a statelor n relaiile lor
reciproce; ordinea internaional este bazat n principal pe respectarea
personalitii, suveranitii i independenei statelor i pe ndeplinirea ntocmai a
obligaiilor care rezult din tratate sau alte norme ale dreptului internaional;
solidaritatea statelor americane i naltele scopuri urmrite prin aceasta reclam
organizarea lor politic pe baza exercitrii efective a democraiei reprezentative;
statele americane condamn rzboiul de agresiune; agresiunea fa de un stat
american constituie o agresiune fa de toate celelalte state americane; diferendele
cu caracter internaional care se ivesc ntre dou sau mai multe state americane
trebuie rezolvate prin mijloace panice; cooperarea economic este esenial
pentru bunstarea i prosperitatea comun a popoarelor continentului; statele
americane proclam drepturile fundamentale ale omului, fr deosebire de ras,
naionalitate, religie sau sex .a.
Adunarea General este organul suprem al OSA, care stabilete politica general a
organizaiei i coordoneaz activitatea acesteia. Adunarea General este alctuit
din delegaii ale tuturor statelor membre i se ntrunete n sesiuni anuale i sesiuni
speciale.

Pe lng Adunarea General, structura organizatoric a OSA mai cuprinde:

Consftuirea consultativ a minitrilor Afacerilor Externe, care analizeaz
problemele cu caracter urgent i de interes comun, funcionnd ca organ de
consultare n astfel de probleme; Consiliile OSA Consiliul Permanent i Consiliul
Inter-American pentru Dezvoltare Integral; Secretariatul general (organul central i
permanent al OSA); Consiliul interamerican economic i social; Consiliul
interamerican pentru educaie, tiin i cultur; Comitetul juridic interamerican;
Comisia interamerican pentru drepturile omului .a.
Acestora li se adaug organizaii i comisii specializate, avnd funcii specifice care
privesc aspecte tehnice de interes comun pentru statele membre. Au fost create dea lungul timpului, i sub diverse denumiri, Organizaia Pan-American a Sntii
(fondat n 1902); Institutul Inter-American pentru Copii (1927); Comisia InterAmerican a Femeilor (1928); Institutul Pan-American de Geografie i Istorie (1928);
Institutul Inter-American pentru Cooperare n Agricultur (1942);dup 1948 au mai
fost create Banca Inter-American de Dezvoltare; Comisia Inter-American pentru
Drepturile Omului; Curtea Inter-American pentru Drepturilor Omului .a.
n fiecare an Secretariatul General face cunoscut programul bugetului pentru anul
calendaristic urmtor, iar Adunarea General se ntrunete n sesiune special n
vederea aprobrii acestuia.
La 18 martie 2015 fostul ministru de externe uruguayan Luis Almagro a fost ales n
funcia de Secretar General al Organizaiei Statelor Americane. El urmeaz s preia
noua funcie la 25 mai 2015 de la chilianul Jose Miguel Insulza, care s-a aflat n
acest post timp de 10 ani.
NAFTA
Acordul privind formare organizaiei internaionale Acordul Nord-American de
Comer Liber (englez North American Free Trade Agreement,
NAFTA; spaniol Tratado de Libre Comercio de Amrica del Norte,
TLCAN; francez Accord de libre-change nord-amricain, ALNA) a fost semnat
la 17 decembrie 1992 ntre SUA, Canada i Mexic. NAFTA acoper o pia de 375
milioane de consumatori, cu perspectiva extinderii i mai spre sudul continentului
american, i o suprafa de 21,3 milioane km. Scopul acestui acord este
liberalizarea n 10 ani a comerului cu produse i servicii, prin eliminare de bariere
tarifare i netarifare ntre pri i prin liberalizare a investiiilor intra-zonale.
Domeniile vizate de NAFTA sunt urmtoarele:
a) Comerul cu bunuri materiale:
n decurs de 10 ani, urmeaz a fi nlturate toate taxele vamale aplicabile
produselor considerate ca nord-americane, n conformitate cu regulile de origine,
astfel ca n anul 2004 s se formeze o vast pia liber.

b) Comerul cu servicii:
Serviciile dein un loc important n comerul din zon - supus tratamentului naional.
c) Investiiile directe de capital - liberalizare.
d) Alte dispoziii se refer la urmtoarele: regulile de concuren, proprietatea
intelectual, sejurul temporar al oamenilor de afaceri, anumite aspecte privitoare la
proteciamediului.
Constatri:
NAFTA este un acord de liber schimb de mare anvergur.
Model de cooperare de tip interguvernamental, fr a avea organisme
supranaionale.
Nu are idee naturala politic.
Teoria integrrii economice se refer la aplicarea unei politici comerciale
discriminatorii a unor ri, prin care se elimin barierele comerciale i se
liberalizeaz comerul numai pentru rile care sunt creeaz aceaste zone de liber
schimb, piee comune sau uniuni vamale. Gradul de integrare economic, care
difer n funcie de angajamentele prefereniale economice stabilite ntre rile
pertenere, poate crete de la nivelul zonelor de comer liber, la uniuni vamale
imperfecte, la piee comune i pn la nivelul de uniuni economice. In septembrie
1985, SUA a negociat cu Israel un acord de piaa libera. Acesta a fost primul acord
de comer bilateral semnat de SUA. Acordul a adus reduceri pentru barierele
tarifare n comerul cu bunuri dintre cele dou ri. Comerul cu servicii a fost de
asemenea liberalizat i unele demersuri au fost fcute pentru protecia drepturilor
intelectuale de proprietate. Dei SUA i Canada au avut un acord de comer liber
pentru autoturisme din 1965, evoluiile din economia mondial, i mai ales din
spaiul european au determinat apariia unui astfel de acord pentru toate
produsele. In 1998 un astfel de acord a fost n cele din urm negociat. Cnd acordul
a intrat n vigoare la 1 ianuarie 1998, Canada era deja cel mai mare partener de
comer al SUA, cu 150 mld $ din comer (75% din sum venea din sistemul
comercial liberalizat). Pactul a avut ca scop eliminarea barierelor tarifare i
netarifare ntre cele doua ri pn n 1998. S-au stabilit de asemenea pentru
prima data un set de reguli pentru comerul cu servicii, n care fiecare ar trebuia
s fie de acord i s trateze sectorul de servicii a rii vecine exact ca i pe propriul
su sector i s reduc costurile la serviciile ce in de contabili, avocai si ingineri
sau alte profesii care se executa pe linia graniei. In plus, acordul a eliminat toate
restriciile care au mai rmas n domeniul investiiilor pe piaa celor dou ri. In
septembrie 1993, SUA, Canada si Mexic semnau Acordul Nord American de Comer
Liber (NAFTA) care a fost valabil ncepnd cu 1 ianuarie 1994. Acest acord a adus
ulterior la comer liber cu bunuri si servicii pe toata aria Americii de Nord. Cu
exporturi n valoare de 40 mld $ i importuri din SUA n anul 1993 de 41 $, Mexic
era deja al treilea partener de comer al SUA, dup Canada i Japonia n momentul

semnrii contractului. Cel mai important impact, l-a avut NAFTA asupra comerului
dintre SUA i Mexic (Canada s-a alturat negocierilor doar pentru a se asigura c
interesele sale sunt protejate). In 1993, SUA a lansat EAI Enterprise for the
Americas Initiative Iniiativa pentru cele dou Americi, care a adus la formarea n
1998 a FTAA Free Trade Area of the Americas - Aria de comer liber a Americii, i
a crei scop final a fost crearea de comer liber ntre cele 34 de ri (regiuni)
democratice din America de Nord i Sud pn n 2005. In decembrie 2002, SUA
semna deja acordul de comer liber cu Chile.
Beneficiile SUA n urma existenei NAFTA au fost sporirea competiiei produselor i
pieele de resurse; la fel ca i reducerea preurilor la multe bunuri consumate de
americani. De fapt, ntre 1994 i 1999 comerul bilateral SUA - Mexic a crescut la
130%. Deoarece economia SUA este de 20 de ori mai mare dect cea a Mexicului,
ctigurile din NAFTA comparate direct proporional cu PIB ul ei (ale SUA) au fost
mai mici dect cele ale Mexicului. Mai mult dect att, se ateapt ca NAFTA s
aduc pierderi de 150 000 locuri de munca necalificate, dar ctiguri de 325 000
locuri de munc calificate avnd o cretere generala de angajri n jur de 175 000
de locuri de munc n SUA. De fapt, n 2002 s-a estimat un ctig de locuri de
munca n America variind n jurul sumelor de 90 000 pn la 160 000, ca rezultat al
existentei NAFTA. Ariile cu o salarizare mai mic din SUA, cum ar fi Alabama sau
Arkansas au avut de suferit, n timp ce ariile cu salarizare mai mare au ctigat o
indexare de 3 mld $ pentru muncitori; aceast suma fiind n detrimentul zonelor
defavorizate. Accesul la comerul liber n Mexic a permis industriilor din SUA s
importe masiv componente din Mexic i s menin alte operaiuni mai degrab n
SUA, dect s piard locurile de munca n industrie n faa rilor cu salarizare
mic. Unele dintre locurile de munc ctigate de Mexic nu au venit de fapt din
SUA, ci din alte ri precum Malayesia, unde in zilele noastre salariile sunt
aproximativ egale cu cele din Mexic. Ca i o condiie NAFTA, SUA a mai negociat o
serie de acorduri suplimentare cu Mexic n ceea ce privete locurile de munc i
standardele mediului nconjurtor (pentru a preveni ca firmele din SUA s-i mute
sediile n Mexic, unde pot avea mai multe avantaje n ceea ce privete legile de
mediu, salarizarea si fora de munca) dar n acelai timp s-i protejeze unele
industrii americane de unele importuri, care le-ar putea periclita integritatea i
balana comercial. Mexic a beneficiat de NAFTA astfel: 1. exporturile au crescut
datorita accesului la enorma piaa american 2. s-a ncurajat rentoarcerea de
capital ( capital ce a prsit Mexicul n cutare unor piee mai mari i mai sigure n
strintate, cu precdere n SUA) 3. reforme structurale interne mai rapide. Cu toate
acestea, Mexic-ul a suferit o pierdere de locuri de munc i intrri n agricultur,
dar aceste pierderi au fost mai mult sau mai puin acoperite de intrrile n
industrie. Tabelul 1 prezint rezultatele estimate pe termen lung ale impactului
NAFTA asupra Mexicului n 2005. Intre 1995-2005, PIB-ul real al Mexicului este
estimat sa creasc cu o rata de 5.2% pe an cu NAFTA, iar fr NAFTA cu doar 3.8%.
Alte rezultate ateptate: 1. NAFTA a sperat de asemenea s reduc rata inflaiei din
Mexic de la 14.5% la 9.7% per an, iar rata de interes pe termen scurt de la 18.3% la
13% 2. sa sporeasc intrrile de investiii directe strine de la 6 mld $ la 9.2 mld $
i s creasc exporturile de la 8.3% la 10.4% 3. sa mreasc deficitul de comer de
la 9.7 mld $ la 14 mld $ si intrrile de capital de la 10.6 mld $ la 14.7 mld $ per an.
Exceptnd 1995 (cnd Mexicul a suferit o grava criza economica si financiara) si
perioada 2000-2002 (cnd Mexicul a fost afectat de creterea lent i de recesiunea

din economia Americii). Mexic s-a descurcat foarte bine in realizarea obiectivelor
sale.
Cu timpul, creterea pieei muncii i mrirea salariilor in industrie vor fi motive
pentru care se va reduce presiunea asupra mexicanilor de a emigra spre SUA. Mexic
a trecut peste adnc criza financiara in anul 1997 si peste recesiunea din 1995,
concentrndu-se apoi pe o cretere pe termen lung rapida. Succesul nregistrat de
NAFTA a ncurajat alte ri din lume s iniieze diverse forme de integrare la nivel
regional Chiar dac aceste forme de integrare au avut sau nu succes, efectul major
al acestei integrri economice ntre rile este distribuia ctigurilor printre / ntre
membri. De fapt, beneficiile sunt n mare msur alocate celor mai avansate ri
din grup.

MERCOSUR
MERCOSUR a fost infiintata, ca organizatie de cooperare si dezvoltare
economica, prin tratatul de la Asuncion, din 26 ianuarie 1991, intre Brazilia,
Argentina, Uruguay si Paraguay[8]. Tratatul stabilea ca va fi formata o piata
comuna intre cele patru state partenere iar o diversificare a domeniilor de
cooperare va avea loc. Abia in 1994 s-a stabilit prin Protocolul de la Ouro Preto
structura institutionala a organizatiei iar in 1995 s-au eliminat toate tarifele
comerciale si s-a adoptat un tarif extern comun pentru statele membre. Cu toate ca
a fost semnat inainte de North American Free Trade Agreement, Tratatul de la
Asuncion nu a reprezentat decat un cadru conform caruia urma sa se desfasoare
cooperarea. Efectele tratatului si ale protocolului au putut fi simtite mai tarziu prin
intensificarea schimbului intre state.
Obiectivele MERCOSUR sunt stabilirea liberei circulatii a bunurilor, serviciilor,
factorilor de productie si persoanelor, eliminarea de tarife intre statele participante
si coordonarea politicilor macroeconomice si sectoriale. Spre deosebire de NAFTA,
acest tratat nu mentioneaza in mod direct extinderea organizatiei. Mecanismele
folosite pentru atingerea obiectivelor nu au fost aplicate cu succes in perioada
1991-2008 iar componenta de integrare nu a evoluat. Din acest punct de vedere
obiectivele organizatiei nu au fost atinse inca.
Politica externa a SUA si influenta asupra MERCOSUR
Cu toate ca Tratatul de la Asuncion a avut loc inainte de semnarea NAFTA,
inainte de anul 1995 atunci cand a fost instituit tariful extern comun pentru statele
MERCOSUR, SUA ar fi putut actiona pentru a atrage statele interesate din America
Latina pentru a extinde zona de liber schimb. Cu toate acestea, raspunsul
administratiei Clinton nu a fost destul de prompt pentru a da acestor tari o
alternativa reala la organizatia de integrare care lua forma. Astfel, Chile, Bolivia,
Columbia, Ecuador si Peru au optat sa se asocieze la MERCOSUR iar din 2005
Venezuela a fost acceptata ca membru[9].
Cronologic, negocierile pentru NAFTA au inceput inaintea celor pentru
formarea MERCOSUR. SUA negocia cu Mexic inca din 1985 pentru liberalizarea
comertului unilateral, in timp ce acest pas a fost facut intre statele MERCOSUR abia
dupa 1986[10]. Faptul ca Mexicul era tratat preferential a cauzat indignare mai ales
pentru statele mari din America de Sud.

Politica externa americana a generat NAFTA pentru ca produsele industriale si

serviciile Statelor Unite depindeau de existenta unor piete externe pentru cresterea
castigurilor. In anumite cazuri era nevoie ca linii intregi de productie sa fie relocate
in alte state unde materiile prime puteau fi obtinute usor si incorporate in procesul
industrial[11].
Acest exercitiu de deschidere a pietei de investitii pe un numar restrans de
sectoare a fost incercat din 1985 cu Mexic, FTAA fiind proiectul ce avea sa extinda
NAFTA. Scopul final al acestei politici externe ameriane era de a asigura o prezenta
puternica a SUA si a investitiilor sale in America Latina[12].
Dupa formarea celor doua organizatii, MERCOSUR a fost invitata in 1995 la o
cooperare cu Uniunea Europeana. Comisia Europeana a elaborat doua Strategy
Papers (pentru perioadele 2002-2006 si 2007-2013)[13] privind nivelele de
cooperare intre cele doua organizatii si progresele inregistrate de MERCOSUR. Cele
doua strategy papers indica in mare parte aceleasi obiective privind dezvoltarea
organizatiei latino-americane: realizarea pietei comune si cresterea nivelului de
integrare.
In consecinta, putem privi aceste indicii ca pe o ezitare a statelor sudamericane. Politica externa a SUA, prin promisiunea negocierilor pentru FTAA, a
cauzat aceasta ezitare si progresul foarte slab inregistrat de MERCOSUR.
In plus, daca abordam subiectul negocierilor dintre statele MERCOSUR si
Statele Unite ale Americii pentru FTAA, avem un argument care sa sustina teza
conform careia progresele inregistrate de organizatia latino-americana sunt minime.
In 2002-2003 negocierile au avut loc in special intre reprezentantii SUA si Brazilia,
considerati purtatorii de cuvant a celor patru parteneri. SUA a raspuns negativ
propunerilor de a negocia cu statele sud-americane capitole cheie de politica
economica: arbitraj, facilitarea comertului, acces la piata economica americana si la
piata de servicii. Rezultatul acestei neintelegeri a fost o apropiere intre Brazilia si
SUA pentru ca cea dintai a fost de acord cu faptul ca nu se poate negocia un acord
uniform si care sa contina o paleta larga de aspecte legate de politicile economica si
comerciala pentru toate statele din America Latina[14]. Intrucat interesele statelor
erau foarte diverse Brazilia a inceput negocieri cu Statele Unite. Acest lucru a dus la
disensiuni si la fragmentarea gruparilor subregionale prezente la discutii.
Exista, insa, si autori care vad in legatura dintre UE si MERCOSUR un indiciu
al incercarii de distantare fata de America de Nord. Jean Grugel considera ca
organizatia sud-americana este un proiect alternativ la NAFTA si FTAA iar statele
membre incearca extinderea activitatii economice a organizatiei si diversificarea
domeniilor de cooperare. Realizarea uniunii vamale intre Brazilia si partenerii sai nu
se constituie nicidecum intr-un pas catre cooperarea cu nordul, ci ca o alternativa la
aceasta.
Argumentul expus anterior pare sa fie sustinut de faptul ca dupa semnarea
acordului de cooperare cu UE, MERCOSUR a primit ajutor financiar de la aceasta si,
in plus, exista intalniri anuale la nivelul factorilor de decizie ai celor doua
organizatii[15]. Ultimul Summit intre MERCOSUR si Uniunea Europeana a avut loc
chiar in decembrie 2008. Acest efort de mentinere a relatiilor economice si politice
denota interesul statelor latino-americane pentru alternativa oferita de europeni la
politica externa americana[16].

Politica externa americana legata de NAFTA contine un element disputat de

politologi: partea americana a insistat asupra pastrarii restrictiilor la granita dintre
SUA si Mexic pentru a preveni migrarea fortei de munca din cea de-a doua tara
catre prima[17]. Studiile realizate asupra cazurilor de migrare a fortei de munca
demonstreaza ca politica americana in acest domeniu a cauzat un efect contrar
celui propus initial. Prin contrast, Uniunea Europeana a reusit integrarea statelor si
generarea de investitii in tarile mai putin dezvoltate penru a stopa migratia.

In urma experientei North American Free Trade Association si a insuccesului

inregistrat de politicile promovate, MERCOSUR a optat pentru crearea unei uniuni
vamale in care circulatia sa nu fie constransa pentru cetatenii din statele partenere.
Se poate considera, in consecinta, ca politica externa a SUA a influentat politica
externa a statelor care fac parte sau sunt asociate la MERCOSUR
Comunitatea andina de natiuni
Uniunea Naiunilor Sud-Americane (spaniol: Unin de Naciones Suramericanas,
portughez: Unio das Naes Sul-Americanas, olandez: Zuid-Amerikaanse
Statengemeenschap, prescurtat: Unasur resp. Unasul), pn n aprilie 2007
denumit Comunitatea Sud-American a Naiunilor (CSN), este o organizaie politic
i economic regional, fondat de 12 state din America de Sud. A fost constituit la
data de 8 decembrie 2004 n oraul peruan Cuzco, n timpul Adunrii a III-a a efilor
Statelor Sud-Americane.
CAN are sediul la Lima (Peru).Scopul organizaiei este integrarea n domeniile
economic, financiar, monetar, aleducaiei, muncii i sntii, cu scopul
valorificrii, n interes naional, a bogiilor iresurselor naturale ale rilor membre,
printr-o dezvoltare independent, armonioas iechilibrat.Principalele hotrri
adoptate prin cele dou documente, semnate n oraul Trujillo,care pun bazele CAN,
se refer la:
realizrii att a integrrii economice i comerciale, ct i a celei politice;
desemnarea Consiliului de Minitrilor de Externe ca responsabil
pentrucomponenta politic Comunitii Andine de Naiuni;
ncetarea activitii Juntei Acordului de la Cartagena i preluarea atribuiilor
acesteia de ctre Secretariatul General;
nfiinarea, n maxim 5 ani, a Parlamentului Andin (dup modelul existent lanivelul
Uniunii Europene)
Comunitatea Andina de Natiuni (CAN) (Spaniol:Comunidad Andina,POATE) Este un
blocde comer care cuprinde America de Sud ri aleBolivia, Colombia, Ecuador i
Peru. Bloc comerciala fost numit Pactul Andin pn n 1996 i a intrat nexisten
cu semnarea Acordul de la Cartagena n1969. Sediul central se afl n
Lima,Peru.Comunitatea Andin are 98 milioane delocuitori care triesc ntr-o
zon de 4700000 km patrati, a crui Produs intern brut au ridicat la 745.3miliarde
dolari n 2005, inclusive Venezuela, (care afost un membru la acea
vreme).Pactul Andinncheiat n 1969 a cutat s stabileasc relaii ntre Venezuela,
Columbia,Ecuador, Peru i Bolivia ns membrii pactului au czut de acord s creeze
o zon de comer liber doar n octombrie 1992, iar acordul aintrat n vigoare n

ianuarie 1995. n anul 1960 a fost creat Piaa Comun Central - American
alctuit din Guatemala, El Salvador, Honduras, Nicaragua,Costa Rica i Panama,
dar care pn n prezent a nregistrat puine progrese pe calea
integrrii.Originalul Pact Andin a fost infiintata in anul 1969de ctre Bolivia, Chile,
Columbia, Ecuador i Peru.n 1973, a ctigat pact a saselea
membru,Venezuela. n 1976, cu toate acestea, membrii aufost din nou redusi la
cinci cnd Chile s-a retras.Venezuela a anunat retragerea n 2006, fapt ce a cauzat
reducerea Comunitatii Andine la patru statemembre. Recent, cu noul acord de
cooperare cu Mercosur, Comunitatea Andin a ctigat patru noimembri asociai:
Argentina, Brazilia, Paraguay iUruguay.
Pasaportul Andina fost creat n iunie 2001, n conformitate cu Decisin
504 . Aceasta prevede emiterea unui Paaport bazat pe un model standardcare
conine caracteristici armonizate a nomenclaturii i de securitate. Paaportul
este valabil n Ecuador, Peru, Venezuela, Bolivia,Columbia i(Bolivia i Columbia,
inca de la inceputul 2006).
In declaraia de constituire s-au stabilit aiuni n: Concentrarea, coordonarea politic
i diplomatic n regiune.Convergena ntre Mercosur, Comunitatea Andin i Chile
ntr-o singur zon de comer liber. Surinam i Guyana se pot asocia fr a pierde
statulul su n Caricom.
Integrarea fizic, energetic i a comunicaiilor n America de Sud, stimulat de
Iniiativa pentru Integrarea Infrasctructurii Regionale Sud-Americane
(IIRSA).Armonizarea politicilor de dezvolare rural i agroalimentarTransferul de
tehnologie i cooperarea pe orizontal n toate domeniile tiinifice,
educaionale,culturale.Creterea nivelului de interaciune ntre mediile comerciale i
societatea civil.Promovarea gradual a msurilor, aciunulor i a domeniilor de
aciune n baza instituiilor existente.Pentru moment structura CSN este
urmtoarea: Reuniunea de Minitri de Externe formuleaz propuneri concrete de
aciune i decizii executive.
Reuniunile efilor de Stat vor fi instanele superioare n dirijarea politic. Prima
Reuniune a avut loc la 29-30 septembrie 2005 n Brazilia. Reuniunea a doua va avea
loc n Bolivia n 2006. Preedinia pro tempore o deine Brazilia. Sediul pro tempore
este situat n Lima, Peru pn n 2006, cnd va fi mutat n Bolivia.