Secretul ferestrelor deschise

Cunosti secretul ferestrelor deschise

Si al genunchilor plecati in rugaciune?
E-o intamplare veche,o stie o multime...
Ea vine de departe,de la ai cerului giganti.
Ce se luptau chiar si cu Domnul in ruga neinvinsi si ne-ntrecuti...
Cu anii scursi n-a tot crescut puterea,
Si parca de ceruri,mereu te departai, in noaptea adanca
picioarele-ti duceai
Iubeai mai mult pacatul,privirea firii,
Decat fereastra cea deschisa a rugii...
Tu n-ai pastrat credinta-ascunsa-n tine
Si-ai preferat sa-ti sfasie faptura.
Dar n-ai inchis fereastra rugii...
Si astazi, ca odinioara peste imbatranita fire
Mereu rasuna ecoul cuvintelor rostite
De imparatul Dariu,la trista despartire
Cand Daniel,aruncat ne-a fost la lei:
Sa te ajute Domnul tau in toate.

Cui ai slujit cu-atata strasnicie,

El sa te scape, daca poate!
Poate sa scape Domnul? Aceasta-i intrebarea
Fara raspuns pentru o lume-ntreaga,
Afara doar de unul, de Daniel, chiar profetul,
Care stia Cui i s-a incredintat
Si Cui i-a daruit iubirea...
In orele de fiecare dimineata...
Afara doar de cei care au gasit secretul
Ferestrelor deschise;
Si-n orice seara,dimineata,
amiaza sau in noapte,
Genunchiul lor se pleaca-n adorare,
In taina si-n smerire,
Ca Domnul sa le daruiasca
Si har,si dragoste,si mantuire...