Microunde

Introducere
Scopul cursului este de a prezenta intr-un mod accesibil studentilor cunostiinte
fundamentale, metode generale de analiza si sinteza a tehnologiilor tehnicilor si
circuitelor de microunde.
Dezvoltarea continuua a tehnicii si tehnologiilor in domeniul frecventelor foarte inalte a
determinat cresterea frecventelor de lucru folosite pana in domeniul opticii. Liniile de
transmisie obisnuite (cabluri coaxiale, ghiduri de unda) au fost inlocuite cu linii de
transmisie optice (fibre optice) iar rezonatoarele clasice (cavitati rezonante) au fost
inlocuite cu rezonatoare optice deschise.
Impartirea spectrului de microunde in domenii de lucru :
Standard
USA
Standard
Europa
Frecventa

1.2
m
250
MHz
Unde
metrice

60
cm

30
cm

15
cm

10
cm
3G
Hz

7,5
cm

5
cm

3,75
cm

3
cm

1,5
cm
30
GHz

Unde decimetrice

Unde centimetrice

7,5
mm

5
mm

3
mm

1 mm
300
GHz

Unde milimetrice

Pentru a intelege de ce este necesar sa abordam in mod diferit circuitele electronice de

joasa si medie frecventa si circuitele electronice de microunde in tabelul 1.2 sunt
prezentate pricipalele diferente dintre acestea
Circuite Clasice
Circuite de microunde
Componentele electronice folosite in acest Componentele electronice folosite in acest
domeniu au constante concentrate
domeniu prezinta parametri distribuiti
Analiza circuitelor in acest domeniu se
Analiza circuitelor in acest domeniu se
executa folosind legile clasice ( Ohm si
executa folosind Ecuatiile lui Maxwell si
Kirchoff)
analiza vectoriala.
Tabelul 1.2 Diferentele majore intre domeniul frecventelor joase/medii si domeniul
microundelor

Elemente si subansamble constructive folosite in domeniul microundelor.

Linii de transmisii : - Cabluri - bifilare
- coaxiale
- nesimatrizate
-Ghiduri de unda
-Linii dielectrice - optice
- stripline
Cavitati rezonante (rezonatoare optice)
Divizoare de putere
Atenuatoare
Defazoare/transformatoare de impedanta
Filtre
Generatoare si amplificatoare de microunde

Radiatia electromagnetica - notiuni generale

Radiatia electromagnetica are proprietatile fundamentale si se comporta in conformitate
cu elementele de baza ale teoriei undelor. Radiatia electromagnetica are ca elemente
constitutive un element de camp electric E care variaza in amplitudine intr-o directie
perpendiculara pe directia in care radiatia se deplaseaza si un element de camp magnetic
H defazat cu 90 grade fata de campul electric. Deplasarea ambelor componente in vid se
efectueaza cu viteza luminii.

E
H

1) Lungimea de unda si frecventa

Doua dintre caracteristicile radiatiei electromagnetice sunt importante in mod particular
pentru intelegerea propagarii acesteia: lungimea de unda si frecventa.

Lungimea de unda si frecventa sunt parti corelate prin relatia.:

c * f
unde:
c = viteza luminii (3x10 8 m/s)
f = frecventa (Hz)
lungimea de unda (m)

Lungimea de unda este definita ca lungimea unei perioade a undei care poate fi masurata
ca distanta dintre doua maxime consecutive ale undei. In literature de specialitate
lungimea de unda este reprezentata de obicei prin litera lambda (). ntate a de masura a
lungimii de unda este (m) sau subdiviziuni ale acestuia nanometri (nm, 10-9 metri),
micrometri (m, 10-6 metri) or centimetri (cm, 10-2 metri).
Frecventa reprezinta numarul de perioade a unei unde ce trec printr-un punct fix pe
unitatea de timp, si este masurata in hertzi (Hz) (1Hz = 1 Perioada/ 1 secunda).
Spectrul electromagnetic
Spectrul electromagnetic se intinde pe un domeniu vast de de la domeniul frecventelor
joase ( unde lungi) la domeniul frecventelor foarte inalte (microunde, razeX si radiatiiG).

Propagarea campului electromagnetic Ecuatiile lui Maxwell

Fenomenele ce insotesc undele electromagnetice sunt descrise in totalitate de sistemul de
ecuatii cunoscut sub denumirea de Ecuatiile lui Maxwell:
B
t
D
xH J
t
xD
xB 0
xE

1.1

unde E =intensitatea campului electric[V/m], H= intensiutatea campului magnetic[A/m],

D =densitatea fluxului electric [Coulomb/m], B=densitatea fluxului magnetic or inductia
magnetica [Weber/m] or [Tesla], =densitatea de volum a sarcinii [Coulomb/m3],
J=densitatea curentului electric [A/m2].
Prima ecuatie din sistem este cunoscuta si ca legea inductiei sau a lui Faraday .
Ce de-a doua ecuatie este cunoscuta si ca Legea lui Ampere modificata de Maxwell
pentru a include si curentul de deplasare

D
. Componenta curentului de deplasare
t

D
este essentiala pentru demonstarea propagarii undelor electromagnetice. Ultimile
t

doua ecuatii mai sunt cunoscute si ca legile lui Gauss pentru campul electric si campul
magnetic.
Densitatile de sarcina si de curent si J pot fi considerate ca surse ale campului
electromagnetic. In cazul studiului propagarii undelor, cand aceste densitati sunt
localizate in spatiu in zone in care nu exista surse ce pot genera camp electromagnetic
ecuatiile lui Maxwell pot fi scrise in forma simplificata:
B
t
D
xH
t
xD 0
xB 0
xE

1.2

Forta lui Lorentz

Forta ce actioneaza asupra unei sarcini q ce se deplaseaza cu viteza v in prezenta
campurilor electrice si magnetice E si B eset cunoscuta sub denumirea de Forta lui
Lorentz si se calculeaza cu formula:
F q ( E v B ) 1.3

Ecuatia lui Newton pentru deplasare ( pentru viteze considerabil mai mici decat viteza
luminii) este:
m

dv
F q ( E v B ) 1.4
dt

unde m = masa sarcinii. Se observa ca forta F va creste energia cinetica a sarcinii

proportional cu influenta pe care forta Lorentz o va avea asupra sarcinii. Deravand
functie de timp energia cinetica,
se obtine:
dWcin
1
dv
Wcin mv 2
mv
vF qvE 1.5
2
dt
dt
Trebuie retinut ca numai forta electrica contribuie la marira energiei cinetice deoarece
forta magnetica fiind perpendiculara pe directia de deplasare vom avea v (v B) 0
Distributiile de volum ale sarcinii si curentului si J sunt deasemeni influentate de forta
lui Lorentz in prezenta cimpului electromagnetic.. Forta lui Lorentz pe unitatea de volum
actionind asupra si J este data de formula:
f E J B

[Newton/ m 3 ] 1.6
Daca J creste datorita deplasarii sarcinilor in cadrul distributiei atunci se poate estima
ca J v iar ecuatia 1.6 devine :

f ( E v B) 1.7

Relatii constitutive:
Densiatile de flux electric si magnetic D, B, sunt corelate cu intensitatile de camp E,H,
prin intermediul asa numitelor ecuatii constitutive a caror forma precisa depinde de
propritatile materialului in care campul se propaga. Forma simplificata a ecuatiilor
constitutive , valabila pentru deplasarea cimpului in vid este urmatoarea:
D 0E

1.8

B 0 H

unde 0 , 0 sunt permitivitatea si permeabilitatea vidului si au valorile:

0 8.854 10 12 farad / m

0 4 10 7 henry / m

Plecand de la formulele de calcul ale lui 0 si 0 pot fi definite alte doua constante
fizice, viteza luminii c si impedanta caracteristica a vidului 0 :
c0

0 0

3 10 8 m / s 1.9

0
337ohm
0

Relatiile constitutive pot fi scrise intr-o forma simpla si pentru materiale magnetice sau
dielectrice folosind notatiile:
D E

B H

1.10

Permitivitatea si permeabilitata si sunt corelate cu susceptibilitatile electrice si

magnetice ale materialului astfel:
0 (1 )
0 (1 m ) 1.11

Susceptibilitatile si m sunt masurile proprietatilor polarizarii electrice si respectiv

magnetice ale materialului.
Ca exemplu consideram ca avem densitatea de flux electric D,

D E 0 (1 ) E 0 E 0 E 0 E P

1.12

Unde :
P 0 E reprezinta polarizarea dielectrica a materialului si este media momentului

dipolului electric pe unitatea de volum. Viteza luminii in materialul respectiv si

impedanta caracteristica vor fi:
c

1.13

Permitivitatea relativa si indicele de refractie ale materialului vor fi definite prin relatiile:
r

1
0

r
0

1.14

Folosind ecuatiile 1.13 si considerind ca avem un material nemagnetic 0 pot fi

corelate viteza luminii si impedanta materialului cu valorile acestora in vid:
c

0 0 r

c0

c0
n

0
0

0 0

0
n
r

1.15

In mod similar pentru cimpul magnetic avem :

B 0 ( H M ), unde M m H este magnetizarea sau media momentului magnetic pe
unitatea de volum. Indicele de refractie este definit in acest caz ca fiind:
n

(1 )(1 m ) 1.16
00

In cazul materialelor neomeogene permitivitatea

in interiorul materialului:

depinde de locatia punctului analizat

D( r , t ) (t ) E ( r , t ) 1.17

si poate fi scrisa sub forma matriceala sau tensori astfel:

 xx
Dx
D
yx
y
zx
D z

xy
yy
zy

xz

yx
zz

Ex
E
y
E z

1.18

Anizotropia este o proprietate inerenta a structurii moleculare a materialeleor dielectrice

dar poate apare si ca efect al campurilor electrice exterioare ce influenteaza materialul.
Conductoarele si plasma in prezenta unui camp magnetic constant pot deveni anizotrope (
de exemplu in Ionosfera in prezenta cimpului magnetic al Pamintului se produce
fenomenul sau efectul Hall)
In materialele neliniare
dupa formula:

poate depinde de amplitudinea campului electric aplicat E

D ( E ) E , unde ( E ) 2 E 3 E 2 ........ 1.19

Efectele produse de neliniaritate sunt folosite in anumite aplicatii precum efectele

electrooptice folosite in modulatoarele de faza ale luminii, intirzietoare de faza,
modificatoare de polarizare etc. Exista insa si aplicatii in care aceste efecte nu sunt
folositoare , precum in fibrele optice unde efectul de neliniaritate devine semnificativ in
cazul in care puterea semnaluli transmis este mai mare de citiva miliwatti. Un efect tipic
al neliniaritatii este generarea de armonici inalte.
jt
Considerind E E 0 e rezulta :
D ( E ) E E 2 E 2 3 E 3 ..... E 0 e jt 2 E 0 e 2 jt 3 E 0 e 3 jt ... 1.20
Ca urmare frecventa de intrare este inlocuita de armonici superioare 2 ,3 ...etc
Materialele cu constanta dielectrica dependenta de frecventa ( ) sunt denumite in
literatura de specialitate materiale dispersive. Dependenta de frecventa se datoreaza
faptului ca atunci cind un cimp electric varibil in timp este aplicat unui material
polarizarea ( raspunsul) materialului nu poate fi instantanee . Un astfel de raspuns
dinamic poate fi descris prin relatiile constitutive convulotionale :
t

D(r , t )

(t t ) E (r , t )dt

1.21

ce devine multiplicativa in domeniul frecventei:

D ( r , ) ( ) E ( r , )

1.22

Conditii limita
Conditiile la limita pentru cimpul electromagnetic de-a lungul marginilor materialului
sunt urmatoarele:

Fig 1.1 Distributia campurilor electric E, magnetic H si a distributiilor de sarcina si curent

in zona de limita a materialului
E1t E 2t 0

H 1t H 2t J s n
D1n D2 n s
B1n B2 n 0

1.23

Unde n este vectorul normal pe suprafata de separatie dintre mediul 1 si mediul 2,

orientat catre mediul 1 asa cum se poate observa in fig 1.1. ; s si J s sunt sarcinile de
suprafata si densitatile de curent de suprafata ce exista pe suprafata de separatie dintra
cele doua medii.
Componentele tangentiale ale ale cimpului electric E sunt continuue de-a lungul
suprefetei de separate. Diferenta componentelor tangentiale ale campului magnetic este
egala cu densitatea curentilor de suprafata; Diferenta componentelor normale la suprafata
de separatie ale densitatii de flux D sunt egale cu densitatea de sarcina de suprafata si
componentele densitatii de flux magnetic B sunt continue.
Conditia de suprafata limita a Dn poate fi deasemenea scrisa sub o forma care pune in
evidenta dependenta acesteia de sarcinile de polarizare de suprafata:
( 0 E1n P1n ) ( 0 E 2 n P2 n ) s 0 E1n 0 E 2 n s P1n P1n

1.24

Densitatea de sarcina de suprafata totala va fi s ,tot s 1s , pol 2 s , pol unde densitatea

de suprafata a sarcinii polarizate acumulata la suprafata dielectricului este considerata a
fi:
s , pol Pn n P

Fig 2 Orientarile vectorilor camp electric si camp magnetic la limita materialului

Directiile ralative ale ale vectorilor camp electric si camp magnetic sunt prezentate in
figura 2. Fiecare vector poate fi descompus asa cum se poate vedea in fig 2 intr-o
componenta normala la suprafata si una tangentiala la aceasta E Et E n si respectiv
H Ht Hn

Folosind ecuatia vectoriala vectoriala:

E n ( E n ) n (n E ) Et E n

1.25

si identificind cele doua componente rezulta:

E t n ( E n )
E n n ( n E )

1.26

folosind sitemul de ecuatii1.26, conditiile de contur 1.23 pot fi scrise sub forma vectoriala
astfel:
n ( E1 n ) n ( E 2 n ) 0
n ( H 1 n ) n ( H 2 n ) J s n

1.27

Sau
n ( E1 E 2 ) 0
n ( H 1 H 2 ) J s

Curenti, Fluxuri si Legi ale conservarii

1.28

Densitatea de curent electric J este un exemplu a unui vector de flux ce reprezinta

deplasarea sarcinii electrice.. Conceptul de flux este mult mai general si poate fi aplicat
oricarui material/energie care se deplaseaza.
In general fluxul unei marimi Q este definit ca fiind valoarea cantitatii care se deplaseaza
printr-o unitate de suprafata intr-o unitate de timp. Astfel daca valoarea Q curge prin
suprafata S in timpul t atunci:
J

Q
St

1.29

Cand cantitatea care se deplaseaza este sarcina electrica, valoarea curentului prin

Q
si ca urmare ecuatia 1.29 poate fi scrisa si sub forma
t

suprafata S va fi I
J

I
[amper/m2]
S

Fluxul este o marime vectoriala, a carei directii coincide cu directia dedeplasare . Exista o
relatie fundamentala care coreleaza vectorul flux J cu viteza de transport v si densitatea
de volum :
J v

1.30

fig 3 Reprezentarea grafica a fluxului

Derivand in formula 1.30 in raport cu timpul se obtine J

elementele przentate in figura 3 rezulta:
J

Svt
v
St

Q
in care introducand
St

1.31

Considerand ca viteza de propagare a undei este egala cu viteza luminii, ecuatia 1.31 se
mai poate scrie sub forma:
J c en

1.32

Undele electromagnetice incidente pe suprafata materialelor exercita o presiune

( cunoscuta si ca presiunea radiatiei) care poate fi calculata din formula momentului
vectorului flux J mom

p
F
p

( unde p este momentul iar F

este rata
St
S
t

modificarii momrentului.)

Conservarea sarcinii:
Maxwell a adaugat termenul curent de deplasare legii lui Ampere pentru a asigura
astfel conservarea sarcinii. Calculand divergenta ambilor termeni ai legii lui Ampere si
folosind legea lui Gauss D se obtine:
H J

J D J
t
t
t

1.33

Folosind identitatea vectoriala H 0 se obtine forma diferentiala a legii

conservarii sarcinii:
J

0
t

1.34

Integrind aceasta ecuatie pe un volum inchis inconjurat de suprafata S asa cum se poate
vedea in fig 4, si folosind teorema divergentei se obtine forma integrata a ecuatiei 1.34:

fig 4
d

J dS dt dv

1.35

Partea stanga a acestei ecuatii reprezinta cantitatea de sarcina ce se deplaseaza dinspre

interior catre exterior prin suprafata S in unitatea de timp. Partea dreapta reprezinta
valoarea sarcinii cu care descreste cantitatea de sarcina din interiorul suprafetei S. Se
poate afirma deci ca sarcina nu dispare in neant ci descreste intr-o regiune pentru a migra
in alta regiune.

Fluxul energetic si conservarea energiei

Deoarece energia poate fi transformata in diferite forme ecuatia corespunzatoare 1.35.1
trebuie sa iaba un termen diferit de 0 in partea dreapta care corespunde ratei de
modificare cu care energia campului se transforma in alte forme de energie ( caldura de
exemplu).
In conformitate cu aceasta cerinta ecuatia 1.34 va avea forma:
en
J en procentul de energie transformat ( pierdut) 1.35.1
t

Cantitatile en , J en descriu densitatea de energie respectiv fluxul de energie al campului

si sunt descrise de ecuatiile urmatoare:
1
1
en w E E H H energia pe unitatea de volum 1.36
2
2
J en P E H =densitatea de energie sau vectorul Poynting

Cantitatile w si P au ca unitati de masura w=[joule/m3] iar P =[watt/m2]

Folosind egalitatea vectoriala:
( E H ) H E E H rezulta ca:
w
E
H
D
B
P
E
H (E H )
E
H H E E H
t
t
t
t
t
1.
D

H E
E H
t

37
Folosind legile lui Ampere si Faraday in 1.37 rezulta ca:

w
P J E legea conservarii energiei 1.38
t
Cantitatea J E reprezinta pierderile de putere pe unitatea de volum respectiv cantitatea

de energie a campului transformata in caldura. Integrand ecuatia 1.38 relativ la volum si

suprafata rezulta:
P dS
S

d
wdV V J EdV 1.39
dt V

Aceasta demonstreaza ca energia totala ce intra intr-un volum V prin suprafata S merge
partial in crestera campului inmagazinat in interioreul volumului V si partial este pierduta
transformandu-se in caldura.
Legea conservarii pote deasemeni sa fie derivata pentru calcularea momentului
transportat de campul electromagnetic.:
G D B

1
1
E H 2 P desitatea momentului 1.40
2
c
c
1

unde: D E , B H , c si J mom cG P reprezinta momentul fluxului sau

c
presiunea daca campul este incident pe suprafata.

Dependenta de timp armonica

Ecuatiile lui Maxwell sunt simplificate semnificativ in cazul dependentei de timp

armonice. Folosind transformata Fourier inversa, solutiile ecuatiilor lui Maxwell pot fi
scrise sub forma de combinatii lineare:
E r, t

1
jt
E r , e d
2

1.41

Considerand ca toate campurile au o dependenta armonica de timp de forma e jt ,rezulta

respectiv:
E r , t E ( r )e jt

H r , t H ( r )e jt

In care fazorul amplitudine E(r) si H(r) sunt valori complexe.

Inlocuind derivata in raport cu timpul t cuj sistemul de ecuatii ale lui Maxwell poate
fi rescris sub forma:
E jB
H J jD
D

1.42

B 0

Pentru o mai buna intelegere a fenomenelor caracteristice propagarii, solutiile ecuatiilor

lui Maxwell vor fi calculate si studiate in trei solutii particulare distincte:
1)unde plane , uniforme ce se propaga in dielectrici, conductoare si medii birefringente
2)unde ce se propaga prin ghiduri de unda, linii de transmisie sau fibra optica,
3)unde generate de antene