6.1.

Puterea transmisa prin ghidurile uniforme

Puterea care se transmite prin ghiduri se poate calcula cu ajutorul
vectorului Poynting:

, unde S este aria sectiunii transversale

a ghidului,
este elemetul vectorial al suprafetei. Pentru ghidul cu sectiune
dreptunghiulara, relatia devine:

In cazul modului fundamental

rezulta:

Pentru ghidul adaptat cu sarcina(exista numai unda directa):

Daca in ghid sunt si unde reflectate, corespunzatoare regimului de unda

stationara, puterea care se trasfera in sarcina este diferenta dintre puterea
directa si reflectat:

Intrucat

, se obtine expresia puterii transmise in ghid in

functie de raportul de unda stationara:

este expresia puterii maxime transmise fara ca ghidul sa se strapunge.

Introducand valoarea campului electric de strapungere:
de
unde rezulta:

Pentru a, b in cm rezulta P(KW). O ... puterii cu frecventa reprezinta interes in

domeniul
. In afara domeniului fie apar unde de ordin superior,
fie puterea scade brusc. Puterea de lucru sau puterea maxima admisa se ia
intre 20% si 30% din puterea limita corespunzatoare regimului de unda
progresiva. Acest coeficient de siguranta se ia pentru a evita strapungerea
ghidului datorita unor cauze accidentale(crestere a unor detalii in ghid,
deformarea ghidului, strangerea incorecta a flanselor de cuplaj).

Calculul puterii limita pentru ghidul coaxial se face plecand de la tensiunea si

curentul

in

ghid.

unde

,
si
sa fie de
1/20 din

din

D=2R,

l=2r.

Inlocuind
rezulta ca

de lucru trebuie

pentru ghidurile coaxiale cu izolatori metalici si

, pentru ghidurile cu saibe dielectrice.

6.2. Atenuarea in ghiduri de unda

Studiul propagarii in ghiduri s-a efectuat in ipoteza ca acestea sunt
lipsite de pierderi, adica:
- metalul este conductor perfect(
);
- dielectricul este perfect(
).
In astfel de ghiduri undele se propaga fara atenuare, iar constanta de
propagare este o marime imaginara indentificandu-se cu constanta de faza.
In ghidurile reale au loc pierderi atat in dielectric cat si in metal.
Pierderile in dielectric
Daca dielectricul nu este perfect, permitivitatea sa este o marime complexa:
In acest caz constanta de propagare va fi:

Dielectricii utilizati au pierderi foarte mici, indeplinindu-se conditia:

Prin aproximare, , devine:

Constanta de atenuare datoria pierderilor in dielectric va fi:

Constanta
are aceeasi valoare ca in cazul ghidurilor ideale, deci
fenomenul de propagare nu este influentat de pierderile in dielectric, decat
prin micsorarea amplitudinii campului.
Pierderile in peretii metalici ai ghidului se datoreaza conductivitatii
finite a metalului
. Ca urmare campul electric are componenta tangentiala
la limita de separatie metal-dielectric, iar campul magnetic are componenta
normala. Unda plana formata de cele doua componente patrunde in metal
consumandu-se o putere activa ce se scade din puterea utila transmisa pe
ghid.
Rezistenta superficiala a metalului
si adancimea de patrundere a
undei in metal datorita efectului pelicular, d, au valorile:
;
Puterea pierduta in peretii ghidului, pe unitatea de lungime, in directia de
propagare este:

unde este modulul densitatii curentului de conductie.

Tinand cont ca amplitudinea fiecarei componente a campului variaza de-a
lungul axei z dupa legea

, iar puterea ce se transmite prin ghid variaza

dupa legea
si notand: P puterea la intrarea in ghid,
la iesirea din ghid, de unde rezulta:
Pentru a exprima atenuarea

in

este puterea

se considera un segment de linie de

lungime z=1m. Rezulta ca:

Randamentul ghidurilor de unda se defineste ca raportul intre puterile
de la iesirea si intrarea tronsonului de ghid considerat de lungime l.
In cazul regimului de unda progresiva avem:

Pierderile din ghid fiind mici, relatia se aproximeaza:

, unde

Cand in ghid exista reflexii, randamentul se calculeaza cu relatia:

.
,

unde
. Prezenta flanselor de cuplaj intre ghiduri
duce la crestea pierderilor in traseul de ghiduri, estimate cu relatia:
, unde a este atenuarea total in

este constanta de atenuare

datorita pierderilor in peretii ghidului, l este lungimea traseului de ghid,

este atenuare in

introdusa de o flansa si n este numarul de flanse.

6.3. Excitarea ghidurilor de unda

Intr-un ghid de unda pot exista simultan mai multe moduri de
propagare: TE sau TM. In practica intereseaza cazul in care in ghid se
propaga doar modul fundamental, modurile de ordin superios fiind nedorite.
Din punct de vedere, pentru excitarea undelor de un anumit tio exista
urmatoarele posibilitati:
1) Utilizarea unui dispozitiv care sa produca intr-o sectiune oarecare a
ghidului un camp electric avand aceeasi directie cu campul electric al undei
care urmeaza sa se excite in ghid;
2) Utilizarea unui dispozitiv care sa creeze un camp magnetic avand
aceeasi directie cu campul magnetic al undei ce trebuie excitat;
3) Utilizarea unui dispozitiv care sa dea nastere in peretii ghidului unor
curenti de conductie avand aceeasi orientare cu a curentilor undei dorite.
Corespunzator acesto trei posibilitati se utilizeaza urmatoarele dispozitive de
excitatie: sonde, bucle si punte . Acestea se utilizeaza atat pentru
introducerea cat si pentru extragerea energiei in/din ghid.

Locul de dispunere a elementelor de excitatie se alege in functie de

distributia spatiala a campului undei ce urmeaza sa fie excitata.
Sonda se plaseaza intr-un punct in peretele ghidului unde campul
electric trebuie sa fie maxim, paralel cu acesta.
Bucla se plaseaza intr-un punct unde campul magnetic trebuie sa fie
maxim, planul buclei trebuind sa fie perpendicular pe directia campului
magnetic.
Fanta se practica in peretele ghidului intr-un punct unde curentii de
conductie au intensitate maxima, iar orientarea fantei sa fie perpendiculara
pe directia acestor curenti.
Exemplu: Excitarea modului
in ghidul dreptunghiular prin sonda de
excitatie.
Pentru ca energia electromagnetica sa se propage intr-un singur sens
si anume spre sarcina, capatul ghidului se scurtcircuiteaza la distanta
fata de sonda, pentru ca aceasra sa se afle intr-un centru de camp electric.
Pentru ca in linia de legatura intre generator si ghid sa existe un regim de
unda progresiva este necesar sa se realizeze adaptarea dintre impedanta de
intrare a sondei de excitatie si impedanta caracteristica a liniei coaxiale.
Distributia curentului in sonda se poate exprima ca fiind ca la linia in gol(fig.
c), la baza sondei avand valoarea . Impedanta de intrare a ansamblului
sonda-ghid este:
(P = puterea introdusa de generator in ghid).

Puterea totala transmisa de sonda in ghid se poate scrie ca suma a

puterilor corespunzatoare undelor de diferite moduri:

n=1 rezulta corespondenta modului fundamental

corespondenta modurilor de ordin superior. Puterea

, pentru n>1 rezulta

se consuma pentru

excitarea modului
si contine componenta activa a puterii totale. Oscilatiile
de mod superior nu contin putere activa, de unde rezulta:
este puterea reactiva consumata pentru producerea oscilatiilor modurilor
de ordin superior.
Impedanta la intrare a ansamblului sonda-ghid este:

Unde

, a, b,

si rezulta din figura de mai jos.

Se mai poate scrie:

Pentru modul fundamental rezulta componenta activa:
Componenta reactiva:
Pentru adaptarea sondei cu fiderul tub ca:
(rezistenta activa de intrare) este impedanta caracteristica a fiderului;
-

(totala) se anuleaza;
si

depinde de:

pozitia sondei in sectiunea transversala, adica de ;

distanta dintre sonda si capatul ghidului scurtcircuitat.

Aceste componente variaza in planul transversal dupa legea

valoarea maxima pentru
Componenta activa

(cuplajul maxim).
variaza in planul longitudinal dupa legea

si are valori maxime avand l numar impar de

reactiva

variaza functie de (l) dupa legea (

(l) reprezinta un numar impar de

minima. Componenta
, reactanta

si ating

. Componenta

) si are valori maxime cand

si nula cand

este maxima sau

depinde de diametrul si inaltimea sondei. Daca

are caracter inductiv.

, reactanta

tinde catre

zero.
Concluzie: Adaptarea liniei coaxiale cu ghidul are loc daca:

6.4. Racordarea ghidurilor de unda

Ghidurile de unda se efectueaza sub forma de tronsoane de lungime
maxima cativa metrii pentru a se putea monta demonta si repara. Se pune
problema racordarii tronsoanelor de ghid, cap la cap, cu ajutorul unor flanje.
Cea mai simpla modalitate de cuplaj este flansa prin cuplaj direct, cu contact
direct intre ele sau printr-o garnitura metaliza de contract.

Garnitura metalica se confectioneaza dintr-un material moale cu

conductivitate ridicata cu forma adecvata pentru preluarea luftului (socului).
6.5. Adaptarea ghidurilor de unda

Regimul de unde progresive in ghiduri se asigura daca acestea sunt

adaptate cu sarcina si nu exista alte cauze care sa duca la aparitia undelor
reflectate. Prezenta neomogenitatilor in ghid (elemente pentru introducerea
si extragerea energiei din ghid, portiuni de ghid curbate, ramificatii) fac ca
reflexiile sa creasca si sa apara o dezadoptare.
Adoptarea ghidurilor de unda se poate realiza aplicand aceleasi
principii ca la liniile de transmisie bazate pe utilizarea transformatoarelor de
impedanta.
Transformatoarele de impedanta constau din elemente reactive,
nedisipative ca de exemplu:
- tronsoanele de ghid in scurtcircuit;
- diafragmele cu fanta;
- transformatoare in
cu doua sau mai multe trepte.
In instalatiile de putere mica si indeosebi in aparatura de laborator se
foloseste uneori atenuatorul disipativ ca elemente de adaptare:

Atenuatorul are un coeficient de inducere a puterii subunitar:

In lipsa atenuatorului, raportul de unda stationara are valoarea:
In prezenta atenuatorului, raportul de unda stationara devine:
Intrucat
, rezulta ca
ceea ce demonstreaza ca prezenta
atenuatorului duce la imbunatatirea adaptarii.
Transformatorul de impedanta in
In functie de raportul impedantelor ce trebuie adaptate si de banda de
trecere necesara se poate utiliza transformatorul cu doua sau mai multe
trepte:
6.6.

Transformatorul in
impedanta

si

cu doua trepte poate realiza adaptarea intre

conform relatiei:

unde
= impedanta caracteristica a transformatorului de ghid utilizat ca
transformator.
Considerand ca
si
sunt adaptate la ghid, adica sunt egale cu
impedantele de unda ale ghidurilor de intrare si iesire, atunci conditia de
adaptare si respectiv de dimensionare a transformatorului in
va fi relatia
:
Impedanta echivalenta a ghidului dreptunghiular excitat cu unda
exprima cu:

se

Transcriind relatia
pentru impedantele de unda corespunzatoare
celor trei segmente de ghid rezulta:

Lungimea transformatorului va fi:

6.7. Ghidul in trepte

Este format din (n) tronsoane, fiecare de lungime

si cu impedante

echivalente diferite. Ghidurile in trepte se utilizeaza pentru adaptarea a doua

ghiduri de impedante echivalente
si intr-o anumita gama de frecvente.
Aceste ghiduri prezinta o caracteristica de frecventa ca a filtrelor de banda.

6.8. Transformatorul exponential

Reprezinta un ghid neomogen a carei impedanta echivalenta variaza
de-a lungul axei longitudinale dupa o lege exponentiala. Latura (a) a celor
doua ghiduri care urmeaza sa se adapteze, precum si a transformatorului
propriu-zis se mentine constanta. Inaltimea (b) se executa variabil dupa
legea exponentiala si uneori dupa o lege liniara.
Lungimea transformatorului:

6.9. Diafragmele cu fanta

Prezinta interes practic datorita simplitatii constructive. Ele reprezinta
membrane metalice de diferite forme care se monteaza in interiorul ghidului,
reducand intr-o anumita masura sectiunea transversala a acestuia.
Adaptarea ghidului se poate realiza datorita faptului ca unda reflectata
de la sarcina si care trece prin diafragma, poate fi compensata cu unda
reflectata direct de la diafragma. In practica sunt raspandite diafragmele:
inductive, capacitive si rezonante.

Grosimea diafragmei trebuie sa fie mult mai mica decat lungimea de

unda in ghid, dar mult mai mare decat adancimea de patrundere a curentilor
in metal.
Tija reactiva, se utilizeaza pentru adaptarea ghidurilor sau pentru
acordul cavitatilor rezonante. Aceasta reprezinta o tija metalica care se
introduce in ghid in paralel cu campul electric al undei ce se propaga. Tija
reactiva, in functie de lungimea ( ) se comporta ca o reactanta capacitiva sau
inductiva, conectata in derivatie la linia echivalenta a ghidului. Daca:

iar diametrul tijei

, reactanta echivalenta are caracter capacitiv.
Aceasta se explica prin concentrarea campului electric in apropierea tijei.

Daca
prin:

, tija se comporta ca o inductanta. Reactanta tijei se exprima

C = o constanta, se determina prin grafice:

Uneori, tija, se utilizeaza impreuna cu o diafragma inductiva, rezultand

o diafragma rezonanta acordabila. Modificand tija (lungimea tijei) se
acordeaza circuitul echivalent pe frecventa dorita.
6.10. Ghiduri plate

Reprezinta linii de transmisie metalodielectrice, in care undele

electromagnetice se propaga ca mod TEM sau cvasi TEM. Ghidul plat consta
din doua benzi conductoare paralele, intre care se afla un dielectric cu
permitivitate .

Ghidurile plate nesimetrice sunt mai raspandite. Conductorul din

partea superioara este realizat sub forma unei benzi destul de inguste si de
aici denumirea in engleza de strip-line sau microstrip-line. Larga
raspandire, peste 10Ghz, la nivele mici de putere. Daca
, radiatia in
mediul inconjurator este neglijabila. Pentru studiul propagarii in ghiduri plate
se aplica aceeasi metoda ca la liniile de transmisie.
Ghidul plat simetric corespunde unei linii coaxiale, iar cel nesimetric,
liniei bifilare. Modul fundamental transmis prin ghidul plat este modul TEM
pentru care
. Distributia campului in sectiunea transversala este
similara celei electrostatice. Viteza de propagare, constanta de faza,
lungimea de unda si impedanta caracteristica sunt functii de constanta
dielectrica a materialului izolant folosit ca suport.

Cu
si
s-au notat marimile in spatiul liber.
Pentru ghidul plat nesimetric:
Capacitatea lineica:
Impedanta caracteristica:

Pentru calcule mai exacte, se inlocuieste

cu

(permitivitatea

efectiva a dielectricului) care tine seama de efectele marginale din ghid.

depinde de raportul
si de :

In acest caz, parametrii ghidului vor fi:

Unde impedanta nula:

= impedanta caracteristica a liniei in absenta dielectricului)

Atenuarea se calculeaza cu relatia

(in absenta dielectricului),

, reprezinta rezistenta de suprafata a benzii conductoare.