1.1.

Adaptarea liniilor de transmisie cu sarcina

Prin adaptarea liniei cu sarcina se intelege indeplinirea practica a
conditiei
.
are caracter pur rezistiv si este o marime constanta, standardizata. Partea
activa a

difera de

, in general. Pentru realizarea adaptarii este

necesar un transformator de impedanta care, dispus la sarcina sau in

apropierea acesteia, sa realizeze ca in figura de mai jos:
transformarea rezistentelor de la
la ;
transformarea reactantelor de la

la 0.

1.1.1.
Segmentul de lini ca transformator de impedanta
Un segment de linie de lungime data poate fi utilizat ca transformator
de impedanta. Dandu-se o impedanta de sarcina cunoscuta
trebuie sa se determine lungimea
si impedanta caracteristica
a unui
segment de linie utilizat ca transformator de impedanta care avand ca
sarcina
sa prezinte la intrare o impedanta impusa.
Lungimea transformatorului este mai mica decat

, de unde rezulta ca

pierderile se neglijeaza. Rezulta relatia de legatura intre

unde

si

sunt necunoscute.

Egaland partile reale si imaginare ale relatiei vom obtine urmatoarele

relatii:

,
de unde
rezulta pur rezistiv numai pentru anumite impedante
are utilizare practica.
1.1.2.

si

- nu

Transformatorul in

Daca in relatia (A) se inlocuiesc

Transformat in

de unde rezulta:

avand un singur element asupra caruia se poate actiona (

permite sa se obtina la intrare fie o rezistenta, fie o reactanta de marime

data.
Pentru transformarea de rezistenta(in sensul trecerii de la
oarecare la o
)
;
In general

are caracter complex si pentru a realiza adaptarea cu

transformatorul in , acesta se poate intercala intr-un punct de maxim sau de

minim unde impedanta liniei are caracter pur rezistiv. Aici se intrerupe linia si
se monteaza transformatorul in
Segmentul

calculat:

dintre sarcina si primul maxim, transforma impedanta

intr-o

rezistenta
, care la randul ei este transformata la valoarea
realizand in acest mod adaptarea liniei ca sarcina:

unde
este coeficientul de reflexie,
este raportul de unda stationara.
Rezulta ca impedanta caracteristica a transformatorului de adaptare este:
()
Daca transformatorul se intercaleaza intr-un punct de minim avem relatiile
urmatoare:
,
Raportul de unda stationara ( ) se calculeaza cunoscand
masoara.

si

sau se

Constructiv, tranformatorul in

se realizeaza cu

prin modificarea dupa

necesitate a diametrului conductoarelor liniei, a distantei dintre ele sau a

dielectricului:
Pentru o buna adaptare(cand diferenta intre
si o sarcina
este
mai mare) se utilizeaza transformatoare de impedante cu mai multe trepte,
fiecare treapta fiind un trasnformator in , de unde rezulta ca:

1.1.3.

Transformatorul in

In unele situatii este necesar ca prin intermediul unui segment de linie

sa se modifice numai faza tensiunii sau curentului de la iesire fata de intrare,
iar impedanta sa ramane aceeasi. Aceasta se realizeaza cu transformatorul
in

care indiferent de valoarea impedantei sale caracteristice realizeaza un

transfer de impedanta la distanta

si un defazaj al tensiunii la iesire fata de

intrare cu
.
Daca in (impedanta de intrare a liniei cu pierderi negijabile):

Se inlocuieste

si rezulta

si

. Tranformatorul in

se utilizeaza

in dispozitivele de simetrizare.
1.1.4.
Adaptarea cu segmente de linie in scurtcircuit sau in
gol
Segmentele de linie in scurtcircuit sau in gol sunt echivalente cu dipoli
reactivi. Aceste segmente reactive pot fi folosite ca tranformatoare de
impedanta in scopul obtinerii adaptarii intre linia de transmisie si sarcina.
1.1.4.1.
Segmentul de linie in scurtcircuit, in serie cu
sarcina
Daca
si se pune problema numai a compensarii reactantei
, conditia de adaptare este
de unde rezulta
Daca

, adica
.

se utilizeaza schema urmatoare:

sau

Deci: cu segmentul in scurtcircuit se compenseaza partea reactiva a sarcinii,

cu transformatorul in

se realizeaza trecerea de la

la

de unde rezulta

1.1.4.2.
Segmentul de linie in scurtcircuit, conectat in
derivatie cu linia, la o distanta de sarcina
O metoda generala la adaptare a liniei cu o sarcina oarecare consta in
conectarea unui segment de linie in scurtcircuit in derivatie la o anumita
distanta fata de capatul de sarcina.
Se pune problema determinarii distantei
intre sarcina si punctul A,
precum si lungimea

a segmentului in scurtcircuit astfel incat in sectiunea A

sa existe o admitanta totala

admitanta caracteristica a liniei
de adaptare se poate scrie:

a carei parte activa

, iar partea reactiva

sa fie egala cu
sa fie nula. Conditia

()
unde

- admitantele de intrare ale segmentelor de linie

, respectiv

5.8.4.3. Adaptarea cu doua segmente de linie

In cazul liniilor coaxiale, reglarea distantei este dificila. Acest neajuns
poate fi evitat folosind un transformator de impedanta construit din doua
segmente de linie in scurtcircuit, conectate in derivatie pe linie.
Se urmareste ca admitanta totala in sectiune B sa fie egala cu admitanta
caracteristica a liniei, aceasta efectuandu-se prin alegerea lungimilor
.
Daca avem

, conditiile de adaptare devin:

. ()

In

practica se alege

se stabileste dupa necesitate, iar

si

se

calculeaza din conditiile de adaptare.

In practica se prefera segmentul de linie in scurtcircuit mai ales daca
lungimea lui trebuie reglata.

1.1.5.
Adaptarea cu ajutorul liniei exponentiale
Linia exponentiala este linia de transmisie a carei impedanta
caracteristica isi modifica valoarea de-a lungul ei dupa o lege exponentiala.
Variatia
se realizeaza modificand treptat distanta intre conductoarele liniei
asa fel ca parametrii ei primari sa se modifice cu distanta dupa o lege
exponetiala:
Parametrii primari se exprima astfel:

()
, , ,
parametrii primari la capatul liniei. Coeficientul K caracterizeaza
gradul de variatie a parametrilor primari de-a lungul liniei.

Constanta de propagare:

unde
In cazul liniei fara pierderi (R=G=0) avem relatia:

Valoarea functiei pentru care

si are valoarea:
Daca

rezulta ca

Daca
rezulta ca
cu viteza de faza:

se anuleaza se numeste functia critica

si propagarea nu este posibila.

si pe linie se propaga unde de tensiune si curent

Lungimea de unda in linie este

. Pentru
si

de unde rezulta ca:

La capatul de lungime l avem

. Cu ajutorul liniei exponentiale
se realizeaza o trecere treptata, fara reflexii importante de la o impedanta
mai mica
la alta mai mare
si invers.
In ipoteza
, proprietatile liniei nu depind de frecventa, asa ca linia
exponentiala poate fi privita ca un transformator de impedanta de banda
larga. Raportul de transformare a impedantelor diverse:
Cunoscand raportul (n) al impedantelor ce trebuie adaptate, rezulta
lungimea liniei exponentiale:
In practica liniile exponentiale se utilizeaza pentru alimentarea
antenelor dipol simetric pentru trecerea de la magnetron la linia coaxiala.

1.1.6.
Simetrizarea liniilor coaxiale
Liniile coaxiale se utilizeaza frecvent pentru transmiterea semnalelor
de RF de la sursa de semnal la sarcini simetrice sau nesimetrice.
Sarcina simetrica reprezinta un dipol de-a lungul caruia u si i au o
distributie simetrica fata de un punct central ce se afla la potential zero.

a) Distributia i in antene dipol alimentata simetric

Curentii
si
pe ramurile dipolului sunt egali in punctele simetrice
fata de axul geometric. Se spune ca antena este alimentata simetric.
b) Distributia i in antena dipol alimentata nesimetric
Bratul a al sarcinii este izolat fata de masa, iar bratul b conectat la
masa, de unde rezulta ca
se ramifica: o parte in bratul dipolului(i ) si alta
in tresa liniei (i ), adica la masa. In punctele simetrice ale dipolului a si b,
curentii
si
sunt neegali de unde rezulta ca sarcina este alimentata
nesimetric, atunci avem distributie nedorita, deci directia de radiatie maxima
nu mai coincide cu axa geometrica a antenei, deci se utilizeaza(metode de
simetrie).
1.1.7.
Metode de simetrizare
Paharul de simetrizare cilindru metalic plasat concentric cu linia
coaxiala la capatul de sarcina si sudat de conductorul exterior.
Cilindrul in forma de pahar impreuna cu camasa exterioara a liniei coaxiale,
formeaza un segment de linie in scurtcircuit de

avand intrarea intre

punctul a si c.
Impedanta de intrare a acestui segment de linie este:
Ca umare luatul din dreapta al sarcinii nu va mai fi pus la masa prin
tresa liniei coaxiale, realizandu-se conditia de conectare ceruta de sarcina
simetrica. Prezenta paharului de simetrizare nu influenteaza functionarea

liniei coaxiale in ceea ce priveste transmiterea energiei RF, ci doar izoleaza

un brat al antenei de masa prin impedanta
.
Dejavantajul este reprezentat printr-o banda ingusta.

1.1.7.1.

Bucla de simetrizare in

Se utilizeaza pentru alimentarea simetrica a antenelor in gama undelor

metrice si decimetrice, cand se utilizeaza cabluri coaxiale flexibile.
Curentul i in conductorul central se ramifica in punctul a astfel:
. Curentul

, pentru a ajunge in punctul b parcurge distanta

, prin bucla

de simetrizare, astfel ca in punctul b va avea aceeiasi valoare ca in a insa

defazat cu
. In bratele dipolului exista curentii si egala si in antifaza,
adica simetrici fata de masa.
Distributia U de-a lungul dipolului este ca la linia in gol, adica maxima la
capetele dipolului si de semn contrat fata de potentialul zero la care se
gaseste centrul dipolului. Inlocuind dipolul cu rezistenta lui de radiatie
care reprezinta sarcina fiderului principal, de unde rezulta schema
echivalenta:
Alimentarea simetrica a unui dipol dublu cu bucla in .

Fiderul principal cu impedanta caracteristica

va avea ca sarcina
rezistenta echivalenta in punctul a. Aceasta sarcina este constituita din 2
rezistente in derivatie, egale fiecare cu

, deoarece rezistenta din b este

transferata in a cu valoare neschimbata, datorita transformatorului in

Functionarea transformatorului nu depinde de impedanta caracteristica a

acestuia
, asa ca bucla poate fi confectionata din acelasi cablu ca si fiderul
principal(
a egala cu

). De unde rezulta sarcina echivalenta a fiderului principal in

.

Rezistenta de radiatie a dipolului dublu este aproximativ egala cu 300 , de

unde rezulta impedanta fiderului
.

Pentru alimentarea unu dipol simetric simplu(

) se utilizeaza

schema cu bucla de simetrizare si transformatorul de adaptare in

(pentru

, rezulta
este atipic).
Pentru adaptare este masa ca impedanta echivalenta in punctul c sa fie
egala cu impedanta caracteristica a fiderului
. Impedanta totala
echivalenta in punctul c este
rezulta ca

. Din conditia adaptarii

. Daca impedanta de sarcina are si componenta

reactiva, acesta se va compensa cu un segment de linie in gol sau

scurtcircuit conectat in serie cu sarcina.

Fanta de sincronizare se utilizeaza pentru simetrizarea trecerii de la

linia coaxiala rigida cu dielectric aerul, la un dipol simetric. Conductorul
exterior al liniei coaxiale se taie la capat pe doua parti, obtinandu-se fante de
lungimi . Conductorul central se uneste cu una din jumatatile conductorului
extern. Bratele dipolului se sudeaza pe cele 2 jumatati despartite prin fante.
Curentii care se ramifica pe suprafata linie se inchid de la un brat la altul in
jurul fantelor, efectuand egalizarea incarcarii bratelor dipolului.
Astfel spus bratele dipolului sunt separate intre ele de impedanta de intrare
foarte mare a liniei in scurtcircuit de

, formata din partile terminale ale

liniei principale.
De asemenea, fata de masa bratele dipolului sunt simetrice.
Din punct de vedere geometric, fanta este simetrica in rapost cu punctele de
alimentare ale bratelor dipolului, asa ca ea asigura simetrizarea intr-o
anumita banda de frecvente.