Universitatea Hyperion

Facultatea de Psihologie

PROIECT
PSIHOLOGIA CREATIVITATII
Lect.univ.drd
Calugarul Elena Monica

Echipa fiind formata din :

Buruian Olivia Liana, Dragomir Alexandra, Ionescu Marina si Moise Doina

Conceptul de creativitate
Creativitatea constituie una dintre
problemele majore ale
contemporaneitatii, devenind un ,,concept central" in psihologie.
Creativitatea a devenit una dintre cele mai fascinante probleme, depasind cu
mult sfera psihologiei si patrunzand in cele mai diverse specialitatii stiintifice
Unii psihologi formuleaza definitii reductioniste, prin asimilarea
creativitatii cu alte fenomene psihice (capacitati, aptitudini, rezolvare de
probleme, inteligenta, etc.). Pentru Guilford creativitatea si rezolvarea de
probleme nu se deosebesc prin nimic intre ele.
Conceptul de creativitate isi are originea in cuvantul latin creare care
inseamna zamislire, faurire, nastere.
Intr-o acceptiune foarte larga creativitatea constituie un fenomen
general uman, forma cea mai inalta a activitatii omenesti.
Din perspectiva ceva mai ingusta si mai specific psihologica,
creativitatea apare in 4 acceptiuni importante: ca produs; ca proces; ca
disponibilitate, potentialitate general umana, ca o capacitate si abilitate
creativa; ca dimensiune complexa de personalitate.
a) Creativitatea ca produs
Cei mai multi psihologi care au definit creativitatea s-au referit la
caracteristicile produsului creator, ca note distinctive ale ei. Caracteristicile
esentiale ale unui produs al activitatii umane care sa permita incadrarea
acestuia in categoria produselor creatoare au fost considerate:
1. Noutatea si originalitatea lui
acest atribut al produsului creator a fost interpretat
in sens foarte larg, luand in considerare noutatea pentru
produsului creator (Newell, Shaw, Simon)
in sens restrans luand in considerare numai noutatea produsului
pentru societate.(Al. Rosca)
,,Noul" a fost interpretat si dintr-o alta acc. impusa de necesitatea
evaluarii raspunsurilor la testele de creativitate, si anume nou in
sens de rar intalnit d.p.d.v. statistic. Unicitatea rasp. devine deci
esentiala pentru considerarea lui ca fiind nou si original, chiar daca
luat in sine raspunsul este banal.

Noutatea produsului trebuie considerata insa numai corelativ cu

utilitatea lui ,,Intrucat un produs poate sa fie original, dar fara valoare, cei doi
termeni ai definitiei nu pot fi separati"(Rosca).
2. Valoarea, utilitatea sociala, si aplicabilitatea vasta
b) Creativitatea ca proces
Aceasta acceptiune vizeaza caracterul fazic, procesual al creativitatii,
faptul ca ea necesita parcurgerea unor etape disticte intre ele, numarul
acestora variind de la autor la autor.
G. Wallas, E.D. Hutchinson, R. Thomson stabilesc 4 etape ale procesul
creator:
pregatirea, incubatia, iluminarea, verificarea
Atitudinea psihologica fata de aceste etape a fost extrem de variata:
incubatia a fost contestata, Guilford o considera ca fiind mai degraba o
conditie decat o forma ale activitatii cum sunt celelalte etape.
Iluminarea controversata (pot avea loc iluminari false)
Susccesiunea etapelor a ramas neconfirmata (uneori etapele se
suprapun, se inverseaza asa incat procesul creator este nu stadial, ci
continuu cu intrepatrunderea etapelor).
Singurele 2 etape care au intrunit adeziunea tuturor psihologilor au
fost prepararea si verificarea.
Dar si in cazul acestora au fost evidentiate diferente importante intre
ele in functie de tipul de creatie.
c) Creativitatea ca potentialitate general umana
Aceasta acceptiune ofera raspunsul la una dintre problemele mult
dezbatute in psihologie: exista oameni noncreatori?
De-a lungul timpului au fost formulate o serie de teorii care refuzau
creativitatea unor oameni.
Astfel creativitatea a fost considerata ca fiind un dar sau har divin
rezervat unor privilegiati ai soartei, unei minoritatii.
Unii autori o credeau ca fiind o capacitate innascuta, transmisa pe cale
ereditara.
Galton, in lucrarea sa Hereditary genius afirma ca exista atatea
talente cate s-au manifestat, afirmat.
Asemenea conceptii au franat nu numai studiul stiintific al creativitatii,
ci si dezvoltarea creativitatii multor oameni. Creativitatea este o capacitate
general umana.

Sub o forma latenta, virtuala, evident in grade si proportii diferite, se

gaseste la fiecare individ.
d) Creativitatea ca dimensiune complexa a personalitatii
Creativitatea integreaza in sine intreaga personalitate si activitate
psihica a individului iar la randul ei, se subsumeaza si integreaza organic in
structurile de personalitate devenind astfel una dintre dimensiunile cele mai
complexe ale personalitatii.Creativitatea este o dimensiune de sine
statatoare a P, integrata organic in ea.
Dupa Guilford personalitatea creatoare se distinge prin:

fluiditate
flexibilitate
originalitate
elaborare
sensibilitate fata de probleme
capacitate de redefinire.
Taylor : anumite trasaturi ale personalitatii cum ar fi :

lipsa de ingamfare
toleranta fata de situatiile ambigui
incredere in propria activitate creatoare
sunt definitorii pentru personalitatile creatoare

Pentru caracterizarea persoanelor inalt creative, in afara metodei

descrierii si autodescrierii, s-a utilizat si metoda studierii familiilor cu
persoane creative.
S-a descoperit ca oamenii creativi nu-si petrec de obicei copilaria intrun climat de dragoste si caldura paterna, dimpotriva relatiile dintre ei si
parintii lor sunt reci si distante, bazate pe incurajarea gandirii si actiunii
independente.
Studiul a 100 de persoane exceptionale intre 17-35 ani
(matematicieni, olimpici) a demonstrat ca acestea au fost de timpuriu
absorbite de lumea stiintei, sportului, multe cazuri parintii practicand
profesiunile respective.
Prin creativitate, personalitatea umana se inscrie intr-un orizont
axiologic, omul valorific-se pe sine insusi.
Factorii creativitatii

Fiind o dimensiune a personalitatii atat de complexa, creativitatea este

nu numai plurifazica, ci si multidimensionala.Factori extrem de diversi ca
natura, structura si valoare actioneaza asupra individului pentru a genera
contextul propice functionarii ei.
Factorii interiori-structurali sunt de natura psihologica si se
subdivid in 3 categorii:
intelectuali (se refera inteligenta si la gandirea creatoare, cu forma
ei sentiala gandirea divergenta, orientata spre solutii)
afectiv-motivationali (dezlantuie, sustin si orienteaza creativitatea;
curiozitatea, pasiunea, cresterea tensiunii motivationale, tendinta de
autorealizare, tendinta de a comunica sau nevoia de nou si de claritate
impulsioneaza creatia)
de personalitate (atitudinali, aptitudinali, temperamentali - cresc sau
franeaza potentele creatoare ale individului; initiativa, tenacitatea,
atitudinea activa fata de dificultati, asumarea riscului, indrazneala in
gandire faciliteaza creatia, pe cand indecizia, audescurajarea,
timiditatea excesiva, frica de critica sau de esec o inhiba)
Factorii exterior-conjuncturali sau socioculturali sunt legati de
particularitatile sociale, istorice, de oranduirea, clasa sociala, de grupul
caruia apartine individul, de conditiile materiale favorabile sau precare, ca si
de ceea ce am putea numi ,,spiritul timpului".
Factorii psihosociali se refera la ambianta relationala, la climatul
psihosocial in care traieste individul.
Climatele destinse, cooperatoare bazate pe incurajarea schimbului de
idei favorizeaza creatia, in timp ce cele tensionale, conflictuale, rigide,
conformiste o franeaza.
Factorii socio-educationali sunt legati de nivelul educational, de
prezenta sau absenta influentelor educative ale familiei, procesului de
invatamant, colectivelor de munca, etc.
Teoria psihanalitica :
S. Freud explica fenomenul creatiei pornind de la teoria sublimarii ,
considerand ca fenomenul creatiei poate fi determinat , generat de tensiunea
cauzata de tendinte , impulsuri refulate in inconstient , tendinte ce pot
aparea sub forme deghizate , in forme rezistente la existenta sociala .
Teoria asociationista a creativitatii :
Definitia pe care o dau asociationistii fenomenului creatiei este
urmatoarea : un proces de asociatie intre anumite elemente , care duc la

aparitia unor combinatii noi , proces care este subordonat anumitor exigente
sau finalitati .
Teoria gestaltista :
Abordarea gestaltista in contradictie cu modelul asociationist prezinta
demersul creativ , nu ca pe demers aleator , ci se raporteaza, permanent la
intreg , la structura interna a procesului respectiv , la gasirea relatiei dintre
forma si volum .
Teoria behavorista :
Ponderea majoritatara in dezvoltarea creativitatii unui individ o detin
modalitatile in care au fost stimulate , recompensate , manifestarile sale
creative. O persoana inalt creativa este caracterizata , in viziunea
behavoristilor , de urmatoarele trasaturi : capacitate de discriminare a
cunostintelor , abilitatea de redefinire a acestora , sesizarea cu promtitudine
a modificarilor facute .
Teoria umanista :
Existentialistii , cum sunt A. Maslow , C. Rogers , R.May , considerau ca
fiinta umana isi poate valorifica unicitatea prin fenomenul creatiei .
Creativitatea ii permite individului sa-si satisfaca trebuinta de
autorealizare , prin confruntarea individului cu mediul inconjurator .
Teoria culturala :
M.J. Stein, G. Murphy , S. Arieti , M.Mead , sublinieaza rolul factorilor
culturali din mediu in geneza si dezvoltarea creatiei .
Creatia este
conditionata major de influenta societatii , de experientele semnificative in
viata .
Teoria factoriala :
Abordarea factoriala a creativitatii a fost lansata de J.P. Guilford si
promovata de H.G. Gough , W.J.Brittain . Pornind de la conceptia lui C.
Spearman si L.S Thurstone , Guilford prezinta o conceptie sistemica asupra
creativitatii , cu posibilitatea de a releva structura interna a acesteia. Cele 3
dimensiuni ale intelectului prezinta urmatoarea structura : 5 operatii , 4
continuturi , 6 produse , pe care le vom prezenta in continuare :
Operatii :
Cunoasterea
Memoria
Productia divergenta

 Productia convergenta
Evaluarea

Continuturile :
Figural
Simbolic
Semantic
Comportamental

Produsele :
Unitati
Clase
Relatii
Teoria cognitiva :
Cognitivistii sunt preocupati de diferentele existente intre persoanele
inalt creative si cei la care predomina gandirea convergenta , prin prisma
modului in care ei se confrunta cu solicitarile mediului exterior .
Personaliatile cu un grad inalt al creativitatii sunt caracteriate asltfel :
au capacitatea sa-si asume riscuri
sunt deschise fata de informatiile ce vin din mediul inconjurator
isi pot schimba cu usurinta perspectiva de abordare .
Analiza globala a acestor factori ne duce la cateva concluzii:
1. Creativitatea nu poate fi redusa la foctori psihologici. Acestia desi
indispensabili prin ei insisi nu conduc automat la creatie.
2. Nici in interiorul factorilor psihologici nu pot fi facute reductii unilaterale
la factorii intelectuali, cei mai desi invocati in legatura cu creativitatea,
ci este necesara considerarea multitudinilor.
3. Ceea ce conteaza in actul creator este nu atat prezenta in sine a
tuturor factorilor, ci configuratia lor. Se pare ca raporturile dintre factori
sunt mult mai importante decat valoarea absoluta a fiecaruia in parte.
Relatia dintre creativitate si inteligenta
La prima vedere s-ar putea crede ca intre creativitate si inteligenta
exista o corelatie crescuta.
Cercetarile nu au confirmat insa o asemenea presupunere. Pana in anii
'60 relatia creativitate-inteligenta a fost studiata accidental.

Adevarata controversa cu privire la raportul dintre cele 2 dimensiuni

ale P incepe o data cu aparitia lucrarii lui GETZELS si JACKSON, Creativity
and Intelligence (1962).
Cei 2 autori au selectionat dintr-un esantion mai mare, investigat prin
teste de inteligenta si creativitate, 2 grupuri de subiecti:
primul grup continea 26 de subiecti care se situasera printre primii 20%
la testele de creativitate, fara a fi printre primii 20% si la testele de
inteligenta;
cel de-al doilea grup cuprindea 28 de subiecti situati printre primii 20%
la testele de inteligenta, fara a fi printre primii 20% si la cele de
creativitate.
Comparand rezultatele acestor grupuri artificial construite s-a ajuns la
ideea independentei absolute si chiar a antagonismului intre coeficientul de
inteligenta si cel de creativitate.
R.L. Thorndike in '63 reexaminand datele lui Getzels si Jackson pe un
esantion reprezentativ a descoperit existenta unor corelatii ridicate intre
testele de inteligenta si cele de creativitate, ca si cele dintre diferite teste de
creativitate. Constatarile lui Thorndike au ramas singulare, multi autori au
infirmat existenta unui asemenea tip de corelatie.
Astfel, Torrance in '62 refacand cercetarile lui Getzels si Jackson, tinde
sa exagereze contrastrul dintre inteligenta si creativitate.
Dupa opinia multor psihologi aceste rezultate nu sunt surprinzatoare,
ele se datoreaza :
erorilor de esantionare
unor caracteristici ale instrumentelor de diagnoza folosite
cauza esentiala o constituie faptul ca prin testele de inteligenta se
masoara gandirea convergenta, iar prin cele de creativitate gandirea
divergenta, total opuse intre ele.
Se pare ca atributele psihice care faciliteaza inteligenta nu sunt
aceleasi cu cele implicate in creativitate.
Alti autori au descoperit ca nu inteligenta in general conteaza in
procesul creator, ci un anumit nivel al ei. S-a considerat ca pentru a se obtine
performante creative este necesar un nivel minimal de inteligenta, care
variaza de la un moment la altul de activitate. Pentru activitatea stiintifica
nivelul minim al coeficientului de inteligenta ar fi de 110, iar pentru
activitatea artistica de 95-100. Peste acest nivel minim, un coeficient de
inteligenta mai ridicat nu garanteaza o crestere automata a creativitatii.
Cercetarile au descoperit ca scorurile peste medie sau fost foarte joase
la testele de inteligenta au o asociatie scazuta cu creativitatea.
Daca o inteligenta crescuta nu garanteaza activitatea, o inteligenta scazuta
lucreaza impotriva ei. O frana in calea creativitatii o poate reprezenta si un

nivel foarte inalt al inteligentei. A aparut astfel problema coeficientului de

inteligenta optimal pentru activitate. Studiile lui Simonton arata ca nivelul
optimal al lui Q.I. pentru creativitate este de 19 puncte deasupra mediei
subiectilor dintr-un camp de investigatie.
Cand persoanele dispun de nivelul optimal al integentei, performantele
lor creative sau noncreative se datoreaza factorilor nonintelectuali
(motivationali si de personalitate).
Decurge de aici ideea ca nu atat nivelul de inteligenta in sine
conteaza, cat modul lor de utilizare.
Se poate vorbi de o utilizare creativa a inteligentei sau de una
noncreativa, sterila.
Sterilitatea inteligentei nu este o consecinta directa a insuficientei dezvoltari
a inteligentei, ci a absentei sau insuficientei dezvoltari a altor atribute
specifice creativitatii (redusa fantezie creatoare, slaba independenta a
gandirii, slaba originalitate).
J. P. Guilford enumera urmtorii factori principali ai creativitii:
sensibilitatea fa de probleme, flexibilitatea spontan, aptitudinea de
a gndi abstract, originalitatea, fluena ideaional, abilitatea de a
vedea asemnrile i deosebirile, aptitudinea de a restructura, de a
organiza i a elabora. In aceai ordine de idei, R. Meili considera c
factorii inteligenei generale, plasticitatea i fluiditatea, corespund
factorilor de creativitate, flexibilitatea i fluena.
Un alt aspect important al cursului de psihologia creativitii este cel
legat de descrierea fazelor procesului creator, aspect ce este, de asemenea
variat abordat de diferii autori:
G. Wallas enumera fazele: prepararea, incubaia, iluminarea,
verificarea;
Max Dessoir: iluminarea, conturarea concepiei, obiectivarea
concepiei ntr-o schi sau proiect, executarea proiectului;
R. Muller-Freienfels: inspiraia, pregtirea, concepia, execuia;
Th. Ribot: ncolirea ideii, relevarea ei, iluminarea, modelarea
definitiv a construciei; Tudor Vianu: pregtirea, inspiraia, invenia,
execuia;
Moles i R. Calude: informarea, incubaia, iluminarea, verificarea;
t. Odobleja: descoperirea ntrebrii; analiza, sinteza, clasificarea,
definirea, divizarea; verificarea; obiectivarea; retorica; critica; scrierea
operei;
I. Taylor: pregtirea sau cercetarea informaiilor, incubaia, iluminarea
sau nelegerea, verificarea;
A. Munteanu adopta perspectiva lui G. Wallas descriind, astfel,
etapele procesului creator: prepararea este o etap de acumulare care
presupune apelul la tezaurul de informaii dobndite de individ n
istoria sa cultural, dominana sa fiind, deci, instruirea; incubaia este

faza de ateptare, n care, dei individul rmne conectat la problem,

terenul de confruntat este influenat i de factori abisali; iluminarea
este momentul de apriie a soluiei la problema ce l-a frmntat pe
creator, este etapa n care sunt implicate aspecte cognitive dar i
afective, ntreaga personalitate a creatorului; verificarea este cea care
desavrete procesul creator, i care presupune obiectivizarea ideii n
ceva perceptibil; aceste etape sunt variabile ca extindere de la un
creator la altul, fapt dovedit de studiul biografiilor unor mari
personaliti.
E. P. Torrance sugereaz c sunt simptomatice pentru creativitate
urmtoarele conduite: capacitatea de a-i ocupa timpul liber ntr-un mod
atractiv, preferina pentru o vestimentaie deosebit, tendina de a depi
sarcinile strict colare, posibilitatea de amuzament cu lucruri simple, etc .
ntruct aceste modaliti nespecifice ofer doar aproximarea referitoare la
profilul creativ al elevilor i al adulilor, autoarea sugereaz apelul la un
registru diversificat de metode specifice:
Metode de diagnoza creativitii la copil: analiza produselor

activitii (se refer la produsele activitii solicitate de coal, dar i la

cele realizate din proprie iniiativ, iar instrumentele folosite pot fi
chestionarul Minnesota, scalele de evaluare)
Metode de diagnoza creativitii la adult: metoda biografic (se
poate folosi longitudinal sau retrospectiv; se studiaz detaliat marile
personaliti creatoare, prin folosirea tuturor documentelor existente
despre ele)
Pornind de la premisa c orice individ normal i poate dezvolta cel
puin un nivel minim de creativitate, mrirea numrului de inventatori dintr-o
ar ar putea fi obtinut prin asigurarea unor condiii favorabile dezvoltrii
imaginaiei. Metodele de stimulare a creativitii au ca scop nlturarea
blocajelor creative i pot fi grupate n metode ce se adreseaz personalitii
i cele ce se adreseaz produsului creator:
metodele destinate personaliii creatoare au ca finalitate
echilibrarea psihic a individului, ieirea din rutin, din cotidian, pentru
a se asigura terenul favorabil procesului creator, prin nlturarea
iritabilitii, a ncordrii anxietii, nencrederii n propriile resurse i a
spiritului critic.
metode destinate produsului creator pot fi , de asemenea,
mparite n metode imaginative i metode raionale. -metodele
imaginative cele mai importante sunt: brainstormingul (elaborat de A.
Osborn, se bazeaz pe dou principii fundamentale: amnarea criticii
pentru a se putea emite idei, soluii, i productivitatea ideativ ridicat
pentru a se putea obine idei viabile; metoda se desfaoar n dou
etape: etapa luminii verzi, n care fiecare participant spune tot ce-i
trece prin minte n acel moment, aceste idei fiind nregistrate, i etapa

luminii roii, n care experii fac evaluarea ideilor emise n grup),

sinectica (elaborata de W. J. Gordon, este o metod calitativ pentru c
se elaboreaz o singur idee ce este ajustat, pornind de la
urmtoarele dou principii:
transformarea straniului n familiar si
transformarea familiarului n straniu, prin distanarea de
problem; sinectica se folosete de urmtoarele strategii:
analogii directe, personale, simbolice, fanteziste, inversiuni;
etapele care se parcurg n derularea sinecticii sunt: P. A. G.
(problem as given) prezentarea problemei de ctre
conductorul grupului, P. A. U. (problem as understood)
redefinirea problemei de ctre grup sau transpunerea
straniului n familiar, transformarea familiarului n straniu prin
distanarea de problem, ultima etap, revenirea la problem,
prin transformarea straniului n familiar sau explicarea soluiei
n termeni accesibili)
metodele raionale cele mai importante ce pot fi amintite sunt
urmtoarele: metoda listelor (se bazeaz pe descompunerea unei
probleme n elementele sale componente, pentru mbuntirea
fiecareia n parte; M. S. Allen prezint listele de relaionare forat,
prin care soluiile pot fi obtinue prin asocierea unor elemente diferite),
metode matriceale (prin care se pot obine matrici bi, tri sau
multidimensionale, prin asocierea i combinarea variabilelor ce sunt
asociate pe orizontal i pe vertical).
Dezvoltarea creativitii ar trebui s cuprind ansamblul influenelor
care pot fi exercitate de ambiana, s nceap de la cele mai fragede vrste i
s continue i dup terminarea colaritii.
Personalitatea creatoare a fost abordat fie ca o persoan cu
aptitudini i atitudini crative, motivat s realizeze produse noi i originale,
fie ca o nsuire general uman, (dup cum spunea S. Chelcea), cu accentul
pus pe condiiile ce pot fi favoriza obiectivarea capacitilor n produse, idei,
soluii.
Creatorul este descris de A. Munteanu astfel: receptivitate fa de nou,
pasiune pentru creaie, instruire, imaginaie, cultur, originalitate, tenacitate,
pregtire de specialitate. Un alt autor romn a realizat urmtoarea tipologie a
creatorilor:
Tipul cu indice mic de creativitate (capacitate redus de acumulare
i comprehensiune a informaiilor, capacitate asociativ-combinatoric
mic, un fond energetic-stimulativ sczut);
Tipul volitiv (dominant este latura motivaional-afectiv, iar cea
asociativ-combinatorie este slab reprezentat, aceste peroane
conservndu-i energia neproductiv);

 Tipul cumulativ (acumularea unui numr mare de informaii din multe

domenii nu este nsoit de combinarea acestora pentru a se obine
produse noi i originale);
Tipul cumulativvolitiv (capacitate asociativ-combinatorie mare, dar o
cantitate relativ redus de informaii);
Tipul combinativ-nevolitiv (capaciti asociativ-combinatorii sunt
asociate unui nivel sczut al dimensiunii volitive);
Tipul cumulativ-combinativ (geniul creator , care are cel mai mare
nivel al indicelui creativ, dispunnd de multiple cunotine pe un fond
energetiv-stimulativ ridicat i o capaciate asociativ-combinatorie mare);
Tipul combinativ-fabulativ (nu dispun de o bun reprezentare a
funciei critice, pe cnd cea asociativ-combinatorie este excesiv
reprezentat, putndu-se ajunge la fantezii nerealiste);
Tipul combinator-critic (ntre gndire i imaginaie exist echilibru,
fiind generatoare de idei realiste noi i originale);
Tipul combinator-hipercritic (la care ideile originale sunt blocate,
fr a se obiectiva n produse creative, ntruct dominant este funcia
critic);
Tipul ideativ (identific uor soluiile ingenioase, este apt pentru
activiti de concepie, dar este nepotrivit pentru proiectare i
construcie);
Tipul ideativ-imagistic (exist un echilibru ntre capacitatea de
vizualizare a ideilor i ideaie);
Tipul imagistic (funcia imagistic este superior dezvoltat,
capacitatea de elaborare a ideilor noi, mai putin i sunt potrivii pentru
activitatea de proiectare);
Tipul ideativ-imagistic-obiectual (prezint un nivel ridicat al
structurilor ideative, imagistice i obiectuale, cu posibilitatea de
elaborare a ideilor noi i originale , dar i de a le proiecta, transpune n
obiecte concrete, funcionale)
Creativitatea individual i cea de grup (colectiv) sunt forme
ale creativitii ce nu pot fi separate total, ntrucat n orice colectiv creator
este implicat i potenialul creator al fiecrui individ creator. Mihaela Roco
distinge grupul creativ (ca modalitate de stimulare a creativitii, fiind
organizat
dup
principii
specifice
creaiei)
de
grupul
creator
(microcolectivitatea real care prin rezultatele activitii dovedesc c sunt
nalt creatoare). Conform aceleai autoare cea mai nimerit perspectiv de
abordare a creativitii de grup este cea sistemic:
Planul individual (aptitudinile i atitudinile, pregtirea profesional a
fiecrui membru)
Planul interactional (ce include componenta profesional)
Relaiile ce se stabilesc intre membrii grupului pentru
indeplinirea sarcinilor profesionale i componenta interpersonal

 Comportamentele indivizilor n cadrul grupului

Planul organizaional (structura, mrimea, funciile colectivului,
personalitatea liderului).
n cadrul grupului exist anumii factori care determin creativitatea
colectiv, i anume:
Sarcina ce poate fi rezolvat n grup trebuie s ndeplineasc
urmtoarele condiii: s fie riguros formulat; s aiba mai multe
soluii de rezolvare; s poat fi mparit n mai multe componente; s
se poat delimita contribuia fiecrui individ, dar i a grupului; s existe
posibilitatea modificrii parametrilor sarcinii; s permit corelaii ntre
performanele individuale i cele colective;
Componena grupului sau raportul omogenitate-eterogenitate
a diverselor caliti ale indivizilor grupului; omogenitatea
(aptitudinal i motivaional) este stimulativ atunci cnd conteaz
atmosfera grupului pentru rezolvarea sarcinii, iar eterogenitatea
(nsuiri de personalitate, atiudini, stiluri cognitive, pregtire,
experiena profesional) este recomandat in condiiile n care se
folosesc mai multe resurse.
Aspectele psihosociale exprim rezultatul dinamicii grupului,
care exprim trsturile, personalitatea grupului, numit de R. B.
Cattell syntalitate, i de K. Lewin atmosfer. Formarea, stabilitatea i
eficacitatea grupului depind n mare masur de relaiile interpersonale
ce se stabilesc n cadrul grupului. Un grup creativ ar trebui s aib
urmtoarele trsturi (M. Roco): un nivel ridicat al intercunoaterii, un
nivel ridicat al simpatiei, profunzimea i stabilitatea preferinelor.
Organizarea i funcionarea grupului influeneaz nivelul
creativitii prin urmtoarele elemente: persoana (s dispun de
energie, pasiune, participare benevol, atracie fa de grup, ncredere
n forele proprii, nonconformism, capacitatea de asumare a riscului);
grupul (persoanele s fie reprezentani din profesii diferite, ntre
persoane s existe relaii amiabile); problema (alegerea i prezentarea
corespunztoare a problemei ce trebuie rezolvat, neincluderea unor
experi n grup); mrimea grupului (numrul optim este de 12
persoane, cu unele diferene, n industrie 10 persoane, n coal 4
persoane); sistemul de apreciere (s fie omogen ca form i coninut
pentru toi membrii, dar n acelai timp obiectiv); antrenarea grupului
creativ (dup principiului brainstorming-ului, sau al sinecticii).
Personalitatea conductorului de grup: stilul de conducere
democratic este cel mai potrivit pentru stimularea potenialului creator,
stil caracterizat prin urmtoarele: luarea deciziilor se face n comun, la
rezolvarea sarcinilor particip toi membrii, repartizarea se face prin
raportare la interesele i pregtirea membrilor, implicarea efului n
munc se face n mod direct, sistemul de apreciere este obiectiv.

Creativitatea tiinific i tehnic i cea artistic. Principalele

elemente care diferentiaz aceste forme ale creativitii sunt:
Contribuia interioritii i a exterioritii n procesul creaiei: n
creativitatea artistic se exprim mai mult fondul psihologic al
creatorului, iar n cea tiintific mai ales mediul investigat;
Tipul de infomaie vehiculat: cea figural este folosit n art, cea
simbolic n tiin, literatur, cea comportamental n medicin,
literatur, art;
Criteriile de validare a produselor create: n creativitatea tiinific,
criteriul folosit este cel al adevrului, n creativitatea tehnic cel al
eficienei i n cea artistic cel estetic;
Personalitatea creatoare: inteligena are un aport mai mare n
creativitatea tiinific i mai puin n cea artistic; n cazul aptitudinilor
situaia este invers;
Atitudinile: sunt diferite de la un domeniu la altul, n funcie de tipul de
creativitate respectiv. Creativitatatea tiinific i cea tehnic pot fi i
ele difereniate prin: faza de preparare are o mai mare ntindere n
tiin, aptitudinile speciale solicitate (n creativitatea tiinific
aptitudinea verbal i spaial, n creativitatea tehnic aptitudinea
senzorio-motorie i perceptiv-spaial). n acest sens, Solomon Marcus
apreciaz c obiectul este cel ce difereniaz tiina de tehnic, n
tiin fiind abordate legile generale ale fenomennelor, iar n tehnic se
elaboreaz instrumentele i modalitaile de valorificare a acestor legi.
Se apreciaz c aceste forme ale creativitaii se cristalizeaz cu
adevrat n adolescen, dar pot fi observate unele indicii n acest sens,
nc de la vrsta precolaritii.
Creativitatea artistic poate fi circumscris prin calitaile: pot fi
folosite mai multe tipuri de informaii din cele menionate n modelul lui J. P.
Guilford (figural, semantic, simbolic, comportamental); coeficientul de
inteligena trebuie s fie de minim 95-100, dar o importan aparte o au
aptitudinile specifice; factorii motivaionali, afectivi, caracteriali ai
personalitaii creatoare. Tipurile pe care le putem distinge n cadrul
creativitii artistice sunt: -creativitatea literar; calitile pe care le ntalnim
la creatori: gndirea simbolic, memoria auditiv i vizual, imaginaie
bogat, flexibilitatea asociaiilor verbale, originalitatea figurilor de stil,
capacitatea empatic, sim estetic, perseveren, interese fa de valorile
autentice ale culturii;
Wilhem Wundt
Inspiraia :
este o stare psihica de tensiune puternica, cu o durata variabila, in
cursul careia se contureaza in linii generale viitoarea idee sau solutie

noua. Atributele esentiale ale inspiratiei sunt spontaneitatea si vibratia

afectiva. Wilhelm Wundt se inspira din filosofia lui Leibniz doctrina
aperceptiei (recunoasterea a ceea ce se percepe, datorita experientei
anterioare a individului, pe scurt constientizarea perceptiei)
Talentul :
este considerat ca o continuare a unei aptitudini naturale sau a unei
abilitati, o treapta superioara de dezvoltare a acesteia. Talentul nu este
caracterizat doar prin efectuarea cu succes a unei activitati, ci si prin
capacitatea de a crea opere originale. Individul dotat cu talent se
caracterizeaza
printr-o
inteligenta
deosebita,
o
puternica
impresionabilitate, o mare exigenta fata de sine dispunand de un
puternic spirit autocritic, care-l face sa fie permanent nemultumit de
ceea ce creeaza si doreste perfectiunea. Ca trasatura distinctiva a
talentului este uriasa putere de munca.
Supradotarea sau geniu
sunt termeni care se intrepatrund in mare masura. Individul supradotat
este inzestrat cu daruri naturale care ii permit sa faca lucruri
deosebite, iar geniul constituie aptitudinea naturala de a crea ceva cu
totul remarcabil. - Pe la mijlocul secolului XX apar primele rezultate
remarcabile in privinta supradotarii. Incepand cu anul 1920 s-a inceput
o cercetare vasta asupra copiilor supradotati intelectual cu ajutorul
testelor de inteligenta. Initial esantionul a reunit 250000 de elevi cu
varsta cuprinsa intre 6 si 12 ani, din care au fost selectati numai cei cu
un coieficient de inteligenta > 140. Evolutia subiectilor selectati a fost
urmarita intensiv pana in 1957. S-a demonstrat astfel ca, dupa trecerea
anilor, aceste persoane au avut o evolutie profesionala favorabila
indiferent de mediul din care faceau parte, majoritatea ajungand
intelectuali de marca, oameni de stiinta sau prosperi oameni de afaceri.
In acest fel, s-a facut un mare pas in psihologie, care a trecut de la
spiritul speculativ de abordare la spiritul experimental, mult mai
obiectiv si mai realist. Tot atunci s-a comis si prima mare eroare
teoretica si metodologica prin considerarea echivalentei intre
creativitate si inteligenta, declarand testele de inteligenta ca
privilegiate in sondarea creativitatii. Astazi insa, se cunoaste ca
inteligenta este numai un factor al creativitatii, iar testele de
inteligenta reprezinta o plasa cu ochiurile prea mari care lasa sa treaca
60-70% din indivizii cei mai creativi.
Imaginaia
este facultatea mintala care elaboreaza o multitudine de asociatii noi
prin compunerea si descompunerea ideilor, prin compinarea si

recombinarea lor, realizand in final ceva nou. Imaginatia se acorda cu

alte doua facultati mintale ale individului creator: judecata si gustul.
Judecata permite combinarea ideilor elaborate de imaginatie,
observarea acordului (validitatii) sau dezacordului dintre ele, reunirea
in aceeasi categorie a celor omogene si respingerea celor discordante.
In final se urmareste utilitatea descoperirilor produse prin puterea
imaginatiei. Gustul este un simt intern care permite delimitarea ideilor
considerate frumoase de cele urate, a celor decente de cele ridicole.
Gustul este un supliment la judecata, de factura estetica, ce confera in
primul rand eleganta gandurilor noastre. Este de remarcat ca
imaginatia se aseamana cu gandirea divergenta, iar judecata cu
gandirea convergenta.
Wundt vedea imaginatia ca reproducerea reprezentarilor intr-o alta
ordine si dupa un anumit plan(cu scop). Cel mai adesea imaginatia a
fost redusa la perceptie sau chiar identificata cu ea. Wundt arata n
tratatul sau din 1880 ca imaginatia este "capacitatea de a reproduce
reprezentarile ntr-o ordine modificata". Or, n imaginatie, esentiala este
nu ordinea reproducerilor, ci reuniunea reprezentarilor. Tot Wundt,
caruia i se alatura si Ribot, arata ca imaginatia este capabila sa creeze
numeroase combinatii noi din elementele anterioare, dar nu poate crea
nici un element nou. Asadar, imaginatia nu depaseste datele perceptiei.
Fantezia omului este limitata de cantitatea de imagini obtinute pe cale
asociativa. Nici un fel de legaturi noi ntre elementele netraite nu pot fi
adaugate in procesul activitatii imaginatiei. Vgotski reproduce un
exemplu dat de Wundt: impresia, ideea sau contemplarea nemijlocita a
unei casatorii pot provoca o reprezentare opusa, de pilda, imaginea
despartirii eterne, a mormntului; o anumita reprezentare le poate
aminti oamenilor de o situatie opusa, dar nu straina; impresia unei
nunti nu poate provoca la om imaginea durerii de masele, pentru ca
nunta si durerea de masele nu sunt legate intre clc .
Invenia :
presupune rezolvarea sau realizarea tehnica dintr-un domeniul al
cunoasterii care prezinta noutate si progres fata de stadiul cunoscut
pana atunci. Inovaia reprezinta rezolvarea unei probleme de tehnica
sau de organizare a muncii cu scopul inbunatatirii activitatii,
perfectionarii tehnice sau rationalizarii solutiilor aplicate. Descoperirea
seminfica dezvaluirea unor legi sau fenomene care guverneaza
intotdeauna realitatea inconjuratoare. Intre acesti termeni exista o
diferenta de nivel: inventia trece inaintea inovatiei, iar descoperirea
este cel mai inalt plasata intre cele trei. Din cauza complexitatii
fenomenului creatiei este greu de gasit o definitie unanim recunoscuta
pentru creativitate, deoarece fiecare autor pune accent pe dimensiuni
diferite. Nenumarate denumiri metaforice exprima conceptiile diversilor
autori asupra creativitatii: inteligenta fluida (R.B.Cattell), gandire

divergenta (J.Guillford), gandire laterala (E.de Bono), rezolvare specifica

de probleme (J.Bruner), imaginatie creatoare (Th.Ribot), imaginatie
constructiva (A.Osborn), gandire autonoma (Fr.Bartleit), dispozitia
generala a personalitatii spre nou (P.Popescu-Neveanu).
A oferit primul curs academic de psihologie in 1862 si a infiintat primul
laborator de psihologie experimentala in 1879. a devenit fondatorul
psihologiei moderne contemporane experimentale. Experimentele
efectuate in laboratoarele de la Leipzig au avut ca obiect senzatiile,
perceptiile subiective ale duratei, timpul de reactie. In acest context, in
perioada 1857 - 1862, a publicat numeroase articole si trei carti :
Despre miscarile musculare, Despre senzatii si Despre psihicul uman si
animal. Wundt a diferentiat o desfasurare de pocese mentale , dar si un
'timp muscular' - necesar intrarii muschilor sub comanda. Fenomenul a
fost numit aperceptie.
Inovaia :
reprezinta rezolvarea unei probleme de tehnica sau de organizare a
muncii cu scopul inbunatatirii activitatii, perfectionarii tehnice sau
rationalizarii solutiilor aplicate.
Descoperirea
semnifica dezvaluirea unor legi sau fenomene care guverneaza
intotdeauna realitatea inconjuratoare. Intre acesti termeni exista o
diferenta de nivel: inventia trece inaintea inovatiei, iar descoperirea
este cel mai inalt plasata intre cele trei.
Wilhelm Wundt a studiat medicina, apoi si-a indreptat atentia catre
fiziologie. A frecventat
cursurile Universitatii din Tbingen si Heidelberg,
precum si ale Institutului de Psihologie din Berlin. In Universitatea din
Heidelberg a profesat in perioada 1858 - 1874. La fel, a activat ca profesor de
filosofie la Universitatile din Zrich (1874 - 1875) si la Leipzig (1875 - 1917).
A oferit primul curs academic de psihologie in 1862 si a infiintat primul
laborator de psihologie experimentala in 1879 (considerat anul
nasterii psihologiei).
Originalitatea produsului creatiei se manifesta prin: noutate,
imprevizibilitate, surpriza, unicitate. Noutatea se refera la faptul ca produsul
creatiei apare cronologic pentru prima data. Daca produsul este un nou
exemplar dintr-o serie deja existenta, acesta nu este caracterizat de noutate.
Imprevizibilitatea
inseamna ca produsul creatiei este rezultatul unor procese logice
neobisnuite. - Inventarea primei sigurante fuzibile calibrate a constituit

un produs creativ cu atribute de noutate si imprevizibilitate. Insa,

realizarea sigurantei fuzibile calibtare nominale constituie un produs
nou, dar nu imprevizibil.
Surpriza
se refera la faptul ca produsul creatiei surprinde prin caracterul sau

neasteptat, la care nimeni nu s-ar fi gandit. Surpriza se refera la

produsele creatiei din domenii diverse: tehnica, stiinta, arta. Descoperirea facuta in baie de Arhimede, care avea de determinat
cantitatea de aur si de argint dintr-un corp de forma neregulata. Regele
Siracuzei il insarcinase sa faca aceasta determinare pentru a stii pretul
unei coroane pe care o comandase. Binenteles, coroana nu putea fi
demontata. Arhimede si-a dat seama ca volumul coroanei poate fi
determinat prin imersarea acesteia intr-un vas cu apa.
Unicitatea
se refera la faptul ca procesul creatiei nu poate fi asemanat cu cu nimic
anterior. Unicitatea este o garantie a originalitatii produsului creativ,
mai ales in arta. Originalitatea poate fi apreciata in doua moduri:
subiectiv (cand anumite persoane cu C.Teh. note de curs 2 2014-2015
semestrul 1 5 vladac-uvab.webnode.ro competenta intr-un domeniu
evalueaza produsul respectiv) si obiectiv (cand se cauta unicitatea unui
raspuns in cadrul unei multitudini de raspunsuri sau cand se stabileste
slaba frecventa la nivelul unei populatii statistice). Se accepta faptul ca
un raspuns unic sau regasit extrem de rar este considerat
original.Surpriza descoperii l-a facut sa exclame Evirka (Am gasit! in
limba greaca).