Balta

de Vasile Alecsandri
Aerul e viu i proaspt! el trezete i nvie
Pieptul, inima i ochii peste carii lin adie.
Balta-n aburi se ascunde sub un vl misterios,
Ateptnd voiosul soare ca pe-un mire luminos.
Ceru-n zare se rotete; mii de vrbii deteptate
Ciripesc i se alung pe girezi netreierate.
Balta vesel clocotete de-un concert asurzitor,
i din ochiuri se nal crd de rae ca un nor.
Printre stuhul ce se mic iat-o luntre vntoare!
erpii lungi se-ncolcesc sub a nuferilor floare;
Raele prin muunoaie dup trestii se ascund,
i pe sus nagii ip, liiele dau n fund.
Rspndind fiori de moarte, luntrea cea de arme plin
Cnd la umbr se dosete, cnd s-arat la lumin;
Iar pe mal n linitire, un btlan, pind ncet,
Zice: Nu-i pieirea lumii vntorul e poet!