Lunca din Mircesti,

de Vasile Alecsandri

Bate vnt de primavara si pe muguri i deschide;

Vntul bate, frunza creste, si voioasa lunca rde.
Sub verdeata dragalasa dispar crengile pe rnd.
Si sub crengile umbroase mierla sare suiernd.
O! minune, farmec dulce! O! putere creatoare!
n oricare zi pe lume iese cte-o noua floare,
S-un nou glas de armonie completeaza imnul sfnt
Ce se-nalta catra ceruri de pe veselul pamnt.
Tot ce simte si viaza, feara, pasere sau plnta
n caldura primaverii naste, salta, zboara, cnta.
Omul si ndreapta pasul catra desul stejaris,
Unde umbra cu lumina se alunga sub frunzis.
El se duce dupa visuri; inima lui creste plina
De o sacra melodie, melanholica, divina,
De o tainica vibrare, de-un avnt inspirator
Ce-i aduc n piept suspinuri si-n ochi lacrimi de amor.
Este timpul renvierii, este timpul rennoirei,
S-a sperarei zmbitoare, s-a placerei, s-a iubirei,
Paserea-si gateste cuibul, floarea mndrele-i colori,
Cmpul via sa verdeata, lanul scumpele-i comori.
Sus, paingul pe un frasin, urzind pnza-i diafana,
Cu-al sau fir de-argint subtire face-o punte-aeriana,
Iar n leagan de matasa gangurul misterios
Cu privighitoarea dulce se ngna-armonios.
Jos pe la tulpini, la umbra, fluturii, flori zburatoare,
Se-ndragesc n parechere pe sn alb de lacrimioare,
Si, ca roi de pietre scumpe, gndaceii smaltuiti
Stralucesc, vie comoara, pe sub ierburi tainuiti.
O patrunzatoare soapta umple lunca, se ridica.
Ascultati!... stejarul mare graieste cu iarba mica,
Vulturul cu ciocrlia, soarele cu albul nor,
Fluturul cu plnta, rul cu limpedele izvor.
Si stejarul zice ierbei: "Mult esti vie si gingasa!"
Fluturasul zice floarei: "Mult esti mie dragalasa!"
Vulturul uimit asculta ciocrlia ciripind;
Ru, izvoare, nouri, raze, se mpreuna iubind.
Lunca, lunca, draga lunca! rai frumos al tarii mele,
Mndra-n soare, dulce-n umbra, tainica la foc de stele!
Ca gradinele Armidei, ai un farmec rapitor,
Si Siretul te ncinge cu-al sau brat dismierdator.
Umbra ta, racoritoare, adorminda, parfumata,
Sta aproape de lumina, prin poiene tupilata.
Ca o nimfa pnditoare de sub arbori nfloriti,
Ea la snul ei atrage calatorii fericiti.

Si-i ncnta, si-i mbata, si-i aduce la uitare

Prin o magica placere de parfum si de cntare,
Caci n tine, lunca draga, tot ce are suflet, grai,
Tot sopteste de iubire n frumoasa luna mai!