Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Negrut V - Drept Administrativ - Cap 5a PDF
Negrut V - Drept Administrativ - Cap 5a PDF
106
H.H. Stahl Contributia la studiul satelor devalmase romnesti, vol. II, Bucuresti, 1958, p. 44.; Ion Donat
Caracterele geografice ale stravechiului sat romnesc, n Lucrarile simpozionului de geografia satului, Bucuresti,
1967, p. 17-18.
107
M.T. Oroveanu Tratat de drept administrativ, op. cit., p. 83 si urm.
106
limitele lor teritoriale si a caror activitate de dezvoltare economica si sociala o coordoneaza direct
sau indirect.
Colectivitatea umana care alcatuieste o unitate administrativ-teritoriala realizeaza activitati
politico-administra-tive, economico-sociale, cultural -stiintifice, pe un teritoriu delimitat, cu o
denumire, cu interese comune, specifice, avnd organe locale ale administratiei, care rezolva
problemele de interes local n concordanta cu interesele generale ale tarii.
Potrivit dispozitiilor art. 3 alin. (4) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, prin
colectivitate locala se ntelege totalitatea locuitorilor din unitatea administrativ-teritoriala.
De mentionat ca Legea nr. 69/1991 definea colectivitatea locala ca fiind "totalitatea
cetatenilor" din unitatea administrativ-teritoriala, fapt ce dadea nastere la diverse interpretari.
Astfel, pe buna dreptate se punea ntrebarea daca sintagma "totalitatea cetatenilor" cuprindea numai
cetatenii romni sau si persoanele de alta cetatenie, precum si pe cele apatride ntr-o unitate
administrativ-teritoriala.
Colectivitatile sociale locale au nevoi specifice care-i solidarizeaza pe cei care fac parte din
respectivele colectivitati108.
Aceste nevoi si interese apar ca locale, fiind legate de specificul colectivitatii sociale
respective si se desting de nevoile generale sau de interesele generale ale ntregii colectivitati
nationale. Asa, de exemplu, siguranta si nlesnirea circulatiei pe strazi, piete, oboare, alinierea si
pavarea strazilor, iluminarea lor, aprovizionarea cu apa, canalizarea, crearea de mijloace de
comunicatie, ocrotirea copiilor orfani, nfiintarea de piete s.a., sunt nevoi specifice ale unei
colectivitati comunale, orasenesti sau judetene, care solidarizeaza, ntr-un anumit fel, locuitorii
acestor unitati admninistrativ - teritoriale.
Nevoile sau interesele sunt ale colectivitatilor locale si sunt considerate ca atare de aceste
colectivitati sau de reprezentantii acestora. Aceste colectivitati locale se integreaza n marea
colectivitate sociala, care este natiunea organizata n stat. Datorita acestui fapt, interesele locale ale
colectivitatilor teritoriale trebuie vazute prin prisma intereselor generale.
Interesele generale sunt acele trebuinte care, ridicndu-se mai presus de orice consideratii
locale, sunt absolut comune pentru toti locuitorii unei tari si pentru toata ntinderea teritoriului
sau109. Toti locuitorii unei tari au interese pentru apararea nationala, pentru mentinerea prdinii
publice, pentru sanatate publica s.a.
Datorita faptului ca interesele locale ale colectivitatilor sociale trebuie vazute prin prisma
intereselor generale, legea stabileste aria nevoilor locale si competenta organelor care actioneaza
108
107
3. Serviciul public
M. Vararu Drept administrativ romn, Editura Socec & Co, Societate anonima, 1928, p. 304.
Mircea Preda Tratat elementar de drept administrativ, Lumina Lex, 1996, p. 72 si urmatoarele.
111
Paul Negulescu, op. cit., p. 41 si urm.
112
Leon Duguit Trait de droit constitutionnel, ed. a III-a n 5 volume, vol.2, Paris, 1928, p. 59.
110
108
careia, scopul statului este de a organiza si gira serviciile publice, iar bunurile mobile si imobile
afectate unui serviciu public apartin domeniului public, teorie elaborata de Gaston Jze pe fondul
ideii generale a colaborarii particularilor la functionarea serviciilor publice113.
La noi, literatura din perioada interbelica fundamenta notiunea de serviciu public plecnd de
la nevoile sociale pe care le satisfacea statul, serviciul public fiind mijlocul prin care asdministratia
si exercita activitatea.
n acest sens, prin serviciu public Paul Negulescu ntelegea "un organism administrativ, creat
de stat, judet, oras sau comuna, cu o competenta determinata, cu mijloace financiare procurate din
patrimoniul general al administratiei publice care l-a creat, pus la dispozitia publicului pentru a
satisface n mod regulat si continuu o nevoie cu caracter general, careia initiativa particulara nu ar
putea sa-i dea dect o satisfactie incompleta si intermitenta."114
n opinia lui Anibal Teodorescu, care merge total pe teoria lui Jze, statul si ndeplineste
functiile sale cu ajutorul unei organizatii ntregi din ce n ce mai complexe, alcatuita dintr-o suma
de servicii publice. Astfel, "totalitatea serviciilor publice formeaza administratia."115
n spiritul lui Jze, M. Vararu sustine ideea ca "statul modern s-ar putea defini foarte bine ca o
vasta cooperativa a tuturor serviciilor publice, create, ntretinute si controlate de guvernanti n
interesul statului si indivizilor", motiv pentru care este dator sa faca totul pentru crearea si
organizarea serviciilor publice necesare pentru dezvoltarea fizica, morala si intelectuala a
indivizilor116.
Acest autor defineste serviciul public ca fiind orice activitate creata pentru satisfacerea unor
interese colective care se realizeaza dupa procedura speciala a dreptului public, la nevoie cu
concursul fortei publice.
Au fost si pareri potrivit carora trebuie sa se faca distinctie ntre serviciile publice obligatorii
(pe care statul este obligat sa le organizeze) si serviciile publice facultative. n cazul celor
facultative, statul putea permite si particularilor sa realizeze astfel de activitati.117
Daca n doctrina occidentala actuala, ndeosebi n Franta, este n curs de dezvoltare un curent
de idei conform caruia "notiunea de serviciu public a devenit desueta"118, vorbindu-se de declinul
acestei notiuni, n tara noastra, doctrina juridica se afla n fata lamuririi importantei serviciului
public, n aceasta perioada de nnoire.
113
Gaston Jze Principiile generale de drept administrativ, vol. III, Paris, 1926, p. 168 si urm.
Paul Negulescu Tratat de drept administrativ, op. cit., p. 123.
115
Anibal Teodorescu Tratat de drept administrativ, vol.I., Editia a IIIa, Institutul de Arte Grafice "Eminescu" S.A.,
Bucuresti, 1929, p. 254-255.
116
M. Vararu, op. cit., p. 92-94.
117
V. Onisor Tratat de drept administrativ, Bucuresti, 1930, p. 447 .
118
Antonie Iorgovan, op. cit., Vol. II, p. 66.
114
109
110
publice si sigurantei nationale); art. 119 (pentru a realiza autonomia locala); art. 123 (pentru
nfaptuirea justitiei) s.a.
Serviciul public poate fi organizat fie la nivel national, pentru ntreaga tara (cum ar fi
serviciul public al transportului aerian, feroviar) fie la nivel local (transportul n comun n cadrul
unei localitati).
Pentru a fi n prezenta unui serviciu public sunt necesare urmatoarele conditii:122
-satisfacerea cerintelor membrilor societatii.
-nfiintarea lor sa se faca prin acte de autoritate. Ministerele se nfiinteaza prin lege, organele
de specialitate din subordinea Guvernului se nfiinteaza prin hotarre a Guvernului, iar cele din
subordinea ministerelor prin ordin al ministrului. Potrivit art. 104 alin. (1) lit. "h" din Legea nr.
215/2001, consiliul judetean hotaraste nfiintarea de servicii publice de interes judetean;
-activitatea serviciilor publice se desfasoara n realizarea autoritatii de stat, personalul lor
avnd calitatea de functionari publici;
-serviciile publice sunt persoane juridice, cu toate drepturile si obligatiile specifice acestora;
-mijloacele lor materiale sunt asigurate prin subventii bugetare sau din venituri proprii.
Din cele mentionate, serviciul public se poate defini ca fiind o organizatie de stat sau a
colectivitatii locale, nfiintata de autoritati competente, n scopul asigurarii satisfacerii unor cerinte
ale membrilor societatii, n regim de drept administrativ ori civil, n procesul de executare a legii.123
Serviciul public mai poate fi definit, n sens organic, " ca ansamblul agentilor si mijloacelor
pe care o persoana publica le afecteaza aceleiasi sarcini"; n acest sens se utilizeaza termenii de
"servicii exterioare ale ministerelor" sau, potrivit art. 122 alin. (1) din Constitutia Romniei
"servicii publice descentra-lizate ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale (n realitate este
vorba de servicii publice deconcentrate ale ministerelor) din unitatile administrativ-teritoriale." n
definitia materiala sau functionala, serviciul public cuprinde o activitate sau misiune de interes
general pe care administratia ntelege sa si-o asume124.
Pornind de la forma lor de organizare, serviciile publice se mpart n trei categorii si anume:
a) organe ale administratie publice;
121
111
b) institutii publice;
c) regii autonome125.
Serviciile publice care functioneaza ca organe ale administratiei publice se caracterizeaza prin
urmatoarele trasaturi:
-nfiintarea, reorganizarea si desfiintarea acestora are loc numai prin lege sau pe baza legii;
-mijloacele financiare sunt asigurate prin bugetul administratiei publice centrale de stat sau
prin bugetele unitatilor administrativ-teritoriale;
-activitatea acestora se desfasoara, de regula, din oficiu si n mod gratuit (unele servicii
percep taxe - cum sunt taxele prevazute de lege pentru eliberarea autorizatiilor de constructie
solicitate de persoanele fizice si juridice). n literatura de specialitate s-a pus problema de a sti daca
exista un drept subiectiv pentru cetateni de a pretinde administratiei publice nfiintarea unor servicii
publice si daca administratia publica este obligata sa realizeze acest lucru126. Potrivit
reglementarilor n vigoare, nu se poate vorbi de un astfel de drept si de o obligatie corelativa a
administratiei cu privire la nfiintarea serviciilor publice. Administratia publica examineaza cererile
cetatenilor si numai n masura n care le va gasi oportune si n raport de mijloacele de care dispune,
va decide nfiintarea serviciilor publice.
- ncadrarea cu specialisti, dupa atributiile pe care le au;
- continuitatea activitatii;
- competenta de a emite acte administrative.
Pentru serviciile publice organizate ca institutii publice se disting urmatoarele trasaturi:
- nfiintarea, reorganizarea si desfiintarea prin lege sau potrivit legii de catre Parlament,
Guvern, ministere si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, precum si de
catre consiliile judetene si locale;
- mijloacele financiare necesare sunt asigurate de regula, de la bugetul administratiei publice
centrale de stat sau de la bugetele locale;
- desfasurarea activitatii are loc fie gratuit, fie cu plata;
- emiterea de acte administrative (diplome, certificate etc.) doar de catre unele dintre acestea,
activitatea principala avnd caracter prestator;
- continuitatea activitatii;
- desfasurarea unei activitati, de regula, la cererea celor interesati.
Parcurgnd trasaturile caracteristice ale institutiilor publice organizate ca servicii publice, se
poate constata ca ele se aseamana cu cele ale organelor administratiei publice ca servicii publice.
125
Valentin I. Prisacaru Tratat de drept administrativ romn, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1993, p. 125.
112
Ele s-au tratat separat pentru ca institutiile publice (servicii publice) se deosebesc de organele
administratiei publice (servicii publice) prin urmatoarele trei trasaturi127:
- n timp ce, de regula, organele administratiei publice folosesc pentru exercitarea atributiilor
lor dreptul de comanda, ce le revine din exercitarea suveranitatii statului, institutiile publice nu pot
folosi acest drept dect cu totul exceptional, n conditiile legii;
- de regula, activitatea institutiilor publice se desfasoara la cererea celor interesati, pe cnd
activitatea organelor administratiei publice se desfasoara att la cerere, dar mai ales din oficiu;
- organele administratiei publice si finalizeaza activitatea, de regula, prin acte administrative,
n timp ce ponderea activitatilor institutiilor publice o reprezinta faptele materiale. Acestea adopta
acte juridice (diplome de absolvire a unei forme de nvatamnt, certificate medicale s.a.) numai n
conditiile precizate de lege.
n cazul serviciilor publice organizate ca regii autonome, trasaturile sunt urmatoarele:
- nfiintarea, reorganizarea si desfiintarea pe baza legii, prin acte emise de Guvern, ministere,
consilii judetene si locale;
- primirea n administrare a bunurilor necesare, care reprezinta domeniul public al statului sau
al unitatilor administrativ-teritoriale;
- asigurarea mijloacelor financiare necesare, n principal, din venituri proprii si numai n
subsidiar de la bugetul de stat sau local;
- desfasurarea unei activitati cu caracter preponderent economic;
- emiterea unui numar restrns de acte administrative.
Reglementarea serviciilor publice organizate ca regii autonome s-a realizat prin Legea nr.
15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice ca regii autonome si societati comerciale,128
care a dat posibilitatea ca un serviciu public sa fie girat fie de regiile autonome, fie de societati
comerciale129.
n cazul asociatiilor si fundatiilor ca forme de organizare a unor servicii de utilitate publica se
disting ca trasaturi:
- se nfiinteaza de particulari;
- desfasoara o activitate de interes public;
126
129
A se vedea H.G. nr. 266/1993 privind ramurile si domeniile n care functioneaza regiile autonome de interes
national, publicata n Monitorul Oficial nr. 156/ 9.07.1993.
113
-au un patrimoniu care se constituie prin contributia membrilor fondatori, prin donatii si alte
forme asemanatoare;
- scopul lor este de a satisface interese generale si nu de a realiza beneficii, functionnd pe
principiul non profit.
- personalul asociatiilor si fundatiilor nu are calitatea de functionar public;
- asociatiile si fundatiile pot beneficia de unele nlesniri din partea statului (teren, sediu,
scutiri de taxe etc.)130
130
A se vedea Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, publicata n Monitorul Oficial nr.
39/ 31.01.2000.
131
Alexandru Negoita, op. cit., p. 66.
132
M. Constantinescu, I. Deleanu, A. Iorgovan, I. Muraru, F. Vasilescu,
I. Vida Constitutia Romniei comentata si adnotata, Bucuresti, 1992, p. 40.
133
Jean Vermeulen Statutul functionarilor publici, Bucuresti, 1933, p.15 si urm.
134
Alexandru Negoita, op. cit., p. 95.
114
Potrivit prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor
publici135, functia publica reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor stabilite de
autoritatea sau institutia publica, n temeiul legii, n scopul realizarii competentelor sale.
Statutul functionarilor publici a fost definit n literatura de specialitate ca fiind totalitatea
normelor juridice care reglementeaza situatia legala a functionarilor publici si care stabilesc
drepturile si obligatiile acestora136.
Potrivit art.4 din Statutul functionarilor publici, la baza exercitarii functiei publice stau
urmatoarele principii:
a) Asigurarea prompta si eficienta, libera de prejudecati, coruptie, abuz de putere si
presiuni politice a tuturor activitatilor ocupate de functionarii publici, fapt ce presupune ca
functia publica trebuie exercitata n mod obiectiv, fara discriminari, n scopul realizarii intereselor
generale ale membrilor societatii.
b) Selectarea functionarilor publici exclusiv dupa criteriul competentei, ceea ce nseamna
ca recrutarea functionarilor publici se face pe baza unor elemente care vizeaza competenta.
c)
principiu care obliga autoritatile publice sa aplice un tratament nediscriminatoriu fata de toti cei
care participa la concurs pentru ocuparea unei functii publice.
d) Stabilitatea functionarilor publici. Prin acest principiu, functionarilor publici legal
investiti li se garanteaza independenta necesara exercitarii n conditii optime a functiei publice.
Conform acestui principiu, raportul de serviciu al functionarului public nu poate fi modificat dect
n conditiile legii. Totodata, suspendarea si eliberarea din functie a functionarului public vor putea
fi facute doar pentru motive prevazute de lege, iar transferul n interesul serviciului la o alta
autoritate sau institutie publica se va putea realiza doar cu acordul sau.
n literatura de specialitate s-a aratat ca un grad superior al stabilitatii l constituie
inamovibilitatea137, care se caracterizeaza prin aceea ca functionarii publici care se bucura de acest
statut nu pot fi transferati si nici chiar promovati fara acordul lor138.
135
Publicata n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 600 din 8.12.1999, modificata si completata prin Ordonanta
de Urgenta a Guvernului nr. 82/2000, publicata n Monitorul Oficial Partea I, nr. 293 din 28.06.2000.
136
Paul Negulescu, op. cit., 1934, p. 592.
137
Conform art. 121 alin. (1) din Constitutie, "judecatorii numiti de presedintele Romniei sunt inamovibili, potrivit
legii. (...). Promovarea, transferarea si sanctionarea judecatorilor pot fi dispuse numai de Consiliul Superior al
Magistraturii, n conditiile legii" iar potrivit prevederilor art.91 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 privind organizarea
judecatoreasca, republicata, "judecatorii numiti de Presedintele Romniei sunt inamovibili. Procurorii si judecatorii
stagiari se bucura stabilitate".
138
Liviu Giurgiu, Aurel Segarceanu, Costin-Horia Rogoveanu Drept administrativ, Editura Sylvi Bucuresti, 2001,
p. 83.
115
Potrivit art. 15 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, criteriile de
clasificare a functiilor publice sunt urmatoarele:
a) Natura competentelor, n raport de care functiile publice pot fi:
- de executie, ai caror titulari desfasoara activitati cu caracter prestator, de aplicare si
executare a legilor;
- de conducere, care confera titularilor dreptul de decizie, de conducere, coordonare si
control.
b) Dupa cerintele privind nivelul studiilor absolvite (gradul de pregatire profesionala),
functiile publice pot fi:
- functii publice de categoria A, pentru ocuparea carora sunt necesare studii superioare de
lunga durata, absolvite cu diploma de licenta sau echivalenta;
- functii publice de categoria B, pentru ocuparea carora sunt necesare studii superioare de
durata scurta, absolvite cu diploma;
- functii publice de categoria C, pentru ocuparea carora sunt necesare studii liceale sau
postliceale, absolvite cu diploma.
Structura carierei functionarilor publici cuprinde: categorii, clase si grade. Astfel, fiecare din
cele trei categorii ale functiei publice se mparte n trei clase: clasa a III-a, clasa a II-a si clasa I ca
nivel maxim. Clasa reprezinta o etapa n evolutia carierei functionarului public, avansarea facnduse n cadrul aceleiasi categorii, ncepnd cu clasa a III-a si terminnd cu clasa I.
La rndul lor, fiecare dintre cele trei clase se mparte n trei grade: gradul 3, gradul 2 si gradul
1, ca nivel maxim.
Gradul reprezinta o treapta calitativa acordata, n functie de nivelul performantelor
profesionale si vechimea n gradul inferior din care sunt avansati, numai functionarilor publici
definitivi139.
139
Functionarilor publici debutanti li se acorda gradul 3 la terminarea perioadei de stagiu, prin actul de numire a lor ca
functionari publici definitivi.
116
presupun sau nu folosirea autoritatii statului140. Persoana care ndeplineste aceste atributii are
calitatea de functionar al administratiei publice141.
Potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor
publici, este functionar public persoana numita ntr-o functie publica.
n sensul legii, totalitatea functionarilor publici din autoritatile si institutiile publice constituie
corpul functionarilor publici.
Nu sunt considerate functionari publici, n acceptiunea Legii nr. 188/1999, persoanele numite
sau alese n functii de demnitate publica, cum ar fi, de exemplu, parlamentarii, ministrii sau
primarii.
De asemenea, nu li se aplica prevederile legii mentionate, ci legislatia muncii persoanelor
angajate cu contract individual de munca, din aparatul de lucru al autoritatilor si institutiilor publice
care efectueaza activitati de secretariat -administrativ, precum si celor angajate cu contract
individual de munca pe perioada determinata, n cadrul cabinetelor demnitarilor.
Mai trebuie mentionat faptul ca magistratii nu fac parte din categoria functionarilor publici, ei
fiind demnitari de stat.
persoanele care au ocupat functii de demnitate publica alese sau numite ori functii asimilate
acestora, potrivit legii, precum si cele care au detinut functii de specialitate n afara autoritatilor sau
institutiilor publice, pot fi numite, n urma concursului, n functii publice definitive, fara a mai
parcurge perioada de stagiu.
b) n raport cu nivelul studiilor necesare, functionarii publici se mpart n trei categorii, dupa
cum urmeaza:
140
141
117
142
Mihai Constantinescu, Ion Deleanu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Vasilescu, Ioan Vida Constitutia
Romniei, comentata si adnotata, R.A. "Monitorul Oficial", Bucuresti, 1992,p. 40.
143
Benone Pusca Drept constitutional si institutii politice, Vol. I, Editura Fundatiei Academice "Danubius" Galati,
2001, p. 236.
118
privind cetatenia romna144, potrivit carora numai cetatenii romni vor fi admisi n functiile publice
civile si militare.
Ratiunea impunerii acestei conditii consta n aceea ca puterea publica n Romnia apartine
statului romn si ca atare, persoana care contribuie prin atributiile sale specifice la realizarea
acesteia, trebuie sa se identifice prin cetatenie cu acel stat145.
Strns legata de conditia cetateniei este cea a domiciliului. Aceasta conditie este prezenta
pentru prima data n istoria constitutionala a Romniei.
Prin expresia domiciliul n Romnia consideram ca trebuie sa se nteleaga o locuire
efectiva, n sensul unei locuinte statornice sau principale.
O alta conditie se refera la cunoasterea limbii romne, scris si vorbit.
Aceasta conditie decurge din prevederile art. 13 din Constitutie, potrivit carora limba oficiala
este limba romna.
Cu privire la aceasta conditie trebuie mentionat faptul ca Legea administratiei publice locale
nr. 215/2001 prevede, n
cetatenii apartinnd unei minoritati nationale au o pondere de peste 20% din numarul locuitorilor, n
posturile care au atributii privind relatii cu publicul vor fi ncadrate si persoane care cunosc limba
materna a cetatenilor apartinnd minoritatii respective.
Conditia vrstei de 18 ani mpliniti si a capacitatii depline de exercitiu este determinata de
existenta discernamntului si a exercitiului drepturilor civile si politice.
O alta conditie este de ordin medical si se refera la existenta unei stari de sanatate
corespunzatoare functiei pentru care candideaza, atestata pe baza de examen medical de
specialitate.
ndeplinirea conditiilor de studii prevazute de lege pentru functia publica subliniaza, nca o
data, importanta si complexitatea sarcinilor administratiei publice.
O alta conditie este ca persoana care va ocupa functia publica sa nu fi fost condamnata pentru
savrsirea unei infractiuni care ar face-o incompatibila cu exercitarea functiei publice. Legea nu
mentioneaza anumite categorii de infractiuni, nsa, avnd n vedere prestigiul functionarilor publici,
este sigur ca savrsirea oricarei infractiuni prevazute de codul penal este incompatibila cu functia
publica.
Ultima conditie consta n cstigarea concursului sau promovarea examenului organizat pentru
ocuparea functiei publice.
144
119
urmatoarele principii146:
-competitia deschisa, prin asigurarea accesului liber de participare la concurs a oricarei
persoane care ndeplineste conditiile cerute de lege pentru ocuparea functiei publice;
-selectia dupa merit, prin stabilirea persoanelor admise pentru ocuparea functiei publice,
exclusiv pe baza rezultatelor obtinute;
-asigurarea transparentei, prin punerea la dispozitie tuturor celor interesati a informatiilor
referitoare la modul de desfasurare a consursului pentru ocuparea functiei publice;
-tratamentul egal, prin aplicarea n mod nediscriminatoriu a unor criterii de selectie obiective
si clar definite, astfel nct orice canditat sa aiba sanse egale la ocuparea functiei publice;
-confidentialitatea, prin garantarea protejarii datelor personale ale candidatilor, n conditiile
legii.
Concursul pentru ocuparea functiilor publice se organizeaza numai n limita posturilor ramase
vacante dupa realizarea operatiunilor de avansare a functionarilor publici n grad, clasa si categorie,
conform legii, dupa asigurarea de catre Agentia Nationala a Functionarilor Publici a ncadrarii ntro functie publica corespunzatoare a functionarului public care nu mai detine functia publica din
motive neimputabile acestuia si dupa efectuarea transferurilor conform prevederilor legale.
Aceste operatiuni se pot realiza cu conditia comunicarii posturilor vacante la Agentia
Nationala a Functionarilor Publici.
Autoritatile si institutiile publice care organizeaza consurs pentru ocuparea functiilor publice
vacante sunt obligate sa nstiinteze n scris Agentia Nationala a Functionarilor Publici cu 60 de zile
nainte de data organizarii concursului. La rndul ei, Agentia Nationala a Functionarilor Publici are
obligatia de a verifica, n termen de 15 zile, n baza de date privind evidenta functiilor publice daca
exista persoane care nu mai detin functia publica din motive neimputabile lor si care ndeplinesc
120
conditiile pentru a fi redistribuite. Daca n baza de date nu exista astfel de persoane, Agentia
Nationala a Functionarilor Publici acorda aviz favorabil organizarii concursului.
b) Conditii de participare la concurs
Pentru a participa la concurs, candidatii trebuie sa ndeplineasca conditiile prevazute la art. 6
lit. a) g) din Legea nr. 188 / 1999 privind Statutul functionarilor publici.
Intrarea n corpul functionarilor publici de cariera se face pe o functie publica de executie
care poate fi, n conditiile legii, o functie publica de debutant sau o functie publica definitiva ori pe
o functie publica de conducere.
Intrarea n corpul functionarilor publici de cariera direct dupa absolvirea studiilor ori fara
ndeplinirea conditiilor de vechime necesare n vederea numirii ntr-o functie publica definitiva se
face numai pe o functie publica de debutant.
Pentru ocuparea unei functii publice definitive la intrarea n corpul functionarilor publici
trebuie ndeplinite urmatoarele conditii minime de vechime n functii publice sau n functii de
specialitate:147
- pentru functiile publice de executie din categoria A, clasa a III-a, gradul 3 este necesara o
vechime n functii publice sau n functii de specialitate de cel putin 12 luni; pentru functiile publice
de executie de categoria B, clasa a III-a, gradul 3 este necesara o vechime n functii publice sau n
functii de specialitate de cel putin 8 luni; pentru functiile publice de executie de categoria C, clasa a
III-a, gradul 3 este necesara o vechime n functii publice sau n functii de specialitate de cel putin 6
luni.
- pentru fiecare dintre functiile publice de executie ierarhic superioare celor prevazute
anterior, vechimea n functii publice sau n functii de specialitate necesara se majoreaza cu 2 ani
pentru fiecare grad.
De asemenea, se pot avea n vedere:
- vechimea n specialitate ceruta de specificul functiei publice, cu execeptia functiilor publice
de debutant;
- studiile de specialitate cerute pentru ocuparea functiei publice respective;
- necesitatea si gradul de cunostere a unei limbi de circulatie internationala;
- necesitatea si nivelul cunostintelor de operare / programare pe calculator;
146
Art. 2 din Hotarrea Guvernului nr. 1087 / 25.X.2001 privind organizarea si desfasurarea concursurilor si
examenelor pentru ocuparea functiilor publice, publicata n Monitorul Oficial nr. 710 din 7.X.2001.
147
Constituie vechime n functie de specialitate perioada n care o persoana a desfasurat o activitate ntr-o functie de
specialitate detinuta n afara autoritatilor sau institutiilor publice, corespunzatoare profesiei sau specializarii sale, n
baza unui contract individual de munca sau ca forma individuala de exercitare a profesiei, n conditiile legii.
121
148
Este vorba de prevederile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 188 / 1999, potrivit carora, Persoanele care au ocupat
functii de demnitate publica alese sau numite n functii asimilate acestora, potrivit legii, prcum si cele care au detinut
functii de specialitate n afara autoritatilor sau institutiilor publice pot fi numite, n urma concursului, n functii publice
definitive. Aceste persoane vor fi numite n categoria corespunzatoare studiilor absolvite, n clasa si gradul
corespunzator vechimii n functia de demnitate publica sau de specialitate, la care se adauga, daca este cazul, vechimea
n functii publice detinute anterior.
124
public debutant
126
mai mare. Nota finala se obtine facnd media aritmetica a notelor acordate pentru fiecare criteriu de
evaluare.
Prin transformarea notei finale se obtine calificativul de evaluare, astfel: ntre 1,00 - 3,00
necorespunzator; ntre 3,01 - 5,00 corespunzator.
Calificativele de evaluare au urmatoarea semnificatie:
- necorespunzator functionarul public debutant nu a facut dovada cunostintelor teoretice si
a deprinderilor practice necesare exercitarii functiei publice;
- corespunzator functionarul public debutant a facut dovada ca detine cunostintele
teoretice si deprinderile practice necesare exercitarii functiei publice.
La terminarea perioadei de stagiu, n functie de rezultatul evaluarii activitatii functionarului
public debutant se disting urmatoarele situatii:
a) functionarul public debutant este propus pentru numirea ntr-o functie publica definitiva,
daca a obtinut calificativul corespunzator;
b) daca a obtinut calificativul necorespunzator, evaluatorul propune repetarea perioadei de
stagiu si poate recomanda schimbarea compartimentului n care urmeaza sa se repete perioada de
stagiu, n functie de aptitudinile functionarului public debutant.
Potrivit legii, stagiul se repeta doar o singura data.
Daca dupa repetarea stagiului, functionarul public nu se dovedeste corespunzator exercitarii
functiei publice, acesta este eliberat din functie pentru incompetenta profesionala, n conditiile legii.
Functionarul public debutant nemultumit de rezultatul evaluarii, poate contesta calificativul
de evaluare, n termen de 3 zile de la data luarii la cunostinta, la functionarul public ierarhic
superior.
Daca functionarul public debutant este nemultumit de rezultatul contestatiei, se poate adresa
instantei de contencios administrativ, n conditiile legii.
149
127
compartimentului n care este numit, iar celalalt, un alt functionar public din cadrul aceleiasi
autoritati sau institutii publice.
Juramntul poate fi depus si fara formula religioasa de ncheiere.
Refuzul depunerii juramntului atrage revocarea deciziei de numire.
Rezulta, astfel, ca functionarii publici definitivi si pot exercita n mod legal atributiile numai
din momentul depunerii juramntului.
4.2.9. Incompatibilitati
n literatura de specialitate incompatibilitatea a fost definita ca fiind imposibilitatea, stabilita
de Constitutie sau de lege, ca un functionar sa exercite anumite functii, mandate sau profesii si ea
decurge din principiul constitutional al separarii puterilor, dar si din cazurile prevazute de legiuitor,
care au la baza aprecierea ca functionarul public trebuie sa se dedice n ntregime functiei pe care o
ocupa.152
Conform articolului 68 din Constitutie, nimeni nu poate fi, n acelasi timp, deputat, senator,
iar calitatea de deputat sau senator este incompatibila cu exercitarea oricarei functii publice de
autoritate, cu exceptia celei de membru al Guvernului.
La rndul ei, Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, n art. 56, instituie
pentru functionarii publici urmatoarele interdictii:
- de a detine orice alta functie publica, cu exceptia celei de cadru didactic;
- de a detine functii n regiile autonome, societatile comerciale ori n alte unitati cu scop
lucrativ;
- de a exercita - n cadrul societatilor comerciale cu capital privat - activitati cu scop lucrativ,
care au legatura cu atributiile ce constituie continutul functiilor publice pe care le detin;
- de a fi mandatari ai unor persoane, n ceea ce priveste efectuarea unor acte n legatura cu
functia pe care o ndeplinesc.
Potrivit art. 58 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, functionarii publici,
functionarilor publici civili din ministerele si
cu exceptia
ordinea publica si siguranta nationala, pot fi alesi sau numiti pentru exercitarea unei functii de
demnitate publica. Pe durata exercitarii functiei de demnitate publica ei sunt suspendati din functia
publica pe care o detin si si pastreaza clasa si gradul avute.
152
128
Una din trasaturile principale ale functionarului public este aceea ca a fost legal investit, prin
numire. Functionarul public astfel investit n functie este un functionar de drept.
Functionarul de fapt este persoana care exercita, pe o anumita perioada de timp, atributiile
unui functionar public, ndeplinind acte producatoare de efecte juridice, desi nu a fost legal investita
ntr-o functie publica153.
Situatiile care pot duce la aparitia functionarului de fapt se pot grupa n doua categorii:154
a) Situatii normale, cnd anumite mprejurari mpiedica publicul sa realizeze iregularitatea
situatiei, deoarece, persoana care exercita functia publica prezinta toate aparentele unui functionar
public investit legal;
b) Situatii de natura exceptionala, cnd ndeplinirea unei functii de catre o persoana care nu a
fost investita n acest sens se justifica prin necesitatea functionarii serviciilor publice importante, iar
autoritatile abilitate legal sa efectueze investirea nu mai exista. Este cazul insurectiilor, cnd
autoritatile publice legale sunt nlaturate, atributiile acestora fiind preluate de organismele
revolutionare.
Problema care se pune este accea a efectelor juridice ale actelor emise de functionarul de fapt.
n doctrina155 s-a aratat ca aceste efecte difera n functie att de natura mprejurarilor care au dus la
emiterea lor, ct si de buna sau reaua-credinta a beneficiarilor efectelor actelor respective.
Astfel, daca actele au fost emise n mprejurari de natura exceptionala (razboi, revolutie etc.),
ele sunt valide, chiar daca beneficiarii aveau cunostinta de faptul ca persoana care le-a ndeplinit
nu a fost legal investita cu aceasta atributie.
Daca actele s-au emis n mprejurari normale, se disting doua situatii:
- daca beneficiarii, au apelat, cu rea-credinta, la serviciile unei persoane despre care stiau ca
nu este legal investita ca functionar public, actele emise de aceasta vor fi nule;
- daca beneficiarii au apelat la serviciile unei persoane, pe care, cu buna-credinta o considerau
legal investita ca functionar public, actele emise de aceasta sunt considerate valabile. Exemplul
tipic pentru aceasta situatie este oferit de prevederile art.7 din Legea nr. 119/1996 cu privire la
actele de stare civila (publicata n Monitorul Oficial nr. 282 din 11.XI. 1996, modificata): "Actele
de stare civila ntocmite de o persoana care a exercitat n mod public atributiile de ofiter de stare
civila, cu respectarea prevederilor prezentei legi, sunt valabile, chiar daca acea persoana nu avea
aceasta calitate".
153
A se vedea Jean Vermeuleun Statutul functionarilor publici, Bucuresti, Institutul de arte grafice "Vremea",
1933, p. 304.
154
Verginia Vedinas Statutul functionarului public, Editura "Nemira", Bucuresti, 1998, p. 50.
155
Idem, p. 51.
129
n ceea ce priveste situatia functionarului de fapt, acesta nefiind investit cu o calitate oficiala,
nu poate fi ncadrat n categoria functionarilor publici, iar pentru faptele sale nu poate raspunde
dect potrivit dreptului comun, civil sau penal, n functie de cauza care a determinat o astfel de
situatie.
156
130
functionarul public este tinut n exercitarea acestui drept de obligatia de neutralitate, iar n afara
serviciului, dreptul la opinie este circumstantiat de o anumita rezerva si masura n exprimarile sale.
Dreptul la asociere sindicala
Articolul 27 din Statul recunoaste functionarilor publici dreptul de a nfiinta organizatii
sindicale, de a adera la ele sau de a exercita orice mandat n cadrul acestora.
Sindicatele reprezinta organizatii profesionale care se constituie n temeiul art.37 din
Constitutie si care au drept scop apararea drepturilor profesionale, economice, sociale, culturale si
sportive ale membrilor lor, prevazute de legislatia muncii si contractul colectiv de munca.
Conform dreptului de asociere (sindicala), functionarii publici se pot asocia n organizatii
profesionale sau n alte organizatii avnd ca scop reprezentarea intereselor proprii, promovarea
pregatirii profesionale si protejarea statutului lor.
Dreptul la greva
Dreptul la greva reprezinta unul din cele mai controversate drepturi ale functionarului
public.
Statutul functionarului public din 1923 interzicea dreptul la greva al functionarului,
considernd att greva generala, ct si greva partiala o disertatiune de la datorie, ducnd la
destituire.
In prezent, dreptul la greva este recunoscut salariatilor conform dispozitiilor art.40 din
Constitutie, pentru apararea intereselor profesionale, economice si sociale, legea stabilind limitele
exercitarii acestui drept159.
Dreptul la greva n conditiile legii este garantat functionarilor publice prin art.28 din Legea
nr.188/1999.
Dreptul la salariu
Pentru activitatea depusa, functionarii publici au dreptul la salariu, care se compune din
salariul de baza, sporuri si indemnizatii (art.30 din Statut).
La stabilirea sistemului de salarizare se au n vedere urmatoarele aspecte:
- necesitatea de a restrnge costurile administratiei publice, n conditiile n care functionarii
publici competentei trebuie motivati si recompensati n mod corespunzator;
- crearea unei ierarhii a sistemului de salarizare pe categorii, clase si grade, bazate pe
evaluarea postului;
157
131
- stabilirea unui raport just ntre partea fixa si partea variabila a salariului, care sa tina seama
de activitatea depusa si de importanta ei.
Dreptul la concediu de odihna, concedii medicale si alte concedii
Este un drept cu caracter general recunoscut tuturor salariatilor, nu numai functionarului
public.
Potrivit art.33 alin. (2) din Legea nr.188/1999, functionarul public are dreptul, la plecarea n
concediu de odihna, pe lnga indemnizatia de concediu, la o prima egala cu salariul de baza din
luna anterioara plecarii n concediu, care se impoziteaza separat.
De asemenea, functionarul public are dreptul la concedii medicale si alte concedii cum sunt:
concediul de maternitate, concediul acordat n vederea cresterii copilului, concediu paternal160,
toate platite.
Legea precizeaza ca n perioada concediilor de boala, a concediilor de maternitate si a celor
pentru cresterea si ngrijirea copiilor, raporturile de serviciu nu pot nceta si nu pot fi modificate
dect din initiativa functionarului public n cauza.
Dreptul la conditii normale de munca si igiena
Conform art.35 din Legea nr.188/1999, institutiile publice au obligatia sa asigure
functionarilor publici conditii normale de munca si igiena, de natura sa le ocroteasca sanatatea si
integritatea fizica.
In mod exceptional functionarilor publici li se poate aproba pentru motive de sanatate,
schimbarea compartimentului sau a autoritatii ori a institutiei publice n care si desfasoara
activitatea cu pastrarea clasei si gradului avute. Aceasta schimbare se poate face numai daca
functionarul public este apt profesional sa ndeplineasca noile atributii ce i revin.
Dreptul la asistenta medicala si ajutoare materiale n caz de incapacitate temporara de
munca
Acest drept este garabntat functionarilor publici prin art.36 din Statut. Pe lnga asistenta
medicala, functionarii publici beneficiaza, n conditiile legii, de proteze si medicamente.
160
Legea nr.210/1999, publicata n Monitorul Oficial nr.654 din 31.XII.1999 si Hotarrea Guvernului nr.244/2000
pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii Concediului paternal, publicata n Monitorul Oficial
nr.150 din 11.04.2000.
132
- pensia pentru limita de vrsta de care beneficiaza, n conditiile legii, functionarul public la
mplinirea vrstei de 62 ani barbatii si 60 de ani femeile si au desfasurat o activitate timp de 30 de
ani barbatii si 25 de ani femeile;
- pensia de invaliditate, stabilita n conformitate cu decizia comisiei de expertiza medicala si
recuperarea capacitatii de munca;
- pensia de urmas.
In caz de deces al functionarului public, membrii familiei, (copiii minori si n anumite
conditii sotul supravietuitor si copiii majori) care au, potrivit legii, dreptul la pensie de urmas,
primesc pe o perioada de 3 luni echivalentul salariului de baza din ultima luna de activitate a
functionarului public decedat.
In situatia n care decizia pentru pensia de urmas nu a fost emisa din vina autoritatii sau a
institutiei publice n termen de 3 luni de la data decesului, aceasta va achita n continuare drepturile
mentionate anterior, pna la emiterea deciziei de urmas.
Dreptul la protectia legii
Acest drept este garantat functionarilor publici prin art.39 din Statut. Astfel, institutia sau
autoritatea publica n care functionarul public si desfasoara activitatea este obligata sa i asigure
protectie mpotriva amenintarilor, violentelor, faptelor de ultraj carora le-ar putea fi victima n
exercitarea functiei sau n legatura cu aceasta.
Dreptul la despagubire
Functionarul public este beneficiarul acestui drept n situatia n care acesta a suferit, din
culpa autoritatii sau a institutiei publice, un prejudiciu material n timpul ndeplinirii atributiilor de
serviciu sau a fost lezat ntr-un drept al sau recunoscut de lege printr-un act al conducerii institutiei
sau autoritatii publice. In acest caz functionarul public lezat, se poate adresa instantelor
judecatoresti competente, conform prevederilor Legii nr.29/1990 pentru recunoasterea dreptului si
eventual repararea pagubei.
Dreptul de a primi, n mod gratuit, uniforma
De acest drept beneficiaza functionarii publici carora le revine, potrivit legii, obligatia de a
purta uniforma n timpul serviciului.
Dreptul la stabilitate
Potrivit acestui drept, functionarul public nu poate fi eliberat din functie, suspendat, detasat
sau transferat dect n conditiile legii.
Stabilitatea prezinta interes att pentru buna functionare a serviciului public, ct si pentru
functionarul care trebuie aparat de eventualele abuzuri ce constau n sanctionarea, transferul ori
133
161
Paul Negulescu Tratat de drept administrativ, Bucuresti, Ed. Mrvan, ed.a IV-a, 1934, p.595.
Alexandru Negoita, op.cit, p.103-104
163
Ion Popescu Slaniceanu, Benone Pusca Functia publica si functionarul public, vol.II, Editura Evrika, Braila,
1999, p.17.
164
Alexandru Negoita, op. cit., p. 103.
162
134
135
ale
functionarilor
165
Hotarrea Guvernului nr. 1084 din 25 oct.2001 privind aprobarea Metodologiei de evaluare a performantelor
profesionale individuale ale functionarilor publici, precum si de contestare a calificativelor acordate, publicata n
Monitorul Oficial nr. 707 din 7.11.2001
166
Obiectivele individuale reprezinta scopuri specifice stabilite pentru urmatoarea perioada, pe baza atributiilor prevazute n fisa
postului.
Acestea trebuie sa corespunda cerintelor urmatoare:
- sa fie specifice activitatilor care revin functionarului public n temeiul art. 9 alin. (2) din Legea nr. 188/1999;
- sa fie cuantificabile, adica sa aiba o forma concreta de realizare;
- sa fie prevazute cu termene de realizare;
- sa fie realiste, respectiv sa poata fi aduse la ndeplinire n termenele de realizare prevazute si cu resursele alocate;
136
- sa fie flexibile sa poata fi revizuite n functie de modificarile intervenite n prioritatile autoritatii sau institutii publice (art. 11
alin.(1) si (2) din Metodologia de evaluare a performantelor profesionale individuale ale functionarilor publici, precum si de
contestare a calificativelor acordate).
167
Notarea criteriilor de performanta se face parcurgnd urmatoarele etape:
a) pentru fiecare criteriu de performanta din raportul de evaluare se stabileste un grad de importanta. Acesta exprima semnificatia
criteriului de performanta prin prisma atributiilor prevazute de fisa postului si se exprima prin urmatoarele calificative: R foarte
important, M important, S mai putin important. Pentru cel putin un criteriu de performanta se va stabili gradul de importanta
foarte important, important, mai putin important.
b) totalitatea gradelor de importanta exprimate prin acelasi calificativ formeaza o categorie de importanta.
Semnificatia notelor acordate criteriilor de performanta este urmatoarea: 1 nesatisfacator, 2 satisfacator, 3 bun, 4 foarte bun,
5 exceptional.
Pentru fiecare categorie de importanta se face media aritmetica a notelor acordate si se obtine o nota partiala.
Astfel, nota partiala pentru categoria de importanta foarte important se identifica cu A si are o pondere de 70% n nota finala;
nota partiala pentru categoria de importanta important se identifica cu litera B si are o pondere de 20% n nota finala, iar nota
partiala pentru categoria de importanta mai putin important se identifica cu litera C si are o pondere de 10% n nota finala.
Nota finala se identifica cu litera F si se obtine aplicnd urmatoarea formula: F = [(70 x A) + (20 x B) + (10 x C)] / 100
137
n cazul n care functionarul public a fost cotat n ultimii doi ani cu calificativul
nesatisfacator, atunci conducatorul institutiei sau autoritatii publice i va propune acestuia
trecerea ntr-o functie inferioara.
Daca functionarul public nu accepta propunerea se va proceda la eliberarea din functie.
Conducatorul autoritatii sau institutiei publice va avea n vedere rezultatele obtinute de
functionarii publici la evaluarea anuala a activitatii n situatia n care are loc o restrngere a
numarului de posturi la o autoritate sau la o institutie publica.
Functionarii publici nemultumiti de rezultatul evaluarii l pot contesta n termen de 5 zile de
la luarea la cunostinta a calificativului acordat, dupa cum urmeaza:
a) n situatia n care contrasemnatarul raportului de evaluare este subordonat ierarhic unei
alte persoane din cadrul autoritatii sau institutiei publice respective, contestatia se adreseaza
acestuia;
b) n cazul n care contrasemnatarul nu este subordonat ierarhic unei alte persoane din
cadrul autoritatii sau institutiei publice respective, contestatia se adreseaza instantei de contencios
administrativ, n conditiile legii.
Persoana cu functie de conducere din cadrul autoritatii sau institutiei publice respective
careia i-a fost naintata contestatia o va solutiona n termen de 15 zile calendaristice, iar rezultatul
contestatiei se comunica functionarului public n termen de 5 zile de la solutionare.
Functionarul public nemultumit de modul de solutionare a contestatiei formulate se poate
adresa instantei de contencios administrativ n conditiile legii.
4.3.2. Avansarea functionarilor publici
Rezultatele obtinute la evaluarea anuala a performantelor profesionale individuale confera
functionarilor publici definitivi urmatoarele drepturi:
- sa avanseze n grad si n clasa;
- sa primeasca recompense morale si materiale.
Avansarea n gradul superior se face n cadrul aceleiasi clase. Pot fi avansati n grad numai
functionarii publici care au obtinut n ultimii 2 ani consecutivi la evaluarea anuala a performantelor
profesionale individuale cel putin calificativul bun si care au o vechime de minimum 2 ani n
gradul din care sunt avansati.
Vechimea n grad, necesara avansarii, poate fi redusa, n mod exceptional la un an pentru
functionarii publici care au obtinut la evaluarea anuala a performantelor profesionale individuale
calificativul exceptional.
138
Avansarea se face de la gradul 1 al clasei din care sunt avansatti la gradul 3 al clasei imediat
superioare.
Pot beneficia de avansarea n clasa doar functionarii publici nscrisi n tabelul de avansari
care se ntocmeste si se completeaza anual n cadrul fiecarei autoritati sau institutii publice.
Pentru a fi nscrisi n tabelul de evansari, functionarii publici trebuie sa fi obtinut la
evaluarea anuala a performantelor profesionale individuale, n ultimii 2 ani consecutivi
premergatori nscrierii calificativul exceptional.
Prin nscrierea n tabelul de avansari, functionarii publici nu obtin, n mod automat, dreptul
de a fi avansati. Pentru a dobndi acest drept, ei trebuie sa ndeplineasca anumite conditii si anume:
sa aiba o vechime de minimum 3 ani n clasa din care sunt avansati si sa fi obtinut la evaluarea
anuala a performantelor profesionale individuale din ultimii 2 ani ulteriori nscrierii n tabelul de
avansati cel putin calificativul foarte bun (art. 65 alin. (2) din Legea nr. 188/1999)168.
n mod exceptional, functionarii publici care la promovarea gradelor clasei a III-a si a
primului grad al clasei a II-a au obtinut calificativul exceptional pot fi nscrisi n tabelul de
avansari, n vederea avansarii direct n gradul 3 al clasei I.
Avansarile n clasa se fac n ordinea nscrierii n tabelul de avansari, n cadrul numarul de
posturi vacante, fara a se depasi numarul maxim de titulari pentru fiecare clasa, stabilit anual n
conditiile legii.
Numarul maxim de titulari pentru fiecare clasa se stabileste anual prin hotarre a Guvernului
sau, dupa caz, a consiliului judetean ori local, n raport cu efectivul total al functionarilor publici
din cadrul fiecarei autoritati sau institutii publice.
n termen de 30 de zile, avansarile aprobate de autoritatile sau institutiile publice vor fi
comunicate Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.
Avansarea n categorie a functionarilor publici se face n urma dobndirii de catre acestia a
unei diplome de studii de nivel superior si vor fi numiti n noua functie publica, potrivit pregatirii
profesionale, n clasa si gradul care le asigura cel putin salariul de baza avut n categoria inferioara.
168
Cu privire la vechimea necesara avansarii n clasa, Hotarrea Guvernului nr. 1084 din 25.10.2001, prin art. 17 alin.
(2) precizeaza ca aceasta este de minimum 6 ani n clasa din care sunt avansati functionarii publici.
139
A se vedea: Mircea N. Costin Raspunderea juridica n dreptul R.S.R., Editura Dacia, Cluj, 1974, p. 58; Stelian
Ivan, Adrian Osolinschi, Razvan Corneliu Ivan Managementul administratiei publice, Editura Axa, Botosani,
2001, p.52
170
Verginia Vedinas, op. cit., p. 178.
140
Specific raspunderii disciplinare este faptul ca, dupa dovedirea existentei conditiilor
mentionate, rezultatul daunator (care consta n afectarea bunului mers si a prestigiului autoritatii sau
institutiei publice) si legatura de cauzalitate dintre acest rezultat si fapta ilicita sunt prezumate171.
Abaterea disciplinara reprezinta ncalcarea cu vinovatie de catre functionarii publici a
ndatoririlor de serviciu.
Potrivit Statutului, sunt abateri disciplinare urmatoarele fapte:
a) ntrzierea sistematica n efectuarea lucrarilor;
b) absente nemotivate de la serviciu;
c) interventiile sau staruintele pentru solutionarea unor cereri n afara cadrului legal;
d) atitudinile ireverentioase n timpul exercitarii atributiilor de serviciu;
e) nerespectarea secretului profesional sau a confidentialitatii lucrarilor care au acest caracter;
f) refuzul nejustificat de a ndepli sarcinile si atributiile de serviciu;
g) neglijenta repetata n rezolvarea lucrarilor;
h) manifestari care aduc atingere prestigiului autoritatii sau institutiei publice din care
functionarul public face parte;
i) exprimarea sau desfasurarea, n calitate de functionar public ori n timpul programului de
lucru, a unor opinii sau activitati publice cu caracter politic;
f) ncalcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilitati si interdictii privind
functionarii publici.
B. Sanctiunile disciplinare sunt mijloace coercitive prevazute de lege, cu un pronuntat
caracter educativ si care au ca finalitate apararea ordinii disciplinare si dezvoltarea spiritului de
responsabilitate al functionarilor publici n ndeplinirea atributiilor si celorlalte ndatoriri de
serviciu172.
Statutul functionarilor publici enumera urmatoarele sanctiuni disciplinare (n ordinea
gravitatii lor):
a) Avertismentul este o sanctiune disciplinara care consta n
atentionarea verbala a
Sanda Ghimpu, Alexandru Ticlea Dreptul muncii, Editia a II-a Casa de Editura si Presa Sansa S.R.L.,
Bucuresti, 1998, p. 398.
172
Liviu Giurgiu, Aurel Segarceanu, Costin-Horia Rogoveanu Drept administrativ, Editura Sylvi, Bucuresti,
2001,p.120
141
vor fi scazute, fapt ce-l mpiedica sa avanseze n grad sau clasa si n mod
143
mpotriva ordinului sau dispozitiei definitive prin care a fost solutionata contestatia, precum
si mpotriva celorlalte sanctiuni, functionarul public poate folosi actiunea la instanta de contencios
administrativ n termen de 30 de zile de la comunicarea actului de sanctionare.
D. Radierea sanctiunilor disciplinare
Sanctiunile disciplinare se radiaza, de drept, dupa cum urmeaza:
a) n termen de un an de la aplicare, n cazul mustrarii si avertismentului, daca functionarul
public sanctionat cu una dintre aceste sanctiuni nu a mai savrsit o abatere disciplinara n aceasta
perioada;
b) 2 ani de la expirarea termenului pentru care au fost aplicate, n cazul celorlalte sanctiuni,
daca functionarul public nu a mai savrsit o abatere disciplinara n aceasta perioada.
E. Comisiile de disciplina
Comisiile de disciplina sunt instante disciplinare, constituite n cadrul institutiilor sau
autoritatilor publice, care au competenta sa cerceteze si sa propuna sanctiunea aplicabila
functionarilor publici din autoritatile sau institutiile respective.
Activitatea comisiilor de disciplina se desfasoara pe baza urmatoarelor principii173:
a) prezumtia de nevinovatie, potrivit careia se prezuma ca functionarul public este
nevinovat ct timp vinovatia sa nu a fost dovedita;
b) garantarea dreptului la aparare, conform caruia se recunoaste dreptul functionarului
public de a fi audiat, de a se prezenta dovezi n apararea sa si de a fi asistat de un aparator;
c) celeritatea procedurii, care presupune solutionarea fara ntrziere a cauzei, cu respectarea
drepturilor persoanelor implicate si a regulilor prevazute de actele normative n vigoare;
d) contradictorialitatea, care presupune asigurarea posibilitatii persoanelor aflate pe pozitii
divergente de a se exprima cu privire la orice act sau fapt care are legatura cu abaterea disciplinara
pentru care a fost sesizata comisia de disciplina;
e) proportionalitatea, potrivit caruia trebuie respectat un raport corect ntre gravitatea
abaterii disciplinare, circumstantele savrsirii acesteia si sanctiunea disciplinara propusa sa fie
aplicata;
f) legalitatea sanctiunii, conform caruia comisia de disciplina nu poate propune dect
sanctiunile disciplinare prevazute de lege;
g) unicitatea sanctiunii, potrivit caruia pentru o abatere disciplinara nu se poate aplica dect
o singura sanctiune disciplinara.
173
Art.2 din Hotarrea Guvernului nr.1083 din 25 octombrie 201 privind organizarea si functionarea comisiilor de
disciplina din cadrul autoritatilor si institutiilor publice, publicata n Monitorul Oficial nr.707 din 7 noiembrie 201.
144
Comisia de disciplina se constituie prin actul conducatorului autoritatii sau institutiei publice,
fiind compusa dintr-un presedinte si doi membri titulari.
Odata cu desemnarea membrilor titulari sunt desemnati si doi membri supleanti.
Mandatul presedintelui si al membrilor comisiei de disciplina este de 3 ani si poate fi
rennoit de doua ori.
Comisia de disciplina are un secretar, care nu este membru al comisiei de disciplina. El este
numit prin actul de constituire a comisiei si are, de regula, studii superioare juridice sau
administrative.
Potrivit art.10 din Hotarrea Guvernului nr. 1083/25.X.2001, Comisia de disciplina are
urmatoarele atributii:
- cerceteaza abaterile disciplinare pentru care a fost sesizata;
- stabileste persoanele care urmeaza sa fie audiate;
- audiaza functionarul public a carui fapta face obiectul sesizarii, persoana care a formulat
sesizarea, precum si orice alte persoane ale caror declaratii pot nlesni solutionarea cazului;
- poate solicita declaratii scrise persoanelor prevazute de lege;
- poate cere orice documente care sunt de natura sa nlesneasca solutionarea cazului;
- propune aplicarea sanctiunilor disciplinare prevazute de lege (art.70 alin (3) lit.c - f) din
Legea nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici, cu modificarile si completarile ulterioare;
- propune mentinerea, modificarea sau anularea sanctiunii disciplinare aplicate, n situatia
introducerii contestatiei n conditiile prevazute la art.71 alin. (2) din Legea nr.188/1999.
- ntocmeste rapoarte cu privire la cauzele pentru care a fost sesizata, pe care le nainteaza
conducatorului autoritatii sau institutiei publice.
Comisia de disciplina poate fi sesizata de catre:
a) conducatorul autoritatii sau institutiei publice;
b) conducatorul compartimentului n care si desfasoara activitatea functionarul public a
carui fapta este sesizata;
c) orice persoana care se considera vatamata prin fapta unui functionar public.
Sesizarea se formuleaza n scris, n termen de cel mult 15 zile calendaristice de la data luarii
la cunostinta de catre persoanele mentionare, dar nu mai trziu de 6 luni de la data savrsirii faptei
care constituie abatere disciplinara si se depune la secretarul comisiei de disciplina, care are
obligatia sa o nregistreze.
Presedintele comisiei de disciplina va fixa de ndata termenul de prezentare si va dispune
citarea functionarului public a carui fapta a fost sesizata, precum si a persoanelor indicate n
145
sesizare si a celui care a formulat sesizarea. Citarea se face cu cel putin 3 zile calendaristice nainte
de termenul de prezentare.
Functionarul public a carui fapta se cerceteaza se nfatiseaza personal n fata comisiei de
disciplina. El poate fi asistat de un avocat.
Activitatea de cercetare a abaterii disciplinare impune audierea persoanei care a formulat
sesizarea, audierea functionarului public a carui fapta constituie obiectul sesizarii precum si a
oricaror alte persoane ale caror declaratii pot nlesni solutionarea cazului, culegerea informatiilor
necesare, administrarea probelor, verificare documentelor si a declaratiilor prezentate.
Audierea persoanelor mentionate se consemneaza n scris ntr-un proces-verbal, sub
sanctiunea nulitatii. Procesul verbal se semneaza de presedinte, de membrii comisiei de disciplina,
de secretar, precum si de functionar.
Refuzul functionarului public de a se prezenta la audiere sau de a semna o declaratie
referitoare la abaterea disciplinara imputata se consemneaza ntr-un proces-verbal.
Dupa administrarea probelor, membrii comisiei de disciplina vor ntocmi un referat n care se
consemneaza rezultatele activitatii de cercetare desfasurate de comisia de disciplina, referat ce va fi
adus la cunostinta functionarului public n vederea formularii unor eventuale obiectii.
Pe baza concluziilor majoritatii membrilor, comisia de disciplina ntocmeste un raport care
este naintat conducatorului autoritatii sau institutiei publice, n termen de 3 zile de la data ultimei
sedinte. Raportul, pe lnga alte elemente pe care trebuie sa le contina174, cuprinde propunerea cu
privire la sanctiunea aplicabila. Astfel, comisia de disciplina poate sa propuna:
- sanctiunea disciplinara aplicabila, n cazul n care s-a dovedit savrsirea abaterii
disciplinare de catre functionarul public;
- clasarea cauzei, daca nu se confirma savrsirea unei abateri disciplinare.
In situatia n care comisia de disciplina constata ca fapta savrsita de functionarul public
ntruneste elementele constitutive ale unei infractiuni, propune conducatorului autoritatii sau
institutiei publice sesizarea organelor de cercetare penala. Acesta va sesiza organele de cercetare
penala n termen de 5 zile de la primirea propunerii comisiei de disciplina.
Ordinul sau dispozitia de sanctionare a functionarului public se emite de conducatorul
autoritatii sau institutiei publice, pe baza propunerii cuprinse n raportul comisiei de disciplina, n
174
Raportul comisiei de disciplina trebuie sa contina urmatoarele elemente: numarul si data de nregistrare a sesizarii, numele,
precum si functia detinuta de functionarul public a carui fapta a fost cercetata ; numele, prenumele, functia si domiciliul persoanei
care a sesizat fapta, precum si ale persoanelor audiate; prezentarea pe scurt a faptei sesizate si a circumstantelor n care a fost
savrsita; probele administrate; propunerea privind sanctiunea disciplinara aplicabila sau, dupa caz, de clasare a cauzei; motivarea
propunerii, numele, prenumele si semnatura presedintelui, ale membrilor comisiei de disciplina, precum si ale secretarului acesteia;
data ntocmirii raportului (art.29 alin (2) din Hotarrea Guvernului nr.1083 din 25 oct. 2001).
146
termen de cel mult 5 zile si se comunica functionarului public sanctionat, n termen de 15 zile de la
emitere.
Conducatorul autoritatii sau institutiei publice nu poate aplica o sanctiune disciplinara mai
grava dect cea propusa de comisia de disciplina, nsa poate aplica o sanctiune mai mica dect cea
propusa de comisia de disciplina.
In situatia n care pe parcursul activitatii de cercetare desfasurate de comisia de disciplina
raporturile de serviciu ale functionarului public a carui fapta a fost sesizata nceteaza prin transfer n
conditiile legii, comisia de disciplina va transmite raportul ce cuprinde propunerea referitoare la
sanctiunea disciplinara aplicabila conducatorului autoritatii sau institutiei publice n care si
desfasoara activitatea functionarului public transferat.
Documentele rezultate din activitatea de cercetare desfasurata de comisia de disciplina au
caracter confidential si se pastreaza de secretarul acesteia.
Conducatorii autoritatilor si institutiilor publice, precum si cei ai compartimentelor n care si
desfasoara activitatea functionarul public a carui fapta a fost sesizata au obligatia de a sprijini
activitatea comisiei de disciplina pentru solutionarea cazului.
147
primeste aceea ce nu-i este debit, este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit "(art. 992 si
1092).
Raspunderea civila a functionarului public se angajeaza:
- pentru pagubele produse cu vinovatie patrimoniului autoritatii sau institutiei publice n care
functioneaza;
- pentru nerestituirea n termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
- pentru daunele platite de autoritatea sau institutia publica, n calitate de comitent, unor
persoane, n temeiul unei hotarri judecatoresti definitive si irevocabile.
Repararea pagubelor aduse autoritatii sau institutiei publice n primele doua cazuri se dispune
prin emiterea de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice a unui ordin sau a unei
dispozitii de imputare, n termen de 30 de zile de la constatarea pagubei sau, dupa caz, prin
asumarea unui angajament de plata. n cel de al treilea caz, repararea pagubei se dispune pe baza
hotarrii judecatoresti definitive si irevocabile.
mpotriva ordinului sau dispozitiei de imputare, functionarul public sanctionat se poate adresa
instantei de contencios administrativ, n termen de 30 de zile de la comunicare.
Mentionam ca daunele platite de autoritatea sau institutia publica, n calitate de comitent,
unor terte persoane, n temeiul unei hotarri judecatoresti definitive si irevocabile, reprezinta o
aplicare, n materia dreptului administrativ, a dreptului de regres pe care l are autoritatea sau
institutia publica, n calitate de comitent, mpotriva prepusilor sai, pentru recuperarea sumelor
platite tertilor cu titlu de daune, n temeiul obligatiei de garantie, n conformitate cu prevederile art.
1000 alin. (3) din Codul civil.
Temeiul raspunderii autoritatii sau institutiei publice pentru pagubele cauzate de functionari,
consta n culpa acestor autoritati sau institutii de a nu fi supravegheat suficient activitatea acestora,
astfel nct realizarea functiei publice sa se fi desfasurat normal, fara a se produce pagube tertilor.
Prejudiciile pot fi provocate tertilor prin:
- emiterea unui act administrativ ilegal sau refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri
referitoare la un drept recunoscut de lege (art. 48 din Constitutie, art. 1 alin. (1) si art. 13 alin. (1)
din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ);
- savrsirea unei fapte ilicite, n timpul serviciului si n legatura cu serviciul (art. 1000 alin.
(3) din Codul civil).
care este definita n Codul penal ca fiind fapta care prezinta pericol social, savrsita cu vinovatie si
prevazuta de legea penala (art. 17).
Functionarul public raspunde penal pentru infractiunile savrsite n timpul serviciului sau n
legatura cu atributiile functiei publice pe care o ocupa.
n cazul n care mpotriva functionarului public s-a dispus nceperea urmaririi penale,
conducatorul autoritatii sau institutiei publice va lua masura de suspendare a functionarului public
din functia publica pe care o detine. Masura suspendarii se va lua si n cazul n care s-a dispus
nceperea urmarii penale mpotriva functionarului public care a savrsit o infractiune de natura sa l
faca incompatibil cu functia publica pe care o ocupa.
Potrivit prevederilor art. 79 alin. (4) din Statut, suspendarea din functie nceteaza n
urmatoarele cazuri:
- daca parchetul dispune scoaterea de sub urmarire penala sau ncetarea urmaririi penale;
- daca instanta judecatoreasca dispune achitarea sau ncetarea procesului penal.
n aceste cazuri, autoritatea sau institutia publica datoreaza drepturile salariale cuvenite pe
perioada suspendarii.
a) Delegarea
Delegarea este o forma de modificare a raportului de serviciu al functionarului public prin
care acesta urmeaza sa ndeplineasca temporar anumite activitati n afara autoritatii sau institutiei
publice n care functioneaza, nsa n interesul autoritatii sau institutiei publice n care este ncadrat.
Delegarea se dispune prin decizie a conducatorului autoritatii sau instutiei publice n care si
desfasoara activitatea functionarul public, pe o perioada de cel mult 30 de zile consecutive, dar nu
mai mult de 60 de zile ntr-un an.
Delegarea are caracter obligatoriu neputnd fi refuzata si se justifica numai prin interesul
institutiei sau autoritatii publice n care este investit functionarul public.
n cazul delegarii, modificarea raportului de functie publica are loc n mod unilateral, nsa,
presupune, totusi, o acceptare din partea functionarului public. Decizia conducatorului autoritatii
sau institutiei publice nu este o manifestare unilaterala de vointa juridica, ca n cazul actului
administrativ, cum s-a sustinut adeseori, ci un act de drept al muncii175.
Pe perioada delegarii, functionarul public si pastreaza functia si salariul, iar autoritatea sau
institutia publica ce l deleaga este obligata sa suporte costul transportului, al cazarii si al
indeminizatiei de delegare, care este egala cu salariul cuvenit pentru 8 ore de munca.
b) Detasarea
Ca si n cazul delegarii, detasarea presupune o schimbare a locului de munca, functionarul
public urmnd sa-si desfasoare activitatea ntr-o alta autoritate sau institutie publica.
Spre deosebire de delegare, detasarea se face n interesul autoritatii sau institutiei publice n
care functionarul public urmeaza sa si desfasoare activitatea, pentru o perioada de cel mult trei
luni. n cursul unui an calendaristic un functionar public poate fi detasat mai mult de 6 luni numai
cu acordul scris al acestuia. Pe perioada detasarii functionarul public si pastreaza functia si
drepturile salariale. nsa, daca salariul corespunzator functiei publice pe care este detasat este mai
mare, el are dreptul la acest salariu, situatie n care detasarea presupune, odata cu schimbarea
locului de exercitare a functiei si o schimbare a atributiilor si responsabilitatilor.
Cnd detasarea se face n alta localitate, autoritatea sau institutia publica beneficiara este
obligata sa i suporte costul legal al transportului, dus si ntors, cel putin o data pe luna, al cazarii si
al indemnizatiei de detasare.
Daca delegarea este obligatorie, neputnd fi refuzata, detasarea poate fi refuzata de
functionarul public n urmatoarele cazuri:
150
corespunzatoare de cazare;
- n situatia n care starea sanatatii, dovedita cu certificat medical, face contraindicata
detasarea;
-
ori de cte ori motive familiale temeinice justifica refuzul de a da curs detasarii.
Sanda Ghimpu Dreptul muncii, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1985, p. 78.
151
176
n literatura de specialitate sunt opinii diferite cu privire la natura juridica a transferului, respectiv modalitate de
modificare a raporturilor de serviciu si nu de ncetare a acestora, cum prevede statutul. Astfel, se mentioneaza ca
stabilitatea n functie se pastreaza n cazul transferului, ca efect al modificarii raportului de serviciu.
A se vedea, n acest sens Verginia Vedinas, op. cit., p. 213, Ion Popescu - Slaniceanu, Benone Pusca Functia
publica si functionarul public, vol.II, Editura Evrika, Braila, 1999, p. 269.
152
reducerea unor posturi de natura celui ocupat de functionarul public si acesta refuza oferta Agentiei
Nationale a Functionarilor Publici.
Conform art. 93 din Legea nr. 188/1999, n situatia eliberarii din functie pentru unul din
cazurile mentionate, autoritatea sau institutia publica este obligata sa acorde functionarului public
un preaviz de 15 zile calendaristice. n aceasta perioada, conducatorul autoritatii sau institutiei
publice poate aproba reducerea programului de lucru, pna la 4 ore zilnic, fara afectarea drepturilor
salariale cuvenite. Atunci cnd, din diferite motive nu este posibila acordarea preavizului,
functionarul public are dreptul ca, la eliberarea din functie sa primeasca o despagubire egala cu
salariul de baza cuvenit pentru aceasta perioada.
f) Decesul este o cauza obiectiva de ncetare a raportului de serviciu, prin ncetarea existentei
subiectului activ al acestui raport.
A se vedea prevederile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale,
publicata n Monitorul Oficial al Romniei nr. 140 din 1.04.2000, modifacata si completata.
153
178
154
155
d) In domeniul reprezentarii:
- reprezinta autoritatile administratiei publice centrale si locale, la solicitarea ministrului
administratiei publice sau a consiliilor locale si judetene, n raporturile cu persoanele juridice si
fizice romne si straine, n domeniul managementului functiei publice si al functionarilor publici;
- colaboreaza cu ministerele si cu alte autoritati publice n ndeplinirea atributiilor ce i
revin;
- colaboreaza cu institutii si cu organisme similare internationale sau din alte state n
domeniul sau de activitate;
- negociaza, cu acordul sau la solicitarea ministrului administratiei publice, ncheierea unor
acorduri si proiecte de colaborare internationala n domeniul functiei publice, al functionarilor
publici si al managementului resurselor umane; prezinta acordurile convenite ministrului
administratiei publice pentru a fi aprobate de acesta sau, dupa caz, nsusite si supuse aprobarii
Guvernului:
Autoritatea sau institutia publica este obligata sa elibereze functionarului public, la cerere,
copii de pe actele existente n dosarul sau profesional.
4.6.3. Comisiile paritare
Comisiile paritare sunt organisme constituite n cadrul autoritatilor si institutiilor publice, cu
exceptia celor n domeniul sigurantei nationale, n scopul participarii la stabilirea masurilor privind
conditiile de munca, sanatatea si securitatea muncii functionarilor publici n timpul exercitarii
atributiilor lor si buna desfasurare a activitatii autoritatilor sau institutiilor publice.
Comisiile paritare sunt compuse din 4-8 membri titulari, numarul acestora variind n functie
de numarul functionarilor publici ai autoritatii publice179.
In alcatuirea comisiilor paritare intra un numar egal de reprezentanti, desemnati astfel:
- jumatate de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice;
- jumatate de catre sindicatul reprezentativ, n conditiile legii, al functionarilor publici din
cadrul autoritatii sau institutiei publice sau prin votul majoritatii functionarilor publici daca acestia
nu s-au constituit n sindicat.
Membrii comisiei paritare sunt numiti pe o perioada de 3 ani, iar mandatul acestora poate fi
rennoit de doua ori.
Comisia paritara este condusa de un presedinte, care este acel membru al comisiei care are
categoria, clasa si gradul cele mai mari.
Fiecare comisie paritara are un secretar, functionar public din cadrul autoritatii sau institutiei
publice, care nu este membru al acesteia, numit de conducatorul autoritatii sau institutiei publice
prin ordin sau dispozitie de constituire a comisiei.
Comisia paritara se ntruneste la cererea conducatorului autoritatii sau institutiei publice ori
a presedintelui acesteia si este valabil ntrunita n prezenta tuturor membrilor.
Avnd n vedere rolul comisiei paritare, aceasta face propuneri cu privire la:
- organizarea eficienta a timpului de munca al functionarilor publici;
- formarea profesionala a functionarilor publici;
- masuri de protectie a muncii;
- eficientizarea activitatii autoritatii sau institutiei publice.
Comisia paritara si da avizul cu privire la aceste aspecte, precum si n orice alte situatii, la
solicitarea conducatorului autoritatii sau institutiei publice.
179
158
Avizul comisiei paritare are caracter consultativ si este dat n scris si motivat. Avizul poate
fi favorabil, favorabil cu obiectiuni sau nefavorabil. Acesta se nainteaza conducatorului autoritatii
sau institutiei publice n termen de 5 zile lucratoare de la data ultimei sedinte n care s-a votat.
180
159
Constitutia nu defineste proprietatea privata, dar aceasta reiese pe cale de consecinta; ceea ce
nu este proprietate publica, nseamna ca este proprietate privata183, n afara acelor "alte bunuri
stabilite de lege", cum se ncheie alin. 4 al art. 135 din Constitutie, care sunt tot proprietate publica.
183
I. Filipescu Domeniul public si privat al statului si unitatilor administrativ teritoriale, revista "Dreptul", nr. 5-6,
1994, p. 75-82.
160