RAZBOIUL DIN 1992

La 1 martie Moldova este primita in ONU. In aceeasi zi, efective ale garzii
transnistriene si unitati de cazaci ataca postul de politie din Dubasari - ultimul
care, in Transnistria, era inca sub controlul Chisinaului. Acest incident marcheaza
inceputul razboiului dintre "republica nistreana" si Republica Moldova. Este un
razboi in care Moldova intra practic fara a avea armata (armata nationala se
infiinteaza abia in mai 1992!); este probabil, singurul razboi din lume in care o
tara, atacata de forte armate redutabile, se apara folosind in principal efective ale
politiei.
28.03.1992 Starea exceptionala in toata Moldova. Prim-ministrul Valeriu
Muravschi indeamna poporul sa fie gata sa-si apere tara
29.03.1992 Guvernul Modovei da minoritatii rusesti din Transnistria doua zile sasi depuna armele, dupa care guvernul ameninta sa inceapa actiunile ofensife
asupra rebelilor
01.04.1992 Moldova trimite grupuri de politisti din Ministerul de Interne in orasul
Bender. Atacul este prima actiune de razboi oficiala intre Moldova si separatistii
din Transnistria
02.04.1992 Rusia promite sa apere rusii din tarile vecine, la nevoie cu forta.
Ministrul de externe Kozirev intelege prin asta trimiterea propriilor forte armate,
insa a respins trimiterea de grupuri de oameni inarmate. In ajutorul rusilor din
Transnistria au aparut deja sute de cazaci inarmati, care calatoresc prin Ucraina.
In razboiul dintre Moldova si Transnistria au murit deja cazaci. Aceasta a facut ca
ei sa se inroleze mai mult. Ei ajung din regiunea Don, unde sefii cazacilor sunt
comunisti conservativi care si-au schimbat blana.
05.04.1992 Vicepresedintele rus Aleksandr Rutskoi cere independenta regiunei
din Transnistria. Guvernul din Moldova a descris vizita lui Rutskoi ca un grav
amestec in treburile interne ale Moldovei. In timpul vizitei sale in Transnistria
Rutskoi intilnise reprezentanti de-ai rusilor separatisti si facuse o vizita la
cazarmele armatei a 14a a fostului USSR. In vederea guvernului Moldovean vizita
lui Rutskoi aduce aminte de actiunile de tip imperialist ale fostei USSR. Vizita de
asemeni este vazuta ca un sprijin deschis fata de Moscova separatistilor din
Transnistria. Rutskoi a spus: "Suntem la un pas de un razboi total."
21.06.1992 Jeltsin ameninta cu intervenire militara daca luptele nu inceteaza. In
opinea modovenilor asta inseamna declaratia de razboi a Rusiei.
22.06.1992 Moldova in razboi cu Rusia! Moldova concentreaza noi trupe
imprejurul orasului Bender si se pregateste sa ia orasul din nou in posesia sa.
Presedintele Mircea Snegur spune in parlamentul Moldovei ca republica este
practic in razboi cu Rusia. Snegur acuza Rusia ca vrea sa devina politaiul CSI. Cu
o zi mai devreme Snegur acuza Rusia de incercari imperialiste si l-a avertizat pe

Eltin sa se amestece in treburile interne ale Moldovei. Dupa ministerul de aparare

al Moldovei in luptele de la sfarsit de saptamana pentru orasul Bender au murit
100 si s-au ranit 300 de separatisti. Propriile victime 30 de morti si 200 de raniti.

Andrei Ivantoc,

nascut la 09.03.1961, sat Opaci, raion

Causeni, casatorit, fara copii

Alexandru Lesco, nascut la 21.02.1955, sat Cosernita, raion

Floresti, casatorit, fara copii

Tudor Petrov (Popa),

23.02.1963, sat Chistelnita, raion

Telenesti, casatorit, doi copii

Articol din Romania Libera, dupa sentinta data la Tiraspol, in decembrie 1993

" Ilie Ilascu a fost condamnat la moarte, fratii lui, Ivantoc, Petrov-Popa, Lesco si Godiac
au fost trimisi in temnita grea pentru idealul Romaniei eterne, iar guvernantii de la
Bucuresti nu fac nimic ca sa-i salveze. Mai mult, cuteaza sa-si faca un detestabil capital
politic - ne intrebam, in fata cui?! - din proteste uluite si fara eficienta. Din pacate, nici
societatea civila si partidele de opozitie - singurele care au ales sa iasa in strada pentru
fratii nostrii - nu dau protestului o finalitate concreta. Chiar daca in cazul lor, protestul
inseamna continuitate. Rarem cu totii sa nu ne dam seama ca zilele sunt numarate, iar
bolnavii de la Tiraspol, in stare sa puna, pe neasteptate, sentinta in aplicare. Asa cum, cu
luciditate, ne-a avertizat Suveranul exilat la Versoix, cerand tuturor romanilor sa
foloseasca toate mijloacele pentru salvarea patriotilor romani si pentru salvarea patriotilor
romani si pentru curmarea anomaliei secesioniste de la Tiraspol, care tinde sa
federalizeze Moldova de peste Prut, ingreunand procesul reintregirii.
In aceasta situatie revoltatoare, tovarasii de la Chisinau se multumesc si ei ca "omologii"
de la Bucuresti, sa debiteze proteste formale. Nu le-a trecut prin gand sa treaca Nistrul,
nici macar acum, fiindca propria piele aservita Moscovei le e mai draga decat datoria
stabilita de functiile lor atat de scumpe. In acest timp, guvernantii de la Bucuresti isi dau
arama pe fata si se fac de ras in fata studentilor din Liga Universitatii Bucuresti. O mana
da tineri fragili, dar hotarati, cum au fost si in Decembrie 1989 - Gabriel Zbarcea, Toni
Popescu, Claudiu Capatana, Corina Caramete si Razvan Gavrila - au cerut guvernantilor
solutii concrete. Le-au oferit. Dar domnii Vacaroiu, Hrebenciuc si Maior, in loc sa se
dovedeasca barbati demni de inaltele functii - abuziv ocupate - au avut treaba sa se
rasteasca la studenti si ziaristi, etalandu-si egoismul si badarania.
Ce enormitati credeti ca au putut dumnealor sa debiteze studentilor?! Atunci cand liga a
propus sa li se confere de urgenta cetatenia romana de onoare patriotilor de la Tiraspol,
purtatorul ilegal de nume roman V. Hrebenciuc a replicat, infuriat: "Si daca-l impusca pe
Ilascu?". Auziti dumneavoastra, daca-l impusca pe Ilascu! Cand tocmai asta e problema,
statul roman, prin pigmeii lui reprezentanti, fuge de raspunderea de al apara, de a-l lua
sub juristictie, fiindca ei, da, guvernantii din Romania se tem de... scandal diplomatic!!
Iar premierul Vacaroiu le explica studentilor ca, mai copii, asta ar insemna sa ne
implicam (!), fiindca voi stiti ca ei sunt acuzati de actiuni teroriste si de
spionaj in favoarea Romaniei!!! Iar daca le-am da cetatenia, ar insemna sa
recunoastem ca Romania e implicata in razboiul din Transnistria!
Bravos natiune! Halal guvernanti. Daca ei au vreun strop de sange romanesc e cazul sa
rupa lantul cu Moscova. Si sa adopte masuri complete. Snegur si Sangheli sa treaca
Nistrul si sa ceara ONU trimiterea castilor albastre si evacuarea armatei a 14-a din
Transnistria. Aceeasi somatie sa-i fie adresata lui Eltin. Secesionistii ar fi dezarmati. Ei
trebuie dezarmati si la propriu. Nu neaparat printr-o actiune de comando, ci prin prezenta
unei masive delegatii a societatii civile si a parlamentului din Romania, care sa faca de
urgenta deplasarea la Tiraspol. [...] Altfel, cu simple vorbe Ilascu va muri IMPUSCAT, iar
pe noi toti ne va blestema Dumnezeu."

Spuse de-a mamei lui Ilie Ilascu prin intermediul radio Romania

"Iti dau buna ziua... Stiu ca n-ai aer si caldura... Doresc sa te tii cum te-ai tinut si
pan-acuma...Sa nu te ingenunchezi inaintea paganilor...Iti doresc sanatate, si teastept acasa... "

Arestarea
Dupa declansarea ostilitatilor militare, situatia celor care, ramasi in Transnistria,
continuau sa sprijine activ integritatea Moldovei, devine tot mai critica. Locuintele unora
dintre ei sunt supravegheate indeaproape. Se inregistraza atacuri asupra domiciliilor lui
Ilascu si Uratu, descinderi la caminele Institutului Pedagogic din Tiraspol, in timpul
carora
studentii
sunt
terorizati,
batuti
si
umiliti
de
gardisti.
In jurul datei de 01.06.1992 au avut loc un val de arestari printre transnistrenii fideli
autoritatilor Chisinau. Au fost ridicati Ilascu, Ivantoc, Petrov Popa, Lesco, Uratu, Marian,
Costov s.a., in total 15-18 persoane.

Ilie Ilascu arestat la 02.06.1992 ora 04.30!!! Iata cum a relatat el scena arestarii
sale:
"Cum am fost arestat? In dimineata zilei de 2 iunie m-am trezit la ora 4.30,
intrucat trebuia sa plec la Chisinau cu trenul de 5.20. Am deschis usa. In acest
moment au dat navala 10-12 insi inarmati cu pistoale-automat, m-au doborat la
podea, au prins a ma bate si m-au legat. Au intrat, au tabarat in toate camerele...
La judecata, toti martorii au vorbit in contradictoriu, depozitiile lor privind locul
in care au gasit pistolul sau alte obiecte sechestrate nu au concis. Nici
procurorul, nici judecata nu doresc sa ia in considerare aceste detalii. Procesulverbal al perchezitiei era intocmit de Homitki in timp ce obiectele "gasite" erau
pe masa. Homitki scrie in procesul verbal ca a gasit un detonator... Insa expertiza
facuta de o comisie moscovita nu a putut stabili identitatea, provenienta acestuia,
si nici daca acesta ar apartine categoriei dispozitivelor explozive. Reiese ca
Homitki a stiut din timp ce scrie. Cand l-am intrebat de unde stie ce este acest
obiect, mi-a raspuns : L-am studiat la universitate.
Andrei Ivantoc a fost arestat in aceeasi zi, la ora 8 dimineata. Sotia sa plecase la
serviciu la ora 6, astfel ca atunci cand a sosit echipa de arestare el era singur
acasa. Ivantoc a fost batut crunt, cu patul armei in cap, cu pumnii si cu bocancii;
se pare ca tricolorul pe care il purta la reverul hainei a stimulat agresivitatea
"oamenilor legii". Atunci cand sotia sa, Eudochia Ivantoc, s-a reintors acasa, a
gasit toate lucrurile ravasite; pe unele haine erau urme de sange. Disparusera
cateva covoare, 50000 de ruble si "un ceas frumos", dupa declaratia Eudochiei.
Afirmatia arestatorilor, conform careia Ivantoc i-ar fi amenintat cu explozia unei
grenade, nu este credibila; de altfel, pretinsa grenada nu a fost retinuta drept corp
delict. Arestarea si perchezitia s-au efectuat fara martori; in camera se afla doar
papagalul vorbitor al sotilor Ivantoc; din acea zi, pasarea nu a mai vorbit.
La trei zile dupa arestare, Eudochia l-a putut vizita pe sotul sau; Ivantoc pastra pe
frunte urma unei lovituri puternice, degetul mare al mainii stangi nu mai avea
unghie, iar hainele ii erau sfasiate

Tudor Petrov Popa a fost arestat in ziua de 4 iunie, la ora 6.45. Se afla acasa,
impreuna cu sotia sa si cu cei doi copii. El a fost ridicat de doua persoane, printre
care ofiterul de militie Victor Gusan. La ora 11, la domiciliul sau s-a prezentat o
echipa de 7 persoane, printre care anchetatorii Starojuk si Glazirin; ei au efectuat
o perchezitie, dar nu au gasit absolut nimic.
Alexandru Lesco a fost arestat in noaptea zilei de 2 iunie. La ora 3 urma sa plece
lao nunta, intr-un sat din apropiere; sotia sa se afla deja acolo. La ora 2.45, Lesco
a primit un telefon surprinzator de la Garbuz, care l-a tinut de vorba -- fara a-i
comunica nimic deosebit -- pana ce echipa de arestare a aparut la usa
apartamentului.
A
doua
zi
a
avut
loc
perchezitia.
Sotia sa, Tatiana, a descoperit unde se afla Alexandru abia la cinci zile dupa
arestare, desi s-a adresat si autoritatilor de la Tiraspol, si celor de la Chisinau (!?!)
Cand l-a intrebat pe anchetatorul-sef Starojuk despre situatia sotului sau, i s-a
raspuns: "Inca nu a fost impuscat, dar il pregatim".
Stefan Uratu a fost arestat in seara zilei de 2 iunie, in acel moment prodecan al
Facultatii de Matematica si Fizica a Institului Pedagogic din Tiraspol; el avea sa
fie eliberat dupa 82 de zile de detentie. Stefan Uratu a avut, pentru o buna bucata
de timp, aceleasi conditii de arest ca si ceilalti arestati; de aceea, marturiile sale - a
caror credibilitate este neindoielnica - sunt foarte utile pentru cunoasterea
conditiilor de detentie a "grupului Ilascu".

Soarta sotiilor arestatilor

La Tiraspol, sotiilor arestatilor li s-a creat o atmosfera de intimidare si ostilitate.

Nina Ilascu a intentionat sa ramana cat mai aproape de sotul sau, dar la mijlocul
lui iulie 1992, o echipa de patru persoane, condusa de anchetatorul Starojuk, a
sosit la domiciliul sau si a intocmit un inventar complet al tuturor bunurilor, care
au fost sechestrate. Dupa acest episod, Nina Ilascu a trebuit sa se refugieze la
Chisinau.
Eudochia Ivantoc a fost obligata sa paraseasca Tiraspolul intrucat colegii ei de
serviciu (de la fabrica de mobila) au adresat directiei numeroase petitii in care se
cerea sa fie data afara
Nina Petrov-Popa s-a hotarat sa paraseasca Tiraspolul dupa ce, timp de doua
saptamani, un coleg al lui Tudor din Comitetul Militarilor Internationalisti din
Afganistan a hartuit-o in permanenta, intreband-o ce facea sotul ei, ce prieteni
avea etc.
Tatiana Lesco a fost acuzata in public de directorul adjunct al fabricii la care
lucra ca este "sotia unui dusman al poporului"; dupa acest incident, s-a decis sa se
refugieze la Chisinau
In primele doua saptamani, sotiilor li s-a permis in mai multe randuri sa ii viziteze
pe arestati, dar ulterior aprobarile s-au dat din ce in ce mai greu - ajungandu-se la
un interval de o luna-doua intre o vizita si alta. Cererile de vizitare erau aprobate sau refuzate - de anchetator sef Starojuk, dupa un timp de asteptare de 2-3 zile.

Sotiile s-au plans de faptul ca, in aceste ocazii, Starojuk se purta arbitrar si jignitor
dandu-le informatii false si incercand sa le descurajeze

Conditii de detentie

Imediat dupa arestare, detinutii au fost tinuti in arestul militiei din Tiraspol; apoi
ei au fost transferati la comenduirea Armatei a 14-a, unde au stat circa doua luni.
In cele din urma, au ajuns la inchisoarea din Tiraspol, unde au ramas pana la
proces.
Se stie ca in inchisorile sovietice conditiile de detentie sunt foarte proaste. Pe
acest fond s-au suprapus efectele atitudinii rauvoitoare ale autoritatilor.
Una dintre sotii a reusit sa-si viziteze sotul la locul de detentie, respectiv intr-o
celula a arestului preventiv al militiei, aflata la subsol. Ea a declarat ca opt
detinuti erau tinuti intr-o celula de 12 m2, umeda si rece. In loc de pat, existau
doar niste scanduri, fara saltele, perne sau cearsafuri.(!!!)
In primele doua luni de arestare (iunie si iulie), detinutii nu au putut face baie
(!!!), desi erau invadati de paduchi si de plosnite; ei au ramas in hainele in care au
fost ridicati.
Initial, detinutilor li s-a refuzat dreptul la plimbarea zilnica. (!!!) Dupa multe
insistente, li s-a acceptat sa fie scosi "la aer", 10-15 minute pe zi, intr-un spatiu
inchis din apropierea WC-ului.
Regimul alimentar: dimineata - 200 g apa calda si 100 g paine veche; la pranz 300 g apa calda si 100 g paine; seara - 200 g apa calda, 100 g paine si 150 g
mamaliga nefiarta (fara comentarii)
Arestatii nu au dreptul de a primi presa, carti sau scrisori, (!!!) iar celulele in care
stau nu au lumina directa.
Valul de frig din octombrie 1993 i-a gasit pe Ivantoc si pe Lesco cu geamul de la
celula spart.
In ultimele zile ale lunii iunie 1993 arestatii au facut greva foamei, cerand sa li se
dea saltea si patura (Atentie!: Ei fusesera arestati cu un an in urma. Deci un an
intreg fara saltea si patura!!!), sa poata fi vizitati de sotiile lor si sa aiba acces la
un aparat de radio. (!!!) Ca pedeapsa pentru a fi intrat in greva foamei, arestatii au
fost trimisi la carcera, dar dupa 4-5 zile au fost trecuti inapoi in celule; in cele din
urma, li s-a permis accesul la un aparat de radio.

Tratamente abuzive

Arestatii au fost supusi unor tratamente, in special in primele luni ale detentiei. Cu
totii au fost batuti, amenintati, mintiti, umiliti; asupra lor au fost asmutiti cainiilup ai militiei; au fost supusi unor anchete abuzive etc.

Imediat dupa arestare, prizonierii au fost izolati, dupa care li s-au dat informatii
false, in masura de a-i alarma. De exemplu, lui Ilascu i s-a comunicat ca sotia si
fetita lui sunt terorizate de gardisti si cazaci, si ca, pentru a le scapa, e cazul sa
semneze o declaratie, propusa de organele de ancheta. Arestatilor li s-a spus
printre altele, ca "republica nistreana" a fost recunoscuta pe plan mondial, etc.
Din ziua arestarii, detinutii si familiile lor au auzit, in repetate randuri, ca urmau
sa fie judecati "peste doua saptamani", ca "vor fi impuscati in curand" sau ca "toti
ceilalti au fost deja impuscati".
Cum asemenea tratamente nu au dus, in general, la rezultatele scontate, a fost
aplicata bataia. In arestul militiei exista un grup de 4 barbati, de constitutie
atletica, numiti "boxerii", a caror sarcina era aceea de a-i bate pe arestati.
Una dintre metodele de umilire era aceea de a impune arestatilor un anumit barem
de timp, insuficient, pentru a merge la toaleta (!!!). In cazul in care nu ar fi reusit
sa se incadreze in baremul acordat, asupra lor urmau sa fie asmutiti cainii-lup(!!!).

Andrei Ivantoc si Tudor Petrov-Popa

Lor li s-au aplicat tramante foarte dure.

Ancheta s-a straduit sa demonstreze ca ei erau autorii directi ai actelor de

terorism.Cei doi au fost supusi unui tratament cu preparate psihotrope.
Aceste tratamente, peste care s-au suprapus intoxicarea cu stiri false si alarmante
referitoare la rude sau evolutia evenimentelor politice, au avut efecte tragice
asupra lui Andrei Ivantoc. Sanatatea sa era deja zdruncinata, in urma suferintelor
produse de un chist hidatic (operat in 1988, cu recomandari severe de regim
alimentar si de efort).
In urma batailor, amentintarilor si abuzurilor psihiatrice, Ivantoc a fost victima
unor grave tulburari psihice. El a incercat sa se spanzure cu fasiile pe care le-a
facut rupandu-si maioul, dar nu a reusit; insa tentativa a fost descoperita. Drept
prima consecinta, i s-au luat absolut toate hainele si a fost last complet gol timp de
24 de ore.
Apoi a fost consultat de un medic, care nu a putut pune un diagnostic clar. Ivantoc
a fost trimis la Odessa pentru un consult mai detaliat; in urma acestui consult, i s-a
recomandat intrarea intr-o clinica psihiatrica. Cu toate acestea, Ivantoc a fost
trimis inapoi in inchisoare, a fost examinat din nou si s-a stabilit ca este "sanatos".
Totusi, sotia sa a afirmat ca, in mai multe randuri Ivantoc nu a recunoscut-o(!!!).

Tratamentele cele mai rele s-au inregistrat in primele trei luni (iunie-august), cand
prizonierii au fost tinuti in arestul militiei din Tiraspol, apoi in comenduirea Armatei a
14-a(!!!). Dupa (Atentie!: DUPA) ce principalele "marturii" au fost stranse, prizonierii au
avut dreptul la un avocat. Petrov-Popa si Godiac nu au avut avocat pana la inceputul
procesului (!!!).

Din interogatoriul sub care a fost supus Stefan Uratu, la obiectiile sale asupra drepturilor
omului:

"Ai uitat unde te afli. Poate in Etiopia or fi legi mai bune. Aici, noi te-om impusca
atunci cand om voi si n-are sa ne ceara nimeni socoteala"