Cum te simt...

Dorm adanc
Sub luna din gradina,
Visand cum firele de iarba
Ascund greieri ce suspina.
Pasind usor, neauzit,
Te-aporii si-mi vorbesti soptit,
Si spatiul e nemarginit,
Cand ochi-ti de safir, in loc m-au tintuit.
Zambesc cand te vad dormind,
Pier cand te simt pierdind,
Par rosu, asemeni unui foc aprins
Imi aprinde suflet ce demult s-a stins.
Caci se prelinge lin pe corp
In unde-ametitoare.
Privindu-le calatoresc,
In lumi nepieritoare.
Cand ochi safir devin albastrii,
Lucesc si se nasc din astrii.
Albastru' inchis, al valurilor vrajitor,
Tese cu fir de matase, drumul lung al unui dor.
Pe fir de iarba de intinzi,
Prin al meu vis tu ma curpinzi
Purtand pe trupu-ti, rochie de bal,
Doua maini catifelate, ma trezesc din val.
Vad lacrimile-ti sclipitoare,
Cum mangaie pielea-ti cea moale si
Pe sanul tau cel neted, in izvor
uda al distantei dor.
Tu, inger, nimanui nu semeni,
Chipu-ti te tradeaza.
In gradini de vis,
Nopti ne-acapareaza.