Piata Reina Sofia, Madrid

Relatia spatiului cu orasul

Piata Reina Sofia, aflata in Madrid, in tesutul dens al orasului, constituie un
important centru istoric, primele datari situandu-se in anul 1566, odata cu dorinta lui
Philip al II-lea de a muta toate centrele de spital, intr-o singura zona din Madrid. Drept
rezultat, multe spitale au fost create in jurul Calle Santa Isabel. Extensia muzeului a
fost inaugurata la 10 septembrie 1992 si este inchinata Reginei Sofia a Spaniei.
Forma arhitecutural-urbana si compozitia ansamblului
Aflandu-se langa un nod de circulatie, accesele in piata nu sunt
ierarhizate.Pozitionarea pietei ofera mai multe perspective, felul in care dimensiunile
pietei, largimea, inaltimea ei influenteaza monumentele depinzand numai de pozitia
observatorului si de directia privirii sale.
Cladirile participante, realizate in stil baroc, confera monumentalitate spatiului
urban prin raportul dintre plin si gol si prin decupajul liniar precis al cadrului pietei catre
cer, acestea fiind de dimensiuni reduse.
Totodata, scara umana se pastreaza prin numarul mic de registre al cladirilor.
Unitatea pietei se defineste prin modul de tratare al fatadelor, iar ostentatia
expresionista a unui unghi de privire este acompaniata de ritmurile fronturilor repetabile.
Lifturile atasate pe exteriorul muzeului vechi au casele realizate din sticla, pentru a
permite, prin transparenta, observarea cladirii vechi, astfel realizandu-se o relatie de
uniune intre "vechi" si "nou". In acelasi timp, fiind mai inalte decat cladirea, acestea,
alaturi de cele doua monumente din interiorul pietei ce imobilizeaza compozitia,
marcheaza un ax vertical, urmarit tocmai pentru ca piata sa nu para statica si sa capete
un caracter dinamic. De asemenea, la dinamismul pietei contribuie si braiele de
separatie ale cladirilor.
Modalitatea de integrare a interventiei
Cu toate ca se afla in relatie directa cu cladirile baroce, interventia
contemporana, datorita limbajului arhitectural reuseste sa se integreze perfect in spatiul
urban. Totodata, alaturarea atat de directa a interventiei contemporane cu cladirea
veche ar fi putut crea tensiuni, dar proiectul lui J.Nouvel reuseste sa sublinieze
importanta fiecareia dintre ele.