13 iunie 2016

eficienta
Publicat de VI O la 05:57
Suntem in lumina dar cu spatele la soare si "dorim" propriile noastre umbre!
Orice dorinta implinita are o "umbra" dupa care alergam ignorand implinirea. Joc
ul maimultului este drumul care duce nicaieri. Sunterm maimult decat putem dori
si aceasta evidenta ignoram iar dorinta conduce la risipa, la ineficienta. Car
e este mijlocul, puterea din spatele dorintei pe care ignorand recurgem la impul
sul dorintei, umbra sa? Evidenta ne reeleveaza prezenta simultana cu noi insine,
Atentia. Nimic nu putem realiza sau obtine fara atentie si nimic nu pierdem sau
ratam fara absenta ei Dar Atentia nu lipseste niciodata de unde vine ideea de
neatentie? Suntem cu atentia in "alta parte" decat la circumstantele concrete al
e prezentei noastre si spunem ca suntem neatenti. Unde este aceasta "in alta par
te"? In gandire in mod evident; ne sucufundam in gandire, in reflexile memoriei
evenimentelor trecute, incercand sa le intelegem sau sa le controlam, ne revolt
am sau revendicam de la ele ceea ce numai concretul circumstantelor exterioare n
e poate aduce Cu alte cuvinte, incercam sa controlam trecutul cand doar pe ce e
ste simultan si sincron cu noi insine ne putem baza. Ceea ce avem si este ne sus
tine , iar ceea ce a fost si nu avem ne demoleaza; accidentele si conflictele, e
securile si risipa ineficientei folosirii resurselor individuale si colective im
plicit isi au sursa in aceasta atitudine a separarii individului de circumstante
le concrete ale prezentei lui. "Ne retragem" din circumstante incercand sa le re
zolvam "launtric" dar in fapt 'introducem launtric" circumstantele consumate dej
a si actioanam defazat si fara eficienta. Orice proces de "elaborare launtrica"
a unei solutii este pentru o situatie trecuta si ca urmare irelevant momentului
actual care mereu ne surprinde cu dinamica sa inoitoare. Ceea ce "facem" incep
e sa se dizolve din momentul cand este facut si trebuie mereu refacut dar nu put
em sa refacem la fel cum a fost odata facut. Dorinta este pana la urma efortul d
e a reface ceva facut sau ceva ce este, sau o rutina a unei "faceri", a unei cun
oasteri. Dar daca ceva este deja facut, sau deja exista, sau deja se repeta, ce
'beneficii" ne pot aduce dorintele? Evident beneficul repetitiei, traim in amint
iri, mancam amintiri, dorim amintiri ignorand atentia care ne releva irepetabili
tatea si inoirea perpetua. Rutina repetitiei ne este reflectata psihologic de pl
ictiseala, nemultumire si corporal de degradare. La acestea ne revoltam fara sa
schimbam atitudinea care le sustine si traim impresia intepretarii unei puteri p
otrivnice aspiratiilor noastre legitime si firesti. De la aceasta interpretare l
a invocarea acelei puteri sau la aservirea ei nu mai este decat pasul care duce
in prapastia deplinei ignorante, pasul irationalitatii, superstitiei si obscuran
tismului.Cum aceasta conditie a omului este o ipostaza istorica, traim ca niste
fantome ale unei epoci de mult apuse sau moarte deja in constiinta omenirii.Dar
noi suntem fiinte umane si nu putem si nici nu vom trai in casele facute de cei
morti pentru cei vii, rutina conceptelor si interpretarilor atavice de mult cons
umate care si-au aratat adevarata lor "fata" si care nu ne pot da energie ci doa
r ne-o consuma spre a lor refacere pe care evidenta o releva ca antiratiune exis
tentiala, fiintiala. Cati din cetatenii planetei sunt inrobiti sau captivi dezas
trelor interpretarilor emotionale fara subiect in concret, in perceptie, in real
itate ca act sau ca reflexie a actelor.? cati traiesc in inamaginatia dusmanului
si salvatorului mesianic? Aceste personaje ale unei istorii umane confuze care
lasa fara subiect individul uman si gandirea sa si-au consumat povestea ecliptic
a de angajament personal, individual care a transfortmat societatea intr-o aglom
erare de asistati si dependenti, de contribuabili. Iesirea din aceasta conditie
evidenta, nu se face dupa nici un model pus la dispozitie de propaganda repetiti
ei - un sistem social instrumentat de strabuni, oameni cu mare putere dar lipsit
i de discernamant si avizi de putere personala ca atare lipsiti de ea separanduse de propria putere si icercand sa instrumenteze un sistem al ei. Propriul lor
sistem de putere a devenit propria lor inchisoare din care nu mai pot iesi si in
care sau amorfizat incapabili sa mai traiasca prin ei insisi ci doar prin manip
ularea celor vii prin teama de moarte si mormant, de dusmanii istorici, de peric
olele naturii neintelese a propriei lor conditii psihologice. Cand suntem capabi
li sa nu ne confundam in gandirea trecuta si sa valorizam atentia si responsabil

itatea acestui dar si har nepretuit, vom redescoperi mijlocul maximei eficiente
de care suntem capabili prin datul de a fi om, viteza incomensurabila a gandului
nostru fauritor. Increderea in noi insine este increderea in gandul nostru faur
itor care este "cu noi" nu impotriva noastra. Acordam intreaga energie sau atent
ie gandului fauritor si vom trai semnificatia concreta a ideii de "eficienta".
Timpul nu joaca nici un rol in aceasta conditie sau ipostaza umana daca nu sarim
etapele oricarei impliniri sau acumulari. Acumulare inseamna concentrarea energ
iilor intr-un singur punct, obiectiv, dorinta, etc, atentie concentrata prin sen
timent si vom recunoaste secretul concentrarii al carui rezultat este simultan c
u el insusi.Orice defazaj este consecinta grabei care amesteca lucrurile si simt
amintele, mijlocul neincrederii in noi insine; cand ne grabim nu avem incredere
in gandul nostru fauritor, oscilam intre diferietele sale forme posibile si ne o
prim pe cele potrivnice noua sau celor din mediul nostru. "Cuvantul" nu mai este
cu noi ci impotriva noastra, desi credem ca ar fi impotriva altcuiva, este in e
nergia sau atentia noastra, lucreaza asupra noastra perturband starea psihologic
a, fiziologica si corporala. Justificarea este capacul deasupra oalei in care fi
erbem fara sa dorim asta; blocheaza comunicarea si intareste conflictele si cel
mai grav, ne sunteaza de la inteligenta percetiei. Fara inteligenta percetiei ca
re nu separa suntem victimile antiratiunii atitudinilor noastre, suntem cel mai
nemilos dusman al nostru ca fiinte intregi, neconditionate prin datul fundamenta
l al tuturor conditiilkor necesare existentei noastre, spiritul nostru de sine s
tatator. Vrem sa ne demonstram noua insine puterea si ne creem dusmani personali
? Am uitat ca demonstratia este mijlocul neincrederii , rutina trecutului, drum
ul catre nicaieri? In acelasi timnp nu putem ignora rutina dusmaniei careia ii s
unt fideli slujitori captivi trepadusi de pretutindeni ai justificarilor ei. Ant
urajul este determinant in confuzie dar irelevant in lumina. Stati drepti in lum
ina constiintei voastre cu fata la soarele ei, locul de unde lumina se naste din
ea insasi, inima vietii, singura care tine in palma toate inimile.Nu asteptati
de la ceilalti ceea ce numai voi puteti face. Nu va temeti caci numai de voi in
siva va puteti teme, de propria proiectie, imaginatie sau propriul gand atunci c
and interpretati in loc sa percepeti. Toate sunt asa cum sunt ele la vedere.Nu c
autati ascunzisuri caci le veti produce sau veti accepta productia altor ascunsi
. Cei care se ascund isi ascund doar uratenia propriilor fapte sau dorinte. Hai
nele, promisiunile, etc, nu pot ascunde uratenia lor. Tiranul din fiecare in tea
trul de control se demasca: proiectarea pericolelor si dusmanilor, sau vanatorii
de vrejitoare, preamarirea de sine, sau autorpezentarea ca salvatori detinatori
i mijloacelor de protectie, sau distrugere a dusmanilor, a cunoasterii ritualice
salvatoare care incepe cu "daca faci sau trebuie sa faci asta" demonstrandu-ti
astfel ca doar de tine depinzi nu de ritualul promovat .Ritualul concentreaza en
ergia pe o directie dar cine a stabilit-o? In folosul cui? Ritualul este morbid
pentru atentie caci inoirea surprinzatoare a vietii sau potrivniciei la viata nu
asteapta derularea lui pentru ati deslusi pozitia in circumstanta concreta a pr
ezentei tale; pana gasesti solutia prin ritual ea este atavica in raport cu dina
mica realului. Atentia neselectiva ne releva adevarul ca adevar si minciuna ca
minciuna si ne putem misca liberi in ea.E adevarat ca afectele si afectiunile in
ceteaza si ne-am obisnuit prea tare cu ele ca daca nu ne doare ceva credem ca am
murit, ca numai suntem in lume, ca am rams izolati de ceilalti dar exista si co
munitatea celor neafectati. Nu este putin numeroasa; are cateva miliarde de "sin
guri" si cateva milioane de cei care nu vad singuratatea decat ca responsabilita
te activa a unicitatii lor, ca expresie primordiala a existentei umane: viata c
are se recunoaste pe sine asa cum este ea..
http://pentru-venus.blogspot.ro/2016/06/eficienta.html