09 iunie 2016

ipostaze
Publicat de VI O la 10:27
Multe sunt in noi si multe inca nu sunt ale noastre.
Omul este cel care a descris totul si descrierile lui sau transformat in definit
ii modeland realitatea propriei perceptii. Tot el respinge definitiile potrivnic
e propriei existente dorinte fara sa redifineasca si astfel intareste "potrivnic
ia" uitand de puterea definirilor sale. Un conflict intre propriile definiri si
dorinte se naste. Dorintele, aspiratiile, visele, nu sunt definite , nici comun
icate, ci doar revendicate de la ceilalti. Este o ipostaza in care "ceilalti" fu
nctioneaza conform propriilor definitii ale potrivniciei, nu propriilor dorinte
sau aspiratii, caci de vise sa nu mai pomenim fiind alungate in domeniul irealul
ui, imposibilului. Definitiile sunt generalizate, cunosterea lumii si conform ei
fiecare actioneaza. Visele sunt individuale, unice, iar unicul vis pare ca nu a
partine lumii dar eu va spun ca este al fiecaruia. Este visul prim care a umplut
cerul de stele. Este misterul de nedezlegat a carui expresie vie suntem.Visul "
fericirii", dorinta afirmata, nu este definit si nu constitutie un "proiect de l
ume" ci individual. Nu poti imprumuta nimanui aripa visului tau ca urmare propr
ia definire a "fericirii" nu poate fi o adaptare a definirilor lumii referitoare
la "fericire" si cum se poate obtine ea.Orice efort de adaptare a "modelelor lu
mii de fericire" conduce in mod inexorabul la esec psihologic.Dar nu poti crede
asta daca nu traiesti implinirea "modelului de fericire" in slujba caruia ti-ai
pus energia intreaga si intregul efort al gandirii. Asta este evident daca urmar
im parcursul "fericitilor dupa model" si explica unele sinucideri neasteptate al
e "super-vedetelor" considerate de multime, fericite. "Vedeta" este visul implin
it dupa modelul fericirii al maselor, a celor multi, visul celor multi. Dar cei
multi nu realizeaza si consecintele implinirii modelului, nici pretul si astfel
sa schimbe directia eforturilor proprii. Evident "fericirea" nu este un premiu
de buna purtare, nu este un efect, ceva ce poate fi facuta prin stradanii; este
o cauza, o fundatie sau nu este de loc. Cineva imi reamintea ca suntem condamnat
i la fericire si condamnarea este chiar efortul de a o gasi, insasi ideea de fer
icire. Daca fericirea este o ipostaza a spiritului, a izvorului existentei, a in
ceputului ei, in mod evident este si efectul ei, existenta pe care o traieste fi
ecare. Nimeni nu e fericit ca exista pentru ca modelul de fericire spre care as
pira este insasi valul ei. Daca cunosti un om intr-o ipostaza a existentei sale
nu cunosti omul ci ipostaza iar experientele ipostazelor nu definesc omul care
le traieste in succesiunea si plenitudinea lor. Problema noastra nu este a ipos
tazelor sau a cunoasterii, ci a miscarii libere intre ele, de la una la alta dup
a dorinta sau decizie individuala. Cunoasterea si evident ipostazele prin efemer
itatea lor in absenta omului, au tendinta de a ne absorbi si retine, de a ne cap
ta, iar noi uitam de posibilitatea de a ne misca liberi in ele dupa dorinta si
ne lamentam pentru efectele lor conform definitiilor date tot de noi dupa care a
cestea functioneaza. Ne consideram victimile propriilor definitii-ipostaze exist
entiale si intram in conflict cu propria cunoastere sau o ignoram abandonandu-ne
ei. Abandonul de sine nu conduce "la fericire" ci este chiar renuntarea la ea,
la noi insine in ipostaza ei. "Cel care cauta este ceea ce cauta". Problema rama
ne doar recunoasterea. Recunoastem ca ne-am abandonat nemultumirii, nefericirii,
neimplinirii, incompletitudinii si inconsecventei? Recunoastem ca efortul de a
recupera dupa modelul lumii ceea ce am pierdut, starea primordiala a copilariei
care are viata inainte nu in napoi, conduce doar la esec psihologic? Daca recuno
astem ce e de facut? Iarta-te pe tine insuti ca sa-i poti ierta pe toti ceilalt
i! Greseala de atitudine nu condamna ci doar corecteaza! Suntem dispusi sa corec
tam ceva in atitudinea noastra? Daca da, 'cum", sau cunoasterea nu ne poate ajut
a . Doar inspiratia individuala si ratiunea iubirii ca viziune calauzitoare in v
iata o pot face.Asta ar insemna sa abordam iubirea, fericirea, libertatea ca mij
loc nu ca scop. Sa exprimam constant, pana se stabilizeaza, orice act si orice r
eflexie forma gand cu aceste mijloace. Asta inseamna responsabilitate, harul pe
care doar singur ti-l poti darui. Inseamna a medita inainte de a gandi, afirma s
au actiona; asta inseamna comunicare sincera in raport cu propriile aspiratii, c
ele unice, cu aripile visului tau si zborul lor liber de circumstante. "Lenesul

e inventiv' si spune inaintea oricarei actiuni, "sa incepem cu o pauza"; pauza n

ecesara meditatiei care sa releve oportunitatea actiunii in raport cu aspiratiil
e , rationalitatea precum si evolutia ei . Spre ce evoluam sau ne miscam noi im
preuna? Care este proiectul de lume, sau individual spre care ne miscam? Creieru
l planetar in care creierele individuale sunt doar simpli neuroni spre ce se mis
ca , in ce viziune lucreaza? Evident este o unica viziune, cea a inceputului a o
rice. Este cunoscuta fiecaruia aceasta viziune unica creatoare? Este ignorata in
mod evident de fiecare conditia planetara a primordialitatii existentei sale s
i a fiintei umane, "fiul materiei". Cred ca aceasta ignorare este buna ca sa nu
putem sa-i stricam definitiile creatoare prin exclusivismul violent al egocentri
smului caracteristic acestei ipostaze a abandonului de sine. Mergem individual i
n existenta dar toti impreuna, nu ne putem abandona la propriu ci putem trai ipo
stazele nefericirii pana ne saturam de ele. Cand vom recunoaste evidenta interco
nectarii in fiinta a tuturor expresiilor fiintiale planetare vom incepe sa PASIM
IN VIATA CU VIATA. Nu este greu sa intelegem conditiile primordialitatii dupa c
are plangem, sunt conditiile celor mai inalte aspiratii individuale, fiecare le
cunoaste si nimic nu ne poate impiedica sa le refacem ca mediu planetar-reterafo
rmam- si astfel sa simtim propria conditie primordiala in mediul primordial car
e ne-o va reflecta in perceptia careia ii suntem prizonieri, Cocreatia aduce fer
icire pentru ca din ea s-a nascut actul creator.Din interconectarea esentelor un
iversale s-a nascut creatia, interconectare produsa de impulsul creator al "Celu
i preainalt si sublim Unic". "Fractalul de echilibrium" al universului suntem no
i insine, Misterul sau. Cunoasterea e o simpla recunoastere. Necunoscutul scoa
te din noi tot ce este mai bun si mai sublim si nu poate fi epuizat de cunoaster
e, ne daruie cu energie pentru a nu o mai risipi in inutilitatile definitiilor p
otrivnicului cu care ne identificam prin "nu-ul" mintilor noastre. In cate ipost
aze ne recunoastem fiecare? Exista vreuna pe care sa nu o fi experimentat? Asta
este indeajuns sa nu mai condamnam pe cineva la moarte pentru experienta unei i
postaze prin care fiecare a trecut deja blocat in memoria zilei de ieri sau a lu
mii cunoscute, a fluiditatii si efemeritatii modelarilor noastre formalizate. P
amantul si noi suntem mult mai mult decat lumea si asta ar justifica obsesia mai
multului daca nu se refera la acumulare ci la identitatea primordiala careia i-a
m ramas datori a o exprima planetar si universal. Cunoasteti ipostazele si nu ju
decati pe nimeni pentru una dintre ele caci veti fi surprinsi de potentialul fie
caruia de a le exprima pe toate, bune sau rele considerate. Nu ne putem 'inalta"
si nici "prabusi " mai sus sau mai jos decat poate si o face fiecare in sirul i
ncomprehensibil al evenimentelor propriilor trairi. Blocajul sau fixarea intr-o
ipostaza conduce la suferinta si asta corecteaza.
http://pentru-venus.blogspot.ro/2016/06/eficienta.html