Aci sosi pe vremuri

De Ion Pillat
Traditionalismul este o ideologie cultural literara caracterizata printr-un
ansamblu de credinte si conceptii culturale, cu o fizionomie distincta, cu reviste si
personalitati care au animat viata culturala romaneasca inaintea Primului Razboi
Mondial cat si in Perioada Interbelica.
Acest curent a a reunit trei orientari: samanatorismul, poporanismul si
ortodoxismul gandirist ce s-au manifestat prin programe diferite insa au avut si un
punct comun si anume dorinta pastrarii factorului autohton si respingerea civilizatiei
industrial capitaliste si a culturii occidentale.
Ortodoxismul gandirist se organizeaza in perioada interbelica in jurul revistei
Gandirea aparuta la Cluj si condusa la inceput de catre Cezar Petrescu.
Doctrinarul acestei miscari este Nichifor Crainic iar in timpul activitatii sale se
contureaza ideea intoarcerii la fondul nostru nelatin, slav si trac. Pentru aceasta
grupare ortodoxia a reprezentat nucleul care ne-a conservat fiinta etnica in fata
asaltului occidental.Motivele literare specifice acestui curent faceau referire la
imagini ale Noului Testament precum: magii, crucea, altarul, biserica. Reprezentantii
acestui curent au fost: Vasile Voiculescu, Nichifor Crainic, Ion Pillat si Aron Cotrus.
Ion Pillat este un rafinat cititor format in universul bibliotecii familiei, un
impatimit iubitor de literatura care a reusit sa surprinda critica literara prin
originalitatea creatiei sale, creatie ce ar putea fi privita din perspectiva trasaturilor
dominante ce impart opera autorului in trei mari etape: parnasiano-simbolista,
traditionalista si clasicizanta.
Reprezentativa etapei traditionaliste este poezia Aci sosi pe vremuri care
este inclusa in ciclul Trecutau anii din volumul Pe Arges in sus prin idilizarea
trecutului prin cadrul rural dar si prin tema timpului trecator. Poeziile din aceasta
etapa a poetului realizeaza imaginea spatiului natal patriarhal, casa parinteasca si
universul rural.
Tema poeziei este una rurala ce subsumeaza doua teme de circulatie
universala: iubirea si timpul asociat cu ciclicitatea vietii.
Titlul cuprinte doua repere legate de spatiu aci, care este un adverb de loc,
si de timp pe vremuri, care este o locutiune adverbiala, precum si forma verbala
de perfect simplu sosi care desemneaza o actiune recent incheiata si asumata de
poet. De asemenea, titlul sugereaza ideea ca experientele vietii omenesti sunt
reluate de generatiile care se succed.
Aci sosi pe vremuri este alcatuita din 19 distihuri si un vers final liber avand
rol de laitmotiv, avand rima imperecheata si masura de 13-14 silabe. Distihurile
sunt realizate in mai multe secvente, astfel primele doua constituie incipitul,

urmatoarele opt evoca iubirea de alta data, urmatoarele noua prezinta meditatia
asupra efemeritatii conditiei umane, iubirea de acum, iar epilogul sau finalul este
constituit din ultimele 3 versuri.
Prima secventa sau incipitul, este marcata de primele doua distihuri si fixeaza
spatiul rememorarii trecutului, cadrul fiind unu rustic si intim casa amintirii.
Prezenta elementelor asociate casei obloane, pridvor, paienjeni, poarta,
zavor precum si versul Paienjeni zabrelira si poarta si zavor sugereaza trecerea
timpului, degradarea, starea de parasire a locuintei stramosilor dar si ideea de
spatiu privilegiat, izolat, accesibil numai urmasilor care pot reinvia trecutul prin
amintire. Astfel trecutul capata o aura legendara prin motivul haiducului si poterei.
Cea de-a doua secventa deschide planul trecutului, reconstituind scenariul
unei povesti de dragoste de alta data al carei protagonisti sunt bunicii.Prin recuzita
bunicii: berlina, crinolina si prin aluziile culturale la cele doua poeme recitate de
bunic: Le lac si Sburatorul, ambii autori ai acestora fiind romantici dar
apartinand unor spatii culturale diferite, este sugerat trecutul. Se insista asupra
portretului bunicii dominat de motivul ochilor de peruzea simbol al privirii
protectoare a femeii. De asemenea, ambivalenta spatiului sacru de nunta sau de
moarte reaminteste de conditia de muritor a individului pe care poetul incearca sa
o compenseze cu iluzia eternizarii clipei de dragoste Dar ei, in clipa astasimteau
ca-o sa ramana.
Cea de-a treia secventa debuteaza prin realizarea legaturii dintre povestea de
dragoste din trecut si cea din prezent. Prezenta motivului fotografiei exprima
ireversibilitatea timpului Ce staniu lucru: vremea! Deodata pe perete/Te vezi aievea
numai in stersele portrete./ Te recunosti in ele dar nu si in fata ta/ Caci trupul tau te
uita, dar tu nu-l poti uita dand in acelasi timp si o tonalitate grava poemului.
Protagonistii povestii de dragoste din prezent sunt nepotii care vor repeta gesturile
bunicilor peste timp. Legatura dintre generatii se realizeaza cu ajutorul unui detaliu
aparent nesemnificativ: cel al ochilor de peruzea, acum de ametist.
Diferentele dintre cele doua cupluri tin de moda vremii: indragostitul ii recita
de aceasta data fetei poeme simboliste Balada lunei si Poeme de Francis
Jammes, insa cadrul pastreaza acelasi fundal pe care se schimba doar cateva
elemente de dcor Ca ieri sosi bunicasi vii acuma tu:/Pe urmele berlinei trasura
ta statu/ Acelasi drum te-aduse prin lanul de secara./ Ca dansa tragi, in dreptul
pridvorului, la scara.
Epilogul sugereaza ideea ca ritmurile vitale nu se modifica si ca in scurgerea
eterna a timpului fiinta umana este suspendata in intervalul unei clipe.
Expresivitatea la nivel lexico-semantic este reprezentata de cuvinte din sfera
campului semantic al naturii: codrul, plopii, luna, lacul, campul si sunt
folosite cu tenta arhaica si regionala pentru evocarea trecutului.

Expresivitatea la nivel morfosintactic este redata de verbele la timpul perfect

simplu: sosi, zabrelira, spuse, sarii care au rolul de a reda simplitatea
gesturilor si narativitatea iubirii din trecut. Si verbele la prezent precum: vi,
tragi, calci sugereaza permanenta sentimentului de iubire.
Poezia prezinta o simetrie datorita lunii care apare atat in planul prezentului
cat si in planul trecutului dar si a prezentei berlinei, lanului de secara si a
versului De nunta sau de moarte, in turnul vechi din sat. In poezie apar atat
metafore precum casa amintirii, ochi de peruzea, ochi de ametist cat si
comparatii precum ca ieri sosi bunica si campia ca un lac. De asemenea
reflexivitatea este sugerata de meditatia asupra existentei umane si asupra
ciclicitatii vietii.
Asadar, prin idealizarea trecutului, prin tema timpului, prin cadrul rural,
poezia se incadreaza in curentul literar traditionalism.