Sunteți pe pagina 1din 6

COLECŢIA:

CULTURĂ GENERALĂ

DE PE FORUM ADUNATE ŞI LA LUME RETURNATE

Cu un simulacru de Ministru al Învăţământului precum Funeriu (i se potrivea mai bine


fumuriul, sau funerarius) nu mă mai miră faptul că pe Internet oricine poate găsi o vastă bază
de date privind limba română şi… îmbogăţirea ei continuă.

„Limba noastră-i o comoară


În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.”

Probabil – spunea cineva pe un forum – cu excepţia claselor de filologie, restul claselor


IX-XII nu fac gramatica limbii române în liceu. Părerea celor de pe forum este că ea ar trebui să
se facă măcar până în clasa a X-a, care se consideră acum ca parte din învăţământul
obligatoriu. O lege care sancţionează în loc să prevină, nu va fi niciodată de nici un folos pe
termen lung. Românii au o meteahnă greu de depăşit: „tratează” consecinţele şi nu cauzele
problemelor. Limba română are diacritice. Am mai scris despre acest lucru, iar cei interesaţi pot
citi articolul aici:

http://iris-milkywaygalaxy.blogspot.com/2010/04/diacritice-si-caractere-din-alte-limbi.html

Majoritatea s-au obişnuit să scrie fără literele specifice limbii române (ă, î, ş, ţ, â)
cunoscute sub numele de diacritice. Să le desfiinţăm? Imaginaţi-vă că un prieten de pe
Internet vrea să înveţe limba română, aşa cum şi voi vreţi să învăţaţi limba engleză. Cum să
facă un străin diferenţa de pronunţie şi mai ales cum să înţeleagă sensul cuvintelor de genul:
nas – naş; tine – (a) ţine; plus – pluş; dus – duş; put – puţ; vad – văd; rid – râd – rad; (a)
masa – masă; (a) casa – casă; (a) plasa – plasă; senila – şenilă; (a) dura – dură; las – laş;
vita (mea) – viţa (de vie); şi multe altele. Nici un om nu ar trebui să accepte lucrări scrise fără
diacritice. Vedem exemple la tot pasul, începând cu notariatele şi terminând cu actele preluate
de la autorităţile locale, indiferent de ierarhie.

Pe lângă diacritice, mai sunt şi confuziile totale privind folosirea lui â şi a lui î. Regula
este foarte simplă. La început şi la sfârşit se va scrie î. La mijlocul cuvântului se va scrie
întotdeauna â. Există o singură excepţie: la cuvintele compuse, â din mijloc devine î de la
începutul cuvântului compus (adică se aplică regula de la început şi de la sfârşit). Nu vă obosiţi
să învăţaţi toate aceste reguli. Ţineţi minte schema de mai jos:

î --------- î
------- â -------
--- --î-----------
Exemple: a întâmpina; a hotărî; a înnoi / a reînnoi; a dobândi; însemnat / neînsemnat;
încadrat / reîncadrat etc.
Neputinciosul articol posesiv (a, al, ai, ale) se poticneşte la tot pasul când este folosit
în vorbirea liberă sau în textele scrise de orice natură. Nebunia devine şi mai mare atunci când
articolul posesiv este urmat de pronumele relativ (care) la genitiv (cărui, cărei, căruia,
căreia, căror, cărora).
Exemplu: autorul a cărui cărţi în loc de autorul ale cărui cărţi…
-1-
Mostre şi Monstre
Foarte multă lume foloseşte greşit monstre în loc de mostre. Probabil că au în cap tot
felul de monştri! Şi că tot a venit vorba, ia citiţi exemplele de mai jos privind adevăratele
monstre culese de pe Internet.
„Aveţi neclarităţi, nelămuriri, observaţii sau nemulţumiri? Vă rugăm să ni le semnalizaţi
imediat. Apăsaţi aici…”; „Clienţii au posibilitatea de a semnaliza problemele apărute prin telefon,
fax sau e-mail, în timpul orelor de program standard.” – corect semnalaţi. Semnalizarea se
face în cu totul alte condiţii (în circulaţie, de exemplu, când gropile de care ne lovim toţi românii
ar trebui semnalizate corespunzător, conform legilor).
„Udrea vrea resorturi de schi în Parâng” sună titlul dintr-o publicaţie de pe Internet. Un
traducător de limbă engleză îşi dă imediat seama că cel care a scris a vrut să spună staţiuni
dar deh’… cunoscător de limbă engleză, a folosit cuvântul din engleză resort şi l-a
furculisionizat în romengleza bine cunoscută de care scriam într-un alt articol pe care îl puteţi
citi aici:

http://iris-milkywaygalaxy.blogspot.com/2010/05/sa-fim-culti-da-sa-ramanem-cool.html

Puteţi descărca materialul şi de pe SCRIBD:

http://www.scribd.com/mona379?from_badge_profile_btn=1

Săracele staţiuni, cu ce or fi greşit intrând în desuetudine?


La RFI România, corespondenta de la Bruxelles amintea că strategia (eşuată) de la
Lisabona ar fi trebuit „să dea un bust economiei europene.” Chiar pronunţat corect, cuvântul
boost din engleză nu ar fi înţeles de multă lume şi probabil nici în varianta scrisă. La finalul
intervenţiei, aceeaşi corespondentă nota că liderii UE pregătesc o strategie care să dea „un
vânt nou în pupă economiei”!!! Fără comentarii.
Având în vedere criza economică din România, se vorbeşte tot mai des despre
subsidiarele băncilor, în loc de folosirea corectă a cuvintelor filiale, sucursale. Tot engleza,
bat-o vina!
Şi mai avem exemple de genul acesta, dacă aveţi răbdarea să citiţi articolul până la
capăt.
Din recomandările de pe Port.ro pentru programele HBO: „În plus, vrea să-şi procure
iubitul perfect şi să arunce cea mai tare petrecere de naştere făcută vreodată.” Să fie oare
vorba de throw a party? Mie-mi vine să throw up!
Aurora Liiceanu, psiholog, psihanaliza călătorul. De ce călătorim? De ce shopinguim? De
ce ne întoarcem cu gadgeturi acasă? De unde obsesia întoarcerii la natură? Şi altele
asemenea mărunţişuri esenţiale pentru omul care pleacă de acasă şi vrea ca lumea să i se
aştearnă la picioare. Concluzia? „Poţi să asculţi muzică şi în acelaşi timp să fii elegant,
luxurios…” Bănuiesc că e mai bine să fii „luxurios” decât „luxuriant”!
„Cititorii Centrului de Limbi Străine vor fi încurajaţi de către bibliotecari să înveţe limba
musulmană, măcar atât cât să poată răsfoi cărţile ce le vor fi puse la dispoziţie în această limbă.
Cei interesaţi au posibilitatea să urmeze şi cursuri gratuite de limba turcă. Bibliotecarii au
început să colecţioneze lucrări redactate în musulmană, însă lansează un apel către toţi cei ce
deţin în bibliotecile personale astfel de cărţi să facă şi donaţii.” – ştirea a apărut în Monitorul de
Vrancea. S-o fi referit la limba arabă, sau la limba turcă? Greu de înţeles din pasajul de mai
sus.
Scria cineva foarte supărat pe un forum: „The Hermitage Museum a ajuns în română ca
Hermitage pe National Geographic. Ruşine traducătorului şi celor care colaborează cu el. Poate
l-aş fi iertat pentru muzeul de arte decorative din Moscova, care, din motive de neînţeles, se
cheamă A.S. Puşkin; dar să nu fi auzit, până la tânăra vârsta la care te-ai apucat de tradus, şi
mai ales să nu fi auzit nici cei care îţi dau traducerile mai departe şi care, se presupune, au o
oarecare experienţă în spate, de unul din cele mai celebre muzee din lume, şi anume Ermitajul,
-2-
e o culme a ruşinii, mai ales în condiţiile în care majoritatea agenţiilor de subtitrare solicită, pe
lângă cunoştinţele lingvistice, o zdravănă doză de cultură generală. Nu mai folosiţi în
traducerea românească transcrierea englezească a numelor ruseşti.” Cam lung pasajul, dar
foarte relevant.
Într-una din buletinele de ştiri arhicunoscute în care se prezintă numai nenorociri, a fost
comentată o sângeroasă confruntare între „benzile rivale din lumea interlopă”. Poate o fi vrut să
spună „bandele… de circulaţie”?! – corect: bande rivale din lumea interlopă; benzi de
circulaţie.
Mergeţi în buricul Bucureştiului (zona Piaţa Unirii) şi puteţi vedea un panou mare, care
se lăfăie pe un bloc situat pe un bulevard principal, pe care scrie ce servicii oferă respectiva
firmă: „Traduceri autorizate, tranzlaţii…” A tranzla sau a nu tranzla, aceasta e întrebarea…
Evident, respectiva firmă se ocupă fără doar şi poate cu „Traduceri autorisate”.
Seara târziu, în drum spre casă, opresc la benzinărie (veşnica salvare pentru
cumpărături întârziate) să iau un pachet de şerveţele umede. Aleg de pe raft unul mai verde şi
mai cu moţ şi citesc, cu ochii mari, traducerea în limba română: „Basma ştergătoare
antibacteriană”. Originalul era antibacterial wipes. Se pare că şerveţelele astea umede stârnesc
imaginaţia „traducătorilor”. Că mai există şi „prosoape umede” probabil de la toallitas humedas
din spaniolă. Cum s-or fi numind în limba turcă?
Ah, vine vacanţa. Se apropie cu paşi repezi. Să nu ne încurce grevele!!! Desigur că abia
aşteptaţi să plecaţi la hotelul rezervat. Şi cum verificările finale trebuie făcute obligatoriu, ca
totul să meargă strună, să vorbim de check in şi check out. Pe site-ul unui hotel, am citit cu
stupefacţie: „cazarea se face la ora… decazarea se face la ora…” Pe vremea răposatului parcă
se spunea: a se caza; a elibera camera. Am concepţii învechite, ştiu. Făcând o paralelă cu o
casă de amanet, antonimul lui a gaja ar fi a degaja!!! „Rugăm clienţii să degajeze valorile
gajate până la ora douăsprezece…” O fi corect, o fi incorect? S-ar putea să fiu şi eu în pielea
lui Barnaby, personajul din „Crimele din Midsommer” transmis pe Hallmark Channel, care
spunea la un moment dat că are „dubii rezonabile” (I have reasonable doubt). Chiar aşa.
Auziţi traducerea unui Past Perfect din engleză într-un film: I hadn’t seen him in a long
time = „Nu l-am fost văzut de mult”. Mai corect era „Nu l-am avut văzut de mult”. Este vorba de
un ardelenism. Unii oameni chiar vorbesc aşa, fără să-şi dea seama că nu este corect.
Într-un documentar despre supravieţuire se arăta cum se pot face cârlige de pescuit din
banalele ace de siguranţă (safety pins), iar traducătorul le-a tradus cu „ştifturi de siguranţă”.
Ce fac prea multe traduceri tehnice…
Am întâlnit în multe texte formularea „pagini de web, adresă de e-mail, document de
Word…”. Scoateţi particula de şi veţi scrie corect.
Pe la televizor apar tot mai des perle, care mai de care… Aşa s-a transformat verbul a
complota în să complotească; XYZ urmau să fie relocaţi – de la relocate din engleză; face
diferenţa de la to make a difference. La Observator, Nunţiul apostolic s-a transformat în
Anunţul apostolic. Exact ca în reclama cu fiere de călcat! Mai bine le spunea înnăbuşitoare sau
aburizatoare, că oricum toate funcţionează pe bază de abur! Realitatea TV transmitea o ştire
dimineaţa la şapte privitoare la nişte români arestaţi în Spania pentru că, printr-o metodă destul
de ingenioasă, furau parfumuri din magazine. Iată cum suna ştirea: „Doi sau trei dintre ei, bine
îmbrăcaţi, ca să nu trezească suspiciuni, intrau în magazinul de coloniale…” (uitase termenul
de magazin de parfumuri în care se vinde, printre altele, apă de colonie. Tot la secţiunea
„chifteluţe în direct” vă mai prezint o ştire: „În Beijing te poţi plimba prin oraş cu orice, de la un
taxi ultramodern, cu computer de bord şi altele, până la o rişcă tradiţională.” – corect ricşă!
Rişca era un joc.
Locaţie, vechiul nostru (fals) prieten – „următoarea locaţie vizitată de Barbie este
Norvegia” – era scris pe o carte viu colorată. „Charlize Theron este cea mai sexy femeie în
viaţă” scria la chioşcul de ziare (de la sexiest woman alive).
Se foloseşte din ce în ce mai frecvent adverbul „undeva” în contexte în care cu
siguranţă nu îşi are locul. „X costă undeva la 300 RON; biserica a fost construită undeva în jurul
anului 1200; ne-am întâlnit undeva în toamnă…”

-3-
Şăurumurile (!) (showrooms din engleză) sunt la modă. Nu mai există salon de
prezentare, expoziţie, magazin de prezentare şi desfacere.

„Mult e dulce şi frumoasă


Limba ce-o vorbim,
Altă limbă-armonioasă
Ca ea nu găsim.”

Trebuie să reproduc integral un comentariu de pe un forum. Se numeşte Traducerea


traducerii şi a fost postat undeva (!!!) în martie 2007.

„Nu de mult am avut la tradus un text mai puţin obişnuit, un fel de eseu, sau nici nu ştiu
exact cum să-l numesc, fiindcă nu avea nici un fel de titlu. Ce m-a surprins este faptul că
respectivul text, în limba română, se vedea de la o poştă că nu e original, compus direct în
limba română, ci o traducere din engleză. O traducere proastă din engleză. Nu mă pot abţine
să nu dau câteva exemple din ea, fiindcă exact asta mi-a venit în minte citind-o şi minunându-
mă: halal de biata limbă română! Sublinierile îmi aparţin:
În XYZ obiectivele pe termen lung la nivel organizaţional se stabilesc în cadrul unor
şedinţe de board cu participarea senior management team... În funcţie de aceste obiective,
stabilite pe termen lung în cadrul unor şedinţe anuale sunt stabilite targeturile operaţionale
la nivelul întregii organizaţii pentru anul următor. Această şedinţă este de fapt o întâlnire extinsă
(2-5 zile) dedicată exclusiv proiecţiilor, analizei şi stabilirii targeturilor... Pentru a fi stabilite
într-un mod obiectiv la stabilirea targeturilor participă toată echipa de management.
Stabilirea targeturilor se face în dublu sens. Managerilor de linie li se cere să-şi facă
propriile proiecţii pentru perioada următoare. Proiecţiile făcute de către fiecare branch
manager sunt analizate şi discutate cu managerul de operaţiuni şi ajustate. Acelaşi proces de
stabilire a obiectivelor este întâlnit şi la nivelurile inferioare: X stabileşte targeturile pentru
perioadele următoare împreună cu Y, Z şi K în cadrul unor sesiuni de previziuni. Faptul că cei
direct implicaţi participă la stabilirea targetelor îi responsabilizează şi îi face să creadă în ele,
pe de o parte, iar pe de altă parte ajută managerii să stabilească targeturi realiste... În cazul
XYZ, datorită specificului activităţii - ... - ţintele şi obiectivele sunt stabilite în mod clar şi precis
(volum de..., număr de clienţi, număr de filiale nou deschise, profitabilitate, clients in arrears,
portofolio at risk) la toate nivelurile operaţionale... Modul în care are loc stabilirea obiectivelor
- în urma unor sesiuni dedicate stabilirii targeturilor acestea sunt agreate atât de către
manageri cât şi de subordonaţi... O reală dificultate o reprezintă stabilirea de targeturi pentru
personalul suport (administrativ). Activitatea recepţionistelor, contabilelor, paralegalilor este
mai greu de cuantificat..."
Cred că e arhisuficient, că se continuă tot aşa pe multe pagini. Las la o parte
dezacordurile şi mai ales cacofoniile, care abundă, precum şi repetiţiile inutile şi supărătoare
până la exasperare - a se vedea verbul "a stabili" şi substantivul "stabilirea". Dar am şi eu o
întrebare interesantă: oare care e pluralul corect de la "target"? Că în text apare atât "targeturi"
cât şi "targete"? Oricum în DEX online nu apare deloc nici măcar singularul, deci concluzia e că
ar fi trebuit tradus, atâta timp cât încă nu a pătruns oficial în limba română. La fel e şi cu "senior
management team" sau "branch manager"; chiar, oare de ce nu o fi lăsat traducătorul aşa şi
"line manager", de ce l-o fi tradus ca "manager de linie"?! Sau "personalul suport"? La fel şi cu
struţo-cămila "portofolio": trebuia ori să-l lase în engleză (adică "portfolio", fără o!), ori să-l
traducă în română (ca "portofoliu"). Dar oare cu "proiecţiile" alea ce o fi? Or fi de diapozitive,
ca la grădiniţă? Nu cumva sunt "proiecte", de fapt? Sau "sesiuni de previziuni"? Dar bomboana
pe colivă o reprezintă "paralegalii". Foarte mirat, l-am căutat şi pe ăsta în DEX online, am zis că
poate o fi deja şi în română, e neologism, dar nu e. Nu mai zic nimic, în cazul ăsta nici nu mă
mai miră că "to agree" e tradus prin "a agrea".
Ce mi s-a cerut mie? Mie mi s-a cerut să traduc traducerea asta nu în germană, cum
logic ar fi fost, ci iarăşi în engleză, înapoi. Mi-am zis atunci că e mare grădina lui dumnezeu. Nu
era oare mai simplu să se ducă omul direct la original şi să nu dea şi bani degeaba la tradus?
-4-
Că e clar ca guten Tag că textul-sursă, cel cu adevărat original, a fost sigur-sigur în engleză.
Mă rog, m-am gândit după aia că poate clientul nu mai are originalul, sau poate nici nu l-a avut
vreodată, poate a primit numai traducerea în română, cine ştie. În orice caz, eu am făcut
lucrarea, am făcut-o bine, zicând în sinea mea mersi biroului de traduceri care mi-a trimis-o că
îmi dă de lucru şi îmi mai ies nişte bani. Dar stau şi mă gândesc: oare cât ia pe pagină un
traducător care se laudă că traduce din domeniul economic şi traduce astfel un text relativ uşor?
Că eu la cât iau eu pe pagină, mi-ar crăpa obrazul de ruşine să iau banii omului şi să-i dau o
lucrare în halul ăsta. N-am făcut aşa ceva în viaţa mea.”

O fi plătit cu card! Şi pentru că a venit vorba de card, ia citiţi ce scria pe verso unui astfel
de instrument emis de o bancă de renume, de altfel: „Este un card eliberat de XXX care permite
să: 1. scoţi bani de la ghişeele automatice…; 2. efectuare plăţile POS la magazinele
convenţionale în… şi în străinătate dar şi plata serviciilor şi a chitanţelor, efectuarea reîncărcării
cardurilor plătite anticipat şi a celor telefonice; 3. vărsare bani şi cecurile la ghişeele automatice
abilitate de la…; 4. interogare soldul şi schimbările din contul tău curent.” În afară de
dezacorduri, de indicaţii haotice, poate cineva folosi un astfel de card? Sigur că poate. Pentru
că nimeni nu citeşte pe verso!!!
Nici florăriile nu s-au lăsat mai prejos, privind concurenţa. „Comandând la noi, salvaţi
între 30-50% în comparaţie cu alte florării online existente în acest moment pe piaţă. – corect:
economisiţi (to save money din engleză). Hai că pe lângă flori, merge şi o cafenea. M-a
amuzat textul dintr-o revistă care făcea reclamă la o cafenea. „… pentru cei care iubesc sportul
punem la dispoziţie plasmă pentru a se bucura de succesul echipei favorite.”
Şi iar apelez la forum. Ia citiţi:
„Încep să mă simt derutat. Ca medic, folosesc a infecta pentru microorganisme (boli
infecţioase – microbi, viruşi); folosesc a infesta pentru paraziţi (multicelulari) indiferent de
natura lor (viermi intestinali, paraziţi ai plantelor – inclusiv omizi – şi alţii). Iar o boală, sau o
infecţie, se contractează, niciodată nu se contactează. Iată însă că o televiziune spune: apa
din fântână a fost infestată cu nitriţi. Cum o fi bine?”
Concluzia?
„Încearcă gustul intens al unei ciocolate veritabile, pentru că fiecare bucăţică care o vei
gusta să-ţi aprindă pasiunea pentru ciocolată.” (de pe ambalajul ciocolatei Heidi Noir Intense cu
70% cacao). Asta, ca să vă îndulciţi! Sunt atâţia agramaţi în agenţiile de publicitate… Iar asta
cu „care” în loc de „pe care” este la ordinea zilei. Culmea este că ar fi trebuit să se prindă de
cacofonie; când vine vorba de aşa ceva, tot românul este vigilent.
Încep să am din ce în ce mai mult impresia că noi, ăştia care ne mai ambalăm pentru un
dezacord sau pentru o cacofonie, începem să fim oarecum de modă veche. Moda nouă zice:
Să le ia naiba de reguli! Că doar la Bruxelles ne reprezintă femeia cu cele trei argumente
înscrise pe placa maşinii: E Bine Aşa!!!
Până şi unii traducători par să fi îmbrăţişat această modă nouă. Exemplul cu „Dicţionarul
de business” apărut la Editura Universal Dalsi 2001 este relevant. În cazul dicţionarului cu
pricina, aproape că nu există pagină pe care să nu găseşti un dezacord, o greşeală de
ortografiere sau măcar o cacofonie. Iar dicţionarul are girul unui conf. univ. dr. şi a doi prep.
univ. drd. care cică au revizuit textul. De ce nu mă miră? Să fie vorba de conferenţiarii de care
am eu cunoştinţă???
Doar trei exemple:
„Tipul de reprezentanţă cel mai extrem, în ochii legii, este cel creat atunci când… (pag.
17.)
Acestea [scutirile] conţin deduceri pentru persoane dependente, altele decât copiii,
serviciile unei fiice necăsătorită, deduceri pentru menajeră etc. (pag. 24.)
În ultimă instanţă, se presupune că deducerea a fost făcută chiar dacă contribuabilul nu
o face în mod oficial.”
La drept vorbind, nu prea am agreat cârnăciorii… dar… am achiesat la friptură, iar
implementarea sarmalelor a fost remarcabilă. Cred că putem ajunge şi la un agrement
consensual asupra tortului, care a fost extensiv şi elaborat. Ce ciorbă! Tot se face să apelez
-5-
gazda a doua zi, să-i mulţumesc frumos şi să-i urez „să trăiască bine!” (din colecţia UE şi
cârnăciorii).
Cuvinte la care fac alergie:
ƒ a agrea în loc de a fi de acord
ƒ locaţie în loc de orice altceva
ƒ dizabilităţi sau deficienţe în loc de handicap
ƒ suport în loc de asistenţă
ƒ formal în loc de oficial
ƒ informal în loc de neoficial
ƒ capabilităţi în loc de capacităţi
ƒ repondenţi (sau respondenţi) în loc de persoane chestionate
ƒ samit (summit) în loc de întâlnire la nivel înalt
ƒ prioritizare în loc de a pune pe primul plan
ƒ expertiză în loc de experienţă etc. etc. etc.
Am lăsat la urmă un domeniu care m-a fascinat şi pe timpul răposatului, însă acum mă
atrage mai mult ca oricând. Dacă limbajul juridic este plin de arhaisme, celelalte limbaje nu mai
folosesc limba română şi atunci mă întreb, despre care limbă română vorbim? Ia citiţi cum sună
un text de încheiere notarială:
„Redactat şi tehnografiat la sediul Biroului Notarului Public… în… exemplare originale în
formă autentică, astăzi data autentificării actului….”
Dar nici cu textul în sine nu mi-e ruşine:
„Subsemnatul…, domiciliat în comuna… etc., declar că nu renunţ la drepturile
succesorale ce-mi revin de pe urma defunctului meu unchi…, decedat la data de…, fost cu
ultimul domiciliu în… etc. şi înţeleg că de renunţarea mea să beneficieze fiul meu… etc.”
Cum o putea fi-su să beneficieze de renunţare, dacă declarantul zice că nu renunţă?!
Şi acum chiar închei cu câteva declaraţii publice:
„De la DNA am primit neurmărirea începerii penale. S-a definitivat dosarul definitiv.”
„S-au verificat toate actele pe foştii trei ani pe care am fost primar.”
„E adevărat că nu am studiile primarului Parisului şi poate nici ale domnului primar
Căldărescu. [era de fapt vorba de scriitorul Mircea Cărtărescu] Pot să conduc poate chiar mai
bun ca amândoi la un loc.”
„Voi demonstra societăţii româneşti şi bucureştenilor exact pregătirea fiecărui primar la
un număr de 100 de oraşe din Europa şi exact fiecare câte limbi străini ştiu, ce ştiu şi aşa mai
departe.”
„Având o relaţie bună cu cadrele didactice, m-au sunat o profesoară de română…”
„Sunt un om pământean şi mă interesează decât Bucureştiul şi atât.” – corect doar.

Mulţumesc celor de pe forumuri. Dixit.

http://iris-milkywaygalaxy.blogspot.com/

Mona Bernhardt-Lörinczi

-6-