Ca oamenii-s tot muci, cu febra si tuse Cu flegme pe buze, cu temeri si scuze Cu germeni in spuse, cu cer negru in cuget El discerne cu fulger, digera cu ulcer Si dispera cand nu-i cel ce dispera sa urce Dar ingerii au cancer la aripi si-acum zboara in jos Dar nu-s ingeri au cancer iei totul pe dos Pamantu-i frumos, verde la pictat tactu' ca blegu Poate nu vedeam negru din orice respir Poate nu-mi lipsea muzica din textu lu Shakespeare Da-s toti surdo-muti, crestini urati Pasind pe spini desculti, copii nascuti carunti Cersind cu jind la adulti, scapand suspin sa-i cruti Sa-i uiti, sa nu-i aduci in lumea asta de ciuti Suntem deja prea multi...