Familia Hominidae

Subfamilia Australopithecinae

Reprezentantii acestei subfamilii sunt considerati stramosii hominidelor din

genul homo.
Australopithecus africanus - descoperit in 1924; fosila are o vechime de
aproximativ 1 milion de ani.
Dupa descoperirea din 1924, toata acea zona a Africii de Sud devine foarte
cautata de cercetatori antropologi. Faptul ca descoperise ceea ce considera el
"veriga lipsa", a determinat un mare interes pentru acea zona. Broom - cercetator
scotian gaseste in pesterile din jur aproximativ 60 de indivizi de australopiteci si isi
da seama ca pot considera ca sunt doua categorii de australopiteci:
- australopiteci gracili
- australopiteci robusti

Australopithecus robustus
Australopithecus boisei

In ziua de azi, australopitecii robusti sunt incadrai in genul Paranthropus.

Australopitecii robusti sunt mai evoluati, au capacitate craniana mai mare, au o
dentitie voluminoasa, molari foarte voluminosi, dar incisivii si caninii au caractere
umanoide; se cheama dentitie taurodonta.
Intrun sit sa gasit o mana de robustus care are caractere foarte umane. Se
considera ca erau niste australopiteci evoluati care traiau in grupuri mixte. Dentitia
lor ne arata ca erau probabil exclusiv vegetarieni, ceea ce nu ii determina sa fie
stramosii genului homo.
Cele mai importante descoperiri in paleoantropologie sau facut dea lungul
Marelui Rift African ( o falie geologica uriasa "6400 km" si 60 km latime ). In aceasta
falie exista acumulari de ape care sunt constante si formeaza marile lacuri africane.
Primii care sau dus sa cerceteze in marele rift african au fost familia Mary si Louis
Leakey si fiul lor Richard. Mary si Louis in timpul celui deal doilea razboi mondial

incep cercetarile in marele rift african. In 1960 gasesc un craniu aproape complet si
in 1963 gasesc resturi de fosile ale lui Homo habilis (omul indemanatic).
In 1975 la Laetoli, Mary Leaky gaseste niste urme fosilizate de hominide in
cenusa vulcanica intarita, solidificata a unui vulcan stins de 3 milioane de ani. Au
gasit printre urmele fosilizate si urmele de pasi a trei indivizi bipezi (doi adulti si un
pui). Dupa cercetarile acelor urme fosilizate au descoperit ca au un calcai rotunjit si
conform masuratorii antropometrice, dupa care lungimea talpii reprezinta 15% din
inaltimea corpului si facand aceste socoteli antropologice au ajuns la concluzia ca
aveau in medie ca inaltime 1,20 m.
Australopitecii prezinta un dimorfism sexual accentuat: femelele mai mici de
statura iar masculii sunt voluminosi. Complexul CP3 a disparut si la masculi, dar
continua sa aiba canini mai voluminosi decat femele ceea ce ne dau informatii
despre modul lor de viata: traiau in cete numeroase, in care era un mascul
dominant si mai multe femele; masculii se luptau intre ei pentru suprematia
femelelor.
La localitatea Hadar sau lucrat in anii 1970 numeroase grupuri de
antropologi. In 1974 are loc una din marile descoperiri in paleoantropologie, e gasit
un schelet aproape intreg ale unui australopitec numit: Australopithecus afarensis.
Acesta este socotit stramosul genului homo. Descoperirea a fost facuta dupa o
ploaie foarte mare, doi antropologi tineri (Donald Johanson si Maurice Taib) au
descoperit acest australopitec poreclit LUCY.

Caractere morfologice ale australopitecilor:

La nivelul craniului, australopitecii au multe caractere simiene sau de pongid
(primitive), iar la nivelul scheletului post cranian ( de la cap in jos ), au multe
caractere noi care sunt evoluate, seamana mai mult cu genul homo decat cu
stramosii nostrii comuni (pongidele). Au inaltimea cam de 1.05 - 1.20 cu o greutate
medie de 30 kg.
Craniul are o capacitate de 380-450 cm3. Craniu e alungit si cu o inaltime
mica, masculii prezinta aceasta creasta sagitala de insertie a muschiului masticator.
Prezinta in norma dorsala, o constrictie post orbitala foarte accentuata. Au o linie
temporo-bucala foarte voluminoasa.
Dentitia: incisivi si canini mici iar masele voluminoase (caractere de hominid).
Maxilele si mandibula sunt mai voluminoase si formeaza un prognatism accentuat,
dar smaltul e mai gros (ca la hominide nu ca la pongide). La unele specii exista un
spatiu pe mandibula in care sa intre caninul superior la mascul.
Scheletul post cranian prezinta numeroase elemente evoluate de tip
umanoid. Studiul scheletului a aratat ca erau fiinte arboricole, dar se deplasau si pe

sol biped. Omoplatul prezenta cavitatea glenoida orientata superior (la oameni e
orientata lateral). Proportia intre membrele superioare si inferioare e diferita fata de
cimpanzei. Membrele superioare sunt mai scurte fata de cimpanzei, iar membrele
inferioare sunt mai lungi fata de cimpanzei.
Degetul 1 opozabil dar mai scurt ca la oameni, au carpienele si falangele
alungite (fata de oameni) si curbate.
Cutia toracica e evazata inferior ( ca la cimpanzei ) => un intestin lung ,
probabil erau predominant vegetarieni.
Varful degetelor e mai ascutit decat la genul homo, fapt ce semnifica o mai
mica vascularizatie si inervatie a varfului degetelor. Asta inseamna ca nu aveau
aceasi indemanare a membrelor superioare => nu au fost fauritori de unelte.
Foloseau in mod oportunist obiectele din natura. Profesorul Dar, postuleaza ca
australopitecii tarzii (de tip africanus), ar fi totusi fauritorii primei culturi a unui
hominid pe care a denumito cultura Osteo-dontokeratica. In pesterile din sudul
Africii de Sud au descoperit si oase de ierbivore sau de carnivore, sparte in mod
deliberat pentru a fi folosite ca unelte.
Centura pelviana si membrul inferior prezinta caractere evoluate. La nivelul
oaselor coxale se observa o latire a ilionului si chiar o creasta iliaca sinoasa,
accentuarea incizurii sciatice si tot aceasta zona de articulatie cu sacrumul, la
nivelul articulatiei sacro-iliace seamana cu a hominidelor.
Au con femural lung si subtire, iar capul femurului e mai mic comparativ cu a
noastra. Membrele inferioare sunt mai lungi ca la pongide. Piciorul in sine era mai
alungit cu un calcaneu rotund, iar metatarsienele si falangele alungite si curbate.
Degetul 1 e opozabil in continuare si mult migrat in partea anterioara.
Bipedia australopitecilor, Paul Schmidt de la Zurich, care a putut sa lucreze
pe resturile fosile ale lui Lucy care sunt in America, a facut un schelet din fibra de
sticla (complet), pornind de la datele lui Lucy. Acest studiu de mecanica si dinamica
in miscare a rezultat ca: toti australopitecii erau bipezi dar aveau un grad diferit de
bipedism: se deplasau cu genunchii flectati si cu trunchiul putin aplecat inainte. Nu
aveau talie pentru ca toracele era evazat ( doar noi avem talie datorita toracelui
cilindric). Studiul coxalelor la australopiteci au aratat ca muschiul gluteus major sau
fesierul mare este un muschi extensor al trunchiului pe coapse la australopiteci si
nu abductor cum este la pongide.
In 1995 este descoperit cel mai vechi australopitec: Australopithecus
anamensis care are o vechime de aproximativ 4.2 milioane de ani.
In 1996 este descoperit: Australopithecus bahrelghazali care are o vechime
de aproximativ 3 milioane de ani. Acesta este mai special deoarece lau descoperit in
centrul Africii. Este primul australopitec descoperit in centrul Africii. De aici rezulta

ca traind o perioada atat de mare de timp, australopitecii au ocupat practic toata

Africa ( nu numai E si S ) si au fost adaptati la mai multe tipuri de habitat, asa se
explica multele specii gasite si identificate ale aceluiasi gen. Unii traiau dea lungul
apelor, altii traiau la liziera padurilor, altii in plina savana. Pana acum 1 milion de ani
era plina de tot felul de australopiteci.
In 2010 este descoperit in sudul Africii de Sud si il cheama Australopithecus
sediba are o vechime de aproximativ 1 milion de ani si este cel mai evoluat
australopitec.
Australopitecii traiau intro perioada in care vremea scadea accentuat.
Evolutia si aparitia genului homo sa bazat pe introducerea carnii in alimentatie.
Hrana de origine animala este o hrana de calitate care asigura aminoacizii necesari
bunei dezvoltari a intregului organism si a creierului. De asemenea se considera ca
inainte de primii reprezentanti ai genului homo au inceput sa consume maduva
oaselor (aliment foarte hranitor bogat in grasime care a ajutat in dezvoltarea
creierului).