Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Educatie Copii PDF
Educatie Copii PDF
Sunt o sumedenie de lucruri marunte pe care le poti face pentru sau impreuna cu prichindelul
tau, asa ca, jumatate in gluma, jumatate in serios, regaseste mai jos 50 de idei numai bune de
folosit, mai ales daca micutul tau are cel mult 10 ani:
1. Alapteaza-l, cel putin pana la sase luni.
2. Vorbeste-i si povesteste-i despre cate in luna si in stele.
3. Explica-i, pe intelesul lui, despre orice il intereseaza.
4. Raspunde-i la orice intrebare (uita afirmatia: "Esti prea mic/a sa intelegi"), exista pentru
fiecare intrebare un raspuns pe masura varstei.
5. Spune-i poezii, citeste-i, deseneaza-i, inventeaza povesti, cantece si istorioare cu talc
pentru fiecare situatie.
6. Sarbatoreste-i ziua de nastere, macar o data, in parc, cu baloane si arlechini.
7. Invata-l sa inoate, sa mearga pe bicicleta, sa se urce in copaci, sa mearga pe role - de fapt, il vei invata sa aiba
incredere in el.
8. Lauda-l, incurajeaza-l, spune-i si dovedeste-i ca ai incredere in el.
9. Supravegheaza-l, mereu cu maxima atentie, dar fara sa-si dea seama.
10. Ajuta-l! Mereu, constant, dar mai ales neconditionat.
11. Fa-l sa inteleaga faptul ca esti mereu alaturi de el, prin dovezi, nu doar spunandu-i acest lucru.
12. Bateti-va cu zapada.
13. Bateti-va cu frisca (macar o data).
14. Lasa-l sa mearga cu prietenii sau colegii in tabara.
15. Permite-i sa isi petreaca noaptea la prieteni (sub supravegherea parintilor prietenului).
16. Nu-l bate - pedepseste-l cu sanctiuni sau priveaza-l de lucrurile care ii plac.
17. Mergeti impreuna la teatru (cat poti de des).
18. Mergeti la muzee (si fa-l sa inteleaga faptul ca a merge la muzeu este o activitate frumoasa si placuta, din care are de
invatat).
19. Lasa-l sa se joace cu animale si sa aduca acasa pui abandonati.
20. Gaseste, in fiecare zi, cel putin o ora pe care sa o petreceti impreuna, dedicata exclusiv copilului tau.
21. Invata-l sa ofere cadouri - cumparati-le, pregatiti-le si oferiti-le impreuna.
22. Invata-l sa puna suflet in ceea ce face.
23. Indeamna-l, ajuta-l, constrange-l, daca este nevoie, pentru a descoperi placerea cititului, pasiunea pentru carte. Este
greu, dar merita din plin efortul tau.
24. Invata-l sa caute in dictionar cuvintele pe care nu le cunoaste si sa foloseasca enciclopediile.
25. Gaseste calea de mijloc intre a-l invata sa-si apere bunurile si generozitate.26. Mergeti impreuna la cumparaturi.
27. Ajuta-l sa isi gaseasca un hobby si incurajeaza-l sa isi cultive pasiunea.
28. Sadeste samanta pasiunii in sufletul lui.
29. Invata-l sa iubeasca.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=8164
3/14/2010
Page 2 of 2
30. Incurajeaza-l sa isi faca prieteni si arata-i care este diferenta dintre un prieten bun si cei zece amici pe care ii are la
scoala.
31. Da-i bani de buzunar, dar intreaba-l ce face cu ei si indeamna-l sa faca economie.
32. Permite-i sa faca munci usoare, potrivite varstei lui, pentru recompense financiare.
33. Invata-l sa iubeasca si sa respecte natura (orice vietate, de la gandacelul de gradina, pana la melc, de la vrabie, la
fluturas, are o poveste in spate - pe care tu o poti inventa pentru el).
34. Chiar daca citeste: "Capra cu trei iezi", "Scufita Rosie", "Cei trei purcelusi", unde lupul este personajul negativ, explicai faptul ca lupul este stramosul cainelui si ca nu este nici pe departe atat de rau ca cel din povesti. Evident, este un sfat de
principiu.
35. Apara-l, cearta-te pentru el, daca este cazul, fa-l sa se simta protejat.
36. Indeplineste-i dorintele cu adevarat importante pentru el. Nu orice moft, ci acele dorinte care conteaza cu adevarat.
37. Dormiti o noapte afara, ca sa vedeti o eclipsa de luna sau o ploaie de meteoriti.
38. Alergati prin ploaie (vara, din parc pana acasa).
39. Pune-l in situatii neprevazute si lasa-l sa se descurce singur, dar ramai pe aproape.
40. Luati-l cu voi (adultii), in vizite, in excursii, si nu-i arata, nici macar in gluma, ca incurca sau ca va deranjeaza.
41. Pune-te in pielea lui inainte de a-l certa pentru vreo prostioara. Uneori, ei sunt cei care au dreptate.
42. Respecta-ti promisiunile pe care i le faci. Pentru prichindel, cuvantul tau este foarte important.
43. Explica-i, in mod detaliat, ce se poate si ce nu se poate, nu-i interzice, pur si simplu, un lucru sau altul, pentru ca asa
spui tu.
44. Invata-l sa fie increzator in viitor, sa depaseasca momentele dificile, sa se simta puternic. Cum? Prin puterea
exemplului tau.
45. Vorbeste cu el despre sex, cu naturalete, pe intelesul lui. Sexul face parte din viata, nu este o chestiune nici rusinoasa,
nici murdara. Daca vei vorbi in astfel de termeni, vei face din el un inhibat, care va avea de suferit si va ajunge un adult
neimplinit.
46. Repeta-i de sute si mii de ori marile pericole ale vremurilor in care traim - SIDA, droguri, violenta. Poti incepe linistita
campania anti-violenta, anti-drog, de la 5-6 ani... Din pacate, aceasta este lumea in care traim.
47. Insufla-i principiile credintei. Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc! Copiii nostri sunt temelia secolului XXI.
48. Respecta-l!
49. Respecta-i intimitatea. Nu se va ascunde si, implicit, vei avea control asupra a ceea ce face.
50. Iubeste-l!
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=8164
3/14/2010
Page 1 of 1
Orice parinte este tentat, mai mult sau mai putin constient, sa-l perceapa pe cel mic prin
"oglinda" propriei personalitati, dorindu-si ca acesta sa-i calce pe urme.
Spre exemplu, daca tu esti o persoana extrovertita si careia ii place sa fie in centrul atentiei,
iar fiica ta este mai timida, ai tendinta, poate, sa incerci sa ii impui sa se comporte altfel decat
simte ea.
Un alt aspect este ca majoritatea parintilor doresc sa-si realizeze visele care au ramas la
stadiul de... vise, prin intermediul copiilor. Este ca si cum ar trai ei insisi acele satisfactii si
impliniri.
Daca sotul tau si-a dorit sa devina medic, insa, din anumite considerente, nu a putut urma
facultatea de medicina, nu este deloc exclus sa-l oblige pe copil sa se orienteze spre aceasta
facultate, fara sa tina cont de preferintele si inclinatiile acestuia.
Nu spune nimeni ca este usor sa-l accepti pe cel mic asa cum este. Iti doresti ce este cel mai
bine pentru el, numai ca notiunea de "bine" poate sa nu coincida cu ceea ce intelege micutul
prin aceasta. Incercam sa ii impunem ceea ce dorim noi, in loc sa ne mentinem atitudinea deschisa si sa fim dispusi sa ne
adaptam personalitatii lui.
In contextul stilului de viata cotidian si al numeroaselor proiecte de care trebuie sa ne ocupam la serviciu, nu este de
mirare ca tindem sa-l tratam si pe copil ca pe un proiect, ceva asupra caruia putem detine controlul.
Dar cel mai bun mod de a-i fi, cu adevarat, de folos, este de a-l ajuta sa se descopere si sa se cunoasca el insusi, iar rolul
nostru, ca parinti, este de a-i arata directia potrivita - si in nici un caz, de a i-o impune.
Orice parinte trebuie sa fie constient de faptul ca micutul are calitati care trebuie stimulate si cultivate, dar si defecte sau
slabiciuni pe care se intampla sa nu le putem schimba si trebuie sa le acceptam ca atare.
Invata sa asculti
Prioritatea ta, ca mama, este sa inveti sa-l asculti pe cel mic si sa asculti ce are de spus. La varsta de trei-patru ani, este
momentul optim sa afli ce il intereseaza, ce isi doreste si sa-i stimulezi creativitatea.
De asemenea, daca stii ce se intampla in mintea lui si ce gandeste, vei fi scutita de surprizele neplacute. O data stabilite,
legatura emotionala si comunicarea dintre mama si copil nu pot fi distruse decat in situatii extreme.
Evita etichetarile
Acest aspect este important mai ales in primii ani ai micutului, cand esti tentata sa-l sufoci cu exemple: "Prietenul tau e
mai cuminte", "Fratele tau este mai descurcaret". Oricum, la aceasta varsta copilul este in proces continuu de schimbare,
si nu este deloc imposibil sa-si schimbe atitudinea - fiind, in acelasi timp, scutit de a se simti inferior in raport cu alti copii.
Gandeste in perspectiva
Visele si dorintele copiilor trebuie incurajate chiar daca - sau mai ales - nu coincid cu ale noastre. Daca micutul vrea sa
devina pilot de curse, iar tu il "vezi" economist, nu incerca sa-l demobilizezi (eventual, spunandu-i ca si-a ales o profesiune
periculoasa).
Tine cont de faptul ca isi va schimba de nenumarate ori punctul de vedere pana ajunge la varsta la care trebuie, cu
adevarat, sa decida ce vrea sa faca in viata. Este important sa stie ca poate conta pe tine in orice situatie.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5241
3/14/2010
Page 1 of 1
Probabil ca mai degraba ar trebui spus "spinoasa problema", intrucat, cu siguranta nu este
deloc un lucru simplu. Modul in care decurge relatia dintre adolescent si parinti le poate da
dureri de cap celor din urma, iar pentru tanarul respectiv ar putea constitui o veritabila sursa
de stres.
Bineinteles ca intentiile bune ale parintilor se pierd undeva pe drum, iar adolescentul ramane
cu impresia ca, in cel mai fericit caz, "ai lui" sunt niste demodati si conceptiile lor sunt depasite
demult.
Iata numai doua exemple edificatoare. Sa presupunem ca descoperi in camera lui, in mod
evident nu prea bine ascuns, un pachet de tigari. Tras la raspundere, iti va spune ca... i le-a
dat un prieten spre pastrare, de exemplu. Nu ia in calcul ca prezumtivul "prieten" i-a dat sa
pastreze si bricheta. Evident ca o minciuna atat de stravezie ar scoate din sarite pe oricine si
de aici pana la cearta nu mai e decat un pas.
Analog, daca parintii sunt ingrijorati ca adolescentul in varsta de 13-14 ani a inceput deja sa
iasa la o bere "cu baietii", el va ajunge la concluzia despre care vorbeam ceva mai devreme: parintii au o mentalitate
descinsa din secolul trecut, in definitiv ce greseste daca bea si el o bere, e baiat mare de acum etc.
Cu fetele, lucrurile stau aproximativ la fel, cu exceptia faptului ca, la varsta aceasta, nu le place prea mult berea. Dar si ele
au "puseuri de emancipare", in special atunci cand vor sa se machieze provocator sau sa plece la discoteca in timpul
saptamanii, fara a-si fi terminat lectiile.
Daca esti mama unui adolescent, sunt toate sansele sa te fi confruntat deja cu acest gen de probleme, a caror rezolvare
nu o gasesti intotdeauna cu usurinta. Dincolo de a fi rabdatoare si a astepta sa treaca varsta aceasta dificila, sunt si alte
lucruri pe care le poti face in asa fel incat sa imbunatatesti calitatea comunicarii cu fiul sau fiica ta.
Arta de a asculta
La baza unei bune comunicari cu adolescentii, in special, se afla capacitatea ta de a-i asculta. Iar acest lucru se simte
imediat (mai ales ca tinerii sunt atat de sensibili), iar acest lucru ii va face sa se deschida mai usor si sa fie mai receptivi la
ceea ce vrei sa le transmiti.
Sa luam tot unul dintre exemplele mentionate: cel in care il surprinzi ca are un pachet de tigari. Primul tau impuls este
acela de a-l lua la rost, eventual pe un ton ridicat. Rezultatul? Previzibil: va intra in defensiva, va nega pe un ton vehement
si te va acuza ca i-ai scotocit prin camera.
Gandeste-te ca, in definitiv, nu este nimic iesit din comun ce face, chiar daca e nociv si ti-ai dori din tot sufletul sa nu
inceapa sa fumeze. Tocmai de aceea ar trebui sa nu tratezi faptul ca fiind ceva deosebit si sa nu dramatizezi; pe un ton
calm si (aparent) relaxat, intreaba-l despre ce e vorba. Nu ca n-ar fi evident, insa a-l acuza din primul moment ar insemna
ca tot demersul tau pacifist este sortit esecului.
Ar putea fi mai multe motive pentru care fumeaza: din teribilism, pentru a fi acceptat de grupul sau de amici, din spirit de
fronda - sunt argumente importante din punctul lui de vedere. Abia dupa aceea poti decide care este cea mai buna
conduita pe care ar trebui sa o adopti.
Masoara-ti cuvintele
Pe fondul furiei si al frustrarii, parintii pot ajunge sa rosteasca vorbe grele. Chiar daca ei de fapt nu cred ceea ce spun,
efectul asupra copiilor ar putea fi extrem de puternic. Nu uita nici un moment ca sunt la varsta cand orice fleac dobandeste
valente de tragedie greaca si ca ei pun totul la suflet.
Numara pana la zece in gand (stiu ca pare ceva banal, dar chiar functioneaza) si spune-i ce ai de spus, fara a folosi insa
invective. Nu-ti poti imagina cat de mult l-ar afecta. Iar pe tine asta nu te va ajuta decat sa te descarci pe moment, insa
dupa aceea vei regreta. Cu atat mai mult cu cat una dintre consecinte ar putea fi ca se va inchide in sine si nu va mai
avea curaj sa-ti destainuie problemele si framantarile sale.
Nu "predica"
Ceea ce adolescentii numesc "un discurs moralizator" nu reprezinta nici pe departe cea mai buna metoda pentru a-l face
sa te asculte. Daca speri ca vorbele tale sa ajunga in sufletul si constiinta lui, foloseste fraze scurte si pune-i intrebari care
sa-l conduca exact la concluzia vizata de tine. Acest lucru il va face sa aiba mai multa incredere in el.
Astfel, sunt mai multe sanse sa tina cont de aceste lucruri. Daca observi ca devine monosilabic si nu mai are chef de
vorba, nu-l presa. Poate ca are nevoie sa reflecteze. Datoria ta, ca parinte, este sa-l asiguri ca vei fi intotdeauna
disponibila sa stai de vorba cu el.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=9446
3/14/2010
Page 1 of 1
Atunci cand se intampla acest lucru pentru prima oara, esti socata, aproape ca nu-ti vine sa
crezi: copilasul tau, pana mai ieri un ingeras, adevarat model de cumintenie, se manifesta
agresiv, lovind pe majoritatea celor din jur. Ce sa faci, cum sa reactionezi? Si, mai important,
de ce se intampla astfel si cum sa "inabusi din fasa" aceste porniri agresive?
Pentru inceput, este important sa nu te simti vinovata, asa cum, poate, ai fi tentata. "De unde
a preluat acest model? In familia noastra nu s-a intamplat niciodata asa-ceva!", iti vei spune
tu, stupefiata. Vestea buna este ca nu avem de a face cu un comportament de imitatie, ci mai
degraba izvorat din... curiozitate.
Intr-adevar, aceasta este explicatia cea mai plauzibila. Micutul este extrem de dornic sa afle
cat mai multe despre ceea ce se intampla in jurul sau, iar relatia cauza-efect este una dintre
preferatele sale. Lovind pe cineva, el nu isi manifesta furia sau frustarea, ci pur si simplu,
incearca sa obtina niste reactii: atat de la persoana lovita, cat si de la tine insati.
Asa stand lucrurile, nu este de mirare ca micutul nu intelege eventualele reactii de stupefactie,
durere sau chiar furie pe care le-ar putea avea adultii. El percepe lumea exterioara exclusiv din punctul sau de vedere si
nu poate inca sa inteleaga faptul ca nu toata lumea simte la fel.
"Daca pentru mine este distractiv sa lovesc, pentru ei de ce nu e amuzant sa fie loviti?". Asa am putea "transcrie" ceea ce
se petrece in acele momente in mintea copilasului tau. cateodata, micutul poate continua sa loveasca, pentru a se lamuri
daca va obtine aceeasi reactie.
In consecinta, daca nu actionezi, copilasul va continua sa se comporte astfel - nu intotdeauna, ci in functie de propria
dispozitie, dar in tot cazul, nu asa se pune problema.
Micutul trebuie sa inceteze sa aiba astfel de reactii, si nu pentru ca i se interzice acest lucru, ci pentru ca intelege ca nu
procedeaza corect. In caz contrar, ceva mai tarziu va avea grave probleme de adaptare in societate, cand va merge la
gradinita si mai tarziu, la scoala.
Ce poti sa faci?
In primul rand, nu reactiona violent atunci cand copilul se manifesta astfel. Este de inteles ca esti neplacut surprinsa,
apoi jenata, dar este important sa-ti pastrezi calmul, pentru ca n-ai reusi decat sa-l derutezi.Nu uita nici un moment ca
micutul tau nu stie ca greseste si deci, nu va intelege de ce esti suparata pe el. De altfel, copiii
vor fi mult mai receptivi daca mama este calma, ferma si blanda, si le explica despre ce este
vorba.
Ajuta-l sa inteleaga urmarile gestului sau, spunandu-i ceva de genul "Atunci cand lovesti pe
cineva, este dureros". In context, poti solicita si contributia "victimei", care ar urma sa confirme
acest lucru. In continuare, explica-i micului agresor ca a gresit si invata-l sa-si ceara scuze.
In alta ordine de idei, incearca sa-ti dai seama ce-a fost in mintea copilasului tau atunci cand
a lovit. Poate ca acesta este modul prin care incearca sa spuna "Salut!", "Hai sa ne jucam!",
"Da-te mai incolo!" sau "Nu-mi lua jucaria!". Daca intelegi la ce se refera, ii vei putea sugera
alternativele.
Supravegheaza-l cu atentie si, daca vezi ca se apropie de cineva cu mana ridicata, il poti prinde (cu blandete! Nu uita
prima regula despre care am vorbit), si ii explici: "Nu ai voie sa lovesti!".
Invata sa-i anticipezi gesturile. Daca il opresti sa loveasca pe cineva, este de asteptat ca in curand sa incerce din nou.
Asa incat stai in preajma si ofera-i alternative cand il vezi "in flagrant delict". Cu cat i se ofera mai des alternative, cu atat
cresc sansele ca el sa inteleaga ce se asteapta din partea lui.
Majoritatea copiilor se manifesta agresiv in situatii de stres: de exemplu, cand este foarte multa lume in jur, sau multe
persoane pe care nu le cunoaste, indiferent daca este vorba despre copii sau adulti. Pana cand esti sigura ca a depasit
etapa aceasta de manifestare prin agresivitate, este bine sa eviti situatiile delicate.
Micutul tau sa va simti foarte bine impreuna cu acei copii pe care deja ii cunoaste bine si fata de care stii ca nu se va
manifesta violent.
Prin urmare, este important ca mai inainte de toate sa detectezi cauzele si numai in functie de acestea poti actiona. Nu
este intotdeauna usor, cateodata este nevoie de mai mult timp si de asistenta unui specialist in psihologia copilului, dar cu
siguranta problema se rezolva.
Si, ceea ce este cel mai important, nu numai ca vor disparea tendintele de agresivitate, dar micutul isi va insusi mai multe
dintre normele de comunicare cu persoanele din jur.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5160
3/14/2010
Page 1 of 3
Traim in secolul vitezei, ceea ce, dincolo de progresele incontestabile in domeniul stiintei si
tehnologiei, atrage si o serie de efecte adverse. Ne referim la faptul ca, de la varste tot mai
fragede, copiii isi doresc sa experimenteze anumite lucruri, simtindu-se deja "adulti".
Influentat de modele negative la care are acces din ce in ce mai usor, copilul tau, prea mic
pentru asa-ceva, consideri tu, se poate simti tentat sa consume alcool, sa fumeze si chiar sa
incerce efectul stupefiantelor. Te-ai ingrozit, nu-i asa?
Nu e cazul sa intri in panica. Mai intai, incearca sa abordezi problema dintr-o perspectiva
constructiva: comunicarea este esentiala. Ti se pare prea devreme sa vorbesti despre asta cu
micutul? Nu uita ca este mai usor sa previi decat sa tratezi!
Psihologii americani spun ca parintii trebuie sa discute cu copiii despre problema abuzului de
alcool si nicotina inca de la varste foarte fragede, chiar daca deocamdata nu exista nici un
semnal de alarma in acest sens.
Creeaza o atmosfera relaxanta, in care copilul sa se simta in deplina siguranta si sa nu ezite
sa puna intrebari despre tot ceeea ce-l preocupa.
Prescolari
O discutie despre alcool si consecintele consumului abuziv poate parea prematura, daca cel mic are in jur de 3-4 ani. Si
totusi, tipurile de atitudine si modelele de comportament care se formeaza acum pot influenta decisiv optiunile
adolescentului de mai tarziu.
Cu siguranta, micutul nu va intelege daca-i vorbesti despre datele statistice, dar poate fi educat inca de pe acum sa-si
dezvolte propria judecata de valoare si capacitate decizionala.
Intre 4-7 ani
La aceasta varsta, copiii incep sa acumuleze informatii si sa invete pe baza exemplelor concrete din viata reala, dar nu au
capacitatea de a proiecta in viitor. Asadar, discutiile despre alcool trebuie mentinute la timpul prezent si raportate la
aspecte familiare.
De exemplu, cand va uitati la televizor impreuna cu micutul, puteti profita de un clip publicitar si intrebati-l "Ce crezi, faptul
ca acest om bea bere il face sa fie mai popular in randul prietenilor sai si sa arate mai bine?"
Majoritatea copiilor din aceasta grupa de varsta sunt foarte interesati de modul in care functioneaza organismul lor, asadar
este un moment propice pentru a discuta despre ceea ce trebuie sa faca pentru a fi sanatos si pentru a evita substantele
care ii pot afecta organismul.
Intre 8-11 ani
Ultimii ani de scoala primara sunt deosebit de importanti in contextul abordat. Acum, copilul este din ce in ce mai curios, ii
place sa se informeze si manifesta un interes aparte pentru ceea ce pare ciudat si periculos.
Este momentul sa abordezi problema in mod deschis: efectele alcoolului asupra sanatatii si a aspectelor socioprofesionale, consecintele abuzului si, mai ales, de ce consumul de alcool este deosebit de daunator asupra organismului
in crestere.
In aceasta perioada, anturajul are o importanta decisiva. Un copil poate ajunge sa consume alcool doar pentru ca si
prietenii sai o fac si nu doreste sa fie marginalizat. Sentimentul de apartenenta este deosebit de pronuntat si, de aceea,
copilul trebuie educat sa spuna "Nu".
De asemenea, aduceti vorba "din intamplare", in timpul conversatiei, spunand ceva de genul: "Am auzit ca unii copii de
varsta ta au inceput sa consume alcool. Ai auzit ca s-a intamplat si la tine la scoala asa ceva?"
Ajutandu-l sa-si cultive respectul de sine, copilul va putea sa "reziste" actiunii persuasive a mesajelor, provenite atat de la
prietenii sai, cat si din mass-media.
Intre 12-17 ani
Ajuns la varsta adolescentei, copilul tau ar trebui sa fie deja informat despre efectele consumului abuziv de alcool si
despre pozitia ta referitor la acest aspect. Acum, misiunea ta este de a consolida ceea ce stie si sa mentii un flux
comunicational optim.
Dupa cum stii, adolescenta este o perioada extrem de delicata, cand este cel mai probabil ca tanarul sa fie tentat sa
experimenteze diferite lucruri riscante, fie si numai pentru a-si afirma independenta. Pentru a evita aceasta si a-l
determina sa aiba incredere in tine, trebuie sa-l faci sa simta ca il respecti si il iei in serios. Evita masurile punitive si
amenintarile.
"Adolescentii se comporta de parca n-ar avea nevoie de afectiune, dar este numai o masca pentru a-si ascunde
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5285
3/14/2010
Page 2 of 3
vulnerabilitatea", spune un psiholog american. "Spune-i 'te iubesc, sunt ingrijorata pentru tine si de aceea te intreb si vreau
sa discut cu tine despre aceste aspecte'".
Fumatul, una dintre primele cauze de deces care pot fi prevenite
Referitor la fumat, una dintre probleme (si nu cea mai insignifianta, dimpotriva!) o constituie faptul ca producatorii de tigari
cheltuiesc sume imense pentru publicitate. Mesajele lor publicitare ne indeamna sa savuram "aroma" tutunului,
prezentand - ceea ce e si mai grav - tigara drept o metoda de socializare.
Fumatul este o problema a societatii moderne si anual produce mai multe victime decat SIDA, alcoolul, abuzul de droguri,
accidentele de circulatie, crimele, tentativele de sinucidere, fiind astfel una dintre primele cauze de deces care pot fi
prevenite. Aceasta este o realitate pe care multi se incapataneaza sa o ignore, zicandu-si "mie nu mi se va intampla asaceva" sau "ce rau poate face o tigara?". Problema e ca numai inceputul e mai dificil... de la o
tigara vine alta, apoi copilul isi va folosi banii pentru a-si cumpara primul pachet... si iata-l intrat
"cu suces" in categoria fumatorilor!
Un factor important si alarmant este acela ca fumatorii tineri sunt mult mai inclinati sa incerce
marijuana, cocaina, heroina si alte substante interzise.
Ce ar trebui sa-i spun copilului meu ca sa nu aprinda prima tigara?
Psihologii americani spun ca, atunci cand discuti cu copilul tau despre fumat, cea mai buna
strategie este sa te rezumi strict la fapte, prezentandu-i consecintele fumatului, dar - atentie! abtine-te de la "a tine predici". Discutia trebuie sa fie interactiva, incurajeaza-l sa puna intrebari
si ajuta-l sa-si cultive increderea in sine si respectul fata de propria persoana.
Invata-l sa abordeze mesajele din mass-media dintr-o perspectiva critica si sa nu-si asume ceea ce se spune ca fiind real.
Deprinde-ti copilul sa spuna NU cand i se ofera alcool sau o tigara
Obisnuieste-l sa puna intrebari si sa solicite lamuriri. Daca i se ofera spre consum ceva necunoscut, poate intreba "Ce
este asta? De unde ai facut rost de asa-ceva?"
Invata-l sa le explice si celorlalti de ce nu este interesat sa consume alcool sau sa fumeze: "Nu vreau sa ma trezesc
maine cu o mahmureala sau sa am o respiratie urat mirositoare".
Invata-l sa ofere alternative. Daca un prieten il invita sa bea o bere impreuna, ii poate sugera sa vada un film sau sa iasa
la o partida de biliard.
Aminteste-i ca nu este nici o problema daca alege sa paraseasca un loc unde nu se simte in largul sau. Asigurati-va ca
are bani pentru taxi si ca va poate gasi in orice moment.
Cultiva-i capacitatea de discernamant, pentru a nu accepta compania unei persoane aflate in stare de ebrietate.
Factori de risc
Exista anumiti factori si anumite perioade din viata tanarului, cand acesta se simte inclinat mai mult ca oricand spre a
consuma alcool si a fuma - la pubertate, sau cand familia se confrunta cu o criza care degenereaza in divort, sau cand
prima iubire esueaza... sunt atatea "scuze"!
Parintii, insa, trebuie sa-i faca pe copii sa inteleaga faptul ca viata poate fi uneori nedreapta, dar consumul de alcool nu va
remedia in nici un caz problema - foarte probabil, situatia va parea si mai sumbra, dupa trecerea euforiei de moment.
Copiii se pot simti tentati sa fumeze din varii motive - pentru a parea mai maturi, a pierde in greutate, a castiga diferite
premii puse in joc de unii sponsori de publicitate sau pentru a-si afirma independenta.
Pentru a contracara aceste false conceptii, explica-i ca majoritatea adultilor fumatori au inceput din adolescenta sau din
prima tinerete, dupa care nu au mai putut renunta. Si mai spune-i ca noua din zece adolescenti fumatori isi propun sa
renunte la tigara in interval de un an - dar foarte putini reusesc.
Profita de faptul ca, la varsta aceasta, adolescentul vrea sa fie independent si explica-i ca prin tigara va obtine exact
efectul advers: va dezvolta dependenta fata de nicotina si nu se va simti deloc liber.
Incurajeaza-l sa-si asume responsabilitati care-i vor conferi satisfactii de ordin profesional si financiar - ca de exemplu, sasi ia o slujba cu jumatate de norma sau chiar sa se implice in programe de voluntariat.
De asemenea, ajuta-l sa-si cultive hobby-uri - calatorii, inot, drumetii montane - orice crezi ca il poate pasiona.
Daca alege sa fumeze din dorinta de a fi modern sau din spirit de fronda, ai la dispozitie cateva optiuni. Reaminteste-i
diferenta dintre aparenta si esenta; ravagiile nicotinei asupra sanatatii si aspectului fetei, in opozitie cu imaginea pe care
doreste sa o aiba.
Si, nu in ultimul rand, ii poti argumenta ca, daca prin spirit rebel intelege sa-si distruga sanatatea, nu se cheama ca face
un lucru inteligent.
Sfaturi pentru a-ti proteja copilul de tentatia abuzului de alcool si tutun
Fii intotdeauna un model pentru copilul tau. Cu alte cuvinte, gandeste-te ce influenta va avea asupra copilului tau faptul
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5285
3/14/2010
Page 3 of 3
ca tu consumi alcool si/sau fumezi. Pentru orice copil, parintii sunt un model, asa ca, daca esti fumatoare, renunta la acest
obicei.
Informeaza-te in permanenta in domeniu, astfel incat sa poti fi un bun indrumator pentru copil.
Invata-l sa se descurce in situatiile dificile cu care se confrunta, fara a aprinde tigara sau a deschide o sticla de votca.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5285
3/14/2010
Page 1 of 1
Fiecare mama isi doreste ca micutul sa aiba deplina incredere in ea, sa fie deschis si sa-i
impartaseasca toate dorintele, aspiratiile si sentimentele sale.
Teoretic, n-ar trebui sa fie prea dificil, dar cand este vorba sa pui in practica acest lucru, te-ai
putea lovi de unele piedici.
Insa faptul ca prichindelul se arata mai retinut, cel putin intr-o prima faza, n-ar trebui sa te
descurajeze. "Bazele comunicarii", daca putem spune astfel, se pun din primii ani de viata, si
vei culege roadele nu peste multa vreme.
Alegerea momentului oportun
Dupa cum ti-ai dat seama, nu este vorba numai despre ceea ce spui si despre modul in care
alegi sa-ti formulezi ideile, cat si de momentul ales. Spre exemplu, daca vine posomorat de la
scoala sau de la gradinita, nu te grabi sa-l intrebi ce i s-a intamplat (si, cu atat mai putin, nu
spune "ai luat vreo nota proasta?").
Intreaba-l cum i-a mers in ziua respectiva si, daca este pregatit sa vorbeasca, o va face
singur. Orice insistenta din partea ta n-ar face decat sa-l determine sa se retraga in carapace.
De altminteri, majoritatea psihologilor americani considera ca micutii sunt cel mai pregatiti sa vorbeasca inainte de a
adormi, atunci cand s-au mai relaxat si eventualele tensiuni ale zilei s-au mai estompat.
Oricat de dificil sau chiar frustrant ar fi sa te stapanesti, fa acest lucru si nu deschide discutia. Cel mult, il poti intreba "S-a
intamplat ceva?" sau "Totul este in regula?".
Daca nu-ti spune, nu insista - vei afla oricum, in cel mai scurt timp. Aceasta pentru ca, daca nu se simt in stare sa
vorbeasca seara despre ceea ce li s-a intamplat, dimineata deja se vor simti mai bine si isi vor deschide sufletul cu mai
multa usurinta.
Arta conversatiei...
Acum, sa presupunem ca micutul s-a hotarat sa-si deschida inima si sa-ti spuna ce il framanta. Cum ar trebui sa
reactionezi? Pentru inceput, nu-l asalta cu intrebari si lasa-l sa "se descarce".
Vei avea suficient timp dupa aceea. Intreaba-l daca nu ar vrea sa bea un pahar cu lapte sau sa manance o prajitura in
timp ce stati de vorba si asculta-l cu atentie. Intrebarile clarificatoare i le poti adresa dupa aceea.
Reactiile nu sunt, bineinteles, universal valabile. Unii copii au tendinta sa se inchida in sine daca li se pun prea multe
intrebari; pentru altii, intrebarile constituie un indiciu al faptului ca sunt ascultati cu atentie si ca te preocupa cu adevarat
ceea ce li se intampla. "Vazand si facand", cum se spune; iti vei da seama foarte repede din ce categorie face parte
micutul tau.
Dupa ce iti expune situatia, stapaneste-te in a-i da sfaturi care incep cu "Daca as fi fost in locul tau...", sau "Cand aveam
varsta ta...".
In definitiv, nu despre tine este vorba aici, ci despre micut, a carui personalitate este in mod evident distincta. Eventual,
poti face o serie de analogii, pentru a-l ajuta sa inteleaga mai bine despre ce este vorba, folosindu-te de basmele pe care
stii ca le cunoaste si de personajele pe care le indrageste.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5187
3/14/2010
Page 1 of 1
Bineinteles, este vorba despre situatiile cand trebuie sa-i spui "Nu". De multe ori, copiii
actioneaza fara sa-si dea seama, nu si-au dezvoltat inca abilitatea de a sti care sunt posibilele
urmari ale vreunei actiuni anume si, deocamdata, nici nu pot sa invete din propriile greseli.
Aici intervii tu, insa pentru a te asigura ca micutul intelege ce i se spune si ca iti respecta
solicitarile in mod rational si nu mecanic, este nevoie de argumente. Motivarea propriilor
decizii este esentiala, pentru ca micutilor nu le este nici pe departe suficient sa li se comunice
"pentru ca asa spun eu!".
Trebuie sa inteleaga in ce mod comportamentul lor ii influentea sau afecteaza pe cei din jurul
lor. Acest lucru se poate obtine numai daca li se aduc argumente.
Foloseste exemple pe intelesul lor, eventual folosindu-te de personaje din basmele pe care
obisnuiesti sa le citesti. O varianta ar fi sa imaginezi un "scenariu" in care sa evolueze mai
multe personaje, si al carui deznodamant sa reflecte invatamintele pe care vrei sa le deprinda.
Evita sa te lansezi in "discursuri". Copiii nu se pot concentra prea mult. Faptul ca nu au rabdare te obliga sa-ti
formulezi frazele cat mai clar si rapid. Poti sa-l intrebi daca are nelamuriri si sa le elucidati impreuna.
Nu-i oferi argumente fanteziste (de genul "Daca te mai joci la priza, vine lupul si te mananca"). Poate ca sunt ei naivi,
ca orice copil, insa si ingenuitatea aceasta are o limita. In cazul in care iti pierzi credibilitatea in fata lui, nu va mai vedea
nici un motiv pentru care sa-ti dea ascultare. Asiguar-te, asadar, ca-i prezinti consecintele reale ale faptelor sale.
In acelasi timp insa, scoate cat mai mult in evidenta aspectele pozitive si nu prelungi critica mai mult decat este
necesar. Nu vrei ca micutul sa te asculte numai de frica. Straduieste-te sa reliefezi lucrurile bune care se vor intampla
daca te asculta. Acest lucru este recomandabil indiferent de varsta copilului si de context.
De asemenea, psihologii americani au stabilit ca micutii cu varsta de pana la 4 ani sunt deosebit de receptivi cand li se
explica logic si argumentat; faza incapatanarii apare de-abia ulterior, asa incat profita de moment.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5136
3/14/2010
Page 1 of 1
Intotdeauna, pentru ca lucrurile sa functioneze cum trebuie in familia ta, este nevoie sa tratezi
totul cu mult tact. Fericirea unei familii nu se masoara prin bunuri materiale sau putere
financiara, ci prin armonia pe care o are si pe care dovedeste ca o poate pastra.
Iata cum poti proceda pentru a cultiva obiceiul celor dragi de a rezerva periodic cateva
momente strict pentru familie si in felul acesta te vei bucura permanent de o atmosfera
destinsa alaturi de ei.
Masa in familie
Chiar daca sunteti cu totii ocupati, fa-ti un obicei din a pastra traditia mesei impreuna, pranzul
sau cina. Cum pranzul il puteti rata din cauza programului incarcat, cina va trebui sa fie cea
mai importanta si nu in ceea ce priveste consistenta preparatelor ci in privinta unei mici
reuniuni de familie. Aceasta va va oferi ocazia de a povesti ce ati facut in timpul zilei, de a
anunta diverse evenimente si, in felul acesta, toti ceilalti vor afla in acelasi timp.
Iesirile in oras sau la iarba verde
Incearca sa faci in asa fel incat sa aveti cu totii timp, saptamanal sau macar de doua ori pe luna, pentru a petrece cateva
momente impreuna. O iesire la film, la teatru sau la restaurant, un picnic la iarba verde vor constitui prilejul de a trai clipe
minunate in compania celor dragi.
Fotografiile din casa
Incearca sa faci cat mai multe fotografii cu orice prilej: premiul I cu coronita la copilului, iesirile in parc, chiar si activitatile
voastre zilnice, si expune-le in casa. Veti avea o mare placere sa le priviti din cand in cand si sa va amintiti impreuna de
atmosfera momentului in care le-ati facut.
Fii alaturi de copii
In masura in care poti, petrece cat mai mult timp cu ei. Incearca sa intri in jocurile lor, ia parte la toate activitatile in care se
implica si, cel mai important, comunicati intre voi.
Vei intelege ulterior cat de valoroase sunt experientele pe care le traiti impreuna si cat de mult pot contribui la unitatea
unei familii.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5085
3/14/2010
Page 1 of 1
O vorba veche spune ca "baba frumoasa si copil cuminte nu exista". Dincolo de amuzamentul
implicit, ar trebui sa chibzuim la semnificatia acestei afirmatii, care nu trebuie asumata si luata
ad literram.
Bineinteles ca nu intotdeauna este usor sa comunici cu micutul tau - aceasta ca nu mai vorbim
despre situatiile cand este imperios necesar sa-ti impui autoritatea si ai sentimentul ca vorbesti
cu peretii...
Din fericire insa, exista niste metode la care poti apela pentru a instaura disciplina, Poate ca ai
incercat deja sa le aplici, insa de multe ori acestea nu dau rezultatele scontate. Si nu pentru ca
ar fi gresit puse in practica, dar adesea premisele de la care pornesc parintii sunt gresite.
1. Comunica-ti limpede asteptarile
Unii parinti isi exprima punctul de vedere cat se poate de clar, in schimb fac greseala de a
include si sentimentele copilului in "ecuatie", ridicandu-i astfel mingea la fileu. De exemplu,
cand spui "Hai sa urcam in masina. Stiu ca esti nerabdator sa ajungi la bunica, nu-i asa?", tocmai ai creat terenul propice
pentru un eventual raspuns negativ, urmat de proteste si, probabil, lacrimi.
Chiar asa: poate ca micutul nu are chef sa mearga la bunica in acel moment! Vei evita situatiile de acest gen formuland
altfel: "Hai sa urcam in masina. Mergem la bunica".
2. Respecta sentimentele copilului, dar subliniaza ce astepti de la el
Greseala pe care o fac multi parinti (pentru ca tot vorbeam despre false premise) este de a se astepta ca micutul sa se
arate entuziasmat de ceea ce se asteapta de la el. Sa fim seriosi, este putin probabil ca micutul iti va da ascultare si va
abandona fericit joaca pentru a se duce la culcare, de pilda.
Ai putea incerca sa-i dai de inteles ca stii ce simte, dar ca regulile trebuie respectate. (este mult prea devreme pentru
povestea aceea despre regulile acre sunt facute pentru a fi incalcate).
3. Adu-i la cunostinta in ce va consta pedeapsa
... Si daca este cazul, aplic-o. Multi parinti ameninta, dar nu-si duc amenintarea la capat. In mod firesc, micutul va
"conchide" ca a scapat ieftin si va repeta greseala.
Daca a doua oara va fi pedepsit, il vei confuza, pentru ca nu va intelege de ce nu s-a intamplat ca prima data, cand nu a
patit nimic. De asemenea, nu tipa la el. Comunica-i, pe un ton moderat, ca in eventualitatea in care nu te va asculta, va fi
pedepsit.
4. Fa diferenta intre comportamentul copilului si copil in sine
Cu alte cuvinte, pedepseste comportamentul, nu copilul. Multi parinti nu fac diferenta, spunand ceva de genul "Numai
copiii rai nu merg la culcare cand li se spune!". Nu cred ca mai este necesar sa-ti spun ce "furtuna" poti declansa in
sufletul unui copil sensibil, pornind de la aceasta simpla fraza.
Pentru a se dezvolta armonios din punct de vedere emotional, copilul trebuie sa stie, sa simta in fiecare clipa ca este iubit
si, da, respectat, iar pedepsele nu au legatura cu dragostea parintilor sai.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5159
3/14/2010
Page 1 of 1
Poc! Trosc! Ce se aude? Se darama casa? Nu chiar asta, dar nici prea departe... Baietelul
tau, in varsta de cinci ani, joaca fotbal in hol. "Hei, gata, mai incet!", strigi tu, in timp ce prepari
ceva gustos la bucatarie. Nu ai parte de liniste decat un minut si zgomotul reincepe. Lasi balta
ceea ce faceai si te duci la el, furioasa.
"Parca ti-am spus sa incetezi cu joaca in casa!". Prichindelul te priveste insa confuz: "Nu,
mama, ai spus doar sa ma joc mai incet, asa ca mi-am imaginat ca e in regula daca arunc
mingea mai usor". Are dreptate. Practic, nu i-ai cerut sa nu se mai joace. Ai avut doar impresia
ca i-ai spus acest lucru, dar instructiunile nu au fost clare - in tot cazul, nu pentru un copil.
Daca micutul nu intelege ce vrei de la el, cum te-ai putea astepta sa iti dea ascultare? Adesea,
parintii nu inteleg faptul ca ceea ce ei iau drept rasfat sau obraznicie nu este decat urmarea
unei exprimari inexacte.
Problema nu trebuie ignorata, pentru ca de buna comunicare cu micutul depind
comportamentul sau si deprinderea bunelor maniere. Trebuie sa-i vorbesti astfel incat sa te
asiguri ca a inteles precis ce vrei de la el - altfel spus, sa vorbesti pe limba lui.
Poate ca ai auzit vorba aceea din batrani: "Spune ce vrei si doreste ceea ce spui". Usor de zis, dar mai greu de facut, mai
ales cand simti ca-ti pierzi rabdarea (ceea ce, fiind mama unui mic strengar neastamparat, probabil ca se intampla destul
de des). Iata cateva metode prin care poti sa comunici cu cel mic - si sa te asiguri ca a inteles ce vrei de la el.
Exprima-te in propozitii afirmative, si nu negative
Cu alte cuvinte, spune-i ce sa faca, in loc de ce sa nu faca. De exemplu, spune-i "Incearca sa te linistesti si sa-ti stergi
lacrimile", in loc de "Nu mai plange". In loc de "Nu te mai rasti", formuleaza: "Fii politicos". Cand iti da ascultare, lauda-l si
incurajeaza-l sa continue astfel.
Un mic instructaj in prealabil...
Copiii trebuie sa stie ce astepti de la ei cu ceva timp inainte de "momentul actiunii". Daca mergeti in vizita, spune-i care
sunt regulile si cum doresti sa se comporte. In felul acesta, este mult mai probabil ca va tine cont de solicitarile tale.
Optional, poti lua cu tine cateva jucarii sau o carte de colorat, pentru a te asigura ca prichindelul va avea ocupatie si nu va
incepe sa se smiorcaie dupa nici jumatate de ora ca se plictiseste si vrea acasa.
Asigura-te ca transmiti mesaje pozitive
Micutul tau are incredere in tine si de multe ori afirmatiile tale constituie litera de lege pentru el. Prin urmare, daca ii spui
ca nu va invata niciodata sa te asculte si sa se comporte frumos, se va demobiliza si nu va mai incerca sa se
autodepaseasca in acest sens.
In contrapartida, daca ii spui ca esti convinsa ca-si poate insusi normele de comportament, va fi dornic sa-ti arate ca poti
avea incredere in el si va face tot posibilul sa se ridice la inaltimea asteptarilor tale.
Importanta modelului...
Orice parinte isi doreste sa fie ascultat imediat de copilul sau, fara a mai fi necesar sa repete cerinta. Dar de cate ori nu ti
se intampla sa-i spui copilului "Vin intr-un minut!", iar minutul se transforma in vreun sfert de ora? Educatia copilului incepe
cu tine si trebuie ca tu insati sa te ridici la nivelul asteptarilor lui. Numai asa poti pretinde, in mod rezonabil, acelasi lucru si
din partea lui.
Repetitia este mama invataturii
Ar putea fi de ajutor sa-i ceri micutului sa repete ceea ce are de facut, tocmai pentru a te asigura ca nu a interpretat altfel
solicitarea ta. Poti formula astfel: "Vom iesi impreuna in parc, dar nu putem sta decat o jumatate de ora.
Cand iti voi spune ca trebuie sa plecam, trebuie sa ma urmezi imediat. Acum spune-mi ce astept de la tine cand iesim in
parc". In acest mod, te vei asigura ca mesajul tau a fost inteles.
Mentine-ti asteptarile realiste
Nu uita ca micutul tau este, totusi, numai un copil si are nevoie de timp si de atentie pentru a-si insusi normele de
comportament. La urma urmei, nici Roma nu a fost construita intr-o singura zi... Pastreaza-ti atitudinea pozitiva,
persevereaza si rezultatele nu se vor lasa asteptate prea multa vreme.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5246
3/14/2010
Page 1 of 1
Multi parinti se gandesc, privindu-si copiii, cat de greu este sa fii parinte. Si cat de greu este sa
cresti un copil "ca la carte", care sa fie si puternic, dar si sensibil, si politicos, dar si asertiv
cand e cazul. Cu alte cuvinte, sa aiba tot ce are nevoie pentru a se descurca in viata, pentru a
se integra si pentru a fi respectat de ceilalti.
Ei, poate copiii nu se gandesc atat de departe in primii lor ani de viata, dar cu siguranta isi
doresc si ei sa afle ce ar trebui sa faca ca sa le fie mai usor pe aceasta lume, sa primeasca
cat mai putine obervatii sau priviri de repros si cat mai multa iubire, afectiune si apreciere din
partea celorlalti. Asa cum fiecare din noi isi doreste. Insa, spre deosebire de adulti, copiii nu
prea sunt obisnuiti sa asculte de vorbele spuse de un parinte si sa le ia ca atare.
Ei au curiozitatea de a vedea daca nu cumva, dincolo de cuvinte, nu exista o alta regula care
are si mai multa valoare. Asa ca, daca ii spui unui copil ca nu are voie, e foarte probabil ca
primul lucru pe care il face sa fie exact cel care i-a fost interzis cu un minut inainte. Si atunci
cum facem ca sa ne invatam copilul si sa creada in reguli, si sa devina responsabil si
disciplinat, in masura in care este posibil la varsta sa?
Puterea exemplului
Ceea ce el trebuie sa respecte, si parintele trebuie sa respecte. Daca iti rogi copilul sa isi puna sosetele murdare in cosul
de rufe inainte de a intra sa faca baie, ai grija ca si sotul tau sa respecte aceasta regula. Pentru ca altfel, copilul poate
intelege ca regula e doar a mamei si ca "baietii" sau "barbatii" sunt grozavi tocmai pentru ca nu o respecta.
Din pacate, in multe familii, parintii chiar intra in competitie incurajand copilul sau macar fiind toleranti cu el atunci cand e
vorba de reguli simple, considerand ca astfel ii castiga afectiunea. Si ceea ce obtin de fapt e un copil rebel, care ii
manipuleaza pe fiecare in parte si obtine ce isi doreste fara a-si asuma prea multe responsabilitati. Daca cel mic nu
respecta regula, e bine sa stabilim cu el inainte o consecinta a nerespectarii regulii stabilite de comun acord.
In acest fel el nu este pedepsit, ci isi asuma, ca noi toti, urmarea faptului ca nu
avem chef sa facem anumite lucruri. De exemplu, putem alege sa nu ne spalam
sosetele, dar asta inseamna ca va trebui sa mergem cu sosete nespalate la un
moment dat. Asa si copilul dvs, daca nu isi va pune sosetele in cos, acestea nu vor
fi spalate, si mai devreme sau mai tarziu el va putea descoperi ca erau exact
sosetele lui norocoase. In acest moment, va incerca probabil sa isi santajeze
mama pentru a obtine prin afectiune ceea ce nu a obtinut prin faptul ca a fost
responsabil.
Nu reactiona la santaj
Daca mama cedeaza, copilul deja a invatat ca regulile pot fi evitate. Si mama va spune ca a fost doar o intamplare
nevinovata, dar aceste intamplari nevinovate sunt cele care cristalizeaza caracterul copilului, din pacate (sau din fericire).
Asa ca ideal este sa nu confundam iubirea cu slabiciunea si copilul la fel, sa inteleaga ca faptul ca il iubim mult si
neconditionat dar si ca avem incredere in el ca poate sa isi asume anumite responsabilitati.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=13945
3/14/2010
Page 1 of 1
Bineinteles ca ii oferi copilului tau tot ceea ce are nevoie si, cu anumite limite, ceea ce isi
doreste. Dar n-ar fi rau ca, incepand din jurul varstei de trei-patru ani, sa-l obisnuiesti sa
gestioneze singur o mica suma de bani.
Pe langa faptul ca, in felul acesta, il vei ajuta sa inteleaga valoarea banului, sentimentul de
independenta ii va conferi mai multa incredere in sine. Secretul consta in modalitatea pe care
o alegi pentru a-i oferi acesti bani...
Cu alte cuvinte, copilasul trebuie sa inteleaga faptul ca banii acestia reprezinta o recompensa,
si nu un cadou venit din senin si neconditionat.
Astfel, prestarea unor mici treburi casnice ar putea constitui un argument valabil. Suma in sine
nu trebuie sa fie prea mare si, cel putin la inceput, este bine sa detii controlul asupra ei - in
sensul ca banii vor fi pastrati, de comun acord, intr-o pusculita.
Atunci cand copilul isi doreste ceva, stie ca are propriile sale resurse. Mai tarziu, dupa ce va
incepe sa mearga la scoala, ii poti oferi cheita pusculitei, ceea ce ii va demonstra ca ai
incredere in el si in modul in care va alege sa cheltuiasca acei bani. Mai mult decat atat, acest tip de recompensa il va
face pe copil sa inteleaga raportul care se stabileste intre munca si retributie.
Cat de frecvent ar trebui sa alimentezi pusculita? De doua ori pe luna este suficient. In cazul in care se dovedeste mai
harnic si mai ambitios in a-si indeplini atributiile, poti sa-i acorzi un premiu. Suma va creste treptat, in mod direct
proportional cu varsta copilului.
Daca este indecis in privinta modului in care va investi banii economisiti, ofera-te sa-l sfatuiesti. Tine insa cont nu de ceea
ce are nevoie in acel moment, ci de ceea ce isi doreste.
Poate ca ii trebuie o geaca noua, insa prioritatea lui - de inteles, la aceasta varsta - o reprezinta masinuta aceea rosie, cu
telecomanda si alte accesorii pe care tu nu le intelegi, dar despre care prichindelul ti-ar putea vorbi multa vreme, cu
incantare. Dat fiind faptul ca este vorba de banii castigati de el, acorda-i sansa de a-i folosi cum vrea.
In eventualitatea in care copilul isi doreste un obiect mai costisitor, cum ar fi o bicicleta sau un walkman, nu te oferi sa i-l
achizitionezi tu.
Propune-i sa economiseasca o perioada (doua-trei luni) si tu doar completeaza suma. In felul acesta, va avea multumirea
ca si-a adus contributia proprie si iti va fi, in acelasi timp, recunoscator pentru sprijinul acordat.
Este important sa te asiguri ca micutul a inteles ca banii acestia ii vor reveni numai daca se achita de responsabilitatile
asupra carora ati cazut de acord. Eventual, lasa-i posibilitatea de a-si alege aceste sarcini, tu preocupandu-te ca acestea
sa nu depaseasca abilitatile sale.
Tine-te intotdeauna de cuvant. Pune in pusculita suma convenita si - reversul medaliei - penalizeaza-l, daca nu si-a
indeplinit atributiile in mod corespunzator. Copilul trebuie sa fie constient de faptul ca munca sa este rasplatita si ca
abaterile sunt sanctionate.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5184
3/14/2010
Page 1 of 1
La prima vedere, ai fi tentata sa crezi ca acest demers nu este nici pe departe dificil. Ii
daruiesti o pusculita simpatica, il deprinzi sa economiseasca pentru papusa sau pentru
mingea de fotbal pe care si-o doreste.
Micutul va intelege si va invata sa-si administreze singur banii. Ah, daca ar fi atat de simplu!
Dar lucrurile nu decurg intotdeauna astfel.
Pentru orice copil, parintii sunt adevarati eroi. Pot face orice, oricum si oricum. Cu o asemenea
idee, nu este de mirare ca prichindelul nu intelege de ce trebuie sa stranga el bani in pusculita.
Valoarea banului? Ce inseamna asta? Ei bine, trebuie sa deprinda aceasta notiune si, mai
important, sa inteleaga faptul ca nu economiseste pentru ca "asa a spus mama", ci fiindca asa
procedeaza orice persoana care vrea sa devina, la un moment dat, indepedenta. Modul in
care il vei deprinde cu acest lucru depinde de varsta copilului.
Copiii de varsta prescolara
Cu micutii e cel mai simplu. Poti incepe prin a practica un fel de jocuri. Cand mergeti impreuna la magazin, ofera-i o mica
suma de bani si spune-i sa-si cumpere dulciuri sau o jucarie, in functie de preferinte.
Daca va duceti la cinematograf, intreaba-l daca prefera sa manance popcorn sau sa puna deoparte suma respectiva. Nu
ceda rugamintilor lui, care si-ar dori ambele variante. Trebuie sa invete sa aleaga si, implicit, sa renunte.
In viata nu le poti avea pe toate si, cu atat mai putin, nu te poti astepta ca parintii sa-ti faca pe plac indiferent de context.
Cu cat va invata acest lucru mai devreme, cu atat mai bine pentru el.
Pe de alta parte, si tu insat ar trebui sa inveti sa dai dovadade toleranta si comunicativitate. Cu alte cuvinte, nu-l obliga sa
economiseasca la nesfarsi, daca vrea sa-si cumpere ceva. Poate ca va face o alegere neinspirata, dar asa va invata sa
descopere si sa invete din experientele proprii. Nu poti fi langa el in permanenta, sa-i spui ce este bine si ce nu este.
Adolescentii
Este momentul sa-i lasi tot mai mult posibilitatea de alegere. La varsta aceasta se impune sa-si asume responsabilitatea,
sa stie sa faca diferenta intre ce-si doreste si ce are nevoie: o haina noua, o consola de jocuri, o excursie cu prietenii, si
asa mai departe.
In context, unii parinti fac teribila greseala de a institui sistemul recompensei. "Daca iei nota mare la matematica, vei
primi...". "Daca vii devreme de la discoteca, mergem la magazin si iti cumpar...".
Nu, nu si iar nu. Renunta la idee, ori te vei transforma intr-un fel de sclav. Ce folos ca ai un copil cuminte si silitor, daca
trebuie sa-l platesti pentru acest lucru? Valorile se insusesc, nu se cumpara.
Dar a-i sista "alocatia" ca mijloc de pedeapsa? Da, aceasta este o idee buna. A nu se confunda cu refuzul de a-i acoperi
cheltuielile necesare. Intentia este sa-l pedepsesti, nu sa-l infometezi sau sa-l privezi de rechizite.
Daca pierde banii de buzunar, returneaza-i suma - insa numai o singura data! In cazul in care se intampla a doua oara,
refuza (este bine ca in prealabil sa-l previi asupra acestui aspect).
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5219
3/14/2010
Page 1 of 1
O vorba de demult spune ca bunele maniere sunt la fel de apreciate pe cat de contestata este
absenta acestora. Stii foarte bine acest lucru si esti constienta de importanta deprinderii
normelor de comportament de catre micutul tau.
Cu toate acestea insa, uneori pare dificil... Ceea ce pentru tine este elementar, pentru el pare
de-a dreptul imposibil sau, in cel mai bun caz, de neinteles. Cum ar trebui sa procedezi,
totusi?
Este adevarat ca, in societatea actuala, oamenii comunica din ce in ce mai liberi, iar asa
numitul "protocol" al relatiilor interpersonale este aproape inexistent.
Dar nu inseamna ca este bine... iar datoria parintilor este sa-i ajute pe cei mici sa deprinda
codul bunelor maniere si sa nu le perceapa ca fiind o obligatie sau - si mai rau - ca o
corvoada...
Nu este usor, cu siguranta... de la a-l invata sa spuna "te rog", "multumesc" sau "imi cer
scuze", pana la a-l obisnui sa foloseasca tacamurile la masa, drumul este destul de lung.
Si nu ar fi prea indicat sa te bazezi pe contributia educatoarei sau a invatatoarei; nu se pune problema ca acestea nu ar
avea bunavointa, dar, in cazul de fata, rolul principal le revine parintilor. Acestia sunt, bineinteles, adevarati mentori si
formatori de caractere.
Suna inspaimantator? N-ar trebui, desi responsabilitatea care va revine, tie si partenerului tau, este intr-adevar mare.
Pentru inceput, nu uita sa oferi tu insati ceea ce astepti de la el: respect si comunicare. Cu alte cuvinte, comporta-te cu
micutul exact asa cum iti doresti sa se comporte si el cu tine.
Asemeni oricaror altor obiceiuri, bunele maniere se deprind treptat, de la cele mai simple elemente. Evident ca un copilas
in varsta de doi-trei ani nu va putea sta linistit pe parcursul unei cine in familie, de exemplu; tocmai de aceea, este bine sa
ai la indemana cateva jucarii, pe care sa i le oferi cand il vezi ca se plictiseste sau devine agitat.
In aceeasi nota insa, copilul poate fi educat sa nu faca zgomot, sa nu arunce mancarea sau tacamurile pe jos, sa nu faca
firimituri de paine si asa mai departe. In timp ce se joaca linistit, asteptand ca lumea sa-si termine cina, el va invata ca
trebuie sa aiba rabdare pana cand toata lumea se ridica de la masa.
Cel mai important lucru pe care trebuie sa-l retii este sa profiti de orice ocazie pentru a-i da copilului exemple despre ceea
ce inseamna bunele maniere: fie ca se uita la desene animate, ca va plimbati in parc, se joaca sau ii citesti o poveste...
Exemplele sunt nenumarate si pretutindeni, nu trebuie decat sa-i atragi atentia asupra lor.
Daca se intampla ca prichindelul sa faca o boacana in public, nu-i atrage atentia pe loc. Nimic n-ar fi mai umilitor pentru el.
Priveste-l semnificativ, astfel incat sa se poata corija, daca este posibil si deschide discutia dupa ce ramaneti singuri, in
familie. A-i atrage atentia in public nu va solutiona problema, decat daca ceea ce face el este distructiv (sparge o vaza
jucandu-se cu mingea, de exemplu).
Incurajeaza-l in permanenta si stimuleaza-l (nu material, insa), aratandu-i ca esti mandra de el. Orice copil isi doreste sa-si
multumeasca parintii si sa fie laudat. Nu este exclus sistemul recompenselor, insa nu trebuie abuzat de aceasta metoda.
Spre exemplu, daca stii ca ii este dificil sa se controleze sa nu tina coatele pe masa in timpul pranzului, ofera-i un fruct in
plus la desert in cazul in care reuseste sa faca acest lucru. Si, nu in ultimul rand, tine-ti intotdeauna promisiunile...
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5195
3/14/2010
Page 1 of 2
Cel mai recent studiu realizat de Consiliul National al Audiovizualului (CNA), la nivel national,
a stabilit nivelul de dependenta de calculator al copiilor si activitatile pe care acestia le
desfasoara in fata computerului.
Conform studiului CNA, desfasurat in colaborare cu Metro Media Transilvania, in perioada
septembrie-octombrie 2007, in timpul liber, 45% dintre copii se joaca pe video sau pe
calculator. Desi copiii sustin ca folosesc computerul si, in special, Internetul, pentru a se
documenta si pentru a le fi mai usor procesul de invatare, studiul CNA a demonstrat ca 50%
dintre ei se joaca, iar 47% discuta pe chat-uri.
In acelasi sens, una dintre concluziile foarte importante ale studiului "Copiii si calculatorul",
realizat de ECDL Romania in 2005, a fost aceea ca elevii din invatamantul primar bucurestean
(clasele a II-a, a IV-a si a VII-a) vad computerul ca pe ceva recreativ, bun pentru jocuri, filme si
muzica.
In 2006, ECDL Romania atragea atentia asupra riscurilor la care sunt supusi elevii de liceu ai "generatiei online". Studiul
realizat la nivelul a 10 licee bucurestene (clasele IX-XII) a relevat faptul ca elevii de liceu inteleg prin buna utilizare a
calculatorului mai degraba utilizarea jocurilor pe calculator, Internet si chat, filme si muzica. In plus, isi petrec foarte mult
din timpul dedicat calculatorului "scufundati" in lumea virtuala a jocurilor.
Pornind de la informatiile adunate de studiile amintite, este clara necesitatea restructurarii modului in care pregatirea in
utilizarea computerului este efectuata in prezent. Procesul lent de pregatire a profesorilor la standarde internationale, intro masura semnificativa, si rigiditatea in a le oferi copiilor accesul la tehnologie, acolo unde dotarile tehnice exista, continua
sa impiedice raspandirea unui nivel de baza a cunoasterii calculatorului, nu doar din punct de vedere al jocurilor.
Interesanta a fost si perceptia diferita asupra calculatorului a copiilor cu varste cuprinse intre 8-14 ani. Printr-un exercitiu
distractiv, copiii au fost rugati sa se gandeasca la un utilizator tipic de computer si sa-l deseneze pe o foaie de hartie,
prezentand toate detaliile care li se par relevante.
Pentru a verifica rezultatele acestui joc, copiii au completat si un chestionar alcatuit din cateva intrebari legate de utilizator
si de rolul calculatorului in viata lor.
Astfel, in Bucuresti, spre deosebire de situatia relevata prin studiile internationale, rezultatele arata ca fetele si-au depasit
"frica de calculator", dar diferentele dintre baieti si fete sunt nesemnificative: doar 22% dintre fete nu au desenat un
computer, iar 64% au desenat utilizatorul cu fata spre privitor. Baietii, in proportie de 18%, nu au desenat calculatorul, iar
59% au desenat utilizatorul din fata.Elevii bucuresteni considera ca utilizatorul tipic de calculator este amuzant (68%), are
prieteni (84%), este creativ (94%), interesant (88%), destept (91%), intelegator (82%) si invata bine (91%). Studiul a
relevat ca 89% dintre elevii intervievati au cel putin un calculator acasa si in 55% din cazuri el este folosit de toata familia.
61% dintre fete utilizeza calculatorul zilnic, fata de 84% dintre baieti. De asemenea, elevii considera in proportie de 41%
ca ar trebui utilizate calculatoarele la toate orele.
Din studiul realizat de ECDL Romania reiese faptul ca atat fetele, cat si baietii se joaca mult pe calculator. Raspunsul la
intrebarea "Va plac jocurile pe calculator?" este "Da" in proportie de 91%, la fete, si 97%, la baieti. Acest lucru este
normal, pana la un punct: intre 8 si 11 ani se dezvolta exercitiile imaginative.
Cine ii poate crea copilului tau un univers asa cum si l-a dori, mai bine decat companiile care dezvolta jocurile PC? Insa,
dupa cum majoritatea psihologilor sustin, accesul la jocuri violente poate duce la tulburari de comportament (un semnal de
alarma fiind identificarea utilizatorului cu un personaj sangeros, furios sau agresiv), iar utilizarea calculatorului exclusiv
pentru jocuri duce la falsa idee ca micutii stiu sa utilizeze un computer (bine si foarte bine peste 90% la toate categoriile
de varsta).
Intr-adevar, "frica de calculator" este indusa de lipsa de experienta, de abilitati practice de lucru si poate fi combatuta prin
cursuri si extinderea accesului liber la calculator in scoli. Insa tot atat de reala este si tendinta opusa la dependenta
emotionala de jocuri.
Ea exista si rezultatele acestui studiu o confirma: scolarii intre 8 si 11 ani, care se afla sub "magia" computerului si se
joaca mai mult (uneori "in lipsa" de alte relatii de comunicare autentica), ajung, inconstient, sa se identifice cu un personaj
dur si agresiv. La fete, aceste personaje pastreaza intr-o masura mai mare si propriile caracteristici (corporale, psihice),
adica pastrarea identitatii personale.
De cele mai multe ori, din ignoranta sau din lipsa de timp, parintii nu acorda foarte multa atentie modului in care copilul lor
isi petrece timpul liber. Ba in fata televizorului, ba in fata calculatorului... Unii parinti ajung sa se bucure ca al lor copil este
"in siguranta" in casa, si nu afara cu prietenii de la care poate invata multe rele. Uita insa ca folosirea excesiva a
calculatorului sau a televizorului poate afecta in mod negativ dezvoltatea psihica si fizica a copilului lor.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=11433
3/14/2010
Page 2 of 2
Aceste aspecte neplacute pot fi inlaturate daca atentia copiilor este indreptata spre lucrurile pozitive ale folosirii
calculatorului sau televizorului. Programele interesante si educative le ofera elevilor posibilitatea sa exploreze lumea si sa
creeze opere originale cu ajutorul aplicatiilor de procesare de text sau al aplicatiilor de prezentari.
Se poate promova accesul mai larg al elevilor la informatii online si acestia pot fi invatati cum sa foloseasca Internetul
pentru studiul individual, cum isi pot crea propiile site-uri web sau cum pot comunica cu ajutorul postei electronice. Exista
o serie de jocuri educative, care pot duce la asimilarea de cunostinte intr-un mod placut.Din pacate, in Romania procesul
de dotare cu calculatoare in scoli si institutii se desfasoara intr-un ritm mult mai rapid decat cel al luarii de masuri pentru o
folosire mai eficienta a computerului. De cele mai multe ori, investitia in pregatirea utilizatorilor a fost considerata de o
importanta secundara, sau complet ignorata.
In concluzie, nu trebuie sa inoculam copiilor nici frica, dar nici sa-i lasam sa devina prea mari consumatori de jocuri
violente, pentru ca vor capata dependenta. Mai mult, in loc sa-si dezvolte capacitatile intelectuale, de logica asociativa si
de acumulare de informatii general utile in viata, vor avea tendinta unei stagnari in dezvoltarea lor psiho-sociala.
In plus, pediatrul Anca Cochino completeaza: "Dupa cum reiese din acest studiu si dupa cum toti parintii stiu,
calculatorul este privit de catre copii si adolescenti ca un mod placut de a-ti petrece timpul liber. Dar pe cat este
de placut, de educativ si de interactiv, pe atat este de daunator folosit nejudicios, mai ales de copii prescolari si
scolari mici.
Folosit excesiv, traind foarte mult intr-o realitate virtuala pe care o pot modifica dupa bunul plac, acestia uita sa
interactioneze cu ceilalti copii, iar unii chiar se izoleaza.
Copiii ar trebui sa foloseasca computerul doar 1-2 ore/zi, acest timp sa fie monitorizat atent de catre un adult.
Ideal ar fi ca programele utilizate de catre copii sa fie si recreative (jocuri - cat mai pasnice cu putinta!), dar si
educative, care sa ii obisnuiasca cu ideea de calculator ca mijloc de a invata lucruri noi, utile, interesante.".
Poti afla mai multe si din articolul Copilul meu petrece prea mult timp la calculator, dar si accesand site-urile ecdl.org.ro,
ecdl.com, equalskills.ro.
Informatiile ne-au fost puse de dispozitie de catre Gabriela Irinuca Vaduva de la ECDL ROMANIA. Multumim pentru
sprijin.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=11433
3/14/2010
Page 1 of 2
Probabil ca, asemenea multor femei, tu si partenerul tau ati hotarat cu ceva timp in urma sa va
luati un catelus. Majoritatea simtim nevoia de a ne darui afectiunea cuiva care are nevoie de
atentia si ocrotirea noastra.
Iata insa ca, dupa o perioada in care catelul a devenit deja un membru al familiei, afli ca vei fi
mamica. Dupa ce euforia primelor zile a trecut, incepi sa te ingrijorezi: ce vei face cand va
aparea bebelusul - va trebui sa renunti la catel?
Nu este obligatoriu! Respectand o serie de reguli veti putea ramane impreuna, iar cel mic isi
va castiga primul prieten adevarat!
Dupa ce te-ai intors de la maternitate, te simti coplesita de noile responsabilitati si, cu toate ca
nu ai dori acest lucru, ai tendinta de a neglija catelul in favoarea celui mai nou membru al
familiei.
Este firesc, micutul are nevoie de toata atentia ta si te solicita la maximum, iar tu te gandesti
ca ar fi fost mai bine daca ai mai fi asteptat cativa ani pana sa adopti un catel.
Dar nu regreta si nu renunta la el - cu rabdare si atentie vei reusi sa institui o serie de reguli
prin care vei asigura securitatea si igiena copilului - doar acestea sunt problemele pe care le ai in vedere, nu-i asa?
Pregateste catelul in vederea aparitiei bebelusului
In functie de rasa, unii caini sunt foarte jucausi, ei insisi niste copii, indiferent de varsta. Sa-i
privesti si chiar sa te implici uneori in jocul lor poate fi extraordinar de placut si reconfortant.
Catelul fuge prin casa (chiar - sau mai ales - daca ii respecti orarul zilnic de plimbare), aduna
diferite obiecte si haine pe care le "depoziteaza" mandru in mijlocul casei, rontaie in
permanenta cate ceva (si nu intotdeauna acel "ceva" este comestibil, dar ce-i pasa lui?),
subtilizeaza mancare de pe masa, chiar daca in castronelul lui hrana este neatinsa si asa mai
departe.
Toate acestea te amuza dar, in contextul aparitiei bebelusului, se transforma in serioase motive
de ingrijorare. Daca va descoperi paturica sau alte accesorii ale acestuia si le va transforma in
obiecte de joaca?
Pentru a nu aparea probleme, va trebui sa faci o serie de schimbari in rutina zilnica a catelului - de preferat, inainte de
sosirea bebelusului. De exemplu, ai putea schimba locul unor piese de mobilier, ceea ce nu va mai permite accesul
patrupedului la anumite obiecte si il poti invata, treptat, ca joaca este permisa numai in afara casei.
Daca pana acum catelul avea "domiciliul" in dormitorul vostru si intentionezi sa instalezi aici patutul copilului, este bine sa
cumperi un cos si sa obisnuiesti cainele sa doarma in alta parte a casei - de preferat, pe hol, pentru a te asigura astfel ca
nu va "invada" camera copilului nici in perioada urmatoare.
Un alt aspect pe care iti recomandam sa il ai in vedere se refera la apelativele cu care iti vei alinta copilul. Te surprinde?
Gandeste-te numai cat de derutat va fi catelul cand va auzi in preajma expresii de genul "ce baietel cuminte" sau "ce fetita
draguta", care ii fusesera adresate pana acum si pe care tu, inconstient, le folosesti pentru micut.
Ti se pare poate inutil, dar gandeste-te ca patrupedul va crede ca el este cel vizat si nu ar fi
exclus sa intre in camera si sa faca un salt pe masa de infasat, de exemplu. Asadar, nu ignora
acest aspect si inventeaza alte apelative de alint pentru catel.
Bob Ward, un antrenor de caini profesionist din Statele Unite ale Americii, sugereaza ca,
treptat, ar trebui sa obisnuiesti catelul cu ideea ca nu va mai fi el in centrul atentiei si unicul
rasfatat. Vei preintampina, astfel, eventuala lui reactie de gelozie fata de noul nascut.
Cum ai putea face asta? De exemplu, in timpul sarcinii, joaca-te cu o papusa pe care o tii in
brate si careia ii vorbesti, permitandu-i cainelui sa te urmareasca. Important este sa fie in lesa
in acest timp - in cazul in care nu l-ai invatat comanda "Stai" sau "Nu e voie". Important este sa
inteleaga faptul ca nu are voie sa se apropie de tine atunci, fara ca acest lucru sa insemne ca
este pedepsit. Daca respecta distanta impusa - si, cu timpul, va invata - recompenseaza-l.
Daca ai deja copii, pregateste-i pentru aparitia catelusului
In aceeasi nota, daca ai deja copii si acestia isi doresc un catel, implineste-le dorinta. Dar nu
uita ca, daca nu sunt pregatiti corespunzator, ar putea fi expusi unor pericole - mai ales daca
sunt de varsta mica.
Stii foarte bine ca tuturor copiilor le place sa se joace cu un catelus si, fara intentie, pot face
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5281
3/14/2010
Page 2 of 2
gesturi dure, cum ar fi sa-l traga de coada, de urechi sau de mustati, sa-l imbratiseze prea strans, sufocandu-l ori chiar sal incalece, daca e de talie mare.
Toate acestea vor stresa animalul si multi copii ajung sa fie muscati de proprii caini.
De asemenea, copiii trebuie invatati sa nu priveasca niciodata in ochii cainelui, intrucat pentru animal privirea directa
reprezinta un indicator al agresivitatii si se poate manifesta ostil.
Orice copil ar trebui educat astfel incat sa-l trateze pe caine cu blandete si respect. Conceptii precum "e doar un animal!"
nu-si au locul. Daca cel mic manifesta retineri in a se apropia de catel, din teama reflexa, nu il forta.
Ajuta-l sa se acomodeze, de regula cainii sunt foarte deschisi in relatia cu copiii (mai ales puii, dar si cainii maturi, de
exemplu cocker-ul sau dalmatianul). Nu uita sa-i explici copilului ca nu este indicat sa atinga jucariile cainelui sau
mancarea acestuia.
Nu lasa niciodata copiii singuri cu cainele
Majoritatea expertilor recomanda ca parintii sa nu lase niciodata copiii singuri cu cainele, mai ales daca animalul este de
talie mare, iar copiii au mai putin de 4-5 ani. Exista riscul ca patrupedul sa nu raspunda la comenzile copilului, sau sa fie
intimidat de reactiile acestuia si sa se manifeste agresiv. Atat timp cat copilul e mic, trebuie sa-i protejezi pe amandoi.
Copilul si catelul au tot timpul sa se imprieteneasca, nu trebuie sa fortezi tu acest lucru. Relatia lor va veni de la sine si va
decurge firesc, mai ales daca mai intai ai avut caine si ulterior ai devenit mama.
Un catel ne imbogateste foarte mult viata si ne aduce mai multa dragoste si bucurie decat am crede, ajutandu-ne sa ne
descoperim asa cum nu ne imaqinam ca am putea fi.
Cercetarile au evidentiat ca un copil care creste impreuna cu un caine va da dovada de mai multa responsabilitate ca
adult, manifestand si evidente calitati empatice. Un motiv in plus ca sa nu indepartezi catelul daca vei fi mama si sa-i
indeplinesti copilului tau eventuala dorinta de a avea un mic prieten credincios.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5281
3/14/2010
Page 1 of 1
Pentru cei mai multi dintre noi, a ne uita la ceas a devenit de mult a doua natura - si cum ar
putea fi altfel, tinand cont de ritmul trepidant al vietii cotidiene?
Nu este de mirare ca nu-ti mai amintesti de acele timpuri cand una dintre cele mai mari
provocari pentru tine era aceea de a spune cat este ora. Iata ca acum este randul tau sa-l
inveti pe prichindel notiunea timpului.
Cu siguranta, cel mai important "ingredient" de care ai nevoie este rabdarea. Pentru tine poate
ca este dificil sa intelegi ce se petrece in mintea copilului, de ce el nu poate intelege
deocamdata un lucru care pentru tine e cat se poate de firesc.
Pentru inceput, sa vedem cam incepand de la ce varsta ar trebui sa deprinda copilul primele
notiuni ale timpului. Potrivit specialistilor americani, la cinci - sase ani copilul ar trebui sa fie in
masura sa indica ora exacta si jumatatile de ora, iar la varsta de sapte ani - inclusiv sferturle
de ora.
Usor de zis, dar (mult) mai greu de facut. Iti propunem un mini ghid cu ajutorul caruia vei putea sa-i explici pe intelesul lui
aceste aspecte.
Arata-i ceasul si vorbeste-i despre notiunile de secunda, minut si ora. Nu uita sa-i descrii ceasul si functiile celor doua
ace ale acestuia.
Dupa ce a inteles ca, de fiecare data cand minutarul face o rotatie completa, marcheaza trecerea unui minut, treceti la
mici exercitii prezentate sub forma unor jocuri: de cate ori se invarte minutarul pana cand micutul isi face patul, pana isi
strange jucariile sau pana isi scrie numele...
Dupa cateva zile, cand te-ai asigurat ca a inteles functia minutarului, ii poti vorbi despre faptul ca ora are saizeci de
minute - si ce rezulta de aici, faptul ca minutarul executa 60 de rotatii complete in acest interval. Pentru aceste lectii ar fi
bine sa ai un ceas cat mai nostim si viu colorat.
Ulterior, puncteaza faptul ca, de cate ori este ora exacta, minutarul se va afla in dreptul cifrei 12, iar acest lucru
inseamna ca este ora unu, doua si asa mai departe.
In acest stadiu, copilul ar trebui sa inteleaga, in linii mari, notiunea de timp si ii va fi mai usor sa se acomodeze cu
jumatatie si sferturile de ora.
Foloseste-te de orice imprejurare pentru a face un nou exercitiu: cand se trezeste, pleaca la scoala, iese la joaca, se
uita la televizor, se pregateste de culcare...
Recompenseaza-l de fiecare data cand spune corect cat este ceasul, fara a recurge la ajutorul unui adult.
Nu in ultimul rand... ofera-i un ceas! Pentru majoitatea copiilor, momentul in care primesc primul lor ceas are o
semnificatie aparte, ii face sa se simta mai responsabili si sa aiba mai multa incredere in ei - deci, micutul va fi cu atat mai
motivat sa deprinda cat mai repede principiile masurarii timpului.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5208
3/14/2010
Page 1 of 2
Iti amintesti de cartile copilariei, de basmele si povestile nemuritoare, pe care le citeai cu atat
drag si pasiune? Iti amintesti cum asteptai cu nesat iarna, la gura sobei, sa iti citeasca bunicul
povesti cu zmei, feti frumosi si arlechini? Parca aceste vremuri au apus, cel putin pentru noua
generatie de copii...
Cartile au fost inlocuite de jocurile pe calculator, filmele de la televizor si ce sa mai vorbim
despre vizitele la biblioteca?
Pentru ca tu ai un rol important in educatia micutului tau, il poti ajuta pe acesta sa indrageasca
lectura. Deseori se intampla ca prichindelul tau sa fie plictisit sau chiar furios atunci cand
trebuie sa citeasca o carte pentru scoala, dar tu ii poti transmite placerea de a citi. Cum? Iata
cateva sfaturi:
Puterea exemplului
Parintii reprezinta modele pentru copiii lor, mai ales in primii ani de viata. De aceea, daca micutul te va vedea citind, in
mod sigur te va imita. Acum este momentul in care il poti implica activ si pe el... Poti incepe prin a citi un ziar sau, atunci
cand mergeti impreuna la cumparaturi, citeste etichetele de pe produsele pe care doresti sa le cumperi etc.Important este
sa ii cultivi aceasta dorinta de a fi informat, de a dori sa stie
lucruri, care il vor ajuta in viitor. Prin citit, copilul tau isi va
dezvolta limbajul, creativitatea si imaginatia.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=14806
3/14/2010
Page 2 of 2
sau preferat si cu siguranta va fi mult mai incantat de ideea de a citi. Important este si spatiul in care micutul tau citeste.
Ce ar fi sa il scoti in natura sau sa ii creezi un loc relaxant in casa, dedicat lecturii. Puteti organiza seri dedicate cititului, la
care sa invitati si alti copii pasionati de citit. Micutul tau va avea posibilitatea sa faca schimb de carti si idei.
Din august 2009 pana pe 12 septembrie, postul de radio pentru copii Itsy Bitsy a lansat campania pro-lectura "Citesti si
cresti ca-n povesti!". Copiii sunt invitati sa citeasca si sa daruiasca. Cartile pe care micutii le-au citit deja pot fi donate in
centre de colectare special amenajate in orasele in care emite Itsy Bitsy. Afla mai multe accesand Itsybitsy.ro.
Si nu uita! Trebuie sa iti inveti copilul ca lectura este o placere, nu o sarcina!
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=14806
3/14/2010
Page 1 of 2
Este bine sa stii ca, daca nu te intelegi cu fetita sau cu baietelul tau, de vina este "limba"
diferita pe care o vorbiti! In primul rand trebuie sa intelegi ceea ce spune, tinand cont de
stadiul de dezvoltare in care se afla si de prioritatile sale din acel moment. Abia apoi poti
"negocia" cu micutul ceea ce iti cere...
Copilaria este considerata a fi, in cartile de specialitate, perioada de viata care se intinde de la
nastere pana la adolescenta. In perioada copilariei cresterea are loc simultan in toate
domeniile si se disting trei stadii:
prima copilarie - pana la varsta de trei ani;
a doua copilarie - de la trei la sase sau sapte ani;
a treia copilarie - se termina cu pubertatea.
La aproximativ opt saptamani de viata, capacitatea vizuala a copilului tau se imbunatateste,
pentru prima oara el poate sa te perceapa complet, fiind capabil de contact vizual direct. Acum
este timpul in care el asimileaza gesturile cu starile afective ale mamei.
Atat in timpul varstei fragede, cat si mai tarziu, jocul stimuleaza sistemul nervos central al copilului si il dezvolta pe plan
creativ. De cele mai multe ori, copilul isi pierde repede interesul pentru o jucarie daca nu il face sa "viseze", nu-i incita
imaginatia si nu-i solicita aptitudinile.
S-ar putea spune ca pentru copilul prescolar, cu cat un obiect este mai simplu, cu atat are mai multe functiuni si poate
deveni un "pasaport" spre lumea imaginarului. Bucuria jocului nu depinde de cat costa o jucarie, ci de imaginatia copilului
si de modul cum este el invatat sa se joace.
Familia este foarte importanta pentru dezvoltarea afectiva a copilului. Functiile principale ale mediului familial ar fi oferirea
de stabilitate, protectie, constanta, coerenta, modele, reguli si experienta.
Faptul de a linisti si impaca un copil il ajuta sa invete cum sa domine stimulii si sa-si construiasca o toleranta emotionala si
un echilibru interior. Orice modificare/tulburare in echilibrul afectiv al parintilor, respectiv atat iubirea trainica,
suprasaturarea afectiva, cat si indiferenta afectiva, care sunt resimtite puternic de copil, provoaca tulburari in psihicul
acestuia.
In general, la copii este binecunoscut simtul comercial crescut, precum si interesul lor fata de schimburi (in general,
jucarii). Orice parinte ar putea folosi acest simt in folosul sau, astfel poate modifica sistemul de perceptie al copilului din
parinte autoritar in parinte prieten.
Cum ne putem motiva copilul sau cum sa ni-l apropiem
Imperativele de genul: "Pune mana pe carte, altfel ajungi la liceul x (un liceu slab)!" nu te vor ajuta niciodata sa iti motivezi
copilul. Dimpotriva, aceasta fraza este echivalenta cu o fortare in ochii copilului, pe care acesta o va trata in mod negativ.
In schimb, o discutie prieteneasca, in care ii arati ca ai incredere in judecata lui si ii respecti deciziile, poate da roade mai
bune: "Daca inveti acum si vei continua asa, iti voi acorda permisiunea de a-ti alege singur liceul la care sa mergi."
Fara sa realizezi, ai sugestionat copilului ideea de a se antrena in joc (rol stimulativ) si de a incerca sa castige. Aici ai
reusit motivarea si ai intiparit in ochii copilului ideea de o oarecare independenta, aratandu-i ca nu este supus unui control
riguros.
Un alt exemplu care poate fi intalnit in viata de zi cu zi este urmatorul: "Inchide televizorul si treci la culcare!" Aici parintele
a fost autoritar, dar imaginea creata in ochii copilului tau este aceea de parinte rau. Nu i-ai permis sa faca un lucru pe care
era bucuros sa-l faca.
In schimbul acestei fraze poti folosi: "Cand preferi sa inchizi televizorul si sa dormi, la 7,45 sau la 8?" Acum copilul va
alege ora 8. Dar tu ti-ai atins scopul pe care ti l-ai propus, iar copilul este fericit pentru ca are un parinte intelegator, un
parinte-prieten.
Modul de a comunica cu un copil este foarte simplu - negociaza cu el din perspectiva valorilor sale.
Atentie! Un parinte care-si minte copilul va pierde usor atat autoritatea, cat si stima in fata acestuia.
De ce copilul devine un mic "terorist", care nu te asculta si in fata caruia nu te poti face inteles?
Copiii nu devin mici "teroristi", ei doar invata din ce vad in mediul in care traiesc (familia), astfel incat totul depinde de
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5292
3/14/2010
Page 2 of 2
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5292
3/14/2010
Page 1 of 2
Ai un copil fericit?
Scris de Nicoleta Tarantus, in 02 februarie 2010
Unul din zece copii se simte nefericit, principala cauza fiind certurile din familie sau divortul
parintilor, conform unui studiu realizat de The Children's Society in Marea Britanie, potrivit
Dailymail.co.uk. In cercetare au fost implicati 7.000 de copii, cu varste cuprinse intre 10 si 15
ani.
Perioada copilariei ar trebui sa fie cea mai fericita din intreaga viata, dar pentru multi copii, din
pacate, ea nu ofera bucurii.
Acelasi studiu a aratat ca cei care locuiesc cu parintii naturali sunt mai fericiti decat cei care
sunt crescuti de parinti vitregi sau de un singur parinte.
Un alt studiu al aceleiasi organizatii a aratat ca 21% dintre fete sufera de anxietate si se
simt nesigure din cauza aspectului fizic, in timp ce doar 12% dintre baieti au astfel de
probleme.
In plus, cercetarea arata ca scoala ii face nefericiti pe circa 12% dintre copii, iar unul din zece percepe aceasta
institutie ca pe un factor ce limiteaza libertatea de a alege si nu are asteptari pozitive legate de viitor.
Imi amintesc de o intamplare reala, povestita de un profesor, care a organizat o intalnire cu niste copilasi de gradinita. La
intrebare "Ce ti-ai dori sa fii, sa devii?", fiecare a rapuns in fel si chip: "Vreau sa fiu presedinte!", "Eu, pilot!", "Eu,
profesoara!", iar din spatele clasei, o voce stinsa, cu o fata trista, raspunde: "Eu as dori sa fiu televizor, pentru ca imi
doresc ca parintii mei sa se uite la mine, sa ma asculte...". Ei, un asemenea raspuns a "ucis" rumoarea si a pus pe
ganduri asistenta...
Da, din pacate, exista parinti care nici nu se uita la copiii lor, nu ii asculta si nu ii intreaba niciodata ce ii doare, daca sunt
fericiti, iar aceste lipsuri nu fac decat sa le alimenteze temerile, neincrederea in fortele proprii, ajung sa fie
nemultumiti de felul lor de a fi, devin usor de influentat, se simt neiubiti.
Psihologul Valentina Stan explica: "In procesul de formare a imaginii de sine a copilului intervin atat familia, grupul
de prieteni, scoala, cat si mass-media. De asemenea, imaginea de sine este influentata si de experientele pe care
le are copilul si modul in care se raporteaza la acestea".Fiinta fragila, atat fizic si psihic, copilul tau are nevoie,
indiferent de varsta, de toata atentia si dragostea ta, pentru ca viitorul lui de
construieste in prezent. Din cauza acestor lipsuri, personalitatea micutului tau se
poate construi gresit, va deveni frustrat, depresiv, anxios si prost crescut.
"De multe ori, copiii care sufera de anxietate nu sunt observati de parinti sau
profesori, iar in timp vor evita implicarea in activitati noi, contactul cu
persoane noi, nu se vor simti confortabil cand vor trebuie sa vorbeasca in
public (nu vor dori sa fie in centrul atentiei, pentru ca le va teama ca ceilalti
isi vor forma o imagine negativa despre ei), ajung sa aiba putini prieteni",
spune psihologul Valentina Stan.
Potrivit unui studiu realizat anul trecut de Universitatea britanica York, copiii cei
mai fericiti din Europa traiesc in Olanda si in tarile scandinave, in timp ce
Romania ocupa locul 25 dintr-un clasament de 29 de tari.
Britanicii de la Universitatea York au ajuns la concluzia ca parintii din Olanda au
gasit cea mai fericita metoda prin care sa-i multumeasca pe cei mici. Se pare ca si
profesorii detin cheia succesului la acest capitol, fiind mai putin exigenti decat
colegii de breasla din alte parti ale Europei.
Cand o prietena, care este psiholog, i-a intrebat pe cei mici ce este fericirea si ce ii
face fericiti, a primit cateva raspunsuri interesante: "Fericirea este atunci cand stau cu mama, tata si fratele
meu" (Marian, de 5 ani), "Cand sunt fericita rad mult si ma joc alaturi de colegii mei", (Ioana, 6 ani), "Fericirea este
atunci cand mama ma ia in brate", (Alin, 4 ani), "Cand ma duc la bunica mea sunt foarte fericita", (Ingrid, 7 ani).
Interesant i s-a parut si un raspuns pe care l-a primit de la Albert, un elev in clasa a-XI-a: "Sunt fericit atunci cand iau
masa cu parintii mei, pentru ca mai mereu mananc singur, ei fiind mai tot timpul plecati".
Cum pot fi ajutati acesti copii, cum ii putem face fericiti? Potrivit psihologului Valentina Stan, parintii pot
contribui la dezvoltarea unei imagini de sine echilibrate la copil prin:
formarea unor expectante realiste fata de acesta;
incurajarea exprimarii emotiilor pozitive si negative;
evitarea criticii, a blamarii;
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=28809
3/14/2010
Page 2 of 2
Cand l-ai intrebat ultima oara pe micutul tau daca este fericit?
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=28809
3/14/2010
Page 1 of 1
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5310
3/14/2010
Page 1 of 1
Pe de o parte ne referim in acest titlu la cele doua mari modalitati de a intra in contact cu
informatii din lumea inconjuratoare: vazul si auzul, iar pe de alta parte la partea intentionata
sau ne-intentionata care face ca verbele sa fie diferite. Asta in privinta diferitilor membri ai
familiei si mai ales in relatia parinte-copil.
Adesea ne intrebam ce vad si aud copiii din ce se intampla in casa, intre parinti sau afara, in
diferite contexte. Asta inseamna ca intrebarea se refera la lucrurile cu care copiii intra in
contact fara sa vrea, doar pentru ca sunt prezenti acolo sau suficient de aproape. Parintii spun
uneori: "Cred ca ne-a auzit pe noi vorbind despre asta", "Nu stiu ce a vazut la televizor, dar a
inceput sa viseze urat". Parintii se refera la o ipostaza pasiva, in care copilul este victima
informatiilor vizuale si auditive, al scenelor dintre diferiti oameni sau personaje de la televizor
sau chiar din carti. Asta s-ar putea numi un efect traumatic a ceea ce fost vazut sau auzit
asupra copilului care nu poate intelege, elabora, da un sens acelor lucruri si ele il afecteaza, il
sperie, nu le poate uita, le viseaza, intreaba necontenit despre ele, il imbolnavesc producandui diferite simptome, il intristeaza, il fac sa devina violent etc.
Copiii sunt foarte influentati de ceea ce vad
Cateodata parintii ajung sa se intrebe ce anume a auzit sau a vazut copilul, ceea ce inseamna ca ei intuiesc impactul pe
care il au scenele la care a asistat. Este atat problema acenelor agresive din realitate cat si a televizorului si jocurilor pe
calculator. Despre ele stim ca produc schimbari ale comportamentului si starilor psihice, violenta fiind dintre cele despre
care se vorbeste cel mai mult. In privinta jocurilor pe calculator, vom incepe in curand un proiect in care vom studia modul
in care copiii si adolescentii sunt atrasi de aceasta activitate, dependenta de aceste jocuri, efectele lor asupra jucatorilor,
dar si efectele aparute in familie in astfel de situatii.
Putem acum sa facem trecerea catre partea activa si anume catre a cauta sa vezi si sa auzi anumite lucruri, pentru care
avem verbele "a privi" si "a asculta", actiuni ce implica atentie, concentrare si intentie. S-a vorbit si se vorbeste mult
despre procesul prin care ceva vazut sau auzit o data intamplator ajunge sa fie cautat pentru a fi in continuare privit si
ascultat. In aceasta categorie intra in primul rand televizorul, dar si jocurile pe calculator. In privinta scenelor reale de
anumite tipuri (agresive, erotice etc) si lor le este recunoscuta aceasta capacitate de a ramane active in minte si de a fi
cautate in viitor, nu neaparat in mod constient. Este acelasi efect al traumei despre care am amintit mai sus incercarea
de a gasi un sens sau un alt destin, fantasmatic, la ceea ce nu a putut fi initial inteles sau acceptat. Putem sa ne referim la
moartea cuiva, la manifestari agresive sau autoagresive, la care copiii au fost martori si pe care inconstient le repeta,
ajungand ca din intamplare in situatii similare atunci cand devin adulti sau transformandu-se din copii agresati in parinti
agresori.
Copiii inteleg imagini si situatii intr-un mod complex
O alta conotatie a acestor verbe active este legata de capacitatea pe care o avem de a ne concentra atentia inspre ceva.
Adultii le spun copiilor sa priveasca ceea ce le este aratat si sa asculte ceea ce li se spune. Uneori ei se plang ca micutul
nu ii asculta sau refuza sa asculte daca i se citeste o poveste, de exemplu. Alte exemple ating ingrijorarile legate de "a nu
se uita pe unde merge", "a nu asculta cerinta si a executa altceva" etc. Asta ne duce cu gandul la procesul complex prin
care copii reusesc sa se centreze pe anumite imagini sau cuvinte, sa le inteleaga si sa le ia in considerare pentru
activitatea lor.
Adultii sunt de asemenea cei care isi privesc si asculta copii cu atentie pentru a afla ce simt, ce gandesc, ce le place, ce ii
doare, etc. adica pentru a stabili si mentine comunicarea cu ei. Adesea aceasta ascultare nu este deloc usoara si dovada
dificultatilor intalnite sunt plangerile parintilor de adolescenti care spun: "Nu reusesc sa ascult ce imi spune, nu pot
intelege", "Nu ma pot uita la el cum este imbracat sau tatuat", "Nu mai vreau sa-l aud vorbind despre asa ceva" etc.
Ne vom referi la fiecare dintre aceste aspecte in articolele viitoare si pana atunci asteptam parerile, experientele si
intrebarile voastre.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=27820
3/14/2010
Page 1 of 2
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5249
3/14/2010
Page 2 of 2
Fructele sunt mult mai sanatoase decat aproape orice alt aliment si satisfac nevoia de "ceva dulce", asa ca include-le
cat mai des in deserturi, fie in stare naturala, uscate sau preparate in mod cat mai simplu, pentru ca, in urma procesului de
gatire, mare parte din elementele nutritive se pierd.
Sucurile naturale de fructe sunt extrem de bogate in antioxidanti, care contracareaza actiunea nociva a radicalilor
liberi.
Pentru a-l atrage pe cel mic, ofera-i fructe exotice sau dintre cele pe care nu le gasesti, de regula, in sezonul respectiv.
Il va incanta ca poate manca cirese sau piersici in mijlocul iernii. De asemenea, cauta fructe pe care prichindelul nu le-a
mai gustat niciodata - va fi nerabdator sa stie ce gust are un mango, de exemplu!
Nu uita ca tu insati reprezinti un model pentru cel mic - daca te vede rontaind un baton de ciocolata inainte de a va
aseza cu totii la masa, nu te mira vazandu-l ca procedeaza la fel si ca, evident, nu intelege de ce nu esti de acord cu acest
lucru.
Esti pregatita sa-ti schimbi stilul de alimentatie si sa mananci mai sanatos - chiar daca ti se pare mai anost - in raport
cu nevoile celui mic? Nu? De ce nu?
Aminteste-ti ca micutul trebuie sa inteleaga si sa invete sa manance sanatos, iar tu ai cel mai important rol in acest
demers. Nu mancam ca sa traim si nici nu traim ca sa mancam. Copilul trebuie obisnuit sa decida el insusi care sunt
alimentele sanatoase pentru el, ce este "bun" si ce este "rau".
De aceea, nu-l lasa niciodata fara explicatii. Ii interzici sa rontaie dropsuri pentru ca acestea ii strica dantura? Motiveaza-ti
decizia. In caz contrar, nu va sti de ce nu este indicat si va profita de prima ocazie pentru a-si satisface gustul.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5249
3/14/2010
Page 1 of 1
Disciplineaza-l... cu umor!
Scris de Greta Nita
Adevarul este ca, in ceea ce priveste educatia unui copilas in varsta de patru-cini ani, spre
exemplu, nu exista retete general valabile (de fapt, experienta arata ca acestea din urma nu
sunt valabile, decat in extrem de putine situatii si in niciun caz atunci cand este vorba despre
aspecte de ordin psihologic). Iti propun sa luam un exemplu de viata concret, pe care l-ai
intalnit, cu siguranta, si tu.
Prichindelul refuza, pentru a nu stiu cata oara, sa isi faca ordine in camera. Cum procedezi?
Iata patru posibile variante de raspuns:
Ii spui sa-si ceara imediat scuze pentru incapatanarea de care da dovada.
Il pedepsesti, cerandu-i sa se retraga in camera lui pana cand vei decide tu.
Ii dai o palma.
Ii spui: "Of! Si cand te gandesti ca tocmai astazi il invitasem pe print sa vina intr-o scurta
vizita!".
Daca ai bifat ultima varianta, esti ceea ce psihologii denumesc "un parinte jucaus" si, in acelasi timp, se poate spune ca te
afli pe drumul cel bun. Pe de alta parte, daca de-a lungul timpului nu ai incercat decat primele trei variante, este foarte
posibil sa fi ajuns la concluzia ca acestea nu reprezinta cea mai indicata linie de actiune si ca, in cel mai bun caz,
rezultatele obtinute sunt valabile doar pe termen scurt.
Patru sugestii
Se impune sa precizam faptul ca aceasta metoda functioneaza, in general, atat cu un copilas in varsta de trei ani, cat si cu
unul ceva mai mare - sase sau sapte ani. Iata cateva posibile idei, la care ai putea recurge:
Moduleaza-ti vocea atunci cand comunicati. Daca ai sa-i faci vreun repros, imprumuta pe cat posibil timbrul vocal al
unui personaj autoritar si dur, dintr-o poveste pe care i-ai citit-o la un moment dat. Daca incepe sa rada, nu ceda si
continua jocul, cerandu-i, cu vocea schimbata, sa indeplineasca lucrul respectiv. Dar, in cazul in care se sperie si
incepe sa planga, abandoneaza. Ar insemna sa-l traumatizezi. Fii atenta, insa, sa nu foloseasca plansul pe post de
arma de santaj...
O idee care merge in special cu bebelusii de pana in doi ani: prefa-te ca nu iti poti mentine echilibrul si cazi. Acest lucru
ii va amuza in mod deosebit, tocmai pentru ca li se intampla si lor de atatea ori pe zi. Sunt toate sansele ca, dupa
aceea, micul incapatanat sa accepte sa manance piureul de fructe, fara a-l mai imprastia pretutindeni: pe hainele lui,
ale tale, pe jos si, in functie de vointa si pozitionarea in incapere, pe pereti.
Simuleaza plansul - in special cu baieteii. Acestia se simt de mici niste cavaleri in armura, iar, deocamdata, rolul lor
este sa apere mamica. Mai mult ca sigur, va executa imediat ceea ce i-ai cerut. Ai grija sa nu-si dea seama ca nu este
decat un bluf.
Chiar daca, uitandu-te la puiul tau dulce si cuminte, iti va veni greu sa crezi, sa stii ca orice copil are in sine si o doza de
agresivitate, pe care, uneori, simte nevoia sa si-o exprime. Lucru perfect normal, de altfel. De aceea, este important sai dai ocazia sa se descarce, din punct de vedere emotional, provocandu-l cateodata la o lupta cu... pernele si lasandu-l
sa castige. Bineinteles, fara ca el sa-si dea seama de acest lucru.
Tine cont de faptul ca o idee care se poate dovedi perfect valabila astazi, nu este deloc obligatoriu sa se aplice si maine chiar daca vorbim despre situatii similare, precum aruncatul mancarii pe jos. Dupa cum este posibil ca, initial, nimic din
ceea ce faci sa nu dea rezultate. Cu alte cuvinte, din zece idei, primele noua se dovedesc inaplicabile. Tocmai de aceea
trebuie sa recurgi la cat mai multe posibilitati, pentru a gasi "punctul slab" al copilului.
De acord, nu suna prea incurajator ceea ce ti-am spus. Insa, spre deosebire de metodele coercitive (respectiv, primele trei
variante din exemplul de la inceput), despre umor se poate spune ca are cele mai multe sanse de izbanda, iar satisfactiile,
atat pe termen scurt, cat si pe termen lung, vor fi, cu siguranta, considerabile.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=8298
3/14/2010
Page 1 of 1
Stresul cotidian poate avea reverberatii considerabile asupra parintilor, care nu-si mai gasesc
intotdeauna resursele si rabdarea necesare in relatiile cu micutii nazdravani.
Mai ales ca uneori acestia par sa-si fi propus sa-ti testeze limitele rabdarii. Cum ar trebui sa
procedeze un parinte in aceasta situatie?
Unii nu se simt deloc in largul lor atunci cand trebuie sa impuna vreo masura disciplinara,
indiferent care ar fi aceasta. Sau se intreaba daca intr-adevar va da roade. Sa vedem care
sunt cele mai frecvente metode si ce impact au asupra copilului...
Pedeapsa fizica. Probabil ca nu exista parinte care sa nu fi fost tentat macar o data sa-i
aplice o "corectie fizica" micutului. Sa speram ca sunt cat mai putini care au aplicat-o. Intradevar, pe termen scurt va da rezultate, dar in perspectiva poate avea consecinte dintre cele
mai grave.
Nu este vorba numai de faptul ca prichindelul va fi timorat, dar el va intelege ca nu este nici o
problema daca uneori recurge la violenta pentru a-si impune autoritatea. Urmarile nu sunt greu
de intuit...
A-l trimite pe copil in camera lui pentru a reflecta asupra greselii comise nu e o idee rea. Parintele isi calmeaza nervii si
mai tarziu poate aborda problema mai rational, iar copilul intelege ca tipul sau de comportament nu este de acceptat.
In privinta duratei pauzei, se apreciaza ca aceasta ar trebui sa fie direct proportionala cu varsta copilului - de exemplu,
daca are trei ani, va fi trimis in camera sa vreme de trei minute.
Si, pentru ca veni vorba - specialistii americani considera ca trei ani este varsta minima pentru aplicarea unei astfel de
masuri. Daca este mai mic, nu e bine sa fie lasat singur.
Discutiile nu sunt deloc lipsite de importanta, pentru ca nu intotdeauna copiii gresesc intentionat, ci se poate intampla
sa nu fi realizat. Explicand ce a fost in mintea sa, copilul isi va putea limpezi gandurile si sentimentele, iar lamuririle tale il
vor ajuta sa inteleaga.
Cere-i sa vina cu solutii alternative si incearca, pe cat posibil, sa te abtii de la a mai trasa norme de conduita. Spre
exemplu, atunci cand este vorba de o cearta intre frati (izbucnita cel mai frecvent din cauza jucariilor), le poti spune faptul
ca nu vei mai tolera o astfel de atitudine si cere-le sa gaseasca variante pentru a nu se mai ajunge la conflicte.
Comunicarea unor limite este obligatorie (daca micutul tau stie sa citeasca, poti intocmi un fel de regulament). Ideea
este ca niciodata nu trebuie pedepsit - de fapt, nici macar certat - daca fapta sa nu se inscrie pe lista respectiva sau daca,
dupa caz, nu i-ai vorbit despre chestiunea respectiva.
Vei avea surpriza ca micutul sa se uite la tine contrariat si sa spuna ca nu a stiut. Si, privind situatia strict din punctul lui de
vedere, are dreptate. Este la varsta cand totul trebuie sa i se explice, cat mai clar cu putinta. Numai dupa ce esti convinsa
ca a inteles ce se asteapta de la el poti sa-i ceri sa-ti dea ascultare.
"Repetitia este mama invataturii", iar problema la care ne referim se regaseste perfect in acest dicton. Abilitatile de
comunicare nu se deprind cu usurinta, indiferent cata rabdare ai avea tu si de cata bunavointa ar da dovada micutul.
Timpul si perseverenta vor solutiona insa aceasta problema.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5156
3/14/2010
Page 1 of 2
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5293
3/14/2010
Page 2 of 2
ca "asa e corect"...
Care sunt cele mai nepotrivite 5 lucruri pe care i le poti spune?
1. "Comporta-te cum trebuie pentru varsta ta!"
Daca un copil de sase ani plange pentru ca nu poate avea ceea ce isi doreste sau un altul de patru anisori nu inceteaza
sa se foiasca pe scaunul din masina, inseamna ca se poarta conform varstei pe care o are!
Desi fiecare parinte este incantat si multumit in momentul in care copilul adopta un comportament mai matur, adevarul
este ca este perfect normal si potrivit dezvoltarii firesti ca cel mic sa fie incapatanat, neajutorat si chiar egoist. Multi parinti
uita acest lucru, pentru ca, sa fim seriosi, comportamentul infantil poate fi extrem de frustrant...
Totusi, atunci cand ii spui copilului sa se comporte asa cum trebuie pentru varsta lui, ii induci sentimentul ca este criticat,
fara ca tu sa fi luat in considerare motivul (esential, de altfel...) pentru care s-a purtat in acel fel.
De fapt, tu te canalizezi asupra comportamentului care te deranjeaza pe tine si asupra efectului pe care il are acesta
asupra ta. Este cazul sa te pui putin "in pielea" lui, sa te indrepti spre sentimentele lui si sa incepi discutia in felul urmator:
"Pari foarte suparat" sau "Stiu, trebuie sa fie foarte trist atunci cand se intampla ceva de genul asta."
2. "Doar te tachinam..."
Glumele pe care le faci impreuna cu copilul tau reprezinta o modalitate foarte buna de a-l invata si de a-i dezvolta simtul
umorului, dar este foarte posibil sa ajunga sa te creada daca ii repeti remarce de tipul: "Probabil ca ai uita si unde ti-ai pus
capul, daca n-ar fi prins de gat..."
In ciuda lucrurilor pe care ii cred unii parinti, a glumi pe seama copilului nu il pregateste pe acesta pentru eventualele
tachinari pe care le va avea de indurat si din partea altor copii. De asemenea, niciodata bataia nu il va "cali" pe cel mic
pentru conflictele ulterioare pe care le-ar putea avea cu alti copii, mai batausi...
"Treaba" ta, ca parinte, este sa il iubesti si sa il sprijini, nu sa fii simpatic si istet, adresandu-i, de fapt, insulte camuflate in
glume. Daca nu crezi cu adevarat ceea ce ii spui, nu ii spune, pentru ca el va percepe aceste lucruri ca fiind reale.
3. "De ce nu poti sa fii/faci si tu ca sora (fratele) ta (tau)?"
Asemenea comparatii vor avea darul sa il faca sa se simta pe locul doi in permanenta si, in plus, vor alimenta rivalitatea
dintre frati. Nu este o strategie eficienta pentru a-l determina sa isi faca temele la fel de repede ca si sora sa si nici sa
joace baschet la fel de bine ca fratele lui. Tot ceea ce vei obtine este slabirea increderii in sine pe care o are copilul.
Cu cat ii spui mai mult ca nu face bine ceea ce face, cu atat mai mult va crede acest lucru. Trebuie sa inveti sa cunosti si
sa accepti punctele tari si pe cele slabe ale copiilor tai si sa il incurajezi pe fiecare dintre ei intr-un mod canalizat asupra
comportamentului sau.
4. "Nu alerga, ca o sa cazi!"
In ciuda celor mai bune intentii ale tale si a faptului ca vrei sa il protejezi, asemenea remarce vor avea efect contrar copilul risca sa se impiedice si sa cada. Pentru ca ii spui, de fapt, ca te astepti ca el sa cada sau sa nu reuseasca intr-o
activitate. Acest lucru este foarte descurajator pentru un copil care incearca sa devina independent.
In schimb, i-ai putea spune: "Leaga-ti bine sireturile inainte de a merge la joaca!". In acest fel nu vei aduce in discutie
neindemanarea lui, ci... sireturile!
In plus, cu cat il vei preveni cu lucruri care nu se indeplinesc ("Ai grija sa nu versi sucul!"), cu atat va exista posibilitatea ca
cel mic sa nu mai tina cont de sfatul tau pe viitor - pentru ca va crede ca, practic, nu stii despre ce vorbesti...
5. "Ce ti-am zis adineauri?"
Cu siguranta stii raspunsul la aceasta intrebare... Aceasta intrebare sarcastica ascunde o acuzatie si copilul o percepe ca
atare. Daca te nemultumeste faptul ca nu a facut ceea ce i-ai spus, arata-i acest lucru altfel: "Ma deranjeaza ca trebuie sa
iti repet de trei ori, dar iti mai spun inca o data - Pune-ti geaca in cuier!".
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5293
3/14/2010
Page 1 of 1
Nici o carte sau manual despre educarea copiilor nu-ti poate oferi sfaturi general valabile
referitor la modul in care sa-ti cresti copiii in mod fericit si armonios daca ai divortat.
Fiecare situatie - si fiecare familie - are particularitatile sale. Cu toate acestea, exista cateva
reguli de convietuire si sfaturi pe care le poate aplica oricine si care vor ameliora, in oarecare
masura, problemele inerente.
Pentru ca micutul sa nu sufere foarte mult si sa nu resimta acut lipsa celuilalt parinte - de
regula, a tatalui, pentru ca cei mici raman de obicei in ingrijirea mamei - trebuie sa dai dovada
de multa atentie, grija, tandrete si comunicativitate. Si lasa timpul sa-si faca treaba... se spune
ca, mai devreme sau mai tarziu, el vindeca orice durere.
Ai rabdare... fiecare copil reactioneaza in felul si ritmul sau. Incurajeaza-l sa-ti vorbeasca
deschis despre ceea ce simte, cat mai des posibil - indiferent ca sunt trairi pozitive sau
negative.
Cea mai importanta "strategie": comunicarea
In discutiile cu cel mic, este important sa nu-i impartasesti si lui ceea ce simti tu. Si fii pregatita sa-i raspunzi la orice
intrebare, indiferent cat de directa sau incomoda este.
Cel mai adesea, copiii au sentimentul unei pierderi ireparabile si manifesta tendinta de a-l acuza pe unul dintre parinti (de
obicei, cel care "ramane", pentru ca cel mic are senzatia ca l-a alungat de acasa pe celalalt) si se simt tradati.
Daca simti ca esti pur si simplu prea suparata si indurerata pentru a-i fi de ajutor copilului, cere sfatul altcuiva (o ruda
apropiata, de exemplu), care sa preia temporar aceasta sarcina. Dar sa nu crezi ca este o situatie permanenta - mai
devreme sau mai tarziu, va trebui sa discuti tu insati cu el, sa-i raspunzi la intrebari si sa-i elucidezi nedumeririle.
Pe de alta parte, este normal ca cel mic sa se confrunte cu cele mai diverse trairi si sentimente referitor la divortul
parintilor. Se poate simti vinovat, imaginandu-si ca el este cel care a creat toate problemele. Acest lucru se intampla mai
ales in cazul copiilor care au constituit subiect de disputa intre parinti, si ei au aflat despre aceste conflicte.
De asemenea, copilul se poate simti furios sau inspaimantat, la gandul ca fie il va parasi si parintele ramas, fie il va pierde
pentru totdeauna pe cel care a plecat si nu-l va mai vedea niciodata.
Unii dintre copii sunt in masura sa vorbeasca despre ceea ce simt dar, in functie de varsta si de felul sau de a fi, unii dintre
ei nu-si pot gasi cuvintele. In schimb, se exteriorizeaza prin gesturi violente, sau se refugiaza in sine, confruntandu-se cu
stari depresive.
Pentru copiii de varsta scolara este ceva normal sa nu mai aiba rezultate la fel de bune la invatatura ca si pana atunci.
Impactul divortului se resimte timp de aproximativ 2 ani.
Poate ca este tentant sa-i spui celui mic sa nu se simta intr-un anumit fel ("Nu fi suparat"), dar iti recomandam sa rezisti
tentatiei. Asemenea adultilor, si copiii au dreptul la propriile sentimente. In cazul in care copilul simte ca vrei sa-i impui sa
zambeasca, se va izola si mai mult, ascunzandu-se in sine.
Nu-ti vorbi de rau fostul partener in fata copilului, chiar daca esti inca suparata
Aceasta este una dintre cele mai dificile lucruri care ti s-ar putea cere. Dar este un aspect foarte important. Insa, la fel de
important este sa nu-i ascunzi copilului adevarul. Daca fostul tau sot si-a abandonat familia in favoarea unei alte femei,
trebuie sa-i spui celui mic ce s-a intamplat.
Dar nu intra in detalii si nu folosi cuvinte jignitoare la adresa lui. Nu este responsabilitatea ta sa explici comportamentul
fostului partener - lasa-l pe el sa o faca, atunci cand va discuta cu cel mic.
Nu-l folosi pe copil ca mesager intre tine si fostul sot
In astfel de situatii, ultimul lucru de care ar avea nevoie cel mic este sa simta ca este folosit pentru a transmite mesaje,
mai ales daca-l privesc pe el in mod direct. Pe cat posibil, comunica tu cu celalalt parinte in chestiuni legate de programul
de vizita, eventuale probleme survenite la scoala si asa mai departe.
Nu te sfii sa ceri ajutor sau consiliere de specialitate. Nu este absolut nimic rusinos in asta si un parinte singur are nevoie
de orice sprijin. Prietenii, rudele, orice persoana de care copilul se simte apropiat pot contribui la ameliorarea situatiei,
ajutandu-l sa depaseasca mai suor si mai repede momentul critic.
Cel mai bine ar fi ca cei mici sa fie incurajati sa aiba o perceptie pozitiva asupra ambilor parinti. Chiar daca divortul are loc
in conditii amiabile, despartirea este dureroasa pentru majoritatea copiilor. De aceea, evita sa agravezi lucrurile si, in
discutiile cu cel mic, incearca pe cat posibil sa evoci numai momentele fericite din decursul casniciei.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5268
3/14/2010
Page 1 of 3
Copiii sunt, adesea, cei care sufera cel mai mult atunci cand parintii lor iau decizia de a se
desparti. Asigurarile de genul "Noi tot parintii tai suntem, te iubim la fel de mult si vom avea
grija de tine ca si inainte" nu sunt de natura sa consoleze un copil care isi vede dintr-odata
universul destramat.
In aceasta situatie, majoritatea copiilor se confrunta cu stari de depresie, tristete, furie si
anxietate. Gradul de intensitate al acestor trairi, reflectate cel mai adesea in comportament,
depinde de varsta pe care o are copilul in momentul divortului.
Din fericire, exista cateva modalitati prin care il poti ajuta pe cel mic sa depaseasca aceste
momente dificile.
Cum iti anunti copilul ca te vei desparti de tatal lui
Dupa ce s-a ajuns la concluzia ca divortul este inevitabil, este momentul ca micutul sa afle si
el ca o serie de aspecte se vor schimba. Oricum ai proceda, o asemenea veste nu este usor de comunicat. Este preferabil
ca in acel moment sa fie prezenti ambii parinti, pentru ca cel mic sa simta ca nu va fi abandonat.
In cadrul discutiei nu se vor atinge subiecte sensibile, precum motivele care au dus la divort si nu se vor aduce acuzatii
reciproce, oricat de puternica ar fi tentatia de a face mentiuni de genul "Eu am facut tot posibilul, dar tatal tau....". In
definitiv, nu uita ca in acel moment nu esti femeie, ci exclusiv mama!
Abordarea subiectului variaza in functie de varsta copilului, dar, in ansamblu, este de preferat ca liniile generale ale
discutiei sa urmeze directia aceasta: "Eu si tatal tau ne-am iubit mult candva si am fost foarte fericiti impreuna, dar acum
lucrurile s-au schimbat si ne-am dat seama ca cel mai bine ar fi daca vom trai separat. Ceea ce s-a intamplat nu are nici o
legatura cu dragostea noastra pentru tine si iti vom fi mereu alaturi".
Foarte important este sa-l faci pe cel mic sa inteleaga faptul ca nu este responsabil in nici un fel pentru crearea acestei
situatii. De cele mai multe ori, copiii au tendinta sa se invinovateasca si acest fapt poate conduce la depresii si tulburari de
comportament.
Nu in ultimul rand, trebuie sa tii cont de faptul ca micutul se poate intreba daca parintii sai il mai iubesc, din moment ce au
ales sa se desparta; explica-i cu blandete ca dragostea pentru el este aceeasi, iar parintele care va pleca de acasa nu-l va
parasi - aceasta este impresia copiilor, atunci cand isi vad mama sau tatal impachetand.
In faza urmatoare, trebuie sa fii pregatita sa raspunzi la eventualele intrebari ale copilului tau. Incearca sa prezinti situatia
intr-o maniera cat mai relaxata si evita detaliile, pentru a nu-i crea micutului tensiuni suplimentare, dar nu-l minti.
Reactiile copiilor la aflarea vestii ca parintii lor divorteaza sunt diferite de la caz la caz. Unii pun intrebari, altii plang si
exista unii copii care pe moment nu au nici o reactie emotionala vizibila. Ca mama, trebuie sa ai capacitatea de a
raspunde in conformitate cu tipul de manifestare a copilului tau.
Spre exemplu, daca vestea l-a intristat, spune-i ceva de genul: "Imi dau seama ca acest lucru te necajeste si te inteleg
foarte bine" sau "Atat eu, cat si tatal tau, te iubim si ne pare foarte rau ca te simti asa din cauza noastra".
In cazul in care copilul nu reactioneaza, preferand sa se interiorizeze, asigura-l ca poate veni sa discute cu tine (cu voi),
ori de cate ori simte nevoia.
Majoritatea copiilor sunt preocupati de modul in care divortul parintilor le va afecta vietile. Inevitabil, apar intrebari precum:
"Cu cine voi locui? Voi fi nevoit sa ma mut? Unde va pleca tatal meu/mama mea? Va fi necesar sa merg la alta scoala?
Imi voi mai putea revedea vechii prieteni?"
Toate aceste probleme constituie surse foarte serioase de ingrijorare pentru cel mic si trebuie sa fii pregatita nu numai cu
raspunsuri, ci mai ales cu solutii. Pe cat posibil, copilul trebuie sa ramana in mediul sau cunoscut, pentru a se evita o noua
trauma de ordin afectiv.
Cum iti ajuti copilul sa depaseasca momentele dificile
Divortul atrage dupa sine o serie de schimbari dureroase si, poate cel mai important aspect, un sentiment acut de
pierdere. Destramarea familiei si demitizarea conceptului de familie sunt dureroase atat pentru copii, cat si pentru adulti.
Acesta este motivul pentru care unii copii continua sa spere, desi realitatea ii contrazice, ca parintii lor vor fi din nou
impreuna intr-o buna zi.
Iata cateva modalitati prin care il poti ajuta pe cel mic sa depaseasca momentul si sa accepte situatia.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5286
3/14/2010
Page 2 of 3
Incurajeaza dialogul cu el
Copilul trebuie sa constientizeze ca sentimentele lui sunt foarte importante pentru tine si ca este luat in serios.
Ajuta-l pe cel mic sa isi exprime trairile interioare
In astfel de situatii, comportamentul poate constitui un indiciu al starilor de tristete sau de furie pe care le traverseaza
copilul. Permite-i sa vorbeasca despre ceea ce simte, chiar daca, poate, iti este dificil sa-l auzi spunand cat de tare l-a
ranit faptul ca tu si tatal lui v-ati despartit.
Explica-i, cu blandete, ca ceea ce simte este normal
Poti folosi formule precum: "Este firesc sa te simti trist", sau "Stiu ca acum ai impresia ca suferinta aceasta nu va trece
niciodata, dar te asigur ca vei trece peste asta". Asemenea sintagme ii confera copilului siguranta ca ceea ce simte este
normal in situatia data si, treptat, se va destinde.
Ofera-i sprijin
Intreaba-l ceva de genul: "Ce crezi ca te-ar putea ajuta sa te simti mai bine?" Probabil nu va putea indica un lucru anume,
dar ajuta-l cu cateva sugestii - poate isi doreste sa petreceti ceva mai mult timp impreuna, sa mearga intr-o excursie sau
sa-i iei un catelus. In general, copiii mai mici sunt bucurosi daca au permisiunea sa-si sune tatal ori mama (depinde care
parinte a plecat).
Trebuie sa accepti faptul ca va fi nevoie de timp - cel putin cateva luni - pentru ca cel mic sa se poata obisnui cu noua
situatie si sa revina la normalitate. Retine ca anumite modificari comportamentale pe care le-ai putea observa la copil nu
indica faptul ca acesta are probleme permanente si insurmontabile. Cele mai multe reactii de acest gen sunt temporare si
nu lasa sechele de ordin afectiv, daca sunt abordate cu tact si rabdare.
Tipuri de reactii comportamentale, in functie de categoria de varsta
Intre 0-2 ani
Copiii foarte mici au nevoie de siguranta, iar rutina si familiaritatea ii ajuta sa se simta in largul lor. Un copil atat de mic
este foarte sensibil la ceea ce se intampla in jurul sau si poate fi grav destabilizat de schimbarile bruste, cum ar fi cele pe
care le implica separarea parintilor.
Intre 2-4 ani
In perioada aceasta, cei mici au nevoie de foarte multa afectiune si, la fel ca in situatia precedenta, sunt foarte receptivi la
schimbarile din jur.
Reactiile la stres ale copiilor din aceasta categorie de varsta se vor concretiza in manifestari precum sugerea degetului, in
insomnii sau enurezis nocturn. De asemenea, cel mic ar putea avea accese de plans nejustificate si chiar unele
manifestari nervoase necontrolate.
Intre 6-8 ani
Micutul are acum nevoie sa petreaca timpul separat, cu fiecare parinte, pentru a se asigura ca atat mama, cat si tatal,
continua sa il iubeasca. Un factor important, in context, este ca cel mic sa fie convins ca i se permite sa stea cat doreste
cu ambii parinti, deci nu fixati limite temporale.
De asemenea, la aceasta varsta copiii incep sa se intrebe care din cei doi este vinovat de aparitia rupturii. Daca isi
exprima speranta unei impacari in viitor, ajutati-l sa se acomodeze cu ideea ca acest lucru este imposibil.
Este varsta cand pot aparea probleme de ordin comunicational si social: copilul are tendinta sa
se izoleze de prietenii sai ori sa devina agresiv.
Intre 9-12 ani
La varsta aceasta, copilul are primele manifestari de independenta, luand parte la activitati care
nu-i implica pe parintii sai. Cel mic acorda importanta crescuta scolii, hobby-urilor sale si
prietenilor. Ca urmare, este posibil sa respinga tentativele de apropiere ale parintilor, din spirit
de revolta.
Asteapta-te, deci, la aceasta reactie si nu o lua ca pe ceva personal. Fii insa atenta la
semnalele de alarma precum izolarea, depresia, furia si chiar unele simptome de ordin fizic, de
exemplu migrenele si durerile de stomac.
Intre 12-15 ani
Daca esti mama unui copil aflat la varsta pubertatii, trebuie sa stii ca are nevoie in egala masura de ambii parinti, dar este
posibil sa nu fie de acord cu orele si conditiile de vizita stabilite. Isi va exterioriza durerea prin acuzatii, poate fi inclinat
spre depresii si, foarte probabil, isi va neglija preocuparile scolare.
Nu este exclus sa se refugieze in consumul de alcool si droguri, avand o viata dezordonata, iar tu trebuie sa intelegi ca
toate aceste manifestari reprezinta, de fapt, semnale de alarma si ca este momentul sa recurgi la ajutor, precum asistenta
psihologica. Nu te simti jenata sa ceri sfat specializat. Divortul reprezinta o criza majora in viata unei familii.
Intre 15-18 ani
Adolescentii au tendinta sa se refugieze in propriul lor univers, constituit de obicei din scoala si prieteni, ignorandu-i
aproape in totalitate pe parinti si problemele de cuplu ale acestora.
De asemenea, ar putea sa manifeste ostilitate fata de dorinta acestora de a-si reface viata, chiar daca, in subconstient, ar
dori sa-i vada fericiti.
Tentativa parintilor de a-si reface viata l-ar putea determina pe tanar sa se simta neglijat, chiar tradat si, de aici, exista
riscul aparitiei unor devieri comportamentale. Este cazul sa te ingrijorezi si sa apelezi la ajutor specializat daca
adolescentul se arata dezinteresat de scoala si in general de viitorul sau, fuge de acasa sau intra in conflict cu legea.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5286
3/14/2010
Page 3 of 3
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5286
3/14/2010
Page 1 of 1
Din momentul in care instanta pronunta desfacerea casatoriei, intervin mai multe probleme,
printre care si incredintarea copiilor. Acest eveniment afecteaza, adesea, nu numai partile intre
care la un moment dat s-a incheiat casatoria, ci si pe cei mici.
Sunt foarte multe cazurile in care din casatoria ce se desface au rezultat unul sau mai multi
copii minori si se pune problema incredintarii spre crestere si educare unuia dintre parinti.
Precizam inca de la inceput ca stabilirea culpei unuia dintre soti in pronuntarea divortului nu
prezinta importanta numai prin ea insasi pentru incredintatrea copilului minor. Acesta poate fi
incredintat si sotului din a carui vina s-a desfacut casatoria, daca interesele lui sunt in acest
sens, considerandu-se ca un sot rau (impotriva caruia s-ar fi pronuntat divortul) nu este
neaparat si un parinte rau.
De subliniat este faptul ca instanta judecatoreasca este obligata, chiar daca nu exista o cerere
expresa a sotilor, sa se pronunte prin hotararea de divort si asupra incredintarii copiilor minori,
pentru a se evita introducerea ulterioara a unei noi actiuni, ceea ce nu ar fi in interesul copiilor.
Criteriul dupa care se va ghida instanta este interesul copiilor minori, urmarindu-se factori precum: varsta copilului, sexul
acestuia, starea sanatatii lui, posibilitatile materiale ale parintilor, posibilitatile de dezvoltare fizica, morala si intelectuala pe
care copiii le pot gasi la unul dintre parinti, comportarea parintilor fata de copii inainte de desfacerea casatoriei, legaturile
de afectiune stabilite intre copil si familie. Daca exista mai multi copii, instanta va decide pentru fiecare in parte, in functie
de interesele superioare ale fiecaruia.
Pentru a decide cu privire la incredintarea copiilor minori, instanta de judecata este obligata sa ii asculte pe parinti, sa
solicite un referat din partea autoritatii tutelare de la domiciliul fiecaruia dintre soti (daca la desfacerea casatoriei nu mai
locuiau impreuna) si, daca minorul a implinit 10 ani va fi audiat si el. In general, parintii se invoiesc asupra incredintarii
copilului, dar aceasta invoiala trebuie incuviintata de instanta. Numai in cazuri exceptionale copilul poate fi incredintat unor
rude sau altor persoane.
In cazul in care un copil a fost incredintat unui parinte, acesta va fi cel care va exercita drepturile si indatoririle parintesti.
Celalalt parinte pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu copilul, dar si el trebuie sa vegheze la cresterea,
educarea, pregatirea profesionala a fiului sau. Principalele modalitati de exercitare a dreptului de a avea legaturi cu copilul
sunt vizitarea copilului la locuinta parintelui caruia i-a fost incredintat, lasarea copilului in vizita la locuinta parintelui caruia
nu i-a fost incredintat, vizitarea copilului la scoala, petrecerea vacantelor scolare la ambii parinti.
Parintii trebuie sa contribuie deopotriva la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copilului
lor. Este inca un aspect avut in vedere de instanta in hotararea de divort, chiar daca partile nu au facut cerere in acest
sens. In lipsa unei intelegeri intre parti, instanta va stabili pensia de intretinere sub forma unei cote procentuale din
retributia lunara a debitorului si in acest sens se va lua masura infiintarii unei popriri pentru aceasta parte de salariu. Art.
94 din Codul familiei stabileste urmatoarele cote : pana la o patrime din castigul din munca pentru un copil, o treime pentru
doi si o jumatate pentru trei sau mai multi copii. In cazul in care debitorul nu are nici un fel de venituri, procentele de mai
sus se vor calcula raportate la salariul minim pe economie.
In stabilirea pensiei de intretinere se va tine cont si de un alt aspect, si anume acela daca debitorul mai are in intretinere
alti copii (de exemplu, daca din casatoria ce se desface a rezultat un copil, iar sotul care va plati pensie mai avea un copil
din casatorie, atunci debitorul nu poate fi obligat sa plateasca mai mult de o treime pentru ambii copii).
Totodata, daca situatia se schimba (nevoile copilului cresc, posibilitatile materiale ale debitorului cresc sau scad), se
justifica introducerea unei actiuni de majorare sau de reducere a pensiei de intretinere atat de catre minor (prin tutore,
care poate fi unul dintre parinti), cat si de catre debitor, dupa caz.
De asemenea, parintii se pot invoi cu privire la contributia lor pentru cresterea si educarea copiilor, dar ea trebuie
incuviintata de catre instanta. Renuntarea la pensia de intretinere, care constituie un drept al copiilor, nu poate fi ratificata
decat daca se constata ca posibilitatile materiale ale parintelui care a renuntat sunt indestulatoare pentru a asigura
copilului cele mai bune conditii de trai.
Sa mai precizam ca actiunile in justitie pentru obligarea unuia dintre parinti la plata pensiei de intretinere (inclusiv reducere
sau majorare) sunt scutite de taxa de timbru. Exista si un mod de contrangere la indeplinirea acestei obligatii, deoarece
art. 305 din Codul penal prevede in alineatul 1, litera c) ca neplata cu rea-credinta a pensiei de intretinere stabilite pe cale
judecatoreasca se pedepseste cu inchisoare de la unu la 3 ani sau cu amenda. Actiunea penala se pune in miscare la
plangerea prealabila a persoanei vatamate. Impacarea partilor inlatura raspunderea penala, iar daca partile nu s-au
impacat, dar in cursul judecatii inculpatul isi indeplineste obligatiile, instanta, in cazul cand stabileste vinovatia, pronunta
impotriva inculpatului o condamnare cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5324
3/14/2010
Page 1 of 1
A creste si mai ales a educa un copil nu este o sarcina usoara. Asta pentru ca ea implica, pe
langa multe responsabilitati, si transformarea parintilor intr-un exemplu pozitiv pentru cei mici.
Copiii isi iau parintii drept model si sunt atenti la tot ceea ce zic sau fac ei. Multi parinti fac
greseli atunci cand cei mici sunt prin preajma. Pentru a le evita, iata o lista de noua lucruri pe
care nu trebuie sa le faci in prezenta celor mici.
Nu fuma
Stim cu totii ca fumatul este nociv pentru sanatate. Cu siguranta nu vrei ca micutii tai sa fie
afectati de fumul de tigara si nici sa creasca avand impresia ca fumatorii sunt mai interesanti
decat cei care nu fumeaza. Ideal ar fi sa renunti la tutun, dar, daca nu poti, macar evita sa
fumezi in fata copiilor.
Nu injura
Este de la sine inteles ca, daca nu le permiti copiilor sa injure, nici tu nu trebuie sa o faci in fata lor. Numai asa ii vei invata
sa vorbeasca frumos si previi un limbaj neadecvat.
Nu traversa pe rosu
Desi multi oameni o fac, si unii chiar cand sunt insotiti de copii, acest gest este periculos si ilegal. Traverseaza doar pe la
trecerea de pietoni sau atunci cand semaforul arata culoarea verde. Daca esti tu la volan, respecta indicatiile si semnele
de circulatie, pentru siguranta micutului tau si a ta. Acesta este un element major de siguranta si doar procedand corect iti
vei invata copilul sa aiba grija de el.
Nu minti
Nu ii spune copilului nici cele mai mici minciuni sau evita sa spui ceva fals cand el este de fata. Daca te aude povestind
ceva neadevarat, ii vei transmite mesajul ca este permis sa minta. Copilul s-ar putea sa exagereze si sa auzi de la el
minciuni din ce in ce mai mari si mai grosolane.
Nu te certa cu partenerul
Daca dezbati aprins anumite probleme cu partenerul in fata copiilor, s-ar putea ca ei sa deprinda gustul conflictului.
Anumite subiecte cum ar fi banii, neindeplinirea sarcinilor in casa sau incompatibilitatile trebuie evitate cu orice pret si
discutate doar intre patru ochi. Nu lasa sa izbucneasca o cearta de fata cu micutii, ramai calma, discutati in mod rational si
nu uita sa faci compromisuri.
Nu fura
Bineinteles ca nu ne referim la spargerile de banca, dar si infractiunile mult mai mici conteaza. Casiera a uitat sa treaca pe
bon si fructele, iar copilul tau a sesizat? Nu ii face semn sa taca, ci aminteste-i vanzatoarei sa le adauge la plata, mai
degraba decat sa te prefaci ca nu iti dai seama despre ce vorbeste.
Nu bea alcool
Desigur, poti savura un pahar la o ocazie chiar daca micutii nu sunt in pat, dar nu ii face sa creada ca este firesc sa bei o
sticla intreaga de vin de unul singur, in fiecare seara. Dovedeste-le contrariul.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=9262
3/14/2010
Page 1 of 1
Inainte de a ne casatori si poate si in primii ani de casnicie, orice femeie isi doreste cel putin
doi copii. Este firesc sa simtim astfel - daca noi nu avem frati, probabil ne-am dorit
intotdeauna, iar daca avem, stim cat de bine este sa avem pe cineva apropiat, alaturi de care
sa punem la cale tot felul de sotii sau sa "conspiram" impotriva interdictiilor impuse de parinti.
Cu toate acestea, se intampla sa avem un singur copil si ne intrebam ce am putea face pentru
ca el sa nu devina exagerat de rasfatat sau sa nu se simta singur...
Se poate intampla sa optam pentru a avea un singur copil tocmai pentru ca nu este deloc usor
sa ai un bebelus. Iar daca ambii parinti lucreaza si bunicii nu sunt disponibili, este cu atat mai
dificil. Sunt multe aspecte de care trebuie sa tinem cont, chiar daca micutul nostru ne roaga
insistent "sa vorbim cu barza" pentru a-i aduce si lui un fratior sau o surioara...
Ipoteza rasfatului excesiv este destul de ingrijoratoare, pentru ca atentia parintilor este
concentrata exclusiv in jurul micului "bot de aur" - ca sa nu mai spunem de bunici, mai ales daca este vorba de primul
nepot.
In aceasta situatie, trebuie ca atat tu, cat si partenerul tau, sa construiti in jurul micutului un climat de asa natura incat el
sa fie constient ca "soarele nu se invarte dupa el", dar in acelasi timp, sa simta clipa de clipa ca este iubit si protejat.
Un copil care este singur la parinti are cu atat mai multa nevoie de compania celor de varsta sa, asa incat este bine sa-l
incurajezi sa fie cat mai sociabil, sa aiba cat mai multi prieteni, pentru a nu se simti singur.
Exista posibilitatea ca el sa aiba tendinta de a se izola in camera lui, inconjurandu-se de jucarii si creandu-si propriul
univers. Lasa-l sa faca din cand in cand acest lucru, dar nu-l incuraja in directia aceasta. Pe cat posibil, iesiti cat mai des
in parc si in locuri de joaca special amenajate, unde are ocazia de a interactiona cu alti copii.
Pentru a nu deveni un mic egoist, este bine sa-l obisnuiesti sa imparta ceea ce are: mai intai cu voi, parintii lui, apoi cu
celelalte rude si in final, cu prichindeii de la gradinita. Asta nu inseamna sa-l transformi intr-un fel de filantrop
neconditionat: este vorba despre a-i forma un caracter altruist.
In aceeasi nota, nu este bine sa-i faci toate mofturile, chiar daca ai o slabiciune (fireasca, de altfel!) pentru el. Trebuie sa
stie ca nu poate obtine intotdeauna tot ce-si doreste. In caz contrar, cu timpul va deveni un mic "tiran" si va apela la tot
felul de subterfugii pentru a te determina sa-i cumperi jucaria respectiva - desi mai are atat de multe!
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5235
3/14/2010
Page 1 of 1
Titlul ar putea parea fantastic, iar replica "Asteapta tu sa ai copii si vei vedea..." nu s-ar lasa
mult timp asteptata. In realitate insa, lucrurile nu stau chiar asa. Un parinte nu si-ar lovi copilul
daca aceasta ar fi o decizie constienta. Dar atunci cand se intampla acest lucru, este o
consecinta a pierderii controlului.
Este o procedura traumatizanta in plan psihic (inclusiv pentru parinti), si nu da rezultatele
scontate decat pe termen scurt. Sau foarte scurt.
De altminteri, dincolo de latura afectarii copilului in plan emotional (cu urmari cateodata
ireversibile), nici un parinte nu si-ar dori sa stie ca micutul sau respecta niste reguli numai
pentru ca ii este frica sa nu fie lovit din nou.
Pe langa aceasta, micutul va face mai greu diferenta intre bine si rau, si nu exista nici o
garantie ca nu va repeta greseala, ascunzandu-se insa mai bine. Cu alte cuvinte, un parinte
care apeleaza la corectia fizica nu va sti daca micutul il asculta de frica sau pentru ca si-a
insusit normele de comportament corecte.
Mai presus de orice, un copil trebuie in primul rand respectat - chiar si atunci cand greseste. Iata cateva modalitati la care
poti recurge pentru a evita situatiile cand "mana iti pleaca singura".
Fii ferma, dar blanda. Este mult mai probabil ca un copil sa inteleaga mesajul pe care vrei sa i-l transmiti (si, implicit,
sa-ti dea ascultare) daca folosesti un ton neutru.
Daca simti ca nu-ti poti controla furia, spune-i pur si simplu: "Sunt prea suparata in acest moment. Vom discuta mai
tarziu". Procedand astfel, vei impusca doi iepuri: copilul va intelege ca a gresit grav, din moment ce esti atat de necajita,
iar tu vei avea timp sa te calmezi pana atunci.
Invata-l ce are de facut - chiar cu riscul de a repeta de cateva ori. "Nu-mi place faptul ca hainele tale sunt puse una
peste alta pe spatarul scaunului. Data viitoare, te rog sa le asezi in dulap. Ce pot face pentru ca tu sa retii acest lucru?". In
felul acesta, vei pasa mingea in terenul lui si il vei ajuta sa inteleaga ce inseamna responsabilitatea.
Mentine o atitudine pozitiva. In loc de a spune, pe un ton exasperat: "De cate ori trebuie sa-ti spun sa te speli pe maini
inainte de fiecare masa?", spune-i "Du-te si spala-te pe maini, iar dupa aceea poti sa vii la masa". Amenintarile gen "daca
nu ma asculti, nu primesti desert" nu isi au locul. Copilul trebuie sa deprinda normele de igiena, si nu de dragul prajiturii.
Explica, nu ameninta. Teroarea nu a fost niciodata de folos, nimanui. In cel mai rau caz, poti sa-i spui ca nu ai de gand
sa mai repeti explicatia, ci ai pretentia sa fii ascultata. Insa nu uita sa-i spui de ce.
Numara pana la zece. Metoda este intr-adevar veche, dar de mare efect. In loc sa ai in fata ochilor numai greseala
copilului, si sa te "montezi" astfel pana ajungi sa te infurii, canalizeaza-ti atentia spre un mijloc pozitiv (si productiv) de a
solutiona conflictul in mod pasnic, astfel incat copilul sa inteleaga despre ce este vorba.
Stimuleaza-l cu fraze precum: "Ar fi timpul sa mergem. Mai stai la masinute inca o tura si apoi ne indreptam spre casa.
As vrea sa fac niste prajituri". Poti fi sigura ca veti pleca din parcul de distractii fara plansete si amenintari.
Da dovada de flexibilitate. Nu inseamna ca, daca nu-l lovesti, il poti "teroriza" din punct de vedere psihologic. Regulile
nu sunt facute pentru a fi incalcate (desi asa circula o vorba), dar pot fi... negociate, fiecare parte respectandu-si,
bineinteles, angajamentul.
Cedeaza controlul. Nimic nu este mai suparator si mai putin productiv decat sa te certi cu micutul tau, fara ca nici unul
din voi sa nu se impuna (am cazut de acord ca nu-l lovesti, da?). Ei bine, in situatia aceasta, propune-i ceva de genul: "Se
pare ca avem o problema. Tu vrei sa te joci la calculator, dar trebui si sa-ti faci lectiile. Ce solutie propui?".
Faptul ca ii ceri sa gaseasca rezolvarea il ambitioneaza, dovedindu-i ca ai incredere in el si sunt toate sansele sa ajungeti
la un punct de vedere comun.
In final, o ultima recomandare: nu stabili niciodata o pedeapsa atat timp cat esti furioasa. Risti ca masurile punitive sa
fie mult mai aspre decat, poate, s-ar cuveni. Si nu intotdeauna o pedeapsa mai severa este una indicata.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5161
3/14/2010
Page 1 of 1
"Vreau sa fiu o mama buna, deci trebuie sa fac totul pentru copilul meu" este o fraza pe care o
vei auzi adesea la mamele pe le care intalnesti, sau pe care tu insati ai spus-o ori ai gandit-o
de multe ori. Si iata, a fi o mama buna devine a fi o mama hiperprotectoare, care are mereu
grija sa nu ii lipseasca nimic copilului; chiar mai mult, te straduiesti ca el sa aiba tot ceea ce isi
doreste, atunci cand isi doreste.
Uneori este foarte greu, ca mama, sa intelegi ce e rau in a face totul pentru copilul tau si sa te
abtii de la anumite lucruri. Urmarile se vad, din nefericire, foarte tarziu, cand copilul a invatat
deja ca lumea e un loc in care e suficient sa pocneasca din degete pentru ca lucrurile sa se
intample cum vrea el. Si, de cele mai multe ori, privind eforturile mamei, in loc sa invete din
asta, sa inteleaga ca trebuie sa dea ceva in schimb, invata ca atunci cand are nevoie de ceva,
ceilalti trebuie sa se ocupe de toate, pentru ca lui sa ii fie bine.
Atunci cand un copil primeste totul de-a gata, el participa doar cerand lucruri, fara a contribui
in familie, dupa posibilitatile sale. Mai tarziu, ca adult, va avea probleme de comunicare in
mediul social, va dezvolta mult mai usor tulburari depresive sau anxioase, se va adapta mult mai greu atunci cand i se va
cere sa faca diverse lucruri si va interactiona mai greu cu ceilalti, pentru ca nu va sti sa ofere, ci doar sa primeasca.
Oricat de mic ar fi un copil, el trebuie implicat si tratat ca un egal in familie, avand si drepturi, dar si responsabilitati. In
acest fel, el invata sa devina o persoana integrata social, care ii vede si pe ceilalti, nu doar pe el si interesele sale.
Daca iti doresti un copil care sa devina un adult adaptat, incearca sa respecti cateva reguli simple:
Nu face pentru copilul tau lucruri pe care le poate face singur. Rolul unei mame este de a ajuta, de a asigura suportul,
dand incredere copilului ca se poate descurca si incurajandu-l sa aiba initiativa, chiar daca nu reuseste din prima.
Lasa copilul sa participe la treburile casei si incurajeaza-l sa o faca. Daca ai un copil care a "spalat" vasele,
incurajeaza-i initiativa, in loc sa ii spui ca nu a facut bine sau "lasa, ca tu nu stii" sau "fac eu pentru tine, ca tu esti mic si
nu trebuie sa faci treaba". Fiecare particia dupa puterile sale, iar un copil poate face mai multe lucruri decat iti poti
imagina si se poate bucura facandu-le.
Spune-i ce face bine mai degraba decat ce face rau. Incurajarea il face sa infloreasca, sa capete incredere in el si sa
faca lucrurile din ce in ce mai bine. Reprosurile in schimb blocheaza, duc la pierderea increderii in sine si la teama de
esec.
Daca ii spui "nu", explica-i de ce. Poate copiii nu au inca acelasi vocabular ca noi, dar inteleg mai multe lucruri decat
crezi. Daca ii spui un "nu" care nu inseamna decat afirmarea puterii, vei intra in conflict cu el si va lupta pentru a obtine
ce isi doreste. Daca insa ii explici, se va simti implicat si va participa mult mai usor la luarea deciziei. Asta se vede usor,
de exemplu, cand nu ii poti cumpara o jucarie pe care si-o doreste.
Respecta-l ca pe egalul tau, pentru a putea sa ii castigi respectul fara sa te impui.
Cand un copil se simte respectat, incurajat sa faca lucruri singur, ajutat atunci cand este cazul, ascultat cand simte nevoia
sa spuna ceva, atunci va invata ca lumea e un loc in care trebuie sa te porti asa si cu ceilalti pentru a trai printre ei. Si va
invata la randul sau sa respecte, sa asculte, sa ajute. Va fi un copil deschis, increzator in fortele proprii si curajos, va face
lucruri singur si va cere ajutor atunci cand e cazul.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=9686
3/14/2010
Page 1 of 1
In jurul varstei de trei-patru ani, majoritatea copiilor devin foarte egoisti si posesivi cu tot ceea
ce le apartine, dar in mod special cu jucariile.
Bineinteles ca este o etapa in dezvoltarea copilului, putini sunt cei care fac exceptie, insa
acest lucru nu inseamna ca ar trebui sa asisti, pur si simplu, la manifestarile lui, care pot
degenera chiar in agresivitate fizica. Situatia este cu atat mai grava cu cat el se comporta
astfel inclusiv fata de prietenii sai si chiar fata de frati.
Prin urmare, cum ar trebui sa procedezi? Desigur, fiecare situatie este una aparte, asa cum
fiecare copil este unic si are personalitatea sa. Cu toate acestea insa, tot exista cateva reguli
general valabile de care este bine sa tii cont, urmand ca apoi sa particularizezi, in functie de
temperamentul micutului tau si de modul in care reactioneaza.
Ce sa nu faci
Nu incerca niciodata sa-l obligi sa isi imparta jucariile. Cu atat mai mult ii va privi pe ceilalti ca
pe niste dusmani, intrucat are sentimentul ca, din pricina lor, este deposedat de ceea ce este
al lui. Aceasta ca sa nu mai spunem ca nu va invata nimic folositor de pe urma acestei
intamplari. De altfel, n-ai decat sa te pui in postura lui: imagineaza-ti ca seful tau da intr-o zi
buzna in birou, ia computerul si il da altei persoane, spunandu-i ca il poate folosi. Nu-i asa ca te-ai simti furioasa,
neputincioasa si, deci, frustrata.
Nu invoca argumentul "Tu esti mai mare!" pentru a-l determina sa-si dea jucariile. In primul rand, esti nedreapta si
copilul poate crede ca, daca a crescut, nu-l mai iubesti la fel de mult. In al doilea rand, cei mici vor ajunge la concluzia
ca, dupa ce vor mai creste, vor avea drept absolut asupra celorlalti, ca doar vor fi si ei mari. Iar in al treilea rand, un
astfel de argument nu are nici un fundament logic. Copiii trebuie invatati sa se respecte reciproc, nu sa se impuna prin
aspecte in care nu au, de altminteri, nici un merit.
Nu il invata sa ceara jucarii de la ceilalti, spunandu-i ca, in semn de reciprocitate, va trebui sa procedeze la fel.
Procedeul, desi folosit destul de frecvent de parinti, nu este recomandabil. Pe de o parte, "mecanismul" in sine este
prea complicat pentru ca prichindelul sa inteleaga de ce ar trebui sa functioneze. Iar pe de alta parte, mai gandeste-te:
nu ti se pare ca seamana destul de bine cu un santaj?
Niciodata, in nici un context, nu-i smulge din mana vreo jucarie. Pentru el, este ceva inestimabil, este bunul lui material
cel mai de pret. Exceptand cazul in care se pune in vreun fel in pericol, lasa-l in pace. Facand uz de forta fizica, il
deprinzi pe cel mic sa faca la fel (nu uita ca esti cel mai important model al sau). De asemenea, daca procedezi astfel, ii
vei dezvolta un instinct exacerbat al proprietatii - adica tocmai opusul a ceea ce urmaresti. Cel mai bine este sa-i ceri
jucaria cu un ton jos, neutru si atunci sunt sanse sa coopereze.
Ce sa faci
Cauta solutii, nu vinovati. Daca doi copii se cearta pentru aceeasi jucarie, este bine sa intervii pentru a aplana conflictul
si sa incerci sa ajungi, impreuna cu ei, la o solutie de compromis. Spune-le sa discute si sa caute o solutie constructiva,
dar incearca sa nu te implici in mod direct. Pentru inceput, este suficient daca spui ceva de genul: "Ok, deci avem o
problema: o singura jucarie de acest tip si amandoi vreti sa va jucati cu ea in acelasi timp. Cum asa ceva este imposibil,
ce am putea face?".
Este important sa le dai sentimentul ca ai incredere in ei ca vor reusi sa gaseasca o cale si este cu atat mai important
sa nu intervii daca este vorba despre frati. In aceeasi nota, nu este recomandabil ca micutul tau sa stie ca se poate
baza pe tine in orice situatie.
Si, pentru ca tot a venit vorba despre frati: este posibil ca un copil sa se arate cat se poate de generos cu fratii si
surorile sale si foarte egoist cand este vorba despre prieteni si colegi. Pe de o parte, este un lucru bun: nu e vorba
despre un egoism generalizat. Pe de alta parte, micutul va trebui sa invete sa fie obiectiv, macar in unele privinte.
Fii realista. Este exact ceea ce iti spuneam la inceputul acestui articol: egoismul face parte din procesul de dezvoltare
emotionala a celor mai multi copii. De aceea, nu dramatiza si incearca sa privesti situatia ca pe ceva firesc si trecator.
Daca prichindelul tau si-a insusit cu forta o jucarie de la unul dintre colegii de joaca, este bine sa-ti ceri scuze de la
acesta din urma. Este un gest nu numai elegant, ci si didactic: foloseste prilejul pentru a-i explica micutului tau ca a
gresit si ca, atunci cand se intampla acest lucru, este normal sa isi ceara scuze.
Daca problema nu este foarte arzatoare, incearca sa-i distragi atentia. Nu este obligatoriu ca orice disputa asupra unei
jucarii sa se transforme ad-hoc intr-o lectie despre generozitate.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=6948
3/14/2010
Page 1 of 2
Familia monoparentala
In societatea moderna, tot mai multi adulti isi cresc copiii singuri, fara a avea alaturi un
partener (sot/sotie), pe al carui ajutor sa se poata bizui. Cele mai multe familii monoparentale
au ca unic parinte femeia. Uneori parintele este obligat sa-si creasca singur copilul datorita
decesului sotului/sotiei, dar cele mai frecvente cazuri se datoreaza divortului sau separarii.
Se intampla si ca parintele sa fie singur pentru ca asa a ales, asa a dorit. Unii parinti, in urma
separarii, reusesc sa formeze in continuare un cuplu, in sensul in care ei reprezinta cuplul de
parinti ai copilului lor. Cand acest lucru se intampla, beneficiul este categoric al copilului - in
primul rand. Capacitatea copiilor in varsta de 2 ani de a diferentia intre ce este real si ce este
imaginar nu este forte bine delimitata sau demna de a fi luata in seama, astfel incat, in
inchipuirea lor, copiii se pot simti raspunzatori pentru evenimentele la care asista. Este chiar
posibil ca ei sa capete convingerea ca sunt raspunzatori (poarta vina) pentru plecarea
tatalui/mamei. Daca insa parintii raman prieteni si continua sa imparta responsabilitatile
cresterii si educarii copilului, oferindu-i amandoi dragoste, acesta va ajunge sa inteleaga si sa
creada ca nu el este vinovat de despartirea parintilor.
Cum insa natura umana este asa cum o cunoastem cu totii, cel mai adesea parintilor ce divorteaza li se diminueaza
capacitatea de a se comporta ca niste adulti responsabili si carora le pasa de ceea ce se intampla cu copilul lor, acesta
ajungand, nu de putine ori, un simplu pion in lupta dintre cei doi. Copiii sunt foarte vulnerabili si trebuie sa-i ferim de
certuri, pe care nu le inteleg, dar al caror impact emotional il resimt cu siguranta. Trebuie sa ne amintim, in astfel de
momente, ca acesti copii au urechi.
Alina are doi ani si jumatate si parintii ei au divortat, la finalul unei casnicii pline de neintelegeri. Separarea lor este de data
recenta si nu s-a petrecut in termeni tocmai cordiali. Alina se juca in camera ei cand a sunat la usa unchiul, fratele mamei
sale. Mama l-a primit in casa, dupa care au inceput sa discute, subiectul fiind, bineinteles, sotul ei, de care se plangea; la
un moment dat, se aude glasul Alinei, care a strigat din camera ei: "Nenorocitul acela!" - mama este socata si-i striga
Alinei sa inceteze, dupa care priveste cu vinovatie spre fratele ei, realizand ca, in fond, fetita nu facuse altceva decat sa
repete ceea ce o auzise pe ea spunand. Suferinta mamei si nevoia de a vorbi despre acest lucru erau atat de mari, incat a
uitat ca Alina auzea totul din camera ei.
Ulterior, cand Alina a iesit din camera, la inceput a fost morocanoasa si agresiva cu unchiul ei preferat, spunandu-i sa
plece, incercand sa-l ridice de pe canapea si aruncand farfurioarele ei de jucarie pe jos, langa picioarele unchiului. Mama
este surprinsa si jenata de ostilitatea manifestata de Alina.
Mai tarziu, Alina il roaga pe unchiul ei sa se joace cu ea, de-a sotul si sotia. Incep sa se joace iar Alina ii spune: "Pleaca!",
privindu-l cu atentie, sa-i observe reactia. Unchiul ii raspunde: "Daca sunt sotul tau, atunci trebuie sa raman aici." Alina ii
raspunde: "Am sa te alung" si il alunga, in timp ce el se preface ca pleaca. Apoi Alina ii spune sa plece la serviciu,
adaugand ca il asteapta la cina si se preface ca pregateste mancarea. Cina consta in frunze si iarba din gradina. Unchiul
se preface ca mananca, dar Alina nu este convinsa si insista ca unchiul sa manance tot. Privindu-l ganditoare cum
mimeaza satisfactia, hotaraste in fine sa nu-l mai certe, continuand totusi sa se comporte dominator - de fiecare data cand
el spune ca a terminat de mancat, ea insista sa mai ia o portie.
Din cele relatate mai sus se poate observa ca mintea Alinei este invadata de nelinisti privitoare la relatia "sot/sotie". Isi
alunga sotiile sotii? Are ea, Alina forta necesara pentru a face asa ceva? Se pare ca ea o impersoneaza pe mama ei care,
nervoasa, isi alunga sotul de acasa. Pe de alta parte insa, Alina isi iubeste tatal, aceasta ambivalenta apare pregnant
cand ii spune unchiului/sotului sa vina acasa la cina. Tendinta ei de a-l ingriji si de a-l hrani se opune dorintei de a-l
pedepsi - simtaminte reliefate de modul cum insista ca el sa manance tot ce-i pune in fata. in fond, este ceea ce i se
intampla si ei, acestea fiind fapte la care ea asista, fara sa vrea. A fost obligata sa "inghita" o multime de fapte neplacute,
ce nu i-au facut nici un bine, tot asa cum iarba si frunzele nu-i fac bine unchiului ei. Disponibilitatea unchiului de a intra in
jocul Alinei, fara insa a fi convins sa accepte ceea ce nu-i place pare a o ajuta pe Alina sa inteleaga cate ceva dintr-o
situatie care o inspaimanta si-i creaza o stare de confuzie. Ea incearca sa joace rolul celui puternic si descopera in acest
fel ca nu este suficient de puternica pentru a-l obliga pe unchiul ei sa plece din casa sau sa faca ce nu-i place. Poate cu
timpul, cu ajutorul acestui tip de jocuri, va ajunge sa fie convinsa ca nu din cauza ei a plecat tatal.
Uneori parintii, fara sa-si dea seama de urmari, "se aliaza" cu copilul de acelasi sex - de exemplu, fetele impotriva
barbatilor - sau, o femeie va putea avea resentimente fata de propriul copil, care este baiat si ii aminteste de fostul sot sau
partener, pe care este inca suparata.
Ileana are o fetita de 5 ani si un baietel de 2 ani. Sotul ei a parasit-o pentru o alta femeie, cu care traieste acum. Ileana isi
iubeste inca sotul si este foarte suparata, foarte furioasa, confuza. in general are puterea de a-si iubi si de a-si arata
dragostea ambilor copii insa uneori, isi fac aparitia atat furia inconstienta fata de baietelul ei, Mihai, cat si identificarea cu
fiica sa, Irina. Aceste simtaminte apar cel mai adesea la masa - Irina este prima servita, abia apoi Mihai, acesta insa
neprotestand niciodata, desi este cel mai mic. Ileana pare sa-l vada in Mihai pe "lacomul" sau sot, caruia nu-i ajunge o
femeie - iar pe ea se vede in fiica sa, prima careia trebuie sa i se arate consideratie. Inconstient, Ileana a pus la cale un
aranjament provocator, ce pare sa-i convina de minune fiicei, care deja considera ca are dreptul prima la tot ce este mai
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5308
3/14/2010
Page 2 of 2
bun, comportandu-se ca o micuta printesa rasfatata. Mihai in schimb, desi avea doar 2 ani si noua luni cand parintii s-au
despartit, pare sa inteleaga situatia mai bine decat sora sa. Isi adora mama, care in trecut l-a inconjurat cu toata
afectiunea sa de mama, iar acum Mihai se foloseste de tot ce a trait deja, pentru a face fata acestor momente dificile.
Cand mama face diverse comentarii, de genul: "te porti la fel ca toti barbatii", sau il acuza ca se poarta urat, desi sora lui
este cea care se poarta urat, Mihai nu reactioneaza agresiv, ci bland si manifestand dragoste. De multe ori mama
realizeaza si apreciaza cmportamentul lui Mihai, totusi exista primejdia ca fiul sa devina, cu timpul, "micul barbat al
familiei".
Putem observa astfel cata forta are inconstientul si cat de expusi sunt parintii ca, sub presiune, "sa transforme in actiuni
sentimentele" pe care nu le percep in mod constient. Asa cum ei devin vulnerabili datorita oboselii sau extenuarii psihice,
cu atat mai mult sunt expusi cand in viata lor intervin crize majore. Devenind constienti de vulnerabilitatea noastra vom
reusi, cu mai multa usurinta, sa actionam in directia satisfacerii propriilor noastre nevoi, fara a le transfera asupra copiilor,
fara a le cere acestora sa ni le satisfaca.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5308
3/14/2010
Page 1 of 1
Probabil ca este una dintre cele mai raspandite si, in acelasi timp, dificile probleme pe care le
intampina parintii, iar copiii au varste tot mai fragede in momentul cand apare aceasta
problema.
Motivele sunt dintre cele mai diverse - teribilism, sentimentul de apartenenta la un grup social,
intelegerea gresit aa termenului de "independenta", etc.
Faptul este cel putin ingrijorator si este normal sa inceri sa previi acest lucru - sau macar, sa
amani momentul cat de mult se poate... Iata cateva sfaturi care iti vor fi de folos:
Atunci cand discutati impreuna despre acest lucru, ai grija sa-ti formulezi frazele astfel incat
acestea sa nu aiba o rezonanta amenintatoare.
Incurajeaza-l sa practice activitati sportive in cadru organizat, unde fumatul este, fireste,
interzis.
Prin atitudinea ta, arata-i ca il respecti si tii cont de ideile si opiniile sale. Daca va simti ca ai
incredere in el, isi va dori sa nu te dezamageasca.
Nu te sfii sa-i vorbesti despre ravagiile pe care le va face tutunul asupra sanatatii lui. Copiii inteleg acest lucru, chiar
daca nu percep toate detaliile.
Este esential sa afli de ce l-ar tenta sa fumeze si, in functie de raspunsul lui, iti poti constriui argumentele. Cel mai
frecvent motiv invocat este: "Toti prietenii mei fumeaza...".
Nu in ultimul rand, stabileste reguli ferme: nu se fumeaza in casa si nu se mesteca nici guma cu nicotina.
Indiciile care te pun pe ganduri...
Daca simti ca hainele lui miros a fum de tigara, nu reactiona disproportionat si intreaba-l mai intai ce s-a intamplat. Poate
ca a stat cu niste amici fumatori sau poate ca numai a incercat o tigara, de curiozitate. Multi copii cedeaza tentatiei dar nu
toti devin fumatori constanti.
Printre alte semne care dau de banuit, se regasesc:
Tuse prelungita
Respiratie urat mirositoare
Sensibilitate crescuta la raceli
Ingalbenirea dintilor
Probleme respiratorii (respiratie scurta, sacadata).
Ce poti sa faci daca fumeaza deja?
Din pacate, uneori se intampla ca stradaniile parintilor sa nu dea roade si copiii sa fumeze "clandestin". Cand afli, in primul
moment te infurii, dar este bine sa-ti temperezi reactiile. Iata cum ar fi bine sa procedezi:
Rezista ispitei de a-i tine copilului "predici". Sunt inutile si nu vei reusi decat sa te enervezi si mai mult, vazand ca nu-ti
da atentie.
Pune-i in vedere consecintele directe ale faptului ca fumeaza: va avea mai putini bani de buzunar si va avea tot mai
multe probleme de sanatate. Este important ca vorbele tale sa nu sune a amenintare; cu cat esti mai calma si prezinti
faptele pe un ton coborat si ferm, cu atat cresc sansele de a-l pune pe ganduri.
Nu-l soma sa renunte la fumat. Copiii nu reactioneaza favorabil la ultimatumuri, si cu atat mai putin in cazul de fata.
Asigura-l ca va avea tot sprijinul tau cand se va decide sa renunte la fumat.
Daca tu sau partenerul tau sunteti fumatori, nu-i permite copilului sa foloseasca acest argument in favoarea sa. Spunei ca este o greseala si, tocmai pentru ca stii ce probleme apar in urma fumatului, vrei sa-l ajuti sa renunte la acest obicei.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5135
3/14/2010
Page 1 of 1
Prichindelul tau este un adevarat model: este cuminte, ascultator, isi face lectiile, merge la
culcare fara sa faca mofturi... Sa fie, oare, adevarat, ca acelasi copil isi insuseste obiecte care
nu-i apartin?
Inainte de a protesta si a spune ca acest lucru nu se poate intampla cu micutul tau, poate ca
ar trebui sa te mai gandesti si sa fii atenta, de exemplu, la jucariile lui: nu cumva printre ele se
regasesc si unele despre care nu stii de unde provin? Si aceasta nu inseamna ca este "hot",
pentru ca, foarte probabil, micutul nu constientizeaza ca face o greseala...
De ce se intampla astfel?
Poate parea greu de crezut, insa majoritatea copiilor se simt tentati sa-si insuseasca obiecte
care nu sunt ale sale - de obicei jucarii. Exista doua cauze principale care explica acest lucru:
Nu intelege termenul de "proprietate personala" si nu stie ca orice obiect are o
contravaloare in bani; prin urmare, daca ii place papusa sau masinuta celuilalt, i se poate
parea firesc sa si-o insuseasca.
Multi copii cer mai intai direct ("Imi dai mie jucaria aceasta?") si, in fata refuzului, nu vrea sa renunte si gaseste un alt
mijloc de a obtine ce-si doreste. Asa se explica si faptul ca, atunci cand mergi cu micutul la supermarket, poti constata ca
are in buzunar o ciocolata despre care nu stiai.
Incearca sa atraga atentia asupra lui. Probabil ca se simte neglijat si vrea sa te ocupi de el. Sau poate ca esti un
parinte prea exigent si, mai mult sau mai putin constient, copilul vrea sa-ti demonstreze ca se poate abate de la regulile
impuse de tine.
Nu in ultimul rand, ar putea exista o explicatie cat se poate de banala: l-ai trimis sa cumpere paine si i-ai dat bani numai
pentru acest produs alimentar. Insa vede alaturi o prajitura si ii este pofta.
Vanzatoarea nu este atenta... ce poate fi mai simplu? De aceea, explica-i din timp ca nu te opui dorintelor sale (in limite
rezonabile, desigur) si ca trebuie sa-ti ceara ce-si doreste.
Ce poti sa faci?
Prima ta reactie este de stupefactie. Cum este posibil? Cand se intampla, totusi, reprima-ti furia si impulsul de a reactiona
violent si explica-i calm de ce a gresit.
Dupa aceea, mergeti impreuna si returnati obiectul respectiv. Acest din urma lucru se poate dovedi destu de dificil, pentru
ca micutul nu va fi de acord nici sa inapoieze jucaria, nici sa fie pus in postura de a recunoaste. Este momentul sa invete
(destul de dur, adevarat...) o lectie despre asumarea responsabilitatii.
De fapt, tocmai faptul ca momentul cand isi va cere scuze constituie "cheia" care ar putea rezolva problema. Nu sunt
necesare alte pedepse, pentru ca l-ar putea infuria si determina sa persiste - iar daca perpetueaza, se poate numi, intradevar, "furt"...
De asemenea, explica-i copilului ca nu are voie nici sa-si insuseasca nici bani din portofelul tau fara sa ceara voie; insa nu
este recomandabil sa-l supui la teste, lasand bani la indemana lui pentru a vedea cum reactioneaza. Pe termen lung,
acest lucru va eroda increderea pe care o ai in el si, daca va afla, relatia dintre voi s-ar putea deteriora considerabil.
In principiu, nu ai de ce sa-ti faci mari probleme; se intampla mai des decat ai crede si, in majoritatea cazurilor, nu este
ceva de durata.
Dar, pentru ca micutul sa inteleaga faptul ca a gresit - cu alte cuvinte, sa nu mai repete gestul nu pentru ca asa i-ai spus
tu, ci pentru ca asa este corect - va trebui sa dai dovada atat de inflexibilitate, cat si de rabdare.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5207
3/14/2010
Page 1 of 2
Iti iubesti copilul, mai mult decat orice altceva pe lume. Si este normal sa fie asa. Dragostea ce
i-o porti te impiedica sa sesizezi o serie de greseli pe care le faci fata de micutul tau. Zece
greseli sunt considerate mai grave si mai des comise de parinti. In plus, acestea au impact
negativ asupra micutului tau.
4. Combati mediocritatea?
Este foarte bine daca ii insufli celui mic incredere in sine. Insa ai grija cat de departe mergi. Intre incredere in sine si
acceptarea mediocritatii nu este decat un pas. Cultiva-i spiritul de competitie, lasa-l sa faca fata unui esec, lasa-l sa invete
sa accepte si sa inteleaga o dezamagire.
Copilul trebuie sa participe la competitii (oricare ar fi acestea), unde exista o miza, si asta inca de la varsta de 5-6 ani.
Increderea in sine nu trebuie confundata cu lipsa de competitie. Chestiunea este una dintre cele mai importante in
formarea personalitatii unui copil, si trebuie tratata cu multa atentie de catre parinti.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=9194
3/14/2010
Page 2 of 2
7. Nu-l supraaprecia
Daca te astepti ca micutul tau, in varsta de doi ani, sa stea cuminte la masa, exagerezi si il supraapreciezi. Greseala iti
apartine.
Asteptarile tale de la copilul tau trebuie sa fie raportate la varsta, la capacitatea lui psihica de a intelege lumea, dar si la
cunostintele pe care le-a acumulat pana in momentul de fata. A-i cere mai mult decat poate este la fel de grav cu a-i cere
mai putin.
Micutul nu va putea face ce astepti tu de la el, iar dezamagirea pe care ti-o produce este din plin resimtita. Tu esti
nemultumita, el - dezamagit. Nu-i cere micutului care are inclinatii spre sport si activitati fizice sa mearga la olimpiada de
fizica. Dupa cum este o greseala sa-l duci la baschet pe copilul care vrea sa citeasca. Trebuie tu, ca parinte, sa gasesti
echilibru intre ceea ce trebuie facut si ceea ce-i place sa faca. Oricum, regula fundamentala este sa-l evaluezi corect si sa
nu-l supraapreciezi.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=9194
3/14/2010
Page 1 of 2
Meseria de parinte este una dintre cele mai grele din lume, poate cea mai grea. Si cum nu
exista nici o scoala speciala pentru parinti, de cele mai multe ori invatam din propria
experienta, de la parintii nostri, de la ceilalti parinti si, nu in ultimul rand, de la specialisti.
Greselile si iubirea neconditionata
Este practic imposibil ca in relatia parinte-copil, primul sa nu greseasca din cand in cand.
Stresul, complicatiile vietii si grijile sunt factori care ne imping catre gesturi, vorbe sau atitudini
gresite. Ce este cu adevarat important este sa nu perseverezi in greseala, sa recunosti si, mai
ales sa-i spui copilului tau, atunci cad este cazul, ca tu esti cel care a gresit. Este primul pas
spre construirea unei relatii profunde, calde si adevarate intre parinte si copil.
Relatiile dintre parinti si copii sunt speciale si trebuie construite cu grija, cu rabdare, cu
intelepciune, in timp. Este foarte important ca, din mica copilarie si pana la delicata si dificila
adolescenta, copilul sa stie, sa inteleaga si sa fie absolut convins ca parinte este cel mai bun
prieten, primul sprijin si primul suport.
1. Puterea exemplului
Problema. Ti s-a intamplat sa strigi la copilul tau, sa nu mai tipe la sora lui sau la tine, si asta dupa ce tu, putin mai
devreme, ai rezolvat o problema, la telefon, tipand?
Nu te mira cand copilul tipa. O face pentru ca te-a vazut si auzit pe tine sau pe tatal lui. Principiul imitatiei este mai
puternic decat daca ii vei spune de zece ori, fie sa nu mai tipe, fie ca ceea ce poti face tu, el nu are voie.
De cele mai multe ori parinti spun 'eu am voie sa injur, sa tip, copilul nu! Cand eram mic, ascultam pe tata, nu
tipam, nu vorbeam urat.' Este o mare greseala! Pana la 8-10 ani, copiii imita atitudinea si comportamentul
parintior. Mai mult, le intra in sange, devine trasatura de personalitate, explica Suzy Martyn, specialist in probleme
de educatie, consultant si psihoterapeut specializat in probleme ale relatiei copil-parinte, cu o experienta de 25 de ani in
domeniu si, nu in ultimul rand, mama a trei copii.
Solutia. "Ca tie, adult, ti se intampla sa ridici tonul inteleg, dar copilul trebuie sa stie ca ceea ce faci este rau si
gresit", spune Suzy Martyn. Incepe prin a spune: 'Imi pare rau ca am ridicat vocea, imi pare rau ca am tipat, sunt
putin obosita, sunt putin stresata. Am gresit!'". Stabilesti o relatie de egalitate, oferi explicatii pentru greseala ta si te
plasezi pe o treapta superioara, pentru ca iti recunosti greseala. "Acum, dupa aceasta formula magica, ii poti cere
copilului sa vorbeasca frumos, sa nu tipe", sugereaza Suzy Martyn.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=15133
3/14/2010
Page 2 of 2
de expus si vulnerabil in momentul in care va intra in competitia reala care este viata. Socul va fi foarte mare. De
la cinci-sase ani copilul trebuie laudat doar daca ceea ce face merita lauda parintilor. Copilul are nevoie de critica,
de justa si reala apreciere, tot asa cum are nevoie si de incurajari, dar toate trebuie sa fie pe masura varstei si a
reusitelor sale. Si cine poate fi un critic mai onest si mai sincer decat parintele? Daca lauda si critica sunt reale, si
corespund realitatii, copilul va intelege sa faca diferenta intre valoare si non-valoare, intre bine si rau, in ultima
instanta".
4. Critica cu grija!
Problema. Esti lenes! sau Esti murdar! Este murdar peste tot in urma ta! ori Nu esti bun de nimic, trebuie sa
fiu mereu in urma ta sunt lucruri pe care este posibil sa le fi spus copilului tau. Si este foarte gresit! Vorbe de acest gen
pot parea inofensive adultilor, dar copilul le receptioneaza altfel.
"Copiii, pana in pargul adolescentei si chiar dupa, vor sa fie luati in seama, in ansamblul lor. Copilul nu va
intelege, prin 'esti lenes', doar ca il acuzi ca nu a dus gunoiul sau nu si-a facut curat in camera, ci va lua in sensul
cel mai larg afirmatia ta. Problema este delicata si te obliga pe tine, parinte, sa fi foarte atent si cu felul in care
critici, si cu ceea ce critici", spune Suzy Martyn.
Solutia. Explica atunci cand il acuzi de ceva. Nu spune Esti lenes!, ci Esti lenes pentru ca te-am rugat sa duci
gunoiul si nu ai facut ce ti-am cerut!. O solutie si mai buna ar fi aceea de a combina critica cu lauda. Sunt foarte
mandra de rezultatele de la matematica, dar ar fi perfect doar daca ti-ai face si curat in camera sau Este de toata
lauda ce ai facut azi, dar o sa fiu foarte fericita daca nu vei mai intrazia la scoala. O alta cale de a transmite
mesaje critice copilului ar fi aceea de a exprima ceea ce simti tu, fata de actiunile lui. Nu spune Esti murdar, ci
Sunt dezamagita pentru ca ti-ai murdarit pantalonii. Imi placeau!. Suzy Martyn sustine ca adoptarea unei astfel
de atitudini are rezultate mult superioare criticii pure, mai ales la copiii mai mari.
5. Nu se spune nu
Problema. Suntem tentati sa oferim copiilor tot ceea ce vor, pentru a evita conflictele, si este gresit. Copiii nu trebuie sa
creada ca tot ceea ce vor, obtin.
Autoritatea parintelui trebuie sa fie inteleasa corect si de copil, si de adult. Este cheia de bolta si a unei bune educatii si a
increderii intre copil si parinte. Inainte de impune copilului tau ceva, gandeste-te daca lucrul respectiv merita cu adevarat
tratat cu autoritate. Daca nu, tocmai pentru a-i castiga respectul, lasa-i posibilitatea sa aleaga.
Exemplu: baiatul tau de 11 ani vrea la meci, tu vrei sa mearga la o matusa. Daca timpul petrecut in familie este o
chestiune cu adevarat importanta, atunci decizi si il informezi despre faptul ca va merge. Daca este o chestiune mai putin
importanta, intreaba-l si lasa-l sa decida.
Solutia. Gandeste-te de doua ori inainte de a-i impune ceva. Vezi daca este cazul, cu adevarat, ca decizia sa fie exclusiv
a parintelui. Cel mai important este ca atunci cand ai spus copilului ca TREBUIE sa faca un anumit lucru, sa nu
revii asupra deciziei luate. Daca ai spus TREBUIE, orice negociere inceteaza. Atentie insa, ca masura sa fie una
corecta si echitabila. De autoritatea parinteasca nu trebuie sa profiti, nici macar tu, parintele, avertizeaza Suzy
Martyn.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=15133
3/14/2010
Page 1 of 1
Copilul tau nu are nici o pasiune? Ai vrea sa il vezi cantand la vioara in fata unui public
numeros, jucand sah intr-o competitie nationala sau, pur si simplu, colectionand ambalaje de
ciocolata?
Poate esti deja dezamagita ca marele hobby al micutului tau sunt desenele animate sau
jocurile pe calculator. Identifica, inainte de toate, motivele care au dus la asta si abia apoi poti
trece la remedierea situatiei.
Pentru a putea gasi o activitate care sa-i fie benefica si sa-i faca placere trebuie, mai intai, sa il
lasi sa intre in contact cu cat mai multe.
Foarte important este sa nu uiti niciodata ca bucuriile copilului tau vor fi si ale tale, in schimb,
bucuriile tale nu intotdeauna vor fi si ale lui.
Ofera-i de ales
Lasa-l sa intre in contact direct cu orice activitate care il stimuleaza fizic sau mental si, cel mai important, nu alege doar
lucrurile care iti plac tie. Lasa-l sa joace tenis, sa cante la pian, sa joace fotbal, sa picteze, etc. Abia dupa ce va face
destule lucruri va avea de unde sa aleaga ce ii place. Si, foarte important, va decide in cunostinta de cauza.
Nu te lasa influentata de lucrurile care ti-au facut placere in copilaria ta atunci cand incerci sa ii descoperi pasiunea.
Daca tie ti-a placut gimnastica, nu inseamna ca puiul tau trebuie sa fie gimnast.
Nu il obliga pe el sa faca ceea ce tu nu ai putut sau nu ai avut posibilitatea in copilarie. Chiar daca este sange din
sangele tau, sunteti totusi personalitati diferite. Nu ii marca personalitatea mai mult decat oricum o faci, lasa-l sa
dobandeasca si singur unele lucruri.
Lasa-l sa aleaga singur
Nu il forta sa aleaga cat mai repede ceea ce vrea sa faca: va alege el singur atunci cand va fi pregatit.
Nu il influenta: daca el vrea sa devina fotbalist, tu oricum nu vei reusi sa scoti din el un doctor.
Nu incerca sa il faci sa se razgandeasca in cazul in care optiunea lui nu iti este pe plac. Daca este cu adevarat o
alegere proasta, il poti face, in timp, sa inteleaga asta.
Bucura-te de alegerile lui
Nu te arata mahnita daca lui ii place sa faca figurine din plastilina sau sa confectioneze avioane din hartie, poate va fi
un sculptor sau un mare constructor de avioane.
Nu trata cu indiferenta lucrurile care ii plac doar lui.
Acorda timp pentru fiecare din actiunile lui si manifesta-ti intotdeauna curiozitatea pentru ceea ce face.
Incurajeaza-l
Sustine-l in tot ceea ce face, numai asa il poti stimula sa comunice mereu cu tine. Daca te opui lucrurilor care ii fac
placere risti ca el sa le faca, totusi, pe ascuns.
Ai grija sa il incurajezi numai in ceea ce poate sa faca. Daca ceea ce vrea el este irealizabil, atunci va suferi o
dezamagire care il va marca profund.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5095
3/14/2010
Page 1 of 1
Fiecare parinte isi iubeste copilul mai presus de orice pe lume, in privinta aceasta nu incape
indoiala. Doar ca uneori, cand suntem nervosi sau iritati, spunem si ceea ce micutul n-ar trebui
sa auda niciodata.
Analog, in situatiile fericite, o lauda sosita in momentul oportun poate sa-l ajute in mod decisiv
pe prichindel sa aiba o parere buna despre sine si sa aiba incredere in el. Care este, in
realitate, impactul cuvintelor?
Bineinteles ca micutul va face si boacane, altminteri nu ar fi copil, cum se spune. Si este firesc
sa-l critici, mai ales daca l-ai avertizat in prealabil. Dar oricat ai fi de furioasa, nu-i spune
niciodata "nu te mai iubesc, pentru ca ai fost obraznic!", ca sa dam numai un exemplu.
De asemenea, nu prelungi critica, intrucat nu vei rezolva nimic. Potrivit unor studii efectuate in
strainatate, micutul nu va putea sa-ti acorde atentie decat maximum cinci-sase minute, dupa
care creierul sau nu mai este in masura sa proceseze toate informatiile. In schimb, cu
siguranta ii creezi angoase...
In mod similar, ai putea avea temeri legate de alinturi si de rasfat in general. Nu cumva este prea mult, nu cumva risti ca
micutul tau sa fie un razgaiat?
Ei bine, nu este deloc obligatoriu sa se intample astfel. In primul rand, trebuie sa-ti respecti copilul (astfel se pun bazele
respectului de sine) si sa scoti in evidenta in egala masura realizarile si micile sale esecuri. Numai in felul acesta va invata
sa se aprecieze si sa stie de ce este capabil.
Pentru ca tot vorbim de respect de sine, nu incuraja niciodata competitia intre frati. Contrar unei prejudecati destul de larg
raspandite, nu vei reusi sa-i stimulezi astfel, ci, in cazul cel mai rau, sa-i starnesti unul impotriva celuilalt.
Fratii nu trebuie sa se afle niciodata, in nici o circumstanta, de parti diferite ale baricadei, pentru ca ei sunt o echipa si
astfel trebuie sa ramana.
Copiii trebuie sa aiba intotdeauna la dispozitie cel putin doua variante dintre care sa poata alege; incurajeaza-l pe cel mic
sa-si faca prieteni cat mai multi.
Nu vorbi niciodata in termeni depreciativi despre acestia din urma in prezenta copilului; daca ti se pare ca acestia nu
reprezinta un anturaj optim, procedeaza in asa fel incat sa eviti intalnirea lor.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5180
3/14/2010
Page 1 of 1
Este adevarat: copiii nu au de achitat facturi si note de plata, nu gatesc si nu au sefi care sa-i
apostrofeze atunci cand li se pare ca nu isi indeplinesc destul de repede sau bine sarcinile
primite.
Dar, asemeni adultilor, si micutii au grijile lor, care nu trebuie, in nici un caz, subestimate sau
tratate cu prea mare usurinta. Daca simt ca nu li se acorda importanta, prichindeii vor suferi si,
cu timpul, se vor inchide in sine.
Bineinteles, in functie de personalitatea si temperamentul fiecaruia, un copil poate fi mult mai
sensibil si predispus la a-si face griji decat un altul de aceeasi varsta. Iti vei da seama destul
de repede in ce categorie se incadreaza copilasul tau.
Nu este cazul sa iti pui semne de intrebare in cazul in care observi ca micutul tau este mai
"prapastios". Cu tact, ii vei putea risipi temerile si astfel el va avea mai multa incredere in sine,
intampinand cu mai mult curaj provocarile ulterioare ale vietii.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=7421
3/14/2010
Page 1 of 1
Fiecare mama isi face tot felul de planuri pentru copilul sau, chiar inainte ca acesta sa se
nasca. Ne imaginam cum va arata, cum va merge la scoala (unde, fireste, va fi cel mai bun
elev), ce facultate va urma si cum isi va construi o cariera solida...
Am vrea sa fim langa el mereu, sa-l sprijinim si sa-i impartasim din experienta noastra, dar de
la moment dat, nu mai este posibil. Pana atunci insa, il putem ajuta sa-si stimuleze gandirea si
creativitatea, chiar daca nu merge inca la scoala...
Pregatirea intelectuala a micutului nu tine numai de studiu, lecturi suplimentare si exercitii de
matematica. Spiritul si corpul trebuie sa colaboreze, iar rezultatele se vor vedea numai in timp.
Cu alte cuvinte, nu este deloc prea devreme sa incepi sa te ocupi de acest lucru!
Intelectul este influentat de alimentatie
Este foarte important ca in hrana micutului sa se regaseasca alimente bogate in proteine, care
il ajuta sa aiba energie si previn riscul anemiei (aceasta afectiune se caracterizeaza, intre
altele, prin incapacitate de concentrare).
Pestele, deosebit de bogat in acizi grasi Omega 3 (esentiali pentru functionarea optima a creierului) nu trebuie sa
lipseasca din alimentatia copilului, cel putin de trei-patru ori pe saptamana.
Un studiu realizat de medicii pediatri americani a evidentiat faptul ca micutii care mananca peste cu regularitate obtin
rezultate mult mai bune la scoala si isi dezvolta vocabularul mai repede, comparativ cu altii care nu consuma frecvent
peste.
Fructele, legumele si produsele lactate sunt de asemenea importante pentru functionarea optima a organismului, evitarea
oboselii si stimularea capacitatii de concentrare. Insa pestele ocupa, cu siguranta, primul loc. Din fericire, acesta poate fi
preparat in foarte multe feluri, asa incat nu exista riscul ca prichindelul sa se plictiseasca si sa-l refuze.
Stimularea gandirii
Sa presupunem ca un om are un talent nativ incredibil pentru jocul de fotbal. Daca nu-i cunoaste regulile si nu se
antreneaza intens, va fi inca unul dintre cei despre care se spune: "pacat de el, avea potential si promitea mult...
"Asa se intampla si in cazul educatiei scolare. Poti avea un copil extrem de capabil, dar, daca aptitudinile nu ii sunt
stimulate si fructificate corespunzator, nu va evolua asa cum ar putea sa o faca.
Este datoria parintilor sa puna bazele unei dezvoltari intelectuale optime a micutului. Chiar daca nu merge inca la
gradinita, copilul trebuie sa stie sa asculte ce i se spune, sa observe, sa puna intrebari si sa faca schimb de informatii.
De aceea, trebuie sa te asiguri ca il antrenezi in conversatii, il deprinzi sa observe ce se intampla in jurul lui si sa
sintetizeze informatiile - chiar si la varsta lui.
Nu este prea mic pentru asa ceva. Numarati impreuna masinile din parcare, colectionati frunze uscate cand mergeti in
parc (alegandu-le pe cele cu un colorit aparte), jucati mici jocuri de cuvinte ("Cine spune cele mai multe cuvinte care incep
cu litera A") si asa mai departe.
Bineinteles ca nu este simplu, mai ales ca micutii nu-si dau seama de importanta insusirii acestor notiuni si prefera sa se
joace. Secretul consta in a-i prezenta totul la modul cat mai simplu, astfel incat sa nu perceapa genul acesta de activitati
ca pe o povara.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5223
3/14/2010
Page 1 of 1
"Regulile se schimba. Suntem judecati dupa un nou criteriu: nu dupa cat de destepti suntem
sau dupa experienta, ci dupa felul in care ne cunoastem pe noi si pe cei din jur", spunea
psihologul Daniel Goleman, referindu-se la inteligenta emotionala (IE). "Presupune sa fii
empatic cu celalalt, sa-ti stapanesti starile afective negative in special, sa nu te lasi coplesit de
o situatie, sa fii un bun receptor in comunicare", adauga psihologul Smaranda Grosu.
IE ne ofera solutia multor probleme cu care ne confruntam in familie si in societate. Ne vom
opri astazi asupra implicatiilor pe care le are in evolutia copiilor. Familia este aceea care ofera
baza formarii unei inteligente emotionale. In acest cadru intim copilul invata ce sunt
sentimentele si despre cum reactioneaza cei din jur la sentimentele sale, ce sunt dorintele si
temerile si cum sa le exprime sau sa le stapaneasca. Psihologul Smaranda Grosu spunea ca
"unii parintii nu au in vedere aceasta latura in educatia copiilor, iar acestia intampina greutati in
a se intelege pe ei si pe cei din jur. Este astfel zdruncinata increderea lor in sine, una dintre
cele mai importante trasaturi psihologice ale unei persoane."
Modul in care parintele isi exteriorizeaza sau isi stapaneste emotiile si celelalte stari sufletesti influenteaza in mod pozitiv
sau negativ inteligenta emotionala a copilului. S-au realizat numeroase studii care au aratat ca mediul in care este crescut
cel mic - disciplina severa, indiferenta sau caldura - isi lasa amprenta asupra vietii sale emotionale. Recent s-a aratat cat
de mult este influentat copilul de coeficientul de IE al parintilor sai. Cercetarile facute de Carole Hooven si Jhon Gottman
de la Universitatea din Washington au scos la iveala faptul ca, atunci cand acesta este ridicat, copilul se bucura de
intelegerea familiei sale. La inceputul studiului copiii care au participat la acest studiu aveau 5 ani, iar la sfarsitul acestuia
aveau 9 ani. Pentru a observa nivelul de comunicare parinte-copil, li s-a propus parintilor sa le explice copiilor un nou joc
video. Lucru relativ simplu, dar care a scos la iveala comportamentul inadecvat al parintilor.
Unii parinti au fost aroganti, si-au pierdut rabdarea, au tipat, mergand pana la a-i face "prosti". Altii insa, au avut rabdare,
s-au apropiat de lumea lor si i-au ajutat astfel sa inteleaga jocul. Dupa problemele de comunicare intalnite se disting trei
feluri de parinti:
Cei care ignora problemele emotionale ale copilului. Le trateaza ca pe ceva normal si asteapta ca acestea sa treaca fara
ca ei sa intreprinda nimic. Nu se folosesc de astfel de momente pentru a crea o punte de legatura intre ei si copil.
Cei care sunt prea comozi pentru a se implica in problemele celui mic. Acestia observa starea emotionala prin care trece
copilul, dar il lasa sa se descurce singur. Ca si cei din prima categorie, nici acesti parinti nu ofera raspuns copilului la
problemele sale.
Cei dispretuitori, care nu respecta sentimentele copilului. Astfel de parinti il dezaproba si sunt duri atat verbal cat si prin
pedepse. Tipa si nu accepta comentarii din partea lor, taindu-le brusc orice incercare prin replici de genul: "Nu-mi
raspunde!".
Mai sunt parintii care vad in problemele emotionale ale copilului sansa de a deveni "mentorii" emotionali ai acestuia. Iau
viata sa interioara in serios si incearca sa-l inteleaga si sa-l ajute. "Ce s-a intamplat? Esti suparat pentru ca Ionut te-a
jignit? Dar de ce te-a jignit? L-ai suparat cu ceva?" Dupa ce parintele afla intreaga poveste, isi indeamna copilul sa nu fie
ranchiunos, dar in acelasi timp sa-si exprime sentimentele:
"Spune-i ca te-a jignit, iar apoi propune-i sa va jucati impreuna."
"Prin aceasta atitudine - cea mai indicata in educatie - copilul invata sa-si constientizeze sentimentele, sa le exprime, sa
nu se simta vinovat pentru ele, sa elimine ranchiuna si sa-si cultive abilitatea de a remedia <<situatiile criza>> pentru el.
Aceste aspecte sunt foarte importante in cultivarea IE la copil si presupun o relatie afectoasa, empatica intre cei doi",
spune psihologul Smaranda Grosu.
In concluzie, copiii care provin din parinti cu un coeficient ridical al IE sunt mai sociabili, mai prietenosi, se acomodeaza
mai bine cu scoala si profesorii, isi pot concentra atentia mai bine si pot invata mai repede, sunt echilibrati, cu scopuri si
idealuri de viata mai bine fixate."
"Copiii care provin din parinti cu un coeficient de inteligenta emotionala redus vor putea sa compenseze acest deficit al
personalitatii lor odata cu dobandirea experineti de viata (pentru ca viata este complexa si fascinanata, oferindu-ne de
multe ori conjuncturi in care sa ne imbunatatim punctele slabe), dar vor suferi mai mult. Este important ca parintii sa nu
lase evolutia copiilor la voia intamplarii si merita sa investeasca in educatia lor tot ce au mai bun. Astfel se vor bucura de
un copil foarte reusit si de o transformare interioara pe masura", incheie psihologul Smaranda Grosu.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5327
3/14/2010
Page 1 of 2
Internetul constituie una dintre cele mai complexe surse de informatii atat pentru adulti, cat si
pentru copii. Acestia din urma pot afla multe lucruri interesante din cele mai diverse domenii
adaptate varstei lor, isi iau informatii necesare pentru pregatirea temelor, comunica si, in
functie de preferinte, se antreneaza in diferite jocuri cu caracter educational.
Problema este insa ca, intr-un mediu caracterizat in primul rand de cuvantul "varietate", pot
aparea si capcane sau tentatii periculoase pentru un copil a carui personalitate este in plin
proces de formare.
Ca mama, va trebui sa acorzi o atentie deosebita in aceasta directie: ce site-uri viziteaza, cu
cine discuta on-line si despre ce subiecte. Daca-i acorzi prea multa libertate in sensul acesta,
s-ar putea dovedi daunator pentru el sau chiar periculos.
World Wide Web-ul este o retea vasta de biblioteci virtuale. Nu toate informatiile care pot fi
accesate sunt indicate la o anumita varsta.
De exemplu, sa presupunem ca un copil de 7-8 ani foloseste un motor de cautare (de exemplu
Google sau Yahoo!) pentru a gasi informatii referitoare la un joc Lego, dar din neatentie tasteaza "legs" (n.r. - picioare, in
limba engleza). Evident, va fi directionat catre mii de site-uri care contin materiale de acest gen - iar unele dintre ele pot
avea continut pornografic.
Este adevarat ca unele site-uri de acest gen nu permit accesul persoanelor sub 18 ani, dar nu te poti baza pe asta. Cea
mai buna protectie a copilului esti chiar tu. Discutand adesea cu el despre posibilele pericole care apar pe Internet si
urmarind discret ce site-uri acceseaza, il vei ajuta sa invete sa navigheze in deplina siguranta.
Pericolul poate veni din "camera" de chat
Dupa cum probabil stii, camera de chat este o optiune oferita de numeroase site-uri in vederea discutiilor virtuale
desfasurate in spatiu si timp real. Participantii pot fi grupati in functie de aria de interes sau de subiect.
In principiu, este o metoda extraordinara de a cunoaste oameni de pretutindeni, de a afla informatii noi si nu in ultimul
rand, de a exersa limbile straine. Din aceste motive, foarte multi copii si adolescenti prefera sa-si petreaca timpul in acest
mod.
Tocmai de aici ar putea aparea problemele... nimeni nu stie cine se ascunde in spatele unei simple porecle. La varsta
aceasta, copiii sunt nerabdatori sa comunice, sa impartaseasca impresii si sa faca schimb de informatii si opinii cu cei
care au preocupari asemanatoare. Problema este ca sunt si foarte vulnerabili, deci exista riscul de a intra in discutii cu
persoane dubioase.
Psihologii americani avertizeaza ca cei mai expusi sunt copiii care petrec mult timp pe Internet, cei care se simt singuri, au
probleme familiale si sunt dornici sa aiba cat mai multi prieteni.
Tocmai de aici pot aparea problemele, micutii fiind foarte influentabili. Nu este suficient sa-l inveti sa nu-si dea datele
personale sau numarul de telefon - din pacate, s-au gandit si altii la aceasta posibilitate, oferindu-le copiilor varianta de a-i
suna ei insisi, adesea la numere netaxabile, pentru a comunica.
Semnale de alarma
Exista unele semne de avertisment care iti pot indica faptul ca micutul acceseaza site-uri cu continut destinat exclusiv
adultilor sau discuta in camera de chat cu oameni pe care ar trebui sa-i evite:
petrece tot mai mult timp pe Internet, mai ales noaptea;
inchide computerul cand apari subit in camera lui;
telefoane de la necunoscuti sau cadouri sosite prin posta (in acest ultim caz verifica riguros de la ce firma provin - poate
fi fictiva).
Problema cumparaturilor online
Tot mai multe site-uri folosesc optiunea aceasta, prin care permit clientilor sa comande anumite produse care vor fi livrate
acasa si platind prin cartea de credit. Fii deci atenta sa nu aiba la indemana cartea ta de credit - este suficient sa stie
numarul acesteia pentru a opera achizitia a cine stie carui produs care i-a atras atentia.
Tentatiile sunt numeroase, mai ales pe site-urile care au ca public tinta copiii: jocuri, diferite accesorii, haine si asa mai
departe. Nu-ti spun ca nu e bine sa aiba tot ce-si doreste - dimpotriva! Dar avand la dispozitie cartea de credit, ii va fi greu
sa-si stabileasca o limita.
Mai mult decat atat, ideea in sine, de a folosi cartea ta de credit fara sa-ti spuna implica o
problema. Ia acest lucru in consideratie si trateaza si cauza, nu numai efectul.
Redu la maxim riscul
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5277
3/14/2010
Page 2 of 2
Din fericire, exista o serie de modalitati pentru a reduce sau controla accesul copilului la materiale destinate exclusiv
adultilor, precum si pentru a-l feri de pericole de genul celor prezentate anterior.
Expertii sunt in unanimitate de acord ca cea mai buna metoda este sa urmaresti, discret dar constant, site-urile pe care le
viziteaza si sa-i vorbesti despre riscurile existente.
Aproape toti furnizorii de acces Internet ofera posibilitatea de a controla sau de a bloca anumite optiuni. De asemenea,
exista si o serie de filtre, prin care blochezi accesul la site-uri care contin anumite cuvinte-cheie. Intereseaza-te ce
provider iti ofera aceste servicii si aboneaza-te.
Jocurile in retea pot crea dependenta
O alta potentiala problema o constituie jocurile. Internetul ofera o gama extrem de variata de jocuri, atat individuale cat si
in retea. Acestea din urma sunt cele mai periculoase din punct de vedere al faptului ca micutul poate dezvolta dependenta
de ele.
De obicei, astfel de jocuri se desfasoara la nivel global, participantii fiind din toata lumea. Este unul dintre aspectele care
le fac irezistibile - ideea lui ca "se lupta" cu straini si se dovedeste mai bun decat acestia.
Jocurile de acest gen pot fi incredibil de sofisticate si administratorii le perfectioneaza in permanenta, creand mereu noi
optiuni si strategii provocatoare. De aici apar si tentatiile, iar dependenta apare ca un efect gen "bulgare de zapada",
insinuandu-se pe nesimtite.
Daca-l auzi pe copil spunand ceva de tipul "mai joc numai o runda si gata", dar continuand de fapt si dupa incheierea
rundei, este un semn ca a aparut o problema.
Ce poti face? Sa-i interzici accesul la jocul respectiv nu este o solutie pe termen lung si nu rezolva lucrurile. Va gasi cu
siguranta alte jocuri sau se poate duce la un Internet cafe. Prin urmare, incearca sa-l directionezi cu blandete, fara a-l
constrange, spre jocuri cu real potential educativ.
Jocul de sah sau cele de cultura generala reprezinta o optiune recomandabila. Sahul, care se poate juca fie individual
(avand drept adversar chiar soft-ul in sine), sau in retea, este recunoscut ca fiind prin excelenta "sportul mintii", dezvoltand
intuitia, logica si rapiditatea in gandire.
In aceeasi nota, jocurile tip test de cultura generala sunt cat se poate de benefice. Isi va imbogati cunostintele, se va simti
mereu provocat sa-i depaseasca pe ceilalti (aceste jocuri se bucura de o imensa popularitate in spatiul virtual).
De asemenea, multe site-uri ofera si premii, constand de obicei in carti si astfel copilul isi va dezvolta implicit apetitul
pentru lectura. O alta varianta ar fi testele de limba straina, care sunt si ele foarte raspandite.
Cateva recomandari practice pentru a-ti proteja copilul
Iata cateva sfaturi usor de aplicat, care te vor ajuta sa-l feresti pe copil atat de tentatiile unor materiale destinate adultilor,
cat si de pericole. Deprinde-l sa respecte urmatoarele reguli cand navigheaza pe Internet si lamureste-l ca este pentru
siguranta lui:
niciodata nu se dezvaluie datele personale pe Internet (adresa, numarul de telefon, scoala unde invata);
se foloseste doar o parola, niciodata numele adevarat;
nu este indicat sa se intalneasca cu o persoana cunoscuta pe chat;
nu se transmit fotografii;
nu se raspunde eventualelor mesaje de amenintare primite;
este bine sa le spuna imediat parintilor daca ceva i se pare ciudat sau infricosator in comunicarea cu cineva de pe chat;
daca are un nou "prieten" virtual, este recomandabil sa ti-l prezinte - in aceeasi maniera.
Ce ar trebui sa faci tu?
in cazul in care nu esti familiarizata cu computerul, invata sa-l folosesti si sa verifici site-urile accesate de copil;
tine computerul in sufragerie, de exemplu - nu in camera copilului, unde ti-ar fi mai greu sa-l urmaresti;
ia-l in serios daca iti spune ca i se pare ceva in neregula in discutia cu un "prieten" cunoscut online;
daca tine neaparat sa stea de vorba pe chat, e bine sa fii si tu in preajma;
urmareste facturile de la telefon si de la accesul la Internet - daca au inregistrat cresteri semnificative, afla ce numere au
fost apelate.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5277
3/14/2010
Page 1 of 2
Atunci cand este vorba de copii si de curiozitatea lor, pot aparea intrebari stranjenitoare, de
genul: "Ce mananca un vierme?", "De ce cerul este albastru?", "De ce apa nu are culoare?",
"De unde vin bebelusii?". A raspunde intrebarilor adresate de micuti, face parte din rolul tau de
parinte si trebuie sa iei aceasta sarcina in serios.
Iata o lista de patru intrebari frecvente puse de micuti si raspunsuri posibile, pe care poti sa le
dai pentru fiecare.
Ce este moartea?
Aceasta intrebare apare atunci cand intervine moartea cuiva drag, fie ca este vorba de bunici sau de un animalut de
companie. Daca spui ca cel drag a plecat, nu il va ajuta pe micut. Ba dimpotriva, ar putea crede ca a plecat din vina lui.
Mai bine ii spui ca bunicul era foarte bolnav si suferea, iar acum se afla intr-un loc in care este fericit. Insista pe aspectul
ca odata plecata, fiinta draga nu va mai reveni.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=8357
3/14/2010
Page 2 of 2
Desi vei fi tentata sa eviti intrebarile dificile sau sa te faci ca nu le-ai auzit, nu este cea mai corecta metoda pe care o poti
adopta. Nu reactiona ca si cum intrebarile micutului ar fi lipsite de importanta sau banale.
Copilul va ramane cu nelamuriri si va incerca sa afle raspunsuri din alta parte. Este mai bine ca tu, in calitate de mama, sa
incerci sa ii clarifici nelamuririle. Incurajeaza-l si ofera-i cele mai bune raspunsuri.
Ascunde-ti stanjeneala
Ramai increzatoare si stapana pe situatie. Daca demonstrezi nervozitate sau esti iritata cand micutul iti pune intrebari, nu
exista indoiala ca el va remarca acest lucru si, astfel, l-ai pune si pe el in dificultate.
Gaseste un moment in care puteti discuta serios aceste chestiuni si acorda-ti timp pentru a elabora un raspuns concret, in
cazul in care nu esti sigura pe tine.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=8357
3/14/2010
Page 1 of 1
Ca parinte, este firesc sa-ti doresti tot ceea ce este bine pentru copilul tau. Numai ca acest
lucru poate avea conotatii diferite de la caz la caz, iar din dorinta de a-l ocroti si a-l ajuta, sa-i
faci, de fapt, mai mult rau.
Mai precis, este vorba despre modul in care se dezvolta un copil din punct de vedere
psihologic si despre increderea pe care o va dobandi, mai tarziu, in ceea ce-l priveste.
Nu trebuie sa te gandesti ca este prea devreme pentru acest lucru. Dincolo de vorba din
batrani care spune ca "educatia incepe din fasa", psihologii sunt de parere ca primii sapte ani
de viata au un caracter definitoriu in ceea ce priveste evolutia micutului in plan emotional.
Increderea in sine este un factor esential pentru orice individ si deriva din constientizarea
faptului ca este capabil sa realizeze diferite lucruri si sa se achite de sarcini.
Cu alte cuvinte, micutii devin increzatori in fortele proprii, nu neaparat atunci cand parintii le
spun ca sunt niste copii minunati, ci mai ales atunci cand constientizeaza ca au realizat ceva
fara ajutor, oricat de lipsita de semnificatie ar fi, in aparenta, chestiunea respectiva.
Bineinteles, le va prinde bine sa fie incurajati si laudati de mami sau de tati, insa este cu atat mai bine cu cat acest lucru
se intampla in momentul in care ei depun un efort sau dobandesc noi abilitati.
Fie ca este vorba despre spalatul pe dinti sau mersul pe bicicleta, copiii vor ajunge sa se cunoasca mai bine si sa fie mai
optimisti cand vor vedea ca sunt in stare sa faca singuri diferite lucruri pentru care, pana mai ieri, aveau nevoie de aportul
parintilor. Cu fiecare asemenea "cucerire", increderea copilului creste.
In context, parintii isi pot aduce contributia, oferindu-le copiilor diverse oportunitati de a-si pune in valoare abilitatile recent
dobandite. Nu este nici o problema daca se mai intampla sa greseasca; ei trebuie incurajati sa continue pana cand vor
reusi. Cu cat parintii isi vor manifesta mai mult interesul pentru straduintele copilului, cu atat motivatia acestuia va creste.
In ce consta contributia parintilor?
Situatia poate fi mai delicata in ceea ce priveste rolul pe care il aveti tu sau partenerul tau. Pe de o parte, este important
sa te asiguri ca prichindelul nu este periclitat in vreun fel din punct de vedere fizic in decursul incercarilor sale; pe de alta
parte insa, este recomandabil sa nu intervii decat daca este evident ca are nevoie de ajutor.
Spre exemplu, daca intr-o dimineata vrea sa-si pregateasca singur sandvisul, pune-i la dispozitie toate ingredientele si
spune-i ce are de facut, apoi lasa-l pe el sa incerce. Poate ca nu-i va reusi din prima incercare, dar nu-l dezarma. De fapt,
evita orice afirmatie cu tenta critica si care nu il ajuta. Este posibil sa ajunga la concluzia ca nu este capabil sa-si faca
singur un sandvis... ceea ce nu ar fi de dorit.
Cateodata, se poate intampla ca, in ciuda sprijinului tau, copilul sa se simta descurajat si sa aiba tendinta de a abandona.
Incurajeaza-l sa-si reia activitatea, deoarece, in felul acesta, va invata sa nu-si piarda increderea in fata obstacolelor,
lectie care ii va fi de folos pe parcursul intregii vieti.
Tocmai de aceea, este important ca parintii sa evite capcana hiperprotectiei. Din dorinta de a-l ajuta pe cel mic si de a-i
oferi tot ceea ce este posibil, parintii pot ajunge sa faca si greseli. Pe termen lung, nu este deloc benefic pentru micut sa
stie ca parintii sunt in permanenta in spatele lui si il ajuta sa duca orice activitate la bun sfarsit.
De cele mai multe ori, parintii hiperprotectori au avut parte, in propria copilarie, de una dintre cele doua extreme: fie parintii
lor au procedat in mod similar in ce-i priveste, fie dimpotriva (si cea mai frecventa situatie) - s-au aratat foarte severi,
interzicandu-le numeroase lucruri sau pedepsindu-i atunci cand li se parea ca acestia nu fac fata standardelor.
Dorinta lor este ca acum, ajunsi la randul lor parinti, sa nu repete aceste greseli. Dar nu intotdeauna aceste bune intentii
ajung sa se concretizeze si sa dea rezultatul scontat...
O alta greseala pe care o fac parintii este de a se gandi ca, macar cand este mic, prichindelul trebuie ajutat in orice face.
Abordarea nu este corecta, insa: copilul trebuie ajutat sa indeplineasca singur anumite lucruri.
In caz contrar, urmarile nu vor fi dintre cele mai fericite: copilul va ajunge sa fie un rasfatat si nu va avea niciodata
incredere in sine.
Tendinta de a abandona dupa prima nereusita se va dovedi, in adolescenta si mai tarziu, destul de pronuntata, iar copilul
va prefera ca traiectoria vietii lui sa fie una banala si previzibila. Aceasta pentru ca ii va fi in permanenta teama sa-si
asume riscuri sau sa se confrunte cu situatii inedite, neavand incredere in fortele sale.
Desigur, parintii nu trebuie sa cada nici in extrema cealalta, aratandu-se prea severi sau bombardandu-l pe micut cu
exemple ale altor copii, aparent mai cuminti sau mai sarguinciosi decat el. In timp, consecintele se vor dovedi
asemanatoare celor prezentate in cazul parintilor hiperprotectori. Echilibrul reprezinta intotdeauna cea mai buna alegere.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5097
3/14/2010
Page 1 of 1
Atunci cand ai aflat ca esti insarcinata, ai trait niste clipe cu adevarat extraordinare. Emotii,
teama inerenta de necunoscut si, dincolo de toate acestea, iubire. Iubire si o duiosie care
pana acum ti-a fost necunoscuta. Si bineinteles ca incepi sa-ti faci planuri; nici nu s-a nascut
inca si in mintea ta este deja student...
Este firesc sa se intample astfel; orice mama isi doreste un viitor cat mai bun si mai luminos
pentru bebelusul ei. Ai vrea sa fie inzestrat si talentat, insa, dupa ce euforia trece, redevii
rationala si iti schitezi un plan de actiune. Stiai oricum, inca dinainte de a ramane insarcinata,
ca exista o serie de metode la care poti recurge pentru a stimula activitatea cerebrala a
bebelusului tau. Iata care sunt lucrurile pe care le poti face in acest sens.
Pentru inceput, asigura-te ca esti sanatoasa si ca sarcina decurge normal. Daca fumezi sau
bei cafea, renunta la aceste obiceiuri (sau redu-le cat mai mult posibil). Ia vitamine prenatale,
conform prescriptiei medicului, nu neglija activitatea fizica (desigur, la nivelul pe care ti-l poti
permite in noua ta stare), dar nu cadea in capcana de a incerca sa aplici toate sfaturile pe care
le citesti in reviste, carti sau pe site-urile specializate. Nu vei reusi decat sa te enervezi. Trebuie sa te obisnuiesti sa faci
o selectie si sa iei numai ceea ce te intereseaza.
Vorbeste cu burtica ta. Farama de om care se dezvolta in corpul tau este mult mai sensibila si mai receptiva decat ai
putea crede. Ai auzit, cu siguranta, ca este bine sa asculti muzica clasica pe parcursul sarcinii (s-ar parea ca sonatele
pentru pian ale compozitorului Wolfgang Amadeus Mozart sunt cele mai indicate). Dincolo de aceasta, citeste-i povesti
si stati, pur si simplu, de vorba. Nu-ti va veni sa crezi cand, numai cateva luni mai tarziu, bebelusul tau se va dovedi
foarte atent si receptiv la tot ceea ce se intampla in jurul sau. Pentru ca micutul intelege ceea ce aude si creierul sau
proceseaza informatiile mai eficient decat ai putea banui, nu irosi aceste insusiri si transforma-le in avantaje.
In masura in care acest lucru este posibil, dupa ce se va naste bebelusul, este bine sa-l alaptezi. Pe langa senzatia de
securitate si afectiune pe care o vei transmite bebelusului, ii vei asigura si anticorpii de care are nevoie pentru a se
dezvolta armonios. Aceasta nu inseamna ca, daca nu poti alapta, copilasul va avea vreo problema. Medicul pediatru iti
va spune cum trebuie sa il hranesti pentru a nu fi privat de nici un element nutritiv esential.
Straduieste-te sa-i pui la dispozitie jucariile adecvate varstei sale, care sunt de natura sa-i stimuleze simturile vizual,
optic si tactil, precum si trasaturi cum ar fi imaginatia si atentia distributiva. Ar fi bine sa va jucati impreuna si sa nu-l lasi
prea multa vreme singur. Se va simti mult mai in siguranta si, astfel, va putea sa-si canalizeze intreaga atentie spre
activitatea sa preferata: jocul, care se poate transforma intr-un excelent mijloc de invatare.
Bineinteles, este esential sa-i vorbesti in continuare, cat mai mult cu putinta. Aceasta, chiar daca ai sentimentul ca
vorbele tale trec pe langa el, intrucat nu da impresia ca ar intelege ceva. De fapt, nici n-o face; dar, asa cum spuneam
mai sus, creierul sau receptioneaza si prelucreaza informatiile. Faptul ca micutul tau se va dovedi un vorbaret precoce
nu va fi, cu siguranta, intamplator... In aceeasi nota, este bine sa-ti modulezi tonul in functie de ceea ce ii citesti.
Deloc in ultimul rand, ofera-i multa afectiune. Poate ca ti se pare un sfat inutil, in fond iti vei iubi copilul mai mult decat
orice pe lume... Da, insa unii parinti sunt de parere ca, daca ii arata micutului toata dragostea lor, il vor rasfata. Este o
mentalitate profund gresita si ale carei consecinte pe termen lung se pot dovedi foarte grave. Copilasul trebuie sa simta
ca este iubit. "Nu-l tine prea multa vreme in brate, pentru ca se invata sa fie rasfatat." - iata un exemplu de gandire la
care inca adera multi parinti, din pacate. Iar singurul care va avea de suferit va fi bebelusul. Nu face aceasta greseala.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=7197
3/14/2010
Page 1 of 2
Inca din primele luni de viata, jocul constituie modalitatea principala prin care copilul invata
primele notiuni despre lumea inconjuratoare si relatiile cu persoanele din jur.
De exemplu, un copil in varsta de un an care arunca in repetate randuri pe jos un cub de lemn
se joaca, dar este si un mic cercetator amator. Ce zgomot face cubul la impactul cu parchetul?
Sunetul este acelasi cand cubul cade pe covor? Va ridica mami obiectul? Se va supara ori va
zambi? Toate acestea sunt experimente ale micutului...
De asemenea, jocul ii ajuta pe copii sa-si dezvolte vocabularul si gandirea logica. Spre pilda,
cand construieste o casa Lego, un copil in varsta de 5-6 ani incepe sa aiba o perceptie mai
clara asupra a ceea ce inseamna viitorul ("cand voi fi eu mare...") si se obisnuieste sa
gandeasca secvential ("mai intai construiesc, dupa aceea voi face un gard").
Este recomandabil ca parintii sa se implice activ in joaca micutilor, pentru ca acestia se vor
bucura sa vada ca ceea ce fac ei este apreciat si astfel isi vor dezvolta respectul de sine.
Jocul trebuie adaptat varstei
Pe masura ce copilul se dezvolta din punct de vedere fizic si intelectual, isi va largi orizonturile si in ceea ce priveste jocul.
Un psiholog american a identificat si clasificat stadiile de evolutie ale jocului in functie de varsta micutului.
Jocul senzorial si motric
Prin acest stil de joc, micutii cu varsta intre 6 si 18 luni experimenteaza diferite senzatii si sentimente jucandu-se cu
propriul corp si fiind atenti la orice miscare a persoanelor si obiectelor din jur.
Un bebelus de 6 luni si-a dezvoltat deja cateva metode simple, dar eficiente, de a se distra: atinge cuburile rosii atarnate
deasupra patutului pentru a le vedea miscandu-se si a auzi sunetele nostime emise de acestea, arunca o minge fiindca
stie ca cineva i-o va restitui (si o arunca iar, bineinteles) si asa mai departe.
Pe masura ce creste, copilul isi va dezvolta aptitudinile, invatand sa-si coordoneze actiunile in "scheme de joc" mai
complicate. De exemplu, acum va sti ca mingea a cazut pur si simplu pentru ca el a aruncat-o.
In jurul varstei de 18 luni, copiii percep lumea in termeni mai incarcati de simbolism si incep sa inteleaga functia anumitor
obiecte din jurul lor. Este varsta la care incep sa "hraneasca" ursuletul sau papusa cu lingurita, al carei rol l-au perceput
deja.
Jocul simbolic
Termenul acesta este folosit pentru a defini acea perioada incepand cu varsta de 3-4 ani, cand copilul atribuie unor
obiecte functii simbolice - de pilda, pentru un baietel, paturica va deveni mantia unui print sau pelerina lui Superman...
In jurul varstei de 5 ani, copilul incepe sa socializeze cu ceilalti din proprie initiativa,
manifestand inclinatie pentru jocurile de constructie (Lego sau cuburi) si in general pentru orice
tip de joc ce presupune realizarea unui produs finit pe care ei il percep ca fiind rasplata
absoluta a efortului depus si sunt mandri de ceea ce au obtinut.
Un exemplu in acest joc este si jocul de puzzle, care va stimula imaginatia, dar si gandirea
logica.
Jocul cunoasterii de sine si autocontrolului
Acest tip de joc apare atunci cand copilul detine in totalitate controlul asupra corpului si
actiunilor sale. Micutul este in culmea fericirii cand se da in leagan sau in balansoar, ori cand
"zboara" alergand cu mainile in lateral si considerand ca este avion, fluture, sau orice altceva.
Sa nu te sperii daca vine intr-o zi si iti spune, cu fata extrem de serioasa, ca el este o masinuta si incepe sa scoata sunete
care imita claxonul. Acest semn, sau oricare altul de aceeasi natura, reprezinta un indiciu ca are abilitatea de a-si controla
corpul, se cunoaste pe sine si - nu-i asa? - are o imaginatie foarte bogata...
Bine, asta nu inseamna ca va trebui sa notezi in calendar etapele progresului sau, de la jocul senzorial si motric la cel al
cunoasterii de sine.
Dar fii atenta la evolutia lui si asigura-te ca are la indemana jucariile potrivite etapei in care se afla. Un bebelus de 9 sau
10 luni va fi foarte fericit cu niste cuburi viu colorate, care scot fiecare alt sunet cand sunt scuturate - dar un copil de 3 ani
le va considera plictisitoare.
Este indicat sa respecti instructiunile de pa ambalajul diferitelor jucarii - de obicei se mentioneaza categoria de varsta
pentru care sunt recomandate.
Stiluri de joc
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5276
3/14/2010
Page 2 of 2
In functie de starea de spirit, dezvoltarea emotionala si gusturi, fiecare copil se joaca in felul sau. De exemplu, copiii in
varsta de 2-3 ani se joaca in grupuri, dar in mod independent. De cate ori n-ai vazut in parc sau la mare copilasi care
construiesc "palate" separat?
Psihologii americani atrag atentia ca, desi nu dau impresia, copiii se joaca de fapt impreuna si ar fi o greseala sa-i
indepartezi unii de altii. Daca vrei, se poate spune ca intre ei este o comunicare dincolo de cuvinte...
Fiecare copil are, la un moment dat, o perioada in care prefera sa se joace complet singur - in camera, cu papusa ori cu
masinuta. Nu este nici o problema, dar daca remarci ca timpul trece, iar micutul evita constant interactiunea cu alti copii,
ar putea fi o problema si este bine sa te adresezi unui psiholog deoarece copilul ar putea fi sub influenta unei traume
emotionale sau chiar fizice.
Oricum, jocul in colectivitate este specific varstei situate intre 3-5 ani. Acum micutii sunt pregatiti sa mearga la gradinita,
din moment ce comunica unii cu altii si s-au adaptat jocurilor de grup.
Cum il poti ajuta sa se joace?
In primul rand asigura-i cat mai mult spatiu si se va simti incurajat sa se joace. De asemenea, psihologii americani ne
spun ca nu e nevoie sa aiba la indeamna prea multe jucarii. Iata cateva sfaturi pentru a-l ajuta sa se simta in largul sau si
sa nu se reprime de la nimic.
locul de joaca trebuie sa fie spatiul sau personal. Asigura-te ca in zona respectiva nu exista nici un obiect care ar putea
cauza accidente, iar prizele sunt mascate si permite-i sa "depoziteze" acolo ce vrea.
Ca masura de siguranta suplimentara, nu uita sa indepartezi vazele, aparatura electronica si asa mai departe.
implica-te in jocul lui si deprinde-l sa alterneze jucariile, pentru a nu se plictisi. Ideale sunt acele jucarii care imita
obiecte destinate adultilor, la o scara mai mica: trusa medicala de jucarie, mini-bucataria, telefoanele si asa mai departe.
Imaginatia sa va fi puternic stimulata si poate iti vei da seama de inclinatiile lui.
Construiti impreuna case Lego si castele din cuburi, lasandu-l pe el sa decida cum vor arata acestea. Incurajeaza-l in
permanenta si arata-te mandra de realizarile lui.
nu uita de adaptarea jocurilor in functie de varsta. Doar nu vrei ca micutul tau in varsta de un an sa se descurajeze si
sa se simta neajutorat in fata unei jucarii concepute pentru un copil cu 2-3 ani mai mare...
un aspect foarte important de care trebuie sa tii seama: nu uita ca, in mintea lui, el nu se joaca, ci munceste! Multi
parinti au tendinta de a spune "Imi place cum te joci", cand de fapt formularea corecta in context este "Imi place cum
muncesti".
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5276
3/14/2010
Page 1 of 1
Probabil ca este una dintre cele mai serioase probleme pe care le intampina parintii care s-au
hotarat sa-i puna la dispozitie copilului un calculator - fie si unul nu foarte performant; desi cu
cat aparatul este mai bine dotat din punct de vedere tehnologic, cu atat mai mult situatia
despre care urmeaza sa vorbim s-ar putea inrautati.
Jocurile pe calculator au ajuns sa faca parte din viata multora si, daca adultii reusesc sa
mentina controlul (cu unele exceptii nefericite, dar acelea tin de domeniul patologicului), in
cazul copiilor problema este mult mai delicata. Lor le este mult mai greu sa discearna si sa
inteleaga in ce moment este, deja, "prea mult".
Faptul ca jocurile pe computer sunt blamate de multi (si, in majoritatea cazurilor, pe buna
dreptate) nu inseamna ca aceasta modalitate de petrecere a timpului liber are numai aspecte
negative. Exista si cateva "bile albe" care nu trebuie subminate. Iata care ar fi acestea:
Sunt distractive. Pana la urma, copiii sunt la varsta cand trebuie sa se joace.
Contribuie la imbunatatirea coordonarii dintre maini si ochi, asa incat este de asteptat ca micutii sa devina, cu timpul,
mai indemanatici si mai rapizi.
Pentru ei, jocurile constituie o adevarata provocare, mai ales cele in care concureaza cu prietenii. Intr-un fel, si asa se
poate forma spiritul unui invingator sau, de ce nu, si al unui lider.
Majoritatea jocurilor ii pun pe copii in situatia de a gandi strategic, planificandu-si cu atentie urmatoarele miscari si
luand in calcul eventualele consecinte. Acest lucru ii poate invata ce inseamna sa-si asume responsabilitati.
Reprezinta o modalitate prin care copiii pot invata din greseli; stiu ce erori au facut datile precedente si, de multe ori,
trag invataminte.
Nu in ultimul rand, copiii incearca sa afle cat mai multe informatii si trucuri ce tin de jocul respectiv. De acord, asta nu le
va imbunatati cultura generala, dar jocurile nici nu-si propun asa-ceva. Ideea este ca, incercand sa-si atinga scopul
(acela de a invinge), copiii se straduiesc sa se documenteze, iar deprinderea aceasta le poate fi de un real folos in
viitor.
Pe de alta parte, nu e mai putin adevarat faptul ca jocurile au si o latura negativa, suficient de pregnanta pentru ca multi
parinti sa se ingrijoreze si sa incerce sa-i tina pe cei mici departe de computer. Sa vedem care ar fi acestea...
Din pacate, una dintre cele mai serioase probleme consta in violenta ce caracterizeaza multe dintre jocuri si care ar
putea influenta considerabil personalitatea copiilor, aflata in plin proces de formare. Tocmai de aceea ar fi bine ca, in
masura in care acest lucru este posibil, sa-i restrictionezi accesul la astfel de jocuri. Nu ar trebui sa fie prea greu; de
cele mai multe ori, copiii au nevoie de un adult care sa le instaleze jocul pe calculator. Pentru a te asigura ca acest
lucru nu se intampla in lipsa ta, paroleaza computerul.
Da, realistic vorbind, sansele de a-l tine mereu departe de asemenea gen de jocuri sunt destul de reduse; nu il vei
putea supraveghea in permanenta. O sugestie ar fi sa-i cunosti pe parintii prietenilor sai si sa te asiguri ca si acestia
supravegheaza ce joaca micutii. In ceea ce priveste salile de Internet, copiii nu se prea aventureaza de obicei; ei
prefera salile din cartierul lor, iar daca prichindelul iti cere voie sa se duca "la niste prieteni", ar fi bine sa te asiguri ca
spune adevarul.
Dependenta de jocuri, sau mai degraba de adrenalina a carei secretie o favorizeaza, este poate cea mai grava
consecinta posibila. De aceea, este esential sa fie supravegheati cu atentie si sa nu li se permita sa se abata de la
celelalte activitati: lectii, miscare, mesele zilnice, hobby-urile care nu se refera la computer. Specialistii in pediatrie atrag
atentia asupra faptului ca obezitatea infantila este de multe ori in stransa legatura cu aportul de timp petrecut pe scaun,
in fata calculatorului.
Aceste realitati nu trebuie sa te sperie, ci doar sa te determine sa veghezi asupra jocurilor pe care le prefera copilul. Daca
vei interveni in faza initiala, sunt toate sansele sa-l abati de la ele si sa previi riscul ca micutul sa fie acaparat de acestea.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=9061
3/14/2010
Page 1 of 2
Cu bebe la cumparaturi
Scris de Otilia Ignat, in 16 februarie 2010
Reprizele de cumparaturi, impreuna cu micutul tau, pot fi adevarate incercari. Evident ca totul
depinde de varsta copilului.
Este o mare diferenta daca mergi singura la cumparaturi sau insotita de cineva. Varianta cea
mai grea ramane cea in care tu si micutul tau mergeti impreuna la cumparaturi.
Shine are cateva sfaturi, cateva idei, la care am adaugat propria experienta, dar si opiniile
catorva amice, puse deseori in situatia de a merge la cumparaturi cu copilul, mai rau, cu copiii
lor.
Reguli fundamentale
Dincolo de multele situatii particulare, exista cateva sfaturi fundamentale, pe care trebuie sa le
stii si sa le respecti, indiferent de varsta copilului.
Nu-ti lasa copilul singur
Nu conteaza varsta lui, nu conteaza daca este sau nu in campul tau vizual, nu conteaza cat este de cuminte sau cata
incredere ai in el. Supermarketurile sunt spatii mari, iar un rau nu trebuie sa se intample de doua ori. Copilul poate
fi, pur si simplu, luat de cineva, poate fi lovit sau accidentat de alte persoane sau de masinile care fac permanent
curat. Se poate speria, se poate rataci sau poate darama ceva de pe rafturi. Si este posibil sa nu fie vorba doar despre
cutiile cu cereale, ci de sticle, borcane sau pachete voluminoase care il pot rani.
Nu il lasa in compania persoanelor necunoscute, indiferent daca par foarte dragute
Nu stii niciodata cine este domnul simpatic sau doamna amabila care accepta sa-ti supravegheze micutul, cat timp fugi tu
dupa un kilogram de zahar.
Invata-l pe copilul tau ce trebuie sa faca in caz ca se rataceste in magazin
In masura in care varsta ii permite, invata-l sa se duca spre casele de marcat si sa ceara ajutor de la o casiera. Invata-l sa
nu treaca dincolo de casele de marcat sub nicio forma, indiferent de situatie, daca nu este insotit de tine. Casele
de marcat sunt ultima bariera, dincolo fiind "lumea larga", unde micutul tau se poate pierde.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=29047
3/14/2010
Page 2 of 2
acasa. In magazin lucrurile sunt deja lamurite", povesteste Cristina, mama unei fetite de cinci ani.
Dorinta copilului tau de a primi o jucarie noua este una din marile probleme ale cumparaturilor. Nu transa problema in
forta. Nu te enerva si nu te supara pe micutul tau. Nu ii reprosa nimic pentru ca neintelegerile cu el sunt din vina ta.
"Jucaria noua" este o problema care trebuie lamurita incet, in timp, acasa si in niciun caz in magazin. Logica
copilului este simpla: vrea si, in consecinta, ar trebui sa capete.
"Problema jucariilor am rezolvat-o. Greu, dar am rezolvat-o. In primul rand, mergem in raionul cu jucarii doar daca
cumparam jucarii noi. Si cumparam jucarii, daca stabilim acest lucru de acasa. Daca promit ca saptamana viitoare
cumparam jucarii, renunt la mancare si cumparam. Cred ca este normal ca, daca le cer baietilor mei sa imi
respecte conditiile si eu trebuie sa ma tin de cuvant cu promisiunile mele", spune Mihaela, care are doi baieti, unul
de patru, altul de sase ani.
Intelege nevoile micutului tau
Granita intre atitudinea normala si manifestarile exagerate ale parintilor este foarte mica. Trebuie sa-ti intelegi copilul si sa
ii accepti nemultumirile, supararile si frustrarile. Aceste detalii trebuie respectate, indiferent daca este vorba despre o
repriza de cumparaturi sau despre o zi obisnuita.
"Parintii trebuie sa-si impuna punctul de vedere in fata copilului, dar este foarte important cum. Eu incerc sa-mi
pastrez statutul de partener, de prieten de incredere in ochii copilului meu. Il ascult, ma asculta. Ii cer ceva, iar la
randul meu ii ascult si ii respect cererile, evident in limita posibilitatilor.
Au fost cazuri cand m-am enervat mai mult decat a fost necesar si l-am certat, dar apoi mi-am dat seama ca
micutul meu avea dreptate, pentru ca lumea vazuta prin ochi lui este putin altfel decat lumea mea de adult. Am
inteles ca inainte de a reactiona in forta, trebuie sa cantaresc lucrurile, o secunda in plus, ca sa inteleg daca
nevoile, problemele si dorintele lui sunt sau nu justificate", spune Alexandra, mama unui baietel de cinci ani.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=29047
3/14/2010
Page 1 of 1
La prima vedere ar putea parea o exagerare, dar adevarul este ca problema temelelor pentru
acasa are impact, mai mult sau mai putin direct, asupra intregii familii.Din fericire insa, exista o
serie de strategii la care poti recurge pentru a transforma aceasta indatorire daca nu intr-o
activitate placuta, cel putin intr-una lipsita de stres pentru toti cei implicati.
Unii copii se concentreaza cel mai bine atunci cand lucreaza cu desavarsire singuri, intr-o
incapere linistita si retrasa. Dar majoritatea simt nevoia sa stie ca au in preajma un adult la
care pot apela in caz de nevoie si care isi poate spune parerea in legatura cu munca lor.
Daca este si cazul micutului tau, da-i de inteles ca, in caz de nevoie, il poti ajuta, dar ca acest
lucru nu inseamna ca ar trebui sa abuzeze.
Cand apeleaza la tine, intreaba-l daca a facut tot posibilul pentru a solutiona problema
respectiva si cere-i sa-ti indice precis unde s-a impotmolit.
Pe de alta parte, nevoia de companie a micutului poate fi pe deplin satisfacuta daca este
indusa prin... amplasarea unei oglinzi in care sa se poata vedea. Constientizarea faptului ca
lucreaza are efect benefic asupra randamentului sau.
Multi copii nu se pot concentra o perioada indelungata si ar trebui sa ia pauze, dar culmea este ca nu toti copiii tin cont de
acest lucru. E paradoxal, insa explicatia este simpla: au impresia ca, daca nu se ridica de la masa de lucru, vor termina
mai repede. Bineinteles ca nu este asa, pentru ca nu-si vor putea mentine aceeasi capacitate de concentrare si la sfarsit
se vor simti epuizati.
Pe de alta parte, nici daca in timpul pauzelor se uita la desene animate nu inseamna ca se recreeaza. Miscarea este
cuvantul de ordine in acest caz, indiferent sub ce forma s-ar manifesta aceasta: se joaca, te ajuta la treburile casnice,
plimba cainele.
Pauzele ar trebui luate la fiecare interval de 30-40 minute, in functie si de preferintele micutului, dar nu vor fi mai lungi de
cinci-zece minute fiecare.
In cazul in care copilul are de realizat un proiect mai vast, pe care - in mod rezonabil - nu-l va putea termina intr-o singura
zi, ajuta-l sa-l "fragmenteze". Este necesar sa te implici, pentru ca micutii inca nu au capacitate de sinteza. Cateodata,
chiar si cinci minute petrecute pentru a-l ajuta pe copilas sa se organizeze, pot face minuni. Se intelege ca dupa aceea va
lucra individual.
N-ar fi o idee rea sa treci uneori in rolul profesorului. Nimic nu-i ajuta mai bine pe micuti sa inteleaga notiunile pe care
tocmai le-au invatat, decat sa le explice ei insisi, cu propriile cuvinte. Pune-i intrebari, ca si cum nu ai avea nici cea mai
vaga idee despre ce este vorba si lauda-l pentru ca ti-a explicat. Va fi mult mai increzator in sine.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5157
3/14/2010
Page 1 of 1
Daca esti mama unui bebelus in varsta de numai cateva luni sau un an, te-ai putea intreba:
"De ce sa-i citesc? Oricum nu poate intelege nimic deocamdata!". Adevarul este insa altul.
Creierul micutului poate fi comparat acum cu un burete, pentru ca absoarbe orice informatie.
Cu cat ii sunt stimulate mai mult simturile, cu atat se va dezvolta mai repede si mai armonios
din punct de vedere intelectual si chiar emotional.
Iata cateva avantaje ale cititului:
bebelusul incepe sa comunice - e drept ca intr-o forma incipienta - chiar daca nu poti avea
inca reactii din partea lui;
sunt stimulate aptitudinile de ascultare, memorie si, pe termen mai lung, capacitatea de
exprimare si un vocabular bogat;
auzindu-ti vocea, copilul se simte in siguranta.
Cu cat ii citesti mai multe povesti, cu atat prichindelul va fi mai expus comunicarii orale si va incepe sa vorbeasca mai
repede, articuland corect cuvintele. Cuvintele auzite se "imprima" in creierul micutului.
Tocmai de aceea, este important sa-i citesti cu intonatie, nu monoton. Copilul este capabil sa faca diferenta intre diferitele
emotii (bucurie, teama, surpriza), iar acest lucru contribuie semnificativ la dezvoltarea lui emotionala.
De asemenea, arata-i cat mai multe poze, viu colorate - ii va fi mult mai usor sa invete sa le recunoasca ulterior. Chiar
daca nu le poate intelege si interpreta, se va concentra asupra lor (in special, asupra non culorilor alb si negru).
Dar poate cel mai important aspect al chestiunii aflate in discutie consta in faptul ca in felul acesta se creeaza o legatura
unica intre ceea ce-i place bebelusului - vocea ta si sa te simta aproape - si carti.
Incearca sa faci din lectura un ritual zilnic - de preferat, inainte de somnul de dupa-amiaza si seara, la culcare. Aseaza-l in
patut, stai langa el si citeste-i. Pentru o mai buna conexiune intre tine si micut, mangaie-l sau, eventual, tine-l in brate in
timp ce-i citesti.
Pentru mai multa expresivitate, invata sa imiti sunetele emise de animale. Nu te preocupa neaparat de subiectul povestii,
pe care i-o poti citi chiar de mai multe ori. Micutii adora sa auda acelasi lucru, pentru ca le suna familiar.
In general, cartile pentru copii au texte simple si imagini relevante. Este de preferat sa alegi carti subtiri, lucioase si cu cat
mai multe ilustratii.
Pe masura ce copilul creste, puteti face impreuna analogii intre povestile citite si ceea ce se intampla in viata reala ("Uite o
veverita! Poate este prietena cu veverita din poveste!"). Foloseste orice pretext pentru a-i aminti de cartile citite si a-i
stimula memoria si imaginatia.
Una dintre cele mai simple si, in acelasi timp, eficiente metode de a-l determina pe copil sa indrageasca lectura consta in
a avea cat mai multe carti in casa.
Puterea exemplului este mai mare decat crezi, iar imaginea unei biblioteci bogate se poate constitui intr-un stimulent
puternic. Un alt truc este acela de a include intre jucariile copilului si cateva carti, atunci cand acesta a mai crescut.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5224
3/14/2010
Page 1 of 1
Probabil ca iti este foarte cunoscuta urmatoarea situatie: ai ceva urgent de facut (sau, nu
neaparat urgent, dar in tot cazul, o activitate careia trebuie sa i te dedici pentru aproximativ 1520 de minute), iar copilasul tau nu-ti lasa nici o clipa de ragaz.
Oare cum ai putea sa procedezi pentru "a-i face de lucru" pentru a-ti vedea de treaba? Exista
cateva metode pe care le poti aplica si care, in acelasi timp, ii stimuleaza creativitatea celui
mic.
"Sa sortam!"
Bebelusii se distreaza teribil cand sorteaza diferite obiecte si se implica foarte mult in aceasta
activitate. Obiectele pot sa varieze: de la papusi la cuburi viu colorate, de la numeroasele
masinute la creioane, micutii le grupeaza in functie de dimensiune si, dupa varsta de un an, si
dupa culoarea acestora.
Nu mai spun ca acest lucru le dezvolta capacitatea de organizare, ceea ce, in perspectiva, se
va dovedi foarte util.
Pune-i, asadar, la dispozitie, o multitudine de astfel de lucruri. Poti fi sigura ca se va cufunda in aceasta ocupatie in
urmatoarele minute. Intre timp, tu poti sa dai telefonul acela important, care nu mai sufera amanare...
Extrapoland, poti proceda in mod similar la micul dejun, cand bebelusul nu pare deloc dispus sa-si manance portia de
cereale. Cel putin, nu fara plans, intors capul si asa mai departe. Dar, daca va fi ocupat sa sorteze granulele de cereale in
functie de culoare, il poti hrani intre timp.
Alternarea jucariilor
Bineinteles ca bebelusul are la dispozitie multe jucarii. Sau poate ar trebui sa spun, foarte multe. Care este, de obicei,
soarta jucariilor?
Este foarte incantat si interesat de ele cel mult doua-trei zile dupa ce le-a primit. Ulterior, se plictiseste de ele si nimic nu-i
mai este pe plac. Poti solutiona aceasta problema alternand jucariile si mentinandu-i, astfel, interesul.
Prin urmare, timp de doua-trei saptamani nu-i mai oferi unele masinute, papusi sau ursuleti, si scoate-le la iveala intr-un
"moment cheie": atunci cand ai nevoie de liniste. Micutul va fi uitat intre timp de ele si va fi foarte dornic sa se joace, fara
sa scanceasca daca este lasat singur in camera.
Baia cu bucluc...
Multor bebelusi le place sa faca baie, dar aceasta nu este o regula general valabila. Ce faci daca nu ai acest noroc, iar
micutul tau incepe sa planga de fiecare data cand este pus in cadita?
Trebuie sa-l implici intr-o activitate care sa-i distraga atentia de la ceea ce se intampla, iar aici sunt de mare folos jucariile
"plutitoare", care n-ar trebui sa-ti lipseasca. Pune-i cateva in cadita si vorbeste-i tot timpul despre ceea ce "fac" jucariile
respective.
"Cutia comorilor"
Orice copil, indiferent de varsta, este incantat de o asemenea idee, care constituie o alternativa pentru a-l mentine ocupat
si linistit. Obiectele care se afla in aceasta cutie sunt dintre cele mai diverse: nasturi (cu cat mai multi si mai diferiti, cu atat
mai bine), bile colorate, bucatele de material, mici mascote de jucarie.
Daca, spre exemplu, trebuie sa gatesti si, in acelasi timp, sa-l supraveghezi pe prichindel, asaza-l la masa, in scaunelul lui
inalt si pune-i la dispozitie cutia miraculoasa.
Micul bucatar...
Tot pentru situatiile cand vrei sa gatesti, iar micutul pare decis sa nu te lase in pace, poti sa-i pui la dispozitie cateva
ingrediente (mai bine zis, cateva mostre), pe care le poate folosi pentru a "gati".
Ideea este eficienta atat in cazul baietilor, cat si al fetitelor. Copilasul se va simti foarte mandru de sarcina sa si se va
implica in aceasta activitate.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5192
3/14/2010
Page 1 of 1
Sa fii mama de baiat si tata de fata reprezinta doua dintre provocarile "meseriei" de parinte. Si
aceasta, fara a minimaliza rolul si importanta tatalui, respectiv a mamei. Dar genul acesta de
relatii este unul dinamic, din care "ambele parti" au de invatat o multime de lucruri, in egala
masura, interesante si importante.
Vorbeam despre factorul provocare. Despre mamele de baieti se spune ca sunt, in general,
destul de posesive - mai ales daca nu mai au alti copii. Adevarul este ca e greu de stabilit
unde ar trebui sa se "opreasca" mama unui baiat, in incercarea de a-l ajuta sa-si cultive
personalitatea, sa fie independent si sa nu "stea de fusta ei", dupa cum spune o vorba.
Granita este destul de dificil de trasat, insa. Aceasta, intrucat, rolul mamei in definirea
personalitatii baiatului si a respectului sau de sine este, cu siguranta, decisiv. Cel mai
important este ca insasi mama sa simta cu adevarat despre sine ca este o persoana
importanta, sa fie in masura sa se aprecieze la justa valoare si sa aiba atitudine de invingator.
Numai astfel va putea "transfera" aceste insusiri si asupra baietelului.
De asemenea, aici mai intervine inca un aspect esential: de la cea mai frageda varsta, copilasul se poate familiariza cu
modul in care percepe femeia - deci sexul opus - si cum poate sa relationeze cu aceasta. Daca mama cedeaza la orice
moft al copilului, numai pentru a nu-l mai auzi plangand, este foarte probabil ca viitorul barbat sa astepte ceva asemanator
si de la partenera sa de viata.
Dupa cum vezi, este un lucru esential. Mamele care au capacitatea de a stabili un set clar de norme si de reguli in
educatia copilului vor izbuti sa se impuna si sa se faca respectate, fiind, in acelasi timp, adorate de micutii lor nazdravani.
Cel mai important aspect este ca, in felul acesta, are toate sansele sa devina un tanar increzator in sine si care va sti sa
isi respecte partenerele.
Acest din urma aspect, deosebit de important, se deprinde inca din primele luni de viata. Asa incat, atunci cand ajunge la
varsta cand merge la gradinita, ar trebui sa fie deja un adevarat cavaler. Si aici poate aparea o problema: baietelul trebuie
sa simta ca sfaturile tale, in aceasta privinta, vin mai degraba din experienta ta de femeie, decat de mama.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=8445
3/14/2010
Page 1 of 2
Este una dintre cele mai frecvente probleme care te preocupa... atunci cand reusesti
sa gasesti o clipa de ragaz pentru a reflecta. Ceea ce, tinand cont de faptul ca esti
mamica, se poate intampla destul de rar. Insa nu este mai putin adevarat ca acest
aspect te preocupa. In plus, este frustrant faptul ca nu ai de unde sa gasesti
informatii care sa te ajute sa gasesti raspunsul la aceasta intrebare: faci, intr-adevar,
ceea ce trebuie?
Pentru "stiinta" de a fi parinte nu exista manuale si nici nu se pot da retete. Ceea ce
se dovedeste valabil intr-un caz, poate fi inutil in alta situatie. Dincolo de acest
aspect, cel mai important este sa te simti multumita de tine insati si sa fii constienta
de faptul ca faci tot ceea ce depinde de tine pentru ca micutul tau sa creasca fericit si
linistit. Daca iti faci in permanenta griji, vei ajunge sa fii stresata si de-abia atunci risti
sa faci, cu adevarat, greseli.
Nu este deloc o idee buna sa incerci sa adopti modelul parental vazut la alte mame din anturajul tau. Copilul
va fi derutat, pentru ca, intr-un fel, nu te va mai recunoaste si, deci, nu va mai sti cum sa reactioneze. Avand
incredere in tine insati si comportandu-te firesc, prichindeii vor sti care sunt asteptarile tale si, astfel, se vor
simti in siguranta.
Nu te lasa influentata
Daca este vorba de vreun sfat din partea mamei tale, a unei alte rude apropiate si, in general, a unei mamici
cu experienta, poate ca merita sa-l pui in aplicare. Dar acest lucru nu inseamna ca ar trebui sa pleci urechea
la recomandarile oricui. In ultima instanta, nu uita ca, atunci cand este vorba despre copilul tau, tu esti
experta, pentru ca il cunosti cel mai bine. Nu uita ca instinctul matern este unul dintre cele mai puternice.
Iar daca micutul tau evolueaza satisfacator din toate punctele de vedere si este un copil fericit, atunci ai
certitudinea ca esti o mama extraordinara. Mama perfecta nu exista... asa incat ar fi preferabil sa nu iti fixezi
un asemenea obiectiv utopic.
Care este stilul tau parental?
"Asteapta sa ai si tu copii si vei vedea...!". Iti suna cunoscuta aceasta afirmatie cu iz de amenintare? Tot ce se
poate, probabil ca nu exista mama care sa nu-i spuna copilului acest lucru, cu naduf. Interesant este ca,
atunci cand ajungi in aceasta frumoasa ipostaza, ai tendinta naturala de a te comporta exact ca si mama ta.
Asta chiar daca sfaturile, regulile impuse de ea si "predicile" te-au indispus nu o singura data si te-au
determinat sa-ti fagaduiesti ca tu nu vei proceda astfel cand vei avea copii. In aceasta privinta, numai
autocontrolul este solutia. In cazul in care ai ramas cu sentimentul ca mama ta a fost, totusi, nejustificat de
severa si nu vrei sa fii asemeni ei, trebuie sa te supraveghezi - macar o perioada, pana cand vei fi sigura ca
stilul tau parental este unul individual, personalizat si nu se bazeaza strict pe experienta ta.
De altminteri, experienta maternitatii este minunata inclusiv din acest punct de vedere: iti da posibilitatea de a
indrepta ceea ce nu a fost asa cum ti-ai fi dorit atunci cand erai tu insati un copil. Este important sa fii atenta
ca nevoile tale sa se intalneasca in mod fericit cu acelea ale copilului tau, pentru ca acesta sa aiba toate
sansele de a-si contura propria personalitate.
Tine un jurnal
In alta ordine de idei, nu te astepta ca prichindelul tau sa te aplaude prea curand si sa-ti spuna ca esti cea mai
buna mama. Sunt toate sansele sa ai parte de acest moment emotionant, dar aproape sigur nu in primii ani
de viata ai micutului. Prin urmare, monitorizeaza-te singura si tine un jurnal, in care sa notezi progresele
facute de copilasul tau.
In perspectiva, de cate ori te vor incerca temerile, reciteste jurnalul... este un mijloc foarte eficient de redare a
increderii in tine. Ca sa nu mai spunem ca, in felul acesta, iti vei putea aminti peste ani si ani de clipa in care
copilasul tau te-a imbratisat si ti-a spus: "Mami, esti cea mai buna mama din lume!".
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=6160
3/14/2010
Page 2 of 2
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=6160
3/14/2010
Page 1 of 1
A fi parinte singur nu mai e nimic extraordinar. Ba, mai mult, a devenit chiar la moda. Acest
lucru se intampla fie pentru ca tot mai multi adulti se simt nepregatiti sa isi asume niste
angajamente pe termen lung intr-o relatie, insa isi doresc in acelasi timp un copil, fie pentru ca
relatia le-a esuat si inteleg ca nu exista nici o modalitate pentru a rezolva conflictele decat prin
separare.
Intre aceste alternative, apar copiii, care isi cauta locul pe lume si atmosfera de liniste si
incredere ca orice alt copil, isi cauta modelele de adulti si reperele care sa ii ajute in procesul
lor de dezvoltare.
Cum poate un parinte unic sa acopere acest gol si sa dea copilului lucrurile de care are
nevoie, cu dragoste si responsabilitate?
Nu e usor si, poate pana la un punct, simti ca nici nu a fost alegerea ta. Dar in nici un caz nu a
fost nici alegerea copilului tau.
Priveste-ti copilul ca pe un prieten, un partener egal cu drepturi egale. Evita si sa-l coplesesti si sa-l cocolosesti. A fi
mama buna nu inseamna sa faci totul pentru el. Mai degraba sa ii dai curajul si increderea ca sunt lucruri pe care doar el
le poate face, ca ajutorul lui este important si ca ii apreciezi contributia, initiativa, modul de a gandi.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=15169
3/14/2010
Page 1 of 1
In conditiile societatii actuale, cand la tot pasul au rasarit tot felul de restaurante tip fast food,
a-l face pe copilul tau sa manance sanatos, consumand cat mai multe fructe si legume si
evitand dulciurile, pare o adevarata utopie.
Dar, daca vei sti sa dai dovada in primul rand de diplomatie, imbinand fermitatea cu
ingaduinta, vei vedea ca nu este nici pe departe un demers imposibil, iar copilasul tau va
creste sanatos si armonios, la adapost de riscul obezitatii.
Lasa-l sa aleaga
Sau mai corect spus, lasa-l sa creada ca el este cel care alege. Este esential ca impunerea
unor bune obiceiuri alimentare sa inceapa de la cele mai fragede varste, intrucat pe masura ce
trec anii, metabolismul sau este tot mai dificil de redresat, in cazul in care au aparut
dezechilibre.
Pe de alta parte, nu trebuie scapat din vedere faptul ca micutii au un foarte pronuntat simt al
independentei si ca, daca au senzatia ca li se impune ceva, devin foarte refractari.
Prin urmare, da-i posibilitatea de a alege intre mai multe variante, toate acestea fiind insa cat mai sanatoase cu putinta. In
felul acesta, el consuma ceea ce ai decis tu, numai ca are sentimentul ca alegerea ii apartine.
Nu lasa la indemana copilului decat ceea ce vrei tu sa manance
Avem de-a face aici cu doua aspecte importante. In primul rand, este vorba despre faptul ca micutul vede in tine un model
de urmat si, in consecinta, daca te vede rontaind dulciuri intre mese, va proceda la fel si bineinteles ca nu va intelege de
ce nu-i dai voie sa faca acest lucru.
In al doilea rand, nu este suficient ca in frigider sa existe fructe si legume; copilul trebuie sa le aiba in permanenta in fata
ochilor, pentru ca atunci cand vrea sa guste ceva (independent de cele trei mese obligatorii ale zilei), privirea sa-i "cada"
asupra acestora.
In afara de fructe si legume, ii mai poti lasa la indemnana batoane de cereale, iaurt, sau unt de arahide cu un continut
scazut de grasimi. Metoda va functiona tocmai pentru ca toata lumea este tentata sa rontaie cate ceva si nu de putine ori,
un copil se va repezi exact la primul aliment pe care il vede.
Stabileste niste limite rezonabile
Procedeul mentionat anterior se va dovedi, cu siguranta, util, dar sa fim realisti: nu inseamna ca micutul tau nu se va
atinge niciodata de alimentele din categoria cunoscuta sub denumirea de "junk food".
A-i interzice cu desavarsire nu inseamna decat sa-i atragi si mai mult atentia asupra lor, sporind tentatia (conform
clasicului principiu al fructului oprit). Ceea ce poti face insa este sa stabilesti cat de mult si cat de des poate sa manance
asa ceva.
Ca regula generala, nu ar trebui sa-i ingadui sa manance asa ceva in timp ce se uita la televizor sau se joaca pe
computer, pentru ca foarte probabil va manca de doua ori mai mult, fiind captivat de programul sau jocul respectiv.
Procedand astfel, copilul nu se va simti lipsit de ceea ce i-ar face placere si sunt sanse maxime sa respecte limitele pe
care i le-ai trasat.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5164
3/14/2010
Page 1 of 1
Copilul tau este mofturos, iar ora mesei se transforma intr-un razboi pe care il pierzi, de cele
mai multe ori. Din fericire, exista si pentru aceasta problema cateva solutii. Afla cum il poti
determina pe cel mic sa manance sanatos, fara sa faca nazuri.
Implica-ti copilul in pregatirea mesei
Cercetarile au aratat ca un copil este mai tentat sa guste dintr-o mancare la prepararea careia
a ajutat. De asemenea, lasa-ti copilul sa aleaga meniul dintr-o lista de propuneri pe care i le
faci. Este foarte important sa nu-l intrebi "Ce vrei sa mananci?", pentru ca raspunsul, cu
siguranta, nu va fi "Legume"...
Fa din ora de masa o adevarata sarbatoare, ca o reuniune de familie
Incurajeaza-ti copilul sa povesteasca ce a facut in timpul zilei fiindu-i distrasa atentia de la
ceea ce mananca, este mai putin probabil sa faca mofturi fata de ce are in farfurie.
Incearca sa servesti alimentele in diferite moduri
De exemplu, daca cel mic refuza sa manance morcovi fierti, incearca sa prepari o salata de cruditati in care sa incluzi si
morcovi sau sa faci un suc de fructe la care sa adaugi morcovi.
Introdu alimente noi in dieta copilului tau
In cantitati mici, pentru inceput, alaturi de alimentele sale favorite. Pentru a-i starni curiozitatea, il poti invita sa guste noi
alimente din farfuria ta. Se stie ca ce are celalalt pare intotdeauna mai bun si este valabil si in cazul copiilor...
Calitatea alimentelor este mai importanta decat cantitatea
Prin urmare, incearca sa ii oferi o dieta variata si sa il convingi sa incerce si altceva in afara de mancarea sa preferata,
chiar daca va consuma in cantitati mai mici, pentru inceput.
Fii creativa
Prezinta-i alimentele intr-o maniera atractiva. Taie legumele in forme interesante si asaza restul alimentelor astfel incat sa
arate apetisant. De asemenea, lasa-l sa-si aleaga farfuria si tacamurile pe care doreste sa le foloseasca.
Fii rezonabila si nu declansa un adevarat razboi al mancarii
Trebuie sa realizezi faptul ca cel mic nu va manca intotdeauna ce vrei tu sa manance - pana la urma, fiecare individ are
propriile gusturi si preferinte.
Educa-i gusturile
Ofera-i copilului o varietate larga de alimente inca de cand este mic. Astfel, in timp va fi obisnuit sa manance cat mai variat
si, prin urmare, cat mai sanatos. Ofera-i un exemplu pozitiv consumand si tu o plaja larga de alimente si, mai ales, nu
vorbi negativ despre anumite alimente care nu iti plac.
Nu-i oferi dulciuri drept recompensa
Poate vei fi tentata sa iti "mituiesti" copilul ca sa manance. Dar promisiunile de genul: "Daca mananci legumele, iti dau o
bucatica de ciocolata", nu vor face altceva decat sa ii intareasca impresia ca legumele nu sunt bune, iar ciocolata este.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5096
3/14/2010
Page 1 of 1
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5264
3/14/2010
Page 1 of 2
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5287
3/14/2010
Page 2 of 2
sa il implice in cat mai multe activitati specifice varstei", mai spune psihologul Mihail Militaru.
Cateva sfaturi practice pentru parinti
Obisnuieste-ti copilul sa citeasca publicatii destinate categoriei sale de varsta si sa urmareasca si programe de
televiziune de acelasi gen. Sunt mai putin agresive.
Deprinde-l sa analizeze atent ceea ce aude si sa nu considere ca toate informatiile sunt neaparat reale, doar pentru ca
prezentarea lor este una spectaculoasa.
Discutati impreuna toate evenimentele de actualitate.
Orienteaza cursul conversatiei catre subiecte neutre; de exemplu, o stire despre un cataclism poate conduce la o
discutie despre altruismul celor din jur.
Incearca sa identifici predilectiile copilului in materie de stiri si obiceiurile sale de consumator mediatic.
Daca vei considera ca emisiunea respectiva nu este potrivita pentru copil, inchide pur si simplu televizorul. Dar nu uita ca
aceasta e doar o solutie de moment! Pe termen lung, nu constituie o rezolvare.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5287
3/14/2010
Page 1 of 1
Odata cu aparitia unui copilas, viata ta se schimba din mai toate punctele de vedere, inclusiv
in ceea ce priveste relatiile sociale. Astfel, casnicia nu este singura ta relatie asupra careia va
avea impact nasterea bebelusului.
Te-ai gandit cum vor evolua lucrurile in ceea ce priveste relatiile pe care le ai cu prietenele
tale? Este posibil sa intervina o raceala, cu atat mai mult daca acestea nu sunt casatorite sau
nu au copii.
Nu este greu de inteles de ce se intampla astfel; sa presupunem ca, pana sa nasti, aveati
programata in fiecare saptamana cate o intalnire "ca intre fete", sau stateati la telefon cu orele,
impartasindu-va tot felul de ganduri, noutati si impresii.
Ei bine, acestea vor fi devenit amintire dupa ce te-ai intors de la maternitate cu micuta
comoara in brate. Acum ai cu totul alte preocupari, iar clipa cand vei avea putin timp si pentru
tine depinde de cat de repede gasesti o bona pentru bebelus.
Este perfect normal ce se intampla, maternitatea opereaza modificari majore in prioritatile
oricui. Dar, sa presupunem ca esti prima din grupul vostru care devine mamica. S-ar putea sa te simti cumva exclusa din
randul celorlalte, pentru ca ele nu au aceleasi probleme si, natural, nici aceleasi intrebari sau subiecte de discutie pe care
le ai tu.
Ti se pare ca nimeni nu te intelege (de fapt, asa si este, numai ca fara conotatia negativa pe care tinzi sa o dai acestui
fapt) si te simti de parca ai fi rupta de lume. Daca adaugam la aceasta si oboseala inerenta, si noile responsabilitati,
putem spune ca pana la depresie nu mai este decat un pas.
Pe de o parte, ar trebui sa fii pregatita si pentru posibilitatea ca relatia (macar cu unele dintre prietene) sa se incheie. De
ce? Gandeste-te si tu: de ce o femeie nu are copii? Fie pentru ca nu vrea, fie pentru ca nu poate, fie pentru ca nu a sosit,
inca, momentul. In primul caz, s-ar putea plictisi rapid de subiecte precum alaptat, colici, nopti nedormite, scutece si dinti
de lapte.
In celelalte doua cazuri mentionate, poate ca respectivelor nu le este usor sa te vada pe tine cu un bebelus, cand ele nu
stiu daca vor fi vreodata mame. Si nu este vorba de invidie, ci doar de un sentiment de regret care, in timp, si-ar putea
pune amprenta asupra relatiei voastre.
Tocmai de aceea, trebuie sa depui si tu un efort daca vrei sa pastrezi legatura cu fetele. Stiu ca numai cand auzi cuvantul
"efort" simti ca ametesti, dar cel putin de data aceasta nu-ti voi spune ca va trebui sa nu dormi noaptea... Este vorba, de
fapt, despre gestionarea relatiei voastre, si tu trebuie sa dai dovada de diplomatie (asa cum o faci, sa speram, si in cuplu).
Cum ar trebui sa procedezi, in mod concret?
Pentru inceput, fii sincera si recunoaste: abia faci fata noilor tale sarcini. Nu este nimic rusinos aici, cu atat mai mult daca
este vorba despre primul copil. N-are nici un rost sa pretinzi ca esti "superfemeia" capabila sa le faca pe toate exact ca
inainte. Unele mamici procedeaza astfel, insa este inutil si total neconstructiv. Pe langa aceasta, vei vedea ca te vei simti
mult mai usurata ulterior, pentru ca ai impartasit ceea ce ti se intampla si ce simti.
Primul pas a fost facut. In continuare, incearca sa-ti pastrezi, in masura in care este posibil, obiceiurile dinainte. De
exemplu, daca obisnuiati sa vorbiti la telefon serile, nu te eschiva complet de la acest ritual. Fie si pentru cinci-zece
minute, stati de vorba despre tot felul de lucruri, cum faceati si inainte ca tu sa nasti. Dupa cateva luni, cand poti lasa
copilasul pentru cateva ore cu una dintre bunici de pilda, iesi cu fetele in oras.
Ar fi bine sa nu te plangi (prea mult...) de greutatile pe care le intampini in noua ta postura. Nici sa bravezi inutil nu e
recomandabil, dar nici sa incepi sa te lamentezi ori de cate ori deschizi gura. Cu timpul, fetele vor incepe sa te evite, si pe
buna dreptate.
Da, pentru tine nu va fi usor; esti fericita, ti s-a intamplat cel mai frumos lucru cu putinta si parca nu ai vrea sa vorbesti
decat despre minunea din patut, care a dat vietii tale un nou sens. Insa, dupa cum iti spuneam, daca nu este si cazul
celorlalte fete, nu vor putea sa te inteleaga (asa ca, oricum, nu vei obtine empatia pe care o asteptai).
Decat sa le ceri lor sa se schimbe, mai bine incearca sa gasesti si alte subiecte despre care sa vorbiti (ceea ce n-ar trebui
sa fie prea greu, in definitiv femei sunteti toate...). Mai vrei argumente? Gandeste-te la o mamica pe care o cunosti, nu se
poate sa nu fie cineva in anturajul tau. Nu ai auzit-o niciodata spunand ceva gen "Of, de m-as intoarce mai repede la
munca, simt ca ma sufoc in casa!"?
Acest lucru ar trebui sa te puna pe ganduri. Daca iti gasesti si alte subiecte de discutie si, dupa cateva luni, si alte
preocupari, nu inseamna ca nu esti o mama excelenta; dupa cum si reversul este valabil: daca vorbesti in continuu numai
despre copilasul tau, asta nu te face o mama mai buna...
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=7309
3/14/2010
Page 1 of 2
Cu siguranta ti s-a intamplat nu o data sa-l surprinzi pe copil cu o minciuna... de obicei una
nevinovata, pe care ar fi putut sa o evite.
Bineinteles, nu este o atitudine pe care sa o incurajezi prefacandu-te ca nu este nici o
problema, dar nu uita ca majoritatea copiilor mai spun cate o minciuna din cand in cand. Dar...
oare de ce recurg la acest mijloc? Si cum ar trebui sa reactionezi tu?
De exemplu, baietelul tau iti spune ca nici nu a atins ceasca, desi l-ai vazut tu insati cand a
spart-o. Sau fetita ta are mainile murdare de crema de ciocolata, insa ea sustine senina si cu o
privire inocenta ca nu s-a apropiat de prajitura pe care nu avea voie sa o manance inainte de
masa...
Suparator pentru parinti? Da. Sfarsitul inocentei micutilor? Poate. O prevestire a unui viitor
adult imoral? Nici vorba de asa ceva. Este un comportament specific acestei varste, asa incat
nu ai de ce sa te ingrijorezi.
De ce copilul spune minciuni?
Iata cateva dintre motivele care, in ochii lui, justifica o minciuna:
Pentru a evita consecintele unei greseli.
Ca urmare a unui complex de inferioritate - daca nu are o impresie foarte buna despre sine, va incerca sa ascunda
acest lucru si va fi tentat sa se laude, chiar daca ceea ce spune nu este adevarat.
Ii este mai dificil sa faca distinctia intre fictiune si realitate.
Nu in ultimul rand, minciuna poate fi involuntara - pur si simplu a uitat ce spusese cu putin timp inainte...
Cum ar trebui sa reactionezi?
Probabil te vei supara sau te vei simti stanjenita cand il surprinzi pe micut cu o minciuna. Dar nu te grabi sa-l pedepsesti
fara a sti ce anume l-a determinat sa faca acest lucru.
Este bine sa tii cont de acest lucru, pentru ca motivul care sta la baza minciunii poate sa-ti releve aspecte importante
referitoare la structura psihologica si mentalitatea copilului.
In general, copiii sunt mai putin inclinati sa minta daca simt ca sunt iubiti de parinti - cu toate ca acestia nu le aproba
intotdeauna comportamentul.
De aceea, este important sa separi la nivel mental fapta in sine de autorul ei si exprima-ti dragostea neconditionata, chiar
daca va trebui sa-l pedepsesti.
Un aspect extrem de important este acela al modului in care iti exprimi dezaprobarea. In nici un caz nu spune ceva de
genul "Nu te mai iubesc, pentru ca ai mintit". Efectul asupra echilibrului emotional al copilului ar putea fi devastator.
Din moment ce minciunile unui copil nu sunt, de regula, rautacioase sau premeditate, nu ai motive de ingrijorare. In
ipoteza ca micutul traieste intr-un mediu familial caracterizat de adevar si onestitate, perioada micilor minciuni nevinovate
nu va fi de lunga durata. Pana atunci, gestioneaza corect aceste scapari ale lui.
Nu-ti voi spune ca trebuie sa-i usurezi situatia atunci cand minte. De exemplu, nu-l intreba "Ai spart cumva ceasca?".
Daca stii cu siguranta ca el a facut-o, spune-i "Stiu ca tu ai fost cel care...".
In acelasi timp, incurajeaza-l sa-ti spuna adevarul si fa-l sa simta ca poate avea incredere in tine. Incearca sa formulezi
astfel: "S-a intamplat ceva cu ceasca aceea. Cum de s-a spart? Ma intreb...". In felul acesta, copilul se va simti mai relaxat
si mai liber sa recunoasca ce s-a intamplat, decat daca l-ai acuza in mod direct.
Da-i de inteles ca nu are de ce sa se teama daca iti spune adevarul. Cu cat reactionezi mai agresiv, cu atat se va inchide
in sine. Daca, insa, recunoaste cinstit ce a facut, lauda-l pentru onestitatea de care da dovada si spune-i cat de mult iti
place aceasta atitudine.
Cu timpul, se va obisnui sa spuna adevarul din proprie initiativa. Aceasta nu inseamna ca nu-l vei pedepsi pentru greseala
facuta - dar atat tu, cat si el, veti avea inima mai usoara.
Referitor la masurile disciplinare, este recomandabil sa nu-l pedepsesti prea aspru. In nici un caz nu-l lovi si nu-i
restrictiona accesul la televizor sau computer o perioada prea mare de timp. Nu vei reusi decat sa-l timorezi si, probabil,
va continua sa minta pentru a evita sa fie pedepsit.
Mai mult decat atat, daca te vei rasti la el "Uite ce-ai facut! Ai spart ceasca!", este foarte probabil ca micutul sa raspunda
indignat "N-am fost eu!".
De fiecare data, ofera-i sansa sa spuna adevarul. Cand il banuiesti ca minte, intreaba-l: "Iti inchipui ca te cred?" sau "Crezi
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5255
3/14/2010
Page 2 of 2
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5255
3/14/2010
Page 1 of 2
Cu siguranta ti s-a intamplat nu o data sa-l surprinzi pe copil cu o minciuna... de obicei una
nevinovata, pe care ar fi putut sa o evite.
Bineinteles, nu este o atitudine pe care sa o incurajezi prefacandu-te ca nu este nici o
problema, dar nu uita ca majoritatea copiilor mai spun cate o minciuna din cand in cand. Dar...
oare de ce recurg la acest mijloc? Si cum ar trebui sa reactionezi tu?
De exemplu, baietelul tau iti spune ca nici nu a atins ceasca, desi l-ai vazut tu insati cand a
spart-o. Sau fetita ta are mainile murdare de crema de ciocolata, insa ea sustine senina si cu o
privire inocenta ca nu s-a apropiat de prajitura pe care nu avea voie sa o manance inainte de
masa...
Suparator pentru parinti? Da. Sfarsitul inocentei micutilor? Poate. O prevestire a unui viitor
adult imoral? Nici vorba de asa ceva. Este un comportament specific acestei varste, asa incat
nu ai de ce sa te ingrijorezi.
De ce copilul spune minciuni?
Iata cateva dintre motivele care, in ochii lui, justifica o minciuna:
Pentru a evita consecintele unei greseli.
Ca urmare a unui complex de inferioritate - daca nu are o impresie foarte buna despre sine, va incerca sa ascunda
acest lucru si va fi tentat sa se laude, chiar daca ceea ce spune nu este adevarat.
Ii este mai dificil sa faca distinctia intre fictiune si realitate.
Nu in ultimul rand, minciuna poate fi involuntara - pur si simplu a uitat ce spusese cu putin timp inainte...
Cum ar trebui sa reactionezi?
Probabil te vei supara sau te vei simti stanjenita cand il surprinzi pe micut cu o minciuna. Dar nu te grabi sa-l pedepsesti
fara a sti ce anume l-a determinat sa faca acest lucru.
Este bine sa tii cont de acest lucru, pentru ca motivul care sta la baza minciunii poate sa-ti releve aspecte importante
referitoare la structura psihologica si mentalitatea copilului.
In general, copiii sunt mai putin inclinati sa minta daca simt ca sunt iubiti de parinti - cu toate ca acestia nu le aproba
intotdeauna comportamentul.
De aceea, este important sa separi la nivel mental fapta in sine de autorul ei si exprima-ti dragostea neconditionata, chiar
daca va trebui sa-l pedepsesti.
Un aspect extrem de important este acela al modului in care iti exprimi dezaprobarea. In nici un caz nu spune ceva de
genul "Nu te mai iubesc, pentru ca ai mintit". Efectul asupra echilibrului emotional al copilului ar putea fi devastator.
Din moment ce minciunile unui copil nu sunt, de regula, rautacioase sau premeditate, nu ai motive de ingrijorare. In
ipoteza ca micutul traieste intr-un mediu familial caracterizat de adevar si onestitate, perioada micilor minciuni nevinovate
nu va fi de lunga durata. Pana atunci, gestioneaza corect aceste scapari ale lui.
Nu-ti voi spune ca trebuie sa-i usurezi situatia atunci cand minte. De exemplu, nu-l intreba "Ai spart cumva ceasca?".
Daca stii cu siguranta ca el a facut-o, spune-i "Stiu ca tu ai fost cel care...".
In acelasi timp, incurajeaza-l sa-ti spuna adevarul si fa-l sa simta ca poate avea incredere in tine. Incearca sa formulezi
astfel: "S-a intamplat ceva cu ceasca aceea. Cum de s-a spart? Ma intreb...". In felul acesta, copilul se va simti mai relaxat
si mai liber sa recunoasca ce s-a intamplat, decat daca l-ai acuza in mod direct.
Da-i de inteles ca nu are de ce sa se teama daca iti spune adevarul. Cu cat reactionezi mai agresiv, cu atat se va inchide
in sine. Daca, insa, recunoaste cinstit ce a facut, lauda-l pentru onestitatea de care da dovada si spune-i cat de mult iti
place aceasta atitudine.
Cu timpul, se va obisnui sa spuna adevarul din proprie initiativa. Aceasta nu inseamna ca nu-l vei pedepsi pentru greseala
facuta - dar atat tu, cat si el, veti avea inima mai usoara.
Referitor la masurile disciplinare, este recomandabil sa nu-l pedepsesti prea aspru. In nici un caz nu-l lovi si nu-i
restrictiona accesul la televizor sau computer o perioada prea mare de timp. Nu vei reusi decat sa-l timorezi si, probabil,
va continua sa minta pentru a evita sa fie pedepsit.
Mai mult decat atat, daca te vei rasti la el "Uite ce-ai facut! Ai spart ceasca!", este foarte probabil ca micutul sa raspunda
indignat "N-am fost eu!".
De fiecare data, ofera-i sansa sa spuna adevarul. Cand il banuiesti ca minte, intreaba-l: "Iti inchipui ca te cred?" sau "Crezi
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5255
3/14/2010
Page 2 of 2
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5255
3/14/2010
Page 1 of 2
Minciuna este, din pacate, un rau pe care copiii il deprind foarte repede. In acest context,
metodele vechi de disciplinare trebuie imbunatatite, adaptate in functie, mai ales, de varsta
copilului tau, de situatie, de gravitatea minciunii spuse sau de cat de mare este pericolul la
care s-a expus copilul, in urma minciunilor spuse.
In oricare dintre situatii, micul mincinos trebuie tratat cu calm, intelegere si cu o anume
ingaduinta. Primul sfat: creaza un mediu sigur pentru copilul tau, asigura-l de tot suportul tau si
fa tot ce depinde de tine pentru a sti, in orice moment, ce face si unde este micutul tau.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=8014
3/14/2010
Page 2 of 2
Nu-l critica, nu-l face sa se simta rusinat si jenat de nici una dintre faptele lui. Este calea prin care ii castigi increderea. Si
daca prichindelul tau stie ca se poate baza pe tine, nu va simti nevoia sa te minta. Te previn insa, teoria pare frumoasa si
usor de aplicat, dar practica... este infinit mai dificila! Succesul sta in perseverenta si iubire!
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=8014
3/14/2010
Page 1 of 2
Este un subiect atat de complex si atat de paradoxal... Pe de o parte, desi stim ca va veni si
momentul in care vom pierde pe cineva drag si noi insine vom pleca... undeva, evitam din
rasputeri sa vorbim sau sa ne gandim la acest lucru. Este firesc; aceste drame fac parte si ele
din viata, dar asta nu inseamna ca, discutand despre asta, ne vom face vreun serviciu.
Pe de alta parte, cu toate ca niciodata nu putem fi pregatiti pentru asa-ceva, se intampla. Pur
si simplu. Si-atunci, daca avem copii, la ei ne gandim in primul rand. Ce le putem spune, ce
simt ei, ce se petrece in mintea lor, cum ii putem ajuta? Exista, oare, vreo modalitate prin care
sa le usuram povara din inima lor micuta si pura?
Copiii nu sunt niciodata prea mici pentru a percepe o pierdere sau pentru a tine doliu
sufletesc. Mentalitatea gen "E prea mic pentru a-si da seama, macar el nu sufera!" este
gresita. Da, un copil de varsta foarte mica nu percepe dimensiunea reala a dramei respective;
dar ar fi o mare greseala sa presupunem, automat, ca-i este mai usor. Oricat de greu ti-ar fi
tie, ca persoana adulta, trebuie sa te aduni si sa-i explici prichindelului. Sa-i explici, fara a-l
traumatiza mai mult decat o face intamplarea in sine, ca bunica nu mai este acasa sau ca pisicuta lui a plecat...
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=7620
3/14/2010
Page 2 of 2
Alba-ca-Zapada, ale caror mame, de asemenea, au murit etc. Atunci cand ii citesti povestile respective, spune-i ca si in
viata reala se intampla astfel de lucruri. Iar cand e cazul, poti face o paralela cu situatiile din basmele cu pricina. Nu-i va
usura durerea, dar poate il va ajuta sa depaseasca mai usor pierderea.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=7620
3/14/2010
Page 1 of 1
Orice copil poate avea o atitudine pozitiva si entuziasta raportat la diferite provocari si
solicitari, fiind capabil sa depuna efort considerabil si dornic sa joace un rol activ.
Singura conditie este sa fie motivat in mod corespunzator. Bineinteles ca nu va fi necesar nici
un demers de persuasiune pentru a o convinge pe fiica ta adolescenta sa mearga la concertul
trupei preferate...
Dar, in abordarea unor probleme de alt gen (cum ar fi temele, curatenia in camera),
aptitudinile tale comunicationale sunt esentiale pentru a-l motiva pe cel mic sa treaca la
actiune.
Asa cum un manager trebuie sa-si stimuleze in permanenta subordonatii pentru a obtine
rezultate satisfacatoare, la fel trebuie sa procedezi si tu in relatia cu cel mic. Paradoxal, acest
lucru s-ar putea dovedi mai dificil decat in exemplul mentionat.
La serviciu, angajatii trebuie sa se mobilizeze pentru ca, in ultima instanta, astfel isi pot pastra
locul de munca. In schimb, copilul nu se confrunta acasa cu astfel de provocari - nu-l poti
"concedia" si el stie foarte bine acest lucru. Asadar, trebuie sa gasesti un element de automotivare a copilului si, pornind de la acesta, sa-ti construiesti strategia.
In relatia cu cel mic, tu esti managerul - astfel incat este necesar sa fii stapana pe situatie si perceputa ca o persoana
autoritara, care impune respect. Nu-ti spun sa instaurezi un regim de teroare - nici vorba de asa ceva!
Doar ca cel mic trebuie stimulat sa coopereze cu tine, pana cand decizia de a-si face curatenie in camera in fiecare
sambata ii va apartine. In nici un caz nu trebuie sa ramana cu ideea "fac ordine pentru ca asa mi-a zis mama".
Sarcinile pot fi pe termen scurt (sa-si asume faptul ca are caine, scotandu-l la plimbare si ocupandu-se de hrana acestuia,
de exemplu, sau sa se duca in vacanta in locul ales de tine si nu intr-o excursie cu prietenii aceia pe care nu a vrut sa ti-i
prezinte...) sau pe termen lung (sa acorde mai multa atentie temelor pentru a-si imbunatati notele, sa se implice mai mult
in treburile casnice si asa mai departe).
Adevarul despre sistemul recompensei
Una dintre cele mai eficiente metode de motivare este recompensa. Multi parinti au tendinta de a blama acest sistem,
considerandu-l echivalent cu santajul - dar acest lucru se intampla numai pentru ca il asociaza, eronat, cu o tentativa
disperata de a ajunge la un compromis. Lucrurile nu trebuie sa fie abordate din aceasta perspectiva.
Exista o diferenta considerabila intre a "mitui" un copil pentru a-l motiva spre o actiune care nu-i face nici o placere, dupa
ce initial a refuzat categoric sa se implice, si a-l recompensa inainte ca el sa-si expuna refuzul.
Cu alte cuvinte, daca anticipezi ca cel mic se va arata reticent, poti incepe prin a-i spune ceva de genul: "Este timpul sa
mergem la magazin. Haide - daca esti cuminte, iti voi cumpara o inghetata." Nu este nici pe departe acelasi lucru cu
situatia cand, exasperata de smiorcaielile si nerabdarea celui mic in magazin, ii spui "Te rog, fii cuminte si iti voi cumpara
o inghetata!"
Daca te gandesti la acest lucru, vei realiza ca prima varianta - a oferi o recompensa inainte ca prichindelul sa fi avut timp
sa reactioneze - este similar cu modul in care procedeaza managerii cu angajatii, spunandu-le: "Daca veti finaliza cu bine
acest proiect, veti primi mai multe responsabilitati si anul viitor veti fi promovati."
Asadar, nu te mai gandi la sistemul bazat pe recompensa ca fiind o forma de santaj si defineste-o pe baza acelorasi
termeni pe care si tu insati ii auzi la serviciu: recompense, factori motivationali, stimulente.
Nu ai nici un motiv sa te simti vinovata. Nu-ti mituiesti copilul, ci il stimulezi. Singurul lucru de care trebuie sa tii cont este
ca oferta ta sa vina inainte ca el sa-si exprime dezacordul fata de actiunea preconizata.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5260
3/14/2010
Page 1 of 1
Copiii care cresc ascultand muzica si fredonand cantecele sunt, de regula, mult mai receptivi,
acumuleaza mai repede informatiile si, daca sunt indrumati in acest sens, incep sa citeasca
inainte de a merge la scoala. Experienta de a asculta muzica imbunatateste in mod
semnificativ activitatea cerebrala.
Potrivit unor cercetari efectuate in strainatate, copiii care traiesc intr-un mediu unde se asculta
muzica isi coordoneaza mai bine miscarile, sunt mult mai sociabili si isi insusesc notiunea de
respect de sine mai repede, comparativ cu acei copii care nu asculta muzica.
Daca in primii ani de viata, copilasul fredona doar cantecele scurte, de cate doua sau cel mult
trei versuri, acum a avansat: retine cantecele mai lungi, fiind capabil sa reproduca destul de
corect melodiile acestora, chiar daca nu are aptitudini muzicale deosebite.
Este momentul sa inceapa sa studieze un instrument?
Nu ne referim numai la studiul profesionist, prin care copilul se pregateste sa-si faca o cariera de muzician. Acest lucru nu
este realizabil decat in masura in care prichindelul tau este, intr-adevar, inzestrat. In caz contrar, sansele de a deveni nun
instrumentist de valoare sunt practic nule; cel mult, va ajunge un bun tehnician al instrumentului respectiv, dar cu
siguranta iti doresti mai mult pentru el.
Acest lucru nu inseamna insa ca micutul nu poate sa studieze un instrument muzical, dezvoltandu-si un hobby care, chiar
daca nu se va transforma in cariera, ii va fi de un real folos in viata.
Nu incerca sa-i impui nimic si, pentru inceput, incurajeaza-l sa se joace cu jucarii de acest gen (de exemplu, micutele
piane, sau tobe). Analog, micutul poate fi placut impresionat de cutiile muzicale - este important sa-i urmaresti reactia
atunci cand asculta melodiile acestora.
Cum il poti imprieteni cu muzica?
Fredoneaza cat mai des, cumpara-i instrumente muzicale de jucarie si pune-i muzica pentru copii.
Daca observi ca micutul este interesat in aceasta directie, inscrie-l la o clasa speciala de muzica, insa nu-i impune
acest lucru daca observi ca nu are nici o tragere de inima.
Din cand in cand, mergeti impreuna la teatrul de papusi, iar dupa spectacolo, stimuleaza-l sa fredoneze si el
cantecelele pe care le-au interpretat "papusile".
Sa dansam!
Majoritatea copiilor sunt incantati, inca din primele luni de viata, sa asculte muzica si sa se miste in ritmul acesteia,
coordonandu-si miscarile in functie de "urechea muzicala" a fiecaruia.
Ar fi recomandabil sa-i intretii si sa-i cultivi aceasta pasiune, dansand impreuna in fata oglinzii (micutului ii place sa se
admire) si incurajandul.
Asocierea aceasta dintre muzica si miscare ii ajuta pe copii sa-si controleze mai bine miscarile: se obisnuiesc sa se miste
mai repede cand muzica este mai ritmata, respectiv mai incet atunci cand muzica este mai lenta.
Coordonarea fizica reprezinta un pas deosebit de important in dezvoltarea copilului si, mai tarziu, muzica il va ajuta sa se
concentreze mai bine.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5189
3/14/2010
Page 1 of 1
Probabil ca ai auzit de multe ori intrebarea aceasta de la prichindelul tau. Pentru unii copii,
emotiile ca nu vor fi "la inaltime" se pot transforma in adevarate stari de anxietate, insotite de
dureri de cap si eventuale tulburari ale somnului.
Aceasta ca sa nu mai spunem ca rezultatul la testul respectiv ar putea fi influentat negativ.
Cum ai putea sa-l ajuti? Iti prezentam cateva dintre cele mai raspandite motive de ingrijorare si
solutiile pe care le-ai putea da.
"Daca nu iau nota buna, nu voi putea avea meseria pe care mi-o doresc"
Hei! Nu cumva copilasul tau "arde" niste etape si acorda testului respectiv o importanta mult
mai mare decat ar fi cazul? Cu siguranta, iar rolul tau este sa-l ajuti sa inteleaga acest lucru.
Bineinteles ca nu vei minimaliza faptul ca este bine sa studieze si sa ia o nota mare - dar nu-l
lasa sa creada ca de nota pe care o va obtine depinde intregul curs al vietii sale profesionale.
"Nu voi lua nota 10!"
Temerea aceasta apare in mod deosebit la copiii de varsta mai mica, elevi in clasele primare, pentru care nota zece
reprezinta ceva relativ normal, si numai atunci cand este vorba de vreo lucrare mai dificila, intra in panica.
In aceasta situatie, trebuie sa-i explici doua aspecte: nu invata pentru nota ("vanatoarea de note" este un fenomen destul
de raspandit) si, daca se intampla sa ia nota 9 de exemplu, nu inseamna ca este un elev slab.
"Ceilalti copii vor rade de mine!"
Reaminteste-i faptul ca toti copiii au deopotriva "puncte tari" si "puncte slabe", iar ceea ce este important nu este ce cred
altii, ci modul in care el se percepe. Conteaza doar ca el sa fie convins ca nu ar fi putut, in momentul respectiv, sa obtina o
nota mai buna si deci sa aiba siguranta ca a facut tot ceea ce depindea de el. Tocmai pentru a preveni astfel de situatii,
evita sa-l intrebi ce note au obtinut ceilalti.
"Cand voi vedea subiectele, nu-mi voi mai aminti nimic!"
Iata o temere pe care multi dintre noi o pastram si, inconstient, o alimentam inclusiv in anii studentiei. De fapt, este o
problema de organizare si de gestionare a emotiilor. Unora li se intampla acest lucru daca subiectele sunt mai lungi: nu au
rabdare sa le parcurga pe indelete si tind sa abandoneze.
Daca stii ca este si situatia lui, il poti provoca, oferindu-te sa-l ajuti sa-si testeze cunostintele si formuland subiectele in
modul care, de obicei, il blocheaza. In felul acesta, ii va fi mai usor sa se obisnuiasca.
"Sunt prea stresat si epuizat"
Ca si in exemplul anterior, avem de a face cu o situatie des intalnita si la adulti. Agitatia se transmite cu usurinta la nivel
fizic. Daca micutul tau se confrunta cu astfel de probleme, il poti sfatui sa incerce sa respire adanc, sa-si relaxeze
musculatura - iar acestea le poate incerca si in alte situatii, nu numai atunci cand este nervos, tocmai pentru a sti ce-l
linisteste si care sunt mijloacele la care poate recurge.
De asemenea, in noaptea din ajunul testului, este esential sa doarma suficient, deci asigura-te ca nu mai intarzie pentru a
revedea lectiile.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5145
3/14/2010
Page 1 of 1
Orice parinte stie ca pronuntarea cuvantului "Nu" constituie doar inceputul unei lungi discutii
(si nici pe departe sfarsitul ei), marcata de rugaminti, plansete si, cateodata, amenintari.
Este insa o problema de perceptie a situatiei. Din punct de vedere al micutului, el nu vrea
decat sa cunoasca mai bine lumea inconjuratoare. Dar in ceea ce te priveste pe tine, nu vrea
altceva decat sa-ti provoace o criza de nervi.
"Nu, nu ai voie sa bagi telefonul mobil in gura!". "Nu manca stiloul!". "Nu-mi pasa ce a spus
bunica, nu am de gand sa te duc in brate tot timpul! Ar fi cazul sa mergi si pe jos!". "Pisica nu
vrea sa se lupte corp la corp!". Sau... dar exemplele sunt, oricum, nenumarate, iar imaginatia
celor mici - inepuizabila, spre disperarea ta.
Cel mai important aspect este siguranta copilului
Cand este vorba despre normele de disciplina impuse micutului, trebuie sa te asiguri ca
sanatatea (si chiar viata, in ultima instanta) nu ii sunt puse in pericol. Este primul lucru de care
vei tine cont cand ii spui "Nu" - si nu care cumva sa te razgandesti.
Cel mai bine ar fi sa intocmesti o lista simpla, pe intelesul micutului, unde sa notezi care sunt acele lucruri pe care nu are
voie sa le faca, in ordinea descrescatoare a gravitatii si importantei acestora.
Fii creativa!
Exista numeroase modalitati prin care ii poti spune "Nu", si unele dintre acestea sunt mai putin agresive. De fapt, ar trebui
sa te feresti sa pronunti prea des acest cuvant - si asta din doua motive:
Cu cat ii spui mai des "Nu", cu atat cuvantul isi va pierde mai repede din greutate si consistenta, iar micutul va incepe,
treptat, sa ignore aceasta interdictie;
Probabil stii si tu zicala aceea: "Spune-i copilui sa nu se joace la aragaz si acolo va fi primul loc unde se duce". Si nu
face asta ca sa te enerveze, ci pur si simplu pentru ca i-ai trezit curiozitatea.
Asadar, in loc de implacabilul "Nu ai voie!", ce-ar fi sa-i oferi posibilitatea de a alege? De exemplu, daca nu-i place sa-si
faca ordine in camera sau sa-si sorteze sosetele, preferand in schimb sa se uite la desene animate, nu te grabi sa-i spui,
pe un ton categoric: "Nu te uiti la desene animate pana nu-ti sortezi sosetele!".
In loc de asta, spune-i ca este o persoana deosebit de constiincioasa si proclama-l "Seful camerei si responsabilul
sosetelor". In felul acesta, se va simti flatat si se va stradui sa se achite de sarcini. Lauda-l cand isi face treaba bine.
Strategia aceasta si-a dovedit, in timp, eficacitatea, fiind aplicata de multe companii de relatii publice, iar celebrul Tom
Sawyer (personajul lui Mark Twain), a folosit-o cu succes cand si-a convins prietenii sa varuiasca tot gardul matusii sale,
convingandu-i ca o astfel de treaba reprezinta un adevarat privilegiu.
Mai mult decat atat, unii dintre ei i-au oferit si diverse cadouri pentru a fi lasati sa transpire muncind in locul lui, in timp ce
el statea la umbra si se uita la ei, rontaind un mar. Cu exceptia cazului in care micutul tau este mai smecher decat Tom
Sawyer, metoda ar trebui sa functioneze.
De asemenea, ai putea inlocui eternul "Nu" cu "Stop" sau "Opreste-te!". Adapteaza-ti timbrul vocii si tonul, astfel incat
micutul sa inteleaga faptul ca nu este loc de negocieri. Rezultatul este acelasi - va realiza ca nu are voie sa faca un
anumit lucru, singura diferenta fiind ca il vei evita pe "Nu", despre care ti-am spus ce riscuri prezinta daca este folosit prea
des.
Indiferent de metoda pentru care optezi, nu scapa din vedere un aspect esential: obiectivul tau este sa-i impui anumite
norme de comportament, nu sa transformi acest lucru intr-o bariera in calea curiozitatii lui firesti. Dezaproba actiunea, nu
copilul. Este extrem de important sa-l educi fara a-i rani sentimentele sau respectul de sine.
Iata cateva sfaturi care iti pot fi de folos pentru a avea un copil disciplinat - dar nu timorat.
Vorbeste-i la fel cum ai dori sa ti se vorbeasca si tie insati daca ti s-ar interzice ceva;
Expresia "Fa ce-ti spun, nu ce fac eu insami" chiar e utila;
Exprima-ti foarte clar si ferm asteptarile;
Daca este cazul sa-l pedepsesti, nu ezita - trebuie sa stie ca a gresit si ca acum va suporta consecintele. Dar aici nu
sunt incluse masuri punitive de ordin fizic;
Pedeapsa trebuie sa fie intotdeauna direct proportionala cu gravitatea greselii. A stricat telecomanda, desi i-ai spus ca
nu are voie sa umble cu ea?
Nu are voie doua zile la desene animate. L-ai suprins umbland la priza sau la aragaz? Va fi privat de televizor si nu i se va
permite sa iasa la joaca timp de o saptamana, pentru ca si-a pus in pericol viata.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5245
3/14/2010
Page 1 of 1
Ii spui sa isi faca ordine in dulap sau in camera - nu te asculta. Il rogi sa stea cuminte la masa
si sa manance tot ce ii pui in farfurie - cuvintele tale parca se izbesc de un zid.
Il avertizezi sa nu mai alerge pe strada, pentru ca se pot intampla accidente nefericite - nu
pare sa auda un cuvant din ceea ce ii spui. Ce poti face sa ii atragi atentia micutului tau?
Iata o filosofie cat se poate de... simpla, care da rezultate de fiecare data - explica-i
micutului ce anume urmeaza sa ii spui, rosteste lucrurile respective si apoi fa un rezumat cat
se poate de detaliat...
Comunicarea la standarde ridicate trebuie modelata in permanenta. Un moment propice
pentru realizarea acestei legaturi intre tine si cel mic il reprezinta masa in familie - discutiile pe
care le initiezi la masa reprezinta o resursa ideala pentru construirea unei relatii
comunicationale solide cu prichindelul, precum si pentru dezvoltarea abilitatilor sale in ceea ce
priveste atentia acordata persoanelor din jur.
O tactica foarte buna este si aceea de a te cobora, fizic, la nivelul sau - priveste-l in ochi si transmite-i ceea ce vrei sa
ajunga la urechile si la mintea sa.
Spune-i sa faca lucruri lipsite de logica si vei vedea cat de repede ii captezi atentia! Uneori, acest lucru il ajuta sa tina
minte ceva ce trebuie sa faca in mod repetat.
Spre exemplu, daca vezi ca nu te asculta deloc si este foarte agitat in momentul in care il incalti, spune-i: "Pune-ti piciorul
stang in pantoful drept." Mai mult ca sigur ca va izbucni in ras si va tine minte replica ta. De fiecare data cand se va
incalta, va veti amuza impreuna.
Numara pana la 3 pentru a-l determina pe nazdravan sa te asculte. De regula, la 2 este deja ochi si urechi!
Repeta intruna: "Fa curat in camera. Fa curat in camera. Fa curat in camera.", pana cand se va enerva atat de tare,
incat va ajunge sa faca tot ceea ce ii spui, numai sa iti inchida gura!
Daca stai sa te gandesti putin, este o strategie pe care cei mici o folosesc impotriva parintilor de ani de zile si mereu
reusesc sa iti atraga atentia, nu-i asa?... Iti suna cunoscut: "Mami, uita-te la mine! Mami, uita-te la mine! Mami, uita-te la
mine!"? Pana la urma te uiti, nu?...
Vorbeste cat mai incet posibil - va face eforturi sa te asculte cu atentie, pentru a intelege ce anume ii spui. Uneori, se
va supune dorintei tale si te va asculta, dar, de foarte multe ori, nici un megafon nu va fi suficient de puternic pentru a-l
convinge pe prichindel sa coopereze!
Daca micutul este implicat intr-o anumita activitate, opreste-l. Stabileste si mentine contactul vizual. Inchide-i combina
muzicala si televizorul sau, cel putin, opreste-le sonorul. Ramai in picioare, cat mai nemiscata cu putinta. Nu incepe sa
vorbesti pana cand nu este liniste completa - abia atunci esti sigura ca te asculta.
Foloseste-te de placerea celor mici de a afla secrete. Daca vrei ca nazdravanul tau sa afle ceva anume, nu ii spune.
Vorbeste, in schimb, cu sotul tau, atunci cand pe langa voi se afla si copilul. Daca cel mic are frati sau surori, spune-i
unuia dintre ei, ca si cum ar fi un mare secret. In general, micutii se descurca de minune atunci cand "trebuie" sa asculte
conversatiile altora, asa ca, din cand in cand, foloseste aceasta "arma" in avantajul tau!
In cazul in care prichindelul se poarta ca si cand nu ai fi prezenta in incapere, mergi la bucatarie si intoarce-te cu o
acadea sau o prajitura, pe care o mananci cu pofta... Garantam ca va abandona imediat orice activitate care il fascinase
pana atunci si se va uita la tine cu ochi mari, pofticiosi si rugatori...
La intrebarea lui muta, raspunde-i ca are voie sa manance o prajitura dupa ce va face ceea ce l-ai rugat - trucul
functioneaza de fiecare data!
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5133
3/14/2010
Page 1 of 2
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5244
3/14/2010
Page 2 of 2
Nu folosi niciodata ignorarea ca strategie de disciplinare sau ca forma de pedeapsa. Stii ce s-ar intampla? Cel mic s-ar
infuria pentru ca nu mai este bat in seama si se va incapatana sa persiste in greseala care te-a determinat sa recurgi la
aceasta masura.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5244
3/14/2010
Page 1 of 1
Ti-ai intemeiat sau nu o familie, esti sau nu mama, un lucru este sigur: esti copil! Esti si vei
ramane copilul parintilor tai chiar daca ai depasit de mult varsta copilariei. Iti vor purta de grija,
se vor ruga pentru tine in fiecare seara, isi vor pune problema zi de zi daca esti bine...
Ajungi sa vezi si sa intelegi aceste lucruri abia atunci cand esti parinte. Iti vei aminti ca si tu ai
fost copil si ca, de multe ori, poate ai gresit fata de cei care ti-au dat viata.
Atunci iti vei da seama ca parintii te-au iertat pentru tonul ridicat cu care le-ai vorbit in seara in
care nu te-au lasat in oras, pentru lipsa de respect, pentru nota mica pe care le-ai ascuns-o,
pentru banii luati pe furis din buzunarul lor si multe alte lucruri...
Apreciezi toate sacrificiile pe care le-au facut pentru tine in trecut si incerci sa te revansezi fata
de ei acum. Dar in relatia parinti - copii nu se tine scorul. Trebuie doar sa inveti sa acorzi
familiei mai multa atentie.
Suna-i sau viziteaza-i cat de des poti
Chiar daca esti ocupata sau ai un job care iti solicita o mare parte din timp, este bine sa incerci sa iti vizitezi parintii cat
mai des. Va fi pentru ei ca o gura de aer proaspat. In cazul in care nu poti face acest lucru, rapeste-ti cateva minute pentru
a le da un telefon. Se vor bucura sa te auda.
Incearca sa nu ii contrazici
De multe ori, nu sunteti de acord sau aveti conceptii diferite despre anumite lucruri, iar tendinta lor este intotdeauna aceea
de a te sfatui. Chiar daca au sau nu dreptate, este preferabil sa ii asculti si sa le promiti ca macar vei incerca sa le urmezi
povetele.
Nu ii ingreuna cu problemele tale
Desi poate nu vei reusi niciodata sa iti minti mama sau sa ii ascunzi ceva, incearca totusi sa nu o incarci pe ea cu
greutatile tale cotidiene. Uneori, un necaz mic pentru tine poate fi mare pentru parintii care te asculta...
Povesteste-le lucrurile marunte si vesele din viata ta
De la un timp, nu mai pui mare pret pe lucrurile si intamplarile care te inveselesc si ajungi sa le tratezi ca pe ceva obisnuit.
Fa-le cunoscute si lor aceste lucruri obisnuite care iti insenineaza ziua. Se vor bucura nespus si le vor trai ca si cand ar fi
fost acolo, alaturi de tine. Iar tu vei suplini, intr-un fel, momentele in care nu esti alaturi de ei.
Fa-le mici cadouri
Parintii nu-si vor dori niciodata daruri substantiale din partea ta, iar daca le vei face, gandul ca ti-ai cheltuit banii pentru ei ii
va ingrijora peste masura... O felicitare, o fotografie in rama, o zaharnita, o carte... daruieste-le lucruri mici si vei primi
inapoi sentimente mari.
Lasa-i sa faca parte din viata micutului tau
Tine numai de tine sa cultivi o relatie frumoasa intre copilul tau si bunicii lui. Daca ai un program care nu iti permite sa
dedici prea mult timp copilului, nu opta pentru o bona, in cazul in care bunicii sunt bucurosi sa stea cu nepotelul.
Pentru ei este o placere, cat despre cel mic... nu va uita niciodata povestile bunicului sau placintele bunicii. Prichindelul va
avea in felul acesta o copilarie de vis, iar parintii tai, o viata linistita si plina de intamplari fericite.
Si, nu in ultimul rand, nu uita niciodata ca, pentru a fi o mama buna, trebuie mai intai sa stii sa fii un copil bun.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5098
3/14/2010
Page 1 of 2
Sa aduci pe lume un copil si sa-l cresti este cel mai frumos lucru din lume. Unul dintre lucrurile
care ii deosebeste pe parinti de restul adultilor este capacitatea de a vedea in perspectiva, de
a anticipa si, in felul acesta, de a-si proteja copilul, indiferent de varsta sau de riscurile mici
sau mari la care se poate expune.
Cred ca o nenorocire nu se intampla de doua ori, ca a preveni este mult mai usor decat a
repara si ca niciodata precautia, chiar si exagerata, nu este inutila atunci cand este vorba
despre sanatatea si integritatea copilului sau a copiilor tai.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=9612
3/14/2010
Page 2 of 2
Avem inca locuri de joaca periculoase pentru cei mici. Astfel incat, acestia trebuie supravegheati, ajutati si protejati. Nu
este nevoie sa-l cocolosesti pe micut, ci doar sa fii capabil, tu, ca parinte, sa eviti tragediile.
Nu ii da voie sa se urce in locuri in care tu nu poti ajunge, nu il lasa in locuri in care nu il vezi, nu il lasa singur in leagan,
chiar daca stie sa-si faca vant singur, deoarece poate lovi alti copii sau poate cadea. Nu il lasa descult in nisipul din parc,
pentru ca exista riscul sa se taie grav (am vazut cu ochii mei), in cioburi.
Nu ii permite sa iasa pe strada in locuri in care circula masini. Nu il lasa in grija unor mame sau bone ale altor copii. Nici
ele nu iti cunosc copilul, nici tu nu le cunosti pe ele.
"Leacul" tuturor relelor la care m-am referit mai sus, dar si al celor pe care nu le-am pomenit, dar care se pot intampla,
este la indemana fiecarui parinte. Priveste in jurul tau, in jurul locului in care sta, se joaca si poate umbla copilul tau si
imagineaza-ti toate tragediile care se pot intampla. Bazeaza-te pe instinct, care este cea mai buna arma a parintelui in
lupta cu neprevazutul, cu incidentul, in ultima instanta, cu raul!
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=9612
3/14/2010
Page 1 of 1
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5087
3/14/2010
Page 1 of 1
Calatoriile de afaceri, internarea in spital, divortul... Toate acestea (si multe altele) reprezinta
motive care impun distanta fizica intre unul dintre parinti si copil.
Este dificil sa nu iti poti arata dragostea pentru cel mic in fiecare zi sau secunda, astfel incat
este preferabil sa gasesti modalitati eficiente care sa te apropie de prichindel si in momentele
in care nu esti alaturi de el.
Un apel telefonic zilnic sau chiar mai multe pot face minuni. In acest fel, vei afla care sunt
cele mai noi trasnai ale prichindelului si care sunt nevoile sale. Iar cand il vei auzi spunandu-ti
"Mami, imi e dor de tine", sunt sigura ca vei face tot ce este posibil macar sa il auzi cat mai
curand, daca revederea este inca departe...
Suna-l in fiecare seara si intreaba-l ce a mancat la cina. Este un artificiu minunat pentru a-l
determina sa inceapa conversatia - se stie ca, uneori, micutii se intimideaza atunci cand timpul
petrecut impreuna cu parintii este redus considerabil. In plus, in acest fel vei fi mereu la curent
cu dieta pe care o urmeaza.
In cazul in care trebuie sa pleci din localitate pentru afaceri sau in interes de serviciu, pregateste "terenul". Povesteste-i
copilului despre aceasta calatorie cu o saptamana inainte de ziua plecarii, oferindu-i astfel timp sa se obisnuiasca cu
ideea. In momentul in care pleci, acest lucru trebuie sa para cat mai normal, ca si cum ar fi o zi clasica de lucru.
In timpul conversatiilor voastre telefonice, nu uita sa ii spui povestioara preferata, sa il alinti asa cum numai tu o faci, sa
ii spui cat de mult il iubesti sau sa ii canti melodia favorita. Toate acestea au darul de a-l calma pe prichindel si de a-l ajuta
sa doarma linistit si impacat. Intr-un fel, va simti ca esti in continuare langa el...
Discutiile pe care le purtati la telefon au efect terapeutic si asupra ta. Chiar daca micutul are o varsta frageda sau este
inca un bebelus, de multe ori chipul i se lumineaza sau zambeste in clipa in care iti recunoaste vocea. Si, chiar daca acest
lucru nu se intampla, cel putin tu vei avea sentimentul ca ii esti aproape si ca esti strans legata de el in acel moment.
O alta varianta este sa te inregistrezi in timp ce ii citesti povestile preferate. Caseta audio sau video va fi la mare pret si
atunci cand copilul va creste, la fel ca si fotografiile voastre de familie. Fetita sau baietelul tau vor sti intotdeauna cat de
importanta este relatia voastra.
In cazul copiilor de varste mai mari, poate functiona un alt truc: umple un borcan cu bomboanele preferate ale celui
mic, din care va consuma zilnic cate una. Cu fiecare bomboana care dispare din borcan, va vedea, efectiv, cum trece
timpul pana la intoarcerea ta.
O fraza-cheie functioneaza intotdeauna. Spre exemplu, inainte de a pleca, spune-i: "Intotdeauna ma intorc acasa" sau
"Timpul trece foarte repede". Roaga-l sa repete fraza, pana cand o va crede cu adevarat.
Cum jucariile ii plac la nebunie copilului tau, poti inregistra un mesaj special pentru unul dintre plusurile sale muzicale.
Astfel, de fiecare data cand cel mic va strange in brate sau va apasa pe burtica ursuletul favorit, acesta poate "rosti"
mesajul dorit, cu vocea mamei sau a tatalui: "Mami/Tati te iubeste".
O alta idee este aceea de a-i oferi prichindelului un obiect care sa ii aminteasca de tine si care sa il ajute sa treaca
peste durerea despartirii, de fiecare data cand vei fi nevoita sa pleci de langa el. Este preferabil sa ai si tu in posesie un
obiect similar, pentru ca micutul sa simta cat de puternica este legatura voastra.
O bratara este ideala in acest sens. Spune-i micutului ca bratara aceea ii va aminti de fiecare data si pe tot parcursul zilei
faptul ca in curand vei reveni acasa. Este un obiect care, desi aparent nesemnificativ, ii confera copilului sentimentul
sigurantei.
In cazul in care cel plecat de acasa este sotul tau, ii poti spune aceasta poveste minunata, care ii va arata cat de mult il
iubeste tatal sau. Inainte de culcare, in fiecare seara, saruta-ti copilul pe ambii obrajori, spunandu-i ca un sarut este din
partea ta, iar celalalt este trimis de tata.
Inainte de a-l saruta din partea tatalui, prefa-te ca scoti pupicul din buzunar si spune-i ca, in fiecare dimineata, tata ii
trimite un sarut, care zboara pe bratele vantului pana cand ajunge la voi acasa. Tu il prinzi si il tii ascuns pana seara, cand
il saruti de "Noapte buna" din partea amandurora.
Aminteste-i ca, indiferent de locul in care se va afla fiecare dintre voi, sarutul va sti intotdeauna sa ajunga la el. Aceasta
poveste il va ajuta pe micut sa faca fata despartirii, de fiecare data cand tu sau sotul tau nu ii puteti fi alaturi.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5134
3/14/2010
Page 1 of 1
Este una dintre cele mai delicate chestiuni pe care va trebui sa le gestionezi odata ce micutul
tau a inceput sa mearga la gradinita. Bineinteles ca situatia va suferi modificari in functie de
mediul social, caracteristicile acestuia sau personalitatea copilului tau.
Este important ca micutul tau sa stie cat mai devreme cum se poate face placut de cei din juryl
sau, fara ca prin aceasta sa se inteleaga faptul ca toata lumea, fara exceptie, trebuie neaparat
sa-l indrageasca...
Asa cum se intampla de multe ori, popularitatea este direct proprotionala cu prosperitatea
materiala. Este nedrept, insa nu vei schimba tu acest lucru. Adesea, copiii care nu sunt
imbracati dupa ultima moda, nu au abilitati scolare sau sportive deosebite (fara ca acest din
urma aspect sa insemne ca ar fi mediocri), sunt ignorati.
Si nimic nu ar putea fi mai dureros pentru ei... Poate doar faptul ca sunt luati in deradere de
cei situati la polul opus, caci se intampla si asa...
Pentru orice parinte, este sfasietor de trist ca micutul sau sa vina de la gradinita sau de la
scoala amarat ca "nu au vrut sa se joace cu mine". Faptul este ingrijorator, pentru ca acest copil risca sa se inchida in
sine, izolandu-se si devenind o persoana introvertita si neincrezatoare in sine.
Prichindelul nu se poate descurca singur, are nevoie de ajutorul tau, pe care trebuie sa i-l acorzi cat mai diplomatic posibil.
Sa vedem cum este bine sa proedezi si cum ar fi gresit...
Ce sa nu faci?
Nu-i spune fetitei tale ca este mai draguta decat colega ei, care nu vrea sa se joace impreuna cu ea numai pentru ca
este invidioasa. Nu va rezolva problema si exista posibilitatea ca a doua zi fetita sa-i spuna "rivalei": "Sunt mai frumoasa
ca tine!. Analog, nu-i spune baietelului ca "celalalt" este mai slab ca el si il necajeste din invidie.
Urmarile nu ar fi greu de intuit... Aceasta ca sa nu mai spunem ca o asemenea afirmatie ii transmite copilului mesajul
subliminal "Nu stiu ce sa fac pentru a te ajuta".
Evita indemnurile gen "Nu-i lasa sa te necajeasca!". Micutul va crede ca nu-l intelegi (sau si mai rau, ca nu-i acorzi
atentia cuvenita) si pe viitor va evita sa ti se mai confeseze. Niciodata nu trata cu usurinta "problemele existentiale" ale
micutului tau, caci pentru el sunt foarte importante!
Nu te lansa in critici vehemente la adresa copiilor care il necajesc pe micutul tau. Doar nu vrei sa-i sadesti
resentimentele si ura in suflet, nu-i asa?
Ce sa faci?
Asculta-l cu infinita rabdare si intelegere. Este important sa "dai in mintea lui", cu alte cuvinte sa te straduiesti sa
percepi dimensiunea problemei sale, raportata la varsta sa. Nu minimaliza problema, dar nici nu-i da o importanta mai
mare decat ar trebui. Incearca sa te repliezi si sa-ti adaptezi reactiile in functie de felul in care se manifesta cel mic.
Dupa ce iti relateaza, intreaba-l ce si-ar dori sa se schimbe si solicita cat mai multe detalii. Poate ca nu este vorba de o
marginalizare. De exemplu, este posibil ca mai multi copii sa nu fi fost inclusi intr-un joc (inclusiv al tau), dar copilul tinde
sa ia totul prea personal.
De asemenea, sondeaza terenul in ceea ce priveste reactiile sale: poate ca a facut sau spus ceva care sa-i fi suparat pe
ceilalti in prealabil. Sau poate ca nu a fost vorba de un act deliberat.
Este esential sa cunosti cat mai multe amanunte in legatura cu ceea ce se petrece in colectivitate. Numai asa il vei
putea sfatui. Copiii au tendinta sa se cramponeze de ideea "Au ceva cu mine, sunt rautaciosi", dar de foarte putine ori
aceasta este realitatea. Indruma-l sa se implice in activitatile de la scoala, chiar si in cele care-i plac mai putin.
Dar fii atenta: granita intre dorinta de a fi acceptat si integrat in colectiv, pe de o parte, si atitudinea servila, pe de alta
parte, este extrem de fina. Rolul tau primordial este de a gestiona situatia, pentru a preveni acest lucru.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5147
3/14/2010
Page 1 of 1
Programul aglomerat pe care il ai nu te lasa sa iti vezi destul de des copilul si iti pare rau, dar
daca te vei invinovati mereu, nu iti va fi de ajutor nici tie si nici lui. Mai degraba profita de toate
momentele cand esti cu el.
De la nastere pana la 3 ani
Unele mame se invinovatesc ca nu sunt alaturi de copil cand este bebelus, insa psihologii par
sa fie de o alta opinie: mamicile care lucreaza nu sunt vinovate de nimic.
Copiii ai caror parinti lucreaza se dezvolta la fel de bine ca si ceilalti. Singura conditie este sa
le fie indeplinita prima necesitate: securitatea afectiva. Aceasta securitate este resimtita de
bebelus prin intermediul reperelor afective care se creeaza, in special cu mama sa, relatia
dintre cei doi fiind extrem de stransa in primul an de viata.
Iar cand mama nu este prezenta, nu este nici o problema ca de copil sa se ocupe o alta
persoana in timpul zilei. Dar este absolut necesar ca aceasta sa aiba pentru el o afectiune
sincera.
Atentie la dadacele deprimate sau la baby-siterii ocazionali care nu acorda o afectiune reala copilului. Daca bebelusul nu
se simte bine, acest lucru se vede prin faptul ca se trezeste frecvent noaptea, nu mananca si plange in timpul zilei.
De la 4 la 10 ani
Este varsta la care copilul trebuie inscris la activitatile extrascolare care ii plac, dar nu trebuie sa exagerezi nici cu asta. De
doua ori pe saptamana este mai mult decat de ajuns, pentru ca el trebuie aiba timp si pentru el.
Si chiar daca incepe sa aiba ambitii de om mare, un copil intre 4 si 10 ani are o nevoie enorma de parintii sai. Ai grija sa
nu te intorci acasa chiar la ora de culcare, pentru ca se va bucura atat de mult incat nu va dormi toata noaptea.
Fa un efort si ajuta-l la teme si mergi neaparat sa il vezi facand activitatea extrascolara care ii place. Daca in aceasta
perioada a vietii copilului nu ii este bine, el va avea probleme cu somnul, va fi surescitat tot timpul si se plange ca se
plictiseste.
De la 11 ani la adolescenta
Este varsta cand are nevoie de autonomie, dar si de reguli pentru a-si putea crea repere. Asta nu inseamna ca parintii nu
mai au nici un rol in viata copilului. Din contra, el are nevoie acum de cea mai multa atentie. Trebuie sa ii respecti
universul, chiar daca ti se pare ca tu nu ai facut la fel la varsta lui.
Arata-i ca esti disponibila daca vrea sa vorbeasca cu tine si gaseste-ti o pasiune comuna. Dar nici nu il lasa sa faca tot
ceea ce ii trece prin cap. Semnalele de alarma in caz de probleme sunt la aceasta varsta izolarea, faptul ca nu mai are
chef de nimic si ca a renuntat la hobby-urile lui. Somnul si alimentatia sunt perturbate.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5288
3/14/2010
Page 1 of 1
Inca din primele momente cand ti-ai tinut bebelusul in brate, la maternitate, ai inceput sa-ti faci
tot felul de vise si sa-ti imaginezi viitorul, mai mult sau mai putin apropiat.
Ce fel de personalitate va avea, cum va veti juca impreuna, cum va merge la scoala, cum isi
va face prieteni... Acest ultim aspect este mai important decat ai crede, iar bazele trebuie puse
inca din primele luni de viata.
Socializarea trebuie sa inceapa de la cea mai frageda varsta, nu trebuie sa astepti pentru
aceasta ca micutul sa mearga la gradinita.
Pentru unii copii, a-si face prieteni este la fel de normal ca si a respira. Dar aceste cazuri sunt
destul de rare si nu trebuie sa te simti descurajata daca micutul tau nu este astfel. Socializarea
este o deprindere care se invata, ca atatea altele, in timp.
Efectele se vor face resimtite, pe termen lung, nu numai din punct de vedere al dezvoltarii
afective a micutului, ci si pentru modelarea caracterului sau: un copil care este obisnuit sa fie
inconjurat de prieteni, sa se joace impreuna cu acestia si, evident, sa-si imparta jucariile, va fi
un copil altruist, care nu se va preocupa exclusiv de sine si care isi va dezvolta si aptitudinile de comunicare.
Prietenia dintre doi bebelusi este una dintre cele mai durabile, nealterata de interese de nici un fel. De multe ori, aceste
prietenii se consolideaza pe masura ce micutii cresc.
Pe de alta parte, nu trebuie omis nici faptul ca prietenia copilasilor este mai degraba de ordin situational, contextual: "Eu
sunt aici, tu esti aici, hai sa ne jucam". Nu trebuie, prin urmare, confundata o amicitie de moment cu o prietenie.
Nu te ingrijora daca micutul tau pare mai dispus sa se joace singur, in loc de a se alatura grupului. Pana in jurul varstei de
trei ani, copiii prefera ceea ce psihologii americani au denumit "jocul paralel": se joaca unul langa altul, nu impreuna.
Simplul fapt ca fetita ta isi infasa papusa alaturi de o alta fetita care face acelasi lucru denota ca micutele sunt dispuse sa
comunice, sa socializeze - doar ca, deocamdata, sunt prea mici pentru a face aceasta.
Este adevarat ca, pentru acei copii care au frati, surori sau veri de varsta apropiata, socializarea nu mai reprezinta ceva
atat de dificil. Insa, daca nu este si cazul micutului tau, trebuie sa preiei tu rolul acesta: joaca-te cu el, infasa papusa sau
impinge trenuletul electric, incurajandu-l sa intre in joc alaturi de tine. In caz contrar, cand va merge la gradinita, ar putea
avea serioase problema de adaptare in colectiv.
Unii copii prefera, cel putin la inceput, sa-si creeze o lume imaginara, in care eroii principali sunt ei insisi, alaturi de jucarii:
ursuleti, papusi, pitici si asa mai departe. Daca micutul tau procedeaza astfel, nu incerca sa-i impui sa se joace alaturi de
alti copii.
Dimpotriva, stimuleaza-l sa discute cu acesti "colegi de joaca" si da-i sugestii in acest sens: fie este profesor si le preda
elevilor, fie merge la magazin sa faca niste cumparaturi, etc... Aceste jocuri se pot dovedi foarte instructive, iar pe parcurs,
micutul se va obisnui sa comunice cu alti copii de varsta sa.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5197
3/14/2010
Page 1 of 1
Pentru unii copii, a-si face prieteni este ceva tot atat de natural si de normal cu a respira, dar
astfel de cazuri sunt destul de rare. Majoritatea copiilor trebuie sa invete in timp sa socializeze.
Ca mama, il poti ajuta pe micutul tau, ghidandu-l cu blandete si fermitate si incurajandu-l sa
comunice si sa faca placut celorlalti copii, astfel incat sa-si formeze propriul sau cerc de
prieteni.
Micutii incep sa socializeze inca din primele luni de viata - incearca sa capteze atentia celor
din jur, zambind, gangurind, prinzand un deget - si fac acest lucru mai ales cu parintii si fratii
sau surorile, decat cu strainii.
Inconstient, bebelusul incepe deja sa-si construiasca propriile "ierarhii": unii oameni sunt mai
importanti pentru el decat altii.
In primul an de viata, prieteniile se leaga foarte usor: cei mici sunt foarte curiosi si dornici sa
cunoasca pe cei din jur, asa incat vor relationa cu usurinta. Pe parcurs, vor incepe sa se joace
impreuna, iar in jurul varstei de trei ani, vin si isi anunta parintii ca ei s-au hotarat, se logodesc!
De regula, copiii care mai au frati sau surori sunt mult mai sociabili si isi fac mai usor prieteni.
Daca ai numai un copil, este indicat sa-l scoti cat mai des la plimbare sau in parc pentru a avea ocazia sa interactioneze
cu alti copii. O data ce va incepe sa mearga la gradinita, lucrurile vor deveni tot mai simple.
Tine cont, totusi, de un aspect. Daca urmeaza sa primesti musafiri care au, la randul lor, copii, ascunde jucariile despre
care stii ca micutului nu-i va face deloc placere sa le imparta. In caz contrar, voi, adultii, va veti petrece seara aplanand
conflicte, stergand lacrimi si fagaduind ca le veti cumpara si alte jucarii...
Atitudinile sociale pozitive pot fi incurajate de catre parinti, prin vorbe si fapte. Explica-i copilului ce astepti de la el si, cand
este posibil, exemplifica-i: "Cand doresti ceva, vei spune 'te rog' ", "Nu avem voie sa-i lovim pe ceilalti", "Trebuie sa
asteptam sa ne vina randul la joc", si asa mai departe. Cu cat deprinde mai repede aceste lucruri, cu atat ii va fi mai usor
sa se faca placut de ceilalti si sa isi faca prieteni.
In jurul varstei de patru ani, copiii devin mai selectivi in alegerea prietenilor - aici, comportamentul incepe sa aiba un rol tot
mai important. Micutul isi cauta prieteni alaturi de care se simte bine, care simte ca i se potrivesc si ii evita pe cei care au
obiceiul sa "sterpeleasca" jucarii sau se manifesta agresiv.
De asemenea, se orienteaza, mai mult sau mai putin instinctiv, spre cei care au preocupari comune si impartasesc
aceleasi gusturi. Sexul nu conteaza, deocamdata; baietii si fetele se joaca fericiti impreuna... singura conditie fiind ca
fetelor sa le placa masinutele, iar baietii sa nu aiba nimic impotriva sa infese papusa.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5217
3/14/2010
Page 1 of 2
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=10452
3/14/2010
Page 2 of 2
increzator in el insusi si in oameni, in general. Daca copilul are dificultati in a lega prietenii, de cele mai multe ori se simte
ranit, trist si singuratic, cu incredere diminuata in sine.
Lucrul cel mai important pe care il invata copiii este cum sa-si faca prieteni, cum sa creeze si cum sa lege astfel de relatii.
Parintele il poate ajuta sa faca acest lucru deoarece beneficiaza mai multe mecanisme/unelte. Pentru a reusi in acest
proces, copilul are nevoie sa invete strategii pozitive pentru a obtine ceea ce isi doreste. De exemplu, daca ia o jucarie din
mana prietenului lui, copilul trebuie invatat ca aceasta maniera de a obtine jucaria dorita nu e cea mai buna deoarece
poate conduce la situatii conflictuale. Este nevoie sa i se explice ca cea mai buna modalitate de a pastra relatii bune cu
ceilalti parteneri de joaca este sa invete sa negocieze pentru obiectul dorit, sa astepte rabdator dupa ceea ce are nevoie
sau sa gaseasca ceva echivalent cu care sa se joace.
Prietenii sunt cei care ofera suport emotional, un element esential in dezvoltarea unui adult sanatos. Trebuie sa fii
constienta ca nu poti fi cu copilul tau pe terenul din curtea scolii sau in sala de dans de la absolvirea liceului. Prietenii sunt
aceia care il sustin in astfel de imprejurari, care il includ in jocurile lor, ii vor face cunostinta cu alti oameni si care, mai
tarziu, ii vor spune ca arata si este un om minunat atunci cand partenerul/partenera nu-i vor acorda atentia necesara.
Prietenii sunt cei care il pot ajuta pe copilul tau sa invete sa faca multe lucruri deoarece prietenii solutioneaza impreuna
probleme, se imita unul pe celalat si isi impartasesc informatiile si cunostiintele (cum sa fie mai bun la o materie, cum sa
mearga cu bicicleta, rolele, etc.).
Unii specialisti considera ca cel mai important element al succesului viitor al unui copil este abilitatea de a-si face prieteni,
mai importanta chiar decat gradul de inteligenta sau diplomele obtinute in timp. Aceasta nu inseamna ca doar copiii cei
mai populari in scoala vor reusi mai tarziu in viata. Ceea ce conteaza nu este numarul de prieteni pe care si-l poate face
un copil, ci mai degraba abilitatea de a relationa, de a fi sociabil, deschis, empatic.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=10452
3/14/2010
Page 1 of 1
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5248
3/14/2010
Page 1 of 2
Traiesti una dintre cele mai emotionante momente de cand ai devenit mamica: prichindelul tau
a facut primii pasi. Dincolo de fericirea si emotiile inerente, apar noi temeri si preocupari.
Personalitatea micutului incepe sa se contureze si poti avea surpriza sa constati ca are o fire
foarte voluntara.
De asemenea, doreste sa i se acorde in permanenta atentie si, inevitabil, apar situatii pe care
nu le-ai mai intampinat pana acum. Iata care sunt cele mai frecvente probleme si cum le poti
solutiona.
Nu vrea sa doarma
Pana mai acum cateva saptamani, era foarte simplu: bebelusul era asezat in patut si, nu dupa
multa vreme, dormea dus. Dar lucrurile incep sa se schimbe. De-acum, copilasul poate pasi
singur, bolboroseste pe limba lui si descopera in fiecare zi lumea.
Bineinteles, este nerabdator sa-si afirme independenta. Astfel incat, daca nu vrea sa mearga
la culcare, nu va ezita deloc sa-ti aduca la cunostinta acest lucru...
Nu este vorba (intotdeauna) de rasfat. Principalul motiv pentru care micutii nu vor sa doarma consta in teama lor de a fi
lasati singuri si de frica lor instinctiva de intuneric.
Este esential sa-l obisnuiesti cu aceasta noua ipostaza, iar cuvantul-cheie este "rutina", pentru ca ii ofera siguranta. In
felul acesta, in cateva saptamani, smiorcaitul de la orele de culcare va deveni de domeniul trecutului.
Astfel, in fiecare seara, micutul va face baie, se va spala pe dinti, isi va pune pijamaua si va fi instalat in patut, obligatoriu
impreuna cu ursuletul preferat. Apoi, asaza-te langa el si citeste-i o poveste. In primele zile, totul va fi putin mai ciudat, ca
tot ceea ce este nou, dar in scurt timp micutul se va familiariza cu noua ipostaza.
Nu vrea sa manance
Ritmul de crestere al copilasului nu este atat de intens precum in primul an de viata; drept urmare, si nevoia micutului de
hrana este ceva mai scazuta, fara ca acest lucru sa insemne ca ar avea vreo problema.
Nu are rost sa te enervezi si nici sa incerci sa-l determini sa manance mai mult; copiii au intotdeauna castig de cauza in
situatiile de acest gen, nu in ultimul rand pentru ca izbucnesc in plans...
Apoi, trebuie sa tii cont de faptul ca, obligandu-l sa manance, nu vei reusi decat sa-l faci sa vomite si sa-i creezi surse de
stres. Eventual, poti incerca sa-l pacalesti sau sa-l rogi; daca nu cedeaza, nu insista. I se va face foame in scurt timp si va
cere singur de mancare. Nu uita sa-l lauzi ori de cate ori este ascultator si mananca tot din farfurie.
Rivalitatea intre frati
Aceasta este provocata, cel mai adesea, de gelozie. Copilul se gandeste ca bebelusul va acapara atentia intregii familii si
va pierde, astfel, suprematia pe care o detinea pana nu demult. Este esential sa te asiguri ca toti copiii tai se bucura in
egala masura de atentie si grija.
Este bine sa incerci sa treci cu vederea eventualul comportament negativ, daca nu s-a intamplat ceva grav si, in acelasi
timp, sa-l "investesti" pe copilul de varsta mai mare cu incredere, explicandu-i ca trebuie sa aiba si el grija de cel mic. Se
va simti flatat, iar perspectiva de a-ti fi de folos va actiona ca o magie.
Smiorcaitul excesiv
De cele mai multe ori, copiii plang dintr-un motiv bine determinat. Fie doresc sa li se acorde atentie, le este frica de ceva,
sunt ingrijorati sau nu se simt bine din punct de vedere fizic. Dar nu intotdeauna iti poti da seama care este problema
prichindelului tau. Tu ai impresia ca totul este in regula - cel putin, asa ar trebui sa fie - si pornesti de la premisa ca se
rasfata.
N-ar fi, oare, mai simplu sa-l intrebi? Poate ca ii este frica sa nu apara balaurul din povestea pe care i-ai citit-o aseara. Nu
este deloc indicat sa-i minimalizezi problema, va avea sentimentul ca nu-l intelegi sau ca nu este suficient de important
pentru tine. Micutii sunt deosebit de receptivi, iar puiul tau, daca simte ca ii esti aproape, iti va destainui despre ce este
vorba. Pe de alta parte insa, in cazul in care intrebarile tale nu-si gasesc raspunsul, incearca sa identifici eventuale semne
care ar putea indica probleme fizice.
Agresivitate
Primii ani de viata sunt caracterizati, intre altele, de manifestari instinctive si necontrolate in plan emotional. Prin urmare,
nu este deloc exclus sa-l vezi pe micutul tau lovind pe cineva, daca persoana respectiva l-a suparat; sau trantindu-se pe
jos printre hohote de plans, in incercarea de a obtine ceva ce tocmai i-a fost refuzat.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5093
3/14/2010
Page 2 of 2
In aceasta situatie, trebuie sa dai dovada de fermitate si sa-i dai de inteles ca nu-i aprobi sub nici o forma
comportamentul. Imobilizeaza-l cu blandete, pentru a nu se lovi si a nu mai agresa pe ceilalti, dar nu-l pedepsi.
Incearca sa-l linistesti si sa-i distragi atentia catre altceva, pana se calmeaza. Abia dupa aceea vorbeste-i, intreaba-l ce
motive a avut sa procedeze astfel si explica-i faptul ca a gresit.
Nu uita sa-l asiguri ca il iubesti; dupa ce momentul de furie a trecut, unii copii se simt vinovati si se tem ca parintii nu-i mai
iubesc.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5093
3/14/2010
Page 1 of 1
"Meseria" de parinte reprezinta, cu siguranta, unul dintre cele mai edificatoare teste de
rabdare. Este adevarat, se spune ca rabdarea este o virtute - dar aceasta fraza te face sa te
gandesti ca este vorba de o insusire pe care numai putini "alesi" o au.
In realitate, este ceva care se deprinde cu timpul, chiar daca unii parinti se descurca mai usor
la acest capitol. Dar, cu putin efort, orice parinte poate invata sa fie rabdator si sa se amuze in
situatii care, nu cu mult timp in urma, il enervau.
In primul rand, trebuie sa inveti sa ai rabdare cu tine insati. Nu te invinovati pentru orice si da
dovada de toleranta - fara a cadea in capcana multumirii de sine.
Din fericire pentru copii, adultii sunt persoane mature si stiu, de cele mai multe ori, sa isi tina
nervii sub control. Nu ridica vocea si impune-ti vointa pe un ton calm, dar ferm, indiferent
despre ce este vorba.
In general, incearca sa nu te gandesti prea mult la ziua de maine si nu te lasa coplesita de
probleme in perspectiva. Concentreaza-te numai asupra chestiunilor imediate, pentru ca
altminteri nu vei reusi decat sa-ti faci griji in plus, si iti vei iesi din fire mult mai repede.
Un nivel mai scauzt al stresului va atrage cu siguranta dupa sine mai multa rabdare din partea ta. De asemenea, incearca
sa-i explici copilului, calm, ce astepti din partea lui si care sunt modurile in care poate sa se ridice la inaltimea asteptarilor
tale.
Abtine-te de la a-l acuza. Pentru ca tot vorbim despre asteptari, este esential sa nu pretinzi de la el mai mult decat iti
poate oferi, in raport cu varsta pe care o are.
Da, este adevarat ca uneori copiii incearca parca intentionat sa testeze limitele rabdarii parintilor. Daca ai impresia ca este
si cazul micutului tau, intreaba-te de ce procedeaza astfel. Poate ca incearca sa-si defuleze anumite frustrari sau poate ca
se simte neglijat si incearca numai sa atraga atentia asupra lui.
Cum sa-i ajuti pe copii sa-si insuseasca arta rabdarii
Poate ca n-ar fi rau sa privesti problema si din punctul lui de vedere: daca el insusi nu invata sa fie o persoana rabdatoare,
probabil ca nu se va stradui sa te ajute nici pe tine in acest demers. Iata cateva mijloace prin care il poti deprinde sa fie o
persoana rabdatoare - lucru care ii va fi de un real folos toata viata.
Jucati impreuna jocuri interactive - aceasta il va ajuta sa invete sa astepte pana ii vine randul
De la varste fragede, citeste-i carti groase sau povesti lungi, lasand continuarea pentru seara urmatoare. Nu te lasa
induplecata de rugamintile lui de a afla finalul in aceeasi seara
Invata-l sa planteze un pom sau sa ingrijeasca o floare in ghiveci; se va deprinde astfel sa aiba rabdare o perioada mai
indelungata, pana va vedea rezultatele muncii lui
Daca isi doreste o bicicleta, ofera-i o pusculita si spune-i sa economiseasca pentru ea. Bineinteles ca tot tu esti cea
care-i va oferi cadoul dorit, dar micutul va invata sa aiba rabdare si va afla, totodata, cate ceva despre valoarea banului.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5240
3/14/2010
Page 1 of 1
"Meseria" de parinte reprezinta, cu siguranta, unul dintre cele mai edificatoare teste de
rabdare. Este adevarat, se spune ca rabdarea este o virtute - dar aceasta fraza te face sa te
gandesti ca este vorba de o insusire pe care numai putini "alesi" o au.
In realitate, este ceva care se deprinde cu timpul, chiar daca unii parinti se descurca mai usor
la acest capitol. Dar, cu putin efort, orice parinte poate invata sa fie rabdator si sa se amuze in
situatii care, nu cu mult timp in urma, il enervau.
In primul rand, trebuie sa inveti sa ai rabdare cu tine insati. Nu te invinovati pentru orice si da
dovada de toleranta - fara a cadea in capcana multumirii de sine.
Din fericire pentru copii, adultii sunt persoane mature si stiu, de cele mai multe ori, sa isi tina
nervii sub control. Nu ridica vocea si impune-ti vointa pe un ton calm, dar ferm, indiferent
despre ce este vorba.
In general, incearca sa nu te gandesti prea mult la ziua de maine si nu te lasa coplesita de
probleme in perspectiva. Concentreaza-te numai asupra chestiunilor imediate, pentru ca
altminteri nu vei reusi decat sa-ti faci griji in plus, si iti vei iesi din fire mult mai repede.
Un nivel mai scauzt al stresului va atrage cu siguranta dupa sine mai multa rabdare din partea ta. De asemenea, incearca
sa-i explici copilului, calm, ce astepti din partea lui si care sunt modurile in care poate sa se ridice la inaltimea asteptarilor
tale.
Abtine-te de la a-l acuza. Pentru ca tot vorbim despre asteptari, este esential sa nu pretinzi de la el mai mult decat iti
poate oferi, in raport cu varsta pe care o are.
Da, este adevarat ca uneori copiii incearca parca intentionat sa testeze limitele rabdarii parintilor. Daca ai impresia ca este
si cazul micutului tau, intreaba-te de ce procedeaza astfel. Poate ca incearca sa-si defuleze anumite frustrari sau poate ca
se simte neglijat si incearca numai sa atraga atentia asupra lui.
Cum sa-i ajuti pe copii sa-si insuseasca arta rabdarii
Poate ca n-ar fi rau sa privesti problema si din punctul lui de vedere: daca el insusi nu invata sa fie o persoana rabdatoare,
probabil ca nu se va stradui sa te ajute nici pe tine in acest demers. Iata cateva mijloace prin care il poti deprinde sa fie o
persoana rabdatoare - lucru care ii va fi de un real folos toata viata.
Jucati impreuna jocuri interactive - aceasta il va ajuta sa invete sa astepte pana ii vine randul
De la varste fragede, citeste-i carti groase sau povesti lungi, lasand continuarea pentru seara urmatoare. Nu te lasa
induplecata de rugamintile lui de a afla finalul in aceeasi seara
Invata-l sa planteze un pom sau sa ingrijeasca o floare in ghiveci; se va deprinde astfel sa aiba rabdare o perioada mai
indelungata, pana va vedea rezultatele muncii lui
Daca isi doreste o bicicleta, ofera-i o pusculita si spune-i sa economiseasca pentru ea. Bineinteles ca tot tu esti cea
care-i va oferi cadoul dorit, dar micutul va invata sa aiba rabdare si va afla, totodata, cate ceva despre valoarea banului.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5240
3/14/2010
Page 1 of 2
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=28007
3/14/2010
Page 2 of 2
sensul comportamentului pe care il are. Ar fi de preferat sa ii spui: "Nu stiu ce anume incerci sa spui sau cui vrei sa spui
ceva prin acest comportament de timiditate, dar imi imaginez ca este ceva
important pentru tine.
Daca vrei sa imi spui care sunt dificultatile tale in relatiile cu ceilalti copii, pot sa te
ascult". Acest lucru presupune insa ca parintele sa fi invatat sa asculte limbajele
simbolice ale copiilor.
Cum poate fi ajutat un copil prea emotiv?
Eu ii invat pe parinti sa inceteze sa mai puna etichete copiilor lor, adica sa nu mai
spuna "Copilul meu este timid sau prea emotiv". Faptul ca un copil traieste anumite emotii, este un semn ca este viu.
Despre ce fel de emotii este vorba? Furie? Frica? Bucurie? Ce anume ii deranjeaza pe parinti la aceste emotii ale
copilului?
Daca copilul plange este adeseori un semn ca se simte ranit si parintii pot verifica impreuna cu el ranile pe care le are.
Cand copilul tipa, acest lucru poate fi de asemenea un semn al faptului ca este ranit sau ca se simte frustrat.
Parintele il poate invata sa isi gestioneze frustrarile numindu-le si propunandu-i sa isi simbolizeze dorintele, asteptand
eventual sa le implineasca la un moment dat.
In calitate de parinte, cum imi pot ajuta copilul sa fie mai deschis in a comunica despre orice?
Pentru mine, parintii sunt cei care au nevoie sa invete mai intai comunicarea. Un copil care are parinti deschisi, care stiu
sa comunice cu el si sa il asculte, va sti la randul lui cum sa comunice. De cele mai multe ori, problema consta in faptul ca
parintii vor sa isi schimbe copilul, fara sa se schimbe ei insisi.
Cum putem stimula inteligenta copiilor nostri?
Printr-o comunicare vie si sanatoasa din partea parintilor, copilul va avea mai multe sanse sa isi dezvolte inteligenta
intelectuala, cea emotionala, dar si inteligenta relationala.
Unde si cum pot fi invatate in Romania tehnicile de "igiena relationala" pentru a avea o relatie armonioasa cu
copiii nostri?
Din 2003 singurul organizator al programului de formare de formatori si practicieni
in Metoda ESPERE din Romania este Centrul de Dezvoltare Personala
AMANESER, condus de Claudia Jimeno Beltran.
Claudia este licentiata in psihologie, iar in anul 1995 a participat la numeroase
programe de formare focalizate pe 4 sisteme psihologice (Gestalt, analiza
tranzactionala, programare neurolingvistica, terapie cognitiv-comportamentala).
Din 1998, este trainer si moderator pentru grupuri de comunicare si relationare
interpersonala eficienta si dezvoltare personala. Urmeaza sa fie acreditata la
Institutul ESPERE din Paris ca practician al Metodei de Comunicare relationala
ESPERE pe care a integrat-o in practica sa de 6 ani.
Claudia foloseste metoda in cadrul sedintelor individuale, a diferitelor ateliere, in
cadrul training-urilor si al altor activitati, peste 3.000 de persoane bucurandu-se
pana acum de efectele metodei ESPERE. V-o recomand cu incredere pe Claudia
pentru a invata si a beneficia de instrumentele de igiena relationala si efectele Metodei ESPERE.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=28007
3/14/2010
Page 1 of 1
Asa cum se intampla in majoritatea situatiilor, este foarte greu sa le explici micutilor in ce
consta scara de valori si care sunt regulile sau normele pe care ar trebui sa le respecte in
raport cu persoanele din jurul lor.
Daca ii explici, de exemplu, copilului tau ce inseamna sa fie respectuos si sa dea dovada de
toleranta, este putin probabil ca va intelege la care se refera acesti termeni. Exemplele
practice sunt, insa, extrem de valoaroase...
Supravegheaza-te pe tine insati. Asa zisele stereotipuri sau prejudecati se transmit mai
usor decat ai crede micutilor. Tu esti cel mai important model pentru copil, asa incat nu-ti
manifesta fata de el aversiunea sau, in general, dezaprobarea fata de o anumita categorie
sociala.
Copiii te asculta mai atent decat ai fi crezut, mai ales atunci cand nu trebuie, intre noi fie
vorba... Nu face glume in prezenta lui, daca acestea pot fi interpretabile. N-ai vrea sa stii cate
conexiuni se pot face in mintea cruda a copilului tau...
Foloseste orice imprejurare pentru a-i oferi exemple concrete: va uitati impreuna la un film sau la desene animate, ii
citesti o poveste, colorati impreuna un desen sau, pur si simplu, contextul este de asa natura.
Selecteaza cu atentie jucariile, cartile si programele de televiziune la care copilul are acces. N-ar fi deloc intelept sa
subminezi impactul mass media asupra micutului, care, prin natura varstei, este extrem de receptiv la informatii, mai ales
la cele care-i parvin pa cale vizuala.
Nu ezita sa discutati impreuna despre exemplele negative, daca acestea exista. Intreaba-l cum ar fi procedat el intr-o
situatie similara si povesteste-i, daca este cazul, din experienta personala.
Fii mereu pregatita sa-i raspunzi la intrebari, mai ales la cele care se refera la distinctia dintre onestitate si respect.
Spre exemplu, a-i spune unei persoane ca este urata poate ca e onest, dar nu este nici pe departe politicos. Tu stii foarte
bine acest lucru, dar micutul tau - inca nu...
Respectul fata de ceilalti nu are absolut nimic in comun cu acceptarea unui comportament impropriu. Daca este
agresat, fizic sau verbal, ar trebui sa ceara ajutorul celor in masura sa i-l ofere, nu sa riposteze "cu aceeasi moneda".
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5186
3/14/2010
Page 1 of 2
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5269
3/14/2010
Page 2 of 2
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5269
3/14/2010
Page 1 of 2
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5269
3/14/2010
Page 2 of 2
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5269
3/14/2010
Page 1 of 1
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5250
3/14/2010
Page 1 of 1
"Nu este atat de important sa castigi, ci sa participi". De cate ori nu ai auzit, oare, aceasta
fraza? Si, cu toate ca stii foarte bine ca intr-adevar asa stau lucrurile, nu te puteai abtine, mai
ales in copilarie, sa te gandesti ca premiul ar fi contat atat de mult pentru tine... iar satisfactia
participarii este, cel putin pe moment, infima. Sau inexistenta.
Tocmai de aceea ti-ai dori sa-i insufli copilului tau spiritul competitiv si sa-l inveti ca in viata, va
ajunge in situatia de a pierde... si trebuie sa invete sa fie demn in astfel de situatii, indiferent
de context.
In jurul varstei de trei ani, copilul incepe sa inteleaga termenul de competitie si ce implica
pierderea sau castigarea acesteia.
Tot cam in aceasta perioada, realizeaza principiul recompensei pentru atingerea unui obiectiv.
ca parinte, rolul tau este esential.
Nu este bine sa-i repeti cat de important este sa castige, pentru ca risti ca micutul sa creada
ca tot ceea ce conteaza este sa castige, indiferent de ceea ce trebuie sa faca pentru aceasta inclusiv sa triseze, de exemplu...
Nu sunt putine cazurile cand copilul devine exagerat de competitiv. Daca a fi dezamagit de prestatia sa este normal, pana
la un punct, reactiile necontrolate nu-si mai gasesc nici o justificare.
In categoria acestora din urma sunt incluse: plans, furie intensa la adresa atat a propriei persoane, cat si a celorlalti
competitori, blamare excesiva, refuzul de a se intalni cu prietenii (rusinat ca acestia ar putea rade de el), izolarea in
camera sa si asa mai departe.
Daca ai un copil adolescent, ar trebui sa iei in calcul si posibilitatea ca acesta sa foloseasca substante interzise, pentru
imbunatatirea performantei fizice sau intelectuale.
Tocmai de aceea, cultivarea competitivitatii trebuie sa aiba loc de la o varsta frageda, insa pastrandu-se anumite limite. In
cazul baietilor, tatal are cel mai important rol.
Expresii gen: "cand aveam varsta ta, castigam toate concursurile..." nu-si au locul. De asemenea, copilul trebuie deprins
sa accepte infrangerea cu sportivitate si eleganta, si sa nu uite niciodata sa felicite echipa castigatoare.
Nu in ultimul rand, tine cont de urmatorul aspect. Cu cat este mai pasionat de ceea ce face, cu atat sansele sale de castig
sunt mai mari, pentru ca si motivatia este pe masura. Prin urmare, nu-i impune o activitate doar pentru ca tu te gandesti ca
ar fi potrivita pentru el, ci tine cont de preferintele sale.
Chiar daca nu a castigat o competitie, spune-i cat de mandra esti de el si ca ai incredere... nu ca data viitoare va castiga,
pentru ca astfel nu vei face decat sa pui si mai multa presiune pe umerii sai, ci ca esti convinsa ca va face tot ceea ce va
depinde de el pentru a obtine primul loc.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5188
3/14/2010
Page 1 of 2
"Momentul reintoarcerii la scoala este asemanator cu startul unui alergator de cursa lunga. Un
start bun este o garantie a succesului afirma Christine Brunet, psiholog specializat in
psihologia copilului, pentru www.psychologies.com.
Pregatirile pentru scoala sunt in toi. De la rechizite, la uniforma. Pregatirea pentru scoala
trebuie sa includa insa si reluarea programului scolar, a activitatilor extrascolare, a ritmului
tipic pentru studiu, adecvat varstei copilului tau.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=14836
3/14/2010
Page 2 of 2
ar fi ele, se nasc legaturi, dragostea merge mai departe si, pentru ca tot este criza economica, faci o economie. Implica-ti
copilul, astfel incat sa primiti impreuna, sa dati impreuna!
Puncte de bifat inainte de inceputul scolii:
O scurta vizita la mediul de familie, asa de control;
Se recomanda o vizita si la stomatolog, cu atat mai mult cu cat dintii copilului sunt in schimbare;
Cea mai mare parte a rechizitelor trebuie cumparate dupa ce incepe scoala, pentru ca abia atunci profesorii spun
copiilor ceea ce le trebuie. Deci nu investi in caiete, carti si alte rechizite pentru ca este posibil sa risipesti bani;
Schimba ceva in camera micutului. Faceti ordine, scoate din biroul lui, din dulap, tot ceea ce prisoseste. Ai grija sa duci
ceva cat de mic, cat de putin - in loc. O lampa de birou, un poster inramat, un dictionar;
Vezi care este traseul copilului pana la scoala. Parcurgeti impreuna drumul, de cateva ori. Vezi daca traseele liniilor de
transport in comun nu s-au modificat, intre timp;
Vorbeste cu invatatoarea/diriginta despre ce poate oferi scoala dupa ore, daca exist un program de genul afterschool ;
O petrecere de inceput de scoala, pe care sa o organizezi impreuna cu o alta mamica, si la care sa vina cativa dintre
colegii copilului tau. In acest mod, reintoarcerea in colectivitate va fi mult mai usoara.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=14836
3/14/2010
Page 1 of 2
Motivul pentru care "discutiile despre sex" au devenit un subiect atat de spinos intre parinte si
copil este ca nici unul dintre ei nu vrea sa creada ca celalalt este capabil sa o faca. Dar, cel
mai neplacut lucru pentru tine ca parinte este sa te gandesti la copilul tau ca la o fiinta
sexuala. Si la fel de neplacut este ca si copilul tau are aceeasi dificultate in ceea ce te
priveste. Totusi, este esential ca discutiile despre sex dintre voi sa nu devina un subiect tabu.
Studiile au demonstrat faptul ca adolescentii care discuta deschis cu parintii lor despre sex
sunt mai putin dornici sa-si asume riscurile pe care actul sexual le implica fata de cei care nu o
fac. Asa ca, respira adanc si citeste urmatoarele sfaturi:
Elementele disturbatoare
Este clar ca nu este vorba de urmele pe care copilul tau le lasa prin casa cand intra incaltat si
nici de dezordinea care domneste in camera sa. Statisticile legate de varsta la care se incepe
viata sexuala in zilele noastre sunt cel putin ingrijoratoare. Exista un numar foarte mare de
adolescente care accepta sa faca sex inainte ca organismul lor sa fie pregatit pentru acest lucru. Si acest numar este
probabil in crestere. In Europa, 1% dintre copiii cu varste intre 11 si 12 ani au deja o viata sexuala activa, iar la un numar
de 90 de mii de femei care raman gravide intr-un an, 7 700 au mai putin de 16 ani.
Depaseste-ti propriile inhibitii
OK, trebuie sa recunoastem un lucru: chir si in secolul 21, majoritatea dintre noi ne simtim putin stanjeniti sa discutam
deschis despre sex cu persoane din afara cercului nostru de prieteni foarte apropiati. Cu atat mai dificil ne este sa
discutam astfel de lucruri cu vlastarul neastamparat de langa noi.
Nu trebuie sa lasi aceste obstacole sa te opreasca. In schimb, poti recunoaste chiar in fata copilului tau ca iti este dificil
sa-i spui astfel de lucruri. Ii poti explica faptul ca parintii tai nu ti-au spus niciodata nimic despre acest subiect, asa ca nici
tu nu stii cum sa o faci. Insa este absolut necesar sa-i explici care sunt motivele pentru care vrei sa discutati despre sex.
Fa-o cat mai devreme
Cu cat vei incepe mai devreme sa discuti despre sex cu copilul tau, cu atat iti va fi mai usor pe parcurs sa atingi acest
subiect in conversatiile cu acesta. Bineinteles, exista anumite limite cu un copil de trei sau patru ani, de exemplu. Insa, ca
regula generala, daca este destul de mare ca sa intrebe astfel de lucruri, cu siguranta este si suficient de mare ca sa si
afle - intr-o formula mai simpla, gaseste termenii potriviti pentru fiecare varsta.
Daca au stiut dintotdeauna ca au un penis sau un vagin asa cum au stiut ca au un brat sau un genunchi, nu va mai parea
a fi un mister atat de mare si va fi protejat impotriva jocurilor copilaresti care uneori pot fi periculoase din cauza
dezinformarii. Cu cat copilul tau va creste, trebuie sa anticipi fiecare varsta a dezvoltarii lui, astfel incat sa nu se ingrijoreze
de schimbarile organismului sau.
Deschide subiectul
Daca te ingrijoreaza faptul ca nu vei fi inteleasa in aceasta discutie de catre copilul tau si deja s-a ajuns la faza in care el
sau ea a facut un pas gresit si este deja inspaimantat(a) de informatiile pe care le-a auzit de la colegii de scoala, este
momentul sa faci fata situatiei create deja. Gaseste o cale fireasca de a deschide subiectul - de exemplu, copiii intreaba
de multe ori daca vor avea o surioara sau un frate ca prietenii lor. Aceasta ar fi o buna ocazie sa afli cam cat stie copilul
tau despre acest subiect si cu delicatete sa-l indrepti catre informatiile corecte.
Nu vorbi mecanic
Asa cum ii vei vorbi copilului tau despre cum si cand si unde se face sex, tot astfel trebuie sa introduci incetul cu incetul in
conversatie si notiunea de responsabilitate si emotiile pe care un act sexual le implica, astfel incat in anii de adolescenta,
copilul tau sa stie ca o relatie sexuala implica si grija si responsabilitate emotionala fata de cealalta persoana.
Accentueaza faptul ca implicarea sexuala le cere ambilor parteneri sa se simta suficient de confortabil unul in compania
celuilalt astfel incat sa poata discuta despre emotii, contraceptie si indoieli.
Discuta despre riscuri fara sa pari puritana
Nu trebuie sa-l faci pe copilul tau sa renunte la sex sau, chiar mai rau, sa refuze sa mai discute cu tine despre acest
subiect; insa, acest lucru nu ar trebui nici sa te opreasca sa vorbesti cu adolescentul tau si sa te asiguri ca este constient
de riscurile pe care le implica viata sexuala. Poarta o conversatie informativa si nu te transpune in rolul de judecator atunci
cand ii vei vorbi despre bolile cu transmitere sexuala sau despre aparitia unei sarcini nedorite in anii adolescentei.
Nu uita ca in Europa exista cea mai mare rata de sarcini nedorite aparute la varsta adolescentei. Daca adolescentul tau
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=1701
3/14/2010
Page 2 of 2
are deja o viata sexuala activa sau se gandeste sa o inceapa, iar studiile arata ca este posibil sa fie asa, doar spunandu-i
"Nu" - nu-l vei ajuta cu absolut nimic. Continua sa vorbesti cu ea sau cu el si ofera-i toate informatiile de care are nevoie
pentru a combate diversele "mituri" pe care le aude de la colegi.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=1701
3/14/2010
Page 1 of 2
Sa presupunem ca intr-o buna zi copilul tau, prea mic, dupa parerea ta, pentru astfel de
curiozitati, te intreaba, cu un aer serios si preocupat: "Mama, ce este sexul? Crezi ca o sa mai
existe sex cand voi creste eu mare?" Reactia ta este una de stupefactie, intri in panica si ai
senzatia ca te blochezi. Ce ii poti spune, de unde sa incepi si unde sa te opresti cu
explicatiile?
Nu te ingrijora! Fiecare parinte se confrunta, mai devreme sau mai tarziu, cu o asemenea
situatie. A-i raspunde copilului la intrebari referitoare la problemele sexuale este o
responsabilitate care ii sperie intotdeauna pe parinti.
Cu toate ca esti o mama comunicativa, ai sentimentul ca nu iti gasesti cuvintele. Dar nu este
recomandabil sa eviti subiectul.
Oferindu-i explicatiile necesare si adaptandu-le contextului si varstei lui, il vei ajuta sa aiba un
reper concret, iar copilul nu se va simti tentat sa caute raspunsuri la alte surse - care l-ar putea
induce in eroare.
Copilul este o fiinta umana si, in mod evident, cu caracteristici sexuale specifice. Stim ca iti este greu sa accepti asta,
pentru tine este tot un bebelus, dar la fel de dificil ii este si lui sa inteleaga si sa accepte faptul ca parintii lui sunt activi din
punct de vedere sexual.
Chiar daca este inca mic, este cat se poate de normal sa fie curios relativ la corpul lui si la ceea ce il diferentiaza de copiii
de sex opus.
Cum se manifesta comportamentul sexual la copiii mici?
Copiii de varsta foarte mica obisnuiesc sa-si atinga corpul cand sunt dezbracati, "explorandu-se" cand li se face baie sau li
se schimba scutecele, manifestand o evidenta curiozitate si aratandu-se incantati de fiecare descoperire.
La varsta aceasta nu stiu sa fie modesti si cauta sa observe, din reactiile parintilor, daca ceea ce fac este bine. In
consecinta, nu este indicat sa-l certi cand il vezi facand acest lucru sau sa-i indepartezi brutal manutele de pe corp.
Va ajunge sa fie rusinat de propriul corp si exista riscul sa dezvolte complexe de inferioritate greu de depasit, care vor
avea serioase repercursiuni cand va ajunge adolescent.
Ce poti face? Ai la dispozitie mai multe posibilitati de a reactiona. Unii parinti prefera sa se prefaca a nu observa cand
copilul se "exploreaza" si bolboroseste incantat de sine si de ceea ce descopera.
Este o solutie, dar nu cea mai indicata. Ideal, spun psihologii americani, este sa-i dai de inteles copilului ca, desi nu face
nimic rau, este de preferat sa fie singur in astfel de momente.
Asa cum spuneam, nu ai de ce sa fii ingrijorata de acest tip de comportament. Cu toate acestea, daca micutul se arata
preocupat numai de a se atinge si mangaia, in detrimentul oricaror alte activitati care ii faceau placere - de exemplu, joaca
sau privitul la desene animate - este un semnal de alarma care nu trebuie neglijat.
Poate fi un indiciu ca cel mic a fost victima unui abuz de natura sexuala, mai ales daca preocuparea lui in aceasta directie
a devenit predominanta.
Este indicat sa folosesti porecle pentru identificarea partilor intime ale corpului?
Dupa ce micutul a ajuns la varsta de trei ani, poti incepe sa denumesti partile sexuale ale corpului ca atare. Poate ca iti va
suna ciudat sau excesiv de stiintific, dar din moment ce copilul este capabil sa inteleaga si sa pronunte corect termeni
precum vagin sau penis, nu exista nici un motiv pentru care ai evita acest lucru.
Falsele pudori nu-si au rostul. Gandeste-te ca, procedand astfel, copilul va invata si va percepe mai bine diferentele dintre
sexe si, pentru ca a aflat de la tine, nu se va simti deloc jenat cand va auzi aceste cuvinte sau le va folosi.
De fapt, majoritatea parintilor procedeaza astfel. Un studiu Gallup realizat de specialistii americani a evidentiat ca 67 la
suta dintre parinti se refera la partile intime ale corpului identificandu-le ca atare.
Ce sa-i spui copilului cand te intreaba de unde apar bebelusii?
In functie de varsta copilului, ii poti spune de exemplu ca bebelusul apare dintr-un ou care se dezvolta, miraculos, la mami
in burtica - si spunandu-i aceasta, indica propriul tau abdomen - si iese afara printr-un loc special, care se numeste vagin.
Nu este necesar sa-i explici ce inseamna actul sexual si de conceptie, pentru ca este inca prea mic si nu il va putea
intelege. Totusi ii poti spune ca, atunci cand un barbat si o femeie se iubesc si sunt impreuna, le place sa fie apropiati si
sa doarma in acelasi pat. Eventual, explica-i ca bebelusul apare si creste ca urmare a
combinatiei dintre spermatozoizi si ovul.
Majoritatea copiilor cu varsta sub sase ani accepta si inteleg acest rapsuns. Optional, consulta
cartile de specialitate, care iti pot oferi sfaturi si idei valoroase referitoare la abordarea
subiectului.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5280
3/14/2010
Page 2 of 2
Ce ar trebui sa faci cand il surprinzi pe copil jucandu-se "de-a doctorul" si expunandu-si partile intime altui copil?
Copiii cu varsta intre trei si sase ani sunt cei care se joaca cel mai des in aceasta maniera. Din pacate, multi parinti au
reactii disproportionate cand ii surprind asupra faptului. Cearta si bataia nu sunt in nici un caz o solutie! Si nici sa nu
consideri ca micutul da dovada de promiscuitate.
El nu este constient de ce face si in nici un caz nu se poate spune ca ar fi "pervers". Asadar, controleaza-ti reactiile - de
fapt, vei constata ca simpla ta aparitie il va determina sa se opreasca din "joc" si sa se imbrace imediat.
In principiu, incearca sa-i distragi atentia, orietandu-l pe moment spre alte activitati, adecvate varstei si preferintelor sale.
Si nu face mare caz de "jocul" lui.
Mai tarziu, discuta cu el si explica-i ca intelegi interesul pe care il manifesta fata de corpul prietenului sau, dar sa nu uite
ca este baiat/fetita mare si este indicat sa nu-si expuna partile intime in public. In felul acesta vei stabili niste limite fara a-l
face sa se simta vinovat.
Ai putea profita de ocazie ca sa-i explici diferenta intre atingerea pozitiva si cea negativa. Spune-i ca este stapan pe
corpul sau si ca are dreptul la intimitate si integritate fizica. Nimeni nu ar trebui sa-l atinga daca nu i se da permisiunea cu atat mai mult in zonele intime.
Ajuta-l sa inteleaga faptul ca are dreptul de a refuza asemenea gesturi si, in situatii extreme, de a cere ajutor. Totodata,
asigura-te ca va veni si iti va spune daca se va intampla asa ceva. Este esential ca micutul sa aiba incredere in tine,
pentru ca astfel vei putea preveni un eventual abuz fizic.
Cand ar trebui sa initiezi o discutie despre problemele sexuale?
Nu stiu la ce raspuns te asteptai, dar psihologii americani sunt transanti: niciodata! Problemele sexuale nu trebuie
dezbatute intr-o singura discutie prelungita, care seamana o sesiune de comunicare si in cadrul careia sa expui toate
aspectele.
Aceasta chestiune trebuie sa vina de la sine, la initiativa copilului (si nu te ingrijora! va da dovada de initiativa in aceasta
directie mai repede decat ti-ai imagina), iar discutiile trebuie adaptate in functie de ceea ce doreste sa afle si de
curiozitatea sa naturala.
Ei bine, mai exista si varianta ca micutul sa nu se arate interesat de subiect si sa nu-ti puna intrebari. Cazurile sunt, ce-i
drept, extrem de rare, dar exista si nu trebuie considerate anomalii. In aceasta eventualitate, poti deschide tu discutia,
cand copilul are aproximativ 5-6 ani.
In ce masura te poti baza pe educatia sexuala facuta la scoala?
Recomandabil este sa nu astepti pana cand copilul va ajunge la varsta de 7 ani ca sa discuti cu el aceste probleme. In
functie de optiunea profesorului, la scoala micutii pot fi initiati in probleme de anatomie, iar mai tarziu, pe la 10-11 ani, afla
deja despre contraceptie, boli cu transmisie sexuala si sarcina.
Parintii trebuie sa fie pregatiti sa continue aceste discutii si acasa, pentru ca, probabil, copilul are o serie de nelamuriri
despre care doreste sa vorbeasca numai cu tine. Nu uita ca rolul tau este si acela de a-i cultiva un sistem de valori si simt
moral - ceea ce nu se face la scoala, unde in cele mai multe cazuri se explica doar procesele fizice propriu zise.
La ce varsta ar trebui sa afle fetitele despre menstruatie, iar baietii despre polutie nocturna?
Aceasta discutie trebuie sa aiba loc in jurul varstei de opt ani. Ti se pare prea devreme? Nu neaparat - pentru ca, de pilda,
la unele fetite menstruatia poate aparea precoce, chiar la 9 sau 10 ani si putine lucruri sunt mai grave pentru dezvoltarea
lor psihologica decat sa fie surprinse de acest fapt si sa nu inteleaga ce li se intampla.
Este recomandabil ca mama sa discute cu fetita, iar tatal cu baietelul, nu numai pentru a evita situatii stanjenitoare, dar si
pentru a le impartasi din propria experienta. Ii va ajuta foarte mult sa stie ca si mami/tati s-a confruntat cu aceasta situatie
si vor intelege ca acest fenomen este perfect normal si marcheaza o noua etapa in devenirea lor.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5280
3/14/2010
Page 1 of 2
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5244
3/14/2010
Page 2 of 2
Nu folosi niciodata ignorarea ca strategie de disciplinare sau ca forma de pedeapsa. Stii ce s-ar intampla? Cel mic s-ar
infuria pentru ca nu mai este bat in seama si se va incapatana sa persiste in greseala care te-a determinat sa recurgi la
aceasta masura.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5244
3/14/2010
Page 1 of 2
"Meseria" de parinte este una dintre cele mai dificile si solicitante pe care le poate exercita un
om de-a lungul vietii - si pentru care te simti, poate, nepregatita, indiferent de varsta la care ai
devenit mama.
Dar cata bucurie iti aduce aceasta "profesie", cate satisfactii... este ca si cum ai fi promovata
in fiecare zi si reprezinta unul dintre cele mai frumoase cadouri ale vietii. Iti recomandam,
astazi, o serie de sfaturi care te vor ajuta sa comunici cat mai bine cu copilul tau si sa te bucuri
in fiecare moment de miracolul maternitatii.
Cultiva-i copilului respectul de sine
Copiii devin constienti de propria persoana de la varste foarte fragede cand, bebelusi fiind, se
percep prin ochii mamei. Tonalitatea vocii tale, limbajul trupului si, in general, orice expresie a
fetei sunt percepute si asimilate de cel mic.
Cuvintele si gesturile tale influenteaza in mod direct dezvoltarea imaginii lui de sine. Prin
urmare, remarca-i fiecare realizare si progres, indiferent cat de mici si insignifiante sunt
acestea; lauda-l, se va simti astfel mandru si incurajat.
In masura in care acest lucru este posibil, lasa-l sa faca singur cat mai multe lucruri, va vedea ca ai incredere in el si va
deveni o persoana independenta si sigura pe sine.
Prin contrast, a-i minimaliza eforturile si realizarile sau a-l compara mereu, nefavorabil, cu alti copii, il va face sa se simta
inutil si va dezvolta complexe greu de depasit.
Asadar, evita sa-l critici daca nu e neaparat nevoie si nu folosi sintagme precum: "Ce lucru prostesc ai facut!" sau "Te
comporti mult mai copilareste decat fratele tau!". Astfel de remarci il vor tulbura si, chiar daca nu o arata, vor starni o
adevarata furtuna in sufletul si psihicul lui, aflate in plin proces de formare.
Alege-ti cuvintele cu atentie si da dovada de intelegere. Ajuta-l sa inteleaga faptul ca oricine mai greseste uneori si ca il
iubesti in continuare la fel de mult - chiar daca nu-i aprobi comportamentul.
Remarca-i straduinta si progresele
Te-ai gandit vreodata de cate ori reactionezi gresit fata de copilul tau? De cate ori pe zi il critici si ii faci observatii?
Probabil ca reprosurile sunt mult mai frecvente decat laudele. Tu cum te-ai simti daca seful tau ar fi excesiv de autoritar si
critic - chiar daca intentiile sale sunt dintre cele mai bune?
Cel mai bine este sa-i atragi atentia in mod subtil, speculand momentul cand il poti lauda pentru ceea ce a facut. "Ti-ai
facut patul din proprie initiativa - bravo, este extraordinar!" sau "Am remarcat ca astazi ai fost mult mai atent la lectii decat
de obicei".
Implicit, ii vei semnala astfel ceea ce te nemultumise pana atunci in comportamentul lui, dar totodata va simti ca este pe
drumul cel bun si va sti ce are de facut pentru ca tu sa fii multumita raportat la problema respectiva. Cu timpul, vei observa
ca isi da silinta sa te multumeasca si in alte privinte.
Stabileste limite si nu permite abateri de la normele de disciplina
Disciplina este necesara in permanenta, scopul ei fiind in principal acela de a-i deprinde pe copii sa se supuna autoritatii si
sa-si educe autocontrolul. Copiii pot testa limitele pe care le vei stabili (si cei mai multi o fac), dar aceste restrictii le sunt
realmente necesare pentru a putea sa devina adulti maturi si responsabili.
Cateva astfel de reguli ale casei ar putea fi: televizorul nu este permis pana nu sunt pregatite lectiile pentru a doua zi, nu
este permis ca fratii/surorile sa se loveasca unii pe altii sau sa se jigneasca.
Ai putea institui urmatorul sistem: la prima abatere, sanctiune cu avertisment, iar daca se repeta, urmeaza pedeapsa care, atentie! nu trebuie sa fie de ordin fizic si nici nu "abate" asupra copilului un suvoi de invective si reprosuri. De
exemplu, interzice-i sa se uite la televizor sau sa iasa la joaca o perioada (durata pedepsei va fi direct proportionala cu
gravitatea greselii).
Una dintre greselile frecvente ale parintilor este de a nu aplica pedeapsa cand regulile sunt incalcate. Ar trebui sa uiti de
"te iert acum, pentru ca e prima oara...". Copilul nu-si va insusi normele de disciplina daca astazi ii spui un lucru si maine il
retractezi sau faci abstractie de ceea ce tu insati ai stabilit. Asadar fii ferma si mentine-ti decizia.
Fa-ti timp pentru copilul tau
Cand viata ta se desfasoara in ritm ametitor si te simti adesea de parca ai fi prinsa in mijlocul unui carusel, este dificil
uneori chiar sa ajungi la cina impreuna cu familia - ce sa mai vorbim de alocarea unui interval de timp pe care sa-l petreci
in exclusivitate cu copilul tau. Dar nimic nu i-ar face lui mai multa placere. Ce poti face?
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5282
3/14/2010
Page 2 of 2
Trezeste-te cu zece minute mai devreme dimineata, astfel incat sa puteti lua micul dejun impreuna sau renunta la spalatul
vaselor imediat dupa cina si faceti o plimbare.
Copiii care simt ca parintii nu le acorda suficienta atentie recurg adesea la actiuni negative, improprii lor, dar cel putin, isi
spun ei, astfel se asigura ca parintii se vor preocupa de ei. Problema este diferita si mult mai delicata daca esti mama unui
adolescent. La aceasta varsta, tinerii au reactia exact opusa: pe cat posibil, incearca sa evite
compania parintilor. Nu te alarma, este ceva normal si trecator. Asigura-l ca vei fi intotdeauna
disponibila, daca va dori sa discute cu tine.
Nu te simti vinovata daca serviciul pe care il ai iti ocupa cea mai mare parte a zilei si nu ai
suficient timp la dispozitie pentru copilul tau. Exista multe lucruri pe care le puteti face impreuna
- jucati carti, pregatiti popcorn, mergeti la cumparaturi - iti garantam ca se va bucura de fiecare
din aceste momente!
Fii tu insati un model pentru copil
Copilul isi insuseste foarte multe din modelele de comportament pe care le observa la tine. Cu
cat e mai mic, cu atat va prelua mai mult. Inainte de a tranti un scaun cand esti nervoasa ori de a tipa pur si simplu, puneti intrebarea: "asa vrei sa reactioneze si cel mic atunci cand se va infuria?"
Fii constienta in permanenta de faptul ca esti un model pentru el. Studii recente au demonstrat ca acei copii care dau
dovada de agresivitate in colectiv provin dintr-un mediu familial violent.
Stabileste-ti care sunt trasaturile de caracter pe care doresti sa le cultivi la copilul tau: respect fata de ceilalti, prietenie,
onestitate, toleranta, bunatate, altruism si asa mai departe. Si trateaza-l exact asa cum iti doresti sa fii tu insati tratata de
catre cei din jur.
Comunicarea trebuie sa fie prioritara
Rezonabil vorbind, nu te poti astepta de la cel mic sa faca diverse lucruri doar pentru ca tu, mama lui, "spui asa". Copiii isi
doresc - si merita - explicatii in aceeasi masura ca adultii. Daca nu ai timp sa-i explici, va incepe sa-si puna intrebari
referitoare la sistemul tau de valori (chiar daca nu si-a insusit conceptul ca atare) si nu va sti pe ce baze se intemeiaza
acesta.
Exprima-ti asteptarile in mod clar si lipsit de echivoc. Daca intervine o problema, discuta despre asta cu copilul (daca ai
mai multi, cu cel mai mare), spune-i ce simti si invita-l sa te ajute sa gasiti impreuna cea mai buna solutie. Fa sugestii si
lasa intotdeauna posibilitatea de alegere.
Negociaza cu copilul. Daca sunt invitati sa participe la discutie si tratati ca niste oameni maturi, copiii vor fi cu atat mai
motivati sa nu repete greseala si dispusi sa-si asume consecintele.
Fii intotdeauna flexibila si pregatita sa progresezi in arta de a fi mama
Daca te simti uneori descurajata de comportamentul copilului tau, explicatia ar putea fi ca asteptarile tale nu au un
fundament real.
Parintilor care gandesc in termeni gen "ar trebui sa..." ("ar trebui ca pana acum sa se fi obisnuit sa spuna 'multumesc'
atunci cand i se ofera ceva") li se recomanda sa citeasca bibliografie de specialitate, sa discute si cu alti parinti sau cu
psihologi. Poate ii ceri copilului ceva peste puterile sale - in raport cu varsta, de exemplu.
Pe masura ce copilul creste si evolueaza, in paralel va trebui sa se modifice si stilul tau parental. Foarte probabil, o
metoda care da rezultate acum va fi total inutila peste un an sau doi.
Arata-i ca iubirea ta este neconditionata
Ca mama, esti cu siguranta datoare sa-i corectezi greselile de comportament si sa il indrumi. Dar modul in care va
receptiona indicatiile si sfaturile tale depinde exclusiv de maniera in care vei aborda tu problema. Daca a gresit, evita sa-l
invinuiesti sau sa-l critici si adopta un ton moderat, pentru a nu-l inhiba.
Explica-i calm ce a gresit si ce astepti tu de la el. Daca il pedepsesti, spune-i in acelasi timp ca asta nu inseamna ca nu il
mai iubesti. Va accepta mai usor masurile punitive.
Obisnuieste-te cu gandul ca nimeni nu este perfect - deci nici tu
Accepta ideea - nu esti o mama perfecta si nu vei fi niciodata. Ai si tu slabiciunile tale. Ce poti sa faci? Identifica-ti calitatile
- "sunt o mama iubitoare si devotata", dar si punctele slabe - "trebuie sa fiu mai ferma". Invata sa ai asteptari reale si de la
tine insati, asa cum ti-am spus ca este recomandabil sa faci in cazul copiilor.
Nu trebuie sa detii raspunsul la toate intrebarile. Concentreaza-te asupra acelor aspecte unde este cel mai mult nevoie de
tine, in loc sa te "imparti" ca sa-i poti multumi pe toti (ceea ce, oricum, este putin probabil ca vei reusi).
De asemenea, fa-ti timp si pentru tine si ocupa-te de ceea ce iti place, singura sau impreuna cu partenerul tau. Nu te simti
vinovata. Gandeste-te ca asta inseamna sa ai grija de tine, ceea ce reprezinta inca un model pe care copilul tau si-l va
insusi in timp.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5282
3/14/2010
Page 1 of 2
Mamica si necasatorita
Scris de Claudiu Ganciu, psihoterapeut
In modul de a privi lumea, femeia se confrunta cu doua ipostaze care au o semnificatie foarte
mare in campul psihologic. Este pe de o parte ipostaza de "sotie" si cea de "mama". Doua
roluri cu ponderi diferite dar care sunt indelung analizate in decursul timpului. Fantezia
exprima de multe ori relatia pe care acestea o au cu propriile dorinte. Implicit ambele roluri au
legatura cu viata sexuala.
Modelul clasic promovat de societatea traditionala si, in mare parte pastrat si in cea
contemporana este cel al continuarii firesti a vietii intr-o continua standardizare - mai intai
maritisul, ulterior graviditatea. Casatoria marcheaza in aceasta imagine debutul vietii sexuale
si implicit aparitia copilului prin actul sexual cu scop de procreatie.
In societatea de azi s-au inmultit situatiile in care femeia isi creste singura copilul, cu atat mai
mult cu cat in Romania cazurile de divort au cunoscut o crestere semnificativa iar aceste
divorturi nu au loc numai in contextul unor cupluri fara copii.
Pe de alta parte exista numeroase cupluri care traiesc impreuna, in ceea ce se numeste concubinaj si care au copii.
Situatiile tind sa se diversifice foarte mult iar aceasta nu este numai situatia in Romania ci, in ansamblu, in Occident.
Societatea occidentala isi dilueaza desatul de mult standardele in ceea ce priveste femeia contemporana. Aceasta diluare
nu insemana implicit decat atingerea unui anumit segment al campului psihic, in mare parte destul de superficial.
In esenta problemele legate de "a fi mama fara a fi sotie" raman preocupari autentice chiar la femeile care si-au insusit
acest gen de mentalitate deschisa catre toleranta. Desi stii foarte bine ca o asemenea femeie este adaptata social, este
integrata, este fericita sau nefericita intr-un grad oarecare, oare care este primul gand in minte care iti trece fulgerator prin
minte, prima stare pe care o resimti cand te confrunti cu o persoana "gravida dar nu sotie"?
Daca ai fi foarte atenta la ceea ce se petrece in tine ai observa ca exista o anumita preocupare si, uneori chiar o
condamnare. Exista un ceva care vine dincolo de tine, un fel de fulger care trece afectiv si pe care, nu ai timp sa-l
localizezi pentru ca el este suficient de "iute". Este o manifestare a ta pe care nu poti sa o simti si sa o traiesti pentru ca nu
este ceva pentru care tu esti pregatita.
Situatia poate fi foarte bine inversata la cei care resimt lucrurile "invers". Cei care condamna si care sunt foarte fermi in a
considera aceasta un pacat fundamental. Poate ca gandul care le trece prin minte este asociat cu o impresie a lor,
ascunsa undeva departe si care se refera la o dorinta mai veche a lor. Femeia fara copii care si-a dorit sa fie mama,
intalnind-o pe "mama dar nu sotie", resimte poate condamnare dar si dorinta de a fi si ea ca ea. Insa aceasta dorinta este
ascunsa undeva intr-o ceata pentru ca nu vrea sa accepte ceea ce este in ea. Si nu vrea sa accepte pentru ca aceasta
dorinta, prin acceptarea sa, ar produce suferinta, o suferinta pe care ar vrea sa o evite. Cum ar actiona aceasta dorinta
care este evitata, refuzata? Un exemplu simplu ar fi cel in care condamnarea ar fi mai exagerata decat este cazul.
A fi gravida
Practica de zi cu zi, mi-a permis sa-mi conturez imaginea ca o femeie vrea mult mai mult sa aiba un copil decat sa aiba un
sot. Sedintele in care tema maternitatii este pusa sunt destul de frecvente in grupul de terapie iar impactul emotional
asupra membrilor grupului este foarte puternic.
Opinia este intarita si de psihologul Anca Munteanu, din cadrul CPAP - Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie
care, in activitatea sa s-a centrat pe psihoterapia copilului si a lucrat efectiv cu gravide. Dupa opinia sa in aceasta situatie
de "gravida dar nu sotie" - "sarcina este dorita inconstient de catre femeie, dincolo de faptul ca sarcina a aparut prea
devreme sau intr-un moment nepotrivit. A fi maritata sau nu este un lucru minor din punct de vedere (in)constient."
Principala problema consta in ceea ce se petrece in mintea si sufletul femeii. Apar framantari,
intrebari, uneori discutii cu partenerul, dubii. Anca Munteanu afirma ca apar intr-o mare
majoritate de cazuri dubii cu privire la veridicitatea sarcinii astfel incat prima reactie a femeii
care ia in calcul ipoteza ca ar fi insarcinata este sa repete testul de sarcina.
Presiunea timpului este o alta dimensiune importanta pe care Anca Munteanu o considera un
factor psihologic care merita atentie, atat din partea femeii, a anturajului, a parintilor, a
partenerului sexual si, cand e cazul, a psihologului. In fapt problema este de a lua decizia pe
care in sufletul sau oricum a luat-o - de a pastra sau de a renunta la copil. Ori aceasta, din
motive medicale, este o decizie contracronometru. Mai mult, odata ce a renuntat la copil,
situatia nu mai poate reveni la starea anterioara. Aici se resimte presiunea timpului.
Cum poate femeia sa faca fata acestei situatii? A accepta decizia luata de suflet, oricare ar fi ea este forma de acceptare
in plan real a ceea ce se petrece in ea. Dar aceasta decizie nu satisface intreg campul psihic ci vizeaza anumite straturi
profunde. In planuri mai superficiale ale campului psihic, se desfasoara procese care cauta sa minimalizeze, sa reduca
sau sa nege calea spre care sufletul persoanei o duce. Acceptarea situatiei ar conduce spre ceea ce numesc - unitatea
interioara. Dar aceasta unitate este greu de realizat in contextul in care dincolo de tema maternitatii se vor gasi si alte
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=1924
3/14/2010
Page 2 of 2
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=1924
3/14/2010
Page 1 of 2
Sa fii parinte inseamna un job de 24 de ore pe zi. Chiar daca trebuie sa te duci la serviciu, ai
mii de probleme de rezolvat, nu iti neglija niciodata copilul! Multi parinti isi petrec multe ore
peste program la birou si ajung sa isi vada micutul doar noaptea, atunci cand doarme.
"Am un sentiment de vinovatie de fiecare data cand sunt nevoita sa plec la serviciu. As
vrea sa imi petrec mai mult timp cu micutul meu de 10 anisori, dar, din pacate, nu este
posibil. Am noroc de bunici, care mai vin si stau cu el, dar parca nu este de ajuns...", se
plange Ana, mamica lui Vladut.
Si nu e singura mamica care se afla in aceasta situatie. Georgeta, de exemplu, atunci cand
trebuie sa plece la serviciu nu prea are cu cine sa o lase pe micuta ei in varsta de 10 ani:
"Este greu sa gasesti pe cineva de incredere care sa aiba grija de copilul tau atunci cand
lipsesti. Mai cer ajutorul unei vecine sa o aduca de la scoala si o supravegheze pana
ajung eu acasa. Sunt momente in care ramane si singura, dar stau cu inima stransa si o
sun foarte des. Am noroc de faptul ca este un copil foarte responsabil, in care am foarte
mare incredere".
Si eu imi amintesc momentele in care parintii ma lasau singura acasa... Ce faceam? Pai, rascoleam toata casa, in
cautarea de dulciuri, chemam alti copii de varsta mea sa facem teatru de papusi, iar cand se apropia ora la care parintii
mei trebuiau sa ajunga acasa, imi deschideam caietul si incepeam sa imi fac temele.
Televizorul si calculatorul nu prezentau un interes atat de mare, preferam jocul in aer liber (intr-un parculet din
apropierea blocului) sau impreuna cu mai multi copii de varsta mea. Asta se intampla pe la varsta de 10-12 ani. Cu
timpul, am inceput sa devin mai responsabila: intai imi faceam temele, iar timpul ramas mi-l petreceam citind carti sau
invatand.
Timpurile s-au mai schimbat, au aparut mai multe tentatii pentru copii, iar parintii par sa nu mai faca fata orelor
interminabile pe care le petrec la birou. Unii copii ajung sa traiasca adevarate drame pentru ca se simt foarte singuri si
neglijati, pentru ca nu au cu cine sa socializeze... Totusi, parintii trebuie sa mai si lucreze pentru a avea bani de unde sa le
cumpere micutilor jucarii, hainute etc.
Nu exista o varsta anume la care copiii pot fi lasati singuri acasa. Potrivit Thebabywebsite.com, sunt multe aspecte de
care trebuie sa tii cont atunci cand intentionezi sa iti lasi copilul singur acasa:
Nivelul de intelegere a faptului ca va fi lasat singur o perioada;
Spatiul in care este lasat singur;
Durata in care va fi lasat singur si cat de des;
Daca ramane impreuna cu alti copii;
Daca este fericit ca este lasat singur acasa.
Inainte sa iti lasi copilul singur acasa, util ar fi sa comunici cu el despre momentele pe care si le petrece singur.
Cum percepe el aceasta idee de a ramane singur, cum ar dori sa isi petreaca tot acest timp, cat de greu/usor ii este sa
stea singur - raspunsurile lui te-ar putea ajuta sa ii faci "singuratatea" mai usora.
In cazul in care copilul tau nu a atins varsta maturitatii, Ukfamily.co.uk te sfatuieste sa nu il lasi singur. Statisticile arata
acei "copii cu cheia de gat" sunt mai tentati sa "incerce" gustul tigarilor, alcoolului, decat copiii care sunt
supravegheati atunci cand ajung acasa de la scoala.
Cum nu poti sa renunti la jobul tau pentru a avea grija de micut, puteti stabili impreuna o serie de activitati pe care le poate
realiza dupa programul de la scoala. De exemplu, il poti incuraja sa urmeaze cateva cursuri de muzica, pictura sau
sa practice un sport. In acest fel, va putea socializa, nu se va mai simti singur si nu va pierde ore intregi in fata
calculatorului sau a televizorului.
Daca te-ai hotarat sa angajezi o bona, urmeaza-ti instinctul! Verifica foarte atent persoana si cere referinte. Asculta-ti si
copilul! In cazul in care acesta nu agreeaza persoana alaturi de care va trebui sa isi petreaca timpul cat tu lipsesti de
acasa, incearca sa gasesti pe altcineva.
Mare grija!
Multi copii de 14 ani nu sunt suficient de maturi pentru a face fata unei urgente si de aceea nu trebuie sa ii lasi singuri
mai mult de cateva minute;
In cazul in care nu ai incotro si trebuie sa iti lasi copilul singur in casa, da-i instructiuni clare referitor la ce ar trebui sa
faca in cazul in care intervine o problema. Lasa-i o lista a celor pe care trebuie sa ii sune (vecini sau rude).
Chiar daca este noapte si copilul tau doarme, nu il lasa singur acasa nici macar pentru cateva minute. Daca micutul tau
se trezeste pentru ca a avut un cosmar?
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=12821
3/14/2010
Page 2 of 2
Oricat de pregnant ar fi sentimentul de vinovatie pentru ca iti lasi copilul singur acasa, increderea reciproca va va
ajuta sa depasiti momentul. Experienta il va face pe micutul tau mai responsabil si mai increzator in sine!
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=12821
3/14/2010
Page 1 of 1
Pentru majoritatea copiilor, acesta este primul test important al copilariei: sunt pregatiti sa
ramana singuri acasa? Micutul tau se va simti, cu siguranta, foarte mandru de increderea pe
care i-o acorzi, insa in ultima instanta tu esti cea care trebuie sa decida in ce masura este
pregatit pentru aceasta, sa-i spunem, "proba de foc".
Bineinteles ca un prim factor, esential in context, este varsta copilului; vorbind in termeni
extremi, la cinci ani nu se pune problema sa ramana singur acasa, in timp ce la 16 este un
fapt de la sine inteles. In principiu, nu este recomandabil sa lasi singur un copil cu varsta mai
mica de zece ani.
In alta ordine de idei, sigur ca ar trebui sa-l intrebi in prealabil, insa nu te poti baza exclusiv pe
reactia lui; majoritatea copiilor se vor arata entuziasmati de perspectiva, dar este posibil ca
micutul sa fie temator de responsabilitatea care ar urma sa-i revina si deci sa nu "ridice
manusa". Pe langa aceasta, mai sunt si alti factori de care trebuie sa tii cont.
Tine cont de amplasarea locuintei tale: ai vecini in imediata apropiere? Daca da, acestia sunt oameni de incredere, la care
copilul tau ar putea apela intr-o situatie de urgenta? Locuiti intr-o zona retrasa, linistita, sau - dimpotriva - una cu trafic
intens si agitatie cvasi permanenta?
De asemenea, trebuie sa te gandesti cum reactioneaza copilul tau in situatii particulare, ca de exemplu:
Din comportamentul sau, se poate trage concluzia ca este o persoana responsabila si care respecta regulile?
Cum se descurca in situatii inedite: isi pastreaza sangele rece sau dimpotriva, intra in panica?
In general, este increzator sau suspicios?
Este un copil ascultator? (Acest aspect este esential, daca ne gandim ca nu are voie sa umble la aragaz, la prize si
asa mai departe).
Chiar daca raspunsurile pe care le dai la aceste intrebari sunt satisfacatoare si ai incredere in copilul tau, n-ar strica in
prealabil sa-l supui unor teste: pleaca de acasa spunandu-i ca vei lipsi doua ore, dar intoarce-te peste douazeci de
minute, spre exemplu. In felul acesta, poti vedea ce face in lipsa ta. Nu-i spune insa care ti-a fost intentia, pentru ca isi va
pierde increderea in tine.
Inainte de a pleca de acasa (la modul serios, nu in gluma), asigura-te ca micutul tau stie:
In ce situatii si cum sa sune la urgenta (numerele de telefon vor fi afisate chiar langa aparat);
Sa activeze sistemul de alarma, daca exista asa ceva si cum sa procedeze daca acesta se declanseaza accidental;
Sa incuie si sa descuie usa;
Sa aprinda si sa stinga lumina, respectiv televizorul sau computerul;
Numarul tau de telefon, dar si al altor membri ai familiei la care poate apela.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5170
3/14/2010
Page 1 of 1
In fiecare an, milioane de copii sunt lasati singuri acasa. Pentru parinti este o decizie dificila,
dar uneori este singura solutie posibila.
Daca cel mic a trecut de varsta de 10 ani si este un copil responsabil, in care poti avea
incredere, afla care sunt regulile esentiale pentru siguranta sa, atunci cand il lasi singur acasa.
Esti de parere ca a sosit momentul sa iti lasi copilul singur acasa, nesupravegheat. Cel mai
bine este sa faci acest lucru treptat, pentru perioade scurte, la inceput.
Pe masura ce se va obisnui, il vei putea lasa singur si perioade mai lungi, cum ar fi de cand
vine de la scoala si pana seara, cand veniti de la serviciu. Ca sa fii sigura ca cel mic este in
siguranta acasa, cat timp sta singur, iata cateva reguli importante:
1. Pune numerele de telefon de urgenta intr-un loc vizibil, in apropierea telefonului. Pe lista
acestor numere trebuie sa se regaseasca numarul salvarii, pompierilor si al politiei. Explica-i
copilului tau cand este cazul sa sune la aceste numere si arata-i cum sa foloseasca telefonul,
daca nu stie prea bine.
Trebuie sa il faci sa inteleaga ca aceste numere sunt foarte importante si in niciun caz nu trebuie sa faca glume, sunand
atunci cand nu este cazul.
2. Pastreaza o relatie buna cu vecinii tai. Intreaba-ti copilul care este vecinul la care ar vrea sa mearga in cazul in care are
nevoie de ajutor, daca apare vreo problema. Ai grija sa aleaga pe cineva care este acasa, de obicei, in perioada de timp in
care cel mic va sta singur.
Daca vecinul este de acord sa ajute, pune numarul sau de telefon pe lista numerelor care ii pot fi de ajutor. Persoana la
care va apela copilul tau trebuie sa fie de incredere, prin urmare, nu apela la persoane pe care nu le cunosti foarte bine.
3. Fa un tur al casei si indeparteaza obiectele care pot constitui un pericol pentru cel mic. Explica-i care sunt aparatele pe
care le poate folosi in lipsa ta si arata-i cum sa o faca.
De exemplu, cuptorul cu microunde poate fi folosit numai pentru anumite tipuri de alimente si nu are voie sa introduca in
cuptor decat ce ii vei spune tu si la programele pe care i le indici. Nu are voie sa umble la aragaz, aspirator, masina de
spalat, etc.
4. Aduna toate substantele periculoase din casa (solutii pentru curatat, vopsele, detergenti, etc.) si pune-le intr-un dulap
care se poate incuia. Chiar daca nu mai este la varsta la care sa guste tot ce ii iese in cale, curiozitatea il poate indemna
sa le foloseasca in diverse moduri. Explica-i cat de periculoasa este fiecare substanta in parte si efectele negative pe care
le poate avea.
5. Pentru siguranta familiei tale, este recomandat sa instalezi un detector de fum cu sistem de alarma. Explica-i copilului
tau unde sunt plasate detectoarele de monoxid de carbon si ce trebuie sa faca in cazul unui incediu. Aminteste-i ca
trebuie sa iasa imediat din casa in cazul unui incediu si sa roage un vecin sa cheme pompierii. Inainte de a fi lasat
nesupravegheat, un copil trebuie sa stie neaparat cat de periculos este focul si cum sa evite accidentele.
6. Daca ii permiti copilului tau sa se joace afara din casa cand este singur, explica-i care sunt regulile pe care sa le
respecte.
De exemplu, sa foloseasca intotdeauna echipamentul de protectie daca se plimba cu bicicleta sau cu rolele si sa nu
paraseasca zona stabilita de tine in care se poate juca. De asemenea, trebuie sa stie ca nu are voie sa discute sau sa
plece cu persoane straine.
7. Pregateste-i ceva de mancare inainte de a pleca, de preferat alimente care nu necesita incalzire. Daca este totusi
necesar sa-si incalzeasca mancarea, spune-i ca nu are voie sa lase mancarea nesupravegheata in timp ce se incalzeste
si ca trebuie sa opreasca la final aparatele pe care le-a folosit. Nu-i lasa la indemana bauturi alcoolice sau multe dulciuri.
8. Stabiliti o procedura de verificare zilnica; alegeti impreuna ora cand vei suna acasa sau cand copilul te va suna pe tine.
Spune-i cum te poate contacta si la ce ora vei ajunge acasa, la sfarsitul zilei. Este bine sa iti stie numarul de telefon mobil
ca sa poti raspunde imediat daca are nevoie sa discute tine.
9. Gaseste-i ceva de facut. Ca sa nu se plictiseasca, hotarati de seara ce are de facut pentru ziua urmatoare, cat va sta
singur. De exemplu, sa isi faca temele, sa deseneze, sa ude plantele, sa hraneasca animalele de companie, etc.
10. Stabiliti reguli referitoare la casa pe care cel mic sa le inteleaga si sa le respecte. Cateva exemple: nu are voie sa
deschida usa necunoscutilor si spune-i care sunt persoanele pe care le poate primi in casa: vecinul responsabil cu
verificarea lui sau rude apropiate (bunici, matusi, etc.); nu are voie sa invite prieteni in casa cand este singur.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5092
3/14/2010
Page 1 of 1
Au trecut cele mai frumoase noua luni din viata ta, au trecut si cei trei anisori din viata copilului
tau si a venit vremea gradinitei. Acesta este locul propice unde puiul tau poate sa socializeze.
Multi dintre parinti se lauda ca au un copil extraordinar de cuminte, dar rareori se intampla sa
se gandeasca ca aceasta atitudine poate face dovada unor probleme de comportament, de
integrare intr-un colectiv, de socializare cu persoanele din jurul lui.
In limba romana, exista doi termeni care definesc comportamentul oamenilor atunci cand
relationeaza cu cei din jurul lor: extravertit si introvertit. Cei care fac parte din prima categorie
sunt persoanele care nu au nicio problema in a relationa cu cei din jur, sunt de cele mai multe
ori sufletul petrecerilor, ei sunt cei care livreaza stirile, ei stiu tot ce misca in grupul lor de
prieteni.
Ceilalti, extravertitii, sunt cei care nu reusesc sa intre in contact cu oamenii din jurul lor, sunt
firi sensibile, timide. Se simt foarte bine in familie, nu vorbesc foarte mult despre persoana lor,
aleg sa invete si sa lucreze singuri.
Ce poate face un parinte pentru a-si ajuta copilul introvertit?
Important de stiut este ca nu reprezinta o adevarata tragedie faptul ca puiului tau ii este greu sa socializeze. Familia este
cea mai in masura sa-l invete pe micul membru cum se poate integra in mediul din care face parte.
Psihologia a demonstrat ca este esential pentru comportamentul copilului, vizavi de cei jur, ca prichindelul sa fie incadrat
intr-o forma de invatamant. Institutionalizarea ii faciliteaza intalnirea cu persoane de varsta lui si il ajuta sa comunice cu ei,
ajutat fiind si de cadrele didactice competente.
O greseala facuta frecvent de parinti este aceea de a nu-i permite micutului sa-si aduca prietenii acasa, nerealizand ca
acest lucru duce automat la insingurarea celui mic. Pana si camera lui trebuie sa fie amenajata in asa fel incat sa fie
primitoare pentru micuti.
Un alt aspect negativ in educarea copiilor il reprezinta excesul de pedepse, de cele mai multe ori facute fara ca cel mic sa
inteleaga de ce. "Am facut o prostie, cu siguranta voi fi pedepsit!" sau "Nu pot sa fac un anumit lucru, pentru ca sigur o sa
fiu pedepsit!". O astfel de gandire ingradeste personalitatea copilului care, mai tarziu, se va dovedi un introvertit.
Chiar si orizontul lui plin de jucarii il poate ajuta sa treaca peste timiditate. Daca el se simte bine inconjurat de prietenii
pufosi carora le vorbeste, pe care incearca sa-i "invete" diverse lucruri, nu este bine sa fie impiedicat de parinti.
Un alt mediu in care copilul poate scapa de temeri si timiditate este sportul. Tenisul, fotbalul, voleiul, dansul sportiv, sunt
doar cateva activitati de grup care faciliteaza comunicarea.
Unul dintre cei mai mari dusmani ai copilului modern este calculatorul. Masinaria devine un prieten de nadejde al copilului
care, insa, ii restrange posibilitatea de a relationa cu cei din jurul lui.
Este foarte important ca parintii sa-l obisnuiasca pe micut sa utilizeze computerul numai atunci cand este imperios
necesar, de exemplu, la efectuarea temelor pentru acasa sau, in lipsa acestora, la vizionarea anumitor CD-uri cu jocuri
interactive, care ii dezvolta creativitatea.
Puterea exemplului este, de asemenea, o caracteristica esentiala in educarea copilului introvertit. Daca membrii familiei
din care face parte nu comunica sau daca au probleme de socializare, exista mari sanse ca si copilul sa fie la fel.
Si animalele de companie il pot ajuta pe micut sa fie sociabil. Pentru inceput, acesta trebuie sa invete sa-si respecte
prietenul necuvantator, sa-i ofere grija si protectia de care are nevoie. Daca toate aceste aspecte sunt punctate, atunci, cu
siguranta, micutul va putea socializa si cu cei din jurul sau.
Autismul
Trebuie stiut ca, de foarte multe ori, aceasta incapacitate de a relationa cu cei din jur are cauze medicale. Introvertirea
poate face parte din simptomatologia copilului autist. Autismul este o tulburare a creierului care impiedica persoana
bolnava sa interactioneze cu cei din jurul sau.
De regula, copiii cu autism nu au o dezvoltare normala a vorbirii si pot "parea" surzi, desi testele de audiometrie sunt
normale. Chiar si aceasta problema poate fi ameliorata. Daca afectiunea este depistata la timp si este urmat tratamentul
adecvat, persoana respectiva poate sa traiasca independent atunci cand ajunge la maturitate.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5094
3/14/2010
Page 1 of 1
La prima vedere, poate ca suna ciudat si aduce a rasfat... Cum adica, un copil sa fie stresat,
ce motive ar avea? Nu are griji, nu-i asa? Cu toate acestea, micutii au si ei problemele lor, in
micul univers in care traiesc la aceasta varsta si, pentru ei, acestea capata valente de drama.
Este important sa le fii alaturi si sa nu minimalizezi ceea ce li se intampla, pentru a preveni
acumularea nemultumirilor si frustrarilor.
Chiar daca, in prima faza, exista posibilitatea sa-ti respinga ajutorul spunand ca se descurca
singuri sau pur si simplu negand ca ar fi ceva in neregula, in sufletul lor copiii isi doresc sa fie
ajutati de parinti. Copilaria este, intr-adevar, cea mai frumoasa varsta, insa poate fi si cea mai
problematica...
Este perioada in care micutii invata sa se cunoasca pe sine, sa-si exprime emotiile si sa
depaseasca momentele neplacute.
Cele mai frecvente cauze de stres sunt obligatiile scolare (previzibil, nu-i asa?), relatia cu
familia si respectiv cu prietenii. Faptul ca s-au certat cu cel mai bun prieten este pentru ei o
tragedie... chiar daca cearta a pornit de la "cine conduce masinuta rosie?" sau "era randul meu sa spal papusa!".
In functie de temperamentul fiecarui copil, exista numeroase mijloace la care micutii recurg pentru a se elibera de starile
negative: se joaca, se uita la televizor, povestesc unui prieten despre ceea ce li s-a intamplat, incearca sa ignore ce s-a
intamplat sau, dimpotriva - sa solutioneze conflictul, mananca ceva dulce, plang sau se infurie.
Sunt foarte rare cazurile cand cer sfatul parintilor. Oare de ce se intampla astfel? Vor sa creeze impresia ca sunt invincibili
si le displace ideea de a-si arata slabiciunea? Sau se tem ca nu vor fi luati in serios?
O alta reactie destul de des intalnita consta in a vorbi cu sine insusi - de fapt, cu o papusa sau cu un ursulet, caruia ii
povestesc ce li s-a intamplat. Exista insa si reactii negative, cum ar fi: manifestarea furiei prin lovirea puternica a unui
obiect, trantirea mingii sau a papusii care a constituit obiectul disputei, refugiul in consumul excesiv de dulciuri sau
interiorizarea.
Unii dintre copii au tendinat sa se acuze pe sine pentru ceea ce s-a intamplat - se simt rusinati sau furiosi, fapt care poate
avea consecinte dintre cele mai grave in plan psihic. Metaforic vorbind, insa deloc departe de adevar, ei sunt acum ca
niste mici vulcani gata sa erupa - si au nevoie de un mijloc de defulare.
In acest moment, au nevoie de sprijinul si suportul parintilor: vor sa fie ascultati, sa simta ca sunt luati in serios. Chiar daca
nu-l poti ajuta efectiv, micutul vrea sa te stie aproape, fie si numai pentru a-ti impartasi ce i s-a intamplat.
Este important sa-l asiguri ca-ti poate spune absolut tot ceea ce i se intampla si, daca-l vezi trist sau preocupat, incearca
sa-l descosi, fara sa-i dai insa impresia ca-l interoghezi. Ai grija ca intrebarea sa nu sune ca o acuzatie ("Ce s-a mai
intamplat de data asta?"), pentru ca se va inchide in sine. Invata sa-l asculti (nu degeaba se spune ca parintii au multe de
invatat de la copiii lor) si evita sa-l critici, chiar daca este cazul.
Observatiile si "discursurile" pot fi lasate pentru mai tarziu, cand problema s-a rezolvat. Aceasta nu inseamna sa-l
menajezi si sa-i tolerezi eventuala greseala, dar abtine-te de la "a pune paie pe foc".
Ajuta-l sa gaseasca o cale de solutionare a problemei si implica-te in a gasi solutii. Incurajeaza-l in a face primul pas,
explicandu-i ca aceasta nu este echivalent cu o capitulare.
Este important sa dai dovada de rabdare si sa te adaptezi felului sau de a fi. Nu-l obliga, de exemplu, sa-si ceara scuze
daca nu se simte inca pregatit pentru acest gest. Si nu uita ca, in esenta, rolul tau nu este de a-i rezolva problemele, ci de
a-l invata sa si le rezolve singur.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5225
3/14/2010
Page 1 of 2
Multi parinti se confrunta cu aceasta problema: cateodata, pur si simplu nu reusesc sa-i
stapaneasca pe cei mici. Da, si nu vorbim acum despre adolescenti, cand situatia aceasta ar fi
cel putin anticipata si pentru care parintii sunt, sa zicem, pregatiti moral. Ne referim la micutii
inteligenti, dar indeobste egoisti, care sunt micutii de cativa anisori.
Pare greu de crezut cand te uiti la el - un ingeras nevinovat, cu o mutrita adorabila si absolut
inofensiva - insa poate fi adevarat si asta nu inseamna ca ar avea vreo problema: micutul iti
testeaza, constient, nervii. Din punctul lui de vedere, nu face nimic rau; pur si simplu, vrea sa
vada cum reactionezi. Iata cateva posibile exemple in care l-ai putea regasi si pe nazdravanul
tau:
Copilasul este furios si se manifesta agresiv fata de parintii sai. Acest lucru se petrece cu
precadere in spatii publice intens populate, cum ar fi, de exemplu, un supermarket.
Micutul incearca sa faca o "intelegere" cu unul dintre parinti. Asta s-ar putea intampla
incepand din jurul varstei de patru ani, cand copilul incepe sa aiba idee despre ce inseamna manipularea. Chiar daca
totul se bazeaza exclusiv pe intuitie, ai fi uimita sa descoperi pana unde poate ajunge un copilas inteligent care
urmareste sa obtina ceva...
Inducerea vinovatiei. Copilul poate sa duca la bun sfarsit ce si-a propus, printr-o metoda simpla: "De ce nu pot avea si
eu cutare lucru? Esti o mama rea si nu ma iubesti!". Aceasta da rezultate in special in cazul mamelor singure, care se
straduiesc sa ii ofere micutului tot ce are nevoie, asa incat acesta sa nu simta prea des ori prea acut faptul ca nu are
tata.
Odata ce ai realizat ca esti pe punctul de a pierde controlul si poti identifica tactica pe care o foloseste copilul, poti trece la
lucru pentru a-ti recupera autoritatea de parinte.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=7529
3/14/2010
Page 2 of 2
Daca incearca sa te faca sa te simti ca un fel de monstru, nu trebuie sa te lasi impresionata. Stii foarte bine ca tu faci tot
ceea ce iti sta in puteri pentru a-i oferi suportul material si afectiv de care are nevoie. Daca te vede agitata din cauza
aceasta, copilul va sti ca are un as important in maneca.
Deloc in ultimul rand, comunica eficient cu partenerul tau. Astfel, veti evita situatia in care micutul incearca sa va
manipuleze pe amandoi. De exemplu, ii cere tatalui permisiunea sa faca un lucru la care tu deja ai spus "Nu".
Toate aceste posibile situatii nu trebuie sa te sperie. Majoritatea copiilor trec si prin astfel de etape. De diplomatia si tactul
parintior depinde ca aceasta faza, de altminteri nu prea placuta, sa fie depasita cat mai repede si fara urmari.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=7529
3/14/2010
Page 1 of 1
Asa cum este si normal, copilul tau este cel mai inteligent, talentat si frumos copil din lume.
Toate mamele cred asta si nimic nu le poate convinge de contrariul. Adevarul este ca mamele
nu sunt intotdeauna obiective. Prin urmare, cum descoperi adevaratele inclinatii ale copilului
tau?
Mostenirea genetica isi spune cuvantul atunci cand nici nu te astepti. Chiar daca tu si tatal lui
sunteti, de exemplu, afoni, copilul poate fi un geniu in ale muzicii. Unele gene se manifesta
dupa multe generatii, de aceea nu trebuie sa crezi ca abilitatile celui mic se limiteaza la o
combinatie intre cele ale tale si ale tatalui sau. Dar simpla prezenta a unor calitati nu este
suficienta. Inteligenta se dezvolta si prin exercitiu.
"Pornind de la ideea ca micutul nostru este destept si, ca atare, lucrurile si evolutia lui se vor
dezvolta de la sine, atunci nu il ajutam cu adevarat. Pentru ca la fel ca un muschi, care trebuie
lucrat pentru a atinge performantele sale maxime, la fel si inteligenta unei persoane trebuie
stimulata", declara psihoterapeutul Lena Rusti.
Jocuri si concursuri
Intotdeauna este nevoie de ochiul unui specialist. Inscrie-l pe copilul tau la concursuri si diverse competitii in care ii sunt
testate abilitatile. Fie ca este vorba de un concurs de pictura, muzica sau chiar un concurs sportiv, specialistii din juriu pot
observa acea "licarire" in rezultatele celui mic. Valorificate, aceste abilitati personale ii pot aduce succesul si il pot
indreapta pe un drum pe care ii va fi usor sa-l urmeze. Cu cat mai devreme, cu atat mai bine.
Rezultatele scolare pot fi un indiciu, dar nu sunt intotdeauna obiective. Un copil se poate simti atras de unele discipline din
simplul motiv ca profesorul este ingaduitor sau simpatic, sau ajunge sa urasca anumite materii pentru ca isi uraste
dascalul. Un exemplu este Eistein, care in timpul scolii a avut rezultate mediocre si chiar slabe la matematica.
Stimularea adecvata
Sunt extrem de rare cazurile in care un copil care abia stie sa mearga sau sa vorbeasca incepe sa faca lucruri
extraordinare, pur si simplu din senin. Pune-i celui mic muzica inca din primele luni de viata. Unele studii au evidentiat
faptul ca muzica, in mod deosebit cea clasica, contribuie la dezvoltarea perceptiei copiilor si stimuleaza anumite zone ale
creierului. De asemenea, in primii ani de viata, citeste-i povesti, arata-i cat mai multe imagini, alege jocuri care ii
stimuleaza creativitatea si evita jocurile care tind sa instaleze rutina.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=13805
3/14/2010
Page 1 of 1
Pentru cateva saptamani bune de-acum inainte, ati scapat amandoi de cea mai mare
corvoada: efectuarea lectiilor. Ai putea crede ca, o data cu vacanta, ai scapat de toate
problemele si ai si tu dreptul la putina liniste... Dar numai in aparenta, intrucat acum ai de-a
face cu alt gen de provocari.
Daca ar fi sa-l intrebi pe prichindelul tau, nu si-ar dori decat sa poata sta in fata televizorului (si
dupa caz, a computerului) cat este ziua de lunga. In mintea lui, nu exista nici un impediment
pentru acest lucru: a scapat de obligatiile scolare, si sunt o multime de programe de desene
animate, respectiv jocuri pe calculator, pe care abia le asteapta.
Nu cred ca mai este necesar sa-ti spun ca acest lucru se poate dovedi nociv pentru el;
intrebarea este cum il poti indeparta fara ca acest lucru sa genereze proteste, smiorcaieli, mici
"razmerite" adhoc si asa mai departe... Iata cateva sfaturi care te pot ajuta in aceasta privinta.
In timpul zilei, tine televizorul inchis.
De multe ori se intampla ca micutul sa se instaleze in fata televizorului doar pentru ca nu are altceva mai bun de facut si
tocmai ruleaza ceva care i-a atras atentia. Poti preveni acest lucru tinand televizorul inchis, iar daca te intreaba unde este
telecomanda, prefa-te ca nu stii...
Este un moment propice pentru a-i propune altceva - un joc in aer liber, o "convocare" a prietenilor sai pentru a se juca
impreuna, o carte de colorat si asa mai departe.
Computerul "s-a defectat"...
Nu e o solutie prea "ortodoxa", dar pana cand il vei smulge din mirajul jocurilor pe calculator, ar putea sa functioneze.
Pana cand va fi "reparat", ii poti propune multe alte activitati deconectante si este posibil sa-i acorde mai putina atentie
decat pana atunci.
Nu uita ca esti un model.
Daca in fiecare seara te instalezi la televizor cu un castron de chipsuri apetisante la indemana, n-ar trebui sa te miri sau
sa te enervezi cand micutul va proceda similar. Imitatia este foarte pronuntata la aceasta varsta. Bineinteles, nu vei cadea
in extrema cealalta.
Te poti uita la stiri, la un film interesant, avand in felul acesta un bun punct de pornire pentru discutia "Ce merita si ce nu a
fi urmarit la televizor", vorbindu-i copilului despre importanta selectarii programelor.
Variante, variante si iar variante.
Daca va avea de ales, lucrurile vor fi mult mai simple: nu-i mai lasa timp pentru televizor sau calculator! Chiar daca tu
lucrezi, cu siguranta este cineva acasa care-l supravegheaza pe micut, o persoana de incredere careia ii poti trasa
instructiunile de rigoare. Cand vine acasa din parc, unde s-a jucat pe saturate cu alti copii, foarte probabil nu va mai avea
nici un chef de televizor. Sau nu va mai avea putere, doborat de somn...
Televizorul ca mijloc de recompensa.
Un alt mijloc de a gestiona volumul de timp alocat televizorului este de a folosi aceasta ca sistem de recompensa. "Dupa
ce-ti termini curatenia in camera ta, poti sa te uiti la televizor".
De asemenea, in masura in care acest lucru este posibil, n-ar fi o idee rea sa te uiti la televizor impreuna cu el. Poti folosi
acest prilej pentru a-i da o serie de lectii de viata pornind de la actiunile personajelor.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5139
3/14/2010
Page 1 of 1
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5185
3/14/2010
Page 1 of 1
In primul moment, ai fi tentata sa spui: "Dar nici nu mi-as putea dori mai mult!". Da, poate ca la
inceput asa si este. Ce te faci insa atunci cand esti prea obosita sau prea ocupata, iar
prichindelul este pur si simplu prea incapatanat si tine sa-si impuna, cu orice pret, punctul de
vedere?
Chiar daca ti se pare greu de crezut, copiii pot avea accese de furie care uneori ajung sa te
sperie. Aceasta este de oicei varianta "in extremis", cand rugamintile, rasfatul si inevitabilul
plans nu au dat nici un rezultat.
Este cu atat mai grav atunci cand nici una dintre masurile pe care le iei nu este eficace. Oare
micutul tau are vreo problema de comportament?
Specialistii americani in psihologia copilului te asigura ca nu se pune problema astfel. Un copil
temperamental este doar putin mai sensibil, mai perceptiv si mai energic decat altii. Prin
urmare, te-ai putea gandi, pentru inceput, la o modalitate prin care sa-si consume excesul de
energie.
In context, sportul nu este deloc o idee rea - mai ales saritul coardei sau jogging-ul. Nu sunt recomandate, deocamdata,
sporturile de echipa (copilul se va enerva daca va ajunge la concluzia ca ceilalti coechipieri nu-si dau interesul pe teren si,
tinand cont de temperamentul sau mai aprins, pot aparea conflicte).
Uneori, copilul se poate arata refractar fata de anumite actiuni si lucruri pe care trebuie sa le faca (nu accepta un nou fel
de mancare, nu vrea sa mearga la scoala in prima zi, daca tocmai v-ati mutat nu este deloc dispus sa-si faca noi prieteni,
si asa mai departe).
Este un mic incapatanat si nu este usor sa-l determini sa iasa din aceasta "carapace". In acest caz, va trebui sa dai
dovada de cat mai multa diplomatie, fara a ridica vocea. Principiul "putin cate putin" sau "incet si sigur" trebuie sa fie litera
de lege in aceasta perioada.
Pentru ca lucrurile sa fie si mai dificile, de multe ori un copil temperamental seamana cu... parintii sai. Ce sa faci,
ereditatea isi spune cuvantul. Chiar daca-ti este greu, va trebui sa dai dovada de cat mai multa diplomatie si rabdare.
Altfel spus, nu te enerva (si) tu.
Tine cont si de faptul ca, uneori, astfel de manifestari nu constituie in fond nimic altceva decat o incercare a celui mic de a
atrage atentia asupra lui.
Analizeaza-te cu atentie si obiectivitate: nu cumva il neglijezi, fara sa-ti dai seama? Asa cum ti-am spus, copiii acestia sunt
de regula foarte sensibili si prin urmare, mult mai usor de ranit. In lipsa de alta idee, au ales acest mijloc de a-ti atrage
atentia. Cateodata trebuie sa remediem intai cauza si abia dupa aceea efectul.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5216
3/14/2010
Page 1 of 1
La unii copii se observa inca din primii ani de existenta o anumita timiditate, retragere. Ei se
simt mai bine in preajma parintilor si nu prea vor sa socializeze cu strainii. Alti copii incep prin
a fi foarte sociabili in primii ani, insa odata ce isi largesc mediul familial si incep scoala sau
gradinita, isi schimba total comportamentul si devin foarte timizi si retinuti.
In ambele cazuri, parintii incep de multe ori sa fie ingrijorati, dandu-si seama ca prin acest
comportament copilul pune presiune de fapt asupra adultului sa isi asume o parte din
responsabilitati. Copilul nu face anumite lucruri din jena sau frica si adultul se simte obligat sa
le faca in locul sau. Prin timiditate, copilul incepe sa se izoleze, ajunge chiar sa fie ridiculizat,
caci copiii pot fi foarte rai, si acest lucru ii va putea influenta intregul sau comportament ulterior
si modul in care se va raporta la lume.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=14362
3/14/2010
Page 1 of 1
Realistic vorbind, este aproape imposibil sa nu-ti pierzi din cand in cand calmul, ajungand sa
te rastesti la micutul tau sau chiar sa tipi la el. Este normal, pana la urma, daca - sa zicem - tu
esti foarte ocupata, iar el tocmai atunci iti solicita atentia.
Numai ca atitudinea ta nu va avea rezultatul scontat: copilul nu numai ca nu te va lasa in pace,
dar va incepe sa se smiorcaie, pe un ton in cresecendo. Nu numai ca n-ai timp sa termini ce
faceai, dar acum trebuie si sa-i acorzi atentie si sa-l impaci...
Bineinteles ca nu este o solutie si ca ar trebui sa procedezi altfel. Secretul consta (din nou) in
stilul de comunicare. Rezonabil vorbind, nu te poti astepta ca micutul sa inteleaga faptul ca pur
si simplu nu ai acum timp pentru el.
La varsta lui, nu prea stie ce inseamna "Nu" si, adesea, copiii ajung sa se simta respinsi
emotional de parinti. Tocmai de aceea trebuie sa gestionezi altfel situatia...
Mesajul de tip "Eu"
Acest tip de mesaj este foarte eficient in comunicarea cu micutii si este format din trei parti: "eu simt...", "cand" si "de ce".
In exemplul despre care vorbeam mai sus, ai putea spune astfel: "Eu sunt nemultumita cand ma intrerupi din lucru, pentru
ca trebuie sa termin cat mai repede".
De ce da rezultate acest tip de mesaj? Pentru ca te mentine pe tine in centrul atentiei: acestea sunt sentimentele tale. Nu
invinuiesti pe nimeni (si acesta din urma este un aspect esential: nu-l acuza pe copil). Doar iti exprimi punctul de vedere
asupra unei situatii si micutul va intelege ca nu esti suparata pe el.
Accentueaza latura pozitiva
Un alt mijloc la care poti recurge este de a evita exprimarea negativa cand discuti cu micutul. De pilda, in loc sa spui "Nu-ti
mai imprastia jucariile prin toata casa", poti formula astfel: "Locul acestor jucarii este in cutia lor".
Aparent nu e o diferenta semnificativa intre cele doua propozitii, dar cuvintele au un impact puternic asupra copilului, care,
de cate ori aude o fraza care incepe cu "Nu...", simte ca i se face un repros si devine instinctiv ostil sau se intimideaza.
Gesturile fac mai mult decat vorbele...
Inclusiv (sau mai ales) in relatia cu micutul. Aminteste-ti ca, indiferent ce ai spune, starea ta de spirit este cel mai bine
reflectata prin intermediul comunicarii nonverbale. Si aceasta, oricat de mult ai incerca tu sa-ti stapanesti reactiile.
De exemplu, il vezi pe prichindel ca tocmai a varsat din nou laptele pe masa - iti impui sa te stapanesti si sa nu-l critici.
"Mami, esti suparata?". "Nu. Nu sunt suparata", zici printre dinti. Ei bine, nu te mira daca micutul isi rasfrange buza
inferioara si incepe sa planga...
Da, a simtit care este starea ta de spirit: copiii sunt mai sensibili decat iti imaginezi. Aceasta ca sa nu mai spunem ca un
astfel de comportament il deruteaza: pe de o parte sustii ca nu este nici o problema, dar pe de alta parte gesturile tale
"spun" cu totul altceva... Prin urmare, ai grija ca mesajul verbal si cel nonverbal sa exprime acelasi lucru.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5203
3/14/2010
Page 1 of 1
Din motive lesne de inteles, majoritatea oamenilor aleg ziua de sambata ca fiind destinata
asa-numitelelor probleme administrative: curatenie, cumparaturi, spalatul si calcatul rufelor. De
obicei, adultii isi impart fara probleme sarcinile intre ei si fiecare stie foarte bine ce are de
facut.
Dar ce fac in timpul acesta copiii? Depinde... unul se uita la desene animate, altul a scos niste
jucarii, unul vrea sa mearga in parc, altul tocmai incepe un joc pe calculator. Situatiile difera in
functie de varsta si cheful prichindeilor, dar un numitor comun exista, totusi: nici unul nu pare
deloc dispus sa contribuie la treburile casei; mai mult decat atat, se pare ca nici nu le trece
prin cap asemenea idee.
O asemenea atitudine nu ar trebui sa fie nici sanctionata - in fond, poate copilul nu stie cum ar
putea fi de folos, iar cat despre spiritul de initiativa, sa fim ingaduitori, poate ca este prea
devreme sa ai pretentii - insa, cu siguranta, nici incurajata. In functie de puterile si aptitudinile
sale, copilasul ar trebui deprins sa-si asume niste sarcini.
De altfel, majoritatea expertilor considera ca implicarea in treburile casnice se va dovedi foarte benefica pentru prichindei.
In primul rand, este vorba despre o chestiune care tine de latura psihica si dezvoltarea emotionala a copilului. Argumentul
este simplu: asa cum fiecare dintre noi avem nevoie sa simtim ca suntem apreciati, iubiti si respectati, la fel avem nevoie
sa stim ca ne putem face utili. In caz contrar, sechelele ar putea fi dintre cele mai serioase.
Dincolo de acest aspect, exista si alte urmari pozitive. Iata cateva dintre ele:
Treburile casnice responsabilizeaza pe oricine. Iar asta se invata de la varste fragede.
Este momentul ca micutul sa inteleaga felul in care se desfasoara lucrurile in casa; poate ca in acest mod, se va gandi
de doua ori inainte sa-si lase jucariile imprastiate prin toata casa. Nu de alta, dar el este cel care le va strange pe toate
si le va pune la locul lor.
A face ordine in casa reprezinta un prim pas catre ceea ce inseamna asumarea unei sarcini, eventual intr-o perioada
de timp data. Va avea nevoie de aceasta disciplina a muncii, atat la scoala cat si mai tarziu, in viata.
Pana la urma, s-ar putea dovedi o activitate nostima, de natura sa-i faca placere micutului si care sa il distreze. Aici
intervine de fapt si rolul tau: nu trebuie sa-i dai de inteles ca micile treburi pe care le are de facut ar reprezenta o
corvoada sau - si mai rau - vreo pedeapsa.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=9193
3/14/2010
Page 1 of 1
Ar putea parea un paradox la prima vedere, si cand auzi aceasta intrebare, in primul moment
te gandesti ca nu ti-ai putea dori altceva. Altceva decat un copilas sanatos, vioi si foarte
vorbaret, care sa te intrebe de ce este cerul albastru, de ce merg masinile pe strada si alte
asemenea lucruri, care te fac sa zambesti si in acelasi timp, te pun in incurcatura si iti solicita
imaginatia.
Intr-adevar, in cea mai mare parte a timpului asa stau lucrurile. Dar nu este deloc exclus ca
intr-o buna zi sa simti ca nu mai poti, ca nu mai ai rabdare, ca rezervorul tau de imaginatie a
secat. Pe de o parte, e firesc ca se intampla acest lucru, mai ales daca nu mai ai copii si deci,
nici experienta unor situatii similare.
Pe de alta parte insa, daca nu stii sa gestionezi momentul respectiv si te rastesti la copilas, ai
putea face mai mult rau decat iti imaginezi. Micutul se va intreba ce a gresit, nu va putea sa
inteleaga si ulterior isi va reprima poate curiozitatea. "Premisele" dezvoltarii unor complexe pot
fi puse tocmai din acest motiv, aparent banal...
Pentru copilasul aflat, din toate punctele de vedere, la inceput de drum, lumea este o roata de cascaval, iar el este un
soricel. Ai inteles, desigur, sensul acestei metafore... Totul este nou si cat se poate de interesant pentru el, iar unica sursa
a nelamuririlor si enigmelor sale esti chiar tu.
Bineinteles ca este emotionat de ceea ce i se intampla si de aceea deseori nu este multumit de raspunsurile primite si
insista sa i se dea mai multe explicatii.
A-ti face timp pentru a discuta cu micutul tau este esential, inclusiv din punctul de vedere al dezvoltarii vocabularului.
Aceasta pentru ca, de fiecare data cand ii explici de ce uzi florile, de ce canta pasarelele sau de ce ploua, il ajuti in doua
directii: ii dezvolti vocabularul si ii facilitezi intelegerea legaturii dintre cuvinte si fapte.
Tocmai de aceea, nu-i spune niciodata ca nu stii un anumit lucru (inclusiv pentru ca te va privi cu inocenta si va intreba
"de ce nu stii?"). Micutul trebuie sa stie, sau mai bine-zis sa simta, ca poate sa comunice ori de cate ori doreste si simte
nevoia sa primeasca lamuriri. Acest lucru este important si pentru dezvoltarea sa emotionala, si pentru increderea pe care
o va avea in sine mai tarziu.
Cu cat este mai vorbaret, cu atat trebuie sa-i stimulezi si mai mult comunicativitatea, citindu-i povesti, detaliindu-i tot ceea
ce faci si stimulandu-l. Basmele pot reprezenta un excelent punct de pornire pentru discutii constructive, in care micutul se
va antrena bucuros. In functie de context, poti face diferite conexiuni cu situatii reale.
Toate acestea il vor ajuta pe copilas inclusiv sa fie sociabil, cand va merge la gradinita si sa colaboreze cu alti copii. Este
bine sa folosesti inclusiv jucariile, ca baza a comunicarii. Ursuletul vorbeste cu papusa, pisicuta si catelusul de plus se duc
la plimbare... Tocmai de aceea iti spuneam ca, practic vorbind, nu ai voie sa "abdici" nici un moment de la rolul de
interlocutor al micutului.
De altfel, tine cont de faptul ca aceasta situatie nu va dura la infinit... Pe masura ce trece timpul si micutul tau creste,
dezvoltandu-se si acumuland noi experiente, micile descoperiri de fiecare zi nu vor mai fi atat de emotionante si nu va mai
simti mereu nevoia sa ti le impartaseasca. Nu inseamna ca ar fi survenit vreo problema; inclusiv acest lucru face parte din
evolutia sa.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5152
3/14/2010
Page 1 of 2
Esti socata! In ciuda tuturor eforturilor tale de a-ti controla limbajul in fata copilului, pe
neasteptate, cel mic a inceput sa foloseasca cuvinte urate. De ce?
Desi parintii isi asuma adesea responsabilitatea pentru vorbele urate rostite de copiii
lor, cei mai multi copii invata astfel de cuvinte de la televizor sau de la prieteni. Iata
cateva cauze pentru care cei mici incep sa vorbeasca urat:
Nu cunoaste semnificatia
Un copil destul de mic (3-5 ani) va rosti cuvinte pe care le-a auzit, chiar daca nu
cunoaste semnificatia cuvantului sau expresiei respective. Daca nu stie ce
inseamana, va rosti cuvintele cu seninatatea si inocenta specifice varstei.
Este important sa inveti cum sa recunosti astfel de cazuri, daca cel mic vorbeste urat
fara sa stie ce spune sau o face in cunostinta de cauza, pentru a-si exprima furia,
nemultumirea, etc. Daca recunosti de ce vorbeste astfel, vei putea sti cum sa reactionezi.
Este destul de traumatizant pentru un copil sa observe reactia ta de profunda nemultumire, cand nu isi da
seama cu ce a gresit. De acea, trebuie sa ii explici ca nu are voie sa foloseasca cuvantul respectiv si sa ii
explici de ce.
Teribilism
De cele mai multe ori, cuvintele nepermise ii "atrag" pe copii numai pentru ca sunt nepermise. Pentru ei este o
modalitate de a-si manifesta independenta si de a-i soca pe adulti. In astfel de cazuri este vorba de o
problema de comportament cauzata adesea de o constrangere prea mare din partea adultilor.
Furia
Copilul tau poate vorbi urat pentru ca este extrem de nemultumit. Considera ca singura modalitate de a te
face sa-i intelegi nemultumirea este aceea de a se exprima prin astfel de cuvinte. Situatii de acest gen pot
aparea pentru ca adultii nu acorda prea multa atentie nevoilor copilului.
Considerand ca a apelat la toate modalitatile "delicate" de a te convinge, in final isi va manifesta
nemultumirea profunda printr-o criza de furie in care se pot strecura si cateva vorbe urate, pe care de obicei
nu le spune.
Grupul de prieteni
La gradinita sau la scoala, copilul tau intalneste o multime de alti copii, cu tot felul de manifestari atitudinale.
Dorind sa se integreze, va incerca sa imite comportamentul celor din jur, chiar daca asta inseamna sa adopte
un limbaj cu care nu a fost obisnuit acasa.
In astfel de cazuri este important sa ii explici care sunt regulile "integrarii" intr-un grup, si anume ca nu este
necesar sa copieze comportamentul celorlalti pentru a fi acceptat. De asemenea, este important sa-i
monitorizezi grupul de prieteni si sa interzici, daca este nevoie, sa faca parte din grupul respectiv.
Care sunt solutiile?
Nu reactiona exagerat
In primul rand nu trebuie sa reactionezi exagerat. In unele cazuri, cum sunt cele in care copiii vorbesc urat
pentru a soca, faci mult rau reactionand exagerat pentru ca ii oferi copilului ceea ce isi dorea: indignarea ta.
Comunicarea este esentiala
Trebuie sa dezvolti impreuna cu copilul tau o relatie bazate pe comunicare eficienta. Multi parinti gresesc
crezand ca au dreptul sa-si impuna vointa pentru ca "sunt parinti" si atat si nu considera necesar sa ii ofere
copilului argumente.
Discutii de genul "Nu ai voie sa faci asta pentru ca asa spun eu" sunt de-a dreptul nocive atat pentru
comportamentul prezent al copilului, cat si pentru viitorul sau ca adult. De asemenea, limitarea la a-i spune ca
nu are voie sa spuna anumite cuvinte "pentru ca nu e bine", "nu e frumos", etc., cu siguranta nu-l va convinge.
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=6162
3/14/2010
Page 2 of 2
http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=6162
3/14/2010